LEXICONUL TEHNIC ROMÂN EDITURA TEHNICĂ 19 5 1 TOATE Nr. de control t, ar ff* K C / D • de 15■■••20 cm, pe care se deapănă aţa care serveşte la formarea şi la înnodarea ochiurilor, a b Iglife. a) igIifă obişnuită; b) iglijă pentru împletit plase, în împletirea m3nuală şi în cârpirea plaselor. Vârful ei se ascute pentru a se introduce mai uşor în ochiul plasei; Ia acest capăt are şi o tăietură cu o prelungire ieşită în afară, iar ia capătul opus, o scobitură, pentru ca astfel aţa să se depene cât mai bine pe ea (v. fig. b). 11. Ignafia [ceMeHa HHJfflőyxH; féves de Saint Ignace; Ignatiusbohnen; Ignatius beans; Ignátius babok]. Bof., Farm.: Seminţele plantei Strychnos Ignat ir, arbust acăfător din familia loganiaceelor, care creşte în insulele Filipine şi e cultivat în Cochinchina şi în India. Fructele plantei au un diametru de cca 10 cm şi conţin 10- *-12 seminţe de 20*--25 mm, ovoidale, fără miros. Seminţele au gust amar şi sunt toxice. Conţin 1,5 - ■ ■ 2,8°/0 stricnină şi 0,5 ■ ■ ■ 1,5°/o brucină. Seminţele de ignaţia, sau stricnina şi brucina, cari se extrag din aceste seminţe, se folosesc în tratamentul asteniei, al atoniei gastrointestinale, al malariei şi al anemiei. 12. Ignifug [orHecTofiKHH, orHeynopHbiö; ignifuge; feuersicher, flammensicher; fire-proof; tűzálló]. Chim.: Material care se aprinde şi arde foarte greu sau de loc, întârziind astfel propagarea focului. Se foloseşte pentru a vopsi, a impregna sau a acoperi cu un înveliş protector elementele constructive inflamabile (de ex. lemnăria unei construcţii, decorurile de teatru, îmbrăcămintea pompierilor, a fochiştilor, a cupto-rarilor, turnătorilor, etc.). Ca substanţe ignifuge se folosesc sulfaţi sau silicaţi de amoniu, de sodiu şi de potasiu, săruri de magneziu şi borax. Cele mai bune substanţe ignifuge sunt anumiţi wolframaţi şi unele amestecuri ale lor. La temperaturi înalte, substanţele ignifuge se topesc formând un înveliş sticlos izolant, sau desvoltă vapori cari înnăbuşe focul. Ignifugele folosite pentru ignifugarea textilelor trebue să conserve moliciunea ţesăturilor, iar ingredientele trebue să dea soluţii clare, pentru a nu murdări coloarea; să nu dăuneze sănătăţii, să nu miroasă, să nu cadă, să fie ieftine, să fie solubile într'un disolvant, pentru ca prin evaporarea disolvsntului să precipite pe fibră, şi să nu se elimine de pe ţesături prin simpla spălare cu săpun. Substanţele folosite pentru ignifugarea textilelor sunt silicatul de sodiu, boraxul, acidul sulfuric, acidul fosforic, etc., în combincţie cu diferite săruri (clorură de calciu, de magneziu, etc.). 13. ignifugare [oraecTOHKaH npoiiHTKa; im-|ii^Şjj>^ation ignifuge; Feurschutzmitîelanlegung; 8 fire-proof impregnation; tűzállósitás]. Tehn.: Tratarea unui material combustibil, prin acoperire, vopsire sau impregnare, cu produse speciale ignifuge (v. şi Impregnare). Gradul de ignifugare se indică prin timpul cât obiectul ignifugat rezistă la o anumită temperatură, fără a se aprinde. 1. Ignifie: Sin. Aprindere (v.). 2. Ignifron [HrHHTpOH; ignitron; Ignitron; ig-nitron; ignitron]. Elf.: Redresor monoanod cu arc în vapori de mercur şi având un dispozitiv special de aprindere. O impulsie de curent care trece printr'un electrod de aprindere din carbo-rundum (SiC) stabileşte, la suprafaţa de contact cu mercurul catodic, o scânteie care aprinde arcul principal. Tensiunea lui medie continuă poate fi reglată fără pierderi, reglând momentul aprinderii. S'au construit unităfi până la cele mai mari puteri (10 MW, 10 kV). Are aplicaţii ca sursă de energie electrică pentru, electroliză, pentru alimentarea căilor ferate electrice, a motoarelor mari de curent continuu şi cu turafie reglabilă, etc. s. Ignitubulară, căldare V. Căldare cu fevi de fum. 4. Iguanodon. Paleonf.: Gen de reptilă uriaşă, fosilă, erbivoră, adaptată la vieafa terestră. A trăit în Mesozoic. 5. Ihfiocol [hxthokoji; ichtyocolle; Hausen-blase, Fischleim; fish glue, ichtyocolla; vizahólyag]. Ind. alim.: Cleiu de peşte, preparat din vezica înnotătoare a sturionilor, în special a morunului şi a nisetrului. Conţine, în medie, 95°/o gelatină. Se întrebuinţează în special la cleirea vinurilor albe, fine, sărace în tanin. 6. Ihfioftalm [HXTHO$TaJibM; ichtyophtalme; Ichthyophthalm; ichtyophtalmite; ichtyoftalmâk]. Mineral.: KCa4 [FI (Si4O10)2] • 8H20. Silicat hidra-tat natural de calciu. Sin. Apofilit, 7« Ihhol. Chim.! C28H36S306(NH4)2. Sarea de amonîua....acidului-sulfoi htioj i c^objin uf a p ri n su l - fon a rea unei fracţiuni de uleiu sulfurat care provine din distilarea unei roce bituminoase, bogată în peşti fosili. Este un lichid vâscos, negricios, cu miros empireumatic, miscibil cu vaselina şi cu diverse grăsimi, întrebuinţat în medicină sub diferite forme. {N.D.). 8. Ihfiologîe [HXTHOJlorHH;ichthyologie; Fisch-kundé; ichthyology; ichtiológia]: Parte a Zoologiei, care se ocupă cu studiul peştilor. 9. If; Simbol pentru doi în scrierea latină. 10. iie. Ind. ţar.: Cămaşă femeiască, lunga până sub genunchi, făcută din pânză, adesea cu ale-sături la gât, la piept şi la mâneci, împodobită uneori cu fluturi. ■— Iile cu alesături sunt uneori mai scurte, numai până la brâu. 11. III: Simbol pentru trei în scrierea latină. 12. Ijolife [hhojihtbi; ijolites; Ijolithe; ijolites; ijolitek]. Petr.: Roce bazice lipsite de elemente feldspatice şi alcătuite mai ales din piroxen şi nefelin. Se prezintă cu o structură rubanată, cu dungi şi vine pegmatoide, conţinând minerale rare, în special niobosilicaţi, niobaţi, fosfaţi, fero-titanaţi. is. II Chim.: Simbol literal pentru elementul lliniu (v.). 14. Ilang-ilang. V. Ylang-ylang, is. Ileanda Mare, strate de ~ [(^opMaiţHH H. M.; couchesd' I. M.;l. M. Schichten; I.M. strata; I. M. rétegek]. Geo/.: Orizont stratigrafie de vârstă oii-gocenă medie (Rupelian), care se desvoltă în partea de N-V. a Cuvetei Transilvaniei, în regiunea dintre Cluj şi Huedin. Este alcătuit din marne şi din şisturi argiloase, foioase, bituminoase, cu solzi şi schelete de peşti, foarte asemănătoare-cu şisturile disodilice oligocene din zona Flişului carpatic marginal. Stratele de Ileanda Mare sunt depuse peste stratele de Mera, şi sunt acoperite de stratele de Tic. is. Ilié. Ind. ţar.: Pieptar ţărănesc de dimie,, neîmblănit, împodobit cu găitane, pe care sătenii îl poartă vara. 17. lliniu [hjijihhhh; illinium; lllinium; ■ illiniumi ilinium]. Chim.: Nume propus pentru elementul cu nr. at. 61 şi gr. at. 147; are simbolul II. Sin. Promeţiu (v.J. 18. Illaenus. Paleonf.: Gen de trilobit, caracteristic pentru Silurian. Cuprinde forme cu capul şi pigidiul semicirculare, mari. Globela nu este distinctă de restul corpului. Toracele lui are 10 segmente, cu pleure netede. ia. Illium. Metl.: Aliaj de nichel (62,5%), crom (21°/o), cupru (6,5%), wolfram (2%), molibden-(5%), fier (1%), aluminiu (1%) şi mangán (1°/o). Rezista la agenţii corozivi. Este folosii la aparatura de chimie. (N. C,). 20. Ilmenif [HJibMeHHT, THTaHHCTbrâ >Kejie3~ HHK, ilménité, fer titáné; llmenit, Titaneisen; ilménité; ilménif, titánvasérc]. Mineral.: FeTiOs. Mineral cristalizat în sistemul romboedric. Se prezintă în cristale sau în mase granuloaseP negre-opace,cu duritatea 5*--6şigr.sp. 4,47*"5,21 conţine şi Mg0,Fe203. E un mineral accesoriu în roce eruptive (sienite, norite, gâbbrouri), unde se găseşte uneori concentrat în mase curate şl în filoane. Se găseşte şi ca mineral secundar în aluviuni. 21. lîinesiorutil [HJIbMéHOpyTHJi; ilménoruíile; ilmenorutil; ilmenorutile; ilmenorutil]. Mineral.: Varietate neagră de rutil, conţinând f^este 10°/0 oxid feric. Este format din cristale mixte de TiQ^ şi tapiolit. 22. Iluminare [oCBeiiţeHHe; éclairement; Be-leuchtungsstárke; illumination; megvilágítás]. Opf.r Fluxul luminos incident pe o suprafaţă, raportat la unitatea ei de arie, indiferent de direcţiile din cari cade fluxul. Dacă dcî> e fluxul luminos elementar incident care cade pe elementul de arie dA al suprafeţei, iluminarea E este: d(f> £=dX 9 Unitatea MKSA de iluminare se numeşte lux, şi este iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat, pe care cade fluxul de un lumen, uniform repartizat. — Unitatea CGS se numeşte fot, şi e de 104 ori mai mare decât unitatea MKSA. Sin. Iluminaţie. î. Iluminare, cantitate de ~ [3Kcno3HU;HH, K0-JIHHeCTBOOCBeiU,eHHH;excitationf quantité d'éclai-rement; Belichtung; exposure, quantiiy of iilum;-nation; megvilágítási mennyiség]: Suma produselor iluminărilor prin timpurile cât acestea durează, extinsă asupra unui anumit timp. — Unitatea MKSA de cantitate de iluminare se numeşte lux-secundă, şi este egală cu cantitatea de iluminare corespunzătoare iluminării constante de un lux, care durează o secundă. — Unitatea CGS de iluminare se numeşte fot-secundă, şi e de 104 ori mai mare decât luxul-secundă. Sin. Excitaţie luminoasă. 2. factor de ~ ai zilei [Koac^HiţHeHT eCTGCTBeHHOH OCBeiiţeHHOeTH; facieur d'éclai-remenf du jour; Tageslichtquotient; daylight factor; napfény világítási tényező]. Arh.: Raportul dintre iluminarea unei camere, măsurată pe suprafaţa ei orizontală, şi iluminarea de 3000 lucşi, care reprezintă iluminarea în aer liber, măsurată la latitudinea de 45°, la mijlocul lunii Decemvrie, într'o zi cu cerul acoperit, la 9 h 15' sau la 14 h 45'. Serveşte la determinarea orientării încăperilor şi la dimensionarea ferestrelor unei clădiri. Sin. Factor luminos. 8. Iluminat [HCKyccTBeHHoe ocBemeHHe; éclairage; Beleuchtung; lighting, artificial illumi-nation; világítás]. Fotom.: 1. Producerea şi răspândirea luminii artificiale în spaţii închise sau deschise. — 2. Tehnica producerii şi răspândirii luminii artificiale în spaţii închise sau deschise. După felul energiei folosite pentru iluminat, se deosebesc : 4. ~ electric [sjieKTpHHecKoe ocBemeHHe; éclairage électrique; elektrische Beleuchtung; -electric lighting; villamos- vi tágítás]: Iluminat efectuat cu surse de lumină alimentate cu energie electrică (v. tabloul). 5. ~ prin combustibili [ocBeiiţeHHe ropio-HHM; éclairage par combustibles; Brennstoffbe-leuchtung; lighting by combustibles; égőanyagok általi világítás]: Iluminat efectuat cu surse de lumină alimentate prin arderea unui material combustibil: petrol, gaz, etc. — După condiţiunile de radiaţie în cari se găseşte sursa de lumină, S3 deosebesc : 6. Iluminai lumina zilei [jţHeBHoe ocBeuţeHHe; éclairage par la lumiére naturelle; Tageslichtbe-leuchtung; lighting by dayiight; napfényi világiíás]. V. sub Iluminat mixt. 7. ~ mixt [cMemaHHoe ocBenţeHne; éclairage mixte; Mischbeleuchtung; mixed lighting; vegyes világítás]: Iluminat care foloseşte concomitent surse de iluminat prin incandescenţă şi prin iuminescenţă, în general pentru a produce radiaţie a cărei compoziţie spectrală, în domeniul vizibil, să fie cât mai apropiată de a luminii zileL Sin. Iluminat lumina zilei. 8. ~ prin fluorescenţă [oCBeiiţeHHe nocpe/ţ-CTBOM (fî'jiroopeciţeHiţHH; éclairage par fluores-cence;Fluoreszenzbeleuchtung; fluorescence lighting; fluoreszcencia világítás]: Iluminat cu surse de lumină în cari o substanţă fluorescentă radiază; sub acţiunea unei radiaţii ultraviolete produse prin Iuminescenţă (v.). Sursele de iluminat prin fluorescenţă se compun, de obiceiu, dintr'un tub de sticlă cu doi electrozi, cu un gaz nobil #de amorsare şi vapori de mercur, care are pereţii acoperiţi cu o substanţă fluorescentă ce absoarbe radiaţia ultravioletă a vaporilor de mercur şb reemite astfel o radiaţie vizibilă, cu un randament foarte mare. Se racordează la joasă tensiune industrială (de ex. la 220 V, 50 per/s). 9. ~ prin incandescenţă [oCBeiiţeHHe noc-pe/ţCTBOM HaKâJlHBaHHH; éclairage par incsn-descence; Glühlichtbeleuchtung; incandescence lighting; izzófény világítás]: Iluminat cu surse de lumină cari radiază fluxul luminos prin incandescenţă (v.), fiind ţinute la o temperatură destul de înaltă, necesară în acest scop. Sursele de iluminat prin incandescenţă pot fi lumânări, lămpi cu combustibil lichid (petrol, etc.) sau gazos (acetilenă, gaz metan, gaz de iluminat), sau lămpi electrice cu filament incandescent (wolfram, mai de mult cărbune), sau cu arc electric. 10. ~ prin luminescenjă [ocBenţeHHe noc-peACTBOM JHOMHHHClţeHlţHH; éclairage par Iu-minescence; Lumineszenzbeleuchtung; lumines-cence lighting; lumineszcencia világítás]: Iluminat cu surse de lumină cari radiază fluxul luminos prin luminesce'nţă (adică nu prin incandescenţă). Sursele de iluminat prin Iuminescenţă pot fi tuburi de sticlă cu gaze nobile (neon, argon, heliu), la presiune foarte joasă, cu doi electrozi puşi sub o tensiune electrică destui de înaltă pentru ca să se stabilească o descărcare electrică staţionară, Iuminescenţă, prin gazul din tub. Ele pot fi şi lămpi (tuburi) cu vapori metalicii (v.), compuse din două tuburi suprapuse: cel exterior e vid, pentru a realiza o protecţiune termică; cel interior, cu doi electrozi, are înăuntrul său un gaz nobil de amorsare şi metalul (mercur, sodiu) care se vaporizează la temperatura de descărcare, pentru a radia prin lumi-nescenţă. Coloarea luminii radiate depinde de natura gazului nobil sau a vaporilor (e galbenă pentru sodiu, aibastră-violetă pentru mercur, etc.). Sursele cu gaze nobile au nevoie de înaltă tensiune; cele cu vapori metalici se pot racorda la joasele tensiuni industriale (de ex; la 220 V, 50 per/s). — 11. Iluminai general [oóiijee 0CBem,eHHe; éclairage général;allgemeine Beleuchtung; general lighting; általános világifás]: Iluminat în care sursele de lumină sunt repartizate astfel, încât să se obţină o iluminare cât mai uniformă a tuturor iluminat, (v. tabloul). ^etel°r din spaţiul ucrr^ 10 1. Iluminat local [jioKajiH3HpoBaHHoe ocBe-llţeHHe;. éclairage localisé; Arbeitsplatzbeleuch-tung; local lighting; helyi világítás]: Iluminat în care se obţine o iluminare intensă numai a anumHor obiecte (de ex. a unui loc de lucru), (fig; 8), prinlr'o dispunere adecvatăa surselordelumină(v.tabloul). 2. ~ combinat [KOMŐHHHpOBaHHO e ocBe-meHHe; éclairage combiná; kombinierte Beleuchtung; combined lighting; kombinált világítás]: Iluminat în care se combină un iluminat general cu unul local. — După mersul razelor de lumină înire sursa care le ’radiază şi suprafaţa pe care cad, se deosebesc: s. liuminat direct [npHMoe ocBeiiţeHHe; éclairage direct; direkte Beleuchtung; direct iigh-ting; közvetlen világítás] : Sistem de iluminat în care cea mai mare parte a fluxului luminos emis de sursă ajunge la obiectele de iluminat fără a suferi vreo reflexiune, refracţiune sau difuziune intermediară (fig. 5 ■ ■ ♦ Í 2). leuchtung; half-indirect lighting; félindirekt világítás]: Sistem de iluminat combinat din iluminatul direct şi din cel indirect, cu preponderenţa celui din urmă (fig. 3). 7. '***' mixt [cMemaHHoe ocBemeime; éclairage mixte; Mischbeleuchtung; mixed lighting; vegyes világítás]: Termen comun pentru iluminatul semidirect şi peniru cel semiindirect. După scopul care se urmăreşte, iluminatul poate fi: 8. Iluminat norma! [HopMajibHoeocBem,eHHe; éclairage normal; normale Beleuchtung; normal iighiing; normálvilágitás]: Iluminat folosit pentru iluminarea unui spaţiu închis sau deschis, în orele în cari lumina zilei care pătrunde în el e insuficientă, în vederea desfăşurării activnăţii normale în acel spaţiu. 9. ~ de siguranţă [óesonacHoe ocBémeHHe; éclairage de süreté; SicherHeitsbeieuchtung; safety lighting; biztonsági világítás]: Iluminat auxijiar care permite o iluminare mai slabă, folosit când V 5 m % r #1 w r Corpuri de iluminai pentru diferite sisteme de iluminare. 1) iluminat semidirect (în magazine, culoare, casa scării, etc ); 2) iluminat semidirect (în birouri cu plafon şi perefi nedifuzanji, ateliere mecanice, etc); 3) iluminat semiindirect (în încăperi cu piaion şi perefi difuzanfi, săli de desen, săli de curs, etc.); 4) iluminat indirect (în săli de concerte, săli de teatru şi cinematograf, expozifii .„<âe,^i^ur|f„,săJL cu jjlafpn .şj.perejl. foarte, difuzanji, etc,):. 5), iluminat diiect dirijét (Jn vitrine, etc.); ^-iluminat direct, pentru încăperi cu îrălfimea de max, 5 m (în cteliere, fabrici, depozite, etc.); 7) iluminat direct, pentru încăperi cu înslfimi mai mari de 5 m (*n hale de monte], depcuri, etc.); 8) iluminat direct local (la maşini-unelte, la bancul de lucru, etc.); 9) şi 10) iluminat direct, pentru spafii deschise (străz^, p’efi, curfi, etc,); 11) şi 12) iluminat lateral (pereţi şi fafade de clădiri, firme, etc.). 4. ^ indirecf[K0CBeHH0e 0CBeii],eHHe; éclairage indirect; indirekte Beleuchtung; indirect lighting; közvetített világítás, indirekt világítás]: Sistem de iluminat în care cea* mai mare parte a fluxului luminos, înainte de a ajunge la obiectele de iluminat, atinge pereţii încăperii sau anumite suprafeţe auxiliare, de obiceiu difuzante ( instalaţiile industriale Străzi şi pieţe Circulaţie mică Circulaţie mijlocie Circulaţie mare Circulaţie intensă în oraşe mari 1 3 8 15 3 8 15 30 0,2 0,5 2 4 0,5 2 4 8 — Culoare şi Circulaţie mică 5 15 2 5 — trepte Circulaţie mare 10 30 5 10 — Stafii de cale ferată Circulaţie mică (pentru linii de cale pentru peroane, rampe de mărfuri, culoare, trepte) Circulaţie mare (pentru linii de caie pentru peroane, rampe de mărfuri, culoare, trepte) 0,5 5 2 10 1,5 15 5 30 0,2 2 0,5 5 0,5 . 5 Í 2 10 — Instalaţii portuare şi curţi de fabrici Circulaţie mică (cheuri, dane, ecluze, etc.) Circulaţie mare (cheuri, dane, ecluze, etc.) 1 5 3 15 0,3 2 1 5 — *) Jluminarea la nivelul unui plan orizontal situat la 1 m deasupra pedelii. **) Iluminarea la nivelul locului de lucru. ***) Cifrele din parenteze pot fi admise numai dacă, afară de iluminatul general, există şi un iluminat al locului de lucru (v. Iluminat combinat). 12 este wattul pe metru pătrat (W/ne2), iar în sistemul de unităţi CGS este ergul pe secundă şi centimetru pătrat. î. Iluminatul trenurilor [ocBeiiţeHHe Bar0H0B; éclairage destrains; Zugbeleuchtung; train lighting; vonatvilágitásj. Elt.: Iluminatul vagoanelor de cale ferată. Se realizează cu lămpi cu uleiu (de obiceiu de rapiţă), cu lumânări aşezate în felinare (ca iluminat de rezervă), cu gaz, şi electric. Iluminatul electric este folosit aproape în mod excluziv. Sursa de alimentare poate fi constituită de acumulatoare (sistem folosit rar, fiindcă reclamă un sistem de încărcare a acumulatoarelor), sau de un generator electric (de ex. un dinam Grove) împreună cu o baterie de acumulatoare, echipat cu un dispozitiv automat care reglează tensiunea la borne, independent de vitesa trenului, cuplează şi decuplează la circuitul lămpilor (când se depăşeşte în sus sau în jos o anumită vitesă) dinamul, respectiv acumulatorul, şi comută polii dinamului la schimbarea sensului de mers. Iluminatul poate fi individual, pentru fiecare vagon în parte, şi colectiv, pentru întregul tren, energia electrică fiind furnisată dela 2--*3 vagoane pentru întregul tren. Generatoarele electrice pentru iluminatul individual au puterea nominală de 0,75■•■2,1 kW şi tensiunea la borne de 24>,,36 V; ele se montează sub cutia vagonului şi sunt antrenate prin curea de o osie a vagonului. Bateria de acumulatoare este montată sub cutia vagonului şi are o capacitate suficientă pentru a ilumina vagonul timp de 2 ■ ■ ■ 3 ore. Uneori iluminatul este alimentat de un turbogenera-tor montat pe locomotivă şi de bateria de acumulatoare instalată în vagonul de bagaje. 2. Ifuvial, orizont ~ [HJUiîOBHajibHbiH ropH-30HT ; horizon illuvial; IIIuvialhorizont; illuvial horizon; iszapolási szint]. Geo/., Agr.: Orizont format prin depozitarea materialului transportat de apele de infiltrafie. Materialul rezultă adesea din descompunerea biochimică a păturii superioare, arabile, a solului, şi formează un orizont dedesubtul ei. Sin. Orizont iluvionar. s. Iluvionar, orizont V. IIuvial, orizont 4. Iiuvionare [HJijnoBHajibHbiH npoiţecc; illu-vionnement; llluvialprozefj; illuvial process; be-iszapolás]. Agr.: Proces de spălare a sărurilor şi á substanţelor coloidale din orizontul superior al solurilor, şi de depozitare a lor în orizonturile inferioare. 5- Ilvait [HJibBaHT; ilvaite; llvait; ilvaifş; ilvait]. Mineral.: CaFe2(FeOH) I (Si04)2. Silicat de fier calcifer, de coloare neagră-brună sau verzuie, cu spărtură ca a răşinilor, având densitatea 3,6-**4 şi duritatea cuprinsăîntre 5,5 şi 6. Se prezintă sub formă de cristale prismatice romboidale. în lumină incidenţă prezintă o puternică bireflexiune. Sin. Lievrit. 6. Imaginar, număr ~ [MHHMoe hhcjio; nombre imaginaire; imaginare Zahl; imaginary number; képzetes szám]. V. sub Număr. 7. Imagine [oőpa3, H30Őpa>KeHHe; image; (1) Bildwerk, (2) Bild; image, picture;kép]: 1. Reprezentare plastică a înfăţişerii unei fiinţe sau a unui obiect, obţinută prin fotografiere, prin pic- tură, desen, gravură, sculptură, etc. — 2. Impresia vizuală produsă de o imagine, în sensul de sub U 8. ~ în relief [pejibec^Hoe H3o6paHieHHe; image en relief; Raumbild; relief image; térbeli kép]. Foto.: Imagine care consistă într'o impresie vizuală de spaţial. Se obţine privind două reprezentări convenabile ale unei figuri prin intermediul unui dispozitiv adecvat. V. sub Anaglifelor,, procedeul şi sub Stereoscop. 9o ~ latentă [jiaTeHTHoe H3o6pa>KeHHe; image latente; latentes Bild; latent image; rejtett kép]. Foto.: Imaginea încă invizibilă, produsă în stratul sensibil al plăcii, al filmului sau al hârtiei fotografice, sub acţiunea luminii sau a altor radiaţii. Imaginea latentă se face vizibilă cu ajutorul developatorilor. 10. ~ negativă [HeraTHBHoe H3o6pajKeHHe; image négative; negaiives Bild; negative image; negátiv kép]. Foto.: Imagine fotografică inversa în raport cu originalul din punctul de vedere al tonalităţii; ea are părţi opace (negre), unde stratul sensibil a fost impresionai mai mult de radiaţii, şi cari corespund părţilor luminoase ale origina-XmIuî — şi părţi transparente (albe), unde stratul sensibil a fost impresionat mai puţin sau de loc, şi cari corespund părţilor întunecate ale originalului» 11. ~ plastică [nJiacTHneKoe H30paH£eHHe; image plasfique; Raumbild; stereoscopic image-plasztikus kép]: Sin. Model optic (v.). iz. ~ pozitivă [no3HTHBHoe H3o6pa>KeHHe; image positive; positives Bild; positive image; pozitiv kép]/ Foto.: Imagine fotografică asemenea cu originalul din punctul de vedere al tonalităţii. Se obţine pe un strat fotosensibil iluminat cu un fascicul care a străbătut o imagine negativă. 13. ~ redresată [BbmpflMJieHHoe H3o6pa>Ke-HHe; image redressée; entzerrtes Bild; straigh-tened image; redreszált kép]. Fotgrm.: Imagine foto-grafică sau grafică obţinută prin redresare. 14. ~ sonoră [3ByK0B0e H3OÖpa}K0HHe; image sonore; Klangbild; sound image; hangkép]. Acuşi.: Imaginea înregistrării sonore pe pelicula unui film i mpresionatacu vibraţi i sonore de f recvenţa acustică, îs. ~ stereoscopică [cTépeocKonH^ecKoe H3o6pa5KeHHe; image stéréoscopique; Raumbild; stereoscopic image; sztereoszkopikus kép]: 1. Imagine în relief (v.). — 2. imagine în relief obţinută privind printr'un stereoscop. ie. Imagine [H30Őpa>KeHHe; image; Bild; image; kép]. Opt.: Ansamblul punctelor de concurenţă ale razelor tuturor fasciculelor de lumină provenite dela punctele unui obiect, după ce au străbătut unul sau mai mulţi di-optri sau au fost reflectate pe una sau pe Iroagine reală într'o oglindă con- msi multe oglinzi. Se cavă sferică- deosebesc: °3,'ndă>' C) centru! oglinzii r F) focarul principal al oglinzii i7. ~ reala .[pe- • aJlbHoe H3o5pa>KeHHe; image réelle; reelles Bild; real image; valódi kép]: Imaginea unui punct-obiect care poate fi prinsa pe un ecran şi e ■formată când razele cari pornesc din el şi cad pe B l— ________________i I FA L Imagine reală într'o lentilă convergentă. L) lentilă; F) focarele lentilei. un sistem optic dau raze emergente cari formează un con (mai general un conoid) convergent în imagine. Ansamblul imaginilor reale ale punctelor unui obiect ^informează imaginea reală A'B1 a obiectului. î. Imagine virtuală [MHHMOe H300pa HieHHe; image virtuelle; virtuelles Bild; virtual image; virtuális kép]: Imaginea unui punct-obiect tomnată când razele cari pornesc din el şi cad pe un sistem optic dau raze emergente cari formează un con (mai general un conoid) divergent, ale căror prelungiri înapoi converg în imagine, care nu poate ti prinsă deci pe un ecran. Ansamblul imaginilor virtuale ale punctelor unui obiect AB formează imaginea virtuală A’B' a obiectului. ---Multe instrumente optice produc imagini virtuale, care sunt localizate de observator printr'un proces psiho-fizic, fără ca să existe o imagine reală pe retina ochiului său. 2. Imagine electrică [ajieKTpnHecKoe H30-ŐpaíKeHHe; image électrique; eiektrische Abbil-dung; electric image; elektromos képmás]. El.: Imaginea electrică a unui sistem de sarcini electrice Q; în raport cu o suprafaţă conductoare S e constituită de un alt sistem de sarcini — Q;, -egale şi de semne contrare cu Q; şi situate de cealaltă parte a suprafeţei5, repartizate astfel, încât S să fie o suprafaţă echipotenfială în câmpul electrostatic rezultant al sarcinilor Qi şi — Qit în absenta suprafeţei conductoare S. — Imaginile electrice se folosesc spre a calcula cu mai multă uşurinţă intensitatea câmpului electrostatic al sistemului de sarcini în prezenţa suprafeţei conductoare S. a. Imaş [BbiroH, nacTâmiţe; pâturage com-munal; Gemeindeweide; common pasture; közlegelő]: Sin. Izlaz. 4. îmbălsămare [6aJib3aMHpoBaHHe; embau-mement; Einbalsamieren; embalming; bebalzsa-mozás]: Operaţiunea de impregnare a ţesuturilor cadavrelor cu o substanţă antiseptică, prin injectare intravenoasă, prin pompare, prin băi prelungite sau prin combinarea acestor procedee. în trecut au fost folosite ca antiseptice bitumurile, creozotul, etc.; ele sunt înlocuite în prezent prin sublimat, alcool, soluţie de formaldehidă, acetat de aluminiu, clorură sau sulfat de zinc, etc. — Soluţia antiseptică este introdusă prin carotidă în aparatul vascular, unde înlocueşte tot sângele, sau se pompează prin gură, prin anus şi prin canalul rahidian, pentru a uşura pătrunderea soluţiei antiseptice şi în craniu. Pentru a se împiedeca complet alterarea cadavrelor, se procedează, în acelaşi timp, la înlăturarea viscerelor. Animalelor mici li se fac băi prelungite într'o soluţie antiseptică, iar animalelor mari, băi şi injecţii. 5. Îmbarcafîe [oőmee Ha3Bamie fljin neöojib-nioro cy/ţHa rana' iiijiioiikh, 6oTa h t. n.; em-barcation; Boot; boát, small véssél; kis vizijármű, csónak]. Nav.: Plutitor de dimensiuni mici, folosit în serviciul navelor, al porturilor, etc., pentru transporturi de persoane, de materiale, etc. După felul propulsiunii, îmbarcajia poate fi cu vâsle, cu vele sau cu motor. îmbarcaţia poate fi confecţionată din metal sau din lemn şi poate avea diferite forme şi dimensiuni. — După funcţiunea îndeplinită, îmbarcaţia poate fi de interes local, de servitute sau de sport. o. îmbarcafîe de interes local [Heóojibinoe cyflHO, HMeiomee MecTHbin xapaKTep; embar-cation d'intéret local; Ortsinteressenboot; local interest boat; helyiérdekű kis vizijármű]: îmbarcaţie care îndeplineşte anumite funcţiuni, şi care are caracteristice specifice regiunii în care este folosită. Se deosebesc următoarele feluri de îmbarcaţii de interes local: 7. Canoe [nanoe, Heji.HOK; canoe; Kanoe; canoe; kanoe]: îmbarcaţie de tipul celei folosite de indigenii din America de Nord, cu prora şi pupa ascuţite, şi condusă cu o padelă. Este folosită pe râuri repezi. Canoe. 8. Gondolă. V. Gondolă. 9. Pirogă [irapora; pirogue; Pirogé; pirogue, Indian canoe; indián kanu]; îmbarcaţie confecţio- Pirogă. nată prin scobirea unui trunchiu de arbore. Este propulsată cu vâsle sau cu vele. Sin. Cin. io. Sampan [caMnaH, KHTaficKafl jio^Ka; sam-pang; Sampan; sampan, számpán]: îmbarcaţie cu gentă. L) lentilă; F) focarele principale ale lentilei. b Imagine virtuală într'o oglindă concavă sferică. O) oglindă; C) centrul oglinzii; F) focarul principal al oglinzii. 14 cârmă, vâsle şi velă, de maximum 80 tone capacitate şi înzestrată cu un adăpost de bambu, folosită în apele din Extremul Orient. Se foloseşte pentru treceri de fluvii, pentru comunicafia între insule, şi chiar ca locuinţă. — î. îmbarcaţi© de servitute [paőo^an nocbiJib-HaH ilIJlionKa; embarcafion de servitude; Servi-tutboot; servitude boat; szolgálati csónak]: îmbarcaţie folosită pentru serviciul auxiliar al navelor sau al porturilor, pentru transportul persoanelor sau al materialelor. w Se deosebesc următoarele feluri de îmbarcajii de servitute: 2. Bac [nJiauiKOyT; bac; Făhre; ferry bridge, moving ferry; ladik]; îmbarcaţie de lemn sau de oţel, cu fundul şi capetele late, cu sau fără punte. V. şi Bac. 3. Ba leni eră [BeJibőoT, KHTOŐOHHaH iiiJifon- Ka; baleiniére; Walfischboot; whale boat; cethal-csónak]: înv barcaţie lungă şi uşoară, cu prora şi pupa ascuţite. Se Balenieră. propulsează cu rame sau cu vele, şi poate atinge vitesemari. Balenierele se folosesc pentru transportul de persoane şi constitue bărcile auxiliare ale navelor militare sau ale celor comerciale cu propulsiune mecanică. Este tipul de barcă folosit şi la vânătoarea de balene. 4. Barcă: Nume generic pentru Orice Tip de barcă, îmbarcaţie. V.Barcă. 5. Barcaz [őapKac; barcasse; Barkasse; barge; barkasz]; îmbarcaţie de dimensiuni mari, de lemn, de 10-■•100 tone capacitate, puntată în parte sau în întregime. Navighează cu vele sau la remorcă; dacă i se montează un motor, se numeşte barcaz-motor. Se foloseşte la transportul de materiale. s. Berton [CKJiaAHaH iUJnoilKa; berton; zusam-menlegbares Boot; Berton folding boat; összetehető csónak]: îmbarcaţie mică, cu vâsle, flexibilă, confecţionată din pânza cauciucată, şi folosită de obiceiu la bordul submarinelor şi al navelor mici (vedete, etc.). 7. Dubă [Heőojibiiioe pbiőojiQBHoe cyAHO; barquedepeche;Fischerboot; fishing boat; halász-csónak, sajka]. V. Dubă pescărească. 8. lolă [HJIHK; yole; Jolié, kleines Boot; jolly* boat; yole]: îmbarcaţie cu vâsle, strâmtă, iungăşiuşoară, pentru 2---6 persoane. Se gsseşte, de obiceiu, la bordul navelor de plăcere. 9. Lotcă [oc.Tpora; barque légére, barque; Boot; boat; hosszú halász csónak]: îmbarcaţie cu vâsle, de lemn, lungă,-cu prora şi pupa ascuţite, folosită de pescari în ţara ' Lotcă. noastră. 10. Luntre [jio^Ka, Heóojibinoe ruiocKOAOHHoe peHHOe ey^HO; barque, canot; Kanoe, leichtes Ruderboot; canoe; könnyű evezőpados csónak]: îmbarcaţie cu vâsle, de lemn, cu fundul plat şi cu pupa şi prora teşite. , 11. Mahonă [óecnajiyŐHan peH^OBan öapíKa; mahonne; Mahone; mahone; mahona]: Barcă cu vâsle, de dimensiuni mari, cu fundul lat, care se foloseşte la transportul mărfurilor, sau pentru încărcarea sau descărcarea navelor. 12. Puiu [Ty3HK; youyou; Art ostindisches Boot, Ruderboot eines Schiffs; dinghy; keletindiai csónak]: îmbarcaţie cu vâsle, de dimensiuni mici, folosită pentru serviciul urgent la bordul navelor. 13. Şalupă [MOTOpHan JiOftKa; chaloupe; Scha-luppe, Grofjboot; sloop, ship-boat, shaliop; dereglye]: îmbarcaţie cu coca metalică (tablă de Şafupă. oţel, tablă de aluminiu, etc.) sau de lemn, puntată sau nu, înzestrată cu motor, şi care e folosită pentru transporturi de persoane, dar nu pentru remorcări. 14. Şalupă de incendiu [riO}KapHblH KaTep; chaloupe d'incendie; Feuerlöschboot; fire boat; tűzoltó dereglye]: Şalupă înzestrată cu motopompă şi cu aparatura auxiliară pentru stins incendiile, îs. Şalupăde salvare [cnacaTejibHan uiJifonKa; chaloupe de sauvétage; Rettungsboot; life boat; mentő dereglye]: Şalupă construită anume pentru Luntre. 15 a putea ieşi în larg pe vreme rea, pentru a salva echipajul navelor naufragiate, în acest scop, şalupa de salvare este construită pentru stabilitate mare şi redresare spontană, şi este înzestrată cu pompe pentru evacuarea apei intrate în ea. 1. Şalupă remorcher [őyKCHpHblH KaTep; cha-louperemorqueur;Schaluppe-Schlepper; sloop tug; vontató dereglye]: Şalupă a cărei coca este înzestrată cu un schelet metalic rezistent, cu cârlig de tracfiune la pupă şi cu un motor de putere relativ mare, şi care e capabilă să remorcheze. — 2. îmbarcaţie de sport [cnopTHBHan JiOAKa; embarcation de sport; Sportboot; sporting boat; sportcsónak]: îmbarcaţie anume construita pentru sport şi curse. Are, de obiceiu, corpul alungit, şi poate fi propulsată cu vâsle de una S3u de mai multe persoane, cu vele sau cu motor. Se deosebesc următoarele feluri de îmbarcajii de sport: 3. Caiac[őaHAapKa;kayak;Kajak;kayak;kajak]: 1. îmbarcaţie asemănătoare celei folosite de Eschimoşi pentru pescuit, ascuţită la ambele capete, acoperită cu pânză impermeabilă, care lasă loc “Caiac. liber numai vâslaşului. Se conduce cu una sau cu două padele. Uneori are cârmă acţionată cu picioarele. — 2. Barcă eschimosă pentru pescuit. Cuter. 4. Cuter [niBepTŐOT, HeóojibinaH napycHan HXTa; cotre; Kutfer; cutter; kutter]: îmbarcaţie cu vele, de lemn, cu un catarg înalt, cu bom-pres şi lest de plumb sub chilă, pentru a-i mări stabilitatea. 5. Faltbot [cKJiaAHan iHJifonKa; canot pliant; Faitboot; foiding boát; szétszedhető csónak]: îrn- Faltbot. barcaţie cu vâsle, demontabilă, constituită dintr'un schelet de lemn, cu armaturi metalice şi cu învelit o are de pânză impermeabilă. 6. Gig [rHHKa; gigue; Gig; gig; gig]: îmbarcaţie de sport, cu vâsle (rame), cu corpul subţire şi lung, nepuntaiă, cu pupa şi prora ascuţite. Poate fi propulsată de una până la opt persoane, cari vâslesc stând pe scaune cari alunecă în direcţia axei longitudinale a gigului. Rameie sunt sprijinite pe suporturi făcute din bare şi montate în afara bordului. Gigul este înzestrat cu cârmă. 7. Ketch ['KaHK, AByxaîaqroBoe napycHoa Cy/ţHO; ketch, caiche, caî'que; Ketsch, Kits; ketch; ki'tsz]: îmbarcaţie cu vele, asemănătoare cu yawl-ul, dar cu catargul din spre pupă mai depărtat de a-ceastaşi aşezat în fata cârmei. s. SkiffuiJiKinKa THna c öojieeocrpbi- MH cjpopMaMH; skiff; Skiff; skiff; szkif]: îmbarcaţie ' 5kif. cu vâsle, asemănătoare cu gigul, cu coca mai fină şi cu punte de pânză impermeabilă la pupă şi la proră. 9. Star [^ByxMecT-HbiH uiBepröor; star; Tarboot; star; star csónak]: Cuter pentru două persoane, cu O randă triunghiulară şi un foc. 10. Yawl [jţByxMaH-TOBbiH iiiBepTŐOT.-yawI; Yawl; yawl; jawlj: îmbarcaţie cu două catarge, dintre cari unul foarte zestratcu o velă latină numită u bate-pupă 11. Imbar-cafiune. V. îmbarcaţie. 12. îmbătrâ- nire [cTapeH-ne; vieillis-sement; Alte- Yawl. rung; ageing; öregedés]. Tehn.: Schimbarea rîn timp a proprietăţilor unor materiale, puse în anumite condiţiuni de temperatură sau de trepidaţii, sau puse în câmpuri magnetice, etc., în sensul că — sub influenţa uncr astfel de acţiuni de o anumită valoare — materialul părăseşte o stare instabilă şi se apropie de o stare limită stabilă, pe care nu 16 o mai părăseşte dacă este supus unor acţiuni mai mici. Sub influenta unor acţiuni mai mari (temperaturi mai înalte, trepidaţii mai mari, câmpuri magnetice mai intense, etc,), materialele tind Insă, în generai, către o nouă stare limită stabilă. Starea instabilă iniţială, pe care o părăseşte materialul care îmbătrâneşte, poate fi o stare de soluţie suprasaturată, o stare tensionată, etc. Ea a putut fi produsă prin tratamente prealabile: termice, mecanice, magnetice, etc. îmbătrânirea se produce şi la temperatura ambiantă, foarte lent şi neintenţionat, şi se numeşte, In acest caz, îmbătrânire naturală; ea poşte fi accelerată prin ridicarea temperaturii materialului, prin şocuri de o anumită intensitate, uneori prin introducerea materialului într'un câmp magnetic de o anumită intensitate şi frecvenţă, etc., şi se numeşte, în acest caz, îmbătrânire artificială. îmbătrânirea naturală ascunde o nesiguranţă în aprecierea proprietăţilor materialelor; îmbătrânirea artificială se practică pentru eliminarea acestei nesigurante, creindu-se anticipat o stare limită stabilă, pe care materialul — pus în condiţiunile de îmbătrânire naturală — nu o mai părăseşte. 1. îmbătrânire artificială [hcKycCTBeHHOG CTapeHHe; vieillissement artîficiel; künsiliche Alterung; artificial ageing; mesterséges öregedés]. V. sub îmbătrânire. 2. ~ naturală [ecTGCTBeHHoe CTapeHHe; vieillissement natúréi; natürliche Alterung; natural ageing; természetes öregedés], V. sub îmbătrânire. 3. ~ de ecruisare [CTapeHHe MeTáJiOB XOjiOAHeH kobkh; vieillissement d'écrouissage; Reckaltern, Stauchaltern; cold working ageing; hideg-nyujtási öregedés], Tehn.: îmbătrânire care intervine sau eaccel erată prin fasonarea Ia rece, datorită ecruisării. Fragilitatea anumitor oţeluri în stare de ecruisare, numită îmbătrânire, depinde, probabil,. de conţinutul în azot al acestora, şi este asemanátoaré cu fragilitatea la albastru (v.). 4. ~ magnetică [(JeppoMarHHTHoe CTape-TîHe; mauíration maqnétique; magnetische Alterung; ferromagneţic material ageing; mágneses öregedés]: 1. Schimbarea prin îmbătrânire a proprietăţilor magnetice ale unui material feromag-ne.tic. Sub acţiunea trepidaţiilor şi a încălzirilor de anumite valori, materialele feromagnetice tind către o stare limită care nu se mai schimbă sub influenţa unor trepidaţii sau variaţii de temperatură mai mici, stare limită în care câmpul lor magnetic coercitiv e scăzut, iar pierderile prin istereză sunt mărite. La trepidaţii şi variaţii de temperatură mai mari, materialele tind către o nouă stare limită, în care scăderea câmpului lor magnetic coercitiv şi mărirea pierderilor prin iste-reză e şi mai pronunţată. îmbătrânirea artificială se practică rar pentru tablele de dinam şi de transformator, dar se practică adesea pentru materialele de magneţi permanenţi, şi anume prin încălziri repetate la 100°, urmate de răciri, ca şi prin trepidaţii produse prin lovituri cu ciocane de lemn, ceea ce scade câmpul magnetic coercitiv până la valoarea sa I într'o stare limită care nu e depăşită în serviciu. îmbătrânirea artificială a aliajelor Heussler urmăreşte, din contra, să realizeze, prin încălzirea de durată până la o temperatură caracteristică pentru fiecare aliaj, o stare în care să fie magnetizabile cât mai uşor, cum sunt dela început aliajele fierului. — 2. Mărime egală cu creşterea procentuală a pierderilor prin istereză ale unui material, după o încălzire de 600 ore la temperatura de 100°. 5. ~ mecanică [MexaHHnecKoe CTapeHHe; maturation mécanique; mechanische Alterung; mechanica! ageing; mechanikai öregedés]: Schimbarea proprietăţilor mecanice ale unui material prin îmbătrânire (v.). După fasonarea la rece, îmbătrânirea naiurală a multor materiale metalice se manifestă prin creşterea durităţii şi prin scăderea rezilienţei (fra-gilizare), fără ca să varieze comportarea materialelor faţă de solicitările statice sau alternative. După fasonarea la cald, îmbătrânirea lor naturală se manifestă adesea printr'o scădere , importantă a alungim şi a gâtuirii, fără ca limita de curgere şi rezistenţa lor de rupere să sufere vreo modificare esenţială. Oţelul moale, de exemplu, solicitat peste limita de curgere, sufere o îmbătrânire, naturală, care provoacă o creştere a limitei de curgere şi a rezistenţei de rupere la întindere, şi scăderea corespunzătoare a alungirii şi a gâtuirii la rupere. Acest proces durează zile sau luni, dar poate fi redus la ore sau ia minute prin îmbătrânire artificială, încălzind oţelul la o temperatură care nu trebue să depăşească 300°; în zona de încălzire la albastru (200*•'400°) intervine, chiar în timpul deformării, îmbătrânirea de ecruisare (v.). -— Oţelul laminat ia cald sufere o îmbătrânire naturală care se manifestă prin faptul că, imediat după leminare, prezintă scăderi mari ale alungirii la rupere şi ale gâtuirii, şi prin faptul că după săptămâni sau luni, aceste scăderi se dublează sau se triplează, fără să se producă o modificare importantă a limitei de curgere şi a rezistenţei la rupere. Durata acestui proces poate ii redusă la câteva ore, prin îmbătrânirea artificială, încălzind ulterior materialul Ia o temperatură moderată (100- • *200°). Revenirea oţelului călit îndeplineşte adesea şi rolul de a produce îmbătrânire artificială. Rulmenţii cu bile sau instrumentele de măsură sunt supuse, înainte de finisare, unei îmbătrâniri artificiale prin tratament termic. g. îmbătrânirea cauciucului [CTapeHHe Kay-Hyna; vieillissement du caoutchouc; Kautschukal-terung; caoutchouc ageing; kaucsuköregedés]. Ind. cc.: Degradarea pe care o sufere — prin autooxidare — cauciucul expus mai mult timp la aer, şi în urma căreia se transformă într'o masă lipicioasă sau fărâmicioasă, cu rezistenţă mecanică şi elasticitate mică. Această degradare este accentuată la temperaturi mai înalte, şi mai ales la lumină, sau în prezenţa anumitor catalizatori; astfel, după un timp mai îndelungat, se produce o completă lichefiere. Şi cauciucul vul- 17 csnizai iară adausuri speciale se lichefiază după un timp mai îndelungat. Cu cât progresează au-iooxidarea, cu atât se măreşte şi solubilitatea. î. îmbătrânirea lemnului [CTapeHHe ^epeBa; vieillissement du bois; Holzalterung; ageing of wood; faöregedés]: Sin. Duramenificare (v.). 2. ~ vinului [CTapeHHe BHHa; vieillissement du vin; Altern des Weines; ageing of wine; boröregedés]. (nd. alim,: Totalitatea fenomenelor cari duc la ameliorarea în timp a însuşirilor organoleptice ale vinului, sub influenta luminii, a temperaturii, presiunii, substanţelor chimice pe cari le conţine şi mai ales a oxigenului din aer. Se disting trei grupuri de fenomene cari provoacă îmbătrânirea: oxidări-, eterificari şi formarea de depozite normale, fenomene cari pot fi conduseşi favorizate prin procedeele de îngrijire a vinului. Există o limită de îmbătrânire a vinului, dependentă de compoziţia lui, iimită după care vinul trebue sustras influenţei aerului prin tragerea lui în sticle. Se cunosc şi procedee de îmbătrânire artificială, rapidă, aplicabile numai vinurilor licoroase, consistând în activarea fenomenelor gle mai sus, prin aeraţii, ozo~ nizări, oxigenări, etc., combinate cu variaţii de temperatură, de presiune, etc. Sin. învechirea vinului. a. Imbibare [BnHTbiBaHHe; imbibition; Ein-ziehung; imbibition; beszivoaés, átitatódás]. Chim., Tehn.: Fenomenul de absorpţie a unui lichid într'un corp solid poros, sau în anumite corpuri de struc-iură macromoleculară, uneori coloidală. Imbibarea este capilară, dacă este datorită forţelor de tensiune superficială, ca în cazul corpurilor poroase, cari pot fi şi macromolecuiare (de exemplu în imbibarea intermicelară), şi moleculară, dacă moleculele de lichid sunt legate prin valenţe secundare de macromoleculele liofile faţă de acel lichid, imbibarea moleculară este un fenomen de disolvare a lichidului de imbibare în corpul solid imbibat, şi poate fi deci limitată sau nelimitată, în opoziţie cu imbibarea capilară, care e totdeauna limitată. Uneori, imbibarea unui coloid constitue faza preparatoare a disolvării acestuia (gonflarea) în lichidul imbibat. — Dintre proprietăţile mecanice ale corpului imbibat, cele cari se modifică sunt rezistenţa şi elasticitatea. Raportul dinire greutatea lichidului care poete ii imbibat şi a corpului care se imbibă limitat depinde de natura şi de constituţia lichidului şi a corpului, de presiune şi de temperatură, imbibarea putând trece şi „din limitată în nelimitată, dacă se urcă temperatura sau se schimbă constituţia, de exemplu concentraţia în acizi, baze şi săruri, •a lichidului imbibat, Astfel, mărirea gradului de polimerizare al substanţelor macromolecuiare mă-reşte, în general, capacitatea lor de imbibare cu un anumit lichid faţă de care sunt liofile. ■— Exemple: La temperatura ordinară, un volum de gelatină se imbibă limitat, cu 10* "13 volume de Qpâf frecând într'o galertă (piftie) stabilă. Prin urcarea temperaturii, ea devine imbibabilă nelimitat, pierde rigiditatea şi trece din starea de gel în starea de sol, în apa în exces. — Săpunurile sunt imbibabile nelimitat cu apă. — Capa- citatea de imbibare a coloiziior amfoteri (de ex. a proteinelor) depinde de exponentul de hidrogen al lichidului imbibat, minimul de imbibare fiind în jurul punctului isoeleciric. —Trecerea proteinelor din starea de imbibabile nelimitat cu apă, la starea de imbibabile limitat, se poate obţine tratân-du-Ie cu anumite substanţe, de exemplu tratând po-lipeptidele cu amide, cu sulf, etc. — Prin imbibare nelimitată în anumite hidrocarburi lichide (de ex. în benzină), cauciucul trece într'o soluţie vâscoasă. Imbibarea lui devine limitată dacă se adaugă în lichidul respectiv cca 0,0025% divinilbenzen. Acelaşi cauciuc se poate imbiba din nou nelimitat, dacă e supus acţiunii unor factori chimici (auto-oxidare) sau mecanici (prin cari se rup macromoleculele sale filiforme). Imbibarea are numeroase aplicaţii în tehnică: în industria pielăriei, produsul se imbibă cu apă de var, pentru a se uşura procesul de tăbăcire, care se face îmbibând apoi produsul cu tanant, fiindcă grupările polare ale moleculei proteice, solvatate prin imbibare cu apă de var, reacţionează apoi cu tanantul, desăvârşind tăbăcirea. — în industria lemnului, imbibarea prezintă o mare importanţă: Cu apă, lemnul se imbibă Jirpifat, mărindu-şi rezistenţa la rupere. Plăcile folosite pentru parchete sunt îmbibate cu^S^kiri, cu lacuri, etc., spre a li se mări rezistenţa şi impermeabilitatea. — în industria textilă, imbibarea se foloseşte la mercerizare şi ia vopsirea ţesăturilor. De asemenea, la fabricarea fibrelor artificiale e nevoie de celuloză îmbibată; fiindcă celuloza nu se imbibă molecular cu solvenţii obişnuiţi (apă, etc.), în cari este insolubilă, ea trebue supusă mai întâi acţiunii unei baze puternice; capacitatea ei de a se imbiba cu soluţii creşte, după cum baza folosită este hidroxidul de sodiu (20--*25%), hi-droxidul de litiu, sau reactivul Schweizer, care este cel mai bun disolvant al celulozei, şi pentru care capacitatea de imbibare a celulozei este maximă. Sin. Imbibiţie. 4. ~r capacitate de ~ [ciiOCOŐHOCTb npo-IIHTblBaHHü; capacité a'i mbi bition; Einziehungs-fáhigkeit; imbibition capacity; beszivési képesség]: Maximul gradului de imbibare (v.) al unui corp cu un lichid faţă de care prezintă capacitate de imbibare limitată, în condiţiuni fizice date. 5. grad de ~ [cTeneHb nponHTbiBaHHH; degré d'imbibition; Einziehungsgrad; imbibition degree;beszivási fok]: Greutatea de lichid îmbibată în unitatea de greutate a corpului care se imbibă. 6. temperatură optimă de ~ [onTHMajib-nan TeMnepaTypa nponHTbiBaHHH; température optima d'imbibition; beste Einziehungstemperatur; best imbibition temperature; legjobb beszivási hőfok]: Temperatura la care capacitatea de imbibare a unui corp cu un anumit lichid este maximă. 7. ~P vifesă de ~ [cKopocTb nponHTbiBaHHH; vitesse d'imbibition; Einziehungsgeschwin-digkeif; imbibition velocity; beszivási sebesség]: Creşterea gradului de imbibare, raportată la unitatea de timp. 8. volum de V. sub imbibare. C. 18 1. Imbibarea orzului [HaMaHHBaHHe h^mghh; trempe de I'orge; Gerstenweiche; barley steep-ing, barley soaking; árpanedvesités]. Ind. dlim.: Operaţiunea prin care se dă bobului de orz apa şi oxigenul cari îi sunt necesare pentru gérminare. Prin această operaţiune, boabele sunt totodată spălate, iar diferitele impuritati, ridicându-se Ia suprafaţa apei, pot fi îndepărtate. Imbibarea se face fie simplu, fie prin aerare. 2. Imbielaj [cHCTeMa HiaTyHOB; embiellage; Pleuelstangensysfem ; connecting rod system ; hajtórúdrendszer]. Mş..* Ansamblul bielelor articulate Ia acelaşi cot al unui arbore motor, fmbielajul poafe avea: articulaţie excentrică, biela-mamă fiind articulată direct pe arborele cotit şi bielele articulate pe capul bielei-mame (de ex. la motoare cu cilindrii în W, în X, în Y sau în stea); articulaţie concentrică (de ex. la motoare în V şi la motoare cu cilindri opuşi), sistemul de legătură a capetelor de bielă fiind cap lângă cap, un cap de bielă în furcă şi capul celeilalte între braţele furcii, sau o bielă articulată pe cotul arborelui şi a doua cu capul în furcă articulat peste prima. V. fig. sub Bielă motoare de motor cu ardere internă. 3. îmbinare [(mecTKoe) coe/ţHHeHHe;.assem-blage fixe; feste Verbindungen; fixed joining; kötés, összekötés]. Tehn.: Asamblarea rigidă a elementelor componente ale unui sistem tehnic, îmbinarea poate fi în lemn, metalică, etc., nede-montabilă seu demontabilă. 4. îmbinare metalică [MeTaJum^ecKoe coe-$HH6HHe (}KeCTKoe); assemblage métallique fixe; metallische feste Verbindung; fixed metallical joining; szoros fémkötés]. Mş.: îmbinare la care elementele îmbinate sunt metalice. îmbinarea metalică poate fi: de cabluri, de conducte, de construcţii metalice, de organe de maşini. 5. îmbinare de cabluri [coeAHHeHHe np0B0-AOB; accouplement de câbles, joint de câbles; Drahtseilzwischenkupplung; cable coupling; kötélkapcsolás]: îmbinarea dintre capetele a două cabluride sârmă (de tracţiune, sau de transmisiune) făcută pentru a asigura transmisiunea forţei sau a mişcării, fără a se prejudicia asupra rezistenţei ansamblului. Cablurile neputându-se suda, fiindcă li s'ar micşora rezistenţa, îmbinarea se face, în general, prin manşoane de acuplare (v. fig. sub Funicular, p. 764), compuse din două piese simetrice, conice în interior, terminate la un capăt cu o parte filetată în interior (la o piesă spre dreapta, iar la cealaltă, spre stânga). Un niplu cu filet Ia ambele capete reuneşte cele două piese, în fiecare jumătate a manşonului se introduce, prin partea diametrului mic al conului, câte un capăt al cablurilor de îmbinat, după care firele sunt răsfirate prin introducerea forţată a unor pene inelare. Se toarnă apoi în manşon un aliaj topit care prinde ansamblul şi nu-i mai permite ieşirea prin partea conică. 6. îmbinare de conducte [TpyŐHoe coe/ţH-HeHHe; joint de tuyaux; Röhrenverbindung; pipe joint; csőkötés]: Legătură rigidă între două ţevi, făcută pentru a asigura continuitatea unei conducte. îmbinarea poate fi nedemoniabilă sau demontabilă. Din prima categorie fac parte îmbinările sudate şi lipite, iar din a doua, îmbinările cu bride şi cu filet. 7. ~ cu bride [(JîjiaHiţeBoe coe/ţHHeHHe; joint â bride; Flanschenverbindung; flange-joint; karimás csőkötés]: îmbinare demontabilă, Ia care legătura dintre ţevi se face prin bride. Se foloseşte ia instalaţiile cari au nevoie de demontări. Tuburile de fontă şi de oţel sunt îmbinate cu bride, legătura dintre bride fiind făcută prin şuruburi cu piuiiţă, iar între bride fiind interpusă o garnitură corespunzătoare naturii şi presiunii agentului care circulă prin dintr'o bucată cu tubul; solidarizată cu tubul. îmbinare de conducte cu bride mandrinate, I) bridă fixată pe feavă prinmán-drinate; 2) feavă; 3) canefură; 4) locaşul şurubului cu piuli{ăP peniru prindere. conductă. Brida poate fi: îmbinare de conducte, cu bride (fevi rebordurate). /) bridă; 2) feavă; 3) re-bordura fevii; 4) garnitură; 5) locaşul şurubului cu piu-lifă, pentru prindere. îmbinare de conducte, cu bride (fevi cu guler). /) feavă; 2) bridă; 3) şurub cu piulijă; 4) garnitură; 5) guler. prin înşurubare (Ia aburul de înaltă presiune), prin sudură (la presiune joasă sau mijlocie), prin bra-zură (pentru scopuri secundare), prin mandrinare; mobilă pe tub (la aburul supraîncălzit, dând o îmbinare mai elastică şi posibilitatea de alungire a tuburilor). Brida mobilă se aplică pe un guler presat la caid, pe un guler înnădii, sau pe re-bordură. îmbinări de conducte, cu filet, a) îmbinare cu mufă filetată; b) îmbinare prin simplă file-fare; c) îmbinare cu niplu; d) îmbinare cu manşon exterior filetat; Í) ş:i 2) cele două fevi îmbinate; 3) piesă de îmbinafe. s. ~ cu filet [pe3bőoBoe coe^HHeHHe; joint a vis; Gewindeverbindung; screw joint; csavar- 19 menetes csőkötés]: îmbinare demontabilă, la care legătura dintre tuburi se face prin înşurubarea tuburilor între ele, sau prin intermediul unui manşon. Se foloseşte la conductele de înaltă presiune, de exemplu la ţevile de foraj. Dacă îmbinarea se face între fevi, fiietarea este în acelaşi sens pe ambele fevi, iar dacă se îmbină prin manşon, un filet este uneori dreapta şi altul stânga. îmbinare lipita [cnanHHoe coeflEHemie; joint brasé; Hartlötungsnaht; brazed joint; forrasztott csőkötés]: îmbinare nedemonfabilă a fevilor, prin lipitură. Lipirea se foloseşte Ia îmbinările slab solicitate, adică Ia presiuni mici, şi pentru materiale mai pufin rezistente, ca, de exemplu pentru cupru, alama, plumb, etc. 2. ~ sudată [cBapHoe coe^HHeHHe; joint soudé; Schwei^naht; welded joint, soldered joint; hegesztett csőkötés]: îmbinare nedemontabilă a ţevilor, prin sudură cu gaz f ţ sau electrică. Se foloseşte la conductele de oţel sudate, Y / Ia conductele de tablă de ------*•----*■-» oţel, la ţevile de gaze de \ J presiune înaltă, etc. Sudura prezintă avantajul că îmbi- îmbinare prin sudare, narea se poate face pe Ioc. 1)?' 2)fevîle îmbinate. s. îmbinare de construcţii metalice [coe/ţH-H6HH6 (HteCTKOe) MeTaJIJIHqeCKHX KOHCTpyK-IJHH; assemblage fixe de constructions métáiii-ques; feste Verbindung von MetalIkonstruktionen; fixed joining of metal constructions; fémszerkezetű építések kötése], Mş.: îmbinare metalică de materiale profilate, table, etc., cari compun o con-strucţie metalică (v. şi sub Metalice, construcfii ~). Ea poate fi demontabilă sau nedemonfabilă şi se face prin înşurubare, nituire, sudură şi, uneori, prin lipitură, adică cu sau fără elemente de îmbinare. La construcţiile metalice, de exemplu la ferme, poduri, schelete de aparate şi de maşini, nave, rezervoare, etc., se folosesc, după caz, imbinan neetanşe sau etanşe. 4 ~ etanşă [BOflOH-enpo-H«iţaeMoe coe/ţh-H6HHe (HieCTKOe); assemblage fixe étanche de constructions métalliques; feste dichţe Verbindung von Metallkonsfruktionen;fixedtight joining of metal constructions; fémszerkezetű építések tömiletí kötése]: îmbinare de construcţii metalice, etanşă faţă de anumite fluide, folosită la asamblarea tablelor cari compun o căldare de abur, un rezervor de apă, un recipient, coca unei nave, etc. îmbinarea trebue să fie nu numai etanşă, ci şi rezistentă. Aceste două condiţiuni se realizează uşor,de exemplu prin sudură cu gaz; la îmbinarea prin nituire (v,), corpul nitului trebue să umple complet gaura pe care o străbate, iar capul lui să se aplice etanş pe suprafaţa de contact. De obiceiu, gura locaşului nitului se frezează, iar nitul se aplică la cald prin batere (la ciocan, cu sau fără buterola) sau prin presiune (la presă); marginea capului de nit se ştemusşte. La reci- pientele de gaz sub presiune al căror perete e folosind un material de legătură cu un punct de to-prea subţire, niturile se introduc la race şi olre inferior temperaturilor de topire ale mate- 2* nituirea se face prin interpunere de materiale de etanşare. 5. ~ neetanşă [BOflonpoHHiţaeMoe coe/ţH-HéHHe (JKecTKOe); assemblage fixe non étanche; feste nicht dichte Verbindung; fixed not tight joining; nem tömitett kötés]: îmbinare de construcţii metalice, neetanşă, folosită la asamblarea de profilé, table, etc., cari compun ferme, poduri, schelete de aparate şi de maşini, etc. îmbinarea trebue să fie rezistentă. e. îmbinare de organe de maşini [coe^HHe-Hue ^eTajien MauiHH h CTaHKOB; assemblage fixe d'organes de machines; feste Verbindung von Maschinenteilen; fixed joining of machine paris; gépelemek összekötése]. Ms.; îmbinare de organe de maşini care se poate efectua prin elemente de îmbinare (nituri, cleme, şuruburi, etc.), prin lipire, prin sudură, prin fretare şi prin profilare. îmbinările de organe de maşini pot fi demontabile şi nedemontabile. 7. Îmbinare demontabilă [ncecTKoe pa3TbeM-Hoe COéflHHeHHe; assemblage fixe démontable; zerlegbare feste Verbindung; dismountable fixed joining; oldatható öszzekötés]. Mş..‘ îmbinare mecanică a cărei demontare se poate face fără degradarea pieselor îmbinate sau a elementelor de îmbinare. Acest fel de îmbinare se foloseşte la sistemele tehnice cari reclamă repararea sau înlocuirea organelor îmbinate, de exemplu la îmbinarea blocului-cilindru pe batiul motorului, şi se face prin elemente de îmbinare. V. şi sub îmbinare prin elemente de îmbinare. 8. Îmbinare nedemontabilă [jKGCTKoe Hépa3-'beMHOe coe^HHeHHe; assemblage fixe non démontable; unzerlegbare feste Verbindung; not dismountable fixed joining; nem oldatható összekötés]. Mş.: îmbinare mecanică la care, prin demontare, se degradează fie piesele îmbinate, fie elementele de îmbinare. Exemplu: bandajul montat pe obada unei roţi (v. fig. sub Bandaj de locomotivă). — Se deosebesc: îmbinare prin elemente de îmbinare, nedemontabilă (v.), prin fretare, prin lipire, prin profilare şi prin sudură. 9. ~ prin elemente de îmbinare, nedemontabilă. V. sub îmbinare prin elemente de îmbinare. 10. ~ prin fretare [coerţHHGHHe npeccOBOH noca^KOH; assemblage parfrettage; Kontraktions-verbindung; contraction joining; feszítő kötés]: îmbinare mecanică la care se realizează o forţă de adeziune între piesele îmbinate. Este nedemontabilă, fiindcă piesele se degradează prin demontare şi nu mai pot fi montate din nou. Forţa de adeziune se realizează prin contracţiunea piesei exterioare la răcire (de ex. a bandajului pe roata unei locomotive) sau prin diia-taţia piesei interioare. V. şi Fretare. n. ~ prin lipire [coe,n;HHeHHe npnnaHBa-HHeM (npHnOHMíi); assemblage fixe par bra-sure; (feste) Hartlötungverbindung; fixed brazed joint; forrasztott kötés]: îmbinare mecanică nedemontabilă, la care se asamblează piese metalice 20 rialului organelor componente. Lipiturile pot fi tari (cu temperatura de topire peste 400°, pe bază de aramă sau de argint) sau moi (cu temperatura de topire sub 400°, pe bază de plumb sau de cositor). V. şi sub Lipire. î. îmbinare prin profilare [fflJiHiţeBoe coeAH-HeHHe; assemblage fixe par cannelure; Riffeiung-verbindungî groove joining; hornyos kötés]: îmbinare mecanică nedemontabilă, la care orga- 3 nele se îmbină prin pro-filele lor. Este un mijloc de îmbinare a arborilor cu butucii lor. Se foloseşte pentru transmiterea de momente de torsiune’* îmbi"are pnn caneluri drepf-mari. Se deosebesc îmbi- unghiulare, nări cu caneluri dreptun- ^ arbore; 2) butuc; 3) ca-ghiulare (v. fig.) şi triun- nelură. ghiulare; cele cu caneluri triunghiulare sunt ase-mănătoare angrenajelor de roti (v. fig.). Un caz parti- îmbinare prin caneluri ghiulare. triun- îmbinare prin came. Í) bufuc; 2) arbore; Í) şi 2) pi ese îmbinate; 3) cane- 3) camă de îmbinare. Iură. cular e îmbinarea în coadă de rândunică. V. şi Coadă, îmbinare în ~ de rândunică. 2. ~ prin sudură [CBapHOe coeAHHeHHe; assemblage par soudurejSchweifjverbindung; joining by welding; hegesztett kötés]: îmbinare mecanică nedemonfabilă, la care asamblarea pieselor metalice se face astfel, încât piesele îmbinate să constitue un tot omogen. Sudarea se poate face prin topire sau prin presiune, când numai capetele pieselor se înmoaie. în primul caz, îmbinarea se poate face prin sudură cu gaz, cu arcul electric, etc., iar în cazul al doilea, prin sudură sub ciocan, sudură electrică prin rezistentă, etc. V. şi sub Sudură. 3. Îmbinare prin elemente de îmbinare [jkgct-Koe coeAHHeHHe nocpezţcTBOM coe^HHH-TGJibHblx 3JieMeHT0B; assemblage fixe par orga-nes d'assemblage; feste Verbindung mittels Ver-bindungsteilen; fixed joining by joining parts; kötőelemekkel való kötés]: îmbinare mecanică demontabilă sau nedemontabilă, la care organele sunt îmbinate prin organe diferite de cele asamblate. Acest fel de îmbinare prezintă desavan-tajul că, după un timp de funcţionare, îşi pierde calitatea prin mărirea jocului dintre elementele asamblate, şi că provoacă micşorarea secţiunii rezistente. îmbinarea se poate face prin: ancore, clemă, inele, nituri, pană-bucea, pană (pană longi- tudinală, pană reglabilă, pană transversală), spin conic, şurub, zăvor transversal, etc. 4. ~ prin ancore [aHKepHoe coeAHHGHHe; assemblage par ancres; Verbindung durch Anker; joining byanchors, i 2 horgonyos kötés]: îmbinare nedemontabilă, prin plăci de ancorare aplicate la cald şi cari — la răcire — asamblează prin strângere piesele de îmbinat. Cele două jumătăţi ale unui volan mare tip îmbinare prin ancore. 1) cele două jumătăfi ale unui volan; 2) plăci de îmbinare (ancore). se îmbină prin ancore. 5. ~ prin clemă [mecTKoe coeAHHeHHe noc-pe^CTEOM 3aJKHMOB; assemblage fixe par griffe; feste Klemmverbindung; fixed joining by olamps; kapocskötés]: îmbinare mecanică demontabilă între piese a căror poziţie relativă e asigurată numai prin frecare, de una sau de mai multe cleme, folosind efectul de pană, de excentric sau de şurub. Aceste îmbinări se fac: pentru piese cari se pot roii în jurul unei axe, de exemplu pentru un condensator pe o placă (v. fig. A), prin efectul îmbinări prin clemă. A) îmbinarea prin clemă a unui conductor; 8) îmbinarea prin clemă a unui cablu; C) îmbinarea prin clemă a unui cap sferic; Í) clemă; 2) şurub. de şurub; pentru piese cari pot avea o translaţie relativă, de exemplu pentru un cablu de fracţiune (v. voi. f, p. 683, fig. 195) sau pentru firul aerian (v. voi. I, p. 682, fig. 184), prin efectul de şurub sau pană; pentru piese cari pot avea atât translaţie, cât şi rotaţie relativă, de exemplu pentru conductele electrice (v. fig. B), prin efectul de şurub; pentru piese cari se pot roti în jurul unui punct, de exemplu pentru un cap sferic (v. fig. C) prin efectul de şurub. 6. ~ prin inele [KOJibiţeBoe coéftHHeHHe; assemblage par anneaux; Ringverbindung; ring Îmbinare prin inele. Í) cele două piese îmbinate; 2) inel de îmbinare. joining; gyűrűs kötés]: îmbinare nedemontabilă, prin inele de strângere (frete) aplicate la cald şi 21 cari, ia răcire, asamblează prin strângere piesele de îmbinat. Inelele pot fi circulare sau eliptice. x. îmbinare prin nituri [saKJienoMHoe coeAH-H6HHe; assemblage fixe par rivets; feste Nietver-bindung; fixed rivet joining; szegecskötés]: îmbinare mecanică nedemontabilă, prin nituri, la care organele de îmbinare lucrează numai la tăiere. Pentru asamblare, niturile sunt bătute la cald sau la rece. Gura locaşului nitului din piesele asamblate poate fi teşită sau nu. V. şi sub Nituire. 2. ~ prin pană, V. împănare fixă. 3. ~ prin pană-bucea [KJiHHOBoe eoe/ţHHe-HHe C Mycf)TOH; assemblage fixe par clavelte a douille; feste Keilhülsenverbindung; fixed conicai socket keying; ék-hüvely kötés]: îmbinare cu o pană de forma unei buceletronconice. Pa-na are una sau mai ^ multe spintecături după generatoare, pentru a putea arcui. Dacă are numai una, aceasta străbate dela un capăt . , . . w la altul; dacă are mai lmb,nare1 . dubla, multe, acestea sunt 0 roata c^ata; 2) guler; 3) pană- i« • a ■ ■ ss buc6d| 4) arbore, dispuse simetric şi pătrund numai pe la un capăt. Pana-bucea se foloseşte, de exemplu, pentru îmbinarea unui butuc de înaltă turajie pe arbore, sau a unui rulment pe arbore, realizând o strângere uniformă. Sin. îmbinare prin bucea conică. 4. ~ prin pană longitudinală [coeAHHeHHe C n0M0iH,bi0 npoftOJibHOH mnOHKH; assemblage fixe par clavefte longitudinale; feste Lăngskeil- imbinare prin pană longitudinală, a) îmbinare cu pană înaită împinsă, simpla; b) îmbinare cu pană înaită, împinsă, dublă; c) îmbinare cu pană cu călcâiu. d) îmbinare cu pana paraleli fixată fără şuruburi; Í) arbore; 2) pană; 3) butuc. 1 2 îmbinare prin pană longitudinală, simplă. Í) pană concavă; 2) pană plată; 3) pană înalfă; 4) pană tan-genfială; 5) pană-disc; 6) pană rotunda. verbindung; fixed longitudinal keying; hosszék kötés]: îmbinare care foloseşte pana longitudinală ca element de asamblare (v. fig.). Reclamă un contact de apăsare între organele îmbinate, fiindcă altfel, la împănare, îmbinarea devine excentrică. Se foloseşte pentru asamblarea butucului pe arbore. După forma penei folosite, care e determinată de spaţiul disponibil, îmbinarea (v. fig.) poate fi: cu pană înaltă, plată sau concavă (cu sau fără călcâiu), cu pană tangenţială (simplă sau dublă), cu pană paralelă (fixată fără şuruburi), cu pană-disc. 5. ~ prin pană reglabilă. V. împănare reglabilă. 6. ~ prin pană transversală [KJlHHOBOe coeAHHeHHe; assemblage fixe par coin transversal; feste Querkeilverbi-ndung: fixed cross keying; kereszték kötés]: îmbinare care foloseşte pana transversală ca element de asamblare. Pentrucă strângerea se face prin batere, se foloseşte la îmbi- îmbinare prin pană transversală. J) şi 2) piese îmbinate; 3) pană transversală; 4) locaşul penei. nări simple şi cari se desfac rar, de exemplu la îmbmarea tijei cu capul de cruce. Micşorează mult secţiunea organelor şi nu permite reglarea în lungime a asamblării. E convenabilă pentru materialele tenace. V. fig. sub Bielă motoare de locomotivă. 7. ~ prin spin conic [coeA-HHeHHe c noMombio KOHHne-CKHX HITH(|)TOB; assemblage fixe par goupille conique; feste Kegelstiftverbindung; fixed tape-red pin joining; kúposszeg kötés]: îmbinare mecanică demontabilă, la care elementul de îmbinare este un spin conic. Spinul are funcţiunea de pană transversală; spinul poate fi de oprire sau prizonier. V. şi sub Spin. 8. ~ prin şurub [60JlT0B0e C0eAHH6HHe; assemblage fixe par vis; feste Schraubenverbindung; fixed screw joining; csavaros kötés]: îmbinare la care elementul de legătură este şurubul. Prin natura îmbinare prin spin conic. Í) arbore; 2) piesă îmbinată cu arborele; 3) spin conic. AC A 0 E ;■ SE! Mk'S, , 22 lui, şurubul esie folosit la îmbinările de întindere, la cari şurubul sufere o întindere axială în inima lui şi o presare pe suprafaţa filetului, sau la îmbi- imbinare prin şurub de strân- îmbinare prin şurub cu piulifă gere. şi cap hexagonal, î) şi 3) piese îmbinate; 2) piu- Í) ş:i 2) piese îmbinate; 3)şurub lifă-inel; 4) şurub de strângere, cu piulifă; 4) capul hexagonal care :intrăîn piesa (Í) prin inter- a! şurubului care asigură con-mediul pulifei-inel (2). tra învârtirii. nările de apăsare, la cari şurubul este comprimat. Şurubul poate fi şurub de strângere, dacă el însuşi se fixează în una din piesele îmbinate, sau şurub cu piulifă, când străbate organele îmbinate. în îmbinare prin şurub perforat. Í) piesă^de îmbinat; 2) şurub perforat de îmbinare; 3) feavă îmbinată. îmbinare prin şurub cu piulifă. Í) şi 2) piese îmbinate; 3) inel de asigurare; 4) şurub cu piulifă; 5) rondelă. ultimul caz are nevoie de o asigurare contra rotirii, ceea ce se obtine prin siguranţe elastice, prin blocarea capului hexagonal al şurubului, etc,; uneori are nevoie de o a doua asigurare, şi anume prin imobilizare sub acţiunea unei forje, prin imobilizare cu deformare, sau imobilizare prin aport de material. — Imobilizarea sub acţiunea unei forfe se efectuează prin întindere axială sau radială, care se bazează pe alungi-rea elastică datorită strângerii piuliţei, sau pe frecarea provocată prin deformarea unui resort. întinderea axială este folosită la şurubul cu piulifă şi con-trapiulijă, Ia şurub şi contraşurub, la şurubul cu piulifă crenelată, la şurubul cu rondelă deformabilă, etc. întinderea radială este folosită la şurubul conic, la şurubul cu bucea-pană, etc., îmbinare cu şurub conic. Í) piesă; 2) şurub conic. îmbinare prin zăvor transversal. Í) şi 2) piese îmbinate; 3) zăvor transversaj. la care rezultă o întindere radială a piuliţei sau a şurubului. Aceste îmbinări nu permit să se constate dacă imobilizarea este suficientă. — Imobilizarea care menţine forma organului de îmbinare implică deformarea unui alt element. — Imobilizarea prin aport de material, ca, de exemplu, prin sudură sau prin lipitură, prezintă avantajul că este vizibilă, şi desavantajul de a putea ceda în cazul unei vibraţii şi de a nu permite multe demontări. î. îmbinare prin zăvor transversal [coe^HHeHHe aHKepOM; assemblage fixe par verrou transversal; feste Querriegelverbindung; fixed joining by crossbolt; keresztretesz kötés]: îmbinare care foloseşte un zăvor de fixare (de ex. îa tijele de întindere). Impune o valoare constantă a apăsării. De obiceiu, zăvorul se asigură prin călcâiu (v. fig.) şi se montează perpendicular pe direcţia de întindere. 2. ~ în baionetă [iHTbiKOBoe coe^HHeHHe; assemblage a bayonnette; Bajo-nettverbindung; bayonet joining; bajonett kötés]: îmbinare demontabilă, prin element de.îmbinare, între două piese cilindrice sau plate, la care piesele se introduc una în alta şi se rotesc una în raport cu alta; elementul de îmbinare, fixat pe o piesă, pătrunde într'o deschizătură cotită, practicată pe cealaltă piesă, împiedecând desfacerea. Elementul de îmbinare poate fi un spin, un şurub, etc. 3. îmbinare în lemn [coe#HHeHHe /ţepeBHH-HbiX HaCTéfí; assemblage des bois; Holzverbin-dung, Holzverband; framing of timbers, joining of timbers, timber bond; fakötés]. Cs.: îmbinare realizată cu două sau cu mai multe piese de lemn pentru a se obţine piese mai lungi, mai late sau mai groase, sau pentru a se executa construcţii destinate să suporte şi să transmită forţe. îmbinările de lemn se execută, de obiceiu, prin fasonarea pieselor de îmbinat, în porţiunea ocupată de îmbinare, obţinându-se adâncituri sau proeminenţe cari intră unele în altele şi împiedecă îndepărtarea unele de altele a pieselor îmbinate. Dacă felul de executare al îmbinării nu poate împiedeca desfacerea ei, sau dacă îmbinarea este solicitată de forţe prea mari, se solidarizează piesele îmbinate cu ajutorul altor piese (de lemn sau de metal), cari sunt destinate, de o parte, să întărească secţiunea lemnului slăbit prin tăieturi, iar de altă parte, să strângă îmbinarea şi *să transmită forţele dela o piesă la alta. Alegerea unei îmbinări depinde de scopul pentru care se îmbinare în baionetă. 1) şi 2) fevi de îmbinat; 3) tăietură pentru îmbinare; 4) şurub de îmbinare. 23 face, de solicitările la cari vor fi supuse piesele îmbinate, de poziţia pieselor de îmbinat, eic. Tn general, îmbinările trebue să fie cât mai simple, adică tăieturile în piese să fie cât mai uşor de realizat. Din punctul de vedere al construcţiilor la cari se folosesc, îmbinările în lemn se împart în două categorii: î. îmbinare dulgherească [nJiOTHH^be coeAH-HeHHe; assemblage (des bois) de charpenterie; zimmermannmă^ige Holzverbindung; carpentry timber joining; ácsszerű fakötés]: îmbinare folosită la lucrările de dulgherie (poduri, şarpante, ferme, cintre, case de lemn, etc.) şi realizată, de obiceiu, pentru a transmite forţe. Din această cauză, la executarea lor se întrebuinţează aproape totdeauna piese de legătură şi de strângere, ca scoabe, cuie, şuruburi simple sau cu piuliţă, eclise de lemn sau de metal, platbande, dornuri, gu-seuri, saboţi, manşoane metalice, etc. îmbinările dulghereşti se execută demontabile pentru lucrări provizorii, şi nedemontabiie pentru lucrări definitive. 2. ~ tâmplărească [cTOJinpHoe coe^HHeHHe; assemblage (des bois) de menuiserie; schreiner-máíjige Holzverbindung, tischiermăfjige Holzverbindung; joinery timber joining; asztalosszerű íakötés]: îmbinare folosită la lucrările de tâmplărie {uşi, ferestre, mobile, etc.) şi realizată pentru a rezista în principal la deformajiile datorite variaţiilor de temperatură şi de umiditate. Strângerea îmbinărilor tâmplăreşti se face de obiceiu prin încleire, prin şuruburi pentru lemn, prin cepuri sau prin pene de lemn. Se pot executa demontabile (în special la mobile), sau nedemontabiie. Din punctul de vedere al execuţiei, îmbinările iâmplăreşti sunt asemănătoare cu cele dulghereşti, dar au tăieturile mai complicate, pentru a fi mai frumoase, în special dacă sunt vizibile. — După felul cum sunt prelucrate feţele de contact ale lemnelor, se deosebesc: s. îmbinare cu rost curat [cpamHBamie c npoCTBlM (rJia^KHM) CTBikom; assemblage (des bois) a joint simple; Holzverbindung mit einfa-cher Fuge; timber joining with smooth joint; fisztarovású fakötés]. Cs.: îmbinare la care feţele de contact ale pieselor, Ia rosturi, sunt formate din suprafeţe plane cari secţionează piesa pe foată grosimea şi sunt drepte sau oblice, adică sunt perpendiculare pe axele pieselor, sau sunt inclinate faţă de acestea. Sin. îmbinare cu fug curat, îmbinare fuguită. 4. ~ cu rost lucrat [cpamHBaHHe c OTAe-JiaHHhlM CTblKOM; assemblage (des bois) a joint travaillé; Holzverbindung mit ausgearbeiteter Fuge; fimber joining with worked joint; kidolgozott rovású fakötés]: îmbinare la care piesele sunt tăiate, la rosturi, după profilé diferite, profilul unei piese fiind negativul profilului celeilalte piese. Sin. îmbinare cu fug lucrat. Din punctul de vedere al mărimii solicitărilor, o îmbinare în lemn poate fi: 5. îmbinare de consolidare [KOHCOJiHAaiţHOH-HOe cpanţHBaHHe; assemblage de consolidafion (des bois); Konsolidierungsholzverbindung; con-solidation timber joining; szilárditási fakötés]. Cs..* îmbinare executată pentru a mări capacitatea de rezistenţă a unor piese de lemn, pentru a le face să lucreze împreună, pentru a crea unul sau mai multe reazeme intermediare, sau pentru a susţine o altă piesă. Se execută, de obiceiu, ca îmbinări în cleşte, cu cep, cu pene, cu dinţi, cu eclise, etc. 6. ~ de rezisflnţă [npoHHoe cpauţHBaHHe; assemblage de résistance (des bois); Festigkeits-holzverbindung; resisiance timber joining; ellenálló fakötés]: îmbinare care poate transmite în întregime forţele dela o piesă la alta. Se execută în diferite feluri, după cum forţele cari urmează să fie transmise sunt de întindere sau de compresiune, în general, îmbinările de rezistenţă se execută ca îmbinări de prelungire, de ramificare şi de îngroşare. Tipurile cele mai obişnuite de îmbinări folosite pentru transmiterea forţelor sunt: îmbinările în jumătatea lemnului, în fulger, cu eclise, cu tacheţi, cu prag, cu cheie ascunsă, cu pene, cu dinţi, în cleşte, şi îmbinările cu piese speciale. Pentru a se asigura transmiterea forţelor dela o piesă la alta şi pentru a se împiedeca desfacerea îmbinării, îmbinările de rezistenţă sunt strânse totdeauna prin şuruburi cu piuliţă. — Din punctul de vedere al poziţiei pieselor una faţă de alta, se deosebesc: 7. îmbinare prin alăturare [cpamHBaHHe npncoeAHHeHHeM; assemblage (des bois) par adjonction; Beifügungsholzverbindung; timber joining by adjunction; szádalásos fakötés]. Cs.: îmbinare la care piesele sunt alăturate prin marginile lor longitudinale, sau la care ieşiturile sau tăieturile pentru realizarea îmbinării sunt făcute în lungul marginilor longitudinale ale pieselor. Formele obişnuite se execută cu falţ, cu uluc şi lambă, sau cu chingă. 8. ~ prin îmbucare [na30Boe cpamHBaHHe; assemblage a emboîtement; Klaue, Verklauung; mortising; fogazásos fakötés]: îmbinare la care capătul uneia din piese, tăiat după un anumit profil, este introdus într'o scobitură cu profil corespunzător, executată în cealaltă piesă. Tipurile cele mai obişnuite de îmbinări prin îmbucare sunt îmbinările cu cep, în pană, în foarfeci. 9. ~ prin suprapunere [cpamHBaHHe b Hax-JieCTKy; assemblage (des bois) par superposition; überlappungsholzverbindung; overlap timber joining; rálapolásos fakötés]: îmbinare Ia care una din piese o acopere pe cealaltă, la locul de îmbinare. Din această categorie fac parte îmbinările în jumătatea lemnului, îmbinările, cu crestături, cele cu pene, cu dinţi, etc. Toate îmbinările prin suprapunere trebue să fie strânse prin şuruburi cu piuliţă. — Din punctul de vedere al scopului pentru care sunt făcute, se deosebesc (v. planşele): 10. îmbinare de colţ [yrji0B0e coeAHHeHHe, TOplţeBOe coeAHHeHHe; assemblage d'angle; 24 Eckverbindung; corner connection, edge joining; sarokkötés]. Cs,: îmbinare de încrucişare, !a care amândouă piesele se termină cu unul din capete la îmbinare, care constitue vârful unghiului format de cele două piese. De obiceiu, piesele îmbinate sunt sprijinite ia îmbinare pe alte piese. O îmbinare de colt se poate executa în jumătatea lemnului (simplă sau în coadă de rândunică; dreaptă sau oblică), cu prag (drept, oblic sau ascuns), cu cep (vizibil sau invizibil, îngust sau lat, pătruns sau nepătruns), cu dinte (simpîu sau cu cep), cu cepuri în coadă de rândunică (pătrunsă, jumătate pătrunsă sau nepătrunsă), în foarfeci. (Fig. 29a • ■ • 32). î. îmbinare de încrucişare [CKpeiiţeHHOe CQe-AHHeriHe; assemblage de croisement; Kreuzungs-verbindung; Crossing joining; kereszrkötés]: îmbinare ale cărei piese formează un unghiu între ele. Piesele îmbinate pot avea axele în acelaşi plan (îmbinare plană) sau în plane diferite, paralele (îmbinare în spaţiu). Cele două piese cari se îmbină pot avea, una fa(ă de aita, următoarele situaţii: fiecare piesă este prelungită de o parte şi de alta a celeilalte (îmbinare petrecufă); una din piese are capătul îngropat într'o scobitură făcută în cealaltă, fără ca scobitura să străpungă întreaga grosime a piesei (îmbinare prin îmbucare); capetele celor două piese nu depăşesc îmbinarea (îmbinare de colţ). Din punctul de vedere al execuţiei, îmbinările de încrucişare se execută ca îmbinări cu crestături, cu cepuri (simple sau în coadă de rândunică), cu prag, în jumătatea lemnului (simplă sau cu prag), cu cep şi bucea, în cleşte, în jug, etc. (Fig. 9a*"i5c). 2. ~ de îngroşare [coeflHHeHHe ajih yTOJi-HţeHHH’, assemblage de renforcement; Verstár-kungsverbindung; reinforcement timber joining; méretnöveléses fakötés]: îmbinare executată prin solidarizarea unor piese între ele, pentru a se obţine o piesă de grosime mare, necesară din motive constructive sau pentru a avea un moment de rezistenţă mare. Tipurile de îmbinări de îngroşare cele mai des folosite (fig. 25 - • - 28) sunt: îmbinarea prin simplă alăturare (suprapunere) a pieselor, îmbinarea cu pene, îmbinarea cu dinţi si îmbinarea cu cremalieră. Uneori, pentru a se obţine o grindă cu înălţime mare, fără a se mări greutatea proprie, se face o îmbinare cu pene transversale, cu piesele distanţate. îmbinările de îngroşare se consolidează prin scoabe sau prin şuruburi cu piuliţă. s. ~ de înnădire. V. îmbinare de prelungire. 4. ~ de iăfire [cpanţHBaHHe AJiH paciiiH-peHHfl; assemblage d'élargissement; Verbreite-rungsverbindung; widening timber joining; széles-bitési lapolás]: îmbinare folosită pentru a se realiza piese de lemn cu suprafaţă mare. Se foloseşte în special pentru îmbinarea dulapilor şi a scândurilor la duşumele. Se execută cu rost curat (drepî sau oblic), cu falţ, cu uluc şi lambă (cu lambă fixă sau separată), cu cepuri false de lemn sau de metal (vizibile sau invizibile). (Fig. 33— 41). s. ~ de prelungire [coeflHHeHHHe ajih yajih-HeHHH; assemblage d'allongement; Verlange- rungsverbindung; elongation timber joining; ütkö-zéses fakötés]: îmbinare folosită pentru a se obţine o piesă de lungime mare. în general, piesele îmbinate se sprijine pe toata lungimea lor pe altă piesă, sau sunt susţinute numai în dreptul îmbinării. De obiceiu, îmbinările de prelungire sunt solicitate la întindere, dacă piesele îmbinate sunt orizontale, şi la compresiune, dacă piesele sunt verticale. Pentru piesele verticale, tipurile cele mai obişnuite de îmbinări de prelungire suntr cap în cap cu rost curat, cu cep şi bucea, cu cep şi scobitură în capete, cu cepuri în cruce, în jumătatea lemnului, în fulger, etc. Pentru piesele orizontale se folosesc: îmbinările cap la cap cu rost curat, drept sau oblic; îmbinările în jumătatea lemnului, drepte sau oblice, simple sau cu-praguri (uneori şi cu pene); îmbinările în fulger, simple, cu cheie ascunsă sau cu praguri; îmbinările cu eclise îngropate sau aplicate, cu eclise cu praguri drepte (întărite uneori prin pene), cu eclise cu praguri dinţate, sau cu eclise şi pene; îmbinările în pană; îmbinările cu tacheţi, etc. (Fig. 1d‘"8g). Sin. îmbinare de înnădire. 6. ~ de ramificare [coeAHHeHHe ajih ot-BeTBJieHHfl; assemblage d'embranchement; Ab-zweigungsverbindung; branching timber joining; elágazási kötés]: îmbinare la care axele celor două piese formează între ele un unghiu ascuţit,, una din piese fiind continuă, iar cealaltă pornind dela îmbinare ca ramura unui arbore. Se execută ca îmbinare cu cep oblic, ca îmbinare cu dinte simplu sau dublu, în jumătatea lemnului: oblică sau în coadă de rândunică. (Fig. 16a" • 19b). 7. ~ de sprijinire [onopHoe cpamHBaHHe; assemblage de soutien (des bois); Stűtzenholz-verbindung; support timber joining; alátámasztásas fakötés]: îmbinare de solidarizare realizată înire o piesă-suport şi piesa care se reazemă pe eat pentru a se împiedeca deplasările piesei de deasupra şi căderea ei de pe piesa de reazem. De obiceiu îmbinările de sprijinire se execută sub formă de îmbinări cu cep şi bucea (fig. 20a*" 24).— Din punctul de vedere al felului de executare, se deosebesc următoarele tipuri principale de îmbinări în lemn: 8. îmbinare cap în cap [coeAHHeHHe b ctbik; abouiement, enture; Aufpfropfen, Pfropfung; graft, grafting; fej-fakötés]. Cs.: îmbinare cu rost curaf şi drept, folosită la prelungirea pieselor verticale. Piesele se aşază una în capul celeilalte şi se solidarizează cu scoabe, cu dorn central, cu dorn central şi manşon de oţel forjat, cu scoabe şi inele de fier, cu eclise metalice sau de lemn, sau cu sabot de fontă. îmbinările cap în cap sunt folosite în special la construcţii provizorii, ca schele, poduri de lucru, eşafodaje sau cintre cari suportă sarcini mici, piloţi de poduri pentru sarcini mici, etc. (Fig. 8a ■•■8g). 9. ^ cap la cap [cpamHBaHHe b npHTbiK; assemblage bout a bout; Stof^verbindung; buti joining; ütközefes kötés]: îmbinare de prelungire a pieselor orizontale, la care cele două piese sunt aşezate una în prelungirea celeilalte, cu feţele. lor deia capete lipite (fig. Í). Rostul dintre cele două piese poate fi drept sau oblic, după cum suprafeţele piane cari mărginesc piesele la capete sunt perpendiculare pe axele pieselor sau sunt inclinate fafa de acestea. Solidarizarea celor două piese se face prin scoabe sau prin eclise strânse cu şuruburi cu piuliţă. De obiceiu, piesele îmbinate cap la cap sunt sprijinite pe alte piese, pe toată lungimea lor (de ex. cosoroabe, babe, etc.), sau numai în dreptul îmbinării (de ex. grinzile de planşeuri sprijinite pe ziduri, grinzile de pod sprijinite pe suburşi, etc.). Sin. îmbinare în capete. î. îmbinare cu cep şi bucea [BpyŐKa ihhiiom B THe3A0; assemblage é tenon et mortaise; Ver-zapfung; tenon joining; fásröges fakőtés]: îmbinare folosită foarte mult, atât în lucrările de dulgherie, cât şi în cele de tâmplărie, în special pentru piese cari formează între ele un unghiu. Una din piese are ia capăt o parte proeminentă (cepul) care intră într'o scobitură (buceaua) de secţiune corespunzătoare cepului, făcută în cealaltă piesă (fig. 8 a, 8 b, 8f, 15 a, 15 b, 17,20a- ■ • 24, 31, 35, 36, 41, 43“-46, 48, 49). Cepul trebue să fie în lungul fibrelor lemnului şi poate avea formă cilindrică, dreptunghiulară sau în coadă de rândunică. în funcţiu- ne de grosimea piesei şi de rezistenţa cerută îmbinării, cepul poate fi simplu, dublu sau triplu, şi poate străbate piesa (îmbinare pătrunsă sau cu cep vizibil), sau poate pătrunde numai până la o anumită adâncime (îmbinare nepătrun-să sau cu cep invizibil). El poate fi centrai sau lateral, drept sau oblic. Uneori, în special la lucrările de tâmplărie, se folosesc îmbinări cu cep şi bucea cu tăietură la 45°, cari sunt mai frumoase, dar se execută mai greu şi sunt mai slabe, îmbinările cu cep şi bucea se execută şi cu cepuri false, adică cele două piese au numai bucele, iar cepul se fasonează separat şi se introduce jumătate într'o bucea şi jumătate în buceaua cealaltă. îmbinările cu cepuri false se folosesc în special la mobile demontabiie, la pereţi de bârne şi, în general, la lucrări la cari nu trebue să se vadă cepurile. Pentru a se împiedeca desfacerea îmbinării prin ieşirea cepului, se execută buceaua mai largă la fund şi se despică puţin capul cepului, iar la montare se bat în aceste despicaturi pene de lemn tare cari, pe măsură ce cepul pătrunde în bucea, îl despică pe toată lungimea şi împing lateral marginile cepului (îmbinare cu cep împănat). Uneori se execută cepul în formă de jumătate de coadă de rândunică şi se introduce în bucea, pe lângă cep, o pană dreptunghiulară. Piesele aşezate cap în cap se pot îmbina cu cep şi bucea în capete, sau cu cepuri în cruce. Pentru piese cari formează între ele un unghiu drept •şi nu sunt solicitate de forte se poate face o îmbinare cu cepuri şi bucele în cruce. Când cepul trebue să suporte forte perpendiculare pe planul pieselor, se execută îmbinarea cu cep întărit, la care lungimea cepului este mai mare pe o faţă decât pe faţa cealaltă (fig. Í 5a şi i5b). 2. ~ cu cepuri [coeAHHetme b jiacTOHKH» xboct; assemblage â queue d'aronde; Verzin-kung; dovetaiting, dovetail joint; csonka sarok-csapozás]: îmbinare da colt realizată prin executarea mai multor cepuri şi tăieturi în capetele celor două piese cari se îmbină, cepurile uneia corespunzând tăieturilor, adică intervalelor dintre cepurile celeilalte piese, şi prin introducerea cepurilor unei piese în tăieturile celeilalte. Se execută cu cepuri drepte sau cu cepuri în coadă de rândunică, cepurile fiind vizibile din două păriiF, dintr'o parte, sau invizibile (fig. 50a•■■50e). Sin. îmbinare cu colţi, îmbinare cu fincuri. а. ~ cu cheie ascunsă [kocoh 3aM0K c 3y-6om; assemblage â frait de Jupiter a clef cachée^ ver’borgenes Hakenbiatf; oblique scarf with secret wedge; rejtett csapozású lapolás]: îmbinare de prelungire în fulger oblic, la care pragul are secţiunea în plan triunghiulară, este aşezat la capătul uneia din piese şi pătrunde într'o scobitură corespunzătoare de pe piesa cealaltă, astfel încât nu poate fi văzut deia exterior (fig. 6). 4. ~ cu chingă [coe^HHeHHe xoMyTHKOM assemblage (des bois) par renforcement transversal; Holzverbindung mittels Querversteifung* joining of timbers by transverse bracing; ke~ resztfeszességes lapolás]: îmbinare prin alăturare, cu rost curat, folosită ca îmbinare de lăţire pentru scânduri şi dulapi. Piesele de îmbinat se alătură prin marginile lor longitudinale şi se fixează, pentru a nu se depărta unele de altele, cu o chingă (şipcă) aşezată fie transversal, deasupra lor, fie în capetele scândurilor. De obiceiu, chinga are secţiunea transversală dreptunghiulară şi este aplicată deasupra scândurilor, îngropată (parţial sau total), sau îmbinată în uluc şi lambă, dacă este aşezată în capetele pieselor. Uneori poate avea şi secţiune trapezoidală, iar ulucul în care se fixează se face, în acest caz, în coadă de rândunică (fig. 33-"34b). Fixarea chingilor se face prin încleire, prin cuie sau prirt şuruburi pentru lemn. 5= ~ cu colfi. V. îmbinare cu cepuri. б. ~ cu cremalieră [coe/ţHHeHHe syo^a-TOH peHKOH; assemblage a crémaiilére; Ver* schrănkung; iabled joint; összetett gerendakapcsolat]: îmbinare de îngroşare şi de consolidare,-realizată prin suprapunerea a două piese ale căror feţe de contact au praguri şi intervale libere, pragurile unei piese pătrunzând în intervalele celeilalte. Strângerea pieselor îmbinate se face prin şuruburi cu piuliţă, iar uneori îmbinarea se întăreşte cu pene bătute între praguri (fig. 25). 7. ~ cu crestături [BpyŐKa B rpeöeHb; assemblage en entaiile; Verblattung; cogging; lapolás]: îmbinare de încrucişare şi de ramificare, la care amândouă piesele sunt tăiate mai mult sau mai puţin, pentru a se obţine proeminenţe cari intră în adânciturile corespunzătoare a!e celeilalte piese. îmbinările cu crestături împiedecă deplasările laterale ale pieselor îmbinate (fig. 11 ---12b). 26 îmbinări în lemn. 8c 8d 8e 8/ ' îmbinări de prelungire. I) îmbinări cap la cap: (a) cu rost drept, (fa) cu rost oblic; 2) îmbinare în pană; 3) îm* binari în jumătatea lemnului: (a) dreaptă, (b) oblică, (c) întărită; 4) îmbinare în fulger drept; 5) îmbinare în fulger oblic; 6) îmbinare cu cheie ascunsă; 7) îmbinări cu eclise: (a) cu eclise aplicate şi pene, (fa) cu eclise jumătate îngropate, (c) cu eclise cu dinfi, (d şi e) cu eclise îngropate; 8) îmbinări cap în cap: (a) cu cep şi scobitură în capete, (b) cu cep şi bucea, (c) cu scoabe, (d) cu sabot de fontă, (e) cu dorn şi manşon, (0 cu cepuri în cruce, (g) cu eclise. — îmbinări de încrucişare. 9) îmbinări cu tăietură la jumătatea lemnului: (a) simplă, (b) cu prag; 10) îmbinare în cleşte; II) îmbinări cu crestături, petrecute; 12 a şi 12 fa) îmbinări cu crestături, de capăt; 13) îmbinare în jug; 14) îmbinări de capăt, cu tăietură la jumătatea lemnului: (a) cu tăietură completă, (b) cu tăietură în-tundată; 15) îmbinări de capăt, întărite: (a şi fa) cu cep şi bucea, (c) în coadă de rândunică. — îmbinări de ramificare. 16) îmbinări cu dinte: (a) cu dinte simplu, (b) cu dinte dublu, (c) cu dinte simplu şi cep, (d) cu dinte dublu şi cep; 17) îmbinare cu cep oblic; 18) îmbinare cu tăietură la jumătatea lemnului; 19) îmbinare cu tăietură în coadă de rândunică: (a) cu tăietură nepătrunsă, (fa) cu tăietură pătrunsă. — îmbihări de sprijinire. 20) îmbinări cu cep simplu: (a) cu cep lateral, (b) cu cep lat; 21) îmbinare cu cepuri în cruce; 22) îmbinare cu cep în coadă de rândunică şi pană laterală; 23) îmbinări cu cep şi îniaritură laterală: (a) fără crestătură laterală; (b) cu crestătură laterală; 24) îmbinare cu cepuri duble, late. îmbinări în lemn. 27 îmbinări de îngroşare. 25) îmbinare cu cremaiiera; 26) îmbinare cu din fi; 27) îmbinare cu pene transversale: (a) cu piesele alăturate, (b) cu piesele distanţate; 28) îmbinare cu pene longitudinale. — îmbinări de coif. 29) îmbinări în jumătatea lemnului: (a) cu tăietură dreaptă, (b) cu tăietură oblică; 30) îmbinări cu prag: (a) cu prag drept, (b) cu prag oblic, (c) cu prag parţial, (d) cu prag ascuns; 31) îmbinare cu cep şi bucea pătrunsă; 32) îmbinare în foarfeci. — îmbinări de lăfire. 33) îmbinare cu chingă de capăt; 34) îmbinări cu chingă îngropată: (a) cu chingă dreptunghiulară, (b) cu chingă trapezoidală; 35) îmbinare cu cepuri false, rotunde; 36) îmbinare cu cepuri false speciale, vizibile; 37) îmbinare cu falţ; 38) îmbinare cu tăietură în pană; 39) îmbinări cu uluc şi lambă fixă: (a) cu lambă triunghiulară, (b) cu lambă dreptunghiulară, (c) cu lambă cilindrică; 40) îmbinare cu uluc şi lambă separată; 4î) îmbinare cu cepuri false, late. — îmbinări tămplăreştî. 42) îmbinare în jumătatea lemnului, la 45°; 43) îmbinare cu cep lat şi bucea pătrunsă, la 45°; 44) îmbinare cu uluc şi lambă, cu cep şi bucea; 45) îmbinare cu cep şi bucea, cu coiful interior rotunjit; 46) îmbinare cu cep invizibil, la 45°; 47) îmbinare cu lambă separată, la 45°; 48) îmbinare cu bucea şi cep fals, triunghiular, Ja 45°; 49) îmbinare cu cepuri false, rotunde, la 45°; 50) îmbinări cu cepuri (colţi sau ţincuri): (a) cu cepuri drepte, (b) cu cepuri în coadă de rândunică, (c) cu cepuri vizibile dintr'o parte, (d) cu cepuri rotunjite, (e) cu cepuri invizibile. 28 1. îmbinare cu dinte [coeflHHeHHe b rHe3AO; embrévement; Versatzung; skew notch;ferde lapo-Iás]: îmbinare de ramificare, !a care una din piese este crestată oblic, dela faţa superioară până la o anumită adâncime, iar cealaltă piesă are capătul tăiat oblic, corespunzător crestăturii. Pentru transmiterea de forţe mari, îmbinarea se face cu dinte dublu, iar pentru a se împiedeca deplasările laterale ale celor două piese, îmbinarea se face şi cu cep (fig. íóa- • ■ 16d). Strângerea îmbinării se face prin scoabe sau prin şuruburi cu piulifă. 2. ~ cu dinfi [HapaiujHBaHHe nocpe,n;cTBOM 3yőbeB; assemblage â dents de scie; Verzah-nung; indented joint; fogós lapolás]: îmbinare de îngroşare şi de consolidare, folosită în special pentru a se realiza grinzi cu înălţime mare. Se execută prin suprapunerea a două grinzi simple, ale căror fefe de contact sunt tăiate în formă de dinfi de ferestrău cari pătrund unii în intervalele dintre ceilalţi. Pe jumătate de îmbinare, dinţii sunt tăiaţi într'un sens, iar pe cealaltă jumătate, în sens invers. Strângerea pieselor îmbinate se face prin şuruburi cu piuliţă, aşezate, la mijlocul distanţei dintre vârfurile a doi dinţi (fig. 26). s. ~ cu eclise [coe^HHeHHe c HaKJia^KaMH; assemblage a éclisses; Laschenstoij, Laschenver-bindung; fishing; eresztékes fakötés]: îmbinare de prelungire, la care piesele de îmbinat sunt aşezate cap la cap, cu rost curat sau cu rost lucrat, şi se acoper, pe o anumită lungime, cu piese speciale de lemn sau de metal, numite eclise. Strângerea pieselor se face prin şuruburi cu piuliţă, cari au şi rolul de a transmite forţele dela o piesă la cealaltă, prin eclise. Eclisele pot fi aplicate, sau îngropate parţial ori total. Pentru piese supuse la forţe de întindere mari, eclisele pot avea forme speciale, cu praguri sau dinţi, pentru ca transmiterea forţelor dela piese la eclise să se fată în principal prin suprafeţele de contact dintre piese şi eclise, şuruburile cu piuliţă servind numai la strângerea îmbinării. Uneori, pentru ca suprafeţele de contact dintre eclise şi cele două piese să fie cât mai bine aplicate unele pe altele, îmbinarea este întărită cu pene de lemn, introduse în tăieturi transversale executate atât în eclise, cât şi în piesele de îmbinat (fig. 7 a ■ • • 7 e). 4. ~ cu falţ [cnjiaHHBaHne B3âKpoH, chjî-OTKa BHeTBepTb; jointure â recouvrement; Fal-zung, halber Spund, Verfalzung; half groove, re-bate; horonyeresztékes lapolás]: îmbinare prin alăturare, la care marginile celor două piese sunt tăiate în formă de una sau de două trepte, treptele unei piese fiind negativul treptelor celeilalte piase (fig. 37). Se foloseşte, de obiceiu, la îmbinarea scândurilor şi a dulapilor (îmbinare de lăţire) sau la îmbinarea unui panou fix sau mobil (fereastră sau uşă) cu rama sau cu focul care-l susţine. 5. ~ cu pene [coe/ţHHeHHe kjihhbhmh; assemblage a chevifles, chevillage; Verdübelung; dowelled joint; ékes gerendakötés]: îmbinare de îngroşare şi de consolidare, folosită în spe- cial pentru realizarea unor grinzi cu înălţime mare. Se execută prin suprapunerea celor două piese şi prin introducerea între ele, în nişte tăieturi aşezate faţă în faţă pe cele două piese, a unor pene de lemn tare, cari împiedecă deplasările laterale. Solidarizarea celor două piese se face prin strângere cu şuruburi cu piuliţă, aşezate între pene sau trecând prin pene. Penele pot fi aşezate transversal sau longitudinal, după cum fibrele lor sunt dispuse transversal sau în lungul pieselor. Uneori, penele longitudinale se aşază puţin inclinat fată de axele pieselor (fig. 28). La îmbinarea cu pene transversale se pun în fiecare tăietură câte două pene, cari se fixează, după strângerea şuruburilor, prin batere cu ciocanul (fig. 27 a). Pentru a se obţine o piesă cu înălţimea mai mare, fără a i se spori greutatea proprie, îmbinarea cu pene transversale se face aşezând cele două piese distanţate între ele (fig. 27b). 6. ~ cu piese speciale [coe^HHeHHe noo pe/ţCTBOM cneiţnajibHbix nacTeS; assemblage par piéces spéciales; Holzverbindung miftels speziellen Stücken; special pieces timber joining; különleges darabokkal biztosított fakötés]: îmbinare realizată folosind, afară de piesele necesare la strângerea îmbinării, piese metalice intercalate între cele două lemne cari se îmbină, pentru a se mări suprafaţa de transmitere -Q—<$- ""1? w~ îmbinări cu piese speciale, a) îmbinare cu pene tronconice; fa) îmbinare cu discuri găurife; c) îmbinare cu inel simplu, d) îmbinare cu inele dinţate; Í) pană ironconică; 2) inel simplu de oţel; 3) disc găurit; 4) inel cu dinfi; 5..*8) diferite forme de inele şi plăci dinţate, folosite Ia îmbinări. a forţelor, fără a se slăbi, prin tăiere, secţiunile lemnelor, Piesele folosite pentru aceste îmbinări au forme diferite, din cari cele mai obişnuite sunt: penele tronconice, discurile găurite, inelele simple sau inelele şi plăcile cu dinţi (v. fig.). 7. ~ cu prag [BpyŐKa B rpeőeHb; entaillure; Verkámmung; cogging; lépcsős fakötés]: îmbinare 29 cu crestături sau în jumătatea lemnului, la care suprafeţele de suprapunere ale pieselor nu sunt plane, ci au una ssu mai multe proeminenţe în îormă de trepte, cari se încleştează unele în albele şi împiedecă deplasările longitudinale sau laterale ale pieselor. Se folosesc ca îmbinări de rezistentă, când forjele cari solicită piesele nu sunt prea mari. Piesele sunt solidarizate prin scoabe sau prin şuruburi cu piuliţă. î. îmbinare cu tacheţi [coe^HHeHHe c ttiejie-3HBIMH HinOHKaMH; assemblage a gcujons de fer; Eisendübelverbindung; iron dowel joining; fémhevederes fakötés]: Tip special de îmbinare cu eclise, la care eclisele sunt metalice, mai înguste decât piesele îmbinate, şi au fixafi pe fa]a lor interioară tacheji, adică bare scurte, paralelepipe-dice sau corniere, cari se introduc în nişte scobi- l t" L 4rJ ii ■ -1~ŢT~1— 1 x cqrr- - rín W ■ tóT" a .4*. - A -4^ ^ - 1 IA-1 _rdHL_ ,-4/i ll PÍ4-, — ii r ^ îl i |_Jj** i t'» nu »ni i n i iiîr 6 îmbinare cu tachefi. a)%îmbinare cu tachefi drepfi; b) îmbinare cu tachefi cornieri. iuri corespunzătoare, executate în piesele cari se îmbină. îmbinările cu tachefi sunt folosite pentru piese supuse la forte de întindere mari, fiindcă forţele sunt transmise prin suprafaţa de contact mare dintre piesele de lemn şi tacheţi, şuruburile cu piuliţă servind numai ia împiedecarea deplasării ecliselor şi la rigidizarea îmbinării (v. fig.). 2. ~ cu uluc şi lambă [înnyHTOBoe coe-JţHHeHHe; bouvetage, assemblage â rainure et languette; Spundung, Nut- und Federverbindung; grooving and tonguing; horonyeresztékes fakötés]: Îmbinare de lăţire, la care una din piese are săpat în lungul marginii un şanţ, iar marginea celeilalte piese este fasonată după un profil corespunzător şanţului. îmbinarea se realizează prin introducerea lambei, adică a părţii proeminente a unei piese, în ulucul, adică în şanţul celeilalte. De obiceiu, piesele cari se îmbină cu uluc şi lambă au pe o margine uluc şi pe cealaltă margine lambă; uneori, ambele margini ale aceleiaşi piese au uluc, iar marginile piesei alăturate au lambă. Profilul lambei, respectiv al ulucului, poate ii dreptunghiular, triunghiular, trapezoidal sau în semicerc. Lamba poate să fie fixă, adică poate face corp comun cu piesa (îmbinare cu uluc şi lamba "fixă), sau poate fi separată, în care caz e confecţionată, de obiceiu, din lemn de esenţă tare, cele două piese având numai uluc (îmbinare cu uluc şi lambă separată). (Fig. 39a- “40). 3, ~ în cleşte [KjienţeBoe hjih y3JioBoe COeAHHeHHe; moisage, moisement; Zangenver-bindung; tie joining; fogas fakötés]: îmbinare de solidarizare, executată cu două piese de lemn (grinzi sau blăni) puse de o parte şi de alta a pieselor de solidarizat, şi strânse între ele prin şuruburi cu piuliţă. Uneori, atât cele două piese cari formează cleştele, cât şi pieseie solidarizate, au crestături, pentru a se mări rigiditatea îmbinării. îmbinările în cleşte se folosesc pentru a împiedeca deplasările laterale ale unor piese situate în acelaşi pian (de ex. pentru solidarizarea piloţilor unei palee sau ai unei culee de lemn, pentru a solidariza mai multe piese ale unei ferme cu zăbrele, etc.), (fig. 10). 4. ^ în coadă de rândunică [coe^HHeHHe B JiaCTOHKHH XBOCT ; assemblage â queue d'aronde; Schwalbenschwanzverbindung; dovetail joint; fecskefarkú fakötés]: îmbinare ia care una din piese are o parte proeminentă (cep sau lambă) de forma unei cozi de rândunică (adică are secţiunea longitudinală în forma unui trapez a cărui bază mare formează marginea liberă şi a cărui bază mică e spre secţiunea de unde porneşte cepul sau lamba), iar cealaltă piesă are o tăietură de formă corespunzătoare. îmbinările în coadă de rândunică se execută ca îmbinări de prelungire, de ramificare, de lăţire, de încrucişare sau de colţ. Atât partea proeminentă, cât şi tăietura, pot fi executate pe întreaga grosime a pieselor sau în jumătatea lemnului. îmbinările în coadă de rândunică' prezintă avantajul că împiedecă ieşirea cepului (lambei) din tăietură. (Fig. 14a, 14b, 19a, 19b). 5. ~ în coadă de rândunică, întărită [coe-AHHeHHe B JiaCTO^iKHH XBOCT C 3aHjieHHKaMH; assemblage â mi-bois en queue d'aronde avec épaulement; schwalbenschwanzförmiges Blatt mit Brust; shouldered dovetail; fogós fecskefarkú fakötés]: îmbinare în jumătatea lemnului, la care una din piese este continuată cu un cep în formă de coadă de rândunică, iar cealaltă piesă are o scobitură în care intră cepul. Prezintă avantajul că fixarea este mai bună decât la îmbinarea în jumătatea lemnului (fig. 3c şi 15c). o. ~ în foarfeci [mnyHTOBbiH 3aM0K; en-fourchement; Scherzapfen, Scherenzapfen, First-zapfen; forked mortice and tenon joint; ollós fakötés]: îmbinare de colţ, pentru piese cari formează un unghiu ascuţit între ele. Capetele pieselor sunt tăiate cu cep lat şi tăietură. Umerii cepului şi marginile tăieturii pot fi tăiaie drept sau la 45°. îmbinarea în foarfeci este folosită cel mai des pentru îmbinarea căpriorilor la coamă (fig. 32). 7. ~ în fulger [BpyŐKa c KOCbiM 3y6oM; assemblage â trăit de Jupiter; Hakenblatt; scarf joint; lépcsős csapozás]: îmbinare de prelungire, asemănătoare cu îmbinarea în jumătatea lemnului, dar la care feţele cari se suprapun nu sunt piane, ci sunt tăiate în una sau în mai multe trepte, îmbinarea în fulger se numeşte dreaptă sau oblică, după cum fetele tăieturii sunt paralele cu axele pieselor sau sunt inclinate faţă de ele (fig. 4 şi 5). îmbinarea poate fi întărită prin pene transversale de lemn, bătute între pragurile celor două piese. Strângerea îmbinării se face prin şuruburi cu *30 piulifă şi unsori este întărită prin eclise de lemn sau de metal. î. îmbinare în gât de lup [eoe^HHemie Bpyő-KH; entaille en gorge de loup; Schar; scar; farkas-nyakcsapozás]: îmbinare realizată între grinda şi stâlpul unui cadru de lemn folosit la armarea galeriilor de mină prin armaturi provizorii sau prin armaturi cu cadru polonez. îmbinarea se realizează executând în capul stâlpului o tăietură cilindrică în care se aşază grinda. Sin. îmbinare în subsuoară. 2. ~ în jug [coeAHHeHHe iimnoM c BpyŐKOH B iiOJlA^peBa; entaillage, recoupement; rechtwink-lige CJberschneidung; notching; derékszögű ke-resztmélyitéses fakötés]: îmbinare de încrucişare, prin suprapunere, la care cele două piese sunt crestate pe jumătate din grosimea lor, la oarecare distanfă de capete (fig. 13). Strângerea îmbinării se face printr'un şurub cu piulifă. 3. ~ în jumătatea lemnului [coeflHHeHHe BlIOJlAepeBa; assemblage â mi-bois; Blatt, Blaitung, überblattung; halved joint, halving; átlós fakötés] îmbinare prin suprapunere, la care cele două piese sunt tăiate la fel. Se deosebesc mai multe tipuri, după felul cum este făcută tăietura: îmbinarea dreaptă este folosită la prelungiri şi la coifuri, şi are tăietura în forma unei trepte înalte cât jumătate din grosimea piesei; îmbinarea oblică este folosită la prelungiri, şi are capătul fiecărei piese tăiat în formă de trunchiu de piramidă cu baza pătrată sau dreptunghiulară, una din dimensiunile bazei fiind mai mică decât cealaltă; îmbinarea cu fafa înclinată este folosită la îmbinările de coifuri, fefele ei perpendiculare pe fefele capetelor fiind inclinate (fig. 3a, 3b, 29a, 29b). îmbinările în jumătatea lemnului se strâng prin şuruburi cu piulifă şi uneori sunt întărite şi cu eclise, dacă sunt solicitate de forte de întindere mari. 4. ~ în pană [coe^HHeHHe BpyőoM b (£op Me V; assemblage a enraille en V; V Schlitzver-bindung; V-notch joint; ékalakú beeresztéses fa-kötés]: îmbinare de prelungire prin îmbucare, la care una din piese are capătul ascufit în formă de pană, iar cealaltă are capătul tăiat în formă de V, cu deschiderea unghiului în afară (fig. 2). 5. ~ în subsuoară. V. îmbinare în gât de lup 6. îmbinarea conductelor electrice [coe^HHe HHe sjieKTpnqecKHX npOBO^OB; jonction des conducteurs électriques; Verbindung elektrischer Leiter; electric lînes joint; villamosvezetékköiés]. Elf.: îmbinarea conductoare a două capete de fir sau de cablu electric conductor, pentru a forma o conductă electrică unica, fără a prejudicia trecerea normală, prin ea, a curentului electric. — După natura conductelor (cupru, aluminiu, etc.), se deosebesc: 7. îmbinarea conductelor de cupru [coe^H- HeHHe 3JieKTpHqeCKHX Me^HblX npOBOftOB; joint des conducteurs électriques en cuivre; Kupferleiterverbindung; copper lines joint; rézvezetékkötés]: îmbinare conductoare a două conducte de cupru. După procedeele folosite, se deosebesc: a. ~ prin înfăşurare [eoe^HHeHHe 9JieKTpH~ necKHX np0B0A0B OŐMO'SKOH; joint des conducteurs électriques par épissage; Verbindung elektrischer Leiter durch Splei^en; electric lines splice joint; villamosvezetékkötés tekercseléssel]: îmbinare care consistă în a înfăşură strâns între ele capetele conductelor, în prealabil bine curăţite pe o anumită porfiune. Procedeul a fost abandonat, deoarece rezistenfa de trecere a îmbinării e prea mare. 9. ~ prin teaca cu crestături [coe/ţHHeHHe 3jieKTpHHecKHX np0B0A0B b TpyÖKe c Ha-#pe3aMH; joint â entailles des conducteurs électriques; Verbindung elektrischer Leiter mittels Einker-bungen; electric lines joint by notches; villamos-vezetékkötés tokban bemetszéssel]: îmbinare care consistă în introducerea, într'o teacă ovală de cupru cositorit, a capetelor conductelor şi în crestarea, cu cleşte speciale, a tecii, în mai multe puncte, pe o anumită adâncime, crestare care de o parte nu trebue să taie conductele, iar de alfa, să asigure un contact cu o cât mai mică rezistenţă de trecere. io. ~ prin teacă cu nituri, sau cu şuruburi [coeflHHeflHe sjieKTpn^ecKHx npoBOAOB b TpyőKe, 3aKJienKaMH' hjih BHHTaMR; joint â nvets ou â boulons des conducteurs éledriques; Nieten- oder Schraubenverbindung elektrischer Leiter; rivet or screw electric lines joint; villamosvezetékkötés szegecses vagy csavaros tokban]' îmbinare care consistă în introducerea capetelor conductelor într'o teacă de cupru cositorit, de îmbinare de cabluri electrice prin îeacă cu nituri. Í) cabluri; 2) nituri. secţiune ovală. — Teaca are 2-"3 găuri în cari se introduce forfat un priboiu care refulează materialul conductelor spre periferie, după care se introduc în aceste găuri nituri de cupru cositorit, sau şuruburi de otel zincat (v. fig.). 11. ~ prin torsiune în tub [c O HHe HHe sjieKTpnqecKHx npoBO/ţOB nyTCM Tpyő^aTOH CKpyTKH; joint des conducteurs électriques par torsade en tube; Wiirgverbindung elektrischer Leiter im Rohr; electric lines twist joint in tube; villamosvezetékkötés csőben]: îmbinare care consistă în a introduce cele două capete de înnădit într'un tub oval din acelaşi metal ca al conductelor, de 60" *140 mm, după secfiunea conductelor, şi de 140 mm 0 pentru conducte până la 5 mm 0 şi de un diametru interior pufin superior diametrului conductelor. Cu cleşte speciale, tubul este apoi alungit în ambele sensuri, prin refulare de metal, pentru a imprima perefii lui în cablu şi a asigura astfel un contact cu o cât mai mică rezistenfă de trecere. 12. ~ prin formă conică [KOimnecKoe coe-AHHemie sjieKTpHnecKHX npoBOAOB; joint des conducteurs électriques a cőnes; Kegelverbindung 3î elektrischer Leiter; electric lines joint with cones; villamosvezetékkötés kúposalakkal]: îmbinare care se foloseşte numai la legarea cablurilor groase şi consistă în introducerea capetelor conductelor într'un manşon care are în interior două conuri inversate (v. fig.)- în interiorul capetelor 3 2 Z îmbinare de cabluri electrice prin formă conică. /) capetele cablurilor; 2) conuri de blocare; 3) bucea conică; 4) piulifă tubulară. cablurilor se introduc conuri de blocare, cari strâng din ce în ce mai puternic capetele, când acestea sunt întinse, asigurând un bun contact. 1. Îmbinarea conductelor de aluminiu [coe-flHHeHHe 3JieKTpHHeCKHX aJlJlIOMHHHeBblX npOBOAOB; jonction des conducteurs électriques en aluminium; Verbindung der Aluminiumleiter; aluminium lines joint; aluminiumvezetékkötés]: îmbinarea a două conducte de aluminiu. Se folosesc aceleaşi procedee ca pentru conductele de cupru, cu deosebirea că tubul de torsiune, teaca cu nituri şi cea cu crestături sunt de aluminiu, niturile de aluminiu, iar buloanele de oţel zincat. — Fiindcă la aer alum’niul se acopere imediat cu un strat de oxid, rău conducător de electricitate, la îmbinări se iau măsuri speciale, şi anume: capetele libere, perfect răzuite, se acoper imediat cu. vaselină, pentru a împiedeca o nouă oxidare; locul de nituire sau de strângere cu bulon se acopere cu un lac impermeabil; buloanele de legătura se strâng des (la fiecari 8 zile), pentru a se menfine contactul bun. Procedeele mecanice de îmbinare a conductelor de aluminiu masive sau a cablurilor au fost înlocuite, cu mult succes, prin procedee termice de îmbinare. La aceasta din urmă, după natura procedeului! se deosebesc: 2. ~ prin lipire [coezţHHeHHe 3JieKTpHHe-Ckhx npOBQ/ţOB naHKOÎt; jonction par brasure des conducteurs électriques en aluminium; An-schlüsse bei Aluminiumleitem miftels Hartlöten; aluminium electric lines brazed joint; aluminium vezetékkötés forrasztással]:îmbinare prin lipire, folosită pentru secfiuni mici şi mijlocii şi care se realizează fie prin frecare, fie prin reacjie. — în primul caz, firele, curăfite de izolament, sunt încălzite cu lampa de lipit şi apoi frecate cu un răzuitor sau cu perie de ofel, pentru a îndepărta pătura de oxid care se formează în timpul încălzirii, după care se lipeşte cu un aliaj pe bază de zinc, întrebuinţându-se sacâzul ca fondant. — în procedeul prin reacfie se întrebuinţează fondanji (de ex. clorură de zinc, clorură de staniu, etc.) cari descompun pe cale chimică stratul de ox>d de aluminiu, prin încălzire, în care timp se introduce, când apare un fum alb, aliajul de lipit (pe bază de zinc). — îmbinarea prin lipire pre- zintă inconvenientul că locul îmbinării poate fp corodat. 3. ~ prin sudură cu gaz [coeAHHemie 3JieK-TpH^eCKHX npOBOAOB ra30B0H CBapKOH; jonction des conducteurs électriques en aluminium par soudure a gaz; Anschliisse bei Alumínium-leitern mittels Flammenschweifjverfahren; flame welded aluminium electric lines joint; aluminiumvezetékkötés gázhegesztéssel]: îmbinare care consistă în sudura conductelor cu ajutorul flăcării provenite din arderea benzenului, sau a benzinei combinate cu oxigen, într'un aparat Fernhofz. Sudarea se face introducând capetele în forme adecvate secţiunii conductelor, folosindu-se ecrane de profecfiune pentru dirijarea flăcării şi prctec-fiunea izoiafiei conductelor, şi deşte de răcire, cari se aşază pe porţiunile desgoiite ale firelor* imediat după sudură. Ca material de sudură se întrebuinţează sârme de aluminiu. 4. ~ prin sudură electrică [coe^HHeHHe 3JieKTpHHeCKHX npOBOftOB 3J16KTpOCBapKOH; jonction des conducteurs électriques en alumínium par soudure électrique; Anschlüsse bei Alumi-niumleitern mittels elektrischem Schweifjen; aluminium electric lines joint by electric welding; aluminiumvezetékkötés villamos hegesztéssel]: îmbinare care se face trecând un curent electric prin cleşte patent obişnuite, în gura cărora sunt prinse firele conductelor, secţiunea de îmbinare a acestora fiind aşezată peste electrodul de cărbune (v. fig.). Cleştele şi electrodul sunt racordate la câte o bornă a unui transformator de 6-”12 V, de cca 600 W. La trecerea curentului, capetele conductelor se topesc şi se sudează printr'o mică sferă de metal care se formează pe electrodul de cărbune. 5. ~ prin turnare [coeflHHemie sjieKTpn-HecKHX npoBQAOB JiHTbeM; jonction des con-ducteurs électriques en aluminium par soudure â fusion; Anschlüsse bei Aluminiumleitem mittels Gief^schweil^verfahren; aluminium electric lines cast welding joint; aluminiumvezetékkötés öntéssel]: îmbinare care consistă în introducerea capetelor conductelor de aluminiu, în prealabil perfect curăţite, într'o formă de tablă de fier, care se încălzeşte, pentru a îndepărta umezeala. —■• Apoi se toarnă în formă aluminiu topit în prealabil într'o mică oală de grafit, la o temperatură de 800-,*900°C. Se obţine o îmbinare foarte bună. 6. îmbinarea conductelor eterogene [coe#H~ neHHe reTeporeHHbix sjieKTpH^ecKux npo BO/ţOB; joint des conducteurs électriques hété-rogénes; Verbindung ungleichartiger (heteroge-ner) elektrischer Leiter; heterogeneous electric lines joint; különféle vezetékek kötése]: îmbina- îmbinare de cabluri electrice prin sudură electrică. 1) electrod de cărbune; 2) cabluri de îmbinat» 32 rea dintre o conductă de cupru şi una de aluminiu, îmbinarea se face adesea prin cleme speciale (v. fig.)l capetele conductelor se introduc prin două părţi opuse aleclemei, iarîntre ele se introduce o piesă formată din două părţi: una din cupru, care ajunge în contact cu cablul, de cupru, iar cealaltă din aluminiu, care ajunge în contact cu capătul conductei de ^aluminiu. Alteori îmbinarea se face printr'o placă de fontă sau de oţel, Ja care se prind, prin buloane de oţel, capetele de îmbinat, unul în '4 ^ îmbinare între două conducte electrice diferite. Í) corpul clemei; 2) piese de cupru; 3) cablu de cupru; 4) piese de aluminiu; 5) cablu de aluminiu. prelungirea celuilalt, după ce capătul de aluminiu «a fost curăţit şi uns cu vaselină. î. imbir. V. Ghimber. 2. îmbiăcii [iţeri; fléau; Dreschflegel; (thresh-ing) fiait; kézi cséplőverő]. Ind. ţăr.: Unealtă agricolă cu care se bat (seîmblătesc) grânele (grâul, secara, orzul, ovăsul, etc.),spre a se desface boabele din spic. Se compune dintr'o coadă lungă de lemn, de care este articulată, prin curele (balţuri), o vergea mai scurtă de lemn (hădăragul). Sin. Miăcii, îmblătiu, Mlaciu. 3. îmbiaţii [MOJiOTbőa iţenpM; battage au fléau; Dreschen mit dem Dreschflegel; threshing with the ■flail; cséplés]. Ind. ţăr.: Acţiunea de a bate grânele cu îmblăciii. 4. Imbobecire [pacnycKamie HO^eK; bourgeonnement, bouton-nement; Knospentreiben; opening of the búd; rügyezés]. Bot.: Faza fenologică de apariţie şi de dega- îmblăc jare a bobocilor, din mugurii în desvoltare. 5. îmbogăţire [oőorameHHe; enrichissement; Anreicherung; enrichment; gyarapodás]. Mine: Operaţiunea de mărire a conţinutului în substanţă utilă a! minereurilor şi al cărbunilor. Consistă în eliminarea celei mai mari parii a substanţelor sterile din minereu, respectiv din cărbuni, operaţiune în urma căreia substanţa utilă se concentrează în produsul rămas (concentrat). Metodele de îmbogăţire cari se bazează pe proprietăţile fizice ale minereurilor sunt: Alegerea (v.j, flotaţia (v.), separarea magnetică (v.)f bazată pe diferenţele de permeabilitate magnetică a diferitelor minerale, şi separarea electrolitică (v.), bazată pe diferenţele de conductivitate electrică a diferitelor minerale. îmbogăţirea se poate produce şi în urma unor operaţiuni termice, de exemplu: — Uscarea cărbunilor, prin care se obţin produse mai bogate în substanţă utilă, fiindcă astfel se elimină apa. — Prăjirea minereurilor, prin care se obţin produse mai bogate în metale, fiindcă se elimină S02 (ia pirită şi, în general, la sulfuri) sau COs (la siderit şi, în generai, la carbonaţi), etc. Prin operaţiunile de îmbogăţire se obţin, în general, trei feluri de produse: concentrate, produse bogate în cari s'au concentrat metalul sau substanţa utilă; steril, în care se adună substanţa neutilă (ganga); mixte sau produse intermediare, constituite fie din materiale concrescute, fie dintr'un amestec de substanţe utile cu steri!,, şi cari, în general, sunt tratate din nou pentru a le îmbogăţi. — Sin. Concentrare, 6. îmbogăţire, grad de V. Grad de îmbogăţire. 7. Imbogăfirea amestecului [oőorain,eHHe CMeCH; enrichissement du mélange; Mischungsan-reicherung; mixture concentration; keverék meggazdagodás]. Mf. ferm.; Mărirea procentului de combustibil din amestecul combustibil-aer al unui motor termic. Operaţiunea se efectuează în general la motoarele cu explozie rapide, unde dozajul trebue îmbogăţit la pornirea motorului, la mers încet şi în timpul accelerării turaţiei motorului; Sin. îmbogăţirea dozajului. 8. îmbogăfifor [BcnoMoraTéJibHbiö ponjiH-BHbiH HiHKJiep; gicleur additionnel; Zusatzbrenn-stoffdüse; supplementary fuel jet; keverékgaz-dagitási fúvóka], Nav. a.: Jiclor suplementar al carburatorului unui motor de avion, care permite o îmbogăţire anormală a amestecului combusti™ bil-aer, când motorul funcţionează în suprasarcină. în acest fel se contribue la răcirea cilindrilor, prin scăderea temperaturii amestecului, datorită evaporării unei cantităţi de combustibil mai mari decât cea normală. Debitul lui este reglat printr'un ac de închidere comandat de o capsulă barométrică, supusă presiunii din conducta de aspiraţie a motorului. 9. îmbourare: însemnarea cu fierul roşu (cu bourul) a vitelor, a copacilor, a ţăruşilor, etc. io. îmbrăcăminte [nonpbiTHe, HacTHJi, o^e-tttyţa; revetement; Bekleidung; covering, lining; burkolat]. Cs.: Strat de material care acopere un element de construcţie sau o construcţie întreagă, pentru a le apăra de influenţa agenţilor externi, pentru a le consolida, a le izola de mediul ambiant, a forma un strat rezistent la anumite solicitări, sau pentru a le înfrumuseţa. Exemple: îmbrăcămintea de brazde, de fascine, de zidărie, etc., a taluzelor, pentru a se împiedeca eroziunile şi surparea pământului; îmbrăcămintea de izolaţie a unei încăperi frigorifere, a unui cuptor înalt, a unui focar, etc.; îmbrăcămintea unei şosele; îmbrăcămintea pereţilor (lambriul) sau a exteriorului unei clădiri, făcută din materiale divers colorate sau ornamentale. 33 1. îmbrăcăminte rutieră [jţopojKHoe noKpbiTHe; revetement de route; Stra^enbelag, Strafjen-decke; road covering; útburkolat]. Drum.; Unul sau mai multe straturi rutiere, cu sau fără fundaţie, cari formează partea superioară a corpului unei şosele sau al unei străzi, şi cari suportă traficul. îmbrăcămintea este formată, în general, dintr'un strat superior, de uzură, şi dintr'un strat intermediar {binderul la îmbrăcămintele asfaltice, betonul de rezistentă la îmbrăcămintele de beton vibrat, stratul de nisip la pavaje) între stratul de uzură şi fundaţie, şi care are rolul de a transmite fundaţiei forjele verticale şi tangenţiale datorite circulaţiei. Stratul superior trebue să fie executat dintr'un material cât mai rezistent la uzură, cât mai antiderapant, impermeabil şi elastic, pentru a nu se fisura din cauza variaţiilor de temperatură. Stratul intermediar trebue să fie elastic, şi este necesar în special pentru îmbrăcămintele şoselelor cu trafic mijlociu sau greu. Alegerea unei anumite îmbrăcăminte rutiere depinde de decli-vităţile maxime ale profilului longitudinal, de felul şi intensitatea traficului (animal, automobil, mixt; greu, mijlociu, uşor), de constituţia geologică a terenului, de clima regiunii, de materialele disponibile în regiune, de mijloacele de transport al materialelor, de importanţa şoselei, etc. — Din punctul de vedere al liantului, se deosebesc: 2. îmbrăcăminte cu liant hidraulic [flopom-Hoe noKpbiTHe rHApaBjmqecKHM BHJKyniHM BeilţecTBOM; revetement â liant hydraulique; Decke mit hydraulischem Bindemittel; hydraulic binder covering; hidraulikus kötőanyagú burkolat]: îmbrăcăminte rutieră ale cărei agregate sunt legate printr'un liant hidraulic, de obiceiu cimentul. Din această categorie fac parte îmbrăcămintea de beton vibrat şi macadamul cimentat. a. ~ cu liant hidrocarbonos [oAejK^a c yrjie-BOftOpoAHblM BflJKyiiţHM BeiIţeCTBOM; revetement â liant hydrocarboné; Decke mit kohlehy-drathaltigem Bindemittel; hydrocarbonous binder covering; hydrokarbonikus kötőanyagú burkolás]: îmbrăcăminte rutieră la care legarea pietrelor agregatului mineral se face cu un liant hidrocarbonos (bitum, gudron), care poate fi introdus în masa agregatului înainte de aşiernerea materialului pe şosea, sau poate fi stropit pe suprafaţa îmbrăcămintei, după aşternerea acesteia. Din această categorie fac parte îmbrăcămintele de asfalt, betoanele asfaltice, betoanele de gudron, macadamurile asfaltice. 4. ~ fără liant [o^em/ţa 6e3 BHMymero BeineCTBa; revetement sans liant; Decke ohne Bindemittel; covering without binder; kötőanyag nélküli burkolat]: îmbrăcăminte rutieră ale cărei materiale nu sunt aglomerate cu un liant, ci sunt încleştate fie prin îndesare cu cilindrele compre-soare (ca, de ex., macadamul ordinar), fie prin aşezarea regulată şi strânsă a elementelor din cari este formată (de ex. pavajele). — Din punctul de vedere al procedeului de pregătire a agregatelor şi al punerii în lucru, se deosebesc: 5. îmbrăcăminte cu tratament superficial [ofle-JK/ţa C nOBepxHOCTHOH OÖpaőOTKOH; revetement â traitement superficiei; Decke mit Oberflă-chenbehandlung; covering with superficial treat-ment; felületkezelésű burkolat]: îmbrăcăminte rutieră al cărei strat de uzură este supus unui tratament special, pentru a-l face impermeabil şi mai rezistent la intemperii şi la trafic. V. Tratament superficial. 6. ~ prin amestec [^opoîKHoe noKpbiTHe, 0Őpa30BaHH0e ecMemaHHéM MaTepnajiOB; revetement par mélange; Decke nach dem Misch-verfahren; covering by mixture process; keverési eljárású burkolat]: îmbrăcăminte rutieră confecţionată prin amestecarea, în maşini speciale, a agregatelor şi a liantului, înainte ca acestea să fie puse în lucru. Amestecarea prealabilă a materialelor permite realizarea unei înveliri complete cu liant a materialelor, şi o repartizare cât mai uniformă a liantului în masa îmbrăcămintei. Se execută fie la cald, fie la rece. Prin metoda amestecului se execută îmbrăcăminte definitive sau permanente, ca îmbrăcămintele de asfalt, betoanele asfaltice, betoanele de gudron. 7. ~ prin penetrare [.iţopojKHoe noKpbiTHe, 00pa30BaHH0e nyTeM nponHTbiBaHHH; revetement par pénétration; Decke nach dem Trănkver-fahren; covering by impregnation; átitatos burkolat]: îmbrăcăminfe rutieră la care liantul nu este introdus în agregate înainte de aşternerea materialului pe şosea, ci este stropit pe suprafaţa stratului de uzură al îmbrăcămintei, după aşternerea şi înde-sarea acestuia. Se poate executa în două feluri: la cald şi la rece. V. şi Penetrare, metoda prin ~ *, Macadam penetrat. — Din punctul de vedere al duratei, se deosebesc: a. îmbrăcăminfe permanentă [ftopomHoe noKpbiTHe AOJirOBpeMeHHOe; revetement permanent; endgültige Decke, schwere Decke; permanent covering; állandó burkolat]: îmbrăcăminte rutieră executată cu materiale şi în condiţiuni tehnice adecvate pentru a suporta şi asatisface traficul actual şi cel probabil, într'o perioadă de timp lungă (25-30 ani), fără a reclama cheltueli mari de întreţinere. Din această categorie fac parte îm-brăcăminfele de beton vibrat, cele de beton asfal-tic, de asfalt bătut, de asfalt turnat, de asfalt turnat dur, şi pavajele de piatră. Sin. îmbrăcăminte definitivă, îmbrăcăminfe grea. 9. ~ semipermanentă [jţopoîKHoe noKpbiTHe He^OJirOBpelMeHHOe; revetement demi-perma-nent; halbbestăndigeDecke, mittelschwere Decke; şemi-permanent covering; félig-állandó burkolat]: îmbrăcăminte rutieră executată pentru a rezista un timp mai scurt (5 ■ * ■ 10 ani) traficului specific dintr'o regiune. Din această categorie fac parte macadamul asfaltic, macadamul cimentat, betonul de gudron, macadamul gudronat, pavajele de klinker pe fundaţie tare. Sin. îmbrăcăminte semigrea. 10. ~ provizorie [flopoJKHoe noKpbiTHe Bpe-MeHHOe; revetement provisoire; vorlăufige Decker leichte Decke; temporary covering; ideiglenes burkolat]: îmbrăcăminte rutieră temporară, executată pentru a dura un timp scurt (2>><4 ani), 3 34 până la construirea unui pavaj permanent. Ca îmbrăcăminfe provizorii se folosesc macadamurile ordinare sau cu tratamente superficiale, sau pavajul de klinker fără fundaţie tare. Sin. îmbrăcăminte uşoară. — Din punctul de vedere al materialelor folosite la confecţionarea unei îmbrăcăminte, se deosebesc: î. îmbrăcăminfe de asfalt bătut [flopoîKHoe noKpbiTHe TpaMŐOBaHHbiM ac(J)ajibTOM; revetement en asphalte comprime; Stampfasphalt-decke; compressed asphalt covering;. tömörített aszfaltburkolat]: Sin. îmbrăcăminte de asfalt comprimat. V. sub Asfalt bătut. 2. ~ de asfalt cilindrat [AOpOJKHOe noKpbiTHe BaJlbU.OBaHHblM acc^aJîbTOM; revetement en asphalte cylindré; Walzasphaitdecke; rolled asphalt covering; hengerelt aszfaltburkolat]. V. sub Asfalt cilindrat. s. ~ de asfalt turnat [ftOpOJKHoe noKpbi-THe JlHTblM ac(|>aJlbTOM; revetement en asphalte coulé; Gufyasphaltdecke; cast asphalf covering; öntött aszfaltburkolat]: îmbrăcăminte rutieră formată dintr'o masă minerală de pietriş mărgăritar (sortul 3* ■ -7 mm), nisip (sortul 0,1 • ■ -3 mm) şi filer (praf de calcar sau de var stins), aglomerată cu bitum la cald (170- ■ -190°), turnată fierbinte (150* •■180°) pe fundaţia şoselei, şi întinsă uniform cu drişca de lemn, până devine compactă. Fundaţia poate fi formată dintr'un macadam ordinar sau cimentat, dintr'un strat de beton de ciment sau dintr'un pavaj vechiu de piatră. Fundaţia de macadam ordinar se lasă în circulaţie cel puţin o lună, după care se revizueşte suprafaţa ei, se curăţă bine şi se înnoroieşte cu mortar slab de suspensie de bitum tilerizat (dacă stratul nu este format din pietre de calcer). Fundaţiile de beton de ciment sau de macadam cimentat se pregătesc prin măturarea suprafeţei şi completarea denivelărilor cu mixtură de asfalt turnat, la care se adaugă mărgăritar suplemenfar pentru a se reduce excesul de bitum. Fundaţiile formate dintr'un pavaj vechiu trebue pregătite prin des-velirea rosturilor dintre pavele, prin amorsarea cu.suspensie de bitum, completarea golurilor cu mixtură de binder, peste care se aşterne un strat de binder de 2 cm grosime. îmbrăcămintele de asfalt turnat se folosesc pentru străzile din oraşe şi din cartierele de locuinţe, la reparaţii de îmbrăcăminte sau de pavaje, pe trofoare sau pe alee, şi au grosimea de2"-4cm. 4. ~ de asfalt turnat dur [^opoffîHoe noKpbiTHe TBepftblM JlHTblM acc|)ajibTOM; revetement en asphalte coulé dur; Hartgul^asphalfdecke; hard cs st asphalt covering; durvaöntésű aszfaltburkolat]: îmbrăcăminte rutieră alcătuită dintr'o masă minerală de criblură fină (sortul 3 *• *8 mm), nisip (sortul 0,1 ■ • ■ 3 mm) şi fi Ier (praf de calcar sau de var stins), aglcmerată cubitum la cald (170-■ -190°), turnată fierbinte (150-■-180°)-pe o fundaţie (un macadam ordinar sau cimentat, un strat de beton de ciment, sau un pavaj vechiu de piatră), şi întinsă uniform cu drişca de lemn, până devine compactă. Fundaţiile formate dintr'un macadam ordinar sau cimentat şi fundaţiile de beton de ciment se pregătesc la fel ca pentru îmbrăcămintele de asfalt turnat. Dacă fundaţia este formată dintr'un pavaj vechiu de piatră, ea se pregăteşte prin curăţirea rosturilor şi prin completarea atât a rosturilor, cât şi a denivelărilor, cu o mixtură de binder, după care se amorsează şi se execută un strat de binder (gros de 3 cm în axa drumului). Acesta constitue stratul inferior al îmbrăcămintei, stratul superior (de 2,5 cm) fiind turnat peste el. îmbrăcămintele de asfalt turnat dur se execută în două straturi, unul superior (de 2“ *2,5 cm) şi altul inferior (de 2,5■■•3 cm). Dacă îmbrăcămintea se aşază pe o îmbrăcăminte veche sau pe un strat de binder, se execută într'un singur strat. — îmbrăcămintele de asfalt turnat dur se execută pe străzi de mare trafic, pe poduri definitive, pe drumuri cu trefic mixt de peste 3000 tone pe zi, la îmbrăcămintele executate iarna, şi pentru repararea, în orice enotimp, a îmbrăcămintelor sau a pavajelor de orice fel. 5. ~ de beton asfalt ic [flopoîKHHoe accjDajibTO-ŐeTOHHOe noKpbiTHe; revetement en béton as-phaltique; Asphaltbetondecke; asphalt concrete covering; aszfalt- betonburkolat]: îmbrăcăminteruti-eră alcătuită dintr'un strat de uzură (de 2,5 ■ • • 3 cm) de beton asfaltic şi un strat de legătură cu fundaţia (de 3 ■•■3,5 mm), numit binder. Se foloseşte pe drumuri şi pe străzi cu un trafic mai mare de 1500 tone pe zi, pentru tracjiune în principal animală, sau cu un trafic mai mare de 2500 tone pe zi, pentru tracţiune mecanică. Se execută în două feluri: la cald şi la rece. — La îmbrăcămintele de beton asfaltic executate la cald, stratul de uzura este alcătuit dintr'o masă minerală de criblură fină (sortul 3 ***8 mm, 15% putând fi de 8--*15 mm), nisip (natural, sau amestec în părţi egale de nisip natural şi nisip de concasare, cu granulele de 0,1 • "3 mm, şi cu granulometrie continuă) şi filer (praf de calcar sau de var stins), aglomerată cu bitum (6,5-■■8% din greutatea îmbrăcămintei). Binderul este format dintr'o masă minerală de criblură mare (3 ■ ■ • 25 mm) şi nisip, legată cu bitum (4,b,5% din greutatea îmbrăcămintei). Pregătirea mixturii, atât pentru stratul de uzură, cât şi pentru binder, se face la cald (150*- ■ 180°), şi mixtura se aşterne caldă (la minimum 120°) pe fundaţia şoselei. După aşternere, fiecare strat se cilin-drează cu cilindre compresoare de 10‘• ■ 12 tone. Fundaţiile îmbrăcămintelor de beton asfaltic executate la cald pot fi constituite dintr'un strat de beton de ciment, dintr'un pavaj vechiu, sau dintr'un macadam cimentat sau penetrat cu bitum, la rece sau la cald. înainte de aşternerea îmbrăcămintei se curăţă şi se reprofilează suprafaţa fundaţiei. îmbrăcămintele de beton asfaltic executate Ia rece au stratul de uzură constituit dintr o masă minerală de criblură fină (3 ■ • ■ 8 mm, maximum 15% din criblură putând fi de 8 ■■■15 mm), şi 35 nisip (sortul 0,1 •••3 mm, de provenienţă naturală sau amestec de nisip natural şi nisip de con-casare în proporţiile de 1 : 1 - • ■ 1 : 1,5), aglomerată cu o suspensie de bitum filerizat. Binderul este alcătuit dintr'o masă minerală de criblură mare (sortul 3" *25 mm) şi nisip, aglomerată cu suspensie de bitum filerizat. Suspensia de bitum este alcătuită din 45% bitum de penetraţie 175 *r *200 zecimi de milimetru, 20% filer de var stins, şi 35% apă. Pregătirea mixturilor şi aşternerea lor pe fundaţie se fac la temperatura ambiantă. După aşternere se cilindrează cu ciiindre com-presoare de 8*-»12 tone. Fundaţiile îmbrăcămintelor de beton asfaltic executate la cald pot fi constituite dintr'un macadam (ordinar sau cimentat), dintr'un strat de beton de ciment, dintr'un pavaj vechiu de piatră sau dintr'o îmbrăcăminte de asfalt, uzată. Aşternerea îmbrăcămintei trebue să fie precedată de curăţirea şi de reprofilarea suprafeţei fundaţiei. î. îmbrăcăminfe de beton de gudron [ftopoîK-Hoe noKpbiTHe ryflpoHHbiM őeTOHOM; revetement en béton de goudron; Teerbetondecke; tar concrete covering;kátrányosaszfa!t-betonburkolat]: îmbrăcăminte rutieră confecţionată ca betonul asfaltic, dar cu agregate mai fine şi aglomerate cu un gudron (5 • • *8% din greutatea îmbrăcămintei). Se folosesc gudroane cu o viscozitate de 140/240 s. Uneori liantul poate fi un amestec de gudron cu 10•••20% bitum. Masa minerală trebue să aibă maximum 22% goluri, iar prepararea şi punerea ei în lucru se fac la 120- ••140°. îmbrăcămintea (groasă de 6-**8 cm) se aşterne pe un binder. 2. ~ de beton vibrat taopojKHoe noKpbiTHe BHŐpHpOBaHHbIM őeTOHOMí revetement en béton vibré; Rüttelbetondecke; vibrated concrete covering; vibrációs beton burkolat]: îmbrăcăminte rutieră permanentă (grea), care poate suporta traficurile cele mai grele şi mai intense, şi are o durată mare (25•*•30 ani). Se execută fie într'un singur strat, gros de cel puţin 12-"15 cm, fie în două straturi (stratul superior, de uzură, de cel puţin 5 cm, şi stratul inferior, de rezistenţă, de cel puţin 10 cm). Materialele folosite sunt: nisip (de dimensiunile 0,2* ■■ 7 mm), piatră spartă dublu concasată (sorturile 8 ••*15 mm şi 15"-30 mm pentru trafic mijlociu, şi sorturile 8"*15mmşi 15"'40 mm pentru trafic intens şi greu), piatră spartă simplu concasată (sorturile 8*««40 mm) şi pietriş (de dimensiunile 7• "40 mm). Piatra spartă dublu concasată se foloseşte numai în stratul de uzură, iar pietrişul şi piatra spartă simplu concasată se folosesc numai în stratul de rezistenţă. Stratul inferior se execută cu un dozaj de 300'"330 kg ciment la metrul cub de beton, iar stratul superior, cu dozajul de 370*"400 kg ciment la metrul cub de beton. îmbrăcămintele de beton vibrat se aşază fie direct pe un teren rezistent sau pe terasamente tasate definitiv, prin mijlocirea unui strat de nisip sau de balast (gros de minimum 10 cm), fie pe o împietruire veche stabilă, după scarificare şi reprofilare, între fundaţie şi îmbrăcăminte se pune un strat de nisip (de 1 ••■2 cm), pilonat, peste care se aşterne un strat de hârtie, pentru a uşura dila-taţia îmbrăcămintei. Betonul îmbrăcămintei se toarnă între longrinele cari limitează lateral îmbrăcămintea, şi se „vibrează" cu maşini speciale, numite vibratoare. Pentru a se evita crăparea betonului îmbrăcămintei, din cauza variaţiilor de temperatură, se împarte îmbrăcămintea în porţiuni mai mici, numite planşe, prin rosturi transversale (la distanţa de 12-*15 m unul de aliul) şi prin rosturi longitudinale (la distanţa de 3* ■ -3,75 m unul de altul); în curbele de supra-înălţare sau dacă lăţimea îmbrăcămintei este mai mică de 6 m rosturile longitudinale se pot suprima. După vibrare se îndepărtează cu perii aspre excesul de mortar şi se finisează suprafaţa cu drişca şi cu mistria, după care se aspreşte suprafaţa betonului periind cu perii aspre, perpendicular pe axa drumului. Până la terminarea prizei, suprafaja betonului se apără de soare şi de ploaie prin acoperişuri mobile; apoi se acopere timp de 10 zile cu un strat de nisip (de 1 •••1,5 cm) sau de paie, umezite. îmbrăcămintele de beton vibrat se încadrează cu două fâşii (late de 0,5 m fiecare) de piatră spartă cilindrată şi înnoroită cu bitum, sau cu un pavaj de piatră brută sau de bolovani, pe un pat de beton. 3. ~ de macadam [MaKa^aMHoe ^opoJKHoe noKpbiTHe; revetement au macadam; Steinschlag-decke; macadam covering; makadám-burkolat]: îmbrăcăminte rutieră executată prin aşternerea pe şosea a mai multor straturi de piatră, cari sunt cilindrate separat. Grosimea minimă a îmbrăcămintei gata executate trebue să fie de 10 •■•14 cm. V. şi Macadam. 4. ~ de macadam asfaltic [AopojKHoe noKpbiTHe ac(|)ajibTHpoBaHHabiM MaKa^aMOM; revetement au macadam asphaltique; Asphaitmaka-damdecke; asphaltic macadam covering; aszfalf-makadámos burkolat]: îmbrăcăminte de macadam ale cărei pietre sunt legate prin biíum. V. şi Macadam asfaltic. 5. ~ de macadam cimentat [floponmoe noK-pblTHe iţeMeHTHpOBaHHbiM MaKa^aMOM; revetement au macadam-ciment; Zementmörteldek-ke; cemented macadam covering; cementhabar-csos makadámburkolat]: îmbrăcăminte formată dintr'un strat de piatră spartă, penetrat cu mortar de ciment şi cilindrat. V. şi Macadam cimentat. e. ~ de macadam gudronat [A0p0}KH0e noKpbiTHe ryflpOHHblM MaKa/ţaMQM; revetement au macadam goudronné, revetement au tarma-cadam; Teermakadamdecke; tar-macadam covering; kátrányos makadám-burkolat]: îmbrăcăminte de macadam, ale cărei materiale sunt legate prin gudron. V. şi Macadam gudronat. 7. ~ de macadam îndopat [AOpomHoe noKpbiTHe MaKa^aMOM 3anojiHeHHbiM rpaBHeM; revetement au macadam gravillonné; Einstreu-decke; gravelledtar-macadamcovering; tömörített makadám-burkolat]: îmbrăcăminte de macadam peste al cărei strat de rezistenţă se aşterne şi se 3* 36 cilindrează un strat de piatră tratată în prealabil cu bitum. V. şi Macadam îndopat. î. îmbrăcăminfe de macadam penetrat [ftO-poîKHoe noKpbiTHe npoiiHTaHHbiM MaKa^a-MOM; revetement au macadam pénétré; Trănkma-kadamdecke; impregnated macadam covering ; átitatott makadám-burkolat]: îmbrăcăminte de macadam al cărei strat de rezistenfă este stropit de două ori cu bitum, fiecare stropire fiind urmată de o acoperire cu piatră, şi de cilindrare. V. şi Macadam penetrat. 2. ~ de mortar argilos [iţopotfmoe noKpbiTHe rJIHHHCTblM MapTeJieM; revetement au mortiér argileux; Tonmörteldecke; argillaceous mortar covering; agyaghabarcsos burkolat]: îmbrăcăminte folosită pentru acoperirea drumurilor de pământ. Mortarul argilos este format dintr'un amestec de nisip (sortul până ia 2 mm) şi argilă (cca 60%), şi se pregăteşte direct pe şosea, cu plugurile nivelatoare. Se poate executa şi cu un amestec natural de nisip şi argilă, dacă acesta are proporfii convenabile. V. şi Mortar argilos. 3. ~ de mortar asfaltic [flopoJKHoe noKpbiTHe accjpaJibTOBbiM MapTeJieM; revetement au mortier bitumineux; Sheetasphaltdecke, Sand-asphaltdecke; sheet asphalt covering,^ sand asphalt covering; aszfalthabarcsos burkolat]: îmbrăcăminte rutieră constituită dintr'un mortar asfaltic care, din punctul de vedere al compoziţiei, este un beton asfaltic căruia îi lipseşte agregatul mare. Se execută în două feluri: cilindrată sau turnată. Sin. îmbrăcăminte de sheetasphalt. V. şi Mortar asfaltic. 4. ~ de pavele [AopomHoe noKpbiTHe mo-meHHeM ; revetement â pavés; Pflasterdecke; pavement covering; kőburkolat]: îmbrăcăminte rutieră executată cu pavele aşezate pe un strat de nisip. Pavelele pot fi de piatră, de klinker, de lemn, de materiale aglomerate, etc. V. şi Pavaj. 5. ~ de sheetasphalt. V. îmbrăcăminte de mortar asfaltic. 6. Îmbrăcămintea căldării [Korayx, HapyjK-Han oöniHBKa KOTJia; enveloppe de chaudiére; Kesselbekleidung; boiler lagging, boiler clothing; gőzkazán-burkolat]. Mş. ferm.: Cămaşă de tablă, de cca 2 mm grosime, care îmbracă pereţii exteriori ai căldărilor fără zidărie; îmbrăcămintea e aşezată la distanţa de cca 30 mm în jurul căldării, pentru a lăsa între ea şi pereţii căldării un spaţiu în care rămâne aer, sau care se umple cu un material calorifug (de ex. cu pămânţel, vată de sticlă, etc.) spre a reduce pierderile de căldură. Ex.: îmbrăcămintea căldării longitudinale şi verticale a locomotivei, îmbrăcămintea căldărilor verticale stabile, etc. 7. Îmbrăcămintea tunelului [06jiHiţ0BKa TyH-hcjih; revetement du tunnel; Tunnelverkleidung; tunnel revetment, tunnel lining; alagútfalazás], Tril.: Stratul de material care căptuşeşte pereţii unei galerii de tunel, pentru a împiedeca dărâmarea lor şi infiltrarea apelor. Se execută din zidărie de piatră, din beton sau din metal. Sin. Mantaua tunelujui. V. şi sub Tunel. s. îmbrăcarea focarului [(JjyTepoBKa TOnKH; maţonnage du foyer; Feuerungsraumausmauerung; furnace bricking-in; tüzelés befalazása]. V. sub Căptuşeală. 9. Imbricată, înfăşurare V. înfăşurare electrică în bucle. 10. Imbricată, structură Geo/. V. Structură în solzi. n. Imbrifug [flOJKflecTOHKHH, Bo^oHenpoHH-iţaeMbiH; imbrifuge; regendicht; rain-tight, rain-proof; vízáthatlan]: Calitatea unui material, a unui semifabricat sau a unui fabricat, de a fi impenetrabile la ploaie. Ex.: pânză imbrifugă. 12. îmbunătăţire [ornycK; améiioration; Ver-güten; tempering; javítás]. Mefl.: Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj ameliorabil, care consistă într'o răcire bruscă şi, fie o revenire, fie o depozitare la o temperatură adecvată; temperatura dela care se răceşte, vitesa de răcire şi temperatura de revenire, respectiv de depozitare, se aleg astfel, încât să se producă o că lire, o mărire a tenacităţii şi, eventual, o detensionare a aliajului. Călirea precede mărirea tenacităţii, dacă se produce în cursul răcirii brusce, ca la îmbunătăţirea oţelului (v.), sau se face odată cu mărirea tenacităţii, dacă se produce în cursul revenirii, respectiv al depozitării, ca la îmbunătăţirea aliajelor de aluminiu (v.). — După temperaturile la cari se lucrează şi după vitesele şi timpul cât durează diferitele operaţiuni, se objine un material ale cărui proprietăţi pot varia între proprietăţile unui aliaj călit şi ale unuia supus recoacerii de înmuiere. Sin. Ameliorare. 13. îmbunăfăfirea aliajelor dé aluminiu [oTnycK aJIiOMHHHeBbix cnJiaBOB; améiioration des allia-ges d'aluminium; Vergüten von Aluminiumlegie-rungen; tempering of aluminium alloys; alumínium-ötvözetek javítása]: Tratament termic care consistă într'o încălzire a aliajului (în băi de săruri, la 400- ■ -550°) şi o răcire bruscă, urmată fie de revenire (în cuptoare cu circulaţie de aer, timp de câteva ore, la o temperatură sub 250°), fie ae depozitarea la temperatura ambiantă; în cursul revenirii, respectiv al depozitării, se produce călirea. Tratamentul se bazează pe următoarele fenomene: la temperaturi înalte, dar încă în stare solidă, aluminiul poate disolva cupru, magneziu, siliciu sau compuşii acestora, în proporţie mai mare decât la temperatura ambiantă; soluţia, în această proporţie, se menţine prin răcire bruscă, dar nu e stabilă, şi — prin depozitare la temperatura ambiantă sau prin revenire — aceste elemente se elimină din soluţie, diseminate în particule fine, la periferia cristalelor elementare şi între feţele de alunecare ale acestora, opunând o rezistenţă mai mare deformaţii lor, adică mărind rezistenţa materialului. Sin. Ameliorarea aliajelor de aluminiu. 14. îmbunătăţirea oţelulu i [ornycK CTaJiH; améiioration de l'acier; Vergüten. des Stahls; steel tempering; acéljavitás]: Tratament termic corn- 37 binat al unui otel, care consistă într'o călire şi apoi într'o revenire, ultima făcându-se la o tem- 18 o/oC Diagrama răcirii la ofelul carbon. Cs) curba punctelor de transformare A3; Cj) curba punctelor de transformare Ai Cm ) curba punctelor de începere a formării structurii martensltice; Cm») curba punctelor de terminare a formării structurii martensifice. peratură adecvată, sub linia punctelor de transformare A± (linia PSK din diagrama de sub Călire), dar deasupra punctelor martensitice Cm (v. fig.)« Şi Pfin care se poate obfine toată gama de proprietăţi mecanice cuprinsă între duritatea de călire şi rezistenja de recoacere de înmuiere. Tratamentul se face pentru a asigura, în principal, o creştere importantă a tenacităţii materialului (structură fină a materialului). în procesul de îmbunătăţire, călirea se face dela o A $«4 m (Q f 8 (c) 02 0,4 Qjs 0,8 1,0 1,2% Carbon Diagrama temperaturilor de călire a ofelului carbon. Cc) curba temperaturilor de în-călfire pentru călire; Cs) curba punctelor de transformare A§; Cj) curba punctelor de transformare At. alungirii în func- temperatură cu 30■*■50° deasupra liniei punctelor de transformare A3 (curba Cs, în figura precedentă), iar revenirea, care se obţine prin-tr'o nouă încălzire, se face până Ia cca 600°. Figura alăturată reprezintă curbele rezistentei la rupere, ale limitei de curgere şi ale la rupere pentru un ofel cu 0,35% C, fiune de temperatura de revenire. Dacă, în particular, revenirea se face în apropierea punctelor martensitice (cca100°), operaţiunea nu este însoţită de]o pierdere sensibilă de duritate, dar se înlătură tensiunile proprii, şi procesul se numeşte călire cu de-tensionare (v. fig. B). La revenirea cu o încălzire la mai mult de 200°, austenita reziduală provenită din călire se descompune în fier a suprasaturat cu carbon şi, odată cu creşterea temperaturii, începe să se Curbele caracteristice mecanice ale unui ofel cu 0,35% C, în funcţiune de temperatura de revenire. Cr) curba rezistenfei de rupere la întindere; ac) curba limitei de curgere; 8*0) curba alungirii la rupere; r) limita de recoacere; c) limita de călire; i) intervalul de îmbunăfăfire. formeze carbura de fier. Ofelul îmbunătăţit confine elemente structurale caracteristice, cari depind de temperatura de revenire: austenită pentru 0°, martensită pentru încălzirea la 0"*200°, troostită pentru încălzirea la cca 300°, osmondită pentru încălzirea la 400 •■■600°, sorbită pentru încălzirea/între 600° şi Aclt şi perlită pentru încălzirea la Ac±. Dacă temperatura încălzirii de revenire este deasupra domeniului de fragilitate al otelului respectiv, răcirea trebue făcută brusc, în apă, pentru a se trece repede peste intervalul de temperatură favorabil fragilizării; la temperaturi de revenire mai joase, răcirea se poate face oricum. Sin. Ameliorarea otelului. ,c v n— • 0 1 i (cy r. i!** )n" .1 Mj / fc.) Sti£ muia:» iut/ if J, 1 Iu if H- Zri 1 JU ' lu \5ffi ®— if Ir 1 (r \ 1 01 JL 1 ^tiîlîîîS i B °C\ 2' l /] c *1 A Ti 1 y f 2" 4 1 ■f 1 - /~Y Ţ\T ’ 1 {/ V 1 Ort . Carbon în % timp timp timp Diagrame de călire şi îmbunăfăfire. A) diagrama zonelor de temperatură pentru călire şi revenire; B) călirea cu detensionare a unui ofel cu 0,9% C; C) îmbunătăţirea unui ofel cu 0,45% C; D) îmbunătăţirea prin răcire cu treaptă, a unui otel cu 0,457,j C; Cs) curba puncfelor de transformare A3; Cj) curba punctelor de transformare A*; Cm) curba punctelor de transformare martensitică; Zc) zonă de călire; Zr|) zonă de revenire pentru îmbunătăfire; Zre) zonă de revenire pentru detensionare; T*) punctul de transformare Ai,* T3) punctul de transformare A3; Í) încălzire; 2) răcire bruscă; 2') răcire întreruptă; 2") răcire cu treaptă; 3) revenire pentru detensionare; 4) revenire pentru îmbunătăfire; 5) răcire cu freapfă pentru îmbunătăfire. 38 îmbunătăţirea oţelului prin răcire în treaptă sau dela temperatura de laminare reprezintă procedee speciale: î. îmbunătăţirea prin răcire cu treaptă intermediară [CTyneHqaTbiH OTnycK nyTeM oxjia>K-AeHHH; améiioration par refroidissment â palier Zwischenstufenvergüten; austempering; időfokos lehűtés általi javítás]: îmbunătăţire care consistă în răcirea bruscă a oţelului (subeutectoi-dic sau eutectoidic) din zona soluţiei solide (austenită), până la o temperatură puţin deasupra punctelor martensitice, la care e ţinut un anumit timp pentru revenire (v. fig. Diagrame de călire şi îmbunătăţire, sub îmbunătăţirea oţelului). Se obţine o reţea deranjată, suprasaturată cu carbon (prin difuziunea acestuia), care începe, chiar dela formare (practic dela' temperatura de 400'^SOO0), să se descompună în carbură de fier şi fier a. Astfel, după ce e ţinut mai mult timp la temperatura de cca 250°, se formează o structură asemănătoare celei de revenire. Acest procedeu se foloseşte la oţelurile aliate cu molibden, obţinându-se o structură cu bune caracteristice mecanice (tenacitate mare). 2. ~ dela temperatura de laminare [OTnycK npn TeMnepaType npoKaTbiBaHHH; améiioration â partir de la température de laminage; Vergüten aus der Walzhitze; tempering from the rolling temperature; hengerlési hőfoktól való javítás]: îmbunătăţirea oţelului ameliorabil, efectuată prin răcirea bruscă dela temperatura de laminare, urmată de revenire. Structura otelului laminat diferă de structura pe care ar avea-o dacă ar fi lăsat să se răcească şi ar fi încălzit apoi din nou la o temperatură comparabilă cu cea de laminare iar intervalul, de temperatură de călire e mai mare, şi e situat mai jos decât la călirea obişnuită. Afară de economia de energie şi de posibilitatea de a folosi — pentru răcire — apă în loc de uleiu, procedeul se caracterizează prin faptul că permite să se obţină un oţel îmbunătăţit în adâncime, cu structură mai fină, cu o mai mare rezistenţă de curgere limitată şi cu o mai mică înclinare spre fragilîzarea de revenire. Uniformitatea îmbunătăţirii poate fi sporită folosind un cuptor de egalizare. 3. îmbunătăţiri funciare [MejmopaiţHfl; amé-liorations fonciéres; Bodenverbesserungen, Melio-rationen; land improvements; talajjavítások, talajjavítás]. Agr.; Lucrările de tehnică agricolă, făcute pentru a pune în valoare, pentru un număr mare de ani, terenurile neproductive, slab productive sau degradate, prin dirijarea raţională a apei, eliminând-o când este în exces, aducând-o, când lipseşte, sau apărând terenurile de inundaţii. Lucrările principale de îmbunătăţiri funciare sunt: asanarea, drenajul, îndiguirile, irigaţiile, lucrările de conservare a solului, alimentarea cu apă în regiunile rurale, etc. Se deosebesc: 4. ~ funciare integrale [nojiHan MeJiHOpa-iţHH; améliorations fonciéres intégraies; vollstán-dige Meliorationen; integral land improvements; teljes talajjavítás]: îmbunătăţiri funciare cari urmăresc exploatarea economică a terenurilor în toate direcţiile posibile: agricultură, piscicultură, zootehnie, silvicultură, industrie, etc. 5. ~ funciare parţiale [nacTHHHafl Mejinopa-IţHH; améliorations fonciéres partielles; einzelne Meliorationen; parţial land improvements; részleges talajjavítás]: îmbunătăţiri funciare cari urmăresc exploatarea economică a terenurilor numai în anumite direcţii. e. Imersiune [norpyjKeHHe; immersion; Ein-tauchung; immersion; bemerités, bemerülés], 1. Fiz.: Afundarea parţială sau totală a unui corp într'un lichid. — 2. Astr.: Pătrunderea unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp ceresc. 7. Imersiune [HMMepcHfl; immersion; Immersion; immersion; imerzió]. Fiz.: în microscopie, dispozitiv de lucru, în care se introduce un lichid între lamela care acopere preparatul microscopic şi lentila frontală a obiectivului. Se foloseşte, de obiceiu, apa, cu ^=1,333, uleiul de cedru, cu nD= 1,525, sau monobromnaftalina, cu ^£=1,66, nD fiind indicele de refracţiune pentru radiaţia galbenă a sodiului (X=5893 A). Un o-biectiv pentru observarea printr'un astfel de lichid se numeşte obiectiv cu imersiune. — Se numeşte imersiune omogenă, imersiunea în care indicele de refracţiune al lichidului folosit este foarte apropiat de cel al sticlei din care este făcută lamela, şi pentru care deci mediul care separă preparatul de obiectiv este aproape omogen din punct de vedere optic. Lichidul folosit în acest caz este, de obiceiu, uleiul de cedru. Scopul imersiunii este mărirea deschiderii numerice a obiectivului: nsinu, prin mărirea indicelui de re-fracţiune n al mediului din care vine lumina; se ajunge astfel până la următoarele valori: pentru apă, 1,25; pentru uleiu, 1,40, iar pentru monobromnaftalina, 1,60, Sin. Imersie. 8. Imersiune, metodă de ~ [HMMepcHOHHbiH MeTOAî méthode d'immersion; Immersionsme-fhode; immersion method; imerzió eljárás]. Opt., Mineral.: Metodă care permite măsurarea indicelui de refracţiune al unui corp transparent, cristalizat sau sticlos, prin afundarea succesivă în lichide cu indice cunoscut. Când indicele lichidului este acelaşi cu cel al mineralului cercetat, conturul acestuia din urmă nu mai poate fi distins. Gama de lichide pentru astfel de încercări se poate obţine din amestecuri, în proporţie diferită, de naftalină monobromată (nD=\,66) şi vaselină lichidă («£>=1,48). 9. Imersiunea carenei [rjiyÖHHa norpymeHHH cy/ţHa; immersion de la caréne; Tauchtiefe des Rumpfes; molded draft, fairbody draft, rabbet draft; a hajótörzs bemerülési mélysége]. Nav.: Distanţa măsurată la mijlocul navei,pe perpendiculara de mijloc, dela planul de plutire al care- 39 îiei până la planul orizontal care irece prin linia de ,apă zero, adică adâncimea carenei sub linia de plutire (care poate fi unul din planele WL din figură). ză hidrolitic proteinele, desprinzând resturile de prolină, legate prin intermediul grupării NH — dela marginea lentului polipeptidic. ## 1° ---------------------- PP ppr Imersiunea carenei. CWL) plan de plutire a bordului liber; WL) plane de plutire ale caranei (linii de apă); WL0) plan de plutire zero (linia de apă zero); ppr) perpendiculara-prora; pp) perpendiculara-pupa; J, J, 1 • •• 10) plane transversale (teoretice); 5) perpendiculara de mijloc; /), II), III) plane longitudinale (teoretice); a) puntea principală a navei; b) puntea teugă; c) parapet. / HC-NH CH î. Imidazol [HMHfla30ji; imidazol; Imidazol imidazole; imidazol]. Chim.: Heterociclu cu cinci atomi, din- f| \ Ire cari doi de azot. E substanja •de bază a unor produşi naturali {histidină, histamine, pilocarpină, diferiţi derivati spurinici, etc.). Se prezintă sub formă de cristale cu p. t. 90° şi p. f. 256°. Sin. Glioxalină. 2. Imine [HMHHbi; imines; Imine; imines; imi-nek]. Chim.: Compuşi organici obfinu]i prin înlocuirea a doi atomi de hidrogen din molecula -amoniacului printr'un radical organic bivalent care •derivă dela aldehida R — CH = , sau dela cetona \ C=, sau prin înlocuirea unui atom de oxigen «aldehidic, cetonic sau chinonic cu radicalul bivalent = NH sau = N —R. Sin. Oxaldine. — Există "tipurile de imine cari corespund următoarelor formule generale: <0 (3) R —CH = Rlv : NH R L / Ri- CH=N-R (2) C = NH C=N- / (4). Iminele corespunzătoare acestor formule se deosebesc de aminele secundare şi de aminele fieterociclice intranucleare (ciclaminele) prin faptul că prin hidroliză dau aldehide, cetone sau •chinone şi amoniac, iar prin. hidrogenare trec în amine primare şi în amine secundare. Iminele -cari corespund formulelor generale (1) şi (2) se numssc şi aldimine, iar cele cari corespund formulelor generale (3) şi (4), cetimine. Iminele sunt substanţe nestabile, cari se pot polimeriza, condensa sau hidroliză cu uşurinţă. 3. Iminopeptidază [HMHHonenTH^a3a; imino-peptidase; Iminopeptidase; imin@peptidase; imi-nopeptidâzis]. Chim. biol.: Enzimă din grupul pro-ieazelor. lminopeptidaza (sau prolidaza) scindea- 4. Imitat. V. sub Pichet. 5. Imitafie [HMHTaiţHH, noAflema; imitation; Nachahmung; imitation; utánzat]. Téhn.: Produs industrial asemănător cu un produs dat, de obiceiu mai puţin valoros sau de calitate inferioară acestuia şi destinat să fie folosit în locul lui. 6. Imitafie [HMHTaiţHH; imitation; Imitation; imitation; utánzat]. Ind. piei.: 1. Piei cu faja defectă sau de calitate inferioară, ca pieile de oaie, de capră, bovine, şpalturi de piei, şi cari, prin presare cu plăci gravate, capătă desene cari dau impresia de piei calitativ superioare, ca pielea de focă, de porc, crocodil, aligator, şopârlă, şarpe, etc. — 2. Surogat de piele, numit piele artificială (v. Piele artificială). 7. Immedial. Ind. lext.: Materii colorante din grupul coloranfilor de sulf. Se obfin prin încălzirea (topirea) unor produşi organici (amine, fenoli, nitroderivati sau coloranfi sintetici organici ca, de ex., indofenoli, indamine, etc.) cu sulf şi sulfură de sodiu, la temperaturi determinate pentru fiecare produs (cuprinse între 110° şi 250°). — în unele cazuri se adaugă, în timpul preparării, şi alte substante, ca alcooli, metale, fenoli, naffoli, glicerina, etc. Unii produşi se prezintă sub formă de pastă sau de pulbere, alfii sunt lichizi şi se întrebuinţează fie purificaţi, fie nepurificati. — Constituţia chimică a majorităţii compuşilor nu este bine cunoscută. — Coloranţii de sulf pot fi deosebiţi de alţi coloranţi prin faptul că, dacă sunt trataţi cu acid clorhidric şi clorură stanoasă, se obţine hidrogen sulfurat. în acelaşi fel se poate recunoaşte un colorant de sulf şi pe o fibră sau pe o ţesătură. — Din acest* grup de coloranţi se fabrică o serie mare de produşi, de colori variate, cari sunt întrebuinţaţi în vopsirea ţesăturilor de bumbac şi a vistrei. Coloarea rezistă mult timp la spălat, la lumină, la acizi şi alcooli. (N. D). Sin. Coloranţi de sulf. 40 1. Immelmann [nOBOpOT H.; virágé I.; I. Turn; I. turn; I. kanyarodás], Av.: Evolufie acrobatică simplă aavionului, prin care acesta pleacă dela orizontală, descrie un sfert de cerc spre verticală în sus, iarcând ajunge în poziţia superioară se roteşte în jurul axei sale longitudinale şi a| unei axe orizontale, şi revine la verticală în jos, descriind un alt arc de cerc, de sens contrar celui inifial. Dacă se efectuează immelmann-ul în diverse variante, ca de exemplu coborîre cu rojile avionului în interiorul cercului, sau din sbor pe spate, etc., evoluţia acrobatică este complexă (de înaltă şcoală). 2. împachetate[ynaKOBKa;emballage;Verpak-kung; packing up; becsomagolás, pakkolásj: înve-lirea sau înfăşurarea adecvată, parţială sau totală, a unuia sau a mai multor obiecte sau materiale, pentru a le proteja contra prafului, a izbirii, a uscării, etc., sau pentru a uşura transportul sau depozitarea lor. Ambalajul folosit pentru învelire sau înfăşurare trebue să fie ieftin şi uşor faţă de bunul împachetat. Felul lui depinde de forma şi natura acestui bun. De exemplu, obiecte mari, sau mai multe obiecte mici şi de acelaşi fel, se împachetează în lăzi sau în cutii; lichidele, în butoaie, în butelii, în fiole; materialele fragile, în cutii cu paie sau cu talaşi, eventual cu resorturi ca mijloc de amortisare a efectelor şocului; materialele sensibile la umiditate, în învelişuri de pânză uleiată, de'hârtie impregnată, etc. Materialele folosite pentru ambalaje sunt: lemnul (scânduri, şipci, nuiele), pentru lăzi, butoaie, putini, coşuri; tabla (neagră, galvanizată, cositorită), pentru butoaie, bidoane, butelii, cutii, tuburi; foi subţiri de metale neferoase (foite de staniu, etc.),. pentru protejarea materialelor contra pierderii aromei sau a mirosului; cartonul(deceluloză, de hârtie veche sau de paie), pentru cutii, tuburi; mucavaua ondulată, pentru ambalajele obiectelor de sticlă, ale becurilor, sau pentru căptuşelile cutiilor de ambalaj; mucavaua turnată (adică celuloza presată în forme), pentru cutii sau recipiente, pentru materiale pulbere sau lichide; hârtia (mată sau netedă pe o parte, parafinată, cerată, uleiată), pentru pungi, saci sau pentru căptuşelile altor ambalaje; sticla şi porţelanul, pentru butelii, cutii, baloane, capsule; iuta şi textilele, pentru saci, pungi, benzi; foiţele transparente (de gelatină, de viscoză), pentru pungi, cornete, cutii, etc. Sin. Ambalare. Evolufie Immelmann. s. împachetarea pentru cemenfare [ynaKOBKa #J1H iţeMeHTaiţHH; emballage pour cémentation; Verpackung zum Zementieren; packing up for ce-mentation; cementálási bepakkolás]. Meii: împachetarea în cutii de tablă a pieselor cari urmează să fie cementate. Pe fundul cutiei se depune un strat de cca 1 cm de nisip, deasupra căruia se aşterne un strat de praf de cementare; apoi se introduc piesele, în jurul cărora se aglomerează de asemenea praf de cemenfare. Se realizează Cutie pentru cfemenfare. Í) corpul cutiei; 2) capac liber; 3) capac etanşat; 4) mortar de argilă (lut); 5) praf de cementare. împachetarea unui arbore. Í) corpul cutiei; 2) capac; 3} tijă de-control; 4) mortar de argilă; 5) praf de cementare; 6) material de pro-tecfiune a suprafefelor necemenfa-bile (de ex. nisip, lut, cenuşă); 7) suprafafă de cementat; 8) suprafaţă-care nu se cementează. astfel, între piese sau între piese şi pereţii cutiei, o căptuşeală din praf de cementare, a cărei grosime trebue să fie proporţională cu dimensiunile piesei. Cutia nu trebue să fie prea mare, pentru a se obţine o încălzire uniformă a pieselor. Cutia este închisă cu un capac (v. fig.) care se etanşează cu mortar de argilă (lut). Pentru piese cari trebue cementate parţial, împachetarea se face astfel, încât numai suprafeţele cemen-tabile să fie învelite în praful de cementare, restul piesei fiind protejat cu nisip, cu argilă sau cu cenuşă (v. fig.). Controlul adâncimii de cementare se poate face prin examinarea secţiunii de ruptură a unei tije de oţel moale, care se încălzeşte odată cu piesa — îr> praful de cementare — şi apoi este răcită brusc. 4. Impact [yA^p; impact; Stol}; impact, shock;, ütés]. Rez. mat.: Raportul tq dintre săgeata pe care o capătă o grindă, când este solicitată de forţe dinamice (cari se aplică adică dela început cu întreaga intensitate sau cu oricare altă intensitate diferită de zero), şi dintre săgeata vs a grinzii solicitate de aceleaşi forţe, dar static, adică astfel încât să crească încet şi continuu del^ valoarea zero până la valoarea lor finală: vd V ~ " Coeficientul {jl=1+yj se numeşte multiplicator de impact, coeficient de impact sau factor dinamic. împachetarea unui cilindru de laminor.. 1) corpul cutiéi; 2) şi 3) capace; 4) perete despărfitor de tablă; 5) praf d& cementare; 6) material de protecfiune a suprafeţelor necementabile (argilă* refractară amestecată cuşamotă, grafit, praf de cărămidă şi păr de vacă); 7> suprafafă de cementat; 8) suprafafă care nu se cementează. 4Î 1.- Impact: Sin. Ciocnire. 2. împădurire [jiecoHacaníAeHHe, oöJieceHue; boisement; Aufforstung, Bewaldung; afforestation; erdősítés]. Silv.: Totalitatea operaţiunilor executate pe teren pentru a crea o pădure. Se împăduresc terenurile degradate, cele nisipoase şi terenurile neproductive, sau cele cari permit, prin poziţia lor, să se creeze perdele de protecfiune pentru agricultură sau pentru căile de comunicafie. Fără intervenfia omului, eventual sub conducerea sa, se pot produce şi reîmpăduriri naturale, cari se fac nemijlocit din arborii unei păduri care a existat pe acelaşi teren. Regenerarea pădurii se poate produce prin lăstărire, contribufia omului fiind redusă la tăierea arborilor, pentru ca aceştia să lăstărească, şi la lucrări de condu= cere. Dintre operafiunile de împădurire e esenfială mutarea, dela locul de producere (de obiceiu pepinieră forestieră) 1a locul de împădurit, fie a seminfelor (împădurirea prin semănare sau sexuată), fie a puiefilor sau a butaşilor (împădurirea prin sădire sau plantare). împădurirea prin semănare prezintă avantaje prin aceea că foloseşte cea mai pufină mână de lucru, dacă terenul e apt de a ifi însămânţat fără o pregătire specială, şi evită lucrul în pepiniere; ea reclamă însă cantităţi mari de seminfe şi e legată de anii de fructificafie. Semănarea se face toamna în regiunile ferite de îngheţ, şi primăvara în cele expuse înghefului. în fara noastră se foloseşte cel mai des împădurirea prin sădire sau plantare, adică prin mutarea unor puiefi dela locul lor de naştere la locul de împădurire. 3. împănare [cőopKa Ha mnoHKax; fixation â coin; Verkeilen, Keilbefestigung; keying; be-ékelés}. Tehn.: Operaţiunea de asamblare a două sau a mai multor piese cu ajutorul unei pene (v. şi sub îmbinare). Prin împănare, jocul dintre piese este înlăturat, şi mişcarea relativă — totală sau după anumite direcţii — dintre piesele componente, este suprimată. în cazul când pana pătrunde in organele de împănare, prezintă desavantajul siaoirii secfiunii organelor asamblate. La împănarea organelor de maşini, după modul de montare şi solicitare, se deosebesc: 4. împănare longitudinală [cőopKa Ha npH3-MaTHnecKHX, HanpaBjiHiomHx mnoHKax; fixa-*tion longitudinale â clavette; Keiîlangsbefestigung; longitudinal keying; hosszirányú beékelés]: împănare la care pana este montată pentru a împiedeca o deplasare relativă transversală a organelor împănate. împănarea longitudinală este demontabilă; ea implică, în prealabil, un contact strâns între organele cari se împănează. Ex.: împănarea unei roţi pe arborele ei. 5. ~ transversală [cőopKa Ha kjihhobhx ninOHKax; fixation transversale par coin; Keilquer-befestigung; cross keying; kereszt beékelés]: împănare la care pana este montată pretensionat, pentru a împiedeca o deplasare relativă longitudinală a pieselor împănate. împănarea transversală este demontabilă. — Exemplu: împănarea împănare alunecătoare. Í) arbore; 2) inel limitor de cursă; 3) pană; 4) butuc. cusinetului în capul bielei (v. fig. sub Bielă motoare de locomotivă). — După posibilităţile de deplasare a organelor împănate faţă de pană, se deosebesc: e. împănare alunecătoare [cőopKa Ha npH3-MaTH^iecKHx, HanpaBJiHioiu.HX mnoHKax; fixation par lan-guette â glis-sement; Gleit-federbefesti-gung; sl i de spring keying; csúszós beékelés]: împănare la care o piesă se poate de-plasade-a-lun-gul unei pene paralele fixate pe a doua piesă. Este o a-samblare de ghidare. 7. ~ fixă [cőopKa Ha KJlHHbHX; fixat on par coin fixe; feste Keilbefestigung; fixed keying; rögzített beékelés]: împănare efectuată printr'o asamblare rigidă, adică prin îmbinare. Această* îmbinare poate fi: cu pană longitudinală sau cu pană transversală. — Ex.: capul de cruce şi tija pistonului (v. fig. sub Cap de cruce). Sin. îmbinare prin pană. reglabilă [cőopKa Ha peryjinpyeMbix KJlHHOBblX mnOHKax; fixation par coin réglablep regulierbare Keilbefestigung; adjustable keying* szabályozható beéke- 3 lés]: împănare efectuată printr'o pană a cărei deplasare pentru împănare se face cu ajutorul unui şurub care străbate pana (v. f i g.). S e foloseşte pentru asamblări supuse trepidaţiilor. Nu se poate opri automat. A Ml ==- î ~ t./rr.;— L ^ WA ////X V/.'/ [-J /- AAAy///yA/yAA////A///y. îmbinare cu pană reglabilă î) şi 3) piese îmb i nate;- 2) şurub de reglare; 4) pană reglabilă; 5) con-traşurub. Se poate asigura printr'un contraşurub (v. fig. sub Bielă cu cap închis). 9. Impar [HeneTHbiH; impaire; ungerade; oddp páratlan]: Calitatea unui număr întreg de a nu fi divizibil cu doi. Sin. Nepereche, Fără soţ. 10. Impară, funcţiune ~ [neneTHan (^yHKiţHfl; fonction impaire; ungerade Funktion; odd function; (változó előjelű) páratlan függvény]: Funcţiune care, odată cu schimbarea semnului variabilei, îşi schimbă semnul, dar îşi păstrează valoares absolută. 11. împărfire [/ţeJieHHe; division; Division; di-vision; osztás]. Mat.: Operaţiunea inversă înmulţirii. Fiind date două elemente ale unei mulţimi pentru care e definită operaţiunea înmulţirii, elementul a fiind numit împărţitor, iar elementul b fiind 42 numit deîmpărţit, catul lor x e definit ca soluţie a ecuaţiei ax — b. Dacă înmulţirea e necomutativă, trebue deosebit catul la dreapta, definit mai sus, de câtul Ja stânga, definit de xa— b. într'un corp, împărţirea e totdeauna posibilă, şi câtul (la dreapta sau la stânga) e totdeauna perfect determinat, dacă împărţitorul a e diferit de elementul zero si corpului. în domeniul de integritate al numerelor întregi {respectiv a\ polinoamelor cu o nedeterminată şi •cu coeficienţii dintr'un corp comutativ) se defineşte operaţiunea de împărţire cu rest: Fiind date două elemente a şi b ale domeniului, considerate respectiv ca impărţitor şi deîmpărţit, câtul q şi cestul r sunt elementele domeniului univoc definite prin condiţiunile de a fi satisfăcută egalitatea b—aq + r, iar valoarea absolută a lui r (respectiv gradul lui r) să fie mai mică decât valoarea absolută a lui a (respectiv gradul lui a). Procedeul care permite să se determine q şi r, când a şi b sunt ■daţi, se numeşte algoritmul lui Euclid (v. sub Algoritm). î. Impărfire [HaHecemie AejieHHH; division; Teilen, Teilverfahren; dividing; osztás]. Tehn.: Divizarea unei linii drepte sau curbe în segmente, respectiv în arce vecine, de lungimi egale. împărţirea se execută cu maşini împărţitoare (v. împărţitoare, maşină ~ ). 2. împărfire ia maşini-unelte [.iţejieHHe Ha MeTanjiopejKynţHX CTaHKax; division aux ma-chines-outils; Teilverfahren, Teilen auf Werkzeug-maschinen; dividing by machine-tools, indexing on machine-tools; szerszámgépi osztás]. Mş.-une/fe; Operaţiune executată la anumite maşini-unelte {maşini de frezat, shaping-uri, etc.), pentru însemnarea diviziunilor sau pentru efectuarea de tăieturi echidistante pe o piesă mecanică Pentru împărţirea circulară, piesa de prelucrat se fixează peun cap divizor fixat pe masa maşinii-unelte; între două treceri consecutive ale cuţitului, piesa se roteşte — manual sau automat — cu un unghiu dat, cu ajutorul capului divizcr. Pentru tăierea crestăturilor elicoidale (la roţi din-iate, la alezoare, etc.), capul divizor dă piesei, în timpul tăierii, şi o mişcare de rotaţie continuă, care se combină cu mişcarea de avans longitudinal a mesei maşinii-unelte pe care este fixat capul divizor; pentru acest avans rotitor, capul divizor primeşte mişcarea dela maşina-unealtă, prin intermediul unor roţi de schimb (v. sub Frezare). împărţirea se foloseşte la prelucrarea roţilor dinţate, a alezoarelor, a piuliţelor, a arborilor canelaţi, etc. Arborele sau vârful port-piesă al capului divizor se poate inclina într'un plan vertical, spre a permite prelucrarea pieselor conice. Sin. Divizare la maşini-unelte. — Se deosebesc: s. ~ directă [HenocpeflCTBeHHoe /ţejieHne; division directe; Einfachteilerî, einfaches Teilverfahren; piain indexing, plain dividing; direkt osz- tás]. Mş.-unelte: împărţire la care piesa este fixată pe un arbore solidar cu un disc divizor, pe care se găsesc găuri echidistante, situate pe acelaşi cerc; discul se roteşte în faţa unui deget (indice, ac) fix, care poate intra în câte o gaură a discului divizor (v. fig.). La alte construcţii, dis- Cap divizor pentru împărfirea directă (simplă), î) suport; 2) arbore port-piesă, pe care se fixează un mandrin sau un vârf; 3) conul în care se fixează vârful port-piesă; 4) disc divizor cu 12 găuri; 5) deget (ac, indice); 6) piulife de reglaj. cui e fix şi degetul se roteşte. Discul se constru-eşte cu 12 24 de găuri, şi deci poate fi folosit numai în cazuri simple de împărţire (de ex. la fre-zarea piuliţelor pătrate sau hexagonale). Sin. împărţire simplă. 4. ~ indirectă [npocToe ^ejieime nepe3 %e-JIHT6JIbHyK) napy; division indirecte; indirektes Teilen; indirect indexing; indirekt osztás]: împărţire la care arborele port-piesă al capului divizor este solidar cu o roată dinţată care e angrenată cu un şurub fără fine, solidarizat cu o nnanivelă cu deget (indice, ac) care se roteşte în faţa discului divizor fix (v. fig.). Găurile sunt dispuse Cap divizor. Í) dispozitiv pentru fixarea piesei; 2) roată dinţată; 3) disc cu găuri pentru deplasări unghiulare egale; 4) manivelă cu deget de fixare; 5) şurub fără fine; 6) suportul capului divizor; 7) talpa suportului prin care se fixează pe masa maşinii. în cercuri concentrice, un cerc având 15-■■49 găuri echidistante; un cap divizor are mai multe discuri divizoare, interschimbabile. Raportul de transmisiune dintre roata dinţată şi şurubul fără fine este T = 1 /m= 1 /40, 1 /60 sau 1 /80,astfel încât, când degetul se deplasează cu o diviziune pe cercul cu n găuri, obiectul de prelucrat se roteşte cu unqhiul ol —------Anumite împărţiri, între 2 şi m ■ n 400, nu se pot executa cu acest procedeu. 5. ~ combinată. V. împărţire compusă. 8. ~ Compusă [KOMŐHHHpOBaHHOe, CJIOJK- . Hoe ^eJieHHe; division combinée; Verbundteilen; 43 compound indexing; összetett osztás]; Procedeu de împărţire asemănător cu împărţirea indirectă, care foloseşte capul divizor obişnuit sau simplu, dar la care deplasarea un» ghiularăa obiectului se obţine prin două mişcări ale degetului (indicelui) în faţa discului divizor (v. fig.): la prima mişcare, indicele se roteşte cu un număr de ă găuri pe cercul cu A găuri; la a doua mişcare,se roteşte cu un număr diferit b, de găuri, pe un cerc cu B găuri, mişcarea având acelaşi sens sau ssns contrar celei dintâi. Cercurile cu numere de găuri diferite pot fi pe acelaşi disc execută a doua mişcare, divizor sau pe discuri dife- contrară celei din'âi, de rite. Dacă m este raportul b=4 9§uri- de transmisiune al şurubului fără fine al capului divizor şi 2 e număru’ Principiul împărfirii compuse. A) cerc cu 49 de găuri, pe care se execută prima mişcare de a=22 găuri; B) cerc cu 20 de găuri, pe care se de diviziuni dorite obiect, se obţine: la , a b - — + —, z B cercurile A şi B şi diviziunile a şi b fiind alese astfel, încât să satisfacă relaţiile a-\-b — m ş\A — B=z. împărţirea Compusa se poate face împărţirea compusă cu două exact (când se dispune discuri divizoare cu 100 (a) şi de discurile divizoare 101 (b) găuri, necesare), sau cu erori (când lipsesc unele discuri divizoare). Sin. împărţire combinată; î. împărţire compusă cu două discuri divizoare [cocTaBHan c AByMfl AejiHTejibHbiMH AHCKaMH; division combinée a deux disques diviseurs; Verbundteilen mit zwei Teilscheiben; compound indexing with two index plates; összetett osztás két osztókörrel]: Procedeu de împcr-fire asemănător cu cel de împărţire compusă, care foloseşte însă numai două discuri divizoare, dinire cari unul fix, cu 100 de găuri, iar al doilea rotativ, cu 101 găuri, care se poate roti în jurul arborelui central şi are un deget care intră în găurile primului disc (v. fig ); indicele manivelei divizoare întră în găurile celui de al doilea disc. Prin această dispoziţie, rotaţia minimă pe care o poate efectua obiectul este —1-7—----- dintr'o rotaţie completă. 10100-m ’ K Formula fundamentală dela împărţirea compusă devine în acest caz m _ x - a -i- b z 101~100 * 2. ~ diferenţială [cjiojKHoe, ^H^^epeHi^Ha-JibHoe AeJieHHe; division différentielle; Differen-tialteilen; differential indexing; differenciális osztás]: Procedeu de împărţire, la care obiectul montat pe arborele port-piesă al capului divizor este rotit cu unul sau cu mai mulţi paşi (mişcarea absolută), nu numai prin rotirea degetului divizor (mişcarea relativă), ci prin combinarea acestei rotiri cu o mică rotaţie suplementară a discului divizor însuşi (mişcarea conductoare). Arborele port-piesă (v. fig.) este cuplat cu discul divizor printr'o serie de roţi de schimb; astfel mişcarea degetului divizor nu mai este independentă, ci îi corespunde şi o mişcare a discului divizor însuşi. V. şi Diferenţial, mecanism Deşi mânuirile sunt tot atât de simple ca Ia împărţirea directă, împăr|irea diferenţială permite să Cap divizor universal. 1) şurub fără fine, pentru reglarea jnclinării arborelui port-piesă (6), prin intermediul corpului circular {2/, 2) corpul capului divizor; 3) deget pentru împărfirea simplă; 4) disc pentru împărfirea simplă, solidar cu arborele port-piesă (6); 5) vârf port-piesă,. care se fixează în locaşul conic al arborelui (6), pr!n şurubul (9); 6) arbore tubular port-piesă; 7) suportul capului divizor; 8) ghidaje :inelare pentru corpul (2); 9) şurub penîru fixarea vârfului port-piesă; 10) roată dinfată, solidară cu arborele (6); 11) şurub fără fine (împreună cu roafa (Í0) constitue grupul hiperbolic); 12) mâner de calare a corpului (2) la o anumită inclinare; 13) mâner de calare a arborelui (6) înt.'o anumită pozifie de lucru; 14) şurub pentru angrenarea (ridicarea) şi ccborîrea şurubului fără fine (ÍÍ); 15) excentric; 16) indice (deget, ac); 17) manivelă; 18) disc divizor; 19) piuiife pentru reglajul arborelui port piesă; 20) braf al compasului auxiliar, care înlătură nevoia de a număra găurile. 44 se obfină toate împărţirile dela 2 până la 360, I mediul unor rofi dinţate cari se schimbă după şi mai mult. Ea este mai exactă decât împărţirile I nevoie, şi cari se determină prin calcul. La fre- Cap divizor universal, cu rofile pentru împărfirea diferenţială. A) şi B) vederi verticale; C) schemă da funcţionare; i) indice solidar cu (3); 2) disc cu găuri solidar cu manşonul (9); 3) şi 4) grup hiperbolic, compus din şurubul fără fine (3) şi roata elicoidală (4) solidară cu arborele port-piesă şi cu roata dinţată (5); 5), 5a), 5b) şi 5c) roti 'intermediare (de schimb) pentru împărfirea diferenţială; 6) roată elicoidală, cuplată cu (5b), respectiv cu (5c); 7) roată elicoidală, care, prin rofile (8) şi (8a) şi manşonul (9), transmite mişcarea suplementară discului divizor (2). Cap divizor optic. 1) ocular; 2) corpul capului divizor; 3) inăle de ghidare; 4) suport; 5) lampă electrică; 6) arbore port-piesă; 7) disc gradat exterior, calat pe arborele (6); 8) şurub zimfat (molefat), pentru calare3 discului (7); 9) roată elicoidală; 10) şurub fără fine; 11) excentric intermediar, pentru transmiterea comenzii manivelei (12) şi a şurubului {Í0);(12) manivelă; 13) oglindă reflectoare; 14) scară mobilă divizată în grade, solidară cu arborele port-piesă (6); 15) scară fixă divizată în minute, incorporată la dispozitivul ocularului. compusă, indirectă şi directa. Reclamă folosirea unui cap divizor universal (v.)f la care discul divizor e cuplat cu un şurub fără fine, care poate fi cuplat cu arborele port-piesă prin inter- zarea de şanţuri elicoidale, împărţirea diferenţială nu se poate executa decât la maşini-unelte cari au mecanism diferenţial (v. sub Diferenţial, mecanism ~). 45 împărţire optică, a) scară fixă de sficlă, divizată în minute; b) una din diviziunile periferice ale discului mobil. 1. împărjire optică [onTHHecKOe /ţejieHHe; division optique; optisches Teilen; optical dividing; optikai osztás]: împărţire pentru care se foloseşte un cap divizor optic. în principiu, acesta se compune dintr'un şurub fără fine acţionat printr'o manivelă, care antrenează arborele port-piesă printr'o roată elicoidală (v. fig. Cap divizor optic, p. 44). Arborele port-piesă este solidar cu un disc de sticlă divizat în grade, iar în fafa acestuia se găseşte o scară fixă transparentă, divizată în minute. Citirea diviziunilor se face printr'un microscop, zecimile de secundă citindu-se prin apreciere (v. fig. împărţire optică). Cunoscând numărul de diviziuni necesare, se calculează unghiurile de rotatie corespunzătoare. Erorile sunt de ± 20", 2. ~ simplă. V. împărţire directă. s. împărţirea diametrului unei rofi dinţate [n;e-jieHHe A^aMeTpa 3y6naToro KOJieca; division du diamétre d'une roue dentée; Teilung des Durchmessers eines Zahnrads; division of a tooth wheel diameter; egy fogaskerék átmérőjének osztása]. V. sub Dinfării, pasul Pas diametral. 4. împărţit [pacnpeAGJieHHe; distribution de la composition; Ablegen (Aufrăumen) der Schrift in den Setzkasten; distribution; a betűk szekrénybe osztása]. Arfe gr.: Operaţiunea manuală de desfacere a formelor cari au servit la imprimare, şi distribuirea literelor, a liniilor şi a albiturii în casele de litere (v.) respective. 5. împărfitoare, maşină ~ [ftejiHTeJibHan Máimmá; machine â diviser; Teilmaschine; dividing enaine; osztógép]. Tehn.: Maşină de mare precizie, folosită pentru executarea diviziunilor pe o şurub sau cu comparator. La cele cu şurub, căruciorul care poartă unealta de însemnat se deplasează pe un pat prismatic, sub acţiunea unui arbore filetat de mare precizie, pe care se găseşte o tobă gradată cu vernier; la cele cu comparator, deplasarea mecanismului însemnător se face manual pentru deplasări grosolane, şi prin şurub micrometric pentru deplasările fine, citirea diviziunilor făcându-se pe o riglă fixă, prin intermediul unei lupe sau al unui microscop. — Maşinile împărţitoare pentru unghiuri (împărjire circulară) se compun, de obiceiu, dintr'un disc cu 4320 sau cu 2160 de dinţi la periferie, angrenat cu un şurub fără fine care îi transmite mişcarea, şi a cărui circumferenţa e împărţită în 100 de diviziuni; discul poartă piesa care trebue gradată,-iar diviziunile sunt marcate pe obiect cu un însemnător, purtat de un şurub micrometric care se deplasează axial într'un cadru fix, rigid. Maşinile pot fi echipate cu un microscop pentru observare, sau cu dispozitive de lucru automat. — Maşinile de laborator gravează linii de 0,002 mm grosime cu o toleranţă de ± 0,002 mm pentru diviziunile lineare, şi cu o tolerantă unghiulară de ±1" pentru diviziunile circulare. Maşinile de foarte înaltă precizie sunt echipate şi cu un dispozitiv compensator de temperatură. Ele se folosesc la construcţia aparatelor de laborator, a instrumentelor geodezice, astronomice şi marine, şi pentru fabricarea uneltelor pentru împăr}iri tehnice. — Maşinile automate folosite la fabricarea uneltelor pot trasa linii de 0,05 mm grosime, cu toleranţe lineare de ± 0,01 mm şi toleranţe unghiulare de ± 15", cu o vitesă de lucru de ordinul a 100 linii pe minut. 6. împărţit or [flejiHTeJib; diviseur; Divisor; divisor; osztó]. Mat. V. sub împărţire. 7. Impatiens balsamina L. V. Balsamină, Canale. s. împăfurarea desenelor [cKJia^biBaHHe qep- TeHteiî; pliage des dessins; Zusammenfalten der Zeichnungen; folding of drawings; a rajzok összehajtása]. Gen.: îndoirea la dimensiuni standardi- (după liniile f * ■ • 7); IV) a doua serie de îndoituri (după liniile 8 şi 9). dreaptă sau pe un cerc. — Maşinile împărţitoare I zate a coaielor desenate, ca să poată fi broşate, pentru lungimi (împărţirea dreptelor) pot fi cu | strânse în dosare sau păstrate în mape. De obi- 46 ceiu, porţiunea care cuprinde indicatorul desenului este deasupra, vizibilă şi în poziţie normală (v.fig.). î. Impedanţă acustică [aKycTHnecKoe conpo-THBJiGHHe, HMíie^aHu;; impédance acoustique; akustischer Scheinwiderstand; acoustic impedance; akusztikai látszólagos ellenállás]. Acusf.: Câtul impedanţei mecanice Zm a unei suprafeţe care radiază acustic, în raport cu forţa corespunzătoare presiunii sonore care se exercită asupra supra- 2 fetei, prin pătratul ariei S a suprafeţei radiante:-^-- S2 Se obţine din impedanţa mecanică înlocuind forţa cu presiunea acustică, iar vitesa, cu produsul vi-tesei de deplasare a suprafeţei radiante prin aria suprafeţei care radiază. Impedanţa acustică e egală cu rădăcina pătrată din suma pătratelor rezistenţei acustice şi reactanţei acustice a suprafeţei radiante. 2. ~ acustică caracteristică [aKycTH^ecKoe xapaKTepHCTH^ecKoe conpoTHBJieHne; impédance acoustique caractéristique; charakteristischer akustischer Wellenwiderstand; characteristic acoustic impedance; jellegzetes akusztikai ellenállás]: Raportul dintre impedanţa acustică şi aria suprafeţei radiante. în cazul unei unde sonore sferice, radiată de o sferă pulsantă, într'un mediu cu densitatea p, în care particulele au, la suprafaţa sferei, vitesa v, defazată cu unghiul cp faţă de presiunea sonoră presupusă armonică, impedanţa ^caracte-ristică are expresiunea: Z0 — v p cos 9, defazajul fiind nul pentru unda plană. Mărimea Rc=vpf care are, pentru aer, la 20° C şi 760 mm Hg, valoarea 41,4 mbs/cm, se numeşte ohm acustic. 3. Impedanfă electrică [nojiHoe conpOTHB-JieHHe, HMne^aHD;; impédance; Scheinwiderstand, Impedanz; impedance, virtual resistance; împedância]. El.: 1. Câtul valorii efective a tensiunii electrice armonice aplicată unui circuit electric (dipol) în regim armonic, prin intensitatea efectivă corespunzătoare a curentului electric care trece prin circuit. Dacă circuitul e deschis, tensiunea e suma dintre tensiunea la borne şi tensiunea electromotoare (în sens restrâns) indusă din exterior; dacă circuitul e închis, tensiunea e tensiunea electromotoare în sens restrâns indusă din exterior. — Impedanţa electrică e egală cu rădăcina pătrată din suma pătratelor rezistenţei şi reactanţei electrice. Dacă circuitul are numai o rezistenţă R, o bobină cu inductivitatea L şi un condensator cu capacitatea C, montate în serie, şi e pus sub o tensiune aplicată armonică de frecvenţa /, adică de pulsaţia a) = 2rc/, reactanţa lui electrică are expresiunea X=«> L— a) C adică impedanţa este: Când circuitul e complicat, şi mai ales când conţine părţi rotitoare, cum e cazul maşinilor electrice, se spune adesea impedanţă echivalentă în loc de impedanţă. în studiul circuitelor electrice prin metoda mărimilor complexe, se înţelege prin impedanţă mărimea complexă Z = R+jX-, ;=V^T care dă, prin modulul ei, valoarea absolută Z a impedanţei, iar prin unghiul ei de fază: . X cp = arctg — defazajul în urmă al curentului faţă de tensiunea electrică. 1— 2. însuşi circuitul electric care are o anumită impedanţă. — Sin. impedanţă. 4. ~ electrică bilaterală [ftBycTopoHHee con-pOTHBJieHHG; impédance bilatérale; zweiseitiger Wellenwiderstand; bilateral impedance; kétoldalú impedáncia]: Dispozitiv electric sau electromecanic prin care se poate transmite putere electromagnetică în fiecare din două sensuri opuse. 5. ~ (electrică) caracteristică [BOJiHOBoe CO-npOTHBJienne; impédance caractéristique; charakteristischer Wellenwiderstand; characteristic impedance; jellegzetes impedancia]: Impedanţa, măsurată la bornele primare, a unei linii electrice omogene sau de structură recurentă, presupusă prelungită indefinit. Are valoarea absolută egală cu raportul dintre tensiunea şi curentul undei directe, într'un punct al liniei, şi faza egală cu defazajul dintre această tensiune şi acest curent în regim armonic. Dacă R, G, C şi L sunt, respectiv, rezistenţa, conductanţa de izolaţie, capacitatea în serviciu şi inductivitatea în serviciu, raportate la unitatea de lungime dé linie, adică valorile lineice ale acestor patru mărimi, dacă oj = 2tc/ e pulsaţia regimului armonic şi ; = V —1 e unitatea imaginară, expresiunea complexă 2 a impedanfei caracteristice e R -f- j eo L G+jo) C Pentru liniile electrice aeriene, valoarea absolută a impedanţei caracteristice e cuprinsă între cca 280 şi 380 ohmi. Unghiul defazajului 9al impedanţei caracteristice, care dă în orice punct al liniei defazajul dintre tensiune şi curent, e 1 , odL 1 coC 9 = 2 arc tg ——-arcig— - a. ~ electrică cinetică [KHHeTHnecKoe noji-H0e COnpOTHBJIGHHe; impédance cinétique; kine-tischer Scheinwiderstand; kinetic impedance; kinetikus impedáncia]: Diferenţa dintre impedanţa complexă eledrică a unui receptor electroacustic măsurată la o anumită frecvenţă, când diafragma sa e liberă de a vibra, şi impedanţa complexă a aceluiaşi receptor, când diafragma e imobilizată. Expresiunea ei este: 47 unde A e impedanfa mutuală electromagnetică a receptorului, iar z = r + j(a)m — i/a>) e impedanfa mecanică a diafragmei. 1. Impedanfa electrică de adaptare [corjiaco-BaHHOG COnpOTHBJieHHe; impédance d'adapta-tion; Anpassungsscheinwiderstand; matching impedance; illeszkedési impedáncia]: Impedanfa care trebue racordată la un circuit electric generator (sau la extremitatea transmiţătoare a unui circuit transmiţător), pentru ca impedanfa să primească puterea activă maximă, la valoare dată a tensiunii electromotoare primare, sau a tensiunii la bornele primare. 2. ~ electrică de blocare [ŐJiOKHpOBatmoe COnpOTHBJieHHe; impédance de blocage; blok-kierender Scheinwiderstand; blocking impedance; rögzítő impedáncia]: Impedanţa eledrică a unui receptor electroacustic (telefonic) cu diafragma radiantă imobilizată. 3. ~ electrică de control [KOHTpoJibHoe COnpOTHBJieHHe; impédance de confrole; Kon-trollscheinwiderstand; control impedance; ellenőrző impedáncia]: Sin. Impedanţă electrică unilaterală (v.). 4. ~ electrică de intrare [BXOflHoe nojmoe COnpOTHBJieHHe; impédance d'entrée; Eingangs-scheinwiderstand, Eingangswiderstand; input impedance; bejáró impedáncia]. Impedanfa de intrare în gol a unui cuadripol e egală cu raportul dintre expresiunea complexă a tensiunii primare în gol şi a curentului primar care se stabileşte în aceste condiţiuni. Impedanţa de intrare în scurt-circuit e raportul dintre expresiunea complexă a tensiunii primare în scurt-circuit şi a curentului primar care se stabileşte în aceste condiţiuni. 5. ~ electrică de transfer [conpoTHBJieHne nepenoca; impédance de transfert; Kernschein-widerstand; transfer impedance; áttételi impedáncia]. Expresiunea complexă a impedanţei electrice de transfer între cele două perechi de borne ale unui cuadripol în regim armonic e raportul dintre expresiunea complexă a tensiunii aplicate la prima pereche de borne şi a curentului electric prin cea de a doua pereche de borne. 6. ~ electrică-imagine [xapaKTepHCTHHe-CKoe COnpOTHBJieHHe; impédance image; Kern-widerstand; image impedance; képimpedáncia]. Impedanfe-imagini ale unui cuadripol pasiv sunt acelea prin cari este terminat cuadripolul considerat, dacă impedanţele măsurate la bornele cuadripolului, la dreapta şi la stânga acestor borne, sunt egale între ele ca modul şi argument. Impedanţa-imagine la una din perechile de borne ale cuadripolului e media geometrică a impedan-ţelor în gol şi în scurt-circuit, măsurate la acea pereche de borne a cuadripolului. Cuadripolii disimetrici au două impedanţe-imagine. 7. ~ electrică iterativă [xapaKTepHCTHHec-Koe COnpOTHBJieHHe; impédance itérative; Ket-tenwiderstand; iterative impedance; lâncimpe- dância]: Impedanţă care, racordată la o pereche de borne ale unui cuadripol pasiv, face ca impedanţa măsurată la cealaltă pereche de borne a cuadripolului, spre cuadripol, să devină egală, ca modul şi argument, cu impedanţa racordată la prima pereche de borne. — Cuadripolii disimetrici au două impedanţe iterative; una spre „dreapta" şi alta spre „stânga". s. ~ electrică sincronă [cHHxpoHHoe co-npOTHBJieHHe; impédance synchrone; synchro-ner Scheinwiderstand; synchronous impedance; szinkronikus impedáncia]: Impedanţa calculată cu tensiunea la borne în vid a unei maşini sincrone şi cu intensitatea curentului ei în scurt-circuit, aceste două mărimi corespunzând aceleiaşi valori a intensităjii curentului eleciric de excitaţie al maşinii. 9. ~ electrică statică [cTaTH^ecKoe conpo-THBJieHHe; impédance statique; statischer Scheinwiderstand; static impedance; sztatikus impedáncia]: Impedanţă electrică a unui sistem electromecanic, când părţile sale mobile sunt în repaus. în telecomunicaţii, impedanţa statica se numeşte impedanţă de blocare. 10. ~ electrică unilaterală [0/];H0CT0p0HHee COnpoTHBJieHHe; impédance unilatérale; ein-seitiger Scheinwiderstand; unilateral impedance;: egyoldalú impedáncia]: Orice sistem electric care admite transmiterea de putere electromagnetică într'un sens, fără a o admite în sens contrar. Exemple: releurile umplute cu gaz, tuburile po-liodice (termionice), etc. 11. ~ electromecanică mutuală [3JieKTpo-MexaHHnecKoe B3aHMHoe conpoTHBjienHe; impédance électromécanique mutuelle; mutuelier elektromechanischer Kopplungswiderstand; mutual electromechanic impedance; viszonlagos elektromechanikai impedáncia]: Raportul dintre o forţă mecanică şi curentul electric corespunzător, sau raportul dintre o tensiune electrică şi vitesa corespunzătoare, într'un transformator electroacustic. 12. ~ mecanică [MexaHH^ecKoe nojiHoe co-npoTHBJieHHe; impédance mécanique; mecha-nischer Scheinwiderstand, mechanische Impe-danz; mechanic impedance; mechanikai látszólagos ellenállás]: Raportul dintre valoarea efectivă a forţei armonice, aplicată unui sistem mecanic, şi valoarea efectivă corespunzătoare a componentei vifesei punctului material de aplicaţie al forfei după direcţia forţei. Impedanţa mecanică e egală cu rădăcina pătrată din suma pătratului rezistenţei mecanice şi al reactanţei mecanice. Dacă sistemul mecanic care e supus unei forţe armonice de frecvenţă /, adică de pulsaţie o> = 2 tc/, constă într'un singur punct material, de masă m, şi e supus şi unei forţe elastice Fe^-sxt unde s este constanta elastică, iar x este elon-gaţia, şi dacă mişcarea punctului (cu vitesa v) se face cu frecare, căldura q desvoltată în unitatea de timp, măsurată în unităţi de lucru mecanic, fiind q — rv2, mărimea r se numeşte rezis- 48 fenta de frecare. Reactanfa lui mecanică are In acest caz expresiunea s p = (üm-----, tó şi deci impedanfa lui mecanică este 2=Vr2+(“m~i)2- Dacă sistemul mecanic e complicat, se spune adesea impedanfă mecanică echivalentă în loc «de impedanfă mecanică. — In studiul sistemelor mecanice în regim armonic, făcut prin metoda mărimilor complexe, prin impedanfă se înţelege mărimea complexă Z = r+j;p; ; = V —1, care este egală cu raportul dintre expresiunea complexă a forfei şi a componentei în direcfia ei a vitesei, şi dă prin modulul ei valoarea absolută a impedanţei, iar prin unghiul ei de fază: p cp = arc tq—f r defazajul în urmă al componentei considerate a vitesei faţă de forţa aplicată. î. Impedanfe electrice conjugate [conpHJKeH-Hbie COnpOTHB J16HHH; impédances conjuguées; konjugiertkomplexe Scheinwiderstánde; conjugate impedances; konjugált impedánciák]: Două impedanţe ale căror rezistenţe sunt egale, şi ale căror reactanţe sunt egale şi de semne contrare. Expresiunile lor complexe sunt mărimi complex conjugate. Impedanţele conjugate ale unui cuadripol pasiv sunt acelea prin cari e terminat cuadripolul considerat, când impedanţele măsurate la fiecare pereche de borne, în dreapta ■ş\ în stânga, au aceeaşi rezistenţă şi reactanţe egale şi de semne contrare. 2. ~ electrice terminale [3aMbiKaioii],He noJiHbie COnpOTHBJieHHH; impédances terminales; Abschlul^widerstănde; terminal impedances; vég-impedánciák]: Impedanţele electrice între cari se găseşte intercalat un cuadripol. 3. Imperială [HMnepnaji; impériale; Decksitz; "top of a coach; ülőhelyes fedélzet]: Etaj acoperit sau neacoperit, la unele vehicule de transport în comun (în special Ia autobuse), construit pentru a da acestora o mai mare capacitate. 4. Impermeabil [HenpomnţaeMbra, Henpo-MOKaeMHH; imperméable; undurchlăssig, imper-meabel, dicht; impervious, impermeable; ât-hatlan]: Calitatea unui material de a nu permite unui fluid (gaz sau lichid) să freacă prin. el. 5. Impermeabilă, rocă ~ [BOflOHenpoHHiţa-eMan ropHan nopo^a; roche imperméable; wasserdichtes Gestein; impermeable rock; vizát-hatlan kőzet]. Geo/.; Rocă lipsită de pori sau de fisuri, astfel încât nu permite trecerea apei de infiltraţie din scoarfă. 9. Impermeabilizare foejiaTb Henp0M0Ka-€MbiM; imperméabilisation; Dichtmachung; imper-meabilisation; áthailanitás]: Operafiunea prin care un material permeabil faţă de un anumit fluid e făcut impermeabil. 7. Impermeabilizarea betonului [npnroTOBJie-HHé BO^OHenpoHHiţaoMoro őeTOHa; imperméabilisation du béton; Dichtmachung des Betons; impermeabilisation of the concrete; befonsűrités]. Bet.: Operaţiunea de preparare a unui beton în mod special, pentru a fi cât mai compact şi a nu permite trecerea apei prin el. Impermeabilizarea trebue să fie realizată mai ales printr'o granulozi-tate justă a agregatelor,, pentru a se obţine un amestec mineral cu minimum de goluri, printr'un dozaj mai mare de ciment, o parte din ciment având rolul de a umplea golurile dintre granulele agregatelor, şi prin folosirea, la preparare, a cantităţii de apă strict necesare, fiindcă un exces de apă produce, prin evaporare, pori şi goluri în masa betonului. Impermeabilitatea unui beton se poate mări prin adaus de filer, de írass sau de puzzolane, sau prin adaus de substanţe hidrofuge. V. şi Beton impermeabil; Hidrofug, material 8. ~ lucrărilor miniere [/ţeJiaTb BOftOHe-npOHHiţaeMbiMH ropHbie pa3paőoTKH; imperméabilisation des travaux de mine; Dichtmachung der Bergbauarbeiten; impermeabilisation of mining works; a bányamunkálatok viz-telenitése]. Mine: Realizarea de straturi impermeabile, pentru a împiedeca pătrunderea apelor în lucrărife miniere. Se practică în special la lucrările în cari apele pătrund prin porii sau prin crăpăturile fine ale unor roce sau chiar prin anumite betoane. Impermeabilizarea rocelor se obţine prin injecţie de beton sau prin colmatare cu argile; impermeabilizarea susţinerilor de beton se obţine cu soluţii chimice, aplicând în exterior straturi izolante de bitum sau de carton asfaltat, prin tencuirea interioară cu lapte de ciment amestecat cu substanţe hidrofuge, sau prin folosirea betonului torcretat, etc., 9. ~ pieilor [AejiaTb kojkh B0A0Henp0HH- iţaeMbiMH; imperméabilisation du cuir; Imprâg-nieren des Leders; impermeabilisation of leath-er; bőrök vizáthatlanitása]. Ind. piei.: Opera-' ţiunea prin care se incorporează pielei cantităţi mai mari de substanţe grase, în scopul de a o face să nu poată fi pătrunsă de apă. Amestecul de grăsimi trebue să aibă punctul de topire astfel potrivit, încât pielea să nu se întărească la frig şi grăsimile să nu iasă din piele la cald. Introducerea grăsimilor în piele se face fie prin ungere pe „carne" la masă şi atârnare într'o uscătoare caldă, fie prin vălcuire într'un butoiu încălzit cu aer fierbinte. V. şi sub Impregnare. io. ~ textilelor [iţeJiaTb HenpoMonaeMbiMH TeKCTHJibHbie TOBapbi; imperméabilisation des tissus; Imprăgnieren von Zeugwaren; tissue impermeabilisation; textilek vizáthatlanitása]. Ind. text.: Operaţiune de impermeabilizare care se face fie prin impregnarea textilelor, fie prin acoperirea lor cu un material impermeabil. Efectul de impermeabilizare se obfine prin acfiunea me- 49 canică a substanţei chimice de imbibare asupra suprafeţei ţesăturii, sau prin acţiunea ei chimică, decă substanţa de impregnare e capabilă să modifice fibrele în compuşi hidrofobi. Produsele de bumbac se pretează cel mai bine la această operaţiune. Substanţele întrebuinţate sunt: cauciucul, parafina, uleiurile sicative, emulsiunile de uleiuri, unele săruri şi grăsimile. 1. împiedecare sferică [cTepeo-npenHTeTBHe; empechement stérique; răumliche Behinderung; stereo-impediment; űrakadály]. Chim.: Fenomenul de micşorare a vitesei unei reacţii chimice, datorită anumitor substituenji cari se găsesc în vecinătatea unei grupări chimice reactive. Aceşti substituenti, ocupând spaţiul în jurul grupării reactive, împiedecă moleculele substanţelor cari reacţionează cu această grupare să ajurrgă la ea. în general, împiedecarea sferică se manifestă prin micşorarea vitesei de reacţie; uneori se creează prin ea asimetrie moleculară (cum este cazul derivaţilor bifenilului), din care cauză rezultă o iso-merie optică. 2. Impiegat de mişcare [^eJKypHbiH no CTaH-iţHH; agent (du service) de l'exploitation; Be-triebsbeamter; service official; forgalmi hivatalnok]: Funcţionar însărcinat cu primirea, manevrarea şi expedierea trenurilor într'o stafie de cale ferată. 3. împietruire [őajmacTHpoBKa /ţopor; em-pierrement; Beschotterung; stoning, ballasting; be-kavicsolás]. Drum.: Orice sistem de consolidare a drumurilor, executat prin aşternerea unuia sau a mai multor straturi de material pietros, ca balast, pietriş, piatră spartă, etc. Când se foloseşte piatra spartă, care este îndesată cu cilindre compre-soare, se numeşte macadam. împietruirea poate avea pietrele legate printr’un liant oarecare, şi poate fi aşezată pe o fundafie formată din pietre mai mari, sau din bolovani. 4. împingătoare, tijă ~ [HanraMHoit CTep-îKeHb, TOJIKaTeJlb; tige poussoir; Stoljstange; push bar; tolórúd]. Mş. ferm.: Tijă de secfiune circulară, care cu un capăt se reazemă—-pringreutatea proprie — petachetul unui motor cu ardere internă, iar cu celălalt capăt acfionează — prin împingere — culbutorul. Se foloseşte Ia motoarele. cu ardere internă la cari supapele sunt atacate de sus prin culbutoare, iar arborele cu came este în carter. Sin. Tijă de împingere. 5. împingător [HâîKHMHafl /ţeTajib; poussoir; Stoljstück; push piece; tolódarab]. Mş..* Piesă ghidată, de obiceiu de formă cilindrică, folosită într'un sistem tehnic pentru a transmite o mişcare, prin împingere. ». împingător [npncnocoőJieHHe ajih no,n;-KaTbiBaHHH Bar0HeT0K; dispositif de poussée; Stofjvorrichtung, Aufschiebevorrichtung; pushing device; tolószerkezet]. Mine: Dispozitiv de încărcare mecanică a vagonetelor, în colivie sau în culbutor, amenajat în locurile în cari se face un transport intens cu vagonetele. încărcătorul e format dintr'un berbec care se deplasează într'un canal situat între şine. La mişcarea înainte, berbecul se sprijine de tamponul vagonefului sau de axul rofilor lui, şi dă un impuls vagonetului. La mişcarea înapoi, berbecul trece pe sub vagonét, fără a-l acăfa, fiindcă la această mişcare legătura cu articulafie dintre berbec şi tija de împingere coboară berbecul. Acfionarea berbecului se face pneumatic sau electric. Prin folosirea încărcătorului se suprimă total munca manuală. încărcătoarele au o capacitate mare de încărcare, ajungând până la 1200 sau 1300 vagonete pe schimbul de opt ore. 7. împingere [AaBJiemie; pression; Druck; pressure; megduzzadás]. Ind. cb.: Fenomenul de umflare a unor huile în cuptorul de cocs, în prima perioadă de plastifiere, exercitând astfel o presiune asupra perefilor camerei de cocsificare. 8. împingere axială [oceBoe flaBJiemie; poussée axiale; Axialdruck; axial pressure; axiális nyomás]. Mş.: Forfa de apăsare exercitată de rotoarele maşinilor sau ale aparatelor în direcţia axei lor de rotafie. împingerea axială poate fi luată prin. gulere prelucrate pe arborele de rotafie, cari apasă pe marginea cusinefilor, prin fusuri cu pieptene (v. sub Fus), sau prin rulmenfi axiali (v. sub Rulment cu bile). — Exemplu: 9. ~ axială la turbine [oceBoe AaBjieHHe p0T0pa TypŐHHbi; poussée axiale dans Ies turbines; Axialdruck in den Turbinen; axial pressure in the turbines; axiális nyomás a turbinákban]. Mş. hidr.: împingerea axială Ia turbinele hidraulice cu un rotor. — La turbinele cu impulsie (turbinele Pelton, etc.), paletele fiind simetrice în raport cu planul median al rofii, ar trebui să nu existe împingere axială; practic, fiindcă există o disimetrie de prelucrare, se a-plică gulere pe arborele turbinei. — La turbinele cu reac-fiune parfială (turbinele Francis, etc.), cu un rotor, împingerea axială provine: din presiunea statică a apei pe inelul labirintic al rotorului, pe plafonul şi pe centura (din spre exterior), pe arbore şi pe butuc; din presiunea statică a apei în a-monfe şi în aval de roata mobilă; din împingerea dinamică a masei de apă, deviată împingerea axială la turbina Francis. J) distribuitor; 2) paletă directoare; 3) inel inferior al coroanei directoare; 4) centură; 5) rotor; 6) orificiu de descărcare pentru scurgerea apel; 7) guler de limitare; 8) arbore vertical; 9) capac; 10) drumul firului de apă prin spafiul s2; 11) drumul firului de apă direct; 12) drumul firului de apă prin spaţiul si; 13) curba presiunilor statice pe capacul exterior; 14) presiunea atmosferică; s*) zona labirintică inferioară; s2) zona labirintică superioară; p0) presiunea în amonte de rotor; pi) presiunea în aval de rotor (considerată ca origine în diagramele presiunilor). 4 50 'n roata mobila dela intrarea în rotor până la tubul de evacuare; din greutatea proprie a părţilor rotitoare suspendate-, în cazul unei turbine cu arborele vertical (cu pivot); din componenta axială a împingerii dinţilor, în cazul angrenajelor conice calate pe arbore. în cazul a doua rotoare ar trebui să se producă o echilibrare a împingerilor axiale; practic, se a-plică gulere de limitare pe arborele turbinei (v. figurile). — La turbinele cu reacţiune totală (roţile-elice) împingerea axială este suma dintre împingerile statică şi dinamică, şi greutatea rotorului, împingerea dinţilor (dacă este cazul), şi greutatea apei de deasupra paletelor, împingerea axială se poate micşora prin orificii de descărcare, prin nervuri sub capacul turbinei (pentru a se reduce vitesa apei în rotaţie din spaţiul inelar), sau prin folosirea unui tub de echilibrare, în general, reducerea împingerii axiale antrenează î. împingere, cuptor cu ~ [nenb c ^aBJie-HHeM; four poussant; Sto^ofen; push heating furnace; tolókészülékes kemence]. Metl.: Cuptor de preîncălzire folosit la încălzirea lingourilor, a bloom-urilor, etc., în care materialul este împins de-a-lungul cuptorului, dela intrare până la ieşire, parcurgând cuptorul în sens invers drumului urmat de gazele de ardere. Cuptoarele cu împingere sunt înzestrate cu o cale de împingere a materialului (v. fig. p. 51), formată din două şine paralele (situate la o anumită înălţime de vatră) şi cu un dispozitiv de împingere constituit dintr'un pislon de împingere acţionat hidraulic sau mecanic (v. şi fig. sub Bloom). Dispozitivul prezintă avantajul unei pierderi min me de căldură şi reduce în mare măsură oxidare a materialului. Sin. Cuptor cu propulsie. împingerea axială, parfial echilibrată, la turbina Francis. 1) centură; 2) distribuitor; 3) rotor; 4) orificiu de descărcare; 5) arbore vertical; 6) pană; 7) presgarnitură de etan-şare; 8) capac; 9) drumul firului de apă prin spajiul s2; Í0) drumul firului de apă direct; 11) drumul firului de apă prin spafiu! si(' 12) curba presiunilor statice pe capacul exterior; Í 3) curba presiunilor statice pe centură în zona Si, care echilibrează aproximativ presiunile statice pe capac, în zona Sg; Sj) zona labirintică inferioară; s2) zona labirintică superioară; S3) zona labirintică suple-menfară; Po) presiunea în amonte de rotor; pj) presiunea în aval de rotor (considerată ca origine în diagramele presiunilor). o creştere a debitului pierdut. 2. împingerea muntelui [/ţaBJieHHe ropHoö nopOAbi; pression du massif; Gebirgsdruck; pressure of the ground; hegynyomás]. Tn'.: Apăsarea exercitată de masivul de teren asupra pereţilor unei galerii de tunel. Apăsarea depinde de rezistenţa terenului, de mărimea frecărilor interioare, de înclinarea stratelor, înălţimea de supraîncărcare, abundenţa apelor de infiltraţie, natura ro-celor, etc. — Se deosebesc: 5. ~ laterală [60K0B0e ftaBJiepme; pression des parois; Seitendruck; side pressure; oldaU nyomás]: Apăsarea exercitată de masivul de teren asupra pereţilor laterali ai galeriei unui tunel. Se datoreşte împingerii laterale a pământului, şi deplasării şi alunecării laterale a stratelor şi a blocurilor de stâncă. 4. ~ verticală [AaBJieHHe CBepxy; pression du toit; Scheiteldruck, Firstdruck; top pressure; oromnyomás]: Apăsarea verticală exercitată de masivul de teren asupra tavanului galeriei sau al bolţii tunelului. Se datoreşte masivului de teren de deasupra bolţii, care, de obiceiu, se consideră că ocupă un cilindru parabolic (v. sub înălţime de supraîncărcare). 5. împingerea pământului.JV. Pământul ui ,j împingerea 6. Implenal. Ind. piei: Ftalat de sodiu, folosit ca produs auxiliar pentru tăbăcirea pieilor în crom. Ajută la tăbăcirea rapidă şi la fixarea de cantităţi mai mari de crom, în special în straturile medii ale pielei. (N. C). 7. împletire [njieTeHHe; [tressage, nattage; Flechten, Klöppeln; plaiting, bra;ding; fonás]. Tehn., Ind. ţar.: Prelucrareajde materiale flexibile Câteva feluri tipice de împletire plată. cari au formă de fire, de nuiele sau de benzi înguste, în produse cari pot avea formă de „cordon" cu secjiune circulară sau dreptunghiulară Cuptor cu împingere. 1 contragreutate; 2) împingător; 3) lingou, bloom, biietă, etc., de încălzit; 4) şine de deplasare; 5) conductă de aer; 6) conductă de gaz de combustie; 7) uşă basculantă; 8) lingoul încălzit; 9) aer suflat pentru acţionarea tiraju'ui; 10) cana! pentru evacuarea gazelor de ardere spre coş; a-b-c-d-e-f~g-h-i) şi a-b-c-d-e-f'-g'-h -i) drumul gazelor de ardere. 52 (plată), sau formă de „pânză" continuă sau cu ochiuri, prin conducerea elementelor pe o parte şi pe alta, cu sau fără torsadare sau înnodare la punctele de încrucişare. împletirea se poate efectua manual (folosind sau nu acul care poate fi cu sau fără ureche, sau cu limbă), sau cu maşina. Firele, nuielele sau benzile cari se împletesc pot fi de salcie, de răchită, de bambu, trestie, papură, hameiu, rafie, paie, cânepă, in, bumbac, păr, lână, rădăcini, nervuri de frunze, frunze, sârmă, hârtie, piele, gumă, ţesături, metale, materiale sintetice, etc. V. şi sub împletitură. * B C D împletituri lextile „în pânză" (plate). A), B), C) î mpletituri cu fire în diagonală, nediferenfiafe; A) împletitură 3/1 (împletitură din trei fire, alternarea firelor la o petrecere); B) împletitură 7/3 (împletitură din şapte fire, alternarea la trei petreceri); C) împletitură 7/1 (împletitură din şspfe fire, alternarea la o petrecere); D) împletitură cu fire de urzeală (longitudinale) şi de bătătură (transversale). Din împletirea fără torsadare şi înnodare s'au desvoltat: împletirea în sens restrâns, ţesutul (v.), tricotarea (v.) şi croşetarea. împletirea în sens restrâns se face manual sau cu maşina, în următoarele feluri: cu „fire" nedife-renfiate în urzeală şi bătătură (pentru a obţine produse în formă de cordon cu secţiune plată sau circulară — plin sau tubular — astfel încât punctele de încrucişare ale elementelor de material să se formeze pe diagonale, dela o margine la alta a împletiturii), reclamând minimum trei fire sau două fascicule de fire; — cu două sisteme de fire, pentru a da produse asemănătoare cu ţesăturile. Prin împletirea cu torsadare sau cu înnodare, cu un singur fir sau cu urzeală, se fac: plase, reţele, anumite dantele, etc. Tricotarea se poate face manual (cu ace netede sau cu igliţa) sau mecanic, şi consistă în facerea unor bucle înlănţuite pentru a forma rânduri de ochiuri legate între ele. Tricotarea mecanică se poate face cu un singur fir (v. Tricotare prin culegere) sau cu mai multe fire (v. Tricotare cu urzeală). Tricotarea cu un singur fir făcută cu igliţa (v.) se numeşte croşetare. Croşetarea se poate face şi cu lanţuri de ochiuri între cari se prind alte lanţuri — mai scurte (picioare) —* simple sau duble, ca să se formeze un desen, şi se foloseşte la confecţionarea de obiecte decorative (de ex. dantele croşetate). î. împletirea cablurilor [njieTeHHe KaHâTOB; tressage des câbles; Flechten der Kabel, Kabel-flechten; plaiting of cables, cable braiding; kábelfonás]: Confecţionarea prin împletire a cablurilor sau a anumitor elemente ale unui cablu. Se foloseşte | numai la confecţionarea anumitor cabluri din materiale textile (frânghii), şi la confecţionarea unor straturi protectoare (din fire metalice sau textile) sau izolante (din fire textile naturale sau sintetice) ale cablurilor electrice. Prin generalizare, s'au numit impropriu împletituri toate felurile de cablare, cari consistă, în cele mai multe cazuri, numai în torsadare şi răsucire. Principiul maşinilor de împletit cabluri este acelaşi ca al maşinilor normale circulare din industria textilă, de cari diferă numai prin detalii constructive. 2. împletit, maşină de ~ [BH3ajibHafl Máimmá; ma-chine â tresser, métier â tresser; Flechtmaschine, Klöppelma-schine; braiding machine, plaiting machine; fonógép]. Ind. fexf., Mş.: Maşină care execută împletituri din fire. — Poate fi: pentru fire textile sau pentru sârme, automată sau semiautomată, normală sau specială. — 3. maşină de normală [HopMajibHan BHsajib-HaH Máimmá; machine â tresser normale, métier â tresser normal; normale Flechtmaschine, normale Klöppelmaschine, normale Umflechtma-schine; normal braiding machine, normal plaiting machine; normális fonógép]. Ind. text., Mş.: Maşină folosită pentru executarea împletiturilor obişnuite, în general din fire textile, uneori şi din fire metalice (sârme). Se folosesc: maşini deschise sau lineare, pe cari se execută împletituri plate; maşini închise sau circulare, pe cari se execută cordoane sau împletituri tubulare (şireturi, şnururi, etc.); maşini de împletit „Jacquard", cari sunt o combinaţie între o maşină de împletit obişnuită şi un mecanism „Jacquard", pe cari se execută împletituri în desene complicate. La aceste tipuri de maşini, firele de împletire se desfăşură de pe nişte bobine, montate pe port-bobine numite fuse (v. fig.). Fusele, suspendate sau în picioare, sunt ghidate într'o placă conducă- TT Fus pentru maşină d® împletit. Í) navetă; 2) glisiere pentru greutate; 3) greutate pentru întinderea firului; 4) fir de împletire; 5) mosor fixat pe fus. 53 foare şi se deplasează în traseuri ondulate cari I periodice, spre a objine modele diferite. Păpuşile se încrucişează; pentru aceasta, piciorul fusului | pot avea axe tubulare, ca să poată fi străbătute Maşina de împletit, circulară, pentru cabluri cu patru muchii (pătrate). A) secfiune verticală; B) schema traseurilor fuselor; I) fus (în pozifie de trecere dela o păpuşă la alta); 2) păpuşi cu patru krafe port-fCise, aşezate în cruce; 3) crestături semicirculare; 4) teaca (bucşa) fusului; 5) pârghii de cuplare a fusului cu păpuşa respectivă; 6) resorturi antagoniste; 7) galeţi mobili; 8) drumul parcurs de fuse; 9) puncte de încrucişare a traseurilor (puncte de trecere a fuselor dela o păpuşă la alta)* are o navetă sau o inimioară de^ghidare. Partea centrală a traseurilor constă din păpuşi rotative cari au (la periferie) nişte crestături în cari intră navetele, şi cari (prin rotatia lor) împing fusele înainte pe traseuri. Un fel de macazuri mută fusele dela o păpuşă Ia cea urmatoare. — La maşinile deschise, toate fusele se deplasează pe acelaşi drum, progresând pe un traseu dela un capăt la altul al conducerii, şi înapoindu-se pe alt traseu, după ce au trecut peste păpuşile de înapoiere; acestea sunt de diametru mai mare şi au câte o crestătură în plus. La aceste maşini, axele păpuşilor pot fi aliniate pe o dreaptă sau pot forma o curbă deschisă coavă).— La maşinile închise sau circulare, păpuşile formează o curbă închisă (cerc), iar fusele cu firele de împletire constitue două grupuri distincte, cari se deplasează continuu, fiecare în câte un singur sens, sensurile fiind contrare (ceea ce produce împletituri rotunde). — La aproape toate maşinile, firele cari se desfăşură de pe fuse sunt adunate de un colector, aşezai în centrul maşinii, iar ochiurile de împletitură formate sunt strânse de un bătător sau pieptene. Fiecare fus are câte un dispozitiv, cu arc sau cu contragreutate, care menţine forja de întindere convenabilă a firului; aceasta poate fi variată periodic, spre a obfine „efecte". Unele maşini au cleşte cari apucă împletitura de laturi şi îi pot da forfe de întindere variabile, de fire suplementare, diferite de firele de împletire, şi cari sunt prinse în împletitură, spre a-i Schema plăcii conductoare a unei nmşini de împletit deschise (cu înapoiere), cu păpuşile în linie dreaptă, c) traseuri (săgefils arată sensul de deplasare al fuselor); d) discuri conducătoare; p) palele de împingere; f) fuse; A) şi B) păpuji de înapoiere; /•••9) poziţii succesive ale fuselor. în forma de pot- Principiul unei maşini de împletit, deschisă, în potcoavă, aranjată pentru o împletitură 9/2 (9 fire, alternarea la 2 fire). Í) împletitură plată (în pânză) 9/2; 2) colector; 3) fuse; 3a) dispozitiv de întindere (de tensionare) a firelor; 3b)'pici orul fusului; 4) traseu de ducere; 4a) traseu de revenire; 5) păpuşi de înapoiere. da efecte de coloare, etc., sau spre a-i reduce extensibilitatea în sensul lungimii. La maşinile 54 Schema unui maşini de împletii. Í) cordon împletit; 2) colector; L 3) fire de împletire; 4) fire su-plementare; 5) fuse; 6) placă conductoare; 7) rofi dinfafe; 8) mosoare pentru firele suple-mentare; 9) role de ghidaj. deschise, înainte de a părăsi maşina, împletitura frece şi prin nişte cilindri cari o îndreaptă în sens transversal, o întind, etc. — Unele maşini au, în Ioc de păpuşi, discuri (talere) fixe sau rotative, şi rofi cu palete (în loc de crestături) pentru împingerea fuselor. O altă categorie de maşini de împletit circulare (închise) o constitue maşinile de împletit rapide. Acestea au două grupuri de bobine: unul, aşezat' spre interior, cu bobinele susţinute pe o placă pe care alunecă de-a-lungul unei traiectorii circulare — şi al doilea grup, cu bobinele aşezate pe un cerc exterior, în dreptul spafiilor dintre bobinele interioare. Un sistem de angrenaje produce deplasarea intermitentă a bobinelor interioare şi, prin intermediul unor rofi dinţate satelite, ridică şi coboară bobinele exterioare deasupra şi dedesubtul celor interioare. Firele interioare merg direct la colector, pe când cele exterioare trec peste nişte ace, cari se ridică şi se coboară, ghidate de o coroană profilată, rotativă. La unele tipuri de maşini, mişcarea verticală a bobinelor exterioare este înlocuită prin mişcarea acelor conducătoare. Prin combinarea mişcării de rotaţie a firelor interioare cu mişcarea verticală alternativă a firelor exterioare, se obţine împletitura. Aceste maşini pot avea peste 300 rot/min, şi execută cabluri, fitiluri, şnururi, învelişuri de cabluri, de furtunuri, etc. î. împletit maşină de specială [cneiţHajib-HaH BH3aJibHafl MaillHHa; machine â tresser spé-ciale; Sonderflechtmsschine; special braiding machine; különleges fonógép]. Ind. îext., Mş.; Mă- mici. Se foloseşte la confecţionarea în masă a împletiturilor de sârmă.. Pentru a executa anu- Unealta maşinii pentru împletituri elicoidale de sârmă (pentru împrejmuiri, etc.). V/9///Í) role pentru îndreptat sârma; 2) fus Unealta maşinii care on- cânelai elicoidal, care dă sârmei dulează sârma (presă au- forma elicoidală; 3) deget pe care se strâng spirele cari, prin rotafie, se înşurubează automat în rândul precedent. tomată) înainte de a intra în maşina de împiefit propriu zisă. Í) poanson; 2) sârmă; S) mafrija. mite împletituri de sârmă mai groasă se folosesc şi maşini auxiliare pentru ondulat sârma (v. fig.). 2. împletitură [nJieTeHKa; naţie, tresse, cla-yonnage; Flechtwerk, Geflecht; braid, piait, basket-work; fonadék]: Produs obţinut prin împletire în sens restrâns (v. sub mpletire), făcută manual sau mecanic. 3. ~ dé sârmă [npoBOJiOHHafl ceTKa;treillis, tissu métáilique, foile métallique; Drahtgeflecht; wire gauze, wire netting; drótfonadék]: împletitură simplă sau combinată cu torsadare, etc., alcătuită din fire metalice până la cca 5 mm grosime. Poate fi rotundă, plată, sau sub formă de „pânză", de forme foarte variate (v. fig.); se execută manual (cu unelte ajutătoare) sau la maşini speciale, adaptate modelului împletiturii. Sârmele prea groase cari trebue împletite direct se trec mai întâi prin maşini de ondulat. împletiturile de sârmă se folosesc, mai ales, la împrejmuiri, la ciururi, la site, ca armare a zidăriilor sau a pavajelor, etc. — împletiturile de felul ţesăturilor au urzeală şi bătătură (cele mai fine având 100 ochiuri pe 1 mm2) şi se folosesc în special ca site, ca pânze metalice (la fabricare^, hârtiei), etc.;......se fabrică pe războaie asemănătoare celor pentru Diferite înrp'efifuri metalice (de sârmă). şină de împletit c'estirată a confecţiona numai un anurrif mcdel de împletitură şi a prelucra numai un enirrit mcterial, cu posibilităţi de variaţie foarte fibrele textile, îrrsă de construcţie mai robustă. Se fabrică din sârmă de oţel, de alamă, de aramă, etc., adesea protejată prin cositorire sau 55 zincare (înainte sau după împletire). La plasele metalice folosite în construcţii (pavaje, tavane), împletirea este adesea înlocuită sau completată cu sudură electrică prin puncte, la încrucişerile de fire. t. împletitura ţărănească [KycTapHoe njie-TGHHG; natte, tresse, clayonnage; Geflecht, Flechtwerk; tresswork, hurdle-work, basket-work; parasztfonadék]. Ind. făr.; împletitură făcută manual sau mecanic, în indusiriile ţărăneşti, împletirea manuală se poate face cu undrele, ace, iglifă, cosor, răş-chitor (v. fig;), etc. Se împletesc materiale flexibile ca: lână, răchită, paie, hameiu, trestie, papură, rafie, păr, câlţi, cânepă, sub formă de fire sau de făşii înguste. După materialul întrebuinţat şi după fineţa lucrului, împletiturile se clasifică astfel: grosolane, fine, artistice şi de fantazie. Răşchitor de mână, pentru tors materialul folosit în împletituri (păr, câlfi, cânepă, etc.). a) ramă de lemn. Í), şi 2) împletitur în patru colţuri; 3) împletitură simplă, folosită la fabricarea pălăriilor; i) înnăditură,» Prima categorie cuprinde produse folosite pentru ambalarea materiilor prime şi a produselor agricole şi industriale. Din categoria împletiturilor fine fac parte produsele fabricate după împletitură în şapte paie. A) paiele legate şi grupate; 8J faza I; C) faza a If-a; D) faza a lll-a. anumite tipare, ca îmbrăcămintea sticlelor, a co-şuleţelor, etc. împletiturile artistice cuprind obiecte cari reclamă o anumită pregătire şi dexteritate (de ex. pentru mobilier, etc.). Din ultima categorie fac parte produsele cari reclamă şi o contribuţie artistică şi o alegere specială a materialelor., împletiturile sunt folosite în gospodării (coşuri, preşuri, frânghii, etc.), ca şi pentru îmbrăcăminte (pălării) sau în agricultură (rogojini, sfoară, etc.). 2. Împletituri [c|)ainHHa, iuieieHb; clayon-nages; Flechtwerke, Hürde; wattlings; fonadék]. Hidr. a.: Gard despărţitor sau gard pentru consolidarea terenurilor, în special a taluzelor expuse eroziunii apelor, făcut din nuiele împletite între pari sau între ţăruşi înfipţi în pământ. V. şi Cleionaj. 3. implicită, funcţiune ~ [HeHBHan (jDyHKiţHfl; fonction implicite; implizite Funktion; implicit func-tion; implicit függvény]. Maf.: Expresiune de forma F(y,xi,.. ,,xn)=0, de n+1 variabile y, x±,... ,xn, care defineşte variabila y ca funcţiune de celelalte variabile: xlt x2,..., xn. 4. împlinire [HaCbmb; remblai; Damm; earth bank, embankment; feltöltés]. Drum.: Masă de nisip, de balast, de pietriş sau de materiale pă-mântoase, depusă într'o adâncitură de teren pentru a o umplea, sau îngrămădită într'un anumit loc pentru a se ridica nivelul terenului. 5. împlinit, trunchiu V. sub Tras, trunchiu 6. Impluvium [termen latin]. Arh.: Spaţiu descoperit, în atriul caselor romane, în care se amenaja un basin pentru colectarea apelor de ploaie. 7. Impostă [nHTa CBO^a, nHTa apKH; imposte; . Kămpfer; impost; imposzta, bolthajtásikezdőkő]. Arh.: Asiza, simplă sau mulurată, pe care se sprijine primul bolţar al unui arc sau al unei bolţi. s. împotmolire [3aHeceHHe hjiom, 3aHJiH-BaHH6; envasement; Verschlammung; silting up with műd; beiszapodás]. Hidr.: Proces natural de depunere a materialului de suspensie pe fundul unui curs de apă, din care rezultă o ridicare a fundului albiei, ceea ce constitue un pericol de inundaţie, în timpul viiturilor mari, şi poate fi o piedecă pentru navigaţie, la scăderea apelor. Nivelul apei subterane creşte, de asemenea, această apă fiind o continuare a nivelului apei cursului învecinat; dacă nivelul apei freatice ajunge la mai puţin de 0,30 m sub suprafaţa solului, se prejudiciază culturile existente. împotmolirea este accentuată în deosebi la cursurile de apă cari trec prin regiuni cu soluri lavabile, despădurite şi nestâncoase, şi mai ales în partea de şes, unde panta e mai mică şi meandrele albiei mai numeroase. 9. împrăştiere [pacceHHHe (cnapnAOB); dis-persion; Streuung; divergence; szórás]. Bis.: Răspândirea în raport cu ţinta, a punctelor de cădere, respectiv de explozie, ale proiectilelor trase succesiv cu o aceeaşi gură de foc asupra ţintei, împrăştierea este datorită micilor diferenţe în greutatea proiectilelor şi a pulberii de aruncare, condiţiunilor exterioare (vânt, etc.), cari diferă dela o tragere la alta, etc. 10. Impreg. Ind.chim. sp.: Lemn necomprimat, imbibat cu răşină de tip fenol-formaldehidă sau rezorcină-furfurol. Faţă de lemnul obişnuit, prezintă următoarele avantaje: rezistenţă mai mare contra organismelor distructive, rezistenţă electrică mai mare în atmosferă umedă, rezistenţă mai bună la acizi şi la compresiune; se umflă mai puţin şi se degradează mai greu. Prezintă însă i o fragilitate mai mare. (N. C.). 56 1. Impregnare [nponHTbiBaHHe, nponHTKa; imprégnation; Imprágnierung; impregnafion; teli-tés]. Tehn.: Fenomenul de pătrundere a unei substanţe lichide tnir'un material poros, sub acţiunea unor forje exterioare. Impregnarea poate fi naturală, dacă substanfa pătrunde în porii materialului datorită forfelor exterioare cari se exercită întâmplător în natură (de ex. imbibarea unei roce cu hidrocarburi), sau poate fi artificială, dacă se efectuează intenţionat, pentru a da materialului anumite proprietăţi (de ex. incombustibilitate, im-putrescibilitate, impermeabilitate, etc,). 2. Impregnare [nponHTbiBaHHe;imprégnation; Imprágnierung; imprégnation; beitatásj. Ind. cc.: Operaţiune de impregnare a pânzei cu soluţie de cauciuc; se face pe maşina de gumat, ob-ţinându-se semifabricate (inserţii de pânze pentru furtunuri, etc.) sau fabricate finite (haine impermeabile, muşamale, piei artificiale, etc.). 3. Impregnare [nponHTbiBaHHe, OTflejiKa (kojk); mise en suif; Imprágnierung; currying; be-itatás]. Ind. piei.: Operaţiune prin care, în tăbăcărie, se introduc cantităţi mai mari de grăsimi în diferite feluri de piei, ca piei tăbăcite vegetal pentru feţe de încălţăminte (tovaluri), crupoane pentru curele de transmisiune, blancuri pentru curelărie, piele de iuft cromată, impermeabilă, şi altele, în scopul impermeabilizării sau al obţinerii supleţei. Crupoanele de talpă tăbăcită în crom se impregnează adesea cu soluţii de colofoniu; ele devin astfel impermeabile şi îşi pierd caracterul lunecos, impregnarea cu grăsimi se face prin ungere la masă şi vălcuire la buloiu (v. Impermeabilizarea pieilor). Crupoanele pentru curele de transmisiune se impregnează adesea prin cufundare într'un amestec de grăsimi topite, în care se menţin până ce se impregnează cu cantitatea necesară; în acest caz, operaţiunea se numeşte branuire. Anumite articole tehnice de piele (de ex. pickerele pentru războaie de ţesut) se impregnează prin menţinerea în băi cu uleiu de spermaceti cald, timp de câteva luni. 4. Impregnarea beţelor de chibrituri [nponHT-Ka emiHeHHOH COJIOMKH; imprégnation destiges; Imprágnierung des Holzdrahtes; imprégnation of match wood; a gyújtószálak telítése]: Operaţiunea prin care, la fabricarea chibriturilor, beţele albe sunt tratate, înainte de uscare, cu o soluţie de 1,5° Bé acid fosforic sau fosfat de amoniu. Impregnarea se execută pentru ca, prin arderea băţului, carbonizarea acestuia să se facă imediat şi complet, împiedecând astfel băţul să mai rămână incandescent pentru a nu putea provoca incendii, dacă e aruncat. 5. Impregnarea lemnului [nponHTKa ^epeBa; imprégnation du bois; Holzimprăgnierung, Holz-trănkung; imprégnation of wood; fatelítés]. Ind. lemn.: Impregnare efectuată pentru a mări rezistenţa lemnului la acţiunea bacteriilor putre-fiante, sau pentru a-l face incombustibil. Prin im* pregnare se măreşte până la de şase ori timpul de folosire al lemnului; acest timp depinde de felul lichidului impregnant, de metoda folosită pentru impregnare şi de esenţa lemnului. Lemnul impregnat este însă mai greu, mai puţin flexibil, şi se prelucrează mai greu. — Impregnarea se execută, dacă e posibil, după fasonarea lemnului; lichidul de impregnat trebue să fie cald, pentru a pătrunde mai uşor şi mai adânc în masa lemnului; impregnarea lemnului îngheţat trebue făcută după desgheţare, iar durata de impregnare trebue prelungită; lemnul de impregnat trebue să fie complet uscat, mai ales dacă impregnantul este vâscos; la impregnarea prin simplă vopsire trebue să se repete operaţiunea, după prima uscare; în maşa lemnului care va sta în pământ umed, impregnantul trebue să pătrundă cât mai adânc. Substanţele impregnante folosite de obiceiu sunt derivaţii fenolici şi crezolici obţinuţi prin distilarea cărbunilor pentru cocsificare, ca şi soluţii germicide (de sulfat de cupru, sulfat de fier, fluorură de sodiu, sublimat coroziv, etc.). Dacă materialul se foloseşte ca lemn de construcţii, pentru depozitarea alimentelor sau a nutreţurilor, trebue să se evite folosirea substanţelor otrăvitoare sau rău mirositoare. Impregnarea lemnului prin cufundarea lui în lichidul impregnant prezintă desavantajul că nu asigură pătrunderea impregnantului destul de adânc şi uniform în masa lemnului, şi că este, uneori, prea costisitoare. — La impregnarea prin vopsire, impregnantul este întins pe suprafaţa lemnului, în unul sau în mai multe straturi (mai ales pe lemnul fasonat în prealabil). — Impregnarea prin injectare e folosită la lemnul lung de construcţie şi la stâlpii de telegraf. Lemnul de impregnat se aşază inclinat pe capre; o conductă cu o garnitură de etanşare fixată pe capătul superior al stâlpului asigură legătura dintre acesta şi rezervorul cu impregnant (situat la cca 10 m deasupra lui), pentru ca impregnantul să expulseze seva din celulele lemnului şi să-i ia locul. Prin injectare se pierde mult impregnant, din cauza crăpăturilor lemnului şi fiindcă celulele rămân pline cu impregnant, deşi ar fi suficient ca numai membrana celulelor să fie acoperită cu o peliculă de lichid. — Impregnarea în autoclave, care e folosită cel mai des, se face în autoclave lungi de 20 ■ ■ -30 m, în cari lemnul e introdus pe cărucioare metalice; apoi impregnantul este trimis la 6 ■ ■ ■ 8 at. înainte de introducerea impregnantului se pompează, uneori, în autoclavă, aer la o presiune de 2" *4 at, pentru a comprima aerul din celulele lemnului. După terminarea impregnării, aerul din celule revenind la presiunea normală, expulsează excesul de impregnant, aşa încât rămâne numai o peliculă aderentă pe pereţii celulelor. Astfel se economjseşte mult impregnant. — Pentru a se realiza o impregnare rapidă a pieselor puse în lucru, se foloseşte impregnarea prin cartuşe cu impregnant, cari sunt introduse în găuri practicate în lemn şi astupate apoi cu cepuri de lemn. Impregnantul iese cu timpul din cartuş şi impregnează regiunea din jurul găurii; astfel se obţine o impregnare locală, numai a părţii expuse degradării. 57 1. Impregnol. V. Impregnol M. 2. impregnol M. Chim.: Emuisiune de parafină, tntrebuintată pentru impregnarea textilelor, în vederea impermeabilizării lor. (N. D.). 3. împrejmuire [3a6op, H3ropoAb; cloture, enclos, haie; Hecke, Einfriedigung, Einzăunung; fence, hedge, enclosure; kerítés]: Construcţie de lemn, de metal, de zidărie, de pământ, etc., sau plantaţie care înconjură un teren pentru a-l limita şi a-l izola de împrejurimi. Daca este executată sub forma unui perete vertical, plin sau cu goluri, se numeşte gard. 4. Impresie stereoscopică [cTepeocKoimqec-KHă OTrieqaTOK ; impression síéréoscopique; Raumeindruck; stereoscopical impression; sztereoszkópikus benyomás, térbeli benyomás]: Sensaţia vizuală de spafial pe care o are un observator care examinează o stereogramă cu ajutorul ste-reoscopului, când vede un film în relief sau când examinează o imagine reprodusă după metoda anaglifului, cu ajutorul ochelarilor coloraţi (în două colori complementare). 5. Impresiune [otthck, OTneqaTOK; impression; Druck, Abdruck; impression, printing; nyomtatás, lenyomat]. Arte gr.: Copia unei figuri, realizată pe o suprafaţă plană, prin operaţiunea imprimării. 6. Imprimare [neqaTaHHe; procédé d'impres-sion; Druckverfahren; printing, printing process; nyomtatás, szövegnyomás]. Arte gr.: Operaţiunea de transpunere pe hârtie a unui text format din litere de tipografie, a unui clişeu de metal sau a unei gravuri în metal, în lemn, linoleum sau piatră litografică. — Imprimarea se face cu o pastă colorată (cerneală tipografică), care, fiind aplicată pe floarea literei, pe clişeu sau pe piatra litografică, se transpune, prin presare, pe hârtie. Se numeşte tipărire, în special imprimarea textului scris, sub formă de cărţi, de ziare sau de accidente. — Tipărirea cuprinde două grupuri de operaţiuni: Culegerea, adică asamblarea literelor si a semnelor tipografice sub formă de text, şi imprimarea propriu zisă, adică transpunerea textului pe hârtie. Culegerea poate fi făcută manual sau cu maşina. în culegerea manuală, culegătorul alege, în casa de litere (v.), literele şi semnele tipografice în ordinea din text, şi Je aşază în culegar (v.), pentru a compune rândurile. Când culegarul este plin, rândurile culese se aşază într'o tavă cu margini ridicate petrei laturi, de lemn sau metalică, numită luntre sau şif. De pe textul din luntre se trag foi imprimate — şpalturi — pe cari se fac corecturi, înlocuind apoi literele sau semnele tipografice greşite (corectură de casă). Se trag noi şpalturi, cari se trimit autorului pentru corectare (corectură de autor). Se dispune apoi textul în pagini (paginare); autorii efectuează corecturile definitive, după care dau „bun de imprimat". Formele în pagină sunt aşezate apoi într'o ramă numită rama de închis formele, şi anume în ordinea şi în poziţia în care, după imprimare, paginile urmează numerotarea curentă. între forme se dis- pun piese de distanţă, de metal, sau, uneori, de lemn, numite regleţi, totul fiind încheiat cu piese numite piese de închidere, astfel încât să nu joace formele ansamblului, care se numeşte şi el formă. Forma aşezată astfel pe fundamentul maşinii este gata de imprimat. Culegerea poata fi făcută şi la maşină, cule-gându-se literă cu literă, la maşina numită monotip (v.), S3U rând cu rând, ia maşina numită linotip (v.). înainte de imprimarea propriu zisă, formele sunt preparate prin batere cu un ciocan peste o bucată de lemn, numită călfuţă, pentru a aduce floarea literelor la aceeaşi înălţime. Urmează apoi „potriveala", care se face pentru a pregăti piesa care va apăsa foile pe formă, astfel încât, după imprimare, textul să aibă acelaşi ton de negru, pe întreaga foaie de hârtie. Potriveala consistă în lipirea unor straturi de hârtie peste piesa de apăsare, în locurile în cari o primă imprimare de probă arată text prea slab. — Pentru a asigura posibilitatea imprimării mai multor ediţii, formele culese pot fi înlocuite, la maşina de imprimat, prin clişee obţinute prin stereotipie (v.) sau prin galvanotipie (v.). 7. ~ cilindrică [(iţHJiHH^pHHOCKoe) nenaTa-HHe; impression par machine^â cylindres; Zylinder-druckverfahren; revolution printing, cylinder printing; hengernyomás]: Imprimare la care forma sau clişeul sunt plane, iar piesa de presare a hârtiei pe clişeu sau pe formă este un cilindru care se rostogoleşte, apăsând succesiv hârtia pe diferitele porţiuni ale formei. Fundamentul maşinii sé deplasează în acest timp, înaintând sub cilindru şi ieşind de sub el. Hârtia folosită este tăiată, în prealabil, la dimensiunile coaiei de imprimat. în faţa cilindrului se găsesc doi sau trei cilindri de diametru mic, cari ung floarea literelor din forme cu cerneala primită dela un ductor. Prin acest procedeu se imprimă pe o singură faţă a hârtiei. s. ~ plană [iuiocKoneHaTatme; impression par machine â platine; Plandruckverfahren; pla-ten press printing; siknyomás]: Imprimare care foloseşte atât clişee sau forms plane, cât şi piese plane de presare a hârtiei. Presiunea se exercită deodată pe întreaga suprafaţă a clişeului. Se folosesc maşini numite tighel. Procedeul se foloseşte, de obiceiu, pentru imprimarea accidentelor. 9. ~ rotativă [poTatţHOHHoe nenaTanne; impression par machine rotative; Rofationsdruck-verfahren; rotary machine printing; körforgónyomás]: Imprimare la care se folosesc cilindri rotitori atât ca piese de presiune, cât şi ca forme sau clişee. Maşina are mai mulţi cilindri de presiune, şi doi cilindri cari poartă formele de pe cele două feţe ale hârtiei de imprimat, care ieser astfel, din maşină, tipărită pe ambele feţe. Hârtia folosită este introdusă în maşină în suluri, ea fiind tăiată automat la dimensiunile dorite. Procedeul se foloseşte mai ales Ia imprimarea ziarelor. 58 1. Imprimare în colori [nenaTaime KpacKa-MH, xpOMOTHllHH; impression en couleurs, chromotypie, chromoiypographie; Farbendruck, Farbenbuchdruck; colour priniing; színnyomás]. Áríe gr.: Executarea unei imprimări în două sau în mai multe colori, prin una sau prin mai multe treceri prin presa de imprimare. 2. Imprimarea textilelor [HaŐHBKa TKanefi; impression des tissus; Zeugdruckerei; tissue printing; textilnyomás]. Ind. text.: Realizarea de desene colorate pe ţesături, aplicând colorantul pe suprafata ţesăturii. Colorantul pătrunde în ţesătură şi se fixează pe fibră sau se combină cu ea, prin acţiunea mordanţilor* a substanţelor oxidante sau reducătoare, sau a agenţilor fixatori (al-bumină. cazeină, celuloză solubilizată, etc.). Imprimarea ţesăturilor se face fie manual, cu ajutorul şabloanelor sau al tiparelor, fie cu maşini. Maşinile de imprimare lucrează cu rulouri de cupru, pe cari se gravează desenul de imprimat. Se realizează astfel desene cari au până la 16 colori. s. Imprimerie [THnorpacjpHH; imprimerie, ty-pographie; Druckerei, Buchdruckerei; printing office; nyomda]. 1. Arie gr.: Industria lucrărilor grafice. Sin. Tipografie. — 2. Ind. text.: Secjie a industriei textile, în care se face imprimarea ţesăturilor. — 3. Atelier de imprimerie. 4. împroşcare [pa30pbi3rHBaHHe, nyjibBepH-saiţHH; giclage, pulvérisation; Spritzverfahren; spraying; fecskendezés]. Metl.: Procedeu prin care un material în stare lichidă sau granuloasă este împroşcat sub presiune — printr'un ajutaj — asupra unui obiect (formă, piesă, etc.). Procedeul se foloseşte la curăţirea pieselor (de ex. sablare, împroşcare cu granule de oţel, etc.) sau la metalizare (v.). Curăţirea pieselor prin împroşcare se poate face cu nisip, adică prin sablare, seu cu granule de oţel. Instalaţia de sablare (v. fig.) cuprinde: un rezervor cu nisip (Í), conducte pentru aerul comprimat (3), şi ajutajul de împroşcare a nisipului (4). Pentru curăţirea pieselor, nisipul — cu granule de 1 • ■ * 2 mm — e împroşcat cu a-j utorul aerului comprimat la cca 7 at. Uneori, sablarea e folosită pentru objinerea unor suprafeţe mate; în acest caz se împroaşcă nisip cu granule de 0,2- ■ *0,5 mm. împroşcarea cu gra- nule de oţel se face cu un pulverizator rotitor (instalaţie redusă, mai puţin costisitoare). 5. Impuls [HMnyjibC; impulsion; Impuls; momentum, impulse; impulzus, lökés]. Fiz.: Produsul masei m a unui punct material prin vitesa sa v în raport cu un sistem de referinţă inerţial (impulsul mecanic al unui punct material în raport cu acel sistem de referinţa) — sau suma vectorială a produselor maselor mi ale punctelor materiale ale unui sistem de puncte, prin vitesele lor vi în raport cu un sistem de referinţă inerţial (impulsul mecanic a sistemului de puncte materiale): p= Impulsul mecanic al unui sistem izolat de puncte materiale e constant în valoare absolută, în direcţie şi sens (v. Impulsului, teorema ~). Dacă un sistem de puncte materiale este însă în interacţiune cu un sistem fizic care nu e supus legilor Mecanicei (de ex. cu un câmp electromagnetic), impulsul mecanic definii pentru acel sistem nu se conservă, chiar dacă el constitue, împreună cu sistemul care nu se supune legilor Mecanicei, un sistem izolat. Impulsul mecanic este deci o mărime vectorială definită în aşa fel, încât să se conserve pentru sistemele izolate formate numai de puncte materiale. Se poate defini, după acest principiu, şi un impuls al sistemelor fizice cari nu se supun legilor Mecanicei macroscopice, şi anume dacă acestea pot intra în interacţiune cu un sistem mecanic macro-scopic pentru care a fost definit impulsul mecanic, şi dacă se poate construi o mărime vectorială care să depindă numai de mărimile de stare ale acelor sisteme fizice şi care, adunată vectorial cu impulsul sistemului mecanic, să aibă proprietatea de a da o sumă care se conservă dacă ansamblul format de toate sistemele în interacţiune este izolat. Impulsul unui astfel de sistem se defineşte tocmai prin mărimea vectorială care are această proprietate. Astfel, în teoria câmpului electromagnetic se arată că vectorul y J 4nc în a cărui integrală de volum intervine vitesa c de propagare a undelor electromagnetice în vid şi produsul vectorial al intensităţilor E şi H ale câmpurilor electric şi magnetic, în sistemul de unităţi al lui Gauss), satisface condiţiunile impuse. Deci, mărimea EXH Atic poate reprezenta densitatea de volum a impulsului electromagnetic. — în general se arată, în teoria câmpurilor de forţă; că, dacă ecuaţiile câmpului derivă dintr'un principiu variaţional de tipul principiului lui Hamilton, se poate totdeauna defini o densitate de impuls, a cărei componentă în direcţia tangentei unei curbe de coordonate e egală cu derivata variaţicnală (v. Variaţională, Instalaţie de sablare. Í) rezervor cu nisip; 2) pâlnie de încărcare; 3) conducte de aer comprimat; 4) ajutaj de împroşcare. 59 derivată a funcţiunii lagrangiene în raport cu coordonata respectivă. De asemenea, în Fizica atomică, impulsul unei microparticule se defineşte drept mărimea vectorială care depinde de mărimile ei de stare şi care, adunată cu impulsul unui sistem mecanic macroscopic, pentru care nu există restrictium în măsurarea poziţiei şi a vitesei, şi cu care micro-particula poate intra în interacfiune, dă o sumă care se conservă dacă sistemul format de micro-particulă şi de sistemul macroscopic este izolat. — în Mecanica clasică se consideră că masele ale punctelor materiale pentru cari se defineşte impulsul sunt constante. Se poate defini deci, în orice moment, un centru de masă (centru de greutate) al unui sistem de puncte materiale mit cari ocupă pozif ii le de raze vectoare r^ în raport cu un anumit sistem de referinţă, punând vectorul său de poziţie p egal cu expresiunea 'Zmj-_ i> t p=_s^7' şi poziţia lui e independentă de sistemul de referinţă, isr impulsul sistemului de puncte materiale rezultă egal cu produsul sumei maselor prin vitesa centrului lor de greutate: în Mecanica relativităfii restrânse se arată că masele mi ale punctelor materiale depind de masele lor proprii moi şi de vitesele lor vi în raport cu sistemul de referinţă fafă de care se determină impulsul: unde c este vitesa de propagare a undelor electromagnetice în vid. — Cele trei componente ale impulsului sunt componentele spaţiale ale unui tetravector de univers (v.), a cărui componentă temporală e câtul energiei W a particulei prin vitesa c. Tetravectorii impuls-energie si punctelor materiale sunt de tip temporal, fiindcă / W\2 „ m0(c'2~ v~) - (t) ~p'= = ”v'>0' îetravectorul impuls-energie al particulelor cu masa de repaus nulă este un tetravector de sca- W Iar nul, fiindcă pentru ele p =—. Particulele cu masă de repaus nulă sunt fotonii, şi, eventual, neulrinii. Pentru fotoni, relaţia dintre impuls şi energie este aceeaşi ca şi pentru un pachet de unde electromagnetice. î. Impulsie de curent [HMnyjibc Tona; impulsion de courant; Stromstofj; current impulse; áramlökés]. £/..* Emisiune scurtă de curent electric. 2. Impulsor [HMnejiJiep; turbine, roue â ailet-tes; Fliigelrad; impeller; járókerék]. Mş.: Rotor de pompă centrifugă. 3. Impulsului, momentul ~ [MOMeHT HMnyjib-ca; moment de I'impulsion; Impulsmoment; impulse moment; impulzusnyomaték]. Fiz.: Produsul vectorial M al razei vectoare r a unui punct material în raport cu un punct O, fix într'un sistem de referinţă inerţial, prin impulsul mecanic mv al punctului: M—TX (mv) se numeşie momentul impulsului mecanic al punctului material în raport cu punctul O. Suma momentelor impulsurilor mecanice ale punctelor unui sistem de puncte materiale, în raport cu un punct fix într'un sistem de referinţă inerţial se numeşte momentul impulsului mecanic al sistemului în raport cu acel punct. — Conceptul de moment al impulsului se poate defini în acelaşi fel şi pentru sistemele fizice cari nu se supun iegilor generale ale Mecanicei macroscopice, de exemplu pentru impulsul electromagnetic sau pentru impulsul particulelor elementare de materie. 4. Impulsului, teorema ~ [TeopeMa Mexami-HeCKoro MOMeHTa; thécréme des quantités de mouvements; Impulssatz; theorem of momentum; impulzustétel]. Fiz.; 1. Variaţia în raport cu un sistem de referinţă inerţial, a impulsului mecanic p al unui punct material, raportată la unitatea de timp, este eqală cu forţa F care se exercită asupra punctului: p = F („legea" a doua a Iui Newton). Această „teoremă" defineşte de fapt forţa (v.) care se exercită asupra unui punct material. — 2. Variaţia în raport cu un sistem de referinţă inerţial a impulsului mecanic al unui sistem de puncte materiale Pi (z = 1,2,y * ,n), de mase mi şi vitese vi raportată la unitatea de timp, este egală cu suma vectorială a forţelor exterioare Fi cari se exercită asupra punctelor sale materiale: unde 1 n P - S mi Vi i* 1 este impulsul sistemului de puncte Ea se poate pune în mecanica clasică şi sub forma i= 1 P fiind vectorul de poziţie al centrului de greutate şi M fiind masa totală, egală cu suma maselor punctelor materiale; centrul de greutate are deci mişcarea unui punct de masă M asupra căruia ar acţiona toate forţele exterioare. în câmpul electromagnetic, teorema impulsului e valabilă sub forma următoare: Forţa electromagnetică ponderomotoare rezultantă F care se 60 exercită în câmpul electromagnetic asupra unor corpuri e egală cu suma dintre integrala de suprafafă a tensiunilor fictive maxweiliene (v.), cari au după orientarea v, de versor &v, expresiunea: T = 2E(Düv)-uvED + 2H (Büy)-uvHB 8 it -&v integrala fiind extinsă asupra unei suprafefe Si care închide corpurile, şi dintre scăderea, raportată la unitatea de timp, a impulsului electromagnetic p =eexh tem \ —------ J 4 71 c al câmpului din volumul v din interiorul acelei suprafefe: r f 'TAC ^em >s, dacă Tn este tensiunea fictivă maxwelliană în elementul de arie dS. Fiindcă for{a F este egală cu derivata în raport cu timpul a impulsului mecanic p al corpurilor din interiorul suprafeţei Sit teorema impulsului se poate pune sub forma d (?+âj = j át JS; Sub această formă, teorema enunţă că variaţia în unitatea de timp a impulsului total p + pem dintr'o regiune se datoreşte excluziv transportului corespunzător de impuls Í rnds % prin frontiera regiunii. î. Impulsului, teorema momentului ~ [TeopeMa MOMeHTa HMnyjlbCa; théoréme du moment de l'impulsion; Impulsmomentlehrsatz; impulse moment theorem; impulzusnyomatéki elv]: Derivata în raport cu timpul a momentului impulsului mecanic în raport cu un punct O, fix întrfun sistem de referinţă inerţial, al unui sistem compus din unul sau din mai multe puncte materiale este egală cu suma momentelor forţelor exterioare cari se exercită asupra sistemului, în raport cu acelaşi punct fix: ffcxFJ. Această teoremă este o consecinţă a teoremei impulsului şi a principiului acţiunii şi reacfiunii aplicat forţelor interioare. Punctul fix O din enunţul teoremei poate fi înlocuit cu centrul de greutate al sistemului, chiar dacă acesta este mobil. Dacă sistemul nu e supus niciunei forfe exterioare, momentul impulsului e un vector constant, în mărime şi direcţie. — în câmpul electromagnetic, teorema momentului impulsului e valabilă sub formă următoare: Momentul rezultant în raport cu un anumit punct, fix într'un sistem inerţial, K -j r X fdv al forjelor electromagnetice ponderomotoare de densitate de volum /, cari se exercită în câmpul electromagnetic asupra unor corpuri, e egal cu suma dintre integrala de suprafaţă a momentelor în raport cu acel punct ale tensiunilor fictive maxweiliene Tn (v. şi sub Impulsului, teorema ~), extinsă asupra unei suprafeţe Si care închide corpurile, şi dintre scăderea, raportată la unitatea de timp, a momentului rezultant în raport cu acelaşi punct: (ÉXH) ^ Ane rX- iv, al impulsului electromagnetic al câmpului din volumul v din interiorul acelei suprafefe : I-S?xf.dí-í£. dacă Tn este tensiunea fictivă maxwelliană în elementul de arieMS. Această teoremă rezultă din teorema impulsului electromagnetic şi din proprietatea de simetrie a tensorului tensiune fictivă maxwelliană (v.). Fiindcă momentul static K este egal cu derivata în raport cu timpul a momentului rezultant M al impulsului mecanic al corpurilor din interiorul suprafefei Sit teorema momentului impulsului se poate pune sub forma d(M + Mem) di Sub această formă, teorema enunţă că variaţia în unitatea de timp a momentului impulsului total M + Mem dintr'o regiune se datoreşte excluziv transportului corespunzător de moment al impulsului ^ SirXT* prin frontiera regiunii. în Mecanica cuantică, componentele momentului impulsului unui sistem atomic sunt reprezentate prin trei operatori hermitici Mx, My şi Mz, cari nu comută între ei, ci satisfac următoarele relaţii de necomutativitate: MxMy-MyMx h fiind constanta lui Planck, şi alte două cari se obţin prin permutări circulare ale indicilor x, y, z. Din aceste relaţii rezultă că nu toate componentele pot fi măsurate simultan cu precizie, afară de cazul când sunt toate nule. — Mai rezultă că proiecţia pe o anumită axă, care poate 61 -fi luată ca axă Oz, nu poate lua decât valori de forma h z- m, 2% unde m este un număr, numit numărul cuantic magnetic al sistemului, care parcurge valori în progresie aritmetică cu rafia 1, dela o valoare minimă — / până la o valoare maximă + 1: YYl ~ — /, — /-J- 1 | . . . , / — 1 , /, numărul / fiind un întreg pozitiv sau nul, sau un semiîntreg pozitiv, care este legat de mărimea momentului impulsului prin relaţia Se arată că momentelor impulsului datorite mişcării de translaţie a unei particule le pot corespunde numai valori întregi ale numărului cuantic l. Valorile semiîntregi pot corespunde numai unui eventual moment cinetic propriu al particulei. Un astfel de moment cinetic propriu se numeşte „spinul" particulei. — Electronul, protonul şi neutronul au un spin care corespunde 1 valorii /=2' ^eu^eronu^ un spin care corespunde valorii /=1, iar particula a un spin care corespunde valorii /=0. î. Impuritate [npHMecb, HenHCTOTa* impu-reté; Verunréinigung; impurity, impureness; tisztát-lanság]. Gen.: Corp sau substanţă străină cari au ajuns în mod neintenţionat în masa unei substanţe sau a unui material, şi cari au, în general, o influenţă defavorabilă asupra calităţii acestora. Dacă impurităţile sunt în proporţie mică şi, mai ales, dacă sunt fin şi uniform diseminate, efectul lor este, uneori, neglijabil; alteori, ele pot fi chiar utile în această stare, fiindcă îmbunătăţesc calitatea materialului. 2. Impurităţi atmosferice [a tm o c 4? epHa H HbiJib; poussiéres atmosphériques; Luftstaub; af-mospheric dúst; légpor]. V. sub Plancton atmosferic, a. împuşcare [najieHHe rnnypoB; coup de feu; Schiefjen; shooting; lövés]. Mine: 1. Operaţiunea de perforare a coloanei de exploatare a unei sonde, chiar în interiorul sondei, la adâncimile dorite, cu ajutorul unui dispozitiv numit „puşcă" şi care împuşcă gloanţe ascuţite de oţel cu ajutorul unui exploziv puternic. Mai multe . astfel de puşti, montate una peste alta într'un cadru masiv de oţel, sunt coborîte în gaura sondei de un cablu conductor, până la punctul în care trebue efectuate perforaţiile. Conductele electrice din inima cablului sunt legate la o sursă de energie electrică dela suprafaţă, astfel încât diferitele încărcături să poată fi amorsate deodată. Explozivul este aprins de un filament metalic, încălzit până la incandescenţă. Puştile sunt etanşe faţă de fluide la presiuni mari. Dispozitivul care conţine puştile şi cablul special care-l coboară sunt transportate la sondă pe un camion automobil (dubă), special echipat cu un troliu şi cu echipamentul electric necesar pentru a da foc încărcăturilor şi a încerca circuitele. Perforarea coloanelor prin împuşcare este superioară perforării mai vechi, mecanice, fiindcă este rapidă, şi găurile formate sunt curate, cu foarte puţină distorsiune a materialului înconjurător. — 2. întrebuinţarea explozivilor pentru a mări producţia stratelor productive constituite din roce dure, ale căror părţi componente fine prezintă o rezistenţă neobişnuită la scurgerea ţiţeiului în gaura sondei. De obiceiu, rocele sunt împuşcate cu o încărcătură de nitroglicerină, de fulmicoton sau dinamită, pentru a deschide canale în roca-magazin şi a uşura scurgerea. Aprinderea şi explozia încărcăturii, care e introdusă într'un recipient metalic cilindric, etanş la presiuni mari de apă, numit torpilă, se fac fie mecanic, prin per-cusiune (greutate în cădere), fie prin curent electric. Sin. Torpedare. — 3. întrebuinţarea explozivilor pentru extragerea de coloane de burlane parţial prinse de teren. Dacă din orice motive, de exemplu când se abandonează o sondă, se urmăreşte să se extragă cât mai multe burlane din sondă şi e!e nu ies prin simpla tragere cu macaraua, fiindcă sunt prinse de teren, se întrebuinţează explozivi, pentru a desface coloana, împuşcând la o mică distanţă deasupra sabotu-lui. Dacă nu se desprinde coloana, se mai împuşcă odată, la oarecare distantă deasupra primei împuşcături, şi împuşcarea se repetă din ce în ce mai sus, până când coloana de burlane este liberată şi poate fi extrasă cu macaraua. — 4. întrebuinţarea explozivilor la instrumentaţia la sonde în sapă, când niciunul din mijloacele mecanice nu a reuşit; se distruge astfel obstacolul care împiedecă să se continue forajul în sondă. 4. împuşcare. Mine: Sin. Explodare (v.). 5. împuşcat, material ~ [MaTepnaJi, oőpa-30BaBiiiHHCH najiemieM mnypoB; matériel ob-tenu par l'explosion des trous de mine; beim Schiefjen erhaltene Schuttmassen; ground broken by shooting; lövés által kapott törmelékanyag]. Mine: Material obţinut prin împuşcarea găurilor de mină. 6. împuşcătură. Mine. V. Lot de împuşcare. 7. Imun. Legcult.: Varietate de pătlăgele roşii, cu portul pitic, timpurie, rezistentă la boale. Are fructul mic sau mijlociu, cu pulpa cărnoasă, fină şi gustoasă. 8. Imun [HMMyHHbiH; immun; immun; immuné; sérthetetlen]: Calitatea unui individ de a prezenta imunitate. 9. Imunitate [HMMyHHTeT; immunité; Immu-nitát; immunity; sérthetetlenség]. Biol.: Proprietatea unui organism de a nu contracta anumite boale, deşi au pătruns în el agenţii lor microbieni. Imunitatea la animale poate fi datorită, în unele cazuri, activităţii leucocitelor, cari cmoară microbii 62 printr'un proces numit fagocifoză, iar în alte cazuri, prezenfei în sânge a unei substanţe care distruge microbii sau care împiedecă desvoltarea lor. Aceasta substanţă poate fi un toxic general pentru microbi, sau poate avea acfiune specifică împotriva unui singur fel de microbi. Se deosebesc: imunitate naturală, dacă aceasta nu este datorită unei îmbolnăviri prealabile sau unei inoculări, şi imunitate căpătată, care apare fie în urma însănătoşirii după o anumită boală, fie în urma unor infecţiuni slabe, succesive, cari nu produc însă boala respectivă, fie în urma introducerii în corp a unui ser sau vaccin, sau a unor toxice pentru microbi. In unele cazuri, imunitatea faţă de anumite infecţiuni poate fi obfinută prin transformări morfologice sau prin mijloace de protecfiune mecanică. Astfel, de exemplu în cazul plantelor, apar formaţii de suber, secrefiuni de răşină (cazuri de imunitate activă), sau îngroşeri ale peliculei (cuticula) care înveleşte, la exterior, tija şi frunza, etc. (imunitate pasivă). î. Imunochîmie [hmmyhoxhmhh; immunochi-mie; Immunochemie; immunochemistry; immunokémia]. Chim. biol.: Ramură a Chimiei, care se ocupă cu studiul proprietăţilor chimice ale anti-genilor şi ale anticorpilor, şi cu cercetarea naturii reacţiilor antigen-anticorp. Imunochimia a realizat sintetizarea unor antigeni artificiali, prin introducerea unor grupări chimice noi în diferite proteine, şi aceasta a permis studierea amănunţită a legăturii dintre specificitatea antigenului şi structura grupării determinante. Imunochimia tinde să stabilească condiţiunile chimice în cari apar imunitatea şi rezistenţa unui organism la atacul microbilor. 2. In Chim.: Simbol literal pentru elementul Indiu. s. In [jieH; lin; Flachs, Lein; flax; len]. Bot., Ind. text.: Linurri usitatissimum L.; familia linaceelor. Plantă anuală sau vivace, cu florile dispuse în corimb puţin paniculat, de coloare albă, albastră, sau dela roşu luminos la roşu închis, înflorind din Mai până în Octomvrie. É cultivată în regiunile temperate, atât pentru fibrele textile, cât şi pentru uleiul extras din seminţe. Ss înmulţeşte fie prin semănare direct la locul definitiv, fie prin des-părfire. — Pentru fuior se cultivă de preferinţă în regiunile de deal cu umiditate mai mare. Cultura se face în rânduri dese, pentru a se evita ramificaţia tulpinei, care ar da fibre scurte. Recoltarea se face înainte ca planta să ajungă la maturitate, pentru a se obţine fibre de calitate. — Pentru uleiu se cultivă mai ales în regiunile de şes. Cultura se face în rânduri rare. Recoltarea plantei se face la maturitate, şi deci fibrele tulpinei sunt de calitate inferioară. Seminţele recoltate au un conţinut mediu de 32*-*38°/0 uleiu, şi o greutate hectolitrică de 64- -*75 kg. — Cultura iui pe acelaşi teren trebue făcută numai din cinci în cinci ani, fiindcă sărăceşte mult terenul. Se cultivă multe specii şi varietăfi: inul de iarnă, viguros, cu tulpine puternice, puţin înalte, dar foarte ramificate; inul de primăvară sau de vară, puţin productiv în seminţe, dar cu firele fine şi mult căutate; inul de Riga, care dă fuioare de calitate superioară; inul de Pskoff, de primăvară, o varietate mai înaltă a inului de Riga; inul cu flori albe, de primăvară, cu tulpine de mărime mijlocie, puţir* ramificate, şi care dă fuioare de calitate ordinara; inul cu boabe galbene, originar din America de Nord; inul vivace sau de Siberia, varietate comună; etc. — în ţara noastră se cultivă următoarele specii: inul de toamnă, a cărui cultură nu e avantajoasă în clima noastră, şi inul de primăvară, care este de două feluri: inul închis sau alb (ale cărui capsule rămân închise la coacere), înalt de 70”’100 cm şi cu seminţe mici, ovale, cafenii, strălucitoare, şi inul deschis (ale cărui seminţe se deschid la coacere), cu tulpina mai scundă, cu fibrele mai fine, şi care produce sămânţă mai multă. Uleiul din seminţele de in se întrebuinţează mult în pictură, în industria textilă şi în medicină, iar pulberea de seminfe, pentru prepararea de cataplasme emoliente. Fibrele se extrag prin topire, apoi se melitează, se pieptenă, se perie, se taie şi sé înălbesc. 4. înaintare. V. sub Avans şi sub Mecanisme de înaintare. 5. înaintarea electrodului [npo^BHHceHHe 3JieKTp0fta; avancement de l'électrode; Vor-wărtsbewegung der Elektrode; welding electrode advance movement; elektróda előrehaladás]. V. sub Sudură electrică. 6. înaintarea unei galerii [npoxoAKa uiTOJib-HH; avancement d'une galerie; Auffahren einer Strecke; advancing of a gallery; táró előhaladása]. Mine: Ansamblul lucrărilor executate pentru a mări lungimea unei galerii într'un zăcământ. — Se deosebesc: 7. ~ cu palplanşe [npoxoftKa 3aŐHBHOH Kpe-ribîo; avancement avec palplanches; Auffahren mit Getriebepfahlen; advancing with sheet piles; karós előhaladás]: Procadeu de înaintare a unei galerii de mină, folosit pentru străbaterea rocelor neconsistente (desagregate), lipsite de apă sau foarte pujin acvifere, cari au tendinţa de a se prăbuşi din tavanul galeriei. Consistă în înfigerea, în roca desagregată din tavan, a unor scânduri de stejar, numite palplanşe sau frigări, pentru a-l susţine şi a uşura operaţiunile de tăiere, cari urmează. Pe măsura înaintării, se procedează la executarea armării definitive. Sin. înaintare cu frigări. s. ~ cu pi coţi [npoxoAKa nHKOTaîKOM; poussage aux picots, avancement aux picots; Auffahren mit Spitzkeilen; advancing with wooden picks; szádfalas előhaladás]: Procedeu de înaintare a galeriilor, aplicat în roce desagregate şi acvifere, consistând în căptuşirea tălpii şi a frontului de înaintare cu bucăţi de lemn conice, numite picoţi, şi în sprijinirea tavanului şi a pereţilor cu palplanşe. Pe talpa galeriei se aşază, deasupra picoţilor, dulapi de lemn de brad, pe cari se sprijină stâlpii cadrelor. Picoţii sunt bătuţi cu ciocane sau cu berbeci de lemn. Parale! cu 63 înaintarea, se execută şi susţinerea definitivă a galeriei. 1. înaintarea cu scut [npoxoAKa co iiţHTOM; avancement au bouclier; Auffahren mitOrtsbrettern, Auffahren mit Zumachebrettern; advancing with shields; pajzsos előhaladás]: Procedeu de înaintare a unei galerii, folosit pentru străbaterea ro-celor complet desagregate (mobile), neacvifere sau cu foarte puţine infiltrafii de apă, cari au tendinţa dea pătrunde în golul galeriei din pereţi, din tavan şi talpă. Consistă în înfigerea în roca desagregată a unor scânduri de lemn de stejar, numite palplanşe sau frigări, cari susţin pereţii, tavanul şi talpa galeriei, frontul de înaintare fiind protejat de un scut de scânduri. Armarea definitivă se execută ulterior, paralel cu lucrărilede înaintare. 2. ~ prin împuşcare [BbicoTa nepe^BmKe-HHH nocpeftCTBOM B3pbiBOB; avancement par coups de mine; Auffahren mittels Schiefjen; advancing by shooting; robbantásos előhaladás]. V. sub Găurii, aşezarea ~ de mină pentru împuşcare. s. înălbîrea celulozei [oTŐejiHBaHHe iţejuno-JI03bi; blanchiment de la cellulose; Zelluloseblei-chung; cellulose bleaching; cellulózé-fehérités]. Ind. cel.: Operaţiune Ia care sunt supuse diversele sorturi de celuloză, pentru a fi albite. Operaţiunea se poate face în recipiente speciale, numite holendre (v.). Albirea se face cu clor elementar sau cu clorură de var (hipoclorit de calciu). La fabricarea celulozelor speciale, înnobilate, cum sunt celuloza pentru mătase vegetală sau celuloza pentru nitrare (a-celuloza), înălbirea se face în două etape: preînălbirea, cu clor elementar, în turnuri, şi înălbirea propriu zisă, de finisare, în holendre, cu hipoclorit. După înăl-bire, celuloza trebue spălată bine cu apă. 4. înălbîrea legumelor [6ejieHHe; blanchiment des légumes; Bleichen; bleaching of vegetables; vetemény-fehérités]. Legcult.: Decolorarea, pe cale 'artificială, a părţilor aeriene ale legumelor, pentru a le face să fie mai fragede şi să piardă din amă-reală. înălbirea se aplică la ţelină, la cicoare, păpădie, etc., şi se face prin muşuroire, legarea frunzelor în păpuşi, învelirea cu hârtie, şi prin alte procedee de cultură. 5. înălbirea uleiului [OTŐejiKa; blanchiment de l'huile; Bleichen; bleaching of oils; olaj-fehérités]. Ind. ulei. şi gras.: Operaţiune din procesul de rafinare a uleiurilor vegetale, care urmăreşte să îndepărteze, total sau parţial, substanţele colorante specifice fiecărui sort de uleiu. înălbirea se efectuează de obiceiu pe cale fizică, prin ad-sorpţie, şi numai în cazuri speciale pe cale chimică. Pe cale fizică se realizează cu ajutorul pământurilor decolorante şi al cărbunelui activ. — Operaţiunea se face în aparate speciale, numite albitoare sau universale, sub vid de 20*40 mm coloană de mercur, iimp de 20■■•30 minute, şi la temperaturi indicate pentru fiecare sort de ulgiu. După înălbire, amestecul este filtrat prin fiîire-prese de agitare continuă. Gradul de decolorare al uleiurilor se urmăreşte prin comparaţie cu o soluţie de* iod. — Sin. Albire, Decoiorare. 6. înaltă frecvenţă [BbicoKan nacTOTa; haute fréquence; Hochfrequenz; high frequency; magas frekvencia]: 1. Frecvenţă mai înaltă decât 3000 perioade pe secundă. — 2. Frecvenţă cuprinsă înire 3000 şi 30000 perioade pe secundă. 7. înaită tensiune [BbicoKoe HanpHmemie; haute tension; Hochspannung; high tension; magas feszültség]: Tensiunea unei instalaţii electrice, dacă tensiunea dintre părţile ei conductoare şi pământ e mai înaltă decât 250 volţi. 8. înălfăfor [npmţejl; hausse; Aufsatz, Visierer-höhung; elevator, elevating sight; tüzcsőhajlás-mérőmüszer, távolsági szögbeállító műszer, célzó berendezés]. B/s.: 1. Aparat peníru înregistrarea datelor corespunzătoare înclinării ce trebue dată ţevii unei guri de foc, pentru a realiza o anumită bătaie. Sin. Dispozitiv de ochire în înălţime, Instrument (aparat) de ochire în înăl|ime. — 2. Unghiul sau distanţa cari trebue puse pe instrumentul de ochire în înălţime, pentru ca ţeava, ineli— nându-se corespunzător, să asigure traiectoria voită a proiectilului. 9. înălţime [BbicoTa; hauteur; Höhe; height; magasság]. 1. Geom.; Lungimea segmentului de perpendiculară dusă din cel mai depărtat punct al unei figuri geometrice, pe o latură luată drept bază, sau pe un plan considerat drept planul bazei, segment cuprins între acel punct şi bază. — înălţimile unui triunghiu sunt concurente în orto-centru. 10. înălfime [BbicoTa; hauteur; Höhe; height; magasság]. 2. Fiz.: Distanţa dintre un punct şi punctul situat vertical sub el, pe o anumită suprafaţă de nivel de gravitaţie (înălţimea primului punct faţă de această suprafafă de nivel). 11. ~ bruta de cădere [BbicoTa nafleHHH ÖpyTTÓ; hauteur brute de chute; bruttó Fallhöhe; gross fali height; bruttó esésnagasság]. Hidr.: înălfimea nivelului amonte fafă de nivelul aval al unei instalafii hidrotehnice. Ea variază în cursul anului cu nivelul apei din basinul de acumulare amonte, având ca valori caracteristice înălţimea medie, înălţimea maximă şi înălţimea minimă, corespunzătoare, respectiv, nivelului amonte (v.) mediu, maxim şi minim. 12. ~ cinetică [BbicoTa CKopocTH, HanopHaa CKopoCTb; hauteur due â Ia vitesse, hauteur ci-nétique; Geschwindigkeitshöhe; kinetic height; ki-nétikus magasság]. Mec.: înălţimea dela care trebue să cadă liber un corp fără vitesă iniţială, pentru ca să atingă o vitesă dată. înălţimea cinetică hv e egală cu raportul pătratului vitesei prin dublul acceleraţiei gravitaţiei: hv~v2/2g. Ea e egală cu energia cinetică, raportată la unitatea de masă a corpului, după ce acesta a căzut liber şi fără vitesă iniţială dela înălţimea cinetică hv. Sin. înălţime echivalentă a unei vrtese. ia. ~ de aspiraţie [BbicoTa BcacbiBaHHH; hauteur d'aspiration; Saughöhe; height of suction; szivómagasság]. Hidr.: înălţimea corespunzăloare recuperării de putere datorită existenţei tubului <64 aspirator al unei turbine hidraulice; se câştiga astfel înălfimea pierdută prin aşezarea turbinei deasupra nivelului apei din aval, şi înălfimea corespunzătoare unei părfi din puterea remanentă, cu care apa iese din turbină. V. şi sub Tub aspirator. î. înălfime de aspirafie a pompei [BbicoTa BCaCblBaHHH Hacoca; hauteur d'aspiration d'une pompe; Saughöhe einer Pumpe; suction height of a pump; a szivattyú szivómagassága]. Mş. hidr.: înălţimea unui punct caracteristic al camerei unei pompe hidraulice fafă de nivelul liber al lichidului, în amonte fafă de pompă. La pompele cu piston, punctul caracteristic e la nivelul suprafefei de etanşare a supapei de refulare (v. fig. sub înălfime manometrică de ridicare), iar la pompele centrifuge, la nivelul axei rotorului. înălfimea de aspirafie (Ha) este cel mult egală cu înălfimea unei coloane de lichid care face echilibru presiunii atmosferice (echivalentă cu o coloană de mercur de 760 mm la 0°), şi depinde de densitatea lichidului, de presiunea atmosferică şi de tensiunea de vapori a lichidului la presiunea şi temperatura dela suprafafa rezervorului. Se deosebesc: înălfime de aspirafie teoretică şi înălfime de aspirafie admisibilă. 2. ~ de aspirafie teoretică [TeopeTHHecKan JBbicOTa BCaCblBaHHH; hauteur d'aspiration théo-rique; theoretische Saughöhe; theoretical height of suction; elméleti szivómagasság]: înălfimea de aspirafie a unei pompe. Pentru apă, la presiunea de 760 mm Hg şi 0°, ea are valoarea 10,333 m. 3. ~ de aspirafie admisibilă [AonycTHMaa BbiCOTaBcacbiBâHHH; hauteur d'aspiration admis-sible; zulăssige Saughöhe; admissible height of suction; megengedhető szivómagasság]: Diferenfa dintre înălfimea de aspiraţie teoretică şi înălfimea echivalentă pierderilor de sarcină din conducta de aspirafie. Pentru apă, variază între 7 şi 8 m, peste care o pompă nu se mai poate amorsa. 4. ~ de cădere [BbicoTa nafleHHH; hauteur de chute; Fallhöhe, Gefállhöhe; height of falt; esés-magasság]. Hidr.: înălţimea unui punct al unui curs de apă, fafă de un alt punct al lui. înălfimea de cădere naturală, înainte de amenajare, este mai mică decât înălfimea brută de cădere (v.), obţinută în mod artificial prin executarea unor instalafii hidraulice (baraje, cari urcă nivelul amonte, canale de fugă, cari pot coborî nivelul aval, etc.). s. ~ de cădere pierdută [noTepemiaH bbi-COTa BCaCblBaHHH; hauteur perdue de chute; verlorene Fallhöhe; lost height of falt; elvesztett esésmagasság]. Hidr.: înălfimea corespunzătoare pierderilor prin frecare de-a-lungul unor instalafii hidraulice; pentru o instalafie dată, variază cu debitul, deci depinde de sarcina turbinelor. Sin. Pierdere de înălfime. 6. ~ de condensare [ypoBeHb KOH/ţeHcaiţHH; niveau de condensation; Kondensationshöhe, Kondensationsniveau; condensation level; lecsapódási magasság szint]. Meteor. V. sub Diagrame aerologice. 7. ~ de construcfie [cTpoHTejibHan BbicoTa; hauteur de construction; Bauhöhe, Konstruktions-höhe; construction height; építészeti magasság]. 1. Cs.: înălfimea părfii celei mai înalte a unei construcfii fafă de nivelul terenului. —2. Pod..* înălfimea nivelului superior al căii în raport cu fafa inferioară a suprastructurii. 8. ~ de evaporare [BbicoTa HcnapeHHH; hauteur d'évaporation; Verdunstungshöhe; eva-poration height; párolgási magasság]. Meteor.: Grosimea stratului de apă care se evaporă în 24 de ore, fie de pe un teren, fie de pe suprafafa unei bălfi, a unui lac, a unei mări sau a unui curs de apă. Se indică, de obiceiu, în milimetri. 9. ~ de lucru a unui traseu [paoonaH BbicoTa nyTH; hauteur de travail d'un tracé; Arbeitshöhe einer Strecke; working height of a track; egy pálya munkamagassága]. C. f..* înălfimea la care trebue ridicată greutatea totală a unui tren compus din vagoane şi locomotive, pentru a efectua acelaşi lucru mecanic ca şi acel ce trebue efectuat de locomotive pentru a remorca trenul, când se parcurge traseul real, cu declivităfile şi curbele lui. 10. ~ de lucru hotărîtoare a unui traseu [pe-maiomafl paöonaH BbicoTa nyTH; hauteur dé-terminative de travail d'un tracé; maljgebende Arbeitshöhe; determinative working height of a track; egy vasúti pálya mérvadó munkamagassága]. C. f.: înălfimea la care trebue ridicată greutatea numai a vagoanelor unui tren, pentru a efectua acelaşi lucru mecanic ca şi acel ce trebue efectuat de locomotive pentru a remorca trenul compus din vagoane şi locomotive, când se parcurge traseul real, cu declivităfile şi curbele lui. 11. ~ de navigafie [CBOÖOAHafl fljin HaBH-raiţHH BblCOTa MOCTa;tirant d'air;Schiffahrtshöhe; navigation height; hajózási magasság]. Nav.: înălfimea părfii celei mai de jos a suprastructurii unui pod fafă de nivelul apei, pentru a permite navigafia. 12. ~ de refulare a pompei [BbicoTa Harae-TaHHfl; hauteur de re-foulement d'une pompe; Pumpenförder-höhe; lift of a pump; a szivattyú emelőmagassága] . Mş. hidr.: înălfimea nivelului Hr a lichidului refulat de o pompă hidraulică fafă de un punct caracteristic al camerei ei, la nivelul suprafeţei de etanşare a supapei de refulare a pompelor cu piston, respectiv la nivelul axei rotorului pompelor centrifuge (v. fig.). La ultimele, centrul gurii conductei de refulare e considerat nivel aval (de refulare). V. şi fig. sub înălfime manometrică de ridicare. t— -3 / 1 Í2J Pompă centrifugă. H) înălfime netă de ridicare; Ha) înălfime de aspirafie; Hf) înălfime de refulare; I) conductă de aspirafie; 2) pompă4 centrifugă; 3) conductă de refulare; pa) presiune atmosferică. 65 1. înălfime de ridicare [reogesHHecKan BbicoTa no^béMa 5KHAKOCTH; Hauteur de levage; Hub-fiöhe; lift, height of lift; emelési magasság]. Mş. rid.: înălţimea maximă deasupra nivelului solului, până Ia care se poate ridica centrul unui cârlig sau al unui dispozitiv de prindere al unui pod -rulant, etc. 2. ~ de ridicare, brută [BbicOTa noA'béMa sőpyTTO; hauteur brute d'éiévation; bruttó Förder-fiöhe; gross pump head; bruttó emelőmagasság], Mş. hidr.: Suma (fí) dintre înălfimea lichidului din amontele pompei care-I ridică, fafă de nivelul din aval al lichidului, şi toate pierderile. E egală cu suma dintr.e înălfimea netă de ridicare, înălfimea echivalentă pierderilor în conducta de aspirafie, de refulare, şi cea echivalentă pierderilor în camerele pneumatice şi în pompă. V. fig. sub înălfime manometrică de ridicare. 3. ~ de ridicare, netă [BbicoTa no^éMa >KHfl,KOCTH; hauteur nette d'éiévation; Nettoför-derhöhe; net pump head; nettó emelőmagasság]. Mş. hidr.: Suma (Hn) a înălfimilor de aspirafie şi de refulare. — Suma dintre înălfimea netă şi înălfimea echivalentă pierderilor pe conductele de aspi-rafie şi de refulare, pierderilor din camerele pneumatice şi din pompă, este înălfimea brută de ridicare. — Sin. înălfime utilă de ridicare, Sarcină statică. — V. fig. sub înălfime manome-irică de ridicare. 4. ~ de spargere [BbicoTa pa3pbiBa; hauteur d'éclatement; Sprenghöhe; height of burst; robbanó magasság]. B/s.; înălfimea la care se sparge un proiectil fuzant. Ea se numeşte „metrică" sau „unghiulară" (v. înălfime 4), după cum se indică în metri sau prin unghiul fafă de orizontală al dreptei care leagă gura de foc cu punctul de spargere. 5. ~ de supraîncărcare [BbicoTa neperpy3-kh; hauteur de surchargement; überlastungshöhe; overcharging height; túlterhelési magasság]. Tril.: înălţimea masivului de teren care încarcă bolta unui tunel. Pentru calculul supraîncărcării bolţii se consideră greutatea masivului de teren de deasupra, cuprins într'un cilindru parabolic care are planul de simetrie în planul de simetrie al tunelului. Dacă terenul este alcătuit din argilă, nisip, pietriş, etc., parabola directoare are vârful în punctul de cotă Z = —~p~* m^sura^ ’n axa tunelului dela cheia bolţii, expresiune în care a este tasarea cheii bolfii (în metri) şi peste înfoierea remanentă a rocei (în procente), — şi ea trece prin punctele obţinute intersectând planul orizontal tangent la cheie cu planele de alunecare ale terenului cari trec prin colţurile exterioare de jos ale picioarelor tunelului. Dacă terenul este alcătuit din roce tari, parabola directoare are vârful în acelaşi punct şi trece prin punctele obţinute intersectând planul orizonfal tangent la cheie cu planele verticale duse prin colţurile exterioare de jos ale picioarelor tunelului. Dacă, din calcule, vitese: Sin. înălţime vârful parabolei rezultă prea aproape de nivelul terenului sau chiar deasupra acestuia, se consideră ca înălţime de supraîncărcare distanţa măsurată în axa tunelului, dela cheia bolfii până la nivelul liber al terenului. 6. ~ echivalentă a unei cinetică (v.). 7. ~ efectivă a unei antene electromagnetice [AeHCTByionţaH BbicoTa 3jieKTpoMarHHT-HOH aHTGHHbl; hauteur effective d'une antenne électromagnétique; effektive Höhe einer elektro-magnetischen Anfenne; effective height of an electromagnetic aerial; egy elektromágneses an-ténna effektiv magassága]. Tele.: înălfimea unei anlene verticale care, parcursă de un curent de intensitate constantă de-a-lungul ei şi egală cu intensitatea curentului din umflătura de intensitate maximă a curentului antenei considerate, ar radia, la aceeaşi frecvenfă, aceeaşi putere ca şi antena considerată. Sin. înălfime de radiafie electromagnetică. s. ~ ionosferică echivalentă [HOHOCCJ)epHaH 3KBHBaJ16HTHaH BblCOTa; hauteur ionosphérique équivalente; áquivalente ionosphárische Höhe; equivalent ionospheric height; egyenértékű iono-szférikus magasság]. Meteor. V. sub Sondaj meteorologic. 9. ~ ionosferică virtuală [HOHOC(|)epHafl MHHMafl BblCOTa; hauteur ionosphérique virtuelle; virtuelle ionosphárische Höhe; virtual ionóspheric height; virtuális ionoszferikus magasság]. Meteor. V. sub Sondaj meteorologic. 10. ~ laterală [BblCOTa öopTa; hauteur înălfimea laterală a unei nave cu corpul metalic, Í) etambou; 2) cârmă; 3) bordajul punţii; 4) efravă; H) înălfime laterală; CWL) linia de plutire a bordului liber; L) lungimea între perpendiculare. flancs; Schiffsflankenhöhe; ship flanc height; ha-jóoldalfalmagasság]. Nav.: 1. înălţimea punţii superioare a unei nave metalice în planul de simetrie ' vertical, faţă de ' bordul superior al chilei, măsurată la mijlocul lungimii navei. — 2. înălţimea marginii superioare a grinzilor de punte ale înălfimea laterală a unei nave unei nave de lemn în planul de simetrie vertical, faţă de batura exterioară. it. ~ liberă sub pod [BblCOTa MOCTa B CBeTy; hauteur navigable du pont, hauteur libre de lemn. Í) chilă falsă; 2) chilă; 3) bătură exterioară; 4) bordaj; 5) varangă; 6) carlingă; 7) bătură interioară. 66 du pont; Durchfahrthöhe der Brücke, Lichthöhe der Brücke; headway (above surface) of bridge; a híd belsőnyilási magassága]. Pod.: înăifi-mea fefei inferioare a suprastructurii unui pod deasupra nivelului apelor mari. — Pentru podurile cari traversează o cale de comunicaţie pe apă, înălfimea liberă sub pod trebue să fie cel pufin egală cu înălfimea gabaritului de liberă trecere a îmbar-cafiilor cari circulă pe calea de comunicaţie p , , respectivă. î. înălfime manometrică de ridicare [Ma-HOMeTpHnecKaa bh-eoTa Hanopa; hauteur manométrique de refo u-lement; manometrische Förderhöhe; manome-trical lift; manometri-kus emelőmagasság], Hidr.: Suma Hm dintre înălfimea netă deridica-care Hn şi înălfimea echivalentă pierderilor pe conductele de aspirafie, pe conductele de refulare şi în camerele pneumatice ale unei pompe cu piston (v. fig.). Este dată de citirile ps şi ţf făcute la vacuummetrul din Pompă cu piston. Pa) Presiune atmosferică; ps) presiune în camera de aspirafie; pr) presiune în camera de refulare; Hp) înălfimea netă de ridicare; Í) nivelul lichidului înaintea pompei; 2) conductă de aspirafie; 3) supapă de aspirafie; 4) cameră de aspirafie; 5) pistonul pompei; 6) supapă de refulare; 7) cameră de refulare; 8) conductă de refulare; 9) nivelul lichidului, după pompă; 10) corpul pompei; Ha) înălfimea de aspirafie; Hfj înălfimea de refulare; e) diferenfa de nivel dintre cele două camere, de aspirafie şl de refulare. la manometrul din diferenfa (e) de înălfimi dintre nivelurile celor două camere pneumatice (de refulare şi de aspiraţie)*. camera de aspirafie şi camera de refulare, şi de Ht Y T Diagrama sarcinilor. H) înălfimea de ridi care brută a unde Y este greutatea spe- PomPe'; Mm) înălfimea ma-cifică a fluidului. nometrică; Hn) înălfimea netă; 2. ^ metacentrică ^ înălfimea echivalenfă pier-[MeTaiţeHTpHHecKan BblCOTa; hauteur méta- aspirafie (exterioare pompei); centrique; metazentrische înălţimea echivalentă pier-derilor în conducta de refulare Hohe, metacentric height, şj camera pneumatică de refu-metacentrikus magasssg]. lare (exterioare pompeij; h2) Nav.: Distanfa dintre cen- înălfimea echivalentăpierderi-A-..I „ lor în pompă (interioare pom- trul de greutate şi me- pei); ■ înălf>mea echi vJenW tacentrul unui plutitor, în pierderilor prin devierea cu-pozifia Iui actuală de renfului de apă, acceleraţiei plutire, presupusă apro- apei, etc. (interioare pompei). piaţă de pozifia de echilibru. Dacă se defineşte stabilitatea S a plutitorului prin creşterea cuplului de readucere în poziţie, corespunzătoare creşterii cu un radian a unghiului de înclinaţie a, expresiunea stabilităfii pentru inclinafii mici este S=PXhm cos a, unde P e portanfa şi hm e înălfimea metacentrică, V. fig, sub Desfăşurata metacentrică. 3. ~ netă de cădere [BbicoTa na^emiH HeTTO; hauteur de chute utile, hauteur nette de chute; Nuizgefălle, nutzbares Gefălle; net height of fa11; nettó esésmagasság]. Hidr.: Diferenţa dintre înălfimea brută de cădere şi înălfimea de căcere pierdută. Sin. înălfime utilă de cădere. 4. ~ optimă [npaKTH^ecKHă íiotojiok; pla-fond de fonctionnement; Betriebsgipfelhöhe; service ceiiing; legjobb repülőpályamagasség]. Nav. a.: înăl.imea la care un avion îşi îndeplineşte misiunea în condiţiunile economice cele mai avantajoase, asigurând totodată performanţele normale de sbor. 5. ~ redusă [coKpanţeHHaH BbicoTa; hauteur réduite; Formhöhe; merchantable height; levont magasság]. Silv.: Produsul (hf) dintre înălţimea h a unui arbore şi coeficientul său de formă /. Serveşte la cubajul arboretului în picioare. Cu ajutorul diametrului de bază (la 1,3 m dela pământ) se găseşte suprafafa de bază, iar volumul este egal cu produsul dintre suprafaţa de bază şi înălfimea redusă. 6. ~ relativă de fotografiere [oTHOCHTeJib-HaH BblCOTa (JíOTOC'béMKH; hauteur relative de prise de vues; relative Aufnahmehöhe; relative height of view taking; viszonylagos felvételi magasság]. Fofo.: înălfimea centrului de perspectivă al clişeului, deasupra polului. 7. ~ teoretică [TeopeTH^ecKan BbicoTa; hauteur théorique; theoretische Höhe; theore-tical height; elméleti magasság]. Bet.: Distanta dintre faţa inferioară şi faţa superioară a unei piese de beton armat. s. ~ topografică [TonorpacJmHecKaH Bbi-COTa; hauteur topographique; topographische Höhe; topographic height; helyrajzi magasság]: Topog..* înălfimea unui punct situat pe scoarţa terestră, măsurat pe verticala ce trece prin punctul considerat. Sin. Altitudine. 9. ~ utilă [nOJie3Haü BblCOTa; hauteur utile; Nutzhöhe; useful height, efficient height; hasznos magasság]. Bet.: Distanţa dela centrul de greutate al armaturii unei piese de beton armat, până la fibra de compresiune maximă a secţiunii. V. fig. sub Braţ de pârghie al unui cuplu rezistent. 10. ~ utilă de ridicare. V. înălţime de ridicare, netă. 11. înălfimea coşului [BbicoTa ahmoboh Tpy-6bi; hauteur de la cheminée; Schornsteinhöhe; chimney height; kéménymagasság]. Mş. term.: înăl* 67 fiméa gurii coşului fată de grătarul instalaţiei pe care o deserveşte (v. fig. sub Coş). înălţimeaco-şurilor cu tiraj natural se stabileşte astfel, încât coşul să poată provoca tirajul. Acesta se datoreşte diferenţei de presiune Pa-Pg dintre două puncte la nivelul grătarului, unul (a) fiind înaintea grăta- 100° 200° 300° ¥)0° Intensitatea tirajului unui coş. P) intensitatea tirajului; (gaze de ardere în kg/s); fg) temperatura gazelor de ardere; Pmax) ‘intensitatea maximă a tirajului. rului (afară) şi celalalt (g) după grătar (spre coş, la aceeaşi înălţime). Diferenţa de presiune provine din diferenţa de greutate a două coloane de gaze, egale cu înălţimea H a coşului: una, exterioară coşului şi cu greutatea specifică a aerului, iar alta, interioară coşului şi cu greutatea specifică a gazelor de ardere, adică p„-pg=H(ra~rg)- Mărimea pa—pg=d se numeşte depresiunea coşu-lui; ea se determină, la coşurile executate, cu ajutorul unui manometru deschis, care trece prin peretele focarului, la baza coşului. Depresiunea d se stabileşte pentru ca gazele să învingă depresiunile succesive dela grătar Ia gură, determinate de rezistentele drumului gazelor, adică: rezistenţele grătarului şi a combustibilului, rezistenţele căldării cu fasciculul tu-bular, rezistenţele accesoriilor căldării (supraîn-călzitor, preîncălzitor de aer şi preîncălzitor de apă), rezistenţele conductelor de gaze şi rezistentele proprii ale coşului. Mărimile depresiunilor succesive se stabilesc pe baza unor formule empirice. Se fine seamă şi de cauzele cari siabesc tirajul, adică: starea higrometrică (vaporii din aer micşorează greutatea specifica a aerului), direcţia şi intensitatea vântului, presiunea baro-metrică (în regim ciclonic, greutatea specifică a aerului scade), intrarea de aer fals. De aceea valoarea calculată a depresiunii se majorează cu cca 20%; în funcfionare, tirajul se micşorează, la nevoie, cu ajutorul unei clape. înălţimea coşului este independentă de numărul de căldări, dar are o limită inferioară, determinată de vitesa gazelor la gura Iui, vitesă care nu trebue să fie mai mică decât 2 m/s (pentru ca vântul vertical să nu poată provoca întoarcerea gazelor). Expresiunea acestei vitese este; 1 / v= 0,049 y “ mulă — este mai mică decât 2 m/s, înălţimea coşului se determină cu această formulă, introducând v=2 m/s. înălţimea H a coşului se citeşte, în diagrame folosite curent, în. funcfiune de ta (temperaturile medii ale gazului şi aerului) şi de depresiunea d (v, fig.). Dacă valoarea lui v 273° obţinută din această for- înălfimea coşului. fg) temperatura gazelor de ardere, măsurată dela O spre dreapta; H) înălţimea coşului, măsurată dela (4), oblic spre dreapta; d) depresiunea totală, măsurată dela (4), orizontal spre dreapta; fa) temperatura aerului exterior) reprezentată prin curbe isoterms); Í-2-3-4-5-6-7) succesiunea construcţiei; O—1 = fgt mărime dată; 2 pe curba fâ, mărime dată; 4—5 = d, mărime dată; 4—7 = H, înălţimea obf inută. Coşurile cu tiraj artificial servesc numai la evacuarea gazelor la o anumită înălţime, determinată de alte considerente decât de realizarea tirajului. De exemplu, la uzine, regulamentele de polifie locală fixează astfel înălţimea, încât fumul să nu stânjenească activitatea din regiunea învecinată; la căile ferate, înălţimea coşului locomotivei trebue să fie astfel, încât să permită înscrierea acesteia în gabarit, etc. (v. şi sub Intensitatea tirajului). î. Ínáljimea precipitaţiilor [BblCOTa oca/ţKOB; hauteur des précipitations; Höhe der Niederschlă-ge; precipitation height; csapadékok magassága]. Meteor.: Grosimea stratului de apă provenit din precipitaţiile atmosferice în cursul unui an, presupunând că apa nu s'ar infiltra, nu s'ar evapora sau nu s'ar scurge la suprafaţa solului. 2. ~ vârfului cuţitului. V. Cuţitului, înălţimea vârfului 3. ~ vârfurilor [BblCOTa iţeHTpoB; hauteur des pointes; Spitzenhöhe, Stichhöhe, Docken-höhe; pitch of centres, height of centres; csúcs-magasság]. Mş.-unelfe: înălfimea axei arborelui principal sau a vârfurilor unui strung (v. fig.) faţă de suprafaţa de sus, presupusă orizontală, a bancului. Constitue o caracteristică principală a strungului, fiindcă determină diametrul maxim al pieselor cari se pot prelucra. La strungurile cu 5* 68 banc întrerupt sau semiîntrerupt, înălfimea se măsoară dela baza (fundul) întreruperii scobiturii. Sfrung paralel. H) înălfimea vârfurilor; Í) motor; 2) batiu; 3) pârghii pentru schimbarea vitesei săniei (avansurile şi păsurile); 4) pârghii pentru comanda arborelui principal; 5) păpuşă fixă; 6) platou; 7) vârfuri; 8) păpuşă mobilă; 9) sanie; 10) volan de comandă a căruciorului; 11) volan de comandă a saniei.*' i. înălţime [BblCOTa; hauteur; Höhe; height; magasság]. 3. Fiz.: înălfimea unui lichid imobil care, prin greutatea sa, exercită la baza sa o presiune dată, adică înălfimea piezometrică a presiunii, corespunzătoare acelui lichid. înălfimea piezometrică hp este egală cu raportul dintre presiunea p, exercitată la baza coloanei presupuse imobile, şi greutatea specifică y a lichidului: unde t = Pg, simbolul literal p reprezentând densitatea (masa specifică), iar g, accelerafia gravi-tafiei. Sin. înălfime piezometrică. 2. ~ de coloană de apă [BbicoTa BOAHHoro CTOJlóa; hauteur de colonne d'eau; Höhe der Wassersăule; water column height; vizoszlop magasság]: înălfimea piezometrică (v. înălfime 3) corespunzătoare unei presiuni, când lichidul folosit este apa. Este deci egală cu înălfimea unei coloane imobile de apă, care exercită, la baza coloanei, prin greutatea ei, presiunea căreia îi corespunde înălfimea. Presiunii de o atmosferă îi corespunde înălfimea de 10,333 m coloană de apă, fiindcă greutatea unei coloane de apă de 10,333 m înălfime şi 1 cm2 secfiune, la 0°, este de 1,0333 kg, adică această înălfime dă la bază presiunea de 1,0333 kg/cm2=1 ât. s. ~ de coloană de mercur [BblCOTa pTyT-HOrO CTOJlőa; hauteur de colonne de mercure; Quecksilbersáulehöhe; mercury column height; higanyoszlop* magasság]: înălfimea piezometrică (v. înălfimfe 3) corespunzătoare unei presiuni, când lichidul folosit este mercurul. Presiunii de o atmosferă îi corespunde înălfimea de 0,76 m coloană de mercur, fiindcă greutatea unei coloane de mercur de 0,76 m înălfime şi 1 cm2 secfiune, la 0°, este de 1,0333 kg, adică această înălfime dă la bază presiunea de 1,0333 kg/cm2— 1 at. 4. ~ manometrică [MaHOMeTpHHecKan bbi-COTa; hauteur manométrique; Druckhöhe; mano- metric height; nyomási magasság]: înălfimea piezometrică (v. înălfime 3) a unui lichid corespunzătoare presiunii care s'a stabilit într'un spafiu închis. Este egală cu înălfimea la care se ridică coloana de lichid într'un tub în comunicaţie cu spafiul în care s'a stabilit presiunea. 5. ~ piezometrică. V. înălţime 3; 6. înălţime [BblCOTa; hauteur; Höhe; height; magasság]. 4. Astr., Tehn.: Unghiul format de raza vizuală către un punct, cu un plan de referinţă (planul eclipticei, planul orizontului, etc.). 7. ~ aparentă [KajKyiH,aHCH BblCOTa; hauteur appareníe; scheinbare Höhe; apparent alti-tude; látszólagos magasság] ., Astr.: înălfimea unui astru deasupra orizontului, observată cu un instrui ment de măsură. E deosebită de înălfimea reală, din cauza devierii razelor de lumină, datorită re-fracfiunii atmosferice. a. ~ astronomică [aCTpOHOMHHecKan Bbi-COTa; hauteur astronomique; astronomische Höhe; astronomical height; csillagászati magasság]: Sin. înălţimea unui astru (v.). 9. ~ azimutală [a3HMyTHan BbicoTa; hauteur azimutale; Azimuthöhe; azimutal height; azi-mutmagasság]. Urb.: înălfimea aparentă la care se găseşte Soarele pe bolta cerească într'un anumit moment. Se măsoară prin unghiul format de dreapta observator-Soare, în planul azimutal, şi proiecfia ei pe planul orizontal al locului. înălţimea azimutală serveşte la alcătuirea abacelor de însorire pentru o localitate. 10. ~ meridiană a unui astru [MepHflHOHaJib-Han BblCOTa; hauteur méridienne d'un astre; Me-ridianhöhe eines Sternes; meridian height of a star; egy csillag meridiánmagassága]. Astr.: înălfimea astrului deasupra orizontului, în momentul trecerii lui la meridian. 11. înălfimea polului [BbicoTa nojiioca; hauteur du pőle; Polhöhe; altitude of the pole, ele-vation of the pole; sarkmagasság]. Astr.: Unghiul format de raza vizuală dintre observator şi pol, cu planul orizontal. înălţimea, polului deasupra orizontului unui loc este egală cu semisuma înălţimilor unei stele circumpolare în cele două treceri ale ei la meridianul acelui loc. 12. ~ unui astru [HCTHHHan BbicoTaCBeTHJia; hauteur d'un astre; Sternhöhe; star height; csillagmagasság]. Astr.: Unghiul format de raza vizuală observator-astru cu orizontul. Se măsoară începând dela orizont spre zenit, dela 0° la 90°. Sin. înălfime astronomică. îs. înălfime [BblCOTa; hauteur; Höhe; pitch; magasság]. 5. F/z.: Calitatea unui fenomen armonic, pe care o exprimă orice funcţiune monoton crescătoare cu frecvenfa lui. Exemple: înălţimea unui sunet, înălfimea unei turaţii. i4. înălţimea unui sunet [BbicoTa 3ByKa; hauteur du son; Tonhöhe; sound height; hangmagasság]. Acusf. V. sub înălfime 5. îs. înălţime [BblCOTa; hauteur; Höhe; height; magasság]. 6. Fiz.: Valoarea absolută a anumitor 69 mărimi scalare, adesea intensive (v, Mărime intensivă). Exemple: înălfimea unei temperaturi, înălfimea unei presiuni, înălfimea unei tensiuni electrice sau magnetice, etc. — Mărimile la cari se referă înălfimea primesc calificativele „înaltă" şi „joasă", nu „mare" şi „mică"; de exemplu: tensiune, presiune, temperatură, frecvenţă şi turafie înaltă sau joasă (nu mare sau mică). 1. înălfimilor, metoda ~ egale [MeTOA paB-Hbix BblCOT; méthode des hauteurs égales; Gleichhöhenmethode; method of equal hejghts; egyenlő magasságok eljárása]. Astr.: Observarea unei stele cu ajutorul teodolitului într'o pozifie dată, având o anumită înălfime. Se marchează direcfia acestei pozifii, fixându-se înclinarea lunetei pe cercul vertical; mai târziu se roteşte cercul orizontal al lunetei şi se observă steaua când revine în câmpul lunetei, când se vede deci sub acelaşi unghiu vertical; se marchează şi această nouă direcfie de vizare. Planul bisector- al unghiului format de direcfia iniţială cu aceasta din urmă, plan care trece şi prin axa verticală a teodolitului, determină planul meridianului locului. 2. încadrare, benzi de V. Benzi de încadrare. 3. încadrarea befelor albe [oőpaMJieHne crm-ne^HOH C0J10MKH; encadrement des tiges; Ein-rahmung des Holzdrahtes; splint framing; gyufaszálak berámázása]. Tehn.: Operafiunea automată de înfigere a befelor albe de chibrituri în golurile de câte 1,9 mm ale şinelor de încadrare, care se face în maşina de continuu, la fabricarea chibriturilor. 4. încălcare [saMe/ţJieHHe; empiétement; Un-schárfe; delay; impulzus visszhatási zavara]. Tele.: intervalul în care variază întârzierea restitutiei în transmisiunile telegrafice, din cauza distorsiunilor de pe linie şi a resturilor din semnalele anterioare, Raportul dintre încălcare şi durata unei emisiuni elementare se numeşte gradul de distorsiune al semnalelor restituite. Gradul de distorsiune maximum admisibil pentru ca înregistrarea semnalelor să se facă corect se numeşte marginea sau jocul aparatului receptor. 5. încălecare [3nHnapaKJia3; recouvrement, chevauchement; überschiebung, Obersprung, Wechsel; overlap, overthrust; áttolodás]. Geo/.: Ruptură în scoarţa terestra, însoţită de o denivelare şi de apropierea celor două flancuri. Atât suprafaţa de ruptură, cât şi deplasările flancurilor, se produc sub acţiunea unor forţe de compresiune paralele cu suprafaţa Pământului. La o încălecare se presupune în mod convenţional că acoperişul s'a deplasat în sus, peste culcuş. e. încălzire [HarpeBaHHe; chauffage; Heizung; heating; fűtés]. 1. F/z.: Ridicarea temperaturii unui corp, prin aportul de căldură sau prin desvoltarea de căldură în interiorul lui. Prin aportul sau des-voltarea de căldură se produce fie încălzire, fie schimbarea stării de agregare (corpurile solide se topesc, lichidele se vaporizează), fie disociaţie termică (de ex. a gazelor). Căldura pentru încălzire, sau căldura latentă, se poate produce prin oxidare sau prin alte reacţii chimice exoterme, prin efectul Joule al curentului electric, prin iradierea electromagnetică a corpului, etc. — 2. Tehn.:Ansambluloperaţiunilordeproducere şi transfer al căldurii. Pentru încălzire se folosesc: cuptoare, căldări, încălzitoare de aer, etc. Transferul de căldură (v.) se poate face: prin con-duefie, adică fără ca mediul prin care se transferă căldura să fie în mişcare; prin convecfie, când căldura e transferată prin efectul deplasării materiei; prin radiaţie dacă, prin radiaţie electromagnetică emisă, un corp pierde căldură, iar altul primeşte căldura prin radiaţia electromagnetică incidenţă. 7. încălzire [HarpeBaHHe, OTonjieHHe; chauffage; Heizung; heating; fűtés]. Tehn.: 1. Ridicarea temperaturii atmosferei sau a pereţilor încăperilor de lucru, de locuit sau adăpostit (permanent sau provizoriu) până la o temperatură favorabilă sănătăţii şi confortului vieţuitoarelor (oameni, animale, plante) cărora le sunt destinate; temperatura finală urmărită depinde de temperatura exterioară, de puritatea şi de umiditatea aerului, etc. Temperaturi uzuale în camere încălzite. Camere de locuit, magazine, laboratoare, camere de lucru pentru birouri 00 NJ o o Coridoare, scări, closete 5 ■ ••15° Camere pentru lăcuit, sau în cari se usucă obiectele lăcuite 25* ■-30° încăperi de lucru, după destinaţie: Camere pentru muncă manuală, cu desvoltare mare de căldură în procesul de lucru; de exemplu: ateliere de turnătorie, forjerie, sudură 12° Camere pentru muncă (uşoară) la maşini; de exemplu; ateliere de strun-gărie şi de frezat 16° Camere pentru muncă efectuată şe-zând o O fN 00 Camere de baie, de duş şi îmbrăcare 20- ■ -22° Aportul da căldură pentru încălzire trebue să compenseze pierderile datorite trecerii prin pereţii, plafonul şi podeaua încăperilor, şi pe cele datorite schimbului de aer prin ventilaţie sau prin infiltraţia aerului prin pereţi, pe la ferestre, uşi, etc., ţinând seamă şi de căldura desvoltată în interior (de vieţuitoare, prin iluminatul artificial, prin pierderile în instalaţiile electrice şi mecanice, etc.). încălzirea poate fi continuă sau intermitentă, şi diferă după modul de producere a căldurii (încălzire cu combustibil solid, lichid sau gazos, cu folosirea energiei electrice, cu folosirea aburului de evacuare, etc.), după modul de transfer al căldurii în încăperi (prin convecţie, prin radiaţie, prin amestec de aer sau prin combinaţii ale 70 acestor sisteme), după agentul încălzitor (apă, abur, aer) şi după locul unde se produce energia calorică (locală sau centrală). — 2. Instalafie de încălzire. După modul transferului de căldură, încălzirea poate fi: î. încălzire prin amestec de aer [oTonJieHHe CMemaHHeM B03Ayxa; chauffage par mélange d'air; Mischluftheizung; heating by air mixing; váltással való légfűtés]: încălzire în care încăperea primeşte un aport de aer cald, care se amestecă cu aerul încăperii (de ex. în încălzirea centrală cu aer). 2. ~ prin convecjie [KOHBeKIţHOHHOe OTC-nJieHHe;chauffage par convection; Konvektionshei-zung; heating by convection: konvekciós fűtés]: încălzire în care predomină transferul prin con-vectie al căldurii în încăperi. Aerul este încălzit prin contactul direct cu aparatul sau cu corpul de încălzire, care mai poate transmite căldură şi prin radiajie. Circulafia aerului încălzit poate fi liberă (de ex.: în încălzirea locală cu radiatoare cu gaz, cu convecfie; în încălzirea centrală cu radiatoare de calorifer sau cu convec-toare, etc.), sau forfată (în încălzirea locală cu încălzitoare de aer cu gaze; în încălzirea centrală cu termoane; etc.). 3. ~ prin radiafie [paAHaiţHOHHoe oTOiuie-HHe; chauffage par radiation; Strahlungsheizung; radiation heating; sugárzási fűtés]: încălzire în care predomină transferul căldurii prin radiafie. Exemple: încălzirea locală cu sobe metalice sau cu sobe cu gaz, cu radiafie; încălzirea centrală prin panouri de temperatură joasă (prin duşumele, prin plafon, etc.). După locul în care se produce căldura, se deosebesc : 4. încălzire locală [MecTHoe oTonJieHHe; chauffage local; Lokalheizung; place heating; helyi fűtés]. Tehn.: încălzire prin unul sau mai multe aparate cari produc căldură în încăperea care trebue încălzită, independent de aparatele din celelalte încăperi. Se consideră încălzire locală şi încălzirea- a două încăperi alăturate, cu ajutorul unui aparat aşezat în zidul despărfifor. Aparatul folosit de obiceiu este soba (v.), care încălzeşte prin radiafie şi prin convecfie, şi care poate fi: metalică (necăptuşită sau căptuşită), fără acumulare de căldură; din material ceramic (cărămidă, teracotă, etc.), cu acumulare de căldură, în sobe se pot arde lemne, cărbuni, cocs, brichete de combustibil, etc. încărcarea suprafefei de încălzire este de 1500 ■»■ 2000 kcal/m2h la sobele metalice, şi de 400-■■ 600 kcal/m2h la cele din materiale ceramice. — Căminul (v.) încălzeşte prin radiafie, are randament termic foarte mic şi este folosit foarte rar. — în încălzirea cu gaze se folosesc: sobe cu reflector (cu placă luminoasă), radiatoare cu cameră de ardere deschisă, sobe cu corp incandescent (cu flacără neluminoasă), etc., la cari predomină transferul prin radiafie; sobe sau radiatoare cu convecfie, la cari predomină transferul căldurii prin convecfie. încăperile mari se încălzesc cu încălzitoare de aer cu gaze, la cari aerul proaspăt sau de recirculafie este împins de un ventilator printr'un fascicul de fevi cu aripi, prin interiorul cărora trec gazele de combustie. Randamentul diferitelor aparate este cuprins între 50 şi 80%. — Aparatele de încălzire cu energie electrică folosesc efectul Joule al curentului care trece prin rezistenfe metalice, şi lucrează fie prin radiafie (când rezistenfa e concentrată în focarul unei oglinzi metalice, parabolice), fie prin convecfie (când rezistenfa, în formă de spirală, e aşezată într'un cadru îmbrăcat într'o manta de tablă perforată). Un alt aparat este radiatorul cu becuri cu incandescentă construite ca să emită pufină lumină, plasate în axa focarului unei oglinzi în cilindru parabolic. Se folosesc şi sobe electrice cu acumulare, la cari transferul de căldură se face prin convecfie şi prin radiafie. Randamentul caloric al aparatelor de încălzire electrică poate fi de 100°/o, dar, din cauza preţului mare al energiei electrice, sunt folosite numai pentru încălzire temporară sau auxiliară. — încălzirea auxiliară se face şi cu sobe cu petrol lam-pant, cari prezintă desavantajul că viciază aerul. 5. încălzire centrală [iţeHTpajibHoe 0T0njie-HHe; chauffage central; Zentralheizung; central heating; központi fűtés]. Tehn.: încălzirea simultană şi uniformă a mai multor încăperi din aceeaşi clădire sau din mai multe clădiri, prin producerea căldurii într'un singur loc sau prin procurarea căldurii dela o singură sursă, şi distribuirea ei prin conducte şi aparate difuzoare. Elementele insta-lafiei de încălzire sunt: căldarea de încălzire centrală, soba pentru încălzirea cu aer cald (cu combustibil solid, lichid sau gazos, sau cu încălzire prin energie electrică) cu instalafiile anexe de focărit, tiraj, etc. şi, în anumite cazuri, aparatele pentru folosirea căldurii aburului de evacuare, etc.; conductele pentru mediul încălzitor între sursa de căldură şi aparatele difuzoare, cu izolaţia termică, cu piesele şi aparatele enexe, cari diferă după sistemul de încălzire (robinete, pompe, distribuitoare, separatoare de apă, oale de condensare, etc.); aparatele de încălzire (feavă încălzitoare, netedă sau cu aripi, baterie de fevi încălzitoare, serpentină, radiator, convector, încălzitor de aer, baterie de încălzire, panouri, etc.). După felul transferului de căldură, încălzirea se poate face prin radiafie, prin convecfie sau prin amestec de aer. Sin. Calorifer. După mediul încălzitor şi distribufia acestuia, se deosebesc: 6. încălzire (centrală) cu aer [iţeHTpajibHoe B03flyniH0e OTOnJieHHe; chauffage (central) â air; Luft(zentral)heizung; air (central) heating; (központi) légfűtés]: încălzire centrală la care mediul încălzitor esfe aerul cald introdus direct în atmosfera încăperilor de încălzit. Pentru încăperi de volum mai mic se foloseşte încălzirea cu aer proaspăt (cu refularea aerului uzat în atmosferă), care este cea mai igienică, dar cea mai costisitoare. Peniru încăperi cu volum mare, ca hale de fabrici sau depozite, biserici, săli festive sau 71 de spectacole, etc., se foloseşte încălzirea cu circulaţie în circuit închis (aspiraţia şi încălzirea aerului uzat) sau încălzirea cu amestec (aspirafie şi de aer proaspăt, care se amestecă în diferite proporţii cu aerul uzat şi se încălzeşte). încălzirea poate fi cu circulafie naturală, folosind fcrfa ascensională a aerului cald, sau cu circulaţie forfată, folosind ventilatoare. Aerul poate fi încălzit la 60-*'80o într'un focar special (v. încălzire, sobă pentru ~ cu aer cald) şi distribuit în încăperi prin conducte în perete sau de tablă izolată termic, astfel ca aerul să ajungă la utilizare cu cca 60°; pentru încăperi mari, el poate fi încălzit cu un mediu încălzitor (apă sau abur) în mai multe încălzitoare de aer (v.), în-călzirea agentului calorigen (apă sau abur) fa-cându-se într'un singur loc. Instalaţia de încălzire cu aer, completată cu instalafii pentru ventilaţie, umidificare, spălare şi filtrare, constitue o instalafie de condifionare. î. Încălzire (centrală) cu apă [iţeHTpajibHoe BO/ţflHOe OTOnjieHHe; chauffage (central) â l'eau; Wasser(zentral)heizung; water (centra!) heating; (központi) vizfűtés]: încălzire centrală la care mediul încălzitor este apa încălzită într'un singur loc (căldare cu combustibil solid, lichid, gazos, sau cu încălzitor electric, încălzitor de apă cu abur proaspăt sau de emisiune, etc.) şi distribuită printr'o refea de conducte metalice la corpurile de încălzire (fevi încălzitoare, serpentine, baterie, radiatoare, convectoare, panouri încălzitoare, etc.), I JL, JT* purile de încălzire; în punctul cel mai înalt al instalafiei e montat un vas de expansiune, care preia dilataţia apei din întreaga instalafie, e în contact permanent cu atmosfera, şi e legat cu căldarea printr'o conductă fără organe de închidere. încălzirea cu apă caldă se adaptează uşor temperaturii din exterior, prin varierea temperaturii apei din căldare; asigură încălzirea uniformă şi e economică în exploatare; nu arde praful din aer care vine în contact cu corpurile de încălzire şi are inerfie mare după oprirea focului, din cauza conţinutului mare de apă al instalaţiei. Prezintă desavantajele că are un preţ iniţial mare, o perioadă lungă de pornire, şi. pericolul de deteriorare prin înghef, la întreruperea încălzirii. Sistemul de conducte diferă după condiţiunile locale şi poate fi (v. fig.): Sistemul cu două conducte, cu distribuţie superioară, în care apa caldă din căldare se ridică printr'o coloană verticală până la conducta superioară de distribuţie, de unde trece, prin coloanele de cădere, în radiatoare, şi apoi, prin alte coloane de cădere, se adună şi se întoarce în căldare prin conducta colectoare din subsol, Panta tuturor conductelor este astfel, încât acestea se desaerisesc prin vasul de expansiune. — Sistemul cu două conducte, cu distribuţie inferioară, în care atât conducta de distribuţie, cât şi cea de colectare a apei răcite în radiatoare, sunt aşezate în subsol; radiatoarele sunt legate la câte o coloană de ridicare şi una de cădere, cari au panta ascendentă spre vasul M » 5' 1 6 I \ 7" * i 1 6 Jra/ J ft 8 FicT Í7Ű Schema sistemului de conducfe în încălzirea cu apă caldă. I) sistem cu două conducte, cu distribu- II) sisfem cu două conducte, cu distribu- III) sistem cu o conducta, fie superioară. fie inferioară. Í) căldsre de încălzire; 2) coloană verticală de ridicare; 3) conductă de distribufie; 4) vas de expansiune; 5) conductă de cădere, de intrare în radiator; 6) corp de încălzire; 7) conductă de ieşire din radiator; 8) conductă inferioară de colectare; 9) conducta vasului de expansiune; 10) conductă de aerisire. unde pierde o parte din căldură, cedând-o aeru- j de expansiune; desaerisirea instalafiei se face lui din încăperi, şi de unde se întoarce la locul ) prin conducte în contrapantă sau prin conducte central pentru reîncălzire. După temperatura şi presiunea apei- în instalaţie, se deosebesc: 2. ~ (centrală) cu apă caldă [u,eHTpaJibHoe OTOnjieHHe ropn^efi BOftOH; chauffage (central) â eau chaude; Warmwasser(zentral)heizung; warm water (central) heating; (központi) melegvízfűtés]: încălzire centrală la care temperatura apei nu depăşeşte 100° şi presiunea 1 at. Instalafia se compune din căldarea de încălzire centrală, (aşezată de obiceiu sub nivelul corpurilor de încălzire), din conductele de distribufie şi din cor- cu sac de aer, legate la vasul de expansiune. — Sistemul cu o conductă, în care apa caldă ajunge printr'o coloană verticala până la o conductă superioară de distribufie, din care cade prin coloane de cădere la cari sunt legate radiatoarele; apa răcită în radiatoare revine în aceleaşi coloane şi apoi, prin coloana de colectare din subsol, ta căldare. Acest sistem de distribufie e folosit rar, pentrucă reclamă suprafefe de încălzire sporite în etajele inferioare, şi are reglare dificilă, oprirea încălzirii într'un etaj influenţând temperatura în celelalte etaje. 72- După mijlocul de asigurare a circulaţiei apei, se deosebesc: î. încălzire (centrală) cu apă caldă accelerată [iţeHTpajiboe B0AHH0e OTOnjieHHe c ycKopen-HbiM nocTynjieHHeM ropanen boru\ chauffage (central) a eau chaude accelérée; Schnellstrom-Warmwasser(zentral)heizung, Schnellumlauf-Warm-wasser(zentral)heizung; (central) heating with acce-lerated warm water; (központi) gyorsított melegvízfűtés]: încălzire centrală cu apă caldă, ia care forţa ascensională a apei în instalafie esle mărită prin insuflarea de abur sau de aer în coloanele de ridicare ale instalafiei. ‘E un procedeu pufin folosit, din cauza reglajului dificil şi a instala-jiilor de insuflare complicate. 2. ~ (centrală)* cu apă caldă, cu pompă de circulaţie [iţeHTpajibHoe BOAflHoe OTOnjieHHe c HacocHbiM noőyníAeHHeM ropn^eíí boah; chauffage (central) â eau chaude par pompe; Pumpen-Warmwasser(zentral)heizung ; (central) heating with pumped warm water; (központi) szivattyúval működő melegvízfűtés]: încălzire centrală cu apă caldă, la care circulafia apei este accelerată cu ajutorul unei pompe, de obiceiu centrifugă), acfionată electric sau prin turbină cu abur, montat^ în conducta de întoarcere a apei calde în căldare. De obiceiu se montează în paralel o a doua pompă, de rezervă, pentru ca,— prin închiderea unor robinete, — pompele să poată fi folosite alternativ. Coloanele de pornire ale corpurilor de încălzire şi a vasului de expansiune sunt legate la un distribuitor, iar cele de întoarcere, la un colector, pentru a uşura reglajul circulafiei uniforme în toate coloanele instalafiei. Distribufia poate fi superioară sau inferioară, ca şi la încălzirea prin gravitafie. Circulafia cu ajutorul pompelor dă în conducte vitese mai mari decât circulafia prin gravitaţie, şi deci reclamă conducte de diametru mai mic decât circulafia prin gravitafie. 3. ~ (centrală) cu apă caldă, prin gravitafie [iţeHTpajibHoe OTOnjieHHe nyTeM rpaBHTaiţHOH-Horo Hanopa; chauffage (central) a eau chaude par gravi té; 5chwerkraft-Warmwasser(zen- tral)heizung; (central) heating with warm water by gravity; (központi)fajsúlykülönbség hajtotta melegvízfűtés]: încălzire centrală cu apă caldă, la care circulafia apei în conducte şi în corpurile de încălzire este datorită forfei ascensionale a apei calde, prin diferenfa de greutate specifică dintre apa încălzită în căidare şi apa care se răceşte în corpurile de încălzire. La instalafii în imobile cu suprafefe mari şi cu înălfimi mici, forfa ascensională nu e suficientă pentru a învinge rezisten-fele în conducte, şi sunt necesare mijloace pentru accelerarea circulafiei. Sin. încălzire cu apă caldă prin termosifon, încălzire cu apă caldă prin circulaţie naturală. 4. ~ (centrală) cu apă fierbinte [i^eHTpajibHOe OTOnjieHHe ropanen boaoh no# HanopoM; chauffage (central) a eau bouillante; Heil^wasser-(zenfraljheizung; hot water (central) heating; (központi) forróvizfűtés]: încălzire centrală la care apa, cu temperatura sub 130°, circulă în insta-lafie, sub presiune. Sistemul e folosit rar, din cauza aparatelor anexe complicate pe cari le reclamă. 5. ~ (centrală) cu apă, cu înaltă presiune [iieHTpajibHoe bo^hhos OTOnjieHHe Bbiconoro AaBJieHHH; chauffage (central) â eau â forte pression; Hochdruck-Wasser(zentral)heizung;highpres~ sure water (centra!) heating; (központi) nagynyomású vizfűtés]*. încălzire centrală la care apa, cu> o temperatură peste 150°, circulă în instalafie sub presiune. — Un sistem folosit rar este sistemul cu circulafie prin gravitafie. Instalafia e constituită dintr'o conductă continuă, în circuit închis, care are o parte în formă de serpanfina, încălzită-îhtr'un cuptor, şi o altă parte care constitue corpurile de încălzire în diferitele încăperi; în punctul cel mai înalt e montat un cilindru de expansiune ermetic, cu pereţi groşi, umplut par-fial cu aer subpresiune. — Un alt sistem de instalafii mari foloseşte circulafia cu pompe, apa fiind încălzită într'o căldare de abur şi împinsă prin* pompe la locul de utilizare, unde căldura e folosită fie direct în corpuri de încălzire (convec-toaré, încălzitoare de aer, etc.), fie în încălzitoare de apă (încălzitoare cu contracurent) cari constitue surse de apă caldă pentru încălzirea cu apă caldă a unor grupuri de încăperi. încălzirea cu apă, cu înaltă presiune, e folosită mai ales la încălzirea centrală la distanfă (fabrici, spitale, cartiere de locuinfe, etc.). 6. încălzire (centrală) cu abur [iţeHTpajibHoe napOBOe OTOnjieHHe; chauffage (central) â va-peur; Dampf(zentral)heizung; steam (central) heating; (központi) gőzfűtés]: încălzire centrală la care mediul încălzitor este apa în stare de vapori. Aburul se produce într'o căldare de abur sau este luat dela o instalafie industrială (redu-cându-i-se presiunea), şi e distribuit prin conducte la corpurile de încălzire (din cari evacuează aerul, eliminându-l prin conducta de condensare);, el încălzeşte corpurile de încălzire, condensân-du-se,şise întoarce apoi în căldare sub formă de apă (condensat), prin conductele de condensare. încălzirea cu abur dă posibilitatea unei încălziri rapide, cu timp de demarare scurt, însă şi cu răcire rapidă, la oprirea focului. Reglarea centrală a temperaturilor din încăperi nu se poate realiza, iar cea locală este mai dificilă decât la instalafia cu apă caldă. Cheltueliie de investifie în corpuri de încălzire şi în conducte sunt mai mici decât la încălzirea cu apă caldă, deoarece încărcarea suprafefelor de încălzire e mai mare (cca 650 kcal/m2 fafă de cca 400 kcal/m2). După presiunea aburului în instalafie, se deosebesc: 7. ~ (centrală) cu abur de înaltă presiune [iţeHTpajibHoe napOBOe OTOnjieHHe BbicoKoro AaBJieHHH; chauffage (central) a vapeur â haute pression; Hochdruck-Dampf(zentral)heizung; high-pressure steam (central) heating; (központi) nagynyomású gőzfűtés]: încălzire centrală în care se foloseşte abur cu presiunea de 1,5 ■ ■ ■ 5,5 ats. Radia- 7* toarele au temperatura între 130 şi 160°, astfel că încălzirea nu poate fi folosită în locuinţe. Aburul umple complet corpurile de încălzire şi poate pătrunde şi în conductele de întoarcere. Reglarea locală se poate obţine numai prin împărţirea corpului în secţiuni şi închiderea accesului aburului în una sau în mai multe secţiuni. La intrarea şi la ieşirea din corp trebue montate robinete de închidere; la ieşirea din corpul de încălzire se montează o oală de condensare, pentru a împiedeca intrarea aburuiui în conductele de întoarcere. Pentru evacuarea aerului din corpurile de încălzire la sosirea aburului, şi pentru introducerea aerului la oprirea încălzirii, e necesară montarea unei supape automate de aerisire, reglată de temperatura aburului. Sistemul de conducte folosit de obiceiu e sistemul cu distribuţie superioară, conductele de abur având pantă spre corpurile de încălzire, spre a permite scurgerea apei de condensare, în sistemul cu distribuţie inferioară, folosit rar, coloanele ascendente nu pot fi complet golite de apa de condensare, care curge în sens invers circulaţiei aburului. Corpurile de încălzit folosite de obiceiu sunt tuburi netede. încălzirea cu abur de înaltă presiune e folosită mai ales în încălzirea Ja distanţă şi în încălzirea cu aer încălzit în termoane, în încălzirea mixtă abur-apă (cu încălzitoare cu contracurent) sau în încălzirea mixtă abur de înaltă presiune-abur de joasă presiune. î. încălzire (centrală) cu abur de joasă presiune [iţeHTpajibHoe napoBoe OTOnjieHHe HH3Koro AaBJieHHH; chauffage (central) â vapeur a basse pression; Niederdruck-Dampf(zentra!)heizung; low pressure steam (central) heating; (központi) kisnyomású gőzfűtés]: încălzire centrală la care se foloseşte ca agent de încălzire aburul cu presiunea de maximum 0,3 ■•■0,4 ats, şi, de obiceiu, cu presiunea de 0,05* ■ »0,2 ats; temperatura în conducte şi în radiatoare este de 102'-'105o. Instalaţia se compune dintr'o căldare echipată cu un dom sau cu un spaţiu de abur, de corpurile din încălzire cu robinete cu dublă reglare, aparatul desiguranţă şi pieseleauxilia-re. Aburul introdus în radiator îl umple de sus în jos,, evacuează aerul prin conducta de condensat (care trebue să comunice cu atmosfera); ajungând în contact cu suprafaţa de încălzire a radiatoru- ^rsxs=r 5 2 3 ^ a ¥ 6 Radiator cu abur de joasă presiune, umplut parţial (schemă). 1) radiator; 2), şi 3) robinet cu dublă reglare; 4) piesă de condensare; 5) conductă de abur de-joasă presiune; 6) conductă de condensat; ab) plan de separaţie între aburul şi aerul din-radiator. Schema sistemului de conducte în încălzire! cu abur de joasă presiune. I) sistem cu distribufie superioară; II) sistem cu distribufie inferioară; I) căldare de încălzire centrală; 2) coloană ascendentă de abur; 3) conductă de distribufie; 4) conductă de intrare în radiator; 5) corp de încălzire; 6) conductă de ieşire din radiator; 7) conductă colectoare de condensat; 8) aparat de siguranţă; 9) aerisire; 10) sifon. lui, se condensează, astfel încât se stabileşte un plan orizontal de separaţie între abur şi aer, iar condensatul se scurge prin conducta de colec- tare (v. fig.). La presiune constantă la intrarea în* radiator, planul de separare, deci suprafaţa încălzitoare de deasupra lui, variază cu cantitatea de abur admis; prin robinetele cu dublă reglare, montate la intrarea în radiator se obţine o reglare prealabilă a presiunii şi reglarea debitului de abur, pentru adaptarea la nevoile de căldură. La ieşirea din radiator se montează de obiceiu piese de condensare (deex. un teu de reglare) pentru a evita trecerea aburului în conducta de colectare (de întoarcere) şi pocniturile pe cari le-ar provoca contactul dintre abur şi condensatul din curentul descendent. Sistemul de conducte trebue să asigure scurgerea condensatului spre^căldare. El poate fi cu distribufie superioară sau inferioară, (v. fig.). Sistemul cu distribuţie superioară are coloane ascendente pentru abur, conducte de abur cu pantă spre radiatoare, conducte de condensat cu pantă spre căldare, priză de aer pe conducta de condensat. Sistemul cu distribuţie inferioară are distribuţia aburului sub plafonul subsolului, conducta având pantă spre punctele de legătură ale coloanelor ascendente. Colectarea condensatului se poate face-peste nivelul căldării, montând sifoane (legătura în U din ţeavă) în punctele îndepărtate de căldare, pentru scurgerea condensatului din conducta-de abur, sau sub nivelul căldării, astfel că nu mai sunt necesare sifoanele; pe conducta de condensat se leagă priza de aer. Condensatul poate fi introdus direct în căldare, colectat într'un rezervor şi introdus în căldare cu ajutorul unei pompe, sau poate fi (rareori) evacuat. 2. ~ (centrală) cu abur de medie presiune [iţeHTpajibHoe napoBoe OTOnjieHHe cp§#Hero flaBJieHHH; chauffage (central) â vapeur â moyenne pression; Mittel-druckdampf (zen-tral) heizung; mean-press'ure steam (central) he3ting;(központi) középnyomású gőzfűtés]: încălzire centrală în care se foloseşte abur cu presiunea de 0,5”-1,5 ats, de obiceiu luat din căldările de abur industriale. Din punctul de vedere constructiv, instalaţia este asemănătoare instalafiei cu abur de înaltă presiune (v.). 74. 1. încălzire (cenfrală) cu abur de presiune mai joasă decât cea atmosferică [iţeHTpaJibHoe napoBoe OTOnjieHHe HHJKe aTMOC^epHoro ^aBJieHHH; chauffage (centrai) â vapeurau dessous de la pression atmosphérique, chauffage (central)a vide;Vakuum dampf(zentral)heizung; vacuum steam (central) heating; (központi) vákuum-gőzfűtés]: încălzire centrală cu abur, la care întreaga instalafie este supusă unei presiuni mai joase decât presiunea atmosferică, realizată cu ajutorul unor pompe de vid montate pe conducla de condensat. Apa de condensare este introdusa în căldare ■fie prin gravitafie, fie cu pompe. Presiunea minimă folosită este de 62,5 cm coloană de mercur, corespunzând temperaturii aburului de 56°. Conductele se instalează ca şi în instalafiile de abur de joasă presiune; se folosesc radiatoare obişnuite de fontă. Reglarea cenfrală a instalajiei e posibilă ca şi în cazul instalafiei de încălzire cu apă caldă, şi se realizează prin reglarea debitului pompei de vid, variind astfel temperatura aburului; reglarea locală se face cu robinete de reglare montate la intrarea în radiatoare. Avantaje: posibilitatea reglării centrale, temperaturi joase la radiatoare, economie la conducte şi la radiatoare. Sistemul e folosit mai ales la imobilele foarte înalte, pentru camere de locuit şi pentru birouri. Se execută şi fără căldare de încălzire proprie, folosind aburul de evacuare din instalafii de forţă. Sin. încălzire (centrală) cu vid. 2. ~ (centrală) cu vid. V. încălzire (centrală) cu abur de presiune mai joasă decât cea atmosferică. 3. încălzire (centrală) cu folosirea căldurii disipate [iţeHTpajibHoe BaKyyMHoe OTOnjieHHe; chauffage (central) par utilisation dela chaleur per-due; (Zentral-)Heizung mit Abwărmeverwertung, «ndustrieile (Zentral-)Heizungsanlage; waste-heat (central) heating; (központi) fűtés diszipált meleg felhasználásával]: încălzire centrală la care se foloseşte căldura conţinută în aburul de evacuare al instalaţiilor de forţă. Instalaţia de încălzire e construită ca instalaţiile obişnuite, dar în ioc să fie racordată ia o căldare proprie, e racordată la conducta de abur de evacuare a maşinii de forţă. în instalaţiile cu folosirea căldurii aburului de evacuare se alege pentru presiunea aburului în conducta principală de distribuţie valoarea minimă compatibilă cu pierderile din conducte, pentru a nu micşora randamentul instalaţiei de forţă. Instalaţia poate funcţiona cu contrapresiune, folosind aburul de evacuare al unei turbine sau al unei maşini cu piston (v. fig ). Când aburul de evacuare nu este suficient pentru încălzire, aceasta e alimentată cu abur proaspăt din conducta generală, printr'un reductor de presiune. Dacă încălzirea foloseşte abur mai puţin decât cantitatea disponibilă, surplusul este evacuat în atmosferă, şi rentabilitatea instalaţiei scade. Mai economice sunt instalaţiile cu o maşină de forţă funcţionând cu contrapresiune, care este încărcată numai atât, încât aburul ei de evacuare să fie folosit pentru încălzire, şi cu o a doua maşină, eventual cu condensare, care preia variaţiile de putere. Se poate i 5i i AU * ar® ! I &1' &--------‘ --G........; Instalafii de încălzire cu folosirea aburului de evacuare (scheme). I) instalafie cu turbină cu contrapresiune şi cu turb:nă cu condensare; II) instalafie de î icălzire cu vid, cu turbină cu condensare; 1) căldare de abur cu supraîncălzitor; 2) conductă de abur de înaltă presiune; 3) conductă de abur de joasă presiune,f 4) conductă de abur cu depresiune; 5) conductă de condensat; 6) turbină cu abur, cu condensare; 7) turbină cu abur, cu contrapresiune; 8) regulator centrifug; 9) corpuri de încălzire; 10) pompă de alimentaţie; 11) condensator. folosi, pentru încălzire, aburul prelevat între etajul de înaltă şi cel de joasă presiune al unei turbine; când necesităţile de forţă şi de încălzire au variaţii neregulate, se pot acoperi neregulari-tăfile folosind un acumulator de abur. în instalafiile de forfă cari funcţionează cu condensare se foloseşte încălzirea cu vid; instalafia de încălzire are funcfiunea de condensator intermediar sau chiar de condensator. Prin varierea presiunii de condensare se poate regla temperatura corpurilor de încălzire corespunzător temperaturii exterioare. Aburul de evacuare poate fi folosit şi în încălzirea centrală mixtă (v.) spre a servi la încălzirea, într'un schimbător de căldură, a mediului încălzitor care circulă în instalafie. — Se poate folosi pentru încălzire şi căldura conţinută în apa de răcire sau în gazele de ardere ale motoarelor Diesel, sau ale cuptoarelor, folosind căldări potrivite. 4. încălzire (cenfrală) mixtă [iţeHTpajibHoe OTOnjieHHe CMemaHHoro THna; chauffage (central) mixte; gemischte (Zentral-)Heizung; mixed (central) heating; vegyes (központi) fűtés]: încălzire centrală în care se foloseşte un mediu încălzitor pentru transportul de căldură între sursa de căldură şi un aparat central schimbător de căldură, şi un alt mediu încălzitor, sau o altă stare a aceluiaşi mediu, pentru transportul între acest aparat şi corpurile de încălzire, sau pentru transferul căldurii dela corpurile de încălzire la încăperile cari trebue încălzite. — Exemple: încălzirea cu încălzitoare de aer (v. sub încălzire centrală cu aer). încălzirea cu apă caldă încălzită cu abur de joasă sau de înaltă presiune foloseşte ca schimbător de căldură un încălzitor de apă cu contra-curent, cu rezervă mică de apă caldă, sau o căldare de apă încălzită cu vapori, cu rezervă mare de apă. Sistemul e folosit, de exemplu, în spitale, unde e necesară producţia de abur pentru spălat, desinfectare, bucătărie, etc., sau pentru a 75 folosi aburul de evacuare din centralele de foria. — încălzirea cu abur de joasă presiune se ^ace cu abur obţinut prin destinderea aburului într'un reductor de presiune, montat de obiceiu tntre un distribuitor de înaltă presiune şi unul de joasă presiune. Pe reductor e montat un aparat de siguranţă pentru limitarea presiunii, ca în instalaţiile de încălzire cu abur de joasă presiune. — încălzirea cu apă caldă produsă cu ajutorul apei fierbinţi, cu temperatura de cca 130°, foloseşte ca schimbător de căldură un aparat cu contracurent. — încălzirea cu abur de joasă presiune produs prin apă fierbinte foloseşte ca schimbător de căldură o căldare de abur încălzită cu •apa fierbinte care circulă printr'o serpentină. î. încălzire (centrală) electrică [iţeHTpanbHoe ajieKTpnqecKoe oTonjietme; chauffage (central) par chaudiéres électriques; (Zentral-)Heizung mit elektrisch geheizten Kesseln; (central) heating by electric boilers; (központi) villamos fűtés]: încălzire centrală cu apă caldă sau, uneori, cu abur, în care sursa de căldură este o căldare încălzită prin efectul Joule al curentului electric. Corpurile de încălzire pot fi alimentate cu agentul de încălzire fie direct din căldare, fie din-ir'un acumulator de căldură încălzit cu abur produs de căldarea electrică. Căldarea poate fi încălzită prin tuburi de oţel în cari sunt montate etanş rezistenţe electrice, sau prin electrozi, apa căldării formând rezistenţa electrică parcursă de curent. încălzirea electrică se poate face cu apă sub 100°, sau cu apă la temperatura până la 150°; în ultimul caz se reglează, cu aparate automate, cantitatea de apă fierbinte care intră pentru amestec în corpurile de încălzire. încălzirea electrică poate fi folosită numai când preţul energiei electrice este mai mic şi, de obiceiu, -folosind energia în timpul de sarcină mică a unei centrale electrice. Alte sisteme de încălzire cenfrală: 2. încălzire (centrală) de etaj [MejKflysTaîKe-Hoe neHTpajibHoe OTOnjieHHe; installation de chauffage (central) d'étage; Stockwerk-Warmwas-ser(zentral)heizung; fioor (central) heating instal-latiori; (központi) emeleti fűtés]: încălzire centrală cu apă caldă, cu circulajie prin gravitaţie, la care căldarea e montată la acelaşi etaj cu radiatoarele din camerele încălzite. Se folosesc căldări şi radiatoare cu volum mic de apă (pentru a micşora timpul de încălzire la pornire), iar radiatoarele nu sunt montate totdeauna sub ferestre (pentru a scurta traseul conductelor şi a uşura circulaţia apei din instalaţie;. Uneori, o maşină de gătit de construcţie specială înlocueşte căldarea de calorifer. 3. ~ (centrală) cu acumulare [iţeHTpajibHoe ■OTOnjieHHe C HaKOnjieHHeM; chauffage (central) par accumulation; Aufspeicherung(zentral)heiz-anlage; stokage (central) heating; (központi) tároló ■fűtés]: încălzire cenfrală la care căldura pro- dusă în anumite ore ale zilei este acumulată în apă, în abur sau în corpuri solide, şi apoi este întrebuinţată. Sistemul este folosit la încălzirea electrică, la încălzirea cu folosirea căldurii disipate, etc. 4. ~ (cenfrală) la distanţă [AHCTaHiţHOHHoe iţeHTpaJlbHoe OTOnjieHHe; chauffage (central) â longue distance; Fern(zentral)heizanlage; long disfance (central) steam heating; (központi) távfűtés]: încălzire centrală a mai multor clădiri distanţate între ele, folosind o singură sursă de producere a căldurii. Sistemul e folosit pentru clădiri diferite cari formează un ansamblu (de ex. pavilioanele unui spital, ale unei colonii, ale unei uzine, etc.), sau pentru grupuri de clădiri independente, într'un oraş. Sursa de căldură poate fi o centrală termică cu căldări de abur sau de apă caldă afectate acestui scop (prezentând avantajele unităţilor mari, ca: uşurinţa aprovizionării cu combustibil şi a evacuării resturilor de ardere; posibilitatea folosirii combustibililor inferiori, etc.) sau aburul de evacuare (cu contrapresiune), sau de prelevare din instalaţiile de forţă. Agentul de transport al căldurii este aburul şi, uneori, pentru instalaţiile mai mici, apa caldă, apa fierbinte (100-■■ 130°) sau apa caldă sub înaltă presiune (cu temperatura de 15Q---2000). Instalaţiile cu apă se execută totdeauna cu circulaţie prin pompe, în instalaţiile cu abur, condensatul circulă cu ajutorul pompelor. Conductele de transport ale agentului încălzitor, izolate termic, se aşază în canale zidite, cu puncte de fixare şi suporturi mobile, astfel ca să permită mişcarea lor axială, şi cu dispozitive cari preiau variaţiile de lungime datorite dilataţiei termice. în punctele de utilizare, constituite de clădirile încălzite, sunt instalate branşamente, cari înlocuesc căldarea de încălzire centrală. în insta-lajiile de încălzire cu apă caldă şi transport cu apă, branşamentul e constituit dintr'un încălzitor cu contracurent, sau apa caldă este distribuită direct în instalaţia imobilului. în instalaţiile de încălzire cu abur, cu transportul cu abur, branşamentul este constituit dintr'un reductor de presiune înaintea unui distribuitor, un rezervor colector de condensat, şi o pompă pentru condensat; branşamentul are robinete de închidere, dispozitive dé purjare a apei de condensare şi a aerului, separator de nomol, etc. — în instalaţiile de încălzire cu apă, cu transportul cu abur, branşamentul este consiituit de obiceiu dintr'un reductor de presiune, un încălzitor cu contracurent, un rezervor şi o pompă pentru condensat, şi din anexe. 5. ~ (cenfrală) prin panouri de joasă temperatură [iţeHTpajibHoe OTOnjieHHe c iijih-TaMH HH3K0H TeMnepaTypbl; chauffage (central) par panneaux a bas se température; Flachen (zentral)heizung; (central) steam heating by low temperature plates; kishőmérsékletes lemezű (központi) fűtés]: încălzire centrală cu apă caldă, în care încăperile sunt încălzite prin panouri cari transmit căldura în principal prin radiaţie. Panourile radiante sunt constituite dintr'o reţea de serpentine din ţevi de oţel, cu distanţa de 30-"40 cm între axe, înglobate în pardoseală, 76 în pereţi sau în plafonul încăperilor. Temperatura apei plin căldarea de încălzire se menţine sub 60°, astfel ca temperatura pardoselii să nu depăşească 36° şi să fie cuprinsă de obiceiu între 25 şi 30°. între ţevile panourilor se montează „pânze" de metal desfăşurat, sau lame difuzoare de oţel, îndoite,^pentru transmiterea căldurii spre suprafaţa radiantă. încărcarea suprafeţei radiante este de maximum 200 kcal/m2h; căldura este transferată în principal prin radiaţie (cca 90% prin plafon, cca 60% prin pereţi sau cca 50% prin pardoseală), iar restul prin convecţie. Sistemul reclamă cheltueli mari de investiţie, dar asigură o încălzire uniformă, cu slabi curenţi ascendenţi, cu mare inerţie în funcţionare, şi cu posibilitatea de a menţine confortul chiar ia temperaturi mai joase (14-■■16°) ale aerului din încăpere. î. încălzirea trenurilor [OTOnjieHHe noe3ROB; chauffage des trains; Zugheizung; train heating; vonaffűtés]. C.f.: încălzirea garniturilordetrenuri de călători. Condiţiunile unei bune încălziri sunt: temperatură uniformă în toate compartimentele şi de cel puţin 18-"20°; aerul să nu fie prea uscat; ventilaţia să fie asigurată; sistemul să prezinte siguranţă contra incendiului. încălzirea unui tren se poate face prin butelii cu apă caldă aşezate în compartimente (şofrete), prin butelii cu acetat de sodiu disolvat, cu sobe, cu abur, cu apă caldă, electric şi cu aer cald. Sisteme de încălzire a trenurilor: 2. încălzire cu abur [napoBoe OTOnjieHHe; chauffage â vapeur; Dampfheizung; steam heating; gőzfűtés]: încălzire a trenurilor care se efectuează prin abur luat dela locomotivă sau dela un vagon-căldare şi distribuit, prin conducta principală care străbate tot trenul, în radiatoarele din compartimentele şi coridoarele vagoanelor. Dela căldare, aburul trece în conducta principală printr'un robinet de reducere (la 4- ■ ‘5 ats). Conducta principală (de obiceiu de 50 mm 0) este izolată termic (cu plută expandată, vată de sfielă, pămâhţel, etc.); legătura dintre vagoane se face prin tuburi flexibile de gumă cu inserţie de pânză, sau prin două semiacuplări metalice formate din câte două ţevi articulate între ele şi legate printr'un cap de acuplare (semiacuplările sunt izolate termic). între conducta principală a unui vagon şi acuplare se montează un robinet frontal, respectiv un robinet cu secţiunea de trecere mărită (pentru semiacuplările metalice). Aburul este admis în radiatoare prin robinetele de distribuţie comandate de manete fixate pe pereţii vagonului. Pentru a se evita adunarea apei de condensare în conducta principală, se montează unu sau două separatoare de apă. încălzirea cu abur a trenurilor poate fi: 3. ~ de înaltă presiune [oTonJieHHe no# BbiCOKHM AâBJieHHeM; chauffage â haute pression; Hochdruckheizung; high-pressure heating; nagynyomású gőzfűtés]: încălzire a trenurilor la care aburul este admis în radiatoare cu aceeaşi presiune ca în conducta principală (2"-5ats). Radiatoarele, formate din tuburi de oţel de 100* ■■ 150 mmf se leagă la conducta principală prin conducta secundară şi robinetul de distribuţie. Apa de condensare care se formează în radiatoare curge în conducta principală, de unde este evacuată prin supape de scurgere şi prin robinetul final dela capătul trenului. Sistemul de încălzire de înaltă presiune este puţin folosit, fiindcă are următoarele desavantaje: diferenţa mare între temperaturile diferitelor vagoane (supraîncălzire la primele vagoane şi încălzire slabă sau chiar de loc în ultimele vagoane); căderi de presiune în conducta principală; pericol de îngheţ al apei de condensare şi de spargere a ţevilor; aerul din radiatoare se evacuează greu la intrarea aburului, şi deci vagonul se încălzeşte greu; temperatura înaltă a radiatoarelor cauzează arderea prafului. Anumite sisteme de încălzire folosesc, pentru încălzire, un amestec de abur cu aer comprimat, pentru a antrena apa de condensare din conducte şi a varia gradul de încălzire prin variaţia admisiunii de aer comprimat. 4. ~ de joasă presiune [oToruieime no& HH3KHM AaBJieHHeM; chauffage â bas se pression; Niederdruckheizung; low-pressure heating; kisnyomású gőzfűtés]: încălzire a trenurilor la care presiunea aburului din elementele de radiator este mult scăzută ( 0,3 ■ ■ ■ 0,5 ats) faţă de presiunea din conducta principală. Aburul din conducta principală este admis, prin robinetele de distribuţie comandate prin manete, în radiatoarele formate de obiceiu din trei elemente; în una din conductele radiatorului este montat un tub de dilatafie pus în legătură cu o supapă care micşorează admisiunea aburului în radiator, când se dilată tubul (cantitate maximă de abur la începutul încălzirii şi închiderea completă a supapei, când încălzirea tubului de dilataţie ajunge la 100°). La evacuarea apei de condensare servesc separatoarele (aspirante sau neaspirante) montate pe conducta principală. în radiator nu rămâne niciodată apă de condensare, pericolul de îngheţ fiind astfel evitat, (v. fig. p. 77). — La anumite sisteme de încălzire de joasă presiune, aburul parcurge un circuit complet, cel necondensat se amestecă cu aburul viu, iar apa de condensare se elimină prin separatoare. — Sistemul este mult răspândit, prezentând următoareleavantaje: posibilitateaîncăl-zirii unui număr mare de vagoane; temperatură uniformă pe întreaga lungime a trenului; siguranţă contra îngheţului; încălzire rapidă a vagoanelor; temperatură relativ joasă a radiatoarelor (evitarea arderii prafului). 5. ~ mixtă cu presiune înaltă şi cu presiune joasă [OTOnjieHHe cMemaHHoro rana no# bbi-COKHM H HH3KHM ftaBJiemieM; chauffage mixte â haute et basse pression; vereinigte Nieder- und Hochdruckheizung; mixed high-and-low-pressure heating; vegyes nagy- és kisnyomású gőzfűtés]: 77 H; LL, LL. PZ ■ i ! 11 -in ! V-lí 10 r A. încălzire cu abur de joasă presiune la vagoane: î) conductă principală de abur; 2) robinet de distribuţie; 3) radiator de compartiment; 4) maneta din compartiment; 5) tija manetei din compartiment; 6) separator de apă; 7) conductă de legătură la radiator; 8) maneta din coridor; 9) tija manetei din coridor; 10) radiator de coridor. — B. Radiator de compartiment al instalaţiei de încălzire cu abur de joasă presiune: 1) element exterior de radiator; 2) piesă de reglare a tubului de dilatare; 3) element median de radiator; 4) element de radiator cu tub de dilatare; 5) tub de dilatare; 6) supapă de închidere; 7) sită pentru curăţirea aburului; 8) conductă de legătură la radiator; 9) orificiu de intrare a aburului în radiator. — C. încălzire electrică la vagoane: 1) fişă de contact; 2) doză de contact; 3) conducta electrică secundară a vagonului; 4) siguranţă principală (25 A); 5) comutator; 6) radiator de cabină de toaletă; 7) legătura la pământ a radictoarelor din compartimente; 8) întreruptor-comutator cu trei poziţii; 9) radiator de compartiment; 10) radiator de coridor; 11) legătura la pământ a radiatoarelor din coridor; 12) siguranţe secundare (10 A); 13) în-^reruptor principal; 14) gonducta electrică principală a Irerului; 15) conducta de legătură între doza şi fişa de contact. 78 încălzire a trenurilor ia care se găsesc, de obiceiu, în fiecare compartiment, trei elemente de radiator, dinire cari unul este legat direct cu conducta principală, constituind încălzirea de înaltă presiune, iar celelalte două elemente sunt legate la conducta principală prin robinete de reducere, constituind încălzirea de joasă presiune. Prin comanda manetelor aşezate pe perefi, se obţin trei trepte de încălzire. î. încălzire cu circuit închis [oTonJieHHe c 3âM-KHyTOH iţHpKyjlHlţHefi; chauffage â circuit fermé; Umlaufheizung; closed circulation heating; zártkörzetű gőzfűtés]: încălzire mixtă a trenurilor realizată prin abur de joasă presiune şi prin depresiune. Variafia temperaturii din vagon nu se obfine prin stabilirea, respectiv prin întreruperea legăturii, între elementele de radiator şi conducta principală (ca la celelalte sisteme de încălzire cu abur), ci prin variaţia temperaturii elementelor de radiator, după cum se trimite mai mult sau mai puţin abur în amestecul abur-aer care circulă în conductele de încălzire. Un dispozitiv cu feavă de dilataţie, montat Ia capătul conductei de abur, este legat cu regulatorul de admisiune al aburului, în comunicaţie cu un condensator de abur, astfel că introducerea aburului în conductele radiatoarelor se face automat şi reglarea încălzirii se face continuu. Sistemul este folosit la unele administraţii de cale ferată; asigură o încălzire uniformă şi o reglare automată. 2. încălzire cu aer cald [oTonJieHHe TenjiHM B03fl;yX0M; chauffage â air chaud; Warmlufthei-zung; hot air heating; meleglégfűtés]: încălzire a trenurilor realizată prin insuflare de aer cald în interiorul vagoanelor. Ea este combinată cu împrospătarea şi condiţionarea aerului, constituind astfel o instalaţie de condiţionare a aerului. Instalaţia cuprinde: ventilatoare pentru aspirarea şi insuflarea aerului; reţeaua de conducte de aer; grupul de condiţionare, în care aerul este filtrat, încălzit, respectiv răcit, şi umezit, respectiv uscat; un generator de căldură; un generator de frig; aparate de control şi de reglare. Prin acest sistem de încălzire, folosit în special la automotoarele rapide, se asigură o temperatură de 18---200 şi un grad de umiditate a aerului, de 50-'*60%. 3. încălzire cu apă caldă [oTonJieHHe TenjiOH BO^OH; chauffage a eau chaude; Warmwasser-heizung; warm water heating; forróvizfűtés]: încălzire a trenurilor efectuată prin căldura dată de un circuit de apă caldă. Apa este. încălzită de o sobă şi se ridică printr'o coloană ascendentă până la un rezervor de expansiune, de unde, prin conducta superioară de distribuţie, trece în radiatoare, întorcându-se la sobă prin conducta inferioară. Uneori, încălzirea apei se face prin abur din conducta principală. — încălzirea cu apă caldă se foloseşte ca încălzire suplementară la încălzirea vagoanelor speciale (de dormit, de poştă, etc.) şi la vagoanele cari parcurg distanţe mari. Pentru fiecare metru cub de volum de încălzit este necesară o suprafaţă de încălzire cu abur de 0,10*-- 0,2 m2, iar la încălzirea cu apă ca!dăr de 0,2-0,28 m2. 4, încălzire electrică [3JieKTpHHecKoe 0T0n-JieHHe; chauffage élecfrique; elektrische Heizung; elecfrical heating; villamosfűtés]: încălzire a trenurilor realizată prin efectul Joule al curentului electric şi folosită la trenurile cu tracţiune electrică. Tensiunile folosite sunt: 1500 V în curent continuu şi 1000 V în curent alternativ. Puterea mijlocie necesară pentru încălzirea unui volum de 1 m3 este de cca 200 W. Curentul electric este luat dela locomotivă, printr'o conductă generală, şi se întoarce prin şină; între conductă şi şină sunt montate în derivaţie conductele vagoanelor pe cari se montează o siguranţă, un întreruptor principal, cu un automat pentru supraîncărcări şi un comutator pentru cele două reţele de alimentare (de 1000, respectiv de 1500 V), (v. fig., p. 77). Radiatoarele sunt constituite din rezistenţe e-lectrice pentru puteri de 0,5-*-1 kW, bine izolate electric şi astfel dimensionate, încât temperatura, în inferiorul mantalei protectoare să nu depăşească 100°. 5. încălzire, căldare pentru ~ centrală [kotöjx AJiH iţeHTpajibHoro cTOiuieHHH; chaudiere pour le chauffage central; Zentralheizungskessel; boiler for central heating; központi fűtési kazán]» Tehn.: Generator termic folosit în instalaţiile de încălzire centrală. Poate fi construit pentru producerea de abur (pentru încălzirea cu abur) sau pentru încălzirea apei (pentru încălzirea cu apă sub presiune, cu apă fierbinte sau cu apă caldă), în instalaţiile foarte mari (de ex. în instalaţiile de încălzire la distanţă cu abur de înaltă presiune) se folosesc căldări industriale de joasă presiune (pentru presiuni sub 5 ats). Se alege o căldare cu volum mare de apă sau cu volum mic de apă, după inerţia termică pe care trebue să o prezinte instalaţia de încălzire. — La încălzirea cenfrală obişnuită, cu apă caldă sau cu abur de joasă presiune, pentru clădiri, se folosesc de o-.kiceiu..eăldări.mcti-Q.o^-#.de.ioiităl--.cKAeHHeM Ten-jia; chauffe-eau â gaz pour eau coulante; Gas-Durchlaufhei^wasserautomat; flow-water heater with gas; gázhatásos áthaladóvizmelegitő]: încălzitor de apă cu gaze, la care — la deschiderea robinetului de priză de apă caldă — un dispoziiiv automat deschide robinetul de acces al gazului la arzător, astfel încât gazul se aprinde la o flacără de siguranţă; la închiderea prizei de apă, flacăra de siguranfă rămâne a-prinsă. Aparatul e constituitdin următoarele părţi: arzătorul multiplu (cu flăcări luminoase sau cu becuri tip Bunsen) cu o flacără de siguranţă, dispozitivul automat de deschidere şi de închidere a gazului (cu membrană acţionată prin depresiunea produsă, de scurgerea apei, în avaî de un inel cu orificiu calibrat, intercalat în conducta de apa rece), bateria de încălzire a apei (o elice sau o încălzitor de apă cu gaze, cu trecere (schemă de funcţionare), !) încălzitorul nu debifează apă caldă (flacăra de siguranţă aprinsă şi arzătorul st ins); II) încălzitorul debitează apă cnlda (arzătorul de gaze în funcţiune); Í) conductă de apă rece; 2) robinef de apă calda; 3) baterie de încălzire; 4) arzător de gaze; 5). flacără de siguranţă; 6) inel cu orificiu calibrat; 7^ regulator cu membrană acfionând accesul gazului la arzător; 8) conductă de gaze. serpentină din ţeava de cupru pe care, în porţiunea finală, sunt cositorite lame pentru uşurarea schimbului de căldură între gazele de ardere şi apă), şi îmbrăcămintea cu dispozitivul de Întrerupere a tirajului. Aparatul poate fi construit pentru diferite debite, pentru una sau pentru mai'multe prize de apăcalda (v. fig.). — Un tip de încălzitor cu debit mic de apă are, în locul bateriei de încălzire din feavă, un rezervor de cupru cilindric cu manta dublă; la partea superioară a cilindrului interior, care constitue camera de combustie, sunt fixate, în plane radiale, lame de cupru cari transmit apei căldura. 2. încălzitor de baie [annapaT ajih no£orpe-BaHHfl BaHHbi; poile a bain; Badeofen; bath stove, bathroom stove; fürdői fűtőkészülék]. Insf. sari.: Aparat pentru încălzirea apei pentru baie, în instalaţiile individuale de baie, de obiceiu la presiune atmosferică. E constituit dintr'un suport de fontă turnată, care formează focarul aparatului, şi pe care e aşezat un rezervor de apă cilindric (cu axa verticală) de tablă de cupru. în inferiorul cilindrului se găseşte un tub de tablă de cupru, coaxial cu el, pentru trecerea la coş a gazelor de ardere cari încălzesc apa din rezervor. Rezervorul e legat la reţeaua de apă printr'o baterie de robinete cari deservesc şi duşul (v. fig.). Bateria e le- gată cu rezervorul fie direct, fie prin conducta duşului. La deschiderea robinetului de apă rece, apa curge în cadă; la deschiderea robinetului de apă caldă, apa rece intră în rezervor şi împinge apa caldă din el —; prin conducta de duş — în baterie, unde se poate amesteca cu apa rece, şi curge în cadă; prin manevrarea unui al treilea robinet se poate închide scurgerea' apei ; spre cadă, astfel ca | amestecul frece prin i duş. E folosit pentru alimentarea cu apă caldă a unei singure căzi. — încălzitorul poate fi construit ca să suporte presiunea reţelei de apă, şi astfel poate să încălzifor de baie. Í) suporf-focar de fontă; 2) rezervor de apă; 3) tub de gaze de ardere; 4) baterie de robinete; 5) intrarea apei reci; 6) robinr pentru deservirea duşului; 7) duş* 8) scurgere -spre cadă. deservească mai multe căzi şi, uneori, să fie folosit şi drept căldare pentru o încălzire centrală mică, de etaj; în acest caz, se montează cu un mic vas de expansiune. Sin. Cazan de baie, 3. încălzitor de combustibil lichid. V. Preîn-călzitor de combustibil lichid. 4. încălzitor de geam [HarpeBaTejib BeTpo-Boro CTe^Jia; chauffe-pare-brise, chauffe-glace; Scheibenwărmer; front glass heater; ablaktábla-melegitő]. Auto.: Dispozitiv format dintr'o rezistenţă electrică întinsă în zig-zag în interiorul unui cadru fixat pe parbrizul unui autovehicul; e folosit în timpul iernii pentru a încălzi aerui din vecinătatea parbrizului (prin efectul Joule al curentului electric care frece prin rezistenţă) şi a împiedeca astfel aburirea sau formarea unui strat de ghiaţă pe parbriz. 5. încălzitor electric de apă [sjieKTpHHecKHîî BO^OHappeBaTeJib; chauffe-eau électrique; elektrischer Warmwasserbereiter; electric water-heater; elektromos vizmelegitő]. Elt.: Aparat care încălzeşte electric apa, sub punctul ei de fierbere. De obiceiu, e izolat termic. încălzirea apei poate fi continuă, sau se poate produce numai noaptea, folosind acumularea. — Se deosebesc: 6. ~ electric de apă, cu presiune [3JieKTpH~ necKHH BOAOHarpeBaTejib no# AaBJieHHeM; chauffe-eau électrique â pression; Hochdruck-warmwasserbereifer, geschlossener Warmwasser-speicher; electric water-heater under pressure; magasnyomású elektromos vizmelegitő]: încăiz:-tor de apă constituit dintr'un vas cilindric cu fundurile bombate, din tablă de cupru cositorită, cu un înveliş izolant protejat printr'o manta de oţel. La fundul inferior sunt plasate, în tuburi ermetice, unul sau mai multe corpuri de încălzire cu rezistenţă, şi întreruptorul automat pentru reglarea temperaturii apei şi intrarea apei reci; apa caldă iese pe la fundul superior. Robinetul de închidere a ape 83 ss găseşte pe conducta de apă caldă, aparatui fiind astfe! în permanenţă sub presiunea reţelei de apă (cca 6 at). Se construeşte în mărimi până la 2000 I apă caldă, şi poate fi folosit pentru distribuţie centrală la mai multe prize de apă caldă. Sin. Încălzitor electric cu rezervă de apă. 1. încălzitor electric de apa, de joasă presiune [ajieKTpn^ecKHH BOAOHarpesaTejib HHSKoro AaBJieHHH; chauffe-eau électrique â basse pression; Niederdruckspeicher; low pressure electric water heater; kisnyomású villamos vízmelegítő]: încălzitor electric la care vasul în care se încălzeşte apa este la presiunea atmosferică. El poate fi: 2. ~ electric de apă, cu golire [ajieKTpHHec-khh BOAOHarpeBaTejih c BbinycKOM boam; chauffe-eau électrique â vidange; Enfleerungs-speicher; electric water-heater with discharging device; villamos vízmelegítő kiürítéssel]: încălzitor electric construit ca încălzitorul electric de apă, cu trecere, şi la care este montat un ai doilea robinet, pe o ramificaţie a conductei de apă rece; prin manevrarea robinetelor se umple rezervorul cu apă rece şi apoi, după încălzirea acesteia, se goleşte prin ramificaţie apa caldă. Conducta de prea-p!in serveşte ca siguranţă contra suprapresiunii; aparatul mai este asigurat contra închiderii circuitului, când rezervorul e gol. 3. ~ electric de apă, cu trecere [ajieKTpH- necKHH BO^OHarpeBaTejib c npoxo/KA^HHem TenJia; chauffe-eau électrique pour eau coulante; elektrischer Durchlauferhitzer, überlaufspeicher, Niederdruckwasserbereiter; electric flow-water heater; elektromos áthaladó vizmelegitő]: încălzitor electric constituit dintr'un vas cilindric cu fundurile bombate, din tablă de cupru cositorită, care are în fundul inferior corpul sau corpurile de încălzire, regulatorul de temperatură (un întreruptor automat) şi conducta de intrare a apei reci, iar la fundul superior, gura conductei de ieşire. Vasul are un înveliş de izolaţie termică, îmbrăcat într'o manta de tablă de oţel. Robinetul de închidere e pe conducta de apă rece, interiorul fiind în contact permanent cu atmosfera. De obiceiu se construesc cu capacitatea de 25- 100 1, pentru o temperatură a ape 85°, şi cu o singură priză de apă caldă (v. fig.). Sin. încălzitor electric cu curent continuu de apă. 4. încălzitor de nituri.V. Cuptor de încălzit nituri. încălzitor electricde apă, cu trecere. Í) rezervor de apă caldă; 2) îmbrăcăminte de protecfiune; 3} izo-lafie termică; 4) priză de curent; 5) element de încălzire; 6) între-ruptor-regulator automat de temperatură; 7) conductă de preaplin; 8) conductă de apă caldă; 9) conductă de apă rece, cu robinet. de cca Schema încălzitorului electric de nituri şi de bare scurte. I) înfăşurarea primară a transformatorului de încălzire, cu prize; 2) înfăşurarea secundară; «Mprfrod f'x; 4) electrod mobil, cu umăr; 5) comutator cu trepte în circuitul primar; 6) reţeaua de alimentare. 5. ^ electric de nituri şi de bare [ajieK-TpHqecKan nenb ajih 3aKJienoK h hx 3aro-TOBOK; four électrique â rivetş; elektrischer Niet-und Bolzenwărmer; electric rivet hearth; sze-gecs-és csapszegfelmelegitő]. Mş.: Aparat pentru încălzirea niturilor sau a barelor scurte, prin efectul Joule al unui curent care le străbate. E constituit dintr'un transformator static monofazat, cu prize în înfăşurarea primară, legate !a reţea printr'un comutator, şi cu secundarul legat la doi electrozi între cari se aşază vertical piesa care trebue încălzită. De obiceiu electrodul superior este fix, iar cel inferior are un umăr pentru sprijinirea piesei, şi poate fi mişcat cu o pedală, pentru a prinde piesa (v. fig.). Aparatul poate avea unu sau mai multe locuri de încălzire. De obiceiu e montat pe roţi, pentru a fi transportabil. 6. ~ de nituri şi de bare, cu ardere cu păcură [nenb ajih Harpesa 3aKJiénoK h 6oji-tob, paőoTaiomaH Ha jkhakom TonjiHBe; four â rivets chauffé au pétrole; Niet-und Bolzenwărmer mit öífeuerung; oii heated rivet hearth; szegecsfel-melegítő olajtüzeléssel], Mş.; Cuptor cu păcură pentru încălzit nituri sau bare scurte de oţel. Camera de combustie a cuptorului e de secţiune rotundă sau pătrată, cu axa verticală, şi are, în pereţii verticali, deschizături dreptunghiulare orizontale, în cari se pune materialul ce trebue încălzit. Deschizăturile servesc şi drept canale pentru gazele de ardere, cari sunt e~ vacuate în atmosferă. Combustibilul lichid e ars cu un injector aşezat în axa cuptorului. Uneori, cuptorul încălzitor de nituri şi de bare, cu ardere cu păcură, 1) soclu; 2) injector de păcură cu axa verticală; 3) racord pentru aer; 4) racord pentru păcură; 5) cuptor de material refractar; 6) deschizături orizontale pentru materialul de încălzit, şi canale de evacuare a gazelor de ardere; 7) placă de susţinere a cuptorului cu rulment pe bile. se poate roti în jurul axei verticale (v. fig.). 84 1. încălzitor, mediu ~ [TenJiOHOCHTeJib; por-teur de chaleur; Wărmetrăger; heat carrier; melegadó]. Tehn.: Fluidul (de obiceiu apă, abur sau aer) folosit în instalafiile de încălzire centrală pentru a transmite căldura dela locul de producere (căldare, schimbător de căldură, etc.) la locul de folosire (radiator, încălzitor de aer, etc.). Sin. Mediu calorifer, Agent calorifer. 2. Incandescent [HaKaJieHHbifi; incandescent; {weif}) glühend; incandescent; izzó]: Calitatea unui corp de a se găsi în stare de incandescenţă. 3. Incandescentă [HaKaji, CBenemie Harpe-Toro Tejia; incandescence; Temperaturstrahlung; incandescence, pure temperature radiation; izzósugárzás]. Fiz.: Starea anumitor corpuri în care acestea radiază astfel energie electromagnetică, încât energia radiată să fie condiţionată excluziv de temperatura corpului. Incandescenţa se referă deci şi la corpurile cari nu emit lumină (de ex. incandescenţa cărbunelui la 540°), spre deosebire de accepţiunea termenului în vorbirea comună, care se aplică numai corpurilor cari emit radiaţie electromagnetică vizibilă. 4. Incandescentă, colori de V. Colorile de incandescenţă ale oţelului. 5. Încăpere [noMenţeHHe; piéce; Raum; room; tér]. 1. Cs,; Fiecare din spaţiile unui edificiu sau ale unui apartament, limitate de tavan, de pardoseală şi de pereţi. încăperile servesc unui anumit scop (pentru locuit, pentru lucru, pentru circulaţie, pentru depozitare, etc.). — 2. Tehn.: Spaţiu închis. 6. Incarbonizare [o6yrjiHBaHHe;carbonisation; Verkohlung; carbonization; megszenesedés]. GeoI.: Proces fizicochimic complex, care consistă în transformarea biochimică lentă, în mediu anaerob, a substanţelor organice (celuloză, hemiceluloză, lignină, pectină, amidon, rezine, chitină, etc.) din plantele continentale, în cărbuni de pământ. Se manifestă prin creşterea treptată a procentului de carbon, în detrimentul oxigenului, al hidrogenului şi azotului, cari se pierd din masa plantelor .sub formă de apă, de bioxid de carbon, etc. Presiunea şi căldura accelerează procesul de incarbonizare, ameliorând cu timpul calitatea cărbunilor. Pentru ca resturile de plante să se in-carbonizeze, ele trebue să fie acoperite de strate de roce izolante. în natură, cei mai mulţi cărbuni provin din vegetaţia bogată din turbierele din regiunile joase, apropiate de ţărmurile mării. Aceste turbiere, printr'o mişcare lentă de afundare a ţărmului, au fost acoperite de valurile mării, cari au depus, peste materialul lemnos al turbierelor, strate de roce detritice, ferindu-l astfel de contactul cu aerul şi punându-l în condiţiunea de a intra în procesul de incarbonizare. în unele regiuni, mişcarea de afundare a continuat, cu in-termitenfă, timp mai îndelungat, permiţând astfel formarea mai multor strate de cărbuni. Sin. In-humini zare. 7. încărcare [Harpy3Ka, 3arpy3Ka, nanjiaBKa; charge, chargement; Laden, Ladung, Chargierung; charging; terhelés, rakodás]. 1. Tehn.: Introducerea unui material într'o încăpere, sau raportarea unui material pe un obiect. 8. ~ [Harpy3Ka; chargement; Aufbringen; charging; anyagrakás]. Cs., Drum.: 1. Aşternerea unui strat de piatră peste o împietruire veche, pentru a o reprofila sau pentru a astupa găurile. — 2. Adăugirea de material suplementar în unele puncte ale suprafeţei unei îmbrăcăminte rutiere în lucru, pentru a corecta denivelările produse de maşinile de lucru în timpul operaţiunilor de finisare. 9. ~ cu combustibil. V. Alimentare cu combustibil; v. şi sub Focar. 10. ~ cu sudură [HanjiaBKa MeTajuia; re-chargement; Auftragen; recharging; anyagfelrakás heggesztéssel]. Metl.: Raportarea prin fuziune a unui metal pe unele părţi ale pieselor, pentru a le aduce la anumite dimensiuni şi a compensa uzura, sau pentru a Ie proteja de eroziune sau de coroziune. încărcarea se poate face cu gaz, sau cu arcul e-lectric, prin picurare de material de aport sau prin cor- încarcare cu sudură prin cordoane de doane succesive sudurS iuxtaPuse- juxtapuse, astfel încât să se realizeze un strat cu o suprafaţă fără denivelări. Temperatura flăcării trebue să fie destul de înaltă, spre a provoca topirea superficială necesară pentru prinderea de piesă a metalului de aport; aceasta reclamă o flacără cu exces de acetilenă. Grosimea vergelei este de 4”*8 mm0, şi creşte cu creşterea încărcării şi cu puterea aparatului de sudat. încărcarea se face cu unul din următoarele scopuri:- la piesele uzate, pentru a le aduce la dimensiunile iniţiale, cu material de aport de aceeaşi natură cu piesa; la piesele noi, supuse la uzură mare, în vederea îmbunătăţirii calităţii suprafeţelor lor (de ex. încărcarea cu ofel-crom cu cca 13°/0 Cr, pentru a face suprafafa inoxidabilă; încărcarea cu fontă albă, pentru a face suprafaţa dură; încărcarea cu metal dur, ca stelIi-tul, pentru a face suprafaţa dură, fără să devină fragilă; încărcarea pieselor cuproase cu bronz, pentru a le proteja). n. cameră de ~ [noMemeime #jih 3apa-ftOB; espace de la charge; Raum der Ladung; charging-room; töltési kamra]. Mine: încăperea în care se aşază, într'o gaură, materialul exploziv pentru împuşcare. Sin. Cuptor. i2. ~a armei de foc [3apHîKeHHe orae-CTpejibHOro opyjKHfl; chargement d'une arme â feu; Laden einer Feuerwaffe; charging of a fi-re-arm; lőfegyvertöltés]. Tehn. mii.: Introducerea 85 proiectilelor, respectiv^a cartuşelor, înfr'o armă de foc. încărcarea se face pe la gură sau pe 1a spatele fevii, după tipul armei. î. încărcareacupforului [3arpy3KaneHH; chargement du four; Beschickung des Ofens; charging of the furnace; kemence adagolása]. Metl.: Introducerea în cuptorul de fuziune (cubilou, cuptor înalt, etc.) a materialelor de fuziune, eventual a combustibilului şi a fondantului. — Modul de încărcare urmăreşte o exploatare uşoară şi o repartizare convenabilă a materialelor introduse. — De exemplu, la un cuptor înalt se urmăreşte ca minereul să fie dispus la periferie, iar combustibilul (cocsul) la centru, pentru a micşora vitesa de co-borîre a minereului şi a o mări pe aceea a combustibilului. 2. ~ găurilor de mină [3apflAKa mnypoB; chargement des trous de mine; Laden der Bohr-löcher; charging of the drill holes; fúrólyukak töltése]. Mine: Operaţiunea de introducere a explozivilor în găurile de mină. Găurile de mină se încarcă cu o anumită cantitate de explozivi (deflagranfi sau detonanfi), cari ocupă o porfiune bine determinată spre fundul acestora, restul fiind astupat cu material de buraj. — Pulberile de mină se introduc în găuri, vărsate sau în cartuşe, având capătul fitilului Bickford, care serveşte la aprindere, plasat aproximativ la mijlocul încărcăturii.— Explozivii detonanfi se introduc în găuri numai în cartuşe, cari ocupă fie întreaga porţiune a cuptorului (încărcătură totală), fie numai o anumită porţiune a lui (încărcătură parţială). Unul dintre cartuşe, care serveşte pentru explozia întregii încărcături, se armează cu o capsă detonantă. După poziţia acestui cartuş armat, şi după felul capsei detonante întrebuinţate, se deosebesc următoarele feluri de încărcături: încărcătură cu capsă obişnuită şi cu fitil Bickford, al cărei cartuş armat este plasat ultimul (spre gura găurii) şi are capsa cu fundul spre fundul găurii, — şi încărcătură cu capse electrice, al cărei cartuş armat este plasat fie ultimul, capsa având fundul spre fundul găurii, fie penultimul, cu fundul capsei spre gura găurii, fie în mijlocul celorlalte cartuşe, cu fundul capsei spre fundul găurii, fie, în sfârşit, în fundul găurii, cu fundul capsei spre gura găurii. 3. ~ materialului [Harpy3Ka MaTepnajia; chargement du materiei; Verladung des Materials; ioading of the material; anyagfelrakás]. Mine: Operafiunea de strângere şi încărcare a materialului util sau steril produs în lucrările miniere. — încărcarea se poate face cu mâna (pentru bulgări mari), cu „trocul", materialul fiind întâi încărcat cu sapa în troc şi apoi răsturnat în instalaţia de transport (încărcare practicată, din ce în ce mai rar, în unele mine metalifere), sau cu lopata (încărcare ce se face-de pe vatra simplă, acoperită cu scânduri sau cu tablă, pentru a uşura înfigerea lopeţii în material). încărcarea se poate face şi semimecanic, cu ajutorul unui dispozitiv de bandă cu raclete sau de bandă de cauciuc, aşezat pe cărucioare, pentru a uşura lucrul cu lopata, care nu mai trebue ridicată, pentru încărcare, la 1 ■ ■■ 1,30 m, ci numai la 0,25 ■ ••0,40 m, sau mecanic, cu ajutorul încărcătoarelor mecanice. 4. încărcare [HarpySKa; charge(ment); Belas-tung, Last; load(ing); terhelés]. 2. Fiz.: Operaţiunea de mărire a energiei interioare a unui sistem fizicochimic. — 3. Élt.: 1. Operaţiunea de mărire a sarcinii electrice a unui sistem fizicochimic. — 2. Termen impropriu pentru sarcină ‘electrică (v.). 5. ~a acumulatorului electric [3apHAKa 3Ji6KTpHHecKoro aKKyMyjiHTopa; chargement de l'accumulateur électrique; Aufladung des elek-trischen Sammlers; charging of the electric accumulator; elektromos akkumulátor töltése]. Eledro-chim.: Acumularea sub formă chimică a energiei electrice pe care o primeşte un acumulator sau o baterie de acumulatoare, prin legarea la o sursă de curent continuu. — în general, intensitatea curentului de încărcare e aproximativ egală cu intensitatea la care acumulatorul s'ar descărca în trei ore. Sursele de curent continuu folosite la încărcare pot fi dinamuri cu excitaţia în derivaţie, redre-soare, o reţea de curent continuu, etc. Polii pozitiv şi negativ ai sursei se leagă cu polii de acelaşi nume pe cari i-ar avea acumulatorul, dacă acesta ar servi ca sursă de energie electrică. La încărcarea acumulatoarelor alcaline, cari confin ca electrolit o solufie alcalină, compoziţia şi concentraţia electrolitului rămân neschimbate, fiindcă reacţiile chimice angajează numai electrozii. — în timpul încărcării, tensiunea la bornele celulei acumulatorului trebue mărită pentru a menţine intensitatea curentului de încărcare, dar greutatea specifică a electrolitului rămâne neschimbată. Gradul de încărcare se recunoaşte nunpai din tensiunea necesară la borne a acumulatorului. După terminarea încărcării şi deconectarea acumulatorului dela sursa de curent continuu, tensiunea la bornele lui scade treptat până la o valoare puţin mai joasă decât tensiunea necesară pentru începerea încărcării. — Randamentul în energie al acumulatoarelor alcaline e de cca 50- ■•60%. La încărcarea acumulatoarelor cu plumb, cari conţin ca electrolit o soluţie apoasă de acid sulfuric (cca 26% H2S04 de 96% şi cca 74% H20) şi electrozi cu bază de plumb, reacţiile chimice de reducere a sulfatului de plumb al electrozilor — cu formare de plumb metalic la plăcile negative şi cu formare de peroxid de plumb şi consum de apă la plăcile pozitive — liberează acid sulfuric, care măreşte concentraţia solufiei electrolitice. — în timpul încărcării, tensiunea la bornele celulei acumulatorului trebue mărită dela 2.1 V la 2,7 V (v. fig. sub Descărcarea unui acumulator), iar greutatea specifică a electrolitului creşte dela 1,16 la 1,285 (temperatura electrolitului nu trebue să depăşească 40°, iar în zonele tropicale, 45°). După terminarea încărcării şi deconectarea acumulatorului dela sursa de curent, tensiunea lui la borne scade treptat până la cca 2.1 V. — încărcarea e terminată după ce s'au desvoltat din celule gaze (oxigen şi hidrogen). căire sfârşiiul ei, timp de cca 30 min; colorarea plăcilor pozitive în brun închis şi a celor negative în cenuşiu deschis e, de asemenea, o indi-cafie a încărcării acumulatorului. Gradul de încărcare se recunoaşte fie din greutatea specifică a electrolitului (de care depinde), fie din tensiunea necesară ia bornele acumulatorului. — Randamentul în energie al acumulatoarelor cu plumb e de cca 70%. — Acumulatoarele nefolosite timp îndelungat, cari se sulfatează prin depunerea unui precipitat alb de sulfat de plumb pe plăci, se încarcă 40 de ore cu un sfert din intensitatea curentului de încărcare, iar apoi cu intensitatea normală de încărcare. Acumulatoarele păstrate neîncărcate sau reîncărcate incomplet, în cari sulfatul de piumb se cristalizează şi devine insolubil (sulfatare permanentă), se încarcă încet şi cu intermitenfă, electrolitul fiind înlocuit cu apă distilată, pentrucă acidul sulfuric care se formează poate să străbată stratul de sulfat de plumb, fără ca acesta să crape. Sulfat^rea se constată prin coloarea albicioasă a plăcilor şi prin faptul că tensiunea la bornele celulei scade la 1,7 V în timpul descărcării. — Dacă se supraîncarcă un acumulator, punându-l sub o tensiune la borne prea înaltă, el fierbe (se desvoltă oxigen şi hidrogen), şi nivelul electrolitului scade; plăcile se pot strâmba, şi masa activă a plăcilor poate cădea. î* încărcare electrică de compensafie [no-CTOHHHoe BKjno^eHHe aKKyMyjiflTopHQH őaTa-peH Ha 3apHAKy MaJlblM TOKOM; charge élec-trique de compensation; elekfrisches Erhaifungs-laden; electric compensating charge, trickle charge; kompenzáló elektromos töltés]: încărcare permanentă efectuată cu un curent foarte slab, astfel încât să compenseze pierderile prin acţiuni locale ale unei baterii de acumulatoare, şi să menţină astfei bateria în starea de sfârşit de încărcare. 2. ~ electrică de egalizare [ypaBHHTejibHan 3apí3AKa; charge électrique d'égalisation; elek-trische Ausgleichsiadung; equalising charge; kiegyenlítési elektromos töltés]: încărcare periodică a unei baterii cu plumb, efectuată în curent slab, spre a evita sulfatarea anormală a substanţelor active după un lung timp de funcţionare. ~ electrica parţială [Ao6aBOTiHaH(tîacTHIî-Han) 3apflAKa; charge électrique partielle; elek-trische Teilladung; boosting charge; részleges e-lektromos töltés]: încărcare parţială dată unei baterii de celule electrolitice înainte de descărcarea completă, spre a mări sarcina electrică utilizabilă între două încărcări ccmplete. 4. ~ la curent electric constant [3api3AKanpH noCTOHHHOH CHJie TOKa; charge a courant électrique constant; Laden bei konstantem elektrischem Sirom; constant current charge; állandó elektromosáramú töltés]: încărcare efectuată menţinând curentul electric constant. încărcarea poate fi a unui condensator electric, sau a unei baterii de acumulatoare electrice. 5. ~ la tensiune electrică constantă [3apiiiţKa npH nocTOHHHOM HanpHHieHHH TOKa; charge â tension électrique constsnte; Laden bei kon- stanter elektrischer Spannung; constant voltage charge; állandó eiektromosfeszültségű töltés]: încărcare efectuată aplicând o tensiune 1a borne constantă. încărcarea poate fi a unui condensator electric, sau a unei baterii de acumulatoare electrice. 6. încărcare [Harpy3Ka; charge(ment); Belas-tung, Last; load(ing); terhelés]. 4. Mec., Cs.; 1. Aplicarea unui sistem de forţe exterioare, de exemplu a unor sarcini, asupra unui corp, a unei piesesau a unei construcţii. —2. Sistemul de forţe de mai sus. 7. ~ accidentală. V. încărcare incidentală. s. ~ de încercare [npoÓHaa Harpy3Ka; charge d'essai, charge d'épreuve; Probebelastung, Prüfungsbelastung; test ioad; próbaterhelés]: încărcare aplicată unei construcţii, unui element de construcţie, unui aparat, organ de maşină sau unui ccrp de probă (epruveiă), pentru determinarea deformafiilor sau pentru verificarea rezistenţelor mecanice. Sin. încărcare de proba. 9. ~ de probă. V. încărcare de încercare. 10. ~ directă [HenocpeACTBeHHan hjih npn-Mafl Harpy3Ka; charge directe; unmittelbare Be-lastung; direct acting Ioad; közvetlen terhelés]: încărcare la care sarcinile ajung în contact direct cu construcţia sau cu elementul de construcţie asupra căruia acţionează. 11. ~ echivalentă. Réz. mai. V. Echivalent. 12. ~ incidentală [cjiynaHHaHHarpysKa;charge fortuite; Belastung durch Zusatzkrăfte; casual Ioad; alkalmi terhelés]: încărcare ale cărei forţe acţionează asupra unei construcţii numai scurt timp şi întâmplător, ele fiind, în general, independente de voinţa omului. Exemple: încărcarea produsă de vânt, sau de zepadă, de forţele de frânare sau de tracţiune ale unui convoiu de vehicule, etc. îs. ~ indirectă [KOCBeHHâfl Harpy3Ka; charge indirecte; mittelbare Belastung; indirect Ioad, trans-mitted Ioad; közvetített terhelés]: încărcare ale cărei sarcini nu ajung în contact direct cu construcţia sau cu elementele de construcţie asupra cărora acţionează, ci prin intermediul altor elemente de construcţie. Exemple: La podurile metalice, încărcarea mobilă este transmisă grinzilor principale prin intermediul longeroanelor şi ai an-tretoazelor;încărcarea învelitorii unui acoperiş este transmisă fermelor prin intermediul panelor. i4. ~ mobilă [noABHHman Harpy3Ka; charge mobile, charge roulante, charge d'exploitation; •bewegliche Belastung, Verkehrslast;movableIoad; mozgó terhelés]: încărcere ale cărei forţe se deplasează dela un capăt la celălalt al elementului de construcţie, sau al construcţiei asupra căreia se aplică. ir>. ~ permanentă [noCTOHKHaH Harpy3Ka; charge permanente; stăndige Belastung, Dauerbe-lastung; continuous Ioad; folytonos terhelés]: încărcare formată din forţe fixe, cari acţionează continuu asupra construcţiei sau asupra elementului de construcţie considerat. Provine din greutatea proprie a construcţiei sau a elementului, şi din greutatea moartă pe care acestea o suportă. ir. ~ totală [nOJiHafl Harpy3Ka; charge totale Vollbelastung, Gesarntbelastung, gesamte Beias 87 -lung, Totalbelastung; total Ioad; teljes terhelés]: Încărcarea rezultată din suprapunerea tuturor sistemelor de încărcare posibile, cari pot acţiona o construcţie sau un element de construcţie. 1. încărcare utilă [noJie3Han Harpy3Ka;charge utile; Nutzlast; useful Ioad; hasznos terhelés]: încărcare formată de sarcinile pentru cari sunt destinate o construcţie, un aparat, un vehicul, etc. Exemple: încărcarea utilă pentru un pod este formată de convoaiele mobile şi de greutatea oamenilor şi a animalelor cari vor circula pe acel pod; încărcarea utilă a unui rezervor este formată de presiunea apei din interiorul lui (ats). 2. ~ virtuală, Rez. mat. V. Sarcină virtuală. 3. încărcare[Harpy3Ka; charge ment;Belastung; loading, charge; terhelés], 5. Tehn.: Operaţiunea de mărire a puterii active sau aparente, dată sau luată de un sistem tehnic (maşină, aparat, instrument, mijloc de transmisiune, parte dintr'o instalaţie, etc.). 4. încărcare [Harpy3Ka, 3arpy3Ka; charge-menf; Belastung; loading; terhelés]. 6. Tehn.: 1. Mărirea valorii unei mărimi specifice, care solicită un sistem tehnic dintr'un anumit punct de vedere. Mărimea specifică poate fi: inducţia magnetică dintr'un corp feromagnetic; densitatea de curent electric sau de curent de căldură dintr'un conductor; căldura desvoltată în unitatea de timp, raportaiă la unitatea de volum a camerei în care se desvoltă, la unitatea de arie a grătarului pe care se arde combustibilul care desvoltă căldura, etc. — 2. însăşi valoarea unei mărimi specifice care solicită un sistem tehnic dintr'un anumit punct de vedere. 5. ~ specifică a grătarului. V. Grătarului, încărcarea specifică a o. ~ specifică termică a grătarului. V. Grătarului, încărcarea specifică termică a 7. ~ termică a camerei de combustie. V. Focarului, încărcarea termică a camerei de combustie a s. ~ termică a suprafeţei de încălzire [Ten-Jioeah Harpy3Ka HarpeBaTejibHOH noBepx-HOCTH; charge thermique de la surface de chauffe; Wărmebelastung der Heizflâche; thermal charging of the heating surface; a fűtőfelület hőterhelése]. Mş. ferm.: Cantitatea de căldură primită în unitatea de timp de unitatea de arie a suprafeţei de încălzire a unei căldări (suprafaţa atinsă de apă) q = Q(!"-r)Sif unde Q este cantitatea orară de abur (de ex. în kg/h), /" şi I' entalpia aburului saturat umed, respectiv a apei de alimentare la ieşirea din preîncălzitor (de ex. în kilocalorii), iar Sj este suprafaţa (de ex. în m2). 9. ~ inductivă a unei linii [HHflyKTHBHafl Harpy3Ka JTHHHH; charge inductive d'une ligne; indukfive Belastung einer Leitung; inductive loading of a line; egy vezeték induktív terhe- lése]. El.: Mărirea inductivităţii specifice lineare a unei linii electrice, în vederea ameliorării ca-racteristicelor ei de transmisiune a fenomenelor electromagnetice dintr'o anumită bandă de frecvenţă. Linia poate fi aeriană sau în cablu, iar încărcarea inductivă se poate face prin pupini-zare (v.) sau prin krarupizare (v.). ! io. ~a grătarului. V. Combustie orară. 11. încărcător Oarpyso^moe npHcnocoőJie-! HHe; appareil chargeur; Aufgabevorrichtung; i charging apparaius, feeder; felrakókészülék]. ! Tehn : Aparat pentru încărcarea unui material. 12. încărcător de cuptor înalt [3arpy3QMHoe ! yCTpofiCTBO AOMeHHOH ne^H; appareil de chargement de haut fourneau; Hochofenbegich-tungsanlage; charging hoist fer b!ast fumace; | nagyolvasztó adagolókészülékj. Metl.: încărcător | care efectuează introducerea încărcăturii şi asi- i gură închiderea gurii de încărcare a unui cuptor I înalt. Calitatea unui încărcător se apreciază după j capacitatea lui de a efectua încărcarea cu o cât ! mai mică pierdere de gaze. în general, încărcă-Í toarele sunt confecţionate din tablă şi au o dublă | închidere. — Se deosebesc: | îs. ~ cu dublu clopot [3arpy30HH0e ycTpoă-I CTBO C #BOHHblM KOJIOKOJIOM; chargeur (de I haut fourneau) â double 0 cone; Hochofenaufgabe-vorrichtung mit doppelter Glocke; blast furnace double cone feeder; nagy olvasztó adagolókészülék két haranggal]: încărcător de cuptor înalt, cu dublă închidere prin două clopote. Construcţia diferă după modul de încărcare a încărcătorului, şi anume după cum încărcător cu dublu clopot încărcarea se face cu skip /) gura cuptorului înalt; sau cu benă. în primul caz, 2) pâlnie; 3) clopot infe-skipul se descarcă auto- rior; 4) clopot superior; j mat în încărcător, care 5) benă; 6) clopotul benei; este înzestrat cu două 7) mecanism CU contra-: capace, numite clopote; greutate pentru închiderea acestea se deschid suc- clopotului superior; 8) ca-cesiv, întâi cel superior şi biuri de ridicare a c!oP°-apoi cel inferior, aşa încât tului in,erior; 9>- conduc- pierderea gazelor e împie- lele de evacua/e 3 gazelor i î i i m de ardere. decata. în al doilea caz, bena se aşază pe încărcător, care-i permite deschiderea şi descărcarea. i4. ~ cu un clopot [sarpysoHHoe ycTpofí-CTBO C OAHHM KOJIOKOJIOM; chargeur (de haut fourneau) cup and cone; Hochofenaufga-bevorrichtung mit Trichter und Glocke; blast furnace cup and cone feeder; nagyolvasztó ada* golókészülék egy haranggal]: încărcător de cuptor înalt, cu simplă închidere. Constă dintr'un clopot conic cu vârful în sus, care obturează gura cuptorului. Prezintă desavantajul că se pierd gaze, când se deschide clopotul. 1. încărcăfor cu evacuare cenfrală [3arpy30H- Hoe ycTpoHCTBo c ra30C0ÖHpaTejibH0H Tpy6-KOH; chargeur (de haut fourneau) â tube collec-teur; Hochofenaufgabe-vorrichfung mit Sammel-röh re; blast furnace collec-ting tube feeder; nagyolvasztó adagolókészülék torokgázok központi el- -vezetésével]: încărcător de cuptor înalt CU dublă >cărcăt°r evacuare închidere, cu încărcare centrala, manuală, şi care permite ^ gura cuPforu,ul înalf; evacuarea gazelor prin- 2) pâIn,e; 3) cloPot suPe' tr'un tub colector central. r,or; 4) cabluri de ridicare Cuprinde O pâlnie închisă «clopotului superior; 5) la cele două capete, cu blun def ridicare a cloP°- câte un capac conic, numit fului m er,or; fub co" clopot. Pentru încărcare, ,ector ce"tral; 7) drumul se ridică mai întâi capacul gaize,or de ardere' Penfru * w a fi colectate; 81 clooot superior şi se incarca; / ' apoi se închide capacul in erior. superior şi se deschide cel inferior, astfel încât încărcătura intră în cuptor. Aparatul este străbătut de o conductă colectoare, care conduce gazele de ardere ale cuptorului înalt (v. fig.). Este un tip de încărcător din ce în ce mai puţin folosit. 2. încărcăfor de cuptor Siemens-Martin [3a-rpy30HH0e ycTpoHCTBo ne^m CuMeHc-Map-TeHa; chargeur de four S.-M.; Aufgabevorrich-tung für S.-M.Ofen; charging apparatus for open hearth furnace; S.-M. kemencei adagolókeszülék]. Metl.: încărcător constituit dintr'un braţ basculant purtat de un aparat de ridicat, şi folosit la încărcarea cu materiale a cuptoarelor Siemens-Martin. Are un basculator cu ladă de încărcare (în care se introduce materialul de încărcat în cuptor) şi un motor (de obiceiu un electromotor) pentru acţionarea brafului fn jurul axei proprii sau al axei cablului de suspendare a încărcătorului. încărcătorul se suspendă, printr'o coloană sau prin cabluri, de un pod rulant sau de o macara, pentru a*i permite să se deplaseze orizontal (v. fig. sub Basculator cu ladă de încărcare). După mijlocul de ridicare se deosebesc încărcătoare-poduri şi încărcătoare-macarale. 3. încărcător de focar [3arpy30HH0e ycTpofí- CTBO TOIIKH; chargeur de foyer; Feuerungs-aufgabevorrichtung; furnace charging apparatus; tüzelési adagolókészülék]. Mş. ferm.: Aparat pentru alimentarea mecanică cu cărbuni a focarului căldărilor de abur. încărcătoarele mecanice penfru focare prezintă următoarele avantaje: uşa focarului nu se deschide la alimentare; încărcarea este uniformă, regulată şi continuă, ceea ce permite o combustie completă a cărbunelui fin şi mărunt, când grosimea stratului este mică; alimentarea poate urmări orice regim de mers al căldării, fără obosirea personalului; grătarul se înfundă mai pufin. în exploatările feroviare, alimentarea mecanică măreşte posibilitatea de încărcare a grătarului. încărcătoarele mecanice se împart în încărcătoare prin împingere a combustibilului şi încărcătoare cu rofi cu lopefi. încărcătorul prin împingere este format' din transportorul de combustibil, motorul de antrenare şi capul de îm-prăştiere a combustibilului pe grătar, şi poate ffc cu piston sau cu şurub-melc. Exemple: 4. ~ cu piston [nopiirneBoe 3arpy30HH0e? ycTpoHCTBo TOIIKH; chargeur a piston; Kőiben- 5 încărcător cu piston. Í) pâlnie; 2) motor electric; 3) piston acfionat de un mecanism-biela-manivelă; 4) tub; 5) focar; 6) cărbune; 7) cana^ de răcire a grătarului. aufgabevorrichfung; piston charging apparatus*; dugattyús tüzelési adogolókészülék]: încărcător care împinge combustibilul cu un piston acfionat de un mecanism bielă-manivelă. Are o pâlnie-de alimentare, un tub de transport şi un piston antrenat de un motor prin mecanismul bielă-manivelă. Sistemul bielă-manivelă este construit" astfel, încât pistonul are o cursă variabilă, dar o-vitesă constantă. 5. ~ cu roată cu lopefi [3arpy3 0HH0 e ycTpoHCTBo c noAÖpacbiBaHHeM; chargeur par projection; Wurfaufgabevorrichtung; sprinkling sto-ker charging apparatus; lapátoskerék tüzelési adagolókészülék]: încărcăfor care alimentează focarul cu combustibil prin aruncare, cu ajutorul unei roti cu două lopefi. Se foloseşte la focarele cu pâlnie-’ (v. fig. sub Focar cu pâlnie). 6. ~ cu şurub fără fine. V. încărcăfor cu şurub-melc. 7. ~ cu şurub-melc [iiiHeKOBoe sarpyso^-HOe yCTpOHCTBO; appareil chargeur a vis; Schne- =t== USié 11 iHE încărcător cu şurub-melc. Í) ventilator; 2) mofor electric; 3) variator de vitese; 4) pâlnie;' 5) şurub-melc; 6) tub (carter); 7) conductă de aer; 8) grătar;-9) guri de aer; 10) focar; 11) cameră de suflare. ckenaufgabevorrichtung; worm feeder; végtelencsavaros tüzelési .adagolókészülék]: încărcător de focar, care împinge cărbunii cu ajutorul unui şurub-melc. Are o pâlnie de alimentare, un tub de transport, un şurub-melc care se roteşte tn tub, cu ajutorul unui motor, şi o placă de distributie în interiorul focarului. Se foloseşte la focarele cu alimentare pe dedesubtul sau pe deasupra grătarului. încărcătorul se foloseşte din ce în ce materialului excavat, în vagonete sau pe diverse alte mijloace de transport. — Se deosebesc: 5. ~ mecanic cioc de rafă [3arpy30HH0e MexâHH3npoBaHHoe ycTpoHCTBo HeivieijKora Tfîna; chargeur mécanique â bec de canard; mechanischer Halbtourschlofjverlader; mechanica! German spring-lock loader; récecsőrös fel- încărcător cu şurub-melc articulat. Í) roată dirijată pentru angrenare cu roata motorului de acfionare, cu abur; 2) tender; 3) şurub-m^c; 4) articulafie cardanică;. 5) asamblare telescopică; 6) articulafie; 7) locomotivă; 8) cadrul focarului; 9) placa portála a căldării verticale; 10) placa portală a focarului; 11) grătar; 12) gura focarului. mai mult la locomotivele cu mare producţie de abur şi cu etape lungi; la acestea, tubul de transport este telescopic şi articulat, pentru a permite deplasările relative dintre locomotivă şi tender. Sin. încărcător cu şurub fără fine; Stoker. V. şi Focar cu grătar cu împingere pe dedesubt. î. încărcător duplex [sarpyso^Hoe ycTpoöc-TBO C flBOHHblM uiHeKOM; chargeur duplex; Du-plexaufgabevorrichtung; duplex charging apparatus; duplex tüzelési adagolókészülék]: încărcător de focar, care împinge cărbunii cu ajutorul a două şuruburi-melc, situate lateral. Fiecare melc alimentează câte o placă de distribuţie situată în focar, lateral, sub uşa focarului. Este folosit la focarele de locomotive. 2. încărcător de găuri de mină [3arpy30^H0e yCTpOHCTBO AJIH HinypOB; chargeur de trous de mine; Bohrlochlader; blast hole charger; fúrólyuk töltőrúd]. Mine: Sin. Bâtă (v.), Foitui-tor (v.). 3. încărcător mecanic [3arpy30HHan ManiHHa; chargeur mécanique; Lademaschine; charging machine; felrakőgép]. Mine: Aparat de încărcare mecanică a vagonetelor de mină cu produse minerale utile sau cu steril rezultat din abataj sau din alte lucrări miniere.. 4. încărcăfor mecanic complet mecanizat [3a-rpy30HH0e ycTpoHCTBo nojinocTbio MexaHH-3Hp0BaHH06; chargeur completement mécanisé; vollstăndig mechanisierter Verlader; completely mechanized loader; teljesen mechanizált felrakógép]. Mine: Dispozitiv sau ansamblu de dispozitive cari, acţionate mecanic, realizează încărcarea rakógép]: încărcător compus dintr'o lopată ci* mişcare alternativă, suprapusă unei mişcări de înfigere în grămada de încărcat, care are în prelungire un jghiab oscilant. încărcător mecanic cioc de rafă. 1) lopată; 2) sabot mobil; 3) jghiab de alimentare; 4) jghiab intermediar, 5) vinciu oscilant; 6) jghiab telescopic; 7) comanda jghiabului oscilant. 6. ~ mecanic continuu [3arpy30HH0e MexaHH3npoBaHHoe ycTpoHCTBo HenpepbiB-Horo AGHCTBHH; chargeur mécanique conţinu; mechanischer kontinuierlicher Verlader; mechanicat continuous loader; folytonos felrakó]: încărcător la care încărcarea, pe bandă de transport înclinată, a căruciorului de încărcare, se face cu ajutorul unor brafe articulate, aşezate lateral şi acfionate prin excentrice (v. fig.). E folosit unde mecanizarea e .90 înaintată, penfru încărcarea cărbunilor exploataţi după metoda cu camere şi stâlpi. încărcător mecanic conţinu cu brafe. ij dispozitivul de încărcat; 2) transportor cu raclete; 3) motorúi pompei; 4} braful transportorului; 5) cărucior cu şenilă; '6) motorul şenilelor; 7) motorul dispozitivului de încărcat; 8) braje culegătoare. î. încărcător mecanic continuu, de abataj [Me-xanH3HpoBâHHoe 3arpy30HH0e ycTpoHCTBo no-CTOHHHoro AeHCTBHH AJmpaspaőoTOK; chargeur mécanique conţinu d'abatage; mechanischer konti-nuierlicher Abbauverlader; mechanica! confinuous workings loader; mechanikai folytonos fejtési felrakó]; încărcători pentru încărcarea materialului pe transportorul cu bandă sau cu raclete, aşezat montat pe un cărucior şi echipat cu două motoare pneumatice, dintre cari unul comandă deplasarea căruciorului şi înfigerea lopejii, iar celălalt, ridicarea şi răsturnarea ei. Este folosit mai ales ia sapa/ea rapidă a galeriilor de mină (v. fig,, p. 91). Sin. încărcător cu lopefi mecanice. 3. ~ mecanic cu scraper [MexaHH3HpoBaH-HblH CKpenepHblH rpy3HHK; chargeur mécanique a scraper; mechanischer Kratzerveriader; mecha-nical scraper loader; mechanikai kaparós felrakó]: încărcător la care cupa scraperului este trasă pe un plan inclinat, cu ajutorul unui troliu, până peste vagonét. 4. încărcător [Mara3HH; magasin; Magazin; magazine; tölténytartó]. Tehn. mii..'Dispozitiv care reuneşte un număr de cartuşe şi care se iniro-duce în arma de foc pentru a se putea efectua trageri cu repetiţie. încărcătoarele obişnuite au formă de jghiab sau de cutie circulară, şi sunt confecţionate din tablă. 5. încărcător [3arpy30^Han Tpyőa; conduite de chargement; Einfüllrohr; fii ling pipe; töltőcső]: Porţiunea dintr'o conductă de alimentare, care se introduce în recipientul de încărcat. 6. încărcător [rpy3HHK; chargeur; Wagen-füller; loader; felrakó]. Mine: Muncitor minier al cărui rol principal este încărcarea materialului 7n lungul frontului. Are braţe fixate excentric; acestea prind şi trag materialul spre o mică bandă cu raclete, cari îl ridică până la nivelul transpor-forului principal. în prezent acest încărcător e m curs de experimentare, lucrând independent sau în cadrul combinelor. 2. ~ mecanic cu lopată [oftHOKOBiiieBoe MexaHH3HpoBaHHoe 3arpy30HH0e ycTpoficTBO; chargeur mécanique â pelles (pelles mécaniques); mechanischer Schaufelverlader; mechanical sho-vel loader; mechanikai lapátfelrakó]: încărcător produs, util sau steril, într'un dispozitiv de transport: vagonét, roabă, transportor-bandă, etc., în echipele la cari diviziunea muncii este mai înaintată. E ajutorul imediat al minerului tăietor. Sin, Ajutor de miner. 7. ~ [KO^erap; (ouvrier) chargeur de com-bustible; Brennstoffverlader (Arbeiter); fuel charging mán; felrakó]. C. f.: Muncitor care alimentează cu combustibil locomotivele din depouri. 8. ~ [norpy34HK; chargeur; Verladerarbeiter; loader; töltőkészüléki kezelőmunkás], ind. pefr.: 91 Munciiorul cinfr'o instalafie de distilafie primara cu blaze, al cărui rol este de a observa şi a manevra anumite pompe, pentru a menţine constant nivelul ţiţeiului din blaze, î. încărcătură [rpy3; charge; Last; ioad; terhelés]. Gen.: Personalul sau materialul încărcat într'o încăpere sau într'un vehicul. 2. ~ eficace [peajihHan rpysonoremho-CTb; portée efficace; zweckdienliche Ladung; efficient capacily; efficiens terhelés]. Nav.: încărcătura unei nave, care cuprinde încărcătura ulilă (v.) şi a echipajului cu proviziile, a materialelor consumabile penfru întreţinerea cocei şi a maşinilor, a lestului lichid sau solid. 4. ~ utilă [nojie3Han rpysonoA'fceMHocTb; portée utile; Nutzladung; carrying capadty; hasznos rakomány], Nav.: încărcătura navei, care cuprinde pasagerii (cu bagajele) şi proviziile (apa de băut şi de spălat, etc.), marfa şi poşta. Dacă încărcătura utilă cufundă nava până la semnul bordului liber, ea se numeşte capacitate de încărcare (v.). încărcător mecanic cu lopată. lestul lichid sau solid (apă, fontă sau plumb, pentru iahturi). 3. ~ totală [BaJiOBaa rpysoriOA^éMHOCTb; portée en lourd; Tragfáhigkeit, Trachtigkeit, Lastig-keit; tonnage, burden, port; hordképesség]. Nav.: încărcătura navei, care cuprinde: încărcătura utilă (v.), echipajul cu proviziile, combustibilul şi apa de rezervă penfru căldări; materialele de întreţinere a cocei şi a maşinilor; lestul lichid sau solid. Dacă toată această încărcătură cufundă nava până la semnul bordului liber, greutatea ei se numeşte capacitate maximă (v.), şi reprezintă suma dintre capacitatea de încărcare şi greutatea combustibilului şi a apei de rezervă pentru căldări, 5. încărcătură [3arpy3Ka; charge; Beschickung; charge; adagolás]. Meii: Totalitatea materiilor prime şi auxiliare constituite din minereuri, fon-danfi şi, uneori, combustibil, cari intră în alimentarea continuă sau periodică a unui proces chimic, metalurgic, etc., în timpul unui ciclu. De ex.: la cuptorul înalt, încărcătura cuprinde o cantitate de minereu, de cocs şi de calcar, introduse succesiv. 6. încărcătură [3apHA; charge; Ladung; charge of powder; töltés]. Mine: Cantitatea de exploziv folosită pentru încărcarea unei găuri de explozie, încărcăturile pot fi concentrate (cât mai apropiate de forma cubică) sau alungite, cartuşele sau ca- 92 lupurile fiind plasate în capete; ele pot fi interioare sau exterioare. î. încărcătură combinată [KOMÖHHHpOBaHHbifi 3apH#; charge combinée; kombinierte Ladung; combined charge; vegyes töltés]. M/ne: încărcătură a unei găuri de mină, alcătuită din doi explozivi detonanti diferiţi. Se practică rar, de exemplu a anumite exploatări de sare (dinamită la fundul găurii şi explozivi cu azotafi sau clorati de potasiu şi sodiu spre gura găurii). 2. ~ limită a unui exploziv [npe/ţejibHbiH 3apHA B3pbiBHaToro; charge limite d'un ex-plosif; Lademenge eines Sprengstoffs; limit charge of an explosive; robbantóanyag határtöltése]. M/ne; Cantitatea de exploziv antigrizutos care se poate introduce într'o gaură de mină, fără pe= ricol de aprindere a amestecului de grizu, respectiv de praf de cărbune, cu aerul. Felul amestecului exploziv încărcătura limită Grizu cu aer Grizu cu praf de cărbune şi aer Praf de cărbune cu aer 400 ■ ■ ■ 8G0 g 400■••800 g 600-■-800 g 3. ~ încărcătură totală [TOTajibHbiH 3apH/ţ; charge totale; Gesamtladung; total charge; össz-tőltés]. Mine: încărcătură a găurilor de mină ale cărei cartuşe de explozivi ocupă în întregime spaţiul cuptorului. 4. încastrare [3aKperuieHRe; encastrement; Einspannung; rigid fixing; beékelés]. Rez. mat.: Mod de legătură sau de rezemare a două corpuri solide astfel realizată, încât să împiedece orice mişcare de rotire sau de translaţie. Se caracterizează printr'o reacţiune şi un moment, deci prin şase necunoscute, în spaţiu, respectiv prin trei necunoscute, în plan. 5. Incendiar [BOcnJiaMeHHiOiiţHH; incendiaire; zündend; incendiary; felgyújtó]. Chim.: Calitatea unei substanţe de a avea proprietăţile necesare pentru a provoca un incendiu. 6. Incendiară, substanţă ~ [BOcrtJiaMeHHfO-ilţee BeilţeCTBO; substance incendiaire; brand-erzeugender Stoff; incendiary substance; tűzger-jesztő anyag]. Chim.: Substanţă care, în urma unei reacţii chimice, poate desvolta o mare cantitate de căldură, provocând incendierea materialelor cu cari ajunge în contact. 7. Incendiu [noJKap; incendie: Feuersbrunst, Brand; fire, conflagration; tűzvész]: Foc de mare întindere. 8. încercare [HcnbiTamie; essais, épreuve; Prüfung, Versuch; test; vizsgálat, kísérlet]. Tehn.: Operaţiunea de determinare experimentală a proprietăţilor materialelor sau sistemelor tehnice, în care acestea sunt supuse şi uneia sau mai multor solicitări. — Se spune că materialele sau sistemele tehnice sunt solicitate, dacă se stabi- leşte în ele o mărime sau un grup de mărimi cari au proprietatea de a provoca, la depăşirea anumitor valori, deteriorarea materialului sau a sistemului. Tensiunea mecanică, de exemplu, solicită materialul în care se stabileşte; varierea temperaturii şi primirea sau cedarea de căldură constitue solicitări termice; stabilirea unui câmp electric într'un material constitue o solicitare la rigiditate dielectrică, etc. încercarea poate consista în simpla determinare a proprietăţilor materialelor sau sistemelor tehnice, şi constitue în acest caz o examinare, sau poate fi făcută pentru a determina dacă materialele sau sistemele tehnice satisfac anumite condiţiuni impuse, reclamate sau necesare, şi constitue în acest caz o verificare. Prin încercare se stabileşte dacă materialele sau sistemele tehnice au sau nu au anumite proprietăţi eventual impuse, reclamate sau necesare, se determină factorii cari condiţionează acele proprietăţi şi corelaţia dintre ei şi proprietăţi, ca şi influenţa factorilor şi a condi[iunilor de încercare asupra rezultatelor obţinute, la material dat. Influenţa factorilor şi a condiţiunilor de încercare asupra rezultatelor încercării prezintă importanţă fiindcă aceşti factori (de ex. forma epru-vetei sau a piesei încercate, sau felul de prelucrare a pijesei), ca şi condifiunile de încercare (de ex. temperatura, sau umiditatea atmosferei, natura mediului în care se încearcă), pot. avea influenţă asupra rezultatelor încercării (de ex. asupra rezistenţei la rupere a unui material), şi fiindcă rezultatele încercării se folosesc spre a trage concluzii asupra comportării materialului îs prelucrare sau în serviciu. Rezultatele încercărilor permit să se aleagă just materialele şi să se determine în prealabil comportarea lor la prelucrare pentru ca, eventual, să se facă o îmbunătăţire a proprietăţilor lor; ele permit să se facă o asociere convenabilă a lor şi să se determine domeniul lor de folosire. După obiectul încercat, se deosebesc încercări de materiale şi încercări de sisteme tehnice. — După natura proprietăţilor la cari se referă, încercarea unui material poate fi fizică sau chimică; după felul ei, încercarea este tehnologică, sau netehnologică. — încercarea unui sistem tehnic poate fi de prototip sau de serie, după cum se limitează la un obiect sau se extinde la un lot. — După specialitatea tehnică, se deosebesc: încercări de aparate, de construcţii, instalaţii, instrumente, maşini, de organe de maşini şi elemente de instalaţie. — După cum încercarea se efectuează de producător, în prezenţa sau în absenţa cumpărătorului sau a vagonului autorizat pentru recepţie, încercarea este de recepţie sau de uzină. 9. încercare de casă: Sin. încercare de uzină (v.). 10. ~ de recepţie [npHeM0HH0e HcnbiTaHHe; essai de réception; Abnahmeprüfung; acceptance test; átvételi vizsgálat]: încercare efectuată fie în 93 comun, de cumpărător şi producător, fie de organul autorizat pentru verificare şi recepţie, asupra unui material sau asupra unui sistem tehnic, pentru a stabili dacă acesta satisface anumite condiţiuni impuse sau anumite prescripţii. î. încercare de uzină [3aB0ACK0e HcnbiTaHHe; essai de fabrique; Werkprüfung; factory test; gyári vizsgálat]: încercare efectuată într'o fabrică sau într'o uzină asupra unui material sau sistem tehnic, fără prezenţa vreunui reprezentant al cumpărătorului sau al organului autorizat pentru verificare şi recepţie, fie pentru a verifica proprietăţile pre^ scrise, fie pentru a determina valorile-limită de funcţionare necesare. Sin. încercare de casă. 2. încercare în serviciu [cjiymeÓHoe Hcnbi-TaHHe; essai en service; Betriebsprüfung; running work test; üzemi vizsgálat]: încercare periodică sau incidentală, efectuată asupra sistemelor tehnice montate, cari se găsesc în serviciu (de ex. încercarea izolatoarelor elecirice ale unei linii de înaltă tensiune). 3. încercare de material [HcnbiTaHHe MaTe-pHaJlOB; essai de matériel; Werkstoffprüfung; test of material, specificaiion test; anyagvizsgálat]: încercare efectuată asupra unui material. După natura proprietăţilor la cari se referă, se deosebesc încercări fizice, sau chimice; după felul lor, ele pot fi tehnologice, sau netehnologice. 4. încercare chimică [xHMHnecKoe HcnbiTaHHe; essai chimique; chemische Prüfung; chemical test; vegyi vizsgálat]: 1. încercare privitoare la determinarea proprietăţilor chimice ale unui material. — 2. încercare efectuată folosind procedee bazate pe fenomene chimice. 5. încercare fizică [c|)H3HHecKoe HcnbiTaHHe; essai physique; physische Prüfung; physical test; fizikai vizsgálat]: 1. încercare privitoare la determinarea proprietăţilor fizice ale unui material. — 2. încercare efectuată folosind procedee bazate pe fenomene fizice. — încercările fizice cuprind încercări electrice, magnetice, mecanice sau termice. 6. ~ electrică [3JieKTpHHecKoe HcnbiTaHHe; essai éiectrique; elektrische Prüfung; electrical test; elektromos vizsgálat]: încercare fizică efectuată asupra unui material, pentru a-i determina mărimile cari sunt hotărîtoare în privinţa comportării sale ia solicitarea prin câmpul electric sau prin densitatea de curent electric. Prin încercări electrice se determină: rezistenta electrică specifică de contact, rigiditatea dielectrică, rezistenţa la descărcări superficiale, pierderile în dielec-trici, etc. V. şi sub Măsuri electrice. 7. ~ magnetică [MaraeTHHecKoe HcnbiTaHHe; essai magnétique; magnetische Prüfung; mag-netical test; mágneses vizsgálat]: încercare fizică efectuată asupra unor materiale pentru a le determina mărimile cari sunt hotărîtoare în privinţa comportării lor la solicitarea prin câmpul inducţiei magnetice. Prin încercări magnetice se determină: pierderile prin istereză' magnetică, remanenţa magnetică, câmpul magnetic coercitiv, ciclul de istereză. V. şi sub Măsuri magnetice. s. ~ mecanică [MexaHHHecKoe HcnbiTaHHe; essai mécanique; mechanische Prüfung; mecha-nical test; mechanikai vizsgálat]: încercare fizică referitoare la comportarea materialelor solicitate prin forţe exterioare (sau prin tensiuni proprii). Prin încercare se cercetează elemente caracteristice pentru comportarea materialului: limita elastică, limita de proporţionalitate, limita de curgere, tensiunea maximă, rezistenţa de rupere. După natura forţelor aplicate asupra materialului, se deosebesc încercări statice şi dinamice. Fiindcă forţele aplicate provoacă deformaţii elastice şi deformaţii permanente, caraderisticeie materialului cari se cercetează pot cuprinde şi mersul în timp al schimbărilor de formă până în starea finală. Pentru caracterizarea schimbărilor de formă provocate de diferite forţe se trasează diagrame cari cuprind variaţia dimensiunilor în funcţiune de forţa aplicată. După felul în care se aplică solicitarea mecanică şi după felul mărimii măsurate, se deosebesc următoarele categorii de încercări mecanice: o. încercare dinamică [flHHaMHnecKoe HcnbiTaHHe; essai dynamique, essai au choc; dynami-scher Versuch, Schlagversuch; dynamical test, impact test, drop test; dinamikus vizsgálat]: încercare mecanică a materialelor, la care forţa de acţionare variază repede în timp sau se aplică brusc. Dacă se aplică forţa o singură dată, încercarea se numeşte de rezilienţă iar dacă forţa se aplică [repetat, încercarea se numeşte de obosire.j io. ~ de obosire [HcnbiTaHHe Ha ycTa-JlOCTb; essai de fafigue, essai d'endurance; Dauer-festigkeitsprüfung; fatigue test; kifáradási vizsgálat]: încercare mecanică efectuată a-supra unui material pentru a-i determina rezistenţa faţă de acţiunile mecanice cari variază repede în timp. Solicitările la cari e supus materialul pot fi încovoierea cu torsiune, întinderea cu compresiune, torsiunea în sensuri o-puse, etc. Cea mai frecventă încercare este cea de încovoiere alternativă. Epruveta de formă specială este prinsă la un capăt în dispozitivul de prindere al maşinii încercare de obosire, la solicitări combinate de întindere-compreslune. 94 I M M ! ! i ! I í ; M ?l- i Trrr^ * ! S TTTTT nímiHoans) încercările c la îndoire e obosire ale epruvetelor, alternativă (ofel carbon). or) rezistenfa de rupere pentru epruvete idenfice în funcţiune de număru! de cicluri (n); n) numărul de cicluri de solicitări egale, dar de sens contrar. Rezistenfa da obosire ao=18,5 kg/mm2. de încercat, iar ia capătul celălalt se aplica o forţă alternativă, dată, ac|ionând masina de încercat ; sen- tir kq/mr--_ ________________ sul forjei se schimbă la fiecare jumătate de rotafie completă (v. fig. sub încercare, maşină de ~ de obosire, şi fig. alăturată). încercarea consistă în folosirea unei serii de epruvete identice, fiecare epruvetă fiind supusă unei anumite forţe alternative, normală pe axa ei, şi în determinarea numărului de cicluri la cari epruvetă se rupe. Forţa provoacă fie o rupere locală, fie una sau mai multe fisuri, şi apoi ruperea. Aspectul rupturii diferă, după cum aceasta a fost sau nu precedată de fisuri. Diagrama trasată din încercările seriei de epruvete dă rezistenfa la rupere în funcjiune de numărul de cicluri necesar pentru a o provoca. După un număr de cicluri se constată (în special la metale) că rezistenţa de rupere rămâne constantă Ia o valoare care se numeşte rezistentă de obosire (v. şi sub Obosire), după care materialul se rupe brusc. Forma epruvetei variază după natura încercării de obosire: încovoiere, torsiune-încovoiere, torsiune în sensuri opuse. Rezultatele încercărilor de obosire depind de mai mulţi factori: forma şi dimensiunile epruvetei, calitatea prelucrării, modificări aduse suprafeţei prin tratamente termice, temperatură, acţiunea dinamică, etc. (v, şi sub Obosire). Toate regiunile epruvetei în cari se poate produce ruperea trebue polisate. în general, încercarea de obosire se aplică materialelor metalice. î. încercare la forţă alternativă. V. încercare de obosire. 2. ~ de rezilienjă [HcnbiTaHHe Ha y^apHyio BH3K0CTb; essai de résilience, essai de flexión sur barreau entaillé; Kerbschlagversuch; impact test; ütő-hajlitó vizsgálat]: încercare la lovire a materialelor, realizată prin aplicarea unei forţe de lovire asupra unei epruvete, astfel încât epru- veta să se rupă dintr'o singură lovitură. Epruve-tele pentru încercarea materialelor metalice sunt în crestate. Rezilienja se exprimă prin raportul dintre lucrul mecanic de rupere şi aria iniţială a. secţiunii transversale (în dreptul crestăturii) care s'a rupt. Fiindcă energia de rupere se transmite întregului volum al epruvetei, rezilienta calculata K V !-------1-??—J 1 -J7/7I— L ti If r:m I Wl r = U.H5 V' tzr:» ±1°' T' Gf | = tocul de lovire f Ö Epruvete pentru încercare de obosire. a) epruvetă pentru încercarea de obosire la întindere-compresiune; b) epruvetă pentru încercarea de obosire la îndoire-torsiune, cu încărcare la capăt; c) epruvefă pentru încercarea de obosire la torsiune în sensuri opuse. Epruvete pentru încercări de rfezilienfă (dimensiunile sunt date în milimetri), a) epruvetă DVMr; b) epruvetă DVMS; c) epruvetă izod; d) e~ pruvetă mare Charpy; e) epruvetă Mesnager; f) epruvetă mică Charpy. depinde nu numai de condiţiunile fizice în cari se efectuează încercarea, ci şi de forma epruvetei rupte. Pentru aceste motive trebue precizaţi următorii factori de influenţă: dimensiunile şi forma epruvetei supuse la încercare şi ale crestăturii, aparatul cu care s'a încercat, vitesa de lovire, sensul de prelevare a epruvetei din materialul de încercat (paralel sau perpendicular pe direcţia de laminare, etc.). Se folosesc epruvete de dimensiuni şi forme tip, de exemplu: tip Mesnager (standardizată internaţional), Charpy, Izod, DVM, etc. Temperatura de încercare, uzuală, este de 15* ■■30°. încercarea da indicaţii asupra fragilităţii materialului. 3. ~ la lovire [HcnbiTaHHe Hay^ap; essai au choc; Schlagversuch; impact test; ütő vizsgálat]: încercare dinamică la lovire sau Ia loviri repetate. Cele mai frecvente sunt încercările la lovire-întindere, la lovire-compresiune şi la lo-vire-încovoiere. — La încercarea ia lovire-întindere se folosesc epruvete cu sau fără crestătură, iar lovirile se efectuează cu un berbec lăsat să cadă succesiv, dela o anumită înălţime, până când se rupe epruvetă. Este necesar să se precizeze vitesa de cădere, fiindcă lovirile re» 95 petate se pol aplica fie dela înălfimi diferite, fie prin schimbarea greutăţii berbecukii (v. şi sub Berbec). Ca şi la încercarea de obosire, se poate trasa curba de obosire ia lovire cu aceeaşi înălţime. Se măsoară fie o mărime de natura rezi-lienţei, adică lucrul mecanic minim raportat la unitatea de arie a secţiunii, necesar pentru rupere, după un număr foarte mare de loviri, fie rezistenţa la loviri repetate, egală cu tensiunea maximă care se stabileşte la lovirile.corespunzătoare lucrului mecanic minim necesar pentru ruperea prin loviri repetate. — încercarea la lovire-com-presiune se efectuează pentru a se determina rezistenţa la strivire fără fisurare a materialelor casante, datorită forţelor cari se aplică brusc. încercarea se efectuează supunând epruvetele la loviturile unui berbec sau ale unui ciocan. înălţimea de cădere a berbecului sau a ciocanului poate fi constantă sau poate fi mărită după fiecare lovitură. Greutatea berbecului şi înălţimile de cădere ale lui sunt stabilite prin standarde sau prin prescripţii oficiale, pentru fiecare material. Rezistenta la şoc a materialelor folosite sub fermă de blocuri se determină pe epruvete standardizate şi se exprimă fie prin lucrul mecanic total, raportat la unitatea de volum (kgm/cm3), necesar pentru a strivi materialul dintr'o singură lovitură, fie prin înălfimea minimă de cădere a berbecului ci e f g i J k l Curbele încercărilor statice ale materialelor. 0) rezistenfa; e) deformafia; a) ofel carbon: 1) la temperatura de 20°; 2} Ia temperatura de 100°; 3) la temperatura de 200°; 4) la temperatura de 300°; 5) Ia terrtperaiura de 400°; 6) la temperatura de 500°; b) fontă; c) cupru turnat; d) cupru tras; e) duralumin; f) lemn; g) piele; h) gumă moale; i) lână; /) mătase; k) bumbac; /) porţelan. la care se produce strivirea epruvetei, sau prin numărul de lovituri după care se striveşte epru- veta ia lucru mecanic de lovire dat. Rezistenţa la lovire a materialelor granulare (pietriş sau piatră spartă) se caracterizează prin greutatea procentuală a materialului supus încercării, rămas pe ultima sită a unei serii de site standardizate, faţă de greutatea totală a materialului înainte de a fi fost supus încercării. Sin. încercare la şoc. î. încercare statică [cTaTHnecKoe HcnbiTaHHe; essai statique; statische Prüfung; statical test; sztaiikus vizsgálat]: încercare mecanică la care forţa exterioară (încărcarea) se eplică încet, progresiv, uniform şi în acelaşi sens. Operaţiunea se continuă până la ruperea materialului (v. fig.). După felul solicitării mecanice la care este supus materialul, se deosebesc: I 2. ~ de duritate [HcnbiTaHHe Ha TBep^ocTb; | essai de dureté; . Hárteprüfung; hardness test; I keménységvizsgálat]: încercare mecanică statică | pentru a se măsura rezistenţa pe care materialul de încercat o opune pătrunderii în el a unui obiect dur, Duritatea se stabileşte prin această încercare în funcţiune de comportarea materialului încercat faţă de mijlocul folosit pentru pătrundere. — Dacă încercarea se face prin pătrundere prin apăsare, se obţine rezistenţa Sa pătrunderea prin apăsare, care poate fi determinată prin pătrundere lentă sau accelerată. încercările de duritate Brinell, Vickers, Rockwell, Ludwik fac parte din prima categorie, iar procedeul Beumenn-Steinnick, etc. (v. Duritate de ciocnire) face parte din a doua categorie. încercarea se efectuează cu un aparat de încercat care apasă un obiect dur, numit penetrator (bilă, con, etc.), pe materialul de încercat, duritatea fiind exprimată prin raportul dintre forţa aplicată şi aria suprafeţei impresiunii (urmei) permanente realizate, sau în funcţiune de adâncimea acestei urme. Dacă încercarea se face prin sgâriere, se obţine duritatea de sgâriere (de exemplu duritatea Mar» 010 '20 150 70 : 30 110 Z0 30 W 50 60 7Q 80 \ 0 lb0 2Ú0300 HÚ0 500 600 700 8C0 Diagramele comparative ale durităfilor Rockwell B, Vickers, Shore, Rockwell C, în funefiune de duritatea Brinell. 2) Rockwell B; 2) Vickers; 3) Shore; 4) Rockwell C. tens pentru metale, duritatea Behren pentru metale (v. sub Behren, scara Iui ~), duritatea Mohs pentru minerale (v. sub Duritate, scară de ~ mineralogică). — Dacă încercarea se face prin reac-ţiune elastică, se stabileşte raportul dintre înălţimea la care sare înapoi şi înălţimea dela care a căzut un obiect pe materialul de încercat, ca la încercarea de duritate Shore. încercarea de duritate permite să se controleze dacă un material metalicare duritatea necesară pentru prelucrarea sau pentru folosirea ulterioară. De asemenea, permite să se calculeze, cu aproximaţie, rezistenţa de rupere a unui metal, folosind relaţia 96 or=AHn + B, unde A şi B suni constante date de tabloul de mai jos pentru diferite metale, iar H este duritatea Brinell 10/3000/15. Material Otel carbon (or = 30 ■ • • 100 kg/mm2) Oţel Cr-Ni (or— 65 • ■ ■ 100 kg/mm2) Al şi aliaje Fontă 0,35 0,34 0,34 0,50 în kg/mnr 0 0 + 4,8 -6,67 Factorii cari influenţează rezultatele, şi cari trebue precizaţi sunt următorii: dimensiunile epruvetei, respectiv ale piesei, şi calitatea suprafeţei de încercat, care trebue să fie plană şi netezită, fără sgârieturi sau urme ale uneltei care a prelucrat-o şi fără arsuri provenite din tratamente ter- mice. — Timpul de încărcare variază dela 15 s până la 30s pentru metale cu duritatea mare, sau chiar până la 3 min penfru cele moi. — Grosimea imaterialului de încercat se alege în funcţiune de ■aparatul de încercat, pentru ca obiectul dur să nu străbată materialul. De exemplu, la încercarea Brinell, corelaţia e următoarea Grosimea minimă a materialului în milimetri 0,5- "2 1.. .4 2/.- \8 Diametrul bilei în milimetri 2,5 5 10 Duritatea penetratorului este destul de mare, dacă două bile de aceeaşi duritate, apăsate cu o forţă F = 5D2 kg (cu £) în mm), dau o urmă permanentă a cărei arie nu e mai mare decât cea corespunzătoare raportului de 630 kg/mm2 sau dacă duritatea Vickers a bilei este egală cu cel puţin 900 kg/mm2. î. încercare la compresiune [HcnbiTaHHe Ha CJKâTHe; essai â la compression; Druckversuch, Kompressionsversuch;compressiontest;nyomóvizs-gálat]: încercare mecanică statică, efectuată asupra unui material pentru a-i determina comportarea sub acţiunea unei forje de apăsare. încercarea se face pe o epruvetă care se comprimă între două platouri, cu o instalaţie de măsurare a forţei de apăsare şi o instalaţie de măsurare a defor-maţiei. Deformaţia măsurată se raportă la distanţa Iniţială dintre cele două platouri de compresiune; forţa se aplica lent şi continuu. Operaţiunea se conduce până la strivirea epruvetei, iar rezultatele se pot purta într'o diagramă de compresiune, analoagă cu cea de tracţiune. Se încearcă la compresiune mai ales materialele fragile (fonta, betonul, piatra); se pot determina următoarele clemente caracteristice: rezistenţa la compresiune, scurtarea totală, limita elastică, limita de propor-ţionalitate, limita de curgere, scurtarea specifică, Curbele de variafie ale rezistenţei la compresiune, în funcţiune de scurtare şi de raportul dintre diametrul şi înălfimea epruvetei (cupru), o) rezistenta la compresiune (kg/mm2); e) turti rea procentuală; d) diametrul epruvetei; h) înălfimea epruvetei. umflarea, coeficientul (cifra) iui Poisson şi variaţia specifică a dimensiunilor lineare ale secţiunii. 'âZ/y////////^ înălfimea minimă pentru încercarea a compresiune. ^ min) înălţimea minimă de compresiune; |3) unghiu de alunecare; d) diametrul (respectiv latura mare a bazei dreptunghiulare); p) liniile inclinate reprezintă planul (respectiv linia) de alunecare. fnalfimea maximă pentru încercarea la compresiune. hmax) înălfimea maximă de compresiune; d) diametrul (respectiv latura mare a bazei dreptunghiulare); p) plan (respectiv linie) de alunecare; V) volum de frecare. Factorii cari pot influenţa rezultatele, şi cari trebue precizaţi sunt următorii: forma epruvetei (de obiceiu cilindrică, cubică sau prismatică); corelaţia dintre dimensiuni, care este necesară pentru a înlătura efectul de consistenţă — al volumelor de frecare (v. sub Forjabilitate) — şi de flambaj. Aceşti doi factori determină dimensiunile epruvetei. Primul factor impune ca suprafaţa de alunecare a unei feţe de compresiune să nu atingă cea dea doua faţă; al doilea factor cere ca prelungirea planelor de alunecare ale unei feţe de compresiune să se poată intersecta cu planele celei de a doua feţe. Cele două condiţiuni impun ca diametrul d şi înălţimea h a epruvetei să satisfacă relaţiile: 0,5 d ■ tg $?==h^2d'\g p, Fiindcă de obiceiu P = 45°, se ia practic h-=d”’2,5 d pentru epruvete cilindrice, h=2a pentru cele prismatice sau cubice (a fiind latura pătratului sau cea mai mare latură a bazei prismei). Pentru metale se folosesc epruvete cilindrice; pentru 97 Asigurarea centrici-tăfîi acfiunii de compresiune. V) unghiu! la vârf; s) suprafafa semisferică asigurând centri citafea acfiunii; 1) platou plan; 2) epruvetă; 3) platou semisferic; 4) falcă. lemn, cubice sau prismatice; pentru beton, cubice, etc. Platoul de compresiune, uns, trebue să cuprindă toată fafa de compresiune, fără interpunere de material străin. Pentru asigurarea centricităţii acţiunii, unul din platouri are suprafafa în formă de calotă sferică. Fiindcă la compresiune volumul de alunecare face corp comun cu platoul, şi epruvetă se fisurează,fafa în contact cu epruvetă are formă conică cu unghiul la vârf 180 — 2 p. — Vitesa de încărcare trebue să fie prescrisă, fiindcă rezultatele variază cu această vitesă.—Temperatura se prescrie ca şi la încercarea la tracfiune. — Aplicarea şi măsurarea forfei aplicate se efectuează cu aparate de încercat statice (v. încercare, aparat de~statică). Dacă încercarea este tehnologică, epruvetă de încercat este cilindrică, cu înălfimea egală cu de două ori diametrul ei şi, de obiceiu, în stare calda. Operafiunea se conduce până la ivirea fisurării. î. încercare la încovoiere [HcnbiTaHHe Ha H3rHŐ; essai de flexión; Biegungsversuch, Biege-versuch; bending test; hajlitóvizsgálat]: încercare mecanică statică, prin care se determină comportarea unui material solicitat la încovoiere. încercarea consistă în sprijinirea pe două reazeme a unéi epruvete de încercat şi în aplicarea unei sarcini crescânde, înire cele două reazeme, perpendicular pe axa longitudinală a epruvetei. Se măsoară valorile succesive atât ale forfei aplicate.cât şi ale deformaţiei (ale săgefii corespunzătoare). Pe baza rezultatelor obfinute se poate trasa diagrama de încovoiere, care dă forţa aplicată în funcfiune de săgeată. Se deosebesc mai multe procedee de încercare, după modul de susţinere a epruvetei şi de aplicare, a forfei, — şi anume: rezemare la cele două capete şi-forfa la mijloc; rezemare îa cele două capete şi încărcare cu două forfe egale, aplicate simetric în raport cu mijlocul; încastrare la un capăt şi o forfă aplicată la celălalt capăt; rezemare la cele două capete şi sarcină uniform repartizată. Dincolo de limita de proporfionalitate, fibra neutră a epruveiei se deplasează fafă. de pozifia pe care o avea sub această limită, fie către porfiunea întinsă, fie către porfiunea comprimată, după cum este mai mare rezistenfa 1a întindere (de ex. metalele) sau la compresiune (de ex. lemnul) a materialului. — încercările se fac de obiceiu la maşini universale de încercat. Epruvetele sunt cilindrice sau prismatice; cele cilindrice pot avea diametrul de maximum 30 mm, iar cele prismatice pot avea sec-fiunea pătrată (cu latura de 30 ■ ■ • 50 mm) sau dreptunghiulară cu un anumit raport între laturi (de ex. la ebonită, epruvetele sunt cilindrice sau prismatice; la beton, beton armat şi cărămizi, sunt pris- matice, etc.). De obiceiu, încercările se efectuează pe epruvete simplu rez3mate, cu o încărcare la mijloc, iar elementele cari se determină sunt: rezistenfa la încovoiere, săgeata şi, eventual, limita de proporfionalitate, limita elastică, limita de curgere. 2. ~ la tăiere [HcnbiTaHHe Ha conpo-THBJieHHe npn pe3Ke; essai au cisaillement; Scherversuch; shearing test; nyiróvizsgálat]. în-* cercare mecani- că statică, efec- | \ 1 ? tuată spre a sta- -V/tofA—- bili comportarea )y \ unui material sub tZfiZj j>~| acfiunea forjelor de tăiere (v. sub Tăiere). încercarea se face asupra unei epruvete,cu o maşină 2 1 Y.J t t 1 ! cu una şi cu două secfiun Í) epruvetă (cilindrică sau prismatică); 2) falcă de prindere, sau cu un aparat, asemănătoare celor folosite pentru încercările la compresiune (incluziv mecanismul de măsurare a forfei şi a deformafiei). Forfa de tăiere se aplică static, continuu şi crescând în mărime; se măsoară defor-mafia şi se poate trasa apoi diagrama forfei (raportată la unitatea de arie a secţiunii) în funcfiune de deformafie, adică în funcfiune de alunecare. Diagrama este asemănătoare cu diagrama de încercare la tracfiune (mai ales la metale). Elementele cari se determină sunt: rezistenfa la tăiere, limita de proporfionalitate, limita elastică, limita de curgere. Epruvetă este o bară cilindrică sau prismatică (v. fig.). Pentru materialele lemnoase, formele sunt variate (v.fig.). Uneori, încercarea la tăiere este înlocuită printr'o încercare de găurire cu burghiul; în acest caz, suprafaţa de tăiere este o suprafafă cilindrică. Sin. încercare la forfecare. la torsiune [HcnbiTaHHe Ha KpyneHHé; la torsion; Verdrehungsversuch; torsion Epruvetă penfru încercarea la tăiere a lemnului. 1) falcă de prindere; 2) epru-vefă de emn; 3) aplicarea forfei de tăiere. 3. '■* essai â test; csavaróvizsgálat]: încercare mecanică statică pentru determinarea comportării unui material solicitat la torsiune. La încercarea mecanică la torsiune, operafiunea nu seconducepână la rupere, ci se menfine în domeniul elastic. Dacă operafiunea se conduce până la rupere, încercarea este tehnologică. Operafiunea se aplică epruvetei prelevate din material, fiecare dintre cele două extremităţi ale ei fiind înzestrată cu câte un disc. Defor-maţia se măsoară prin rotirea relativă acelor două discuri fixate pe epruvetă, în raport cu alte două discuri fixe. Elementele cari se pot stabili din încercarea la torsiune sunt: limita de proporţio-nalitate, limita elastică, modulul de elasticitate transversală, unghiul de torsiune, torsiunea specifică, torsiunea virtuală, rezistenţa de alunecare, respectiv de torsionare. în timpul încercărilor se măsoară atât unghiul de torsiune a-, cât şi forţa 7 98 l1fi6%0 f 1,20% C .97% C aplicată, (raportată la unitatea de arie a secţiunii) *c, trasându-se eventual, ulterior, diagrama z=f (a). — încercarea se efectuează la aparate de torsiune (v. sub încercare, aparat de ~ la torsiune). De obiceiu, epruvetă are secţiunea circulară sau dreptunghiulară, iar torsiunea este corect aplicată dacă acţiunea exterioară dă în fiecare secţiune a epruvetei numai un cuplu de forţe, al cărui plan este perpendicular pe axa longitudinală a epruvetei. î. încercare la tracfiune [HcnbiTaHHe Ha pae-THîKeHHe; essai a la traction; Zugversuch; tensile test; húzóvizsgálat]: încercare mecanică statică, efectuată asupra unui material pentru a-i determina comportarea sub acţiunea forţelor de întindere, încercarea se face pe o epruvetă, cu un dispozitiv constituit din două fălci (penfru prinderea ei), cu un mecanism de măsurare a întinderii şi un mecanism de măsurare a forfei. Epruvetă se montează între cele două fălci, du-pă ce în prealabil s'au marcat pe ea două repere, în interiorul distantei dintre cele două fălci. Forfa sé aplică progresiv (manual, hidraulic, etc.), mărindu-se treptat până la ruperea epruvetei; în acest timp se poate trasa diagrama încercării la tracfiune, cu alungirile purtate în abscise şi cu forfa (raportată la unitatea de arie a secfiunii) în ordonate. încercarea la tracfiune dă indicafii asupra rezistenfei şi a duc-tilităfii unui material. Din diagramă se obfin următoarele elemente caracteristice: limita de proporfionalitate, limita elastică, limita de curgere, modulul de elasticitate, rezistenfa de rupere, tensiunea maximă, alungirea specifică şi gâtuirea. Trebue precizafi factorii de influenţă; astfel, epruvetă trebue să aibă anumite forme şi dimensiuni cari variază cu natura materialului de încercat. Pentru metale, epruvetă este de obiceiu o bară cu secţiunea circulară, pătrată sau dreptunghiulară, raportul dintre lungime şi diametru fiind 5 sau 10; dacă secţiunea nu este circulară, se operează cu un diametru echivalent d0—1,31 VS0, unde ŞQ este aria secfiunii barei care se încearcă. — Pentru lemn trebue să se fină seamă dacă epruvetă s'a prelevat radial sau longitudinal. — Pentru textile se deosebesc încercarea firului şi încercarea fesăturii. Epruvetă firului este însuşi firul, iar drept repere sunt considerate chiar marginile fălcilor. Epruvetă fesăturii este o fâşie dreptunghiulară, de obiceiu cu dimensiunile 100X(150-■’170) mm, cu condifiunea ca firele componente să fie întregi. — Pentru gume, forma epruvetei variază după cum guma este tare, moale sau cu inserfii. — Pentru ciment se confecţionează o epruvetă de forma unui 8 plin Curbele de variafie ale rezistenfei la tracfiune, în funcfiune de alungire şi de conţinutul în carbon (ofel carbon). o) rezistenfa la tracfiune; e) alungirea; C) carbon (%). (v. fig.). — Dacă piesele de încercat sunt mici, încercările se fac chiar asupra pieselor (de ex. încercarea fevilor). — Alfi factori de influenfă e jT - Io i - K -- -1 ~k~ EEE3Í Epruvete de încercare la tracfiune. \) epruvetă rotundă penfru fontă turnată; 2) epruvetă plată pentru table; 3) şi 4) epruvetă plată şi epruvetă-inel, pentru încercat gumele; 5) epruvetă dreptunghiulară pentru textile; 6) epruvetă în 8 plin pentru încercarea cimentului; /0) lungimea inifială; Ic) lungimea calibrată; d0) diametrul inifial al epruvetei rotunde; a0) şi b0) laturile in:ifiale ale secfiunii dreptunghiulare de epruvetă plată. cari se prescriu sunt: epruvetă trebue astfel.prelucrată, încât să nu prezinte tensiuni proprii în direcfia întinderii; suprafafa să fie netedă, iar axa longitudinală să fie o axă de simetrie; prinderea să se efectueze fără „excentricitate", astfel încât întinderea să se producă în direcţia axei epruvetei. Din această cauză, pentru metale, fălcile formează de obiceiu în ele un gol cilindric în care se prinde capul epruvetei; capetelefirelor cablurilor se desfac şi se ancorează în cleme încărcate ia interior cu diferite aliaje; la hârtie, fălcile lucrează prin frecare, şi sunt căptuşite cu piele; la textile, fălcile sunt ondulate, etc. (v. fig.). — încercarea se face la o anumită temperatură; în acest scop, epru-veta se găseşte fie într'o cameră cu temperatură constantă (încălzită electric), fie într'o baie, fie într'un înveliş de solufii metalice cari nu o atacă (de ex. 73% KCI +27°/0 LiCI penfru Prinderea epruvetelor de încercare Ia tracfiune. a) prinderea epruvetei metalice prin umeri: 1) epruvetă; 2) falca maşinii; 3) inel; 4) umăr; b) prinderea epruvetei metalice prin filet: Í) epruvetă; 2) falca maşinii; 3) inel filetat; 4) capul epruvetei, filetat; c) prinderea cablurilor: 1) cablu; 2) cap de prindere; 3) cablu despletit cu aliaj turnat; 4) cleşte; 5) falca maşinii; d) prin- derea firelor: Í) fălci; 2) fir. 99 400- ■ ■ 1000°). Penfru temperaturi joase se folosesc gaze lichefiate sau soluţii răcite, ale acestor gaze. — Fiindcă vitesa de aplicare a sarcinii are o mare influentă asupra caracteristicelor unui material, ea trebue prescrisă, O încercare la vitesă mică dă, de exemplu pentru metale, o rezistenţă mai mică decât cea normală. De obiceiu, vitesa normală de aplicare a sarcinii diferă după material; de exemplu, la materialele metalice ea este de cca 1kg/mm2s; la beton, vitesa de aplicare a forfei trebue să fie mai mică decât 5 kg/mm2s. — Sin. încercare la întindere. î. încercare termică [TepMHnecKoe HcnbiTaHHe; essai thermique; thermische Prüfung; ther-mal test; hővizsgálat]: încercare fizică efectuată asupra unui material pentru a se determina comportarea lui la solicitări termice. — Prin încercarea termică se determină punctul de fuziune, stările alotropice (v. şi sub Termică, analiză şi comportarea materialului la variafii brusce de temperatură. După modul cum se conduce încălzirea, se deosebesc: 2. ~ de gelivitate [HcnbiTaHHe Ha Mopo3; essai de gélivité; Frűfung auf Frostbestăndigkeit; frost-cleftness test; fagyhajlamossági vizsgálat]: încercare fizică efectuată asupra unui material poros (cărămidă, figlă, piatră) pentru a se determina comportarea lui fafă de înghefurile şi desghefurile repetate. încercarea se execută supunând epruvetele la un număr de îngheţări şi desghefări succesive, după ce au fost îmbibate cu apă.’ Numărul ciclurilor de înghefare-desghefare, temperaturile maxime şi minime şi durata de în-ghefare şi de desghefare sunt fixate prin standarde sau prescripfii oficiale, penfru fiecare material. Comportarea materialului la gelivitate se măsoară prin coeficientul de gelivitate (v. sub Gelivitate), care se determină din aceste încercări. s. ~ prin şoc termic [HcnbiTaHHe TepMH-HeCKHM y^apOM; essai au choc thermique; ther-mischer Schlagversuch; abrupt heating test; hőlö-késes vizsgálat]: încercare termică la care sunt supuse materialele pentru a se constata comportarea lor mecanică după ce au fost supuse unei creşteri brusce a temperaturii. încercarea se efectuează asupra materialelor refractare cari sunt supuse, în serviciu, unor creşteri brusce ale temperaturii, cum sunt materialele pentru căptuşelile refractare ale cuptoarelor de topit ofelul, cele pentru focarele de locomotive, etc. 4. ~ termică lentă [TepMH^ecKoeMeAJieHHoe HcnbiTaHHe; essai thermique lent; langsame thermische Prüfung; slow thermal test; lassú hővizsgálat]: încercare termică efectuată asupra unui material pentru a i se determina punctul de topire şi coeficientul de dilatafie termică. — Determinarea coeficienţilor de dilatafie şi de con-tracfiune termică este necesară mai ales la materialele de construcţie sau la cele refractare, şi se efectuează prin analiza termică dilatometrică (v. sub Dilatometrică, analiză termică Termică, analiză Dilatometru). încercarea la dilatafie şi contracfiune* termică a produselor refractare. Í) curbă de dilatafie: 2) curbă de confracfiune; A/) dilatafia sau confracfiunea; 0) temperatura. 5. încercare netehnologică [HeTexHOJiorn-necKoe HcnbiTaHHe; essai non technologique; nicht technologische Prüfung; non technological test; nem technológiái vizsgálat]: încercare privitoare la proprietăţi ale materialelor cari determină comportarea lor în serviciu. 6. încercare tehnologică [TexHOJioranecKoe HcnbiTaHHe; essai technologique; technologische Prüfung; technological test; technológiai vizsgálat]: încercare efectuată asupra unui material pentru a stabili cum se comportă faţă de un anumit mijloc de transformare, de atac chimic, etc., spre a determina proprietăţile lui la prelucrare. încercările tehnologice depind de natura materialului de încercat. Se împart în două grupuri: încercările tehnologice ale materialelor metalice, şi încercările tehnologice ale materialelor nemetalice (lemn, piatră, materiale de protecţiune contra coroziunii, izolanfi, textile, piele, hârtie, materiale de etanşare, materiale de prelucrare, etc.). Exemple: 7. încercare tehnologică a metalelor [TexHO jiornnecKoe HcnbiTaHHe; essai technologique des métaux; technologische Prüfung der Metaile; metal technological test; fémek technológiái vizsgálata]: încercare tehnologică efectuată asupra unui metal sau asupra unui aliaj. Cuprinde încercarea de maleabilitate, de prelucrabilitate, tratament termic, sudabilitate, scânteiere, uzură şi aliere. 8. încercare de maleabilitate [HcnbiTaHHe Ha MHrKOCTb; essai de malléabilité; Geschmeidig-keitsprüfung; malleability test; alakithatási vizsgálat]: încercare tehnologică a unui metal sau a unui aliaj, prin care se determină capacitatea acestora de a se deforma — fără fisurare — la o temperatură inferioară celei de topire, sub acţiunea unei forţe dinamice sau statice. încercările de maleabilitate cuprind: încercarea la forjare, Ia compresiune, la bordurare, la priboire, îndoire,, împăturare, tragere adâncă, răsucire, turtire. Ele se efectuează la cald# sau la rece. 9. ~ de tragere *adâncă [HcnbiTaHHe Ha rjiyÖHHy TpenţHH; essai d'étirage profond de la fissure; Tiefziehversuch; deep drawing test; méiy-húzási. vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate, care se efectuează cu un aparat Erichsen, T 100 pentru a se determina cifra Erichşen (v. sub Erichsen, cifră ~). De obiceiu, adâncirea (măsurată la ivirea fisurării) se indică în milimetri j iar vitesa de adâncire este de 0,1 mm's(v. fig.). u 0 02 04 0J5 08 Í0 12 Ifi %6 1,8 20 Grosimea tablei în mm ' Mărimea adâncirii, încercări^tehnologice de tragere adâncime; s) gro- adâncă. simea iablei; I) alamă; a) ofel-balof blanc;] b) tablă SM; 2) cuPru' 3) el ,ami‘ c) “tablă ;dublu decapată pentru nati 4) aluminiu; 5) ta- stanfare şi îndoire;*d) tablă uzuală blă de ofel zincată sau gpentru îndoire şi tablăfjalbă. cositorită; 6) cositor. î. încercare la bordurare [HcnbiTaHHe Ha 3arnő; essai de bordage; Umbördelungsprobe; flanging test; behajlitási vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate, aplicată la cald fevilor sau virolelor, pentru a determina comportarea lor la răsfrângerea marginii cu un unghiu care variază dela 90° până la 180° (v. fig.). + încercare tehnologică la încercare tehnologică la bordurare la 90°. bordurare la 180°. 1) matrifa; 2) feavă; 3) bor- 1) matriţă; 2) [feavă; -durare la 90°. 3) bordurare la 180°; 4) dop. încercarea la 180° se efectuează pe o matrifă care are o curbură cu diametrul egal cu de 1 * ■ ■ 1 f5 ori grosimea ţevii. Se consideră că ţevile, respectiv virolele, se comportă bine la bordurare, dacă nu se fisurează când se face încercarea. Sin. încercare la răsfrângere. 2. ~ la forjare [HcnbiTaHHe Ha KOBKOCTb; essai de forgeage; Schmiedeversuch; forging test; kovácsolhatósági vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate a metalelor, care se efectuează cu presa sau cu ciocanul, la cald sau la rece, pentru a determina comportarea unui material la forjare. Piesele de încercat sunt de obiceiu plate, ■şi se forjează cu un ciocan bombat (cu raza de cca 15 rjim), prin lăţire sau întindere până la ivirea fisurării. Dacă /0 şi £0i respectiv l± şi b±l sunt lungimea şi lăţimea piesei înainte de încercare, respectiv la fisurare, mărimile A,= l± Iq h-h 100 k ... h determină întinderea şi lăţirea. Cu cât [aceste r_=3 încercare la împă-turare la cald. Epruvetă împătu-rată cu patru îndoituri succesive /, 2, 3, ş:i 4. două mărimi sunt mai mari, cu atât se consideră că materialul se comportă mai bine la forjare. 3. /v la împăturare [HcnbiTaHHe Ha noc-Jie^OBaTejibHbie 3ara6bi; essai aux pliages suc-cessifs; Zusammenfaltungsprobe; doing up test; hajtogatási vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate, efectuată asupra tablelor sau sârmelor de material metalic,la cald, pentru a determina comportarea lor la îndoiri pe porţiuni succesive efectuate câte una la + 180° şi una la — 180° (în formă de burduf de armonică,). De obiceiu, epruvetă are lungimea de 50 cm, lăţimea de 4 cm, şi grosimea tablei, şi este încălzită la un capăt până la galben, la celălalt până l^a roşu-cireşiu, efectuându-se patru îndoiri, începând cu capătul cel mai încălzit. Se consideră că materialul se comportă bine la împăturare, dacă epruvetă nu se fisurează. — Alteori se continuă îndoirile până Ia fisurare, apreciindu-se calitatea comportării Ia împăturare în funcţiune de numărul de îndoiri la care apare fisurarea; de exemplu, dacă a este grosimea epruvetei, şi dacă raza de curbură e p = 2,16 a, calitatea comportării la împăturare se defineşte prin logaritmul zecimal al numărului de îndoituri, micşorat cu o unitate. Sin. încercare la pliere. 4. ~ la îndoire | [HcnbiTaHHe Ha nepernő; essai au ployage; Faltversuch; .folding test; haj litási vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate, efectuată asupra metalelor sau asupra aliajelor lor, la cald sau la rece, prin care materialul se îndoaie pentru a i se determina rezistenţa la îndoire şi constanta lui Tetmayer. încercarea se efectuează asupra tablelor, profilatelor plate, sârmelor, etc., fie la rece, cu ajutorul unei matriţe în unghiu, pe care epruvetă se aşază şi se supune acţiunii unei patriţe tot în unghiu (v. fig.), fie la cald, prin îndoire cu ciocane pe o vergea de un anumit diametru (v. fig.). în primul caz, patriţa îndoaie în unghiu încercare tehnologică la îndoire pe o vergea, a) diametrul barei de îndoit D) diametrul vergelei; a) unghiu de îndoire; A) îndoire la un unghiu a; B) îndoire la 180°; încercare tehnologică de îndoire la rece. a) modul de încercare la împăturare;'!) matrifă; 2) epruvetă de încercat; 3) patrifă; 4) torma îndoită a epruvetei; b), c) şl d) epruvetă îndoită la 90°, la 45°, şi rabătută. epruvetă şi apoi cele două ramuri se îndoaie la ciocan la 90°, la 45°, sau se rabat; mate- rialul nu trebue să se fisureze. în cazul al doilea, dacă a este grosimea epruvetei, D diametrul vergelei şi a unghiul de îndoire, trebue ca gâtuirea őc să satisfacă inegalitatea 2a tga D (1 +2tg2a)+2a La metalele feroase, de exemplu, D — 3a, 2a sau a\ pentru D = 2d,ac = 33 • ■ -40°l0, cu a = 45---53°. Uneori îndoirea se face până la rabatere, fără încercare tehnologică la îndoire repetată, f) volan de fixare a sârmei; 2) falcă de fixare; 3) sârmă; 4) pârghie penfru efectuat îndoirile sârmei la 180°. fisurare. — De asemenea se determină constanta lui Tetmayer, care are expesiunea *r= 10° J/o. unde d este diametrul fibrei medii da îndoire (d=D + a). încercarea se efectuează, de exemplu, la 300°, pentru determinarea fragilităţii la albastru a otelului, sau peste 800°, penfru determinarea fragilităţii la roşu. — în special pentru sârme, operaţiunea de îndoire la încercare tehnologică la îndoire rece se efectuează la la rece a sârmelor de ofel. 180° şi se repetă al- matrifă; 2) şi 3) poziţiile suc- ternativ până la ru- cesive a,e sârmei de °îeI îndoit* pere, calitatea apreciindu-se după numărul de îndoiri la 180°, la care apare fisurarea (v. fig.). î. încercare ia lărgire a ţevilor [HcnbiTaHHe Ha . pacuiHpeHHe Tpyő; essai délargissement des tuyaux; Rohrausweitungsversuch; pipe enlarging test; csőtágitási vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate efectuată asupra ţevilor metalice. 101 La această încercare se introduce un priboiu în gura ţevilor şi se apasă static până la fisurarea lor, pentru a ii se determina comportarea Ia lărgire. Conicitatea priboiului este de 1/10, iar lungimea conicită-ţii este astfel calculată, încât cca 1/3 din lungime să se poată introduce fără lărgirea ţevii. Ţeava dintr'un anumit material se încercare tehnologică la lărgire comportă cu atât mai a feviior. bine la lărgire, CU I) feavă; 2) priboiu; L) lungimea cât fisurarea apare porţiunii conice; /) iungimea care se introduce fără lărgire după o creştere pro centuală mai mare a diametrului ei interior. Sin. încercare la eva-zare. /; 1 a) introducerea priboiului fară lărgire; b) încercare la lărgire. 2. ~ la priboire [HcnbiTaHHe na pacinnpe-HHe; essai d'elargissement des trous; Aufdornver-such; hole enlarging test; áflyukasztási vizsgálat]: încercare tehnologică de maleabilitate, aplicată materialelor metalice, la cald, cu un poanson conic (priboiu), pentru a determina comportarea materialului Ia lărgire. Lăţimea epruvetei de încercat trebue să aibă de cinci ori grosimea ei, iar poansonul are o conicitate de 1/5 (uneori 3/io)-Epruvetă este găurită în prealabil cu un burghiu al cărui diametru este dublul grosimii epruvetei; apoi se bale priboiul. Materialul se comportă cu atât mai bine, cu cât este mai mare lărgirea procentuală: d± dn 100, unde d0 şi dx sunt diametrul iniţial şi diametrul final de fisurare. 3. ~ la rabatere [HcnbiTaHHe Ha OTrHŐ; essai au rabattement; Umlegbarkeitsversuch; bend-ing test; lehajtási vizsgálat]: încercare tehnolo- T! / gică de maleabilitate, efectuată la cald,pentru a determina comportarea unui material la rabatere. Se efectuează despicând epruvetă de material metalic (cu lăţimea egală cu de trei ori grosimea) la un capăt şi rabatând cele două ramuri cu ciocanul Ia 90°, sau la 180°, pe corpul epruvetei. Materialul se comportă bine la rabatere, rabalere dacă nu se fisurează la această ^ia calcl)-încercare (v. fig.). 0 6pruvet5; 2) ramu- 4. ~ la răsucire [HcnbiTaHHe Ha KpyneHHe; essai technologique â la torsion; Verdreh-versuch; torsion test; csavarhatósági vizsgálat]: V. sub încercare la torsiune. 5. ~ la turtire [HcnbiTaHHe Ha pacnjnoiiţH-BaHHe; essai au refoulement; Stauchversuch; upsetting test; lapitókisérlet]: încercare tehnologică ră rcbăfută la 180°; 3) ramură rabătufă a 90°; 4) despicăiura. 102 de maleabilitate, efectuată asupra tuburilor metalice, pentru a determina comportarea materialului lor la turtire. Prin aceasta un capăt de tub este turtit într'un anumit fel între două fălci; materialul se comportă bine la turtire, dacă nu prezintă fisurări după această încercare. 1. încercare tehnologica la compresiune [Tex-HOJiornHecKoe HcnbiTaHHe Ha charae; essai technologique a la compression; technologischer Druckversuch; technological compression test; technológiai nyomóvizsgálal]. V. sub încercare la compresiune; 2. încercare de prelucrabilitate [HcnbiTaHHe Ha OőpaőaTbiBaeMOCTb; essai d'usinage; Bear-beitungsversuch; workability test; megmunkálha-íósági vizsgálat]: încercare tehnologică a unui material metalic, prin care se determină capacitatea lui de a fi prelucrat prin desprindere de material. Se deosebesc încercări de prelucrabilitate prin aşchiere, şi încercări de prelucrabilitate prin uzură. 3. ~ de prelucrabilitate prin aşchiere [HcnbiTaHHe Ha oőpaőaTbiBaeMOCTb CTpyramieM; essai d'usinage par détachement de copeaux; Bear-beitbarkeitsversuch durch Zerspanung; machining test by splintering; forgácsolhatósági vizsgálat]: încercare privitoare la prelucrarea prin aşchiere a unui material metalic. Capacitatea unui material de a fi prelucrat prin aşchiere depinde de material, de forma şi calitatea lui, de forma şi calitatea uneltei folosite, de vitesa de aşchiere, de dimensiunile aşchiei, de condifiunile de răcire, de maşina folosită (strung, maşină de găurit cu burghiul, maşină de frezat, etc.), etc. Un mod de apreciere a capacităfii de aşchiere a unui material consistă în indicarea uneltei folosite (calitatea şi dimensiunile ei), a dimensiunilor aşchiei, a condijiunilor de răcire a uneltei şi a duratei de aşchiere, şi în determinarea vitesei de aşchiere la care unealta se uzează complet în timpul fixat pentru durata de aşchiere. Cu cât această vitesă este mai mare în condiţiuni date, cu atât se consideră că, în acele condiţiuni, capacitatea materialului de a fi aşchiat e mai mare. 4. ~ de prelucrabilitate prin uzură [HcnbiTaHHe na OőpaőaTbiBaeMOCTb h3hocom; essai d'usinage par usure; Bearbeitbarkeitsversuch durch Verschleiţj; wear and tear test; koptathatósági vizsgálat]: încercare privitoare la prelucrarea unui material metalic, prin îndepărtarea de material prin uzură. în astfel de operaţiuni trebue precizate: unealta şi forma ei, (dacă se foloseşte unealta), condiţiunile şi modul de efectuare a uzurii (frecare de alunecare, de rostogolire, împroşcare, etc.). Comportarea la uzură se indică prin grosimea seratului de material îndepărtat prin uzură într'un anumit timp, în condiţiuni de uzură standardizate. — Corelaţia dintre comportarea la uzură şi proprietăţile fizice, chimice sau fizico-chimice ale materialului nu este suficient de bine stabilită. în general, duritatea mare şi rezistenţa mare la fracţiune dau o rezistenţă mare la uzură. încercarea la uzură prin frecare de rostogolire se efectuează cu apăsare reglabilă, cu sau fără ungere. încercarea la uzură prin frecare de alunecare se efectuează cu apăsare reglabilă, cu sau fără ungere, folosind un disc care, apăsat pe material, lasă o canelură pe suprafaţa lui. Uzura se poate aprecia şi împroşcând materialul, un anumit timp, cu nisip de cuarj de o anumită calitate, şi măsurând uzura provocată (încercare la suflaiu). 5. ~ la suflaiu [HcnbiTaHHe naajibHOH Tpy-ŐKOH; essai au chalumeau; Löthrohrprobe; blow pipe test; ráfuvási vizsgálat]. V. sub încercare de prelucrabilitate prin uzură. 6. încercare de sudabilitate [HcnbiTaHHe Ha CBapHBaeMOCTb; essai de soudabilité; Schweifj-barkeitsversuch; weldability test; hegeszthető-ségi vizsgálat]: încercare tehnologică prin care se constată aptitudinea unui material de a fi sudat. Sudabilitatea se caracterizează prin câturile dintre mărimile de rezistenţă ale materialului din partea sudată şi ale celuia din partea nesudată. Cu cât aceste câturi sunt mai mari, cu atât comportarea materialului la sudura respectivă e mai bună. De obiceiu sudabilitatea se determină prin încercări la tracţiune, la încovoiere şi de obosire. 7. încercare prin scânteiere [HcnbiTaHHe hck-pOH; essai d'étincelle; Funkprobe; grinding wheel test; szikrázási vizsgálat]: încercare tehnologică efectuată la discul de polisat uscat, pentru a 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 încercare prin scânteiere a ofelurilor. Í) ofel mangan: scântei albe; 2) ofel carbon dur: scântei albe; 3) ofel rapid: scântei roşiî închise; 4) ofel carbon semidur: scântei albe; 5) ofel carbon moale: scântei albe; 6) ofel mangan bogat: scânte:i galbene strălucitoare; 7) ofej inoxidabil cu mult crom şi nichel: scântei galbene-portocaI:ii 8) ofel de scule cu 20/0 C şi i20/0Cr: scântei roşii; 9) fontă cenuşie: scântei galbene-roşietice, scurte; 10) fontă albă: scântei galbene-roşietice, foarte scurte. determina natura materialului după forma şi coloarea scânteilor cari se produc. încercarea se aplică mai ales oţelurilor carbon şi aliate, iar fasciculul de scântei care rezultă se compară cu fasciculele tip (v. fig.). s. încercare, aparat de ~ de duritate [Ma-niHHa ajih HcnbiTaHHH Ha TBepAOCTb; appareil d'essai de dureté; Hárteprüfmaschine; hard- I ness testing machine; keménységmérőgép]: Aparat 103 cu ajutorul căruia se aplică o piesă dură, cu o anumită forfă, pe materialul de încercat. Unele aparate acfionează static, iar altele dinamic. După modul de efectuare a urmei, se deosebesc aparate de pătrundere, aparate cu reacfiu-ne elastică şi aparate de sgâriat. După modul de transmitere a forţei, aparatele de pătrundere se împart în aparate cu acţionare statică şi aparate cu acţionare dinamică. Aparatul -Aparat Brinell cu transmisiune hidraulică, pentru încercarea de duritate. 1) volan; 2) epruvetă; 3) bilă; 4) transmisiune hidraulică; 5) manometru pentru măsurarea forfei; 6) contragreutate. Brinell, care lucrează prin presiune hidraulică (v. :şi sub Brinell) are acţionare statică, iar aparatul Aparat Rockwell mecanic, pentiu încercarea de duritate, távolán; 2) epruvetă; 3) con; 4) indicator penfru forfă; 5) pârghie de apăsare. Vickers (v. şi sub Duritate Vickers) lucrează prin mecanisme. Aparatele cu acţionare dinamică trans- mit forfa brusc şi pot lucra prin alunecare şi prin arc. Din prima categorie face parte aparatul Schwartz, folosit penfru încercarea bilelor de rulmenţi, la care bilele cad pe o nicovală înclinată, iar de acolo — prin ricoşare — cad în una din casetele aşezate în planul traiectoriei; după caseta în care cad, li se apreciază duritatea. Aparatele cu arc proiectează o bilă pe materialul de încercat, măsurarea efectuându-se apoi ca la încercarea statică Brinell (v. şi Duritate de ciocnire), de exemplu la aparatul Guillery. Aparatele de pătrundere se pot grupa şi după forma şi dimensiunile penetratorului, şi anume: aparate cu bilă, de exemplu aparatul Brinell sau Rockwell; aparate cu con, de exemplu aparatul Rockwell sau Ludwik (v. sub Duritate Ludwik); aparate cu piramidă, de exemplu aparatul Vickers (v. sub Duritate Vickers); aparate cu ac, de exemplu „acul" Vicat. După metoda stabilirii durităţii, aparatele de pătrundere măsoară: suprafaţa urmei, ca aparatul Brinell; adâncimea urmei, ca aparatul Rockwell; perioada de oscilaţie, ca oscilatorul Her-bert (v. sub Duritate pendulară); încărcarea care provoacă o adâncire permanentă, ca aparatul Monotron. — Aparatele cu reacţiune elastică permit să se măsoare raportul dintre înălţimea de ridicare şi înălţimea de cădere a unui obiect dur lăsat să cadă pe obiectul de încercat, cum este scleroscopül Shore (v. sub Duritate Shore) Aparatul Shore e constituit dintr'un tub de sticlă gradat, în interiorul căruia se poate deplasa un berbec cilindric care are la capăt un vârf de diamant; berbecul cade dela o anumită înălţime, loveşte materialul de încercat, şi revine la o înălţime care se măsoară prin gradaţiile de pe tubul de sticlă. Altele, de exemplu duroscopul (v.), funcţionează după principiul oscilaţiilor. — La aparatele de sgâriat se măsoară lăţimea sgârieturii lăsate pe material, ca la aparatul Martens (v. sub Duritate Martens). Aparat dinamic cu arc (Guillery) pentru încercarea de duritate. Í) bilă; 2) port-biiă; 3) feavă de ghidare; 4) masă de proiectare care, Ia declanşare, loveşte port-bila(2); 5) rondele elastice Belville (comprimate); 6) resorturi de rapel; 7) declanşorul masei de proiectare(4); 8) con de declanşare; 9) bufonul de declanşare cu resortul d« rapel. 104 1. încercare, aparat de ~ de rezilienjă [Marn-HHa ajih HcnbiTaHHH Ha y^apHyio bh3koctb; appareil d'essai de résilience; Rückprallprüfma-schine; resilience testing apparatus; /^V ütő-hajlítóvizsgá- \Ás----------- lógép]: Aparat fo- s\ losit la determinarea rezilienfei unui \ material. Unele a-parate funcfionea-ză pe principiul cădem libere, fie a unui pendul, fie a unei greutăfi ghi- n date. De obiceiu, n *e«UUj U' jrPY’ pendulul se iasă să s“port: 2) an 9,raí* > P»"*1* r iw I. ... 4) epruvetă incresfata; 51 cuf t. cada din poziţie ' orizontală, iar ridicarea este dată de un indicator care dă direct înălfimea de ridicare, după unghiul de ridicare. Alte aparate de încercare folosesc căderea unui berbec dela o anumită înălfime. 2. aparat de ~ la lovire [Mamirna ,o;jih HcnbiTaHHH Ha y/ţap; appareil pour essai au choc; Schlagversuchgerăt; impact testing apparatus; ütővizsgálati készülék]: Aparat folosit la determinarea rezistenfei la lovire a unui material prin p— W 8 Aparate de încercare Ia lovire-compresiune. A) aparat cu ciocan: a) ciocan; fa) riglă gradată; c) locaşul epruvetei de încercat; d) cârlig pentru acăfarea ciocanului; e) dispozitiv pentru ridicarea ciocanului. B) aparat cu berbec: a) berbec; b) glisieră gradată; c) dispozitiv dé fixare a suportului berbecului; d) masă cu nisip; e) ochiu penfru acăfarea berbecu’ui. aplicarea succesivă a unei forje dinamice asupra unei epruvete încrestate sau nu. Aparatele folosite mai des sunt de două tipuri: cu ciocan ghidat, sau cu berbec cu cădere liberă. înălfimea de cădere a ciocanului sau a berbecului poate fi constantă, sau poate fi mărită după fiecare cădere. Greutatea ciocanului sau a berbecului, înălfimile de căderea ale lor, ca şi creşterea înălfimilor după fiecare lovitură, sunt fixate prin standarde sau prin prescripfii, penfru fiecare material. înălfimile de cădere se citesc direct pe o riglă gradată (v. fig.). Lucrul mecanic de lovire în funcfiune de numărul loviturilor. L) lucrul mecanic de lovire; n) numărul loviturilor; /) material cu limită de obosire la lovire mai mică; I!) materie! cu limită de o-bosire la lovire mai mare. 1 J 1 X 1 2 c Aparat de încercare la Io-vire-incovoiere cu epruve-ta rotitoare. 1) greutate penfru întindere; 2) epruvetă; 3) berbec. s. aparat de ~ la torsiune [ManiHHa flJiH HcnbiTaHHa Ha Kpy^eHHe; machine d'essai â la torsion; Torsionsprüfmaschine; torsion testing machine; csavaró vizsgálógép]: Aparat folosit pentru efectuarea încercării la torsiune a materialelor. Are un dispozitiv de prindere a celor două capete ale epruvetei de încercat, constituit din două discuri, dintre cari unul poate fi rotit. Fiindcă prin torsiune bara se scurtează, celălalt disc are posibilitatea de a se deplasa longitudinal, pentru ca să permită scurtarea. De obiceiu Aparat penfru încercarea sârmei la torsiune. 1) falcă fixă; 2) epruvetă; 3) falcă rotitoare; 4) şurub care» prin rotire, acfionează indicatorul de torsiune; 5) indicator de torsiune, care măsoară unghiul cu care s'a torsionat epru-veta (2); 6) manivelă pentru torsionarea epruvetei. se măsoară şi scurtarea. — La unele aparate, rotirea relativă se măsoară mecanic; la altele, optic. 4. aparat de ~ statică [Máimmá flJiH CTaTHHecKoro HcnbiTaHHH; machine d'essai sta- a Aparat de încercare ia tracfiune cu încărcare directă şi cu măsurarea forfei prin încărcare directă, a) aparat pentru încercarea fibrelor ;a fracfruns; b) aparat pentru încercarea betonului la tracfiune; Í) epruvetă; 2) fălci; 3) greutăfi. tique; Maschine für statische Prüfung; statical test machine; sztatikus vizsgálógép]: Aparat cu aju- 105 torul căruia se exercită asupra unei epruvete o forfă statică crescândă, şi se măsoară atât forfa, cât şi deformafia epruvetei. Aparatele sunt clasificate după modul de aplicare a forfei şi după modul de măsurare. Aparaf de încercare la fracţiune cu încărcare indirectă, prin Iransmisiune mecanică, a) cu măsurare prin încărcare directă (Rudeloff): Í) epruvstă; 2) greutate; b) cu măsurare prin arcuri (Rejtő): Í) arcuri; 2) epruvetă. După modul de aplicare a forfei, se deosebesc aparate cu încărcare directăf cu încărcare indirectă prin transmisiune mecanică, şi cu încărcare indirectă prin transmisiune hidraulică; acfionarea Aparat ds încercare la tracjiune, cu încărcare indirectă, prin transmisiune mecanică, c) cu măsurare prin contragreutate mobilă: Í) contragreutate mobilă; 2) epruvetă; d) cu măsurare prin manometru: Í) epruvetă; 2) transmisiune hidraulică; 3) manometru. poate fi manuală sau mecanică. Fiecare din cele trei grupuri se poate împărfi în subgrupuri, după modul de măsurare a forfei, şi anume: aparate cu încărcare directă şi cu măsurarea forfei prin încărcare directă; Aparate cu încărcare indirectă prin transmisiune mecanică şi cu măsurarea forfei it t b Aparat de încercare la tracjiune, cu încărcare indirectă, prin transmisiune hidraulică, a) CU măsurare prin contragreutate mobilă: Í) cilindru de presiune hidraulică; 2) epruvetă; 3) contrag-eutate; b) cu măsurare prin indicator pendular': 1) intrarea apei; 2) epruvetă; 3) cilindru de presiune hidraulică pentru întindere; 4) cilindru de presiune pentru acfionarea indicatorului; 5) indicator pendular. prin încărcare directă, prin arc, prin contragreutate mobilă, prin măsurător oscilant, prin mano- metru, sau prin combinarea celor precedente (manometru şi contragreutate mobilă); Aparate cu încărcare indirectă, prin transmisiune hidraulică, cu măsurarea forfei prin încărcare directă,, prin resort elicoidal, prin contragreutate mobilă, prin indicator pendular, prin manometru, sau prirt combinarea celor precedente. Aparatele cu forfă magnetică se folosesc rar. în general, aparatele de încercare statică sunt construite spre a putea efectua — cu mici modificări — cea mai mare parte din încercările statice (încovoiere, compresiune, etc.), şi se numesc, în acest caz, aparate universale. Tararea aparatelor trebue făcută pentru ca eroarea să nu depăşească ±1 °/0. Tarările se efectuează cu orice instalafie care măsoară precis forţa* k -> Dispozitiv Martens penfru măsurat alungirile. 1) epruvetă supusă la întindere; 2) prismă; 3) cadru fixat pe-reperul (a); 4) oglindă; 5) proiector; 6) scală; Ic) lungimea inifială; a) reper tix; b) reper depfasabil, în contact cu. muchii’e prismelor. ele putându-se grupa astfel: tarare directă prir> greutate, tarare indirectă cu bare de întindere, şi tarare indirectă prin dinamometru. Dintre toate,, cea mai exactă este tararea prin greutăfi. Instalafiile pentru măsurat alungirile se împart-în instalafii pentru măsurarea deformafiilor elastice, şi instalafii pentru măsurarea deformaţii lor permanente, în general, instrumentele de măsură sunt fixate pe piesa de încercat şi sunt înzestrate cu două perechi 3 de piese de prindere; o pereche se fixează pe un reper al epruvetei, iar a doua este în contact de frecare cu reperul şi se poate deplasa, odată cu el, la deformare. Piesele mobile pot avea formă de prismă sau de role; prin deplasarea sau prin rotirea lor, ele Dispozitiv Martens-Kenedy pentru* măsurat alungirile. 1) epruvetă de încercat la tracţiune; 2) cadru fixat pe reperul (a); 3) cadran gradat; 4) indicator;: 5) prismă; a) reper fix; b) reper deplasabil în contact cu muchiile-prismelor; l0) lungimea inifială» indică aiungirea, fie prin 106 indicatoare de care sunt legate, fie prin mijloace stroboscopice (după ce deplasările au fost amplificate în prealabil, cu ajutorul unui sistem de pârghii articulate). Fixarea dispozitivului pe epruvetă se efectuează elastic, cu -ajutorul unor inele de gumă. Pentru a mări precizia măsurătorii, se moţează, de obiceiu, două dispozitive cari măsoară aiun-girea în două sensuri opuse; rezultatul este dat de media celor două citiri. Unele dispozitive cu indicatoare de lungime, cari dau alungirile au o eroare de 0,05 mm. Dispozitiv Bauschinger pentru măsurat alungirile. Í) epruvetă; 2) cadru fixat de reperul (a); 3) rolă; 4) in-aicaior; 5) cadran gradai; a) reper fix; fa) reper depiasabil în contact cu rolele (3) cari se pot rofi; /0) fun-g'mea iniţială. Măsurarea alungirii epruvetei cu dispozitivul Martens. b) reper depiasabil 1) epruvetă; 2) prismă în contact cu reperul depiasabil (fa); 3) oglindă solidară cu prisma (2); 4) cadru; 5) proiector; 6) scală; 7) rază incidenţă; 8) rază reflectată; a) unghiul ade rotire a! prismei; x) deplasarea lineară a reperului (b); reper în contact cu muchia prismei. mh ■ x =----------- n -f- m î. încercare, maşină de ~ de obosire [ManiHHa £JIH HcnbiTaHHH Ha yCTaJioCTb; machine d'essai _2_ Maşină de încercare de obosire, la întindere-compresiune, cu acţionare prin resort elicoidal. * 1) generator şi regulator de solicitări repetate, prin mecanism bie.a-manivelă; 2) înregistrator de mişcări; 3) resort elicoidal; 4) epruvetă. de fatigue; Dauerfestigkeitsprufmaschine; fatigue testing machine; kifáradási vizsgálógép]: Maşină 2 ¥ folosită la încercarea de obosire a materialelor. După natura încercării, se deosebesc maşini de lungiri repetate (cari dau solicitări alternative, de întindere şi compresiune, în direcfia axei longitudinale aepruvetei), maşini de încovoieri repetate, maşini de torsiuni repetate şi maşini de solicitări combinate, repetate. După mijlocul de aplicare a forfelor repetate, ele se pot grupa cum urmează: maşini cu acfiona-re prin resort elicoidal (la cari forfa alternativă este dată de un mecanism bielă-manivelă, piciorul bielei exercitând forfa prin intermediul unui resort eleco-idal); maşini cu acfionareprin forfă centrifugă; maşini cu acfionare prin forfă electromagnetică (la cari un capăt al epruvetei are electromag-neti situafi între două grupuri de electromagnefi de polarităfi alternative Nord şi Sud); maşini cu acfionareprin rotirea epruvetei (cu epruvetă montată pe direcfia razei unui disc, care e legată la un capăt de periferia discului, iar la celălalt de punctul central, care este acfionat de nişte greutăfi, prin intermediul unei pârghii); maşini cari funcţionează prin acfiunea forfei fictive de iner-fie; maşini hidraulice, cari funcfionează prin sisteme de pârghii acfionate prin piston. Maşină de încercare de obosire, la înf indere-com-presiune, cu acţionare prin forfă electromagnetică (Haigh). Í) suport de susfinere şi de compensare; 2) şi 4) electromagnefi magne-tizafi succesiv; 3) elec-fromagnefi magnetizafi permanent şi solidarizafi cu falca inferioară a maşinii; 5) epruvetă. Maşinile cu epruvetă încastrată şi cele cu epruvetă rezemată sunt maşini de încovoieri repetate. Primele pot fi cu epruvete rotitoare în jurul axei lor longitudinale şi cu sarcină constantă (în mărime, direcţie şi sens), sau cu epruvetă fixă şi sarcină variabilă. Din grupul al doilea fac parte maşinile la cari forfa acţionează la mijloc, sau cele la cari lucrează două for-fe egale şi simetrice în raport cu mijlocul epruvetei. — Maşinile la cari epruvetă este supusă la rotire, cele acfionate prin resort, cele cari funcfionează prin inerfie şi cele cari funcţionează prin forfă electromagnetică Maşină de încercare de obosire, la încovoieri repetate, cu epruvetă încastrată fixă şi cu sarcină var abilă. J) înregistrator de alternanţe; 2) roată de curea acţionată de un motor; 3) disc; 4) capăt liber; 5) epruvetă încastrată; 6) resort; 7) palier. 107 sunt maşini de torsiune repetată. — fMaşi- yy/A ~mr 7 Ll Maşină de încercare de obosire, la întindere-compresiune, cu acţionare prin rotirea epruvetei (Jespar). 1) înregistrator de alternanţe; 2) roată de curea acţionată de ■un motor; 3) disc; 4) epruvetă; 5) capăt liber; 6) încărcăfor cu greutăţi; 7) palier. în figură, epruvetă este comprimată, iar după o rotire de 180°, este întinsă. nile cu acfionări repetate şi combinate pot provoca torsiuni, încovoieri şi lungiri asociate între ele. Ma-.şinile pot funcţiona tntre anumite limite ale tensiunii sau cu torsiune permanentă tn tot timpul operaţiunii; ele pot funcfiona cu deformafie constantă ca mărime, sau pot avea atât încărcare, cât şi deformatie Maşină de încercare de obosire, la variabilă. torsiune repetată, cu rotirea epru- î. încercare, ma- vetei (Moore). şină de ~ la uzură 0 greutate constanfă; 2) epruvetă [MaiHHIia flJIH HCbl- rotită; 3) disc în rotaţie, solidar TaHHH Ha H3H0C; cu ep™veta. machine d'essai â J'usure; Abnutzungsversuchmaschine; wear and tear testing machine; kopásvizsgálógép]: Maşină folosită pentru determinarea rezistenţei la uzură a unui materia!. Pentru încercarea la uzură prin abra-ziune sunt folosite trei tipuri de maşini: maşini Ja cari abrazivul este presărat pe un disc rotitor care freacă faţa epruvetei (v. Böhme, maşina Maşină penfru încercarea la uzură prin abraziune, cu bile. Dorry, maşina ~); maşini la cari abrazivul este împroşcat pe epruvetă cu ajutorul unui curent de aer sau de abur sub presiune (v. Suflător de nisip); maşini la cari abrazivul este constituit din bile de ofel, iar materialul de încercat căptuşeşte fafa interioară a unei tobe rotitoare (v. fig.). Pentru încercarea la uzură prin atrifiune se foloseşte maşina Deval (v. fig.), care este constituită din una sau din două tobe rotitoare inclinate cu 30° fafă de axa de rotafie, şi în care se introduce materialul de încercat (v. şi Deval, maşina ~). Maşină pentru încercarea la uzură prin afriţiune. a) roata de antrenare; b) tambur în care se introduce materialul de încercat. 2. încercarea stratelor [HcnbiTaHHe $opMa- u,hh, nJiaCTOB; essai des couches, épreuve des couches; Schichtenproduktivitătsversuch; formation testing; rétegvizsgálatok]. Mine: Ansamblul operaţiunilor prin cari se obţin, înainte de tubarea găurii de sondă, indicaţii asupra productivităţii stratului atins. Operaţiunea reclamă izolarea prin etanşare mecanică, cu un packer, a stratelor de deasupra stratului dejncercat, în prealabil deschise, — o depresiune de scurtă durată, creată pentru a lucra asupra stratului, ca să-i permită să debiteze, şi o recoltare şi conservare etanşă a fluidelor provenite din strat, astfel captate, urmată de cercetarea probelor obfinute. Aparatele speciale, folosite în acest scop, prezintă o mare varietate de concepfie şi construcţie, din cauza necesilăfii de a se asigura etanşeitatea închiderilor şi funcfionarea sigură în momentul dorit. Pentru a determina valoarea economică a zăcământului, ele sunt asociate uneori şi cu un aparat de măsurat presiuni de fund, care indică valoarea şi variafia presiunii în timpul şi după recoltarea probei. 3. aparat de ~ stratelor [npnőop #jih HcnbiTaHHH (J)OpMai],HH HaCJlOGHHH; appareil pour l'essai des couches; Versuchsapparat der Schichtenproduktivităt; formation tester; rétegvizsgálati készülék]. Mine: Aparat cu ajutorul căruia se pot obfine, înainte de punerea în producfie a sondei şi chiar înainte de tubarea găurii de sondă, indicaţii asupra productivităfii stratului atins. Prezintă o mare varietate de concepfie şi de construcţie, din cauza necesităţii de a se asigura etanşeitatea închiderilor şi funcţionarea sigură în momentul dorit. Figura (p. 108) reprezintă un astfel de aparat (tip Johnston), format, în principal, dintr'un separator perforat, un packer 108 şi trei supape. Aparatul se introduce cu prăjini goale până la pundul de încercat, unde a fost pregătit dinainte pragul pe care se va aşeza packerul; lăsând greutatea prăjinilor pe packer şi'rotind la dreapta, packerul etanşează perfect, şi supapa de egalizare se închide (fig. /). Greutatea prăjinilor comprimă resortul supapei principale de reţinere, care se deschide (fig. //). în acest moment, fluidul de sub packer, scăpat de sub presiunea coloanei de fluid de sapă, se ridică în aparat până la supapa de împiedecare. Aparat de încercare a stratelor. Supapă de impiedecare: Í) închisă şi 1*) deschisă; supapă; principală de refinere: 2) închisă şi 2*) deschisă; supapă de egalizare: 3) închisă şi 3'fdeschisă; 4) packer; 5) separator a) fluid de sapa; b) fifeiu. Deschizând supapa de împiedecare (fig. III) cu ajutorul unui go-devil coborît prin prăjini, fluidul se ridică în prăjini şi, dacă stratul e eruptiv, sonda începe să producă. După un scurt timp se ridică încet prăjinile — ceea ce permite destinderea resortului şi deci închiderea supapei de reţinere — şi se roteşte la stânga, ceea ce are ca urmare deschiderea supapei de egalizare (fig. /V); fluidul de sapă pătrunde prin această supapă şi, stabilindu-se aceeaşi presiune deasupra şi dedesubtul packerului, aparatul poate fi extras uşor penfru a se cerceta conţinutul prins deasupra supapei de reţinere. Cu mici modificări în dispozitivul de fixare şi închidere a packer-ului, acest aparat poate fi folosit atât în găuri de secfiune uniformă (fără prag) cât şi în găuri tubate. După natura materialului de încercat, se deosebesc mai multe încercări caracteristice. Exemple: î. încercările explozivilor de mină [hciim-TaHHH B3pbiBMaTepHajia ajih ropHbix paőoT; essais des explosifs de mine; Sprengstoffprüfun-gen; mine explosive tests; bányászati robbanóanyagok vizsgálatai]. Mine: încercări pentru determinarea calităfii şi a comportării explozivilor fo-losifi în mine, ca şi a materialului auxiliar pentru producerea exploziei. în fabrică se determină: proprietăfile fizicochi-mice, brizanfa, capacitatea de a efectua lucru mecanic, detonafia şi capacitatea de transmitere a detonafiei, compoziţia şi cantitatea gazelor nocive de explozie, încărcătura limită pentru explozivii antigrizutoşi, corhpozifia chimică. Pentru fiecare exploziv sau material auxiliar în parte se verifică, prin încercări, anumite caracteristice: La explozivii cu bază de nitroglicerină, exsudafia şi constanfa chimică, iar la cei cu bază de nitrafi dé amoniu, umiditatea; la capse, detonafia completă; la capsele electrice, conduc-tibilitafea electrică, explozia în grupuri, explo-darea completă a cartuşului de exploziv, străpungerea plăcii de plumb, acfiunea de întârziere (pentru capsele cu întârziere); la fitil, vitesa de ardere şi arderea completă, şi impermeabilitatea; la fitilul detonant, siguranfa de funcţionare, impermeabilitatea, stabilitatea la temperaturi înalte şi joase. La mină se efectuează următoarele încercări: 2. încercarea capselor [HcnbiTaHHe B3pbi-^aTblX KanciOJiefi; essai des détonateurs; Prüfung der Sprengkapseln; detonator test; gyutacs vizs-gâtat]. Mine: Capsele detonante de mină, simple sau electrice, se încearcă — din punctul de vedere al brizanfei — cu ajutorul unor plăci de plumb de formă pătrată (40X40 mm) şi cu grosimea de 4”-8 mm. Capsa se aşază în centrul acestor plăci, cu fundul lipit de placă, explo-darea făcându-se electric sau cu fitil Bickford. După dimensiunile găurii şi ale urmelor lăsate de schijele tubului pe placa de plumb, cari se compară cu urme standard, se apreciază dacă proprietăfile balistice inifiale ale capselor s'au schimbat sau nu. s. ~ explozivilor la brizanfa [HCflbiTaHHe B3pbIBMaTepHJia Ha 6pH3aHTHOCTbî essai des explosifs â la brisance; Brisanzprüfung der Spreng-stoffe; test of high explosives; robbanóanyagok brizáns vizsgálata]. Mine: încercarea în care se aşază o încărcătură de 50 g exploziv, într'un tub de hârtie, pe fafa superioară a unui cilindru masiv 109 de plumb, vertical, înalt de 30 mm şi cu diametrul de 40 mm, aşezat pe un cilindru vertical identic cu el. Gazele de explozie presează pe cilindri şi îi turtesc. Brizanfa e o funcfiune monoton crescătoare cu turtirea cilindrilor. î. încercarea explozivilor la defonafie [HcnbiTaHHe B3pbiBMaTepnajia Ha .zţeTOHaiţHK) essai des explosifs â la détonation; Detonations-. probe der Sprengstoffe; detonation test of explo-sives; robbanóanyagok durranó vizsgálata]: încercare în care cinci cartuşe sunt aşezate în prelungire, primele două fiind alăturate, iar celelalte la distanfe, respectiv, de 1, 2 şi 3 cm. Dacă la explo-darea cu o capsă nr. 8 explozia este completă, rezultatul încercării se consideră pozitiv. 2. ~ explozivilor la lucru mecanic [HcnbiTaHHe B3pbiBMaTepHaJia Ha MexaHHHecKyio paöOTy; essai du travail des explosifs; Prüfung der Arbeit des Sprengstoffs; work test of explo-sives; robbanóanyagok mechanikai munkájának vizsgálata]: încercare care se face cu bomba Trauzl, care e un cilindru masiv de plumb cu diametrul şi înălfimea de 20 cm. Se aşază 10 g de exploziv într'un canal central de 25 mm diametru şi de 125 mm adâncime, care se umple dJs b c Bomba Trauzl. . a) înainte de explozie; b) şi c) după explozie (în două încercări diferite J. cu nisip uscat (v. fig.). Se provoacă explozia cu o capsă electrică, şi se măsoară mărimea volu-mului]canalului central al cilindrului, prin măsurarea volumului de apă (în centimetri cubi) care umple gaura deformată. 3. încercările izolanfilor [HcnbiTaHHH H30JiH-HHOHHblX MaTepHaJlOB; essais des matériaux iso-lants; Isolierstoffprüfungen; insulating material tests; szigetelők vizsgálata]: încercările materialelor izolante, cari diferă după cum izolenfii sunt termici, electrici, acustici sau antivibratori. Termoizolanfii se încearcă mecanic: la încovoiere, la rezilienfă, la duritate, şi termic (la căldură, înghef şi flacără); electroizolanfii se încearcă: la rezistenfă electrică superficială şi la rigiditate dielectrică; materialele antisonore se încearcă printr'o probă practică, etc. — Exemplu: 4. ~ produselor refractare [HcnbiTaHHH or-HeynopHbix MaTepnaJiOB; essais des produits ré-fractaires; Prüfungen ven feuerfesten Erzeugnis-sen; refractory product tests; tűzellenálló anyagok vizsgálata]: încercări fizice şi chimice ale produselor refractare, pentru a se determina comportarea lor. încercările chimice se efectuează prin analize bazate pe desagregarea cu carbonafi alcalini, şi se determină confinutul procentual de Si02, Al203, Fe203, Ti02, CaO, MgO, şi P. C. (pier- derea la calcinarej. — încercările fizice sunt cele mecanice, la compresiune (cari se efectuează pe cuburi cu latura de 50 mm), şi cele termice, la topire (cari se efectuează pe conuri, prin com-parafie cu conuri etalon). Afară de încercările curente, se fac şi încercări de refractaritate, poro-zitate, rezistenfă la şoc termic, deformafii permanente la terrperaturi înalte, rezistenfă fafă de acenfi chimici, şi încercări de durabilitate. s. încercările lemnului [HcnbiTaHHH AepeBa; essais du bois; Prüfungen des Holzes; wood tests; favizsgálat]. Ind. lemn,: încercări efectuate pentru a se determina comportarea lemnului. Se fac încercări chimice, chimico-biologice şi fizice (în particular mecanice, termice şi electrice). încercările chimice se fac penfru determinarea comportării lemnului fafă de substanfele folosite la ignifugare, iar prin analize, pentru determinarea procentelor de celuloză, de lignină, de hemiceluloze şi de răşini din substanja lemnoasă; ultimeledeterminări prezintă importantă la utilizarea lemnului ca materie primă în industriile chimice. încercarea chimico-biologică se face pentru determinarea durabiIităfii lemnului impregnat sau neimpregnat fafă de acţiunea insectelor şi a ciupercilor xilofage. încercarea constă în stabilirea micşorării procentuale a greutăţii unei epruvete supuse un timp determinat acfiunii insectelor şi ciupercilor xilofage, în comparafie cu micşorarea greutăţii unor epruvete de lemn a căror durabilitate este cunoscută. încercările fizice se referă la determinarea durităţii, a umidităţii, a greutăţii specifice, a con-tracţiunii (retragerii) şi a umflării lemnului, ca şi la determinarea comportării lui la diferite solicitări (compresiune, tracfiune, încovoiere, torsiune, tăiere, despicare). Rezistenfele respective depind de poziţia elementelor componente ale lemnului (fibre, inele anuale, etc.) faţă de direcfia de ac-fiune a forfelor; de aceea trebue să se precizeze dacă solicitarea se face paralel sau perpendicular pe direcfia fibrelor, radial sau tangenfial la inelele anuale. Ele depind, de asemenea, de gradul de umiditate al lemnului. încercările mecanice se fac pe epruvete de forme şi dimensiuni corespunzătoare fiecărei încercări. — încercarea la compresiune, paralel cu fibrele, se execută pe epruvete prismatice de 60X20X20mm. — încercarea la tracfiune, paralel cu fibrele, se efectuează pe epruvete cu seefiunea transversală dreptunghiulară (20X 7 mm) şi cu capetele îngroşate (50X15 mm); lungimea fiecărui capăt îngroşat este de 120 mm, iar a părfii din mijloc, de 150 mm; partea din mijloc este racordată cu capetele, pe o distanfă de 30 mm, cu un arc de cerc cu raza de 40 mm. — încercarea la încovoiere statică se efectuează pe epruvete cu seefiunea de 20X20 mm şi cu lungimea totală de 340 mm; epruvetă se reazemă pe două suporturi aşezate la 30 mm de cele două capete, şi se încarcă la. mijloc cu o singură forfă. — încercarea la încovoiere prin lovire (încercarea la rezilienfă) se face cu pendulul lui Charpy şi se execută pe epruvete prismatice neîncrestate, 110 de 300X20X20 mm, tăiate astfel încât inelele anuale să fie paralele cu laturile secfiunii transversale, iar fibrele, paralele cu axul longitudinal al epruvetei. Epruvetă este liber rezemată cu fafa radială pe două reazeme aşezate la distanţa de 30 mm de fiecare capăt, astfel ca sarcina să se aplice tan-genfial la inelele anuale. — încercarea la torsiune se efectuează pe epruvete de 400X20X20 mm, cu maşini cari să permită citirea momentului de torsiune în kgcm, să asigure creşterea uniformă şi lentă a momentului de torsiune şi să aibă unul din capetele de prindere a epruvetei, mobil, pentru a nu împiedeca variafia lungimii epruvetei; răsucirea epruvetei trebue să se facă uniform şi lent, astfel încât ruperea să se producă după cca 2 minute. — încercarea de despicare se efectu- ]_ ează pe epruvete specia- ţ-le (v. fig.), tăiate astfel încât inelele anuale să -i-fie paralele cu una din ~T~ laturile secfiunii transversale, iar fibrele să fie pa- Epruvetă pentru în cercarea ralele la axa longitudi- de despicare a lemnului, nală a epruvetei; planul de despicare trebue să fie în direcfie radială, respectiv tangenfială, fafă de inelele anuale; sarcina se aplică uniform şi lent, iar vitesa de creştere a sarcinii trebue să nu depăşească 50 kg pe minut. î. încercările lianţilor [HcnbiTaHHH BHHcyiiţHX Bem;ecTB; essais des liants; Prüfungen der Bindemittel; binding matter tests; kötőanyagok vizsgálata]. Cs.: încercări efectuate pentru determinarea comportării lianfilor. Ele diferă după natura !or, şi anume după cum aceştia sunt lianfi aerieni, hidraulici, bituminoşi, ceramici, etc. Exemple: 2. ~ bitumului [HcnbiTaHHH ÓHTyMa; essais du bifume; Prüfungen von Bitumina; bitumen tests; bitumenvizsgálat]: încercări efectuate pentru determinarea comportării bitumurilor. De obiceiu, sunt încercări fizice; încercările chimice şi, în particular, mecanice, se folosesc mai rar. încercările fizice se fac pentru a determina consistenţa şi plasticitatea, ca şi temperaturile de schimbare de stare, aceste elemente servind Ia recunoaşterea tipului de bitum. Principalele încercări fizice sunt: încercarea de penetraţie, care se face cu aparate speciale, numite penetrometre (de ex. penetrometrul Dow sau Richardson); încercarea de viscozitate, executată cu visco-zimetre (de ex. Redwood, Saybolt, Engler); încercarea de plutire (float-test), executată cu un plutitor în formă de calotă sferică, având la fund un orificiu astupat cu un dop de bitum, şi care este aşezat pe suprafafa apei dintr'un", vas, care este încălzită treptatpână când bitumul se topeşte şi se scurge din orificiu, lăsând să pătrundă apa (v. Plutire, încercare de ~); încercarea de ductilitate, care se execută cu aparate speciale, numite ductilometre (v. Dow, ductilometru ~); încercarea pentru determinarea punctului de înmuiere, executată cu aparatul inel şi bilă (v. Aparat inel şi bilă) sau cu aparatul Krămer-Sarnow (v. Aparat Kră-mer-Sarnow); încercarea pentru determinarea punctului de picurare, executată cu aparatul Ubbel-hode; încercarea pentru determinarea punctului de întărire, executată prin metoda Metzger-Hoepfner; încercarea pentru determinarea punctului, de inflamabilitate, executată cu aparatele Cleve-land, Marcusson, Pensky-Martens. — încercările chimice se fac prin diferite analize, de obiceiu pentru a doza anumite substanfe confinute de bitum (ca parafina, antracenul, sulful, etc.), sau pentru a determina solubilitatea bitumului în di-ferifi solvenfi (ca sulfura de carbon, tetraclorura de carbon, eterul de petrol). Dacă în timpul ope-rafiunilor de punere în lucrare, bitumul va fi încălzit la o temperatură mai înaltă (2Q0”’300o)r trebue să se facă şi o încercare de oxidabilitate, fiindcă la această temperatură bitumul se poate oxida şi se întăreşte repede în locurile în cari ajunge în contact cu aerul. încercarea de oxida-bilitate se face măsurând penetrafia, înainte şi după ce bitumul a fost încălzit timp de câteva ore la temperatura de 260°. — încercările mecanice cari se efectuează asupra bitumului sunt: încercarea la tracfiune, încercarea la stabilitate (deformare) şi încercarea la pătrundere. încercarea la tracfiune se efectuează pe epruvete (brichete) în formă de 8 plin, confecfionate din mortar de nisip şi bitum, la dozajul prescris. încercarea la stabilitate (deformare) înlocueşte, la bitumuri, încercarea la compresiune; este specifică pentru bitumurile folosite la pavaje şi se execuă astfel: Se umple cu pastă de mortar bituminos un cilindru gol de ofel, cu diametrul de 50 mm, care are un orificiu la fund, după care se comprimă mortarul cu ajutorul unui piston, detarminându-se sarcina care produce deformarea şi curgerea mortarului prin orificiu (determinarea je face la + 60°). încercarea la pătrundere se execută pentru masticuri, mortaruri şi betoane bituminoase, mă-surându-se adâncimea până la care pătrund pene-trometrele standardizate în masa acestora. 3. ~ cimentului [HcnbiTaHHH iţeMeHTa; essais du ciment; Zementprüfungen; cement tests; cementvizsgálat]: încercări pentru determinarea comportării cimenturilor. Sunt de natură fizică şi, în particular, mecanică şi chimică. — încercările fizice se referă la următoarele caracteristice ale cimenturilor: finefa de măcinare, greutatea specifică, densitatea aparentă, proporţia de ‘apă de amestec, priza (începutul şi sfârşitul prizei) şi constanţa de volum (umflarea şi retragerea). Primele patru încercări se execută asupra cimentului în stare pulverulentă, iar celelalte, asupra pastei de ciment, în stare plastică sau întărită. Finefa de măcinare se determină trecând lOOg ciment, timp de 20 minute, printr'o sită standardizată care are 4900 ochiuri/cm2, şi se exprimă în procente de material rămas pe sită. Determinarea proporfiei de apă de amestec se face amestecând 300 g ciment cu diferite cantităfi de apă, până se obfine o pastă normală în care sonda I Tetmayer pătrunde până la 5- “7 mm dela fundul 111 inelului care confine pasta de încercat. încercarea pentru determinarea prizei se face cu acul Vicat sau cu aparate speciale, numite prizometre, cari înregistrează automat — la intervale de timp e-gale — mersul fenomenului prizei (v. Priză, Pri-zometru). încercarea pentru determinarea con-sfanfei de volum se face fie cu acele Le Chatelier (v. Le Chatelier, ace ~), fie pe turte de pastă de ciment, fierte în apă timp de două ore (v. Turtă de ciment). — încercările chimice se fac prin analize chimice, pentru a se determina dozajul componenfilor principali ai cimentului (calce, silice, alumină, oxid feric) sau prezenfa şi dozajul componenfilor auxiliari (magnezie, anhidridă sulfurică, anhidridă carbonică). — încercările mecanice curente cari se efectuează asupra cimenturilor sunt încercările la compresiune şi la tracfiune. Se execută pe epruvete confecţionate din mortar normal (1,5 kg nisip, 0,5 kg ciment, 160 cm3apă). Epruvetele pentru încercarea la compresiune au formă cubică, cu latura de 70,7 mm, iar epruvetele pentru încercarea la tracfiune sunt brichete în formă de 8 plin cu seefiunea de rupere de 5 cm2. încercarea la compresiune se face cu prese de 30-**50t, la cari vitesa de creştere a forfei este de 20 kg/cm2 pe secundă. încercarea la tracfiune se face cu aparatul Frühiing-Michaelis. 1. încercările materialelor de prelucrare [HcnbiTaHHH oőpaőaTbmaeMbix MaTepnajiOB; essais des matériaux pour l'usinage; Prüfungen der Be-arbeitungsmaterialien; machining material tests; megmunkálási anyagok vizsgálata]. Metl.: încercări pentru determinarea comportării materialelor folosite la prelucrarea altor materiale. încercările diferă după cum materialele sau uneltele confecfionate din ele trebue să prelucreze prin uzură sau prin aşchiere. Din prima categorie fac parte: corindo-nul, carborundumul, etc., iar din a doua: ofelul carbon, ofelul aliat şi ofelul cu carburi metalice (Stellit, Widia, Pobedit, Stalinit, etc.). Primele se încearcă la compresiune şi la dur/tate în scara Mohs; de asemenea, se verifică mărimea granu-lafiei lor, prin site şi pânze cu găuri din ce în ce mai fine. — Materialele* din a doua categorie se încearcă la duritate, la scânteiere şi la uzură, determinând — pentru o anumită vitesă de tăiere a unui material dat — timpul de folosinfă (v. şi sub Folosinfă, timp de ~ a uneltei). 2. încercările materialelor de protecfiune [HcnbiTaHHH 3am,HTHbix MaTepnajiOB; essais des matériaux de protection; Prüfungen von Schutz-materialien; protective material tests; védőanyagok vizsgálata]: încercări pentru determinarea comportării materialelor de vopsit, de învelit şi de căptuşit. — Exemplu: 3. ~ lacurilor [HcnbiTaHHH JiaKOB; essais des vernis; Lackprüfungen, Firnisprüfungen; var-nish tests; lakkvizsgálat]. Ind. chim. sp.: încercări pentru determinarea comportării lacurilor. Cuprind încercări înainte de aplicare, în timpul aplicării, şi după aplicare. în general, încercările fizice din prima categorie sunt încercări de vis-cozitate, etc., afară de examinările de coloare, de claritate, de miros, etc.; cele din a doua categorie sunt încercări de întindere, cu durata şi modul de uscare; cele din a treia categorie privesc duritatea, elasticitatea, comportarea la lustriure, rezistenfa la influenfele exterioare, durabilitatea, etc., şi examinările de aspect şi de luciu, încercările se fac numai după o perioadă de de-pozitare.adică după completa formare a lacului. Coloarea se examinează după aplicarea şi uscarea pe o sticlă transparentă, şi se compară cu coloarea unor lacuri tip. Claritatea se determină prin apreciere. — Fluiditatea se determină prin» aplicarea pe o suprafafă, cu o perie sau cu pistolul, şi observând dacă stratul este plin, dacă rămân urme de pensulă, dacă se aplică uşor sau greu, etc. O încercare la fluiditate, concludentă, se efectuează măsurând, de exemplu, timpul de scurgere a unei anumite cantităfi printr'un tub subfire (la o anumită temperatură). — Pentru încercarea la tracfiune, lacul se aplică pe foi de cositor, se desprinde după uscare, şi pelicula obţinută e supusă încercării. — Elasticitatea se apreciază prin îndoirea obiectului lăcuit; dacă lacuL crapă, el nu are elasticitatea necesară. Duritatea lacului reprezintă duritatea la sgâriere; încercarea se face cu aparate cari deplasează un vârf ascuţit, aplicat cu o anumită forţă pe suprafaţa lăcuită. Luciul se încearcă prin reflexiunea luminii pe suprafafa lăcuită. — Rezistenfa la apă se determină aplicând lacul pe o bucată de sticlă şi afundând-o în apă; după 48 de ore se urmăresc^ înălbirea, înmuierea sau alte schimbări. — 4. încercările aliajelor feroase [HcnbiTaHHH cnjiaBOB HepHbiX MeTaJlJiOB; essais des alliages ferreux; Prüfungen der Eisenlegierungen; tests of ferrous alloys; vasötvözetek vizsgálata]. Meti.: încercări fizice, chimice şi fizicochimice efectuate asupra fontelor şi ofelurilor, pentru determinarea comportării lor. După natura calităfilor lor, materialele feroase se pot grupa în forjabile şi ne-forjabile. Din prima categorie fac parte ofelurile forjate, turnate şi laminate, fie că sunt aliate sau nealiate (ofeluri carbon); din a doua categorie fac parte fontele turnate (albă, cenuşie, etc.). în general, aliajele forjabile pot reclama toate încercările fizice şi chimice. Cele neforjabile, în general nu reclamă încercări mecanice la încovoiere* la torsiune, de obosire, etc., sau încercări tehnologice la bordurare, împăturare, etc. — Exemple de încercări de aliaje feroase: 5. ~ fontelor cenuşii [HcnbiTaHHH cepbix qyryHOB; essais des fontes grises; Prüfungen von grauem Roheisen; gray pig iron tests; szürke nyersvasak vizsgálata]: încercări pentru defer* minarea comportării fontelor cenuşii. Cele efectuate curent asupra fontelor sunt încercările mecanice la tracfiune, la încovoiere, la compresiune şi de duritate; încercările chimice şi încercările magnetice. De obiceiu, nu toate aceste încercări sunt necesare, ci numai cele indicate de condi-fiunile în cari va fi pusă fonta. — încercarea la tracfiune (v.) se efectuează pe epruvete turnate odată cu şarja sau odată cu piesa, prelucrate la 112 •secţiune circulară sau pătrată. Se determină ca-racteristicele materialului, în special rezistenfa de tupere. — încercarea la încovoiere se efectuează pe epruvete cilindrice, neprelucrate, turnate odată cu şarja. Epruveţa cilindrică poate fi lungă, având lungimea de 680 mm, distanţa între repere de <600 mm şi diametrul de 30 mm, sau scurtă, având •lungimea de 340 mm, distanfa între repere de 300 mm şi diametrul de 30 mm. Epruvetă se curăfă în prealabil de impurităfi. — La duritate, fonta se încearcă de obiceiu după procedeul Brinell, mai rar după procedeul Rockwell sau Vickers. — încercarea la compresiune se efectuează în cazuri speciale. Se folosesc epruvete turnate odată cu şarja, montate în pozifie verticală, iar fălcile maşinii de încercat sunt concave. — încercarea magnetică se efectuează în cazuri speciale. — încercarea chi-imică se efectuează prin probe de comportare fafă de diferite substanfe agresive, şi prin analiza cantitativă a aşchiilor provenite din epruvete. Se determină de obiceiu conţinutul procentual în carbon, în ~fosfor,sulf, siliciu, mangan şi în elemente speciale de adaus. î. Încercările ofelurilcr carbon [HcnbiTaHHH yrJiepo/ţHCTblX CTaJieH; essais des aciers au carbone; Prüfungen des Kohlenstoffstahls; carbon-stee! tests; szénacélok vizsgálata]: încercări pentru determinarea comportării ofelurilor carbon. Cuprind încercări curente şi speciale. Cele curente sunt încercarea mecanică la tracfiune şi încercarea •chimică, iar cele speciale, încercarea de rezilienfă .şi la încovoiere, şi încercarea magnetică. Prin încercarea la tracfiune se determină în special rezistenfa de rupere, limita de elasticitate, alungirea şi, eventual, gâtuirea. încercarea -se efectuează pe epruvete turnate din aceeaşi ^arjă sau odată cu piesa, de formă cilindrică, cu raportul dintre diametru şi lungime: d//= 1 /5. Încercarea de rezilienfă se efectuează de obiceiu la pendulul lui Charpy. — încercarea la încovoiere se efectuează pe epruvete cu seefiunea pătrată şi, de obiceiu, cu latura egală cu grosimea piesei din care s'a prelevat epruvetă, şi prelucrate pe ioate fefele.—-încercarea chimică se efectuează pentru a determina coroziunea produsă de acizi puternici la cald, prin scufundarea, de exemplu a unor plăcufe anumit dimensionate, — pentru un timp determinat, — în acid azotic, sulfuric sau clorhidric, ■fierbinte. Se mai poate determina analitic confi-nutul în carbon, în sulf, fosfor, mangan şi siliciu; dintre acestea, determinările fosforului şi ale sul-"fului sunt obligatorii. — încercarea magnetică urmăreşte determinarea curbei de magnetizare şi măsurarea pierderilor prin istereză magnetică, dar numai în cazuri speciale. — 2. încercările materialelor metalice neferoase [HcnbiTaHHH MeTajiJiHHecKHx MaTepnajiOB H3 u,BeTHbix MeTajlJlOB; essais des matériaux metal liques non ferreux; Prüfungen der nichteisernen rre-iallischen Materialien; tests of non-ferrouş metalic cnaterials; nem vasfémes anyagok vizsgálata]. Meti.: încercări pentru determinarea comportării metalelor neferoase şi a aliajelor lor. Reclamă, în general, încercări fizice şi chimice, după natura solicitărilor pe cari trebue să le suporte. Exemplu de încercări ale metalelor neferoase: 3. ~ cuprului [HcnbiTaHHH MeflH; essais du cuivre; Kupferprüfungen; copper tests; rézvizsgálat]: încercări efectuate penfru determinarea comportării cuprului. Cuprind încercări mecanice, termice, electrice, şi încercări chimice. Cele mecanice se fac la tracfiune şi la încovoiere, pentru determinarea rezistenţei de rupere, şi a alungirii; cele termice, pentru determinarea coeficientului de dilatafie termică; cele electrice, pentru determinarea rezistenfei electrice la temperatura de 20°. încercările chimice urmăresc aprecierea gradului de corodare al cuprului în atmosferă umedă, în contact cu difer ifi produşi chimici, cât şi determinarea analitică a confinu-tului în impurităfi: arsen, stibiu, etc. 4. încercările pieilor şi ale hârtiei [HcnbiTaHHH KOHî H őyMarn; essais du cuir et du papier; Leder- und Papierprüfungen; leather and paper tests; bőr- és papirvizsgálat]: încercări pentru determinarea comportării pieilor sau a hârtiei. Sunt încercări fizice şi chimice. — Exemplu: 5. ^ pieilor finite [HcnbiTaHHH BbiAejiaHHOH-KOîKH; essais du cuir fini; Prüfungen von fertigge-stelltem Leder; finished leather tests; készbőrök vizsgálata]. Ind. piei..'încercări pentru determinarea caracteristicelor pieilor finite. Sunt încercări fizice şi chimice. — încercările curente sunt la tracfiune, la flexibilitate, şi cele chimice, iar cele secundare sunt de absorpfie, de impermeabilitate, de elasticitate, uzură, compresibilitate, sfâşiere, etc. — Cele de absorpfie şi de impermeabilitate sunt încercări în cari se măsoară cantitatea de apă absorbită de o anumită cantitate, de piele şi cantitatea de apă care trece, în anumite, condifiuni, în unitatea de timp, prin piele. în primul caz, se cântăreşte pielea înainte de a fi introdusă în apă, şi apoi după 12 ore şi după 24 de ore. Pielea de talpă, de exemplu, nu trebue să refină mai multă apă decât 45°/0 din greutatea ei. Trecerea apei prin piele se măsoarăsupunând pielea la presiunea unei coloane de apă şi măsurând timpul de trecere prin ea a unei anumite cantităţi de apă. Fiindcă pielea de talpă tăbăcită încet se comportă altfel decât cea tăbăcită repede, se poate determina din această încercare şi dacă tăbăcirea a fost efectuată repede sau încet. în mod analog se măsoară impermeabilitatea pieilor la aer. — încercările chimice stabilesc comportarea pieilor fafă de apă, de acizi, de alcalii, de uleiuri şi grăsimi, cât şi determinarea procentuală a cantităfii de apă, de cenuşă, de grăsime, de substanţe tanante şi netanante fixate de piele, şi cantitatea de substanţă der-mică. — Flexibilitatea se determină — de exemplu pentru talpă «— prin posibilitatea aplicării, fără crăpături, a unei epruvete, pe un rulou de lemn. — Rezistenţa la uzură a pielei de talpă se determină apăsând pielea pe un disc de carborundum cu o presiune egală cu câtul greutăţii corpului omenesc prin aria tălpii lui. Se rotesc discul şi pielea, şi se determină scăderea grosimii sau a greutăţii 113 pielei de talpă, după un anumit număr de rotaţii complete (încercare neconcludentă). 1. Încercările pietrelor [HcnbiTaHHH KaMHeS; essais des pierres; Steinversuche; stone tests; kövizsgálat], Cs..* încercări pentru determinarea comportării pietrelor. Ele diferă după cum se referă la piatra naturală (calcar, marmură, granit, bazalt,, pietriş, piatră spartă, etc.), sau la piatra artificială (ţigle, beton, cărămizi, etc.). Exemple de încercări aie pietrelor artificiale: 2. ~ betonului [HcnbiTaHHH őeTOHa; essais du béton; Betónprüfungen; concrete tests; beton-vizsgálat]: încercări pentru determinarea comportării betonului. Ele se execută fie în momentul pregătirii lui, fie după întărire, şi sunt completate de încercările făcute asupra cimentului folosit. încercările fizice se fac fie în momentul preparării, fie după întărire. La preparare se efectuează: încercarea de penetraţie, încercarea de tasare şi încercarea de răspândire, pentru a se determina consistenţa şi lucrabilitatea betonului respectiv, încercarea de penetraţie se face pentru betoanele umede, şi consistă în măsurarea adâncimii la care intră un maiu de 12 kg în masa unui beton conţinut într'un tipar cubic cu latura de 30 cm. încercarea de tasare se face cu'conul lui Abrams (v. Abrams, conul lui ~), măsurându-se tasarea betonului după îndepărtarea tiparului în care a fost turnat. încercarea de răspândire se face în continuarea cetei de taşare: Masa de beton, tasată datorită greutăţii proprii, este supusă unui anumit număr de sgu-duituri, ridicând planşeta pe care s'a executat încercarea de tasare şi lăsând-o să cadă liber dela o anumită înălţime. Răspândirea betonului este objinută măsurând diametrul masei de beton care s'a împrăştiat pe planşetă. — După întărire se execută încercările de permeabilitate, de poro-zitate, de dilatare, de umflare şi de retragere (v. Schimbările de volum ale betonului). — Dintre încercările mecanice se execută curent: încercarea la compresiune şi încercarea la încovoiere, încercarea la compresiune se face pe epruvete cubice cu latura (de obiceiu) de 20 cm. (Pentru agregate cu diametrul mai mare decât 40 mm se fac cuburi cu latura de 30 cm). încercarea la încovoiere se face pe grinzi de probă şi se execută numai pentru betonul armat (v. Grindă de probă). a. ~ cărămizilor [HcnbiTaHHH KHpnHHen; essais des briques; Mauerziegelprüfungen; brick tests; téglák vizsgálata]: încercări fizice (în special cele mecanice), şi chimice, făcute pentru determinarea comportării cărămizilor. — încercările fizice se referă la structură, la omogeneitate, la duritate, greutate specifică, densitate, porozitate, permeabilitate, conductibilitate termică, gelivitate şi constanţă de volum. — De obiceiu, încercările chimice se fac pentru a determina conţinutul de var şi de magnezie, şi conţinutul de săruri solubile. — încercările mecanice sunt aceleaşi ca pentru pietrele naturale (la compresiune, la încovoiere, la lovire-compresiune şi la uzură), cu unele modificari de executare a lor. Epruvetele pentru încercările la compresiune au forme diferite, după cum cărămizile de încercat sunt pline şi de format normal, sau sunt găurite ori de forme speciale. Pentru cărămizile pline, epruvetele se obţin tăind cu ferestrăul, în două, perpendicular pe axa longitudinală, fiecare cărămidă de încercat, şi lipind cele două bucăţi prin feţele lor late, cu un strat de mortar (cu dozajul 1:1) gros de 10 mm. Fefele tăiate se aşază astfel încât să fie opuse, iar feţele paralele cu stratul de lipire se netezesc cu un strat de mortar, gros de 5 mm. Epruvetele pentru încercarea cărămizilor găurite sau deforme speciale se obţin netezind cu un strat de mortar, gros de 5 mm, feţele late ale bucăţilor de cărămidă. La amândouă tipurile, epruvetele se aşază cu feţele netezite în contact cu plăcile presei de încercat. — încercarea la încovoiere se face asupra bucăţilor întregi de cărămidă, aşezându-le pe două reazeme şi încărcându-le la mijloc cu o forţă concentrată, până la rupere. De obiceiu, încercările la lovire-compresiune şi la uzură se fac numai pentru cărămizile folosite la pavaje. 4. ~ ţiglelor [HcnbiTaHHH nepenHiţbi; essais des tuiles; Dachziegelprüfungen; tile tests; fedél-fedőcserépvizsgálat]: încercări efectuate pentru determinarea comportării ţiglelor. Sunt mai puţin numeroase decât încercările cărămizilor. Dintre încercările fizice, interesează numai încercările de permeabilitate, şi de gelivitate, iar dintre cele mecanice, interesează încercările la încovoiere şi la lovire-compresiune. 5. ~ tuburilor de canalizare [HcnbiTaHHH KaHajiH3aiţH0HHbIX Tpyő; essais des tuyaux pour canalisation; Prüfungen der Kanalisationsrohre; ca-nalization pipe tests; csatornázási csövek vizsgálata]: încercări pentru determinarea comportării tuburilor dé gresie ceramică sau de beton folosite la executarea conductelor de alimentare cu apă sau a conductelor de evacuare a apelor. Dintre încercările fizice, interesează încercarea de permeabilitate şi de gelivitate, iar dintre cele mecanice, încercările la lovire-compresiune, la presiune interioară şi la compresiune exterioară radială. Pentru tuburile de beton de ciment folosite la evacuarea apelor uzate trebue să se facă şi încercări de rezistenţă ia atacul prin acizi, şi încercări de uzură pentru suprafaţa interioară. Tuburile cari vor fi aşezate în terenuri cari se pot tasa prin circulaţie sau din alte cauze se încearcă nu numai la presiune interioară şi la compresiune exterioară radială, ci şi la încovoiere. încercarea la presiune interioară se face închizând tubul la capete prin garnituri de cauciuc, şi introducând în tub apă sub o anumită presiune; aceasta presează în acelaşi timp marginile garniturii pe faţa interioară a tubului, realizând o etanşare perfectă; tubul trebue să reziste acestei presiuni. e. încercările pietrelor naturale [HcnbiTaHHH ecTecTBeHHblx KaMHeÖ; essais des pierres natu-relles; Prüfungen der natürlichen Steine; natural stone tests; természetes kővek vizsgálata]: încercări pentru determinarea comportării pietrelor naturale (granit, bazalt, calcar, marmură, gresie, pietriş, piatră spartă, etc.). Sunt de natură fizică, în 114 particular mecanică, şi chimică. —încercările fizice dau indicafii asupra anumitor proprietăfi ale pietrelor, cari pot influenţa calităţile lor mecanice. Principalele încercări fizice se efectuează pentru a se determina următoarele calităţi: duritatea, porozitatea, permeabilitatea, higroscopicitatea şi omogeneitatea. — încercările chimice se fac în special la pietrele argilo-calcaroase, pentru a li se determina comportarea faţă de unii agenţi agresivi şi a se doza, prin analize chimice, anumite substanţe componente ca: reziduul insolubil în acizi (adică silicea şi silicaţii inatacabili de acizi), alumina, oxidul de fier, varul, magnezia, anhidrida sulfurică şi anhidrida carbonică. — încercările mecanice depind de felul lucrării pentru care sunt destinate pietrele. încercarea la compresiune se face pentru pietrele folosite la zidării; încercarea la încovoiere se face dacă materialul va fi supus la încovoiere (de ex. în buiandrugi, în console, etc.); încercarea de gelivitate se face pentru pietrele folosite Ia căptuşirea faţadelor clădirilor sau a feţelor exterioare ale zidăriilor; încercările la lovire-compresiune şi la uzură se execută pentru pietrele folosite la pavaje. încercarea la lovire-compresiune se efectuează supunând epruvetele la loviturile unui ciocan sau ale unui berbec (v. sub încercare la lovire; încercare, aparat de ~ la lovire). încercarea la uzură se efectuează pentru a se determina comportarea materialului la frecare. Procedeele de încercare la uzură sunt de două feluri: prin frecare cu ajutorul unui material mai dur decât cel supus încercării (prin abraziune), şi prin frecarea între ei a componenţilor cari formează materialul (prin atriţiune). Primul procedeu se foloseşte pentru materialele cari sunt întrebuinţate în blocuri (de ex. calupuri pentru pavaje), iar al doilea,pentru materialele granulare (pietriş, piatră spartă, etc.). î. încercările textilelor [HcnbiTaHHH TeKC-THJibHbix MaTepnajiOB; essais des textiles; Tex-tilwarenprüfungen; textile goods tests; textilanyagok vizsgálata]: încercările fibrelor, ale firelor şi ale ţesăturilor textile, pentru determinarea comportării lor. încercările diferă în parte, după cum se fac pentru textile vegetale, animale sau minerale. Exemple de încercări textile: 2. ~ fibrelor textile [HcnbiTaHHH] TeKCTHJib-Horo BOJiOKHa; essáis des fibres textiles; Texti Ifaserprüfungen; textile fibre tests; textilrostok vizsgálata]: încercări penfru determinarea comportării fibrelor textile. Urmăresc verificarea calităţilor lor de rezistenţă, de elasticitate şi flexibilitate. încercările sunt mecanice: Ia tracţiune şi la torsiune. — La încercarea la tracfiune se măsoară fie numai rezistenţa de rupere, fie rezistenţa de rupere şi variaţia tensiunii în funcfiune de alun-gire. Un aparat de încercare la rupere cuprinde două fălci verticale, una fixă şi a doua deplasa-bilă, solidară cu un plutitor care se găseşte într'un vas cu apă; pe măsură ce se evacuează apa, plutitorul coboară şi întinde firul cuprins între cele două fălci. Un indicator solidar cu falca inferioară arată momentul ruperii figului. — Alte aparate indi- că atât variafia forţei, cât şi forţa de rupere; înregistrările se fac fie (prin articulaţii) pe o bandă» Aparat de încercare Ia tracfiune a fibrelor textile. 1) vas cu apă; 2) plutitor gradat; 3) falcă inferioară solidară cu plutitorul (2), deplasabilă pe verticală;. 4) falcă superioară fixă; 5) vas de alimentare cu apă a vasului (/); 6) riglă gradată; 7) indicator solidarizat cu falca (3); 8) vas de curgere a apei din (Í). La curgerea apei din (1), plutitorul (2) coboară şi întinde fibra prinsă în (4) şi în (3). Aparat de încercare la tracfiune a fibrelor textile. 1) buton penfru rotirea şurubului de întindere (3); 2) angrenaj pentru rotirea cilindrului înregistrator; 3) şurub de întindere; 4) cilindru înregistrator; 5) falcă inferioară; 6) epruvetă; 7) falcă superioară; 8) vas cu mercur; 9) plutitor; 10) şurub pentru deplasarea vasului cu mercur; 11) buton pentru rotirea şurubului (10); 12) pârghie acţionată de şurubul (10); 13) trasator, care înregistrează deformafiile epruvetei pe cilindrul (4). 115 fie (prin amplificare cu o oglindă reflectoare) pe o placă fotografică (microdinamometru). — încercarea la torsiune se face până la ruperea epruvetei, dar rezultatele nu sunt concludente, fiindcă întregul fir ia parte la deformarea prin torsiune. — O încercare mai exactă prescrie răsucirea u-nei epruvete suspendate care are, la capătul liber, un disc cu un anumit moment de inerţie (cca 150 unităţi CGS). Discul se roteşte de 15 ori; apoi este abandonat. Se măsoară timpul necesar pentru ca discul să revină la punctul mort. Dacă se ia ca termen de comparaţie un fir de vis-coză albă, rigiditatea fibrei este dată de expresiunea rJJ. T' unde Teste timpul în secunde după care discul revine la punctul mort. — Fibrele textile Maşină penfru încercarea la tracfiune a fibrelor textile, î) cadru; 2) epruvetă; 3) resort cfina-mometric; 4)oglindă, aplicată pe piesa triunghiulară (fixată în punctul din stânga); 5) falcă deplasabilă; 6) falcă fixă. Deplasarea fălcii (5) dă alungirea; deformafia resortului (3) dă forfa de întindere. Când piesa triunghiulară se roteşte şi se deplasează, oglinda descrie curba forjă în funcfiune de alungire. se încearcă şi la proprietăţi speciale, de exemplu Ia împâslire, etc. î. încercările firelor textile [HcnbiTaHHH npHJKH; essais des fils textiles; TextiIfadenprüfun-gen; textile thread tests; textilfonalak vizsgálata]: încercări pentru determinarea comportării firelor textile. Cuprind încercările mecanice la tracfiune şi la torsiune. — încercarea la tracfiune se efectuează, de obiceiu, cu un dinamometru construit din două fălci verticale: falca superioară este legată de capătul unei pârghii articulate la mijloc, care se deplasează prin rotafie de-a-lungul unui sector gradat, iar falca inferioară se poate deplasa pe verticală. La rupere, pârghia rămâne imobilizată şi indică astfel lungimea la rupere. La unele aparate, coborîrea fălcii inferioare se efectuează printr'un motor. — încercarea la torsiune se efectuează cu torsiometrul. Firul se fixează între două fălci, dintre cari una e fixă, iar a doua se poate roti. Rotirea ei se efectuează până la completa desrăsucire a firului. Falca fixă se poate deplasa în direcfia firului. Deplasarea totală indică alungirea firului prin desrăsucire, care este o caracteristică interesantă a firelor. 2. ~ ţesăturilor [HcnbiTaHHH THaHen; essais des tissus; Gewebeprüfungen; tissue tests; szö- vetek vizsgálata]: încercări pentru determinarea comportării ţesăturilor. Urmăresc determinarea rezistenfei la întindere, a rezistenfei la perforare, la uzură, şi stabilirea proprietăţilor hidrofuge şi a celor calorifuge. — încercarea ia tracfiune se efectuează cu dinamometre constituite din două fălci, dintre cari una inferioară, solidară cu un şurub depiasabil cu ajutorul unui Maşină penfru încercarea la tracfiune a fesăturilor. Í) şurub de reglare a orizontalităfii; 2) angrenaj conic; 3) volan de acţionare; 4) falcă inferioară, solidară cu şurubul (9); 5) epruvetă; 6) falcă superioară, solidară cu pendulul (7); 7J pendul dublu; 8) cadran gradat; 9) şurub de tracfiune. volan, şi una superioară, de care atârnă un pendul. Epruvetă este o bandă de 5X30 cm (obţinută prin destrămare), cu o umiditate de 65°/0 şi cu temperatura de 20°. Maşina are un cadran* gradat, pe care se deplasează pendulul. La ruperea fesăturii, pendulul se imobilizează, indicând lungimea la rupere. — încercarea Ia perforare se efectuează la o maşină care are un inel în interiorul căruia pătrunde un disc de cauciuc; între inel şi disc se montează fesătura. Discul este împins de un şurub acfionat printr'o presă cu uleiu sau printr'un motor. Un manometru indică presiunile, până la ruperea fesăturii. Apăsarea în kilograme, raportată la unitatea de arie simplă a fesăturii şi exprimată în g/m2, dă coeficientul de rezistenţă la perforare. — încercarea la uzură se efectuează cu o maşină înzestrată cu patru lame de carborundum, verticale, paralele şi solidarizate. Pe deasupra lor trece banda de ţesătură, de 5 cm lăţime. Lamele sunt montate pe un cărucior care se deplasează de-a-lungul bandei, frecând ţesătura cu muchia lamelor. Rezistenta la uzură se caracterizează prin numărul de curse efectuate până la ruperea ţesăturii. — Puterea hidrofugă se încearcă pentru a se determina impermeabilitatea (adică trecerea prin ţesătură a apei) şi hidrofobia, adică proprietatea de a se opune penetraţiei apei în inferiorul firului ţesăturii (v.). Prima se verifică cu un vas al cărui fund este constituit dintr'un cadru în care e montată fesătura de încercat; nivelul apei din vas se 8* 116 menţine constant, şi se notează timpul după care apare prima picătură pe faţa exterioară a ţesăturii; impermeabilitatea se exprimă prin durata după care apa a străbătut ţesătura, la înălţime de coloană dată. Proprietăţile cajorifuge depind de conductibilitatea termică, de radianţă şi de puterea absorbantă a ţesăturii. încercarea uzuală, dar nu suficient de precisă, se face la o anumită temperatură ambiantă şi consistă în umplerea cu apă de o anumită temperatură a unui vas de cupru standardizat, în îmbră-carea vasului cu fesătura, şl în notarea timpului după care se constată o anumită scădere a temperaturii.— încercările chimice determină pro-prietăfi ca, de exemplu, capacitatea de înălbire sub acţiunea unei anumite soluţii. Se întinde ţesătura pe un cadru şi se introduce solufia într'un vşs de sticlă; după un număr de rotaţii în cele două sensuri,- se face comparaţia colorii obţinute prin înălbire cu colori etalon, folosind eventual o celulă fotoelectrică. i. încercările de preparare mecanică [hciibi* TaHHH MexaHHHeGKOH nOArOTOBKH; essais de préparation mécanique; Versuche von mechanischer Aufbereitung; tests of mechanical dressing; mechanikai előkészítés vizsgálata]. Mine: Încercări efectuate în laboratoare speciale sau în in-stalafiUpilot şi semiindustriale, pentru a stabili caracteristicele diferitelor minereuri şi ale diferiţilor cărbuni, şi procedeul cel mai indicat penfru prepararea lor mecanică, în vederea proiectării instalafiilor de preparare. încercările propriu zise de preparare mecanică sunt precedate de studii cari urmăresc cunoaşterea compozifiei chimice a materialului (prin * analize chimice), cunoaşterea compozifiei mineralogice şi a structurii materialului, incluziv concrescenţa speciilor mineralogice din cari este alcătuit (prin analize microscopice)* cunoaşterea compoziţiei granulome-trice a materialului (prin analize de sită) şi cunoaşterea capacităfii de sfărâmare a materialului (prin încercări de fărâ-mare). — Studiile preliminare dau indicafii preţioase în restrângerea încercărilor de preparare numai la cele susceptibile sa dea rezultate inte-. Agitator mecanic de încercare resanie. —încercările se la cianurare. fac în aparate-míniaturi, 0 rotor agitator; 2) apă, cianu-cari permit prelucrarea de rM material;. 3) iubpentru cantităti mici de material, aspirarea aerului şi circulaţia ■ , ■ . w, . a w , amestecului; 4) vas; 5)arborele dela o jumatate pana la rotorului, câteva zeci de kilograme. încercările de flotafie se fac în celule (aparate) de celuloid, şi mai des în aparate de oţel, Maşină pentru încercare la zefaj. 1) jghiab de colectare; 2) material; 3) sită; 4) tub de sticlă; 5) apă; 6) tijă; 7) robinet; 8) piston; 9) excentric. emailate în interior. Ele permit stabilirea, cu suficientă exactitate, a reacfiilor necesare, a consumului de reactivi, a timpului reclamat de operaţiune, a numărului şi a mărimii celulelor cari vor fi necesare în instalaţia proiectată. încercările de amalgamare şi de cianurare, efectuate .«— în cazul minereurilor auro-argenti-fere — în mori de porţelan (pentru amalgamare), şi în agitatoare mecanice (v. fig,) sau în vase de sticlă (pentru cianurare), permit stabilirea extracfiilor de metale, a consumului de reactivi, ca şi a duratei procesului, şi dimensionarea aparatelor. încercările de separare gravimetrică, cari se fac în aparate dezefaj (v.fig.) şi pe mese de concentrare, permit stabilirea suprafefelor utile necesare pentru separarea mineralelor componente, în general, acestea sunt precedate de analize densimefrice (în special în cazul cărbunilor), cari determină posibilităţile de separare a elementelor componente, incluziv extracţiile cari se pot realiza, în funcfiune de calitatea produselor cari urmează să fie obţinute. Aceste analize densimefrice se efectuează în vase de sticlă cari conţin lichide de diferite densităţi; materialul de cercetat este trecut succesiv prin lichidele dense, în ordinea crescândă sau descrescândă a densităţii lor, obţinându-se astfel o gamă de clase de diferite densităţi şi de diferite conţinuturi. Rezultatele obţinute sunt înregistrate sub formă de curbe (curbe de spălare), cari permit stabilirea cu uşurinţă a extracţiilor, în funcţiune de conţinutul produselor. încercările de decantare, pentru stabilirea suprafefelor separatoare se fac în cilindri gradafi, în cari se citesc înălţimile de apă clară cari se obţin prin sedimentarea solidului în timpuri diferite, etc. în cazul instalaţiilor de capacitate mică şi al minereurilor simple, încercările de laborator sunt suficiente pentru a permite ca, pe baza rezultatelor obţinute, să se poată proceda la proiectarea instalafiilor. în cazul unităfilor mari sau al minereurilor mai complexe, aceste încercări trebue verificate în instalafii semiindustriale sau în instalaţii-pilot cu mers continuu, în cari se pot prelucra cantităţi mai mari de material (500-"5000 kg în 8 ore). 2. încercările sistemelor tehnice [HcnbiTaHHH TexHHHeCKHX CHCT6M; essais des systémes tech-niques; Prüfungen technischer Systeme; technical 117 system tests; technikai rendszerek vizsgálata]. Tehn.; încercări efectuate asupra sistemelor tehnice. După specialitatea tehnică a sistemului, se deosebesc încercări de organe de maşini, de elemente de instalafii, de instrumente, aparate, maşini, instalaţii, construcţii. încercările de aparate se pot referi la macarale, transportoare, ascensoare, transformatoare electrice, etc. — încercările de vehicule se pot referi la diferite mijloace de transport (terestre, aeriene sau navale). — încercările de construcţii se pot referi la construcţii civile, industriale, hidraulice, căi de comunicaţie (feroviare, rutiere, suspendate), poduri, etc. — încercările de instalafii se pot referi la instalafii pneumatice, hidraulice, încălziri centrale, electrice, de căldări de abur, etc. — încercările de instrumente variază după tipul de instrument: mecanic, termic, electric, etc. — încercările de maşini sunt cele aplicate maşinilor de lucru, ca maşini-unelte, maşini de extracţie, drage, etc., sau maşinilor de forfă, ca motoare eoliene, motoare cu abur (cu piston şi turbine), motoare cu ardere interna, motoare hidraulice (turbine, rofi hidraulice), motoare electrice, turbine cu gaz, compresoare, pompe (centrifuge şi cu piston), etc. Exemple de încercări de sisteme tehnice: î. Încercările autovehiculelor [HcnbiTaHHH as-TOMailIHH; essais des autovéhicules; Prüfungen von Autofahrzeugen; autovehiclé tests; gépkocsi-vizsgálat]. Auto.: încercări pentru determinarea caracteristicelor de funcţionare ale unui autovehicul: vitesa maximă, acceleraţia de demarare, efectul de frânare, rezistenţele la mers, adeziunea căii, consumul de combustibil, etc. —Vitesa maximă se determină prin măsurarea distanţei parcurse de vehicul, în palier şi aliniament, şi a timpului necesar pentru parcurgerea acesteia. — Dacă vitesa se determină cu un indicator de vitesă, presiunea şi starea anvelopelor dela rofi le motoare trebue să fie cele prescrise. —încercarea se face pe o distanfa de cel pufin 1000 m. Pentru a înlătura influenţa vântului şi a micilor declivităfi ale traseului, încercarea se face în cele două sensuri, şi se calculează media rezultatelor obţinute. — Acceleraţia de demarare se determină fie ca valoare medie din câtul creşterii vi- m/sz tesei (de ex. dela 20 la 40 k% km/h) prin timpul corespun zător, iie din curba vitesei în funcfiune de timp, ridicară cu un dispozitiv cu o roată auxi-liară, care e fixată de vehicul şi rulează pe şosea, şi Curba acceleraţiei de care — prin intermediul unui demarare, arbore flexibil — antrenează a) curba acceleraţiei (în o bandă de hârtie într'un m/s2); v) curba vitesei aparat înregistrator; un me- (în km/h); n) turaţia (în canism de ceasornic mar- rot/minj. chează timpul pe bandă, şi astfel se poate determina vitesa bandei într'un interval de timp, respectiv vitesa vehiculului, iar curba acceleraţiei rezultă prin diferenţiere grafică (v. fig.). — Efectul de frânare se determină prin distanfa parcursă de vehiculul frânat, sau prin măsurarea descreşterii vitesei raportate la unitatea de timp (v. fig.). Pentru determinarea drumului de frânare se foloseşte un pistol • orientat vertical spre cale, care e comandat electric de pedală şi lansează un reper în momentul acţionării pedalei de către frână; când im/h\ vehiculul se opreşte, se mă-soară distanţa dintre re- ^_£ per şi pistol. Pistolul poate L___________. ... fi folosit şi pentru determi- n rommj narea timpului de reflex a} Curba accelerafiei la conducătorului vehiculului* frânare. Distanţa de frânare se poate a) curba acceleraţiei (in. măsura cu aproximaţie şi m^; v) curba Vliesei orin urmele pe cari roţile (în km/h); n) fura*ia (în frânate ie lasă pe şosea. — rot/mm). Pentru determinarea descreşterii vitesei raportate la unitatea de timp se poate folosi aceeaşi roată auxiliară ca şi pentru determinarea vitesei. Se pot folosi şi accelérometre cu citire directă. — Rézis-fenfa la mers a vehiculului (frecare şi rezistenţa aerului), se obfine înmulţind masa vehiculului cu acceleraţia lui; această acceleraţie se determină lăsând;vehiculul să treacă — cu motorul decuplat — dela o vitesă dată la o vitesă mai mică, într'un anumit timp. Pentru a înlătura influenţa vântului sau a deciivităfii căii, se ia media aritmetică a determinărilor făcute cu încercări în ambele sensuri ale traseului. — Adeziunea căii este caracterizată prin coeficientul de frecare de repaus al unei rófi. — Consumul de combustibil se determină prin măsurarea cantităţii de combustibil consumat pe o anumită distantă parcursă cu vitesă şi rezistenfă de cale constante. Se exprimă de obiceiu în 1/100 km sau în m3/100 km. Consumul astfel determinat e mai mic decât consumul obişnuit pentru aceeaşi distanţă, parcursă cu aceeaşi vitesă medie. , 2. Încercările avioanelor [HcnbiTaHHH caMO-JieTOB; essais des avions; Flugzeugprüfungen; airplane tests; repülőgépek vizsgálata]. Av.: încer* cări cari se fac avioanelor, pentru a determina carac-teristicele lor aerodinamice şi de rezistenţă. — După modul cum sunt efectuate, se deosebesc: încercări de laborator, efectuate asupra modelului redus, şi încercări statice, de vibraţie şi în sbor, efectuate asupra avionului însuşi. — încercările de laborator se fac pentru a verifica şi completa calităţile aerodinamice prevăzute de studii şi calcule, şi anume: pentru a stabili reacţiile aerodinamice asupra avionului (portanţa, rezistenţa la înaintare, momentul rezultant), în funcţiune de incidenţă, trasându-se polara respectivă. încercările se fac pe un model redus, cu acelaşi număr Reynolds penfru model ca şi pentru avionul în mărime naturală (v. Reynolds, numărul lui ~), şi se efectuează fie mişcând modelul într'un fluid considerat imobil (cu cărucioare aerodinamice sau manejuri aerodinamice pentru avioane, şi cu cărucioare hidrodinamice pentru hidroavioane), fie ţinând modelul în repaus şi mişcând aerul, această din urmă încercare efectuându-se în tu- 118 neluri aerodinamice (v. şi sub Tunel aerodinamic). în tunel, modelul este suspendat printr'o serie de fire metalice, cari transmit forjele la o balanţă aerodinamică, pentru a măsura componentele orizontale, verticale, şi momentele rezultantei. — încercările statice se fac pentru a verifica, la sol, rezistenţa avionului sub acţiunea unor forţe cari s'ar exercita asupra lui în sbor, şi anume în cazurile cele mai defavorabile: de sbor orizontal cu centrul de presiune cât mai înainte, sbor orizontal |a vitesa maximă, picaj la vitesa limită, sbor pe spate, şi aterisare brutală. încercarea se face aplicând avionului răsturnat şi sprijinit de cricuri, încărcări cari redau (atât ca mărime, cât şi ca repartizare), încărcările cari rezultă din calcul pentru aparatul în sbor, afectate de un coeficient de încărcare statică. încărcările se realizează, de obiceiu, prin saci de nisip. După fiecare încărcare se slăbesc cricurile, notându-se defor-maţiile şi eventualele ruperi. — încercările de vibraţie se fac pentru a determina, la sol, carac-teristicele de vibraţie ale unui element de avion în sbor, datorite vitesei critice, când se produc torsiuni şi încovoieri cari, amplificându-se, provoacă vibraţii. Vibraţiile se pot reda la sol, la unele elemente (aparate de bord, etc.), printr'un mic motor montat puţin excentric. — încercările în sbor se fac pentru controlul definitiv al previziunilor şi al realizărilor constructorului, determinându-se performanţele (timpul de parcurgere a unei baze lineare în apropierea solului, timpul de urcare Ia diferite altitudini, vite-sele ascensionale, vitesele la diverse înălţimi, etc.) şi caracteristicele aerodinamice mai complexe: maniabilitatea (eficacitatea organelor de stabilitate longitudinală, laterală şi de cale la diverse altitudini), stabilitatea cu echilibrorul liber (lăsând avionul în seama lui însuşi, necomandat), comportarea la rulare pe sol şi uşurinţa de a părăsi solul, confortul posturilor de comandă şi de observaţie, vizibilitatea, manevrele acrobatice, etc. — Rezultatele încercărilor în sbor se obţin parte din citirea diferitelor aparate, iar parte din aprecierile pilotului şi, eventual, ale observatorului. î. încercările căldărilor de abur [HcnbiTaHHH napOBHX kotjiob; essais des chaudiéres â va-peur; Dampfkesselprüfungen; steam boiler tests; % gőzkazán-vizsgálat], Mş. ferm..* încercări cari se fac căldărilor de abur, pentru a li se determina încărcarea grătarului, producţia de abur pe metru pătrat şi oră, cifra de vaporizare netă, randamentul termic, tirajul, analiza gazelor de ardere, fumivoritatea şi rezistenţa la presiune a căldării propriu zise. -— încărcarea grătarului este consumul de combustibil pe metru pătrat şi oră al grătarului. Pe toată durata încercării se notează cantităţile de combustibil introduse, din cari se deduce încărcarea grătarului. — Producţia de abur (pe 1 m2h) a suprafeţei de încălzire se măsoară prin cantităţile de apă introduse pe oră, în timpul încercării, împărţite prin suprafaţa căldării în metri pătraţi. — Cifra de vaporizare netă este produsul dintre raportul cantităţii de abur produs şi cantitatea de combustibil consumat, şi raportul entalpiei aburului produs prin entalpia aburului normal (639 kcal). Se foloseşte, de obiceiu, în locul randamentului (v. şi sub Cifră de vaporizare).— Randamentul termic este raportul dintre entalpia aburului produs şi căldura cedată de combustibilul întrebuinţat. Entalpia aburului produs este produsul dintre greutatea de apă consumată la încercare, în kilograme, şi entalpia unui kilogram de abur, care se citeşte din diagrama Mollier, dacă se cunosc următoarele elemente: presiunea şi titlul, pentru aburul umed; presiunea, pentru aburul saturat; presiunea şitempe-ratura, pentru aburul supraîncălzit. Căldura cedată de combustibil este produsul dintre greutatea de combustibil consumat şi puterea lui calorifică. Se măsoară deci, pe tot timpul încercării (6---8cre), şi la intervale de timp egale, cantitatea de apă consumată, presiunea, titlul, temperatura aburului produs, greutăţile loturilor succesive de combustibil introdus şi puterea lor calorifică inferioară. După încercare, se poate trasa curba cantităţilor de combustibil în funcţiune de timp. încercarea se numeşte şi de vaporizare. — Tirajul se apreciază după presiunea măsurată în focar. — Analiza gazelor se efectuează asupra eşantioa-nelor de gaze prelevate înaintea clapei dela baza coşului (spre căldare). Se foloseşte un aparat Orsat. Prelevarea se face la intervale de timp egale şi se trasează curba analizei gazelor în funcţiune de timp. — Fumivoritatea (reducerea producţiei de fum) se apreciază după densitatea gazelor de ardere la gura coşului, care se face prin comparaţie cu cele şase trepte de colori (metoda Ringelmann). Se trasează curba fumivo-rităţii în funcţiune de timp. —Rezistenţa la presiune se determină prin două probe. Prima, proba hidraulică la rece se efectuează la presiunea timbrului căldării majorată cu 50°/0, daca timbrul nu depăşeşte 10 at, şi la presiunea timbrului majorată Cu 5 at, dacă timbrul depăşeşte 10 at; preîncăl-zitorul şi supraîncălzitorul (de ofel sau de fontă turnată), se supun la o presiune de probă egală cu de trei ori timbrul căldării, dar fără ca presiunea de probă să depăşească cu 15 at timbrul căldării. A doua probă a căldării propriu zise se face la cald, adică la presiunea timbrului. Execufia s'a dovedit a fi suficient de bună, când căldarea a rezistat la presiunile ambelor probe la cari a fost supusă. 2. încercările construcţiilor [HcnbiTaHHH co-opyjKeHHH; essais des constructions; Bauprüfun-gen; construction tests; építkezési vizsgálatok]. Cs..* încercări efectuate asupra unei construcţii terminate, pentru a se verifica dacă, sub acfiunea încărcărilor la cari este supusă, rezistenţele materialelor nu vor fi întrecute, iar deformafiile produse nu vor periclita stabilitatea construcţiei. încercările consistă în încărcarea construcţiei, după întărirea completă a materialelor (betoane, mortaruri, tencueli, etc.) şi după terminarea legăturilor dintre diferitele piese sau părţi ale construcţiei, în măsurarea lăsărilor şi a săgeţilor, şi 119 în observarea apariţiei fisurilor sau a altor fenomene de rupere. în cazuri speciale, se recomandă ca anumite părţi ale construcţiei să fie separate prin rosturi şi încărcate până la rupere, fără a se periclita restul construcţiei. încercările construcţiilor trebue făcute conform prevederilor prescripţiilor oficiale, cari trebue să stabilească mărimea şi felul sarcinilor, intervalul de timp dintre terminarea construcţiei şi executarea încercării, durata încărcării, deformatiile cari trebue măsurate şi limitele admise, etc. Pentru lucrările ale căror metode de calcul sunt discutabile, se pot executa modele pe cari se fac încercări înainte de a se începe construcţia. Trebue încercaie, în special, construcţiile cari vor f\ solicitate de forfe mobile, fiindcă la aceste construcţii, deformafiile se urmăresc mai greu în iimpul exploatării. încercările trebue să fie obligatorii pentru construcţiile de beton, simplu sau «armat, fiindcă la acestea calităfile materialului pus în lucrare pot diferi mult de cele presupuse ia proiectare. De asemenea, trebue încercate lucrările surprinse în timpul executării de îngheţ sau de temperaturi joase. Lucrările de beton armat nu trebue supuse la încercări înainte de 45 de zile dela turnare, pentru betoane executate cu cimenturi normale, sau înainte de 21-■■28 de zile, pentru cimenturi rapide. La planşeuri şi la grinzi de beton armat, încărcarea trebue să fie mobilă şi să poată urmări încovoierea piesei respective. încărcarea de încercare poate să depăşească pe cea de proiectare cu cel mult 50°/0, numai dacă aceasta este mai mică decât 1000 kg/m2. La poduri şi Ia alte construcţii, la cari nu se admit fisuri provenite din tensiuni de întindere, încărcarea nu trebue să fie mai mare decât sarcinile admise la calculare. Dacă încercarea se face imediat după decofrare, încărcarea nu trebue să i\e egala cu întreaga sarcină admisă. Dacă elementul de construcfie sau construcţia de încercat nu sunt terminate şi deci nu sunt încărcate cu întreaga sarcină permanentă, trebue să se mărească sarcina de încercare cu o sarcină egală cu partea care lipseşte din sarcina permanentă. Când încercarea se face cu o încărcare statică, repartizată, se foloseşte, de obiceiu, nisipul aşezat în straturi, liber sau în saci. încărcarea trebue făcută fără izbituri şi trebue să corespundă poziţiilor celor mai desavan-lajoase stabilite la proiectare. încărcarea de încercare trebue să rămână pe loc cel puţin 6 ore, după care se măsoară săgeata maximă. Săgeata permanentă se măsoară după minimum 12 ore dela îndepărtarea încărcării, şi nu trebue să fie mai mare decât 1U din săgeata maximă obţinută sub sarcină. Dacă săgeata permanentă este mai mare, se face o noua încercare, iar săgeata permanentă, în acest caz, trebue să fie mai mică decât 1/4: din noua săgeată maximă. Afară de săgeată, se măsoară tasările, ier pentru construcţii speciale (bolţi Zeiss-Dywidag, cupole, scări, etc.) se determină :şi alte elemente, ca împingeri, deplasări laterale, torsiuni, etc. Piesele sau construcţiile încărcate pentru încercare nu trebue să capete fisuri cari, chiar dacă sunt mici, indică o întrerupere a continuităţii materialului, o deformare permanentă şi o cale pentru pătrunderea agenţilor corozivi la armaturi. î. încercările instalaţiilor de extracte [HcnbiTaHHH ManiHH fljiH ropHoíí ActâbiBaiomeH npo-MbiniJieHHOCTH; essais des installations d'extrac-tion; Prüfungen von Fördervorrichtungen; hoisting installation tests; kitermelési gépek vizsgálatai]. M/ne; încercările instalaţiilor de extracţie, înainte de a le pune în exploatare curentă, pentru a determina comportarea lor. Se verifică următoarele elemente: debitul de extracţie; variaţia vitesei în timpul unui cordaj, la ridicarea şi la coborîrea sarcinii-1 imită (superioară şi inferioară); acceleraţiile de demarare şi de oprire; încălzirea motorului electric după mai multe ore de exploatare în regim nominal (în plin); funcţionarea sigură şi eficacitatea frânelor de ser-, viciu; timpul necesar de oprire în Sondifiunile cele mai grele de exploatare (la vitesă şi sarcină-Iimită); încetinirea automată a mişcării la sfârşitul cordajului; energia consumată pentru a efectua un anumit lucru mecanic util şi deci randamentul mijlociu al maşinii de extracţie şi al puţului în timpul unui cordaj în regim nominal; funcţionarea organelor de siguranţă (funcţionarea sigură şi eficacitatea frânelor de serviciu şi a celor de siguranţă la frânarea automată, când vitesa depăşeşte limita admisibilă, şi la frânarea bruscă, dacă se depăşeşte staţia de primire a coliviilor, decuplarea automată a curentului electric la depăşirea staţiei de primire a coliviilor, legătura corectă cu taho-metrul, funcţionarea sigură a indicatorului de adâncime, imposibilitatea de a porni maşina când semnalizarea din puf şi cea transmisă de staţia de primire nu sunt identice; funcţionarea corectă a protecţiunii electrice la variaţii detensiune, şi frânarea automată a maşinii la variaţii prea mari ale ei). Pentru a se determina randamentul mijlociu al puţului şi al maşinii de extracţie în timpul unui cordaj, se determină randamentul ansamblului format de maşina de extracţie şi motorul electric care o antrenează, şi randamentul puţului. Primul e egal cu raportul dintre lucrul mecanic util al unui cordaj (egal cu produsul greutăţii totale ridicate, prin înălţimea de ridicare sau adâncimea de cordaj) şi dintre lucrul mecanic efectuat de maşina de extracţie în timpul cordajului la arborele motor al organului de înfăşurare a cablului de extracţie (tobă, roată Koepe, etc.). Randamentul sistemului format de motorul electric şi maşina de extracţie e egal cu câtul lucrului mecanic efectuat de sistem asupra arborelui motor al organului de înfăşurare a cablului de extracţie, prin energia electrică de alimentare a motorului electric, în timpul cordajului. Produsul celor două randamente e randamentul mijlociu al puţului şi al maşinii de extracţie. Energia absorbită de motorul electric se măsoară pe cale electrică, de exemplu cu un contor sau cu un wattmetru înregistrator, eventual cu 120 un wattmetru, prin citiri la intervale regulate.— Lucrul mecanic efectuat de maşina de extracţie asupra arborelui organului de înfăşurare a cablului de extracfie se determină scăzând energia totală pierdută în motorul şi maşina de extracţie din energia absorbită de motor. Penfru a determina pierderile, ele se împart în pierderi mecanice (prin frecare şi ventilaţie) şi în pierderi în fierul şi în cuprul maşinilor electrice, primele produse prin istereză şi curenţi turbionari (Foucault), iar ultimele, prin efect Joule. —Pierderile mecanice din motorul şi maşina de extracţie se determină prin procedeul lansării. Acesta consistă în a aduce motorul la vitesa nominală, maşina de extracfie fiind în gol (fără legătură la colivii), în a întrerupe apoi curentul şi a lăsa motorul cu maşina să se oprească dela sine. Dacă se trasează curba care dă vitesa unghiulară în funcţiune de timp, tangenta trigonometrică a unghiului dintre axa absciselor (n) şi tangenta dusă la începutul curbei e proporţională cu cuplul datorit pierderilor mecanice (frecării şi ventilaţiei), iar tangenta trigonometrică a unghiului dintre axa absciselor (n) şi tangenta la curbă, la oprire, e proporţională numai cu cuplul datorit frecării. Produsul prin turaţie al cuplului datorit pierderilor mecanice dă pierderile mecenice raportate la unitatea de timp. — Penfru a determina pierderile din fierul motorului electric de extracfie se aplică procedeul lansării, dar se lasă motorul, cu maşina de extracţie în gol, să se oprească dela sine, păstrând excitaţia alimentată cu energie electrică. în aceste condiţiuni, tangenta trigonometrică a unghiului format de axa absciselor cu tangenta dusă la începutul curbei vitesei unghiulare e proporţională cu suma dintre cuplul datorit pierderilor mecanice, care este cunoscut din determinarea anterioară, şi cuplul datorit pierderilor în fier, care este astfel determinat, şi deci şi pierderile în fier. Pierderile prin efectul Joule din cuprul maşinilor electrice* se calculează măsurând rezistenţele electrice echivalente Rk ale diferitelor circuite, înmulţindu-le cu integrala de timp, pe durata cordajului, a pătratului intensităţii curenţilor din acele circuite (Ji| di), şi însumând. Scăzând, din energia absorbită de motor, suma dintre energiile pierdute mecanic, în motor şi în maşină, şi cele pierdute în fierul şi în cuprul motorului, se obţine lucrul mecanic cedat de maşină arborelui tobei de înfăşurare a cablului de extracţie, şi deci se poate calcula randamentul sistemului format din motorul şi maşina de extracţie. Pierderile mecanice ale pufului de extracfie se pot măsura şi direct, făcând un cordaj cu coliviile goale şi echilibrate, şi măsurând puterea absorbită, în aceste condiţiuni, de motorul electric. înmulfind cu randamentul sistemului mo-tor-maşină de extracfie (care trebue să corespundă curenţilor absorbiţi la această încercare), se ob-fine lucrul mecanic efectuat asupra arborelui organului de înfăşurare a cablului de extracfie, care esle egal cu pierderile mecanice ale pufului. Scăzându-le din lucrul mecanic cedat arborelui, se obţine lucrul mecanic util, care trebue să fie egal cu produsul greutăţii totale indicate, prir> adâncimea de cordaj. î. încercările instalafiilor de încălzire centrală [HcnbiTaHHH ycTaHOBOK iţeHTpajibiioro OTonjie-HHH; essais des installations de chauffage central; Prüfungen der Zentralheizungsanlagen; central heating plant tests; központi fűtőberendezés vizsgálata], Tehn.: încercări făcute pentru a constata dacă o instalaţie de încălzire centrală a fost-executată în bune condiţiuni tehnice şi dacă ea corespunde scopului. îndeplinirea condifiunilor tehnice se verifică prin controlul etanşeităţii la rece şi apoi la cald, prin verificarea circulafiei agentului încălzitor şi prin controlarea temperaturii obţinute în încăperile încălzite. — Controlul etanşeităţii la rece a îmbinărilor, a pieselor şi a robinetelor se face printr'o probă de presiune, efectuată cu o pompă hidraulică de mână, asupra pieselor asamblate (căldări, radiatoare, etc.) şi apoi* asupra instalafiei după legarea pieselor la conducte. —■ Verificarea circulaţiei agentului încălzitor pentru instalaţiile de apă caldă se face prin?' încălzirea căldării de calorifer la 45°, prin controlarea corpurilor de încălzire şi reglarea robinetelor cu dublu reglaj, pentru ase obfine uniformitatea încălzirii corpurilor. La instalafiile de încălzire cu abur se controlează, la o presiune mai mică decât presiunea de regim, dacă aerul din* instalaţie se evacuează normal şi dacă condensatul se întoarce în căldare; se reglează robinetele la intrarea în radiatoare şi piesele de reglare la ieşirea din ele, ca să nu existe scăpări de abur în conducta de condensat. Se face apoi încercarea de etanşeitate la cald, la temperatura,, respectiv la presiunea maximă admisă în instalaţie^ controlând în acelaşi timp şi posibilităţile de încălzire ale instalaţiei în diferitele încăperi. 2. încercările locomotivelor şi ale automotoarelor [HcnbiTaHHH nap0B030R H aBTOMOTpHCC; essais des locomotives et des automotrices; Prüfungen von Lokomotiven und Triebwagen, Lokomotiv-und Triebwagenversuche; locomotive and rail moter car tests; mozdony- és mótorkocsikisérletek]. C. f.: încercări aplicate locomotivelor şi automotoarelor pentru determinarea caracteristicelor lor de funcţionare, pentru verificarea datelor lor constructive şi fixarea datelor de exploatare (consum, tonaje-de remorcat, timpi de mers, etc.). După felul caracteristicelor cari urmează să fie-determinate, se efectuează de obiceiu următoarele încercări: încercări pe linie cu trenuri în circulaţie obişnuită sau cu trenuri speciale; încercări pe linie cu trenuri experimentale; încercări ci* convoaie de locomotive-frână; încercări la bancul de probă; încercări cu machete de locomotive în tuneluri aerodinamice; încercări cu diferite echipamente speciale ale vehiculului (echipament de frână, echipament de încălzire, etc.). — Încercările pe linie cu trenuri în circulafie sau cu trenuri speciale (trenuri de diferite tonaje şi vitese)* nu dau rezultate concludente pentru trasarea curbelor caracteristice, neputându-se realiza valorii 121 constante pentru puterea locomotivei. Ele servesc la compararea a două tipuri de locomotive, din punctul de vedere al consumului, şi la determinarea adaptafiei unei serii da locomotive la re-, morcarea unui tren (demarare, accelerare, su-plefă, etc.). — încercările ştiinţifice se realizează prin măsurarea forfei de tracfiune şi a consumului în funcfiune de valori bine determinate ale unor parametri (vitesă de circulaţie, grad de ad-. misiune, respectiv intensitate de curent electric, etc.), prin eliminarea influentei profilului longitudinal al liniei, şi se efectuează prin metoda trenurilor de experienţă sau a locomotivelor-frână, sau la bancul de probă. în metoda trenului de experienţă, locomotiva de încercat remorchează, pe o secfiune de remorcare determinată, un tren de compunere standardizată; încercarea se efectuează pentru diferite trepte de vitese şi de solicitare a căldării, respectiv ale motorului, pentru a se obfine, în funcfiune de aceste date, variaţia forfei de tracfiune. — în metoda locomotivelor-frână, folosită pe o scară foarte mare, convoiul de vagoane este înlocuit prin 1 ■ ■ ■ 3 locomotive-frână (cu frânare prin contrapresiune sau prin contraabur, cu injecţie de apă în cilindri). — Metoda încercării la bancul de proba (v.) dă rezultate concludente, cari diferă totuşi de cele obfinute pe linie, regimul de serviciu al locomotivei fiind diferit(rezîstenfa vântului/răcirea pereţilor cilindri- lor la locomotivele cu abur, etc.). Permite măsurarea randamentului organic al locomotivei şi determinarea deformaţii lor diferitelor piese (biele, distribufie, resorturi, osii, etc.) în raport cu vitesa (prin strobo-graf, prin ultra-cinematograf). — La locomotivele cu abur, se determină prin încercări relaţiile de bază: variafia forfei de tracfiune în funcfiune de vitesa de mers, pentru diferite grade de ad-misiune(s)şi diferite deschi- 0k9/CPh - încercarea locomotivelor cu abur. Diagrama forfei de tracfiune, a puterii, consumului de abur în funcfiune de vitesă la o locomotivă 2CCX a) curbele consumului de abur D^g^CPp^V)] fa) curbele forjelor de tracfiune Ff^g=f (V); c) curbele puterilor indicate Pj = f (V); valori corespunzătoare unui consum orar de abur de 7350 kg; —valori corespunzătoare unui consum orar de abur de 8650 kg; — valori corespunzătoare unui consum orar de abur de 9950 kg; Fa)forfa de tracfiune maximă la limita de adeziune. deri (a) de regulator F = f (a, e,V); variafia producţiei de abur (QJ pe 1 m2 şi h,în funcfiune de încărcarea specifică (gj a grătarului Qa=/(.‘urba cores- punzatoare excitafiei minime; c) motorú ui de trac- curbă de egaIă putere în regim fiune (în opoziţie continuu; d) suprafeţele în interiorul CU locomotivele cu cărora valorile forfei de tracfiune şr abur, la cari nu ale Vitesei nu depăşesc curba dese poate măsura în e9alâ putere în reg:im continuu, timpul mersului, şi se deduce din forţa de trac- 122 fiune la cârlig). Ea se ridică pentru valorile maxime şi minime ale excitaţiei la diferitele legături ale motoarelor, trasându-se şi curba de egală putere. Determinările se fac pentru puterea şi iforfa de tracfiune uniorară, şi penfru puterea şi forfa de tracfiune în regim permanent. La automotoare, relaţiile de bază cari se determină sunt: variafia forfei de tracfiune în funcţiune de vitesa de mers, finând seamă de influenta transmisiunii (care este diferită, după cum transmisiunea este mecanică, hidraulică sau electrică); bilanţul termic al motorului, şi curba randamentelor; vitesa de mers în raport cu rampe-| eV=f(s). încercările în tunelurile aerodinamice se efectuează pe machete, pentru determinarea celor mai avantajoase forme ale locomotivei (micşorarea rezistenfei aerului şi conducerea fumului). încercările de frână consistă în determinarea variaţiei apăsării sabofilor pe bandaje, la diferite vitese de mers. Variafiile apăsării sabofilor se realizează prin regulatoare automate montate pe osie. Aceste încercări au mare importanţă la determinarea coeficientului de frânare al trenurilor de foarte mare vitesă. • î. încercările maşinilor cu abur [HcnbiTaHHH napOBblX MaiHHH; essais des machines â vapeur; Dampfmaschinenprüfungen; steam engine tests; gőzgép kísérletei]. Mş. ferm.: încercările maşinilor cu abur cu piston pentru a se determina puterea lor nominală, consumul de abur pe unitatea de putere (indicată) şi în unitatea de timp, randamentul mecanic (organic) şi randamentul termic. Consumul de abur pe unitatea de putere indicată şi în unitatea de timp se determină punând maşina în sarcină nominală şi măsurând, în intervalul de timp cât durează încercarea, cantitatea de abur (adică de apă) consumată D, şi, la intervale de timp egale, turaţia n şi lucrul mecanic indicat Aj, corespunzător unei rotaţii complete. Se determină apoi mediile măsurătorilor (nş\Aj) efectuate pe durata T a încercării şi se calculează cu ajutorul lor lucrul mecanic indicat Lit corespunzător duratei încercării: aAi X rí X T, unde a e un coeficient care depinde de unităţile mărimilor. Dacă* de exemplu, se măsoară lucrul mecanic Li în cai-putere-oră, lucrul mecanic Aj în kilogrammetri, turaţia în rotaţii pe minut şi timpul în secunde, coeficien- 1 tul a are valoarea Consumul de abur 270000 C pe unitatea cal-putere-oră indicată este dat de felaţia: C= — şi se exprimă, de exemplu, în kilograme pe cal-putere-oră, dacă D se măsoară în kilograme. Pentru a calcula randamentul mecanic (organic), Le vjm ==y-, adică raportul dintre puterea efectivă şi i puterea indicată, respectiv dintre lucrul mecanic efectiv Le şi cel indicat Li (determinat ca mai sus), trebue să se măsoare şi lucrul mecanic efectiv Le pe durata încercării (cu ajutorul unei frâne sau al unui generator electric de randament cunoscut la diferite sarcini). Randamentul termic 7]^ = —0 este raportul dintre cantitatea de căldură (QJ echivalentă lucrului mecanic de un cai-putere-oră (adică Qe — 632 kcal) şi entalpia aburului folosit pentru a se obfine un cal-putere-oră efectiv (/). Entalpia unui kilogram de abur se obţine cu ajutorul diagramei Mollier, prin citiri —• la intervale de timp egale — ale temperaturii şi presiunii aburului la intrarea şi la ieşirea din maşină, şi făcând apoi mediile acestor valori (pentru timpul încercării). Din aceasta se calculează, prin înmulţire cu consumul total de abur din timpul încercării şi împărţire cu randamentul organic, entalpia consumată pe cal-putere-oră efectiv. Din studiul diagramei indicate se pot deduce eventualele defecte ale distribuţiei maşinii, cari urmează să fie înlăturate. Sin. încercările motoarelor cu abur. 2. încercările maşinilor de havat [HcnbiTaHHH BpyöoBbix MaiHHH,* essais des haveuses; Prüfungen von Schrammaschinen; coal cutting machine tests; véselő gépek vizsgálatai]. Mine: încercări penfru determinarea comportării maşinilor de havat. Se efectuează la banc şi în mină. La banc se determină forfa de tracţiune a tobei cu un di-namometru fixat pe banc, pe care presează maşina în deplasarea pe care i-o imprimă toba de avansare. Se încearcă, de asemenea, comportarea ungerii la diferite înclinări ale maşinii şi comportarea ei în mediu grizutos. încercările în mină determină calităţile în exploatare ale maşinii, adică adaptaţia ei la condiţiunile de lucru existente în subteran. Se determină prin măsurători: adâncimea şi lungimea havată (scobită) într'un timp determinat, vitesa de înaintare, consumul de dinţi-pe unitatea de arie de suprafaţă havată în diferite zone ale zăcământului. Se măsoară totodată puterea consumată de maşină. 3. încercările maşinilor electrice [HcnbiTaHHH 3JieKTpHHeCKHX MaiHHH; essais des machines électriques; Prüfungen von elektrischen Maschinen; electric machine tests; villamos gépek vizsgálatai]. E/f.: încercări pentru determinarea comportării maşinilor electrice, prin cari li se determină adică: puterea nominală, randamentul, curbele caracteristice, rezistenţa de izolaţie, rigiditatea dielectrică, încălzirea, comportarea la suprasarcină, comportarea din punctul de vedere al proprietăţilor mecanice — şi variaţia de tensiune, dacă maşina este generatoare. încercările penfru determinarea puterii nominale, a randamentului, a încălzirii şi a variaţiei de tensiune, şi cele pentru ridicarea caracteris-ticelor, diferă după cum maşina este generatoare sau motoare (v. încercările specifice generatoarelor electrice, şi încercările specifice motoarelor electrice). Rezistenţa de izolaţie a înfăşu- 123 rarilor se măsoară la tensiune nominală, între înfăşurări şi între fiecare înfăşurare şi masă. — Se consideră că maşina satisface.condifiunile de rigiditate dielectrică dacă, punând maşina în gol, la o tensiune de 1,3 ori mai mare decât cea nominală la înfăşurări cu capetele libere, sau de 1,5 ori mai mare decât cea nominală la înfăşurări cari nu au capetele libere, nu se produce străpungere. — încălzirea se măsoară de obiceiu cu termometre, în sarcină nominală. Ea nu trebue să depăşească încălzirea prescrisă. încălzirea inductoarelor se determină măsurând creşterea cu temperatura a rezistentei înfăşurărilor lor. încercarea de comportare în suprasarcină se efectuează după ce maşina a atins mersul de regim, punând maşina pentru un timp dat într'o anumită suprasarcină; trebue ca ea să nu se deterioreze, să satisfacă condifiunile date de prescripfii şi să nu se producă scântei. î. încercările specifice géneratoarelor electrice [HcnbiTaHHH npHcyiiţHe BJieKTpHnecKHM reHe-paTOpaM; essais spécifiques des générateurs électriques; spezifische Prüfungen von elektrischen Generatoren; electric generator specific tests; villamos generátorok különleges vizsgálatai]: încercări aplicate numai generatoarelor electrice. Cuprind încercările din cari se determină puterea şi randameniul, curbele caracteristice şi variaţia de tensiune între gol şi sarcină. Generatorul electric se pune în sarcină, direct sau printr'o legătură în recuperare de putere (v.). încălzirile nu trebue sa depăşească încălzirea prescrisă. Randamentul se poate determina direct, punând generatorul în sarcină, măsurând electric puterea cedată de e!f şi mecanic, puterea pe care i-o cedează motorul de antrenare, cu un dinamometru de torsiune, sau măsurând electric puterea absorbită de motor şi împărţind cu randamentul său, dacă acesta se cunoaşte în funcţiune de puterea absorbită (procedeul motorului tarat). Procedeul indirect, numit şi procedeul pierderilor separate, se bazează pe măsurarea separată a pierderilor, care se face, de obiceiu, printr'o încercare în gol pentru determinarea pierderilor în fier şi mecanice, şi, uneori, printr'o încercare în scurt-circuit pentru determinarea pierderilor în înfăşurări. Determinarea pierderilor în fier şi mecanice printr'o încercare în gol se bazează pe faptul că inducţia magnetică, şi deci pierderile în fier, ca şi pierderile mecanice, au — pentru cele mai multe maşini electrice generatoare — practic, aceleaşi valori, atât în gol cât şi în sarcină, şi pe faptul că în gol pierderile în înfăşurări sunt practic nule. Dacă se neglijează deci pierderile în înfăşurări sau se calculează aceste pierderi din rezistenţa înfăşurării alimentate în vid şi din curentul în vid absorbit de ea, şi se scad din puterea absorbită de maşină în gol, se objine suma dintre pierderile în fier prin istereză şi curenţi turbionari, şi pierderile mecanice ale maşinii (prin ventilaţie şi frecări). încercarea în gol a generatorului se face lăsându-l să funcţioneze ca motor, cu aceeaşi vitesă şi cu acelaşi flux magnetic ca în serviciul de generator. Pierderile prin efect Joule ale înfăşurărilor în sarcină se pot măsura printr'o încercare în scurt-circuit, adică scurtcircuitând bornele indusul ui şi alimentând inductorul cu o tensiune la care trece prin indus curentul în sarcină; puterea absorbită în scurt-circuit e egală cu suma dintre pierderile în înfăşurări şi pierderile mecanice. Acestea trebue măsurate separat şi scăzute din puterea în scurt-circuit, pentru a obţine pierderile în înfăşurări. Pierderile în înfăşurări se pot determina şi indirect, în funcţiune de rezistenţele lor şi de curenţi. Raportul dintre puterea debitată şi puterea absorbită de generator este randamentul generatorului. — Curbele caracteristice uzuale cari se ridică sunt caracteristica în gol, eventual în sarcină, caracteristica exterioară, eventual interioară, şi caracteristica de reglare (v. sub Caracteristică de maşină electrică). 2. ~ specifice motoarelor electrice [HcnbiTaHHH npHcymne sjieKTpH^ecKHM /ţBHra-TejlHM; essais spécifiques des moteurs électriques; spezifische Prüfungen von elektrischen Motorén; electric motor specific tests; villamos motorok különleges vizsgálatai]: încercări aplicate numai motoarelor electrice. Cuprind încercările din cari se determină puterea, randamentul şi curbele caracteristice. Puterea mecanică debitată de motor în sarcină se măsoară folosind o frână (Prony, electrică sau hidraulică). Puterea absorbită de motor se poate măsura direct (electric) sau se determină măsurând pierderile şi puterea cedată. Suma dintre pierderile în fier şi mecanice se măsoară printr'o încercare în gol, scăzând din puterea absorbită de motor în gol, pierderile din înfăşurări prin efectul Joule în gol (v. şi sub încercările specifice generatoarelor electrice). Adăugind pierderile din înfăşurări în sarcină, măsurate direct sau determinate indirect (v. şi sub încercările specifice generatoarelor electrice), se obţin pierderile totale, cari, adăugite la puterea mecanică debitată, dau puterea absorbită de motor. Raportul dintre puterea mecanică debitată şi puterea absorbită este randamentul motorului. Curbele caracteristice cari se ridică de obiceiu sunt curbele cari reprezintă, în funcţiune de puterea absorbită de motor, turaţia, randamentul, intensitatea curentului absorbit, cuplul, puterea debitată, şi factorul de putere la motoarele de curent alternativ. 3. încercările maşinilor-unelte [HcnbiTaHHH CTaHKOB; essais des machines-outils; Werkzeug-maschinenprüfungen; machine tool tests; szerszámgépek vizsgálatai]. Mş.-unelfe: încercări pentru determinarea calităţilor de prelucrare ale maşinilor-unelte. Se măsoară gradul de precizie cu care se prelucrează anumite piese, ca-racteristicele şi maniabilitatea. —încercarea pentru măsurarea gradului de precizie se efectuează printr'o prelucrare de finisare a unei piese de o anumită formă şi cu o toleranţă stabilită.. încercarea verifică atât gradul de precizie, cât şi calitatea suprafeţei prelucrate. — Caracteristicele 124 diferitelor, maşini-unelte cari se verifică sunt: puterile şi vitesele, cuplurile maxime, forjele cari se exercită asupra cărucioarelor, .puterea în gol şi în sarcină la diferite regimuri de mers, rigiditatea dispozitivelor de fixare !a degroşare şi finisare, asigurarea contra vibraţiilor, debitul specific de aşchii Ds (adică debitul D împărţit cu puterea Pc, cedată de motorul de anirenare al ma-şinii-unelte de aşchiere). Puterea absorbită Pa se poate calcula împărţind puterea cedată de maşină pentru prelucrare, prin randamentul Y] al maşinii-unelte (cca 0,67); puterea cedată de maşină Pc este proporţională cu produsul forţei de tăiere Ft prin vitesa de tăiere vt, cu un factor de pro-porţionalitate a care depinde de unităţi (de 1 exemplu, a= 1 : 75X60 = ———f dacă lucrul me-4500 canic se măsoară în cai-putere-minute, forţa Ft în kilograme şi vitesa vt în metri pe minut. Deci p _Pc_aFtVt a Y] Y] — Maniabilitatea este definită prin timpii morţi ai maşinii, adică prin timpul de trecere dela prelucrarea unei piese la prelucrarea alteia, prin timpul de schimbare a vitesei şi a avansului. Dintre factorii cari influenţează încercările şi cari trebue precizaţi în prealabil, unii depind de maşină (orizontalitatea, faptul dacă dimensiunile ei sunt cele prescrise, etc.), iar alţii sunt independenţi de ea (unealta şi starea ei în privinţa tratamentului termic, a ascuţirii, etc.; priboiul port-unealtă la maşinile de frezat; vitesa de tăiere, avansul şi seefiunea aşchiei; materialul din care este confecţionată piesa; forma şi rigiditatea piesei, modul în care e prinsă piesa; calitatea operatorului, care trebue să fie bun, dar nefamiliarizat cu maşina; dimensiunile şi calitatea elastică a fundaţiei). i. încercările maşinilor-unelte pneumatice, miniere [HcnbiTaHHH ropHbix nHeBMaTH^ecKHx CTaHKOB; essais des machines-outils pneumafi-jques miniéres; Versuche von pneumatischen Gru-benwerkzeugmaschinen; mining pneumatic machine tool tests; bányászati pneumatikus szerszámgépek vizsgálatai]. Mine: încercări pentru determinarea calităţilor maşinilor-unelte pneumatice, folosite în mine. încercările efectuate în mină urmăresc determinarea capacităţii de lucru a maşinii-unelte în condiţiunile locului de muncă, de exemplu cantitatea de material tăiat cu ciocanul de abataj în unitatea de timp, adâncimea găurii şi diametru! ei, forată cu perforatorul; presiunea aerului şi cantitatea de aer consumată. încercările în atelier determină: greutatea uneltei, consumul de aer aspirat, energia consumată pe lovitură, şi intensitatea reculului. — Energia unei.lovituri se determină prin dispozitive cu arc, cu tampon de aer, cu bilă, prin deformarea unui cilindru de plumb, cu ö frână de uleiu prin frecare. în cazul dispozitivului cu arc sau cu cilindru de arc se înregistrează pe o hârtie deformaţia orcului sau mişcarea pistonului în cilindru, in urma loviturii ciocanului. Energia mecanică este: (M). în care L e energia unei lovituri, C e constanta arcului, }± şi /2 sunt deformaţiile arcului la începutul şi la sfârşitul loviturii. în cazul bilei şi al cilindrilor de plumb se măsoară deformaţia |or; în cazul frânei de uleiu şi al frecării se măsoară deplasarea unei linii între două bacuri de frână, ca urmare a loviturii. în cazul perforatoarelor se măsoară şi cuplul sfredelului. — Determinarea reculului se face prin comparaţie, din diagrama stabilită cu aparatul de încercări, urmărindu-se amplitudinea, frecvenţa şi acceleraţia maximă a reculului din momentul compresiunii. Intensitatea reculului rezultă din înălţimea diagramei. Numărul de lovituri se numără fie pe diagramă (purtând în abscisă timpul în secunde), fie cu ajutorul unui frecvenţmetru cu rezonanţă mecanică. 2. încercările motoarelor cu ardere internă [HcnbiTaHHH ABHraTejien BHyTpéHHero cro-paHHH; essais des moteurs â combustion interne; Verbrennungsmaschinenprüfungen; internai com-bustion engine tests; belsőégésű motorok kísérletei]. Mş. ferm.: încercări pentru determinarea elementelor caracteristice ale unui motor cu ardere internă, adică: puterea efectivă (nominală), consumul de combustibil şi de uleiu, temperatura apei de răcire şi a uleiului de ungere, consumul de aer, analiza gazelor de ardere, vibraţiile de torsiune şi trepidaţiile, randamentul, ca-racteristicele specifice felului de utilizare a motorului (de ex. 15° şi 760 mm Hg penfru motoarele stabile, sau în condiţiuni de. altitudine la motoarele de avion). încercarea motoarelor cu ardere internă se face la bancul de probă (v. fig.). — încercarea Ia bancul de probă a unui motor cu gaz. Í) motor; 2) motor electric de antrenare; 3) contor de ture; 4) pompă de apă; 5) gazometru; 6) recipient de aer; 7) dispozitiv de amorfisare a sgomotului (tobă de eşapament). Puterea efectivă Pe (nominală) a motorului e proporţională cu produsul cuplului la arbore C prin vitesa unghiulară o) = 2ren a arborelui (unde n e 125 turaţia lui), cu un coeficient de proporfionalitate a (care depinde de unităţile alese). Deci Pe = (x.2nnC. Dacă se măsoară, de exemplu, puterea în cai-putere, cuplul în kilograme-metri şi turafia în rotaţii pe minut, 2 «4' Cuplul se măsoară cu o frână de încercare (Prony, hidraulică, electrică, etc.), iar turafia n, cu un tahometru. Puterea Pe se reduce la condiţiunile atmosferei standard, adică P0 care este, pentru motoarele cu carburator: 0 e p V 288 p fiind presiunea atmosferică şi T temperatura absolută; iar pentru motoarele Diesel, P‘ _°'5 + 0'57Î0'¥5 Puterea indicată se determină prin planimetra-rea suprafeţei închise de diagrama ridicată cu indicatoare sau cu manografe. Rezultatele sunt imprecise la turaţie înaltă, fiindcă diagrama se deformează, iar planimetrarea dă erori. Uneori puterea indicată se aproximează prin suma dintre puterea efectivă şi puterea în gol a motorului, definită prin puterea dată de un electromotor tarat, care antrenează motorul la turafia lui nominală. De obiceiu, încercarea pentru determinarea puterii în gol se face după încercarea pentru determinarea puterii nominale, pentru ca motorul sa fie cald, şi astfel rezultatele să fie cât mai apropiate de cele din serviciu. Consumul de combustibil şi de uleiu este câtul cantităfîi de uleiu con- Qg sumate prin lucrul mecanic efectiv efectuat de motor (în cai-pu-tere-ore). Combustibilul trebue caracterizat prin puterea calorifică, greutatea specifică, cifra octanică, cifra cetanică, punctul de fierbere, căldura de vaporizafie, impuri- zive sau răşinoase) şi prin solubilitate (a-dică, pentru combus- tează un recipient cu o capacitate de câteva ori mai mare decât cilindreea. Trebue să se fină seamă de presiunea, temperatu- Pe ra şi umiditatea aerului. Analiza gazelor de ardere foloseşte la determinarea gradului de valorificare al combustibilului la arderea îns motor. Se determină (în procente) CO, H2, C02,0, etc. — Vi-brafiile de torsiune şi trepidaţiile se determină cu oscilograful. — Randamentele; termic, mecanic, efectiv şi total se calculează folosind elemente-e stabilite prin încercări. Motoarele de avion se încearcă — la bancul de probă — aspirând aer dintr'un rezervor cu depresiune. Puterea la altitudine Pa se determină în-mulfind puterea Pz la presiunea pz şi temperatura &z de încercare, cu un coeficient f care are următoarea expresiune: Curba caracteristică a consumului specific. Cs) consumul specific în gra-tăfi (substanţe coro- me/CP; n) numărul de roiţii pe minut; Cse) consumul specific economic; ne) numărul de rotafii pe minut, economice. tibilii cari conţin alcool, prin limita de saturaţie în apă, astfel ca amestecul combus-tibil-apă să fie omogen). — Temperatura apei şi a uleiului se determină cu termometre electrice, iar a perefilor cilindrului, etc., cu termoelemente, — Consumul de aer se determină cu venturi-melre sau gazometre; între aparatul de măsură şi colectorul de admisiune al motorului se mon- Curbele caracteristice ale puterii şi ale cuplului a două motoare de avion, Pe) putere efectivă; C) cuplu; n) turafie; I) cuplul la un motor lent; II) cuplul la un motor rapid (puterea creşte repede cu vitesa unghiulară); /’) puterea la un motor lent; //') puterea la un motor rapid. 273 +*d I 1 +6,3.10 *-A&d -».)] (1 )• e sup^a-sau de- 9/CPh: ats ' ?73-f9-a_ unde pd e presiunea din rezervorul cu depresiune, pc e presiunea dată de compresor înainte de supapele de as- y0 ^ pirafie, pt presiunea presiunea din ţevile de evacuare (faţă de presiunea pz),&d e temperatura aerului în rezervorul de depresiune, &a e temperatura atmosferei standard Ia altitudine şi e temperatura ambiantă la încercare. Rezultatele încercărilor se pot folosi penfru a trasa curbele caracteristice (v. fig.) dintre cari sunt curente curba puterii efective şi curba cuplului motor în funcţiune de turaţie. î. încercările podurilor rulante [HcnbiTaHHH MOCTOBbix KpaHOB; essais des ponts roulants; Prüfungen von Laufkrănen; travelling crane tests; futó darúhidak vizsgálatai]. Mş. rid.: încercările folosite la podurile rulante cuprind încercările la încovoiere a grinzilor longitudinale, încercările de —nMmin) Curbele caracteristice ale motorului. tj) curba randamentului în o/0; Pn) gurba puterii în CP la atmosfera standard (0°şi 760 mm Hg); C) curba cuplului la arbore în kgm; B) curba consumului de combustibil în kg/h; b) curba consumului de combustibil în g/CPh la plină sarcină; b')şibu) curbele consumului de combustibil în g/CPh la 2/3 şi 1/3 din sarcină; n) turafia în rot/min. 126 vitesă şi de consum de energie electrică. — La încercarea la încovoiere a grinzilor se prescrie ca, pentru poziţia cea mai defavorabilă a căruciorului şi cu încărcătura cu 50% mai mare decât cea normală, timp de 1 /2 - - ■ 1 oră, podul să nu prezinte nicio încovoiere permanentă, iar niturile să nu aibă jocuri. Săgeata maximă pentru încărcarea maximă nu trebue să depăşească 3/4 mm pe 1 m deschidere. — La încercarea de vitesă se cronometrează mişcările ţinând seamă de perioada de demarare şi de drumul corespunzător parcurs (cari trebue eliminate din calcul). Apoi se efectuează şi se cronometrează o succesiune de mişcări diferite, cu o sarcină sporită cu 20%fată de cea nominală, la cari nu trebue să se producă o încălzire exagerată a motoarelor sau a rezistenfelor. Aparatele de siguranţă trebue să funcţioneze în permanenfă, în gol sau în sarcină. încercarea de consum, de energie electrică se face sub o sarcină dată, cu un operator experimentat şi după un timp normal de funcţionare. î. încercările pompelor centrifuge [ncnbiTa-hhh iţeHTpo6e}KHbix HacocoB; essais des pom-pes centrifuges; Prüfungen von Zentrifugalpum-pen; centrifugal pump tests; turbinaszivaftyúk kísérletei]. Mş. hidr.: încercările pompelor centrifuge, pentru a li se determina randamentul, sarcina, puterea şi debitul, la diferite vitese. încercarea se face într'o instalajie care cuprinde un rezervor de aspirafie, două manometre montate la aspirafie şi refulare, un tub Pitot şi un rezervor pentru măsurarea cantităţii de apă deversată. Debitul este dat de tubul Pitot; înălfimea de ridicare e dată de suma indicafiilor celor două manometre; randamentul se calculează din raportul dintre produsul debitului prin înălfimea de ridicare, împărţit prin puterea primită dela motor. 2. încercările şoselelor [HcnbiTaHHH rnocceM-HblX flopor; essais des routes; Prüfungen der Stra^en; road tests; útvizsgálat]. Drum.: încercări efectuate asupra suprastructurii şoselelor, fie pentru a se verifica dacă execufia s'a făcut conform caietelor de sarcini, fie pentru a se vedea modul de comportare al îmbrăcămintelor, uneori şi al fundafiilor, sub acfiunea traficului. încercările cari au de scop verificarea execuţiei se fac după terminarea îmbrăcămintei, respectiv după întărirea ei completă; se efectuează pe epruvete extrase direct din îmbrăcăminte şi încercate în laborator. Pe aceste epruvete se verifică grosimile diferitelor straturi ale îmbrăcămintei, compacitatea, permeabilitatea, gelivitatea, dozajele, etc., ca şi rezistentele mecanice (la compresiune, la tracfiune şi la încovoiere). Rezultatele obţinute pe epruvete nu sunt concludente în privinţa comportării îmbrăcămintei în timp şi sub acfiunea traficului. Rezultatele reale, adică obfinute după ce materialele au lucrat un timp oarecare în condiţiuni normale, se obţin prin încercări efectuate pe şoselele de încercare sau pe pistele de încercare. — Şoselele de încercare sau şoselele-laborator sunt porţiuni din traseul unei şosele, amenajate special, şi pe cari se pot executa diferite măsurători, sau se extrag epruvete din îmbrăcăminte, pentru a fi încercate în laborator. De obiceiu se execută mai multe feluri de îmbrăcăminte, pentru a se putea compara rezultatele. — Pistele de încercare sunt porţiuni de şosele amenajate în afara reţelei de şosele a regiunii în care se găsesc, şi pe cari se face o circulaţie artificială prin dispozitive de rulare. Pe o astfel de pistă se realizează mai multe tipuri de îmbrăcăminte, cari trebue studiate şi, uneori, şi îmbrăcăminte executate în condiţiuni identice cu îmbrăcămintele şoselelor din împrejurimi, pentru a se putea compara rezultatele. Din timp în timp se extrag din îmbrăcăminte, epruvete cari se încearcă în laborator. Se măsoară denivelările şi uzura produse de circulaţie, ca şi fisurile, umflăturile sau alte degradări datorite circulaţiei sau agenţilor atmosferici. Asupra epruvetelor se fac măsurători privind proprietăţile fizice ale îmbrăcămintei, ca duritatea, compacitatea, plasticitatea, permeabilitatea, asperitatea, etc., sau privind proprietăţile mecanice, ca rezistenţa la compresiune, la încovoiere şi la tracfiune. Pentru a se putea compara rezultatele, se fac încercări şi asupra epruvetelor extrase din părţile necirculate ale îmbrăcămintei. Pistele de încercare prezintă, fafă de şoselele de încercare, avantajele că permit efectuarea de încercări şi de observafii şi asupra terenului şi a fundaţiei îmbrăcămintei, prin înregistrarea trepidaţilor cu ajutorul seismografelor. De asemenea, se pot varia după voie condifiunile de circulaţie, schim-bându-se felul bandajelor, încărcările vehiculului şi vitesa de circulaţie, pentru a se putea face şi încercări privind circulaţia, ca frânarea şi siguranţa circulaţiei prin frânare, determinarea lungimii drumului de frânare după felul îmbrăcămintei, determinarea coeficientului de frânare pentru diferite stări ale timpului, uzura bandajelor, etc. V. şi Şosea-laborator, Pistă de încercare. 3. încercările terenurilor de construcţie [HcnbiTaHHH CTpOHTejibHbix nJionţaftOK; essais des terrains de construction; Baugrundprüfungen; foundation soil tests; építkezési talajvizsgálat], Geof.: încercările efectuate curent asupra pă- mânturilor cari constitue terenurile de construcţie se referă la proprietăţile lor fizice şi, în particular, mecanice. încercările fizice se execută pe epruvete extrase din stratul de teren pe care se va construi, în scopul de a se identifica natura pământului, ca şi principalele sale caracteristice, cari vor servi ulterior în calcule. Epruvetele sunt de obiceiu de formă cilindrică, şi sunt extrase după ce s'a ajuns la stratul de teren, prin săpătură deschisă, prin sondaje sau prin galerii (ca, de ex., la lucrările hidrotehnice). Asupra acestor epruvete se execută încercări pentru determinarea greutăţii specifice, a conţinutului în' apă, a volumului porilor (penfru determinarea indicelui şi a procentului porilor), a tensiunii capilare, a limitelor de plasticitate ale lui Atterberg şi a indicilor de plasticitate, a permeabilităţii, a indicelui de tasare, a granulometriei, etc. — încercările mecanice efectuate pe epruvete 127 sunt încercări la compresiune şi la tăiere. încercările la compresiune se execută fie permifând materialului să se deformeze lateral, fie împiedecând deformările laterale ale epruvetei. încercările la tăiere se fac pentru a determina coeziunea terenului şi unghiul de frecare interioară, şi se execută cu aparate speciale (v. Aparat de forfecare), încercările la compresiune făcute asupra epruvetelor nu sunt destul de concludente, fiindcă materialul nu lucrează în condiţiuni normale, din care cauză trebue să se execute şi încercări de încărcare, direct pe teren, pentru a se determina rezistenfa reală la compresiune. Aceste încercări se execută încărcând direct o anumită suprafa(ă de teren, dacă fundaţiile vor fi directe, sau încărcând piloţi de probă bătufi în teren, dacă fundaţiile vor fi pe piloţi- încercările de încărcare se fac cu aparate speciale cari, de obiceiu, sunt echipate cu înregistratoare automate de deformaţii. î. încercările transformatoarelor electrice [HcnbiTaHHH 3JieKTpHtíéCKHX TpaHC(|)OpMaTOpOB; essais des transformateurs électriques; Prüfungen von Transformatoren; transformer tests; transzformátor vizsgálatok]. Elf.: încercări efectuate pentru determinarea următoarelor mărimi ale transformatoarelor: raportul de transformare în gol, pierderile în fier, pierderile în înfăşurări, rezistenta înfăşurărilor, randamentul, căderea de tensiune, rezistenta de izolafie, rigiditatea dielectrică (tensiunea de străpungere) şi încălzirea la puterea nominală. Raportul de transformare în vid se determină aplicând primarului o tensiune la borne U10, măsurând tensiunea U20 la bornele secundarului deschis şi calculând raportul lor, aproximativ egal cu raportul de înfăşurare (raportul numerelor de spire primare şi secundare). Dacă se măsoară şi raportul de transformare în sarcină la aceeaşi tensiune la bornele secundare, diferenţa dintre tensiunile corespunzătoare de aplicat la bornele primare, în vid şi în sarcină, reprezintă variaţia de tensiune a transformatorului între cele două regimuri considerate. Rezistentele înfăşurărilor trebue măsurate (eventual calculate) la temperatura de regim în sarcină. — Pierderile în fier prin istereză şi curenfi turbionari depind de frecventă şi de inducfia magnetică maximă din circuitul magnetic. Frecventa fiind constantă, iar inducţia magnetică maximă fiind practic aceeaşi în gol ca şi în sarcină, pierderile prin istereză şi curenji turbionari în gol şi în sarcină sunt aceleaşi. Se face deci o încercare în gol a transformatorului alimentând primarul ;— la secundar în gol — şi măsurând tensiunea primară în gol, curentul primar în gol şi puterea absorbită de transformator în gol. Scăzând din această putere pierderile prin efect Joule din înfăşurarea primară în vid, se obţin pierderile în fier. — Dacă se face o încercare în scurt-circuit a transformatorului, scurt-circuitând secundarul şi alimentând cu o tensiune la bornele primare sub care trece prin secundar curentul nominal în sarcină, măsurarea acestei tensiuni primare de scurt-circuit, a curentului primar de scurt-circuit corespunzător şi a puterii absorbite de transformator în scurt-circuit, permite să se determine defazajul de scurtcircuit şi pierderile în înfăşurări Pc, practic egale cu puterea de scurt-circuit, fiindcă inducţia magnetică în scurt-circuit, şi deci pierderea în fier corespunzătoare, e practic nulă. Randamentul r\, corespunzător unei anumite sarcini secundare 12, care corespunde mărimilor U2, I2 şi cos cp2» se calculează din expresiunea 12n unde I2n e curentul nominal în sarcină şi P-* sunt pierderile în fier. încercările de izolafie se efectuează ca la maşinile electrice (v. încercările ma-şinilor electrice). încercările de încălzire se efectuează alimentând transformatorul dintr'o reţea, dacă aceasta stă la - dispozi|ie, sau realizând o legătură în recuperare (v.), pentru ca reţeaua să acopere numai pierderile. 2. Încercările turbinelor cu abur [HcnbiTaHHH napOBblx TypŐHH; essais des turbines â vapeur; Prüfungen von Dampfturbinen; steam turbine tests; gőzturbinák kísérletei], Mş. ferm.: încercările turbinelor cu abur pentru a li se determina consumul de abur pe unitatea de putere efectivă şi unitatea de timp, randamentul termic şi randamentul mecanic. încercările se efectuează, de obiceiu, într'o oră, cele trei elemente fiind determinate pentru 4/4, 3/4, 2/4 şi 1/4 din puterea efectivă no-mnială. Determinarea consumului de abur pe — | 1000 'i mi 00 000 51 00 6000 7i s 1 Diagrama de consum a aburului» penfru grupuri turboalternatoare de diferite puteri, cu turbine cu abur, radiale, cu dublă rotaţie. Abur la 14 at şi 350°; apă de circulare ia 15°; turafia 3000 rot/min. 10000 9000 m 7000 6000 500'} mo 3000 2000 kilowattóra efectivă reclamă măsurarea cantităţii de abur produs şi a lucrului mecanic efectiv, pe o durată dată. Consumul de abur se măsoară cu ventu-rimetrul sau prin cantitatea de apă care iese din condensator, finând seamă şi de pierderile prin lipsa de etanşeitate; lucrul mecanic efectiv se măsoară cu ajutorul unui generator electric de randament cunoscut, cuplat cu turbina. Uneori se dă Ai/. 1 / 1^,2 < c nn orv Diagrama de consum a aburului pentru un grup furboalternafor de 2COO kW pentru diferite sarcini. Abur la 14 at şi 350°; apa de circu-lafie la 15°; turafia 3000 rot/min„ 1) consum total (axa ordonatelor din dreapta); 2) consum specific (axa ordonatelor din stânga). consumul de abur pe kilowattóra efectivă aansam- 128 blului turbină-generatdr, iar alteori consumul de •abur pe kilowattóra efectivă a turbinei, prin împărţirea primului rezultat cu randamentul generatorului electric. Randamentul mecanic (organic) este câtul puterii ^efective prin suma dintre puterea efectivă şi pierderile turbinei. Puterea efectivă se determină măsurând puterea unui generator electric cuplat cu -turbina, şi împărţind cu randamentul generatorului, iiar pierderile se determină cu ajutorul aceluiaşi generator, turbina funcţionând în gol. — Randamentul termic este raportul dintre căldura echivalentă unei kilowattore (adică 860 kcal) şi entalpia aburului consumat pentru a se obţine o kilo-wattoră efectivă. Entalpia unui kilogram de abur se obţine cu ajutorul diagramei Moliier, din datele obţinute prin măsurarea presiunii şi a temperaturii aburului la intrarea în turbină, a presiunii şi -a temperaturii apei dm condensator. Dacă aceasta se înmulţeşte cu consumul de abur sau cu cantitatea de apă ieşită din condensator, corespunzătoare unei kilowattore efective, se obţine entalpia consumată pe kilowattóra ' efectivă.' — La Încercarea prototipurilor se verifică şi rezistenţa cotorului la supraturatiile permise de regulator, rotorul fiind antrenat de un electromotor (ambele montate într'o groapă, spre a evita accidentele). t. încercările turbinelor hidraulice [HcnbiTaHHH rHApaBJiHHecKHX TypŐHH; essais des turbines hydrauliques; Prüfungen von Wasserturbinen; ihydraulic turbine tests, water turbine tests; vízturbinák kísérletei]. Mş. hidr.: încercările turbinelor hidraulice pentru a li se determina puterea •efectivă, randamentul mecanic (organic) şi randamentul manometric. Randamentele mecanice (organice) ale turbinei hidraulice şi ale modelului ei, în funcfiune de putere. 1) curba randamentului turbinei model; 2) curba randamentului -turbinei originale; X) raportul de s’milîtudini; ns) turafie specifică; i]m) randamentul mecanic (organic). încercările se pot efectua în laborator, asupra modelului redus, sau asupra turbinei. Relaţiile dintre elementele caracteristice ale modelului cu dimensiunile lineare reduse de X ori şi ale turbinei originale sunt date de legile de similitudine ■jV M K, Q,=Q* m ÎL P,= P-X2 unde n, Hn, Q şi P sunt turaţia, înălţimea netă de cădere, debitul şi puterea turbinei originale, iar nr, Hnr, Qr şi Pr sunt mărimile corespunzătoare ale modelului redus. Gu modelul redus se fac încercări pentru a se determina dacă randamentul mecanic proiectat corespunde celui realizat, şi se trasează diagrame cari dau randamentul în funcţiune de putere şi — pentru diferite deschideri ale distribuitorului —- curbele de debit, de putere, de cuplu şi randament. La putere corespunzătoare, curba randamentului turbinei originale e mai bună decât a modelului, fiindcă nu se ţine seamă de legile de similitudine privitoare la viscozitate şi pierderi. încercările turbinei se efectuează pentru a determina puterea efectivă, randamentul mecanic şi randamentul manometric. — Puterea efectivă, cedată de turbină, se măsoară la arborele ei. Pentru deter-minârea randamentului mecanic,trebue măsurată energia cedată şi energia absorbită. Prima se obţine din rezultatele încercării anterioare prin înmulţire cu durata de încercare. A doua este produsul dintre debitul de apă Q, înălţimea netă de cădere şi durata încercă r i i. Debitul se măsoară cu un debitmetru, în canalul de aducţie, în camera de punere sub sarcină, sau în canalul de evacuare. i t. -/ / / / 4- wit V- -V i - t h 4-i - 4'- t : 11 -i H y : 4- -t- -± h i i- i-- fi / - ll i Randamentul mecanic al furbinei în funcfiune de natura turbinei şi debit, T)) randamentul mecanic pentru turafia şi înălfimea constantă; Q) debitul în °/0 din debitul maxim; 1) curba (Q) pentru o roată-elice cu tu-raf a^specifică l~P~ = 600; n 1 / r ns~H V VHns 2) idem ns = 500, 3) idem pentru o turbină Francîs cu ns= 365; 4) idem pentru o turbină Francis cu ns=100; 5) idem pentru o turbină Kaplan, cu ns = 750. năljimea netă de cădere este dată de formula ,, _ M , Pi , \ (. L1n &i fiind^temperatura măsurată la ieşirea din robinetul de destindere. î. încercător [np0H3B0AHTejib AJih npoőHoft CJiyHKH; sauteur d'essai; Versuchsspringer; testing leaper; próbahim]. Zoot.: Mascul puţin valoros, care e folosit pentru a verifica dacă femelele cari urmează să fie montate sunt realmente în călduri, şi dacă nu prezintă năravuri periculoase pentru pepinier (dacă nu svârlă, muşcă, etc.). încercătoru! are un şorţ care-l împiedecă să execute el însuşi monta. 2. Incertitudine, principiul de V. Principiul nedeterminării. 3. încetinire [3aMeAJieHHe; ralentissement; Verzögerung, Verlangsamung; relenting, slacken-ing; lassítás]. 1. Fiz., Tehn.: Descreşterea, raportată la unitatea de timp, a valorii absolute a vitesei unui mobil în raport cu un sistem de referinţă. Dacă sistemul de referinţă e inerţial, încetinirea se numeşte absolută; dacă sistemul e neinerţial, încetinirea se numeşte relativă. Sin. Deceieraţie. — 2. Tehn.: Operaţiunea de scădere a valorii absolute a vitesei unui mobil în raport cu un sistem de referinţă inerţial (încetinire absolută) sau neinerţial (încetinire relativă). 4. încetinitor [3aMeflJfflTejib; ralentisseur;Zeit' lupe; slow motion; lassító]. Cinem.: Aparat de luat vederi cinematografice, în care deplasarea filmului se face mai repede decât la proiecţie, pentru ca să apară pe ecran, la vitesa normală a filmului, imagini cu mişcări încetinite. 5. încetinitor de frânare [3aMe,n;jiHTejib TOp-MOJKeHHH; décélérateur; Bremsdruckregler; de-celostat; fékezési nyomásszabályzó]. C. f.: Dispozitiv de reglare a apăsării saboţilor pe bandajele roţilor vehiculelor de cale 'ferată. încetinitorul de frânare face parte din echipamentul de frână al trenurilor de foarte mare vitesă, şi serveşte pentru comanda variaţiei apăsării saboţilor în raport cu vitesa trenului. El este format dintr'un sistem de tije legate printr'un resort şi având la capete câte o bilă metalică. Dispozitivul este montat pe osie, rotindu-se odată cu ea, şi este astfel reglat, încât la vitesa de 60 km/h a trenului — sub acţiunea forjei centrifuge — bilele încep să se depărteze una de alta, acţionând va-riatorul de presiune, care măreşte forţa de frânare şi deci apăsarea saboţilor, până la cca 330% din greutatea pe roată. La vitese sub 60 km/h, bilele încetinitorului se apropie una de alta — fiind împinse de resort — iar variatorul apăsării de frânare reduce apăsarea saboţilor la 70-• ■ 80% din greutatea pe roată. înainte de oprire se mai reduce odată apăsarea sabofilor. Astfel se reduce mult drumul de frânare, se reduc patinările, iar oprirea se face lin. Sin. Decelerator. 6. Inch. V. Ţol. 7. închegare: Sin. Coagulare (v.). 8. încheietură [eoeAHHemie; assemblage des poutres aux coins de la maison; Balkenverbin-dung; contignation; gerendakapcsolás]. Cs., Ind. iar.: îmbinarea capetelor bârnelor la coifurile caselor ţărăneşti construite din lemn. După felul cum sunt executate, încheieturile se numesc: în „oblu", dacă bârnele sunt rotunde şi se îmbină S 130 în jumătatea lemnului; în „paiantă", dacă bârnele au capetele ascufite şi acestea sunt introduse în ulucul amnarului dela colţ; în „crestătura”, dacă MM. încheieturi. 1) încheietură în oblu; 2) încheietură în paiantă; 3) încheietură în crestătură; 4) încheietură în frânghie. bârnele sunt ecarisate, iar îmbinarea este făcută în jumătatea lemnului; în „frânghie", dacă bârnele sunt ecarisate, iar împniarea este făcută în coadă de rândunică. Sin. Cr cotoare. î. încheietură alunecătoare [ajiacTHHHQe, CK0JlB3Hli]ieeC0e(fl;HneHHe;jomtglissant;gleifende Verbindung; expsnsion joint; csúszós kapcsolat]. Nav.: încheietură cu alunecare a suprastructurilor navelor mari (de exemplu nave transoceanice), care permite ca acestea să se „deformeze", evitând astfel ruperea lor. Suprastructura sau punţile superioare ale unei nave — considerată în întregime ca o grindă — fiind depărtate de axa neutră a navei, sunt supuse la solicitări mari, ceea ce ar impune dimensionarea lor în detrimentul încărcăturii şi al stabilităţii. Spre a se evita aceasta, suprastructurile se construesc subdimensionate, dar având încheieturi alunecătoare cari permit „deformarea", fără rupere, la încovoierea navei pe valuri. — Sin. încheietură glisantă. 2. - cu falf. Meti. V. Falf 3. 3. ~ glisantă. V. încheietură alunecătoare. 4. închidere [3aMbiKaHHe, CMbiKaHHe; termetűre; Verschlul}; closing; bezárás]: Operaţiunea de suprimare a unei deschizături sau a unei co-municajii, prin astupare sau prin ocluziune, adică apropiind una de alta marginile unor pereţi transversali mobili. 5. închidere a unei mulfimi [3aKJiK)HeHHe, 3aMbiKaHHe pn/ţa; fermeture; abgeschlossene Hülle; closure of a set; egy sokaság bezárása]. Alg.: Reuniunea dintre mulţimea M şi mulţimea derivată M'. închiderea unei mulţimi date este cea mai mică mulţime închisă care conţine mulţimea dată. 6. închidere a unui circuit electric [BKJiro^e-HH6 iţeriH TOKa; fermeture d'un circuit électri* que; Schlieí^en eines elekírischen Stromkreises; electric circuit closing; elektromos vezető-kör zárása]. El.: Stabilirea legăturilor conductoare cari permit trecerea curentului electric printr'un circuit electric. 7. închidere, dispozitiv de ~ [3anopnoenpH~ cnoeoŐJieHHe; dispositif de fermeture; Absperr-vorrichtung, Abschlufjvorrichtung, Schliefjvor-richiung; closing device, locking device; záró készülék]. Tehn.: Dispozitiv mecanic penfru oprirea provizorie a scurgerii fluidei or sau a unui material în formă de pulbere sau de granule prin conductele unei instalaţii, din canalele sau din camerele de lucru ale unei maşini, sau din rezervoare, silozuri, pâlnii, etc. Dispozitivul trebue să fie uşor de mânuit, să fie asigurat contra deschiderii incidentale, să aibă organul de închidere şi scaunul lui accesibile pentru curăţire sau recondiţionare şi să schimbe (de obiceiu) cât mai puţin secţiunea sau direcfia de scurgere{ pentru a da rezistenţe de scurgere minime. Organul de închidere poate fi acfionat manual sau mecanic, şi poate avea mişcarea liberă sau condusă. La dispozitivele de închidere pentru conducte, organul de închidere poate oscila în jurul unei axe (de ex. clapa, vana-fluture, etc.), poate fi ridicat paralel cu scaunul (de ex. robinetul cu supapă, cu ac, eic.), poale aluneca paralel cu suprafaţa de etanşare (de ex. robinetul-vană, robinetul cu sertar, etc.), sau poate aluneca prin rotire coaxial cu suprafafa de etanşare (de ex. robinetul cu cep, etc.). — La conductele sau la camerele de lucru ale unei maşini, organul de închidere poate oscila în jurul unei axe (de ex. clapa, vana-fluture, etc.), poate fi ridicat paralel cu scaunul (de ex. supapa, etc.)f poate aluneca paralel cu suprafaţa de etanşare (de ex. sertarul plan, sertarul cilindric, etc.), sau poate aluneca prin rotire, ca robinetul oscilant (v. fig. sub Distribuţie). —■ La închiderea rezervoarelor, a pâlniilor, etc., pentru material mărunt ■—în granule sau în pulbere— se folosesc clape, conuri, sertare plate sau oscilante, etc. 8. închiderea apelor în sonde [3aMbiKaHHe BOAî occlusion des eaux; Wasserabsperrung; water shut-off; vizbezárás]. Mine: Ansamblul operaţiunilor de împiedecare a pătrunderii în sistemul „strat productiv-sondă", a apelor întâlnite de un sondaj. Se execută curent prin cimentare (v.)t mai rar prin tratare cu răşini termoplastice sau cu amestecuri de reactivi cari produc precipi-tate-gel în inferiorul porilor rocei stratului. închiderea prin materiale elastice sau plastice comprimate, ca şi închiderea prin substanţe vegetale cari se umflă prin hidratare, prezintă numai interes istoric. 9. închiderea bălţilor [3arpajKAeHHe 03ep-HblX BOA; fermeture des étangs; Verschluf} der Weiher; pond closing; a halastavak bekerítése]. Pisc.: Ansamblul operaţiunilor de pregătire, de 131 transportare şl fixare a materialului necesar realizării gardurilor continue cari separă balta de apa curgătoare cu care esle în comunicaţie, în vederea prinderii peştelui intrat în baltă pentru a depune ouăle. Gardurile se construesc din pari, ostrefe, şi dintr'o împletitură lemnoasă, numită pleter. Pregătirea şi transportarea materialului de închidere a bălfilor se face când apele sunt scăzute — pentru ca închiderea cu gardul coniinuu să se facă după ce peştele a ajuns primăvara în baltă, odată cu apele mărite. închiderea trebue făcută în câteva ore, chiar pe lungimi de zeci de kilometri. Timpul când se închid bălţile prezintă mare importantă: dacă închiderea e prea timpurie, peştele încă nu a intrat în baltă, iar dacă e prea târzie, peştele s'a retras din baltă (după ce a depus icrele). î. închiderea formei [3a>KHMâHHe (|)opMbi; serrage de la forme; Schliefjen der Form; locking up of the form; alakrögzités]. Arte gr.: Operafiunea de închiderea formei ia imprimare. fixare a formelor pe fundamentul presei de imprimare. Formele, dispuse în ordinea în care vor fi imprimate, sunt trecute pe fundamentul presei şi aşezate în interioru unei rame rectangulare. Distanta dintre formele paginilor se menţine prin intercalarea unor paralelepipede de ofel. Spaţiul dintre forme şi pereţii ramei se completează cu piese de închidere, cu ajutorul cărora formele se fixează strâns în interiorul ramei, formând împreună cu aceasta un bloc rigid. 2. închiderea ochiului [3aKpbiBaHne naine-JIHCTHHKOB; fermeture des sépales; Schliefjen der Kelchblătter; closing of the sepals; csészelevelek összehúzása]. Bot.: Faza fenologică de strângere a sepalelor fructelor de pomacee, scurt timp după înflorire. 3. închis [3aKpbiTbiH;fermé; geschlossen; clo-séd; zárt, bezárt]. Mec.: Tip de protecţiune mecanică a maşinilor sau a aparatelor electrice. V. sub Protecţiunea mecanică a maşinilor, a aparatelor şi a instrumentelor electrice. 4. închisă, mulţime ~ [3aMKHyTbiH pn#; en-sernble fermé; abgeschlossene Menge; closed set; zárt sokaság]. Alg.: Mulţime M care conjine toate punctele ei de acumulare (v. sub Acumulare, punct de ~). Complementara unei mulţimi închise este o mulţime deschisă. — Ex.: Linia închisă şi suprafaţa închisă conţin toate punctele lor de acumulare. 5. închifuire [3aMa3Ka, uinaKjieBKa; masti-cage; Verkittung; putting, cementing; összeta-pasztás]. Tehn.: îmbinare de piese, făcută cu ajutorul unui chit (v.). închitui- / rea (chituirea) e un mijloc de îmbinare a pieselor făcute din materiale cari nu pot absorbi umezeala unui liant (de ex. porţelan, sticlă, metale). Din cauza închifuire timpului îndelungat necesar în- şi 2) piese îmbi. tăririi chitului, chituirea (v. fig.) nate prin închituire. se foloseşte mai ales când nu se masă ^echit. poate face altă îmbinare, şi se evită aproape complet la fabricaţia în serie. Sin. Chituire. «. Închizător [saTBOp; fermeture de culasse; BlockverschluÍ3; breech block; zárókészülék]. Tehn. mii.: Ansamblu mobil de piese, care închide sau deschide ţeava unei guri de foc la partea sa dinapoi. închizătorul conţine un dispozitiv de închidere şi de deschidere şi, în general, este format dintr'un bloc în care se adăpostesc, sau la care sunt asociate dispozitive pentru tragere, şi anume: dispozitivul de dat foc, ce| de armare şi de desarmare, de percusiune, de extracţie, etc. — Se deosebesc: 7. ~ alunecător [CK0Jib3Hiu,MH 3aTB0p; termetűre â culasse glissante; gleitender Blockver-schlufş; gliding breech block; csúszós zárókészülék]: închizător care închide şi deschide culata ţevii gurii de foc prin alunecare în lungul ţevii. Sin. închizător glisant. s. ~ cu pană [kjihhoboh 3aTBop; fermeture â coin; Keilverschluf}; wedge breech block; ékes zárókészülék]:Ínchizátorale cărui elemente se grupează într'un bloc care închide culata ţevii gurii de foc, traversând-o printr'o mişcare^ perpendiculară pe axa ţevii. 9. ~ cu pană orizontală [r0pH30HTaJibHbiH KJIHHOBOH 3aTB0p; fermetureâ coin horizonta!; ho-rizontaler Keilverschlufj; horizonta! wedge breech block; vizszintesékű zárókészülék]: închizător cu pană, care închide şi deschide ţeava gurii de foc printr'o mişcare orizontală. iu. ~ cu pană verticală [BepTFKaJibHbiH KJIHHOBOH 3aTB0p; fermeture â coin vertical; FalI-blockverschlufj; vertical wedge breech block; függőíegesékű zárókészülék]: închizător cu pană, la care blocul închide şi deschide ţeava gurii de foc printr'o mişcare verticală. 11. ~ cu şurub [bhhtoboh 3aTBop; fermeture â vis; Schraubenverschluf}; screw breech block; csavaros zárókészülék]: închizător care închide şi deschide culata ţevii gurii de foc prin înşurubare şi deşurubare Ia culată. 12. ~ glisant. V. închizător alunecător, 13. Incidenţă [na^eHHe; incidence; Inzidenz; incidence; beesés]. 1. Fiz.: Faptul că un curent material sau un curent de energie cade pe un anumit corp. — 2. Opt.: Faptul că o rază de lumină sau un fascicul de raze de lumină cade pe suprafaţa de separaţie dintre două medii. în 9* 132 particular, se numeşte incidenţă normală, incidenţa în care direcţia razei sau a fasciculului coincide cu direcţia normalei la suprafaţă, şi incidenţă razantă sau incidenţă tangenţială, incidenţa în care raza sau fasciculul sunt practic conţinute în planul tangent la suprafafă. î. incidenţă, plan de ~ [njiocKOCTb naAe-hhh; plan d'incidence; Inzidenzflăche; plane of incidence; beesési sik]. Fiz.: Plan care conţine raza incidenţă întrrun punct oarecare pe un corp sau sistem optic (oglindă sau dioptru) şi normala în acel punct la suprafaţa corpului, a oglinzii, sau a dioptrului. 2. punct de ~ [Tonna na^eHMH; point d'incidence; Inzidenzpunkt; point of incidence; beesési pont]. Fiz.: Punctul în care o rază de lumină cade pe o oglindă say pe un dioptru. 3. unghiu de ~ [yroJi HaKJlOHa; angle d'incidence; Inzidenzwinkel; incidence angle; beesési szög]. Opt.: Uoghiul pe care-l formează raza incidenţă pe un sistem optic, cu normala în punctul de incidenţă la suprafaţa sistemului. 4. Incidenţă, unghiu de ~ [yroji ycTaHOBKH KpbiJia, yroji aTaKH; angle d'incidence, angle d’attaque; Anstellwinkel; angle of incidence, angle of attack; beai litó-szög]. Av.: Unghiul i, format de direcfia vitesei la infinit în A amonte a vinelor aerului în mişcare, Unghiu de incidenţă relativă. CU coarda AB a A) bord de atac; B) bord de fugă; unui profil aero- coarda profilului aerodinamic; dinamic, CU axa de Ax) direcţia vântului; i) unghiul de portanţa nula sau incidenfă relativă, cu linia de aşezare tangentă la intrados, în mişcare de translaţie în raport cu aerul. Coeficienţii aerodinamici specifici ai unui profil variază cu acest unghiu. Sin. Incidenţă. — Se deosebesc: 5. unghiu de ~ absolută [aöcoJiiOTHbiH yroji aTâKH; angle d'incidence absolue; ab-soluter Anstellwinkel; absolute angle of incidence; abszolút beállitószög]: Unghiul format de direcţia vitesei la infinit în amonte a aerului, cu axa de portanţă nulă a unui profil aerodinamic care se găseşte în mişcare de translaţie în raport cu aerul. Sin. Incidenţă absolută.- 6. unghiu de ~ critică [KpHTHHecKHH yroji aTaKH; angle d'incidence critique; kriti-scher Anstellwinkel; criticai angle of incidence; kritikus beállitószög]: Unghiul dintre coarda unui profil aerodinamic în mişcare de translaţie şi direcţia relativă de mişcare, pentru care curba caracteristică a profilului C2—f(i) părăseşte forma dreaptă şi coeficientul de portanţă C„ începe să scadă. E unghiul de incidenţă dela care echilibrul scurgerii laminare la extradosul aripii e complet rupt, curentul desprinzându-se de profil într'un punct foarte apropiat de bordul de atac, în vârtejuri din ce în ce mai mari. Sin. Incidenţă critică. 7. unghiu de ~ indusă [HaBeAéHHbiö yroji aTaKH; angle d'incidence induite; in-duzierter Anstellwinkel; induced angle of incidence; indukált beállitószög]: Unghiul cu care variază incidenţa aripii, din cauza vitesei induse. Unghiul de incidenţă indusă e dat de formula unde Cz é coeficientul de portanţă, S e suprafaţa portantă a aripii, şi be anvergura. 8. Incidenfă, unghiu de ~ al biplanului [yroji aTaKH ÓHnjiaHa; angle d'incidence du biplan; Anstellwinkel des Doppeldeckers; biplane angle of incidence; a kétfedelű repülőgép beállitószöge]. Av.: Incidenţa care trebue dată aripilor biplanului pentru a produce portanta necesară. Această incidenţă e mai mare decât cea corespunzătoare monoplanului, din cauza fenomenului de inducţie mai accentuat. Relaţia dintre incidenţele a0 şi a ale monoplanului şi ale biplanului cu ambele aripi dreptunghiulare şi alungirea, de exemplu, 6,7 este ao + 6,7 CZI unde Cz este coeficientul de portanţă. 9. Incidenfă, aripă cu unghiu de ~ variabil [KpbiJio c nepeMeHHbiM yrjioM aTaKH; ai le (plan) a angle d'incidence variable; Tragflăche mit verănderlichem Anstellwinkel; wing with variable angle of incidence; változó beállitó-szögű hordfelület (szárny)]. Av.: Aripă de avion al cărei unghiu de incidenţă variază de-a-iungul ei, fiind diferit de incidenţa profilului principal al aripii. 10. Incinerare [ctfmraHHe, npeBpameHHe Bne-neji; incinération;Verbrennung; incineration; elhamvasztás]. Chim.: Acţiunea de distrugere oxidativă a materiei organice la temperaturi înalte, cu eliminarea produselor de oxidare volatile şi cu formarea unui depozit de substanţe minerale fixe, numit cenuşă. Incinerarea este folosită mult în laboratoarele pentru analiza substanţelor chimice, a materiei vegetale sau animale, cu scopul de a-i determina compoziţia minerală. 11. Incinerarea gunoaielor [MycopocJKHraHHe; incinération des ordures; Müllverbrennung; rub-bish incineration; szemét elhamvasztás]. Edil.: Operaţiunea de ardere a gunoaielor şi a deşeurilor provenite din gospodării sau din industrii. Incinerarea se face fie în crematorii locale, cari deservesc anumite clădiri ale unei aglomeraţii urbane, fie în crematorii comunale, în cari se ard gunoaiele unui oraş întreg. 12. ~ nomolului [c>KHraHHe rpH3H; incinération des boues; Schlammverbrennung; mud incineration; iszap elégetés]. Edil.: Incinerarea nomolului provenit din apele de canalizare. Se face, de obiceiu, după fermentarea nomolului în digestoare, şi după îndepărtarea apei prin filtrare cu ajutorul filtrelor aspiratoare. Arderea se face în cuptoare înalte, speciale, în cari nomolu-l 133 circulă de sus în jos, iar cenuşa iese, răcită, pe la partea inferioară. Cenuşa poate fi folosită ca îngrăşământ agricol, sau este supusă la diferite operaţiuni pentru recuperarea sărurilor cari au servit la tratarea apelor dure. 1. încingerea lemnului [cyxaa rHHJib; échauf-fure, bois passé; Erstickung des Holzes; dry rot; fafulladás]. Ind. lemn.: Modificare uşoară a compoziţiei chimice a lemnului, datorită acfiunii ciupercilor şi manifestată, în general, prin schimbări de coloare şi prin înrăutăţirea puţin accentuată a proprietăţilor fizice şi, în particular, mecanice. încingerea se produce după doborîrea lemnului, în special la trunchiurile tăiate şi lăsate necojite, în timpul primăverii şi al verii, când căldura şi umezeala înlesnesc desvoltarea ciupercilor. 2. Incintă [1. 3aropo3KeHHoe MecTO, 2. or-paJKAGHHe; enceinte; Einfassung, Umfriedigung, Einfriedigung; enclosure; keret, körlet], Urb.: 1. Suprafaţă de teren, închisă din toate părţile. — 2. Spaţiu închis din toate părţile. — 3. Limitele cari închid din toate părţile o suprafaţă de teren sau un spaţiu. 3. Incintă [none yKpenjieHHH, orpanmeHHe; enceinte; Enceinte, Umwallung; enceinte, body, enclosure; árkos erődítés]. Tehn. mii.: în fortificaţia permanentă, linie de apărare cu şanţuri, ziduri şi alte lucrări de apărare anexe, formând un obstacol de jur împrejurul unui oraş sau al unei lucrări militare (ex. incinta unui fort). — Se deosebesc: 4. ~ bastionată [none ynpenjieHHH c 6ac-THOHaMH; enceinte bastionnée; mit Bastionen ver-sehene Umwallung; fortified enclosure; bástyás erődítés]: Incintă cu traseu bastionat. 5. ~ exterioară [BHeuiHHH none yKpenjieHHH; enceinte extérieure; ăuf^ere Umwallung; outer enclosure; külső sarkos erődítés]: Prima linie de apărare a unui oraş. După întinderea lor, se deosebesc: 6. ~ continuă [HenpepbiBHbiH; enceinte continue; kontinuierliche Umwallung; continual enclosure; folytatólagos erődítés]: Incintă care formează o linie continuă, neavând altă întrerupere decât porţile de intrare în oraş. ?. ~ discontinuă [npepbiBHCTbifinoHC yKpenjieHHH; enceinte discontinue; unzusammenhăn-gende Umwallung; interrupted enclosure; meg-szakitott-vonalú erődítés]: Incintă care formează numai anumite porţiuni din linia care înconjură un oraş, restul liniei fiind alcătuit din obstacole naturale. s. ~ poligonală [MHoroyrojibHbiH none yKpenjieHHH; enceinte polygonale; polygonale Umwallung; polygönal enclosure; sokoldalú erődítés]: Incintă cu traseu poligonal. 9. incinta unei staţii [TeppHTopHH m. R. CTaH-iţHH; enceinte de gare; Bahnhofsbereich; railway station precincts; állomáskerület]. C. Terenul şi construcţiile cuprinse între semnalele de acoperire ale stafiei şi linia pietrelor de hotar ale zonei căii ferate. io. Incinta unui cuptor [nojie3HbiH oő'béM ne^H; enceinte d'un four; Ofenbereich; furnace's useful space; tűztér]. Tehn.: încăperea utilă cuprinsă între perefii refractari ai unui cuptor. n. Incinta unui port [nopTOBan TeppHTopHH enceinte d'un port; Hafenbereich; harbour precincts; kikötőkerület]. Nav.: Suprafaţa de teren, împrejmuită, care cuprinde partea terestră a unui port (în total sau în cea mai mare parte), cu elementele sale principale, ca: platforme, cheuri, antrepozite, macarale, linii de garaj, clădiri de administraţie, etc. 12. Incintă vamală [TaMOîKeHHan TeppHTopHH; enceinte douaniere; Zollbereich; customs precincts; vámkerület]. Nav.: Suprafaţă de teren, împrejmuită, care face parte, dé obiceiu, dintr'un port, şi unde se fac operaţiunile vamale asupra mărfurilor importate sau exportate. 13. Incizie[HaApe3; incision; Einschnitt; incision; bevágás]. Bot.: 1. Operaţiunea de crestare a epidermei, când tăietura se face superficial în coaja unui pom. — 2. Operaţiunea de crestare a scoarţei, când tăietura se face mai adânc, ajungând până la lemn. — 3. Operaţiunea de îndepărtare totală a unei porţiuni din scoarţă, sau scoaterea acesteia împreună cu puţin lemn. Inciziile se execută, în toate cazurile, cu un briceag ascufit, prin tăieturi în lungul sau de-a-curmezişul ţesuturilor, şi se fac pentru a frâna sau pentru a ajuta desvoltarea unei ramuri, pentru a grăbi punerea ei pe rod sau pentru a se obţine fructe mai mari. La pomi, incizia se aplică şi pentru a combate scurgerile de cleiu. Practic, inciziile se efectuează pentru frânarea sau oprirea totală a ascensiunii sau a coborîrii sevei, astfel încât aceasta să fie îngrămădită unde este nevoie; alteori se caută ca seva să ajungă unde se cere să fie stânjenită sau chiar oprită creşterea. — Incizia poate fi inelară, longitudinală sau transversală. 14. ~ inelară [KOJibiţeBOH HaApe3; incision annulaire; Ringelung; girdle incision; kérgezés]: Incizie de jur împrejurul unei axe a unui pom, pentru scoaterea unei porţiuni inelare din coajă, cu lăţimea de 4 ■ • • 12 mm. Se practică atât în pomicultură, cât şi în viticultură, pentru a se obţine fructe mai mari şi a se grăbi coacerea lor. Incizia se face pe axa care poartă fructele şi imediat dedesubtul lor. Incizia inelară se practică numai pe ramurile cari se îndepărtează Ia tăiere. îs. ~ longitudinală [npoAOJibHbiHHaApe3; incision longitudinale; lănglicher Einschnitt; longitudinal incision; hosszanti bevágás]: Incizie prin care se despică epiderma trunchiului la pomii fructiferi tineri, pentru a favoriza creşterea tulpinei în grosime, şi pentru a împiedeca apariţia cleiului. Se prăctică, de obiceiu, la sâmburoase. ie. ~ transversală [nOnepeHHbiH HaApe3; incision transversale; Quereinschnitt; cross incision; haránti bevágás]: Incizie care se face în scoarfa pomului sau a viţei de vie, printr'o simplă tăietură de-a-curmezişul fesuturilor, împiedecând prin aceasta circulafia normală a substanţelor plastice 134 în coborîre şi favorizând desvoltarea unor organe j aşezate deasupra tăieturii, cum sunt fructele de pe o ramură. Aceasta se face în detrimentul organelor aşezate sub tăietură. Pentru a favoriza creşterea unei ramuri slabe, incizia trebue făcută deasupra acesteia, adânc, până la lemn, luându-se şi o mică porţiune din acesta. Astfel, pentru a se frâna urcarea sevei brute şi pentru ca aceasta să se acumuleze în organul care se cere forţat (adică în ramura vizată), tăietura trebue făcută imediat deasupra ramurii şi cu poziţie exterioară. Incizia transversală poate fi parţială, făcută numai pe o parte a ramurii, sau totală, adică făcută de jur împrejur. 1. încleire [cKJieHBâHHe; encollage; Leimen, Leimung; sizing; enyvezés]. Tehn.: Îmbinare de piese prin intermediul unui liant lichid sau vâscos, numit cleiu (v.). încleirea e un mijloc obişnuit de îmbinare a pieselor făcute din materiale cari absorb umezeala liantului (de ex. lemn, hârtie). La aparatele cari funcţionează în aer liber, în încăperi umede, sau în regiunile tropicale, nu se foloseşte încleirea, deoarece cleiul se înmoaie în aer umed şi nu rezistă la solicitări. Dacă umiditatea cleiului e absorbită numai de una (sau de niciuna) din piesele cari urmează să fie îmbinate, asamblarea se numeşte lipire (v,). 2. Încleire [iHJiHXTOBamie; encollage; Leimen, Schlichten; sizing, starching; enyvezés]. Ind. text.: Tratarea firelor textile de urzeală cu anumite soluţii sau emulsiuni, pentru ca firele să suporte, fără să se rupă, mişcările la cari sunt supuse pe războiu, întinderile şi frecările prin ochiurile co-cleţilor şi printre dinţii spatei, şi să capete netezimea necesară pentru jesutul mecanic. Se în-cleiesc numai firele simple, nu şi cele de mătase sau de bumbac răsucite, fiindcă ele suportă şi fără încleire aceste întinderi şi frecări. Prin încleire firul se îmbracă într'un strat protector. Pentru bumbac şi in, soluţia de încleit se face, de obiceiu, din amidon solubilizat (cleiu, uleiu de in în emul-siune, etc.) la care se adaugă şi alte ingrediente: săpun, séu, glicerină, ceară, pentru a da moliciune firului, şi alaun, sulfat de zinc, sulfat de cupru, pentru a evita fermentarea soluţiei. — Sin. An-colaj. 3. încleire [npOKJieHBaHHe; encollage; Leimung; sizing; beenyvezés]. Fot o.: Acoperirea cu scrobeală de amidon a unei hârtii fotografice, înainte de a o sensibiliza. 4. Încleirea hârtiei [npOKJieHBaHHe 6yMarH; encollage du papier; Papierleimung; paper sizing; papirenyvezés]. Ind. hârt.: Operaţiunea la care este supusă pasta pentru fabricarea hârtiei, cu scopul de a da hârtiei consistenţă, sunet, rezistenţă şi de a o face aptă pentru scris. Hârtiile neîncleite (de ex. hârtia sugătoare) au o mare putere de absorpţie pentru lichide, deci şi pentru cerneală. încleirea se face cu un coloid, preparat din colofoniu şi o soluţie de sodă caustică. Precipitarea pe fibră a acestui coloid se face cu o soluţie de sulfat de aluminiu. Emulgatorul este o soluţie de sodă caustică, iar ca stabilizator se în- trebuinţează cazeină, care a fost umflată într'o soluţie diluată de sodă caustică. s. încleit, maşină de ~ fire textile. V. sub Maşină de încleit fire textile. 8. maşină de ~ hârtie în suluri [jviaiiiHHâ AJiH npoKJieHBaHHH őyMarH b pojiax; machine â encoller du papier en rouleaux; Leimmaschine für Papierrollen; sizing machine for paper rolls; papiroshenger enyvezőgép]. Ind. hârt.: Maşină de lucru folosită pentru a astupa porii hârtiei, făcând-o aptă pentru scrierea cu cerneală. E constituită în principal dintr'o serie de cilindri peste cari frece hârtia care este introdusă într'o baie de aramă în.care cleiul este menţinut în stare caldă cu ajutorul unor ţevi cu abur; nişte cilindri de stors surplusul de cleiu, şi dispozitivul de uscare prin încălzire. . 7. încleştare [cKpeiiJieHHe; guidage; Anspan-nen; lashing; befogás]. Cs.: înţepenirea blănilor cari servesc de podină la un pod de echipaj, cu ajutorul unei grinzi de încleştare şi al unor ştreanguri de încleştare, strânse cu restee. încleştarea nu deteriorează materialul folosit în construcţia podului, şi permite desfacerea lui cu forţe mici, fără a se distruge vreo parte din material. încleştarea consistă în strângerea biă-nilor între grinzile de podină şi grinzile de încleştare, cu ajutorul ştreangurilor de încleştare, înnodate pentru a forma un inel, şi strânse prin răsucire cu resteul. s. înclichetaj [3au;ejiKa, 3aiiţejiKHBaioiiţHH M6xaHH3M; encliquetage; Gesperre, Sperrvorrich-tung; click work; kilincsmu], Tehn.: Mecanism care împiedecă automat mişcarea într'un anumit sens a uneia din piesele sale, prin contactul cu o altă piesă, permiţând însă mişcarea ei în sensul contrar. Se deosebesc: 9. ~ cu dinfi [3aui,ejiKa c 3y6u,aMH; encliquetage â denture; Gesperre mit Zăhnen; click-and- rátehet work; fogas kilincsmű]: înclichetaj ia care piesa mobilă este înzestrată cu dinfi, iar piesa de înclichetare — de formă şi pozifie adecvată — pătrunde între dinfi şi efectuează oprirea. Prezintă desavantajul că poate opri sistemul cu înclichetaj numai în poziţiile în cari un dinte se reazemă pe piesa de înclichetare. încli-chetările cu dinţi pot fi cu mişcări circulare sau rectilinii. După modul în care sunt dispuşi dinţii pe piesa mobilă, se deosebesc încîichetaju! cu dinţi exteriori şi cel cu dinţi interiori, dinţii fiind dispuşi la suprafaţa piesei mobile. Se deosebesc: înclichetaje cu mişcări circulare, la cari piesa mobilă — în mişcare de rotaţie — e o roată dinţată cu dinţi frontali, isr piesa de blocare e un clichet (v. fig. sub Clichei); axa clichetului e paralelă cu axa roţii şi, de obiceiu, tangenta Ia periferia dintelui trece prin axa clichetului, cli-chetul putând fi cu cădere liberă pe roată sau apăsat pe roată cu un arc.—înclichetaje cu mişcări circulare, la cari piesa mobilă e o roată cu dinţii dispuşi pe coroana uneia din feţele ei laterale, iar axa clichetului e perpendiculară pe axa roţii (v. fig.). — înclichetaje cu mişcări rectilinii, la cari piesa mobilă e o cremalieră care efectuează o 135 ‘înclichetaj cu mişcare circulara, cu dinfi laterali, i) roată dinfată cu dinfi laterali; 2) clichet. mişcare rectilinie, iar piesa lor de înclichetare este un clichet: sistemul este folosit la cricurile cu cremalieră (v.). — în-clichetajul cu dinii interiori, dispuşi în interiorul unei rcfi mobile, piesa de înclichetare având axa în inferiorul rojii şi paralelă cu axa arborelui pe care este calată. Dacă înclichetaj cu dinfi interiori. 1) roată cu dinf. interiori, calată pe arbore!e motor; 2) arbore motor; 3)axa clichetului; 4) sensul de mişcare interzis de clichet; 5) clichet; AB) prelungirea pieptului dintelui, tangent în A la cercul comun; BC) perpendiculara pe linia axelor. piesa de înclichetare este un clichet, dinjarea cea mai favorabilă are prelungirea pieptului dintelui tangentă la un cerc de tangentă comun tuturor dinţilor (v. fig.), şi intersectează sub un unghiu de 60° perpendiculara ridicată din centrul axei clichetului pe dreapta care uneşte cele două centre aie axelor, clichet şi arbore. Piesa de încliche-tare poate fi şi o rolă care intră în golul dinţilor. i. înclichetaj cu frecare [sauţejiKHBaronţHH MexaHH3MC TpeHHeM; arret par friction-; Gesperre durch Reibung; friction click work; súrlódásos kilincsmű]: înclichetaj la care piesa mobilă apasă pe piesa de înclichetat şi provoacă, prin frecare, oprireaîntr'unsens de mers. Prezintă avantajul unei opriri fără sgomot şi al posibilităţii de oprire în orice poziţie. Sistemul lucrează prin efectul de calare prin forfă. în-clichetajul cu frecare poate fi cu camă sau cu pană. înclichetajul cu camă are organul mobil în formă de camă excentrică, mobil în jurul unei axe, camă care lucrează la suprafaţa unei roţi cu coroana netedă. Con-diţiunea necesară pentru înclichetare este ca tangenta trigonometrică a unghiului de înclichetare (y=5-**é coeficientul de frecare (/= 0,1 0«■ • 0,15). înclichetajele cu pană au organul mobil în formă de pană care pătrunde în canelura unei roţi, înclichetaj cu frecare, cu camă. 1) roată; 2) camă; F) forfă cir-cumferenfială; F*) forfă de presiune între camă şi roată; Fa) forfă de reacfiune în axa camei; y) unghiu de înclichetare; r ) raza rofii; r%) raza de curbură a camei. ie mai mică decât •) înclichetaj cu frecare, cu pană. A) cu canelură exterioară; B) cu canelură interioară; Í) roată cu canelură calată pe arborele motor; 2) pană; 3) arbore motor; 4) sensul de mişcare interzis. provocând oprirea din mersul într'un sens. Obişnuit, ciichetul are axa în interiorul roţii canelate; se folosesc două clichete. Unghiul de înclichetare este 7 = 20°, adică mai mult decât dublu fafă de unghiul de înclichetare la înclichetajul cu camă. V. şi sub Clichet cu fricfiune. 2. înclichetare [xpanoBoft MexaHH3M; action de réaliser un encliquetage; Einklinken; locking; kilincsezés]. Tehn.: Operafiunea prin care piesa unui înclichetaj, a cărei mişcare într'un sens urmează să fie împiedecată, este pusă în contactul necesar cu piesa care realizează, prin acest contact, împiedecarea. s. înclinare [HaKJiOH; inclinaison; Neigung, Ge-fálle; inclination, slope; lejtő, haj lás], Mat.: Unghiul format de o dreaptă care poate caracteriza orientarea unui element, cu o direcţie privilegiată, adesea orizontală. Sin. înclinaţie. 4. ~ relativă [oTHOCHTeJibHbiH HâKJlOH; inclinaison relative; relative Neigung; relative inclination; viszonylagos hajlás]. Fotgrm.: Unghiul dintre cele două plane determinate de axa nucleară şi de fiecare din cele două axe principale ale unui cuplu de fotograme cari constitue o stereogramă. 5. ~ totală [nOJlHblH HaKJlOH; inclinaison totale; Erhöhung, Erhöhungswinkel; total pitch of rifling; feíemelési szög]. Bis.: în tragerile artileriei antiaeriene, unghiul de inclinare corespunzător poziţiei viitoare a ţintei. Se compune din unghiul de înălţare actual (i0), corec-fiai principală de |nc|inare )ota|ă_ înalfare (4;), un- A avion; b) ,nS,timea avionu|ui ghiul de înălţător (p) şi corecfia longitudinală de vânt (Cwl), (v. fig.). e. înclinarea clişeului [HaKJlOH KJiHiiie; inclinaison du cliché; Kippung, Neigung; inclination of the cliché; lemezhajlás]. Foto.: Unghiul format de planul clişeului cu un plan orizontal care trece prin centrul de perspectivă a! clişeului. 136 1. înclinarea ghinfurilor [KpyTH3Ha Hape3KH; angle d'inclinaison des rayures; Drallwinkel; anglé of rifling, pitch of rifling; ormózatszög], Bis., Tehn. mii.: Unghiul dintre ghint şi generatoarea unei fevi, în interiorul ţevii. Se numeşte inclinare finală a ghinturilor, înclinarea lor la gura ţevii; inclinare iniţială e aceea dela celălalt capăt al ţevii. Vitesa unghiulară cu care proiectilul părăseşte ţeaVa depinde de înclinarea finală. 2. ~ şinei [HaKJlOH pejlbca; inclinaison des rails; Neigung der Schienen; inclination of the rails; sínhaj lás]. C. f.: înclinarea (de 1/20) faţă de verticală, spre interiorul căii de rulare, la care se aşază axa de simetrie a secţiunii şinelor de cale ferată, pentru transmiterea centrică a apăsării roţilor pe şină, fiindcă roţile au bandaje conice (cu înclinarea fajă de orizontală de 1/10■ ■ ■ 1/20). Pentru a evita crestarea cu bază oblică a traverselor, care ar fi necesară spre a da înclinarea şinelor, li se dă plăcilor de reazem de sub şine o secţiune transversală trapezoidală. 3. ~ unui strat [naAemie njiacTa; pendage d'une couche; Schichtneigung, Einfallen einer Schicht; slope, dip of a stratum; réteghajlás]. Mine; Unghiul format de linia de cea mai mare pantă a unui zăcământ în formă de strat, cu proiecţia ei pe un plan orizontal. Determinarea ei completă în sondaje se efectuează prin carotaj orientat, care prezintă riscuri de accidente tehnice, sau prin carotaj neorientat, urmat de orientarea polară, la zi, a carotelor, prin determinarea urmelor de magnetism remanent al elementelor minerale melanocrate pe cari le conţine carota. Informaţia dată de o astfel de probă, corect efectuată, ne poate dispensa adesea de săparea unei alte sonde. De înclinarea zăcămintelor depinde mult tehnica lucrărilor de exploatare. Se deosebesc: zăcăminte orizontale, cu înclinarea până la 3°, zăcăminte cu înclinare mică (0---30°), cu inclinare medie (30*-*45°) şi cu inclinare mare (peste 45°). 4. înclinările roţilor directoare [HaKJlOH Be/ţy-HţHX KOJiec; orientation des roues directrices; Neigung der Lenkrăder;steering-wheels inclination; vezető kerekek hajlása].Aufo..* In- 2 T L. '*12 clinarir în direcţii diverse, date roţilor din faţă (directoare) şi pivoţilor de fuzetă ai unui automobil, spre a-i mări stabilitatea de mers şi a uşura conducerea. Unghiurile cari carac- A) distanfa dintre marginile din fafă terizează aceste a'e jantelor; B) distanfa dintre mar-inclinări sunt: un- ginile din spate ale jantelor; 1—2) ghiul de conver- planurile marginilor jantelor; -> sensul genţă, unghiul de de mers a| vehiculului, inclinare al roţii, 8—A=2-i0mm. unghiul de inclinare al pivoţilor şi unghiul de fugă. ----------«------------ti Rofi directoare convergente (vedere în plan orizontal). Unghiul de convergenţă este unghiul (de cca 5°) pe care-l formează diametrii orizontali ai roţilor cu direcţia de mers a automobilului; marginile din faţă ale jantelor (la nivelul fusului füzetei) suni* cu 2 * ■ *1 Omm mai apropiate decât marginile din spate. Automobilele cu tracţiunea pe roţile din faţă prezintă divergenţă în loc de convergenţă. Unghiul de inclinare al roţii este înclinarea planelor roţilor directoare faţă de un plan vertical (1 ■••8°), partea de jos a roţilor fiind mai apropiată (v. fig.). Unghiul de inclinare al pivotului este înclinarea spre interior, faţă de verticală, a pivotului de fuzetă. (v. fig.). Unghiul de fugă este înclinarea (1 ■ ■ ■ 4°) spre spate a pivotuiui de fuzetă (v. fig.). — Convergenţa şi unghiurile de inclinare uşurează manevrarea volanului de direcţie şi stabilizează direcţia (adică dau roţilor tendinţa de a ’WWfiWflffl se menţine şi de a înclinările rofilor directoare, reveni în poziţia de a) unghiul de inclinare al pivotului;., mers în aliniament), P) unghiul de inclinare al rofii“ iar unghiul de fugă y) unghiul de fugă. micşorează efectul reacţiunii drumului asupra organelor direcţiei, şi în special dansul rojilor (shimmy-ul). Sin. Unghiurile roţilor directoare. 5. înclinaţie [HaKJiOHeHHe; inclinaison; Neigung; inclination; haj lás]: Unghiul format de o direcţie dată cu planul orizontal (înclinaţie terestră) sau cus planul orbitei Pământului (înclinaţie astronomică), sau cu o direcţie privilegiată, adesea orizontală. e. Indinafie [nOA'beM, yKJlOH; pente; Neigung; gradient; lejtő, hajiás]. C. f.: înclinaţie faţă de orizontală, care se dă unui traseu de transport, în vederea micşorării forţei de tracţiune într'uns anumit sens. — Se deosebesc: 7. ~ de echilibru [yKJlOH paBHOBecHH; pente d'équilibre; Neigung der gleichförmigen Abwărts-bewegung; gradient for uniform movement; egy-formalemenetű haj lás]: înclinaţia fajă de orizon-tală, care se dă unui traseu de cale ferată, pentru a se obţine o mişcare de coborîre uniform accelerată a vagonetelor pline. Forţa de tracţiune la coborîre este nulă; e nevoie de forţă de tracţiune numai la urcarea vagonetelor goale, s. ~ de egală rezistenţă [yKJlOH paBHora COnpOTHBJlGHHH; pente d'égale résistance; Neigung des ausgeglichenen Widerstandes; gradient' of equal resistance; felvonóellenállást kiegyensúlyozó haj lás]: înclinaţia faţă de orizontală, care se dă unui traseu, pentru ca forţa de tracfiune la coborîre a vagonetelor pline să fie egală cit cea necesară pentru a le urca pe cele goale. 9. Indinafie astronomică [acTpoHOMHHecKoe HaKJlOHieHHe; inclinaison astronomique; astrono-mische Neigung; astronomic inclination; csillagászati hajlás]. Astr.: Unghiul dintre planul orbitei unui astru şi planul orbitei Pământului, măsurat astfel, încât aştrii cari se mişcă în sens matematic 137 pozitiv fafă de un observator de pe emisfera de Nord a Pământului au inclinafii cuprinse între 0a şi 90°, iar ceilalfi, inclinafii cuprinse între 90° şi 180°. î. Indinafie magnetică [MarHHTHOe HâKJiOHe-HH6; inclinaison magnétique; magnetische Inklina-+ion; magnetic dip, magnetic inclination; mágneses hajIás]. Magni.: Unghiul ascufit format de orientarea câmpului magnetic terestru cu planul orizontal. 2. inclinometru [KpeHOMeTp;rapporteur;Grad-bogen; semi-circular profractor; hajlásszögmérő]. Nav.: Instrument care serveşte la măsurarea unghiului de inclinare al unei drepte (sau al unei muchii) fafă de orizontală. în forma cea mai simplă, este constituit dintr'un cadru de lemn cu un dispozitiv cu pendul, care are la partea de jos gradafii unghiulare penfru citirea inciinării, sau dintr'un sector circular gradat, în fafa căruia se deplasează un ac atârnat în centrul cercului căruia îi aparfine sectorul. Fixat la postul de comandă sau în camera maşinilor, în axa unei nave, indică înclinarea pe care o ia nava când rulează. Acul rămâne Ia0°, când nava pluteşte pe apă calmă. Sin. Clinometru (v.). 3. Inclinometru [HHKJMHOMeTp; inclinométre; Bohrlochneigungsmesser; inclinometer; furáshaj-lásmérő]. Mine: Instrument pentru măsurarea devierii dela verticală a unei sonde. Nu arată orientarea planului de inclinare fafă de Nordul magnetic. Se compune, în general, dintr'un sistem care indică verticala (fir cu plumb, pendul, nivelul unui lichid) şi dintr'un sistem care indică direcfia locală a axei sondei (un plan perpendicular pe acea axă, o suprafafă cilindrică având generatoarele paralele cu axa, etc.). Pentru instrumentele cari măsoară atât devierea, cât şi orientarea acesteia, se deosebesc: 4. ~ cu înregistrare elecfrochimică [ajieKT-pOXHMHqeCKHH eaMOIÎHIIjyilţHH HHKJIHHOMeTp; inclinométre â enregistrement électrochimique; Bohrlochneigungsmesser mit elektrochemischer Registrierung; electrochemical recording inclino-meter; elektrokémiai feljegyzésű furáshajlásmérő]: Inclinometru situat sub un fir cu plumb şi având un disc de hârtie pe care sunt tipărite cercuri concentrice indicând unghiurile de inclinare; deasupra firului cu plumb are o baterie de pile uscate, care stabileşte un curent continuu prin pendul şi disc. Dacă pendulul rămâne în repaus mai mult decât un minut, datorită acfiunii electrochimice a curentului continuu se efectuează pe disc o înregistrare, care se citeşte fără să mai fie nevoie de developarea şi fixarea pe care o reclamă incli-nometrele fotografice. Acest aparat nu are ceasornic pentru indicarea timpului la care trebue să se facă înregistrarea, fiindcăel înregistrează automat, la minimum un minut după ce a rămas în repaus. 5. ~ cu înregistrare unică fotografică [npoc-toh (jpOTorpacjDHHecKHH caMonHmynţHH hhkjih-HOMeTp;inclinométreaenregistrementunique pho-tographique; Bohrlochneigungsmesser mit einer einzigen photographischen Registrierung; single photographical record inclinometer; fényképes feljegyzésű furáshajlásmérő]: Inclinometru cu două fire de păr în cruce, pe un pendul suspendat nemijlocit deasupra unei lentile de sticlă, pe care sunt gravate cercuri concentrice, dând gradele A B C A) Inclinometru cu înregistrare elecfrochimică. Í) dop superior; 2) baterii electrice; 3) pendul cu plumb; 4) disc de înre'gistrare; 5) dop inferior. B) inclinometru cu înregistrare unică fotografică. Í) ceasornic; 2) filetaj; 3) baterii electrice uscate; 4) bec; 5) busolă; 6) cameră cu lentile; 7) piesa cu pendul; 8) fir reticular; 9) disc de sticlă; 10) magazin pentru caseta fotografică; îl) capacul de jos. C) Inclinometru cu sifonare. Í) capac; 2) filtru; 3) cameră cu orificiu; 4) ajutaj; 5) orificiu; 6) cameră de eliberare; 7) sifonul mare de eliberare;. 8) hârtie de înregistrare; 9) cameră de înregistrare; 10) sifonul mic de înregistrare; 11) cameră de primire. de inclinare. Pozifia pendulului este fotografiată, împreună cu umbrele gradafiilor lentilei, pe o hârtie sensibilă de sub lentilă, iluminată de un bec electric — alimentat dela o baterie de pile uscate— şi care se aprinde când ceasornicul de deasupra bateriei închide circuitul electric. Timpul după care ceasornicul stabileşte curentul electric se fixează dela suprafafă, după timpul necesar ca să 138 fie introdus aparatul în punctul unde trebue măsurată inclinarea.. Pentru expunerea necesară fotografierii e necesar un minut. Developarea fotografiei se face chiar pe podul sondei. î. Inclinometru cu sifonare [cHcjpOHHbiH HHKJIHHOMeTp; inclinométre syfo;Syfo-Bohrlochneigungs-messer; syfo-clinograph; szifon-furáshajlásmérő]: Inclinometru bazat pe principiul sifonării. Este compus din patru camere înşurubate una în alta, şi anume, de sus în jos: camera cu orificiu, în care se pune cerneală; camera cu sifonul mare, pentru liberarea cernelii prin sifonare; camera de înregistrare, în care se găseşte hârtia pentru diagramă, şi camera de recepţie a cernelii care a făcut înregistrarea, în timpul mai scurt decât o jumătate de minut, în care fluidul de înregistrare a trecut prin camera de înregistrare, fluidul marchează pe diagramă, ca o pată, o curbă de delimitare. Când se desface hârtia, se obţine o linie sinuoasă. Distanfa pe verticală, dintre partea cea mai ridicată a ondu-lafiei petei şi cel mai coborît punct al ondulafiei dă, prin citire directă, devierea dela verticală, dacă devierea este mai mică decât 10°. Dacă devierea e mai mare, o scară de pe diagramă dă, prin citire, unghiul de deviere. Aparatul se introduce în puf în acelaşi fel ca şi inclinomefrul cu sticlă cu acid fluorhidric. 2. ~ cu sticlă cu acid fluorhidric [c|)tophcto-BOAOpoAHbiH HHKJIHHOMeTp c (J)JiaKOHOM; inclinométre â flacon d'acide fluorhydrique; Bohrlochneigungsmesser mit Flufjsăureflasche; hydro-fluoric acid bottle inclinometer; fluorhidrogénsavú furáshajlásmérő]: Inclinometru simplu, bazat pe atacarea unui iub sau a unui flacon de sticlă de către o soluţie apoasă de acid fluorhidric care se găseşte în el; în câteva minute solufia corodează pe sticlă o elipsă de delimitare bine definită, care indică pozifia pe care o avea în tub sau în flacon, şi deci inclinarea acestuia fafă de verHcală. Inclinomefrul se coboară în sondă suspendat de sârma de lăcărit; la sistemul rotativ, este lăsat jos, în interiorul prăjinilor de sapă, cu ajutorul unui fir de ofel, sau e lăsat să cadă jos, în aceste prăjini. 3. ~ prin punctări [MaHT-HHKOBbiH HHKJIHHOMeTp; inclinométre â pendule; Pendel-Bohrlochneigungsmesser; pendulum inclinometer; ingás furáshajlásmérő]: Inclinometru la care un pendul compus înţeapă cu vârful o diagramă al cărei cadru a fost tipărit anterior. Momentul în care se dă punctarea, după o pauză de liniştire a aparatului, este determinat de un ceasornic, reglat înainte de introducere. 4. Incluziune [BKJnonemie; inclusion; Inklu-sion; inclusion; inkluzió]. Alg.t Relaţie între două mulfimi A şi B, în care una este submulfime a celeilalte. Se notează de obiceiu cu A Q B. V. şi sub Apartenenţă. 5. Incluziune [BKjnoneHHe nocTOpoHHHXTeji; inclusion; Einschlufj; inclusion; becsatolás]. 1. Fiz.: Material străin (solid, lichid sau gazos), de dimensiuni cel pufin microscopice, confinut într'un corp solid. —r 2. Mefl.: Material străin, de obiceiu nemetalic, de dimensiuni cel pufin microscopice, confinut într'un metal sau într'un aliaj solid. Incluziunile din ofel pot proveni din sgura de topire, din segregafii, prin desoxidare, dela particule desprinse din căptuşelile refractare ale cuptoarelor sau ale oalelor de turnătorie, etc., dar şi din metale nedisolvabile (ca, de exemplu, plumbul). Ele pot fi repartizate uniform sau grupate în bloc (segregafii), după cum materialul a fost sau nu calmat la turnare. Prin laminare sau prin forjare, incluziunile de dimensiuni mai mari sunt întinse (alungite), şi astfel caracteristicele mecanice ale ofelului după direcfia longitudinală diferă de cele după direcfia transversală. Produsele din desoxidarea prin aluminiu, cari sunt conţinute în ofel ca impurităfi fine, uniform repartizate, intervin în schimbarea structurală ca germeni (centre) de cristalizare, pe cari se depune fierul a, când se descompune ausfe-nita. Ele micşorează sensibilitatea ofelului la supraîncălzire şi favorizează descompunerea auste-nitei, la călire, reducând astfel adâncimea de durcisare. Incluziunile de sulfuri sau de metale, de exemplu de plumb, ameliorează aptitudinea de aşchiere a ofelului. Dacă, înainte de a fi turnai, metalul topit e lăsat liniştit, atât cât e necesar pentru ca impurităfile (după greutatea lor specifică) să se adune la suprafaţă sau să se depună pe fund, incluziunile pot fi înlăturate cel pufin parfial. — 3. Mineral., Pefr.: Corp străin prins în masa cristalizată a unui mineral sau a unei roce. Incluziunea poate fi de gaze, de lichide, sticloasă sau chiar cristalizată. 6. încolfire [npopacTaHHe; germination; Kei-mung; germination, sprouting; csírázás]. Agr., Ind. alim.: Formarea embrionului din seminfele de plante, când sunt puse în pământ sau în condifiuni adecvate de umezeală şi de temperatură. încolfirea este însofită de o solubilizare şi de o degradare a amidonului şi a substanfelor azotoase din corpul seminfelor, devenind mai uşor asimilabile de coiful (germenul, embrionul) format şi contribuind astfel la desvoltarea lui, până în stadiul în care poate asimila substanfele nutritive din pământ. Solubiliza-rea şi degradarea substanfelor nutritive din corpul seminfelor se fac sub acfiunea unor fermenfi nu-mifi enzime sau diastaze, cari există în locul unde se formează coiful. Pe măsura desvoltării embrionului creşte şi puterea diastazică a seminfelor încolţite, astfel că tot mai multe cantităţi de substanţe nutritive sunt solubilizate şi degradate. Proprietatea seminfelor de a desvolta, odată cu încolfirea, şi o acfiune diastazică, este folosită pe scară întinsă în industria fermentativă alcoolică nclinomeiru prin punctări. 139 (a spirtului şi a berii), la fabricarea acidului lactic pe cale fermentativă, la transformarea amidonului nefermentescibil din cereale şi cartofi în zaharuri fermentescibile (maltozâ, lactoză). în acest scop se foloseşte cel mai mult orzul, care are o mare putere diastazică. încolfirea în scopuri industriale se face artificial, în condifiuni de umiditate şi de temperatură cât mai apropiate de cele naturale. Perioada de încolfire artificială este de 8” *14 zile, în raport cu puterea diastazică necesară, care variază, atât după felul cerealelor întrebuinfate în acest scop, cât şi după produsul care trebue fabricat (alcool, bere, acid lactic). î. Incombusfibil [HeropK>HHH; incombustible; unverbrennbar, feuersicher; incombustible, fire proof; éghetetlen]. Tehn.: Calitatea unui corp de a nu arde în aerul atmosferic. 2. Incomensurabil [HecoH3MepHMbifi; incom-menşurable; inkommensurabel; incommensurable; inkommenszurábilis, kimérhetétlen]. V. sub Comensurabil. 3. Incompresibil [HecîKHMaeMbiH; incompres-sible; unzusammendruckbar; incompressible; össze-préshetetlen]. Fiz,: Calitatea unui lichid sau a unui solid de a nu admite micşorări ale volumului său prin mărirea presiunii Sa care este supus. — Nu există corpuri incompresibile. Corpurile cari admit o scădere procentuală mică a volumului, sub creşteri mari ale presiunii exterioare, se apropie de comportarea corpurilor incompresibile. 4. Inconel. MetL: Aliaj cu cca 80°/0 Ni, 14% Cr, 6% Fe şi uneori cu cca 0,2°/o Cu şi 0,4°/o Mn. Este foarte rezistent ia coroziune şi la temperaturi până la 1000°, având caracteristicele mecanice foarte apropiate de ale ofelului; poate fi prelucrat prin forjare, prin presare, tragere şi aşchiere, şi poate fi sudat şi lipit. E folosit, singur sau ca placaj al ofelului, pentru echipamente din industria alimentară şi chimică, şi pentru rezistente de încălzire electrică. (N. C.). 5. Incongruenţă [HecooTBeTCTBHe; incongru-ence; Inkongruenz; incongruence; egyezőtlenség]. V. sub Transformare peritectică. 6. Încopcîere [HaxjléCTKa; recouvrement; Ver-lappung; overiapping; bekapcsolásj. Tehn.: îmbinarea a două piese în general plate, prin intro- D “D ^-'1 □ Í > Í / □ i \ Éj/''? Incopciere sub un unghiu de 90°. Încopcîere în găuri circulare. Í) . limbă; 2) materialul (tablă) Í) limbă; 2) gaură circulară-de îmbinat. practicată în material. ducerea în golurile uneia a limbilor celeilalte, cari sunt apoi îndoite sau răsucite. în general, limbile nu suportă îndoiri repetate, şi deci încop-cierea nu poate fi demontată şi montată de mai multe ori. încopcierea foloseşte fie pentru a îmbina două bucăţi de tablă (marginile fiecăreia din table având, în acest caz, atât limbi, cât şi goluri), fie pentru a îmbina piese de tablă cu material izolant (marginile tablei având, în acest caz, limbi, iar materialul izolant, goluri). Dacă îmbinarea se face cu o singură limbă (v. fig.) şi trebue să fie mai rezistentă, lăţimea limbii (L) e egală cu diametrul găurii (D), pentru ca limba, intrând forţat, să se îngroape puţin. 7. încordător. V. Cordar. 8. încovoiere [H3rHŐ; flexión; Biegung; flexión; hajlitás]. Rez. mat.: Deformarea unui solid sub acfiunea unor forfe exterioare şi a unor reacfiuni cari, reduse la un punct al unei secfiuni transversale a solidului, dau un moment static rezultant conţinut în acea secfiune, numit moment încovoietor. Solidul poate avea una din dimensiuni mică faţă de celelalte două (de ex. o placă) sau două din dimensiuni mici faţă de a treia (de ex. bara dreaptă, curbă sau strâmbă, grinda cu inimă plină, grinda cu zăbrele, etc.). încovoierea se poate studia cu ajutorul ecuaţiilor generale ale Teoriei elasticităţii. — Teoria tehnică a încovoierii se bazează pe următoarele ipoteze şi legi: 1. Secţiunile plane normale pe „axa" corpului supus la încovoiere rămân piane şi după încovoiere (ipoteza lui lacob Bernoulli). — 2. în fiecare secţiune plană normală pe „axă" există o dreaptă, numită axa neutră a secţiunii, prin care trec toate „fibrele" corpului cari nu-şi modifică lungimea. — 3. Legea lui Hooke. — — 4. Legile Mecanicei. — Din acestea rezultă că axa neutră trece prin centrul de greutate al secţiunii presupuse uniform încărcate cu masă, şi că este dreapta conjugată, în raport cu elipsa centrală de inerţie a normalei pe vectorul momentului static care e cuprinsă în secţiune; dacă v sunt distanţele dintre elementele de arie dA ale secţiunii şi vectorul moment, şi y sunt distanţele dintre elementele de arie şi axa neutră, poziţia acesteia rezultă din condiţiunea \vydA = 0. Mai rezultă că tensiunile normale a din secţiune, şi deci lungirile specifice, sunt proporţionale cu distanţele y dintre axa neutră şi elementele de arie la cari se referă tensiunile, pozitive în partea de secfiune în care fibrele se alungesc, şi negative în partea în care acestea se scurtează, factorul de proporfionalitate fiind produsul cosinusului unghiului a dintre axa neutră şi momentul încovoietor, prin câtul dintre momentul încovoietor M din secţiune şi momentul de inerţie superficial, I = \y2dA al secţiunii în raport cuaxa neutră: M cosa Aceste alungiri şi scurtări condiţionează o rotire relativă a secţiunilor transversale ale corpului încovoiat, şi-i dau acestuia o săgeată. — în tablourile cari urmează sunt date formulele momentelor încovoie-toare, ale ecuaţiilor liniilor elastice, ale unghiurilor de rotire şi ale săgeţilor, pentru cele mai folosite cazuri de rezemări şi de încărcări ale grinzilor. 140 Grinzi cu diferite rezemări şi încărcări. Lungimile libere /, săgeţile /, înăIfimile grinzilor h, coordonatele x şi y şi alte dimensiuni lineare, în cm? forfele exterioare A, B, P, p, în kgjtensiunea de încovoiere admisibilă oa şi modulul de elasticitate E al materialului grinzii, în kg/cm2; momentul de inerfie / al secfiunii grinzii fafă de axa de greutate orizontală, în cm4. Grinzi cu diferite rezemări şi încărcări (continuare) 141 I ncărCarea Reacţiunile reazemelor Momentele încovoietoare Ecuafia liniei elastice Unghiurile de rotire Săgeata de încovoiere A=- Pc D P(l + c) l ' / Pc X ^AB ~ l MB=-Pc _Pl2crx x31 y~6Elll /3J ■ P/c2r2/4-3c X, yi~6EJ L / ' c îl _ 9 ;+cl /c2 li ( între A şi B pentru 'max x = ~ =0,577/: V3 f-JL Ü£_ EI ' 9V3; _P_ (.l + c)c2 El ‘ 3 = [p- A-B-P Pentru /4Z?! M = — P c — const. unde p — ~— = invariabil Pc Linia elastică dintre A şi B e un cerc cu raza p fx = Pl2C /,= 8 EI 4 E h &p Pc3 IEI A = B = ţ Mx = P-ţ(l-x) ^rnax=Î=0,125P/2 p/4 rx ^x3 x4 = 24£/L7 T5 7* Im - Pb - p/3 16/ 24 EI ~~5~f f Spl* 384 £/ _5_ Oa Z2 24 ’ £ & ,4 = 5: p/x t-H] ma=mb-. M, -îihi MA=MB = Mc~dl pentru C = 0,207 / îl’ T 24E/L/ 2/, X4 ,cx2 cx c + 7» 7^ T2 _7 pl* p 5^ 7 24£/Ll6 2/ r-2 /-3 4-6- + 6 c2 c3 c4] 72'~4I=‘~/11 1 2£/[{/3 /) = £■ p(u + £) - a2(3) j ^-=fí[3íI ~ (a-\~ b) x3 - P p4 ^ 12E/L10 l. 2 JLl 10îjJ = 4*2) P/l -Pb + -(/2-2*2).x X4~l -f d2x2 — lx3 4- ~ J 24 £ / L — «2(2/ — u)J / = _lK+A/< ' 12£/Uo 32 .a2/- ~~4~ -I 142 Grinzi cu diferite rezemări şi încărcări (continuare) încărcarea Reac}iunile reazemelor Momeniele încovoietoare Ecuaţia liniei elasfice Unghiurile de rotire Săgeata de încovoiere A-B = — 4 M*=S(3/2~4*2) p/4 rs* M„ -îl ' 12 y' 24EI L 8/ x3 2 x51 5 pl3 192 El / = fJA —fB — UQEl 1 1. Í1 5 E h a=*4-, b=p4 6 3 p/4 r * r = . _ . I7- • 360 £ / <- i JJL '9VF -IOV + 3^] = 0,06415p/2 pt. x = ~ =0,5774/ V 3 X° _x° 7^ /5 7p/3 ^ " 360 £/ B - ^ PjS 45 El /max = 0,00652 £/ Pt. x = 0,5193/ ,4 = 0 = p/ y c Mx=^(3P-6lx 12/ 4- 4 x2) M max 24 >, = -l^r7[l5/3-40/x2 y 960 £/L, 7 ' 960 £ / >■ + 40 x3 — 16 - /= 3 p/s p/3 ^ -^_64£/ 640 £7 40 £ A A = —P-, = 16 16 *p 5Px 16 f 5 Ihjl ^ = 432-76/] 5 PI ^=12 ___3P/ 3X" 16 PI3 p 5*H -32T/L7 3 /3 J , _p/3 >’1 32 £/-4/ 2/2 11 41 3/3 J Punctul de inflexiune la 5/ x, = — 1 22 / max 768£/ Vv: p/3 /ma* 48 El pentru X = /yi/5 ^=!p/; 5 = -p/ 8r 8 „ p/*f3 xl m „ -______/2 'ic 128?t 3 . pentru x — —i 8 M = - — max o _ p/4 rx ,-v3, ^x4_] >;“48£lL/“;’73+ Fj Punctul de inflexiune la '4 , _175 pl% tc~~W ' u pi* 1 87 £/ p/4 /max 185 £ / , / * "16L = 0,4215/ r[l +V33] Grinzi cu diferite rezemări şi încărcări (continuare). (43 încărcarea Reacjiunile reazemelor Momentele încovoietoare €cua|ia liniei elastice Unghiurile de rotire Săgeata de încovoiere A-—*!- D~~tl ■A-i-i .. 0,0596 mc = ~y~p penfru X— =0,447 / 4-2-t x "7 ■/â / Punctul de inflexiune la x =-4= = 0,775/ V 0,6 c5n J ^max 209,63 ' 2E în O pentru * = -4 = 0,447/ V 5 Ai M _p/rx_i] “ 2 L/ 4-1 _ P/F3 _ «"I bc ~ 2 U /J Ma = Mb=-T MrJ-l y= Pl3 pt2 4xH Î6£7L/2 3/3-l Punctele de inflexiune la l . 3, * = 7 51 x~ll 4 4 . Pl3 192 £ / JL if. îl 7*2 ' E ' ~h A-B — pi ■ p/4 fx2 _x3 ^ 24 £/*-/2 '/3 ma=mr=- M, _______P± B 12 pP -1 /*J 24 Punctele de inflexiune la = 0,7887 / şî : P/* 384 E1 JL ^ d ' 16 ’ £ ’ h x.. - 0,21 Ml B‘~Pl M _pür______l : 2 L 15 10/ 3 /3 p/2 ^ = -30 Mmsx = MB=-P^ V -îî— lD 46,6 penfru X = 0,548/ f/4 r ,*2 ' 120£/l /2 X3 +iT~T Punctele de inflexiune la * = 0,237/ şi x = 0,808/ /max în C pentru *-[-= 0,525 / pl4 KV|j' /= 764 £1/ A = B = Pl M = M _p/2r 5__ş_ ~"2~U8~2/ , 2xţl ~ 3 /3 J -M B = ~§£pP MC=£ v=_iiî_ri£! 12£/Lî6/2 — 4-—1 2/3 5 /5-i / = 7p/4 3840 £/ 144 1. încremeni [HHKpeMeHT; incrément; Inkre-ment; increment, increase; inkrement], F/z.: Contribuţia datorită particularităţilor structurale ale unei molecule, la valoarea refracţiunii sale moleculare. Este diferenţa dintre valoarea observată experimental şi cea calculată prin însumarea refracţiu-nilor atomice. Incrementul se datoreşte particularităţilor structurale ale moleculei. Refracţiunea moleculară, determinată experimental, a moleculelor cari conţin duble legături învecinate (conjugate) este mai mare decât valoarea calculată din refracţiunile atomice şi din incrementele dublelor legături calculate din moleculele în cari dublele legături se găsesc singure. Diferenţa se numeşte exaltaţie şi serveşte pentru a stabili existenţa unor astfel de duble legături învecinate. 2. încrucişare [cKpein,HBaHHe; croisement; Kreuzung; Crossing; keresztezés]. C. f.: întâlnirea în staţie, sau, în cazul liniilor duble, şi în linie curentă, a două trenuri cari circulă în sensuri opuse. 3. încrucişare [nepeKpéCTOK; croisement, car-refour; Kreuzung; Crossing; keresztezés]. Drum.: Locul de întretăiere a două sau a mai multor căi de comunicaţie terestre de acelaşi fel sau de feluri diferite. încrucişarea poate fi de nivel, dacă axele căilor de comunicaţie sunt în acelaşi plan, sau la niveluri diferite, dacă axele căilor respective sunt situate în plane diferite. La încrucişerile de nivel trebue să se asigure o bună vizibilitate lateralăi executându-se lărgiri, pieţe, retrageri din aliniere a construcţiilor, etc. La încrucişarea marilor bulevarde sau a mai multor străzi se construesc refugii, de obiceiu circulare, pentru a se crea un sens giratoriu de circulaţie (v. fig.), astfel ca firele de circulaţie să nu se taie niciodată perpendicular (v. Sens giratoriu). încrucişerile Ia niveluri diferite au unele căi de comunicaţie în debleu şi altele susţinute de poduri, astfel că niciun fir de circulaţie nu se poate intersecta cu un alt fir de circulaţie, de sens opus. încrucişerile la niveluri di- încrucişare cu refugiu şi cu sens giratoriu. ferite permit circularea în siguranţă cu vitese mari, în special pe autostrade. Pot avea, în plan, forma de trifoiu cu patru foi, de trompetă, etc. (v. fig.). încrucişerile dintre două căi ferate sau dintre o cale ferată şi o şosea se numesc, de obiceiu, pasaje (v.). Sin. Intersecţie, Intersecţiune. a) simplă, cu sens giratoriu; b) în formă de trifoiu cu patru foi. 4. ~ aeriană [B03flyuiHatf KpecTOBHHa; croisement aérien; Luftkreuzung, Fahrdrahtkreu-zung; trolley wire Crossing, aerial Crossing; légi keresztkapocs]. Elf.: Dispozitiv folosit la încrucişarea a două fire aeriene (de tramvaiu, de trol-leybus sau de tren electric), spre a permite ca priza de curent a vehiculelor să treacă de-a-lungul fiecăruia dintre cele două fire. Se construeşte pentru un unghiu de încrucişare fix sau variabil, până la 90°. După sistemul de priză de curent al vehiculului, încrucişarea poate fi pentru pantográf sau troleu, sau pentru rotiţă sau papuc. 5. piaţă de ~ [pas^es#; place de croisement, place d'évitement; Kreuzungsplatz, Aus-weichstelle; Crossing place, passing place; kitérőhely]. Drum.: Porţiune lărgită a unei şosele sau a unei străzi, amenajată din distanţă în distanţă pe şoselele sau pe străzile a căror parte carosabilă are o lăţime de numai 3 m (un singur fir de circulaţie), pentru a permite ocolirea vehiculelor cari vin din sens contrar. Sin. Loc de încrucişare. e. Incrusta [HHKpyCTaiţHH; incrustation; Inkrus-tation; incrustation; inkrusztáció], Silv.: Membrană secundară, compusă din celuloză, din lig-ninăT pentozani şi alţi incrustanti, atât organici cât şi anorganici, cari se formează în celulele plantelor mai bătrâne şi se depun ca o căptuşeală pe peretele primar al celulei, umplând cu timpul cea mai mare parte din spaţiul acesteia. Pe măsura lignificării acestor celule, se diminuează conţinutul în proteine. 7. Incrustant [HaKHiib, HaJiéT; matériel incrustant; inkrustierendes Material; incrusting material; inkrusztácios anyag]. Chim. fiz. V. Incrustaţie. 8. ~ în fibră [HajléT B <|)H6pe; incrustant de la fibre; inkrustierender Stoff in der Fiber; fibre en-crustrnent; rostbeli inkrusztácios anyag]. Ind. text : Substanţă străină de structura celulozică a unei fibre vegetale, care se găseşte în corpul ei. Cei mai frecvenţi incrustanţi în fibră sunt lignina şi pentozanii. 9.’ Incrustare [HHKpycTaiţHH, oöpasoBaHHe Hajié Ta; incrustation; Inkrustation, Sintern; encrust-ment, incrustation; ülepedési folyamat]. Geo/..* 1. Procesul de depunere a unei incrustaţii (v.). — 145 2. Mod de fosilizare care se realizează de izvoarele sau de apele calcaroase. Organismul care se fosilizează în astfel de condijiuni este acoperit de un strat de carbonat de calciu, care îi păstrează forma. Tufurile calcaroase şi travertinurile, cari sunt depozite vechi incrustate, cuprind resturi de vegetale, de cochilii, uneori bine conservate. V. Fosilizare. 1. Incrustare profesională [npocjpeccHOHajib* Haa HHKpyCTaiţHfl; incrustation professionnelle; Berufsinkrustierung; professional incrustation; pro-feszionális inkrusztáció]. lg. ind.: Pătrunderea unor corpuri străine în piele, fără rănire. Se produce la lucrătorii din industria metalurgică, la cioplitorii de piatră, etc. 2. Incrustafie [HHKpycTaiţHH, HajiéT; incrus-iation; Inkrustation; incrustation; inkrusztáció]. 1, Chin. fiz.: Depozit solid de material, care s'a depus dintr'o solujie sau dintr'o emulsiune şi s'a fixat pe un corp. — 2. Arta. V. Intarsio. —3. Mş. term.: Termen folosit uneori pentru crustă V. sub Depunere de piatră. 3. Incrustafie [HHKpycTaiţHH; incrustation; Inkrustation; inlay; inkrusztáció, diszités]. Tehn.: Ornamentafie tăiată într'un material şi fixată pe un alt material. Exemple: Incrustaţia de aur sau de argint în placă de o}el sau de cupru, incrustaţia de fildeş în lemn. Incrustarea în metal se efectuează prin atac cu apă tare sau cu un ac, după un desen trasat, şi apoi prin tăiere cu dalta. Dăltuirea se execută astfel, încât baza şanfului să fie mai largă decât gura lui dela suprafaţa ; se introduce apoi al doilea metal sub formă de fir, care, bătut, pătrunde în metalul de fond şi se incrustează. 4. ~ la presă [HHKpyc-TaiţHH nOCpe^CTBOM npecca; incrustation a la presse; Presseinkrusta-tion; press incrustation; sajtolási inkrusztáció]: Incrustafie de metal în metal, obţinută cu ajutorul unei prese. Operaţiunea se.efectuează aşezând pe masa presei o placă de metal, minerals, sinfer of minerals; ásványi inkrusztáció]. Mineral.: Cruste de minerale cari se depun fie în fisurile rocelor pe cari apele mineralizate circulă în mod natural prin scoarţa Pământului, fie pe conductele de captare ale acestor ape. Se formează, de obiceiu, incrustaţii de calcedonie sau de silice amorfă, de carbonat de calciu (ca aragonit sau calcit), de dolomit, când apele sunt magneziene, de ocru pur, uneori cu puţin gel de mangan din apele feruginoase, apoi de gips şi chiar de sulf. e. Incrustafie [HaKHiib, TBépAbiö ocaAOK; incrustation; Verkrustung; incrustation; vizcsőülepe-dés]. Hidr.: Depozitul solid de săruri depus de apă în ţevi, în conducte sau în rezervoare. Incrustaţiile sporesc rezistenţa hidraulică prin mărirea coefi-cientulüi de rugozitate. 7. incubafie [HHKy6au,HH; incubation; (1) Brü-ten, (2) Entwicklungszeit; incubation; költési idő]. Biol.: 1. Timpul dintre fecundare şi producerea unui organism capabil să trăiască singur, timp în care oul fecundat sufere influenţe cari au acţiune asupra desvoltarii embrionului. Incubaţia poate fi: naturală, când desvoltarea embrionului se face Incrustafie Ia presă. A) operafiunea de incrus-peste care se pun bucăţile iare ia presă; B) fragment de obiect cu incrustafie. de metal cari trebue in^ crustate. Pentru a se evita J) placa superioară a presei; o deformare şi O deterio- 2) metalul de incrustare, rare a părţilor proemi- înainte de presare; 2') me-nente, provocate de pre- talul de incrustare, după sarea bucăţilor de metal, se interpune un carton între presare; 3) metal de incrustat; 3'). parte din me- nasa presei şi placa de talul (3), deplasat de metal. talul de incrus'are; 4) car- 5. Incrustafie de mine- ton; 5) placa inferioară a rale [noKpbiBamie MHHe- presei. paJIOB HaJléTOM; incrus- tation de minéraux, encroütement de minéraux; Mineraliensinter, Mineralieninkrustation; crust of Incubafie. a) ou de găină înaintea incubaţiei; b) după 24 de ore; c) dupa 4 zile; d) după 5 zile; e) după 6 zile; /) după 19 zile. prin grija femelei pentru ouăle speciei sale; artificială, când se face cu procedee subordonate iniţiativei omului (întrebuinţarea clocitoarelor, a incubatoarelor speciale, cu sau fără agitaţia apei, după caz, în piscicultură, etc.) şi mixta, când clocires ouălor se face de către o femelă din altă specie (găina care cloceşte ouă de raţă, curca, ouă de găină, etc.). Sin. Clocire. —2. în patologie, timpul care se scurge între contagiune şi manifestarea primelor simptome ale unei boale. Acest timp depinde de înmulţirea progresivă a microbilor, cari găsesc în organismul infectat terenul favorabil desvoltarii lor, de cantitatea de toxine pe cari le secretează şi cari invadează organismul, ca şi de capacitatea de autoapărare a organismului. s. Incubator [HHKyöaTop; couveuse, incu-bateur; Brutapparat, Brutofen, Brutmaschine, Brut-anstalt; incubator, hatching house; költőhely]. Tehn.: Cutie, dulap sau cameră, de obiceiu de lemn, în cari se poate menţine o temperatură şi o umiditate constantă, după dorinţă, şi cari servesc pentru clocirea artificială. încălzirea se face fie electric, fie cu lampă cu petrol. Se folosesc în bacteriologie, în puericultură pentru creşterea 10 146 copiilor născuţi prematur şi cu debilitate congenitală, la clocirea artificială a ouălor de găină 2 Incubatoare. 1) cu apa cal dă: a) rezervor cu apa; b) tăvi pentru ouă; c) deschidere cu plăci de sticlă, duble; d) substanfe izolatoare; e) termometru; 2) cu aer cald: a) lampă da încălzire; b) placă de sticlă; c) raft pentru cya; d) intrcrea aerului cald; e) perete mcbil; 3) pentru copii prematuri. (v. Clocitoare). La clocirea artificială a ouâlor de peşte fecundate; acestea sunt aşezate în incuba- lncub3toare utilizate în piscicultura. A) incubator cu curent longitudinal; B) incubator cu curent ascendent 1) tablă de zinc găurită (sau sită); 2) ouă. toare pe site de zinc, mobile sau fixef curentul de apă putând fi ascendent sau longitudinal. î. încuietor de ace [cTpejiOHHbm kjiioh; elé d'aiguille; Weichenschlüssel; key for point lock; váltózár]. C. f.: Dispozitiv format din una sau din două chei cari se introduc în corpul încuietorii unui macaz, pentru a asigura parcursul unui tren la trecerea peste macaz. Serveşte ca să a-sigure lipirea acului (a limbii) de contra-ac şi să împiedece, după manevrarea macazului, schimbarea lui înainte de deschiderea acului. încuietorul se manevrează manual chiar la macaz, şi se foloseşte la macazurile simple şi la ce!e înzestrate cu mstalafit de blocuri. 2. ~ de control [cTpejiOHHbiH 3BMOK, koh-TpOJlbHblH 3aM0K; verrou d'aiguille, serrure d'aiguille; Kontrollschlol}, Weichenschlofj; point lock, point p^dlock; ellenörzőzár]. C. f.: Dispozitiv de înzăvonre mecanică folosit pentru ca manevrarea serialelor fixe de cale ferată să se efectueze numai pr n cheia anume destinată pentru efectuarea parcursului unui tren, ca să se postă scoate num3i când semnalul este în poziţia de liber, adică după ce s'a asigurat parcursul trenului. s. Incunabul [HHKyHaöyjia; incunable; Wie-gendruck, Inkunabel; incunable; kezdetleges nyomdászat]. Arfe gr.: Tipăritură executată în timpul cât arta imprimeriei era încă nedesvoltată (înainte de anul 1500). Incunabulele pot fi xilogra-fice, adică trase pe plăci de lemn pe cari erau gravate atât textul cât şi ilustrajiile, sau tipogra^-fice, adică tipărite cu ajutorul unor caractere mobile, de metal. 4. íncus. Meteor. V. sub Nori. 5. Indamine [HHAaMHHbi; indamines; Inda-mine; indamines; indaminek]. Chim.: Derivati ai fe- nikhinondiiminei HN=^______\___________/ — NH2, cari cuprind o serie de materii colorante. Inda-mineie simple sunt colorate în albastru sau în verde, dar sunt nestabile fată de acizi. De aceea servesc ca materii prime (indamina, verdele lui Bindschadler, etc.) la fabricarea safraninelor sau a materiilor colorante de sulf. Negrul de anilină este o poliindamină obţinută direct pe fibra de bumbac, prin imbibare cu o sare de anilină şi oxidare cu bicromat de potasiu; este mult întrebuinţat ca materie colorantă, fiind rezistent şi ieftin. 6. Indantren, coloranji de ~ [HHAaHTpéHOBbie KpaCHTejlH; colorants indanthren.es; Indanthren Farbstoffe; indanthrene dyes; indantrén festőanyagok]. Chim.: Clasă de coloranji sintetici de cadă, derivaţi din antrachinonă, caracterizaţi prin rezistenţă mare faţă de agenţii de atac (lumină, spălat, călcat, etc.). — După modul cum este condusa sinteza şi după felul materiei prime întrebuinţate, se obţin diferite grupuri de coloranţi, cunoscuţi sub numele de: grupul derivaţilor de antrachinonă (albastru de indantren), grupul derivaţilor de f a-vantren (galben de indantren), grupul derivafilor de benzantronă, etc. Numele de indantren nu este ştiinţific, ci comercial, şi se aplică, de obiceiu, tuturor coloranţilor de cadă cari prezintă rezistenţă excepţională. Coloranţii indantrenici sunt întrebuinţaţi pentru vopsit fibrele de bumbacf de in şi de viscoză; în prealabil, însă, trebue reduşi cu un reducător alcalin, mai ales hf-droxid de sodiu. Prin reoxidare revin la forma iniţială şi astfel se fixează pe fibră. Deoarece se întrebuinţează hidroxid de sodiu atât în baia de reducere cât şi în baia de vopsire, aceşti coloranţi nu au întrebuinţare în vopsirea fibrelor animale. 7. Independent [He3aBHCHMbiH; indépen lant; unabhângig; independent; független]: Calitatea unei mărimi de a putea lua orice valori, oricari ar fi valorile altor mărimi. ş. Independentă, variabilă ~ [He3aBHCHMan nepeMeHHan; variable independante; unabhân-gige Verânderliche; independem variaDie; független változó]. Mat.: Variabilă care poate lua orice valoare, într'un anumit domeniu de var a-bilitate, oricari ar fi valorile altor variabile. 9. Independente, roţi V. Roţi independente, io. Independenţei, principiul ~ acfiunii forjelor [npHHIţHII He3aBHCHM0CTH AeHCTBHfl CHJî; principe de l'indépendance de l'adion des for-ces; Prinzip der Unabhăngigkeit der Wirkung der Krăfte; principie of independence of forces; az erőhatások függetlenségi elve]. Mec.: Acţiunea unei forţe asupra unui punct material e independentă de acfiunea altor forte cari s'ar exercita simultan asupra lui. Urmează că acceleraţia unui punct material e egală cu suma vectorială a acceleraţiilor date de fiecare forţă care se exercită asupra lui. Aşa dar, acest principiu e echivalent cu principiul paralelogramului forjelor (v. Forţelor, principiul paralelogramului ~). 147 i. îndesare [ocaîKHBaHHe, pacKOBKa; refou-íage; Stauchung, Stauchen; upsetting; duzzasztás]. Mefl.: Operafiunea de t mărire a dimensiunilor f transversale ale unei piese şi de scurtare a lungimii ei, prin forjare la rece sau la cald. Piesa se poate umfla pe toata lungimea, sau numai pe o porfiune a ei. Dacă îndesarea se efectuează la cald, se încălzeşte numai porfiunea care ' trebue umflată; dacă se efectuează la rece, dimensiunile porfiunii care nu* se umflă trebue finu-fe neschimbate folosind o matrifă. Operafiunea se poate efectua prin batere în cap cli ciocanul sau, în cazul barelor lungi, prin cădere liberă în cap, pe blocul de îndesare (v.), după care urmează o formare la dimensiune în matrifă; pentru îndesare în mafrifă. a) forma iniţială; b) forma finală; 1) bară de îndesai; 2) semimafrife; 3) îndesător; 4) sensul de ciocănire; 5) umflătură din îndesare. îndesare liberă. a) forma in'fială; b) forma finala; Í) bară; 2) cleşte; 3) ciocan lucrul în serie se foloseşte presa Prin îndesare se urmăreşte scurtarea piesei sau mărirea secfiunii ei pe toată lungimea sau n jmai pe o porţiune, îndesarea se foloseşte la confecfionarea capetelor de biele, a capetelor de cuie sau de şuruburi, etc., a osiilor, pentru micşorarea diametrului bandajelor de rofi, etc. S n. Tur ire, Umflare, Refulare, Ştafu;re. •>. ~ [ynjiOTHeHHe; en-tassement; Verdichtung; press-ing; tömörülés]. Drum.: Reducerea golurilor d«ntre granulele unui material granular. Se obfine prin batere cu maiul (pilonare), prin presare, cilin-drare, vibrare, etc. în cazul maselor mari de material, ca în cazul terasamentelor, se produce şi o îndesare datorită greu-tăfii materialului de deasupra straturile inferioare. îndesat. îndesare în matriţă. 1) îndesător; 2)con-tramatrifă; 3) bară de îndesat penfru a forma un cap de şurub; 4) matriţă, lor, mai ales la a. îndesat, presă de ~ [ocaAOHHbiH npeec; presse â refouler; Stauchpresse; upsetting press; tömitőssjtó]. Mş.-unelfe: Maşină folosită pentru efectuarea opera|iunii de îndesare. Este o presa orizontală, înzestrată cu două plăci sau cu două fălci, între cari se aşază piesa de îndesat, încăl- Presă de îndesat. J) baiiu; 2) variafor de vitese; 3) electromotor; 4) falcă mobilă; 5) falcă fixă. zită sau nu în prealabil. Piesa este îndesată prin apăsarea plăcilor sau a fălcilor. Se folosesc presiuni de cca 10000 kg/cm2 penfru piesele reci, şi de cca 4000 kg/cm2 pentru cele încălzite. 4. îndesător [TpaMÖOBKa; batte du mouleur; Stampfer des Formers, Stőíjel des Formers; ram-mer, tamper; sulykoló], Mefl.: Unealtă cu care formarul îndeasă pământul de turnătorie în interior, pe lângă pereţii cutiei de format. Este constituit dintr'un mâner înzestrat cu o pană la unul sau la fiecare din cele două capete. Dacă înde-sătorul are ta un cap un disc (oerpendicular pe axa mânerului), se numeşte îndesitor-bătăfor. Uneori se folosesc îndesătoare compuse dinfr'o bară îndoită la 90° la un capei, numite îndesătoare- câ lig (v. şi sub Formare). Poate fi acţionai manual sau mecanic. îndesătorul mecanizat po3te fi: 5. ~ electric [3JieKTpHqecKan TpaMÖOBKa; fouîoir électrique; elektrischer Stampfer; electri-cal rammer; elektromos sulykoló]: îndesător acţionat electric. Cuprinde o pană prelungită cu o tijă antrenată de un motor electric printr'un sistem bielă-manivelă. De obiceiu aplică 400"*500 lovituri pe minut. Se foloseşte şi la îndesarea pământului în jurul modelului. 6. ~ pneumatic [imeBMaTHqecKaH TpaM-ÓOBKa; fouloir pneumatique; pneumatischer Stampfer; pneumatical rammer; pneumatikus sulykoló]: îndesător acfionat cu aer comprimat. Are o pană prelungită cu o tijă pe care o loveşte în cap un piston care se mişcă într'un cilindru sub acfiunea aerului comprimat. Maşina cu aer comprimat este asemănătoare ciocanului pneumatic. Are un consum de aer de 0,3 •■■0,5 m3/min 10* 148 (v. sub Ciocan pneumatic). Se foloseşte şi la îndesarea pământului în jurul modelului. t. îndesător-bătător. V. sub îndesător. 2. ^-cârlig. V. sub îndesător. 3. Index [cTpejiKa, yKa3aTejib; index; Zeiger, Marke; hand, pointer; tárgymutató]: 1. Organ de instrument sau de aparat, care indică pozifia unei anumite părji a instrumentului sau a aparatului (de ex. a echipajului mobil). Sin. Indice. — 2. Arie gr.: Sin. Indice (v.). 4. Indian [TKaHb HHAHaH; indienne; Druck-kattun, Zitz; printed calico; kartonvászon], Ind. text.: Ţesătură de bumbac, vopsită sau imprimată. 5. Indican [HHAHKaH; indican; Indican; indi-can; indikan]. Chim.: 1. Glucozida indoxilului, care se găseşte în plantele din genul Indigóiéra (India). Prin macerarea plantei cu apă, se pune în libertate indoxilul, care se oxidează la aer, trecând în indigo. — 2. Ester sulfonic al indoxilului, care se găseşte în urina mamiferelor. 6. Indicativ [Bbi3biBHOH CHraaji; indicaţii; Rufzeichen; call-signal; jelentőmód]. Meteor. V. Meteorologice, mesaje 7. Indicativ de apel al unui post de telecomunicaţii [BbI3bIBH0H CHTHaJI TejiecjDOHHaro aÓOHaTa; indicaţii d'appel d'un poşte de télé-communication; Rufzeichen eines Fernmeldesen-ders; call-signa! of a telecommunication station; távközlési állomás jelentőmódja]'. Tele.: Grup de litere caracteristice unui post de telecomunicaţii, care serveşte la chemarea lui. 8. ~ de teleimprimator [KO/ţHpoBaHHbiH Bbi-3blBHOH CHraajl; indicaţii; Namengeber; coded caii indicator; önjelentkező]. Tele.: Dispoziiiv la teleimprimător, care, la primirea unui semnal convenţional de întrebare, emite automat semnale caracteristice pentru identificarea staţiei teleimprimatoare transmitătoare. 9. Indicatoare [HHAHKaTpHCca; indicatrice; Indi katrjx; indicatrix; indikatrix]. Geom.; în general: Curbă auxiliară în studiul curbelor sau al suprafeţelor. De exemplu, indicatoarea sferică a tangentelor é locul geometric al extremităţii unui vector cu originea fixă, egal cu vectorul-unitate (versorul) tangent la o curbă, iar indicatoarea sferică a binormalelor e locul geometric al unui vector cu originea fixă, egal cu vectorul-unitate (versorul) după bînormala la o curbă. io. ~ [HH/ţHKaTpHCCa; indicatrice; Indikatrix;indicatrix; indikatrix]. Mat.: Hipersuprafaţa L(xj..., xn, Si» • • ■ i £n)~ 1 în spaţiul variabilelor £lf..., £n, unde L(x, £) este funcţiunea fundamentală lagran-giană — se numeşte indicatoarea spaţiului în punctul xlt..xn. Indicatoarea este convexă şi nu conţine niciun segment de dreaptă, în cazul elementelor lineare pozitiv regulate, şi când L > 0. 11. ~ [HHftHKaTpHCca; indicatrice; Indikatrix; indicatrix; indikatrix]. Opt.: Suprafaţa care reprezintă variaţia indicilor de refracţiune ai razelor birefractate în f&incfiune de direcţie. Proprietăţile optice ale cristalelor cubice sunt definite de o indicatoare sferică. Indicatoarea are forma unui elipsoid de revoluţie, în cezul cristalelor din sistemul petratic şi hexagonal, şi a unui elipsoid cu trei axe, în cazul cristalelor cu o simetrie inferioară. 12. ~ [xapaKTepncTHqecKaHKpHBaH;courbe caractéristique; charakteristische Kurve; characteristic curve; jellegzetes görbe]. Mine: Curba care reprezintă grafic legătura dintre debitul de fluid Q al unei sonde (purtat în ordonate), în funcţiune dedi-ferenţa de presiune Ap dintre presiunea de echilibru a stratului şi lndica)oare de curbe de nivel. presiunea efectiv existentă la fundul găurii de sondă (purtată în abscise). în figura alăturată, I reprezintă indicatoarea unei sonde care cfeschide un strat în care lichidul curge conform legii Darcy, II indicatoarea unei sonde care deschide un strat în care lichidul curge după legea modificată pentru a finea seamă de prezenţa gazelor libere, iar III reprezintă indicatoarea unei sonde care deschide un strat în care lichidul curge în regim pelicular. îs. ~ de difuziune a unei suprafeţe [xapaK-TepncTHHecKaH KpHBaa pacceHHHH hjio-Ilţa/pi; indicatrice de diffusion d'une surface; Diffusionscharakterisiik einer Oberflăche; characteristic diffusion curve of a surface; egy felület difu-ziós jellegzetessége]. Fiz.: Suprafaţă, respectiv curbă polară, care reprezintă în ordonate factorul de difuziune al unei suprafeţe, în funcţiune fie de direcţia de observaţie (indicatoarea de difuziune la direcţie de incidenţă dată), fie de direcţia de incidenţă (indicatoarea de difuziune la direcţie de observare dată), trecute în abscise. (Factorul de difuziune al unei suprafeţe pentru direcţii -date ale razelor incidente şi difuzate e produsul prin 7C al raportului dintre strălucirea şi iluminarea suprafeţei). 14. Indicatoare de emisiune. V. Emisiune, indicatoare de îs. Indicatoare, hârtie ~ de polaritate [no-JiíociiaH őyMara, JiaKMycoBan őyMara; papier-pőle, papier cherche-pőle; Polsuchpapier, (Pol-) Reagenzpapier; pole paper, pole finding paper; polus-reagens papir]. Elf.: Hârtie de filtru îmbibată cu o substanţă reactivă (de ex. fenolftaleină), folosită pentru determinarea polarităţii conductelor legate la o sursă de curent continuu. Polaritatea se determină aducând firele — cari sunt în legătură 149 cu cei doi poli ai sursei — în contact cu hârtia înmuiată în apă, astfel încât capetele lor să ajungă la distanţa de 10 mm între ei; hârtia se colorează în roşu în dreptul polului negativ. Prin trecerea curentului electric, apa se disociază în ioni pozitivi de HaO+ (cationi) şi în ioni negativi de OH“ (anioni); cationii migrează spre polul negativ (catod), unde colorează hârtia în roşu. V. şi Hârtie indicatoare. î. Indicator [HHAHKaTop; indicateur; Indikátor; indicator; indikátor, jelző]. Chim.: Substanfă cu ajutorul căreia se poate determina cu suficientă precizie punctul final al unei reacţii de titrare, sau concentraţia actuală în ioni de hidrogen a unei soluţii ori a unui lichid. Substanţele cari se folosesc ca indicatori sunt foarte variate. După natura reacţiei de titrare în care sunt folosiţi, indicatorii pot fi clasificafi cum urmează: 2. ~ de adsorpţie [aAC0p6u,H0HHbiH hhah-KaTOp; indicateur d'adsorption; Adsorptionsindi-kator; adsorption indicator; adszorpcios indikátor]: Indicator care marchează punctul final de titrare, schimbându-şi coloarea, ca urmare a adsorpţisi selective produse între el şi precipitatul format în titrare. Se foloseşte în unele reacţii de precipitare ale analizei volumetrice. Astfel, fluores-ceina, diclorfluoresceina, eozina, uranina (sarea de sodiu a eozinei), albastrul de bromfenol sau purpura de bromcrezol sunt adsorbite selectiv de clorură, bromura sau iodura de argint, formate când se titrează ionii de clor, de brom sau de iod, cu o soluţie de azotat de argint. Indicatorul de adsorpţie este cu atât mai bun, cu cât ad-sorpţia lui pe precipitatul adsorbant se face mai repede în zona punctului de echivalenţă. Adsorpţia acestor indicatori este influenţată de unii factori, ca iluminarea precipitatului, temperatura de lucru, concentraţia în ioni de hidrogen a mediului în care se face titrarea, ca şi de unii ioni străini prezenţi în mediul de titrare, cum sunt, de exemplu, ionul rodan, ionul mercuros, ionul de plumb sau de cupru. 3. ^ de amestec[yAasaTejibcocTaBacMecH; indicateur de mélange; Mischindikator; mixture indicator; keverékjelző]. V. sub Indicator de neutralizare, Indicator de pH. 4.de fluorescenţă [HHAHKaTop 4)JiK)opec-ireHipiH; indicateur de fluorescence; Fluoreszenz-indikator; fluorescence indicator; fluoreszcensz indikátor]: Indicator care îşi schimbă coloarea fiuorescenţei observate în lumină ultravioletă, pentru o variaţie minimă a concentraţiei în ioni de hidrogen la punctul de echivalenţă (punctul final de titrare). Indicatorii de fluorescentă sunt folosiţi în unele reacţii de neutralizare, în special în cazul soluţiilor sau ai lichidelor colorate (uleiuri sulfonate, ape industriale, sucuri de fructe, vinuri roşii, etc.), unde nu mai pot fi folosiţi indicatori de neutralizare. Se întrebuinţează mult în micro-analiză, fiindcă sunt foarte sensibili la punctul final de titrare. V. Tabloul Indicatori de fluores-cenţă, p. 150. 5. ~ de neutralizare [yKa3aTejib HeÖTpa-jiH3au;HH; indicateur de neutralisation; Neutra-lisationsindikator; neutralization indicator; semfe-gesitési indikátor]: Materie colorantă organică, cu structură chimică variată, în general un acid sau o bază, având constanta de disociere mică, şi a cărei coloare este influenţată, net de concentraţia în ioni de hidrogen a soluţiei de titrare, ceea ce permite Să se determine punctul final al unei reacţii de neutralizare. Disocierea indicatorului de neutralizare este legată de o schimbare a constituţiei lui chimice şi se produce după „legea" acţiunii maselor. Astfel, dacă se notează un indicator acid cu H Ind, anionul, cationul şi indicatorul nedisociat, cari se găsesc în soluţia apoasă, satisfac relaţia: [H*] [lnd“ [H Ind] = K Ind/ i£lnd fiind constanta de disociere a indicatorului, Relaţia arată că, pentru o creştere a concentraţiei ionilor de hidrogen într'o soluţie (care se titrează în prezenţa indicatorului Hlnd) va apărea coloarea „acidă pură", determinată de raporlul: [K Ind] [//Ind] Und"] iar penfru o creştere a ionilor hidroxil, va apărea coloarea „alcalină pură", determinată de raportul: [KInd] [//Ind] [//+] ’ Din relafia de mai sus rezultă că schimbarea colorii unui indicator, sub acţiunea ionilor de hidrogen sau de hidroxil, nu se poate face brusc, ci treptat, într'un anumit domeniu de pH. Acest domen:u de pH, care este limitat printr'o deosebire netă de coloare, se numeşte interval sau zonă de viraj. în interiorul lui, coloarea indicatorului este un amestec de coloare „acidă" cu coloare „bazică". Un indicator de neutralizare este cu atât mai bun pentru efectuarea unei analize volumetrice de neutralizare, cu cât coloarea „acidă" se deosebeşte mai mult de cea „bazică". Penfru executarea corectă a unei reacţii de neu- ] galben de âlizarinâR tenolftaleină ) tropeolină 000 turnesol '} para nitrofenol rmu de metil cristal violet Variafia pH-ului în timpul tifrarilor. /) 10 cmSHCI 0,1 n titrat cu 10 cm"! NaOH 0,1 n; II) 10 cm3CHâCOOH 0,1 n titrat cu 10 cm3 NaOH 0,1 n; III) 10 cmSHCI 0,1 n titrat cu 10 cnv NH4OH 0,1 n. tralizare, indicatorul trebue astfel ales, încât intervalul lui de virare să fie cuprins în zona de pH 150 Indicatori de fluorescentă Indicatorul Intervalul de virare Schimbarea colorii fluorescentei prin virare Eozină 0,0 0,3 verde Benzoflavină 0,3 1,7 deia galbenă la verde 3, 6-dioxiftaiimidă 0,0 2,4 dela albastră la verde 4-etoxiacridona 1,2 3,2 dela verde la albastră 3, 6-tetrametil diaminoxantonă 1,2 3,4 dela verde la albastră , Esculină 1,5 2 albastră ,3 -nafti lamina 2,8 4,4 dela incoloră ia violetă Acid saliciiic 3,0 dela incoloră Ia albastră închisă Floxină 3,55 • • • 5,0 dela incoloră la albastră închisă Eritrozină 4,0 4,5 dela incoloră la galbenă deschisă Fluoresceină 4,0 4,5 verde Diclorfluoresceină 4,0 4,6 verde p-mefilescuietină 4,0 ••• 6,2 dela incoloră la albastră Rezorufină 4,4 6,4 dela incoloră ia portocalie Acridină 5,0 verde 3, 6-dioxixantonă 5,4 7,6 dela incoloră la albastră-violetă 3, 6-dinitrilul acidului dioxiftaiic 5,8 ••• 8,2 dela albastră la verde Chinină 0,0 dela albastră nu-mă-uita la violetă 3, 6-dioxiftalimidă 6,0 ••• 8,0 deîa verde la galbenă-verde Umbeliferonă 6,5 ... 7,5 dela incoloră la albastră p-metilumbeliferonă 7,0 deîa incoloră la albastră Acid cumaric 7,2 ... 9,0 dela incoloră la verde Acid 1, 4-naftolsulfonic 8,2 dela albastră închisă la albastră deschisă Galben de acridină 8,4 10,4 deîa incoloră la galbenă-verde [S-naftol 8,6 dela incoloră la albastră Clorură de etoxifeniInaftostiibazoniu 9,0 11 dela verde la incoloră Acid 1, 2-naftolsulfonic 9,4 dela albastră închisă la albastră deschisă Acid 3, 6-p-naftoidisulfonic 9,5 dela albastră închisă la albastră deschisă Chinină (a doua virare) 9,5 ... 10 dela violetă la incoloră Cumarina 9,8 12 dela verde -închisa- la verde deschisă Cotarnină 12,5 dela galbenă la albă Acid a-naftionic 12 13 dela albastră-azurie la verde ^ Acid p-naftionic 12 13 dela albastră-azurie ia violetă în care se produce neutralizarea, cum se poate observa în diagrama de sub Indicator de neutralizare. Tabloul indicatori de neutralizare (v.) cuprinde indicatorii folosiţi mai des în analizele de neutralizare, intervalul lor de virare, coloarea dela care virează şi coloarea în care virează. Pentru obţinerea unei virări cât*mai nete (în special când titrarea 'trebue făcută la un anumit pH) se folosesc amestecuri de indicatori, cunoscute şi sub numele de indicatori de amestec. Astfel, un amestec de galben de dimetil cu albastru de metilen în părţi egale (0,1% în soluţie alcoolică) constitue un indicator de amestec care virează net la pH 3,25, deia albastru-violet la verde; un amestec de o parte roşu neutral cu o parte albastru de metilen (0,1% în soluţie alcoolică) dă un indicator de amestec care virează net la pH 7,0, dela albastru-violet la verde; un amestec de fenolftaleină cu timolftaleină în părţi egale (0,1% în soluţie alcoolică) dă un indicator de amestec care virează net la pH 9,9, dela incolor la violet. Indicatorii de amestec, ca şi indicatorii de neutralizare, suntfolosiţi şi pentru determinarea pH-uIui. î. Indicator de oxidoreducere [HHftHKaTop OKHCJieHHH-BOCCTaHOBJieáHH; indicateur d'oxy-doréduction; Oxydoreduktionsindikator; oxidore-duction indicator; oxidoredukciós indikátor]: Indi- Indicatori de neutralizare 151 Indicatorul Intervalul de virare Schimbarea de coloare observată prin virare Violet de metil (penta- şi hexa-metil-para-fucsină) 0,1 3,2 dela albastră la violetă Albastru de bromfenol (tetra-bromsulfon-ftaleină) 3,0 •■ 4,6 dela galbenă la albastră-violetă Roşu de Congo (benzidin-diazo-meta-acid amidobenzensu!fonic-1-naftilamin-4-sulfonat de sodiu) 3,0 5,2 dela roşie-albastră la roşie iM etil oranj 3,1 •■ 4,5 dela portocalie Ia roşie Verde de bromcrezoi (tetra-brom-meta-crezol-sulfonftaleină) 4,0 ■■ 5,6 dela galbenă la albastră Lacmoid 4,4 •• 6,4 dela roşie la albastră Roşu de metil (acid dimetil-aminoazobenzen carbonic) 4,7 •• 6,4 dela roşie la galbenă Roşu de clorfenol (diclorfenohsulfonftaleină) 5,0 •• 6,6 dela galbenă la roşie Para-nitrofenol 5,0 7,0 dela incoloră la galbenă Turnesol (azoiitmin) 5,0 •• 8,0 dela roşie la albastră Purpuriu de bromcrezoi (dibrom-orio-crezol-sulfonftaleină) 5,2 •• 6,8 dela galbenă la purpurie Alizarină sulfonată de sodiu 5,5 ■■ 6,8 dela galbenă la liliachie Albastru de b romii moi (dibrom-timolsulfon-ftaleină) 6,0 7,6 dela galbenă la albastră Roşu de fenol (fenolsulfonftaleina) 6,8 ■■ 8,0 deîa galbenă la roşie Roşu „neutral" (asim.-clorură de dimetildia-mino-fenazină) 6,8 8,0 dela roşie la galbenă-portocalie Acid rozolic 6,9 •• 8,0 dela roşie la galbenă Roşu crezol (o-crezolftaleină) 7,2 •• 8,8 dela galbenă la roşie a-naftolftaleină 7,2 - 8,7 dela galbenă-roză la verde Curcumină (acid sulfanilazodifenil-aminosul-fonic) 7,4 8,6 *dela galbenă la roşie-brună Albastru de timol (timoisulfonftaleină) 8,0 •• 9,6 dela galbenă ia albastră Fenolftaleină 8,5 •■10,5 dela incoloră la roşie a-naftolbenzeină ; 9,0 •■11,0 dela incoloră la albastră Timoiftaleină 9,3 •■10,5 dela incoloră la albastră Galben de alizarină (sarea de sodiu a acidului sulfanilazosalicilic) 10,1 ■■12,1 dela galbenă la liliachie Nitramină (pieriJmetilnitramină) 10,8 ■•13,0 dela incoloră la roşie-brună Tropeolină O (sarea de sodiu a acidului sul-ianilazorezorcinic) 11,0 ■■13,0 dela galbenă la portocalie-brună câtor care, adăugit unei reacţii de oxidoreducere, arată punctul ei final de titrare, prin faptul că are o acţiune indicatoare specifică fie faţă de soluţia reducătoare, fie fajă de soluţia oxidantă (de ex., în tiirările iodometrice, amidonul este un indicator cu acţiune specifică faţă de iod sau faţă de ionui JŢ, cu care formează o combinaţie colorată în slbcstru închis), fie că indicatorul se oxidează sau se reduce singur în prezenţa componenţilor reacţiei (de ex. benzidina, care este colorată în galben pentru un anumit potenţial de oxidare în mediu puternic acid, şi în albastru pentru alt potenţial de oxidare, în mediu acid sau neutru) trecând în combinaţia: H2N-C6H4-C6H4-NH2' slab I HCI LH2N-C6H4-C6H4-NH2 Sin. Indicator redox. i. Indicator de pH [HHAHKaTOp pH; indicateur de pH; pH Indikátor; pH indicator; pH jelző]: Indicator de neutralizare, care are o zonă de virare cu limite strânse (de obiceiu câteva zecimi de 152 unităţi de pH) şi cu ajutorul căruia, prin schimbarea de coloare produsă, se măsoară concentraţia actuală a ionilor de hidrogen (adică şi pH-ul) dintr'o soluţie sau dintr'un lichid. De multe ori, pentru obţinerea unei zone de virare cât mai strânse, se folosesc amestecuri de neutralizare ca indicatori de pH. V.şi sub indicator de neutralizare. 1. Indicator de precipitare [HH#HKaTop ocanc-AeHHH; indicateur de précipitation; Făllungsindika-tor; précipitation indicator; csapadékjelző]: Indicator folosit în reacţiile de precipitare ale analizei volumetrice. Indică punctul final de titrare prin formarea unui precipitat colorat sau a unei combinaţii colorate. Frecipitatul colorat e greu solubil şi se depune în momentul când s'a consumat substanţa dozată (de ex. formarea cromatului de argint, care e un prec’pitat roşu, la titrarea ionului de clor cu azotat de argint în prezenţa cromatului de potasiu ca indicator); combinaţia colorată se formează între el şi anionul sau cationul soluţiei cu care se titrează, ceea ce are ca urmare schimbarea colorii soluţiei la punctul de echivalenţă (de ex.: formarea rodanurii de fier, care e de coloare roşie-brună, la titrarea ionului de argint cu rodanură de potasiu, în prezenţa sulfatului de fier şi amoniu ca indicator). 2. Indicator [yKa3aTejib; indicateur; Indikátor, Anzeiger, Zeiger; Jndicator, gauge; indikátor, mutató]. Tehn.: Aparat care arată valoarea unei mărimi, în general, indicaţia dată fiind trecătoare şi lipsită de precizie; uneori dă numai indicaţii calitative, adică arată dacă mărimea este cuprinsă între anumite limite. Există şi indicatoare, înregistratoare (v. sub înregistrator) şi integratoare (în acest caz, ele intră în categoria contoarelor). Unele indicatoare, numite indicatoare combinate, sunt compuse din mai multe instrumente, cari indică mărimi de naturi diferite (ex. indicator de viraj şi de inclinare). — După mărimea măsurată, indicatoarele pot fi: 3. Indicator de acceleraţie [yKa3aTejib yCKOpeHHH; indicateur d'accélération; Beschléunigungsindi-kator; accelerometer; gyorsulási mutató], Av.; Indicator de pilotaj care mescară acceleraţiile avionului. Se bazează pe forţele inerţiale cari se exercită asupra unei mase accelerate, care este legată de un resort antagonist şi care îşi schimbă poziţia de echilibru. V. Accelerometru. Indicator de accelerafie verticală (acoelerometru). R) resort de suspensiune; M) masă grea, suspendată; T) tub de ghidaj; L) lichid amortisor, G) gradafie în multipli de g (acceleraţia gravitaţiei ferestre); P) placă de fixare la tabloul de bord. 4. Indicator de frecvenţă: Sin. Frecventme-tru (v.). 5. Indicator de glisadă [yKa3aTejib CKOJib/Ke-HHH (cJiHna); dicateur de glissement; Abrutschsn-zeiger;slip indicator; lecsúszási indikátor]. Av.; Aparat folosit pentru sborul de noapte sau în ceată, care indică la — tabloul de bord — înclinările avionului pe aripi, glisada şi deraparea. Are aceleaşi organe ca şi indicatorul de incidenţă (v.), dar axa de rotaţie a giruetei duble şi suprafeţele directoare sunt verticale. — Cadranul indicator cu lămpi este gradat în jumătăţi de grade, gradarea extinzându-se dela 0° la 4°, la stânga şi la dreapta. a. Indicator de greutate fyKasaTeJibTflîKecTH; indicateur de poids; Gewichtsanzeiger, Gewichts-indikator, Drillometer; weight indicator, drillme-ter; súlyindikátor]. Mine: Aparat pentru controlul operaţiunilor de săpare a sondelor. Are o ploscă cu membrană, apăsată de o porţiune deviată a ca-murii cablului de sapă care este ancorată la turlă (capătul mort), şi o conductă de legătură a acesteia cu un tub Bourdon; indicaţiile pe cari le dă tubul Bourdon privitoare la presiunea lichidului comprimat în ploscă de porţiunea deviată a cablului supus la întindere se traduc pe cadranul indicatorului în indicaţii de greutate a sarcinii la cârlig (v. fig.). Afară de organele de reglare şi de corecţie de temperatură, indicatorul reuneşte, la acelaşi panou, şi un indicator vzî Plosca indicatorului de greutate. Í) corpul ploştii; 2) membrană elastică de etanşare; 3) piston de reazem; 4) cablu; 5) cârlig de .fixare; 6) cârlig ajustabil; 7) tub de transmitere a .presiunii. de turaţie a mesei, un manometru pentru presiunea medie la care este efectiv admis aburul în maşină, ceea ce indică, cu aproximaţie de un factor, cuplul transmis mesei, dispozitivul numit incorect „vernier", care este un indicator de greutate cu scară extinsă prin amplificare, destinat citirii micilor diferenţe de greutate survenite în cursul operaţiunilor de săpare sau de instrumentaţie, şi un manometru care indică presiunea de injectare a fluidului de sapă (v. fig., p. 153). Sin. Drilometru. 7. Indicator de nivel [yKa3aTejib ypoBHH; indicateur de niveau; Flüssigkeitstandanzeiger; le-vel indicator, level-gauge; folyadékállás-mutató], Tehn.: Dispozitiv sau instrument care indică înălţimea până la care se găseşte lichidul dintr'un recipient. Poate fi cu indicare directă, dacă însăşi faţa lichidului indică, pe o scară gradată, nivelul, 15£ de exemplu Ia sticlele de nivel şi la mirele limnime-trice (v.) — sau cu indicare indirectă, dacă un flotor sau un sisfem aneroid transmite în afara recipientului, printr'un dispozitiv adecvat, variaţiile de nivel, indicatoarele de nivel pot fi pentru rec’piente deschise sau sub presiune, şi pot diferi după natura lichidelor. — Exemple: î. Indicator de nivel [rjiyŐHHHbift yKa3aTejib ypOBHH; indicateur de niveau; Tiefenzeiger; depthograph, sonoiog; mélységmutató]. M/ne: Dispozitiv care permite determinarea nivelului hidro-sau oleostatic, hidro- sau oleodinamic, în gaura de sondă. Pentru adâncimi mici (100"*200m) se folosesc plutitoare cu fir de suspensiune. La adâncimi mai mari e posibil ca firul să se înţepenească; de aceea se foloseşte în aceste cazuri un dispozitiv care înregistrează, după amplificare, undele sonore sau de depresiune reflectate de nivelul de lichid şi, pentru reperare, diferite obstacole partiale situate la adâncime cunoscută, ca mufele de legătură şi racul de ancorare sau de siguranţă. Sursa iniţială de unde poate fi constituită de explozia unui cartuş, sau de o descărcare de presiune a coloanei (undă de depresiune), care dă rezultate mai pufin exacte. Sin. Ecometru, Ecolog, Sonoiog. 2. ~ de nivel de apă [BOAoyKa3aTejib, yKa3aTeJlb ypoBHH BO^bi; indicateur de niveau d'eau; Wasserstandanzeiger, Wasserstandzeiger, Wasserstand; water gauge, water level indicator; vizállásmutató], Tehn.: Instrument care permite cunoaşterea nivelului apei dintr'un recipient. Indicatoarele de nivel folosite la recipientele deschise, ca lacuri sau basine de alimentare, ecluze, castele de apă, etc., în cari lichidul este supus numai presiunii atmosferice, pot fi cu flotor, pneumatice sau de tipul mirelor limnimetrice (v,). La primele, flotorul este în legătură cu un ac mobil care se deplasează în fafa unui cadran gradat (v. şi Maregraf) sau stabileşte o serie de contacte eledrice; cele pneumatice constau dintr'un clo- pot cu aer, scufundat, de obiceiu, într'o adâncitură? din fundul recipientului, şi al cărui volum de aer interior, comprimat de coloana de apă de deasupra clopotului, transmite presiunea corespunzătoare la un manometru. Exemple: la centrale hidroelectrice sau la uzine de apă se folosesc instalaţii asemănătoare cu cea ri______ din fig. alăturată, spre a _;r_rî: indica la distanfă nivelul apei dintr'un Iac respectiv dintr'un basin de alimentare/în figură, cifrele indică: (Í) apă; (2) flotorul; (3) lanful calibrat; (4) şi (4a) contacfoare cu pozifie reglabilă; (5) contragreutate; (6) furcă oscilantă dublă, care este lovită de contactoarele (4) la „plin", respectiv (4a) la „gol" şi care stabileşte contactul (8), respectiv (7); (9) conductoare electrice, între postul emi|ător de indi-cafii (la basin) şi postul receptor (la uzină); (10) şi (ÍÍ) relee şi sonerii de „gol", respectiv de „plin", cari, la închiderea contactului (8), respectiv (7), sună şi lasă să. cadă placa (12) cu inscripţia „gol", respectiv (13) cu inscripfia „plin"; (14) cale de curent (derivaţie) care scurt-circuitează bobina (16), de rezistentă foarte mare; butonul (Í5) întrerupe soneriile prin deschiderea contactului (17), ceea ce-face să treacă curentul prin bobina (Í6); aceasta Indicator de nivel de apa, :a> distanţă, cu flotor şi transmisiune electrică. Schema de legături a indicatorului de greutate. Í) indicator de greutate; 2) vernier; 3) tahometru; 4) manometru pentru presiunea noroiului; 5) manometru pentru presiunea aburului la intrarea în maşină. 154 menfine contactui (17) deschis, până ce contactul (8), respectiv (7), înfrerup din nou curentul; curentul pentru funcfionarea instalafiei este furnisat de bateria (18). Indicatorul din figură indică numai poziţiile de nivel limită („plin" şi „gol"). Poate ii înlocuit printr'un înregistrator care redă în detaliu toate vanafiile de nivel, sau poate pune automat în funcţiune electropompele de alimentare sau de golire a rezervorului de apă. V. şi Maregraf. Indicatoarele de nivel pentru recipientele sub presiune sunt construite spre a putea fi folosite pentru o presiune mai mare decât cea atmosferică, de exemplu la căldări de abur, la hidrofoare, etc. — Principalele forme de construcfie a indicatoarelor de niyel pentru căldările de abur sunt următoarele: — Două robinete (v.fig. A) aşezate unul la nivelul maxim al apei din csldsre şi altul la nivelul minim, prin deschiderea cărora se verifică nivelul. O sticlă de nivel, care constă dintr'un tub de sticlă vertical, pus în legătură cu spaţiul de abur şi cu volumul de apă al căldării (v. fig. C), înzestrat cu robinete sau cu supape automate de izolare în caz de spargere, şi cu un înveliş care protejează, în acest caz, [personalul; un astfel de in- A) Robinet indicator de nivel de apă: a) orificiu pentru des- fundare. B) Secfiune orizontală prinft'un indicator (sticlă) de nivel Kiinger: J) tub de sticla, care comunică cu căldarea de abur; 2) armatură metalică de protecfiune; 3) cadru metalic; 4) sticlă specială, călită; 5) garnituri; 6) faţete. C) Indicator de nivel de apă pentru căldare de abur: Í) sticlă de nivel; 2) robinete de izolare; 3) flanşă de montaj; 4) canal de legătură cu spafiu! de abur al căldării; 5) canal de legă-lură cu volumul de apă al căldării; ó) deschideri, penfru curăţirea de piatră incrustată a robinetelor şi a canalelor (2), (4) şi (5); 6a) capace etanşe; 7) robinet de purjare; 8) capac şi orificiu pentru înlocuirea sticlelor de nivel. dicator este şi indicatorul de nivel Klinger, care permite o citire uşoară prin faptul că are faţete verticale (v. fig. 8) pe fafa interioară, cari fac ca volumul ocupat de apă să apară negru, iar cel ocupat de abur, argintiu. Indicatoare pentru căldările foarte înalte, de exemplu pentru cele acva-tubulare, cari permit citirea nivelului lângă focar, fără ca fochistul să se urce pe punţile căldării (v. fig.). Indicator de nivel de apă penfru căldări de abur, foarte înalte. A) dispozitiv aşezat la înălfimea nivelului apei d n căldare; 8) dispozitiv aşezat în dreptul focarului; Í) spaţiu. inelar cu apă de condensare, de nivel constant, în legătură cu spaţiul de abur al căldării; 2) spaţiu în legătură cu volumul de apă al căldări i; 3) tuburi de comunicaţie; 4) membrană elastică, echilibrată când apa din (2) este la nivelul mediu; când nivelul în (2) scade, respectiv creşte, presiunea în spaţiul (4a) şi pe faţa din dreapta a membranei scade*, respectiv creşte; 5) pârghie vibratoare; 6) tub elastic, etanş; 7) ac indicator; 8) geam; 9) cadran gradat. 1. Indicator de nivel de uleiu [yKa3aTejib ypoBHH Macjia; indicateur de niveau d'huile; ölmeíjstab; oii measuring rod; olajállásmutató]: Tijă gradată, care se introduce în carterul inferior al motoarelor de automobil (baia de uleiu) pentru a se constata, prin înmuiere, nivelul uleiului şi calitatea lui. 2. Indicator de poză. foto.: Sin. Exponometru, Pozometru. 3. Indicator depresiune |"yKa3aTeJlb AaBJie-hhh; indicateur de pression; Druckanzeiger; pressure indicator; nyomásmutató]. Tehn.: 1. V. Manometru. —: 2. Instrument care indică presiunea unui fluid. — Exemple: 4. ~ anemometric. V. Anemometru. s. ~ de presiune de uleiu [yKa3aTejib #aB-jieHHH Macjia; indicateur de pression d'huile; 01-druckanzeiger; oii pressure indicator; olajnyomás-mufató]. Nav. a.: Instrument de bord, care arată pilotului presiunea uleiului de ungere dela motoare. Se compune din: un manometru M; un tub foarte subfire (1 "‘4 mm diametru) T, umplut cu un lichid pentru transmiterea presiunii; un vas | V, cu membrană despărfitoare, astfel că lichidul i controlat şi lichidul transmifător nu sunt niciodată | în contact (v. fig.). Se pune în legătură cu pompa ! de uleiu, dar poate fi montat şi penfru indicarea 155 presiunii de benzină. Aparate asemănătoare se folosesc, uneori, şi la automobile, etc. indicaior de presiune (peniru uleiu sau benzină), manometru! indicatorului; P) Intrarea fluidului sub presiune (în cazul uleiului, în legătură cu conducta de refulare a pompei de ungere); A) axul acului indicator, i. Indicator de presiune penfru maşini cu piston [y KasaTejib ftaBJieHHH jţjia nopiuHeBbix MaiiraH; für Koibenmaschinen; pressure indicator for piston engines; dugattyús-gépi nyomásindikátor]. Mş. ferm.: Indicator care serveşte la redarea grafică a variafiilor de presiune ale fluidului în maşinile cu piston. De obiceiu, un astfel de indicator se compune din: un cilindru indicator în care se deplasează un pision, o fată a acestuia fiind pusă în legătură cu atmosfera sau cu inferiorul cilindrului maşinii de încercat, printr'un robinet cu trei căi; un resort elicoidal antagonist care asigură o deplasare a pistonului proporţională cu presiunea. Printr'un sistem de tije (timoneria indicatorului, pantográf), pistonul mişcă un creion care face înscrieri pe o foaie de hârtie fixata pe cilindrul port-hârtie al indicatorului; acest cilindru este rotit printr'o sfoară pusă în legătură cu tija pistonului maşinii, şi e readus în pozifia inifialâ printr'un resort antagonist. Deplasările pistonului indicator şi ale creionului fiind proporfionale cu presiunea, iar rotaţia cilindrului port-hârtie proporţională cu Indicatoare de presiune pentru maşini cu piston. ,A) cu resort interior (cald); 8) cu resort exterior (rece), întins; î) cilincru indicator; 2) piston indicator; 3) intrarea în cilindru a fluidului dela maşina de încercat; 4) piulifă de strângere, cu aripi; 5) orificii de scăpare a fluidului în atmosfera; 6) resort cald, comprimat; 6a) resort rece, întins; 7) timoneria indicatorului (pantograf); 8) creion înregistrator; 9) cilindru port-hârtie; 10) sfoară de acţionare a cilindrului port-hârtie, în legătură cu tija pistonului maşinii de încercat. indicateur de pression pour machines â piston, j deplasarea pistonului maşinii, creionul va trasa manographe de machine â piston; Druckindikator | diagrama indicată p = f(v). Sensibilitatea indica- 156 torului depinde de resortul antagonist; în general, acesta este un resort elicoidal cu dublă spiră, cu capetele celor două ramuri fixate într'o piuliţă. Indicatorul poate fi cu resort interior (cald), de constructie mai veche, la care indicaţiile pot fi neprecise din cauza încălzirii resortului, care e aşezat în interiorul cilindrului indicator; el poate fi cu resort exterior (rece), care poate fi întins sau comprimat şi e aşezat în afara cilindrului indicator, Aceste indicatoare se numesc şi manografe. (Sin. Indicator Watt). Indicatoarele pentru maşini cu turajie foarte înaltă, de exemplu pentru mo- Schema unui indicator rapid cu tijă elastică. Í) tijă elastică; 2) intrarea fluidului; 3) robinet de izolare; 4) cilindru indicator; 4a)piston indicator; 5) timoneria indicatorului (pantograf); 6) cilindru port-hârtie. toarele de avion şi de automobil, sunt echipate cu tijă elastică în loc dö resort. Spre a transmite la cilindrul port-hârtie al indicatorului mişcarea rectilinie alternativă a pistonului motorului termic, se folosesc ünecri reductoare de cursă (v. fig.). Reductor de cursă pentru indicator. Í) brajară pentru fixarea aparatului; 2) tobă de înfăşurare, de diametru mare; 2a) inel de prindere a sforii la tija pistonului maşinii de încercat; 3) tobă de diametru mic; 3a) inel de prindere a sforii la cilindrul port-hâitie al indicatorului; 4) şurub de reglaj, moletaf. Indicatoarele derulatoare au un cilindru port-hârtie echipat cu un rulou de hârtie, un mecanism de orologerie şi un dispozitiv cu roată dinţată şi clichet, care face ca banda de hârtie îî registratoare să se deplaseze după fiecare cursă, aproximativ cu lungimea diagramei trasate, pentru ca diagramele consecutive să nu fie suprapuse, ci decalate, una lângă alta. Se folosesc la motoarele cu explozie, la cari diagramele consecutive ale aceluiaşi cilindru pot diferi mult una de alta. Indicatoarele derulatoare pot fi echipate şi cu două relee electromagnetice pentru declanşarea şi oprirea mecanismului de scriere, respectiv a dispozitivului de antrenare a benzii de hârtie. Se folosesc pentru ridicarea diagramelor ia locomotivele în mers, indicatorul fiind montat lângă cilindrul locomotivei; fiind greu accesibil, e comandat dela distanţă. * i. Indicator optic [onTH^ecKHH yKa3aiejib; indicateur optique; optischer Indikátora optica! indicator; optikus indikátor]: Indicator de presiune, de mică inerţie, folosit mai ales pentru motoare cu explozie. Se compune dintr'o oglindă care oscilează în jurul a două axe perpendiculare şi care primeşte una din mişcări dela o membrană elastică pusă în legătură cu camera de explozie a motorului, iar pe a doua, dela mişcarea alternativă a pistonului motorului; oglinda reflectă o rază de lumină peo placă de sticlă mată, unde, datorită vitesei de deplasare foarte mari a punctului luminos, apare imaginea luminoasă a diagramei indicate; imaginea poate fi fixată pe hârtie fotografică. — Manipularea fiind Indicator de presiune optic, î) motor cu explozie; 2) izvor de lumină; 3) len* le; 4) prismă cu reflexie totală; 5) oglindă oscilantă; 6) oglinzi; 7) cilindru înregistrator cu peliculă sensibilă. destul de anevoioase, se preferă, dacă nu se cere o sensibilitate prea mare, indicatorul rapid cu tijă elastică. 2. ~ stroboscopic [CTpOÖOCKOnHHeCKHH yKa3aTeJlb; indicateur stroboscopique; strobosko-pischer Indikátor; stroboscopica! indicator; sztro-boszkopikus indikátor]: Indicator cu piston, echipat cu un dispozitiv pentru turaţii înalte, care permite să se ridice numai anumite puncte din d a-gramă, care este compusă astfel din puncte aparţinând unor cicluri diferite. V. şi sub Stroboscop. 3. ~ Watt. V. sub Indicator de presiune pentru maşini cu piston. 4. ~ electric, de presiune [ajieKTpHHecKHH yKa3aTeJlb/ţaBJieHHH; manographe électrique, indicateur électrique de pression; elektrischer Druck- 157 indikátor; electrical pressure indicator; elektromos nyomásindikátor]. M$..* Indicator care funcfionează sub acfiunea unor mărimi electrice comandate de presiune. Se foloseşte când variafiile de presiune sunt rapide. Indicatorul (manograful) cu condensator, de exemplu, înregistrează variafiile de intensitate ale curentului electric, produse, la tensiune electrică la borne de valoare constantă, de variaţiile de capacitate ale unui condensator care are una din armaturi fixă, iar cealaltă mobilă, şi care se apropie sau se depărtează de prima sub influenfa presiunii din cilindrul motor. — Indicatorul cu rezistenfă variabilă înregistrează variafiile de rezistenfă de contact sub influenfa presiunii, produse după principiul microfonului. Presiunea din cilindrul maşinii modulează curentul care trece printr'o rondelă de cărbune, aşezată într'o ramură a unei punfi Wheat-itone. — Indicatorul piezoelectric este un ma-nograf bazat pe efectul piezoelectric al cristalelor de cuarţ. Tensiunea electrică produsă sub acfiunea presiunii la care e supus cristalul este amplificată şi serveşte pentru a objine o curbă luminoasă, ca la indicatorul optic (v.). Sin. Manograf cu cuarf. i. Indicator fotocatodic [(J)OTOKaTOAHbiHyKa-3aTejIb; indicateur photocathodique; photo-kathodischer Indikátor; photocathodical indicator; fotokatodikus indikátor]: Manograf care foloseşte, pentru înregistrarea presiunii (la motoare cu piston foarte rapide), un oscilograf catodic şi celule fotoelectrice (v. montajul din fig.)* Variafiile de Indicator fotocatodic. 1) cilindru motor; la) arbore motori 2) oglindă oscilantă; 3) proectoare; 3a) lentile; 4) raze incidente; 5) raze reflectate; 6) celule fotoelectrice; 7) amplificatoare; 8) disc excentric, obturator; 9) oscilograf catodic; 9a) condensator care deviază orizontal fascfculul catodic, proporţional cu drumul pisto_ nului; 9b) condensator care deviază vertical fasciculul catodic proporfional cu presiunile; 9c) fascicul de raze catodice; 9d) strat sensibil. presiune prcduc deviaţiile fasciculului de raze catodice într'o direcţie, iar mişcarea arborelui cotit, prin intermediul unui obturator excenlric, produce derivaţii în direcfie perpendiculară pe prima. Indicator de tiraj, a) ramură în legătură cu atmosfera; b) ra mură supusă depresiunii create de tiraj. 2. ~ de tiraj [THrOMep; indicateur de tirage; Zugmesser; draught gauge; léghuzam indikátor]: Indicator care arată depresiu- (S) nea produsă de tiraj într'o cana-lizafiede gaze. în general,constă din două vase comunicante.dintre cari unul sub presiunea atmosferică şi celălalt sub acfiunea depresiunii. Diferenfa de nivel dintre ramuri măsoară tirajul. Se folosesc pe locomotive, la căldări de abur, la cuptoare din industria ceramică (unde indicatorul Obel înregistrează automat tirajul în cursul a 24 de ore, controlând deci deservirea cuptoarelor în timpul nopfii), la instalafii de ventilaţie industriale sau civile, etc. ,5. ~ de vid, termoelectric [TepM03Ji6KTpH-necKHH BaKyyMMeTp; indicateur thermóelectri-que de vide; ther-m oe I e ktrische s Va kuum meter; thermo - electric vacuum gauge; termoelektromos vákuum indikátor]. Eif.: Instrument pentru indicarea vidului dinredresoa-relecu mercur, bazat pe creşterea, odată cu presiunea, a conductibilităfii termice a gazelor. Constă într'o punte Wheatstone cu două ramuri de platină, aşezate în vidul din tubul redresor, aşa încât se răcesc mai greu decât cele două ramuri exterioare, şi deci rezistenfa lor electrică creşte cu vidul şi produce desechilibru în puntea milivoltmetruiui V (v. fig.). 4. Indicator de putere [nona3aTejib MOiiţ-HOCTH; indicateur de puissance; Leistungszăhler, Indicator de vid, termoelectric. B) baterie; R) rezistente aşezate în aer; P) rezistente de platină, aşezate în vid; T) tub de sticlă, în legătură cu tubul redresor cu mercur; V) mili-voltmetru. Mecanism integrator şi contor al unui indicator integrator (indicatorul propriu zis, cu pistonul indicator şi cilindrul port-hârtie, nu esfe reprezentat în figură). Leistungsindikator; power indicator; teljesítményi 1 indikátor]. 1. /V’ş.,Eif..’ Instrument care indică puterea. 158 V.şi Wattmetru indicator. — 2. Mş.: Indicatorcuplat cu un dispozitiv de planimetrare şi cu un dispozitiv-contor al lucrului mecanic efectuat de pistonul unei maşini cu piston (v. fig.). Rotita plani-metrică r se deplasează proporţional cu pistonul indicator, la care este legata prin axul a, şi proporţional cu rotaţia Cilindrului port-hârtie care îi transmite mişcarea prin plăcufa-supor! s şi roţile dinţate d; axul rotiţei pune în mişcare un mecanism contor obişnuit c, ale cărui indicaţii sunt proporţionale cu presiunea şi cu drumul pistonului maşinii, deci cu lucrul mecanic efectuat, din care se poate calcula puterea. La maşinile motoare alternative (cu piston) cu încărcare variabilă, indicatorul integrator permite determinarea puterii medii. Sin. Indicator integrator, Contor de lucru mecanic. 1. Indicator de temperatură [yKa3aTeJib TeM-nepaTypbi, TepMOMeTp; indicateur de tempé-rature; Temperaturindikator; temperature indicator; hőmérsékleti indikátor]. Tehn.: 1.V. Termo-scop. — 2. V. Con Seger. — 3. Substanţă care are proprietatea de a-şi schimba coloarea, când temperatura trece de anumite valori, şi de a reveni la coloarea iniţială, când temperatura scade. Se foloseşte la vopsirea anumitor piese de maşini. Mai des folosite sunt: iodura dublă de cupru şi mercur, roşie pentru temperaturi până la 55°, roşie-brună dela 63°, brună dela 70° şi neagră peste 100°; iodura dublă de argint şi mercur, galbenă la rece, portocaliedela 70°şi carmin peste90°. 2. Indicator de umiditate: Sin. Higrometru (v.). 3. Indicator de unghiu [yrjiOBOH nona3a-T6Jlb; indicateur d'angle; Winkelzeiger; angle indicator; szögmutató]. Tehn.: Aparat care indică unghiul format de o direcţie cu o direcţie de referinţă, de obiceiu verticală sau o anumită orizontală. — Există numeroase indicatoare de unghiuri: 4. ~ de derivă [H3MepHTeJlb CHOCa; indicateur de dérive; Aktriftmesser; dr.ft meter, dnft indicator; irányszög mutató]. Fotgrm.: Indicator cu care este echipat mecanismul de suspensiune al unei camere aerofotogra nmetrice a jtomate, şi care permite măsurarea şi fixarea unghiului de derivă al camerei respective. 5. ~ de direcţie a vântului [yKa3aTeJib Hanpa- BJieHHH BeTpa; indicateur de ia direction du vent; Windrichtungsanzei-ger; wind direction indicator; széliránymutató] : Instrument pentru indicarea direcţiei instantanee (tre- c cătoare) a vântului. Montat pe avion, dă direcţia relativă, iar pe sol, direcţia absolută. Firele de platină Fi şi F2 (v. fig.), de 0,05 mm grosime şi 30 mm lungime, încălzite prin trecerea curentului electric şi despărţite prin paleta P, sunt răcite în mod inegal, când direcţia vântului se abate dela planul de sime-trie ai aparatului; aceasta produce o deviere galvanometrului diferenţial G. 6. ~ de incidenţă [yKa3aTejib yrjia aTaKH yKasaTeJlb HaKJlOHa; indicateur dfincidence; Ansteliwinkelindikator; incidence indicator; inc -dens-mutató]. 1. Nav.: Busolă de înclinaţie, care constă, în general, dintr'o busolă magnetică cu acut format din două bare paralele, prinse de un flotor* şi cari oscilează într'un amestec de alcool şi apă. — 2. Av..* Aparat de bord pentru măsurarea unghiurilor de incidenţă. Se compune dintr'o giruetă dubla cu ax orizontal şi din două suprafeţe directoare orizontale, montate pe un trapez articulat; laturile* sale neparalele sunt prelungite şi au contragreutăţi. Una din aceste laturi este în legătură cu urb Indicator de direcfie a vântului. Fi) Şi F^) fire de platină; B) baterie; P) paletă de lemn separatoare; G) galvanometru diferenţial; N) şi S) poli; d,) şi d2) înfăşurări diferenţiale; c) înfăşurare compensatoare. Indicator de incidenţă. V) vânlul incident; a) unghiul de incidenţă, {3) unghiul de ro— ta)ie al giruetei (p ^ Î0a); O) axu! de rotafie v rtual ai giruetei; P) puncte de rotafie; Gj contragreutăţi. comutator electric cu ploturi, aşezat în suportul giruetei; deplasarea unghiulară a acestei laturi şi a braţului comutatorului sunt egale cu aproximativ de zece ori unghiul de incidenfă corespunzător. Un cablu compus din mai multe fire conductoare leagă ploturile cu un cadran indicator cu lămpi, aşezat la tabloul debordai avionului. Indicaţiile lui se folosesc pentru a menţine echilibrul longitudinal al avionului şi, în special, pentru^ a evita pierderea de vitesă. 7. ~ de inclinare: Sin. CI nometru (v.). 8. ~ de pantă [KJlHH0M6Tp, HHKJIHHOMeTp; indicateur de pente, clinometre; Neigungsmes-ser; clinometer, inclinometer; hajtás mutató]: In- Indicator de pantă Indicator de pantă cu pendul, cu lichid. Í) ac (indice) pendular cu vernier,*-. 2) cadran fix. strument care indică inclinarea planului de simetrie? al unui vehicul (vertical în pozifie normală) faţă de? 15? verticală, respectiv inclinarea vehiculului fafă de un plan orizontal. Indicatoarele de pantă cu lichid sunt formate dintr'un tub închis, îndoit în formă de triunghiu şi umplut cu un lichid colorat; nivelul relativ al lichidului în una din ramuri indică unghiul (v. fig.). — Indicatoarele cu pendul sunt constituite dintr'un cadran solidar cu sistemul a cărui parttă se caută, şi dintr'un pendul cara se găseşte în fafa cadranului şi îşi menfine pozifia verticală, datorită gravitafiei (v. fig.). Se folosesc pentru încercările de stabilitate a anumitor vehicule, pentru determinarea pantelor căilor carosabile, etc. în aviafie se folosesc indicatoare de pantă longitudinală, cari indică unghiul de urcare sau de coborîre al avionului. Aceste indicatoare de bord pot fi cu lichid cu aperiodicitate realizata prin forma convenabilă a tubului şi prin viscozi-tatea lichidului, sau cu un cadran pendular care se deplasează în fafa unui indice fix, solidar cu avionul. Sin. Clinometru longitudinal, Inclinometru longitudinal. — Indicatoarele de pantă transversală indică inclinarea spre stânga sau spre dreapta a avionului. în general, constau din.r'un tub de sticlă curbat, umplut cu un lichid amortisor, în interiorul căruia se mişcă o bilă metalică. La viraje se exercită asupra lui greutatea şi forfa fictivă centrifugă; de aceea, pentru ca pilotul să poată folosi citirile, indicatorul de pantă transversală se construeşte combinat cu un indicator de viraj şi cu un clinometru giroscopic. La sborul rectiliniu, el indică panta transversală reală a avionului La viraj corect, bila rărrâne la zero sau se deplasează pufin în sens opus deplasării acului indicatorului de viraj. Sin. Clinometru transversal, Inclinometru transversal. Indicator de viraj. Í) revenirea aerului, dela un tub Venturi dublu, aşezat pe laturile fuzelajului; 2) giroscop orizontal; 2a) alveole; 2b) suspensiu-nea giroscopului; 3) ieşirea aerului din cutia giroscopului; 3a) mâner de reglaj pentru sensibilitatea indicatorului, prin reducerea orificiului de ieşire a aerului; 4) cadranjl indicatorului; 5) placă albă indicatoare. î. indicator de viraj [rHpocKonHHecKHH ynar 3aTejib n0B0p0T0B caMOJiéTa; indicateur de virage; Wendezeiger; turn indicator; forduiaf-mu~ tató]. Av.: Instrument de bord care indică vitesa unghiulară cu care avionul virează în jurul unei axe verticale. Se compune dintr'un giroscop orizontal cu două grade de libertate, a cărui suspensiune acţionează o placa albă (v. fig.). Cuplul de reacfiune desvoltat de giroscop, când se roteşte odată cu avionul, este echilibrat de un resort antagonist, pozifia de echilibru depinzând de vitesa de virare; la viraje, placa albă apare în sectorul din stânga sau în cel din dreapta at unui cadran. La alte indicatoare, placa albă e înlocuită printr'un ac care se deplasează în fafa unui cadran gradat. 2. ~ de viraj şi de inclinare [yna3aTejib no-BOpOTa H KpeHa; indicateur de virage et de pente; Wende- und Neigungsmesser; turn- and bank indicator; fordulat- és hajtás-mutató]. Av.: Instrument care confine, într'o singură cutie, un indicator de viraj şi un clinometru transversal. Combinafia serveşte să indice pilotului unui avionr dacă virajul executat este corect, adică fără gli sadă sau derapare. Sin. Indicator de viraj şi de pantă transversală. 3. Indicator de vitesă [ynasaTejib CKopocTH^ indicateur de vitesse; Geschwindigkeitsanzeiger; Indicator de vitesă cu tub Venturi. V)Jub Venturi; T) tubulură prin care presiunea se transmite în interiorul capsulei; M) capsulă manometrică, /) ac ndi-cator; C) cadran; G) geam protector; S) şurub pentru reglarea poziţiei de zero a acului indicator. speed indicator, speedometer; sebességmutató] 1. C. f. V. Vitesometru. — 2. Av.: Instrument de bord care indică vitesa relativă a avionului fafă de aerul în care se deplasează. Are o antenă sau^ o priză de presiune dublă (în stânga şi în dreapta avionului), o tubulură de legătură şi un mecanism indicator; antena e aşezată în afara avionului, iar indicatorul, pe tabloul de bord. La in- 160 ■dicatoareie cu tub (trompă) Venluri (v. fig.), depresiunea din interiorul trompei V, aproximativ fjroporfională cu pătratul vitesei curentului de «aer, se transmite asupra unei capsule meialice cu pereţi ondulaţi care, um-■flându se, transmite mişcarea, prin pârghii şi angrenaje, la acul indicator J, care se deplasează în fafa unui cadran gradat. Dă erori mari la •vitese mai mari decât 200 km/h. La indicatoarele •cu tub Pitot (v. fig.), depresiunea se transmise în interiorul capsulei manometrice M, iar presiunea statică asupra exteriorului ei, astfel încât Indicator de vitesă cu tub Pitot. P) tub Pitot; B) bifară de fixare; D) tub pentru transmiterea depresiunii în interiorul capsulei; Pr) tub pentru transmiterea presiunii la exteriorul capsulei (în cutia etanşă a indicatorului); M) capsulă manometrică; /) ac indicator; C) cadran; G) geam de protecfiune; S) şurub pentru reglarea pozifiei de zero a aculu1. indicafiile sunt mult mai precise decât ale celor cu tub Venturi. Se folosesc şi la vitese mai mari, de peste 300 km/h. Spre a elimina eroriie de Virare şi de urcare produse de nepara-leiismul antenei rigide cu vinele de aer, se folosesc prize de aer statice orientabile, şi prize de aer su-plementare dinamice; de asemenea, priza statică se separă de antenă şi se plasează pe avion în locurileîncari presiunea statică este foarte pufin influenţată de evoluţiile avionului. Indicatorul de vitesă cu corecţie altimetrică are un organ ane-mometric cu trompă Venturi şi ac drept, şi un organ barometric cu ac curb, de care e fixată o rază vectoare (v. fig.). La intersecfiunea celcr două ace se citeşte direct, pe o refea de curbe de egală vitesă, vitesa relativă corectată în raport cu altitudinea. Ind.câtor de pierdere de vitesă. B) bec electric; C) contact electric; M) capsulă manometrică; A) conexiune la tubulură anemometrică; Cf) contact Ia masă fix; S) şurub de reglaj al poziţiei de a-prindere a beculu1. i Indicator de pierdere de vitesă [yKa3aTeJib nOTepH CKopoCTHjavertisseur depertede vitesse; Geschwindigkeitsverlustanzeiger; loss of speed indicator; sebességveszteség mutató]. Av.: Lampă electrică aşezată la tabloul de bord, al cărei înfreruptoreste comandat de uri manometru intercalat pe canalizafia anemometrică a avionului, astfel încât lampa se aprinde, când vitesa relativă a avionului scade sub o anumită limită. 2. Indicator calitativ [KanecTBeHHbiH yna-3aTejib; indicateur quali-tatif; Qualitativindikator; qualitative indicator; minőségi mutató]: Instru- ment, aparat sau dispozitiv care indică faptul că o anumită mărime e diferită de zero, dar fără a o măsura. — Se folosesc numeroase indicatoare calitative. Exemple: 3. ~ cu picături [na-iuieyKa3aTejib; indicateur du graisseur compte-gouttes; Tropfschmier-gefăfyndikator; drip oiler indicator; csepegési mutató]. Mş.: Mică fereastră lăsată în canalizafia de ungere, imediat sub un ungător cu picături, spre a se vedea dacă uleiul picură, şi deci ungerea funcfionează. Sin. Indicator de ungere. 4. ~ de acord catodic. V. sub Ochiu magic. ó. ~ de polaritate [nojifoco-onpeAejiHTejib, HHftHKaTOp no-JlflpHOCTH; indicateur de polarité; Polungsweiser, Polsucher;polarity indicator; polari-tási mutató]: Instrument care indică polaritatea unui conductor fafă de un altul. e. ~ de tensiune [HH^HKaTop Hanpa-/KeHHH; indicateur de tension; Spannungsanzeiger; tension indicator; feszültségi mutató]. Elf.: Tub de sticlă umplut cu neon, care devine luminos sub acfiunea câmpurilor electrice alternative, şi deci când se apropie tubul de o conductă pusă sub tensiune. ifesă cu corecfie altimetrică. 161 i. Indicator electric [aneKTpHHecKHH hhah- i KaTOp; indicateur électrique; elekirischer Indika- j tor; eíectrical indicator; elektromos indikátor]:1 1. indicator al cărui principiu de funcfionare sej bazează pe un fenomen electric. Ex.; Indicator i electric, de presiune (v.). — 2. Indicator care mă- ! soară sau dă indicaţii asupra unei mărimi electri- 1 ce. — Se folosesc numeroase feluri de indicatoare electrice: k 2. ^ de conductibilitate a aerului [yKa3a-H'eJlb B03flyX0np0B0AH0CTH; indicateur de con- j ductibi lité de !1 a i r f Luftleitfáhigkeitsindikator; air | conductibility indicator; légvezetőképesség mu-faló]. Elf.: Instrument pentru indicarea conducti- i bilităţii şi deci şi a gradului de ionizare al aerului. j în indicatorul din figura de mai jos, aerul este J aspirat de ventilatorul V prin tubul T, care este aşezat între armatura exterioară E şi cea interioară I, ale unui condensator cilindric; sub acţiu- ; nea tensiunii dintre armaturi, firele electrometru- 1 Indicator de conductibilitate a aerului. Iui Ei se depărtează mai mult sau mai puţin unul de altul, măsurând gradul de ionizare al aerului, care provoacă pe armaturi o sarcină proporţională cu el. 3. ~ de desechiiibru [HHAHKaTOp HeypaB-HOBeineHHOCTH; indicateur de déséquilibre; Un-symmetrieindikator; un-balance indicafor; fázis-egyenlőtlenségi indikátor]. Elf.: Instrument care indică desechilibrul dintre fazele unei linii electrice, de obiceiu trifazate. Un mic disc metalic e suspendat în dreptul centrului unui cadran, prin trei fire de mătase cari se înfăşură pe câte un mosor aşezat în dreptul vârfului triunghiului trasat pe cadrah (v. fig.). Fiecare mosor se roteşte prin acţiunea echipajului mobil ai câte unui instrument de măsură mono* Indicator de desechiiibru. î) disc metalic; 2) fire de mătase; 3) cadran gradat; R S T) cele trei faze, în dreptul cărora se găsesc mo-soareîe. fazat, montat pe una din fazele distribuţiei; la poziţie excentrică a discului, lungimile firelor de mătase, între disc şi vârfurile triunghiului echilateral care Lmitează cadranul, indică valorile efective şi fazele mărimii de fază pe care o măsoară instrumentul, indicând astfel gradul de desechiiibru. 4. ~ de izolament [npHŐop ajih HcnbiTaHHH (H3MepeHHfl) H30J1HH,HH; indicateur d'isole-ment; Isolationsprüfer; insulation indicator; szigetelési mutató]: Instrument care indică defectele de izolament ale unui circuit sau ale unei instalaţii electrice. 5. ~ de sincronism [HHAHKâTop CHHxpoHH3-Ma; indicateur de synchronisme; Synchronismus-weiser; synchronism indicator; szinkronizálási mutató]. V. Sincronoscop. o. Indicator de adâncime [rJiyŐHHHbiö yna-3aTejib; indicateur de profondeur; Tiefenanzeiger; depth indicator; mélységi mutató]. Mine: Dispozitiv în legătura directă cu arborele unei maşini de extracţie, constând din două cursoare cari se mişcă în sens invers, în sus şi în jos, de-a-lungul unei coloane, indicând mecanicului în orice moment pozifia coliviilor în puţ. V. şi sub Indicator de ascensor. 7. ~ de apel [Bbi3biBH0H yKa3aTejib; indi-cateur d'appel; Nummernanzeiger; call display, caii indicator; számmutató]. Telf.; Dispozitiv folosit în unele centrale telefonice, constând din cifre luminoase cari se „aprind" la facerea apelului, indicând astfel operatoarei abonatul chemător. Indicatoarele de apei pot fi pe grupuri de sosire sau în tandem. 8. ~ de ascensor [ynasaTejib xo^a no/ţ'b-éMHHKa; indicateur d'ascenseur; Aufzugzeiger-werk; lift indicator; felvonó-mutató]: Tablou aşezat la fiecare etaj, în dreptul uşilor de acces ale puţului ascensorului, şi pe care se arată dacă ascensorul este ocupat, dacă este în mers, dacă vine sau pleacă, la ce etaj se găseşte, etc. Sunt răspândite două tipuri: indicatoare mecanice (la cari un cursor sau un ac reproduc la scară redusă mişcarea cabinei, care i se transmite prin angrenaje dela cablui ascensorului) şi indicatoare electrice (la cari se aprind becuri, comandate de mişcarea cabinei ascensorului, care închide nişte contacte la fiecare etaj, sau de mişcarea tamburului ascensorului, care închide nişte contacte în rotaţia sa). 9. Indicator de direcţie. Auto. V. Semnalizator i de viraj. jo. ~ de viraj. Auto. V. Semnalizator de ' viraj. 11. ~ la distanţă. V. Teleindicator. 12. Indicator pirometric. V. Con Seger. 13. Indicator radioactiv [paAHoaKTHBHbiH hh-AHKaTOp; indicateur radioactif; Radioaktivindika-tor; tracer element; rádioaktiv indikátor]. V. ' Trasor. m. Indicator vizual de acord. V. Ochiu magic. 162 i. indicator [yKa3aTejib; indicateur; Anzeiger; indicator; mutató]: Inscripţie, simboi sau semnal cari atrag atenfiunea sau dau indicaţii trecătorilor. 2 ~ de circula|ie [ynasaTejib ABH>KeHHH; indicateur de circulation; Verkehrszeichen; circu-lation indicator; közlekedési mutató]: Tablă cu inscripfii, aşezată pe un stâlp, într'un anumit punct a! unei căi de comunicafie, spre a da pietonilor şi conducătorilor de vehicule indicaţii asupra modului de circulajie în ace! loc. Sin. Tablă indicatoare, Semnal de circulaţie. ~ de remorcă [ynasaTejib npmţena; indicateur de rémorque; Anhángeranzeiger; traiíer indicator; pótkocsi-mutatói: Dispozitiv de semnalizare montai pe un vehicul motor, care atrage atenţiunea conducătorilor vehiculelor cari vin din sensul contrar să ţină seama, mai ales în curbe, de prezenţa remorcei trase de vehiculul motor. 4. ~ de staţie [cTaHiţHOHHbiS yKa3aTejib, yKasaTeJlb OCTaHOBKH; indicateur de station; Stationsschild; stop indicator, station indicator; állomás-mutató]: Tăbliţă care indică locul şi numele unei siajii de tramvaiu, de autobus, etc. 5. ~ de stradă [yjiHHHbiH ynasaTejib; plaque indicatrice de rue; Stra^ennamenschild; street indicator; utca-mutató]: Tăbliţă aşezată la colţurile de stradă; cu numele străzii respective. Sin. Tabla indicatoare. e. ~ de cale [oTJiHHHTejibHbiH hí. A- ctojiő (MaHTâ;) poteau indicateur des chemins de fer; Eisenbahnindikatormast; railway indicator pole; vonal-mutató]. C. f.: Tăbliţă aşezată pe un stâlp, în apropiere de o cale ferată, spre a da anumite indicaţii personalului de tren sau trecătorilor. — Se folosesc indicatoare de cale permanente şi provizorii. 7. ^ de cale permanent [nccTOHHHbiH otjih-HHTejlbHblÖ m. A. CTOJ1Ó (MaHTa); poteau indicateur permanent des chemins de fer; permanen-ter Eisenbahnindikatormast; railway permanent indicator pole; állandó vonal-mutató]: Indicator de cale instalat permanent lângă linie. Exemple de indicatoare permanente: indicator kilometric şi hectometric, indicator de începutul şi sfârşitul curbelor (reper de curbe); de declivitate (v. Declivitate, indicator de ~), de delimitare de district, de secţie, etc.; balize avertisoare înaintea semnalelor prevestitoare sau a semnalelor de intrare în staţii; stâlp de fluier; indicator pentru locomotiva împingătoare (marcarea distanţei până la care se face împingerea trenului cu locomotiva nelegată la tren); indicator penfru dubla tracţiune interzisă; de vitesă (pe anumitesecţiuni de linie pe cari vitesa este limitată din anumite motive); de locuri în cari este pericol de rupere a trenului; de intrare şi de ieşire de pe o secţiune de linie cu cremalieră; de limită de manevră; de atenţiune la bariere (inscripţii de atenţiune, „crucea Sf. Andrei", semnale luminoase), etc. ?. ~ de cale provizoriu [BpeivieHHbm ot-JIHHHTeJlbHblH 'M. A- CT0J1Ó (MaHTa); poteau indicateur provisoire des chemins de fer; provisori-scher Eisenbahnindikatormast; railway temporary indicator pole; ideiglenes vonal-mutató]: Indicator care se instalează provizoriu, în anumite perioade, în unele puncte ale liniei. Exemple de indicatoare provizorii: indicator pentru plug de zăpadă (marchează limitele porţiunii de linie pe care plugul trebue să ridice cuţitele şi să închidă aripile, spre a nu lovi construcţiile ascunse de zspadă, aşezate în general la poduri, Ia pasaje de nivel, ramificaţii, etc.); indicator pentru restricţii de vitesă; indicator de marcere a porţiunilor pe cari se găsesc echipe de lucru; etc. 9. indicator [HHAHKaTOp; indicateur; Indikátor; indicator; indikátor]. Alg..* Numărul de nume» re din şirul 1,2,3,...,#; prime cu numărul întreg şi pozitiv a, se numeşte indicatorul lui a. Se notează cu simbolul cp (a). 10. Indicator [HHAHKaTop, ynasaTejib; indicateur; Indikátor; indicator; indikátor, mutató]: Imprimat, în general sub formă de broşură sau de carte, care conţine indicaţii de o aceeaşi natură, expuse de obiceiu sub formă de tablouri. Exemple: indicator de mers al trenurilor (care indică plecările şi sosirile trenunlor şi distanţele dintre staţii); indicator kilometric (carnet în care se arată distanţele dintre staţiile unei căi ferate); indicator de străzi (care conţine toate străzile unui oraş, împreună cu indicaţii asupra monumentelor, teatrelor, instituţiilor, tramvaielor, etc.). 11. Indicator, instrument ~ [HHAHKaTopHbifi HHCTpyMeHT; indicateur, indicateur Watt; Zeiger-insturment, Indikátor; indicator; indikáiormüszerl, V. Instrument indicator. 12. Indicatorul desenului [qepTejKHbiH yna3a-Tejib; indicateur du dessin; Zeichnungsindikator; drawing indicator; rajzindikáfor]. Tehn.: Ansamblul tabelelor de pe un desen, cari conţin indicaţii generale referitoare la acesta şi date caracteristice pieselor desenate: tabela indicaţiilor generale, numele întreprinderii sau cl instituţiei, numărul desenului şi al planşei, numele desenatorului, ai proiectantului, etc., şi tabela pieselor: numirea, materialul, dimensiunile brute, greutatea bruta sau netă, bucăţi, etc., uneori şi tabela modificărilor pieselor V. fig. sub Desen de montaj. 13. indicatrice. V. Indicatoare. 14. Indice [noKasaTejib; indice; Index; index; index]. Mat.: Dacă G e un grup finit, iar g un subgrup al său, numărul claselor de resturi a! descompunerii (la dreapta) e finit şi se numeşte indicele lui g în G. Dacă n şi m sunt, respectiv, ordinele lui G şi g, indicele r al lui g în G, este dat de formula r—n : m . îs. Indice [nOKa3aT6Jib; indice; Index; index; mutató, jelző]. A/g.: Daca r este o rădăcină primitivă a numărului prim p, orice număr întreg nt. care nu se divide prin p, este congruent după 163 modulul p, cu unul şi numai cu unul din termenii şirului 1, r, r2, r3,...,rP~2. Exponentul acelui termen se numeşte indicele numărului n în baza r, după modulul p. Notaţie: fnd. (n, p). 1. Sudice [nOKasaTejib; indice; Index; index; index, mutató]. 1. Maf.: Simbol numeric sau literal, aşezat la dreapta şi mai jos (uneori mai sus) decât simbolul numeric sau literal al unei mărimi, căreia îi precizează valoarea sau semnificaţia. — 2. Chim.: Mic simbol numeric, aşezat jos, la dreapta simbolului chimic al unui element, care arată numărul de atomi din acelaşi element cuprinşi în molecula unei substanţe. 2. Indice de coordinare. V. Cifră de coor-dinare. 3. Indice de confravarianfă [îlOKasaieJlb KGH-TpaBapHaHTHQCTH;indice de contra /ariance; Kon~ travarianzindex; contravariance index; kontravariáns mutató]. C/c. t.: Indice care afectează componentele unui tensor spre a le preciza natura contrava-riantă. Litera sau literele lui sunt aşezate sus, la dreapta simbolului componentei contravariante. Exemple: Á, B’’, Cijh, (Á•••*>. 4. Indice de covarianfă [nona3aTejib Koea-pHaHTHOCTH;indicedecovariance; Kovarianzindex; covariance index; kovariáns mutató]. C/c. t.: Indice care afectează componentele unui tensor spre a le preciza natura covarianfă. Litera sau literele lui sunt aşezate jos, Ia dreapta simbolului componentei covariante. Exemple': Ai§ Bijt 5. ~ de numerotare [nOKasaTejib hchhc-jieHHH; indice de numération; Numerierungs-index; numeration index; számozási jelző]: Indice a cărui literă sau ale cărui litere sunt aşezate deasupra sau dedesubtul simbolului unor entităţi, pentru a arăta numărul entităţilor de acelaşi fel. Exemple: 6. ~ de sumare [pesyjibTHpyioiiţHH nona-3aTejlb; indice de sommation; Summationsindex; summation index; összegezési jelző]: Indice a cărui literă e aşezată într'o expresiune odată sus şi odată jos, şi care indică o sumă în raport cu el, între limite cari se precizează separat. Această convenfiune de sumare e introdusă pentru a suprima semnul sumă. Astfel nu se mai scrie întreaga sumă, ci un termen monom, în care indicii repetaţi jos şi sus arată că trebue să se facă o sumă de aţâţi termeni, câţi indici repetaţi sunt. Simbolul lor se poate schimba după voie. Exemple: Suma n i =1 se notează cu AJ?1, şi aceeaşi sumă, scrisă sub forma Y,ABrj, r-\ se notează cu ArBr], adică A^~ArBrK cu convenţiunea de însumare asupra indicilor de sumare i şi r. în acest Lexicon nu s'a folosit convenţiunea de sumare. Sin. Indice mut. ?. Indice [nOKasaTejib; indice; Index; index; jelző]: Număr cu sau fără dimensiuni, care caracterizează o proprietate a unei substanţe, a unui obiect, dispozitiv, etc. — Exemplu: 8. ~ cefalic [rojiOBHOH nonasaTejib; indice céphalique; KopfzahI; cephalic index; fej-jelzőszám]: Raportul Ic dintre lărgimea, adică diametrul transversal dt, şi lungimea, adică diametrul longitudinal dt al capului unui animal sau al unui om, înmulţit cu 100: Serveşte pentru clasificarea animalelor în doll-cocefale, brahicefale şi mesaticefale. o. Indice al unei pulberi [nopoxoBOH nona-3aTeJlb; indice d'une poudre; Pulverzeichen; powder number; lőporjelzőszám]. Exp/.: Raportul dintre numărul de granule ale unei pulberi de infanterie şi dintre greutatea ei. Se exprimă, de o-biceiu, în număr de granule pe gram, şi se foloseşte pentru a măsura gradul de fragmentare al pulberii. Gradul de fragmentare al pulberilor de artilerie se indică prin simboluri literale sau cifrice, după o scară convenţională. 10. Indice cefanic. V. Cetanică, cifră 11. ~ ce tenie» V. Cetenice, cifră. 12. ~ de acetil [aiţeTHJibHoe hhcjio; indice d'acétyle; AzethyîzahI; acetyl value; acetylszám]. Ind. ulei. şi gras.: Raportul dintre greutatea de hidroxid de potasiu necesară pentru neutralizarea acidului acetic provenit din hidroliză unei grăsimi sau a unui acid gras acetilat, şi dintre greutatea acestei grăsimi sau a acestui acid gras. Se exprimă, de obiceiu, în promili. Indicele de acetil depinde de prezenţa, în materiile grase, a grupărilor hidroxilice sau a funcţiunilor alcoolice. Grăsimile, fiind puse în contact cu anhidrida acetică, vor combina de atâtea ori gruparea acefi-lică, de câte ori grăsimea sau constituenţii săi conţin gruparea hidroxil. Prin efectuarea acestor combinaţii se pune în libertate acid acetic, care se titrează. 13. ~ de aciditate [KHCJlOTHOe HHCJIO; indice d'acidité; Săurezahl; acid value; savjelzőszám]. Ind. ulei. şi gras.: Raportul dintre greutatea de hidroxid de potasiu care este necesară pentru neutralizarea acizilor graşi liberi conţinuţi într'o grăsime, şi dintre greutatea grăsimii. Se exprimă, de obiceiu, în promili. Constitue o măsură a conţinutului de acizi graşi liberi dintr'o grăsime. Cu puţine excepţiuni, grăsimile vegetale au un indice de aciditate mult mai mic decât grăsimile animale. De aceea e mult mai greu să se pro- 11* 164 tejeze grăsimile animale contra influentelor dăunătoare ale aerului, decât grăsimile vegetale, cari se păstrează muit mai bine. — Modul de obtinere a grăsimilor, puritatea, vechimea şi modul de conservare influenţează formarea acizilor graşi liberi. Grăsimile proaspete au, în general, un indice de aciditate mic. Acesta creşte cu timpul de depozitare, deoarece se scindează acizii graşi liberi. Grăsimile râncede au, în general, un indice de aciditate mare. Indicele de aciditate 1 corespunde unui confinut de 0,5% acizi graşi liberi, calculaţi ca acid oleic. î. Indice de ariditate [nonasaTeJib cyxocTH; indice d'aridité; Trockenheitsindex; aridity index; szárazságjelzőszám]. Meteor.: Raportul dintre ; cantitatea de precipitaţii căzute într'un an (în mi- i limetri) şi suma, mărită cu 10°, a temperaturilor medii ale tuturor lunilor unui an (în grade Celsius). Dacă valoarea raportului este mai mică decât 15, clima e aridă sau semiaridă, iar dacă e mai mare decât 25, clima e umedă. 2. Indice de aur. Chim.: Sin. Cifră de aur (v.). 3. ~ de brom. V. Brom, indice de 4. ~ de cupru [MejţHOe HHCJ10; indice de cuivre; Kupferzahl; copper number; rézjelzőszám]. Ind. cel.: Raportul dintre greutatea de cupru legată de celuloză, şi dintre greutatea celulozei care o leagă. Indicele de cupru caracterizează numărul grupărilor carboxilice cari se formează în molecula de celuloză în urma procesului de albire. în practică, se determină astfel: Se fierbe 1g celuloză cu licoare Fehling de titru cunoscut; oxidul cupros care se formează se depune pe fibră; după spălare, fibra e tratată cu sulfat feric, pe care-! reduce la sulfat feros, iar acesta este dozat cu permanganat; din cantitatea de perman-ganat întrebuinţată la titrare se calculează cantitatea de cupru care a fost legată de celuloză. 5. Indice de declin al presiunii [nonasaTeJib Jia^SHEfl /ţaBJieHHH; indice de déclin de la pression; Druckabnahmezahl; pressure decline index; nyomáscsökkenési jelzőszám]. Mine; Vitesa de scădere a presiunii de strat în raport cu producţia cumulativă extrasă, considerată ca va- I riabilă independentă (derivata cu semn schimbat a presiunii în raport cu producţia cumulativă). . Se exprimă, de obiceiu, în . Asociat cu I presiunea de zăcământ, este întru câtva reprezentativ pentru rezerva exploatabilă (v.) a zăcă- j mântului. ; 6. ~ de declin al producfiei [nonasaTeJib j ynaAKa npOH3BOACTBa; indice de déclin; Ab- j nahmezahl; decline index; termelésapadási jelző-; szám]. Mine; Media lunară a scăderii procentuale a debitului unei sonde. în general, indicele este I constant cât timp regimul de zăcământ nu sufere j alteraţii în zona sondei respective. j 7. Indice de densitate. V. Densitate, indice i de s. Indice de esterificare [hhcjio 3CTepH(i)H- I KatţHH; indice d'estérification; Esterzahl; este- rification value; eszterjelzőszám]. Ind. ulei. şi grăs.: Raportul dintre greutatea de hidroxid de potasiu, necesară pentru saponificarea acizilor graşi este-rificaţi dintr'o anumită substanţă, şi dintre greutatea acestei substanţe. Se exprimă în promili. în cazul grăsimilor complet neutre, indicele de saponificare este indicele de esterificare, iar la acizii graşi puri, indicele de esterificare este egai cu zero. în cazul produselor cari se compun dintr'un amestec de acizi graşi şi grăsime neutră, indicele de acid şi cel de saponificare reprezintă indicele de esterificare. Indicele de esterificare se poate calcula deci pe baza indicelui de acid şi de saponificare, fără nicio altă determinare suplementară. o. ~ de hidrogenare [^HCJIO THAPHpOBaHHH; indice d'hydrogénation; Hydrierzahl; hydrogena-tion value; hidrogenálási jelzőszám]. Ind. ulei. şi grăs.: Raportul dintre greutatea de hidrogen ab-j sorbită prin hidrogenare cantitativă de către o i anumită substanţă grasă, şi dintre greutatea acestei j substanţe. Se exprimă în procente. E un criteriu i de apreciere a caracterului nesaturat al substanţei ; grase. 10. Indice de înfoiere [nOKasaTejib paspbi- I xJiCHHOCTH, npHTaiiţeHHfl oő'béMa; indice de ! foisonnement; Aufquellungszahl; bulk factor; duz- zasztási szám]. Mat. pis.: Raportul dintre volumul pulberii necesare spre a mula un obiect şi vo-! lumul obiectului mulat. După natura materialului | plastic folosit şi natura prelucrării (care depinde ; de calităţile cerute obiectului mulat), indicele ! variază între 1,7 şi 10. 11. ~ de iod. V. Iod, indice de ~ . : i2. ~ de mobilitate fnoKa3aTejib üoabhhí- ! hocth; indice de mobilité; Bewegungszahl; mobi-| lity number; közlekedési szám]. Transp.: Raportul j dintre numărul total at călătoriilor efectuate într'o I localitate într'o unitate de timp (zi, lună, an) cu j mijloacele de transport în comun, şi dintre cifra populaţiei acelei localităţi. Pentru o zi, indicele variază în medie între 0,8 şi 1,3. El serveşte, uneori, la determinarea oportunităţii de a se crea sau de a se desvolta transporturile în comun dintr'o localitate. 13. Indice de molibden [M0JiH0AeH0B0e hhcjio; indice de molybdéne; Molybdănzahl; molybdenum figure; molibdenszám]. Ind. piei.: Raportul dintre greutatea de precipitat de tanat de molibden, produsă cu taninul dintr'un extract încercat, şi dintre greutatea taninului. Se exprimă, de obiceiu, în procente. Se bazează pe efectul de precipitare diferenţial al unui amestec de molibdat de amoniu şi clorură de amoniu asupra taninurilor de que-bracho şi mangrove. Serveşte la identificarea amestecurilor de materii tanante, în special de mangrove cu quebracho. Extractele de quebracho-ordinar au indici de molibden cuprinşi între 29 şi 37, iar cele de mangrove, indici cuprinşi între 124 şi 144. 14. ~ de neutralizare [KHCJlOTHOe HHCJIO;indice de neutralisation; Neutralisationszahl; neutralization number; semlegesítési jelzőszám]. Ind. ulei. şi gras.: 165 Raportul dintre greutatea de hidroxid de potasiu necesară pentru neutralizarea acizilor organici şi anorganici dintr'un uleiu, şi dintre greutatea uleiului. De obiceiu, în uleiu nu se găsesc acizi anorganici, astfel încât, prin această determinare, se găseşte şi cifra de saponificare a uleiului. î. Indice de nomol [rpH36BOH nonasaTeJib; indice des boues, index boue; Schlammindex; mud index; iszapjelzőszám]. CanaL: Raportul dintre volumul nomolului (exprimat în cm3) depus de apă în 1/2 oră, şi dintre greutatea lui (exprimată în grame), cântărit uscat. 2. Indice de oxigen [KHCJiopoAHoe hhcjio; indice d'oxygéne; Sauerstoffzahl; oxygen index; oxigénjelzőszáml. Ind. tut.: Raportul dintre volumul oxigenului din aer absorbit şi dintre greutatea tutunului în soluţie apoasă care, agitat timp de o oră, îl poate absorbi. Se exprimă, de obiceiu, în cm3/gh. Serveşte la constatarea gradului de fermentafie al tutunului: pe măsură ce scade acest indice, a cărui limită este de 0,1 cm3 oxigen absorbit de un gram de tutun pe oră, se reduce în aceeaşi proporfie durata tratamentului, fiindcă tutunul pierde capacitatea de a absorbi oxigenul din aer la sfârşitul procesului de fermentare. 3. Indice de productivitate al sondei [nOKasaTejib npOH3BOAHTejlbHOCTH He^THHOH CKBa-}KHHbl; indice de productivité; Produktivitátszahl; productivity index; olajkúttermelékenységi szám]. Mine: Indice care caracterizează o sondă în producţie. El poate fi: 4. ~ de productivitate absolută [nonasaTeJib aócoJliOTHOH npoflyKTHBHOCTH; indice de productivité absoiue; absolute Produktivitátszahl; absolute productivity index; abszolút termelékenységi szám]. Mine: Câtul debitului de ţifeiu al unei sonde prin depresiunea activă corespunzătoare. Se exprimă, de obiceiu, în tone produse zilnic pentru o atmosferă de diferenţă de presiune între strat şi sondă. 5. ~ de productivitate specifică [nonasaTeJib yAeJibHOH npOAyKTHBHOCTH; indice de productivité spécifique; spezifische Produktivitátszahl; specific productivityindex; szpecifikus termelékenységi szám]. Mine: Câtul debitului de ţiţeiu al unei sonde prin produsul dintre depresiunea activă corespunzătoare şi grosimea de strat productiv. Se obfine împărţind indicele de productivitate absolută prin grosimea productivă a stratului, exprimată, de obiceiu, în metri. 6. ~ de productivitate ai stratului [no-Ka3aTeJIb IipOH3BOAHTejIbHOCTH MeCTOpO>K-AGHHH; indice de productivité de la couche, indice de productivité du gisement; Produktivitáts-index einer ölführenden Schicht; pool's productivity index; olajrétegtermelékenységi szám]: Câtui dintre producţia de ţiţeiu a unui strat şi scăderea corespunzătoare a presiunii de zăcământ (v.). Se măsoară în 103t/at. 7. Indice de randament [hhcjio np0H3B0AH-TejibHOCTH; indice de rendement; Rendements-index; return figure; teljesítményi szám]. Ind. piei.: Raportul dintre greutatea de piele tăbăcită vegetal cu umiditate normală, şi dintre greutatea substanţei dermice folosite. Se exprimă, de obiceiu, în procente. Serveşte pentru a aprecia randamentul de fabricaţie. s. Indice de refracţiune [nonasaTeJib npe-JlOMJieHHH (pecjDpaKiţHH); indice de réfraction; Brechungsindex; refraction index; törési mutató]. V. sub Refracţiune. a. ~ de refracţiune al aerului [pecJjpaKiţHOH-HbiH nOKa3aTejlb B03Ayxa; indice de réfraction de l'air; Luftbrechungsindex; refraction index of the air; légtörési szám]. Meteor. V. sub Aer. io. Indice de retragere [ycaAOHHoe hhcjio; indice de retrăit; Schwindmafj; contraction number, shrinkage number; összehúzódási szám]. Met!.: 1. Raportul dintre dimensiunile lineare ale unei piese în stare de fuziune şi în stare rece (indice de retragere în lungime). — 2. Raportul dintre ariile suprafeţelor unei piese în stare de fuziune şi în stare rece (indice de retragere în arie). — 3. Raportul dintre volumele unei piese în stare de fuziune şi în stare rece (indice de retragere în volum). — Cunoaşterea indicelui de retragere este necesară la confecjio-narea modelelor pentru formarea pieselor. Indicele variază cu condiţiunile de răcire, cu temperatura de încălzire şi cu natura materialului. De exemplu, pentru fonta cenuşie, indicele de retragere în lungime este de 1/96, în suprafaţă 1/48, şi în volum 1/32. Sin. Indice de retrecisare. V. şi sub Retragere. u. Indice de saponificare [hhcjio OMbiJieHHH; indice de saponification; Verseifungszahl; sapo-nification value; szappanosodási szám]. Ind. ulei. şi gras.: Raportul dintre greutatea de hidroxid de potasiu şi greutatea substanţei care poate fi saponificată complet cu hidroxidul, Alături de indicele de iod şi de indicele de aciditate, este una din constantele grăsimilor şi ale cerurilor, care serveşte la evaluarea lor. Indicele de saponificare permite să se recunoască eventuale adausuri de substanţe nesaponificabile (unsori minerale), fiindcă acestea reduc valoarea indicelui. i2. ~ de tăbăcire [AyOHJibHOe HHCJIO; indice de tannage; Durchgerbungszahi; tanning figure; cserzési szám]. Ind. piei.: Raportul dintre greutatea de tanin şi greutatea substanţei dermice care îl leagă. Se exprimă adesea în 'procente. Serveşte pentru aprecierea gradului de tăbăcire. Valoarea lui trebue să fie cuprinsă între anumite limite, pentru ca tăbăcire3 să fie saturată. îs. ~ de tamponare [KOJiHHecTBO THTpo-BaHHoro pacTBopa, HeoőxoAHMoe ajih 3aASH-Horo H3MeneHHH KOHIţeHTpaiţHH BOAOpOAHblX HOHOB; indice de tampon; Pufferzahl; buffer index; tömési szám]. Ind. piei.: Raportul dintre volumul de soluţie de acid clorhidric n/1, necesar pentru a ridica cu două unităţi valoarea pH-ului într'un anumit volum de zeamă tanantă vegetală care are greutatea specifică 1,020, şi volumul de zeamă tanantă. Se exprimă, de obiceiu, în procente. Zemurile tanante mai slabe se titrează în mod asemănător, şi indicele de tamponare se recal- 166 culează pentru o zeamă cu greutatea specifică 1,020, înmulţind rezultatul titrării cu raportul dintre greutatea specifică 1,020 şi dintre greutatea specifică a zemii. Zemurile tanante cu mare indice de tamponare sunt mult mai puţin influenţate prin adausuri de acizi tari decât zemurile cu indice de tamponare mic. î. Indice de umflare iineară [hhcjio HaŐyxaHHH u,ejiJlK)Ji03bii coefficient de dilatation de ia cellulose; linearer Ausdehnungsindex; cellulose swei-ling number; hossznyúlási szám]. Ind. cel.: Alungirea procentuală a celulozei, după tratarea ei cu leşie de mercerizare. 2. ~ de viscozitate Dean-Davis. V. Dean-Davis, indice de viscozitate 3. ~ Hehner [hhcjio F.; indice de H.; H. Zahl; H. value; H. szám]. Ind. ulei. şi gras.: Raportul dintre greutatea de acizi graşi insolubili în apă conţinuţi într'o anumită substanţă grasă şi dintre greutatea acestei substanţe. Se exprimă, de obiceiu, în procente. Se determină prin sa-ponificarea cu potasă alcoolică a substanţei grase şi descompunerea săpunului format cu ajutorul acidului clorhidric. Acizii graşi rezultaţi sunt separaţi din amestec cu ajutorul eterului etilic. 4. ~ Kauri-butanol [hhcjio Kaypn-6yTaHOJi; indice Kauri-butano!; Kauri-butanol Zahl; Kauri-butanol value; Kauri-butanol szám]. Chim.: Mărime monoton crescătoare cu conţinutul în hidrocarburi aromatice al unui solvent organic, numeric egală cu cantitatea de solvent care trebue amestecată cu o cantitate dată de soluţie saturată de răşină de Kauri în butanol, care este clară, pentru ca această soluţie să capete o anu- i mită iurbiditate. Turbiditatea se produce prin faptul că hidrocarburile parafinice nu disolvă răşina de Kauri şi micşorează solubilitafea când se adaugă butanolului, aşa încât se formează o suspensie fină de Kauri, care provoacă turbiditatea la o cantitate de solvent cu atât mai mare, cu cât solventul introdus tn soluţia de Kauri-butanol are un conţinut mai mare în hidrocarburi aromatice. Practic, se introduc 20 g soluţie Kauri-butanol într'un balon Erlenmayer de 250 cm3, care se pune într'un cristalizor de sticlă la 25°, şi sub care s'a introdus o hârtie cu un text tipărit, cu un caracter standardizat ca mărime şi grosime, iar dintr'o biurefă se picura solventul de cercetat (de ex. benzină); când turbureala care se produce face ilizibil textul de sub cristalizor, se citeşte cantitatea de solvent scursă, care reprezintă indicele Kauri-butanol. Reactivul folosit este format dintr'o soluţie de 100 g răşină de Kcuri în 500 g alcool butilic cu punctul final 116* ■■119°. Pentru determinarea echivalentului soluţiei, se ţine seamă că heptanul, care este o hidrocarbură para-finică, are indicele 0, şi că benzenul, care este o hidrocarbură aromatică, are indicele 100. Indicele Kauri-butanol se foloseşte în industria lacurilor, unde se întrebuinţează benzine ca solvenţi. 5. indscs octanic. Chim. V. Octanică, cifră g. ~ Polenske [hhcjio II.; indice P.; P. Zahl; P. value; P. szám]. Ind. ulei. şi gras.: Raportul dintre volumul de soluţie de hidrát alcalin n/10 întrebuinţat la neutralizarea prin titrare a acizilor volatili insolubili în apă, obţinuţi dintr'o anumită grăsime, şi dintre greutatea grăsimii. Se măsoară, , , . . , , 0,2 cm3 cm3 de obiceiu, in unitatea -------------—------. g 5g 7. ~ Reichert-Meissl [hhcjio P.-M.; indice de R.-M.; R.-M. Zahl; R.-M. value; R.-M. szám] Ind. ulei. şi gras.: Raportul dintre volumul de soluţie de hidrát alcalin n/10 întrebuinţat la neutralizarea prin tilrare a acizilor volatili solubili în apă, obţinuţi dintr'o anumită grăsime, şi dintre greutatea grăsimii. Se măsoară, de obiceiu, în , 0,2 cm3 cm3 unitatea-------------=-------. 9 5 q 8. ~ Siebert [hhcjio 3.; indice de S.; S. Bestimmung; S. number; S. jelző]. Ind. cel.: Raportul dintre greutatea de clor necesar pentru eliminarea ultimelor resturi de iignină dintr'o anumită materie primă şi dinire greutatea materiei prime. Prin oxidarea celulozei cu permanganat de potasiu de titru cunoscut şi retitrarea excesului cu sarea lui Mohr se determină greutatea de permanganat de potasiu întrebuinţat; greutatea se recalculează apoi în clor. 9. Indice fehnico-economic [lexiio-bkohomh-HecKHH HOKa3aTejîb; indice technique-écono-mique; technisch-ökonomischer Index; technical economical index; műszaki-gazdasági jelzőszám], Ec. f.: Orice mărime derivată (v.) din mărimile caracteristice ale producţiei şi care permite să se compare între ele, din punct de vedere tehnico-economic, mijloace de producţie asemănătoare sau regimurile succesive de utilizare ale aceloraşi mijloace de producţie. După natura mărimilor din cari derivă, indicii tehnico-economici pot fi indici de utilizare (a instalaţiilor, agregatelor, maşinilor, suprafeţelor, etc.) sau indici de ccnsum (de materii prime, combustibil, energie electrică, etc.). Indicii de utilizare a instalaţiilor se referă la gradul în care este folosită capacitatea de producţie a unui utilaj. Ei se împart în indici de utilizare intensivă, cari se referă fie la numărul de unităţi produse (bucăţi, tone, metri cubi, etc.), fie la cantitatea de materie primă prelucrată cu un utilaj, într'o unitate de timp dată (oră, schimb de opt ore, an, etc.), şi indici de utilizare extensivă, cari se referă la timpul cât a fost folosit un utilaj, în raport cu fondul de timp total disponibil într'o anumită perioadă, adică faţă de timpul total de lucru prevăzut pentru instalaţia respectivă, ţinând seamă de reparaţiile generale periodice. — în particular, indicii de utilizare specifică a instalaţiilor sunt raportaţi la o unitate caracteristică a capacităţii de producţie a instalaţiilor, pentru a permite compararea instalaţiilor asemănătoare, însă de diferite mărimi. Pentru a compara între ele, de exemplu cuptoare înalte de diferite mărimi, se poate folosi indicele tehnico-economic care exprjmă numărul de tone de fontă produse pe ziua de 24 ore şi pe 1 m3 de volum de cuptor înalt, ultima unitate fiind aleasă ca unitate caracteristică a 167 •capacităţii de producţie. — Indicii de consum se referă Ia consumul raportat la unitatea de cantitate de produs, consumul putând fi: de materii prime (de ex. cantitatea de minereu, de o anumită concentraţie şi provenienţă, consumată de un cuptor înalt spre a produce unitatea de cantitate de fontă), de materiale auxiliare (de ex. cantitatea de căptuşeală bazică necesară unui cuptor Martin pentru a produce unitatea de cantitate dintr'un sort de otel dat), de combustibil (cantitatea de combustibil de o anumită calitate, consumată de un cuptor înalt penfru a produce unitatea de cantitate de fontă), sau de energie electrică. Indicii tehnico-economici se numesc generali dacă se refera la un grup de maşini-unelte/ de întreprinderi similare, etc., şi individuali, dacă se referă la o singură întreprindere, la o singură industrie, etc. î. Indice terapeutic. V. sub Chemoferapie. Indice [yKasaTeJib; index; Index; index; mulató]. Fiz.: Ac sau altă piesă a unui instrument sau a unui aparat, mobile în faţa unei scări gradate, şi cari servesc la citirea numărului diviziunii scării, până la care s'a deplasat sau sra rotit echipajul mobil al instrumentului sau al aparatului. 3. Indice [ynasaTeJib; index; Index; index; jel]. Gen,: Semn trasat pe o curbă, pe o scară, etc., pentru a se raporta la el poziţia părţilor — eventual mobile — ale unui sistem tehnic, ale unei fotografii, diagrame, etc. Sin. Marca. 4. ~ stereoscopic [ciepeocKoriHHecKHH yna-sa.Tejib; index; Mef^marke; stereoscopical index; sztereoszkopikus jel]. Fofgrm. V. sub Marcă stereoscopică. 5. indice [yKa3aTeJib, hhagkc; index; Na-menregister, Sachregister; index; tárgymutató]. Arfe gr.: Listă alfabetică sau metodică de nume şi de materii conţinute într'o lucrare sau într'un periodic, pusă la sfârşitul (uneori Ia începutul) volumului. Sin. index. r». Indice alfanumeric (al unui standard) [aJi(J)a-bhtho-hhcjioboh yKa3aTeJib; indice alpnanu-mârique; alphanumerisches Verzeichnis; alphanu-merical indicator; alfanumérikus tárgymutató]: indice compus dintr'o literă (de obiceiu majusculă) urmata de una sau de mai multe cifre, folosit adesea pentru numerotarea şi clasificarea standardelor; în acest caz, litera majusculă caracterizează ramura de specialitale, iar grupul de cifre indică: clasa şi grupul, eventual ordinea cronologică şi daia întocmirii standardului respectiv. 7. Indici de referire [paMHbie OTMeTKH; reperes des axes, repéres du cadre; Rahmenmarken; frame marks; keretjeízések]. Fofgrm.: Indici sau semne imprimate ia mijlocul laturilor cadrului unei fotograme, şi anume indicii h şi //, situaţi la mijlocul laturilor stânga şi dreapta ale clişeului, şi indicii v şi v , situaţi la mijlocul laturilor de sus şi de jos ale clişeului. Servesc la determi- narea axelor rectangulare din planul clişeului fotogramei. Se folosesc numai Ia camerele fotografice m = trice. s. Indicii cadrului [paMHbie OTMeTKH; reperes du cadre; Rahmenmarken; frame marks; keretjelzések]. Fofo.: Reperii săpaţi în metal pe marginea interioară a cadrului, cari se imprimă pe clişeu odată cu înregistrarea obiectivului fotografiat, şi cari determină axele rectangulare ale planului clişeului. 9. Indiferent, echilibru ~ [6e3pa3JiH4Hoe paBHOBeciie; équiíibre indifférent; indifferentes Gleichgewicht; indifferent equilibrium; közömbös egyensúly]. Mec. V. sub Echilibru, poziţie de 10. Indigen [iviecTHOro np0H3B0flCTBa; indigene; inlândisch; indigenous; belföldi]. Tehn.: Calitaiea unui material sau a unui fabricat de a fi fost produs în ţară. 11. indigo [hh^hto; indigo; Indigo; indigo; indigo]. Chim.: .H H C C HC I HC c- -co oc- -c c c H H - C . C V V H H VCH i CH Prototipul coloranţilor de cadă. A fost extras mult iimp din plantele indigóiéra tinctoria L., originară din India, Isatis tinctoria L., Baptisia tinctoria R. Br., originară din America de Nord, şi Tephronia tinctoria Pers., originară din Ceylon. Indigoul natural (indigotina) se găseşte sub formă de indican (v. indican). Astăzi se întrebuinţează numai indigoul sintetic, care se fabrică din anilină sau din acid antranilic. Indigoul este o pulbere de coloare aibastră închisă, cu p. t. 390° (în absenţa aerului); coniine două nuclee indolice. Este insolubil în apă. -— Pentru a putea fi întrebuinţat în imprimeria textilă, indigoul trebue redus în leucobază (alb de indigo). Reducerea se face cu hidrosulfit de sodiu, cu zinc sau cu sulfat de fier în baie alcalină. Prin oxidare în aer, colorantul revine la forma iniţială, şi astfel se fixează pe fibră, colorând-o în albastru. Derivaţii bromuraţi ai indigoul ui dau coloranţi de tip Ciba. 12. Indigo roşu. V. Indirubină. 13. Indigoide,materii colorante ~ [HH^HroH^bi; matieres colorantes indigoídes; indigóidé Farb-stoffe; indigóid dyes; indigoídes festőanyagok]. Chim.: Materii colorante din clasa indigoului, sub formă de derivaţi di-, tri-, şi tefrabromuraţi sau -cloruraţi, caracterizate prin gruparea cromoforă 0=:C-C=C-C = 0, I 1 ! I care conţine patru atomi de carbon, fiecare jumătate fiind legată de un cidu complex. Sunt asemănătoare cu indigoul în privinţa constituţiei ior chimice, ca şi din punctul de vedere al proprietăţilor 168 fizice şi chimice. Se cunosc coloranţi din această clasă cu cari se pot objine toate nuanţele, dela galben la negru, nuanţa fiind determinatăde gruparea care înlocueşte gruparea NH în molecula de indigo. Ecarlatul de tiöindigo R şi ecarlatul Cîba dau coloraţii extrem de rezistente, atât pe fibrele vegetale, cât şi pe cele animale. Materiile colorante indigóidé sunt substanţe cristalizate, în general greu solubile, cari sublimează uşor. Ca şi indigoul, sunt coloranţi de cadă cari, prin reducere în baia alcalină, dau leucobaze din cari se regenerează colorantul iniţial pe fibră, prin oxidare cu oxigenul din aer. î. Indigolif [HHflHroJiHT; indicolife, indigóiite; Indigolith; indigolite; indigolit]. Mineral.: Varietate albastră de turmalina. Coloarea este datorită unui exces de fier. 2. Indigosoli [HHAHr030J]H; indigosoles; In* digosole; indigosols; indigoszolok]. Chim.: Combinaţii obţinute prin acţiunea acidului clorsulfonic asupra leucoderivatului indigoului sau al altor coloranţi de cadă. Sărurile de sodiu solubile în apă servesc la vopsirea în soluţie neutră, a lânii, a mătasei şi a bumbacului, în albastru. Indigosolii sunt preferaţi coloranţilor de cadă, cari vopsesc în soluţie alcalină. Sunt stabili şi se pot conserva şi transporta uşor. s. Indigofină. Chim.: Sin. Indigo (v.). !. Indilaf. Ind. far.: Tip de cusătură cu tighel rar, ca la o plapomă. Sin. însăilat (Jud. Tutova). 5. Indilafans: Oţel cu coeficient de dilataţie termică minim, de compoziţie apropiată de a oţelului invar (v.). (N. D.). 6. Indirubină [HHAHpyÓHH; îndirubine; Indi-rubin; indirubin; indirubin]. Chim.: H H H pentru a pune o navă „la uscat" într'un doc* în vederea efectuării unor lucrări de reparaţie sau de întreţinere a carenei ei. îndocarea în docuri uscate consistă în următoarele operaţiuni: introducerea navei în doc, prin plutire; închiderea porţilor ecluzei; evacuarea apei din interiorul* docului; aşezarea navei pe tacheţii şi săniile de pe fundul docului, şi proptirea laterală a navei. — Operaţiunile pentru îndocare într'un doc plutitor sunt: cufundarea docului plutitor şi tragerea lui sub chila vasului; evacuarea parti a lă a apei din doc, pentru ca nava să se aşeze pe tacheţi şi pe sănii; proptirea laterală a navei, şi continuarea evacuării apei, până ce fundul docului se ridica deasupra apei. — îndocarea cu docul-mamă are următoarele faze (v. fig. sub Doc-mamă); cufundarea docului-mamă şi aducerea lui sub pontonul intermediar; ridicarea docului-mamă sub ponton şi înzăvorirea acestuia; cufundarea ansamblulur doc-mamă şi ponton, şi aducerea lui sub vas; proptirea vasului şi evacuarea apei din docul-mamă, până ce pontonul şi vasul ies complet din apăj închiderea vanei pontonului intermediar; cufundarea docului-mamă şi îndepărtarea lui. Sin. An-docare. V. şi sub Doc. 9. indofenoli [HHAO(J>eHOJibi; indophénols ■„ Indophenole; indophenols; indofenolok], Chim.: o= N C r / V/ ^ O OC c CH HC C-C | î! ii I )c = c----------C\ HC C — N XC/ XH \ H H Produs de coloare roşie, care însoţeşte indigoul natural. Se obţine sintetic prin condensarea indoxilului cu isatina. Sin. Indigo roşu. 7. Indiu [hh^hh; indium; Indium; indium; in-dium]. Chim.: in; nr. at. 49; gr. at. 114,8; gr. sp. 7,2- *-7,4; p. t. 156°. Element chimic bi- şi trivalent din grupa a treia a sistemului periodic. Se găseşte în cantităţi foarte mici în blendă, alături de zinc, de care se separă prin tratări succesive cu acid azotic, acid sulfuric, amoniac şi acid clorhidric. E un metal maleabil. Cu oxigenul formează oxidul ln203; cu clorul dă compuşi mono-, bi- şi trihaiogenaţi. Nu are întrebuinţări tehnice. 8. Îndocare [BBeAenne b aok, ycTâHOBKa b AOKe; mise au dock; Docken; docking; dokkra szerelés]. Nav.: Totalitatea operaţiunilor executate ^ y=N — ^ y — OH. Derivaţi ai feniI-! chinon-iminei, cari cuprind o clasă de materii | colorante (v. Albastru a-naftol). Au valoare I practică mică în vopsitoria textilă, fiind instabili fa|ă de acizi; unii dintre ei servesc ca materi? : prime la prepararea coloranţilor de suif şi a sa-■ franinelor. io, îndoire [craőaHHe, H3rHŐaHHe; ployage; Biegen; bending; hajlités]. Met!.: Operajiune de forjare la cald sau la rece, efectuată pentru a [schimba forma unui metal sau a unui aliaj, şi prin ‘ care fibra neutră a piesei se curbează în două | braţe (lungimea ei rămânând constantă, fibrele : exterioare fiind în-i tinse, iar cele inte-rîoare, comprimate) / farăca să seschirmbe ; sensul curburii. Barele de dimensiuni 3 c : mari se îndoaie la îndoire, cald, iar cele subţiri, a) forma 'nifiala; b) forma finala;, la rece. Pentru a 0 fibra neutră; 2) zcna comprimată; efectua operaţiunea, 3) zona întinsa, se folosesc diferite unelte, ca nicovale, furci, scoabe, \ lăci de îndoit, etc. şi ciocane sau prese, după forma şi materialul piesei care se îndoaie. Defectele cari se pot produce prin îndoire sunt: ruperea materialului, dacă piesa a fost insuficient încălzită sau dacă unghiul de vârf este mult prea mic, sau subţierea piesei, dacă nu s'a prevăzut un surplus de material la îndoifură. Uneori, îndoirea se face de-a-lungul unei linii drepte sau curbe a unei foi sau a unei table, astfel ca raza de curbură a îndoiturii să fie mică în raport cu grosimea foii sau a tablei, şi să for- 169 îndoire în aer, cu îngroşare. Í) nicovală; 2) baros, 3) forma iniţială a barei; 4) forma îndoită; 5) îngroşare. meze o muchie; în acest caz, îndoirea se numeşte în muchie sau pliere, raza de curbură fiind de 0,5 şi până la de 5 ori grosimea foii. După dispozitivul folosit, se deosebesc: t. îndoire în aer [craőaHHe Ha B03Ayxe; ployage â I'aír; Biegen in der Luft; bending in air; légbeli hajlitás]: îndoire efectuată cu ciocanul pe nicovală. Piesa se fixează pe nicovală prin apăsarea cu un baros, lăsând în consolă capătul de îndoit, şi efectuând apoi îndoirea cu un ciocan; dacă piesa se fine cu cleştele şi se îndoaie pe cornul nico* valei, operafiunea se numeşte şi bicornare. Cotul poate fi rotund sau în unghiu ascuţit, în ultimul caz îngroşându-se în prealabil porţiunea care se îndoaie. 2. ~ la cilindru [cmóanne Ha sarnooraoM CTaHKe C BajiKaMH; cintrage; Biegen im Walz-werk; bending in train of rolls; hengermüves hajlitás]: îndoire efectuată ia maşina de îndoit cu cilindri (valţuri). Se foloseşte la îndoirea diferitelor profile, a fevilor şi a plăcilor, pentru a li se da o curbură regulată. Formele obişnuite date plăcilor sunt cilindrice sau conice. Maşina de îndoit cuprinde trei cilindri; piesa de îndoit trece pe deasupra a doi cilindri cari sunt roti fi în acelaşi sens, iar al treilea cilindru presează materialul contra celorlalţi doi şi este antrenat în sens contrar de către piesa care se îndoaie. îndoirea se face succesiv, prin mai multe treceri, după fiecare trecere cilindrul de presare fiind apropiat de ceilalţi doi (v. fig. sub îndoit, maşină de ~ cu cilindri). — Pentru îndoirea ţevilor, cilindrii sunt profilaţi după diametrul fevii, iar ţeava este îndoirea fevii. Í) cilindru canelat, an-umplută sau goală, după cum trenat; 2) cilindru ca-peretele este subţire sau gros nelat, de acţionare; (v. fig.). Ţevile se umplu cu ră- 3) feavă de îndoit, şină topită, cu plumb topit sau cu nisip, şi se prezintă deci la îndoire ca şi o bară de secţiune circulară. Ţevile de metal feros se umplu cu nisip, iar cele neferoase cu nisip, cu plumb sau cu 3 răşină. După îndoire, cutele sunt îndreptate prin ciocănire. 3. ~ la furcă [H3rnoa- HHe npn noMOiiţH bhjikh; ployage au mandrin â griffe; Biegen in der Gabel; bending in fork; villában való hajlitás]: îndoire efectuată cu ciocanul, folosind o furcă montată pe nicovală. Se foloseşte mai ales pentru îndoirea barelor de secţiune circulară (v. fig.). îndoire ia furcă. /) nicovală; 2) bară de îndoit; 3) furcă. 4. ~ la matrifă [H3rH0aHHe na LUTaivine; ployage â l'étampe; Biegen im Gesenk; bending; in die; odorhajlitás]: îndoire la care se foloseşte / -'-SA- 1/ îndoire la matrifă. Í) matrifă; 2) bară de îndoit; 3) vergea de îndoire (patrifă). îndoire la matriţă. 1) nicovală; 2) matrifă;' 3) bară de îndoit; 4) ciocan-dalfă. o matriţă peste care se presează piesa de îndoit. Presarea se poate face cu ciocanul, cu vergea^ îndoire (la matrifă) cu dispozitiv îndoire la matrifă. de îndoit. /) matrifă; 2) feavă; 3) dîs— /) pozifia inifială; II) pozifia pozitiv de fixare; 4) dispo--finală; /) dispozitiv de îndoit, zifiv de îndoire, cu rolă; 2) feavă. presă, etc. Uneori, pentru îndoirea în unghiu, se elimină prin tăiere materialul din unghiul de îndoire (v. fig.). îndoirea la matriţă a fevii. a) îndoirea l.beră a fevii; b) îndoirea fevii pe matriţă; Í) matriţă; 2) opritor; 3) feavă; 4) matrifă. 5. ~ la placa de îndoit JcrHŐanne Ha ?.ie-TaJiJlH^eCKOH njiHTe; ployage â la pianchette; îndoire la placa de îndoit. Í) bară de îndoit; 2) placă de îndoit; 3) cep; 4) pârghie îndoire. Biegen auf der Biegeplatte; bending on bending plate; hajlitóSemezen való hajlitás]: îndoire efectuată pe placa de îndoit. Materialul se fixează 170 între cepuri, iar cu o pârghie specială se îndoaie la unghiul dorit. Se foloseşte mai ales pentru bare. î. îndoira la scoabă [crH-őaHHe npH noMOiiţH CKoobi; ployage au crampon; Biegen in der Krampe; bending in clamp; kampóval való hajlitás]; îndoire efectuată cu scoaba aşezată pe nicovală, peste care materialul este bătut la cald cu barosul, prin intermediul ciocanului gâtui-tor (v. fig.). •2. îndoit,maşină de ~ cu cilindri [sarHŐOHHbiH CTHHOK C Ba.JlKaMH; machine â cintrer; Walz- jndoire la scoabă. 1) nicovala; 2) ciocan gâ-tuitor; 3) bară de îndoit; 4) scoaba. Maşină de îndoit cu cilindri, pentru tablă, a) îndoirea cilindrică a tablei; b) îndoirea conică a tablei; Í) cilindru antrenat; 2) cilindru de acjionare; 3) mecanismul de apropiere a cilindrului antrenat: 4) tablă îndoită. biegemaschine; roller bending machine; hengeres hajlitógép]. Mş.-unelte: Maşi-nă-unealtă înzestrată cu trei cilindri cari, prin rotirea lor, îndoaie piesele la o curbură regulată, dân-dJ*!e formă cilindrică sau conică. Se compune din trei corpuri cilin-drice pline (cu axele paralele), dintre cari două au axele într'un plan orizontal şi se rotesc în acelaşi sens (fiind antrenate printr'o manivelă sau de un motor), iar al treilea apasă materialul de în- 0 doit pe primele două, fiind antrenat tactul de frecare (v. fig., pp. 170 şi 172). Cilindrul al treilea se poate deplasa pe verticală, pentru a se putea varia astfel forţa de apăsare. Materialul este îndoit prin mai multe treceri succesive, apropiind — după fiecare trecere — cilindrul superior de ceilalţi doi, inferiori, ceea ce permite să se dea curbura dorită. Penfru îndoirea tablei, a oţelului plat, etc., se foloseşte maşina cu cilindri netezi, iar pentru îndoirea diferitelor profile (U, T, etc.) sau a diferitelor ţevi (v. fig. sub îndoire la cilindru) se foloseşte maşina cu cilindri canelaji. Dacă unul din cilindri are axa neparaielă cu axele celorlalţi doi, materialul generează o suprafaţă conică (v. fig.). s. maşină de ~ cu valfuri. V. îndoit, maşină de ~ cu cilindri. -1. maşină de ^ în muchie [ciaiîOK craőaHHH jihctob; machine â plier Ies to!es; Abkantmsschine; straight-line bending machine; lemezhajlítógép]. Mei/.: Maşină folosită penfru îndoirea tablelor metalice în muchie rotundă sau în unqhiu de-a-lungul unei linii drepte. Maşina e constituită din două mese, una inferioară, fixă, şi una superioară, reglabilă în înăl-jime, şi dintr'o placă oscilantă în jurul axei sale longitudinale şi care se poate acfiona cu ajutorul unei bare. Uneori placa oscilantă ,se echilibrează cu contragreutăţi. Ambele mese ale maşinii, ca şi placa oscilantă, sunt înzestrate cu fălci, la cari se pot monta diferite şine profilate, după forma îndoirilor de obţinut (v. fig. A, p. 171). — Tabla de îndoit se introduce între cele două mese, până la linia după care se va efectua îndoirea, limitarea în adâncime făcându-se printr'un şurub de regiare. Se coboară masa superioară până ajunge , în contact cu su- "V5 prafaţa tablei de \,6 îndoit, pe care o fixează; spoi se ridică placa oscilantă până la înălţimea corespunzătoare unghiuluica-re trebue obţinut prin îndoire; partea de tablă care depăşeşte linia de îndoire este rabă-tută de către falca plăcii oscilante, luând forma profilului dat de falca mesei superioare. — Prin folosirea de şine cu profilé diferite se pot obţine îndoiri în unghiuri ascuţite, drepte sau obtuze, şi cele mai variate lucrări de îndoire (de ex. jghia- sens contrar prin con- | buri, ţevi, ciubuce, etc.), (v. fig. B, C, D, E, p. 1 71). Maşmă de îndoit cu cilindri, pentru profilé (stânga, elevafie; dreapta, vedere în plan). t) electromotor; 2) angrenaj; 3) soclu; 4) volan penfru cuplarea motorului cu cilindrii (5); 5) cilindri de acfionare cu axa verticală; 6) ghidaje pentru profilele de îndoit; 7} dispozitiv de apropiere a cilindrului antrenat (8); 8) cilindru antrenat, care poate fi apropiat de cilindrii de acfionare (5); 9) volan penfru deplasarea cilindrului antrenat (8). în 171 A) Maşină c'e îndoif în muchie. 1) masa superioară reglabilă prin şuruburile (3); 2) masa inferioară fixă; 3) şuruburi penfru deplasarea în înălţime a mesei superioare; 4) volan pentru rotirea şuruburilor (3); 5) suport; 6) placă oscilantă; 7) bare de legătură; 8) bară de manevrare a plăcii oscilante; 9) pârghie psntru ghidarea contragreutăţii; 10) contragreutate; îl) pârghie penfru manevrarea contragreutăţii. B), C), D) şi E) Secfiuni m—n prin fig, A 1 placă oscilantă; 2) şine divers profilate ale plăcii oscilante; 3) fablă de îndoit; 4) şină demontabi a a mesei superioare 5) masa superioară; 6) masă inferioară; 7) bară cilindrică pentru confecficnarea de ciubuce. -3 F) ş' F') îndoire în unghiu (ir.crrientul prim şi final), la presa de îndoit în rruchie; G) îndoire în [_: (în două faze), la presa de îndoit în muchie; H) îndoire în U (într'o singură fază), la presa de îndoit în muchie. 1) matrifă,■ 2) tablă de îndoit, 3) .catrifă; 4) piesă de fixare a matrifei. 172 1. îndoit, maşină de ~ fevi [3arH00HHbiH CTaHOK TpyŐOK; machine â cintrer Ies tubes; Rohrbiegemaschine; tube bending machine; csőhajlító gép]. Metl.: Maşină folosită pentru a îndoi la rece fevi cu pereţii subţiri (până la 50 mm 0 exterior) şi ţevi cu perejii groşi (până la 45 mm 0), fără ca acestea să fie umplute. Maşinile (acţionste manual sau mecanic) se compun dintr'un sistem de role de diferiţi diametri, cu canelură peste cari ţeava de îndoit — împiedecată la un cap de un opritor sub acfiunea unui şurub cu manivelă — e forţată să treacă şi să ia curbura lor. 2. presă de ~ în muchie [3arH00HHbiH npecc J1HCT0b; presse a plier les tóles; Abkantpresse; straight-line bending press; lemez-hajlitó sajtó]. Metl.: Presă folosită la îndoirea în muchie a tablelor metalice, pentru lucrările de tinichigerie, lăcătuşerieşi cazangerie (v.fig., p. 1 73). îndoirea se efectuează cu ajutorul patriţei şi al matriţei; patriţa este montată în piesa culisantă a presei, iar matriţa e fixată pe masa de lucru a presei. îndoirea în muchie se face cu o patriţă în unghiu, pe când o îndoire în U se efectuează în una sau în două faze (una pentru fiecare unghiu) (v. fig. F, F’ G şi H p. 171). Se deosebesc prese manuale şi prese mecanice. Presa manuală se compune dintr'un batiu, pe care e fixat un suport, în care se deplasează un şurub, acţionat printr'un braţ de rotaţie cu câte o greutate Ia extremitate. La partea inferioară a şurubului se montează patriţa, care are profilul de obţinut, iar pe masa presei, matriţa corespunzătoare. Rotind braţul, şurubul coboară şi, prin inerţia celor două greutăfi, patriţa imprimă tablei forma dorită. — Presa mecanică de îndoit în muchie funcţionează pe acelaşi principiu ca şi cea manuală, Ia partea superioară a presei fiind montată patriţa cu profilul unghiular prevăzut pentru îndoire; acţionarea e făcută cu un motor. 3. îndoi [hhaoji; indol; Indol; indole; indoi]. Chim.: Benzopirol cu p. t. 52°, p. f. 253°; cristalizează în foiţe lucitoare, incolore, solubile în apă. — Se găseşte liber în unele uleiuri eterice; se găseşte şi în gudroanele cărbunilor de pământ, în cantităţi mai mari (3 ■■■5%), în fracţiunea cu p. f. 220• • ■ 260°, din care se extrage industrial; HC I HC H C \ C- •c/CV -CH ii CH H H h2 cn c6h/ xch.> XN/ H sintetic, se obţine trecând vapori de anilină cu acetilenă, printr'un tub încălzit la 700°. — Ea combinaţie de bază a multor produşi naturali (triptofan, indigo, etc.). Are un miros neplăcut, dar, adăugii în cantităţi foarte mici în esenţe de flori, accentuează parfumul acestora. Are întrebuinţări în sinteze, în industria parfumurilor sintetice, a cosmeticelor şi a uleiurilor eterice. 4. Indolină [hhaojihh; indoline; Indolin; indo-line; indolin]. Chim.: Colorant albastru marin, obţinut prin reducerea indolului. 5. îndopare. C. f.: Sin. Burarea căii (v.). 6. îndoparea rosturilor. Cs., Drum.: Sin. Rostuire (v.). 7. Indoxil [hhaokchji; indoxyle; Indoxyl; in-doxyl; indoxil]. Chim.: Substanţă care se prezintă sub formă de cristale galbene, cu p. t. 85°. E un produs intermediar, important în sintezele indigoului. Soluţia sa în hidraţi alcalini depune indigo prin oxidare în aer. Alături de glucoză, formează în natură un glucozid — in-dicanul — care se găseşte în unele leguminoase papilonacee (Indigóiéra tinctória, Indigóiéra anii, Indigóiéra argentea, etc.) cari cresc în India, în China, în Japonia şi în Eritreea. Prin macerarea cu apă a plantelor fărâmate se produce hidroliză in-dicanului. Această reacţie este provocată de o enzimă conţinută în plantă. Esterul sulfonical indoxilului se găseşte în urina normala a mamiferelor. 8. îndreptare [BbinpnMJieHHe, npaBKa; dres-sage; Abrichten, Ausrichten; straightening; egyen-getés, kiegyenesités]. MefL: Operaţiunea de înlăturare a îndoirii, a bombării sau a gondolării (ondulare incidentală, neregulată) a unui material, prin forjare la cald sau la rece. îndreptarea se efectuează prin lovituri de ciocan repetate, prin presare sau între cilindri rotativi. La îndreptarea la ciocan, pentru a nu se strica suprafaţa bătuta, se interpune uneori o foaie de metal moaie Maşină-de îndoit cu cilindri, penfru tablă. Í) soclu; 2) electromotor; 3) cilindri de acfionare; 4) cilindru antren3t, cu axa deplasabilă pe verticală; 5) dispozitiv pentru deplasarea cilindrului (4); 6) tablă de îndoit; 7) pârghii pentru cuplarea motorului cu cilindrii (3). Presă de îndoit în muchie, cu două manivele. I) bară de comandă (acţionată cu piciorul) pentru coborîrea patrifei (5); 2) masă; 3) matrifă; 4) suport; 5) patrifă; 6) ghidaj; 7) angrenaj penfru variafia cursei patrifei (5) acfionat de motorul î(9);j8) roată dinfată calată pe arborele cotit (Í6); 9) motor pentru acfionarea prin cureaua (18) a rofii-volcin (Í0); 10) roata-volan, care, prin cuplare cu roata (20) poate'antrena, pnn angrenaj, arborele cotit '(16); 11) bară de legătură; 12) consolă; 13) bară articulată care, prin pârghii şi bare, acţionează manşonul (21) penfru cuplarea şi decuplarea rofii-volan (10) cu roata (20); 14) placă mobilă; 15) mecanism acfionat de motorul (22) penfru variafia cursei patrifei (5); 16) arbore cotit, cu doua coturi, pentru acfionarea*biele|or (19); 17) traversă; Í8) curea de transmisiune care antrenează roata-volan (10); 19) bielă; 20) roată antrenată prin cuplarea cu roata-volan (10) şi care antrenează, printr'o roată dinfată, roata (8); 21) manşon pentru cuplarea rofii-volan (10) cu roata_(20); 22) motor pentru variafia cursei patrifei (5); 23) arbore rotit de mo torul (22), care acfionează mecanismul (15). 173 174 (cupru, plumb, etc.). Fiindcă materialul se poate ecruisa prin lovituri, operaţiunea e uneori urmată sau alternată cu recoacere. — Exemple: i. îndreptarea sârmei [BbinpHMJieHHe npo-BOJIOKH; dressage d'un fii; Ausrîchten des Drahtes; wire straightening; drótkiegyenesi-tés]. Metl.: Operaţiunea de trecere a sârmei printre mai mulţi cilindri, pentru ca aceasta să se îndrepte în trecere, rămânând numai cu eventua-15 nruci ondulări. (v. fig.) sunt aşezaţi în două grupuri, cei din grupul superior intercalându-se în golurile dintre îndreptarea sârmei. 1) tobă cu sârmă înfăşurată; 2) cilindri; 3) sârmă. 2. ~ tablei [BbinpHMJieHHe jracTOBoro me-Jie3a; dressage d'une tőle; Ausnchten des Ble-ches; sheet iron straightening; lemezkiegyene-sités]. Metl.: îndreptarea tablelor bombate sau gondolaté. Operaţiunea se efectuează cu un ciocan de planare sferic, piesa fiind aşezată pe o masă plană. Bombarea indică éxces de material ia centru (v. şi Bombare); de aceea îndreptarea se face ciocănind dela centru spre periferie — pe cercuri concentrice — cu lovituri slabe 1a centru şi pu- îndreptarea tablei bombate, îndreptarea tablei ondulate Lovituri concentrice de inten- - radial. sitate crescătoare spre peri- Lovituri radiale de intensitate ferie. descrescătoare spre periferie. ternice spre periferie, şi planând apoi cu ciocanul de planare. Dacă tabla este gondolata, se planează de-a-lungul cutelor feţei. Cutele radiale indică exces de material periferic; îndreptarea se face pornind dela centru spre periferie, cu lovituri puternice la centru şi din ce în ce mai slabe spre periferie, planând apoi cu ciocanul de planare. La îndreptarea cu ciocanul, piesele se aşeză cu con-cavitatea în jos. — îndreptarea se poate face şi la presă sau la maşina de îndreptat, cu cilindri. s. îndreptat, maşină de ~ tablă [jiHCTOnpaB-Hbifi CTaHOK; machine a dresser la tőle; Blech-richtmaschine; plafe straightening machine; lemezegyengetőgép]. Metl.: Maşină-unealtă* care serveşte la îndreptarea tablelor, prin trecerea repetată a unei table metalice între două serii de cilindri dispuşi astfel, încât tabla să nu poată trece decât în linie dreaptă. Maşina e constituită dintr'un batiu cu cinci sau cu şapte cilindri de oţel forjat, cu fusurile în cusineţi de bronz. Cilindrii Maşină de îndreptat tablă. 0 cilindru de sprijin; 2) cilindru comandat. cilindrii de jos. — Grupul superior e reglabil în înălţime, printr'un volan, şurub şi roată elicoidală, după grosimea tablei de îndreptat. Cilindrii de jos se rotesc în cusineţi ficşi. Pentru a evita curbarea cilindrilor pentru table late, ei sunt susţinuţi de cilindri de sprijin. — De obiceiu e comandat un singur cilindru din grupul inferior, ceilalţi fiind antrenaţi de tabla prin frecare. Se construesc însă şi maşini la cari toţi cilindrii de jos stnt acţionaţi prin angrenaje, ac’ionarea având o comandă de inversare, pentru ca tabla să poată frece în ambele sensuri. 4. Inducianfă [HHAyKTHBHoe conpoTHBJie-HHe, HHAyKTHBHOCTb; inductance; 1 nduktivitát, Induktanz; inductance; induktivitás, induktánc:a]. Élt.: 1. Sin. Inductivitate (v.). — 2. Circuit cu induc-tivitate. — 3. Produsul induciivităţii prin pulsaţie. s. indticiarafă acustică [anycTH^ecKoe conpo THBJieHHe; inertar ce acoustique; akustische Masse; acoustic inertance; akusztikus induktivitás]. Acust.: 1. V. Inductivitate acustică. — 2. Produsul induc-tivităţii acustice prin pulsaţie. 6. ~ mutuală. V. Inductivitate mutuală, 7. ~ proprie, V. Inductivitate proprie. 8. Induefie aerodinamică [aspoAHHaMHne-CKaa HHAyKTHBHOCTb; induction aérodynamique; aerodynamische Induktion; aerodynamical induction; áerodinamikus indukció]. Elm.: Proprietatea vârtejului reprezentat de un fir tőrbion de a modifica intensitatea câmpului de vitese al unui fluid, cu o valoare Av care depinde de rotorul de linie T (v.) al turbionului, de dimensiunile firului turbion C{ şi de distanţele r până la elementele ei de arc d7, după „legea lui Biot şi Savart" din Electromagnetism: r c di r r âixT A v — —-— rot o--------= -— o -— ■ 4r- V 4n c{ r Dacă firul turbion e rectiliniu, vitesa Av, pe care o induce la distanţa r de el, este: * r Au=77’ adică invers proporţională cu distanţa, şi proporţională cu circulaţia (rotorul de linie) T. 175 i. Induefie electrica [ajieKTpHqecKaa HHflyK-U,HH; induction électrique; eiektrische Erregung, elektrische Induktion; electrical induction; elek- tromos indukció], EL: Catul D = el pro- dusului dintre permetivitatea absolută s0 (v. sub Permetivitate) a spajiului presupus vid şi vectorul forfă de natură electrică F D, prin sarcina electrică adevărată qa a unui mic corp metalic electrizat, asupra căruia se exercită forfa, într'un punct dintr'o cavitate presupusă vidă, mică şi foarte plată, care e practicată în materie, normai pe direcfia locală a polarizafiei electrice. Această direcţie se determină cum urmează: Se formează câtul dintre forfă şi sarcina adevărată, pentru corpul introdus odată în cavitatea presupusă vidă în formă de mic „disc" foarte plat, şi odată într’un scurt canal presupus vid, foarte slrâmt, dirijat după normala pe discul indicat în prima experienţă — şi se determină diferenţa vectorială dintre aceste câturi (dintre cari ultimul este intensitatea locală a câmpului electric); direcfia privilegiată local, care trebue să fie dată discului pentru ca, Anume, polarizafia electrică P e câtul prin 4tc al diferenfei dintre induefia electrică D şi produsul permetivităfii absolute s0 a spafiului presupus vid, prin intensitatea locală E a câmpului electric: ^rP=D — z0E' Motivele pentru cari se operează în materia de o parte cu câtul forfei prin sarcina adevărată, determinat pentru discul presupus vid şi plat, normal pe direcfia polarizafiei electrice, pentru a defini inducţia electrică locală, şi de altă parte cu acelaşi cât, dar determinat pentru canalul presupus vid, strâmt şi paralel cu polarizaţia electrică locală, cât care defineşte intensitatea loccla a câmpului electric (v.), sunt următoarele: Experienţa arată că în materie limita către care tinde câtul forţei prin sarcina adevărată a unui mic corp asupra căruia se exercită, introdus într'o cavitate ale cărei dimensiuni tind către zero, depinde şi de forma cavităţii, şi de orientarea ei feţă de câmpul electric şi în raport cu materia. Aceasta deosebeşte câmpul electric de câmpul de gravitaţie. în adevăr, câtul forţei de gravitaţie prin masa grea a corpului asupra căruia se exercită nu depinde de forma şi de orientarea micii cavi- /Z' 7 & ■ /y ' //T Definifia intensitajii câmpului ş:i a inducfiei electrice în materie, a) intensitatea câmpului,- dafinită într'un mic canal strâmt şi vid; b) induefia electrică, definită într'un mic disc plat şi vid! perpendicular pe canalul folosit pen‘ru definirea intensităţii câmpului; c) axa de simetrie comună a canalului folosit pentru definirea intensităţi', şi a discului perpendicular pe el folosit penîru definirea induefiei, trebue sa fie paralelă cu diferenfa vectorială dintre forfele cari se exercită în cele două cavităţi asupra unui mic corp de probă electrizat; d), e) şi f) în corpurile isotrope şi fără polarizafie permanentă, forfele cari se exercită asupra unui mic corp de probă electrizat, introdus în cavitafile folosite pentru definirea intensităţii şi a induefie1, sunt paralele cu axa de simetrie comună acelor cavităţi. într'un câmp electric dat, valoarea absolută a acestei diferenfe să fie maximă, este direcfia discului presupus vid, care se foloseşte pentru determinarea induefiei electrice într'un punct din interiorul lui. în aceste condifiuni, experienfa arată că discul e normal pe direcfia vectorului-diferenfă, şi acesta e proporfional cu polarizafia electrică locală. tăfi presupuse vide, din materie, în care se introduce corpul greu penfru a determina acest cât. De aceea descrierea stării locale din câmpul de gravitaţie, în vid sau în materie, se poate face folosind un singur vector: câtul indicat, care se numeşte intensitatea câmpului de gravitafie. Spre deosebire de acest caz, descrierea stării 176 locale din câmpul eleclric nu se poate face în materie decât cu ajutorul a doi vectori, şi aceşti vectori se determină cum urmează: Se constată •experimental că, dacă se variază orientarea discului presupus vid, într'un punct şi câmp electric dat, câtul forfei prin sarcina adevărată a corpului asupra căruia se exercită depinde de orientarea discului, dar, oricare ar fi orientarea lui, componenta acestui cât după normala pe disc este egală cu componenta după această normală a vectorului câtului, dacă acesta ar fi determinat în discul normal pe direcfia polarizafiei electrice (v. fig.)- De asemenea, componenta de-a-lungul axei unui canal presupus vid, a câtului tortei prin sarcina adevărată a corpului din canal, e egală cu componenta după această axă a vectorului câtului forfei prin sarcina adevărată, determinat în canalul paralel cu direcfia polarizafiei ■electrice (v, fig.).- De altă parte, pentru a măsura fluxul câtului dintre forfă şi sarcina adevărată, printr'o suprafafă care trece în parte sau în întregime prin materie, trebue practicate în •ea interstifii presupuse vide, foarte plate, cari îmbracă elementele locale de arie ale suprafeţei, pentru ca astfel să nu se modifice starea restului, şi să se poată introduce corpul de probă şi determina, pe elementul de arie, câtul al cărui produs scalar prin elementul de arie intervine în expresiunea fluxului. în această expresiune intervine deci numai componenta normală pe elementul de arie a câtului amintit, care e egală cu componenta după acea normală a câtului determinat în discul normal pe direcţia polarizafiei electrice. Acest cât, înmulţit cu s0, defineşte inducţia electrică locală. Fluxul câtului forfei prin sarcina adevărată, prin orice suprafafă, poate fi calculat deci, oricare ar fi orientarea locală a elementelor de arie, ca şi când ar exista în fiecare loc o singură „intensitate" a câmpului electric, egală cu câtul induefiei electrice prin permetivitatea absolută Sg a spafiului presupus vid. — De asemenea, pentru a determina circulafia câtului dintre forfă şi sarcina adevărată, de-a-lungul unei linii închise care trece în parte sau în întregime prin materie, trebue practicate în ea scurte canale presupuse vide, foarte strâmte, cari îmbracă elementele locale de linie, pentru ca astfel să nu se modifice starea restului şi să se poată introduce corpul de probă şi determina, de-a-lungul elementului de linie, câtul al cărui produs scalar prin elementul de linie intervine în expresiunea circulafiei. în această expresiune intervine deci numai componenta tangentă la elementul de arc a câtului prin sarcina adevărată, al forţei din canalul tangent la elementul de arc, care e egală însă cu componenta după acea normală a câtului dintre forfa din canalul care are direcfia polarizafiei electrice, şi sarcina adevărată. Circulafia câtului forţă prin sarcina adevărată, de-a-lungul oricărei linii, poate fi calculată deci, oricare ar fi orientarea locală a elementelor de linie, ca şi când ar exista în fiecare loc o singură „intensitate" a câmpului electric, diferită de cea folosita în definifia induefiei, numită „intensitatea câmpului electric". — Dacă se cunoaşte deci relafia locală dintre inducţia electrică şi intensitatea câmpului electric — şi această relaţie e dată de legea polarizafiei electrice — urmează ca se poate determina atât fluxul, cât şi circulafia fiecăreia din aceste două mărimi; fluxurile prin toate suprafeţele închise şi circulaţiile de-a-lungul tuturor curbelor închise determină însă complet un câmp de vectori. Dacă se determină deci în trei discuri cu normalele necoplanare, proiecţiile ortogonale pe acele normale ale câturilor forţă prin sarcină adevărată, vectorul care are aceleaşi proieefii ortogonale pe aceste normale, înmulfit cu s0, e inducţia electrică (dar această construcfie nu permite determinarea orientării discului în care se realizează induefia). în mediiie isotrope, şi fără polarizafie electrică permanentă, direcţia polarizafiei electrice coincide cu aceea a câmpului electric, şi deci în acestea discul presupus vid şi plat, folosit în definifia induefiei electrice, e perpendicular pe forfa care se exercită asupra micului corp electrizat, şi deci şi pe intensitatea locală a câmpului electric (v. fig.). Relafii analoage sunt valabile în câmpul magnetic. în câmpurile şi în mediile cari satisfac legea lineară a polarizafiei electrice (v. Polarizafiei, legea~electrice), induefia electrică e egală cu produsul tensorului permetivitate absolută s0 s prin intensitatea locala a câmpului electric: D = c0l£, unde permetivitatea relativă a jnediului depinde de susceptibilitatea electrică a sa: şi se reduce la un scalar în mediile isotrope: î. Induefie electromagnetică [ajieKTpoMar-HHTHâH HHflyKiţHH; induction électromagnétique; elektromagnetische Induktion; electromagnetic induction; elektromágneses indukció}. E/m.; Producerea unei tensiuni electromotoare în sens restrâns, prin variafia în timp a fluxului magnetic. Fluxul magnetic pe care-l încinge o linie închisă rigidă şi imobilă variază în timp numai dacă variază în timp induefia magnetică, în puncte date şi imobile. Dacă linia închisă e mobilă, fluxul magnetic poate varia şi dacă induefia magnetică e invariabilă, de exemplu prin deformarea liniei închise. în primul caz se spune că tensiunea electromotoare e produsă prin induefie statică, iar în al doiiea, prin induefie prin mişcare. Transformatoarele electrice (statice) folosesc excluziv inducţia statică; tensiunile electromotoare din maşinile electrice sunt stabilite excluziv sau parţial prin mişcare. 2. Induefie magnetică [MarHHTHan HH#yKiţHH; induction magnétique; magnetische Induktion; mag-netical induction; mágneses indukció]. Magni.: Mărimea vectorială B prin care trebue înmulfit vec- 177 ■forial moméntul magnetic m al unui mic corp, pen-iru a da produsul permetivităfii absolute p0 a spaţiului, prin momentul static de natură magne-ficăC^, care se exercită asupra corpului mag“ netizat: p.0CD = mX B, ' corpul fiind presupus introdus într'o cavitate vidă, mică şi fóarte plată, care e practicată în materie, şi e perpendiculară pe polarizaţia magnetică. Această orientare se determină cum urmează: Se determină mărimea vectorială prin care trebue înmulţit vectorial momentul micului corp spre a da cuplul static care se exercită asupra lui., pentru corpul presupus introdus odată în cavitatea vidă în formă de mic „disc" foarte plat, şi odată într'un scurt canal vid, foarte strâmt, normal pe discul presupus vid din prima experienţă — şi se determină diferenfa vectorială dintre aceste două mărimi; orientarea privilegiată local pe care trebue să o aibă discul pentru ca, într'un câmp electric dat, valoarea absolută a acestei diferenţe să fie maximă, este orientarea discului vid care se foloseşte pentru determinarea ir.duciiéi magnetice într'un punct din interiorul lui. Motivele pentru cari se operează în materie atât cu inducţia, cât şi cu intensitatea câmpului magnetic (v.), sunt expuse sub Inducţie electrică (v.). Câtul prin 4k al diferenţei dintre inducţia magnetică B şi produsul permeabilităţii absolute a spaţiului vid, prin intensitatea H a câmpului magnetic, e polarizafia magnetică locală sau intensitatea de magnetizare M: 4tz care este perpendiculară pe interstitiuI presupus vid şi plat, folosit în definifia induefiei magnetice. în mediile isotrope şi fără polarizafie magnetică permanentă, direcfia polarizafiei magnetice coincide cu aceea a intensităţii câmpului magnetic, şi deci în acestea discul presupus vid şi plat, folosit în definiţia inducţiei electrice, e perpendicular pe intensitatea locală a câmpului magnetic, adică e cuprins în planul determinat de momentul static şi de momentul magnetic asupra căruia se exercită momentul static. în câmpurile şi în mediile cari satisfac legea lineară a polarizaţiei magnetice (v. Polarizaţiei, j legea ~ magnetice), inducţia magnetică e egală cu produsul tensorului permeabilitate absolută a mediului, prin intensitatea locală a câmpului magnetic: B = ^H, unde permeabilitatea relativă a mediului depinde de susceptibilitatea magnetică v.m a lui: Ji= 1 4-4n[i0 îcw, şi se reduce la un scalar în mediile isotrope: H=1+4ît ti0xm. Inducţia magnetică B este media, pe un mic volum şi un scurt interval de timp, a inducţiei microscopice b, sau a produsului permeabilităţii absolute a spaţiului presupus vid ji0 prin intensitatea microscopică locală h a câmpului magnetic (£=rjjL0/?). Relaţii analoage sunt valabile în câmpul electric. î. Inducţie mutuală [B3anMHan hhaykijhh; induction mutuelle; gegenseitige Induktion, Ge-geninduktion; mutual* induction; kölcsönös indukció]. Elm.: Inducerea de tensiune electromotoare într'un circuit electric, prin câmpul magnetic stabilit prin acel circuit de curentul, electric variabil care frece printr'un alt circuit electric. 2. ~ proprie [carviOHHAyKiţMH; induction pro-pre; Selbstinduktion; self-induction; önindukció]. Elm.: Inducerea de tensiune electromotoare într'un circuit electric prin câmpul magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuşi circuitul indus. 3. Inducţie prin mişcare [HHflyKiţHfl nyTeM ABHJKeHHH; induction par mouvement; Induktion durch Bewegung; induction by motion; mozgás általi indukció]. V. sub Inducţie electromagnetică. 4. ~ prin pulsaţie [nyjibCHpyioii^aH HHAyK-U,HH; induction par pulsation; transformatorische Induktion; pulsation induction; lüktetési indukció]. Elm.: Inducţie electromagnetică statică, în care fiuxul magnetic e funcţiune (practic) periodică de timp. 5. ~ statică [cTaTHHecKan HHAyKU,HH; induction statique; statische Induktion; static induction; elektrosztatikus indukció]. V. sub Induefie electromagnetică. e. Inducţie, carotaj prin ~ [HHAyKiţHomibiH KapOTTatfî; carottage électrique â induction; Bohr-kernbestimmung durch elektrische lnduktion;induc-tion resistivity logging; magfúrásmegállapitás elektromos indukció utján]. /Mine.* Procedeu de determinare a profilului de rezistivitate electrică al formaţiilor geologice străbătute de o sondă, care foloseşte, ca aparat de explorare a pufului, o înfăşurare primară de transformator static, introdusă în puf, secundarui transformatorului fiind constituit de însăşi roca înconjurătoare, în care primarul stabileşte curenfi turbionari prin induefie electromagnetică. Impedanfa echivalentă, redusă la primar, a transformatorului de explorare, depinzând de rezistivitatea rocei înconjurătoare, aceasta se poate calcula cu aproximaţie în funcfiune de condifiuniie experienfei (diametrul pufului, salinitatea noroiului, condifiuniie de reglare a aparatului, etc.). Procedeul este rela-, tiv oneros în cazul fluidelor de sapă apoase, dar e deosebit de util în cazul fluidelor de sapă izolante, în cari carotajul electric (v.) nu se poate face cu aparatura normală. 7. Inducţie, perioadă de ~ [HHAyniţHOHHbiH nepHOA; période d'induction; Induktionsperiode; induction period; indukciós időszak]. 1. Chim.: Timpul dintre punerea reactivilor în contact cu substanfa de analizat, şi momentul în care se 12 178 constată manifestarea unei acţiuni. — 2. Fot o.: Intervalul de timp dintre momentul imersiunii în revelator a unei suprafeţe sensibile expuse la lumină, şi momentul apariţiei imaginii. î. Inducţiei, legea ~ electromagnetice [3a-KOH 3JieKTpOMarHHTHOH HHAyKIţHH; loi de l'induction électromagnétique; Gesetz der elek-tromagnetischen Induktion; law of electromagnetic induction; az elektromágneses indukció törvénye]. Elm.: Lege djpă care câmpurile magnetice variabile în timp produc câmpuri electrice: în fiecare moment, tensiunea electromotoare <»în sens re-1 t Aplicând teorema lui Stokes, şi notând cu E intensitatea câmpului electric, şi cu B induefia magnetică, se obţine forma diferenţială a legii: rot t— —r- » ât adică: în fiecare moment, rotorul intensităţii câmpului electric e egal şi de semn contrar cu derivata (substanţială) în raport cu timpul a inducţiei magnetice locale. Inducţia magnetică neputând fi infinită, nu poate frece, prin secţiunea unui înveliş aplicat strâns Exemplificarea inducţiei electromagnetice statice. Câmpul electric indus de un câmp de inducţie magnetică variabil în timp, omogen şi ocupând un cilindru drept. Câmpul magnetic e dirijat în sus şi creşte în valoare absolută (fig. Í); e dirijat în sus şi e maxim (fig. 2); e dirijat în sus'I şi descreşte în valoare absolută (fig. 3); e nul şi îşi sch;mbă sensul din dirijat în sus în dirijat în jos (fig. 4). CâmpuTmag-netic e dirijat în jos şi creşte în valoare absolută (f g. 5); e dirijat în jos şi e maxim în valoare absolută (fig. 6); e dirijat în jos şi descreşte în valoare absolută (fig. 7); e nul şi îşi schimbă sensul din dirijat în jos în dirijat în sus (fig. 8). strâns uc. de-a-lungul unei linii închise oarecarî, antrenată de materie, Ci e egală şi de semn contrar cu vitesa de variaţie a fluxului magnetic 9 care trece prin orice suprafaţă deschisă S mărginită de linia Cif flux al cărui sens pozitiv e asociat, după regula burghiului drept, sensului pozitiv al tensiunii electromotoare de-a-lungul liniei C^: di>5 ur.=-------r—' ct di în unităţi MKSA. pe cele două feţe ale unei suprafeţe, un flux magnetic infinit, astfel încât rotorul de suprafaţă al intensităţii câmpului electric e nul, adică şi componentele tangenţiale Etl şi Ej2 ale acestui câmp pe cele două feţe 1 şi 2 ale unei suprafeţe sunt egale: — Et 2. în virtutea legii fluxului magnetic, inducţia magnetică derivă dintr'un potenţial vector A: B= rot A, 179 astfel încât forma diferenţială a legii inducţiei electromagnetice devine rot (*+^)=0- Ţinând seamă de faptul că rotorul gradientului scalarului câmp al oricărui câmp de scalari e identic nul, urmează că suma dintre intensitatea câmpului electric şi derivata în raport cu timpul a potenţialului vector al inducţiei magnetice derivă dintr'un potenţial scalar, adică există în orice moment un câmp de scalari V, numit câmpul potenţialului electrodinamic scalar, astfel încât suma amintită să fie egală şi de semn contrar cu gradi ep, tu! lui, adică: E = grad V. dt a în câmpurile electrice stajionare în cari nu există câmpuri magnetice variabile în timp, tensiunea electromotoare în sens restrâns e deci egală cu zero de-a-lungul tuturor liniilor închise cari se pot trasa în câmp: Aplicând teorema lui Stokes urmează că, în orice moment, în câmpurile electrice stajionare în cari nu există câmpuri magnetice variabile în timp, rotorul intensităţii câmpului electric e nul: rot E = 0. Urmează că toate câmpurile electrice staţionare în cari nu există câmpuri magnetice variabile în timp derivă dintr'un potenţial scalar, adică există în orice moment un câmp de scalari, numit câmpul potenţialului electric scalar V, astfel încât intensitatea câmpului electric să fie egală şi de semn contrar cu gradientu! lui: E == —grad V. Toate formele legii inducţiei electromagnetice sunt satisfăcute atât de valorile microscopice, cât şi de valorile macroscopice ale intensităţii câmpului electric şi ale inducţiei magnetice. în teoria clasică macroscopică a fenomenelor electrodinamice din corpurile mobile, inducţiile şi intensităţile câmpului electric şi ale celui magnetic sunt considerate definite în fiecare punct în sistemul de referinţă solidarizat local cu materia, astfel încât curbele închise şi suprafeţele deschise mărginite de ele, cărora li se aplică legea inducţiei electromagnetice, trebue considerate solidarizate cu materia, şi se mişcă deci împreună cu ea. Dacă derivatele parţiale în raport cu timpul reprezintă deci vitesa de variaţie a unui vector câmp (care poate fi inducţia magnetică B, potenţialul vector A, etc.), în raport cu un anumit sistem de referinţă, vitesa (substanţială) de variaţie a acestui vector, care intervine în legea inducţiei electromagnetice, este dg=ő|+_div-+_x - -+_x^ át Q)t át Q)t dacă v e vitesa în raport cu acei sistem a punctului căruia i se ataşează vectorii B, respectiv A. în teoria clasică a electronilor, inducţiile şi intensităţile câmpurilor electric şi magnetic sunt considerate definite numai în sistemul de referinţă inerţial care e fix în raport cu sistemul stelelor fixe, în care trebue să fie deci fixe,şi curbele şi suprafeţele cari intervin în legea inducţiei electromagnetica, ostiei încât forma legii, valabilă în corpurile mobile, se obţine pe cale indirectă, şi anume termenul vXB din relafia de mai sus reprezintă forţa magnetică exercitată asupra unităţii de sarcină care are vitesa v. 1. Inducfivitafe [HH/ţyKTHBHOCTb; inductance; Induktivităt; inductance; induktivitás]. Elm.: Câtul dintre fluxul magnetic care frece printr'un circuit electric linear închis, şi intensitatea curentului care-l stabileşte, şi care frece, de asemenea, printr'un circuit linear închis. Când circuitul prin care se stabileşte câmpul magnetic e deschis şi are două borne, el se consideră închis prin dielectricul dintre borne, de-a-lungul unei linii în lungul căreia se contează tensiunea la borne. Inductivitatea se numeşte proprie sau mutuala, după cum circuitul parcurs de curent coincide sau nu cu circuitul prin care curentul stabileşte un flux magnetic. 2. ~ proprie [HHAyKTHBHOCTb (k03(|)C|)HIJ,H-eHT caMOHHflyKiţHH); inductance propre; Selbst-induktivitát; self-inductance; öninduktivitás]: Câtul fluxului magnetic total încins de spirele unui circuit electric linear închis (1) şi parcurs singur de curentul care stabileşte fluxul prin intensitatea i± a curentului electric care trece prin el: Inductivitatea proprie a unui circuit electric închis şi oarecare, adică şi nelinear, e câtul dublului energiei câmpului magnetic datorit curentului ce trece prin el, prin pătratul intensi- tăţii acestui curent. Sin. Inductanţă proprie. s. ~ mutuală [B3aHMHan HHftyKTHBHOCTb; inductance mutuelle; Gegeninduktivităt; mutual inductance; kölcsönös induktivitás]: Câtul fluxului magnetic total <3>12 pe care curentul dintr'un circuit electric linear (1) îl stabileşte prin spirele unui al doilea circuit electric linear (2), prin însăşi intensitatea curentului i± din primul circuit, se numeşte inductivitate mutuală L12 a primului circuit în raport cu al doilea: L -Î2- h în câmpul magnetic staţionar (şi cuasistajionar; al curenţilor iL, i2, i3,..., in ce trec prin n circuite 12* 180 electrice lineare închise, fluxurile magnetice totale 2» ^3» • ■ • » încinse de spirele celor n circuite sunt funcţiuni lineare şi omogene de curenţi, dacă nu se găsesc în câmp corpuri fero-magnetice: ^lk \ \ ^3k *3 unde Lkl sunt inductivităţile proprii ale circuitelor l pentru l — k, şi inductivităţile mutuale dintre circuitele k şi / pentru Ij^k. Unitatea practică de inductivitate se numeşte henry şi e egală cu inductivitatea proprie a unui circuit prin care trece fluxul magnetic de un weber când e parcurs de curentul de un amper. Relaţiile lineare şi omogene de mai sus dintre fluxurile şi curenţii electrici ai circuitelor electrice lineare se numesc ecuaţiile de inductivitate ale lui Maxwell. Inductivitatea mutuală L12 a două circuite electrice lineare cari ocupă curbele închise C± şi C2, de elemente de linie şi dî2 la distanţele r12 unul de altul, situate într'un mediu cu permeabilitatea magnetică absolută constantă >i0 p-, se poate calcula din următoarea formulă a lui Neumann: Dacă C± şi C2 reprezintă acelaşi circuit, formula dă inductivitatea proprie (v.) a acestuia. — Sin. Inductanţă mutuală. î. Inductivitate utilă [noJie3Han hhaykthb-HOCTb; inductance utile; Hauptinduktivitat, Nutzin-duktivitát; principal inductance; hasznos induktivitás]: Câtul dintre produsul numărului de spire n2 al unui circuil electric linear şi în vid (2), prin fluxul său magnetic fascicular util mijlociu <3>Wi2 în raport cu alt circuit (1), şi dintre curentul i± care frece prin primul circuit. 2. ~ de dispersiune [HHAyKTHBHOCTb pac-ceHHHn; inductance de dispersion; Streuindukti-vităt; inductance of dispersion; szórási induktivitás]: Câtul dintre produsul numărului de spire al unui circuit prin fluxul său magnetic (fascicular) de dispersiune faţă de un al doilea, şi dintre curentul care trece prin primul circuit. 8. ~ în serviciu [paőonaH HH^yKTHBHOCTb; inductance de travail; Arbeitsinduktanz; working inductance; szolgálati induktivitás]. Elm.: Câtul dintre fluxul magnetic care trece printre o conductă de linie electrică şi proiecţia conductei pe cel mai apropiat înveliş conductor în legătură cu pământul, făcută în direcţia în care învelişul e cel mai apropiat de conductă, şi dintre curentul care trece prin conductă în condiţiunile de serviciu la cari se referă, se numeşte inductivitatea în serviciu a conductei. — Când se raportează la unitatea de lungime de linie, inductivitatea în serviciu se numeşte inductivitate lineică. Această mărime prezintă importanţă în regimurile în cari dă acelaşi sau aproape acelaşi rezultat în toate momentele unei perioade. 4. Inductivitate acustică [anycTHnecnan hh-AyKTHBHOCTb; inertance acoustique; akustische Masse; acoustic inertance; akusztikus induktivitás]. Acust.: Câtul părţii din reactanţa acustică a unui mediu care e datorită inerţiei, prin pulsaţia corespunzătoare. Sin. Inductanţă acustică. 5. Inductor [HH/ţyKTOp; inducteur; Induktor; inductor; elektromosgép állórésze]. Eli.: Partea unei maşini electrice sau a unui aparat electric, în care se găseşte magnetul permanent sau înfăşurarea parcursă de curent, care induce tensiunea electromotoare în înfăşurările (induse ale) maşinii sau aparatului, chiar dacă acestea nu sunt parcurse de curenţi electrici. — Inductorul maşinilor electrice e format dintr'un circuit feromag-netic şi din înfăşurarea electrică inductoare. — Inductorul e destinat în principal stabilirii fluxului magnetic prin maşina sau prin aparatul care lucrează prin inducţie electromagnetică. 6. Inductor [Bbi3biBHOH HHftyKTop; magnéto d'appel; Induktor; caIling magneto; induktor]. Mş. el.: Maşină (aparat) pentru producerea curenţilor de apel magnetic. Este format dintr'o bobină cu spire izolate, înfăşurată pe un rotor (miez) de fier în formă de dublu T, care se roteşte între polii unor magneţi permanenţi, pentru a se induce în rotor tensiunea electromotoare de apel. Se foloseşte ca mijloc de apel „maq-netic", în telefonie. 7. Inductor diferenţial [#H(|)(|)epeHi],HajibHbiH HH^yKTOp; ohmmétre différentiel, inducteur dif-férentiel; Differentialindukfor; differentia! inductor, differential megohmmeter, differential Meg-ger; differenciális induktor]. Elf.: Instrument portativ pentru măsurarea rezistenţelor electrice, funcţionând pe principiul galvanometrului diferenţial. în inductorul diferenţial din figura de mai jos, înfăşurarea A este în serie cu rezistenţa de măsurat. înfăşurările B şi B± sunt legate în serie cu generatorul (inductorul) D. Cele Veî înfăşurări sunt solidare între ele şi oscilează în jurul axului O; sunt legate Ja circuit prin fi re de Inductor diferenţial. E) şi Ei) borne, între cari se leagă rezistenţa de măsurat. cupru foarte fine, cari nu exercită nicio forţă asupra echipajului mobil. La acţionarea manivelei 181 generatorului, înfăşurările B şi Bx sunt parcurse de un curent care depinde de tensiunea electromotoare indusă. Dacă circuitul exterior este deschis, B şi Bi se deplasează până în pozifia în care trece prin ele un flux magnetic al magneţilor permanenfi A/l şi Mt\ când cuplul rezistent e nul, acul va indica pe scară o rezistenfă infinită. Dacă între bornele exterioare se introduce rezistenfa de măsurat, circuitul înfăşurării A se închide, şi trece prin A un curent indus; acesta produce cuplul activ care tinde să deplaseze echipajul mobil cu acul spre partea de jos a scării din figură. Pozifia de echilibru depinde de mărimea rezistenfei de măsurat şi este independentă de tensiunea electromotoare a generatorului. î. Inductor terestru [aeivrejibHbiH hbttvktop; inducteur terrestre; Erdinduktor; earth inductor, earth coil; földindukior]. Magnt.: Aparat bazat pe principiul induefiei electrice, folosit pentru măsurarea înclinaţiei câmpului magnetic pământesc. Se compune dintr'o bobină care se poate roti în jurul unui ax situat într'un plan paralel cu planul spirelor, şi care este legata, printr'un colector, cu un galvanometru. Bobina se dispune cu axul în planul meridianului magnetic şi este apoi rotită în jurul axului. Se deplasează axul în planul meridianului magnetic, până ce nu mai deviază galvanomefrul. Unghiul • pe care-l formează axul cu orizontala este unghiul de înclinaţie al intensităjii câmpului magnetic pământesc. Instrumentul dă valoarea unghiului de înclinaţie cu o eroare care poate fi mai mică decât un minut. E folosit în determinarea înclinaţiei în ridicări pe zone întinse, ca şi în observarea variaţiilor în timp ale inclinafiei. 2. Induit [HKOpb; induit; Anker; armature; armatura]: Sin. Indus de maşină electrică (v.). 3. Îndulcire. Metl. V. Recoacere de înmuiere. 4. îndulcire. Ind. petr., Chim.: Sin. Doctori-zare (v.). 5. îndulcirea apei. Tehn,: Termen folosit în fabrici penfru înmuierea (v.) apelor dure. e. îndulcirea pieselor optice [uiJiH^OBKa; doueissage; Feinschleifen; grinding; finom csiszolás]. Opt.: Ultima şi cea mai importantă operaţiune de rectificare (şlefuire) a sticlelor optice. Se execută cu strunguri de rectificat întrebuinţând emeriurile cele mai fine, tripoli, etc. 7. Induline [HHflyjiHHbi; indulines; Induline; indulines; indulinek]. Chim.: Materii colorante fenazinice obţinute din p-aminoazobenzen şi anilină. Nuanţele lor variază între albastru, verde şi negru, după condiţiunile de lucru. Derivaţii lor sulfonici, solubili în apă („albastru solid"), servesc la vopsirea mătasei în albastru. 8. Indulone [HHAyJlOHbi; indulones; Indulone; indulones; indulonok). Chim.: Produşi cari diferă de induline prin substituirea unui atom de oxigen cu grupa imine (=NH). 9. Indus de maşină electrică [HKopb 3JieK-TPHH6CKOH MauiHHbi; induit de machine électrique; Anker einer elektrischen Maschine; armature of an electric machine; elektromosgép for- górésze, elektromosgép-rotor, armatura]. Mş. el.: înfăşurarea electrică indusă, împreuna cu suportul ei, într'o maşină electrică, (v.). 10. Indusă, radioactivitate V. sub Radioactivitate. 11. Indusă, rezistenfă V. Rezistenţă indusă. 12. Industrializare [HHAycTpHaJiHsaiţHH; indus-trialisation; Industrialisierung; industrialization; iparosítás]. Ec. f.: Introducerea tehnicei maşinilor de mare anvergură, în economia naţională a ţării. — Industrializarea capitalistă porneşte de regulă dela industria uşoară, unde se impun investiţii mai mici şi venitul se realizează mai repede; formarea de rezerve şi trecerea ulterioară treptată a mijloacelor de producţie în indusiria grea este un proces de lungă durată, necesitând mai multe decenii. în ceea ce priveşte mijloacele cu ajutorul cărora s'a făcut industrializarea în ţările capitaliste, istoria cunoaşte calea uzurpării şi a jafului coloniilor, calea distrugerilor de războiu şi a contribuţiilor impuse de o ţară unei alte ţări şi calea concesiunilor şi a împrumuturilor de sclavaj dictate ţărilor mai înapoiate de către ţări cu capitalismul desvoltat. — Industrializarea socialistă se face pe calea desvoltării industriei grele şi a diri-jerii tuţuror ramurilor de economie naţională pe făgaşul tehnicei moderne avansate. Industrializarea din Uniunea Sovietică s'a înfăptuit în timpul scurt al primelor două planuri cincinale, prin mijloace proprii, în contul economiilor interne şi al acumulărilor socialiste. Natura acestor economii interne este determinară de existenţa proprietăţii obşteşti asupra mijloacelor de producţie şi de caracterul planificat al economiei sovietice. — La noi, industrializarea urmează să se realizeze în cursul primului plan cincinal. îs. Industrie [npoMbiniJieHHOCTb; industrie; Industrie; industry; ipar]. Gen.: Producţie organizată de bunuri materiale, realizată în generai, pe baza folosirii mijloacelor tehnice de producţie. După natura bunurilor produse, se deosebesc: industrie de bază, industrie uşoară, industrie de transporturi, industrie agricolă, forestieră, etc. Industria de bază cuprinde industria extractivă (care se referă la exploatarea materiilor prime cari se găsesc în subsol: gaze, petrol, cărbuni, minereuri, roce comune), industria grea (care se referă la prelucrarea minereurilor de fier în fontă şi oţel, ca şi la prelucrarea acestora pentru obţinerea mijloacelor de producţie grele), industria chimică de bază (care se referă la obţinerea de produse din materii prime naturale: cupru, plumb, aluminiu, zinc, etc.; sodă, acid sulfuric, acid azotic, amoniac, etc.; distilate din petrol, cărbuni, lemn, etc.). Industria uşoară are ca obiect producerea bunurilor de consum şi cuprinde industria alimentară, textilă, chimică de sinteză, ceramică, etc. industria agricolă consistă în cultivarea intensivă a solului, bazată pe folosirea pe scară mare a îngrăşămintelor şi a mecanizării. 182 1. Inegal [HepaBHblH; inégal; Lngleich; un-equal; egyenlőtlen]: Calitatea a două mărimi de a admite existenţa uneia sau a mai multor propoziţii valabile despre una, fără ca ele să fie valabile şi despre cealaltă. 2. Inegalitate [HepaBeHCTBO; inégalité; Un-gleichheit; inequalify; egyenlőtlenség]. Maf.: Relaţia dintre două mărimi inegale a şi b. Se reprezintă prin simbolul grafic de ex.: a^b. Inegalitatea nu e niciodată reflexivă, adică nicio mărime nu este inegală cu ea însăşi; inegalitatea e simetrică, adică, dacă o mărime e inegală cu o a doua, urmează că şi a doua e inegală cu prima; inegalitatea nu e transitivă, adică, dacă o mărime e inegală cu o a doua, şi a doua e inegală cu o a treia, prim3 mărime nu trebue să fie negală cu a treia. Aceste proprietăţi deosebesc relaţia de inegalitate de relaţia de egalitate (v.). 3. Inegalifăfi, calculul cu ~ [pacc^e t c He-paBeHCTBaMH; calcul aux inégaIités; Ungleich-heitsrechnung; inequalify calculus; egyenlőtlenségi számítás]. Mai.: Relaţia de inegalitate între două elemente a şi b ale unei muljimi ordonate se scrie, de ex.: a~>b (sau, echivalent, bb sau bb, b>c, rezultă tf>c; din a>a', b>b', rezultă a + b> a'b’\ din a>a, £>£'>0, rezultă ab'P-a'b'] din a>a, &>0, rezultă ak>ak', din a^a, k<0, rezultă aka, rezulta - < — • a a 4. Inel [KOJibiţOî anneau; Ring; ring; gyűrű]. A/g.; Muljime de mâi multe elemente, în care sunt definite două operaţiuni, numite adunare şi înmuljire, indicate prin simbolurile grafice + şi *, şi cari satisfac următoarele reguli sau legi: I. Dacă a şi p sunt elemente ale mulţimii, suma lor a + g este un element al aceleiaşi mulţimi, determinat în mod univoc de a şi p. II. Adunarea a două elemente a şi p ale mulţimii e comutativă, adică suma lor e independentă de ordinea în care se adună cele două elemente; se obfine deci acelaşi element al mulţimii, fie că se adună a cu p, fie că se adună .p cu a: a + p = p + a. III. Adunarea a trei elemente a, p şi y ale mulţimii e asociativă, adică suma lor e independentă de faptul dacă se adună întâi elementele a şi p, şi se adună suma lor cu elementul y, sau se adună elementul a cu suma elementelor P şi Y = (a + p) + /:=a+(p4-T). IV. Mulţimea conţine un element, numit elementul zero, care se notează cu simbolul grafic 0, şi care are proprietatea că, adunat cu oricare element a al mulţimii, dă drept sumă elementul a: a + 0- a. V. Dacă a şi p sunt elemente ale mulţimii, există un element al ei 5, şi unul singur, care are proprietatea că, adunat cu P, dă o sumă egală cu a: P + S = a; el se numeşte diferenţa dintre a şi p, şi se notează şi cu a —p: e = a-p, aşa încât rezultă din definiţia diferenţei d: p + (oc-p) = a. VI. Dacă a şi p sunt două elemente ale mulţimii, produsul lor a-p este un element al aceleiaşi mulţimi, determinat în mod univoc de a şi p. VII. înmulţirea a trei elemente a, p şi y ale mulţimii e asociativă, adică produsul lor e independent de faptul dacă se înmulţesc întâi elementele a şi p şi se înmulţeşte produsul lor cu elementul y, sau se înmulţeşte elementul a cu produsul elementelor p şi 7 : (a*p) • y = oc ■ (p-T). VIII. înmulţirea e distributivă în raport cu adunarea, adică produsul unui element a prin suma a două elemente p şi y e egal cu suma produselor elemenlului a prin elementele p şi y: a 1 (P+ :) = a-p + a-Y- IX. Produsul elementului zero al mulţimii prin oricare element a al ei este elementul zero al mulţimii: 0-a=0.- Un inel se numeşte comutativ, dacă înmulţirea satisface şi următoarea lege: X. Produsul a două elemenle a şi p ale mulţimii e comutativ, adică e independent de ordinea în care se înmulţesc cele două elemente: a •£= p ■ a. — Un inel comutativ se numeşte corp (v.), dacă operaţiunile de adunare şi înmulţire definite în el satisfac şi următoarele două legi: XI. Mulţimea conţine un element, şi numai unul, care se numeşte elementul unitate şi se notează cu simbolul grafic 1, şi care are proprietatea că, înmulţit cu oricare element a al mulţimii, dă drept produs elemenlul a: *a = a. XII. Dacă a şi p sunt elemente ale mulţimii, şi dacă p e diferit de elementul ei zero (P^0), există un element al ei £, şi unul singur, care are proprietatea că, înmulţit cu elementul p, dă drept produs elementul a: s -rp = a; el se numeşte câtul elementului a prin elementul p, a şi se noteaza cu - sau cu a:p: a___ s=-~a:p, P aşa încât rezultă din definiţia câtului s: p-- = p-(a: p) = a [pentru p diferit de elementul zero al mulţimii.— 183 Mulţimea numerelor pare formează un inel comutativ în raport cu adunarea şi înmulţirea lor aritmetică, dar nu constitue un corp, fiindcă nu conţine elementul unitate, adică nu satisface legea XI şi nici legea XII. Mulţimea numerelor întregi formează un inel comutativ în raport cu adunarea şi înmulţirea lor aritmetică, dar nu formează un corp, fiindcă, deşi satisface legea XI, nu satisface legea XII (de exemplu câtul numărului 3 prin 2 nu e număr întreg, adică nu face parte din mulţime). Numerele raţionale formează însă un corp în raport cu adunarea şi înmulţirea aritmetică. Mulţimea numerelor complexe formează de asemenea un corp în raport cu adunarea şi înmulţirea în complex. 1. «liet complet de matrice [noJîHuB IviaipHlţe-BOe KOJibiţO; anneau complet de matrices; volier Matrizenring; complete matrix ring; matrixpk teljes gyűrűje]. Alg.: Inelul format de totalitatea matri-celor de ordinul n (aşa dar cu n linii şi n coloane) cu coeficienţii dintr'un inel (nu neapărat comutativ). 2. ~ cu ideal principal [K0Jibu;0 c ochobhbim HiţeajlQM; anneau â idéal principal; Hauptideal-ring; principal ideal ring; főideális gyűrű]. Alg.: Domeniu de integritate (clasic) cu element unitate ale cărui ideale sunt toate ideale principale. Uneori se rezervă sistemului algebric astfel- definit numele de inel cu ideal principal clasic, iar inelelor ale căror ideale sunt toate principale, numele de inel cu ideal principal. — Exemple: inelul numerelor întregi; inelul polinoamelor de o variabilă K [x] peste un corp arbitrar K. Inel [Kojibiţo; anneau; Ring; ring; kör]. Drum.: Bulevard sau autostradă cu traseu circular sau poligonal, care înconjură o iocaiitate şi leagă capetele autostradelor cari duc la această localitate. Sin. Bulevard de centură, Ring. 4. Inel [Kojibiţo; anneau; Ring; ring; gyűrű], Cs.: Porţiune din galeria unui tunel, lungă de 6'"10 m, în care se execută îmbrăcămintea tunelului, în timp ce galeria rămâne proptită în regiunile vecine. Se deosebesc: 5. ~ campadă [coe/ţHHHTejibHoe Kojibiţo; anneau moyen; Anschluf^ring; connection ring; összekötő gyűrű]: Inel mărginit la unul din capete de un inel executat în prealabil. 6. ~ campion [Kojibiţo neMliHOH; anneau champion; Aufbruchring; Champion ring; feltörő gyűrű]: Fiecare din primele inele ale unui tunel, executate în punctele în cari se atacă excavaţia. Inelele campion se plasează în locurile unde împingerea muntelui este mai mare, din care cauză şi zidăria lor este mai groasă decât a celorlalte inele, 7. ~ final [KOHG^HOe KOJlbijo; anneau final; Schlu^ring; final ring; vég-gyűrű]: Inel mărginit la ambele capete de câte un inel executat în prealabil. Sin. Inel şlus. 8. inel [Kojibijo MOAejmpOBOHHoe; mirette; Bohrstab; boring rod; fúrópálca]. Arfă: Modelator înzestrat la capăt cu un inel de sârmă, şi care serveşte la tăierea lutului necesar modelajului în sculptură. 9. Inel anual [roAH^HOe Kojibiţo; couche annueile; Jahresring; annual ring, grain; évgyűrű]. Bot.: Stratul de lemn format în cursul unui an (în cursul unei perioade de vegetaţie) la arborii din regiunile temperate. Acest strat de lemn, care reprezintă creşterea arborelui într'un an, apare, în secţiune transversală, mai mult sau mai puţin ca un inel. Limita inelului este distinctă, mai ales la speciile cu diferenţă mare între lemnul timpuriu şi cel târziu. 10. Inel cleios [KJiefîKoe Kojibiţo; anneau glu-ant; Leimring, Fanggürtel; medicated paper-band, grease-band; enyvgyűrű]. Agr.: Bandă de hârtie pergamentoasă, lată de 15** -20 cm, fixată, prin legarea cu sfoară de cânepă sau de in, pe trunchiul pomiior, ia 0,60-••1,20 m înălţime, şi care se badijonează apoi cu cleiu de pomi sub forma unui strat de 1 mm grosime. Mai multe astfel de inele servesc ca baraje contra cotarilor, a omizilor migratoare, a gărgăriţelor florilor de măr, etc. 11. Inel colector de curent eléctric [KOJieKTop-Hoe KOJibiţO 3JieKTpOTOKa; bague collectrice de courant électrique; Schleifring für elektrischen Strom; slip ring for electric current; elektromos áramgyüjtő gyűrű]. Elf.: Inel conductor montat pe un arbore coaxial cu el, în legătură cu o conductă rotitoare şi destinat să asigure, prin intermediul uneia sau al mai multor perii, legătura conductoare între conducta rotitoare şi o conductă fixă. 12. ~ colector de maşină electrică [KOHTaKT-HOe KOJlbiţO 3JieKTp0MamHHbi; bague collectrice de machine élec-irique; Schleifring einer elektrischen Ma-schine; slip ring for eleetricmachine; elektromos gép gyűjtő gyűrűje].E/f.:Inel conductor montat coaxial pe arborele maşinii, în legătură cu înfăşurarea ei rotitoare, şi destinat să asigure, prin intermediul uneia sau al mai multor perii, legătura conductoare între înfăşurarea rotitoare şi nişte conducte fixe. 13. Enel de amaraj. Nav.: Sin. Organou (v.). 14. Inel de ancoră [HKopHaa CKOŐa, HKopHbiH pbiM; anneau d'ancre; Ankerring; anchor ring; horgonygyűrű]. Nav.: Piesă circulară de metal, la capătul de sus al fusului ancorei, care serveşte pentru a prinde de el lanţul ancorei. Sin. Verigă. V. şi sub Ancoră. îs. Inel de etanşare [yrmoTHHfomee npoKJia-AOHHOe KOJiblţO; rondelle de garniture; Dichtungs-ring; packing ring; tömitő gyűrű]. Mş.: Garnitură inelară de cauciuc, de pâslă, cupru, plută, etc., folosită la unele asamblări, care se presează între piesele asamblate, spre a face asamblarea etanşă (de ex. garnitura dintre o cutie circulară şi capacul ei). V. şi Garnitură. Inele colectoare de maşină electrică. © 184 1. lierul Inel de excentric. V. Excentricului, co- Inel de fixare a bandajului, a) prin strângere (profil v); b) prin nituri şi agrafe (profil v); ?) inel; 2) obadă; 3) bandaj; 4) nit. Inel de fixare a bandajului [KpenHTejib-Hoe KOJllţO őaH^aJKa; cercie de retenue, agrafe circulaire; Sprengring, Klammerring; retaining ring, clamp ring; kerékabroncserősitőgyűrű]. Ci.: nel de otel laminat, folosit pentru asigurarea bandajului pe obada roţii unui vehicul de cale ferată. Inelul este confecţionat dintr'o bară dreaptă cu un anumit profil (V, U etc.)/ care se îndoaie la rece în formă de cerc, înainte de a fi introdus în canelura circulară a bandajului. în general, inelele se introduc ia cald, în canelură, rabătând apoi marginea bandajului peste inel; alte tipuri folosite mai puţin, pătrund în bandaj şi sunt solidarizate cu obada fie prin nituire, fie prin simplă agrafare. în caz de rupere a bandajului, inelul menţine bucăţile rupte pe roată, evitând astfel accidentele pe cari le-ar provoca bandajul dacă ar cădea pe linie (v. fig.). Sin. Inel de reţinere, Inel de strângere, Cerc de fixare a bandajului. 3. IneS de gardă [3am,HTH0e Kojibiţo; anneau de garde; Schutzring; guard ring; védőgyűrű]. Elf.: 1. Piesă conductoare plană, care înconjură una din armaturile unui condensator plan, cu care e legată electric şi de care e separată printr'un interstiţiu strâmt, inelul fiind într'un pian cu armatura. — 2. Suprafaţă conductoare dispusă ca sub 1 şi folosită în măsurătorile de rezistiv.tate a izolanfilor. — 3. Inel metalic (tor) montat la capătul de jos al unui lanţ de izolatoare, cu un diametru mai mare decât al izolatorului, care serveşte ia protecţiunea acestuia contra supratensiunilor, în special a celor de origine atmosferică. 4. Inel de încercare [npoÓHoe KOJibiţO; bande d'épreuve; Versuchsring; test ring; kísérleti gyűrű]. Agr.: Inel cleios, aplicat la începutul lunii Octom-vrie, din loc în loc, pe trunchiurile pomilor din livezile infestate de cotari, pentru a stabili momentul apariţiei lor şi al aplicării în toată regiunea a inelelor cleioase. 5. Inel de piston. V. Segment. 6. Inel de praf [kojibijo npeAOxpaHHK)iu,ee OT riblJlH; chapeau a poussiére; Staubring, Staub-haube; dust cap; porgyűrű]. Mş.; Inel de pâslă, de piele, de grafit, etc., aşezat la unele paliere, concentric cu fusul, unde acesta iese din palier, ca să astupe interstiţiul dintre marginea palierului şi fus, şi să împiedece intrarea prafului în interiorul palierului. 7. Inel de reazem [onopHoe KOJibijO; collier d'appui; Stützring; support ring; támasztékgyűrű]. Canal.: Piesă metalică de formă circulară, care serveşte ca reazem perimetral unei conducte. s. Inel de reglare [peryjmpyiomee Kojibiţo; anneau de vannage; Regulierring; regulating ring? szabályozó gyűrű]. Mş. hidr. V. Cerc de reglare. 9. Inel de rulare exterior [Hapytfffioe Kojibijo uiapHKO-nOAUînnHHKa; anneau de roulemenf extérieur; augerer Kugelring; externai ball race; külső futógyűrű]. Tehn.: Inelul exterior al unui rulment. Sin. Cămaşa rulmentului. V. şi sub Rulment. 10. ~ de rulare interior [BHyTpeHHee KOJibiţQ UiapHKO-nOAUlHnHHKa; anneau de roulement in-térieur; innerer Kugelring; internai ball race; belső futógyűrű]. Tehn.: Inelul interior ai unui rulment. Se montează prin presare la rece sau Ia cald (la temperatura de. cca 60*--70°). Sin.' Buceaua rulmentului. 11. Inel de spaţiu [np0Me}KyT0HH0e K0Jibu;0; espace; Ausschliefying des Typographen, Spatien-ring; fypograph space; távolsági gyűrű]. Arte gr.: Disc compus, care serveşte pentru spaţierea cuvintelor la maşina tipograf. Se compune din piesele concentrice (a) şi (b) cu feţe tangente, numite respectiv disc (a) şi aripioară (b), cari se pot roti una faţă de cealaltă şi sunt asam- , , • , , . i / \ Inel de spaţiu. blate prin arcul (c). Aceste piese, având secţiunea variabilă, pot forma împreună grosimi diferite. 12. Inel de strângere [3a>KHMHoe Kojimo; frette; Bundring, Schrumpfring, Zwinge; ferruie; szorító gyűrű]. Mş.: Piesă de tablă, cilindrică, a-plicată strâns pe mânerele de lemn ale uneltelor de mână, pentru ca lemnul să nu crape şi coada uneltei să fie bine strânsă. Se foloseşte la pile, la şurubelniţe, ferestraie, etc. Sin. Manşon de strângere, Fretă. 13. Inel de ungere [CMa30HH0e KOJibUO; anneau huileur, bague de graissage; Schmierring, Öl ring; oii ring, oiling ring; olajgyűrű]. Mş. V. sub Ungere cu inele. 14. Snel nazal [H03ApeB0e Kojibiţo; anneau nasal; Nasenring; nőse ring; orrgyűrű]. Zoot.: Instrument metalic pentru constrângerea taurilor greu de stăpânit. Există inele permanente, şi detaşabile. Cele permanente au forma unui belciug compus din două bucăţi, şi se aplică prin perforarea membranei mediane a nasului; cu ajutorul unui băţ cu cârlig care trece prin acest inel, se poate prinde taurul. Inelul delaşabil are forma unei lire ale cărei braţe, strânse de un arc sau cu un şurub, presează peretele median al nărilor; se foloseşte numai când trebue deplasaţi taurii nervoşi. îs. Inel ocular. Opt.: Sin. Pupilă de ieşire. ie. Inel protector [npeAOxpaHHTejibHoe KOJib-iţo; bague de protection; Schutzring; drill pipe protector; védőgyűrű]. Mine; Inel de cauciuc sau de alt material asemănător, care se aplică forţat pe corpul prăjinilor de foraj. Se aplică mai 185 multe inele, la diferite distanţe, cu scopul de a împiedeca' uzura exterioară a prăjinilor, prin frecare de pereţii coloanei de tubaj, când se sapă. î. Inel reglabil [ycTaH0B0HH0e Kojibiţo; bague d'arret; Stellring; adjusting ring; szabályozható gyűrű], Mş.: Guler mobil, montat pe un arbore, astfel încât poziţia lui să poată fi reglată în direcfie axială. Se montează pe arbore prin filet, prin caneluri etc., şi poate avea un dispozitiv de fixare pentru a limita deplasările axiale ale arborelui. Sin. Guler reglabil. 2. Inel-resorf [cirapajibHoe Kojibiţo TpoBepa; anneau-ressort; Federring; spring washer; rugó-, gyűrű]. Mş.: Resort elicoidal, format din una sau Inei-resort simplu (Í) şi dublu (2). din două spire, care se aşază sub piulifele şuruburilor spre a împiedeca deşurubarea lor. Sin. Inel Grower, Şaibă Grower. s. Inel Townend [kojimjo ToBHeH,n,a; anneau T.; T. Ring; T. ring; T. gyűrű]. Av.: Inel circular cu secfiune profilată, dispus în fafa motoarelor de avion în stea, pentru a le micşora rezistenfa la înaintare prin aer. Seefiunea inelului are profi! de aripă. Din acest inel s'a desvoltat, prin prelungirea cilindrică spre aval, capotajul NACA. — La început, inelul servea numai la colectarea uleiului împroşcat de motorul rotativ. 4. Inel, aparat ~ şi bilă. V. Aparat inel şi bilă. 5. Inelaj [KOJibiţeBaHHe; annelage; Beringe-lung; girdling; begyűrűzés]. Agr.: Operafiunea de fixare a inelelor cleioase pe trunchiul pomilor. e. Inelare [KOJibiţeBOH Harpes; incision annu-laire; Ringelung; girdle incision; gyűrűzés]. Hort.: Incizie în coaja unei tulpine sau a unei ramuri de pom, care se face scoţând un inel de coajă lat de 7-*-12 mm. Se practică pentru a grăbi punerea pe rod a pomului şi pentru ca să se des-volte excepţional fructele de pe ramura inelată. 7. Inelare [OMe/ţHeHHe; baguage, encuivrage; Verkupfern; coppering; rézesedés]. Art.: Fenomenul de depunere în altă regiune, a metalului pe care gazele rezultate din explozie îl desa-gregă într'o anumită regiune a ţevii unei guri de foc. Sin. Arămire. s. Inelarea filmului [KOJibiţeBaHHe khho-IIJIŞHKH; bouclage; Herstellung der Double-Schleife; film looping; film-gyűrűzés]. Cinem.: Operaţiunea de lipire a sfârşitului unei porţiuni de film cinematografic cu începutul ei, penfru ca, printr'o rulare continuă, să se proiecteze aces porţiune de mai multe ori. 9. Inert [HHepTHbiH; inerte; indifferent, trage,, unwirksam; inert, indifferent; tehetetlen]. 1. Fiz.: Calitatea unui corp de a avea inerţie. — 2. Chim.: Calitatea unei substanţe de a avea inerţie chimică (v.). 10. Inerţial, sistem de referinţă ~ [cHCTeMa HHepTHOCTH; systéme d'inertie; Inertial-System; inertia system; tehetetlenségi rendszer]. Fiz.: Dacă se aruncă din trei puncte ale unui sistem de referinţă, foarfe depărtate de orice alte corpuri, trei puncte materiale de mase neglijabile, în trei direcţii necoplanare, şi dacă punctele descriu în raport cu acel sistem de referinţă trei drepte,, sisiemul se numeşte inerţial. Faţă de orice sistem inerţial e valabil principiul inerţiei sub forma sa din Mecanica clasică şi din Mecanica relativităţii restrânse. Sistemele inerţiale formează un grup (v.) de sisteme de referinţă, în mişcare de translaţie rectilinie şi uniformă unul faţă de altui. Grupul sistemelor inerţiale posibile în Teoria relativităţii restrânse e mai restrâns decât cel din Mecanica clasică, fiindcă în relativitatea restrânsă vitesa lor relativă poate fi cel mult egală cu vitesa de propagare a undelor electromagnetice în vid, pe când în Mecanica clasică nu există această restricţiune. Sistemele de referinţă cari nu se găsesc în mişcare de translaţie rectilinie şi uniformă faţă de grupul sistemelor inerţiale se numesc neinerţiale» u Inerfie [HHepiţHH; inerţie; Trágheit; inertia; tehetetlenség, inercia]. Fiz.: Proprietatea unui sistem tehnic sau a unui sistem fizicochimic dé a avea un timp mare de relaxaţie, privitor la o anumită mărime de stare a sa (la care se refera inerţia). Exemple: inerţia termică a unui corp, inerţia de indicare a unui instrument de măsură, etc. — Această accepţiune a termenului nu are legătură cu inerţia corpurilor. i2. Inerfie [HHepiţHH; inerţie; Trágheit; inertia; tehetetlenség, inercia]. Fiz.: Proprietatea punctelor materiale de a-şi menţine starea de mişcare uniformă şi rectilinie în raport cu grupul sistemelor de referinţă inerţiale, dacă se găsesc la mare distanţă de celelalte puncte materiale, adică daca nu se exercită forţe asupra lor. Corpurile sunt inerte fiindcă au masă. — Fiindcă oricărei mase îi corespunde o energie proporţională cu ea, şi invers, şi fiindcă energia poate fi localizată îr> spaţiu, orice formă de energie are inerţie. îs. Inerfie [HHepiţHH; inerţie; Inerţie, Trágheit; inertia; inercia]. Foto.: Expunerea minimă, necesară impresionării unui material fotografic, dacă curba de înnegrire este dreapta care corespunde expunerii corecte. Inerţia unei plăci este practic independentă de modul de developare. i4. Inerfie chimică [xHMHHecKan HHepiţHH inerţie chimique; chemische Trágheit; chemicu» inertia; kémiai tehetetlenség]. Chim.: Lipsa de reactivitate chimică a unor elemente sau a unor substanţe chimice faţă de toate sau faţă de foarte multe substanţe. Inerţie chimică au mai ales mo- 186 leculele combinaţiilor în cari atomii sunt legaţi prin covalenţe, covalenţele fiind foarte stabile. Vitesa de reacţie a substanfelor inerte e foarte mică, uneori nemăsurabil de mică. — Un caz special de inerfie chimică îl prezintă gazele nobile, cari au complet stratul electronic exterior al atomului, ceea ce dă atomului acestor gaze o configuraţie foarte stabilă, gazele neintrând în reacfie nici între ele, nici cu alte elemente. Iner-fia este mai mare mai ales la temperaturi joase; ea dispare pe măsură ce temperatura creşte. La temperatura ambiantă, un amestec de oxigen şi hidrogen rămâne neschimbat, fără formare de apă; la temperaturi joase, cărbunele şi oxigenul pot fi păstraţi fără a se forma bioxidul de carbon. Aceste substanţe având călduri de formare foarte mari (energii libere de formare negative), dacă nu ar avea inerţie, ar reacţiona imediat şi, ca urmare, s'ar stabili un echilibru chimic între ele. Datorită inerţiei chimice 4 este posibilă păstrarea substanţelor organice, de exemplu a alimentelor în aer şi, dintr'un anumit punct de vedere, datorită ei este posibilă existenţa vieţii pe pământ. î. Inerţie instrumentală [HHCTpyMeHTajibHaa HHepiţHH; inerţie de l'instrument; Trágheit, Nach-hinken; inertia of the instrument; műszeri tehetetlenség]. Tehn.: 1. întârziere de înregistrare a valorii unei mărimi, de către un instrument de măsură, datorită timpului de relaxaţie mare al echipajului său mobil, care dă un tren de oscilaţii amortisate aie echipajului în jurul poziţiei care corespunde valorii mărimii de măsurat. — 2. întârziere de înregistrare a valorii unei mărimi, de către un instrument de măsură, datorită frecărilor, isterezei sau întârzierii cu care energia în joc este transmisă instrumentului ^de măsură. Datorită ei, echipajul mobilai instrumentului tinde asimptotic către poziţia care corespunde valorii mărimii de măsurat. 2. Inerţie, moment de ~ [momcht HHepiţHH; moment d'inertie; Trăgheitsmoment; moment of inertia; tehetetlenségi nyomaték, inercia nyomaték]. Mec.: Suma produselor maselor mi ale punctelor materiale ale unui sistem, prin pătratele distantelor lor di dela o axă A : se numeşte momentul de inerţie (axial) al sistemului de puncte materialeîn raport cu acea axă. Dacă masa e repartizată cu o anumită densitate p în spaţiu, mi trebue înlocuit prin dcu distanţa d dintre punctele curente în câmp şi axă, isr suma 2 trebue înlocuită printr'o integrală de volum: Jd~ ^ P dvd. Calculul momentului de inerţie J este uşurat prin teorema lui Steiner: /= ]0 + Ma2, unde /0 este momentul de inerţie în raport cu axa paralelă cu A, şi care trece prin centrul de greutate C al sistemului, a este distanţa dintre C şi A, şi M e masa tolală. (Variaţia momentului de inerţie, când axa ia toate poziţiile trecând printr'un punct fix, e descrisă sub Elipsoid de inerţie). Dacă în formulele de mai sus di este distanţa dintre un punct Pi şi un plan II, momentul de inerţie se numeşte planar (în raport cu planul II); iar dacă â^Pfi, O fiind un punct, momentul de inerţie se numeşte polar (în raport cu O). — Momentele planare de inerţie ale unui sistem de puncte materiale în raport cu cele trei plane de coordonate cartesiene trirectangulare Oxyz sunt ?i Em;z>' şi reprezintă cele .trei componente de prima specie aie tensorului inerţie (v.). а. Inerfie, moment de - axial lMOMGht oclc-BOH HHepiţHH; moment d'inertie axial; achsiales Trăgheitsmoment; axial moment of inertia; axiális tehetetlenségi nyomaték]. Mec. V. sub Inerţie, moment de 4. Inerţie, moment de ~ centrifug [MOMeHT iţeHTp00e}KH0H HHepiţHH; moment centrifuge; Zentrifugalmoment; centrifugal moment of inerţia; centrifugális tehetetlenségi nyomaték]. Mec.: Suma tuturor produselor dintre masele punctelor materiale ale unui sistem de puncte şi coordonatele, luate două câte două, ale punctelor corespunzătoare în raport cu un sistem Oxyz de coordonate cartesiene trirectangulare. Fiecărui sistem de axe îi corespund astfel trei momente centrifuge, Hmyz, Yitnzx, Y>mxy. Ele sunt, în acelaşi timp, cele şase componente de a doua specie din cele nouă componente ale tensorului inerţie, care e simetric şi de ordinul al doilea (v. sub Tensor), şi are deci componentele de a doua specie egaie două câte două. Sin. Produs de inerţie. 5. Inerţie, moment de ~ ideal [MOMeHT H^e-aJibHOH HHepiţHH; moment d'inertie idéal; ideales Trăgheitsmoment; ideal moment of inertia; ideális tehetetlenségi nyomaték]. Mec.: Momentul deiner-ţie al unei secţiuni neomogene, compusă din materiale cu coeficienţi de elasticitate diferifi. Pentru două materie le cu coeficienţii de elasticitate Et şi E2 şi momentele de inerfie J1 şi /2, momentul de inerfie ideal este Ji — Ji + / 2 — J i n ] 2 i în care n—E2[E1 este raportul coeficienţilor de elasticitate. б. Inerţie, moment de ~ planar [MOMeHT njia-HHpyiOIiţeH HHepiţHH; moment d'inertie planaire; planares Trăgheitsmoment; planar mement of inertia; planáris tehetetlenségi nyomaték]. V. sub Inerţie, moment de 7. Inerţie, moment de ~ polar [MOMeH no-JlHpHOH HHepiţHH; moment d'inertie polaire; po-lares Trăgheitsmoment; polar moment of inertia; poláris tehetetlenségi nyomaték]. V. sub Inerţie, moment de 8. inerţie, produs de Sin. Inerţie, moment de ~ centrifug (v.). 187 1. Inerfie, rază de ~ [pajţnyc HHepiţHH; rayon d'inertie; Trágheitshalbmesser; radius of inertia; tehetetlenségi sugár]: Sin. Raza de gi-raţie. V. Gjrafie, rază de 2. Inerfie, tensor ~ [HHepiţHOHbiH TeH3op; ienseur inerţial; Trágheitstensor; ineriia tensor; tehetetlenségi fenzor]. Fiz: Tensor simetric şi de ordinul al doilea /, ale cărui nouă componente]ik în raport cu un sistem de coordonate cartesiene trirectangulare Oxyz sunt elementele următoarei matrice: [ Yimixiyi hk I Y/»iyixt Yrtf Componentele de prima specie ale tensorului sunt deci egale cu momentele de inerţie planare ale sistemului de puncte materiale în raport cu planele sistemului de coordonate, iar componentele lui de a doua specie sunt egale cu momentele centrifuge ale sistemului de puncte materiale în raport cu sistemul de coordonate. Tensorul asociază deci, într'un punct, fiecărei orientări, un vector a cărui componentă după acea orientare e egală cu momentul de inerţie axial al sistemului în raport cu acea axă şi a cărui componentă cuprinsă într'un plan perpendicular pe acea orientare e egală cu momentul de inerţie polar al sistemului de puncte materiale în raport cu acea orientare. 3. Inerţiei, legea V. Inerţiei, principiul 4. Inerţiei, principiul ~ [sbkoh HHepiţHH; principe de I'inerţie; Trăgheitsgesetz; principie of inertia; tehetetlenségi elv, inercia-elv]. Fiz.: Un punct material extrem de depărtat de orice alte corpuri rămâne în mişcare rectilinie uniformă (în particular, în repaus) faţă de orice sistem de referinţă inerţial. Principiul (legea) inerţiei, numii şi principiul lui Galilei sau legea întâi a lui Newton, are numai în parte un conţinui experimental, adică reprezintă numai în parte o lege a Fizicei. în adevăr, partea din principiu privitoare la faptul că mişcarea unui singur punct material e rectilinie se foloseşte pentru a defini numai ce se înţelege printr'un sistem inerţial (v. Inerţial, sistem de referinţă ~), iar partea privitoare la faptul că mişcarea lui e uniformă se foloseşte pentru a defini numai ce se înţelege prin durate egale (v. Durată). Aceste părţi au deci un caracter de definiţii, adică sistemele inerţiale se aleg tocmai astfel, încât mişcarea a trei puncte materiale extrem de depărtate de orice alte corpuri să rezulte rectilinie, iar duratele se definesc ca egale tocmai astfel, încât unor durate egale să le corespundă lungimi egale ale drumului parcurs de eie în raport cu un sistem inerţial. — Faptul că există sisteme inerţiale, că adică există sisteme de referinţă în cari reuşeşte experimentul cu trei puncte materiale cari, aruncate după trei orientări necoplanare, se mişcă după trei drepte, ca şi faptul că, în raport cu un astfel de sistem inerţial, toate punctele materiale extrem de depărtate de alte corpuri se mişcă rectiliniu şi uniform (la definiţia de mai sus a duratelor egale), oricât de mare ar fi în univers distanfa dintre ele, reprezintă însă un conţinut experimental al principiului inerţiei — pentrucă s'ar putea ca lumea fizică sa fie constituită astfel, încât aceste fapte să nu fie realizate. Principiul inerţiei se enunţă adesea sub forma: Orice punct material asupra căruia nu se exercită nicio forţă sau asupra căruia se exercită forţe de rezultantă nulă rămâne în mişcare rectilinie şi uniformă sau, în particular, în repaus, în raport cu un sistem de referinţă inerţial, — iar condiţiunea de a fi extrem de departe de orice aite corpuri (v.) se consideră drept caz particular în care nu se exercită forţe asupra unui punct material. în teoria relativităţii generale se afirmă că nu există sisteme inerţiale, adică sisteme de referinţă faţă de cari sa fie satisfăcut principiul inerţiei sub forma enunţată mai sus, şi se foloseşte un principiu al inerţiei formulat mai adânc, sub forma echivalenfei dintre masa inertă şi masa grea. V. Echivalenfei, principiul ~ masei inerte şi al masei grele. 5. Inerfol. Ind. piei.: Vopsea de protecfiune pentru basine de ciment. Se foloseşte, de exemplu, în tăbăcărie, spre a feri cubele de corodare prin aciditatea zemurilor tanante. (N. D.). c>. Inesit [HHe3HT; inésite; inesit; inesite; ine-szit]. Mineral.: Ca2Mn7Si10O28(OH)2 • 5H20. Mineral din grupul zeoliţiior. E caracterizat prin prezenţa MnO, care poate ajunge la 40%. Cristalizează în sistemul triciinic. Se prezintă în agregate radiare, de coloare roşietică, în cavităţile rocelor eruptive bazaltice. 7. înfăşare [oŐMOTKa; rubanage; Umbande-lung; taping; burkolás, betekercselés]. Elt.: Aplicarea- unei benzi izolante pe o conductă electrică, pe un element de înfăşurare electrică, etc., prin înfăşurarea ei în elicecu „spirele"parţial suprapuse. 8. înfăşare [naMOTKa KaőejiH; fourrage d'une corde; Taubekleidung; rope serving; hajókötél-burkolás]. Nav.: A-plicarea unei pânze cătrănite pe o parâmă de manevră, prin înfăşurarea ei în elice în jurul parâmei, penfru a o proteja. înfăşare. înfăşarea se face J) ccrdcnul parânr.ei; 2) saulă sau după operaţiunea merlin; 3) făşie de pânza, de umplere (v.). 9. înfăşurare [1. KpenjieHHe napycoB; ser-rage d'une voile; Beschlagen eines Segels; sail furling; vitorla bevonása. — 2. 3aKpbITb napyca nexJiaMH; fourrage d'une corde â maillet; Taubekleidung mit Klopfkeule; mallet rope serving; hajókötél-burkolás ütősülyokkal], Nav.: 1. Strângerea unei vele în lungul unei vergúi, urmată de 188 legarea ei cu sachetele. — 2. Operafiunea de protejare a unei parâme de manevră prin acoperirea porţiunii înfăşate cu comandă (lan-fană din trei stilate, albă sau cătrănită) sau cu lusin, cu a- , , .. . , , . , . Í) cordon; 2) saula sau merlin; 3) fâşie de jutorul^maiului pânză; 4) comandă sau lusin; 5) maiu de de înfăşurat. înfăşurare. î. înfăşurare electrică OjieKTpHHecKan o6-MOTKa; enroulement électrique; elektrische Wick-lung; electrica! winding; elektromos tekercselés]. Elf.: Ansamblu de spire conductoare cari fac parte dintr'un circuit al unui aparat sau instrument electric, sau al unei maşini electrice. înfăşurările electrice pot avea rolul de a da numai stabilitate unui fir de rezistenfă electrică; ele pot avea şi rolul de a constitui o reactanfă — şi se numesc, în acest caz, înfăşurări de reactanfă (v. şi Bobină de reactanfa). Ele pot avea în principal rolul de a stabili un flux magnetic prin anumite circuite, pentru a induce în ele, prin mişcare şi, eventual, static, tensiuni electromotoare, sau roiul de a fi induse prin mişcare şi, eventual, static. Ele pot avea şi rolul de a induce numai static alte înfăşurări, sau rolul de a fi induse numai static de alte înfăşurări — şi sunt, în acest caz, imobile. Alteori servesc pentru a atenua efectele reacfiunii datorite curentului electric care circulă prin alte înfăşurări, etc. — După mersul general al curentului, într'un moment dat, se deosebesc: 2. ~ electrică bifilară [ŐH^HJinpHaH 3JieK-TpHHecKaa OŐMOTKa; enroulement électrique bi-filaire; bifilare elektrische Wicklung; two wire elec-trical winding; kétfonalos elektromos tekercselés]: înfăşurare electrică constituită din două conducte electrice izolate şi juxtapuse, prin cari curentul electric trece în sensuri opuse. Se foloseşte pentru a reduce inductivitatea înfăşurărilor, de exemplu în cazul firelor de rezistenfă, înfăşurate. Dacă reducerea inductivităfii trebue să fie foarte mare, înfăşurarea se execută şi ca dublu bifilară (de ex. în anumite metode de măsură în înaltă frecvenfă). 3. ~ electrică monofilară [MOHOcJmjiHpHafl aJieKTpprqeCKaa OŐMOTKa; enroulement électrique monofilaire; monofilare elektrische Wicklung; singie wire electrical winding; egyfonalas elektromos tekercselés]: înfăşurare electrică cu un singur fir, ale cărei spire sunt conduse astfel, încât curentul electric să nu treacă, în general, în sensuri contrare prin spirele alăturate. — După felul curentului care trece prin ele, sau după felul curentului pe care trebue să-l debiteze, înfăşurările se împart cum urmează: 4. Înfăşurare electrică de curent continuu [ajieKTpHHecKan OŐMOTKa nocTOHHHoro TOKa; enroulement électrique a courant conţinu; Gleich-stromwicklung; direct current electrical winding; egyenáramú elektromos tekercselés]: înfăşurare electrică parcursă de curent continuu sau destinată să debiteze în exterior, în anumite condi- fiuni (de exemplu prin intermediul unui colector de maşină electrică), curent continuu. 5. înfăşurare electrică de curent alternativ [ajieKTpHHecKan OŐMOTKa nepeMetmoro TOKa; enroulement électrique â courant alter-natif; Wechsel- und Drehstromwicklung; alternat-ing current electrical winding; váltóáramú elektromos tekercselés]: înfăşurare care primeşte curent alternativ sau e destinată să debiteze în exterior curent alternativ. După felul curentului alternativ, aceste înfăşurări se împart în două grupuri: 6. ~ monofazată [0AH0(|)a3HaH OŐMOTKa; enroulement électrique monophasé; Einphasen-wicklung; single-phase electrical winding, mono-phase electrica! winding; egyfázisú tekercselés]: înfăşurare de curent alternativ monofazat. 7. ~ polifazată [MHoroc|)a3HaH OŐMOTKa; enroulement électrique polyphasé; Mehrphasen-wicklung; multiphase electrical winding, poly-phase electrical winding; többfázisú tekercselés]: înfăşurare de curent alternativ polifazat. — în curenfii tari se folosesc de obiceiu înfăşurări trifazate, rareori di-, hexa- sau dodecafazate. — După felul sistemului tehnic din care fac parte, înfăşurările pot fi de instrumente electrice, de aparate electrice, de relee, transformatoare, etc., şi de maşini electrice. Dintre acestea, prezintă interes mai ales înfăşurările de maşini şi cele de transformatoare electrice. Din punctul de vedere al felului în care sunt legate între ele înfăşurările unui transformator sau ale unei maşini electrice polifazate, ele se împart în înfăşurări legate în stea (v. Legătură în stea) şi în poligon (v. Legătură în poligon), în particular în triunghiu (v. Legătură în triunghiu). Din punctul de vedere al catenarii cu fluxul magnetic util, se disting înfăşurări cu catenare u-nică pe fiecare fază, şi înfăşurări în zig-zag (v. Legătură în zig-zag), ia cari fiecare jumătate de înfăşurare de fază are fluxul magnetic fascicular util, comun cu o jumătate de înfăşurare dintr'o altă fază. e. înfăşurare de maşină electrică [OŐMOTKa 3JieKTp0ManiHH0fi; enroulement de machine électrique; Wicklung elektrischer Maschinen; electrical machine winding; elektomos gép tekercselése]: înfăşurare care face parte dintr'o maşină electrică rotitoare. După felul în care spirele şi bobinele înfăşurării electrice sunt repartizate de-a-lungul între» fierului maşinii, ele se împart în două clase : 9. ~ electrică concentrată [cKOHiţeHTpnpo-BaHHan ajieKTpunecKan OŐMOTKa; enroulement électrique concentré; konzentrierte Wicklung; concentrated electrical winding, coil winding; koncentrált elektromos tekercselés]: înfăşurare de maşină electrica executată ín forma de bobine relativ înalte, cari încing un miez feromagnetic radial (de ex. corpul unui pol ieşit), înfăşurările concentrate se folosesc numai ca înfăşurări de excitafie pentru maşini de curent continuu, maşini sincrone, comutatoare şi motoare asincrone serie monofazate cu colector. V. sub înfăşurare. 189 înfăşurare de maşină de curent continuu, şi sub înfăşurare de maşină de curent alternativ. î. înfăşurare electrică reparfizafă [pacnpeAe-jieHHan sJieKTpHHecKan OŐMOTKa; enroulement électrique distribué; verteilte Wicklung; distributed electrical winding, distributive winding; elosztott elektromos tekercselés]: înfăşurare de maşină electrică executată în formă de bobine scunde, introduse în crestăturile maşinii, şi repartizată regulat şi practic uniform de-a-lungul întrefierului maşinii. înfăşurările repartizate se împart în trei grupuri: înfăşurări inductoare, respectiv de excitaţie, şi înfăşurări induse, de curent continuu, şi înfăşurări de curent alternativ. V. sub înfăşurare de maşină de curent continuu, şi sub înfăşurare de maşină de curent alternativ. — După partea maşinii din care fac parte, înfăşurările se împart în două clase: 2. Înfăşurare rotorică [poTopHaa OŐMOTKa; enroulement de rotor: Lăuferwicklung, Rotorwick-lung; rotor winding; rotoros tekercselés]: înfăşurare care se găseşte în rotorul unei maşini electrice. înfăşurările rotorice sunt de obiceiu induse, dar pot fi şi de excitafie, de exemplu Ia cele mai multe maşini sincrone, cari au excitafia în rotor. s. ~ statorică [CTaTopHan OŐMOTKa; enroulement de stator; Stánderwicklung, Statorwicklung; stator winding; sztátoros tekercselés]: înfăşurare care se găseşte în statorul unei maşini electrice, înfăşurările statorice pot fi înfăşurări de excitafie (de ex. la maşinile de curent continuu, la anumite maşini sincrone şi maşini sincrone cu colector, la comutatoare, etc.), înfăşurări induse (de ex. la cele mai multe maşini sincrone), înfăşurări de comutaţie, pentru polii de comutafie ai maşinilor de curent continuu etc., înfăşurări de compensafje, în statorul anumitor maşini de curent continuu, etc., sau înfăşurări amortisoare (de ex. în statorul anumitor maşini asincrone). — După funcfiunea pe care o îndeplinesc, înfăşurările maşinilor se împart în mai multe grupuri: 4. înfăşurare electrică de excitafie [B036y£H-T-eJlbHafl 3JieKTpHHecKaH OŐMOTKa; enroulement électrique d'excitation; Erregerwicklung; ex-citation electrical winding; gerjesztési elektromos tekercselés]: înfăşurare a inductorului unei maşini electrice, pentru curentul care stabileşte câmpul magnetic care induce prin mişcare circuitul indus al maşinii. înfăşurarea poate fi concentrată sau repartizată. 5. ~ electrică indusă [HH^yKTHpOBaHHan 3JieKTpHHeCKan OŐMOTKa; enroulement électrique induit; induzierte Wicklung; induced electrical winding; indukciós elektromos tekercselés]: înfăşurare a indusului unei maşini electrice, destinată producerii în ea a tensiunii electromotoare sau con-traelectromotoare, prin induefie electromagnetică. r>. ~ electrică de comutafie [KOMMyTaTOpHan SJieKTpHHecKaH OŐMOTKa; enroulement électrique de commutation; Wendepolwicklung; interpole electrical winding, reversing pole electrical winding; váltópolusú elektromos tekercselés]: înfăşurare concentrată a polilor de comutafie ai unei maşini de curent continuu sau ai unei maşini asincrone de curent alternativ, cu colector. 7. ~ electrică de compensafie [KOMneHCa-iţHOHHan 3JieKTpHtîeCKâH OŐMOTKa; enroulement électrique de compensation; elektrische Kompensationswicklung; compensating electrical winding; kompenzációs elektromos tekercselés]: înfăşurare auxiliară de maşină electrică, pentru atenuarea efectelor reaefiunilor datorite curentului electric care circulă prin înfăşurarea indusului. Se foloseşte la maşinile cari nu lucrează după principiul transformatorului, adică la maşinile cu colector, al căror flux magnetic al indusului nu intervine în mod necesar în transmisiunea de putere electromagnetică între stator şi rotor, şi deci poate fi suprimat prin înfăşurarea de compensafie. 8. ~ electrică de amortisare [âMM0pTH3a-iţHOHHan BjieKTpHqecKan OŐMOTKa; enroulement électrique amortisseur; Dampfungswicklung; damping electrical winding; csillapítási elektromos tekercselés]: înfăşurare în scurt-circuit, practicată în tălpile polilor de excitafie ai maşinilor sincrone monofazate, pentru a suprima câmpul lor magnetic rotitor invers, sau în tălpile polilor de excitafie ai maşinilor sincrone polifazate, pentru a îmbunătăţi mersul lor în paralel. — Uneori, de exemplu la motoarele asincrone, funefiunile de inductor şi indus nu sunt separate net. în aceste cazuri se preferă împărfirea înfăşurărilor în primară şi secundară: 9. înfăşurare electrică primară [nepBHHHaa 3JieK pHHeCKan OŐMOTKa; enroulement électrique primaire; elektrische Primárwicklung; primary electrical winding; primér elektromos tekercselés]: înfăşurare de maşină electrică, alimentată cu energie electrică şi cuplată magnetic cel pufin cu o a doua înfăşurare, numită secundară. La motoarele asincrone, înfăşurarea primară se găseşte, de obiceiu, în stator. io. ~ electrica secundară [BTopHHHan 3JieK-TpH^eCKaH OŐMOTKa; enroulement électrique secondaire; elektrische Sekundărwicklung; secon-dary electrical winding; szekundér elektromos tekercselés]: înfăşurare de maşină electrică cuplată magnetic cu o înfăşurare primară alimentată cu energie electrică, şi care o induce excluziv. înfăşurarea secundară poate fi scurt-circuitată sau alimentează o rezistenţă electrică (de ex. pentru pornire sau penfru reglarea turaţiei), etc. La motoarele asincrone, înfăşurarea secundară se găseşte, de obiceiu, în rotor. — După felul maşinii electrice din care fac parte, se deosebesc următoarele feluri de înfăşurări: u. înfăşurare de maşină de curent continuu [OŐMOTKa MaillHHbi n0CT0HHH0r0 TOKa; enroulement de machine â courant conţinu; Gleich-strommaschinenwicklung; direct current machine winding; egyenáramú gép tekercselése]: înfăşurare de excitafie, de comutafie, de compensafie, sau de indus de maşină de curent continuu. 12. ~ de excitafie de curent continuu [B030y-AHTeJlbHan OŐMOTKa nOCTOHHHOrO TOKa; enroulement d'excitation en courant conţinu; Gleich- 190 stromerregerwicklung; direct current excitatiori winding; egyenáramú gerjesztési tekercselés]: înfăşurare concentrată, care încinge corpul radial al unui pol de excitafie al unei maşini de curent continuu (sau sincrone). înfăşurările de excitaţie ale maşinilor de curent continuu se deosebesc între ele după cum sunt în derivaţie sau în serie cu înfăşurarea indusa: cele în derivaţie au spire multe şi de secţiune relativ mică, penfru a prezenta o rezistenţă mare faţă de a înfăşurării induse, şi a absorbi deci un curent slab faţă de curentul din indus; cele în serie au spire puţine şi de secţiune relativ mare, pentru a prezenta o rezistenţă mică faţă de a înfăşurării induse şi a reclama deci o tensiune de excitaţie joasa în raport cu tensiunea !a borne!e indusului. Pentru înfăşurările excitaţiei în derivaţie se foloseşte, după mărimea maşinii, sârmă emailaiă sau izolată cu bumbac, izolând şi cu hârtie între rânduri, la tensiuni de .. peste 110 V, dacă izo- ■---%*- înfăşurare de excitafie în deri-înfăşurare de excifajie în va(ie_ Woular!Si subr „parf^S derivaţie, plină,^ cu cadru pen(ru a uiura evacuarea cS|. durii. de hârtie lăcuită. laţia de bumbac nu e dublă. înfăşurările maşinilor mici se construesc pe gabarite şi se introduc apoi peste corpul polilor; înfăşurările maşinilor mijlocii se construesc pe un cadru de bobină din hârtie lăcuită (v. fig. a), iar ale maşinilor mari, pe un cadru de tablă izolat cu hârtie. înfăşurarea lor izolantă trebue să permită evacuarea căldurii desvolfate prin efect Joule. în acest scop, înfăşurările se subîmpart în lung (v. fig. b) sau transversal pe corpul polar (v. fig. c). Forma bobinei depinde de forma corpului polului. Fiindcă la maşinile cu număr mic de poli spaţiul care stă la dispoziţie în apropiere de întrefier e mai mic decât în apropiere de jugul statorului, bobinele înfăşurărilor de excitaţie se „teşesc" în apropiere de întrefier (v. fig. sub înfăşurare de comutaţie de curent continuu). — înfăşurările de excitaţie în serie se consfruesc din fir rotund pentru maşinile mici, şi din bare sau din cablu pentru cele mai mari. Izolaţia lor constă, de obiceiu, din două rânduri de fire de bumbac, eventual din împletitura de bumbac; la maşinile mari se folo- înfăşurare de excitajie în deri-vafie, în galefi, penfru a uşura evacuarea căldurii. seşte şi cupru blanc, cu hârtie sau carton presat între rânduri. La maşinile cu excitaţie compusă, ea se aplică fie peste cea de excitaţie în derivaţie, aproape de jugul statorului, fie dedesubtul ei, în apropiere de jug (v. fig. d). d înfăşurările unei maşini cu excitajie compusă şi cu'poli de comutafie. a) înfăşurare serie; b) înfăşurare în deriv-afie; c) înfăşurare de comutafie. î. înfăşurare de comutaţie de curent continuu [KOMMyTaTopHan OŐMOTKa nocTOHHHoro TOKa; enroulement de commutation de courant conţinu; Gleichstromwendepolwicklung; direct current re-versing pole winding; váltópolusú egyenáramtekercselés]: înfăşurare parcursă de curentul indusului unei maşini de curent continuu, şi deci în serie cu înfăşurarea indusă, care încinge corpul subţire ai unui pol de comutaţie (v. fig. e). înfăşurările de comutaţie ale maşinilor mai mari sunt subîmpărţiteîn galeţi, pentru a uşura evacuarea căldurii produse prin efect Joule. înfăşurările de comutaţie trebue să inducă în spirele de comutaţie o tensiune electromotoare egală şi de sens contrar cu tensiunea lor electromotoare de inducţie proprie, dată de curentul de comutaţie, şi să compenseze o parte din reacţiunea indusului (care corespunde conductelor din golurile polare la maşinile cu înfăşurare de compensaţie). 2. ~ de compensaţie în curent continuu [KOMneHCaiţHOHHaH OŐMOTKa nOCTOHHHOrO TOKa; enroulement de compensation en courant conţinu ; Gleichstrommaschinen - Kompensations-wickiung; direct current machine compensating winding; kompenzációs egyenáram-tekercselés]: înfăşurare făcută în crestături închise, practicate în tălpile polilor de excitaţie ai maşinilor de curent continuu mari, laturile de dus şi de întors ale spirelor lor găsindu-se în tălpile polare a doi poli de polaritate contrară, şi vecini (v. fig. f). înfăşurările de excitafie în 'derivafie şi de comutafie ale unei maşini de curent continuu, a) bandă de bumbac; b) izolafie de hârtie; c) înfăşurare de comutafie; d) înfăşurare de excitafie în derivafie. 191 înfăşurarea de compensafie trebue să compenseze partea din reacţiunea indusului corespunzătoare curentului din conductele de indus cari Parie dintr'o maşină de curent'continuu, cu poli de excitafie şi de comutaţie, şi cu înfăşurare de compensafie (c). se găsesc sub tălpile polare. — Se foloseşte şi la toate maşinile cu colector, de curent alternativ. î. înfăşurare de indus de curent continuu [hh-AYKTHBHan OŐMOTKa nocTQHHHoro TOKa; enroulement d'induit ă courant conţinu; Gleichstrom-ankerwicklung; direct current armature winding; egyenáramú armatúra-tekercselés]: înfăşurare indusă, care se găseşte în indusul unei maşini de curent continuu (practic: în rotor) şi în care curentul de excitaţie induce prin mişcare tensiuni electromotoare alternative, redresate prin intermediul colectorului. Din distanţă în distanţă, înfăşurarea are racorduri la lamele colectorului, pe cari calcă periile ce culeg curentul continuu. După felul corpului feromagnetic al indusului, înfăşurările de indus se împart în două grupuri: înfăşurări în inel şi înfăşurări în tobă. 2. înfăşurare electrică în inel [KOJibiţeBan OŐMOTKa n0CT0HHH0r0 TOKa; enroulement électrique en anneau; elektrische Ringwicklung; electrica! ring winding, Grammé winding; elektromos gyűrűalakú tekercselés]: înfăşurare formată din spire cari înconjură astfel un miez feromagnetic în formă de inel, încât fiecare spiră trece atât prin interiorul, cât şi prin exteriorul inelului, înfăşurările în inel pot fi deschise, cum se foloseau penfru alimentarea lămpilor cu arc, fiindcă aceste înfăşurări dau o tensiune electrică ondulată, care ţine în vibraţie mecanismul de reglare a electrozilor de cărbune ai lămpii (v. fig. g), sau închise (v. fig. h), cum erau preconizate de Pacinoiti pentru maşinile de curent continuu, cari dau o tensiune electrică la borne aproape constantă. înfăşurările în inel nu se mai folosesc în tehnica maşinilor de curent continuu,, din cauza dificultăţilor de execuţie, a desavan-tajelor mecanice pe cari le implică, şi din cauză că nu sunt avantajoase din punctul de vedere al tensiunii electromotoare induse în ele. 3. Înfăşurare electrică în tambur. V. înfăşurare electrică în tobă. 4. înfăşurare electrică în tobă [őapaőaHHan 3JieKTpH^eCKaH OŐMOTKa;’ enroulement électrique en tambour; elektrische Trommelwicklung; électrical drum winding; elektromos dobaiakú tekercselés]: înfăşurare formată din spire dispuse cu ambele laturi pe suprafafa cilindrică laterală, fie interioară, fie rareori exterioară a unui miez feromagnetic în formă de cilindru, respectiv în formă de cilindru go!. — Din distanţă în distanţă, înfăşurarea care trece prin crestături aie indusului are racorduri la lamele de colector, pe cari calcă periile ce culeg curentul continuu. înfăşurările în tobă sunt singurele cari se execută de obiceiu în industrie. Ele se fac mai ales pe două rânduri, adică fiecare crestătură are într'un rând (sus), de exemplu laturile de dus din spre colector ale bobinelor, iar în celălalt rând (jos, la baza crestăturii), de exemplu laturile de întors spre colector ale bobinelor. Figura / reprezintă sus o bobină cu o singură spiră, pentru o înfăşurare în tobă, pe două rânduri, împreună cu o parte din indus (rotor), iar jos o bobină cu Bobine de înfăşurare pe două rânduri. Schife de înfăşurări pe două rânduri, cu mai multe laturi de bobine pe rând. două spire, pentru o înfăşurare pe două rânduri,. Figura j reprezintă, în cele patru schiţe, înfăşurări pe două rânduri, cu câte două, respectiv trei laturi de bobină pe rând, bobinele având lărgime egală în prima schiţă, şi lărgimi inegale în ultimele trei (înfăşurări în trepte). Pentru ca fluxul îmbrăţişat de bobinele înfăşurării unui indus în tobă să fie maxim, lărgimea bobinelor sau secjiunilor trebue să fie egală cu intervalul polar al maşinii. înfăşurările în tobă se execută curent numai ca înfăşurări închise (cari formează unul sau mai mulfe circuite închise): Dacă u e numărul de laturi de bobină dintr'o crestătură (u este un număr par la toate înfăşurările pe două rânduri, de ex. u — 6 192 în fig. k şi u = 4 în fig. k'), numerotate consecutiv şi alternativ pe cele două rânduri, începând cu una din rândul superior, şi dacă Nd e Pasul de înfăşurare la crestături yd, respectiv la colector este suma sau diferenţa celor doi paşi parţiali corespunzători, după cum aceştia au acelaşi sens de-a-lungul periferiei întrefierului, respectiv a colectorului (v. fig. /), respectiv sen- Crestăfură cu u—6 laiuri de bobină. Crestătură cu u—4 laturi bobină. Tiumărul de crestături ale indusului, egal cu numărul de dinţi, — fiindcă fiecare bobină e racordată la o lamă de colector, numărul Nc al acestor lame este u N c=2 Nd • înfăşurările de indus de maşini de curent continuu se caracterizează prin pasul lor y şi prin primul şi al doilea pas parţial al lor y± şi y2. Pasul şi paşii lor parţiali se măsoară fie la crestături sau la dinţi, şi poartă, în acest caz, indicele d, fie la colector, şi poartă indicele c. Primul pas parţial la crestături y±d e numărul de intervale la crestături (sau numărul de dinţi de indus) cuprins în lărgimea unei bobine (între cele două laturi ale ei, cari se găsesc în crestături), egală cu lăţimea capetelor de, bobină. Al doilea pas parţial la crestături y2d e numărul de intervale la crestături (sau numărul de dinţi de indus) cuprins între latura de întors la colector a unei bobine şi latura de dus dela colector a bobinei imediat vecine, în serie cu ea. Primul pas parţial y±c la colector e numărul de intervale la colector (sau numărul de lamele izolante de colector) cuprins între lama care corespunde laturii de dus a unei bobine şi lama care corespunde laturii de întors, iar al doilea pas parţial la colector y2C e numărul de intervale la colector (numărul de lamele izolante de colector) cuprins între latura de întors a unei bobine şi latura de dus a bobinei în serie imediat următoare. Uneori, paşii de înfăşurare şi parţiali se măsoară şi în laturi de bobină şi au, în acest caz, indicii /. Ei sunt egali cu dublul paşilor la colector corespunzători: yi=2yc) yii=2yic> y2i-2y2C. Exisfă relaţia y±i— uyld±_ 1 cu semnul -f sau — , după cum prima latură de bobină de dus este sus şi cealaltă jos, sau invers. suri contrare (v. fig. m), şi este dat de numărul de intervale la crestături, respectiv la colector, cuprins între laturile de dus a două bobine în serie imediat vecine: Vd=yu±y2d; yc=yiC±y2c- O înfăşurare de indus de curent continuu trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni de simetrie: intervalele la crestături să fie egale între ele; intervalele la colector să fie egale între ele; numărul de bobine, şi deci de lame de colector Nc, trebue să fie un multiplu al numărului a de perechi de căi de înfăşurare (v.), pentru ca acestea să fie echivalente din punctul de vedere al tensiunilor electromotoare induse. Pentru ca această echivalenţă să fie satisfăcută în toate poziţiile rotorului, trebue ca şi numărul de crestături Nd, să satisfacă această condiţiune —■ şi mai trebue ca tot câte a laturi de bobină să se găsească în aceeaşi poziţie în câmpul magnetic al polilor de excitaţie ai maşinii, adică numărul de poli 2p să fie divizibil cu a. Condiţiunile de simetrie sunt deci: Nd N . 2p ... —, — şi —— numere mtregi. a a a"A înfăşurările în tobă se execută cu pas fracţio-nar şi cu pas întreg. î. înfăşurare electrică cu pas fracţionar [3JieK-TpHHecKan OŐMOTKa c (JjpaKiţHOHHbiM rnaroM; enroulement électrique a pas fractionnaire; elektrische Sehnenwicklung;electrical short pitch winding, electrical chord winding; elektromos tört-osztású tekercselés]: înfăşurare în tobă cu lărgimea mijlocie a bobinelor (secţiunilor) mai mică decât intervalul polar. 2. ~ electrică cu pas întreg [AHaMeTpaJibHas 3JieKTpHHeCKaH OŐMOTKa; enroulement élec-que a pas entier; elektrische Durchmesserwick-lung; electrical full-pitch winding; elektromos egészosztású tekercselés]: înfăşurare în tobă cu lărgimea mijlocie a bobinelor (secţiunilor) aproximativ egală cu intervalul polar. Sin. înfăşurare diametrală (în raport cu unghiurile „electrice") 193 1. înfăşurare electrică diametrală: Sin. înfăşurare electrica cu pas întreg (v.). 2. ~ electrică în coardă [ajieKTpHHecKan 0ÓM0TKa c cjppaKijHOHHbiM rnarOM; enroule-ment électrique â pas fraciionnaire; elektrische Sehnenwicklung; electrical chord winding; elektromos húr-tekercselés]: Sin. înfăşurare electrică cu pas fracţionar. o. ~ electrică nediametrală janeKTpHHeCKaH ODxMOTKa c HenojiHbiM rnaroM; enroulement électrique a pas fractionnaire; elektrische Sehnenwicklung; electrical chord winding; elektromos átló-tekercselés]: Sin. înfăşurare electrică cu p3s fracfionar (v.). — Din punctul de vedere al felului în care pro* gresează conducta înfăşurării de-a-lungul între-fierului, înfăşurările în tobă se împart în două categorii (înfăşurări buclate şi ondulate), fiecare din ele având câte o subcategorie: simplă şi multiplă. 4. ~ electrică buclată [neTJieBan 3JieKTpH qecKaH OŐMOTKa; enroulement électrique imbri-qué; elektrische Schleifenwicklung; electrical lap winding; elektromos hurok-tekercselés]: înfăşurare de indus în tobă, cu paşi parţiali în sensuri contrare. La înfăşurările buclate, latura de dus a fiecărei bobine următoare se găseşte deci cuprinsă în inferiorul lărgimii bobinei precedente (v. fig. n), fapt care le dă caracterul de înfăşurări buclate. n înfăşurările în paralel bimple şi în paralel multiple se execută în general ca înfăşurări buclate. Sin. înfăşurare electrică în bucle, înfăşurare electrică imbricată. 5. ~ electrică imbricată. V. înfăşurare electrică buclată. e. electrică în bucle. V. înfăşurare electrică buclată. 7. ~ electrică ondulată [BOJiHHCTan 3JieKT-pH^eCKan OŐMOTKa; enroulement électrique on-dulé; elektrische Wellenwicklung; electrical wave winding; elektromos hullám-tekercselés]: înfăşurare de indus în tobă, cu paşi partiali în acelaşi sens. La înfăşurările ondulate, latura de dus din spre colector a fiecărei bobine următoare se găseşte deci în exteriorul lărgimii bobinei în serie precedente (v. fig. o), fapt care le dă caracterul de înfăşurări ondulate. 0 înfăşurările de curent continuu în serie şi în serie paralel se execută ca înfăşurări ondulate. 8. ~ electrică în paralel simplă [npocTaH napajuiejibHan ajieKTpunecKan OŐMOTKa; enroulement électrique parallele simple; eingângige elektrische Parallelwicklung; simple parallel electrica! winding; egymenetű párhuzamos tekercselés]: înfăşurare de indus în tobă, al cărei pas la colector e egal cu unitatea, La aceste înfăşurări, pasul de înfăşurare e egal cu diferenţa dintre primul şi al doilea pas parţial: yi yn~~y2i ye=j=ylc-y2C=-— ±i. înfăşurarea se numeşte dreaptă sau încrucişată, după cum yc— 4-i sau yc~ — 1, adică după cum primul pas parţial e mai mare sau mai mic decât cel de al doilea. Figura p reprezintă, pentru exemplificare, în vedere frontală, în perspectivă şi fără fierul indu- înfăşurare în paralel simplă, încrucişată. sului, respectiv în desfăşurare pe un plan, o înfăr şurare în paralel simplă încrucişată, pentru o maşină cu o pereche de poli {p= 1), pe două rânduri, cu câte o latură de bobină {u — 2), indusul având Nd~Nc — 6 crestături şi lame de colector, cu primul pas parţial la crestături şi la colector yid-yic-2 cu al doi|ea yu-y2C~1' Partea înfăşurării care se găseşte în rândurile de jos e reprezentată, ca de obiceiu, în linii întrerupte, alături de partea din rândurile de sus, reprezentată în linii continue. 13 194 Figura q reprezintă, în aceiaşi fel, în desfăşurare pe un plan, o înfăşurare în parale! simplă, trebue ca, după ce s'au parcurs aceste p bobine, să se revină la iama de colector vecină cu lama de plecare (fie rămasa în urma ei, obţinând astfel o înfăşurare dreaptă, fie situată înaintea ei şi obţinând astfel o înfăşurare încrucişată). Condiţiu-nea ca înfăşurarea să se închidă este deci: .ye= Nc± 1 semnul minus ( —) corespunzând înfăşurărilor drepte, iar semnul plus (-f), înfăşurărilor încrucişate. Figura r reprezintă, pentru exemplificare, în vedere frontală, în perspectivă şi fără fierul in- înfăşurare în paraiei simplă, areapiă, iei/spolară. dreaptă, pentru o maşină cu patru poli (p=2), pe două rânduri cu câte o latură de bobină (u = 2), indusu! având Nd = Nc = 20 crestături şi lame de colector, cu primul pas parţial yui — yic~5 ?i cu al doilea pas parţial y.,d — J2,.— 4. La înfăşurările în paralel simple, numărul de căi de înfăşurare e egal cu numărul de poli şi cu numărul de perii necesare pentru luarea curentului dela colectorul care-l comută. în desfăşurările pe un plan sunt reprezentate şi periile de colector şi polii. înfăşurările se execută cu pas întreg şi cu pas fracţionar. î. înfăşurare electrică în paralel multiplă [mho-roKpaTHaa napaJijiejibHaa sjieKTpH^ecKan 06- MOTKa; enroulement électrique en parallele multiple; mehrgăngige elektrische Para! lei wicklung; multiple parallel electrica! winding; többmenetű párhuzamos tekercselés]: înfăşurare de indus în tobă, al cărei pas la colector e mai mare decât unitatea şi cuprinde mai puţin decât un interval polar: , Nc \yc\ — m >, 1; \yc\<^-' p 2. ~ electrică în serie [nocjieflOBaTejibHaa 3JieKTpHHeCKatf OŐMOTKa; enroulement électrique en série; elektrische Reihenwicklung; electrical series winding, simplex wave ; sorozatos elektromos tekercselés]: înfăşurare de indus în tobă, cu două drumuri de înfăşurare, şi al cărei pas )a colector cuprinde aproximativ două intervale polare. La aceste înfăşurări, pasul de înfăşurare e egal cu suma dintre primul şi al doilea pas parjial: yd=y^y^yc , yü+y^ = ylc + 3'ic=—2“- Laturile de dus ale bobinelor în serie imediat vecine se găsesc în poziţii practic omoloage, sub poli diferiţi şi de aceeaşi polaritate, în ordinea întâlnită pe periferia indusului; deci se revine cu conducta înfăşurării sub acelaşi pol abia după ce s'a făcut cu ea un întreg înconjur al periferiei indusului, adică după ce s'au înfăşurat p bobine. Pentru ca înfăşurarea să aibă numai două căi de înfăşurare, şi pentru ca ea să se închidă, înfăşurare în serie, dreaptă, dipolară. dusului, respectiv în desfăşurare pe un plan, o înfăşurare în serie, dreaptă, pentru o maşină cu o pereche de poli (p~ 1), pe două rânduri cu câte o latură de bobină (u— 2), indusul având Nd — Nc~5 crestături şi lame de colector, cu primul pas parţial la crestături şi la colector y±d~ yic~2 şi cu al doilea pas parţial y2d — y2c~2 (astfel de înfăşurări nu se execută penfru o singură pereche de poli; în acest caz particular, deşi se face înconjurul periferiei indusului, începuturile bobinelor în serie imediat vecine ajung sub acelaşi pol). Figura s reprezintă, în desfăşurare pe un plan, o înfăşurare în serie, dreaptă, pentru o maşină cu patru poli {p — 2), pe două rânduri, cu câte o latură de bobină (u — 2), indusul ei având Nd = Nc= 19 crestături şi lame de colector, cu primul pas parţial yid = ylc = 5. şi cu a! doilea pas parţial y2d~y2d~ 4» pasul ei de înfăşurare fiind Nc~ 1 19_i yd=yc=ytd+ y*i=yu+y-2c=—:—=- -= 9. 195 înfăşurările în serie au numai două căi de înfăşurare (a = 1), adică ar reclama numai două perii pentru culegerea curentului Ia colectorul care îl comută; practic, se foloseşte un număr de perii egal cu numărul de poii. î. înfăşurare electrică în serie paralel [nocJieft-03aTCJibH0-napajuiejibHafl sjieKTpH^ecKan o6-MOTKa; enroulement électrique en série parallele; elektrische Reihenparallelwicklung; series-parallel electrical winding, multiplex wave; párhuzamossoros elektromos tekercselés]: înfăşurare de indus în tobă, cu mai mult de două drumuri de înfăşurare, şi al cărei pas la colector cuprinde a-proximativ două intervale polare. La aceste înfăşurări, pasul de înfăşurare e egal cu suma dintre primul şi ai doilea pas parjiai: yi y±i+y2 yd = y±d+y-2d) yc=-^=yiC+y2c ~ —^— - Laturile de dus ale bobinelor în serie şi imediat vecine se găsesc în poziţii aproape omoloage, sub poli diferiţi şi de aceeaşi polaritate, în ordinea întâlnită pe periferia indusului, dar după un înconjur nu se revine la lama de colector vecină cu prima, ci la una care are pe colector numărul de ordine cu m (ordinul de multiplicitate) unităţi mai mic (înfăşurare dreaptă) sau mai mare (înfăşurare încrucişată) decât prima lamă, dela care s'a început înconjurul periferiei indusului. Deci pasul la colector al acestor înfăşurări trebue să satisfacă reiaţia Nr±m y°—T' semnui minus ( —) corespunzând înfăşurărilor drepte, iar semnui plus ( + ), înfăşurărilor încrucişate. Figura t reprezintă, în desfăşurare pe un plan, o înfăşurare în serie paralei, dreaptă, pentru o înfăşurările în serie paralel cu ordinul de multiplicitate m au m — a perechi de căi de înfăşurare şi ar reclama numai două perii pentru culegerea curentului la colectorul care îl comută; practic se foloseşte un număr de perii egal cu numărul de poli. O perie trebue să calce deodată cel puţin pe m lame de colector, pentru a putea culege curentul tuturor căilor de înfăşurare montate în paralel între periile de polaritate contrară. La fiecare înconjur al rotorului, înfăşurarea rămâne cu mrc) = 2ît, cu yc=—p—' adică maşină cu patru poli (p—2), pe două rânduri cu câte o latură de bobină (u~ 2), indusul ei având Nci~Nc — 20 crestături şi lame de colector, cu primul pas parţial y±d — yic~5 şi al doilea pas parţial y2^y2c=^, pasul ei de înfăşurare fiind Nc~m 2C-2 „ yd=>'r = y^d -r y2 i = y±c + y2c = —-— = —>— = 9. Nc p şi deci a — —, m adică poligonul se închide de — m ori, adică de atâtea ori, cât este ordinul de multiplicitate al înfăşurării în serie paralel. 13* 196 Dacă înfăşurarea se închide o singură dată, poziţia relativă a celor m poligoane ale tensiunilor electromotoare e certă, adică nu se poate adăugi între ele o tensiune electrică de felul diferentelor de potenfial; dacă înfăşurarea se închide de mai multe ori, poziţia relativă a poligoanelor tensiunilor electromotoare e incertă, şi înfăşurarea are nevoie de legături echipotenţiale de primul ordin (v.). î. Înfăşurare de maşină de curent alternativ [MauiHHHan OŐMOTKa nepeMeHHoro tokh; enroulement de machine a courant alternatif; Wech-selstrommaschinenwicklungjalternating currentma-chine winding; váltóáramú gép tekercselése]. Elf.: înfăşurare de excitaţie, de inductor sau de indus de maşină de curent alternativ. Dintre înfăşurările maşinilor de curent alternativ, numai cele de excitaţie ale maşinilor sincrone şi ale comutatoarelor sunt parcurse de curent continuu. Ele se execută ca înfăşurări repartizate, cu exceptiunea celor din maşinile sincrone cu poli ieşiţi şi a celor din motoarele serie cu colector monofazate. înfăşurările de maşini de curent alternativ în sens restrâns, cari sunt parcurse de curent alternativ, se împart în două grupuri: înfăşurări de tipul celor din indusul maşinilor de curent continuu, cari se execută ca şi acestea, sunt racordate la un colector, şi se folosesc în indusul (practic în rotorul) maşinilor (motoarelor) de curent alternativ cu colector, — şi înfăşurări de curent alternativ propriu zise, cari se folosesc în toate celelalte cazuri. După felul general de execuţie, înfăşurările se împart în înfăşurări cu bobine şi în înfăşurări în colivie, cari sunt compuse din bare scuri-circuitate prin două cercuri metalice la capătul maşinii. După numărul de faze pentru care se execută înfăşurările de curent alternativ propriu zise, cu bobine, ele se împart în înfăşurări monofazate şi polifazate (v. fig.). Dintre ultimele, se folosesc de obiceiu cele trifazate şi rareori cele difazate, hexa-fazate sau dodecafa-zate. înfăşurările monofazate se înfăşură de obiceiu numai pe două treimi din lungimea fperiferiei în-trefierului fiindcă, dacă s'ar înfăşură în întregime, ar reclama cu 50° o mai mult conductor, iar tensiunea electrică ar creşte numai cu cca 15%. înfăşurările polifazate ocupă totdeauna întreaga lungime a periferiei întrefierului, şi anume în crestături uniform repartizate pe periferia lui. înfăşurările de curent alternativ propriu zise se execută ca înfăşurări pe un singur rând, cari sunt cele mai frecvente, şi ca înfăşurări pe două rân- înfăşurare trifazată de maşină dipóléra, cu o crestătură pe pol şi fază. duri, cari se introduc din ce în ce mai mult în tehnica de curent alternativ. Lărgimea bobinelor este aproape totdeauna egală cu pasul polar al maşinii, adică înfăşurarea e diametrală pentru ca, la repartiţie dată a inducţiei în întrefier, să îmbrăţişeze un flux magnetic maxim. înfăşurările nediametrale sau în coardă, cu lărgimea de bobină mai mică decât pasul polar, se execută (ca înfăşurări pe două rânduri) numai dacă se urmăreşte să se suprime cât mai complet armonicele superioare ale repartiţiei inducţiei magnetice de-a-lungul periferiei rotorului. Din punctul de vedere al felului bobinelor folosite, se deosebesc înfăşurări cu bobine egale şi înfăşurări cu bobine inegale (numai ca lărgime, sau ca lărgime şi lungime). Dacă o înfăşurare de curent alternativ propriu zisă are m faze şi e construită penfru p perechi de poli şi q crestături pe pol şi fază, numărul total Nd al crestăturilor dela periferia întrefierului este Nd = ?mP^ Din punctul de vederea! planelor pecari le determină capetele de bobină, se deosebesc înfăşurări cu unu,cu două sau cu trei etaje, cari au capetele de bobină în unu, două (v.fig./), respec-tivîntreiplanede-osebite (v. fig. II), plane cari pot fi paralele sau nu. La înfăşurări le într'un singur etaj, (v.fig. III) cele două extremităţi ale capetelor de bobină determină în fapt două plane, ca la înfăşurările indusului maşinilor de curent continuu, dar cel mult unul din acestea e tangent la faţa din spre întrefier a părţii de maşină care poartă înfăşurarea, dacă aceasta nu e pe două rânduri. — înfăşurări de maşină de curent alternativ, pe un rând, folosite mai des: 2. ~ electrică polifazată, pe un rând, în două etaje şi cu bobine inegale [ajieKTpnqecKan MHorocf>a3HaH OŐMOTKa, OAHopHAHan, #Byx-3Ta}KHaH, C KaTyiIIKâMH HepaBHOH AJIHHbi; enroulement électrique polyphasé en deux étages a bobines inégales; Mehrphasen - Zweietagen-wicklung mit ungleichartigen Spulen; polyphase electric double stage winding with unequal spools; többfázisú kétemeletű villamos tekercselés egyenlőtlen tekercsekkel]:înfăşurare polifazată, pe Tipuri de capete de bobină în două etaje. Tipuri de capete de bobină în trei etaje. _M) Tipuri de capete de bobină egale (într'un singur etaj). 197 un rând, ale cărei capete de bobină se găsesc în două plane diferite, şi care foloseşte două Parte dintr'o înfăşurare de maşină trifazată, pe un rând/'cu patru crestături pe pol şi fază, în două etaje, cu bobine inegale. feluri de bobine: unele scurte şi altele\ lungi (v. fig. /V). Dacă numărul de perechi defpoli e impar, înfăşurările trifazate se pot executa în două etaje numai daca una din bobine e cotită, adică dacă aceasta are o latură de bobină lungă şi una scurtă. î. înfăşurare electrică polifazată, pe un rând,’cu trei etaje şi cu bobine inegale [sJieKTpHHecKan MHOFOCj[)a3HaH OŐMOTKa, O^HOpn^HaH, Tpex-3Ta>KHafl, c KaTyuiKaMH HepaBHOH ajihhbi; enroulement électrique polyphasé en trois étages Parte dintr'o înfăşurare de maşină trifazată, pe un rând, cu pafru crestături pe pol şi fază, în trei etaje, cu bobine inegale. â bobines inégales; Mehrphasen — Dreietagenwick-lung mit ungleichartigen Spulen; polyphasé electric three stage winding with unequal spools; többfázisú háromemeletű villamos tekercselés egyenlőtlen tekercsekkel]: înfăşurare polifazată, pe un rând, ale cărei capete de bobină se găsesc în trei plane diferite, şi care foloseşte trei feluri de bobine: scurte, mijlocii şi lungi (v. fig. V). 2. ^ electrică polifazată, pe un rând, cu trei etaje şi cu bobine de lungimi egale [sjieK-TpHHecKan MHoro(J)a3HaH OŐMOTKa, oaho-pHAHan, TpexsTanraaH, c KaTyniKaMH paB-HOH AJiHHbi; enroulement électrique polyphasé en trois étages â bobines égales; Mehrphasen-Dreietagenwickiung mit gleichartigen Spulen; polyphase electric three stage winding with equal spools; többfázisú háromemeletű villamos tekercselés egyenlő tekercsekkel]: înfăşurare polifazată, pe un rând, ale cărei capete de bobină se găsesc în trei plane paralele diferite, şi care foloseşte bobine de lungimi egale; bobinele cari au unul din capete în planul inferior la una din extremităţile maşinii, au celălalt capăt în planul superior la cealaltă extremitate a maşinii, — iar celelalte Parte dintr'o înfăşurare de maşină trifazată, pe un rând, cu patru crestături pe pol şi fază, în trei etaje, cu bobine de lungimi egale. bobine au ambele capete în planele mijlocii dela cele două extremităţi ale maşinii (v. fig. VI). s. ~ electrică polifazată, pe un rând, cu un etaj şi cu bobine egale [sjieKTpn^ecKaa mho-ro$a3Han OŐMOTKa, o^HosTaninan, c KaTynr-KaMH paBHOH fljiHHbi; enroulement électrique poiyphasé â un étage a bobines égales; Mehr-phasen-Einetagenwicklung mitgleicharfigen Spulen; polyphase electric single stage winding wHh equal spools; többfázisú egyemeletű villamos tekercselés egyenlő tekercsekkel]: înfăşurare polifazată, pe un rând, ale cărei capete de bobină sunt egale, şi ale căror lărgimi sunt egale. Forma capetelor 198 e asffel, încât ele să aibă loc în maşină unele lângă altele (v. fig. VII). m Parte^, dintr'o înfăşurare de maşină trifazată, pe un rând, cu patru crestături pe pol şi fază, cu bobine de lungimi şi lărgimi egale (o parte dintr'o fază nu e înfăşurată]. î. înfăşurare electrică polifazată, cu număr frac-fionar de crestături pe pol şi fază [BJiGKTpHHecKan MH0r0(f)a3HaH OŐMOTKa, C (J)paKI{HOHHbIM KO-jiHHecTBOM na30B, Ha KajKjţbiă nojiioc h (J>a3y; enroulement électrique polyphasé â nombre frac-tionnaire d'encoches de pole et phase; Mehrpha-sen-Bruchlochwicklung; polyphase electric winding with fractionary number of pole and phase siots; többfázisú törtszámú horony fázisonkint és polu-sonkintvaló tekercselés]: înfăşurare polifazată de maşină, cu număr fracţionar (şi mic) de crestături pe pol şi fază. O astfel de înfăşurare se execută, de exemplu, cu 2,5 crestături pe pol şi fază, folosind pentru fiecare fază câte o bobină pentru trei crestături, urmată, sub perechea de poli vecină, de câte o bobină cu două crestături. în cazul unei înfăşurări trifazate, fiecare bobină penfru trei crestături cuprinde, în interiorul lărgimii ei, patru crestături, câte două penfru fiecare din celelalte două faze, iar fiecare bobină pentru două crestături cuprinde, în inferiorul lărgimii e* şase crestături, câte trei pentru bobinele fiecăreia din celelalte două faze. Toate aceste înfăşurări sunt presupuse construite cu bobine. Ele se deosebesc de înfăşurările în colivie. 2. ~ electrică în colivie. V, înfăşurare electrică de rotor în colivie. 3. ~ electrică în dublă colivie. V. înfăşurare electrică de rotor în dublă colivie. k ~ electrică de rotor în colivie [poTOpnan OŐMOTKa B KJieTKe; enroulement électrique de rotor é cage d'écureuil; elektrische Kâfigankerwick-lung; squirrel-cage electric rotor winding; elektromos ka-lickás rotor tekercselése]: înfăşurare de rotor de motor asincron, constituită din bare paralele egale, reunite la capete de câte un inel conductor (v. fig. VIII). - ^ electrică de rotor în dublă colivie [3JieK- TpHHecKaa OŐMOTKa poTopa babohhoh KJieTKe; enroulement électrique de rolo? en doubie cage d'écureuil; doppelkăfig elektrische Ankerwicklung; doubie squirrel-cage electric rotor winding; két-kaiickás rotor tekercselése]: înfăşurare compusă din două înfăşurări în colivie separate, montată într'un acelaşi rotor de maşină asincronă. 6. înfăşurare electrică de transformator [TpaH-C(J)OpMaTOpHafl 9JléKTpHHeCKaH OŐMOTKa; enroulement électrique de transformateur;Umspanner-wicklung, elektrische Transformatorenwicklung; electric transformer winding; transzformátorteker-cselés]: înfăşurare electrică folosită la transformatoarele statice. — După tensiunea electromotoare pentru care se folosesc, ele se împart în înfăşurări de înaltă şi înfăşurări de joasă tensiune. După felul în care sunt alimentate cu energie electrică şi după rolul pe care-l au în transformator, înfăşurările se împart cum urmează: 7. ~ electrică primară [nepBH^Han SJieK-TpHHeCKaH OŐMOTKa; enroulement électrique primaire; elektrische Primárwicklung; electric primar/ winding; primér villamos tekercselés]: înfăşurare de transformator electric, care e alimentată pe la bornele ei cu energie electrică activă, prin punerea acestora sub tensiune electrică la borne, şi induce o altă înfăşurare (secundară sau terţiară)-. Alimentarea se face de obiceiu prin racordare galvanică la un circuit electric generator. ?. ~ electrică secundară [BTOpHHHaH 3JieK-TpHHecKan OŐMOTKa; enroulement électrique secondaire; elektrische Sekundarwicklung; electric secondary winding; szekundér villamos tekercselés]: înfăşurare electrică la bornele căreia se leagă un receptor electric, şi cuplată magnetic cu o înfăşurare primară; e alimentată cu energie activă prin inducţie electromagnetică, nu prin punerea bornelor ei sub tensiune electrică la borne — spre deosebire de înfăşurarea primară. 9. ~ electrică ferfiară [TpeTHHHan 9JieKTpH-HeCKaH OŐMOTKa; enroulement électrique terti-aire; elektrische Tertiarwicklung; electric lertiary winding; terciér villamos tekercselés]: înfăşurare electrică auxiliară, folosită în particular în transformatoarele montate în stea. Ea serveşte pentru a alimenta un circuit electric special, spre a stabiliza punctul neutru al tensiunilor, spre a preveni efectele dăunătoare datorite armonicei a treia a mărimilor alternative, sau spre a simefriza flu- W Rotor de maşină asincrona, şi înfăşurarea iui în colivie (schemă). 199 xurile magnetice în anumite transformatoare cari sunt trifazate în unu! din sistemele de înfăşurări, şi difazate în celălalt sistem. După felul în care sunt dispuse înfăşurările, sau bobinele sau galeţii lor, se deosebesc următoarele feluri de înfăşurări de transformatoare: î. înfăşurare electrică alternată [nepeflyioma-HCH .r-)jieKTpHHeCKâH OŐMOTKa; bobinage aiterné; Scheibenwicklung; alternating /---------— winding; váltakozó tekercselés]: înfăşurare electrică de transformator, compusă din două înfăşurări A şi B formate din galeţi de diametri şi grosimi egale, dispuse astfel, încât fiecare galet a! unei înfăşurări să se găsească între doi galeji ai celeilalte înfăşurări. Galeţii deia cele două capete, cari sunt ambii ai înfăşurării de tensiune mai joasă, au numai jumătate din numărul de spire al celorlalţi galeţi ai aceleiaşi înfăşurări, penfrucă astfel se micşorează inductivităţile de dispersiune ale sistemului format de cele două înfăşurări ale transformatorului. 2. ~ electrică biconcentrică [AByxKOHiţeH-TPHH6CK3H OŐMOTKa; bobinage biconcentrique; Zweiröhrenwicklung; biconcentric winding; bi-koncentrikus tekercselés]: înfăşurare electrică de transformator, compusă dintr'o înfăşurare de tensiune înaltă care are formă de bobină cilindrică unică, şi dintr'o înfăşurare de tensiune mai joasă, împărfită în două bobine cilindrice cu numere de spire egaie, una fiind de diametru mai mic şi montată în interiorul, iar cealaltă de diametru mai mare şi montată în exteriorul înfăşurării de tensiune mai înaltă, coaxial cu ea. IB U 10 ú înfăşurare alternată de transformator static. înfăşurare biconcentrică de trans- înfăşurare concentrică de formator static. transformator static, s. ~ electrică concentrică [KOHiieHTpHHec-Kan SJieKTpHHeCKBH OŐMOTKa; bobinage con-centrique; Röhrenwicklung; concentric winding; koncentrikus tekercselés]: înfăşurare electrică de transformator, compusă din două înfăşurări în formă de bobine cilindrice de lungimi egaie dar de diametri diferiţi, montate coaxial, astfel încât cea de tensiune mai înaltă să o îmbrace pe cea de tensiune electrică mai joasă. 4. înfăşurărilor, izolarea V. Izolarea înfăşurărilor. 5, Înfăşurăfoare [orHŐaioman; enveloppe; Ein-hüllende; enveiope; burkoló görbe]. Geom.: Locul geometric al intersecfiunilor curbelor consecutive infinit apropiate ale unei familii de curbe. în-făşurătoarea este curba tangentă tuturor curbelor din aceeaşi familie. Ecuaţia înfăşurătorii familiei de curbe f{x,y,a) — 0, se obţine eliminând parametrul a între relaţiile / = 0, —-=0. înfăşură- ci ct toarea normalelor în diferitele puncte ale unei curbe plane se numeşte desfăşurata (v.) curbei. o. înfăşurăfor [MaiiţHHa AJiH CBepTbiBanHH; enrouleuse; Roilapparat; roll; burkoló készülék]. Ind. hârf.: Cilindru de înfăşurare a hârtiei în suluri, ia ieşirea din maşina de fabricat hârtie. 7. infectare [3apaHteHHe; infection; Anstek-kung, Infektion; infection; infekció, fertőzés]. Biol.: Pătrunderea unor germeni patogeni într'un organism viu, urmată de înmulţirea ior şi, eventual, de îmbolnăvirea organismului. Infecţiunea se poate produce prin contagiune, adică prin transmisiunea unor germeni patogeni dela un organism bolnav, sau pe cale ectogenă, ecantropă sau miasmatică, adică prin transmisiunea unor germeni patogeni cari pot trăi şi, eventual, se pot înmulţi şi în afara organismelor vii. infecţiunea se poate produce prin contact, prin respiraţie şi prin alimentaţie. Căile de infectare pot fi pielea, mai ales dacă prezintă răni sau înţepături, mucoasele, căile respiratorii, tubul digestiv, etc. Infecţiunea se numeşte localizată, dacă germenii rămân în locul prin care au pătruns în organism, şi generală, dacă germenii invadează întregul organism, putând provoca septicemie şi pioemie (infecţiune purulentă). Germenii cari pătrund prin infecţiune pot fi specifici, adică germeni cari provoacă totdeauna aceeaşi boala (de ex. difteria) sau nespecifici, cari provoacă manifestări foarte variate, după terenul pe care evoluează şi după localizarea lor. Infecţiunile se previn, se localizează sau se combat prin vaccinuri, prin seruri, antibiotice, substanţe antiseptice şi de-purative, sau prin agenţi fizici. 8. Infectare [oTpaBJieriHe; infection; Vergiftung; pcisoning; fertőzés]. Gaze: Răspândirea pe teren a gazelor de luptă persistente, spre a face inaccesibilă zona respectivă pe timpul persistenţei acestor gaze. Infectarea se realizează prin bombardament cu proiectile de artilerie, cu grenade speciale, cu ajutorul vermorelelor, prin ploaie din avion, etc. 200 1. Infiltraţie [npocaHHBanne; infiltration; Ein-sickerung; infiltration, seepage;beszivárgás]. Tehn.: Pătrunderea şi scurgerea unui lichid prin masa unui material poros. 2. Infiltraţie în sol [npocanHBaHHe b noHBy; infiltration; Einsickerung; infiltration; talajbeszivárgás]. Agr.: Pătrunderea apei în sol. Pătrunderea depinde de panta, de structura, vegetaţia şi temperatura solului, şi de intensitatea ploilor. Infiltraţia apei în sol este datorită forfei gravitaţionale, forţelor capilare şi, uneori, presiunii hidrostatice, în irigaţie, infiltraţia este folosită amenajându-se special terenul de irigaţie, pentru ca apa să pătrundă atât de sus în jos, cât şi lateral. 3. Infilfrafiilor, prevenirea ~ de apă [npe-Ao BpanţeHHe npocanHBaHHfl boah; préven-tion des infiltrations d'eau; Verhinderung der Was-sereinsickerungen; preventing of water infiltrations; vizbeszivárgási megelőzés]. Mine: împiedecarea, prin lucrări adecvate, a infiltraţiei apelor într'o exploatare minieră. împiedecarea infiltraţiei apelor de suprafaţă se face executând canele de scurgere şi drenaje, abătând cursurile râurilor, etanşând albiile râurilor în zona de exploatare, secând bălţile şi terenurile mlăştinoase, etc. împiedecarea infiltraţiei apelor subterane se face prin lăsarea unor picioare de protecţiune din zăcământul util, între mina în lucru şi locul de unde ar exista pericol de infiltraţie; unde această operaţiune nu este suficientă sau nu este posibilă, se construesc diguri de izolare a apelor. Aceste diguri pot fi plate (v. fig.) sau boltite. împiedecarea infiltraţiei, Dig plat de închidere a apelor. Í) beton; 2) rambleu; 3) argilă bătută. în orizonturi inferioare, a apei introduse voit în mină, de exemplu în cursul rambleiajului hidraulic, se face prin colectarea acestei ape în ba-sine de colectare, prin intermediul unor canale cari, uneori, sunt betonate; în vederea acestei operaţiuni, galeriile au o pantă de minimum 7°/00 spre basinul de colectare. 4. Infinit mare [őecKOHeHHO őojibinoö; infi-nirrent grand; unendlich groţj; infinite; végtelen nagy]. An. maf.: Mărime variabilă, de valoare absolută mai mare decât a oricărei mărimi date. 5. ~ mic [őecKOHe^HO Majibifi; infiniment petit, infinitésimal; unendlich klein; infinitesimai; végtelen kis]. An. maf.: Mărime variabilă, de valoare absolută mai mică decât a oricărei mărimi date. 6. Infinit, dreapta dela ~ [npHMan óecKOHeq HOCTH; droite de l'infini; unendlich ferne Ge-rade; line at infinity; végtelen távoli egyenes]. Geom.: într’o corespondentă proiectivă dintre planul P şi planul P’ ex'stă în planul P o dreaptă D, ale cărei puncte nu au imagine în planul P', şi există în planul P' o dreaptă D', ale cărei puncte nu au obiect în planul P. Penfru ca totuşi corespondenţa proiectivă să fie peste tot biunivocă, se spune că imaginea dreptei D este „dreapta dela infinit" în P', iar obiectul dreptei D' este „dreapta dela infinit" în P. Planul euclidian, completat cu dreapta sa dela infinit, se numeşte plan proiectiv. 7. Infinitezimal [Hpe3BbiHaHHO MaJibiH; infinitésimal; infinitesimai; infinitesimai; infinitezimális, végtelenül]: Calitatea de a fi infinit mic sau de a se referi la infinit mici (v. Infinit mic). 8. Infirmerie [jia3apeT; infirmerie;Krankenhaus, Krankenzimmer; hospital; betegszoba]: încăpere sau încăperile dintr'o instituţie sau dintr'o întreprindere, rezervate examinării bolnavilor şi aplicării tratamentelor de urgenţă. Infirmeria are medicamentele, instrumentele şi pansamentele strict necesare ajutorului sanitar urgent. 9. Inflamabil [BOcnjiaMeHHfoiiţHHcn; inflam-mable; entzündlich, entflammbar; inflammable; gyulladó]. Chim.: Calitatea unui corp de a produce, la temperatură relativ joasă, gaze sau vapori cari pot da cu aerul atmosferic un amestec combustibil 10. Inflamabiliiate [BOcnJiaMeH.neMOCTb; inflammabiiité; Entflammbarkeit; inflammability; gyulladási képesség ]. Tehn.: Proprietatea unui corp de a fi inflamabil. 11. Inflamabilitafe, punct de V. Aprindere, punct de 12. Inflexiune, punct de V. Punct de inflexiune. îs. Inflorescenţă [coiţBeTne;inflorescence; Blű-tenstand; infiorescence; virágzás]. Bot.: Partea dintr'un lujer roditor, care poartă florile, respectiv fructele. Inflorescenţa prezintă o ramificaţie deasă şi abundentă, şi o conformaţie specifică a frunzelor, numite bractee, la subsuoara (la baza) cărora se găsesc florile. — După modul de ramificare şi ordinea de desvoltare a fiorilor, inflorescenţele pot fi racemoase sau botritice, şi ci-moase. Axul principal al inflorescenţelor racemoase are o creştere dominantă, şi florile se desvoltă bazipetal. Axul inflorescenţelor cimoase se termină cu o floare, rămânând astfel în urmă cu creşterea faţă de axele laterale, cari cresc şi se desvoltă mai departe. i4. Influenfa electrostatică [sjieKTpocTaTHqe-CKoe BJiHHHHe; influence électrostatique; elektro-statische Infiuenz; electrostatic influence; elektrosztatikus influencia]. EL: Fenomenul de producere de sarcini electrice adevărate, egale şi de semne contrare, pe un conductor izolat şi iniţial neutru, introdus într'un câmp electric. Dacă acest câmp electric iniţial era irotaţional (potenţial), repartiţia de sarcini adevărate (de influenţă) pe care o provoacă pe conductor (negative în regiunile prin cari câmpul iniţial intră în conductor şi pozitive în cele prin cari iese) stabileşte un câmp electric suplementar, care anulează, în interiorul conductorului, câmpul iniţial, 20t aşa încât se stabileşte echilibru electrostatic sau echilibru de regim staţionar al sarcinilor adevărate. 1. înfoiat [pa3pbixjieHHbiH; foisonné; aufge-lockert; swelled; felduzzasztott]. Tehn.: Calitatea unui material de a-i fi crescut volumul faţă de volumul iniţial, în urma unei operaţiuni efectuate asupra lui (săpare, îngrămădire sau măcinare), înfoierea este mai mare la materialele formate din granule colţuroase sau lamelare, şi mai mică la cele formate din granule apr.opiate de forma sferică. Sin. Afânat. 2. înfoiere [pa3pbixJieHHe; foisonnement; Auf-gehen; increasing, swelling; duzzasztás, rnegda-gadás]. Tehn.: 1. Creşterea volumului unui material faţă de volumul său iniţial, care se produce prin săparea, îngrămădirea sau măcinarea lui. înfoierea este mai accentuată la materialele cu granule colţuroase sau lamelare (de ex. la argile) şi mai puţin accentuata la cele cu granule rotunjite (de ex. la nisipul de râu). O parte din înfoiere (cea trecătoare) poate fi eliminată prin îndesare, dar materialul păstrează totdeauna o înfoiere remanentă. Greutatea volumetrică a materialelor se modifică după gradul lor de înfoiere. — 2. Creşterea de volum a unui material, datorită absorp-ţiei de apă. Sin. Umflare (v.). 3. înfoiere, indice de Mat. pis. V. Indice de înfoiere. 4. înfoierea tălpii [Bcny^HBaHHe noAoiiiBbi; renflement; Aufschwellen der Sohle; swelling; talp-felduzzasztás] . Mine: Creşterea volumului rocelor argiloase din talpa lucrărilor subterane sau din patul (culcuşul) unui zăcământ, datorită absorpţiei de apă. Talpa (vatra) galeriilor fiind aceea care ajunge în contact permanent cu apa de scurgere a minei este expusă cel mai mult înfoierii, care poate produce, de exemplu, o denivelare a liniilor ferate din galerii, împiedecând transportul şi impunând cheltueli mari de întreţinere. De aceea, galeriile trebue să fie săpate uneori în culcuşul sau în acoperişul stratului unde roca nu se deformează şi nu dă presiuni mari în armaturi. Fenomenul este mai frecvent în roce tinere (de ex. la zăcăminte de Signiţi), dar se întâlneşte şi la zăcăminte sau în formaţii geologice mai vechi (de ex. în Carbonifer). 5' Inftaroşu [HH(|)paKpaCHbffl; infrarouge; ultra-rőt, infrarot; infrared; infravörös]. Fiz.: Calitatea unei radiaţii electromagnetice dea avea lungimea de undă cuprinsă în intervalul de cca 0,76 ■ • ■ 300p,. — Domeniul infraroşu se împarte în intervale cari se numesc, după tehnica experimentală de cercetare: infraroşul fotografic („optica" de sticlă sau de cuarţ; înregistrare pe plăci fotografice sensibilizate); infraroşul apropiat (’,optică" de cuarţ şi fluorină; înregistrare cu receptoare termoelectrice: pilă termoelectrică, radiometru, radio-micrometru, etc.), până la 7,5 infraroşul mijlociu („optică" de halogenuri alcaline; înregistrare cu receptoare termoelectrice), până la cca 30 p.; infraroşul îndepărtat şi extrem (producere prin razele restante şi izolare focală, studiat cu ajutorul reţelelor de difracţiune; înregistrare cu receptoare termoelectrice). Izvoarele de radiaţie infraroşie sunt aproape excluziv izvoare termice (corpuri solide incandescente): lampa cu filament metalic, filamentul Nernst, etc. 6. Infrastructură [HaA3eMHbie coopy/KeHHH; infrastructure; Bodenorganisation; ground organi-zation; alépítmény]. Nav. a.: Ansamblul instalaţiilor dela sol necesare exploatării şi întreţinerii avioanelor: piste, hangare, teren, balize, faruri, instalaţii radioelectrice, etc. ?. Infrastructură [HH/KHee CTpoeHHe; infrastructure; Unterbau; underframe, substructure; alépítmény]. Cs.: 1. Ansamblul lucrărilor sau al elementelor de construcţie cari susţin partea utilă a unei construcţii (adică susţin partea care serveşfe direct scopului pentru care a fost executată construcţia respectivă), o leagă de teren şi transmite acestuia forţele cari încarcă construcţia. — Exemple: Infrastructura unei căi de comunicaţie este formată din lucrările de terasament (rambleu sau debleu)„ lucrările de artă (poduri, podeţe, viaducte, etc.)f lucrările de drenare, lucrările de protecţiune (ziduri de sprijin, pereuri, etc.); infrastructura unui pod este formată din pile, din culee şi din fundaţiile acestora; infrastructura unei clădiri este constituilă de fundaţiile ei.—2. în sens mai largp, se consideră infrastructură orice element de construcţie care se găseşte sub planul de rezemare a! altui element, pe care-l susţine, chiar dacă acesta, face parte din partea utilă a construcţiei. Exemplu: Infrastructura unei ferme de acoperiş este formată din zidurile pe cari este rezemată ferma. 8. Infrasunet [HH(J)pa3ByK; infrason; InfraschalU infra-sound; infrahang]. Acusf.: Vibraţie mecanică a unui mediu, a cărei frecvenţă e mai joasă decât frecvenţele auditive. Exemplu: Vibraţiile cari se propagă prin pământ în timpul cutremurelor. 9. înfrăţire [pa3BeTBJieHHe; tailage; Bestok-kung; ti Hering; elágazás]. Bot.: Ramificarea tulpinei» unor plante la nodurile bazale. Se produce după ce planta s'a înrădăcinat şi frunzele hrănesc din abundenţă nodurile bazale. Ea poate fi influenţată de cauze interne sau externe; primele depind de caracterul specific soiului de plantă; cauzele externe sunt cele prin cari poate interveni agricultorul: lumina, spaţiul, apa, adâncimea seminţei^ feiul de semăr.are, mărimea seminţei, epoca semănatului, starea de mărunţire a solului, regiunea agricolă, cantitatea de sămânţă la hectar, grăpatul, prăşi la, muşuroitul, etc. 10. Infrunzire [paenycHanne jiHCTbeB; folia-tion; Belaubung; f o I lation; kilevelezés]. Bot.: Fenomenul de desfacere a mugurilor, urmat de apariţia frunzelor. înfrunzirea începe prin desfacerea mugurilor dela baza plantei. Aceasta se daioreşte în primul rând faptului că mugurii mai apropiaţi de trunchiu şi de rădăcină sunt hrăniţi mai uşor de curentul de sevă ascendent. Căldura aerului şi ă pământului influenţează înfrunzirea. 11. înfumare [bblKypHbaHHe; enfumage; Schmauch; smoking; füstölés]. Ind. st. c.: Operaţiunea de eliminare completă a apei din produsele ceramice, după uscare şi înainte de ardere. Consistă în introducerea gazelor de combustie, Ir A ; ./ 202 calde şi uscate, din zona de răcire a cuptoarelor continue (cuptorul circular) în zona de preîncăl-zire. Cât timp se produce această uscare, temperatura rămâne neschimbată în cuptor, fapt care se constată cu termometrul de înfumare. 1. înfumare, perioadă de ~ [ripe^Harpesa-TeJîbHblH nepHOft; période de chauffage préli-minaire; Vorheizungsperiode; preliminary heating period; füstőlési periodus]; Faza* în care se elimină din masele ceramice apa absorbită mecanic, înfumarea are ioc până la temperatura de 120°. E asociată de o contracţiune a masei ceramice şi de o creştere a porozităţii. Masele plastice devin mai tari, iar cele neplastice pierd o parte din rezistenfa lor mecanică. La temperaturile joase ale perioadei de preîncălzire nu se produc reacfii chimice între componenţii masei ceramice, ci numai se elimină apa care nu poate fi eliminată complet prin niciun proces de uscare (uscarea e terminată când produsul de ars a atins temperatura de 120a). Sin. Afumare. 2. Infundare [3aKynopKa; bouchage; Verstop-fen; choking; betömés]. Tehn.: Interpunerea de material solid în curentul normal al unui fluid, într'o conductă. Poate fi provocată de îngheţarea fluidului sau de impurităţi solide.*-— Metl.: 1. Astuparea cu un dop de pământ de turnătorie, de argilă, etc., a gurilor de scurgere a cuptoarelor metalurgice cu funcţionare discontinuă (de ex. a gurilor de fontă şi de sgură la cubilou). — 2. Acăţarea de pereţi a încărcăturii unui cubilou, din cauza bucăţilor de fontă prea mari în stratul încărcai, a unei greşite dozări a încărcăturii, a unei reparaţii greşite, ele. 3. Infundare [n jia h h p y K) tii,h h cnycn; des-cente â piát; Durchsacken; pancaking; egyenes leszállás]. Nav. a.: Evoluţie a unui avion în pierdere de vitesă, lăsat să cadă pe o direcţie apropiată de direcţia axei sale de giraţie. 4. înfundăfori. Ind. far.: Părţile dinainte şi dinapoi cu cari se închide carul, şi cari sunt prinse de loitre. Sin. Funduri, Fundatori. 5. Infuzare [HH(J)y3HpoBaHHe; infusion; Infun-dierung; infusing; infúzió]. Farm.: Extragerea, cu ajutorul unui lichid clocotind, a principiilor active solubile dintr'o'maferie vegetală sau dintr'o plantă. o. irsfuzarea betelor [napa(J)HHHpoBaHHe cnnqeHHOH COJIOMKH; parafiination des tiges; Psraffinierung des Holzdrahtes; dipping of splints; gyufaszá! paraffinálás]: Operaţiunea de înmuiere a beţelor de chibrituri în parafină. Se face în meşina de continuu. Se înmoaie numai capul băţului pe o lungime de 4 mm; băţul fiind spoi uscat, parafina se urcă până la 15 * ■ ■ 16 mm înălţime. t. Infuzie [HH(J)y3HH; infusion; Infusion; infusion; infúzió]. Farm.: Soluţie sau soluţie coloidală a principiilor active solubile ale unei materii vegetale sau ale unei plante, obţinută prin acţiunea unui lichid clocotind asupra acelei materii reduse în mici fragmente, şi care se agită într'un infuzör (v.) împreună cu lichidul. s. infuzor [npKÖop ajih HHcJ)y3HH; infusoir; Infundierbüchse; infusion vessel; infuzor]. Farm.: Recipient cu capac, de metal sau de porţelan, de formă cilindrică, cu un mâner sau cu două toarte, în care se prepară infuziile. Capacitatea infuzo-rului variază dela 500 cm3 la câţiva litri. 9. rnfuzorii, pământ de ~ [HH(J)y3opHaH 3eMJin; farine fossile; Infusorienerde; fossil meal; infuzorialiszt]: Termen impropriu pentru diatomite (v.) sau pămânţel. io. îngenunchere [nepernő; flambage; Knik-kung; buckling; kihajlás]. Rez. maf.: Sin. Flam-baj (v.). u. îngenunchere [h3raő; frou en genou; Knie-bohrung; knuckling; térdfurás]. Mine; Schimbare de direcţie, relativ bruscă, a unei găuri de sondă, provocată de schimbarea condiţiunilor de sapă. Provoacă dificultăţi la introducerea şi la extra-gerea garniturii, şi o oboseală accentuată a prăjinilor de sapă, mărind riscurile de accidente. i:>. îngenuncherea cerealelor [nojieramîe xjie-ŐOB; piétin; Fuf^krankheit der Gefreide; foot-rot, white heads, take-all disease; gabona-lábbetegség]: Boală a cerealelor, produsă în special de ciuperci din familia pseudosferiaceelor (Ophio-bolus herpotrichum, Ophiobolus graminis, Lep-tosphaeria herpotrichoides). Atacă tulpinele în porţiunea lor bazală, înconjurându-le cu o pâslă formată de miceliul ciupercilor. Tulpinele atacate devin fragile, se îndoaie, îngenunchiază şi pot fi uşor culcate la pământ. îs. îngheţ [M0p03; gel; Frost; frost; fagy]. A/iefeor., Agr.: Starea meteorologică în care apa căzută prin precipitaţii atmosferice şi vaporii de apă din atmosferă au îngheţat, în parte sau în întregime. Alternarea dintre îngheţ şi desgheţ joacă un rol important în desagregarea rocelor. Apa sau zăpada topită pătrund prin crăpături, înghiaţă din cauza temperaturii joase şi, mărindu-şi volumul, desfac fragmente din rocă. Alternarea dintre îngheţ şi desgheţ fărâmiţează bulgării rezultaţi din arături şi afânează pământul; ea distruge larvele, insectele şi plantele vătămătoare cari se găsesc în stratele superioare ale solului. Toamna, îngheţurile timpurii distrug uneori semănaturile tinere şi culturile a căror recoltare a întârziat, iar iarna, gerurile mari provoacă pagube viţei de vie rău îngropate, ca şi semănăturilor de toamnă cari nu sunt acoperite cu zăpadă. Primăvara, în timpul nopţilor reci, solul înghieţă, iar ziua se desghiafă numai la suprafaţă, rămânând îngheţat în jurul rădăcinilor; astfel, se împiedecă circulaţia apei în sol, iar plantele se usucă. La îngheţ, solul îşi măreşte volumul, iar la desgheţ se contractă, provocând desrădă-cinarea plantelor. Vaporii de epă se condensează pe plante şi, îngheţând, le disirug. 14. Inghef, adâncime de V. Adâncime de îngheţ. 15. îngheţ, zonă de ~ [30Ha 3aMep3aHHH; zone de gelée; Frosterscheinungszone; frost zone; fagyzóna]. Geofiz.: Zona dela suprafaţa pământului, în care temperatura scade sub 0° şi în care se produc fenomenele de îngheţ şi de desgheţ. 203 în lucrările ce consirucfii, zona de înghef trebue evitata, coborînd fundaţiile dedesubtul limitei ei inferioare. La executarea terasamen-ielor trebue sa se" îndepărteze din această zona pămâniurile gelive, cari pot produce, în urma îngheţurilor şi a desghejurilor repetate, degradări foarte mari. V. şi Adâncime de înghej. î. îngheţare [3aMep3aHne; congélation; Ge-írieren; freezing; fagyés]. Meteor.: Solidificarea apei sau a vaporilor de apă din atmosferă, când temperatura scade sub 0°. 2. îngheţare: Sin. Congelare (v.). а, îngheţarea cauciucului [3aMopamHBaHHe KaynyKa; congélation du caoutchouc; Gefrieren c!es Kautschuks; freezing of caoutchouc; kaucsuk-fagyasztás]. Ind. cc.: Operaţiunea de conservare a cauciucului, prin supunerea lui, pentru un timp îndelungat, unei temperaturi sub -f 10°, şi care se datoreşte unei cristalizări parţiale. în urma acestei operaţiuni, cauciucul devine albicios, opac şi neeiastic, şi în raze X dă o diagramă de fibră. Prin desgheţare, cauciucul îşi recapătă proprietăţile iniţiale. 4. îngheţarea vinurilor [3aMopa>KHBaHHe BHHa; congélation des vins; Gefrieren des Weines; freezing of wines; borfagyasztás]. Ind. alim.: Procedeu de concentrare a vinurilor, prin îngheţarea lor şi separarea prin centrifugare a cristalelor de ghiaţă formate, de vinul care rămâne astfel concentrat. Procedeul se aplică rar. 5. înghiventare. V. înşurubare. б. inginer [HmKenep; ingénieur; Ingenieur; engineer; mérnök]: Tehnician care efectuează lucrările intelectuale necesare în producerea de materii prime şi de bunuri uzinate sau fabricate, şi în construirea de mijloace de comunicaţie. Lucrările sale cuprind calculul, proiectarea şi construcţia sistemelor tehnice, şi organizarea proceselor tehnologice şi a exploatării, pe bază de cunoştinţe de ştiinţă pozitivă şi de cunoştinţe despre realizările de până acum ale Tehnicei în domeniul său de activitate, obţinute în învăţământul tehnic superior. Fiindcă Tehnica a luat o mare extensiune, domeniu! de activitate al unui inginer poate cuprinde numai o anumită ramură tehnică. De aceea .se deosebesc ingineri constructori, mecanici, electricieni, minieri, chimişti, mefalurgişti, topometri, textilişti, agronomi, silvicultori, etc. Specializarea lor este uneori şi mai înaintată, adică nu cuprinde decât un sector din aceste domenii (ingineri constructori de poduri, de şosele, etc.). 7. Inglobanf [BKJno^HTeJib; englobant; ein-schliefjend; enclosing; magába foglaló]: Material care, adus in stare lichidă sau plastică, poate îngloba piese din materiale eterogene, formând — după solidificare — un corp comun cu ele. V. şi sub înglobare. s. înglobare [bkjik)^eHHe; englobement; Ein-bettung; embedment; beágyazás]. Tehn.: îmbinare de piese realizată prin intermediul unui material adus în stare plastică sau lichidă, şi care asigură, după întărire, solidarizarea pieselor. înglo- barea se poate face în metal turnat, în material izolant presat, în sticlă, în materiale ceramice, etc. După înglobarea unor elemente metalice străine, metalul turnat sau materialul izolant formează, împreună cu acestea, o singură piesă. După caz, înglobantul trebue să aibă rezistenţă mecanică, tenacitate, izolanţă, rezistenţă la căldură şi la lumină, să fie necoroziv, etc. La înglobare se ţine seamă de retragere, de distorsiune şi de posibilitatea de fisurare; afară de aceasta, trebue observat ca elementele înglobate să fie finisate (mai ales la înglobarea în material presat, izo-lanf, ele trebue să fie debavurate, rectificate, etc.) şi bine ancorate în masa înglobantă. înglobările pot fi: directe, când elementele metalice sunt în contact direct cu masa înglobantă (de ex. conductoarele electrice lineare din lămpile cu incandescenţă sunt înglobate direct în sticlă, pentru a asigura o bună etanşeitate); indirecte, când elementele metalice sunt înglobate în materiale ceramice (sticlă, porţelan, marmură, arde-zie, etc.) prin închituire. La înglobările directe e necesar ca elementele metalice şi înglobantul să aiba acelaşi coeficient de dilataţie termică. 9. îngrămădire de pietriş [cKOiuiemie in,eŐHH; nid de gravier; Kiesaufhăufung; gravei agglome-ration; kavicshalmozás]. Bet.: Aglomerare de pietriş într'o piesă de beton, provenită din amestecarea insuficientă a betonului, din cauza unui exces de apă de amestec sau din cauza unei turnări defectuoase a betonului (de ex. dacă turnarea se face dela o înălţime prea mare). Sin. Cuib de pietriş. io. îngrăşământ [yAOÖpeHHe; engrais; Dünger, Dűngemittel; fertilizer, manure, dung; trágya]. Agr,, Ind. chim. sp.: Produs mineral sau organic, fără substanţe vătămătoare pentru plantă, care conjine elemente sau .-=========^ substanţe chimice de L j , j < i jL cari solul arabil are ne- 'ítíÉiilIillllg^Ö \ voie pentru a întruni ^ ^ condiţiuni favorabile desvoltării plantei. î n - grăşărnintele restitue I solului elementele pe cari culturile repetate !e-au epuizat, sau îi , „ . «ii± ■ Maşina de imprsştiat ingraşa- aaauga substante noi, , , • a * i * a i , mintele de grajd, cari ii lipsesc. Absenţa unui singur element nutritiv din sol, chiar dacă celelalte elemente se găsesc în cantitate suficientă, compromite recolta. Calitatea recoltei depinde de cantitatea acelui element fertilizant, care se găseşte în cantitate minimă în sol* Din punctul de vedere al provenienţei, îngrăşămintele se clasifică în naturale (animale sau vegetale) şi artificiale (obţinute prin purificarea îngrăşămintelor naturale sau prin sinteză) cari, la rândul lor, se împart în îngrăşăminte minerale şi îngrăşăminte organice. îngrăşămintele minerale acţionează direct, introducând în sol elemente cari se asimilează direct, fără a mai suferi transformări. Astfel sunt anumiţi azotaţi (de sodiu, de potasiu, de amoniu), fosfaţii, su- 204 perfosfafii, sgurile fosforoase, sulfatul de potasiu, carbonatii de potasiu, clorura de potasiu, hidroxi-dul de calciu (varul stins), oxidul, sau clorura de magneziu, carbonatu! sau sulfatul de calciu, etc. îngrăşămintele organice nu acţionează direct, ele având nevoie de anumite transformări biochimice în sol. Principalele îngrăşăminte organice sunt: gunoiul de grajd fermentat, guano-ul, fecalele umane, sângele şi . deşeurile de carne provenite dela marile abatoare, coarnele calcinate, pieile, părul sau penele desagregate (fermentate), apele reziduale, borhoturile,’etc. Cantitatea şi felul îngrăşământului care trebue dat unui sol sunt determinate de „analiza" solului şi de felul plantei care se cultivă pe el. De multe ori, când nevoia impune acest lucru, îngrăşămintele se pot întrebuinţa şi în amestec. Schema alăturată dă indicaţii asupra amestecurilor posibile de îngrăşăminte, liniile continue indicând în- | grăşămintele cari se pot amesteca imediat înainte de a fi introduse în sol, iar cele întrerupte, îngrăşămintele al căror amestec nu provoacă Supertosfjtt Schema amestecurilor de îngrăşăminte. niciun fel de pierderi în material fertilizant; amestecurile dăunătoare nu sunt reprezentate prin niciun fel de linie. Tabloul care urmează cuprinde principalele în-| grăşăminte folosite în agricultură, şi „analiza" lor. Principalele îngrăşăminte folosite în agricultură. Natura îngrăşământului Numele îngrăşământului Conţinutul medi u procentual în: Azot Acid fosforic Oxid de potasiu Oxid de calciu Azotat de amoniu 32 Azotat de sodiu 16 Azotat d e calciu 13 16 îngrăşăminte Azotat de potasiu amoniacal 18 35 chimice azotate Fosfat de amoniu 17 45 Sulfat de amoniu 20-21 Cianamid !ă de calciu 18 Crud (reziduuri amoniacale ob- finute la epurarea gazului aerian) 5-1.5 j 1) de seminţe de 3,5-7,5 1-3 0,3-2 ! bumbac extrase Turte cu sulfură de carbon 2) de seminfe de răpită 5—6 2-4 1-2 Drojdie de vin 1 0,2 2 Băligsr 0,3-0,8 0,2-0,5 0,6 Deşeuri < ie sânge uscat 10-15 0,5-1,5 0,5—0,8 Materii fecale umane 2—3 2 — 4 îngrăşăminte Gunoaiele şi deşeurile morilor organice de cereale 1 0,5 0,05—0,7 piei uscate şi măcinate 7-9 ( de Chile 5-18 3-12 1—2 Guano | de Peru 3 — 9 12-25 1-2 1 de Dammar 4-7 9-15 Resturi d e peşte 8-10 3-4 Resturi d e carne 10-12 3-4 Coarne putrezite 13-15 1-2 Crisalide de viermi de mătase, uscate 1 9,5 0.5—1,5 0,6-0,8 205 Natura îngrăşământului Numele îngrăşământului Conţinutul mediu procentual în: Azot Acid fosforic Oxid de potasiu Oxid de calciu îngrăşăminte chimice fosfatate Oase măcinate Superfosfat de calciu Superfosfat de calciu din oase Fosfat de calciu precipitat Fosfat de calciu natural Sgură Negru animal 3-5 ■0,6-1 20—25 12-18 16-18 36—40 20-35 12 — 18 28 îngrăşăminte chimice de potasiu Kainită (sulfat de magneziu hi-dratat şi clorură de potasiu) Carnalită (clorură de potasiu şi magneziu) SiIvinită (clorură de sodiu şi potasiu) Clorură de potasiu Sulfat de potasiu Azotat de potasiu 13-14 12-14 9-■ • 10 12-30 40-60 40-48 40-44 Amendanţi Marnă Scoici şi nisip marin Turbă Spumă de mare 1-3 0,4-0,8 0,4 0,5 1 0—40 15—35 40—60 Tipuri noi de îngrăşăminte comerciale Amonitre Calconitre Diamonfos | Leunafos Milorganite Nitramon Nitrát de uree Phosamo Phosfazat Potazat Sulfonitrat de amoniu Sulfonitrat de calciu şi amoniu Uree 20 15.5 19 15 4-6 20 35 2.5 10 | 2 25 15 19 47 20 2-4 15 10 18 25 17 Í 12 îngrăşămintele verzi provin din plante acumulatoare de substanţe nutritive, cari se cultivă şi se îngroapă, încă verzi, în sol, prin arătură. Se folosesc leguminoase, mai bogate în azot, sau neleguminoase. Pe lângă că îmbogăţesc solul în substanţe organice, plantele verzi menţin solul reavăn, leagă solurile afânate şi afânează solurile compacte; ele mai sporesc şi capacitatea de ab-sorpţie pentru apă şi materii fertilizante, şi activează desagregarea resturilor de roce din pământ. Aceste îngrăşăminte prezintă o mare importanţă pentru solurile uşoare, nisipoase, dar au o acţiu- ne slabă asupra solurilor bogate în humus şi în stare bună pentru cultură. îngrăşarea bacteriologică se obţine prin inocularea pământului cu bacterii fixatoare de azot din aerul atmosferic, cari trăiesc libere sau în simbioză cu plantele leguminoase. S'au folosit Bacillus elleubachensis, Azotobacter, etc. Pe lângăfoloasele pe cari îngrăşămintele agricole le aduc îmbunătăţind calitatea pământului cultivabil, ele au, înir'o oarecare măsură, şi rolul de insecticide, fiindcă distrug larvele şi insectele. Cele mai ac- 206 ti ve îngrăşăminte, din acest punct de vedere, sunt superfosfaţii şi nitraţii. 1. tttgrpşămân! catalitic [KaTajiHTHnecKoe yAOŐpeHHe; engrais catalytique; katalytisches Düngemittel; catalytic manure; katalitikus trágya-anyag], Agr.; îngrăşământ cuprinzând substanţe (mangan, sulf, etc.) cari exercită o acţiune catalitică asupra îngrăşământului propriu zis, fără a fi însă asimilate direct ds plante. 2. Ingrelare [őajiJiacTHpoBanHe; lestage; Be-lasten; ballasting; megterhelés]. Pisc.: îngreuna-rea marginilor inferioare ale uneltelor de pescuit, pentru a se cufunda şi a se menţine în apă, în poziţie verticală. îngrelarea se face cu plumb, cu fier, argilă arsă, etc., ţinâna'u-se seamă de greutatea specifică a plumburilor, a plasei, şi de flotabilitatea plutitoarelor dela marginile lor superioare. în general, greutatea cu care se în-grelează uneltele de pescuit este mai mare decât greutatea plasei şi a plutitoarelor. 3. Ingreunarea mătasei [yTHmejieHHe uiejiKa; charge de la soie; Beschweren der Seide; silk weighting; selyem megterhelése]. Ind. text.: Operaţiunea de tratare a mătasei naturale degomate, cu soluţii ale unor săruri, pentru a compensa pierderea de greutate rezultată prin îndepărtarea sericinei. Se întrebuinţează în special clorura stanică (SnCI4). 4. Ingreunarea noroiului [yimKejieHHe 6y-pOBOH rpH3H; charge de la boue; Beschweren der Dickspülung; mud weighting; vízöblítés megterhelése]. Mine: Amestecarea noroiului cu materiale speciale, ca barit, hematină, etc., pentru a obţine o greutate specifică mai mare, ca să poată traversa, în timpul forajului, stratele cari conţin gaze, apă, fiţeiu, etc. sub presiune înaltă. 5. Ingreunarea pielei tăbăcite [yTHJKOJieHHe #yŐJieHHOH KOHíH; chargement du cuir; Beschweren des Leders; weighting of leather; kicserzett bőr megterhelése]. Ind. piei.: Impregnarea frauduloasă cu diferite substanţe a pieilor cari se vând după greutate, pentru a le mări greutatea. Substanţele de îngreunare pot fi din cele car/i nu se folosesc de loc în prelucrarea normală, sau din cele cari constitue componenţi naturali ai pielei, dar cari i se incorporează în cantităţi mai mari. Din primul grup fac parte sulfatul de magneziu, sulfatul de bariu, clorura de bariu, clorura de sodiu şi sărurile de plumb, din cari se pot găsi până la 20°/0 în pieile îngreunate. Din ai doilea grup de substanţe de îngreunare fac parte apa, grăsimile şi taninul. Acest fel de îngreunare se produce când pieile sunt incomplet uscate, când se ung prea tare sau se tratează la sfârşitul tăbă-cirii cu zemuri excesiv de tari, sau chiar cu extracte tanante lichide nediluafe. în aceste din urmă cazuri, pieile au un conţinut excesiv de mare de substanţe solubile, in pieile îngreunate cu substanţe minerale, conţinutul acestora este mai mare dscât în pieile neîngreunate, cari, dacă sunt piei tăbăcite vegetal, conţin cca 2% în greulate substanţe minerale. Pieile îngreunate cu substanţe zaharoase au un conţinut excesiv de mare în netaninuri solubile, care, contrar regulii, este mai mare decât conţinutul în taninuri solubile. 6. îngroşare pe reazeme [cboabi; voüte; Auf-lagerverstarkung, Auflagerschrágen; support rein-forcement; támaszponti erősítés]. Bet.: Spor de înălţime, lângă reazemele grinzilor sau ale plăcilor de beton armat, care se dă faţă de înălţimea calculată în deschidere, penfru ca grinzile sau piăciie să reziste mai tins momentelor pe reazeme. Sin. Vută. 7. Ingroşarea pastei de lemn [cryiiţeHHe Ape-BeCHOH Maccbi; essorage de la pâte mécanique, épaississement; Verdickung; wood paste thickening; fapépvastagitás]. Ind. hârt.: Eliminarea parţială a apei din materialul provenit dela sor-tatorul pastei de lemn, în vederea obţinerii unui produs mai consistent. s. Ingreşifor [crycTHTeJib; épsississeur; Ein-dicker; thickener; vastagitó]. Ind. hârt.: Maşină de lucru cu care se execută îngroşarea pastei de lemn provenite dela sortator. Lucrează ca o maşină de fabricat mucava (v.), când se cere un produs suficient de uscat pentru a fi stocat, sau ca un recuperator-îngroşator de fibre (v. Recuperator-îngroşător), când materialul este pus imediat în fabricaţie şi poate fi folosit în stare diluată. o. Ingroşăfor [crycTHTeJib; épsississeur; Ein-dicker; thickener; süritö]. Ind. cb.: Instalaţie pentru separarea suspensiilor de „şlam" în instalaţiile de spălare a cărbunilor. io. Inhacaperna, coajă de ~ [nopaH; écorce de I.; I. Rinde; l.-bark; I.-kéreg]. Ind. piei.: Coaja unui copac din zona tropicală, care conţine 17i**22tV0 tanin pirocatechinic, cu o mică proporţie de tanin pirogalolic. n. Inhalator [HHraJiHTOp; inhalateur; Atmungs-gerât; oxygen respirator; beszivó készülék]. Nav. a.: Aparat destinat să furniseze piloţilor aerieni o cantitate de oxigen dozată convenabil, ca să le permită să respire la altitudini la cari presiunea parţială a oxigenului esie insuficientă pentru a întreţine vieaţa. îl-. ~ automat de oxigen [aBTOMaTH^ecKHH HHraJiHTOp KHCJlopo^a; inhalateur automatique d'oxygéne; selbsttátiges Sauerstoffgerat, automa-tisches Atmungsgeráf; automatica! oxygen breath-ing apparatus; önműködő oxigénbeszivó készülék]. Av.i Inhalator care are un dispozitiv regulator intercalat între tubul cu oxigen comprimat şi masca de respiraţie, penfru a menţine constantă presiunea oxigenului la mască, indiferent de altitudine şi de presiunea din tub. E folosit 207 de personalul avioanelor, 'a sborurile de mare altitudine. Regulator peníru inhalator automat de oxigen. i Í) intrarea oxigenului din butelie, sub presiune variabilă; j 2) robinet de închidere, cu ac; 3) manometru şi reductor- I regulator al presiunii (constând dintr'o cutie cu o membrană j care acfionează un ac, invizibil în figură) d^ alimentare; 4) tub prin care oxigenul vine -dela (3) la (8); 5) capsule ane-roide, pentru reglarea presiunii oxigenului în funcţiune de altitudine; 6) şurub de reglare manuală, independent de po-zifia capsulei aneroide; 7) pârghie intermediară, prin care (5), respectiv (6), acjionează asupra supapei (8); 8) supapă pentru reglarea presiunii; 9) ajutaj conic calibrat; 10) tub de sticlă, calibrat şi gradat; 11) flotor care, când debitul de oxigen creşte, este ridicat, lăsând un interstifiu de trecere mai mare între marginea lui şi perefii lui (9); 9), 10) şi 11) constitue un reometru sau indicator de debit. î. Inhibitor [3aMe/ţJiHTejib; inhibiteur; Inhibitor, Verzögerer; inhibitor; inhibitor]: Reactiv care, adăugit unui sistem, încetineşte atât de mult o reacţie, încât practic aceasta e suprimată. 2. ~deacidificare[3aMeAJiHTejibOKHCJieHHH; inhibiteur d'acidification; Sâuerungsinhibitor; aci-dification inhibitor; savanyitási inhibitor]. Mine: Reactiv adăugit soluţiilor folosite în tratamentul cu acizi al sondelor, pentru mărirea permeabilităţii stratului, în vederea reducerii acfiunii acizilor asupra echipamentului metalic (coloane, ţevi de extracţie, etc.). Cei mai frecvenţi inhibitori de acidificare sunt aldehida formică (soluţie apoasă de 1 ■ ■ ■ 2°/0) şi anumite amestecuri de sulfonaţi şi sulfonaffenaţi. 3. ~ de cataliză [3aMeAJiHTeJib KaTajiH3a; inhibiteur de catalyse; Katalyseinhibifor; catalysis inhibitor; katalizisi inhibitor]. Chim.: Substanţă chimică capabilă să încetinească sau să oprească o reacţie catalitică. Dacă reacţia catalitică este o reacţie în lanţ, inhibitorii sunt substanţe chimice cari se combină ireversibil cu produşii intermediari ai lanţului reacţiei, din care cauză reacţia totală nu se mai poate produce. Sin. Catalizator negativ. 4. ~ de coroziune [3aMeA^HTejibKoppo3Hii; inhibiteur de corrosion; Korrosionsinhibitor; corro-sion inhibitor; koroziós inhibitor]. Mine: Reactiv adăugit în apa injectată în strat, pentru recuperare secundară. V. Inhibitor de coroziune în fluidul de sapă. ~ de coroziune în fluidul de sapa [3aM6A-JlHTeJlb K0PP03HH őyp0B0r0 paCTBOpa; inhibiteur de corrosion dans ia boue de forage; Korrosionsinhibitor in dér Dickspülung; corrosion inhibitor in the drilling műd; furásoldati koroziós inhibitor]. Mine: Reactiv adăugit fluidului de sapă pentru a împiedeca coroziunea electro-chimică a prăjinilor. . Principalii inhibitori folosiţi sunt cromatul neutru de sodiu, unele extracte I a I IUI iíCf ÜIUCIIIUÜ ÍUíilllLŰ; CIL. (» ~ de depunere a pietrei de căldare [3a- Me/ţJIHTeJlb OTJlO/KeHHH KOTeJlbHOrO KaMHfl; inhibiteur d'incrustation de chaudiére; Kessel-steininhibitor; scale deposit inhibitor; kazánkő-ülepedási inhibitor], Tehn.: Reactiv care, fără a împiedeca precipitarea substanţelor cari formează, de obiceiu, piatra de căldare (crusta), împiedecă formarea de depozite coerente. Cei mai frecvenţi inhibitori de depuneri sunt acidui taníc şi acidul galic. Sin. Inhibitor de depunere de crustă. 7. ~ de detonaţie în carburanţi. V. Antide-tonant. 8. ~ de oxidare. V. Antioxidant. o. inhuminizare [MeAJieiman Kap6oHH3aiţHH; inhuminisation; Inhuminisierung; hum.îfying; inhu-minizáció]. M/ne: Sin. Incarbonizare (v.), 10. Inibahar, Bot., Ind. alim.: Fructul plantei Myrtus pimenta, care se întrebuinţează în industria alimentară drept condiment. Sin. lenibahar, Enibahar. 11. Inie [naKOBbifi JiéA; glaţons; Tost, Treibeis; ice floe, ice pack, ice lump; zajló jég], Hidr.: Ghiaţa moale şi fârâmicioasă, care pluteşte pe râuri sub formă de sloiuri subţiri. 12. înierbare[3aceHBaHHeTpaBOH; enherbage; Bestellung mit Gras; covering with grass; gyepe-sedés], Agr., Drum.: Acoperirea cu specii de ierburi a unui teren nelucrat în mod regulat. Ea poate fi naturală, fără intervenţia omului, sau artificială, dacă se face prin lucrări de cultură întreprinse fie pentru producţia de plante cultivate, fie pentru a fixa şi a consolida un teren, sau numai pentru motive de estetică, Ia faluze, banchete, acostamente, în zonele centrale ale autostradelor, etc. îs. Inimă[cepAU,e;coeur; Herzstück,Seele;heart; sziv, mag]. Tehn.: 1. Piesă mecanică sau organ de maşină de formă asemănătoare cu a unei inimi, — 2. Piesă mecanică, parte dintr'o piesă mecanică sau organ de maşină, care ocupă un loc central într'un sistem de piese. Exemple: 14. Inimă de antrenare [ciţemiHtomHH kjihhok; toc d'entraînemenf; Drehherz, Drehbankherz, Herz; clamp-dog, carrier, catch-pin; szivalakú foglaló], Mş.-unelte: Dispozitiv de formă asemănătoare cu a unei inimi, echipat cu un şurub sau cu un cit sistem de strângere, prin care se fixează la strung piesa de prelucrat, spre a fi antrenată în mişcare 208 de rotaţie. E folosită mai ales la fixarea între vârfuri, la strunjire. Sin. Inimă de strung. V. şi sub Fixarea între vârfuri. 1) inimă cotită; 2) inimă dreaptă; 3) inimă deschisă; 4) inimă cu dinfi; 5) inimă cu camă; 6) inimă cu punte; 7) inimă cu furcă. î. Inimă de cablu [cep/ţeHHHK KaHaTa; âme du câble; Seele des Kabels, Seele des Seiles; rope core, heart of the rope; kötélsziv]. Tehn.: Partea centrală a unui cablu, respectiv a unui toron component al cablului, în jurul căreia se torsadează sau se răsucesc toroanele cablului, respectiv firele toronului. Este alcătuită din fire de cânepă (foarte rezistente), sau din fire de ofel, de ceie mai multe ori netorsadate. Cablurile cari au ca inimă un toron metalic sunt mai pufin flexibile şi se uzează mai repede (prin mărirea frecării) decât cele cu inimă de cânepă; firele (sârmele) inimii metalice pot fi circulare sau profilate (v. fig. 5, f, g şi k, de sub Cablu). în calculul rezistenţei la rupere a cablurilor nu se ia în consideraţie inima. 2. Inimă de cablu electric [cepfle^HHK 3Jie-KTponpOBOAa; âme de câble électrique; Seele •des elektrischen Kabels; cable core; elektromos kötél szive]. Elf.: 1. Partea interioară a unui cablu electric, constituită de părţile lui conductoare şi de îmbrăcămintea lor izolantă. — 2. Fiecare ioron sau conductă a unui cablu electric, fără înfăşurarea lui izolantă. Un cablu electric poate cuprinde mai multe inimi, în ultima accepţiune a cuvântului (adică mai multe conducte). 3. ~ de strung. V. Inima de antrenare. 4. Inima şinei [uieHKa pejibca; coeur du rail, corps du rail; Schienensteg; web of the rail; sin-gerinc]. C. f.: Partea şinei care face legătura între ciupercă şi talpă. V. fig. sub Şină. 5. Inimă [KpeCTOBHHa; coeur; Herzstück; Crossing, frog; keresztezési sziv]. C. f.: Element component al unei ramificaţii (schimbător de cale), traversări sau traversări-joncţiuni de cale ferată, montat la intersecţiunea a două fire de circulaţie. Serveşte pentru a permite trecerea buzei banda- jului roţilor prin jghiabuI de lângă latura de circulaţie a celor două şinecari se intersectează, şi pentru a ghida şi a susţine roţile la întretăierea şinelor. 1) labe de iepure; 2) punctul matematic al inimii; 3) jghiab; 4) miezul inimii; 5) vârful inimii; 6) gâtul inimii; a) unghiul de încrucişare. Ea se leagă prin eclise la şina curentă. Inimile sunt caracterizate prin unghiul de încrucişare (definit prin tg a din figură sau prin numărul 7V=1/tg a) şi tipul (numărul) şinei corespunzătoare. Se construesc şi inimi curbe (v. fig.). După destinaţie, se deosebesc: inimă de ramificaţie, de traversare, de traversare-joncţiune, etc. Din punctul de vedere al formei, se deosebesc: 6. ~ simplă [npocTan KpecxoBHHa; coeur simple de voie; einfaches Herzstück; frog; egyszerű keresztezési sziv]: Inimă compusă numai dintr'un miez şi din două labe de iepure. Se Ramificaţie simplă de cale ferată. 1) începutul ramificafiei; 2) contra-ac; 3) ac; 4) călcâiul acului; 5) linie directă; 6) intercalare dreaptă de legături; 7) contraşină; 8) inimă simplă de încrucişare; 9) sfârşitul ramificaţiei; 10) sfârşitul curbei de racordare; 11) linie abătută; 12) îngeputul curbei de racordare; 13) aparat de manevră. foloseşte la ramificaţii şi are unghiul de încrucişare ascuţit (v. fig.). 7. ~ dublă [ABOHHan KpecTOBHHa; croisement doubie, piéce de croisement, coeur doubie; Í) inimă simplă; 2) inimă dublă. Doppelherzstück, Kreuzungsstück; diamond Crossing, doubie frog; kettős keresztezési sziv]: Inimă 209 care are, în general, două miezuri de inimă aşezate vârf în vârf. Se foloseşte la traversări şi Ja traversări-joncţiuni şi are unghiul de încrucişare de cel pufin 90° (v. fig.). După materialul folosit şi după felul execuţiei, se deosebesc: t. Inimă din şine [pejibCOBan KpecTOBHHa; coeur composé de rails; Schienenherzstück; built-up frog; sindarabokbó! való keresztezési sziv]: Inimă formată din profile de şină normală, din piese de distanfă intermediare, o placă suport, şi piese le de strângere (buloane, plăci, etc.). în locul oţelului obişnuit pentru şine se foloseşte, de preferinţă, un oţel mai rezistent la uzură. 2. ~ turnată [jiHTatf KpecTOBHHa; coeur de croisement en fonte, coeur moulé; Giefjherz-stück, Blockherzstück; cast frog, cast Crossing; öntött keresztezési sziv]: A | Inimă turnată dintr'o singură bucată, din oţel (de obiceiu din oţel man- ; ganos). ; s. Inimă [H#po; coeur; ; Herz; heart; sziv]. ! Geom.; Desen geometrici ' cu formă apropiată de a unei secjiuni printr'o ab = BC = CA = DE =EF = FD. inimă (v. fig.). 4. Inimă [cepiţeBHHa; âme; Steg, Stegblech; stiffening plate, web; összekötő lemez]. Cs. V. sub Grindă cu inimă plină. 5. Inimă, camă cu profil de ~ [Kyjia^en cep-AG^HOOŐpaSHblH; excentrique en coeur; Herz-scheibe, Herznocken; heart (cam); szivbütyök]. Mş..' Disc excentric cu profil în formă de inimă, Camă cu profil de inimă (mişcare uniformă). /) dÍ9grama variafiei vitesei V şi spafiului S aie tijei (T) (din fig. II), în funcfiune de timpul T: abcd) curba viteselor (-------); o e f) curba spafiilor (--); II) schema mecanismului: A) arbore rotativ; C) camă cu profil de inimă; T) tijă ghidată; G) pozifiile relative ale galetului de contact al tijei. sau camă, folosită la mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie continue uniforme în mişcare de translaţie alternativă uniformă sau aproximativ uniformă. Camă cu profil aproximativ de inimă (mişcare uniform accelerată, respectiv întârziată). I) diagrama variafiei vitesei V şi spafiului S ale tijei (T) (din fig. II), în funcfiune de timpul T: abcf) curba viteselor (....); ae f) curba spafiilor (-); be) cursa tijei; II) schema mecanismului: A) arbore rotativ; C) camă profilată aproximativ în formă de inimă; T) tijă ghidată; G) pozifiile relative ale galetului de contact al tijei. 6. Inima carului [}Kep£b Tejiera; longe; Lang-baum (des Wagens); draughttree; szekérrúd]: Dispozitivul care leagă osia dinainte de osia dinapoi şi care, împreună cu celelalte părţi accesorii, constitue scheletul carului. V. fig. sub Car. 7. Inima unui arbore [cep/meBtma flepeBa; coeur d'un arbre; Kern; heart; fabél]. Ind. lemn.: Porţiunea de trunchiu din imediata apropiere a axei arborelui. în general, inima este formată din material de calitate inferioară, din cauza abundenţei nodurilor şi a lăţimii mari a inelelor anuale. La esenţele de lemn uzuale, se deosebesc: 8. ~ de ger [M0p03000HHa; coeur de gel; Frostkern; frost heartwood; fagybél]: Coloraţie roşietică a părţii centrale a trunchiurilor de fag, datorită gerului foarte puternic dintr'un anumit an. La arborii cu inima roşie formată anterior, coloraţia de ger se adaugă în jurul acesteia. Inima de ger este datorită modificării chimice a sevei. Spre deosebire de inima roşie a fagului, inima de ger se poate impregna, inima de ger se formează, uneori, şi la frasin, la paltin şi la carpen. 9. ~ brună a frasinului [őypoe H^po tfceHH; coeur noir du frene; brauner Kern der Esche; ash-tree dark heartwood; a körisfa barna bele]: Coloraţie brună-negricioasă a părţii centrale a trunchiurilor de frasin, însoţită şi de modificarea proprietăţilor ei mecanice şi de prelucrare. Lemnul astfel colorat este inferior lemnului normal. 10. ~ negricioasă afagului[nOHepHeBiiiaHCep-fliţeBHHa 6yna; coeur noirâtre du hetre; Grau-kern der Buche; beech blackish heartwood; a bükkfa szürke bele]: Zona, de obiceiu centrală, a inimii roşii, colorată în cenuşiu murdar-negricios, datorită unui stadiu mai înaintat de alterare a lemnului. Conturul ei este neregulat, în general stelat, limitat uneori de o linie neagră. 14 210 1. Inima roşie a fagului [noKpacHeBiuaH cepA- U,eBHHa ŐyKa; coeur rouge du hetre; Rotkern dér Buche; beech red heartwood; a bükkfa re-vesedése]: Partea centrală a trunchiului de fag, colorată în roşu-brun până la brun-negricios, de formă circulară, stelată sau neregulată. Uneori se disting zone cu diferite nuanţe de coloare, limitate prin linii negre. Coloraţia nu este urmarea unei duramenificări normale, din care cauză inima roşie se numeşte şi duramen fals. — Inima roşie este o formaţie de lemn care serveşte pentru pro-tecfiunea contra anumitor ciuperci. Formarea ei este legată de factorii biologici cari influenţează echilibrul dintre confinutul în apă şi conţinutul în aer al lemnului verde. Celulele se umplu cu tile, cu gome, etc. Lemnul din inima roşie are proprietati deosebite de acelea ale lemnului alb. Nu se poate impregna, din care cauză este admis numai în proporţie mică la confecţionarea traverselor de cale ferată. 2. ~ roşie a stejarului [noKpacHeBinee H/ţpo Ayőa; coeur rouge du chéne; Rotkern der Eiche; oak red heartwood; a tölgyfa revesedése]: Coloraţie anormală roşieticâ a duramenului de stejar, datorită unor modificări fizicochimice ale lemnului. Conţinutul îh materii tanante al acestuia este mărit mult. Lemnul arborelui în picioare nu prezintă caracterele putrezirii, dar el se descompune foarte repede, după ce este expus la aer. Lemnul de inimă roşie se despică greu. Defectul este frecvent la arborii îmbătrâniţi, cu vegetaţie lâncedă. Sin. Stejar răscopt. 3. ~ stelată [hapo 3Be3A000pa3H0e; coeur étoilé; Kernrisse, Markrisse, Waldrisse, Spiegel-klüfte, Strahlenrisse; star shake, heart check; csillag alakú bélrepedés]: Partea centrală a trunchiului, cu crăpături radiale cari nu ajung până la periferie. Crăpăturile se pot produce în trunchiurile sănătoase de orice vârstă, din cauza tensiunilor interne provocate de acţiunea vânturilor şi de retragerea lemnului, prin pierderea umidităţii, spre inimă. Crăpăturile sunt dispuse în lungul trunchiului, continuu, întrerupt, sau cu schimbare de direcţie. 4. Inima unui fruct [mhkotb imoAa; coeur du fruit; Kern; fruit core; mag]. Bof.: Partea interioară din secţiunea unui fruct de pomacee, care reprezintă fructul propriu zis, delimitată de fructul fals (partea exterioară) prin fasciculele de vase cari străbat miezul fructului dela codiţă până la baza caliciului. 5. Inimioară [jionaTKa jiHTemiţHKa; truelle; Kelle; trowel; simitó kanál]. Tehn.: Mistrie mică, ascuţită, pentru netezit formele de turnătorie. Sin. Mistrie ascuţită. V. fig. sub Formare. e. Iniper. V. Ienupăr. 7. Iniţial, cerc Sin. Cerc primitiv al unei roţi dinţate (v,). 8. Iniţială, producţie ~ [HCXOAnan npoAyn-IJHH; production initiale; Anfangsproduktion; iniţial production; kezdőtermelés]. Ind. petr.: Producţia de ţiţeiu, în tone, a unei sonde, în primele 24 de ore după ce a ajuns Ia un regim stabil. 9. Iniţiator[3aTpaB0HH0eBeuţecTBo; amorţoir; Anfeuerungszeug; primer; lobbantó anyag]. Expí.: Exploziv sensibil, corp cald sau incandescent sau reactiv capabil să dea o reacţie exotermică, folosit pentru a da impulsul necesar declanşerii exploziei unui material. Sin. Amorsor, Excitator, 10. Injecfare [HHHieKTHpoBaHne, npoiraTbi-BaHHe; injection; Einspritzen; injecting; befecskendezés]. Cs.: Procedeu folosit pentru etanşarea unor construcţii, pentru impermeabilizarea unui material poros sau pentru stabilizarea terenurilor necoezive. Consistă în introducerea sub presiune, în masa materialului poros sau fisurat, a unui material care, în timpul operaţiunii, se găseşte în stare fluidă şi care se întăreşte apoi, prin răcire, prin evaporarea solventului respectiv, sau datorită unor fenomene chimice sau fizicochimice. 11. Injectare de gaze în strat [HH>KeKTHpoBaHHe ra30B B CJ10H; injection de gaz dans ia couche; Gasinjektion in die Schicht; gas-injection, gas drive; gázbefecskendezés a rétegbe]. Mine: Operaţiunea de introducere de gaze într'un zăcământ petrolifer, în vederea unei recuperări secundare (v. sub Extracţie de ţiţeiu prin metode de recuperare secundară). Injectarea se poate face în partea superioară a stratului, în zona existentă de gaze libere, pentru a menţine sau a reface presiunea de zăcământ, sau în regiunea parţial drenată a stratului, pentru a exercita o acţiune de spălare (de antrenare mecanică). Pe când prima variantă dă rezultate economice importante, spălarea stratului cu gaze se aplică din ce în ce mai rar, din cauza disproporţiei dintre mijloacele folosite şi rezultatele obţinute. De aceea se aplică numai metoda de menţinere a presiunii, după ce aceasta a ajuns în faza finală, fie printr'o evoluţie normală, fie printr'o apariţie în proporţii mari a fenomenului de canalizare (v.). 12. Injecfie [HmKeKTHpOBaHHe; injection; Ein-spritzung; injection; befecskendezés]. Tehn.: Introducerea într'o încăpere, a unui lichid, sub forma unei vine sub presiune. Adesea e nevoie ca lichidul din vâna sub presiune să fie pulverizat (v. Pulverizare). 13. Injecfie de combustibil [HroKeKTHpoBaHHe; injection de combustible; Brennstoffeinspritzung, Einspritzvorgang für Brennstoff; fuel injecting; tüzelőanyag befecskendezése]. Mş. ferm.: Introducerea sub presiune, în cilindrul motoarelor Diesel şi al unor motoare cu explozie, a combustibilului-motor în stare pulverizată şi dozat uniform în timp şi în cantitate, pentru a se realiza un amestec combustibil-aer cât mai intim, şi deci o ardere cât mai completă. Injecţia se efectuează printr'un injector înzestrat cu un ajutaj cu unul sau cu mai multe orificii, care provoacă pulverizarea combustibilului şi repartiţia uniformă a vinei în canrera de combustie (care depinde şi de forma constructivă a camerei). La motoarele Diesel, injecţia se face ca+re sfârşitul cursei de compresiune; aprinderea combustibilului pulverizat se face fără vapo-rizare prealabilă, dar arderea se produce sub presiune constantă, deoarece combustibilul este in- 21 f jectat într'un anumit interval de timp, şi deci creşterii de presiune prin ardere îi corespunde o creştere de volum prin deplasarea pistonului. — La motoarele cu explozie, injecfia se face fie în timpul cursei de compresiune, direct în cilindru (în care se realizează vârtejuri), fie în timpul cursei de admisiune, direct în cilindru sau în colectorul de aspiraţie (când vitesa aerului aspirat e maximă). — La motoarele cu cap incandescent, combustibilul e fin pulverizat şi, la injecţie, se imprimă particulelor o mişcare axială combinată cu una centrifugă, pentru a ajunge la pereţii încălzifi ai capului incandescent. La injecfie trebue să se realizeze: dozarea combustibilului în funcţiune de sarcina motorului, repartiţia egală a combustibilului în cilindrii motorului (cu o abatere de maximum 3%)» pulverizarea fină şi diseminarea cât mai uniformă a combustibilului în masa de aer, reglarea avansului la injecfie în funcţiune de turafia motorului. Injecţia combustibilului se poate face pneumatic sau mecanic. Primul procedeu, care e mai vechiu, e folosit numai la motoare cu injecfie directă în camera de combustie (v. fig.); al doilea proce- b c Camere de combustie profilate. 1) piston; 2) injector. deu, care e mult mai răspândit, e folosit atât la motoare cu injecfie directă (la motoare Diesel cu cameră de combustie simplă sau profilată, sau la motoare cu explozie), cât şi la motoare cu injecţie indirectă (cu cameră de combustie compartimentată în două sau în trei cavităfi). Camera profilată b asigură formarea amestecului la turafii înalte, iar camerele c şi d (practicate în piston) reduc pierderile de căldură şi îmbunătăţesc procesul arderii. — La camerele compartimentate (de ex. la camera de combustie cu cameră de precombustie, cu cameră de turbulenţă, cu cameră de acumulare) se foloseşte energia cinetică a gazelor la trecerea prin strangulafia dintre cavităţile camerei, pentru a asigura un amestec intim al combustibilului cu aerul, dar scurgerea cu vitese mari prin strangulaţie e însoţită de pierderi hidrodinamice şi termice. Combustibi-lul, trecând j printr'un injec-tor, pătrunde -* în cilindru ca o vână de particule pulverizate. Vâna de combustib i I are un nucleu puţin pulverizat, învelit de un nor (ceaţă) de particule fin pulverizate (v. fig.). Vână de combustibil injectat. 1) ajutaj de injecfie; 2) nucleul vinei; 3) nor de particule fin pulverizate; 4) fron-'tul vinei; 5) curba vitesei particulelor într'o secţiune transversală prin vână. Formarea amestecului combustibil-aer e influenţată de forma ajutajului injectorului şi de poziţia acestuia, de direcţia vinei injectate, de suprafaţa şi numărul orificiilor ajutajului. Mărimile fizice cari influenţează în principal procesul de injecţie sunt fineţa de pulverizare şi penetraţia (adică adânci-mea de penetrare a vinei ‘ 'n^l———— de combustibil injectate). Alte mărimi hotărîtoare pentru injecţie şi pulverizare sunt întârzierea la injecţie şi injecţia ulterioară (vibraţiile în con-ducfa de injecţie). Deoarece aprinderea combustibilului se face cu o anumită întârziere, 1.60 începerea Lfan) injecţiei w\- ,! | Í j\ 1 ! 1 rc L- IU rí] Í wq ■L / />p. 17/ / ; ; V' : ; // w 1/ :■ i ; i I A? Í 0,001 0.002 'tfîn 5/ 5° 10° í5° Dimensiunile şi vitesa vinei în funcţiune de unghiul cotului arborelui (presiunea de injecfie p^—160 kg/cm^ şi presiunea din cilindru p = ÍSkg/cm^); L) lungimea vinei; /) lăfimea vinei; v) vitesa. 100 Lungimea şi unghiul de împrăş-75 fiere aj vinei la un ajutaj cu 50 mai multe orificii, la diferite 25 intervale de timp (f) după injecfie, în funcfiune de presiu-nea din cilindru. , í-i)< í-io)- Í-iö)» Í-21) lungimile vinei (L), când presiunile din cilindru sunt, respectiv, 1 kg/cm 10 kg/cm2,1 ókg/cm^, 21 kg/cm2 P7)» Pia)f P17.7} conurile de îm-prăştiere ale vinei (j3), când presiunile din cilindru sunt, respectiv, 7 kg/cnrv1, 15 kg/cm2 17,7 kg/cm2. face cu un avans de 20-*-35° faţă de punctul mort superior (măsurat prin unghiul descris de cotul arborelui), iar durata injecţiei trebue să corespundă unui unghiu de 15*-*25°, descris de cotul arborelui. Durata formării amestecului combustibil-aer depinde de compresibilitatea combustibilului, de elasticitatea reţelei de conducte şi a corpului injectorului, de undele de presiune din conducta de refulare şi de strangularea din ajutajul injectorului. Vitesa de scurgere a combustibilului prin orificiul ajutajului depinde de diferenţa dintre presiunea din spaţiul injecto-rului şi cea din cilindru. 1. Injecţie hidraulică. V. Injecţie mecanică. 2. ~ mecanică [MexaHH^ecKoe KHHieKTHpo BâHHe; injectionsans compresseur; kompressorlose Einspritzung; injecting without compressor; kompre-szornélküli befecskendezés]: Injecţie realizată prin acţiunea unei pompe de injecfie (v.) care împinge combustibilul, cu o presiune de 300-**700 ats, în cilindrul unui motor cu ardere internă. Combustibilul e introdus în motor printr'un injector închis sau deschis (v. fig.). Avantajele injecţiei mecanice sunt: greutate mai mică pe unitatea de putere, şi consum mai mic de combustibil prin eliminarea Corn- ii 212 presorului, presiune mai mică la sfârşitul compresiunii (22 •• *25 ats în loc de 35*• *40 ats), reglare comodă (prin pompa de injecfie) a avansu- Injecfie mecanică. A) injecfie mecanică prin injector deschis; B) injecfie mecanică prin 'injector închis; Í) injector deschis; V) 'injector închis; 2) culasă; 3) bloc-cilindru; 4) piston. lui şi a duratei injecţiei. Sin. Injecţie hidraulică. î. Injecţie pneumatică [imeBMaTHHecKoe hh->KeKTHpOBaHHe; injection pneumatique; Druckluft-einspritzung, Drucklufteinblaseverfahren; pneumatic injection; pneumatikus befecskendezés]: Injecţie realizată prin acfiunea unei vine de aer comprimate la 60 70 ats (v. fig.), suflată în cilindru prin masa de combustibil, pe care îl antrenează, pulve-rizându-l. Combustibilul e introdus în motor printr'un injector închis sau deschis. La injectorul închis (v. fig.), când se des- Schema instalafiei de alimentare a unui motor Diesel cu injecfie pneumatică. (cu compresor). Í) motor; 2) compresor; 3) butelie de aer comprimat; 4) rezervor de combustibil; 5) pompă de alimen- Injector închis pentru in-tare cu combustibil; 6) injector; jecfie pneumatică. 7) dispozitiv mecanic de antre- î) acul injectorului; 2) la-nare a acului injectorului. mele; 3) orificiul ajutajului. chide acul injectorului, aerul smulge în parte combustibilul pe care-l antrenează prin găurile practicate în nişte lamele, pentru a-l scoate pulverizat prin orificiul ajutajului. Desavantajul injecţiei pneumatice e că reclamă un compresor care consumă cca 20% din puterea utilă. Sin. Insuflare.— După spaţiul în care se injectează, se deosebesc: 2. Injecfie directă [HenocpeACTBeHHoe hh-JKeKTHpOBaHHe; injection directe; direkte Strahl-einspritzung; direct injection; közvetlen befecskendezés]: Injectarea combustibilului, direct în camera de combustie a unui motor cu ardere internă. Se poate face pneumatic, cu aer comprimat la 50-•• 70 ats, sau mecanic, cu presiune hidraulică mai mare decât 250 ats. Forma şi componenţa vinei injectate depind de caracteristicele constructive ale ajutajului, de presiunea (contrapresiu-nea) din cilindru şi de presiunea de pulverizare. Caracteristicele ajutajulu’ sunt: numărul şi diametrul orificiilor, raportul dintre lungimea şi diametrul orificiu lui, şi forma constructivă. — Ajutajul cu 4---5 orificii reprezintă o solufie optimă pentru pulverizare şi penetrajia vinei injectate, axele orificiilor fiind concurente pe axa ajutajului, pentru a se obţine o repartiţie egală a combustibilului; dacă diametrul orificiilor e mic, presiunea de aprindere e mai joasă şi, din cauza i timpului lung de injecţie, consumul e mai mare. — ^6 ^i Dacă lungimea / = —-— (v. fig.) este mică, vâna este repede împrăştiată. Forma constructivă a orificiilor influenţează asupra formei vinei injectate;, cu orificii coniqe convergente se obţine o vână cu unghiu de împrăş-tiere mic, iar cu orificii tangenţiale se obţine o pulverizare fină. La pulverizare foarte fină, amestecul din jurul ajutajului se îmbogăţeşte, ceea ce reclamă un curent puternic de aer care să Hm/s) disperseze ceaţa de particule de combustibil. Ajutaj cu orificiu. de) diametru exterior; d.j) diametru interior; d) diametrul orificiului; I) lungimea orificiului; 0) unghiul de inclinare al orificiului. /7 / / / f I / IT» ! I I t ; 200 300 m 500 Ap(fcg/cmzJ Injecfia directă în camera de combustie. 1) culasă; 2) bloc-cilin-dru; 3) piston; 4) vine de combustibil. Curbe caracteristice ale vitesei de scurgere a combustibilului prin ajutaj, şi ale energiei necesare pentru pulverizare. E) energia necesară pentru pulverizarea unui gram de combustibil (kgm/g); Ap) diferenfa dintre valoarea medie a presiunii de injecfie şi presiunea din cilindru; ve) vitesa efectivă a scurgerii combustibilului; v^) vitesa teoretică scurgerii combustibilului. Presiunea din cilindru provoacă mărirea unghiului de împrăştiere a vinei, şi deci reduce penetraţia acesteia; în schimb, îmbunătăţeşte pulverizarea combustibilului. Presiunea de injecţie mare lungeşte distanţa de pătrundere a vinei şi, printr'o pulverizare mai bună, face ca structura acesteia să fie mai omogenă. Durata scurtă de injecţie, corespunzătoare unghiului de 15° parcurs de cotul arborelui, grăbeşte creşterea de presiune în timpul arderii. La injectoare închise, acul e echipat cu un resort 213 de rapel puternic, pentru a evita acjiunea de pompare a acului, care prelungeşte injectarea. Pentru a antrena tot aerul la ardere, se provoacă vârtejuri, fie printr'un paravan la supapa de admisiune, fie dispunând supapa astfel, încât să imprime aerului o mişcare determinată. î. Injecfie indirectă [KoeBeHHoe HHJKeKTHpo-BaHHe; injection indirecte; indirekte Strahleinsprit-zung; indirect injection; közvetített befecskendezés, előkamrás befecskendezés]: Injectarea combustibilului, la un motor cu ardere internă, într'o cameră separată de camera de combustie, de care se leagă prin unul sau prin mai multe orificii. După felul construcţiei, camera separată poate fi: de precombustie, de turbulentă sau de acumulare de aer. La injecţia în camera de precombustie (ante-cameră), care se face la presiunea de 80 * • • 100 ats şi cu un avans de cca 25°, se produce o ardere parţială în ea şi, datorită creşterii presiunii |a 75 ■•■80 ats, în antecameră, prin ardere, combustibilul nears e împins — prin orificii relativ largi — în camera principală, unde continuă arderea (v. fig.). Scurgerea combustibilului prin strangulaţia dintre camere se face cu vitesă mare, ceea ce provoacă o pulverizare suple-mentară şi deci un amestec bun în camera principală; din cauza pierderilor termice şi hidraulice datorite strangulaţiei, consumul de combustibil este însă mare (175-190 g/CPef). Camera de precombustie se foloseşte la motoare de putere mică, la cari, dacă s'ar face injecţie directă, ar fi necesare ajutaje cu orificii prea mici, cari se înfundă uşor. Amestecul combustibil-aer din camera principală e influenţat numai puţin de calitatea pulverizării la injecţie şi de viscozitatea combustibilului şi, fiindcă durata injecţiei e scurtă, motorul poate avea turaţii înalte. în camera de precombustie, în care se aglomerează 25 ••■40% din încărcătura totală de aer, injecţia se face de obiceiu prin ajutaje cu un singur orificiu; conul de împrăş-tiere va avea unghiul la vârf de 1 0 ■ ■ ■ 15°, pentru a obţine o vână compactă, ceea ce reduce consumul de combustibil, fără ca, totuşi, particulele de combustibil să se depună pe pereţii laterali ai camerei de precombustie, evitând astfel o aprindere ca la motorul cu cap incandescent. Consumul de combustibil e cu atât mai mic, cu cât volumul antecamerei e mai mare (v. fig.), dar, din cauza suprafeţei de răcire mari, aprinderea motorului devine anevoioasă. La motoarele în doi timpi, Camera de precombustie la motorul NATI M-12. 1) cameră de precombustie; 2) injector; 3) bujie incandescentă; 4) cameră de combustie; 5) piston. camera de precombustie se poate dispune central (v. fig.); la motoarele în patru timpi, cu supape laterale, ea se dispune lateral. Energia de insuflareede10"*15kgm, adică mult mai mare decât cea necesară la injecţia directă (3---5kgm). Raportul de compresiune al motorului se alege Variafia consumului de combustibil, pentru diferiţi diametri ai orificiului.înfuncfiune de volumul camerei de precombustie. b) consumul de combustibil în g CPeh; Va) vofumul anticamerei în cm3; cfj), d2), d§) diagramele pentru diamefrii ajutajului: di = 0,4 mm, d2= 0,5 mm, ds=z 0,6 mm. Injecfie indirectă într'un motor în doi timpi, cu cameră de precombustie centrală. Í) injector; 2) cameră de precombustie; 3) camera principală de combustie; 4) piston. egal cu 16 * ■ * 20; pierderea în apa de răcire é mai mare decât la injecţia directă; în schimb, pierderile în gazele de ardere sunt mai mici. în timpul compresiunii se produce o diferenfă de presiune între camera de precombustie şi camera principală de combustie, care creşte odată cu turafia; după punctul mort superior se produce o creştere a presiunii în camera principală, din cauza pătrunderii neuniforme a combustibilului suflat din antecameră şi a scăderii intensităţii arderii în antecameră (v. fig.)- La injecţia în camera de turbulenţă, care se face cu o presiune de 100'*'120 ats, se produce amestecul com-bustibil-aer înainte de aprinderea vinei (spre deosebire de amestecul din motorul cu aer acumulat), deoarece turbulenţa aerului e maximă puţin înainte de începerea injecţiei. Camera de turbulentă poate fi sferică sau cilindrică, iar aerul se mişcă perpendicular pe axa vinei injectate. De obiceiu, raportul de turbionare, adică raportul dintre turaţia turbioa- Variafia presiunilor (p)în funcfiune de unghiul descris de cotul arborelui (a). 1) presiunea în antecameră; 2) presiunea în camera principală de combustie; Pms) punctul mort superior; I) începutul injecfie:i. 214 nelor de aer şi turaţia motorului, este 25•••35, şi deci e necesar un exces mic de aer; amestecarea e influenţată numai puţin de calitatea pulverizării şi de variaţia turaţiei motorului — datorită energiei cinetice mari a aerului — dar, din cauza pierderilor termice şi hidraulice, consumul de combustibil e mare (210• •-220 g CP^). în timpul combustiei, presiunile din camera de turbulenţă şi din cilindru sunt egale. în camera de turbulenţă, în care se aglomerează 50 • • • 80% din încărcătura totală de . aer, injecţia se face ■ -prin injectoare închise (obişnuit, injectoare cu cep); conul de îm-prăştiere are unghiul lavârf de 15--*40° pentru camerele sferice, şi de 4*'*8° pentru camerele cilindrice. Deoarece camera are o suprafaţă mare, pornirea motorului e anevoioasă. La injecţia în camera de acumulare (camera auxiliară), care se face cu o presiune de 110* ••150 ats, arderea începe în ,ca- k A 4 f r \ Ap w Va, \ , p, i l \ \ '1 Pms 40° Diagrama indicată a unui motor Diesel cu cameră de furbulenfă. Pi) presiunea în camera de turbulentă; P2) presiunea în cilindru; Ap) diferenţa de presiune; a) unghiul parcurs de cotul arborelui; Pms) punctul mort superior; ai) avans la injecfie (7°); dj) durata injecfiei. mera auxiliară (de acumulare) — la sfârşitul cursei de compresiune şi se continuă în camera principală, curentul de gaze având o mişcare turbionară. Combustibilul e injectat, în dreptul strangulaţiei dintre camere, în aerul care se acumulează în camera auxiliară; primele particule de combustibil intrate în camera de acumulare se aprind şi, dato- 1 2 Injecfie în camera de acumulare. Í) ajutajul injectorului; 2) cameră de acumulare (auxiliară); 3) cameră de preacumulare; 4) dispozitiv de obturare. rită creşterii brusce a presiunii, împrăştie în contra-curent restul combustibilului, pulverizându-l în camera principală. Consumul de combustibil e moderat. Amestecarea e eficace şi se obţin presiuni medii înalte ale ciclului. în camera de acumulare, în care se aglomerează 20*••30°/0 din încărcătura totală de aer, injecţia se face prin injectoare închise sau deschise; conul de împrăş-tiere are deschidere mică (cca 4°). Unele motoare (v. fig.) au şi o cameră de preacumulare care poate fi izolată la pornire printr'un dispozitiv de obturare, pentru a se realiza o creştere de presiune; volumul acestei camere e de cca 5°/0 din voiumul total al camerei de combustie. De obiceiu, pornirea motorului se face fără bujii incandescente. î. Injecfie de apa [HHHceKTHpoBâHHe bo^m; injection d'eau; Wassereinspritzung; water sprin-kling; vizbefecskendezésj. Mş. ferm.: 1. Introducerea de apă sub presiune în conducta de aspiraţie a unui motor cu explozie, pentru a reduce temperatura amestecului combustibil-aer şi deci pentru a ridica presiunea medie în cilindru.* — 2. Introducerea de apă de răcire în cilindrii locomotivelor. cu abur cari frânează prin contra-presiune. Se întrebuinţează la unele locomotive cu roţi dinţate de circulaţie pe linii cu cremaiieră. 2. Injecfie ulterioară [nocjie#yiomee HroneK-THpOBâHH6; égouttement; Nachspritzen; post-injection; utólagos befecskendezés, utáncseppegés]. Mş. ferm.: Injecţie care se produce după oprirea acţiunii pompei de combustibil. Este cauzată de faptul că, în lichidul din conducta dintre ajutajul injectorului şi pompă, se propagă o undă directă care se reflectă la pompa închisă — şi de faptul că unda reflectată, când ajunge la ajutaj, antrenează lichidul în cilindru. Se manifestă printr'o picurare din ajutajul injectorului. Injecţia ulterioară făcându-se sub presiune mai mică, picăturile injectate sunt mari, şi deci amestecul combustibil-aer e defavorabil. 3. Injecfie [HroKeKTHpoBaHHe, npoiraTbiBa-HHe; injection; Einspritzung; injection; befecskendezés]. Cs.; Introducerea, sub presiune, a unui material fluid în masa altui material, pentru etan-şare, pentru astuparea fisurilor, sau pentru legarea granulelor din cari este format. Materialele folosite cel mai des pentru injectare sunt laptele de ciment sau mortarurile fluide, bitumul sau emulsiunile bituminoase, soluţii de diferite săruri (în special de silicaţi). Injecţiile cu lapte de ciment se folosesc pentru astuparea fisurilor construcţiilor executate cu mase mari de beton (de ex, baraje), pentru închiderea crăpăturilor rocelor din spatele îmbrăcămintei unei galerii (de mină sau de tunel) sau din stratul de fundaţie al unui baraj, şi pentru consolidarea şi stabilizarea terenurilor necoezive. Injecţiile cu bitum sau cu emulsiuni bituminoase se folosesc pentru etanşeri (de ex. la baraje, sau în spatele pereţilor unui batardou) şi pentru stabilizarea terenurilor. Injecţiile cu soluţii de silicaţi se folosesc, în special, pentru stabilizarea terenurilor cari conţin cuarţ. V. şi Stabilizarea terenurilor. 4. Injecfie [BCnpblCKHBaHHe; injection; Einspritzung; injection; injekció, befecskendezés]. Biol.: Introducerea unor soluţii sau a unor suspensii de substanţe medicamentoase într'un organ, într'o cavitate, sau într'un ţesut al organismului, cu ajutorul unui instrument format de obiceiu dintr'o seringă cu ac. Lichidul medicamentos este introdus prin metoda cea mai sigură pe care o suportă medicamentul, fără a se altera. Lichidul trebue să fie riguros dozat şi, pe cât posibil, isotonic, neutru, conservabil, şi să nu provoace durere. Soluţiile 215 rebue să fie limpezi, iar suspensiile, cât mai omogene. Ca mediu de solujie sau de suspensie se folosesc, de obiceiu, apă distilată, uleiuri sau eter sulfuric. După cavitatea, organul sau fesutul în cari se fac, se deosebesc injecfii intradermice, subcutanate, intravenoase*, intraarteriale, intramuscu-lare, intrarahidiene, intracardiace, intraoculare, etc. î. Injecfie cu apă [HHJKeKTHpoBamie boaoh; injection â l'eau; Wasserspülung; water flush; vizöblités]. Mine: Introducerea apei sau a unor lichide spumante prin sfredel, în cursul operaţiunii de forare a găurilor de mină, pentru a elimina praful rezultat. Se tinde să se generalizeze metoda la perforarea în roce cuarfoase, pentru a preveni îmbolnăvirea minerilor de silicoză. Injecţia se poate face prin axa perforatorului, sau printr'un dispozitiv montat pe sfredel, la ieşirea acestuia din perforator. 2. Injecfie, cap de Mine. V. Cap de injecfie. 3. Injecfie, cap de ~ [rojiOBKa HHDfceKTopa; fete d'injection; Einspritzkopf; injection head; fecskendőfej]. Mat. pis. V. sub Mulare prin injecţie. 4. Injecfie, întârziere la ~ [HHHîeKTHpoBaHHe €npOMeAJieHH6M; délai d'injection; Spritzverzug; injection delay; befecskendezés-késés]. Mş. ferm.: Timpul dintre începutul acţionării pompei de combustibil şi începutul injecţiei combustibilului în cilindru. întârzierea la injecfie este influenfată, la injectoarele închise, de compresibilitatea lichidului pompat şi de elasticitatea conductei de injecţie, iar la injectoarele deschise, şi de secţiunea ajutajului. 5. Injecfor [HHHieKTOp; injecteur; Einspritzven-1il, Diisenhalter, Injektor; injector; tüzelőanyag-szelep, befecskendező-szelep]. Mş. ferm.: Aparat pentru injectarea şi pulverizarea combustibilului în camera de ardere a unui motor în care amestecul se formează în interiorul cilindrului. Injectoarele pot lucra cu pulverizare sub presiune pneumatică (la motoare Diesel cu compresor), şi cu pulverizare sub acţiunea unei pompe hidraulice (la motoare •fără compresor). Injectoarele pot avea ajutaje deschise sau închise. în ajutajul deschis, la injecţia mecanică, combustibilul trece (în motor), în timpul injecţiei, prin orificii libere; la injecfia pneumatică, combustibilul care se găseşte în injector e suflat în camera de combustie la deschiderea unui canal înecare pătrunde aerul comprimat. în ajutajul în- lăsând astfel liber orificiul ajutajului; aceste ajutaje (v. fig.) pot fi cu unul sau cu mai multe orificii, cu cep cilindric, cu cep conic, cu scaun plat sau cu scaun conic. — Diametrul orificiului de ieşire (în mm) al ajutajelor închise se calculează cu relafia d- = cPe, unde Pe e puterea unui cilindru al motorului (în CP), iar c e un coeficient care variază dela 0,19 pentru puteri mari, la 0,3 pentru puteri mici. Cu cât dia- A 8 C Injectoare închise (cu ajutaje închise). A) injector închis pentru motor Diesel fără compresor; B) injector închis pentru motorul tip ZD - 6; C) ajutajul injectorului ZD-6; D) acul injectorului ZD-6; 1) corpul injectorului; 2) piulifă de strângere; 3) ajutaj; 4) ac cu vârf; 4') vârful acului; 5) resort; 6) talerul resortului; 7) tijă; 8) şurub de reglaj; 9) contrapiulifă; 10) intrarea combustibilului; 11) filtru lamelar; 12) şurub-dop penfru evacuarea aerului. metrul orificiului e mai mic, cu atât se obţine o pulverizare mai fină şi mai omogenă, dar se micşorează lungimea de penetraţie a vinei. T C D £ F 0 Ajutaje închise. A) ajutaj cu un orificiu; B) ajutaj cu mai multe orificii; C) ajutaj cu cep cilindric; D) ajutaj cu cep conic; E) şi F) ajutaje cu scaun plat; G) ajutaj cu scaun conic; î) ajutajul injectorului; 2) ac; 3)orificiu; 4) cep; 5) scaunul acului. chis, un ac e ridicat contra acfiunii unui resort I Debitul unui injector depinde de secţiunea oricare permite reglarea presiunii de pulverizare, | ficiilor (secţiunea la ieşirea din ajutaj), de dife- 216 renta dintre presiunea de injecfie şi contrapresiunea (compresiunea) din cilindru, şi de greutatea specifică a combustibilului. Figurile: Injectoare închise, reprezintă două injectoare cu mai multe orificii. Deoarece dimensiunile injectorului variază în funcfiune de marimea motorului, ca dimensiune de bază se consideră diametrul exterior al piuliţei de strângere a ajutajului. La motoare Diesel de vehicule se folosesc. şi injectoare alungite cari permit plasarea în culasă,fără a micşora suprafaţa ocupată de supape. i. Injector cu presiune hidraulică [HmKeKTOp c THApaBJlHHeCKHM AaBJieHHeM; injecteur a pres-sion hydraulique; Injektor mit hydraulischem Druck; hydraulic pressure injector; hidraulikus nyomású tüzelőanyag-szelep]. Mş.: Injecfor care serveşte la injectarea şi pulverizarea combustibilului trimis sub presiune de o pompă de injecfie. Injectoarele pot avea ajutaj deschis sau închis. Ajutajul deschis nu are un organ de închidere între orificiu şi conducta de refulare, dar Injectoare deschise (cu ajutaje deschise) pentru motor Diesel fără compresor, f) ac; 2) şurub de reglare; 3) supapă de refinere; 4) resort; 5) placă; 6) canal de combustibil; 7) orificii; 8) fantă. e echipat uneori cu o supapă de reţinere. Ajutajele închise — cari au un ac drept organ de închidere — se numesc automate, dacă acul e ridicat de presiunea combustibilului (comandă hidraulică), şi mecanice, dacă acul e acţionat cu un mecanism. Tipul injectorului şi al ajutajului se alege în funcţiune de mărimea motorului, de poziţia injectorului pe motor, de modul de formare al amestecului, etc. Injectorul deschis (v. fig.) e folosit la motoare stabile şi la motoare de vehicule. La. injectorul din fig. A, poziţia acului (Í) e reglată prin şurubul (2), pentru a se stabili o anumită secţiune inelară de trecere a combustibilului. La injectorul din fig. B, supapa de reţinere (3) — care e apăsată de resortul (4) pe placa Injector cu răcire, pentru motoare Diesel mari. Í) ajutajul injectorului; 2) ac; 3) canalul circuitului de răcire. (5) pentru a împiedeca ieşirea gazelor din cilindru— coboară în timpul refulării, asigurând astfel trecerea combustibilului. La injectorul din fig. C, combustibilul trece din canalul central (6), prin o-rificiile (7)—dispuse ta 90°—şi iese în formă de e-vanaliu plat prin fanta (8). La motoarele Diesel mari, zona ajutajului e răcită cu apă sau cu alt lichid (de ex. la motoarele marine, răcirea se face cu combustibil sau cu uleiu), pentru a se evita deformaţii le termice şi cocsificarea combustibilului (v. fig.). P(kg/cm2) Hi /-H / -h // ■SlJ / * / / // ■^3 /// V Relaţia dintre debit şi diferenţa de presiune se numeşte caracteristica hidraulică a injectorului şi e aproximativ o parabolă în cazul injectorului deschis, cu secţiunea orificiilor de ieşire constantă. Diametrul orificiilor se alege astfel, încât să se obţină o bună pulverizare Ia turaţiile joase ale motorului, ceea ce conduce la presiuni înalte la turaţia nominală. Injectorul închis poate avea una sau două strangulaţii. Injectorul reprezentat în figura A are o singură strangulafie, care e o secţiune inelară (cu diametrul exterior mediu d), creată prin ridicarea acului de pe scaunul său; injectorul din figura B are o stran-gulaţie cu secţiunea inelară, ca mai sus, şi Caracterisficele hidraulice ale injectorului folosit la motorul NATI. p) presiunea de injecfie; q) debitul injectorului; Q}), Q2), Q3) caracteristi-cele pentru secţiunile injectorului-Ql=0,105 rhm2, Q2==0,196 mm2, Q3=0,2177 mm2. Injectoare închise. Injector închis, cu fanta inelară Í) ajutaj; 2) ac; 3) canalul (ajutaj cu o singură strangulafie) combustibilului; d) diametrul pentru motor Diesel fără com- orificiului în dreptul acului; presor. de) diametrul orificiului la /) ajutaj; 2) ac cu taler; ieşirea combustibilului. 2') taler; 3) resort. o a doua (cu diametrul de) la orificiul de ieşire al ajutajului. La injectoarele cu o singură strangulafie, 217 //^rh Ajutaje cu cep, cu diferîfe unghiuri de împrăştiere a vinei injectate. aceasta poale fi o fantă inelară, creată prin ridicarea unui taler (2') de pe scaunul său (v. fig.). Injectoarele cu două strangulaţii, cari sunt cele mai răspândite, au ajutaje cu sau fără cep. Ajutajul fără cep poate avea un număr oarecare de orificii (cu dimensiunile minime de 0,2 mm diametru şi 0,4 mm lungime); ajutajul cu cep are un singur orificiu şi are avantajul, fajă de cele cu mai multe orificii, că cepul curăţă continuu pereţii orificiului şi înlăturădepunerile de cocs. Ajutajele fără cep se folosesc la motoarele cu turbionare mică (de ex. la motoare cu injecţie directă), iar cele cu cep, la motoare cu turbionare mare (de ex. la motoare cu camere de precombustie). După forma cepului, se obţin vine de injecţie cu diferite conuri de împrăştiere (v. fig.). Pulverizarea cu injectoare cu presiune hidraulică, închise, depinde de caracteristica hidraulică a injectorului, ca şi4de caracteristica pompei. în figura C e reprezentată caracteristica hidraulică a injectorului închis, cu o stran-gulafie; presiunea din injector (p) şi înălţimea de ridicare a acului (h) cresc odată cu debitul (q), după ce s'a atins presiunea de deschidere(p0). Figura D reprezintă caracteristica hidraulică a injectorului închis, cu două strangulaţii; Figurile de mai jos reprezintă caracteristica hidraulică a unui injector cu cep, pentru diferite poziţip de ridicare a acului; uniformitatea injecţiei la diferite regimuri se obţine pe cele două porţiuni rectilinii b"'C şi e-'- f ale carac-teristicei. Pttycm2! \b P dfi e . i IjcŞ- •au normal, func- Caracteristica hidraulică a unui Injector închis, cu o strangulafie. p) presiunea în injector; p0) presiunea de deschidere; q) debitul injectorului; h) înălfimea de ridicare a acului. curba presiunii deasupra scaunului acului are un minim (pmjn) care corespunde unui debit critic (qcr) — care se stabileşte pentru regimul de mers încet, astfel încât, la regim ţionarea să fie stabilă — şi injectorul funcţionează nu- ‘wV mai când p>pmjn (adică numai pentru valorile presiunii cari se găsesc pe ramura curbei din dreapta punctului qcr), funcţio-nareafiind intermitentă (cu închideri şi deschideri repetate), când presiunea variază între P=Pmin Şi ° valoare p > Pmin. Caracteristica hidraulică a unui injector închis, cu două strangulaţii, p) presiunea deasupra scaunului; p’) presiunea în cameră în vecinătatea orif iciu-lui;p0)presiunea de deschidere; pmjn) presiunea minimă; q) debitul injectorului; qcr) debitul critic; h) înălfimea de ridicare a acului. Caracteristica hidraulică a unui injector cu cep. p) presiunea de injecfie; q) debitul injectorului; hţj), hc), h^), fig). fy) înălţimile de ridicare ale f mm ] cepului I în corespunză- toare pozifiilor b, c, d, e şi f ale acestuia. Seefiunea de trecere în funcfiune de pozifiile cepului. A) pozifiile a, b, c, d, e, f ale cepului; 6) diagrama variafiei secfiunii de trecere a combustibilului (Q) în funcfiune de înălfimea de ridicare~a cepului (h); 1) ajutaj; 2) cep. i. Injector cu presiune pneumatică [HHJKeKTop criHeBMaTHHecKHM AaBJieHHeM; injecteur a pression pneumatique; pneumatischer In-jektor; pneumati-cal injector; légnyomású tüzelőanyag - szelep]. Mş.; Injector care serveşte la injectarea şi pulverizarea combustibilului cu ajutorul aerului comprimat. Injectoarele pot avea ajutaj deschis sau închis, ultimul putând fi lamelar sau cu fantă. La injectorul cu lamele pulve-rizafoare (v. fig.), când acul se ridică, combustibilul care se găseşte între lamele este suflat în camera de combustie prin orificiile practicate la periferia acestora — de aerul comprimat la 50 70 ats. La injectorul cu fantă (v.fig.), când acul se ridică, combustibilul care se găseşte în cavitatea inelară din jurul acului este suflat de aerul comprimat, trecând în această cavitate prin nişte fante. Injectoare pneumatice. A) injector pneumatic închis, cu lamele; 8) injector pneumatic închis, cu fantă; 1) acul injectorului; 2) lamele. 3) fantă; 4) cavitate inelară. 218 La' motoarele orizontale se folosesc injectoarele deschise, la cari un ajutaj calibrat separă canalul de combustibil de camera de combustie. Combustibilul e introdus într'un canal orizontal ai injectorului, în timpul admisiunii în motor, iar la deschiderea canalului de aer e suflat în motor. Corpul injectorului se confecţionează din fontă (presiunea de încercare e de 120-"150 ats), ajutajul din bronz sau din ofel inoxidabil, iar acul din oţel de scule. Conductele de aer se dimensionează astfel, încât vitesa aerului să nu depăşească 8 • - * 10 m/s. Corpul injectorului se fixează în culasa motorului, prin înşurubare cu ajutorul unor flanşe amovibile. t. Injector de motor Diesel. Mş. ferm. V. sub Jnjector. 2. Injector [HH/K6KTOp; brűleur; Brenner; bur-ner; égő]. Tehn.; Aparat care serveşte la introducerea într'un focar a unui combustibil gazos,, lichid sau solid, transformat în pulbere, şi la amestecarea lui cu o parte din aerul comburant, astfel încât amestecul să ardă cu un exces de aer cât mai mic. în cazul combustibilului lichid, injectorul serveşte şi la pulverizarea sauHa vaporizareâ lui înainte de introducerea în focar. Exemple: 3. Injecfor combinat, pentru ardere mixtă [kom-őHHHpOBaHHaa (f)opcyHKa ajih CMemaHHoro ropeHHH; bruleur combiné pour combustion mixte; kombinierter Brenner fur gemischte Verbrennung; combined burner for mi-xed combustion; kombinált égő vegyes égés részére]: Injector care poate funcţiona alternativ cu două feluri de combustibil. Exemple: injectorul Combinat pentru Injector combinat, pentru combustibili lichizi şi ga- combustibili lichizi şi gaze. ZOşi (v. fig.), Compus *) *uk cu robinet pentru com-dinfr'un injector cu pulve- ^*'“1 lichid; 2) capultubu- i » lui cu ori fi ci i pentru aerul de nzare CU aer de malta pu|veriZare: 3) robinet pentru presiune şi un arzător aerul de pulverizare, de înaltă de gaze; injectorul com- presiune; 4) ajutaj convergent binat pentru cărbune Pentru amestecul aer-com- pulverizat şi combustibil ^sflbn '^hid pulverizat; 1. . . i / t. ii- -5) corp cu robinet pentru lichid (v. hg. sub Injec- gaze; 6) ajufaj convergen, ior de cărbune pul'/eri- pentru amestecul aer-gaze. zat, cu flacără scurtă). 4. Injector de cărbune pulverizat [hh>K6K- TOp flJlH pacriblJieHHOro yrjin; bruleur â charbon pulvérisé; Kohlenstaubbrenner; coal-dust burner; szénporégő]. Mş. ferm.; Injector care serveşte la amestecarea în proporţie reglabilă a pulberii de cărbune cu o parte (10 30%) din aerul comburant (aer primar), la introducerea acestui amestec în focar şi la amestecarea lui cu restul aerului comburant (aer secundar), care uneori e preîncălzit, pentru ca pulberea să ardă în stare de suspensie, cu un exces de aer cât mai mic (5 • ■ ■ 25%). Vitesa amestecului insuflat în focar este de cca 15 m/s, adică puţin superioară vitesei de aprindere prin întoarcerea flăcării, iar suprapre-siunea aerului comprimat este de 10***100mm coloană de apă. Aerul primar e dat de ventilatoare de joasă presiune; aerul secundar poate fi insuflat de ventilatoare sau absorbit în injector prin tirajul na- Irjector de cărbune pulverizat, cu amestec în exteriorul injectorului, cu ajutaj dreptunghiular. tural sau artificial al 0 conductă de amestec primar coşului cărbune pulverizat-aer; 2) ajutaj * • « *• i i . ■ . pentru amestecul primar; 3) aju- Ajutajul de injectare ; . , , , \ , , . tai pentru aerui secundar de a amestecului pulbere- ■ , , , r- • combustie. aer primar poate fi circular sau dreptunghiular (v. fig.). Injectoarele sunt construite fie pentru montarea cu axa verticală, ca la focarul cu injectoare în coifuri (v.) sau la focarul cu flacără în U (v.), fie pentru montarea pe peretele frontal, ca la focarul cu flacără în L (v.), etc. Amestecul cărbune pulverizat-aer primar se poate face fie în interiorul injectorului (v. fig.), fie, uneori, în exteriorul lui. La injectoarele cu amestec în exterior, alimentarea cu cărbune Injector de cărbune pulverizat, cu amestec în interiorul injectorului, cu ajutaj circular şi cu transportor cu şurub-melc. î) transportor cu şurub-melc; 2) angrenaj roată elicoidală-şurub-melc pentru acţionarea transportorului; 3) cruce-suport a arborelui transportorului; 4) rotor cu palete de amestec; 5) conductă de aer de combustie; 6) cameră de amestec; 7) ajutaj circular pentru amestecul cărbune pulverizat-aer. pulverizat se poate face prin transportor, de obiceiu cu şurub-melc, montat chiar la injector, sau, prin cădere, la capătul unei conducte de alimentare. Reglarea injectorului alimentat cu amestecul primar din afară se face prin reglarea cantitătii de cărbune şi a cantitătii de aer primar introduse în moara de pulverizare a cărbunelui; reglarea injectorului cu amestecul primar în interiorul lui se ~219 face cu menţinerea debitului de aer primar, prin reglarea debitului de cărbune pulverizat şi de aer secundar, păstrând acelaşi factor de exces de aer. în unele instalaţii cu mai multe injectoare, se reglează producţia de abur a căldării prin folosirea în focare cu flacără în L sau în U, de dimensiuni mari. Injecfor de cărbune pulverizat, cu flacără scurtă, cu amestec în exteriorul injectorului, cu ajutaj dreptunghiular, penfru montare pe peretele frontal. Í) ajutaj de amestec primar cărbune pulveri zat-aer; 2) ajutaj pentru aerul se-7 2 8 cundar de combustie pre- încăîzit; 3) racordul ajutajului de amestec primar; 4) cameră de aer secundar; 5) racord de aer secundar cu clapă de reglare; 6) orificiu de control; 7) ecran de fevi; 8) căptuşeala ecranului. unui număr variabil de injectoare. — Alimentarea cu cărbune pulverizat a injectoarelor cu amestec în injector se face cu ajutorul transportorului cu şurub-melc. — După forma flăcării, injectorul poate fi: t. Injector de cărbune pulverizat, cu flacără lungă [(|)opcyHKa nyjibBepH3amra pacnbiJien-Horo yrjiH, c fljiHHHbiM h3bikom njiaMeHH; j brüleur â charbon pulvérisé a longue flamme; j Kohlenstaubbrenner mit langer Flamme; long ! flame coal-dust burner; hosszúlángú szénpor-égő]: Injector de cărbune pulverizat, la care aerul secundar este introdus fără să se asigure turbulenţa amestecului, şi deci masa de combustibil trebue să parcurgă un drum lung, fără să atingă ecranele de ţevi, până la arderea completă. Injectoarele introduc aérul secundar prin ajutaje, cari îl dirijează în pânze paralele cu amestecul primar; de exemplu: injectorul cu ajutaje circulare, injectorul Lopulco (v. fig.). Injectorul e folosit Injector de cărbune pulverizat, cu flacără lungă, tip Lopulco, cu ajutaj dreptunghiular, cu amestec în exteriorul injectorului, şi cu alimentare prin şurub-melc. /) injector; II) dispozitiv de alimentare; J) ajutaj dreptunghiular pentru amestecul primar cărbune pulverizat-aer; 2) ajutaj pentru aer secundar de combustie aspirat prin tiraj natural; 3) dispozitiv de reglare a aerului secundar; 4) conductă de amestec primar; 5) transportor cu şurub-melc; 6) rotor cu palete de amestecare; 7) buncăr de cărbune pulverizat; 8) racord de aer primar; 9) motorul transportorului; 10) cutia cu angrenajul reductor. 2. ~ de cărbune pulverizat, cu flacără scurtă [(J)opcyHKa ajih nyjibBepH3aiţHH pacnbijien- Injector de cerbune pulverizat, cu flacără scurtă, combinat cu injector cu combustibil lichid, cu pulverizare prin presiune. 1) racord pentru amestecul primar, cărbune pulverizat-aer; 2) palete directoare elicoidale; 3) regulator de aer secundar, cu clapefe;4) dispozitiv de acf ionare a clapetelor; 5) tub central de aer secundar; ó) injecfor de combustibil lichid cu pulverizare prin presiune; 7) obturator reglabil al tubului central de aer secundar; 8) acumulator de căldură (din material refractar). Horo yrjiH, c kopotkhm h3hkom njiaMeHH; bruleur â charbon pulvérisé â courte flamme; Kohlenstaubbrenner mit kurzerFlamme;short flame 220 coal-dust burner; rövidlángú szénpor-égő]: Injector de cărbune pulverizat, la care aerul secundar este introdus prin ajutaje sau prin dispozitive cari asigură turbulenţa amestecului, şi deci pulberea e intim amestecată cu aerul, şi poate arde în toată masa injectată, scurtând flacăra. Exemple: injectorul Orgres, cu ieşirea amestecului primar aer-cărbune pulverizat printr'un ajutaj cilindric cu obturator conic şi cu o manta elicoidală care imprimă aerului secundar o mişcare de rotaţie, —sau injectorul cu turbionare (v. fig.), la care palete directoare elicoidale imprimă amestecului primar o mişcare de şurub. î. Injecfor de combustibil lichid [(J)opcyHKa tfttiflKoro ropionero; bruleur a combustible liquide; ölbrenner; cil burner; folyékonytüze-lőanyag-égő]. Mş.: Aparat care serveşte la pulverizarea, la vaporizarea sau la evaporarea combustibilului lichid, la amestecarea picăturilor sau a vaporilor de combustibil cu întreaga cantitate sau cu o parte din aerul de combustie şi, de obiceiu, la introducerea amestecului rezultat într'un focar în care să ardă complet, cu un cât mai mic exces de aer. Aparatul trebue să poată fi pus în funcţiune uşor şi sigur, să fie reglabil, să aibă un consum minim de energie mecanică sau de agent de pulverizare, şi să nu producă flacără ascuţită. Construcţia injectorului diferă după combustibilul ars şi după condiţiunile de ardere. Sin. Arzător de cornbustibil lichid. Se construesc injectoare pentru debite de combustibil foarte variate, de exemplu injectoare de lampă de benzină (pentru debite de 50- • *250 g/h), injectoare pentru maşina de gătit(pentru 1 *■* 6 kg/h), injectoare pentru căldări de încălzire centrală (pentru diferite debite cuprinse între 2 şi 100 kg/h) şi injectoare pentru căldări de abur sau injectoare industriale (pentru debite până la 1000 kg/h). La construire se ţine seamă mai ales de puterea calorifică, de căldura specifică, de densitatea, viscozitatea, punctul de inflamare şi compoziţia chimică (tendinţa de cocsificare, conţinutul în impurităţi corozive, etc.), a combustibilului. Pentru arderea naftalinei lichefiate, de exemplu, injectorul va avea conductele şi, la pornire, anumite piese, încălzite, pentru a împiedeca solidiiicarea combustibilului; pentru combustibilii cu conţinut mare de impurităţi corozive, piesele de reglare şi de pulverizare se construesc din bronz special; pentru combustibilii cu viscozitate mare se folosesc presiuni de pulverizare înalte, etc. Pulverizarea sau transformarea în vapori a combustibilului se poate face cu sau fără folosire de lucru mecanic. La injectoarele cari folosesc lucru mecanic pentru pulverizare, acesta e efectuat de combustibil la ieşirea lui din jiclorul injectorului (capul pulverizator), sau de un fluid sub presiune (aer comprimat sau abur); combustibilul pulverizat se evaporă datorită căldurii radiate de flacăra şi de pereţii unui ajutaj acumulator de căldură (de material refractar), se amestecă cu aerul de com- bustie şi arde. Arderea începe în locul în care vitesa de apirindere ajunge egală cu vitesa amestecului aer-combustibil pulverizat (v. fig.). Uneori e nevoie de tiraj artificial sau de in-suflarea aerului pentru a obţine o zonă de preîncălzire şi de amestec între combustibil şi aer. Injectoru! poate fi alimentat numai cu o parte din aerul necesar pentru combustie, restul intrând direct în focar (aer primar, care poate fi uneori folosit pentru pulverizare), sau cu întreaga cantitate de aer necesară pentru combustie; alimentarea cu aer se poate face cu aju- ^d Diagrama vitesei amestecului combustibil pulverizat-aer. /) acumulator de csldură din material refractar; 2) conductă de aer; 3) conductă de combustibil; 4) curba vitesei de curgere a amestecului combustibil pulverizat-aer; 5) curba vitesei de aprindere; 6) punct de aprindere; a) zonă de evaporare; b) zonă de preîncălzire; c) zonă de ardere; v) vitesă; d) distanfa dela injector. torul regulatoarelor de aer (v.), al ajutajelor de aer, etc., prin tirajul natural al coşului, prin tiraj artificial, prin aer insuflat în injector (cu ventilator, cu compresor, cu injector de abur) sau printr'un sistem combinat de tiraj şi insuflare. Unele injectoare, de exemplu anumite injectoare centrifuge sau automate pentru căldări de calorifer, sunt înzestrate cu un ventilator sau cu un compresor propriu (v. şi fig. sub Injector cu cupă rotativă). Alimentarea cu combustibil, a injectoarelor se poate face: prin cădere (gravitaţie), din re- zervorul principal, dintr'un rezervor de zi sau dintr'un rezervor de nivel constant; prin presiune, cu ajutorul unei pompe proprii sau al unei pompe care nu face parte din injector; prin presiune, dintr'un rezervor menţinut sub presiune cu ajutorul unei pompe de mână sau mecanice; sau prin depresiune, dintr'o cameră de nivel constant. Amestecul aer-combustibil se poate face: în injector (cu ajutorul unor ecrane sau al unor palete directoare în camere de turbulenfă, sau cu ajutorul unei pompe rotitoare cu lamele), în acumulatorul de căldură (de material refractar) sau în camera de combustie (focar) prin turbulenţă. Injectorul poate fi construit pentru funcţionare intermitentă sau continuă; funcţionarea se poate face cu reglarea dozajului amestecului aer-com-bustibil, aprinderea şi stingerea fiind manuale sau comandate de temperatura sau de presiunea realizată în căldare, în cuptor, etc., sau de anumite dispozitive de siguranţă şi de control. După focarul la care se aplică, se deosebesc injectoare pentru aparate portative, pentru sobe şi aparate casnice, pentru căldări de încălzire centrală, pentru căldări de abur, sau pentru aparate sau cuptoare industriale. 221 Felul flăcării depinde de construcţia injectorului şi de cantitatea de aer de combustie introdusă odată cu combustibilul, şi deci injectoarele pot fi cu flacără scurtă (când combustibilul arde cu exces de aer), cu flacără lungă, cu flacără neutră, oxidantă sau reducătoare, etc. — Din punctul de vedere al formei flăcării, se deosebesc injectoare cu flacără lată sau cu flacără rotundă: i, Injector cu flacără lată [(J)OpcyHKa c ihh- POKHM H3bIKOM plate; Brenner mit fácherför-miger Flamme, Breitstrahlbren-ner; flat flame burner; széles-lángú égő]: Injector la care secţiunea prin fiacără are o formă dedrept-unghiu cu înălţime mică fată de lăţime. Exemplu: Injectorul Cosmovici, la care combustibilul iese de jos în sus,; din şase canale radiale, prin şase orificii mici dreptunghiulare, orizontale, iar aburul iese perpendicular pe combustibil, nJiaMeHH; bruleur â flamme Injector de combustibil lichid, cu flacără lată, tip Cosmovici, cu pulverizare cu abur. I) secfrune prin :injector; II) vedere de sus a capului injectorului; 1) cameră de combustibil lichid; 2) conductă de intrare a combustibilului; 3) corpul lăfit cu şase canale de combustibil; 4) orificiu de ieşire la capătul canalului de combustibil; 5) ac de supapă cu con pentru reglarea orificiilor de acces în canalele de combustibil; 7) fantă orizontală pentru aburul de pulverizare; 8) tijă cu lamă penfru curăfirea orîficiului de abur; 9) intrarea aburului; Í0) furcă pentru pârghia de curăf'ire; îl) robinet cu cep pentru scurgerea apei depuse din păcură; 12) dispozitiv de fixare pe căldarea de locomotivă; 13) capac penfru acoperirea camerei de abur de pulverizare. printr'o fantă orizontală strâmtă; combustibilul arde cu flacără lată, în formă de evantaliu. Injectorul e folosit la locomotive pentru arderea mixtă cărbune inferior-păcură grea preîncălzită. 2. Injector cu flacără rotundă [(J)opcyHKa c KpyrJlbiM nJiaMeHeM; bruleur a flamme ronde; Brenner mit runder Flamme, Rundstrahlbrenner; round tailed burner; körlángú égő]: Injector la care flacăra are secţiunea circulară. Majoritatea injectoarelor au flacăra rotundă. — Exemplu: 3. ~ cu tuburi, tip Suhov [(|)opcyHKa c Tpy-ŐaMH, THiia CyxOBa; bruleur S. â tubes; S. Röhren- brenner; S. tube burner; S. csöves égő]: Injector cu flacără rotundă, reglabilă în lungime şi în intensitate, cu pulverizare fie cu abur, fie cu aer de înaltă presiune. E constituit dintr'un corp care are un racord pentru combustibil şi care este asamblat cu o piesă tubulară cu fante pentru accesul combustibilului în interior, şi pe care se înşurubează coaxial o piesă tubulară pentru agentul de pulverizare, terminată cu un ajutaj convergent. Poziţia relativă a tuburilor de aer şi de combustibil se poate regla, astfel încât se variază vitesa agentului de pulverizare în ajutaj şi, prin aceasta, conul de pulverizare. Exemple de injectoare cari nu folosesc lucru mecanic pentru transformarea combustibilului în vapori: 4. Injector cu picurare [cfjopcyHKa Ka-nejibHan; brü-leur â gouttes; Tropf brenner; drip burner; csepegő égő]: Injector cu tiraj artificial sau natural, alimentat cu combustibil lichid subformă de picături cari cad pe un corp Injector cu tuburi concentrice, tip Suhov, cu pulverizare cu aer de înaltă presiune sau cu abur. I) corpul injectorului; 2) racord penfru combustibil; 3) tub central, cu fante penfru combustibil; 4) tub exterior, cu racord cu filet pentru agentul de pulverizare; 5) piulifă de reglare. cald, unde se evaporează. Un injector pentru debite mici de combustibil e constituit dintr'un tub pentru aerul insuflat de un ventilator echipat la capăt cu o placă metalică înclinată, sub care arde o flacără de gaz; prin axa tubului de aer e condusă o ţeavă din care combustibilul curge, sub formă de picături, pe placa încălzită, unde se evaporează şi se amestecă cu aerul de combustie. Sub placă e montat un mic rezervor cu ţeavă de prea-plin pentru combustibilul nears. 5. Injector vaporizator [cjDopcyHKa-nyjibBepH-3aT0p; bruleur vaporisateur; Verdampfungsbrenner; vaporizing burner; gőzölgő égő]: Injector la care combustibilul lichid este ars sub formă de vapori formaţi la suprafaţa sau în masa lichidului încălzit, fie printr'o sursă exterioară, fie printr'un corp incandescent (acumulator de căldură) şi în-.călzit chiar de flacăra produsă, după punerea în funcţiune a aparatului, cu o sursă străină de căldură. Poate fi folosit pentru debite foarte mici, pentru debite mici sau mijlocii. — Exemple: e. ~ vaporizator cu con [KOHHHecKan (|)op-cyHKa-nyjlbBepH3aT0p; bruleur vaporisateur a 222 cőne; kegelförmiger Verdampfungsbrenner; cone vaporizing burner; kúpos gőzölgő égő]: Injector pentru petrol, constituit dintr'o piesă de fontă conică de mică înălţime, cu canale circulare pe manta, în cari se prelinge combustibilul. Aerul de combustie e adus prin tiraj natural, printr'o căciulă de fontă aplicată peste con, care e încălzită de flacără şi evaporează combustibilul prin radiaţie. Reglarea injectorului e dificilă. Injecfor vaporizator cu con. Í) con vaporizator cu canale; 2) căciulă penfru accesul aerului şi penfru asigurarea evaporării prin radiafie; 3) conductă de prea»p!!n; 4) conductă de combustibil. i. Injector vaporizator cu cupă [naineHHaH $0pcyHKa-nyjlbBepH3aT0p ;bruleur vaporisateur â coupe;schalenförmigerVer-dampfungsbrenner; cup vaporizing burner; csészés gőzölgő égő]: Injector industrial pentru combustibil lichid, constituit dintr'o cupă conică vaporizatoare, sprijinită printr'un suport pe un corp cilindric de material refractar, în care se produce arderea; cupa are mai multe găuri în dreptul secfiunii minime de aer prin care iese combustibilul evaporat în cupă, astfel încât se amestecă cu aerul aspirat prin tiraj natural (v.fig.). La pornire, cupa trebue încinsă cu o lampă de benzină. După un timp de funcfionare, cupa se umple cu cocs şi trebue schimbată pentru curăţire. Injectorul Injecfor vaporizator cu cupă. î) corp din material refractar; 2) canal spre cup-for; 3) suporf; 4) cupă de vaporizare cu găuri penfru ieşirea vapo- | rilor; 5) alimentator cu j distribuitor de combus- ! tibil; 6) canal pentru j încălzire la pornire. vaporizator cu cupă e folosit rar. — Exemple de injectoare cari folosesc lucru mecanic pentru pulverizare sau pentru transformarea combustibilului în vapori: 2. Injecfor cu cupă rotativă [(f)opeyHKa c Bpa-maiomeiOCH KJieTbK); brűleur a coupelle rotative; Brenner mit Drehbecher; rotary cup burner; forgócsészés égő]: Injector la care combustibilul este pulverizat prin forfa centrifugă dată de un organ în rotafie al injectorului, în formă de cupă, de obiceiu cu axa orizontală; combustibilul părăseşte cupa sub formă de „ceafă" de particule, şi este antrenat — printr'un curent de aer primar de combustie — în focar, unde este amestecat cu restul aerului comburant, absorbit datorită tirajului. Cupa este fixată pe un arbore coaxial cu ea. Arborele primeşte mişcarea de rotafie dela un motor care poate avea rotorul fixat pe el (v. fig.)» sau care poate antrena arborele prin curea sau prin lanf fără sgomot. Motorul poate fi electric, sau o turbină cu abur sau cu aer in- suflat. Alimentarea injectorului cu aerul comburant primar o face un ventilator centrifug, care poate fi montat pe arborele lui, sau, pentru Injecfor de păcură cu pulverizare prin forfă centrifugă (schemă). 1) electromotor cu rotorul în scurf-circuit; 2) arborele găurit al electromotorului şi ventilatorului; 3) ventilator centrifug; 4) corp cu rulmenfi cu bile şi cu baie de uleiu; 5) angrenaj cu şurub fără fine şi roată dinfată elicoidală pentru acfio-narea pompei de combustibil; 6) carcasa ventilatorului; 7) ajutaj de aer primar; 8) cupă de pulverizare; 9) conductă de combustibil lichid; 10) robinet de reglare a debitului de păcură; 11) intrarea aerului primar de combustie în injecfor. debite mari, separat de el. în ultimul caz, aerul comburant primar poate acfiona turbina de pe arborele central al aparatului (v. fig.). Forma Injecfor cu cupă rotativă acfionată prin turbină de aer. /) vedere de ansamblu; II) detaliu a! caoului cu cupă rotativă; 1) corpul principal; 2) cot cu ghid pentru conducta de combustibil; 3) ajutaj de aer primar; 4) racord oscilant penfru aerul primar; 5) racord oscilant pentru combustibil; 6) conductă de combustibil în pozifia de lucru; 6’) conductă de combustibil în-pozifia de repaus; 7) clapetă de reglare a aerului primar; 8) cupă rotafivă de pulverizare; 9) arborele cupei rotative de pulverizare; 10) rulmenfi cu bile; li) piese port-palier; 12) rotorul turbinei de aer calat pe arborele cupei rotative; 13) statorul turbinei de aer; 14) ţeava de alimentare a cupei; 15) distribuitor de combustibil. flăcării se poate regla prin forma ajutajului de aer primar, prin palete directoare fixate pe acesta, prin dimensiunile cupei rotative şi prin presiunea aerului. Injectorul funcfionează fără sgomot mare, şi poate fi construit pentru o scară mare de debite, cuprinse de exemplu între 1 şi 1000 kg/h. Uneori se foloseşte o cupă lărgită mult la gură, care are formă de disc cu bordură şi care primeşte o mişcare de rotafie în jurul unei axe 223 verticale. Acest injector cu disc rotativ e folosit rareori şi se construeşte numai pentru debite mici. 1. Injector cu disc rotativ [cjDopeyHKa e Bpa-maionţHMCH AHCKOM; bruleur a disque rotatif; Brenner mit Drehscheibe; rotary disk burner; forgótárcsás porlasztású égő]. V. sub Injector cu cupă rotativă. 2. ~ cu pulverizare, cu abur [napOBafl cf)op-cyHKa-nyJlbBepH3aT0p; bruleur â pulvérisa-tion de vapeur; Dampfzerstăuber; steam sprayer burner; gőzporlasztású égő]: Injector care foloseşte un curent de abur pentru pulverizarea combustibilului lichid. Aburul răceşte flacăra, şi de aceea injectoarele cu abur sunt folosite rar la cuptoare industriale şi mai mult la căldări de abur. Se poate folosi abur umed, abur uscat sau abur supraîncălzit, cantitatea de abur necesar pentru pulverizare descrescând cu gradul de supraîncălzire. Consumul de abur uscat pentru pulverizare poate ajunge la 0,5 kg abur pe 1 kg combustibil lichid, adică cca 4% din aburul produs de căldare. Folosind abur supraîncălzit şi la presiune înaltă, sau absorbind aer prin curentul de abur şi folosind pentru pulverizare amestecul abur-aer, consumul poate scădea până aproape de 1% din cantitatea de abur produs.— După detaliile de construcţie, se deosebesc: 3. Injecfor cu ajutaje [cJpopcyHKa c coiijiom; bruleur â ajutages; Düsenzerstáuber; nozzle bur- Injecfor cu ajutaje, tip Danilin. 1)* corpul injectorului cu racordul de combustibil lichid; 2) racord de combustibil lichid; 3) tub central cu racord de abur şi ajutaj de abur; 4) ajutaj de abur; 5) ajutaj de amestec; 6) racord de abur pentru curăţire. ner; fuvokás égő]: Injector la care aburul este introdus printr'un ajutaj (cilindric sau divergent) în curentul de combustibil lichid, astfel încât se obţine la pulve- 2 rizare o bună utilizare a energiei potenţiale a aburului, care se transformă în ener- |njector cu puIverizare cu abur_ cu giecinetica(v.tig.). ajutajei cu amestec în camera de tur-Combustibilul este bulenfă. introdus printr'un 1) corpul injectorului cu racord ajutaj coaxial sau pentru combustibil lichid; 2) racord prin fante practica- Pentru abur; 3) aiutai de abur; 4)came" te în pereţii ajuta- ră de furbu,e"îă- jului de abur, e pulverizat, şi se amestecă cu aburul fie în focar, fie în injector, într'o cameră de turbulenţă (v. fig.), sau într'un ajutaj de amestec, de unde amestecul trece apoi în focar printr'un orificiu circular sau dreptunghiular. Forma flăcării poate fi variată prin alegerea orificiilor de intrare în focar. Injectorul poate perm.te reglarea secţiunii pentru abur sau combustibil, sau poate fi construit fără posibilitatea de reglare în corpul său. Pulverizarea se poate face şi cu ajutorul unui amestec abur-aer, de exemplu în injectorul cu ajutaje, cu flacără lală. — Exemple: 4. ~ cu ajutaje, cu flacără lată [cjpopcyHKa C COnJIOM H IHHpOKHM H3bIK0M IIJiaMeHH; bruleur a ajutages a flamme plate; Holden-Dü-Senzerstăuber; fiat flame nozzle burner; széles-lángú fuvokás égő]: Injector fără reglaj, cu ajutaje, care foloseşte pentru pulverizare un amestec abur-aer, aerul fiind absorbit de abur într'un ajutaj de aer. Combustibilul e introdus în injecfor printr'un ajutaj coaxial cu ajutajul de abur amestecat cu aer, este pulverizat, şiJese în focar — printr'un orificiu dreptunghiular — după ce a străbătut capui injectorului care are o cameră de turbulenţă plată,, astfel că flacăra e lată, în formă de evantaliu. E folosit la căldări de locomotive. 5. ~ cu ajuiaje, cu flacără reglabilă [(J>op-cyHKa c coiijiom h c peryjinpyeMbiM imaMe-HeM; bruleur â ajutages á flamme réglable; Düsenzerstáuber mit regulierbarer Flamme; nozzle burner with reglable flame; szabályozhatólángú fuvokás égő]: Injector cu abur la care debitul de abur şi de combustibil sunt reglabile în corpul injectorului, cu ajutorul a două manivele. Coaxial cu ajutajul de abur se găseşte ajutajul de amestec, constituit dintr'o porţiune convergentă, o a doua, cilindrică, şi o a treia, divergentă (în partea din spre focar). Flacăra e conică, cu secţiune circulară plină, conicitatea şi lungimea ei depinzând de conicitatea porţiunii de ieşire a ajutajului de amestec. Injectorul e folosit uneori la arderea mixtă cărbune-păcură, la locomotive. 6. Injecfor cu deschidere dreptunghiulară [(J)op-cyHKa c npHMoyrojibHbiM OTBepcTHeM; bruleur á fente rec-tangulaire;Sch!itz-zerstăuber; long slot burner; négy- szögletesnyilású égő]: Injector la care aburul iese printr'un orificiu de formă dreptunghiulară, de obiceiu orizontal şi cu lăţime mică, şi întâlneşte combustibilul — care iese printr'un orificiu sau prin mai multe orificii — pe care îl pulverizează, amestecul făcân-du-se în afara injec torului.Curenţii de abur şi de păcură pot fi perpendiculari sau paraleli între Injector cu pulverizare cu abur, cu deschidere dreptunghiulară, cu amestecul în afara injectorului. I) injector cu curenji de păcură şi de abur paraleli; II) injector cu curentul de abur perpendicular pe curentul de combustibil; 1) intrarea combustibilului; 2) intrarea aburului de pulverizare. ei; deschiderea de abur poate fi dedesubtul orificiilor de păcură (v. fig.) 224 .sâu deasupra lor. Flacăra obfinută este lată. — Un alt injector cu deschidere dreptunghiulară realizează un consum mic de abur, folosind pentru pulverizare un amestec de abur şi aer, aerul fiind absorbit şi amestecat cu aburul, cu ejutorul unui injector de aer cu ajutaj conver-gent-divergent, montat la intrarea aburului în injectorul de combustibil lichid. Injectorul foloseşte abur de înaltă presiune, pentru a compensa pierderea de presiune în ajutajul de absorpfie a aerului. î. Injecfor cu tuburi [cJ)opcyHKa c TpyőaMH; bruleur atubes; Rohrzerstáuber, Röhrenzerstáuber; -tube burner; csöves égő]: Injector constituit din două tuburi coaxiale, dintre cari tubul interior serveşte la introducerea combustibilului lichid, iar cel exterior, la alimentarea cu abur de pulverizare. Poate fi cu pulverizare în afara corpului injectorului (cu flacără rotundă) sau într'o cameră de turbulentă din interiorul injectorului (cu flacără rotundă sau lată, după forma ajutajului de ieşire din camera de turbulentă). Injectorul poate fi cu sau fără reglarea formei flăcării prin deplasarea axială a tubului interior, debitul de combustibil putând fi reglat cu un robinet, care face uneori corp comun cu injectorul. V. fig. sub Injector cu tuburi, tip Suhov. La injectoarele cu cameră de turbulentă, aburul trece printr'o fantă inelară între capătul tubului de combustibil şi corpul injectorului, pulverizează combustibilul, se amestecă cu el în camera de turbulentă şi iese în focar. Consumul de abur e de cca 0,25 kg abur pe 1 kg combustibil, şi scade ■cu creşterea temperaturii de supraîncălzire şi a presiunii. — La injectoarele cu pulverizarea în afara injec-iorului, tubul pentru abur are extremitatea conică, convergentă sau divergentă, obturată parfial de tubul de combustibil, astfel încât se formează o secţiune inelară în care creşte vitesa aburului. Combustibilul e adus printr'o fantă inelară sau prin orificii radiale, flacăra putând fi conică şi plină sau conică şi goală în interior, după cum ajutajul de abur e divergent sau convergent. 2. Injecfor cu pulverizare cu aer [c|)opcyHKa AJih nyjibBepH3aiţHH nocpeflCTBOM B03Ayxa; bruleur a pulvérisation a air; Luftzerstăuber; air sprayer burner; légporlasztású égő]: Injector care foloseşte energia unui curent de aer comprimat pentru pulverizarea combustibilului, lucrul mecanic de pulverizare putând fi dat de o cantitate mică de aer sub înaltă presiune sau de o cantitate mare de abur sub joasă presiune. Se deosebesc: 3. ~ cu pulverizare cu înaltă presiune [po yHKa;brűleur automatique; automatischer Brenner; automatic burner; önműködő égő]: Injector care Injector automat cu pulverizare prin presiune şi aprindere prin scânteie de înaltă tensiune (schemă). 1) carcasa ventilatorului antrenat de electromotorul fixat pe ea; 2) regulator de absorpfie a aerului; 3) tub de aer; 4) pompă de combustibil cu rofi dinfate, antrenată prin curea trapezo-idală; 5) filtru de aer; 6) regulator de presiune a combustibilului; 7) conductă de păcură la jiclor; 8) jiclor; 9) conductă de absorpfie a combustibilului; 10) conductă de refulare a excesului de combustibil; 11) transformator de aprindere; 12) electrod de aprindere. funcţionează cu debit constant de combustibil şi de aer, până la atingerea temperaturii dorite în 226 cazan sau în cuptor, când se opreşte, pentru a reaprinde flacăra Ia atingerea unei limite inferioare a temperaturii, dinainte fixate. Injectorul lucrează de obiceiu cu pulverizare prin presiune sau prin forja centrifugă; e înzestrat cu dispozitive de aprindere şi cu aparate dé supraveghere şi de control al arderii (v. fig.). Aprinderea se poate face printr'o flacără de aprindere (flacără de siguranţă) sau prin scântei produse cu ajutorul unui transformator de aprindere de înaltă tensiune (10000* •-20000 V). Supravegherea şi controlul se fac cu aparate pneumatice sau electrice, cari lucrează sub influenfa temperaturii sau a presiunii mediului încălzitor (acuastat, respectiv presostat), sub influenta temperaturii unei încăperi-martor (etalon de referinfă) sau a atmosferei exterioare (termostat de cameră sau de exterior), a temperaturii focarului, sau a gazelor de ardere (termostat de coş), etc., sau în funcţiune de timp (de ex. pentru regimuri diferite de încălzire în timpul zilei sau al nopţii). E folosit când se cere o încălzire la temperatură constantă a unei încăperi (de ex. în încălzirea centrală a imobilelor, a anumitor cuptoare, etc.). Sin. Injecfor cu reglaj prin tot sau nimic. î. Injecf or cu reglaj manual [(|)opcyHKa py^HOH peryjlHpOBKH; bruleur â réglage manuel; Brenner mit Handeinstellung; burner with hand adjustment; kézszabályozású égő]: Injector la care aprinderea, stingerea şi reglarea se fac manual, prin acfionarea organelor de închidere a combustibilului (robinet, etc.) şi a agentului de pulverizare (robinet, clapă, etc.). 2. ~ semiautomat [nojiyaBTOMaTHnecKaa (jDOpcyHKa; bruleur semi-automatique; halbauto-matischer Brenner; half automatic burner; félautomatikus égő]: Injector la care aprinderea flăcării se face manual, iar reglarea şi supravegherea focului se fac cu aparate potrivite, prin varierea debitului de combustibil şi, eventual, a debitului de aer. Reglarea se poate face progresiv, prin variaţia continuă a debitului între două limite, sau prin funcţionarea cu două debite (reglaj prin tot sau puţin), şi anume funcţionarea normală cu debitul normal şi funcţionarea după acţionarea regulatorului cu un debit minim. Stingerea focului se poate face manuai sau sub influenta aparatelor de supraveghere.’ Aparatele dereglare pot fi electrice sau pneumatice, şi pot lucra sub influenţa temperaturii din incinta cuptorului sau a temperaturii, respectiv a presiunii agentului încălzit, din generatorul de căldură. Injectoarele cu pulverizare cu aer şi cele cu pulverizare mecanică pot funcţiona ca injectoare semiautomate. 3. Injecfor de gaz [ra30Ban (jpopcyHKa; bruleur â gaz; Gasbrenner; gas burner; gázégő]. V. Arzător de gaz. 4. Injecfor de apă [HHmeKTOp AJiH BOjţbi; injecteur d'eau; Dampfstrahlpumpe, Wasserinjek-tor; water-injector; lövettyű, injektor, vizsugárszi-vattyú]. Tehn.: Aparat de alimentare a unei căldări de abur, cu apă antrenată de aburul folo- sit ca agent motor. Injectorul este format dintr'o cutie aproximativ cilindrică, compartimentată în patru camere (camerele de abur, de amestec, de prea-plin şi de refulare) având în interior trei trompete (de abur, de amestec şi de presiune), aşezate coaxial, în prelungire. La unele injectoare, trompetele sunt formate din ajutaje duble. Injectorul este legat la trei conducte (conductele de abur, de apă şi de apă refulată), iar la partea de jos are un orificiu de prea-plin cu clapetă. Principiul de funcţionare: Aburul intră cu vitesa foarte mare prin trompeta de abur convergentă, antrenează apa din camera de apă în trompeta de amestec, unde aburul se condensează; de aici, amestecul apă-abur trece în trompeta de presiune, divergentă, care este un difuzor în care presiunea amestecului creşte la o valoare superioară valorii presiunii din căldare, şi astfel apa de alimentare este introdusă în Spaţiul de alimentare Schema injectorului de apă. al căldării. Pentru a i) conductă de intrare a aburului, se împiedeca Jntra- 2) trompetă convergentă; 3) trom-rea apei din căldare pejg ,-je amesfec; 4) conductă de în conducta de aii- refulare; 5) trompetă divergentă mentare, se montează (difuzor); 6) cameră de prea-plin; pe ea un robinet de 7) conducfă de aducere a apei. reţinere. Injectorul nu are nicio piesă în mişcare; deci nu este necesară ungerea, iar uzura pieselor este relativ riică. Pentru a introduce 1 kg apă sunt necesare 0,5-0,7 kg abur; randamentul injectorului e deci extrem de mic (1 ■ ■ ■ 5°/0); pierderile hidro-dinamice sunt recuperate prin încălzirea apei, căldura conţinută în aburul de antrenare fiind aproape integral redată căldării. Injectorul serveşte Ia alimentarea cu apă a căldărilor stabile mici şi a căldărilor de locomotivă. Debitul unui injector nu depinde numai de diametrul ajutajului, ci şi de presiunea aburului din căldare. în timpul funcţionării, injectorul se poate des-amorsa (şoc, frânare bruscă, etc.), când debitul de apă este mai mic decât cel necesar pentru condensarea aburului în trompeta de amestec. Pentru reamorsare automată, se amenajează mai multe deschideri circulare în trompeta de amestec sau o supapă de evacuare a surplusului de abur (injector restarting). Debitul injectoarelor de locomotivă variază între 170 şi 400 l/min. După modul cum este adusă apa Ia injector, se deosebesc: s. ~ aspirant [HHHceKTOp BcacbiBaiOU^HH; injecteur aspirant; saugender Injektor; lifting injector; szívó lövettyű]: Injector aşezat deasupra nivelului apei din rezervorul de alimentare. Aburul, care iese cu vitesă mare din trompeta de abur, provoacă o depresiune în camera de apă, apa fiind astfel aspirată până în camera de amestec, de unde este refulată în căldare. Amorsarea injectorului se poate produce numai când conducta 227 A. Injecfor de apă, în sarcină, orizontal (cu abur de emisiune). 1) condjctă de refulare; 2) tijă de reglare a admisiunii apei; 3) piston regulator al admisiunii aburului de emisiune; 4) robinet de scurgere; 5) trompetă de abur viu; 6) trompetă mare pentru abur de emisiune; 7) trompetă inelară; 8) trompetă de apă; 9) trompetă mică penfru abur de emisiune? 10) trompetă de condensafie; 11) trompetă de refulare; 12) robinet de evacuare; 13) supapă de refulare. B. Injector de apă, aspirant, vertical (cu abur de emisiune). Í) supapă de semnalizare; 2) pârghie de acfionare; 3) supapă de intrare; 4) trompetă pentru abur viu; 5) trompetă mare pentru abur de emisiune; 6) trompetă inelară; 7) trompetă de aspirafie de apă; 8) trompetă mică pentru abur de emisiune; 9) trompetă de amestec; 10) trompetă de refulare; îl) supapă de refulare; 12) supapa de alarmă; 13) supapă pentru abur de emisiune. 15* 228 de aspiraţie este perfect etanşă şi temperatura apei nu trece peste o anumită valoare; altfel nu este posibilă aspiraţia. După cum este aşezat, injectorul aspirant poate fi vertical sau orizontal (v. fig. B, p. 227). La locomotive, injectorul se montează în marchiză, pe placa frontală a căldării verticale; astfel manevrarea lui se face uşor şi injectorul este ferit de îngheţ. Rateul injectorului se caracterizează prin faptul că debitul de apă fiind nul sau insuficient, aburul nu se mai condensează în camera de amestec şi nu mai este posibilă refularea apei în căldare. Cauzele rateului sunt: uzura, dereglarea, depuneri de piatră în trompete, impurităţi, închiderea supapei de pe conducta de apă dela tender, îngheţarea apei în conducta de aducere, etc. 1. Injector în sarcină [HHmeKTOpHeBcacbiBato-mHH; injecteur non-aspirant, injecteur en charge; nichtsaugender Injektor; non-lifting injector; nem-szivó lövettyű]: Injector aşezat sub nivelul apei din rezervorul de alimentare. Apa curge prin cădere în camera de amestec. Nu reclamă conducte de apă perfect etanşe, ci numai atât cât este necesar pentru a evita pierderi de apă. Temperatura apei poate fi mai înaltă (50---600), fără să împiedece funcţionarea injectorului. Este expus pericolului de îngheţ. Aşezarea este de obiceiu orizontală. La locomotive, este aşezat sub marchiză, manevrarea făcându-se prin tije (v. fig. A. p, 227). După felul aburului folosit, injectorul poate fi: 2. ~ cu abur viu [HHJKeKTop ocTporo napa; injecteur â vapeur vive; Frischdampfinjektor; live steam injector; frissgőz lövettyű]: Injector la care aburul de antrenare este abursaturat, luat direct din căldare. Prin consumul de abur viu, injectorul măreşte consumul total de abur. Injectoarele cu abur viu pot funcţiona când locomotiva este în mers sau staţionează. s. ~ cu abur de emisiune [HHJKGKTOp MH- Toro napa; injecteur â vapeur d'échappement; Abdampfinjek-tor; exhaust steam injector; fá- dé emisiune fiind însă mult mai mică decât a aburului viu, se construeşte mai ales ca injector în Injecfor cu abur de emisiune, 1) conductă de abur de emisiune; 2) conductă de abur viu de mare presiune; 3) conductă de abur pentru amorsare; 4) conductă de abur viu de joasă presiune; 5) dispozitiv de reglare a debitului de apă; 6) conductă de refulare a ape;i; 7) pârghia camerei de prea-plin; 8) supapă de refinere; 9) trompetă de presiune; 10) robinet de scurgere; 11) trompetă de amestec; 12) trompetă mică de ebur de emisiune; 13) trompetă de apă; 14) trompetă mare de abur de emisiune; 15) trompetă de abur viu; 16) supapă de abur de emisiune. radtgőz lövettyű]: Injector la care aburul de antrenare este aburul de emisiune sl motorului cu abur. Funcţioi nează ca şi injectorul cu abur viu; entalpia aburulu- Schema injectorului cu abur de emisiune. 1) conductă de abur de emisiune; 2) conductă de abur viu de mare presiune; 3) conductă de abur viu de joasă presiune; 4) dispozitiv de reglare a debitului de apă; 5) trompetă mare de abur de emisiune; 6) trompetă de apă; 7) trompetă mică de abur de emisiune; 8) trompetă de amestec; 9) feavă de presiune; 10) supapă de refinere; 11) trompetă de presiune; 12) cameră de prea-plin; 13) conductă de apă; 14) trompetă de abur viu, sarcină. Este folosit din ce în ce mai mult la locomotive, realizându-se astfel economie de combustibil, deoarece injectorul serveşte şi ca pre-încălzitor de apă, fără a folosi abur viu. La presiuni de regim mai mari decât 10at, este necesar un suplement de abur viu; la locomotivele compound, acest suplement de abur viu se înlocueşte prin abur care se ia din rezervorul intermediar. Curăţirea prealabilă de uleiu a aburului de emisiune se face în separatoare cu suprafeţe elicoi-dale, montate pe conducta de abur de emisiune. Injectorul cu aburdeemisiune realizează economii de căldură numai dacă introducerea a-pei în căldare se face cât mai uniform şi în cantităţi mici (v. fig.). 4. Injecfor de sulfura de carbon [(J)opc-yHKa ajih hh-JKeKTHpOBâ-hhh cepoyrjie-po,o;a; bruleur â sulfure de carbone; Spritz-pfahl, Schwefel-kohlenstoffinjek-tor; carbosul-phide burner; széndiszu Ifid fecskendező], Agr.:Aparatpen-tru injectarea sulfurii de carbon în sol, pentru a evita accidentele de incendiu sau de explozie, posibile la tratarea solului prin stropire sau turnare. Apa- 229 ratul áré un rezervor cilindric pentru sulfura de carbon; în axa rezervorului e aşezat un corp de pompă prelungit cu o feavă groasă, care se poate introduce în pământ până la o adâncime determinată de un indice reglabil. Corpul de pompă e astfel construit încât, prin ridicarea pistonului, se introduce sulfura de carbon din rezervor în corpul de pompă, iar prin coborîrea pistonului se injectează sulfura. Pistonul este gradat în unităţi de volum, iar cursa pistonului poate fi mai mică sau mâi mare, după cantitatea de sulfură de carbon care trebue injectată. i. Injector de turbină Pelton [TypŐHHHan (jpopcyHKa, THna riejiTOH; ajutage a pointeau pour turbine P.; Nadeldüse der P. Turbine; P. wheel needle nozzle; P. turbina szabályozó-tű], Mş. hidr.: Organul de distribuţie şi de reglare a debitului de apă la turbinele Pelton. E constituit dintr'un corp în formă de cot, care se asamblează la conducta de presiune sau la conducta de distribufie şi are la capăt un ajutaj cu un ac de reglare. în cot se găsesc uneori aripi de conducere a acului şi aripi de conducere a apei, pentru a împiedeca rotaţia apei în vâna de apă. Ajutajul e convergent şi se construeşte din bronz sau din ofel, iar acul injectorului are formă de bulb cu punctul de inflexiune al M-2 generatoarei ^ 7 m ales astfel, cât accelerafia §> să crească con- 5 7 |j tinuuînvânade iP\ \ \ Í ^ apă care iese —4—J8 din ajutaj. Acul |njecfor de turbină Peiton, cu acfionare se construeşte manuaIă> din otel inoxi- ^ corpul injectorului; 2) flanşă de fixare 9re Vn, la carcasa turbinei; 3) flanşă de asam-ghidaj coaxial blare la conducfa de presiune; 4) ajufaj; CU ajutajul, şi ^ gpg; a£U| injecforului; poate fi actio- yj flanşă filefafă; 8) volan de manevră; nat manual (v. 9J pjesg ,-je conducere; 10) garnitură de fig.) la turbine etanşare. mici, sau de regulatorul turbinei (v. fig. sub Turbină Pelton) la maşinile mai mari. Uneori rezistenfa la deschiderea acului (care e maximă când acul închi- Injector de turbină^ Pelton, cu acfionare prin regulator, cu compensarea forfei de închidere a acului. Í) corpul injectorului; 2) piesa intermediară cu flanşa de fixare la corpul turbinei; 3) piesă de conducere a acului; 4) ajutaj; 5) acul injectoru/ui; 6) piston compensator; 7) resort compensator; 8) cutie de etanşare; 9) biele de acfionare; 10) pârghie acfionată de regulator. de ajutajul) e compensată cu un piston şi cu un resort de compensare (v. fig.). 2. înlăcraf [pene; losangé; rautenförmig ge-webt; cross-ribbed; rutaalakú szövet]. Ind. text.: Calitatea unui material textil de a fi fesut în romburi. 3. Inlaid [jiHHOJieyM ,,hhji3h#“; inlaid; ln-laid; inlaid; inlaid]. Ind. chim. sp.: Fel de linoleum, colorat astfel, încât să imite marmura. 4. înlănţuirea factorilor [eoBOKynHOCTb (J)aK-T0p0B; association de facteurs; Faktorenkoppe-lung; linkage; a tényezők kapcsolása]. Biol.: Fenomenul prin care anumite perechi de factori cari intră împreună într'o încrucişare tind să rămână împreună şi în generaţiile următoare. Factorii înlănfuifi sunt conţinuţi împreună în acelaşi cromosom. 5. Inlet [thk; tissu de coton pour sac d'oreiller; Inlett, Indelt; bedtick; inlet]. Ind. text.: Jesătură deasă de bumbac, pentru uzul casnic, pentru tapiţerie, pentru confecfionarea dosurilor de pernă, etc. Are legătura (armura) pânzei. 6. înlocuire, material de ~ [3aMeHflK)m,HH MaTepnaji; matériel de remplacement; Ersatzma-terial; substitute; csereanyag]. Tehn.: Material care se foloseşte în locul altui material, care era folosit în trecut pentru acelaşi scop. înlocuirea se face fie pentrucă materialul original este greu de obfinut, fie pentrucă materialul de înlocuire este superior din punct de vedere tehnic, sau este mai economic. Sin. înlocuitor. ; 7. înlocuitor. V. înlocuire, material de 8. înmagazinare [xpaHeHne; emmagasinage; Lagern; storing; raktározás]. Tehn.: Depozitare de produse în vederea păstrării. Se poate face sub cerul liber, sub şoproane deschise sau în clădiri special amenajate, cari pot avea instalafii de ma-nutenjiune, de curăţire şi de condiţionare a aerului, etc., adecvate diferitelor produse şi conservării lor cât mai îndelungate. Astfel, carnea şi alte alimente alterabile se înmagazinează în antrepozite frigorifice, cerealele în silozuri, muniţiile în depozite subterane. Materialele înmagazinate pot fi în vrac, sau dispuse în stive, în diferite feluri, după cum cer forma lor sau condiţiunile unei bune conservări şi manutenţiuni. 9. înmugurire[pacnycKaHne no^en; bourgeon-nement; Knospentreiben; budding, sproutrng; rü-gyezés, rügyfakadás]. Bof.: Faza fenologică de desvoltare a mugurilor până la crăparea lor, adică până la depărtarea solzilor şi aparifia colorii verzi a frunzişoarelor. 10. înmuiere [pa3MflrneHHe; ramolissement; Erweichung; softening; lágyulás]. 1. Tehn.: Creşterea fluidităfii unui material fără punct de fuziune, când creşte temperatura. 11. punct de ~ [TOHKa pa3MHrneHHH; point de ramolissement; Erweichungspunkt; softening point; lágyulási fok]. Tehn.: Temperatura la care fluiditatea unui material fără punct de fuziune a crescut până la o anumită valoare; fiindcă această valoare nu e stabilită printr'o înţelegere generală, fiecare procedeu de determinare defineşte un anumit punct de înmuiere caracteristic procedeului. 230 Aparatele inel şi bilă (v.) şi Krămer-Sarnow {v.)( de exemplu, definesc două puncte de acest fel, cari se folosesc în industria de petrol, pentru încercarea bitumului. La încercările sticlelor se definesc drept puncte de înmuiere punctele vis-cozităfii de 1000 şi de 1 g; acestea sunt temperaturile la cari un fir de sticlă, cu secţiunea de 50 mm2, supus unei tensiuni de întindere de 1000 g/mm2, respectiv de 1 g/mm2, şi încălzit pe o porţiune de 50 mm cu o anumită vitesă de creştere a temperaturii, se lungeşte cu câte 1 mm pe minut. — înmuierea produselor ceramice şi refractare e determinată de prezenţa unei faze sticloase sau de formarea unei faze lichide, care are la răcire aspect sticlos. — încercarea la înmuiere a produselor cari trebue să suporte greutăţi se face solicitându-le la compresiune. — Punctui de înmuiere dela care nu mai pot fi folosite cărămizile refractare variază după constituţia lor şi e cuprins între 1150 şi cca 2000°' 1. înmuiere [cMflrneHHe JKecTKOCTH boah; adoucissement; Enthărtung, Weichmachen; soften-ing; lágyitás]. 2. Mş. ferm.: Micşorarea durităţii unei ape. 2. înmuierea resortului [ycTajiocTb npyHiHHbi; fatigue du ressort; Ermüdung der Feder; spring fatigue; rugóülepedés]. 3. Rez. mat.: Micşorarea săgeţii în repaus, respectiv a înălţimii în repaus a unui resort, prin obosire. — înmuierea se îndepărtează prin încordare (mărirea săgeţii) după recoacere, urmată de că li re. 3. înmuiere[cMHrqeHHe JKecTKOCTH JiyneöX; moilissement de rayons X; Weicherwerden von X-Strahlen; softening of X rays; X sugár lágyulás]. 4. Fiz.: Micşorarea durităţii unor raze X. 4. urfui tub de raze X [pa3MHrneHHe TpyŐKH Jiynefí X; moilissement d'un tube a rayons X; Weicherwerden einer Röntgenröhre; softening of an X-ray tube; Röntgencsőlágyulás]. F/z.; Mărirea presiunii într'un tub de raze X cu gaz, urmată de scăderea rezistenţei lui şi de înmuierea razelor X emise. 5. înmuiere [HaMaHHBaHHe; mouillage; Ein-weichung; steeping; megáztatés]. 5. Fiz., Chim.: Udarea, prin imersiune sau prin stropire bogată, a unui material imbibabil, a cărui fluiditate plastică creşte prin această operaţiune. o. înmuierea cerealelor [cwaHHBaHHé sepHa; mouillage des céréales; Einweichung der Getreide; com steeping; gabonaáztatás]. Ind. chim. sp.: înmuierea cerealelor, în vsse de o construcţie specială, numite înmuietori (v.), folosită în industria fermentativă, alcoolică şi lactică, spre a pregăti cerealele pentru încolţire. Prin înmuiere se completează cantitatea de apă necesară solubilizării substanţelor nutritive conţinute în corpul seminţelor (amidonoase şi azotoase), umiditatea normală a seminţelor fiind insuficientă pentru formarea embrionului. înmuierea se face cu apă obişnuită, la care se adaugă substanţe antiseptice (forma-lină, apă de var, acid sulfuric) pentru a distruge bacteriile vătămătoare, cari slăbesc puterea dia-stazică a cerealelor încolţite şi favorizează mu- cegăirea lor. înmuierea durează, în medie, 60***72 ore şi depinde de felul cerealelor. Ovăsul, de exemplu, are nevoie de o perioadă de înmuiere mai scurtă decât orzul. în acest interval de timp, cerealele sunt lăsate, alternativ, în perioade egale^ cu apă şi fără apă. înmuierea se consideră terminată când semintele, prinse între degete, lasă, prin apăsare, să se desprindă colţul de miezul făinos, şi când seminţele se pot cresta cu unghia, lăsând o dâră albă, ca o urmă de cretă. 7. înmuierea pieilor [pa3ManHBaHHe uiKyp; reverdissage; Weichen; soaking; bőrlágyitás]. Ind. piei.: Operaţiunea prin care pieile sărate proaspăt se spală cu apă curgătoare şi se lasă 1 * • *2 zile în apă curată. Se poate face în butoaie speciale de tăbăcărie, în „haspele", cari sunt nişte vase semicirculare cu palete pentru amestecarea pieilor în zeamă, sau în basine cu baza sub nivelul solului. înmuierea pieilor uscate făcută în basine se completează cu prelucrări mecanice, pentru a desface ţesutul fibros, pentru ca apa să poată pătrunde mai uşor în interiorul pielei. Prin aceasta, pieile, indiferent de modul conservării lor, sunt readuse în starea de hidratare pe care o aveau în momentul jupuirii. Totodată sunt îndepărtate sarea şi celelalte substanţe folosite la conservare. a. înmuierea textilelor [BapKa TKaHeö; dé-bouillissage des textiles; Nachfeuchten der Textil-waren; scalding of textile goods; szövetáztatás]. Vops.: Operaţiunea premergătoare vopsirii, la care se supun materialele textile pentru a se înlălura cerurile şi grăsimile de pe fibră şi a uşura pătrunderea colorantului şi uniformizarea colorii. Consistă în tratarea materialului cu apă caldă şi cu adausuri de corpuri numite cu activitate superficială („auxiliare textile"): uleiu turcesc, săpun Monopol, uleiu Monopol, Nekal, Humectol, Igepon T. 9. Tnmuiefoare [naH ajih HaMa^HBaHHH sepHa; cuve.mouilloire; Einweichgefafy; steeping-vat; áztatási edény]. Ind. chim. sp.: Vas folosit în in-dustriajfermentativă alcoolică şi lactică, pentru înmuietoare cu amestecare cu aer. 1) prea-plin; 2) fevi de refulare; 3) orz-{-apă<' 4) tub de aer; 5) intrarea apei; 6) evacuarea apei. înmuierea cerealelor (v.) înainte de a fi puse la încolţire. înmuietorile pot fi construite din beton 231 sau din tablă de fier, şi au o formă cilindro-ironconică (v. fig.)* înmuierea cerealelor se activează prin agitarea periodică a confinutului în-muietorii, care se face fie manual, cu ó iopată de lemn, fie pneumatic. î. Ínmulfirs [yMHOJKeHHe; mulliplication; Mul-tiplikaticn; multiplication; szorozás], Mat.: Operaţiune care determină, în funcţiune de o pereche ordonată de elerhente-factori a şi g, cari aparţin câte unei mulţimi sau aceleiaşi mulţimi, un al treilea element y, numit produsul lor, aparţinând unei mulţimi diferite de mulţimile factorilor, sau egale cu una din acestea, şi care satisface următoarele reguli sau legi: I. Produsul e determinat în mod univoc de cei doi factori şi de ordinea lor în produs. II. Produsul e distributiv‘în raport cu adunările, presupuse definite în mulţimile elementelor-fac-iori şi elementului produs, adică produsul unui element a prin suma gj 4- g2 a două elemente şi g2 e egal cu suma produselor elementului a prin elementele şi g2: a(pi + p*) = «pi + ap2. iar produsul sumei aj +a2'a două elemente ax şi a2, prin elementul g, e egal cu suma produselor elementelor a± şi a2 prin elementul g: (a1 + as)p = aip + a2p- III. Produsul este elementul zero al mulţimii elementelor produse, dacă unul din elementele-fac-tori e elementul zero al mulţimii din care face parte: V. şi sub Produs. 0-g — 0; a--0 = 0. 2. Ínmulfire asexuată [pa3MHOJKeHHe BereTa-THBHoe; multiplication végétative; ungeschlecht-liche Vermehrung; propagation by cuttings; dug-ványos szaporodás, nemnélküli szaporodás], Agrj înmulţirea plantelor prin porţiuni de lăstari, frunze şi rădăcini, de exemplu prin butăşire, marcotaj, drajonaj, stoloni. Sin. înmulţire vegetativă. s. ~ sexuată [pa3MHOJKeHHe nocpeACTBOM ceMHH; multiplication par graines; geschlechtliche Vermehrung; propagation by seeds; nembeli szaporodás]. Agr.: Reproducerea plantelor prin seminţe. 4. înmulfifor [MHOîKHTejib;muitipiicateur; Mul-tiplikator; multiplier; szorzó]. Maf.: Numărul care, în operaţiunea înmulţirii, considerată ca o adunare repetată, indică de câte ori trebue să figureze ca termen în adunare numărui, numit deîn-mulţit, asupra căruia se efectuează înmulţirea. 5. înnăbuşifcr [KJiânaH-TyniHTejib; étouífoir; Brennstoff-Schnelldrosselventil; fuel choke valve; íojtó szelep]. Mş. ferm.: Supapă comandată (neautomată) pentru închiderea completă a accesului benzinei la jicloarele carburatorului. La manevrarea lui, motorul se opreşte brusc. Se foloseşte în cazul unui pericol de incendiu, sau pentru a evita ca motorul sa continue să funcţioneze prin auto-aprindere, după întreruperea contactului electric. 6. înnădire [npHCoeAHHeHHe; rallongement; Aneinanderfügung; lengthening; toldás]. Tehn.: Adăugirea la o piesă a unei bucăji de material de aceeaşi natură, printr'o îmbinare nedemontabilă (sudură, lipire, nituire, etc.) sau demontabilă (clemă, pană, etc.). V. şi sub îmbinare. 7. înnădirea armaturilor [coeflimeHHe apMa-Typ; rallongement des barres d'armature; Aneinanderfügung der Armierungseisen; lengthening of the reinforcing metals; vasbetét toldás]. Bet.: înnădirea a două bare de armare a unei piese de beton armat, când aceasta este prea lungă sau când armatura trebue să fie continuă pe mai multe deschideri. înnădirea se poate face cu manşon cu filet dublu, prin sudură în capete, sau prin alăturarea celor două bare, pe o anumită porţiune, şi legarea lor cu sârmă în elice. La înnădirile prin sudură (cu gaz sau electrică), secţiunea armaturilor întinse se consideră, în dreptul rostului de înnădire, numai cu óO^o- • ’80% din valoarea ei. Pierderea de secţiune se poate compensa printr'un fier de dublură (cu ciocuri) alăturat barelor înnădite, sau prin mărirea secţiunii întregii armaturi. La înnădirile prin alăturare, capetele libere ale barelor alăturate se îndoaie pentru a forma ciocuri. Lungimea minimă de alăturare a celor două bare, în funcţiune de diametrul lor d, trebue să fie de 40 d, respectiv 30 d, pentru ofel comercial, sau de 50 d, respectiv 40 d, pentru ofel superior, când raza de curbură a ciocurilor este de 2,5 d, respectiv 5 d. înnădirea prin alăturare se evită, cât se poate, la armaturile întinse, şi este interzisă la piesele de beton supuse numai la întindere (tiranţi, bare de suspendare, etc.) şi la grinzi cu armaturi întinse mai groase de 25 mm. 8. înnăditură [3aBH3Ka; épissure; Spleify splice; toldás]. E/f.: Legătura a două cabluri, prin reunirea lor lită cu liţă. 9. înnecătoare [noABO^Han őajraa; poutre de fond, poutre submergée; Balken unter Wasser; sunken beam; vízalatti gerenda]. Fisc.: Grinzi de brad, instalate submers şi transversal pe piloţi puternici, bătuţi cu soneta pe fundul apelor, pentru a servi la susţinerea leselor şi la consolidarea gardurilor pescăreşti de închidere a bălţilor. 10. înnegrire [nonepHeHHe; noircissement; Schwárzung; density; feketedés]. F/z. V. sub Extincţie. n. înnegrirer curbă de ~ [KpHBan no^epHe-HHH; courbe de noircissement; Schwárzungskurve; curve of density; feketedési görbe]. Foto.: Curbă caracteristică a unui material fotografic, obţinută purtând în abscise log E (E — It fiind expunerea^ I intensitatea de iluminare, t timpul), iar în ordonate, înnegrirea S a plăcii (v. înnegrire, „legea" de ~). Această curbă, care depinde într'o anumită măsură de modul de expunere (continuă sau intermitentă, variată prin variaţia lui I sau a lui t) şi de modul de developare, cuprinde mai multe porţiuni: domeniul AB, paralel cu axa absciselor, care reprezintă înnegrirea reziduală S0, datorită voalului plăcii (adesea curbele de înnegrire cari caracterizează un material fotografic au voalul corectat, fiind deci tangente la axa absciselor în origine); domeniul de subexpunere: BC\ 232 domeniul CD, un segment de dreaptă în domeniul de expunere corectă, al cărui coeficient unghiular Y = tg a reprezintă factorul de contrast; dome- Curbă de înnegrire. niul de supraexpunere DE, şi domeniul de sola-rizare: EF. Segmentul CD, prelungit, intersectează axa absciselor în G. Expunerea Eq, corespunzătoare punctului G, reprezintă inertia plăcii. Diferenţa I = log Ed— log Eg se numeşte latitudine de expunere a plăcii, şi reprezintă domeniul de expuneri corecte. î. înnegrire, „legea" de ~ [3aK0H nonep-HeHHfl; loi du noircissement; Schwărzungsgesetz; law of density; feketedési törvény]. Foto.: înne-grirea S a unei plăci fotografice este dată de formula S — F (lé*), în care F reprezintă simbolul dependenţei funcţionale, iar p< 1 reprezintă raportul dintre factorul de contrast când variaţia expunerii se obţine variind timpul, şi factorul de contrast când variaţia expunerii se obţine variind intensitatea. Puterea p nu este o constantă, ci depinde de felul plăcii, de lungimea de undă a radiaţiei incidente şi de intensitatea radiaţiei. Sin. Legea lui Schwarz-schild. 2. înnegrirea tulpinei de tutun [no^epHeHHe Taőa^fioro CTeŐJlH; maladie du plant de tabac; Setzlingkrankheif desTabaks, Lanaskrankheit; black shank, Lanas disease; dohányültetvények meg-feketedése]. Agr.: Boală cunoscută sub numele de „micoză", produsă de ciuperca Phytophthora nicotinae (Breda de Hoan). Ea se manifestă fie printr'o putrezire asemănătoare cu cangrena, plantele având aspectul de plante opărite (în răsadniţă), fie prin ofilirea foilor şi înnegrirea tulpinei (la câmp). Combaterea înnegririi în răsadniţe se face prin desinfectarea solului şi stropiri cu zeamă bordeleză, iar la câmp, prin transplantarea de răsad sănătos, smulgerea şi distrugerea plantelor bolnave şi rotaţia culturilor. 3. înnisipare [nocbirma necKOM; sablage; Ab-sandung; sanding; behomokolás]. Drum.: 1. Aşter-nerea unui strat de nisip, gros de 1 •• >2 cm, pe suprafaţa unei împietruiri, pentru a o proteja. — 2. îmbunătăţirea unui drum de pământ argilos, prin aşternerea unui strat de nisip şi prin amestecarea lui cu pământul argilos dela suprafaţă, pentru a se obţine un mortar argilos executat direct pe platforma drumului. 4. înnisipare [c>6pa30BâHHe necoqHoft npoő-KH; ensablement d'une sonde; Versandung einer Sonde; sand clogging of a well; behomokolás]. Mine: Accident care consistă în formarea unui dop de nisip la partea inferioară a unei sonde. înnisiparea unei sonde poate cauza fie o reducere a grosimii de strat productiv liber, şi deci o reducere uniformă a producţiei, fie numai o reducere a producţiei de ţifeiu şi o sporire a raţiei de gaze, fie o întrerupere aproape completă a producţiei, dacă extremitatea superioară a dopului depăşeşte acoperişul stratului. înnisiparea se înlătură în general prin spălare (v.) sau prin curăţire cu unelte speciale (lingura sau ciupitorul special). 5. înnobilare [oőorameHHe; ennoblissement; Veredeln, Legieren; alloying ; nemesítés]. MeiI.: Operaţiunea de aliere a oţelului cu anumite elemente, penfru a se obţine oţeluri speciale, cu proprietăţi fizice determinate. După felul şi cantitatea elementelor de adaus, se pot obţine modificări ale caracteristicelor oţelului aliat; această modificare a caracteristicelor nu sporeşte însă odată cu proporţia de adaus, iar efectele mai multor adausuri sunt adesea mai puţin decât cumulative, iar uneori mai mult decât cumulative. Efectele adausurilor de înnobilare sunt: a) Deplasarea punctului de transformare cristalină A±. Ridicarea punctului A± măreşte temperatura de călire şi de revenire, adică dă un interval mai mare de revenire, iar coborîrea punctului At reduce intervalul de revenire, ceea ce îngreuiază obţinerea anumitor caracteristice mecanice ale oţelului aliat. — De exemplu: adausul a cel mult 3o/0CrsauSi ridică punctul/Ic* cu 20•• -30° penfru fiecare procent, iar adausul a mai mult de 3%, dă un efect proporţional mai mic; adausul de Vr W şi Mo ridică punctul Ac± cu câteva grade penfru fiecare procent, dar adausul de Mn şi Ni coboară punctul Act cu cca 10° pentru fiecare procent de adaus. b) Reducerea vilesei critice de răcire. — De exemplu, adausurile de Ni, Mn, Cr, Mo, W, Si reduc vitesa critică de răcire într'o măsură care descreşfe dela Ni spre Si. Efectele diferitelor adausuri se potenţează; astfel 1% Cr şi 3% Ni reduc împreună vitesa critică de răcire mai mult decâl 4% Cr sau 4% Ni, adăugite separat. — Reducerea vitesei critice de răcire permite să se suprime mai mult sau mai puţin transformarea y — a, şi permite să se folosească medii de răcire mai puţin active, ceea ce influenţează favorabil tratamentul: termic al otelului. c) Influenţarea adâncimii dedurcisare (călire) prin varierea vitesei critice de răcire, datorită elementelor de adaus. De exemplu, adausurile de Mn„ Ni, Cr, Si şi Co fac să se obţină, prin reducerea vitesei, o durcisare mai profundă (v. tabloul). 233 Influenfa câforva elemenfe de adaus asupra adâncimii maxime de durcisare a oţelului: Cărbune % 1,1 0,9 0,9 1.0 0,5 3.0 1.1 0,5 Crom % 0,5 1,0 13,0 1,3 1,2 Mangan °1o Wolfram % 0,25 1,8 0,9 1,0 0,8 Nichel % 3,0 Siliciu c/o Adâncimea de durcisare mm 2...4 30 25 40 40 100 20 150 d) Deplasarea punctelor de transformare A3 şi A4. — De exemplu, adausurile de Mn, Ni şi Co coboară punctul As şi ridica punctul At (pe măsură ce creşte conţinutul de Mn, Ni şi Co, punctul Aâ sufere o urcare, So ,C; 1200 iar apoi ramane constant sau coboară pufin); astfel, odată cu creşterea procentuală a acestor adausuri, se măreşte intervalul de temperatură al domeniului y (v. fig.). Ofe-lurile cu conţinut mare de astfel de adausuri devin aus-temtice, şi punctul As scade până la temperatura ambiantă, din cauză că nu mai rămâne decât domeniul y \ Nichel in % Diagrama oţelului cu nichel, a) fier a, -y) fier yi 8) fier 5; /) lichid; Cn) curba punctelor de începere a formării structurii martensi-tice la răcire; Cn») curba punctelor de terminare a formării structurii martensitice la răcire. între temperatura ambiantă şi punctul de topire (domeniul a dispare aproape complet). Ofeiuriie austenitice cu aceste adausuri au, în general, tenacitate mare, limită de întindere joasă şi sunt nemagneti-zabile (ex.: ofelul Mn-Ni). — Adausurile de Al,Si, P,Ti, V, Cr,Mo, W, etc. ridică punctul A3 şi coboară punctul A^, astfel încât se reduce domeniul ţ. Otelurile cu conţinut mare de astfel de adausuri rămân feritice la toate temperaturile şi pierd capa- 1 /* 1 H boi oi i J ,r| & bC+f i / l\ Í -X r \ > ! \ i ^ i j ’N 1 : tí+6 I -oC ! ; ! | | \ i : j N. n ?n ur. L— \ n m Crom in°/0 Diagrama ofelului cu crom. a) fier a; y) fier yí a) FeCr; /) lichid. citatea de transformare a-f sau 5-y (v. fig.). Oţelurile feritice cu aceste adausuri sunt caracterizate prin structură macrocristalină şi sunt folosite în scopuri speciale (de ex. oţelul cu 4°/0 Si e folosit pentru table de transformator). — Există unele elemente din acest al doilea grup cari, deşi influenţează favorabil formarea feritei şi defavorabil formarea austenitei, totuşi, în prezenţa elementelor din primul grup, potenţează efectul acestora. De exemplu, oţelul inoxidabil cu 18°/0 Cr şi 8°/0 Ni rămâne pur austenitic după tratamentul termic, deşi cromul singur ar fi înlesnit formarea feritei. — Carbonul potenţează efectul elementelor din primul grup (adică lărgeşte domeniul y), dar atenuează efectul elementelor din el doilea grup (adică stânjeneşte formarea feritei). De exemplu, oţelul cu 18°/0 Cr şi 0°/0 C e feritic, dar adăugind 0,8°/0 C, devine martensitic, deoarece carbonul lărgeşte domeniul y. La oţelurile cari conţin carbon, adausurile necesare depind de înclinaţia de a forma în principal ferită sau carburi. Adausurile cari se găsesc mai des în ferită sunt Si, Ni şi Co; adausurile cari măresc înclinaţia de a forma carburi sunt V, Ti, Ta, Nb, W, Mo, Cr, Mn. î. înnobilare [oőorameHHe; ennoblissement;. Veredelung; ennobiing; nemesités]. A/line: Ameliorarea proprietăţilor minereurilor, respectiv ale cărbunilor, spre a-i face apţi pentru tratarea lor ulterioară, respectiv penfru folosirea lor în industrie şi în metalurgie. înnobilarea se poate realiza prin procedee mecanice (prep-arare mecanică) şi pe cale termică. înnobilarea pe cale mecanică se realizează prir> următoarele operaţiuni: — Fărâmarea materialului, pentru obţinerea dimensiunilor reclamate dé folosirea lui nemijlocită în diferite procedee metalurgice (de ex. în cazul fabricării fontei, se cere minereu în bucăţi de maximum 80* "100 mm). — Clasarea (volumetrică sau gravimetrica) a materialului, pentru o mai raţionială folosire nemijlocită a Iui în diferite întrebuinţări industriale (clasarea cărbunilor, a minereurilor de fier, etc )► — îmbogăţirea (concentrarea) materialului, prin care se obţin concentrate mai bogate în metale sau în substanţe utile, şi care constitue operaţiunea cea mai însemnată pentru înnobilarea produselor miniere. — Brichetarea, prin care se strâng în bucăţi, cu ajutorul presiunii şi, în majoritatea cazurilor, cu lianţi, praful şi bucăţile mici de minereuri, şi, mai ales, de cărbuni. De cele mai multe ori, operaţiunea se face la caid,, în special pentru cărbune. înnobilarea pe cale termică se realizează prin următoarele operaţiuni: Uscarea, prin care se elimină apa din produsele miniere. — Aglomerarea, prin care se obţin, din praf şi din bucăţi mici de minereu, bucăţi compacte şi poroase (aglomerate), cari pot fi prelucrate pe cale metalurgică şi în condiţiuni optime' (v. sub Dwight-Lloyd, procedeu de concrejionare ~). — Pră- jirea minereurilor, în special a sulfurilor şi a car-bonaţilor. — Carbonizarea şi semicarbonizarea cărbunilor, din care rezultă produsele înnobilate, cocsul şi semicocsul (v. Cocsificare). — Prin pră-jire şi carbonizare, şi, în mai mică măsură, şi prin 234 aglomerare, se produc şi transformări chimice importante ale produselor (preparare chimică), î. Înnobilarea agregatelor [oőorameHHe arpe-raTOB; enrobage des agrégats; Umhüüung der Aggregate; ennobling; nemesítés, előkészítés]. Drum,: Tratarea agregatelor hidrofilé (graniţe, cuarţite, etc.)f folosite la lucrările de asfaltare, de exemplu cu lapte de ciment sau de var, cu soluţie de hidroxid de fier, pentru a le mări ■aderenţe faţa de bitum. Uneori, înnobilarea este urmată de o amorsare. V. şi sub Amorsarea bitumului. 2. înnobilarea celulozei [oőorameHHe u;eji-JiK)Jl03bi; ennoblissement de la cellulose; Vere-delung des Zellstoffes; ennobling of the cellulose; celluloze-nemesités]. Ind. hârt.: Eliminarea impurităţilor din celuloza industrială neînălbifă. Operaţiunea se face la cald sau la rece. în primul caz, celuloza se tratează cu cantităţi mici de NaOH, care nu se mai recuperează, eliminân-du-se prin spălare. Se folosesc şi adausuri, ca adausurile-tampon, cari acţionează asupra celulozei mai puţin violent decât alcaliile propriu zise; adausuri de reducere, cari dau o celuloză deschisă, fiindcă împiedecă acţiunea oxigenului din aer; adausuri de înmuiere, cari grăbesc reacţiile, şi adausuri de dispersiune, cari îndepărtează părţile răşinoase. înnobilarea la rece se face cu o îeşie de concentraţie mai mare, fiindcă solubili-tatea hemicelulozelor la temperatura ordinară depinde de concentraţia leşiei. Acest procedeu este rentabil numai dacă se face recuperarea alca-liilor. 3. înnodare [3aBtf3Ka y3Jia; action de nouer, nouement; Knüpfen, Zusammenknüpfen; knofting; csomozás]. Tehn.: 1. Formarea intenţionată sau incidentală a unui nod pe un fir sau pe un cablu flexibil. — 2. înnădirea a două sau a mai multor fire sau cabluri flexibile, folosind un nod. în tesătorie se folosesc noduri cât mai mici, cu un minim de bude. (nodul plat, nodul ţesătorului); în tricotaje se foloseşte uneori înnădirea fără nod, prin răsucirea capetelor firelor între ele, urmată de răsucirea capetelor pe firul rezultat. 4. înnomolirea şanţurilor [3aHeceHHe KaHaB hjiom; embourbement des fossés; Grabenver-schlâmmung; mud-fiiling of ditches; sánciszapo-dás]. Drum.: Astuparea şanţurilor prin depunerea, de către ape, a pământului provenit din erodarea taluzelor neprotejate contra acţiunii apelor de suprafaţă, 5. Innorare [nOTycKHeHHe; embuement de la soie; Brüche; cloudy shade; tompefényezés], Ind. texf.: Aspect inegal în luciul unor produse textile satinate, pe care acestea îl capătă datorită apei din ele. 6. înnoroire [noKpbiTHe moctoboh BH>Ky-iiţHM MaTepnajiOM; embourbement; Einschlăm-men; mudding; beiszapodás]. Drum.: Aşternerea pe suprafaţa unui macadam ordinar, după ce a fost cilindrat uscat, a unui strat de material de agregaţie, stropit abundent cu apă sau cu o emulsi une bituminoasă stabilă, foarte diluată, urmată de cilindrarea acestui strat, pentru ca materialul de agregaţie să pătrundă între pietrele macadamului şi să le fixeze mai bine. 7. Inocerami, strate cu ~ [njiacTbi c HHOKe-paMH; couches â inocérames; Inoceramenschich-ten; strata with inocerami; inocerámrétegek]. Geo/.: Strate, cu facies particular, în Senonianul superior din zona marginală a Flişului din Moldova, reprezentate prin marne albe calcaroase şi gresii cu inocerami şi fucoide. Din aceeaşi categorie fac parte şi depozitele cu marne argiloase şi calcaroase cu resturi de inocerami, cari aparţin Mae-strichtianului din împrejurimile localităţii Vinţul de Jos. 8. Inoceramus. Paleonf.: Lamelibranhiat a cărui cochilie este de talie adesea foarte mare, groasă şi ovoidă, cu umboane desvoltate şi cu ornamentaţie compusă din cute concentrice pe toată grosimea cochiliei. Inocera- JÉJjF mii au apărut în Jurasic, dar desvoltarea lor maxima a fost atinsă în Cretacicul superior, - ! *-D/j§ când au dat specii caracte- ristice; au dispărut la sfârşi- . tul Cretacicului. Caraderisti- lnoceramus ‘"P*- ce pentru diferitele subdiviziuni ale Cretacicului sunt speciile: Inoceramus concentricus (Albian), I. labiatus (Cenomanian), l. Cuvieri şi I. Schloen- bachi (Turonian), I. balticus (Senonian). 9. Inodor [6eş 3anaxa; inodore; geruchlos; inodorous; szagtalan]. Gen.: Calitatea unei substanţe de a fi lipsită de miros la temperatura obişnuită (15°). io, Inovaţie [HOBaiţHH; innovation; Neuerung; innovation; újítás]: Aplicarea invenţiilor la un sistem tehnic sau într'o operaţiune tehnică dintr'o întreprindere sau dintr'o ramură tehnică a economiei naţionale în cari încă nu au fost folosite. în industria socialistă, oamenii muncii sunt interesaţi să contribue continuu, prin inovaţii tehnice, ia mărirea productivităţii muncii şi la îmbunătăţirea condiţiunilor de lucru. Inovaţiile au luat un caracter de masă datorită şi faptului că sistemele şi operaţiunile tehnice existente sunt de domeniul public, şi nu un secret al unui proprietar particular, ceea ce permite tuturor cunoaşterea lor. j ii. Inovator [H0BaT0p; innovateur; Neuerer; innovator; újitó]: Persoana care a imaginat şi a făcut o inovaţie (v.). 12. Inoxidabil [HeOKHCJlHtGmHHCH; inoxydable; nicht oxydierbar; inoxidizable, inoxidable; oxi-dálhatatlan]. 1. Chim.: Calitatea unei substanţe de a nu se combina cu oxigenul, şi deci de a nu putea da oxizi, •— 2. Metl.: Calitatea unor metale sau a unor aliaje de a rezista la oxidare; de exemplu oţelul cu 18°/0 crom şi 8°/0 nichel (întrebuinţat la fabricarea lamelor de cuţite, de foarfeci, etc.) este inoxidabil. is. Inozif [HH03HT; inosite; Inosit; inosite, ino-itol; inoszit]. Chim.: C6H6(OH)6, hexaoxiciclohe-xanul. Se găseşte în regnul animal şi vegetal, în forma sa inactivă, mesoinozitul (v.). 235 1. înrădăcinare [ynopeHeHHe; enracinement, appareil radiculaire; Bewurzelung, Wurzelwerk; root system; gyökeredzés]. Bot.; Forma şi modul de ramificare al rădăcinii arborilor. —Se deosebesc: 2. ~ cordiformă [ynopeHeHHe cepAU,eoő-pa3H0er enracinement oblique, enracinement ccr-diforme; herzförmige Bewurzelung; cordate roots; szivalakú gyökeredzés]: înrădăcinare în care dintr'un pivot scurt pornesc în pământ rădăcinile secundare, atât lateral cât şi oblic. 3. ~ pivotantă [ynopeHeHHe b rjiyÓHHy; enracinement pivotant, enracinement profond; Pfahlbewurzelung, Tiefbewurzelung; tap-root, main root; mély gyökeredzés]: înrădăcinare în care rădăcina are formă de pivot sau de făruş care pătrunde adânc în pământ. Din acest pivot sau făruş pornesc rădăcinile laterale (de ex. la pin, ja stejar). 4. ~ trasantă [ynopeHeHHe nerjiyőoKoe; enracinement superficiei, enracinement traţant; Flach-bewurzelung; shallow root; felületi gyökeredzés]: înrădăcinare în care rădăcina se ramifică în toate părfile, aproape de suprafafa pământului (de ex. la molid, la mesteacăn). Sin. înrădăcinare superficială. 5. înregistrator [perHCTpHpyiomHH npnóop; enregistreur; Registrierapparaf, Selbstschreiber; recorder, recording apparatus, registering apparatus; feljegyző készülék]. 1. Fiz.: Calitatea unui instrument sau a unui aparat de a trasa pe o filă, pe o placă sau pe o peliculă, o curbă care reprezintă variaţiile unei mărimi în funcfiune de o altă mărime, considerată ca variabilă independentă. La cele mai multe instrumente şi aparate înregistratoare, echipajul mobil al unui mecanism de măsură poartă o penifă sau un creion, cari se deplasează într'o anumită direcfie în fafa unei file, a unei benzi sau a unui disc de hâriie ce se deplasează transversal pe acea direcţie, proporţional cu variabila independentă. Dacă variabila independentă e timpul, fila, banda sau discul sunt antrenate printr'un mecanism de orologerie; dacă variabila independentă e o deplasare, ele sunt antrenate de un mecanism în legătură cu piesa care are acea deplasare. — înregistrarea se poate face şi printr'o rază de electroni care cade pe un ecran fluorescent, după ce a traversat un câmp electric transversal, de intensitate proporţională cu mărimea de înregistrat, câmp care o deplasează în direcfia voită, — sau printr'o rază de lumină care provine dela o sursă fixă şi e reflectată de o oglindă a unui echipaj mobil de mecanism de măsură, şi care cade apoi pe o peliculă sensibilă. — La anumite aparate de echilibrare dinamică se folosesc plăci de tablă albită - cu cretă, prin fafa cărora se deplasează vârful unui creion de metal, etc. Trasarea curbei de înregistrare se poate face şi prin gravare, ca la fonograf, care e un înregistrator al unei mărimi acustice. — 2. Tehn.: Aparat sau instrument înregistrator. 6. înregistrator de nivel [npn6op, perHCTpH-pyiOHlHH ypOBeHb; enregistreur de niveau; Depthograph; depthograph; szinvonalmérő]. Mine: Instrument care serveşte la determinarea nivelului lichidului în sonde, folosind principiul reflectării undelor. — Se deosebesc: 7. ~ de nivel cu unde sonore [npHŐop, perHCTpHpyiomHH ypOBeHb nocpe^CTBOM 3ByK0Bbix bojih; enregistreur de niveau utili-sant Ies ondes sonores; Echograph; echograph; echográf]: Instrument care are un pistol, un microfon şi un amplificator care înregistrează curentul microfonic. Pistolul trage un cartuş orb la gura sondei; unda sonoră coboară prin spafiul inelar dintre burlane şi tubing, şi se reflectă la fiecare obstacol întâlnit (mufe, rac de tubing, nivelul lichidului, etc.). Prin intermediul microfonului, toate aceste reflexiuni se transmit pe o diafragmă şi permit determinarea adâncimii nivelului, folosind reperele cunoscute. Nivelul se poate determina şi prin calcul, pe baza vitesei sunetului în mediul gazos şi lichid, la o presiune dată. Sin. Ecograf, Ecolog. «. ~ de nivel cu unde de presiune [npHŐop, perHCTpHpyiomHH ypoBeHb noepe^eTBOM BOJIH no# flaBJieHHeM; enregistreur de.niveau utilisant Ies ondes de pression; Depthograph; depthograph; deptograf]: Instrument care are o diafragmă ale cărei feţe sunt expuse presiunii din coloana. Această diafragmă acfionează o oglindă. O rază de lumină îndreptată spre aceasta este reflectată şi înregistrată pe o bandă de hârtie sensibilă. Pentru a determina nivelul lichidului, se introduc în coloană gaze comprimate. La sondele cari au un rac de tubing fixat la o adâncime cunoscută, prin faptul că şi acesta reflectă o parte din undele de presiune, se poate determina uşor şi nivelul lichidului. La sondele în cari nu există un astfel de obstacol, operaţiunea este complicată prin faptul că trebue determinată, în prealabil, vitesa undelor. Fiindcă această metodă nu este exactă, se introduce, la prima manevră a tubingului, în lipsa unui rac, un reflector de unde, care devine un punct permanent de reper. 9. înregistrator ionosferic [HOHH^ecKHH pe-THCTpHpyiomHH npHŐop; enregistreur ionosphé-rique; ionosphărischer Registrierapparaf; ionosphe-ric recorder; ionoszferikus feljegyző]. Meteor. V. sub Sondaj meteorologic. 10. înregistrator telefonic [perHCTpHpyiomHH npHŐop AJIH TejiecjDOHHOH CBA3H; enregistreur téléphonique; Fernsprech-Speicher; storer-up of calls, registrer; távbeszéiési feljegyző]. Telf.: Dispozitiv care, în telefonia automată, serveşte la înregistrarea impulsiilor provenite dela un disc de apel şi de comandă, şi deci a operaţiunilor succesive necesare spre a stabili o comunicafie telefonică. 11. înregistrator telegrafic cu sifon [perHC- TpHpyiomHH CH(|)OHHbiH npnöop AJiH Tejie-rpac|)HOH CBH3H; enregistreur télégraphique â siphon; Heberschreiber; syphon recorder; billentyűs táviró]. Te/g.: Receptor folosit în tele- grafia submarine, cere trasează pe o bancă de 236 hârtie, printr'un sifon umplut cu cerneală, o curbă care înregistrează intensitatea şi sensul curentului electric recepţionai. î. înrulător [HaMaTbiBaTejib; enrouleuse; Um-roller; take up; tekercselő]. Cinem.: Dispozitiv compus dintr'un ax şi un taler cari se pot roti împreună, cu ajutorul unei manivele sau al unui mic motor electric, şi care serveşte la înfăşurarea filmelor. 2. însabiere [ca6jieo6pa3Hoe HCKpHBJieHne CTBOJia flepeBa; courbure du tronc; Săbelwuchs; sabre-like habit; kardalakú növés]. Bot.: Defect de creştere manifestat prin curbura pronunţată într'un singur plan, în partea de jos a trunchiu-rilor. Se întâlneşte ,mai ales la larice. s. însăilare [HaMéTKa; faufilage; vorlăufiges Heften; basting; hozzáfűzés]. Ind. text.: Cusătură de mână, foarte rara, provizorie. 4. însăilat, afă de V. Batir, afă de 5. Insalubritate [ycJiOBHH, Bpe^amne 3/ţo-pOBbK); insalubrité; Ungesundhpit; insalubrity; egészségtelenség]. Urb.: Proprietatea unei clădiri sau a unui teren de a se găsi într'o stare care dăunează sănătăţii. -6. ~ accidentală [ycjiOBHH, BpeflHmae 3#o-pOBbK), no HenpOH3BOJlbHbIM OŐCTOHTeJlbCT-BaM; insalubrité accidentelle; vorlăufige gesund-heitsschădliche Lage; accidental insalubrity; véletlen egészségtelenség]: Insalubritate provocată de cauze exterioare (de ex.: clădiri vecine prea înalte, sgomot prea mult, suprapopulafie, scurgeri defavorabile ori insuficente ale apelor, etc.). Aceste cauze pot fi îndepărtate fără a transforma clădirea sau terenul respectiv, şi anume luând măsuri în exteriorul clădirii sau cari ating alte proprietăfi, fie de natură constructivă, fie administrativă. 7. ~ intrinsecă [ycjiOBHH, BpeAHiiţHe 3#o-pOBbK), no np0H3B0JIbHbIM OŐCTOHTejlbCT-BaM; insalubrité intrinséque; gesundheitsschăd-liche Lage; intrinsical insalubrity; egészség-telenségi helyzet]: Insalubritate, în special a locuinţelor, provenită din însuşi felul şi dispoziţia construcţiei sau á terenului; de exemplu: o locuinţă fără expunere la soare, umedă, neventilată, fără instalaţii igienice; un teren mlăştinos, etc. Insalubritatea intrinsecă se înlătură prin lucrări ample, aplicate clădirii sau terenului respectiv. s. însănătoşirea platformei [o3AopoBJieHHé nJioiiţaAH; assechement de la platforme; Bahn-körperentwásserung; drainage of surface; pályatest viztelenitése]. Cs.: Operaţiunea de asecare a platformei unei căi de comunicaţie, prin executarea unor lucrări destinate să colecteze şi să evacueze apele superficiale sau de infiltraţie. Procedeele folosite cel mai des pentru însănătoşirea platformei sunt: mărirea pantei transversale a platformei (uneori până la Vio) ; adâncirea şanţurilor de lângă platformă (uneon pereate); instalarea unui dren în fundul şanţului, sau instalarea în platformă a unor drenuri paralele cu axa căii, sau a unor drenuri în spic. 9, ~ taluzelor [o3£OpOBJieHH6 otkocob; assechement des talus; Trockenlegung der Böschun-gen; drying of the slopes, drainage of the slopes; lejtőviztelenités]: Operaţiunile de colectare şi de îndepărtare a apelor de infiltraţie sau superficiale, cari pot produce degradarea şi surparea terenului care formează un taluz. V. Apărarea debleuiui, Apărarea rambleului. 10. înscrierea cotelor pe desen [HaHecenne KBOT Ha HepTeJKe; inscription des cofes sur un dessin; Eintragung der Ma^e auf eine Zeichnung; dimensions figuring on a drawing; rajzméretek feljegyzése]. Tehn.: înscrierea dimensiunilor elementelor geometrice ale unei piese, pe desenul ei. înscrierea e standardizată şi se face folosind cota, linia de cotă, şi liniile ajutătoare. Cota indică valoarea numerică a dimensiunii respective, pentru gradul de prelucrare penfru care a fost întocmit desenul; linia de cotă indică elementul la care se referă cota şi se trasează paralel cu dimensiunea lineară respectivă sau, în cazul curbelor, se trasează prin raza de curbură, iar liniile ajutătoare indică extremităţile elementului considerat (v. fig.). în general, fiecare dimensiune se indică o singură dată pe proiecţia, pe vederea sau secţiunea în care e necesară pentru prelucrarea sau montarea piesei, astfel încât executantul să poată citi direct fiecare dimensiune, fără a se micşora claritatea desenului (de ex.: elemente identice şi aşezate simetric se cotează o singură dată); la piesele standardizate (şuruburi, buloane, nituri, etc.), desenate în legătură cu alte piese, se ind că numai numirea j M3*őstas M*12stas„ principală sau V///A]V//' W/z/Jcmzi dimensiunile necesare pentru identificare (v. fig.). — în desenele de construcrii metalice, înscrierea cofelor se face astfel: în cazul reprezentării profi-lelor laminate printr'osingură proiecţie, cotele se scriu pe linii de indicaţie, şirurile de găuri se notează abreviat, iar diametrul înscrierea simplificata a cotelor pe desen, a pieselor standardizate. 0) diametrul găurii îi mm (de ex., 0 2 înseamnă dianefrul de 2 mm); M3X8 STAS.,.) şurub milimetric de 3 mm 0 şi 8 mm lungime după STAS 511. 237 găurilor cu acelaşi diametru se notează numai la | trebue să fie concurente într'un punct situat la prima şi la ultima gaură (dacă proiecţiile a două | mijlocul punţii din spate a vehiculului (sau a unei utójşooje _ Xj5*10°x9 profilé egale coincid, se înscrie cifra 2 înaintea notaţiei profilului ca în figură, numărul de reper fiind precedat de litera P: poziţie, aşezată în continuarea dimensiunilor profi-lelor sau dedesubtul liniei de indicaţie); pentru reprezentarea schematică, cotele se scriu lângă elementele respective, fără linii de cotă, etc. Sin. Cotarea desenelor, î. Înscrierea în Pb 60*10-120 P 9 2 L 50x60x6-3150 P3 curbe a vehiculelor [ycTOH- I MHBOCTb noABHH£Horo cocTaBa Ha noBopoTax; j inscription des véhicules dans les courbes; Füh-rung der Fahrzeuge in den Krümmungen, Krüm-mungsbeweglichkeit der Fahrzeuge, Kurveneinstei-lung der Fahrzeuge;guiding ofthe vehicles in curves; jármüvek kanyarban való beállása]. Tehn.: Proprietatea vehiculelor de a se aşeza astfel în curbele căii de rulare, încât mersul să aibă stabilitate, adică să se elimine pericolul de derapare, respectiv de deraiere, iar rezistenţele la avansare datorite frecărilor în curbă să fie minime. La automobil, înscrierea în curbe este realizată prin direcţie şi prin diferenţial. La vehiculul de cale ferată, înscrierea în curbe esté realizată prin dispozitive speciale cari, aşezându-l într'un anumit fel între firele căii, determină o astfel de poziţie relativă a axei longitudinale a vehiculului faţă de axa căii, încât să se asigure rularea în bune condiţiuni şi fără pericol de deraiere. V. şi sub Mersul în curbe al vehiculelor de cale ferată. — Exemple: 2. ~ în curbe a autovehiculelor [nOJiOJKeHHe aBTOMaiHHH Ha noBopoTax; inscription des au-tovéhicules dans Ies courbes; Führung der Auto-fahrzeuge in den Krümmungen; guiding of auto-vehicles in curves; gépkocsik kanyarban való beállása]: Proprietatea unor autovehicule de a se aşeza astfel în curbe încât sa nu derapeze şi rezistenţele la înaintare datorite frecărilor să fie minime. în acest scop, prelungirile axelor tuturor roţilor vehiculului (v. fig. A) trebue să fie concurente în centrul instantaneu de rotaţie al mişcării sistemului de roţi. Pentru a realiza această conditiune, la înscrierea în curbă, roţile directoare (de obiceiu cele din faţă) pot fi astfel o-rientate, încât roata interioară să formeze un unghiu de bracaj mai mare decât cea exterioară; în acest scop, prelungirile pârghiilor de comandă — când roţile nu sun! bracate (v. fig. B) — axe fictive In vecinătatea acesteia), iar pârghia füzetei trebue să formeze cu pârghia de comandă un unghiu drept, când bara de comandă e paralelă cu axa vehiculului (ca să se obţină acelaşi unghiu de bracaj al roţilor, în ambele sensuri, pentru un unghiu egal de învârtire a volanului). Pentru a realiza înscrierea în curbă trebue, de asemenea, ca roţile motoare (de obiceiu cele din spate) să se poată roti cu vitese diferite, fiindcă roata in- nit 020 Înscrierea cotelor pe un desen de construcfie metalică. 1 2 7 1 A. / ' * n -M \ * ■ J. A6 A V Schema pozifiei roţilor bracate şi a articulaţiei direcfiei. A) pozifia rofilor în curbă; B) dispozifia sistemului de bare articulate al direcfiei; î) axul din fafă; 2) fuzetă; 3) pârghie de comandă; 4) bară de conexiune; 5) pârghia füzetei; 6) bară de comandă; 7) puntea din spate (diferenfial); /) centru instantaneu de rotafie. terioară rulează pe un cerc de rază mai mică decât roata exterioară, ceea ce se obţine cu Pozifia autovehiculului în curbă. 1) urmele rofilor din fafă; 2) urmele rofilor din spate; /) centru instantaneu de rotafie. ajutorul sistemului diferenţial. Astfel, la înscrie-rea"'în curbă a autovehiculului, urmele roţilor 238 din fafă şi ale celor din spate nu se suprapun, din cauză că rotile nu au acelaşi fel de mişcare (v. fig.). î. înscrierea în curbe a locomotivelor [yCTO-HHHBOCTb nap0B030B Ha noBopoTax; inscription des locomotives dans les courbes; Führung der Lokomotiven in den Krümmungen, Krümmungs-beweglichkeit der Lokomotiven, Kurveneinstel-lung der Lokomotiven; guiding of the locomotives in curves; mozdonyok kanyarban való beállása]: Mijloacele constructive cari permit înscrierea în curbe a locomotivelor cu abur sunt: Mijloace pentru locomotivele cari au numai osii cuplate: a) folosirea osiilor deplasabile, cu jocuri fi folosite numai 1a locomotive cu vitese medii (până la 80 km/h); sistemul permite realizarea* de ampafamente rigide mari. Montarea uneia din osiile extreme cu joc lateral reduce ampa-tamentul rigid şi unghiul de atac, şi permite astfel mărirea vitesei de mers. Presiunea laterală asupra şinei nu se mai transmite asupra cadrului, osiile culisând liber în cutiile de unsoare. —-Subţierea buzelor bandajelor unei osii intermediare evită înţepenirea acestei osii în timpul mersului în curbe. — Osiile mobile tubulare funcţionează ca osii radiale, reducând unghiul de atac şi ferind astfel de uzură şinele şi bandajele. Sistemul se foloseşte numai la locomotive mici > înscrierea în curbe a locomotivelor. 1) locomotiva 1—C—0; osia alergătoare cu dispozitiv bisel; osia a doua (cuplată) cu buza bandajelor subfiată pufin; 2) locomotiva 2—C—0, cu boghiu alergător, ultima osie (cuplată) cu joc lateral, sau osia a treia (cuplată) cu buza bandajelor subfiată pufin; 3) locomotiva 2—C—î, cu boghiu alergător, osia purtătoare cu deplasare radială; 4) locomotiva 0—D—0 osiile a doua şi a patra cu deplasare laterală; 5) locomotiva 1 —D—0, osia alergătoare cu deplasare /adială, osia ultimă (cuplată) cu deplasare radială, osia a doua (cuplată) cu buza bandajelor subfiată; 6) locomotiva 1—D—2, osia alergătoare (cu prima osie cupiată formează un boghiu Krauss-Helmholtz, cu boghiu purtător, osia a treia (cuplată) cu buza bandajelor subfiată pufin; 7) locomotiva 2—D—1, cu boghiu alergător, osia purtătoare cu deplasare radială, osiile a treia şi a patra (cuplate) cu buza bandajelor subfiată pufin; 8) locomotiva 0—E—9, prima osie şi a cincia (cuplate) cu deplasare laterală, osia a treia (cuplată) cu buza bandajelor subfiată; 9) locomotiva 1—E—0, osia a’ergătoare cu deplasare radială, osia a şasea (cuplată) cu deplasare laterală, osiile a doua şi a treia (cuplate) cu buza bandajului subfiată; 10) locomotiva 1—F—0, osia alergătoare cu dispozitiv bisel, osiile a.dou3 şi a şaptea (cuplate) cu buza bandajului subfiată pufin. transversale; b) subjierea buzelor bandajelor (uneori suprimarea lor completă) la osiile intermediare; c) folosirea osiilor tubulare mobile; d) acuplarea osiilor vecine prin angrenaje pivotante. — Osii deplasabile şi buze de bandaje subţiate pot (în special la cele de cale îngustă, cu cadru exterior). — Acuplarea osiilor prin angrenaje reduce unghiul de atac. (Trenul de angrenaj este montat într'o cutie etanşă cu uleiu, care serveşte drept palier osiei extreme; cutia de angre- 23? naje poate oscila în jurul unui pivot pe osia vecină). Dispozitivele cu osii mobile tubulare şi cu angrenaje sunt echipate cu resorturi de rapel. Când mijloacele constructive arătate mai sus nu asigură înscrierea în curbe, se folosesc locomotive articulate. Mijloace pentru locomotivele cu osii libere şi cu osii cuplate: a) folosirea de osii libere (alergătoare şi purtătoare) deplasabile; b) folosirea boghiuri-lor; c) folosirea osiilor libere deplasabile, respectiv a boghiurilor, împreună cu osiile cuplate deplasabile şi cu subjierea buzelor bandajelor la osiile cuplate. — în general, osiile libere sunt înzestrate cu dispozitive de aşezare radială a osiilor (biseluri cu dispozitive de rapel; osii cu joc lateral şi cu aşezare radială, fiind ghidate de suprafeţele curbe ale cutiilor de unsoare, etc.). Boghiurile se con-struesc cu două osii libere sau cu boghiuri formate dintr'o osie cuplată, având joc transversal, şi o osie liberă, având deplasare radială.în ambele cazuri, se poate deplasa transversal şi pivotul în jurul axei căruia se efectuează rotaţia, înlesnind astfel înscrierea în curbă. Toate sistemele au dispozitive de rapel. Pentru locomotive de foarte mare vitesă se folosesc numai boghiuri (de preferinţă atât pentru osiile alergătoare, cât şi pentru cele purtătoare). Locomotivele Diesel electrice de mare putere se înscriu în curbe prin osii libere radiale (bisel), prin boghiuri, prin subţierea buzelor bandajelor cu până la 15 mm la anumite roţi motoare, şi prin articularea locomotivei, care se compune din două părţi. La locomotivele electrice se aplică, toate mijloacele constructive folosite la locomotivele cu abur. La unele osii motoare, buzele bandajelor se subţiază cu 5, 10 sau 15 mm. La locomotivele înzestrate cu boghiuri formate din combinarea unei osii libere cu o osie motoare şi cu antrenarea individuală a osiilor, osiile motoare au o deplasare radială. Locomotivele de mare putere sunt construite din două părţi articulate între ele. î. înscrierea în curbe a vagoanelor [ycTOHHHBO-CTb BarOHOB Ha nOBOpOTax; inscription des wa-gons dans lescourbes; Führungder Wagenin Kriim-mungen, Krümmungsbeweglichkeit der Wagen, Kurveneinstellung der Wagen; guiding of the wagons in curves; vasútikocsik kanyarban való beállása]: Mijloacele de înscriere în curbe a vagoanelor variază după felul acestora, după numărul osiilor şi după vitesa de circulaţie. — La vagoanele cu două şi cu trei osii, legarea osiilor de cadrul vagonului şi ghidarea lor se realizează prin plăcile de gardă, iar la vagoanele cu boghiu, legarea de cadrul vagonului se realizează prin cadrul boghiului şi prin pivot. Mijloacele constructive penfru realizarea înscrierii în curbe a vagoanelor sunt: folosirea de osii mobile, respectiv de boghiuri formate din 2-"4 şi chiar 5 osii. Osiile mobile au între cutiile de unsoare şi plăcile de gardă un joc longitudinal şi unul trans- versal, în raport cu axa vagonului, cari permit deplasarea osiei faţă de cadru, şi deci înscrierea el în curbă. Boghiurile se aşază radial în curbă, putând efectua o mişcare de oscilaţie în jurul axei verticale a pivotului, care are şi el o mişcare de translaţie. 2. Inscripţie monetară [HaHeceHHe HaAnnceH Ha /ţeHeniHbix 3HaKax, op/ţeHax h Me^ajiax^ inscription monétaire; Miinzbeschriffung; coin inscription; ércpénz jellegek]: Totalitatea caracterelor (cifre şi litere), scrise sau gravate pe monete sau pe medalii, inscripţiile se găsesc atât pe avers (numele şi titlul persoanei reprezentate de figura principală, eventual anii săi de vieaţă, numele artistului modelor), cât şi pe revers (va-loarea nominală, ţara şi milezimul pentru monete, diverse texte pentru medalii). Unele monete, de valoare mai mare, au inscripţii şi pe margine, pentru a se îngreuia falsificarea lor. 3. Insectă [HaceKOMOe; insecte; Insekt; in-sect; rovar]. Zoo/.: Animal articulat, nevertebrat, cu corpul divizat în inele, care respiră prin trahee şi are numai şase picioare. — Există cca 450000 de specii de insecte cunoscute; ele fac parte din- clasa artropodelor (vieţuitoare articulate). Sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a Pământului. Insectele sunt ovipare; desvoltarea embrionului lor este rapidă. După modul de des-voltare al embrionului, insectele pot fi împărţite în* trei grupuri: speciile la cari larvele prezintă caractere diferite de ale părinţilor, şi cari, pentru a căpăta caracterele formei adulte, sufer o metamorfoză, adică trec prin diferite stări de transformare; speciile cdri prezintă o semimetamor-foză, larvele nediferind de adult decât prin lipsa aripilor; speciile cari nu sufer nicio metamorfoză, având dela început aspectele formei adulte. Insectele se grupează în două subclase: Apterigota, fără aripi, şi Pterigota, cu aripi. Ultima subclasă, la rândul ei, se împarte în opt ordine, după modul de desvoltare, constituţia aparatului bucal, forma şi constituţia aripilor. — Unele insecte sunt direct folositoare economiei,, de exemplu albinele sau fluturii de mătase; altele aduc indirect foloase, ca auxiliare în agricultură, înlesnind fecundaţia încrucişată a plantelor sau ajutând la înlăturarea unor duşmani ai culturilor. —Cele mai numeroase insecte sunt însă dăunătoare. Combaterea acestora din urmă se face, dela caz la caz, prin mijloace mecanice, fizice, chimice sau biologice (V. şi Insecticid). Sin. Gâză, Gânganie, Goangă, Gândac. 4. Insecticid [HHCeKTHiţHfli. insecticide; Insek-tentod; insecticid; rovarölő]. Chim., Agr.: Substanţă chimică solidă, lichidă sau gazoasă, capabilă să omoare insectele adulte, larvele, nimfele sau ouăle lor. în general, pentru întrebuinţare, insecticidele se amestecă în proporţii mici cu anumiţi componenţi secundari cari servesc atât ca diluanţi, cât şi ca suporturi ale substanţelor active. Din punctul de vedere al modului lor de acţiune* se deosebesc: 240 i. Insecticid de contact [KOHTaKTHbiH HHceK-THiţHA'. insecticide de contact; Kontaktinsektentod; contact insecticid; kontakt rovarölő]: Insecticid care pătrunde în corpul insectei prin învelişul cutanat. Se fabrică următoarele feluri de insecticide de contact: — pe bază de uleiuri minerale, de exemplu emulsiune de uleiu (hidrocarburi parafinice), care e o pastă cu aspect de cremă şi distruge afide, psilide, omizi, ouă, păduchi de San Jósé; — pe bază de uleiuri de gudron, de exemplu carboli-neumul (hidrocarburi aromatice), care e un lichid negricios şi distruge insecte sugătoare, omizi, ouă şi diverşi parazifi; — pe bază de fenoli, de exemplu fenolul, C6H5OH, o-crezolul, CH3—C6H4 —OH, lichide galbene cari distrug insecte şi alfi parazifi din sol; —pe bază de combinaţii halogenate, de exemplu diclor-difenil-tricioretanul, (CIC6H4)2CH — CCI3, cunoscut sub numirea de DDT, care e o pulbere albă şi distruge insecte parazite pe om, pe -animale şi pe plante (păduchi, pureci, muşte, ţânţari, molii, etc.) sau hexaclorciclohexanul, C6H6CI6, cunoscut sub numirile comerciale de Nitroxan, Analcid, Gamexan, care se prezintă ca o pulbere albă sau ca un uleiu găibuiu şi distruge păduchi, pureci, muşte, ţânţari, ploşniţe, molii, etc.;—pe bază de combinaţii azotate bazice, de exemplu extrasul de tutun (nicotină), C10H14N2, care se prezintă ca un lichid siropos brun, sau ca pulbere, şi distruge insecte sugătoare; — pe bază de combinaţii oxigenate complexe, de exemplu extrasul de piretru (piretrina), C21H30O3, care se prezintă ca o pulbere galbenă, sau ca lichid, şi distruge insecte sugătoare, în special muştele. -2. ~ de ingestie [norjiomaeMbiH MHceK-THiiHfl; insecticide d'ingestion; Einschlürfungsin-sektentod;ingestion insecticid; bevételi rovarölő]: Insecticid care pătrunde în corpul insectei pe cale bucală. Se fabrică următoarele feluri de insecticide de ingestie: — pe bază de arsen, de exemplu anhidrida arsenioasă, As203,şiarsenituldecalciu,CaHAs03, cari sunt pulberi cristaline albe şi distrug lăcuste, furnici, muşte, sau acetoarsenitul de cupru, Cu (CH3COO)2 • 3 Cu (As02)2, numit la noi şi verde de Paris, care distruge insecte rozătoare şi omizi; —pe bază de fluor, de exemplu fluorura de sodiu, NaHF2, care e o pulbere albă şi distruge gândaci, furnici, lăcuste; — pe bază de bariu, de exemplu clorura de bariu, BaCI2‘2H20, care se prezintă sub forma unor cristale incolore şi distruge gândaci, omizi şi larve. 3. ~ derespirafie [BflbixaeMbiHHHceKTHiţHA; insecticide de respiration; Einatmungsinsektentod; respiration insecticid; belélegzési rovarölő]: Insecticid care pătrunde prin căilerespiratorii ale insectei. Se fabrică următoarele feluri de insecticide de respiraţie: — pe bază de eteri, de exemplu oxidul de etilen, (CH2)20, care e un gaz incolor şi distruge paraziţi din locuinţe, magazii, silozuri; — pe bază de combinaţii cianice, de exemplu acidul cianhidric, HCN, care e un gaz incolor şi distruge paraziţi din sere, mori, magazii, locuinţe; — pe bază de combinaţii de sulf, de exemplu sulfura de carbon,CS2, care e un lichid incolor şi distruge paraziţii de pe seminţe şi de pe plante; — pe bază de combinaţii halogenate volatile, de exemplu tricloretilenul, CHCI —CCI2, care e un lichid şi distruge paraziţii de pe seminţe şi de pe plante. 4. Insectifug [BeiiţecTBO, oöpamaiomee na-ceKOMblx B őerCTBO; insectifuge; Insektenver-treibungsmittel; insectifuge; rovarüző]. Chim.: Substanţă care, prin mirosul, gustul, coloarea sau structura ei, îndepărtează insectele dăunătoare din locul în care este folosită. Substanţa poate fi organică sau anorganică. Exemple: acidul fenic, fumul de băligar, polisulfura de calciu. 5. însemnare. V. Trasare. 6. fnsemnător [nepTHJiKa; pointe a tracer, traceret; Reifyahle; drawing point, marking awi; jelző pálca]. Ind. lemn.: Tijă de ofel, ascufită, montată uneori cu un capăt într'un mâner de lemn, care serveşte pentru însemnarea pieselor de lemn după desen, spre a fi prelucrate apoi mai departe. Uneori se înseamnă cu el mai bine decât cu un creion de tâmplărie, mai ales transversal pe fibre. V. şi Trasat, ac de 7. Înseninător paralel. V'. Paralel. 8. Inserare [BCTaBKa AeTajin; insertion; Ein-legung; insertion; befogás]. Mş.: Introducerea unei piese într'un locaş din altă piesă (locaşul având dimensiuni efective mai mici decât ale piesei inserate), intercalarea cu strângere a unei piese între alte două piese sau introducerea prin înglobare a unui material în masa altui material. — în primul caz, introducerea se face cu ajutorul unei piese sau prin încălzirea piesei exterioare, eventual prin răcirea piesei inserate. 9. Inserţie [BEJia/jbiui; insertion; Einlage; insertion; betét, befogott]: Strat de material strâns între două straturi de alte materiale, sau în interiorul altui material; inserfia poate fi înglobată în masa celuilalt material, sau numai strânsă între suprafefele de contact, fără ca între cele două materiale să se producă o aderenţă. Exemple: anvelopele de cauciuc au inserţii de pânză; diferite garnituri de materiale plastice au inserţii de pânză (textile) sau metalice; sticla armată are inserţii de sârmă; cartoanele duplex (v.) şi triplex au straturi de carton de calitate inferioară inserate. io. Inserţie cord [npoKJiaAOHHbiH CJIOH; nappe cord; Kordeinlage; cord insertion; kordbetét]. Ind. cc.: Strat de ţesătură cord, de bumbac sau de mătase artificială, inserai în masa materialului plastic, fa confecţionarea anumitor obiecte, de exemplu a anvelopelor. u. ~ de pânză [nojioTHHHafl npoRJia^Ka; insertion de foile; Gewebeeinlage; canvas insertion; szövetbetét]. Ind. cc,: Strat de pânză inserat în cauciuc pentru a-i mări rezistenţa. Se foloseşte, de exemplu, ia furtunuri, la plăci cu inserţii de pânză, etc. i2. însforare [mieTeHHe pbi60Ji0BHbix ceTeă; nouage des filets de peche; Netzknüpfung; net knotting; hálókötés]. Pisc.; Operaţiunea de împreunare sau de înnădire a plaselor, în vederea realizării anumitor mărimi, necesare 241 îa confecţionarea uneltelor de pescuit. în acest scop, plasele se cos, iniroducându-se iglifa cu aia de grosime corespunzătoare prin fiecare pereche de ochiuri; ele se fixează din loc în ioc prin noduri simple sau duble. 1. Insidios [ra3bi 3aMeAJieHHoro aghctehh; insidieux; schleichend; insidious; lappangó]. Gaze: Calitate a unor gaze c'e luptă de a nu-şi manifesta acţiunea prin simptome patologice decât mai târziu, după ce au pătruns adânc în organism, întârziind astfel luarea la timp a măsurilor terapeutice. 2. Insipid [0e3BKycHbm; insipide; geschmack-los; insipid, tasteless; Íztelen], Fiz.: Calitatea unei substanfe de a nu avea niciun gust. s. Inşiraful foilor [HâHH3biBaHne Taőa^Hbix jiHCTbeB; enfilement des feuilles; Blattereinfă-delung; leave threading; levelek befűzése]. Ind. tuf.: Operaţiune de uşurare a manipulării foilor de tutun la dospit şi uscat, consistând în trecerea unei sfori sau a unei sârme prin capătul nervurii mediane, dela baza foilor, cu ajutorul unui ac (undrea) lung de 40* 70 cm, formând astfel şire lungi de 2-'-4 m. 4. Înşiruire de tăieri [nopn^OK pyÓKH; suite de cóupes; Schlagreihe; succession of fellings; vágássorozat]. Silv.: Succesiune de arborete de vârste diferite, aşezate unele lângă altele, în direcţia expusă cel mai mult vântului, şi în ordinea vârstei, astfel încât să fie asigurată protec-ţiunea lor prin acoperire. Exploatarea arboretelor se face, de asemenea, în ordinea vârstei. 5. In sifu. Geoi.: Calitatea unei roce sau a unei fosile de a se găsi aşezată între rocele între cari s'a format iniţial. Antonimul expresiunii „in situ" este: „remaniat". Sin. în loc. o. InsoSaţie [HHCOJiHiţHfl; insolation; Insolation, Einstrahlung, Bestrahlung; insolation; napsugárzás]. Fiz.: 1. Iluminarea unei suprafeţe sau a unui corp de către razele solare. — 2. Densitatea de suprafaţă a curentului de energie al radiaţiei solare la suprafaţa solului. Această densitate de* pinde de distanţa Soare-Pământ, de înclinarea suprafeţei solului faţă de direcţia razelor incidente şi de transparenţa atmosferei, insolaţia şi nebulozitatea variind în sensuri opuse (v. sub Radiaţie solară). Durata de insolaţie se raportează la intervalul de o oră, o zi, o lună sau un an. 7. durată de ~ [npoAOJDKHTeJibHOCTb HHCOJlfliţHH; durée d'insolation; Bestrahlungs-dauer; insolation duration; napsugárzási időtartam]: Timpul cât durează iluminarea unei suprafeţe de către razele solare. — Se deosebesc: 8, durata astronomică de ~ [acTpoHO-MHHecKan npoAOJinmTejibHocTb hhcojihu,hh; durée astronomique d'insolation; astronomische Bestrahlungsdauer; astronomical insolalion duration; csillagászati napsugárzási időtartam]: Intervalul de timp în care Soarele se găseşte deasupra orizontului locului. Raportul dintre durata efectivă de insolaţie şi cea astronomică se numeşte fracţiune de insolaţie. 9. durata efectivă de ~ [4)aKTHHecKaH npO£OJ]}KHTejibHOCTb hhcojihijhh; durée effective d'insolation; wirksame Bestrahlungsdauer; | effective insolation duration; effektiv napsugárzási időtartam]: Intervalul de timp în care razele solare produc la sol un efect apreciabil. Durata efectivă de strălucire a Soarelui se determină cu heliograful. Heliograful Campbell, care este folosit cel mai mult, constă dintr'o sferă de sticlă al cărei focar se găseşte pe o bandă de hârtie potrivită într'un jghiab circular. Poziţia focarului se deplasează de-a-lungul benzii din cauza mişcării aparente a Soarelui pe cer; astfel se arde banda în timpul în care Soarele nu este ascuns în nori. Lungimea arsurii permite să se evalueze numărul orelor de insolaţie. Sin. Durata de strălucire a Soarelui. 10. durată geografică de ~ [reorpa(|)H-HecKaa np0A0Ji>KHTejibH0CTb hhcojihijhh; durée géographiqued'insolation; geographische Bestrah-ungsdauer; geographical insolation duration; földrajzi napsugárzási időtartam]: Intervalul de timp în care Soarele se găseşte deasupra con-turelor reale ale orizontului. 11. Insolubil [HepacTBOpHMbiH; insoluble; un-iöslich; insoluble; oldhatatlan]: Calitatea unei substanţe de a nu putea fi disolvată într'o altă substanţă sau într'un amestec de substanţe. 12. Insolubilitate [HepacTBopÓMOCTb; insolu-bilité; Unlösltchkeit; insolubility; oldhatatlanság]. Chim.: Proprietatea unei substanţe de a fi inso-lubilă. is. Insonorizare [3arjiymernie myMa; insono-risation; Schalldámpung; of silencing, sound-pro-rendering; zajtalanitás]. Tehn.: Totalitatea operaţiunilor executate spre a reduce, într'un spaţiu dat, intensitatea anumitor sgomote. în acest scop se folosesc: măsuri aplicate izvorului de sgomote pentru a le reduce, măsuri aplicate elementelor de construcţie dintre izvor şi spaţiul de insonorizat pentru a reduce transmisiunea sgo-motelor, ca şi izolarea contra sgomotului, a spaţiului de insonorizat. 14. însorire [ocBenţeHHe cojiHerabiMH jiy-’iaMH; ensoleillement; Besonnung; sunshine ex-posure; napvilágitás]. Urb., Arh.: Durata în care o faţadă plană este luminată direct de Soare, însorirea se calculează pe zi, pe anotimp sau pe an. însorirea zilnică depinde de anotimp, de latitudinea localităţii, de orientarea faţadei, de obstacolele din faţa clădirii, etc. 15. înspicare [KOJioceHHe; épiage; Ahrenbil-dung; earing; kalászképződés]. Agr.: Ieşirea spicului sau a paniculului din teaca ultimei frunze. Se produce, în general, înaintea înfloririi, şi este în legătură cu o coacere timpurie. 16. înspifare. Ind. far.: Operaţiunea de fixare a spiţelor pe roate. 17. înspumare şi aeraţie [00pa30BaHHe neHbi H a3pau,Hfl; écumage et aération; Schwemmver-fahren; skimming and airing; habzási eljárás]. Chim.: Procedeu mecanic de epurare a apei 242 prin ridicarea la suprafaţă a suspensiilor uscare, într'o spumă formată cu ajutorul aglomeraţiilor, al emulsiunilor şi al aerului comprimat. î. Instabil, echilibru ~ [HeycTOHHHBoe pa-BHOBecHe; équilibre instable; labiles Gleichge* wicht; unstable equ:librium;labil egyensúly, nemstabilis egyensúly], Mec. V. sub Echilibru, poziţie de 2. însfaîafie [oőopyAQBaHHe; instalation; In-stallation; plant, installation; berendezés, felszerelés]. Tehn.: Ansamblu de construcţii, aparate, maşini, instrmente şi accesorii, montate astfel încât se formeze un tot folosit pentru éxecuta-rea unei anumite opereţiuni într'un proces de producţie, într'o cercetare tehnică sau ştiintifică, sau pentru îndeplinirea unei anumite funcţiuni în asigurarea unei bune producţii sau a bunului traiu. — Din punctul de vedere al felului în care se foloseşte, instalaţia poate fi: 3. Instalaţie de laborator [jiaőopaTopHoe OŐopyAOBaHHe; installation de laboratoire; La-boratoriumseinrichtung; laboratory equipment; la-boratorium-berendezés]: Instalaţie folosită pentru experienţe, pentru cercetări, analize sau încercări de laborator. 4. ~ industrială [npoMbiniJieHHoe 060pyA0-BaHH6; installation industrielle; Industrieanlage; industrial plánt, manufacturing plánt; ipari berendezés]: Instalaţie folosită în producţia industrială a bunurilor materiale. 5. ~ pilot [yCTaHOBKa-nHJiOT; installation pilote; Pilotanlage; pilot plánt; kalauzberendezés]: Instalaţie experimentală în care se fabrică în cantităţi mici un anumit produs, pe baza rezultatelor obţinute în instalaţia de laborator, pentru a urmări procesul de producţie şi de organizare a lucrului. în principal, se urmăreşte stabilirea bilanţului de energie, eventual termic, şi a celui de materiale, ca şi comportarea materialelor din cari urmează să fie confecţionate aparatele din instalaţia industrială care se proiectează. e. ~ semiindusfrială [noJiynpoMbimjieHHoe OŐOpyAOBaHHe; installation semi-industrielle; Halb-industrieanlage; half industrial plánt; félipari berendezés]: Instalaţie folosită pentru a executa un proces experimental de producţie în condiţiuni cât mai apropiate de condiţiunile din industrie din punctul de vedere al materialului, al aparaturii, etc., pentru a determina parametrii instalaţiei industriale care urmează să fie construită. Capacitatea ei ajunge, în medie, până la maximum 10o/odin capacitatea viitoarei instalaţii industriale. — După locul unde e montată, instalaţia poate fi: 7. Instalaţie mobilă [nepeftBmKHoe oőopy-ftOBaHHe; installation mobile; bewegliche Anlage; portable plánt; mozgó berendezés]. Tehn.: Instalaţie montată pe unu sau pe mai multe vehicule, sau portativă. 8. ~ stabilă [cTauHOHapHoeo6opy,iţoBaHKe; installation stable; ortsfeste Anlage; stable plant; állandó berendezés]: Instalaţie montată pe fundaţii fixe. — După scopul urmărit, instalaţia poate fi instalaţie de forţă, de prelucrare, de servicii auxiliare, de transport, etc. 9. Instalaţie auxiliară. V. Instalajie de servicii auxiliare. 10. Instalaţie de forţă [cHJiOBoe o6opy,o;o-BaHHe; instalation de force; Kraftanlage; power plant; erő-berendezés]: Ansamblu de construcţii, maşini, aparate, instrumente şi accesorii, folosit pentru producerea sau folosirea anumitor forme de energie. Exemple: instalaţie termică de forţă, instalaţie electrică de forţă, instalafie pneumatică de forţă, instalaţie hidraulică de forţă, etc. V. şi sub Centrală. 11. Instalaţie de prelucrare [npOH3BOACTBeH-Hoe oőopyrroBaHHe; installation de fabrication; Herstellungsanlage; manufacturing plant; megmunkálási berendezés]: Ansamblu de maşini, aparate, instrumente şi accesorii, montat pentru executarea unei operaţiuni sau a urfei serii de operaţiuni într'un proces de producţie. — Exemple: 12. ~ combinată [KOMŐHHHpoBaHHoe oőopy-AOBaHHe; installation combinée; kombinierte Anlage; mixed plant; kombinált berendezés]. Ind. pefr.: Instalaţie în care distilarea primară a ţiţeiului este continuată prin prelucrarea mai departe a materialului, şi anume prin distilare în vid sau prin cracare, — adică instalaţie pipe still combinată cu distilarea uleiurilor sau instalaţie pipe still combinată cu cracare. Astfel de instalaţii sunt caracterizate printr'o preîncălzire a ţiţeiului care intră la distilarea primara, efectuată în instalaţia de cracare sau de distilare a uleiurilor, în care se folosesc temperaturi mult mai înalte decât cele folosite la distilarea primară, această din urmă operaţiune fiind realizată, în unele cazuri, fără întrebuinţare de combustibil. Afară de avantajul economiei de combustibil, instalaţiile combinate prezintă şi avantajul unei economii de spaţiu, de timp şi de personal. Exemple de instalaţii de tip combinat: Lummus, Winkler, Koch, Foster-Whee-ler, etc. 13. ~ de absorpfie [BcacbiBaiomee oöopy-AOBaHHe; installation de récupération de l'essence contenue dans Ies gaz; Absorptionsanlage; ab-sorption plant; abszorpciós berendezés]. Ind. pefr.: Instalafie de recuperare a gazolinéi confinate în gaze. Instalaţia cuprinde o coloană pentru absorpfie, preîncălzitoare cu abur şi o coloană pentru distilarea fracfionată a motorinei bogate. 14. ~ de amestecare de fontă [npnöop ajih npnroTOBJieHHH CMecH qyryHa; mélangeur de fonte; Roheisenmischanlage; pig iron mixing plant; nyersvaskeverő berendezés].Metl.: Instalaţie compusă din amestecătoare (rezervoare mari de tablă, căptuşite cu materia! refractar) instalate între cuptoarele înalte şi ofelărie, pentru primi fontele din diferite turnături pentru a le omogeneiza şi, eventual, pentru a le desulfura. îs. ~ de brichetare [ycTaHOBKa ajih 6pn-KeTHpOBaHHH; installation de briquettage, installation pour la fabrication des agglomérés; Brikettieranlage; briquettlng plánt; brikeitáló be- Schema unei instalaţii de brichetare pentru brichete ovoide de cărbuni. 1) grătar; 2) si loz intermediar de cărbuni; 3) masă pentru dozarea cărbunilor; 4) dssmtegrator de smoală; 5) siloz intermediar de smoală; 6) masă pentru dozarea smoalei ; 7) elevator; 8) malaxor; 9) presă pentru brichete ovoide; 10) j g hi ab de descărcare a brichetelor; 11) smoală; 12) cărbuni. 243 244 rendezés]. Ind. eb.: instatafie de maşini cu ajutorul căreia se fabrică brichete de cărbuni sau de minereuri. Instalaţiile pentru brichetarea minereurilor se deosebesc de cele pentru brichetarea cărbunilor numai prin dimensiunea şi construcţia maşinilor din cari sunt alcătuite. — Planşa reprezintă schema unei instalaţii de brichetare pentru fabricarea brichetelor ovoide de cărbuni. Cărbunii mărunfi (sub 10 mm) sunt descărcaţi într'un siloz din care, cu ajutorul unei mese de dozare, sunt încărcafi într'un elevator cu cupe. Smoala se fărâmă într'un desintegrator, de unde trece într'un siloz şi apoi, cu ajutorul unei alte mese de dozare, se încarcă în acelaşi elevator. Amestecul de smoală şi cărbuni este introdus într'un malaxor în care, cu ajutorul aburului, se face omo-geneizarea amestecurilor şi înmuierea smoalei. Amestecul cărbuni-smoală se descarcă ia capătul opus al malaxorului, în presa de brichete, iar brichetele rezultate sunt încărcate în vagonete şi depozitate în silozuri speciale. Mai frecvente sunt instalaţiile în cari brichetarea se face cu smoală topită (v. Lianti pentru brichete). Descărcarea brichetelor se face de obiceiu pe o bandă transportoaredeîmpletitură de sârmă, pentru a permite răcirea şi întărirea lor în drumul spre silozuri. î. Instalaţie de cuptor înalt [oőopyAOBaHHe AJIH#OMeHHOHneHH; installation de haut-fourneau; Hochofenanlage, ^Hochofenwerk; blast furnace plánt; nagyolvasztó-berendezés]. Mefl.: Instalaţie pentru elaborarea fontei de primă fuziune în cuptorul înalt. Se compune din: instalaţia de descărcare şi înmagazinare a minereului, a cocsului şi a materialelor auxiliare (fondanţi, etc.); instalaţia mecanică de încărcare în cuptorul înalt; instalaţia de preîncălzire a aerului (cowper); instalaţia de aer comprimat şi de epurat aerul de insuflare; conductele de aer cald şi de gâze de ardere; instalaţia de transport pentru fontă, pentru sgură, etc. V. fig. sub Cuptor înalt. 2. ~ pentru spălarea bobinelor [o6opy#o-BaHHe £JiH npOMbiBKH KaTymeK; installation de lavage des bobines; Spulenwâscherei; spool washing instal lation; motollamosási berendezés]. Ind. text.: Instalaţie în care se introduc, pentru spălare, bobinele cu fir crud. Are capacitatea de 300-*-400 de bobine. Spălarea se face cu apă caldă de 40 ■ • • 50°, care conţine 4 * • • 5% C03HNa, Printr'un dispozitiv automat cu pompe de vacuum, apa circulă dela exterior spre interior, pătrunzând în acest sens în bobină. 3. ~ Potokin de fermentaţie industrială a tutunului [oopyAOBaHHe rana IloTOKHHa ajih npoMbimjieHHOH 4)epMeHTan;mî Taóana; in-stşllation P. pour la fermentation industrielle du tabac; industrielle Tabakgárungsanlagé Typ P.; P. type industrial tobacco fermentation plant; P.- féle dohányerjedési ipar-berendezés]. Ind. fut.: Instalaţie folosită la fermentaţia tutunurilor la temperaturi înalte şi umidităţi mari. Se creează în ea, în timpul procesului de fermentaţie, condiţiunile de mediu (umiditate şi temperatură) necesare pentru desvoltarea în tutun a proceselor autolitice, cari exclud, în acelaşi timp, posibilitatea desvoltării mucegaiurilor. E generalizată în URSS pentru toate varietăţile şi calităţile de tutun. V. şi Fermentaţia tutunului. 4. Instalaţie de servicii auxiliare [BcnoMO-raTeJlbHbie yCTaHOBKH; installation pour services auxiliaires; Hilfsbetriebsanlage; auxiliary service plánt; üzemi mellékberendezés]. Tehn.: Ansamblu de maşini, aparate, instrumente şi accesorii folosite pentru a îndeplini o funcţiune secundară sau pentru a asigura un serviciu secundar într'o instalaţie complexă. — Exemple de instalaţii de servicii auxiliare;Instalaţia de bloc de cale ferată (v. Bloc, instalaţie de ~). —- Instalaţiile de alimentare a locomotivelor cu combustibil, cu apă, cu nisip. — Instalaţiile de epurare a apei de alimentare pentru căldările de abur şi cele de curăţire a funinginii şi a cenuşii de pe ţevile lor, cu abur sau cu aer comprimat (v.fig.). — Instalaţiile pentru răcirea motoarelor şi a servomotoarelor dintr'o centrală termo-respectiv hidroelectrică, etc. O astfel de instalaţie e compusă din epuratoare, conducte de alimentare cu apă, conducte de apă epurată, etc. — Instalaţiile de eliminare a prafului din atmosfera din mine sau din instalaţiile industriale Element de instalafie de suflat funinginea. 1) tub suflător în perioada de lucru; /') tubul la începerea suflării; f") tubul în perioada de repaus; 2) bucea filetată, solidară cu tubul suflător; 3) angrenaj; 4) roată de lanf penfru aefionarea angrenajului; 5) distribufia aburului; 6) intrarea aburului de suflare; 7) peretele frontal al căldării. se compun din aparate şi conducte pentru eliminarea prafului din atmosferă, din maşini sau aparate, din gazele de ardere, etc. — Instalaţiile pentru prepararea pământului de forme, nou sau folosit, în turnătoriile mari. — Instalatia centrală de noroiu, care serveşte la recondiţionarea şi depozitarea noroiului necesar săpării unui câmp cu mai multe sonde. — Instalaţiile de ars combustibil. 5. ~ de acumulat abur [ycTaHOBKa #jih aKKy-MyjinpOBaHHH napa; installation d'accumulation de vapeur; Dampfspeicheranlage; steam accumu-lation plant; gőztároló berendezés]. Mş, ferm.: Instalaţie pentru strângerea aburului produs în instalaţii de căldări, în perioadele de consum mic, pentru asigurarea continuităţii folosirii lui în perioade în cari consumul e mai mare decât producţia orară. E compusă din acumulatoare de abur, pompe pentru circulaţia apei calde, conducte şi anexe. Instalaţia poate fi cu acumulatoare la presiune constantă sau cu acumulatoare la presiune variabilă. Rezervorul de abur 245 al instalafiilor cu acumulatoare la presiune constantă este un cilindru vertical cu funduri emisferice, în care pentru încărcare se introduce pe sus apă caldă şi abur; pentru descărcare se introduce pe jos apă rece, care măreşte cantitatea de apă din acumulator şi evacuează aburul, (v. fig.)- — Rezervorul de abur al in-stalafiiior cu acumulatoare la presiune variabilă, ca al instalafiilor cu acumulatoare Ruths, este un rezervor cilindric orizontal cu funduri emisferice şi cu înveliş calorifug, care se încarcă prin condensarea aburului în apa dineljprin introducerea continuă de abur, presiunea creşte. La deschiderea robinetului de ieşire a aburului, acumulatorul se descarcă prin evaporarea apei din el datorită scăderii presiunii (v. fig.). instaiafie de acumulare a aburului sub presiune constantă. Í) acumulator de abur, vertical; 2) pompă de circulafie; 3) conducta dela economizor; 4) conducta dela căldarea de abur; 5) robinet de^regiare. Acumulator de abur Ruths. Í) rezervor cilindric cu funduri emisferice; 2) conductă de abur; 3) conductă de distribuire a aburului în acumulator; 4) ajutaj de abur; 5) tub de amestecare abur-apă; 6) robinet automat de intrare a aburului; 7) dom de abur; 8) ajutaj de ieşire a aburului; 9) robinet automat de ieşire a aburului; Î0)robinet de închidere; ii)supapă de siguranfá; Í2) izolafie. termică; 13) conductă izolată la indicatorul de nivel. î. Instalafie de alarma [cHrHajibHan ycTaHO-BKa;instalIationd'alarme; Alarmanlage; alarm plant; riadó-berendezés]. Tehn.: Instalaţie auxiliară formată din aparate, maşini, conducte şi anexe, pentru producerea unor semnale optice sau acustice, spre a atrage atenfiunea asupra anumitor fenomene, faze de evoluţie sau pericole. De obiceiu se folosesc lămpi de diferite colori pentru semnale optice, sau sonerii, clacsoane, sirene penfru semnale acustice. Ele intră în funcfiune, în insta-lafiile electrice, pentru a semnaliza închideri sau deschideri de circuite electrice, supracurenfi, etc.; în instalafii hidraulice sau de rezervor, pentru a semnaliza scăderea sau urcarea nivelului apei fafă de anumite limite; în instalafii industriale, pentru a semnaliza depăşirea temperaturii maşinilor sau a încăperilor, etc. 2. ~ de ardere mixtă [yCTaHOBKa AJifl CMemaHHoro ropenufl; installation de foyer â combustion mixte; Mischfeuerungsanlage; mixed firing installation; vegyestüzelőbe' rendezés]. Mş. ferm.: Instalafie în care se pot arde, simultan sau alternativ, două feluri de combustibil (de exemplu lichid şi gazos sau solid şi lichid), fie folosind injec-toare pentru ardere mixtă (de exemplu injectoare pentru gaze şi combustibil lichid), fie folosind injectoare deosebite pentru cele două feluri de combustibil (de exemplu pentru combustibil lichid şi pentru qaze) (v. fig.), fie injectoare pentru combustibilul lichid sau gazos şi ardere pe grătar pentru combustibilul solid de calitate inferioară (de exemplu la locomotive). V. şi sub Focar pentru ardere mixtă-. — Instalafie de ardere mixtă gaze-com-bustibil lichid. Í) peretele exterior al focarului; 2) injector de combustibil lichid, cu pulverizare prin aer de joasă presiune; 3) arzător de gaz cu absorpfie şi cu aer secundar insuflat; 4) aspiratorul de aer primar al arzătorului de gaz; 5) ajutaj Venturi de amestec; 6) ventilator; 7) conductă de aer de joasa presiune; 8) conductă de gaz sub presiune; 9) conductă de combustibil lichid; 10) acumulator de căldură (duză) din cărămidă refractară. 3. ~ de ars cărbune pulverizat [yCTaHOBKa AJiH cJKHraHHH pacnbiJieHHoro yrjiH; installation de foyer a poussier de charbon; Kohlenstaubfeue-rungsanlage; coal dust furnace installation; szén-por-tüzelőberendezés]: Instalafie pentru prepararea pulberii de cărbune şi pentru transportul şi arderea ei în focar. Prepararea consistă în fărâmarea uscarea, măcinarea şi cernerea cărbunelui. Fărâmareâ se execută cu concasoare şi e urmată de uscare în uscătoare, de obiceiu rotative, încălzite cu abur de evacuare, cu gaze de ardere, sau cu foc în focarul propriu; urmează măcinarea în mori de cărbune şi cernerea. Prepararea se poate face cu mori centrale cari lucrează independent de variafiile de încărcare a căldărilor, (astfel, la încărcare mică se înmagazinează prisosul în buncăre), sau cu mori individuale pentru fiecare căldare, cari se adaptează încărcării căldării. — Transportul cărbunelui mărunfit se face mecanic .(cu şurub-melc, cu ele- 246 vafor, etc.); transportul pulberii de cărbune la pâlnii şi la injectoare se poate face mecanic (cu şuruburi-melc, etc.) sau pneumatic (sub joasă presiune, sub înaltă presiune, sau prin formarea unei emulsiuni de pulbere de cărbune). Pentru ardere se folosesc injectoare de cărbune pulverizat, aerul primar de combustie, şi, uneori, cel secundar, introducându-se prin ventilatoare. V. fig. sub Focar pentru cărbune pulverizat. î. Instalaţie de ars combustibil lichid [yCTaHO BKaCHinraHHH jKH^Koro ropionero; installation de foyer a combustible liquide;ölfeuerungs-anlage; liquid fuel furnace installation; folyékony-anyag-tüzelőberendezés]: Instalaţie pentru ar- derea completă şi cu exces de aer minim a combustibililor lichizi, în focarele pentru căldări de abur, pentru cuptoare industriale, instalaţii de încălzire, etc. După construcţia dispozitivelor de ardere (injectoare, picurătoare, evaporatoare, etc.) şi după adaptarea lor la focarul şi combustibilul folosit, se deosebesc instalaţii pentru ardere cu picurare, cu evaporare şi cu folosire de lucru mecanic*. 2, ~ de ardere, cu picurare [ycTaHOBKa ajih GJKHraHHH c KanjienaAGHHeM; installation de foyer a dégouttement; Tropffeuerungsanlage; drip fumace installation; csepegő tüzelőberendezés]: Instalatie la care se folosesc injectoare cu picurare (v.) sau dispozitive de picurare pentru combustibil lichid, cu sau fără folosire de lucru meca-nicpentruproducerea curentului.de aer comburant. Evaporarea picăturilor date de picurător şi arderea fără funingine se pot face numai într'un curent de aer preîncălzit, de obiceiu prin recuperare sau prin regenerare (v. fig.). Instalaţia poate fi folosită numai penfru cuptoare cu funcţionare continuă, sau pentru cuptoare cu foc de încălzire în timpul întreruperii exploatării, pentru debite de combustibil până la 40 sau 50 kg/h. într'un astfel de cuptor se poate realiza temperatura de 1200***1250°. Instalafie de ardere, cu picurare, la un cuptor cu muflă. A) secfiune prin canalele ascendente; B) secfiune transversală prin cuptor; Í) incinta cuptorului; 2) muflă; 3) canalul colector al regeneratorului; 4) canal ascendent pentru aerul cald primar de combustie; 5) canal pentru aerul cald secundar de combustie; 6) acumulator de căldură din material refractari 7) canal de ardere; 8) dispozitiv picurător. 3. ~ de ardere, cu evaporare [ycTaHOBKa AJih cjKHraHHH c HcnapeHHeMj installation de foyer a vaporisateur; Vorfeuerungsanlage mit Ver-dampfung; evaporator furnace installation; párol-gásos tüzelőberendezés]: Instalaţie de ardere în care se folosesc injectoare vaporizatoare, sau dispozitive vaporizatoare (de ex. cu tăvi de vapo-rizare), fără a se folosi lucru mecanic pentru producerea curentului de aer comburant. 4. ~ de ardere, cu folosire de lucru mecanic [MexaHHHecKan ycTaHOBKa ajih cnmraHHH; installation de foyer â combustibeie liquide avec utilisation de travail; ölfeuerung mit mechanischem Instalafie de ars păcură pe o navă mică. 1) pompă cu abur pentru combustibil; 2) rezervor-tampon de egalizare; 3) preîncălzitor de păcură; 4) sistem de două filtre; 5) supapă de siguranfă; 6) conducta de păcură dela rezervor; 7) conducta de păcură spre injectoare; 8) termometru; 9) conductă de intrare a aburului; 10) conductă de abur de evacuare; 11) conductă de apă de condensare; 12) desaerisirea preîncălzitorului; 13) robinet cu cep. 247 Kráfíaufwand; oil firing installation with mechanical force utilizaiion; olajtüzelés mechanikai adagolással]: Instalaţie de ars combustibil lichid, în care se folosesc arzătoare cu pulverizare cu aer comprimat, cu abur, prin presiune sau cu cupă rotativă. Construcţia ciferă după felul combustibilului folosit şi după focarul în care se face arderea. Instalaţia cu injectoare cu pulverizare cu presiune, pentru o navă mică, de exemplu (v. fig.), e compusă din rezervoarele de depozitare, pompe de combustibil, filtre, preîncălzitoare şi anexe. 1. Instalafie de transport [TpaHcnopTHoe 060-pyftOBaHHe; installation de transport, installation de manutention; Transportanlage; hauling plant, conveying plant; szállítási berendezés]. Tehn.: Ansamblu de maşini? aparate, instrumente, conducte şi accesorii pentru manutentiunea (încărcarea şi descărcarea) şi pentru transportul de bunuri, de persoane şi de anumite forme de energie. V. şi sub Transport, Transportor, Ascensor, Cale ferată, Funicular, Elevator, Conducă, Canalizafie, Instalafie (interioară) de, canalizare, Instalaţie pneumatică de transport. — Exemple: 2. ~ de betonare [yCTaHOBKa ajih 6eT0HH-pOBaHHH; installation de bétonnage; Betongiefj-anlage, Betonieranlage; concreting plant; betonozási berendezés]. Bet.: Instalafie folosită pentru transportul betonului dela locuî de amestecare la locul de punere în lucrare. — Instalaţiile de betonare se folosesc la construcţii importante, unde trebue să se toarne mase mari de beton, fiindcă prezintă avantajul că aprovizionarea cu materiale şi pregătirea betonului se fac într'un singur loc pentru, întreaga lucrare, iar turnarea betonului se face continuu. Există trei sisteme principale de instalaţii de betonare: cu pompe, cu benzi transportoare, şi prin gravitaţie. — La instalaţiile cu pompe, betonul este împins prin tuburi de oţel cu ajutorul unor pompe speciale (v. Pompă de beton). Instalaţiile de betonare cu pompe sunt foarte indicate pentru be-tonări sub apă, în locul sistemului cu pâlnii, fiindcă betonul este trimis sub presiune. — Instalaţiile de betonare cu benzi transportoare se pretează la turnarea într'un singur loc a unei cantităţi mari de beton (de ex. la pile de poduri). Sunt echipate cu benzi rulante cari transportă betonul dela un recipient de acumulare la locul de turnare. De obiceiu şi materialele pentru confecţionarea betonului sunt transportate pe benzi rulante, din depozit, la betoniere. Pentru lucrările de lungirre mare (de ex. ecluze, şosele, diguri, etc.), instalaţia este montată pe rofi, pentru a se putea deplasa pe şine în lungul lucrării (v. planşa fig. Í). — Instalaţiile de betonare prin gravitaţie sunt cele mai des folosite, fiind mai economice şi mai mobile decât cele cu pompe sau cu benzi transportoare. La aceste instalaţii betonul curge, sub ac|iunea greutăţii proprii, prin jghiaburi sau prin tuburi de tablă de oţel. Se deosebesc trei tipuri de instalaţii prin gravitaţie: cu jghiaburi continue fixe, cu jghiaburi mobile rotitoare, şi mixte. Instalaţia cu jghiaburi continue fixe este folosită, în special, la lucrările foarte întinse într'o singură direcţie, ca diguri, baraje, poduri, etc. Este formată din două turnuri cu zăbrele, aşezate la extremităţile şantierului, cari suportă un cablu de oţel de care este suspendat jghiabul prin care curge betonul. La partea superioară a unuia din turnuri, şi în legătură cu jghiabul, se găseşte un recipient în formă de pâlnie, în care se descarcă betonul proaspăt, ridicat cu o benă care circulă în interiorul turnului (v. fig. 2). înclinarea jghiabului şi secţiunea Iui trebue să fie astfel alese, încât frecarea să fie minimă şi betonul să curgă liber. Instalaţia cu jghiab mobil este constituită dintr'un singur turn, de care este articulat un braţ care susţine jghiabul de turnare (v. fig. 3). Acesta este format din mai multe porţiuni articulate între ele şi echilibrate prin contragreutăţi. pentru ca manevrarea lor să se facă mai uşor. Se foloseşte la lucrări de lungime şi lăţime mare. Pentru lucrări mai puţin întinse se folosesc instalaţii montate pe roţi, penfru a putea fi remorcate. Instalaţiile mixte sunt folosite pentru lucrări cari se întind pe suprafeţe foarte mari. Jghiabul de alimentare este continuu, şi din el se ramifică mai multe jghiaburi de distribuţie, mobile, susţinute de grinzi cu zăbrele, echilibrate prin contragreutăţi, pentru a fi manevrate cu mai multă uşurinţă (v. fig. 4). Panta optimă a jghiaburilor instalaţiilor de betonare prin gravitafie este 1 : 3, şi betonul folosit trebue să fie cât mai fluid, în special la începutul turnării, mortarul în exces servind pentru a unge fafa interioară a jghiaburilor. 3. ~ de betonare prin gravitafie. V. sub In-stalafie de betonare. — După forma de energie folosită în instalafie, se deosebesc: Instalaţie electrică, hidraulică, hidroelectrică, pneumatică, termică, termoelectrică, etc. 4. Instalafie electrică [sjieKTpHHecKoe oőopy-ftOBaHHe; installation électrique; elektrische Anlage; electric plant; elektromos berendezés]. Tehn., E/f.; Ansamblu de aparate, maşini, instrumente şi accesorii (eventual împreună cu clădirile cari le adăpostesc) destinate producerii, transportului, distribuirii sau folosirii energiei electrice. — După locul în care este montată, instalaţia electrică poate fi: 5. ~ electrică exterioară [HapyîKHOe 3-jieKTpn^ecKoe oöopyflOBaHHe; installation électrique extérieure; elektrische Freiluftanlage; exterior electric plant; külső elektromos berendezés]: Ansamblu de aparate, conducte, instrumente şi accesorii, montate în afara unei construcţii şi destinate transportului, distribuirii sau utilizării energiei electrice. Sin. Instalaţie electrică îri aer liber. o. — electrică interioară [BHyTpeHHee 3JieK-TpuneCKOe OÖopyftOBaHHe; installation électrique intérieure; elektrische Innenraumanlage; interior eiectric plant; belső elektromos berendezés]: Instalaţie electrică executată în interiorul unei construcţii civile sau industriale, cuprinzând partea dela contorul întreprinderii furnisoare de energie electrică, sau dela centrala electrică proprie, până la punctele de utilizare. — 248 Instalafii de betonare. í) instalafie cu benzi transportoare; 2) instalafie cu jghiab fix, continuu; 3) instalafie cu jghiaburi mobile, rotitoare; 4) instalafie mixtă; a) turn de betonare; b) depozit de materiale; c) betonieră^ d) benzi fără fine pentru transportul materialelor la betonieră; e) elevator de beton; f) pâlnie pentru alimentarea jgheaburilor; g) benzi fără fine pentru transportul betonului; h) braf articulat; j) grinzi cu zăbrele pentru susfinerea jghiaburiior; /') contragreutăfi; k) cablu ds susfinere; I) cabl j de a'ncoraj; m) jghiab fix, continuu; n) jghiaburi, mob le articu'afe o ghiab lateral. 24? Din punctul de vedere al tensiunii, instalafiiie electrice pot fi: î. Instalafie electrică de înaltă tensiune [aJieK-TpooőopyAOBaHHe ajih Tona BbicoKoro Hanpa-JKeHHH; installation électrique â haute tension ; elektrische Hochspannungsanlage; high tension electric plant; magasfeszültségű villamos berendezés]: Instalatie electrică în care se transportă sau se foloseşte energia electrică sub o tensiune nominală în serviciu la care se stabileşte între faze şi pământ o tensiune mai înaltă decât 250 V. — în transportul de energie, instalaţiile până la 30 kV se numesc, de obiceiu, instalafii de medie tensiune. 2. ~ electrică de joasă tensiune [3JieKTpoo-öopyAOBaHHe ajth Tona HH3Koro HanpiDKeHHH; installation électrique â basse tension; elektrische Niederspannungsanlage; low tension electric plant; alacsonyfeszültségű villamos berendezés]: Instalaţie electrică în care tensiunea dintre faze şi pământ e mai joasă decât 250 V. — Din punctul de vedere al construcjiei unde e montată, instalaţia electrică poate fi: 3. ~ electrică industrială [npOMbiuiJieHHoe ajieKTpH^ecKoe oöopyAOBaHHe; installation électrique industrielle; elektrische Industrie-An-lage; industrial electric plant; ipari elektromos berendezés]: Instalaţie electrică de distribuţie în construcţii industriale, ca fabrici, uzine, ateliere, mine, şantiere. Cuprinde instalaţii de distribuţie pentru iluminat local şi general, şi pentru alimentarea locurilor de folosire a energiei electrice, ca electromotoare, electromagneţi, cuptoare electrice, aparate electrochimice, etc. Poate cuprinde canalizaţii de înaltă sau de joasă tensiune. 4. ~ electrică interioară [BHyTpeHHee 3JieK-TpH^eCKoe oöopyAOBaHHe; installation électrique intérieure; elektrische Inneninstallation; interior electric plant; belső elektromos berendezés]: Instalaţie electrică de distribuţie în construcţii, ca locuinţe, birouri, şcoale, spitale, săli de spectacol, etc. Cuprinde instalaţii de distribuţie de joasă tensiune pentru iluminat, pentru încălzit, pentru electromotoarele folosite în gospodărie, etc. — După serviciul îndeplinit, se deosebesc: 5. ~ electrică de distribufie [aJieKTpHHec-Kaa pacnpeAejiHTejibHan ycTaHOBKa; installation électrique de distribution; elektrische Schalt-anlage; electrical switchboard plant; elektromos kapcsolóberendezés]. Elf.: Instalaţie care cuprinde barele colectoare, aparatele şi instrumentele necesare pentru cuplarea, decuplarea şi comutarea circuitelor electrice ale unei uzine sau reţele electrice, ca şi pentru măsurare, reglare, distribuţie şi protecţiune. După tensiunea nominală, instalaţiile de distribuţie se împart în instalaţii de înaltă şi de joasă tensiune; după felul de protecţiune mecanică a aparatelor şi a barelor lor colectoare, ele se împart în instalaţii neblindate şi blindate; după locul în care pot fi montate, ele se împart în instalaţii de interior şi în instalaţii de exterior; după numărul de tensiuni sau sistemele de tensiuni în cari fac distribuţia, ele se împart în instalaţii cu una sau cu mai multe tensiuni, iar după numărul de sisteme de bare colectoare folosite pentru o aceeaşi tensiune, ele se împart în instalaţii cu simple bare colectoare şi cu duble bare colectoare. Fiindcă în disjonctoare nu se desvoltă căldură, încăperile în cari se găsesc acestea trebue să poată fi încălzite, iar punctul de congelare al uleiului disjonctoarelor în uleiu nu trebue să se găsească deasupra temperaturii de —15°. Instalaţiile de distribuţie mici au adesea aparatele şi instrumentele montate pe tablouri de-distribuţie (v.), fiecare tablou servind pentru controlul unui circuit electric, iar cele mari, şi mai ales cele de înaltă tensiune, pot cuprinde încăperi, respectiv clădiri întregi, închise şi protejate contra accesului personalului neinstruit. în aceste instalaţii, disjonctoarele, instrumentele de măsură şi aparatele de protecţiune se găsesc în celule cu câte trei pereţi izolanţi, aşezate în rânduri şi separate între ele, pentru a evita arcele electrice mobile şi pentru a proteja personalul; „peretele'r din spate al celulelor se compune de obiceiu din grilaje metalice. în partea de sus a celulelor se găseşte, de cele mai multe ori, între secţionoarefe de bare şi barele colectoare, o placă izolantă, echipată cu izolatoare de trecere, pentru ca arcele electrice să nu poată ajunge la bare; aceasta poate lipsi dacă numărul racordurilor de aducţie şi de plecare e mic. Printre rândurile de celule sau A 8 \l\ Ifi Hl Ü! c m m m )ii . , , , Ö Ó i T o © © Schema legăturilor electrice ale unor instalafii de distribuţie^ A) generatoarele cari alimentează printr'un disjonctor şi un secfionor barele colectoare dela cari pleacă direct liniile de transport; B) instalafie cu bare colectoare auxiliare pentru cuplarea simultană a unor linii la barele principale; C) generatoarele' alimentează, după transformarea tensiunii, barele colectoare; D) generatoarele alimentează printr'un disjonctor şi un secfionor barele colectoare dela cari pleacă liniile, în parte direct şi în parte după transformare; £) instalafie cu bare colectoare de medie şi de înaltă tensiune; F) instalafie cu transformatoarele în liniile de plecare. prin faţa lor trece un coridor de serviciu, iar deasupra celulelor, eventual deasupra coridoru- 250 lui de serviciu, rareori în încăperi separate, trec bare colectoare (v. voi. I, sub Bară {colectoare, ■fig. 60 şi 61). Liniile de aducţie şi de plecare a puterii dela barele colectoare sunt separate direct de acestea prin secţionoare cu segment de întrerupere vizibil, acţionabile şi manual sau numai manual. Acestea pot Jipsi numai în anumite instalaţii de distribuţie de joasă tensiune (v.J. între generatoare, respectiv între generatoare şi transformatoare de o parte, şi disjonctoarele liniilor de aductie a puterii de altă parte, nu se montează sau nu trebue montate secţionoare. în*re disjonctoarele liniilor de plecare şi aceste linii se montează însă secţionoare, pentru a putea separa disjonctoarele de linii. Barele colectoare şi secţio-noarele racordate' direct la ele constitue o parie foarte importantă a instalaţiilor de distribuţie, fiindcă un defect al lor întrerupe serviciul. Aparatele şi instrumentele secundare nu se racordează deci la barele colectoare, fără o protec-ţiune sigură. — Dacă se alternează de-a-lungul barelor colectoare celulele de aducţie şi cele de plecare a puterii, se poate micşora seefiunea barelor. Sistemul de bare colectoare are o conductă neutră la care se racordează, în partea de înaltă tensiune, punctele neutre ale transformatoarelor şi bobinelor de punere la pământ. Instalafiile de distribufie au o conductă de punere la pământ, care asigură punerea la pământ. Ieşirea din instalafiile de distribuţie se face prin cablu sau aerian (prin izolatoare de trecere, a căror parte exterioară e protejată de un acoperiş contra intemperiilor). Cele mai multe deranjamente în serviciul instalaţiilor de distribuţie provin din cauza cuplării şi a decuplării greşite (adică în sarcină) a secţionoa-relor. Aceasta se evită cu mijloace simple, prin zăvoriri (v.) ale secţionoarelor cu disjonctoarele. In instalafiile de distribufie cu simple bare colectoare, zăvorirea trebue să permită acţionarea secţionoarelor de lângă undisjonctornumai cândacesta e deschis. în instalaţiile cu duble bare colectoare, felul zăvoririi depinde de faptul dacă instalaţia permite sau nu mersul în paralel al sistemului de duble bare colectoare, iar dacă instalaţia permite mersul în paralel, felul zăvoririi mai depinde de prezenţa sau absenţa unui disjonctor de cuplare. î. Instalaţie de distribuţie de joasă tensiune [pacnpeAejiHTejibHan ycTanoBKa HH3Koro Ha-npH/KeHHil; installation de distribution a basse tension; Niederspannungsschaltanlage; low tens'on switchboard plant; elacsonyfeszültségű kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie în care tensiunea dintre faze şi pământ nu depăşeşte 250 V. Dacă o astfel de instalaţie e echipată cu disjonctoare cu pârghie şi siguranţe fuzibile, sau cu djsjonctoare în aer, secţionoarele dintre acestea şi barele colectoare pot lipsi. Celelalte disjonctoare trebue echipate de ambele părţi cu secţionoare, dacă pot primi tensiune din ambele părţi. 2. ~ de distribuţie de înaltă tensiune [pac-npeAejiHTejibHan yCTaHOBKa BbicoKoro Hanpa-HieHHH; installation de distribution â haute tension; Hochspannungsschaltanlage; high tension switchboard plant; magasfeszültségű kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie în care tensiunea dintre faze şi pământ e mai înaltă decât 250 V. Primele instalaţii de acest fel aveau mai multe caturi, câte unul penfru protecfiune, pentru barele colectoare, pentru disjonctoarele de putere, pentru transformatoarele de măsură şi plecările în cablu, dor fiindcă această construcţie nu permite o privire generală asupra instalaţiei, ea a fost părăsită. Instalaţiile noi au un singur cat (pentru puteri de rupere până la 200 MVA) sau două caturi pentru puteri mai mari (până la 1000 MVA), dacă înălţimea construcţiei cu un cat ar fi prea mare. Celulele disjonctoarelor foarte mari comunica direct cu exteriorul, dacă au disjonctoare în uleiu. Tendinţa de a evita pericolul de incendiu pe care-l prezintă uleiul, a condus la construirea disjonctoarelor cu volum redus de uleiu, şi apoi a celor fără uleiu (v. sub Disjonctor), cari sunt preferate în instalaţiile de înaltă tensiune. O astfel de instalaţie de distribuţie cu un singur cat constă (v. fig.) dintr'o parte superioară (1) care pneumatice. Părfle de sus (Í), de mijloc (2) şi de jos (3) a!e unei ce'ule de disjondor, împreună cu piesele şi aparatojul care se montează în ele, cuprinde barele colectoare şi secţionoarele, oparte mijlocie (2), care cuprinde disjonctorul de putere şi peretele de deservire a înaltei tensiuni, iar în cele mai multe cazuri şi transformatorul de măsură, ca şi dintr'o parte inferioară (3), care cuprinde mufele de capăt ale cablurilor şi secţionoarele liniei cablului de plecare, sau contactele ei de separaţie,, cari înlocuesc uneori secţionoarele, tiindcă reclamă o înălţime mai mică. în instalaţiile noi, disjonctoarele şi transformatoarele de măsură sunt montate pe un cadru carosabil. Pe peretele de deservire se montează relee 251 de protecfiune, instrumentele de măsură, contoarele, bornele de serie, conducfele de măsură şi de comandă, fevile şi supapele pentru aerul Secţiuni prin celule cu disjonctoare pneumatice, în instalaţii de distribuţie de înaltă tensiune. 1) celulă cu barele colectoare în plan orizontal, montate deasupra, fără placă izolantă de separaţie, şi cu contacte de separşfie penfru cablu; 2) celulă cu bare colectoare separate de rest prin placă izolantă verticală transversală; 3) celulă cu barele colectoare deasupra coridorului, separate de rest ‘ prin placă izolantă longitudinală. comprimat (când acesta este necesar pentru comanda disjonctoarelor mari sau pentru disjonctoarele pneumatice). Bobinele de reactanfa se montează în încăperi amplasate sub instalafie. Dacă se distribue la tensiunea generatoarelor, acestea sunt racordate prin intermediul unui disjonctor şi a două secfionoare la barele colectoare. Dacă alimentarea se face sub tensiune mai înaltă decât a generatoarelor, e nevoie de o stafiune de transformare. — Transformatoarele de măsură nu se racordează între barele colectoare şi disjonctoare, ci între disjonctoare şi generatoare, sau între disjonctoare şi liniile de plecare, pentru a putea fi scoase de sub tensiune prin acţionarea disjonctorului. Contra supratensiunilor şi a supracurenţilor se folosesc mijloace de protecţiune cari se împart în preventive (bobina Petersén) şi protectoare. Felul protecţiunii unei instalaţii de distribuţie depinde de faptul dacă generatoarele lucrează cu sau fără transformare asupra barelor colectoare, şi de faptul' dacă liniile de plecare pleacă dela aceste bare fără transformare, sau în parte fără transformare şi în parte cu transformare, prin intermediul unui sistem de bare colectoare de înaltă tensiune, respectiv numai cu transformare, prin bare colectoare de înaltă tensiune. i. Instalaţie de distribuţiede exterior [BHeuiHiîH pacnpeAejiHTejibHan yCTaHOBKa; installation de distribution pour extérieur; Freiluft-Schalianlage; switchboard plant for ihe exterior; külső kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie construită pentru a fi montată în aer liber. Uneori e protejată de un acoperiş sumar; alteori e complet neacope-rifă. Se foloseşte în locurile în cari terenul e ieftin, iar construcţia unei clădiri ar fi relativ scumpă. Prezintă desavantajul că frigul mare so-icitâ defavorabil uleiul disjonctoarelor şi al •transformatoarelor. Prezintă avantajul unei execuţii mai ieftine şi permite o privire generală mai bună, dar micşorează siguranţa instalaţiei (adică raportul dintre tensiunea de conturnare şi tensiunea nominală în serviciu), care trebue să fie de cca 3,3 pentru tensiuni nominale până la 10 kV, şi de cel puţin 2 pentru tensiuni mai înalte. 2. ~ de distribuţie de inferior [BHyTpeH-hhh pacnpeAejiHTejibHaa yCTaHOBKa; installation de distribution pour inférieur; Innenraum-Schalt-anlage; switchboard plant for ihe interior; belső kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribufie construită pentru a fi adăpostită într'o clădire. Cele mai multe instalafii de distribufie fac parte din această categorie. — a. ~ de distribufie cu simple bare colectoare [pacnpeAejiHTejibHafl yCTaHOBKa Ha npocTbix coeAHHHTejibHbix immax; installation de distribution a barres collectrices simples; Schaitanlage mit Einfachsammelschienensystem; single bus bar system switchboard plant; kapcsolóberendezés egyszerű gyüjtősinekkel]: Instalafie de distribufie la care fiecare disjonctor poate fi racordat la un singur sistem de bare colectoare. Prezintă desavantajul că orice deranjament sau reparafie reclamă întreruperea mai îndelungară a serviciului. Se foloseşte deci numai în instalafii cari nu reclamă serviciu continuu. 4. ~ de distribuţie cu duble bare colectoare [paenpeftejiHTejibHaH yCTaHOBKa Ha aboh-HblX COeAHHHTejIbHblX LQHHaX; installation de distribution a doubles barres collectrices; Schaltan-lagemit Doppelsammelschienensystem;double bus bar system switchboard plant; kapcsolóberendezés kétfős gyüjtősinekkel]: Instalafie de distribufie la care fiecare disjonctor poate fi racordat alternativ, prin secţionoare separate, la două sisteme de bare colectoare. Prezintă avantajul unei rezerve în caz de deranjamente şi reparaţii, astfel încât permite un serviciu continuu, sau aproape continuu, mărind siguranţa în serviciu. — Folosirea unui secţionor în serie, pe fiecare din barele unui sistem de simple bare colectoare, pentru a separa între ele anumite grupuri de linii de aducţie şi de plecare, nu poate constitui decât o înlocuire parţială a sistemului cu duble bare colectoare. Instalaţiile cari trebue să evite orice întrerupere a serviciului folosesc înire cele două sisteme de bare colectoare şi un disjonctor de cuplaj capabil să comute întreaga aducţie şi plecare a puterii de pe un sistem de bare colectoare pe celălalt. Dacă se defectează disjoncto-rul unei linii de plecare, bornele acestuia pot fi scurt-circuitafe, şi serviciul poaie fi reluat provizoriu, peste barele colectoare de serviciu, dis-jonctorul de cuplaj şi barele colectoare de rezervă. Dublul sistem de bare colectoare permile şi funcţionarea temporară cu sisteme de bare separate.— Pentru punerea în paralel, disjonctorul de cuplaj trebue racordat la dispozitivul de sincronizare. Disjonctorul de cuplaj permite şi micşorarea puterii de scurt-circuit penfru care trebue construite disjonctoarele liniilor de plecare: 252 Instalaţii de distribuţie de interior păr fi superioare de ceiule de instalafii de distribuţie: 1 —4) cu-barele colectoare în plan orizontal,"deasupra celulei (i)(^alaturi de ea (2), separate prin placă izolantă transversală orizontală (3), sau aproape orizontală şi recurbată în jos (4\, respectiv cu bare colectoare etajate (5); 6--Í4) părfi mijlocii de celule de instalafii de distribufie pentru dis-jonctoara pneumatice: fără placă izolantă de separafie a barelor colectoare (6,7,8) şi cu placa izolantă penfru duble bare colectoare (9), pentru disjonctor de cuplaj (10), pentru contacte separatoare în partea de jos (11), pentru transformatorul de măsură de tensiune al barelor colectoare (12), pentru disjoncfoare autopnsumatice (13, 14), cu schija sumară a disjonctoarelor pnaumatice (15) şi autopneumafice (16) folosite; 17) şi 18) scări mobile pentru accesul din coridorul de serviciu, la partea superioară a celulelor instalaţi ei de distribufie; 19 - * 24) părfi de jos pentru celulele de instalafi i de distribufie: cu secfionor şi fără perete de separafie de partea mijlocie (19), cu perete de separafie (20, 21, 22), cu bare auxiliare (23), şi cu bobină de reactanfă (24). 253 jumătate din puterea centralei alimentează un sistem de bare colectoare, şi jumătate, celălalt sistem; când se produce un scurt-circuit pe o linie de plecare, disjonctorul de cuplaj declanşează primul, fiindcă releul său electromagnetic e reglat pentru un timp de retardare mai scurt, împărţind astfel ansamblul în două sisteme deosebite şi micşorând puterea de scurt-circuit la jumătate, pentru ca apoi disjonctorul de linie să poată decupla fără a se depăşi puterea sa de rupere. î. Instalafie de distribuţie cu o singură tensiune [pacnpeflejiHTejibHaH ycTaHOBKa Ha oaho Ha--npfliKeHHe; installation de distribution a une seule tension; Schaltanlage für eine einzige Spannung; one tension switchboard piant; egyíeszüitségű kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie ale cărei bare colectoare sunt alimentate cu o singură tensiune, şi care distribue puterea sub o aceeaşi tensiune şi sub acelaşi sistem de tensiune deplecare. 2. ~ de distribuţie cu mai multe tensiuni [pacnpeAejiHTejibHan ycTaHOBKa Ha Hecrnnb-KO HanpHîKeHHH; installation de distribution â p!usieurstensions;Mehrspannungsschaltanlage; se-veral tensions switchboard plant; többfeszültségű kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie alimentată de obiceiu sub o singură tensiune, dar care distribue sub mai multe tensiuni, respectiv sub mai multe sisteme de tensiune. Dacă transportul se face printr'o singura transformare, se obţin sisteme de bare colectoare pentru două tensiuni^(de ex. pentru medie şi înaltă tensiune). Dacă se ridică tensiunea pentru întreaga putere transportată, fiecare generator formează de obiceiu, cu transformatorul său, o unitate. Transformatorul trebue proiectat numai pentru puterea generatorului, iar serviciile proprii se alimentează printr'un transformator scăzător de tensiune. Dacă se montează transformatoarele între barele colectoare şi liniile de plecare, fiecare din ele trebue proiectat pentru întreaga putere de vârf a liniei de plecare pe care o deserveşte. — Dacă tensiunile de transport sunt foarte înalte, e preferabil să se folosească direct tensiunea generatoarelor pentru serviciile proprii, cu un sistem de bare colectoare separate. Dacă trebue ca mai multe linii de distribuţie să fie cuplate simultan, acestea se racordează la bare colectoare auxiliare, cari se cuplează deodată la barele colectoare principale, printr'un disjonctor principal, j 3. ~ de distribuţie, blindată [pacripefte- JiHTejibHan őjiHHflHpoBaHHaH ycTaHOBKa; instal-ation de distribution blindée; gekapselte Schalt-anlage; enclosed switchboard plant; vértezett kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie ale cărei aparate, instrumente, secţionoare şi bare Sectoare sunt expuse, în serviciu, prafului şi umidităţii, şi deci se execută blindate. Practic, mai ales instalaţiile de joasă tensiune (din ateliere, etc.) se construesc ca instalaţii blindate; ele se mon- tează direct pe pereţii încăperilor în cari sunt folosite. 4. ~ de distribuţie, neblindaîă [pacnpeAe-jiHTejTbHan HeójiHHAHpoBaHHan ycTaHOBKa; installation de distribution non blindée; nichtgekap-selte Schaltanlage; non enclosed switchboard plant; nemvértezett kapcsolóberendezés]: Instalaţie de distribuţie ale cărei aparate, instrumente, seţionoare şi bare colectoare nu sunt (sau nu sunt toate) blindate. Cele mai multe instalaţii de distribuţie fac parte din această categorie. 5. ~ electrică de forfă [cHJlOBoe 3JieKTpH-necKoe oőöpyAOBaHHe; installation électrique de force; elektrische Kraftanlage; electric power plant; elektromos erőberendezés]: Uzină sau centrală electrică. V. sub Centraiă, şi sub Uzină. g. ~ electrică de încercare a contoarelor [ajieKTpHHecKafl ycTaHOBKa rjih HcnbiTaHHH CHeT^HKOB; installation électrique pour la vérifi-cation des compteurs; eléktrische Eichstation für Zăhler; counter calibrating electrical installation; j számlálóvizsgálati elektromos berendezés]. Elf.: Instalaţie pentru controlul şi etalonarea contoarelor. Ea trebue să aibă un sistem de măsurat timpul, circuite de tensiune şi de curent separate, şi următoarele caracteristice: reglabilitatea riguroasă a tensiunii, a curentului, a defazajului şi a frecvenţei, şi posibilitatea de a încărca un contor până la încărcarea maximă. 7. ~ electrică de siguranfă [3anacHoe 3JieK-TpHHeCKoe o6opy/ţOBaHHe; installation électrique de sűreté; elektrische Notanlage; electric safety plant; elektromos biztonsági berendezés]: Instalaţie electrică auxiliară, care foloseşte ca sursă de energie electrică o sursă diferită* de cea principală, pentru a putea menţine în funcţiune anumite maşini sau dispozitive la întreruperea sursei principale. Ea poate avea o baterie de acumulatoare, un grup electrogen propriu, etc. s. ~ electrică de transport [TpaHcnopTHoe sjieKTpHHecKoe oőopyAOBaHHe; installation électrique de transport; elektrische Kraftübertra-gungs-Anlage; electric transport plant; elektromos erőátviteli berendezés]: Ansamblu de aparate, instrumente, conducte şi accesorii cari servesc pentru transportul energiei în înaltă tensiune, dela locul de producere la centrele de distribuţie, într'o regiune de consum. V. şi sub Linie electrică, Reţea electrică. 9. ~ electrică de utilizare [oőopyAOBaHHe AJIH HCn0JIb30BaHHH 3JieKTpH^eCKOH SHeprHH; installation électrique d'utilisation; Anlage für elek-irische Betriebe; electric utilization plant; elektromos használati berendezés]: Ansamblu de aparate, maşini, instrumente şi accesorii cu ajutorul cărora se foloseşte energia electrică. Poate fi o instalaţie de forţă motoare, dacă transformă energia electrică în energie mecanică, instalaţie de iluminat, de tracţiune, de electrocomunicaţii, de electrometalurgie, de automobil, de avion, etc. Exemplu: 254 i. Instalaţie electrică de automobil [ajieK-TpH^ecKan pacnpeAejiHTejibHaa yCTaHOBKa ,ZţJIH aBTOMOŐHJieÖ; installation électrique d'auto-mobile; elektrische Ânalageeines Kraftfahrzeuges; electric installation of a motor-car; gépkocsi elektromos berendezés]. Elf.: Ansamblu instalafiei electrice montate pe un automobil (v. fig.). Se compune din surse de energie, conducte de legătură, aparate de utilizare şi de comandă. La instalaţia electrică se deosebesc: sistemul de aprin- Insfalaţie electrică de automobil. Í) far principal cu lumină de distanţă (fază mare) şi redusă (fază mică); 2) far de ceaţă (unele automobile au în plus şi două faruri de curbe şi un reflector); 2a) întreruptorul faruiui de ceaţă; 3) claxon; 3a) înfrerupfor pentru claxon; 3b) butonul claxonului; 4) semnalizator de direcţie (de viraj); 4a) comutator stânga-dreapta, pentru semnalizatoarele de viraj; 5) paleta şfergătorului de parbriz; 5a) ştergător de parbriz; 6)'lanternă (de parcare); 6a) întreruptorul lanternelor; 7) aprinzător de ţigări (brichetă electrică); 8) priză penfru lampa de mână; 8a) lampă de mână (portabilă); 9) lampă de control; 10) siguranţă; 11) cheie de contact; 12) lampă de tablou; 13) bobină de inducţie; 14) contacfor de demaraj; 15) demaror; 16) amper-metru; 17) plafonieră; 17a) întreruptorul plafonierei; 18) cap distribuitor (delco); 19) înfrerupfor penfru lanterna-spate; 20) înfrerupfor de lampă de sfop; 2/)lanfernă-spafe, cu lumină de poziţie, de stop, etc., monfate într'o cutie unică; 22) disjonctor- conjonctor; 23) dinam; 24) baterie de acumulatoare. dere a amestecului combustibil-aer (din motor), dispozitivul de pornire automată a motorului, farurile, lanternele, ştergătorul de parbriz, semnalizatoarele de direcfie, postul de radiorecepţie, etc. Când motorul e în repaus, o baterie de acu- mulatoare serveşte ca sursă de curent; când motorul este în mers, el antrenează un generalor electric de curent continuu, echipat cu un con-juctor-disjonctor (care stabileşte automat legăturile dintre generator, acumulator şi recepfoare, astfel încât, la o anumită turaţie a motorului, generatorul să alimenteze circuitul şi să încarce totodată şi acumulatorul ). Sistemul de aprindere cuprinde bobina de inducţie, capul distribuitor (v.), bujiile; la unele automobile, aprinderea se face printr'un magnetcu (v.); în acest caz, bobina de inducţie nu mai e necesară. La automobilele cari au şi instalaţie de radiorecepfie, instalaţia electrică (inclusiv conductoarele) trebue blindată prin învelişuri metalice continue, spre a evita producerea paraziţilor. Din punctul de vedere al scopului urmărit, se deosebesc: 2. ~ de curenfi slabi [oőopyflOBaHHe rjih CJiaóbix 3JieKTpHHeCKHX TOKOB; installation pour courants faibles; Schwachstromanlage; weak current plant; gyengeáramú berendezés]: Instalaţie electrică în care rolul principal îl au rapiditatea şi fidelitatea reproducerii de semnale şi impulsii de curent, folosită în telecomunicaţii, telecomenzi, telereglare, etc. 3. ~ de curenfi tari [Oőopy^OBaHHe flJiH CHJlbHblx SJieKTpHHecKHX TOKOB; installation pour courantsforts; Starkstromanlage; strong current plánt; erősáramú berendezés]: Instalaţie electrică în care rolul principal îl au producerea, transportul, distribuirea şi folosirea energiei electrice în condiţiuni economice şi tehnice cât mai avantajoase, folosită în uzine, linii de transport şi de distribufie, în instalaţii de forţă motoare, etc. — 4. Insfalafîe hidraulică [rH^paBjiHHecKoe 060-py/ţOBaHHe; instaliat/on hydraulique; Wasserkraft-Anlage; hydraulic plant; hidraulikus berendezés]. 1. Hidrof.: Instalaţie pentru folosirea energiei cinetice şi potenţiale a apei, prin transformarea ei în alte forme de energie, sau penfru amenajarea şi folosirea cursurilor de apă, fie pentru navigaţie, fie penfru producerea de energie hidraulică. — 2. Tehn.: Instalaţie care foloseşte un curent de apă. — Exemple: 5. ~ de rambleiaj hidraulic [yCTaHOBKa #jih THApaBJlHHecKOH 3aKJiaAKH; installation de rem-blayage hydraulique; Spülversatzanlage; hydraulic fiIling plánt; iszaptömedékelési berendezés]. Mine: Instalaţie de rambleiaj care foloseşte un curent de apă pentru transportul rambleului. Se compune din: moara de rambleu, dispozitivul de amestec al rambleului cu apă, conductele de rambleiere, galeriile de colectare a apelor, basi-nele de clarificare a apei şi staţiunea de pompe pentru evacuarea apelor (v. şi sub Rambleiaj hidraulic). 6. ~ de pompare [yCTaHOBKa ajih riepe-KaHHBaHHH BO^bT ; installation de pompage; Pumpenanlage; pumping plant; szivattyúberendezés]. Tehn.: Instalaţie pentru evacuarea, cu ajutorul pompelor, a apelor dintr'o regiune oare- 255 care* unde ele sunt în exces, pentru alimentarea cu apă a unei regiuni eic. î. Instalaţie hidroelectrică [rHApoaJieKTpn-qecKOe OÖOpyAOBaHHe; installation hydro-élec-trique; elektrische Wasserkraft-Anlge; hydro-elec-trical plant; villamos vízerőmű berendezés]. Tehn.; 1. Instalatie pentru transformarea energiei hidraulice în energie electrică. — 2. Instalatie pentru deplasat cantităfi mari de apă, folosind energie electrică. 2. Instalaţie pneumatică [nHeBMaTHHecKoe OőopyAOBaHHe; installation pneumatique; Luft* druck-Anlage; pneumatical plant; pneumatikus berendezés]. Tehn.: instalafie pentru absorbirea sau comprimarea aerului, sau pentru folosirea energiei cinetice şi potenfiale a aerului comprimat. Exemple: 3. ~ de comprimare a aerului [oőopyAOBa-HHe AJlfl C}KaTHfl B03Ayxa; installation de com-pression d'air; Prefjluftanlage; air compression plant; légsűritési berendezés]: Instalafie care cuprinde unul sau mai multe compresoare de aer, aparate de răcire a aerului comprimat, conducte de distribufie a aerului comprimat până la punctele de utilizare, cu organe de închidere şi de purjare, şi, eventual, colectoare, filtre, rezervoare de egalizare, etc. 4. ~ de frână pneumatică. V. sub Frână* 5. ~ de ram-bleiaj pneumatic [ycTaHOBKa AJia IIHeBMaTHHeCKOH saKJiaAKH; installation de remblayage pneumatique; Blasversatzan-lage; pneumatic fi11ing plant; pneumatikus tömedékelési berendezés]. Mine: Instalafie de rembleiaj care foloseşte un curent de aer sub presiune pentru transportul rambeului. Se compune din moara de rambleu, instalafia de transport a rambleului la maşina de rambleiat, maşina de rambleiat, compresorul şi conductele de rambleiere. (v. şi sub Rembeiaj pneumatic). 6. ~ pneumatică de transport [TpaHCnopTHO-nHeBMaTHnecKoe oőopyAOBaHHe; installation de transport pneumatique; Luftdruck-Förderanlage; pneumatic haulage plant, pneumatic conveying plant; szállítási légsüritéses berendezés]: instalafie în care se foloseşte aerul ca mijloc de transport prin conducte al materialelor pulverulente sau în granule. Antrenarea materialului în conducte se face prin absorpfie sau prin refulare, într’un curent de aer produs de o pompă sau de un compresor, cu depresiunea, respectiv cu presiunea de regim de 20* •• 40 cm coloană de mercur, sau într'un curent produs de un ventilator, cu presiunea de regim c'e 25• ■ - 30 mm coiosnă de apă. înstalajie stabi ă de comprimare a aerului. 1) compresor; 2) eleclromotor; 3) întinzăfor de curea; 4) conductă de aspirafie; 5) filtru de aer; 6) conductă de refulare; 7) rezervor de aer; 8) supapă de siguranfă; 9) conductă de distribufie a aerului comprimat; /0) separator de picături de epă. Instalafie pneumatică de transport, cu aspirafie. 1) pompă de aer; 2) sas de elevator pneumatic; 3) ecluză cu celule rotitoare; 4) filtru separator de praf; 5) trompă de as-pirafie; 6) conductă de aspirafie; 7) loc de absorpfie din vrac, din şlep, dela vapor; 8) loc de descărcare, — în instalafia cu aspirafie, o pompă centrifugă sau cu piston produce o depresiune într'o conductă cu ramificafii terminate cu trompe de absorpfie; pe conductă sunt intercalate: un filtru de aer sau un desprăfuitor cu ciclon şi, Ia punctul de descărcare, un sas de elevator pneumatic. Instala* fia se foloseşte de obiceiu la ab-sorpfia din mar multe locuri şi la descărcarea într'un singur loc. — în instalafia cu refulare, un compresor sau o pompă debitează în conductă aerul comprimat, care antrenează materialul introdus în conductă printr'un sas de elevator cu ecluză cu celule rotitoare; materialul e transportat de curentul de aer la punctele de descărcare, undesunt aşezateseparatoare. Instalafia e folosită la încărcarea dintr'un singur loc şi la descărcarea în mai multe locuri. Când transportul se face pe verticală, instalafia se numeşte e!e- Instalafie pneumatică de transport, cu refulare. 1) compresor rotativ; 2) punct de încărcare, cu ecluză cu celule rotitoare; 3) separator centrifug la punctul de descărcare; 4) conductă de transport cu aer comprimat. vator. — Pentru materiale cu greutate specifică mică se folosesc instalafii cu curent de aer de 256 presiune joasă, produs de ventilatoare centrifuge. instalaţia poate funcţiona cu absorpţie, cu refulare sau în sis- ; ■/ tem mixt, mai ales dacă materialul e potrivit (nu se fărâmă sau nu înfundă), şi permite trecerea lui prin ventilator; vitesa curentului de aer în conducte trebue să fie mai mare decât vitesa care asigură plutirea materialului în aer, Materialul se introduce Ecluză cu celule rotitoare pentru instalafii pneumatice de transport. Í) intrarea materialului în ecluză; 2) ieşirea din ecluză (intrarea în conducta de refulare); 3) îmbrăcăminte; 4) roată de angrenaj. în conductele de aspiraţie prin pâlnii, iar în conductele de refulare, cu ajulorul unei ecluze cu celule rotitoare (v.fig.)iSaucu aju- ' 1 ! torul unei pâlnii din •care e antrenat de o vână de aer comprimat (v. f.g.). î. Instalafie -termică [TepMH-qecKoe oőopy-jţOBaHne; installation thermique; Wărme-Anlage; ihermic plant, thermal plant; hőerőmű berendezés]. Tehn.: insta-Jaţie pentru producerea sau pentru folosirea căldurii. Exemple: instalaţia de căi dări de abur, instalaţia de încălzire, etc. Când în instalafie se urmăreşte producere de Prigorii, instalafia termică se numeşte instalafie trigorigenă. 2. Instalafie termoelectrică [TepM03Ji6KTpH-HeCKOe OÓopyAOBaHHe; installation thermoélec-trique; wărmeelektrische Anlage; thermoelectrical plant; villamos hőerőmű berendezés]. Tehn.: Instalafie pentru transformarea energiei interioare a unor combustibili în energie electrică, prin intermediul desvoltării şi al consumului de căldură. - Instalafiile folosite pentru asigurarea unor bune condiţiuni de vieaţă şi de lucru în încăperi de locuit, în săli de spectacol, etc., sau în locuri de muncă închise sau deschise sunt foarte numeroase: 3. Instalafie de aerisire. V. sub Aeraj şi sub instalaţie de ventilaţie. 4. ~ de climatizare. V. instalaţie de condiţionare a aerului. 5. ~ de condiţionare a aerului [oőopyAOBa-HHe AJlfl KOHAHIJHOHHpOBaHHH B03Ayxa; installation de conditionnement de I'air; Luftklima-tisierungsanlage; air conditioning plant; légkon-dicionálási berendezés]. Tehn.: Instalaţie folosită Pâlnii pentru introducerea materialului în conducta de transport pneumatice. I) pâlnie pentru o instalafie cu absorpfie; li) pâlnie pentru o instalafie cu refulare; 1) intrarea materialului; 2) aer de transport. pentru a realiza, în interiorul încăperilor unui imobil, o atmosferă cu temperatură, puritate şi umiditate favorabile sănătăţiişi confortului vieţuitoa-lor cărora le sunt destinate, sau favorabile unui anumit proces tehnologic (de ex. în anumite procese din industria textilă, din industria tutunului, etc.). Instalaţia de condiţionare a aerului e constituită dintr'o instalaţie de ventilaţie, cu prizele de aer, filtrul de aer şi conductele de aer proaspăt, de aerde repriză şi deaer condiţionat, comlpeta-tă cu una sa-u cu două baterii de condiţionare. Bateria de condiţionare cuprinde elementele constructive necesare: bateria de preîncălzire, de umidificare, separatorul de picături de apă, bateria de încălzire, ventilatorul, colectorul şi pompa de circulaţie pentru apa de răcire. Instalaţia poate fi folosită fie pentru încălzirea, fie pentru răcorirea încăperilor. încălzirea aerului se poate face cu abur, cu apă caldă sau, cu energie electrică (în aparatele mici pentru condiţionarea locală). Răcirea apei din camera de umidificare se poafe face cu ghiaţă (v. fig.), cu apă Instalafie de cond:ifionare cu aparat central (schemă). 1) aparat de condifionare; 2) încălzirea aerului; 3) ventilator; 4) conductă de aer condiţionat; 5) ventilator auxiliar;6) venli-lator pentru aerul folosit; 7) conductă de aer refulat în atmosferă; 8) conductă de aer proaspăt; 9) conductă de aer de recirgulafie; 10) grup frigori'gen; 11) răcitor pentru apa de . răcire din bateria de condifionare. din instalaţia localităţii sau cu ajutorul unei maşini frigorigene. Instalaţia de condiţionare poafe fi: lo- V Aparat local de condifionare cu răcire cu ghiafă. 1) intrarea aerului; 2) bloc de ghiafă; 3) separator de picături de apă; 4) clape de reglare; 5) aer de amestec; 6) ventilator antrenat elecfric; 7) ieşirea aerului condi-fionat; 8) electromotor; 9) pompă de circulafie. 257 cală şi cu aparate independente în fiecare încăpere; cu aparate montate în fiecare încăpere, dar cu încălzirea saü răcirea dela o instalatie centrală; cu baterie centrală de condifionare (de obiceiu automatizată) şi cu conducte de distribuire a aerului condiţionat şi de repriză (v. fig.). î. Instalaţie (interioară) de gaz [ra3opacnpe-iţejiHTejibHoe (BHyTpeHHee) oőopyAOBaHHe; installation intérieure de gaz; Gasinstallation; interior gas plant; gáz (belső) berendezés], Tehn.: Instalaţie pentru distribuit gaze combustibile în interiorul unui imobil, dela contorul întreprinderii distribuitoare până la punctele de întrebuinţare (arzătoare pentru cuptoare industriale, pentru focare casnice, încălzitoare de apă, corpuri de iluminat, etc.). De obiceiu instalafia se execută cu ievi negre de of fel sau cu ţevi de cupru, instalate aparent (peste tencuială), cu manşoane protectoare la trecerile prin ziduri şi cu un înveliş protector la trecerea prin încăperile cu vapori sau cu gaze corozive. în porţiuni scurte de conductă îhgropata se foloseşte şi plumbul. în instalaţiile pentru gazul metan sau de iluminat, ţevile se montează cu pantă spre încăperile mai calde; în punctele cele mai joase se montează sifoane sau vase péhtru apa de condensare. 2. ~ de iluminat [oőopyAOBaHHe AJifl ocBe-liţeHHfl; installation d'illumination; Beleuchtungs-ániage; illumination plant; világitó berendezés]: Ansamblu de maşini, aparate şi anexe, destinat iluminatului. V. şi sub Iluminat. a. ~ de încălzit [oőopyAOBaHHe a^h oto-ilJieHHH; installation de chauffage; Heizungsan-lâge; heating plant; fűtési berendezés], Tehn.) Ansamblu de maşini, aparate, conducte şi anexe, folosit pentru încălzirea încăperilor. Instalaţia poate fi locală sau centrală. V. sub încălzire. 4. ~ de răcorire [oőopyAOBaHHe rjih oxjia-JKAeHHH; installation de réfrigération; Kühlanlage; refrigerating plant, cooling plant; hűtő berendezés]. Tehn.: Ansamblu de maşini, aparate, conducte şi anexe, folosit pentru răcirea atmosferei încăperilor de locuit sau de lucru. O instalafie simplă e constituită din canale prin cari aerul răcit în timpul nopţii, în subsolurile reci, este împins de ventilatoare în încăperile cari trebue răcorite, astfel încât răcesc perefii încăperilor. — Ră-corirea se poate realiza folosind corpuri de răcire asemănătoare cu radiatoarele folosite în încălzirile centrale, prin cari circulă un agent frigo-rifer răcit de maşini frigorigene. Instalaţia prezintă desavantajul că nu usucă suficient atmosfera din încăperi, şi că pe corpurile de răcire se depune în picături apă de condensare. — Instalafia de răcorire, completată cu uscarea sau cu umezirea aerului, constitue o instalafie de condifionare a aerului. 5. ~ de ventilafie [oőopyAOBaHHe ajih BeH-THJIHIJHH; installation de ventilation; Lüftungsan-lage; ventilation plant; szellőzési berendezés]. Tehn.: Ansamblu de maşini, aparate şi conducte, montate într'o construcfie (imobil de locuit, fa- brică, navă, etc.), mină, etc., pentru aerisirea lor artificială. O instalaţie simplă e constituită din canale de aerisire verticale, cu guri de absorpfie în încăperile imobilului, şi prelungite până la acoperiş; aerul intră în încăperi prin infiltraţie prin porii pereţilor, prin intersti.iile dela uşi şi ferestre, etc. Curentul de aer e produs de tirajul dat de diferenţa de temperatură d ntre aerul din încăpere şi ce! din atmosfera exterioară; pentru mărirea tirajului prin acţiunea vântului, se instalează căciuli apărătoare la capătul superior al canalelor. — Sistemul de ventilaţie prin tiraj mărit, prin încălzirea fie a aerului absorbit, fie a aerului evacuat, se foloseşte rar. — Sistemul folosit cel mai des este instalaţia de ventilaţie cu ajutorul ventilatoarelor montate pe conductele pentru aerul absorbit sau pentru aerul refulat, sau şi laabsorpţieşi la refulare, şi antrenate de obiceiu de un electromotor. în instalaţii mari, aerul e absorbit prin guri de ab-sorpţie, din locuri ferite de vânt, de praf, fum, mirosuri neplăcute, etc.; aerul e trecut prin filtre pentru desprăfuire şi apoi e amestecat uneori cu aerul de recirculaţie. în canale, aerul are vitesa de 2"-5 m/s; în canalele inaccesibile pentru curăţire, vitesa aerului se măreşte, pentru a împiedeca depunerea prafului. — Instalaţia de ventilaţie poate lucra permanent sau intermitent, după condiţiunile atmosferei din încăperi. Instalaţia de ventilaţie poate fi combinată cu umezirea, cu uscarea, cu răcirea sau încălzirea aerului, constituind, în acest caz, o instalaţie de condiţionare. 6. ~ electrică. V. sub Instalaţie electrică interioară. 7. ~ frigorigenă centrală [iţeHTpaJibHan pa-cnpeAejiHTejibHan ycTaHOBKa ajih x0Ji0AHJib-HHKOB; installation frigorigene centrale; Zen-tralkühlanlage; central refrigerating plant; központi hűtő berendezés], Tehn.: Instalaţie frigorigenă (v. Frigorigenă, instalaţie ~) într'un imobil, constituită dintr'o maşină frigorigenă şi mai multe camere sau dulapuri frigorifere, situate în diferite puncte ale imobilului şi legate la maşina frigorigenă prin conducte pentru agentul frigorifer lichid şi pentru agentul frigorifer gazos. s. ~ sanitară [caHHTapHoe oőopyAOBaHHe; installation sanitaire; hygienische Anlage; sanitary installation; egészségügyi berendezés]. Insf. san.: Ansamblul conductelor, aparatelor, construcţiilor şi anexelor din interiorul unei clădiri sau al unui grup de clădiri, destinate alimentării cu apă potabilă, cu apă rece şi caldă, şi evacuării apelor uzate, a apelor industriale, a apelor de ploaie şi a celor provenite din zăpada topită, ca şi a dejecţiilor. Conductele şi anexele lor, folosite în instalaţia sanitară, sunt: ţevi de oţel (galvanizate) cu fitinguri şi robinete, şi ţevi de plumb, de presiune, pentru apă rece şi caldă; burlane şi jghia-buri de tablă galvanizata sau arămită pentru apele de ploaie; tuburi de fontă cu piese fasonate pentru colectarea apelor de scurgere din interiorul imobilului şi dela burlane; tuburi de bazalt sau de 17 258 befon pentru canalizarea subterană. — Aparatele folosite de obiceiu sunt: cuveta şi spălătorul de bucătărie (de fontă smălfuită) cu robinetul de apă; lavoarul de faianţă; cada de baie (de fontă smăi-fuită, defaianfă, gresie ceramică, beton, lemn, etc.), cu anexele ei; pisoarul şi closetul, cu sau fără rezervor de spălare cu plutitor; bideul; duşul, etc. Construcţiile folosite sunt: gura de scurgere interioară, construită ca şi gura de stradă (v.), pentru colectarea apelor; haznaua, căminul de vizitare, racordul, etc. Piesele anexe folosite de obiceiu în instalafii sunt: sifonul, piesele de curăţire a conductelor, separatorul de grăsimi, separatorul de benzină, etc. Instalaţia sanitară cuprinde, de obiceiu, alimentarea cu apă rece ,şi cu apă Instalaţie sanitară (schema legării unui closet), a) rezervor de spălare; b) coloană verticală de scurgere; c) closet; d) coi de legătură; e) tub cu ramificaţie; f) cot cu picior; g) coloană înclinată, principală, cu piesă de curăţire; h) capac de curăţire; i) alimentarea cu apă a rezervorului; k) conductă de spălare, de plumb. caldă, şi instalafia de canalizare. î. Instalafie de alimentare cuapărece [pacnpe-flejmTejibHaH ycTaHOBK-a #jih CHaŐHíeHHH xo- JlOAHOH BOflOH; installation d'alimentation d'eau froide; Kaltwasserinstaflation; cold water supply plant; hidegvizellátási berendezés]. Inst. sari.: Instalafie care cuprinde conductele de apă, din feavă de ofel galvanizată, în interiorul unei clădiri sau al unui grup de clădiri. De obiceiu alimentarea se face prin racord la reţeaua locaiităfii, şi e constituită dintr'o conductă principală începând dela contorul de apă (instalat în subsol, într'un cămin sau într'o cameră zidită în pământ), dintr'o rejea de conducte principale de distribuţie în subsol, şi din coloane suitoare la cari sunt legate punctele de consum (ca băi, lavoare, cu-vete, spălătoare, etc.). Pe coloane sunt montate robinete de trecere pentru izolarea lor în vederea reparaţiilor. Uneori se instalează un contor în fiecare apartament. în clădiri înalte, în cari presiunea reţelei e insuficientă pentru a deservi pe consumatorii dela etajele superioare, se intercalează între contor şi instalaţia interioară un hidrofor (v.), care este alimentat fie direct din reţea, fie dintr'un rezervor intermediar. — în imobilele mari se instalează, de obiceiu, o refea independentă, cu coloane de diametru mare, pentru alimentarea gurilor de incendiu. — instalafia cu sursă proprie foloseşte apa dintr'un izvor sau dintr'un puf. La sursă se instalează o pompa de mână, sau o pompă — de obiceiu centrifugă — acţionată de un motor electric sau cu ardere internă, care împinge apa într'un rezervor înalt, sau un hidrofor cu rezervor de presiune. Dela rezervorul înalt sau dela rezervorul de presiune, apa e distribuită la locurile de consum. 2. ~ de apă caldă [pacnpeAejiHTejibHan yCTaHOBKa rjih CHaőmeHHH ropaneH bo^oh; installation d'eau chaude; Heifjwasserinstallation;; warm water supply plánt; melegvizellátási berendezés]. Inst. san.: Instalaţie care cuprinde un încălzitor de apă şi conductele de distribuire a apei calde la punctele de consum: băi, lavoare, duşuri, cuvete sau spălătoare de bucătărie, etc, încălzitorul de apă poate fi un boiler cu serpentină sau cu manta dublă, un încălzitor electric cu acumulare, sau un încălzitor de apă cu gaze. La punctele de alimentare se găsesc fie robinete simple, fie baterii de amestec pentru apă caldă şi apă rece. Conductele de apă caldă se instalează de obiceiu astfel, încât conductele de întoarcere să asigure o circulaţie prin termosifon între punctele de alimentare şi boiler. 3. ~ (interioară) de canalizare [KaHaJiH3a-iţHOHHan (BHyTpeHHflfl) pacnpe^ejiHTejibHas: yCTaHOBKa; installation intérieure de canalisation; innere Kanalisationsanlage; inner canalisation plant;, belső csatornázási berendezés]. Inst. san.: Instalaţie care cuprinde conductele necesare pentru colectarea şi evacuarea, din interiorul unei clădirir a apelor uzate, a apelor provenite din topirea zăpezii, a apelor de ploaie, a celor industriale şi’ a dejecţiilor. Instalaţia poate fi cu evacuare în reţeaua publică de canalizare, sau cu sistem propriu de evacuare. în instalaţia cu evacuare în reţeaua publică se pot trimite fie toate apele la canalul colector (sistemul „tot la canal"), fie apele murdare la canal, iar apele de ploaie şi cele provenite din topirea zăpezii — prin rigole sau şanţuri — la o apă curgătoare sau stătătoare (sistemul mixt). în instalaţie, punctele de pornire sunt ieşirile din aparatele sanitare, cari sunt racordate prin sifoane la ramificaţii inclinate ale coloanelor coborîtoare verticale. Coloanele verticale sunt reunite, prin coloane principale inclinate, la hazna, la cămine de limpezire sau direct la racordul la canalizarea orăşenească. Conductele din interiorul clădirii sunt de fontă; cele din exterior, de fontă, de bazalt artificial sau de beton (tuburi comerciale). Instalaţia de canalizare cuprinde şi piese de curăfire şi coloane de ventilafie, cari prelungesc coloanele coborîtoare până deasupra acoperişului. 4. Instalator [MOHTep; installateur; Installateur; fitter; szerelő]. Tehn.: 1. Lucrător calificat care montează conducte şi aparate într'o instalafie. După felul instalaţiei, el poate fi instalator de apă? de gaze, de canal, de calorifere, sau electrician. — 2. în sens restrâns: Lucrător care montează sau repară conducte şi aparate în instalaţii teh» nico-sanitare. 25? 1. Instantaneu [MrHOlSeHHbiH; instantané; momentan; insfantaneous; pillanatnyi]: Calitatea unei mărimi de a se referi la un anumit moment sau de a fi definită pentru un anumit moment al timpului. 2. Instantaneu [MOMeHTaJibHbiH; instantané; Momentaufnahme;snapshot; pillanatfelvétel]. Foto.: Fotografie obfinută prin expunerea clişeului un timp foarte scurt (o fracjiune de secundă). Fotografia instantanee este folosită când obiectul de fotografiat este mobil, sau când camera fotografică este în mişcare (de ex. în fotografia aeriană). 3. Instrucţiune tehnică [TexHHHecKoe yna-şaHHe; instruction technique; technische Vor-schrift, Gebrauchsanweisung; technical instructions; technikai előírás]: Document tehnic care cuprinde descrierea tehnică a unei maşini, a unui instrument, 'dispozitiv, fabricat, etc., însoţită de fotografii, schite, planuri sau figuri, şi de indicafii privitoare la manipularea, folosirea şi întreţinerea lor. 4. Instrument [npHŐopbi; instrument, appareil; Instrument, Gerăt; instrument; műszer]. Tehn., Fiz., Chim.: 1. Sistem de corpuri, cel puţin în parte solide şi cu mobilitate mutuală, folosit în vederea observării, a măsurării sau a controlului mărimilor de stare fizicochimică sau a mărimilor de stare globală ale unui sistem fizic, deduse din cele de stare. Exemple: orologiul, vitesometrul, fre-cvenfmetrul, venturimetrul, termometrul, calorime-trul, instrumentele electrice de măsură (ca amper-metrul, voltmetrul, wattmetrul, fazmetrul), instrumentele fotometrice de măsură (ca luxmetrul), etc. — 2. Corpuri fără mobilitate mutuală, dar gradate, cari servesc pentru.măsurători geometrice, ca metrul, raportorul, etc. (accepţiune specială a termenului).— După cum servesc pentru control, sau pentru observare sau măsurare, se deosebesc: 5. Instrument de control [KOHTpojibHbifi npHŐop; appareil de contróle; Kontrol lapparat; check-ing apparatus, control instrument; ellenőrző műszer]. Tehn., Fiz., Chim,: Instrument care reglează automat un parametru variabil într'un proces tennie sau într'o experienţă de laborator (de ex. temperatura, debitul). Cuprinde un mecanism sensibil, un mecanism regulator (clapetă, supapă, reostat, etc.) şi un releu (electric, cu aer comprimat, etc.). Parametrul controlat poate fi debitul unui fluid, intensitatea unui curent electric, etc. 6. Instrument de măsură [H3MepHTeJibHbiH npHŐop; instrument de mesure; Mefynstrument; measuring instrument; mérőműszer]. Tehn., Fiz., Chim.: Instrument care măsoară valoarea unei mărimi de stare a unui sistem fizicochimic sau tehnic, ca temperatura, presiunea, debitul, tensiunea electrică dintre două puncte, iluminaţia, etc. — •După natura acţiunilor sub influenfa cărora lucrează, instrumentele de măsură se grupează în instrumente mecanice, termice, electrice, magnetice, etc. — Uneori, instrumentele se grupează după natura mărimilor pe cari le măsoară, şi anume în acustice, electrice, magnetice, mecanice, optice şi termice. Astfel, voltmetrul este un instrument electric, fiindcă măsoară o mărime electrica, şi anume tensiunea electrică; el este un instrument electrostatic, dacă o măsoară sub acţiunea forţelor electrostatice, sau electromagnetic, dacă o măsoară sub acţiunea unor forte electromagnetice, etc. — După felul în care instrumentele de măsură precizează valoarea mărimii măsurate, se deosebesc: 7. Instrument de măsură indicator [yKa3a-TejlbHbiH H3MepHTeJifcHbiH npHŐop; instrument de mesure indicateur; anzeigendes Mefynstru-ment; indicator measuring instrument; jelző mérőműszer]: 1. Instrument care indică valoarea actuală a mărimii măsurate, prin coincidenta unui sistem indicator (ac, spot, etc.) cu o anumită diviziune a unei scări. — 2. Instrument care indică numai faptul că valoarea unei mărimi e diferită de zero şi, uneori, sensul ei. Sin. Indicator. 8. ~ de măsură înregistrator [caMOnHHiyiijHH H3MepHTeJibHbiH npHŐop; instrument de mesure enregistreur; registrierendes Metynstrument; re-gistering measuring instrument; bejegyző mérőműszer]: Instrument de măsură care înscrie valorile succesive ale mărimii măsurate, trasând, de obiceiu pe o bandă sau pe o filă de hârtie gradată, o curbă a mersului în timp al valorii mărimii măsurate. 9. ~ de măsură integrator [npnőop-HHTerpa-TOp; instrument intégrateur; Zăhlgerăt; integrating instrument; integráló műszer]: Instrument care integrează pe un anumit timp mărimea măsurată, indicând sau înregistrând integrala ei de timp. Sin. Contor. — Instrumentele de măsură indicatoare se împart cum urmează: 10. ~ de măsură cu ac [H3MepHTejibHbiH npHŐop CO CTpeJlKOH; instrument de mesure a aiguil-le; Zeigermefjinstrument; measuring instrument with pointer; mutató mérőműszer] : Instrument de măsură ale cărui indicajii sunt date de un ac indicator care se deplasează în fata unei scări divizate. 11. ~ de măsură cu oglindă [H3MepHTejibHbiH npHŐop C 3epKaJlOM; instrument de mesure â miroir; Spiegelmefjinstrument; measuring instrument with mirror; tükrös mérőműszer]: Instrument de măsură ale cărui indicaţii sunt date de deplasarea unui fascicul de raze de lumină reflectat de o oglindă. Sin. Instrument de măsură cu spot. 12. ~ de măsură cu spot [H3MepHTejibHbiH npnőop co CBeTOBbiM yna3aTejieM; instrument de mesure â spot de lumiére; Lichtzeigermefyn-strument; measuring instrument with light spot; fénymutatásos mérőműszer]. V. Instrument de măsură cu oglindă. — După raportul dintre indicaţiile scării unui instrument de măsură şi valorile mărimilor de măsurat, se deosebesc: îs. ~ de măsură cu citire directă [H3MepH-TejibHbiH npnőop c npHMbiM OTcneTOM; instrument de mesure a lecture directe; Mefynstrument mit unmittelbarer Ablesung; direct reading mea- 17* 260 suring instrument; közvetlen olvasású mérőműszer]: Instrument de măsură care dă, prin simplă citire, valoarea mărimii de măsurat sau o valoare proporţională cu ea. î. Instrument de măsura cu indicaţie indirectă [H3MepHTejibHbiH npnőop c KOCBeHHbiM yKa3a-TejieM; instrument de mesure a indication indirecte; mittelbar anzeigendes Mefynstrument; indirect indicating measuring instrument; közvetett olvasásű mérőműszer]: instrument de măsură a cărui indicaţie trebue transformată prin calcul spre a obţine valoarea mărimii măsurate. •2. ~ de zero [HyjieBOH npHŐop; instrument de zéró; Nullinstrument; zero instrument; nulla műszer]. Fiz.: Instrument de măsură în care determinareavalorii unei mărimi se face prin „echilibrarea" mărimii de măsurat printr'o mărime variabilă şi de aceeaşi natură, a cărei valoare este schimbată până ce un ac, o bandă sau un spot luminos mobil revin la o anumită poziţie însemnată cu un indice pe cadranul instrumentului.'— După natura mărimilor pe cari le măsoară, se deosebesc: 3. Instrument acustic [aKKycTHHecKHH npH-6op; instrument acoustique; akustisches Gerât; acoustical instrument; akusztikus műszer]. Fiz., Acuşi,: 1. Instrument folosit pentru observarea sau măsurarea unei mărimi acustice. — 2. Instrument folosit pentru observarea sau determinarea valorii unei mărimi fizice prin intermediul unui fenomen acustic. Pentru măsurarea frecvenţei sunetului se folosesc fie sirena (v.), fie instrumente înregistratoare, cari înregistrează direct frecvenţa unei părţi mobile a instrumentului, pusă în mişcare de unda sonoră a cărei frecvenţă se măsoară. Intensitatea sunetului şi energia sonoră se măsoară prin măsurarea fie a presiunii sonore, fie a vitesei de deplasare, în jurul poziţiei lor de echilibru, a particulelor mediului în care se propagă sunetul, sau a amplitudinii acestei deplasări. Presiunea sonoră se măsoară cu un microfon (v.), cu pistofonul (v.) sau cu termofonul (v.); vitesa de deplasare a particulelor se măsoară cu discul Rayleigh (v. Rayleigh, disc ~), iar amplitudinea acestei deplasări, cu catodofonul (v.). Timbrul sunetului se obţine prin analiză sonoră, fie cu un analizor de sunet sub forma unui spectroscop acustic (v.)f fie printr'un grup de rezonatoare (v. Rezonator acustic). Vitesa de propagare a sunetului se măsoară cu ajutorul interferometrului sonor (v.) sau al tubului Kundt (v.). 4. Instrument electric [sjieKTpH^ecKHH npti-6op; instrument électrique; elektrisches Instrument; electric instrument; elektromos műszer]. Eli.: 1. Instrument care serveşte pentru măsurarea sau controlul unei mărimi electrice. După feiul mărimii măsurate, instrumentele electrice se numesc: am-permetru (v.), dacă măsoară intensitatea curentului electric; capacimetru, dacă măsoară capacitatea electrică; coulombmetru, dacă măsoară sarcina electrică ; contor (v.), dacă măsoară energia electrică; electrometru (v.), dacă măsoară tensiunea electrică sub acţiunea forţelor electrice; fazmetru (v.), dacă măsoară defazajul dintre două mărimi electrice alternative (de ex. defazajul dintre o tensiune şi un curent); frecvenţmetru (v.)f dacă măsoară frecvenţa unei mărimi electrice periodice; galvanometru (v.), dacă este sensibil şi măsoară intensităţile de curent foarte slab sau, în construcţie specială, integrala de timp a curentului electric (sarcina electrică trecută printr'o secţiune); ohmmetru (v.), dacă măsoară rezistenţa electrică; undametru (v.), dacă măsoară lungimea de undă a unei unde electromagnetice; varmetru (v,), dacă măsoară puterea reactivă; voltmetru (v.), dacă măsoară tensiunea electrică sau tensiunea electromotoare; wattmetru (v.), dacă măsoară puterea activă. — 2. Instrument al cărui mecanism de măsură lucrează sub acţiuni electrice. — După felul mecanismelor lor de măsură, se deosebesc următoarele feluri de instrumente electrice de măsură: 5. ~ de măsură cu cadru mobil [ajieKTpH-qeCKHH H3MepHTeJlb-HbiH npHŐop c noA-BH>KHOH paMKOH; instrument de mesure â cadre mobile; Drehspul-mefynstrument; moving coil measuring instrument; forgótekercses mérőműszer]: 1. Instrument de măsură cu mecanism, care funcţionează sub influenţa acţiunilor pon-deromotoare dintre un magnet fix şi curentul electric care trece printr'o bobină în formă de cadru mobil, asupra căruia un resort exercită un cuplu antagonista — 2. Instrument de măsură cu mecanism a cărui parte mobilă e constituită de o înfăşurare în formă de cadru. 6. ~ de măsură cu câmp magnetic învârtitor [H3MepHTeJIbHbIH 3JieKTpHHeCKHH IipHŐOp C BpanţaiomHMCH MarHHTHbiM nojieM; instrument de mesure a champ magnétiquetournant; Drehfeld-mef^instrument, Mefynstrument mit magnetischem Drehfeld; rotating field measuring instrument; forgó mágneses mezői mérőműszer]: Instrument de măsură cu inducţie, al cărui sistem fix inductor produce câmpuri magnetice alternative defazate în timp şi în spaţiu, dând un câmp magnetic rezultant învârtitor, care exercită acţiuni asupra e-chipajului mobil al instrumentului. V. şi sub Instrument de măsură cu inducţie. 7. /v de măsură cu dilatafie termică [ajieKTpH-necKHH H3MepHTejibHbifi npHŐop c TepMH-necKHM pacniHpeHHeM; instrument de mesure â dilatation thermique ; Mefynstrument mit Wârme-ausdehnung; thermal dilatation measuring instru- Mecanism cu cadru mobil, a) magnet permanent; b) polul magnetului permanent; c) cilindru de fier; d) bobină mobilă; e) resort pentru cuplul antagonist; f) ac indicator. 261 Mecanism cu fir cald. a) fir prin care trece curentul (filament); b) sârmă pentru multiplicarea săgeţii filamentului; c) resort antagonist; d) disc de amor-tisare; e) magnet permanent; f) ac indicator; g) şurub pentru aducerea acului în pozifia zero. ment; hőtágulási mérőműszer]. V. Instrument de măsură cu fir cald. î. Instrument de măsură cu fier moale [3JieK-TpOMarHHTHblfi H3M6pHTeJlbHbiH npnőop; instrument de mesure â fer mou; Weicheisenme^- • instrument; soft iron measuring instrument; lágyvasas mérőműszer]. V. Instrument de măsură electromagnetic. 2. ~ de măsură cu fir cald [sJieK-TpHHeCKHH H3M6-pHTGJlbHblH npHÓOp c ropn^HM npOBO-AOM; instrument de mesure â fiLchaud; Hitzdrahtmefynstru-ment; hot wire measuring instrument; hődrótos mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism electrotermic, care foloseşte dilatafia termică a unui fir, produsă de efectul Joule al unui curent electric care trece prin el (v. fig.)- Sin. Instrument de măsură cu dila-tafie termică. 8. ~ de măsură cu inducţie [hhjţyKiţHOHHbm 3JieKTpHHecKHH H3MepHrreJibHbiH npnőop; instrument de mesure â induction; Induktions-mefynstrument; induction measuring instrument; indukciós mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care funcţionează sub influenfa acţiunilor ponderomotoare dintre circuite fixe inductoare şi piese mobile induse. Mecanismele de inducţie pot fi cu ecran electro-dinamic sau cu câmp magnetic învârtitor (v. fig.). 4. ~ de măsură cu magnet mobil [ajieKTpn-HeCH HH3MepHTejIbHbIH IipHŐOp C nOABH>K-HbiM MarHHTOM; instrument de mesure â aimant mobile; Drehmagnetmefynstrument; moving magnet measuring instrument; mozgó mágneses mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care funcţionează sub influenta acţiunilor ponderomotoare dintre curentul electric care trece printr'un circuit fix, şi un sistem de magneţi mobili. 5. ~ de măsură cu rezonanţa mecanică [3JieK-TpfmeCKHH H3MepHT6JIbHbIH nptîOOp C Mexa-HFîqecKHM pe30HaHC0M; instrument de mesure â Mecanism cu inducţie cu câmp învârtitor. >4) disc de aluminiu; P) inel magnetic; J) polii excitati de un curent; Sj) şi S2) polii excitaţi de celălalt curent. résonance mécanique; Me^instrument mit mechani-scher Resonanz; measuring instrument with mecha-nical resonance; mechanikai rezo-nanciás mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care intră în rezonanţă mecanică la frecvenţa mărimii de măsurat. — Instrumen- . , i ,~ Mecanism cu rezonanta mecanica, tele cu rezonanţa mecanică se folo- a e'-'-m3gnef;b)bcb,na,Cl)Ş.C2) , rânduri de lame cu diferite frecvente sesc adesea ca frecventmetre; în proprii, acest caz, lamele de rezonanţă sunt feromagne-tice şi sunt atrase de un electromagnet dispus în faţa corpurilor lor (v. fig.). «. ~ de măsură cu termocuplu [3JiéKTpn-qeCKHH H3MepHTeJlbHbIîi npHŐop C TepMO-napoft; instrument de mesure â thermocouple; Thermokreuz-Mefynstrument; thermo-couple measuring instrument; termoelemes mérőműszer]. V. Instrument de măsură termoelectric. 7. ~ de măsură dinamometric [ajiGKTpHHec-KHH, AHHaMOMeTpHHeCKHH H3MepHTejlbHbIH npnőop; instrument de mesure dynamométrique; dynamometrisches Mefynstrument; dynamometric measuring instrument; dinamómétrikus mérőműszer]. V. Instrument de măsură electrodinamic. 8. ~ de măsură electrodinamic [3JieKTpo-AHHaMHHecKHH H3MepHTeJlbHbin npnőop; instrument de mesure électrodynamique; elektro-dynamisches Mefynstrument; electrodynamic measuring instrument; elektrodynamikus mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care funcţionează sub influenţa acţiunilor ponderomotoa- Mecanism electrodinamic fără fier. a) bobină fixă; b) bobină mobilă; c) ac indicator; d) cutie de amortisare. Mecanism electrodinamic, cu circuit magnetic de fier. >4) cilindru pii n; B) inel de fier; C) bobină fixă despărjită în partea frontală în două semicercuri Cj şi Coi D) bobină-cadru. re cari se exercită între curenţi electrici, cari trec în parte prin înfăşurări fixe şi în parte prin în- 262 Mecanism cu fier moale sau electromagnetic, a) bobină cilindrică fixă; b)seg-menf fix; c) segment mobil; d) resort pentru cuplul antagonist; e) ac indicator; f) cutie pentru amortisare. faşurări mobile. Mecanismele electrodinamice pot fi fără fier (v. fig. 1) sau cu circuit magnetic de fier (v. fig. 2). Sin. Instrument de măsură dina-mometric. 1. Instrument de măsură electromagnetic [sjieK-TpoMarHHTHbiH H3MepHTejibHbifí npHŐop; instrument de mesure élec-trornagnétique; elektro-magnetisches Mefjinstru-ment; electromagnetic measuring instrument; elektromágneses mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care funcţionează sub influenţa acţiunilor pondero-motoare dintre curenţii electrici şi corpurile feromagnetice, sau dintre două corpuri feromagnetice introduse în câmpul magnetic al curentului electric dintr'un circuit fix (v. fig.)- Sin. Instrument de măsură cu fier moale. 2. ~ de măsură electrostatic [sjieKTpo-CTaTH^eCKHH H3Me-pHTGJIbHblH npHŐOp; instrument de mesure électrostatique; elektrosta-tisches Mefjinstrument; electrostatic measuring instrument; elektrosztatikus mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care funcţionează sub influenţa acţiunilor ponderomotoare electrostatice, dinire o armatură fixă şi una mobilă. s. ~ de măsură electrotermic [3JieK-TpOTepMH^eCKHH H3MepHTejlbHbIH npHŐop; instrument de mesure électro-thermique; elektro-thermisches Mefyn-strument; electro-thermic measuring instrument; elektromosáram-hőhatási mérőműszer] : Instrument de măsură al cărui mecanism lucrează prin căldura des-voltată prin efect Joule de unul sau de mai mulţi curenţi electrici. Când se foloseşte dilataţia termică a efectului Joule, instrumentul se numeşte cu dilataţie sau cu fir cald, iar când se foloseşte variaţia de rezistenţă a unui conductor încălzit prin efectul Joule al curentului electric care trece prin el, instrumentul se numeşte electrotermic cu rezistenţă. Mecanism electrostatic, a) armatură fixă; b) armatură mobilă; c) ac indicator; d) disc de amortisare; e) magnet permanent. 4. ~ de măsură ferodinamic[3JieKTpHHecKHH, (JpeppOAHHaMHHeCKHH H3MepHTejIbHbIH npHŐop; instrument de mesure ferrodynamique; ferro-dynamisches Mef3instrument; ferrodynamic measuring instrument; ferrodinamikus mérőműszer]: Instrument de măsură electrodinamic, cu circuit magnetic de fier, care serveşte pentru a întări acţiunile ponderomotoare electrodinamice. V. şi sub Instrument de măsură electrodinamic. 5. ~ de măsură termic [3JieKTpHţiecKHH, TepMHHeCKHH H3MepHTeJIbHbiH npHŐop; instrument de mesure thermique; thermisches Mefj-instrument; thermic measuring instrument; hőhatási mérőműszer]: Sin. (în parte) Instrument de măsură electrotermic (v.). e. ~ de măsură fermionic [îepMOHOHHbifi, BjieKTpH^ecKHH H3MepHTejiHbiit npHŐop; in-strumentde mesure thermioniquejelektronenrőhren-Mefynstrument, Röhrenmefynstrument; thermionic measuring instrument; termoionikus mérőműszer]: Instrument de măsură care foloseşte ca element esenţial tuburi termionice. Exemplu: Voltmetrul electronic (v.).— 7. ~ de măsură termoelectric [TepM03JieK-TpHHGCKHÖ H3MepHTeJIbHbIH npHŐOp; instrument de mesure thermoélectrique; thermoelek-trisches Mefynstrument; thermoelectric measuring instrument; termoelemes mérőműszer]: Instrument de măsură cu mecanism care lucrează prin încălzirea unui cuplu termoelectric, produsă când acesta e parcurs de un curent electric. Sin, Instrument de măsură cu termocuplu. După locul unde sunt destinate să fie folosite, se deosebesc următoarele feluri de instrumente electrice de măsură: 8. ~ de măsură de pupitru de comandă [HSMepHTejibHbiH npHŐop pacnpe^ejiHTejib-Horo nyjibTa; instrument de mesure de pupitre de commande; Schaitpultmefynstrument; switch-desk measuring instrument; szerelvényfali mérőműszer]: Instrument de măsură cu carcasa construită în vederea montării pe un pupitru de comandă. — Instrumentele de măsură de pupitru de comandă sunt, de obiceiu, profilate. — '9. ~ de măsură de tablou de distribuţie [h3-MepHTGjibHbiH npHŐop pacnpeftejiHTejibHoro iiţHTKâ; instrument de mesure de tableau de distribution; Schalttafelmeiyinstrurr.ent; switch-board measuring instrument; kapcsolótáblai mérőműszer]: Instrument de măsură cu carcasa construită în vederea montării pe un tablou de distribuţie. Instrumentele de măsură de tablou de distribuţie pot fi rotunde, pătrate sau profilate. Cele rotunde şi pătrate pot fi aparente sau adâncite, iar cele profilate se construesc de obiceiu ca adâncite, profilul putând fi cilindric sau plat. io, ~ de măsură, de laborâtor [H3M6-pHTejlbHblH, JiaŐopaTOpHblH npHŐop ; instrument de mesure de laboratoire; Laboratoriummefj-gerát; laboratory measuring instrument; labora-toriumi mérőműszer]: Instrument de măsură electric, destinat să fie folosit în măsurările de laborator. Are adesea o carcasă paralelepipedică 263 1. Instrument de măsură absolut [aöcoJiiOT- HblH H3MepHTejlbHblH npnőop; instrument de mesure absolu; absolutes Mefynstrument; absolute measuring instrument; abszolút mérőműszer, korlátlan mérőműszer]: Instrument de măsură •electric care poate fi etalonat cu ajutorul unor ^măsurători exprimate direct în funcţiune de uni-tăfile fundamentale: lungime, timp, masă, sau •cari se reduc imediat la aceste unităţi. 2. Instrument magnetic [MarHHTHbiH npHŐop; instrument magnétique; magnetisches Gerăt; mag-cietical measuring instrument; mágneses műszer]. Fiz.: 1. Instrument folosit pentru observarea, controlul sau măsurarea valorii unei mărimi magnetice. După natura mărimii magnetice măsurate, controlate sau observate, se deosebesc instrumente pentru măsurarea intensităţii câmpului magnetic sau a orientării sale (orientarea interesează în particular în cazul ■câmpului magnetic pământesc), pentru măsurarea “tensiunii magnetomotoare, a fluxului magnetic şi a permeabilităţii. Magnetometrul (v.) şi magneto-graful (v.) sunt folosite pentru măsurarea elementelor câmpului magnetic pământesc (componenta •orizontală, componenta verticală, înclinaţia, de-clinaţia); variometrul (v.) e folosit pentru măsurarea variaţiei componentelor câmpului magnetic pământesc; declinometrul (v.) şi declinograful (v.) sunf folosite pentru măsurarea declinaţiei şi a variaţiilor declinatiei; inclinometrul pentru măsurarea înclinaţiei; spirala de bismut (v.), pentru .măsurarea intensităţii câmpurilor magnetice artificiale; fluxmetrul galvanometric (v.) măsoară fluxul magnetic; tensiometrul magnetic, tensiunea magnetomotoare, iar permeametrul (v.), permeabilitatea magnetică. — 2. Instrument care foloseşte acţiunea unui magnet permanent sau acţiunea asupra unui magnet permanent, pentru observarea, controlul sau măsurarea unei mărimi magnetice sau de altă natură (eventual pentru producerea unui fenomen). Busola (v.) este folosită pentru determinarea direcţiei Nordului într'un anumit loc; busola de tangente (v.), busola de sinusuri (v.) şi galva-nometrul (v.) sunt folosite pentru determinarea intensităţii unui curent electric; instrumentele electromagnetice sunt folosite ca instrumente pentru măsurarea unor mărimi electrice. 3. Instrument mecanic [Mexatm^ecKHÖ npHŐop; instrument mécanique; mechanisches Gerăt, mechanisches Instrument; mechanical instrument; műszaki eszköz, mechanikai műszer]. Tehn., Fiz.: 1. Instrument folosit pentru observarea, măsurarea, respectiv pentru controlul unei mărimi mecanice. — 2. Instrument folosit pentru observarea, măsurarea, respectiv pentru controlul unei mărimi tizice, prin intermediul unor acţiuni sau al unor mărimi mecanice. După natura mărimii mecanice măsurate, observate, respectiv controlate, se deosebesc: Instrumente pentru lungimi: Se împart în instrumente de măsurare a distanţei şi instrumente de măsurare a lungimii arcelor de curbă. — Instrumentele de măsurare a distanţei pot fi instrumente cu lungime determinată: calibru fix, ca- libru-cală, lanţ, metru, multipli sau submultipl1 ai lui, rigiă de măsurat (v.), riglă gradată (v.), ruletă (v.); instrumente reglabile: calibru reglabil, comparator (v.)f compas (v.), indicator micromatic cu cadran compensator, măsurător de adâncime, măsurător de netezire, măsurător de profile (de exemplu de dinţi de angrenaje, etc.)f microin-dicator (v.), micrometru (v.j, micrometru de înaltă precizie, minimetru (v.), palmer (v.), parimetru (v.), picior cu culisă (v.), pozometru (v.); instrumente cu măsurare indirectă: catetometru (v.); oftalmometru, extensometru (v.). Instrumente pentru unghiuri, cari pot fi: echer (v.), raportor (v.), goniometru (v.), derivometru (v.), sextant (v.), etc. Instrumente pentru arii: planimetru integrator, (v.), etc. Instrumente pentru volume, cari pot servi pentru volumele solidelor, prin imersiune într'un lichid şi ridicarea nivelului, de exemplu xilometrul (v.); pentru volume de lichide: biu-reta (v.)f cilindrul (v.) gradat, instrumentul cu două pistoane, instrumentul cu disc, instrumentul cu camere de comparaţie, instrumentul cu piston rotativ, etc.; pentru volume de gaze: gazometrul (v.), etc. Instrumente pentru timp: Ceasornic (v.), cronometru (v.), cronoscop (v.), cronograf (v.), cea-sornic-stoper, diapason (v.), metronom (v.), instrument în curent alternativ de frecvenţă constantă controlată, instrument cu semnale luminoase periodice, pendul, etc. Instrumente pentru vitesă: Se împart în instrumente de măsurat vitesa lineară: vitesometru (v.); instrumente de măsurat vitesa unghiulară: taho-metru (v.), tahograf (v.), etc. — Pentru măsurarea diferenţelor şi a variaţiilor de vitese servesc instrumente bazate pe principiile stroboscopului: slipmetru (v.)f strobograf (v.), etc. Instrumente pentru oscilaţii mecanice: oscilograf, vibrograf (v.), vibrometru (v.), seismograf (v.), seismometru (v.), torsiograf (v.), torsio-rnetru (v.), etc. Instrumente penfru acceleraţie: acceleromefru (v.), balanţa lui Eötvös (V. Eötvös, balanţa lui ~), pendul de inerţie, etc. Instrumente pentru forţă: instrumente pentru măsurarea directă a forţei, ca dinamometrul (v.), balanţa (v.), cântarul (v.j, balanţa hidraulică, etc.; instrumente pentru măsurarea tensiunilor superficiale, ca tensiometrul (v.), etc.; instrumente pentru măsurarea tensiunilor interioare, ca fotoelastici-metrul (v. Fotoelasticimetrie), etc. Instrumente pentru presiune: barometru (v.)f manometru (v.), manometru diferenţial (v.), va-cuummetru (v.), măsurător de tiraj, etc. Instrumente pentru lucru mecanic şi putere mecanică: indicator, frâne de încercare, măsurător dinţat pentru cuplul motor, ergometru, etc. Instrumente pentru densitate: areometru (v.), alcoolmetru (v.), lactometru (v.), densimetru (v.), picnometru (v.), zaharometru (v.), etc. 264 Instrumente pentru viscozitate: viscozimetru (v.), etc. Instrumente peniru nivel: nivelă (v.)f indicator de nivel, altimetru (v.), etc. Instrumente pentru debit: contor (v.), debit-metru (v.), apometru (v.), tub Pitot, tub Venturi, fluometru (v.), anemometru (v.), etc. Instrumente pentru duritate: briviscop, duro-metru (v.)» duroscop (v.), microdurometru (v.), sclerometru (v.), etc. î. Instrument optic [oirmqecKHH npHŐop; instrument d'optique; optisches Instrument; op-tical instrument; optikai műszer]. Opt.: 1. instrument , folosit pentru observarea, măsurarea sau controlul unei mărimi optice. — 2. Instrument care se foloseşte la observarea, măsurarea sau controiui valorii unei mărimi fizice prin intermediul observării, al măsurării sau al controlului valorii unei mărimi optice. ■— După natura mărimii optice măsurate, se deosebesc instrumente de optică geometrică, de optică fizică şi fotometrice. Instrumente de optică geometrică: Instrumente optice cari determină drumul razelor de lumină cari pornesc dela obiectul observat şi cari formează o imagina a acestui obiect. Aceste instrumente sunt fie centrate (dacă centrele tuturor suprafefelor de revoiujie cari separă diferitele medii transparente cari alcătuesc instrumentul se găsesc pe o aceeaşi axă), fie necentrate. Din punctul de vedere al naturii imaginii formate, se deosebesc,instrumente cari dau imagine reală şi instrumente cari dau imagine virtuală. Din prima categorie fac parte toate instrumentele înregistratoare sau de proiecţie: proiectorul (v.), reflectorul (v.), — şi, în parte, „aparatul" fotografic (v. Fotografic, aparat ~), episcopul (v.), diascopul (v.), epidiascopul (v.); diferite instrumente speciale, ca, de exemplu, colimatorul (v.), care produce un fascicul de raze paralele (deci o imagine la infinit), heliostatul (v.), folosit pentru a îndrepta într'o direcţie precisă şi dată fasciculul de raze paralele radiate de Soare, fo-cometrul (v.), folosit pentru măsurarea distanţelor focale ale pieselor de optică, etc. Instrumentele cari dau o imagine virtuală, mult mai numeroase, sunt fie instrumente simple, folosite pentru a permite ochiului sau unui instrument înregistrator să „observe" sub un unghiu aparent mai mare obiectul cercetat, fie instrumente în cari instrumentele simple sunt părţi constitutive. Unele se bazează numai pe fenomenul de reflexiune a luminii, ca sextantul (v.), camera clară (v.), în parte oglinda (v.) plană, sferică sau parabolică, etc.; altele, pe fenomenul de refracţiune prin lentile sau prin prisme, sau pe refrac-ţiunea combinată cu reflexiune: lupa (v.), verantul (v.), microscopul (v.), stereomicroscopul (v.) şi ultramicroscopul (v.), vizorul (v.), luneta de diferite tipuri, şi instrumentele cari o conţin ca parte integranta: teodolitul (v.), tahimetrul (v.), binoclul (v.), catetometrul (v.), telemetrul (v.), gonio-metrul (v.), periscopul (v.), telescopul (v.), etc., ca şi refractometrele (v.) de diferite tipuri, folosite la determinarea indicilor de refracţiune? Din aceeaşi categorie fac parte, prin construcţie, instrumentele de analiză spectrală: spectroscopu! (v.), spectrograful (v.) şi spectrometrul (v.). Instrumentele de separaţie a radiaţiei în radiaţiile componente: monocromatorul (v.) simplu sau dublu; instrumentele topografice şi fotogram-metrice: fotogoniometrul (v.), fototeodolitul (v.), stereoautograful (v.), stereocomparatorul (v.)r stereogoniometrul (v.), stereoplanigraful (v.). Instrumente de optică fizică: Instrumente optice folosite pentru studiul proprietăţilor luminii' ca fenomen de ondulaţie. Aceste instrumente servesc fie pentru a analiza compoziţia spectrală a radiaţiei emise de un izvor: spectroscopul (v.)t spectrograful (v.) şi spectrometrul (v.); fie pentru a cerceta sau a modifica starea de polarizajie a unui fascicul luminos: polariscopul (v.), polari-metrul (v.), zaharimeirul (v.), microscopul polarizant (v.)f compensatorul (v.); fie pentru studiul fenomenelor de interferenţă produse când două fascicule de lumină coerente trec deodată prin. acelaşi loc din spaţiu: interferometrul (v.) de diferite tipuri, refractometrul interferenţial (v.), di-latometrul (v.), etc. Instrumente de fotometrie: Instrumente cari servesc fie pentru a măsura diferite mărimi fotometrice, fie pentru a determina aceste mărimi în vederea măsurării unor mărimi de altă nstură. Din prima categorie fac parte instrumentele de măsură a fluxului de radiaţie: lumenmetrul (v.)* a iluminării: luxmetrul (v.), sau a intensităţii radiaţiei: fotometrul (v.), ca şi instrumentele receptoare de radiaţie: placa fotografică, celula, fotoelecfrică (v.), boicmetrul (v.), termopila (v.)f radiometrul (v.), radiomicroimetrul (v.). Din categoria a doua fac parte: instrumentele de măsură a duratei de expunere a unui material fotografic: exponometrul (v.), pozometrul (v.); instrumentele de măsură a înnegririi unui material foto» grafic: densitometrul (v.), microfotometrul (v.);: instrumentele de măsură a concentraţiei unei soluţii cu ajutorul slăbirii intensităţii unui fascicul de radiaţie care a străbătut acea soluţie, fie prin absorpţie: colorimetrul (v.), tintometrul (v.), spec-trocolorimetrul (v.), spectrofotometrul (v.); fie prin difuziune: nefeiometrul (v.), turbidimetrul (v.); instrumentele de măsură a colorii unei suprafeţe: colorimetrul tricromatic; instrumentele de măsură a clarităţii atmosferei: diafanometrul (v.), vizibilimetrul (v.); instrumentele de măsură a temperaturii: pirometrul (v.), care poate fi cu dispariţie de filament sau cu radiaţie totala; instrumentele de măsură a duratei de emisiune a radiaţiei: fosforoscopul (v.), etc. 2. Instrument termic [TepMHHecKHH npHŐop; instrument thermique; thermisches Instrument; thermal instrument; hőmérési műszer]. Termőt.r 1. Instrument folosit pentru observarea, măsurarea sau controlul unei mărimi termice. — 2. Instrument folosit pentru observarea, măsurarea sau controlul valorii unei mărimi fizice prin inter-- 265 mediul unui fenomen termic. — După natura mărimii termice măsurate, se deosebesc: Instrumente pentru măsurarea temperaturii, cari pot fi instrumente bazate pe dilatarea solidelor, a lichidelor sau a gazelor, sau pe variaţia presiunii unui gaz menţinut la volum constant şi cari se numesc termometre (v.); instrumente bazate pe variaţia rezistentei unui conductor electric când variază temperatura, numite termometre cu rezistenfă (v.) sau bolo-metre (v.); instrumente bazate pe măsurarea puterii radiate termic de izvorul de căldură observat, numite pirometre (v.), ca pirometrul cu radiaţie totală, bazat pe legea lui Ştefan, şi pirometrul cu dispariţie de filament, bazat pe legea de deplasare a lui Wien; instrumente bazate pe efectul termoelectric, numite cupluri termoelectrice sau pile termoelectrice (v.); instrumente bazate pe diferite efecte cari depind de temperatură, cum sunt conul Seger (v.), radiometrul (v.)i etc. Instrumente pentru măsurarea cantităţilor de căldură, numite, în general, calorimetre (v.). Instrumente pentru determinarea coeficientului de dilataţie, numite dilatometre (v.), dilatometre interferenţiale (v.), etc. Instrumente pentru controlul arderii, cari efectuează analiza gazelor arse, ca „aparatul" Orsat (v.), sau determină conductibilitatea gazelor arse (variabilă cu compoziţia lor) cari, controlează tirajul focarelor (instrumente numite indicatoare de tiraj) sau determină debitul de combustibil, etc. Instrumente pentru determinarea conductibili-tăţii termice a materialelor, cari se folosec pentru controlul materialelor izolante, etc. — Instrumentele se clasifică uneori şi din punctul de vedere al specialităţii în care sunt folosite. Din acest punct de vedere sunt importante, prin varietatea lor, instrumentele meteorologice. î. Instrument meteorologic [MeTeopoJiorH-HeCKHH npHŐop; instrument météorologique; meteorologisches Gerăt; meteorological instrument; meteorológiai'műszer]. Meteor.; Instrument cu citire directă sau instrument înregistrator, folosit pentru determinarea valorilor mărimilor meteorologice. După natura mărimii de măsurat, se deosebesc: Instrumente de măsură a temperaturii.* Instrumentele cu citire directă se numesc termometre, iar cele înregistratoare, termografe. V. Temperatura aerului, instrumente de măsură. Instrumente de măsură a presiunii: Instrumentele cu citire directă se numesc barometre; cele înregistratoare, barografe, rar tipul de instrumente cari folosesc determinarea temperaturii de fierbere a apei pentru a măsura presiunea se numesc hipsometre. V. Presiunea atmosferică, instrumente de măsură. Instrumente de măsură a umidităţii: Instrumentele cu citire directă se numesc higrometre şi upsicrometre, iar cele înregistratoare, higrografe. V. Umezeala aerului, instrumente de măsură. Instrumente de măsură a precipitaţiilor: Instrumentele pentru măsurarea precipitaţiilor căzute sub formă de ploaie se numesc pluvio-metre, pluviometre totalizatoare sau pluviografe; cele pentru măsurarea cantităţii de zăpadă căzută, nivometre, şi cele folosite pentru a măsura roua depusă, drosometre. Vitesa de evaporare se măsoară cu evaporimetre, cu evaporigrafe, etc. V. sub Meteori apoşi, instrumente de măsură. Instrumente de măsură a direcţiei şi a vitesei vântului: Pentru studiul vântului la sol se folosesc, ca indicatoare de direcţie, rrâneca de vânt şi giruetele, iar ca măsurătoare de vitesă, ane-mometrele, anemografele de diferite tipuri şi anemocinemografele* V sub Vânt, instrumente de măsură. — Pentru studiul vântului în înălţime se folosesc, pe lângă balonul pilot, teodolitul de sondaj şi diferitele instrumente de sondaj nefo-scopic, ca hersa nefoscopică, oglinda nefosco-pică, etc. V. sub Sondaj meteorologic. Instrumente de măsură a vizibilităţii: Vizibili-metre şi diafanometre. V. sub Vizibilitate. Instrumente de măsură a curentului de energie radiantă a Soarelui: Ele se numesc actinometre, pirheliometre şi pirheliografe, dacă măsurătorile se fac prin metode calorimetrice, şi instrumente cu celulă fotoelectrică, dacă au o astfel de celulă. V. Radiaţia solară, metode şi instrumente de măsură. Instrumente de cercetare a insolsţiei: Aceste instrumente se numesc, în general, heliografe. V. sub Insolaţie. Instrumente de măsură a unor mărimi electrice: Colectorul de potenţial, pentru gradientul de potenţial electric terestru, adică pentru intensitatea câmpului electric terestru, şi Numărătorul de ioni, pentru numărarea ionilor, etc. Instrumente pentru măsurători speciale: pentru paraziji atmosferici, pentru măsurători ionosferi-ce, pentru măsurâtpri spectrometrice, etc. 2. Instrument muzical [My3biKajibHbiH hh-CTpyMeHT; instrument de musique; Musikinstru-ment; musical instrument; hangszer], Acusf.: Emiţător de sunete muzicale, adică de sunete datorite vibraţiei periodice a unui corp (accepţiune improprie a termenului „instrument"). După natura corpului vibrant, se deosebesc: Instrumente de suflat, în cari corpul vibrant este un gaz, de obiceiu aerul conţinut într'o incintă, pus în vibraţie prin suflare asupra unei buze sau a unei lame elastice; instrumente cu coarde, în cari corpurile vibrante sunt coarde fixate la ambele capete; instrumente cu membrană vibrantă, etc. 3. Instrumentaţie [jioBHJibHbie paóoTbi; repe-chage, instrumentation; Fangarbeit; fishing job; fogókészülék]. Mine: Ansamblul operaţiunilor de degajare a unei găuri de sondă care a fost blocată prin accident cu piese rămase în ea. Cele mai frecvente accidente sunt ruperile urmate de rămânerea „la" puţ a unei părţi din garnitura de sapă. Prinderea şi extragerea se fac cu corunca (v.), cu dornul (v.) sau cu tuta (v.). Instrumentaţia re- 266 clamă o competenţă deosebită, din cauza riscului de a trebui să se abandoneze sonda, dacă nu reuşeşte instrumentajia. Controlul operaţiunii este asigurat prin folosirea unui model (v.), prin urmărirea atentă a indicatorului de greutate, prin măsurarea adâncimii de introducere a garniturii de salvare, şi chiar prin „palparea" fundului găurii. Uneori se numesc instrumentaţie şi operaţiunile de rectificare (lărgire) a coloanelor (v.) turtite, cari se fac cu ajutorul birnei (v.). 1. Instrumente meteorologice, adăpost de ~ meteorologice [MeieopojiorHHecKaH őy^na; abri d'instruments; Instrumentenhütte, Wetterhütte; instrument shelter; meteorologiai műszervédő]. Mefeor.: Cutie de lemn, cu perefi de jaluzele şi fundul de sită metalică, amenajată astfel, încât instrumentele meteorologice din ea să fie bine ventilate, apărate de razele directe ale Soarelui şi de precipitafii. Adăpostul este vopsit în alb la. exterior şi în negru la interior. Uşa lui e orientată spre Nord. în interiorul adăpostului se găsesc instrumentele meteorologice curente: termometrele de maxim şi de minim, psihrometrul, higrometrul cu fir de par, térmograful şi higrograful. — Instrumentele pentru măsurarea şi înregistrarea presiunii atmosferice sunt instalate în una din camerele staţiunii meteorologice. Adăpostul este susţinut de patru picioare. înălfimea acestora este astfel calculată, încât rezervoarele termometrelor să se găsească la o înălţime de aproximativ 2 m dela sol. Sin. Apărător de instrumente meteorologice. 2. Insuflare [B/jyBBHHé, HHffieKTHpoBamie; insufflation, injection; Einblasen; insufflation, injection; befúvás]. Tehn.: Introducerea de gaze, vapori sau pulbere sub presiune, printr'o deschidere de dimensiuni relativ mici, în interiorul unui spaţiu închis, ocupat sau nu de alte substanţe. Insuflarea de aer se întâlneşte la cuptoarele înalte, la convertisoarele Bessemer, la cu-bilouri, la anumite focare, la arzătoarele cu insuflare, la anumite sisteme de încălzire, la motoare Diesel cu compresor (v. Injecţie pneumatică), etc. 3. Insulă [oCTpoB; île; Insei; island; sziget]. Oeog.: întindere de pământ, mai mică decât continentul propriu zis, înconjurată de toate părţile de apă. Se numesc insule de coastă,_ insulele cari reprezintă fracţiuni ale unui uscat mai mare, pe cari le separă apa de coastele apropiate, şi sunt produse adesea prin scufundarea coastelor muntoase sau prin aluvionarea de material afânat. Se numesc insule continentale, insulele cari, din punct de vedere geologic şi morfologic, reprezintă părţi constitutive ale unui continent apropiat. Nordul Americei, Sud-Estul şi Estul Asiei au numeroase insule continentale, formate prin scufundarea munţilor dela marginea acestor continente. Insulele depărtate de uscat, formate din ridicături submarine cari ies deasupra nivelului mării, se numesc insule oceanice. Ele reprezintă, aproape -totdeauna, fie formaţii vulcanice, fie formaţii de corali, cari prezintă, de cele mai multe ori, o înclinaţie foarte mare a malurilor. — Insulele oceanice sunt mici. Insule vulcanice există în toate zonele şi sub toâte latitudinile; cele coraliene s'au format numai în regiunile în cari temperatura apei mării nu scade niciodată sub 20°. — Măsurătorile de gravitaţie, departe de continent, pe cari le permit insulele oceanice, au promovat desvoltarea teoriei isostasiei (v.). Insulele lacurilor şi ale râurilor prezintă importanţă mai mică decât insulele mărilor şi ale oceanelor. 4. Insulă [rpynna ^omob; île de bâtiments, îlot de bâtiments; Baublock, Hăuserblock; block of houses; építkezési csopcrt]. Utb.: Grup de parcele situate într'o aglomeraţie urbană sau rurală, mărginit de spaţii publice (în general străzi, pieţe sau parcuri). Sin. Bloc. 5. Insulina [HHcyjiHH; insuline; Insuiin; insulin; inszulin]. Chim. biol.: Hormonul principal al secreţiei interne a pancreasului. Insulina este secretată de anumite celule ale pancreasului, cari se numesc insulele lui Langerhans (de unde numirea). Cercetările de până acum îi atribue formula brută (C^HecjO^NiiS-BHgOJn, unde n = 34-*-36. Insulina este constituită din următorii acizi aminici: 30% leucină, 21% acid glutamic, 12% tirozină, 12% cistină, 8% histidină, 3% arginină, 2% lizină. Industrial se extrage din pancreasul de cal, de bou şi de porc. După distrugerea fermentului proteolitic şi eliminarea din pancreas a principiilor inactive sau dăunătoare, cu ajutorul unor agenţi fizici şi chimici, se înlătură grăsimea (cu eter sau cu eter de petrol) şi se face extragerea, purificarea şi concentrarea insulinei (cu alcool etilic concentrat, acidulat sau alcalinizat, cu alcool amilic sau butilic, cu acid picric, cu eter, alcool, de preferinţă la punctul isoelectric, prin adsorpţie cu cărbune activ, etc.). Insulina cristalină se prezintă sub forma unei pulberi care cristalizează fie prismatic, fie rom-boedric, de coloare albă, rar uşor gălbuie, cu p. t. 233°. E levogiră (a = — 29° 9 în soluţie de 2,5% în acid clorhidric N/10, şi a=—80° în soluţie de 2,5% în hidroxid de sodiu N/10). Este solubilă în apă slab acidulată şi în soluţii alcoolice diluate, dar insolubilă în alcool absolut, în eter sau în alţi solvenfi organici. în stare pură, este o proteină cristalizată care conţine şi urme de zinc. După solubilifate poate fi considerată că aparţine clasei albuminelor. Acizii diluaţi o disolvă fără a-i distruge activitatea, spre deosebire de alcalii, cari i-o distrug. Insulina nu se alterează dacă este expusă unei radiajii X sau ultraviolete, sau la temperatură moderată. Cu ajutorul spectrelor de raze X s'a dovedit că molecula ei, cu greutatea moleculară de 37000, este de formă globulară, constituită din două subunităţi, cari par a fi constituite din patru poli-peptide cu greutatea moleculară cuprinsă între 3000 şi 5000. în organism, insulina îndeplineşte, alături de alţi hormoni, rolul de regulator al cantităţii de 267 «glucoza din sânge, care este în mod normal în proporţie de circa 1%o, şi împiedecă formarea corpilor cetonici. — în terapeutică este folosită ca medicament specific în tratamentul diabetului, datorită proprietăţilor sale hipoglicemice (adică proprietăţii de a scădea cantitatea de glucoză din sânge). Activitatea sa fiziologică se exprimă în „unităţi iepure", numite şi „unităfi clinice" sau „uniiăţi •fiziologice". O unitate iepure este cantitatea de insulină care trebue să fie introdusă în organismul unui iepure de 2 kg, pentru ca în 4 ore să coboare confinutulîn glucoză al sângelui dela 1°/oo la 0,450/oq. î. Insulina vegetală [pacTHTejibHbiH HHcy-jihh; insuline végétale; vegetabiles Insulin; vege-table insulin; növényi inszulin]. Chim.: Principiu cu proprietati identice proprietăţilor insulinei de origine animală, dar care se extrage din anumite ţesuturi vegetale. 2. Insulozitate [ccTpOBHOCTb; insuíosité; In-sulosităt; insulosity; szigetarányossági. Geog.: Raportul dintre aria insulelor unei mări şi aria -totală a mării. Se exprimă de obiceiu în procente. Insulozitatea Oceanului Atlantic e de 0,050/o, •a Oceanului Pacific, de 0,29%, iar a Oceanului Indian, de 1%. s. Înşurubare [3aBHHHHBaHHe, iiphbhhhh-BaHHe; vissage; Anschrauben; screwing on; becsavarás]. Tehn.: 1. Operaţiunea de fixare a unui şurub într'o piesă filetată sau nefiletată, prin învârtirea lui în sensul care corespunde înaintării file-iului. — 2. Operaţiunea de îmbinare a două piese filetate cu un acelaşi filet, una din piese având “filetul la exterior şi cealaltă la interior. Sin. înghi-ventare. 4. înşurubare, racord cu V. Racord olandez. 5. întărire TyKpenJieHHe; renforcemeni; Ver-stárkung; reinforcement, strengthening; megerősítés]. Tehn.: Operaţiunea de mărire a rezistenţei la solicitări mecanice a unei piese, sau a unui sistem tehnic. Mărirea rezistenţei se obţine fie prin forma care se dă elementului respectiv (de ex. nervuri de întărire sau îngroşeri de material), fie prin piese de adaus. 6. întărire [yCHJieHHe; renforcement; Verstárken; intensification; erősítés]. Foio.: Operaţiune de corectara (v.) prin care se dă o opacitate mai mare părţilor negre ale unui negativ developat şi fixat. îniărirea se face după fixare. 7. întărire [saTBep^eHHe; durcissement; Erhár- tung; hardening; keményités]. Chim. fiz.: Modificare a stării fizice sau a constituţiei chimice a unui corp, prin care acesta devine mai dur. Exemple: întărirea betonului, întărirea cerii la rece, întărirea unor mase plastice prin.concreţio-nare (sinterizare), etc. Sin. (parţial) Durcisare. s. întărire hidraulică [rHApaBJiHHecKoe 3aT-BepfteHHe; durcissement hydraulique; hydrau-lische Erhârtung; hydraulic hardening; hidraulikus keményedés], Tehnl.: Fenomenul de creştere a rezistenţei mecanice a unui liant hidraulic, după ce acesta a fost amestecat cu apă şi a făcut priză, în cazul cimenturilor, întărirea hidraulică se dato-reşte transformării — în prezenţa apei — a alu- rrinaţilor de calciu din granulele de liant, în hidro-aluminaţi de calciu cristalini, ca şi transformării — în prezenţa apei — a silicaţilor de calciu din liant, în hidroxid de calciu cristalin şi în geluri de hidrcsilicaţi de calciu, cari aglomerează toate produsele de hidratare şi, pierzând apoi apa, se întăresc. Creşterea rezistenţei s'ar datori împâslirii cristalelor şi aglomerării lor în gelul de hidro-silicaţi de calciu, care gel se formează — prin hidratare (priză) — la suprafaţa granulelor de liant, împiedecând pătrunderea directă a apei în interiorul granulelor; acest gel se întăreşte când pierde apoi apa, pe care o iau prin sugere interioară silicaţii şi (mai ales) aluminaţii de calciu încă nehidrataţi, cari se găsesc în interiorul granulelor. Pentru ca amestecul de liant cu apă să aibă apă suficientă în vederea hidratării întregii cantităţi de silicaţi şi aluminaţi tricalcici, trebue să se evite ca apa din el sa se piardă prin evaporare sau prin absorbire de către alte materiale cu cari ajunge în contact, şi să se întrebuinţeze la confecţionare o cantitate suficientă de apă. Priza — adică hidratarea pentru formarea gelului dela suprafaţa granulelor de liant, în timpul căreia amestecul de liant cu apă e încă plastic, permiţând transportarea şi punerea lui în lucru — are o durată de ordinul orelor. întărirea durează mult: valorile rezistenţei cari permit darea în folosinţă a unei lucrări se ating după 7 zile la super-cimenturi şi după 28 de zile Ia cimenturile normale; apoi rezistenţa creşte încet, pentru a atinge valorile maxime abia după 2 ■••3 ani. 9. întărire, regimul de ~ al cimentului. V. sub întărire, regimul de ~ al lianţilor hidraulici. 10. întărire, regimul de ~ al lianţilor hidraulici [peJKHM 3aTBepA6HHH THApaBJIHHeCKHX BHJKynţHX BeilţeCTB; régime de durcissement des liants hydrauliques; Erhártungsverháltnisse der hydraulischen Bindemittel; hardening regime of the hydraulic binding agents; hidraulikus kötőanyagok keményedési viszonylata]. Tehnl.: Felul creşterii în timp a rezistenţelor mecanice ale unui liant hidraulic, până ating valorile maxime. Cimentul normal are un regim de întărire lent; supercimenturile au un regim de întărire rapid. Regimul de întărire lent se caracterizează printr'o creştere înceată şi aproape uniformă a rezistentelor mecanice, cari ating valorile ne- rfcm* cesare pentru darea în folosinţă a 5J0_ construcţiei abia după 28 de zile dela prepararea 250-amestecului de ciment şi apă, după care rezistenţele cresc mult mai în- y D Cet, dar timp foarte Curbele Caracferistice ale regimului îndelungat (2,,*3 ^ înfgrjre a| unor cimenturi, am). Regimul de întărire rapid este caracterizat printr'o creştere foarte rapidă a rezistenţelor mecanice, cari ating 268 valorile necesare pentru darea în folosinţă a construcţiei în timp foarte scurt (3---7 zile). Cimenturile cu întărire rapidă trebue să aibă însă o priza normală, pentru ca prima fază a procesului de hidratare să se facă în bune condiţiuni, şi numai întărirea sa se facă repede. întărirea rapidă se obţine folosind, la fabricarea cimentului, materii prime cu un conţinut mai mare de aluminaji de calciu, cari accelerează hidratarea silicatului tri-calcic. Aluminaţii de calciu nu trebue să fie în exces, fiindcă se obţine un ciment cu priză prea rapidă, ceea ce constitue un defect al cimentului. (Figura reprezintă curbele caracteristice pentru regimurile de întărire ale unor tipuri de ciment). 1. întăritor [ycHJlHTejib; renforţateur; Verstăr-ker; intensifier; erősítő]. Foto.: Amestec de substanţe chimice în soluţii de apă, care produce efectul de întărire. Compoziţia întăritorilor variază după gradul de opacitate dorit şi după felul materialului pe care s'a obţinut negativul. — Exemple: întăritor cu biclorură de mercur, bromură de potasiu şi sulfat de sodiu (întăritor universal prin care se obţine ó întărire nu prea pronunţată); — întăritor cu bromură de potasiu şi sulfat de cupru (întăritor pentru plăci cu colodiu umed); — întăritor cu fericianură de potasiu şi azotat de plumb (întăritor pentru plăci cu colodiu umed); — întăritor cu sulfat de cupru, citrat de potasiu şi fericianură de potasiu (întăritor foarte puternic pentru negative obişnuite); — întăritor cu bicro-mat de potasiu, acid clorhidric şi hidrochinonă (întrebuinţat în special pentru filme obişnuite, cari dau negative de mărimea 24X36 mm); — întăritor cu biclorură de mercur, clorură de sodiu şi amoniac (întăritor pentru plăci cu colodiu umed). 2. întăritor de recul [ycHJlHTejib OT^anH; renforqateur de recul; Rückwirkungsverstárkung; recoil booster; visszahatáserősitő]. Tehn. mii.: Element de supradimensionare a sburăturii unor ţevi de mitralieră, pentru a înlesni acţiunea de recul. 3. întăritură [ynpenJieHHe; renforcement; Ver- steifung, Verstărkung; reinforcement, strengthen-ing; megerősítés]. Tehn.: Element constructiv folosit pentru sporirea rezistenţei mecanice a unei piese sau a unui sistem tehnic. întăriturile au, în general, forma de îngroşeri de material, nervuri, cercuri, etc. 4. Infarsio [termen italian]. Arfă: Metodă de decoraţie a marmurei, a fildeşului, şi în special a lemnului, care consistă în executarea de crestături în masa obiectului de decorat şi în introducerea în aceste crestături a unor bucăţi de material diferit sau de acelaşi material ca şi obiectul, dar colorate diferit. Fa|a văzută a bucăţelelor aplicate este la acelaşi nivel cu faţa obiectului decorat. Intarsio-ul se deosebeşte de marchetă-rie, fiindcă la aceasta din urmă bucăţile aplicate sunt lipite pe faţa obiectului, nu îngropate în obiect. s. întârziere [3ano3flaHHe, ono3AaHHe; retar-dement; Verzögerung; retardation; késés, késedelem]. Tehn.: 1. Timpul care trece între mo- mentul în care se produce un eveniment şi momentul în care se produce un alt eveniment, care e condiţionat de primul. — 2. Timpul care trece între momentul în care ar trebui să se producă un eveniment, conform unei intenţiuni, unei scheme, unui plan, etc., şi între momentul în care evenimentul se produce de fapt. 6. întârziere acustică [anycTH^ecKoe 3ano-3/ţaHHe; retard acoustique; Schallverzőgerung; acoustical delay; hangkésedelem]. Acust.: întârziere în transmisiunea electrică a sunetelor, obţinută producând mai întâi, prin curenţii electrici de conversaţie, unde sonore cari trebue să străbată o anumită lungime de Jub, înainte de a lucra asupra microfonului, pentru a da curenţii cari vor acţiona difuzoarele sau receptoarele telefonice. 7. întârziere de aprindere [3ana3£biBaHHe 3aiKHraHHH; retard â l'inflammation; Zündver-zögerung; ignition delay; gyújtási késés]. Miner Timpul cât amestecul de grizu cu aer trebue să stea în contact cu o sursă incandescentă, pentru a se aprinde. întârzierea de aprindere pentru un amestec cu temperatura de 15---200 şi presiunea de 760 mm variază cu temperatura sursei incandescente şi este de cca 10 s la 650° şi 1 s la 1000°. întârzierea depinde de presiune, de conţinutul în bioxid de carbon,azot, hidrogen, cuarţ, etc. 8. întârziere la admisiune [3ana3,n;biBaHHe BnyCKa; retard a l'admission; Verspătung des Einlasses; admission delay; beömlési késedelem]. j Mş. ferm.: întârziere la închiderea admisiunii gazului proaspăt (amestec combustibil-aer la motoare cu explozie, sau aer la motoare Diesel), în cilindrul unui motor cu combustie internă, după ce pistonul a trecut fie de punctul mort inferior la ciclul în patru timpi, fie de punctul mort superior la ciclul în doi timpi; se exprimă prin unghiul cu care cotul arborelui depăşeşte poziţia punctului Pmi Pm, /) Ciclul unui motor în doi timpi; II) ciciül unui motor îre patru timpi; Ap) momentul aprinderii sau începutul injecfiei; Ad) deschiderea admisiunii; Ai) închiderea admisiunii; Ed) deschiderea evacuării; £*i) închiderea evacuării; Sd) deschiderea fantelor pentru aerul de spălare a cilindrului; SI) închiderea fantelor pentru aerul de spălare a cilindrului; Pms) punctul mort superior; Pmi) punctul mort inferior, mort corespunzător închiderii admisiunii în ciclul teoretic (v. fig.)- Prin această întârziere se urmăreşte să se obţină un coeficient de umplere {v. Umplere, coeficient de cât mai mare al cilindrului. La motoare în patru timpi, unghiul e de 40 ■ ■ ■ 60° după punctul mort inferior, iar la motoare în doi -timpi, unghiul e de 55-• *60° după punctul mort superior; limitele superioare se referă la motoare rapide, iar cele inferioare, la motoare cu 1800-"2000 rot/min. Fiecare motor fiind construit cu un anumit unghiu de întârziere a închiderii admisiunii, se asigură o funcţionare optimă numai pentru o anumită turafie. La unele motoare cu combustie internă, în patru timpi şi lente (la motoarele cari au vitesa pistonului mai mică decât 7,5 m/s), deschiderea admisiunii gazului se face, de asemenea, cu întârziere, pentru a se asigura un acces brusc al gazului proaspăt. Această întârziere poate fi de maximum 5° după punctul mort superior. 1. întârziere la aprindere. V. sub Aprindere Întârziată. 2. ~ la evacuare [3ana3,tţbiBaHHe BbinycKa; retard a l'évacuötion; Verspâtung des Auspuffs; exhaust delay; kipuffogási késedelem]. Mş. ferm.: întârziere la închiderea evacuării gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu ardere internă, după ce pistonul a trecut fie de punctul mort superior la ciclul în patru timpi, fie de punctul mort inferior la ciclul în doi timpi. Se exprimă prin unghiul cu care cotul arborelui depăşeşte poziţia punctului mort corespunzător închiderii evacuării în ciclul teoretic (v. fig. sub întârziere la admisiune). Prin această întârziere se obtine o cât mai completă evacuare din cilindru a gazelor de ardere. La motoarele în patru timpi, unghiul e de 5 ■ ■ *20° după punctul mort superior, iar la motoarele în doi timpi, unghiul ede 60---65o după punctul mort inferior; limitele superioare indicate se referă la motoare rapide, iar cele inferioare, la motoare cu 1800* •-2000 rot/min. Fiecare motor fiind construi! cu un anumit unghiu de întârziere a închiderii evacuării, se asigură o funcfionare optimă numai pentru o anumită turafie. Pentru a se obfine o bună spălare şi răcire a pistonului motoarelor Diesel, admisiunea şi evacuarea se suprapun pe un interval de timp care corespunde unui unghiu mai mare decât 30°, parcurs de cotul arborelui într'un sector din jurul punctului mort superior. 3. ~ la injecfie. V. Injecţie, întârziere la 4. întârzierea avansului [3ana3AbiBanHe one-peHseHHtf; retard âTavancede l'allumage; Verspâtung der Vorzündung; sparking advance delay; előgyújtási késedelem]. Mş. ferm.: Timpul care trece dela acţionarea dispozitivului de avans până la producerea scânteii electrice, într'un motor cu explozie. Trebue deosebit avansul real, cu care se produce aprinderea, de avansut fictiv, adică de avansul dispozitivului, care e totdeauna mai mare. Diferenţa e o mărime caracteristică dispozitivului, şi S6 numeşte constanta lui de timp. (Avansul dispozitivului e suma dintre avansul real şi constanta de timp). 269 5. întârzierea restitufiei [3ana3AHBaHHe ot-^aHH; retard de la restitution; Wiedergabever-zögerung; restitution delay; visszaadási késedelem]. Tele.: întârzierea dintre momentul în care se face o modulaţie telegrafică la emisiune, şi momentul în care această modulaţie e restituită la recepţiune. 6. Integrabilitate [HHTerpţîpyeMOCTb; intégra-bilité; Integrierbarkeit; integrability; integrálhatóság]. Maf.: Proprietatea unei expresiuni diferenţiale de a admite o integrală. 7. Integrabilitate completă [noJiHan HHTerpH-pyeMOCTb; intégrabilité complete; vollstăndige Integrierbarkeit; complete integrability; teljes integrálhatóság]. An. maf.: Un sistem de n ecuaţii Pfaff cu n + m variabile <*>a = S^apcbC|3=(), (a=1, ..., n\ j>=1, ..., n + m) P este complet integrabil, dacă este echivalent cu un sistem de forma + J = 0, (i=\, Pentru aceasta este necesar şi suficient să fie satisfăcute anumite condiţiuni de integrabilitate completă, cari rezultă din următoarea teoremă a lui Frobenius: Condiţiunea necesară şi suficientă ca un sistem de ecuaţii Pfaff să fie complet integrabil este ca diferenţialele exterioare ale formelor Pfaff respective să fie nule în virtutea ecuaţiilor sistemului. De exemplu, pentru o singură ecuaţie Pfaff n t=1 această teoremă dă următoarele condiţiuni de integrabilitate completă: V Q)xk- Öxj ) §Xk) .....n)> pe cari trebue să le îndeplinească funcţiunile Xa de variabilele xlt .,., xn. 8. Integrabilitate, condiţiuni de ~ [ycjiOBHH HHTerpnpyeMOCTH; conditions d'intégrabilité; In-tegrierbarkeitsbedingungen; conditions of integrability; integrálhatósági feltételek]: Condiţiunile necesare şi suficiente pentru ca expresiunea diferenţială fi (xlt x2, ..., xn) dx± + f2 (xt, x2..xj dx2+ ... + /„ (*lr*2......*„) dxn să fie diferenţiala totală exactă a unei funcţiuni F(xi, Aceste condiţiuni, în număr de - ^, sunt: 9/i c = T- /= 1,2.....n). &X: V)Xt 270 1. integrat [HHrerpaíJ); intégraphe; Integraph; integraph; integráfj. Mat.: Aparat pentru trasarea automata a curbelor integrale z(x) corespunzătoare unei curbe /(x), date de: z(x) = ^/(x)dx. Spre deosebire de planimetru, care înregistrează valoarea unei integrale definite, integratul trasează curba care reprezintă integrala nedefinită corespunzătoare funcfiunii reprezentate de o curbă dată. Pentru orice valoare a lui x, panta dz a curbei trasate de integrai e proporfionaiă cu ordonata f(x) a curbei corespunzătoare acestui x. 2. Integral, calcul V. Calcul integral. a. Integrală [HHTerpaJi; intégrale; Integral; integrai; integrál]. M\at.: 1. Funcfiune care este soluţia unui sistem diferenţia] (v. Sistem diferenjial). — 2. Simbol matematic folosit singur pentru indicarea integrării nedefinite, sau împreună cu simbolul domeniului la care se referă pentru indicarea integrării definite. — Exemple: sau \ sau © , a JS JC primul simbol referindu-se la integrarea în raport cu o singură variabilă, dela limita a până la limita b, al doilea reprezentând o integrală de suprafafă, referitoare la suprafafa S, iar al treilea o integrală de linie sau curbilinie, de-a-lungul liniei închise C. 4. Integrală definită simplă Lebesgue [HHTerpaJi JI; intégrale de L,; L.-sches Integral; L. 's integral; L.-féle integrál]. Mat.: Fiind dată o funcfiune mărginită /(P), definită în toate punctele P ale unei mulfimi A măsurabile (v. Măsurabil) şi de măsură finită (v. Măsură), şi măsurabilă pe aceasta mulfime, se numeşte integrală definită Lebesgue a funcfiunii / n=1 pe mulfimea A, limita sumei m- \iit unde nume- ^0 rele rri0 4m1 < b /(x)dx-flim\ /(x) dx = V /(x)dx, ol L'->oJc+&' *a când S>0 şi 5'>0 tind către 0. Dacă această limită există, funcfiunea /(x) se numeşte integrabilă, în sens general, în intervalul a, b. în al doilea caz, presupunând funcfiunea definită pentru orice x>a şi integrabilă în orice interval a, b, unde b>a, integrala generalizată dela a până la -foo,e definită prin limita lim C /(x) dx = C f(x) dx, b~>00 «J# Ja Dacă limita există, funcfiunea se numeşte integra- bilă, în sens general, în intervalul a, +00. In mod analog.se pot defini integralele . [ f(x) âx şi i f(x) âx. J— co V — CO Sin. Integrală definită riemanniană generalizată. 1. Integrală definită simplă Stieltjes [onpeAe-JieHHbiH HHTerpaJi C; intégrale de S.; S.-sches Integral; S. 's integral; S. féle integrál]. Mat.: Fiind dată o funcfiune continuă F (x) definită pentru yalorile variabilei sale x cuprinse în intervalul (d,b)(a<.b‘, a^x^b) şi o funcfiune cu variafie mărginită f(x) definită în acelaşi interval, limita sumei • [/(*»)-/(*;_,)]. în care punctele xi: formează o subdiviziune a intervalului a, b, astfel ca a în Matematice prezintă interes următoarele integrale definite simple, particulare: 2. Integrală euleriană de specia întâi [3BJie-poBCKHH HHTerpaJi nepBoro paspa^a; intégrale eulérienne de premiere espéce; eulerisches Integral der ersten Art.; Eulerian integral of the first kind; E.-féle elsőnemű integrál]. Mat.: Integrala 5 («. P) = ţ xM(1-x)a~’dx. Jo Se exprimă cu ajutorul funcfiunilor T prin relafia de recurenţă: r(«)r(p)=r(a+p)5(af p). a. ~ euleriană de specia a doua [3BJiepoBC-khh HHTerpaJi BTOporo paspa^H; intégrale eulérienne de seconde espéce; eulerisches Integral der zweiten Art.; Eulerian integral of the second kind; E.-féle másodnemű integrál]. Mat.: Integrala T (a) = ^ xa“1 e~xdx. Jo V. Gamma, funcfiunea 4. Integrala lui Euler [3BJiepoBCKHH HHTerpaJi; intégrale d'E.; E. Integral; E.'s integral; E. integrálja]. Mat.: Integrala JoCOS3t) folosită în balistica exterioară ca variabilă inde- 271 pendentă în ecuafiile diferenfiale prin cari se calculează traiectoria unui proiectil. Dacă s este arcul de traiectorie, Ox axa orizontală confinută în planul traiectoriei şi îndreptată în sensul înaintării proiectilului, iar Oy axa verticală confinută în acelaşi plan, îndreptată în sus, 6 este definit de âx „ d y cos 0 = —, sin 0 = —• ds ds 5. Integrală Fourier [HHTerpaJi Oypbe; intégrale de F. ; F. Integral; F.'s integral; F. integrálja]. Mat.: Reprezentare printr'o integrală trigonometrică a unei funcfiuni date f(x): (1) f(x) = \ [A (u) cos tix + B(u) sin uxj du. 0 Dacă funcţiunea / e parfiai contincă, adrrite o c + co derivată parfiai continuă, şi integrala A f(x) I dx e — 00 convergentă, ea e reprezentabilă prinir'o integrală Fourier de forma (1), funcţiunile A(u) şi B(u) fiind date de 1 f + 00 1 C+ ™ Ă(n) ~ \ f(x) cos uxâx, B(u)=-\ f(x) sin uxâx* —00 —00 în punctele de discontinuitate ale funcţiunii valoarea integralei (1) este - [/(x + O)+/(x--0)]* 6. Integrala lui Poisson. V. Poisson, integrala lui 7. Integrala lui Raabe [HHTerpaji Paaőa; intégrale de R.; R. Integral; R.'s integral; R. integrálja]. Maf.: Integrala f1 ' 1 \ Log T (z + x) âx = - Log 2 ti+ 2 Log z —z, ° considerată cu valoarea principală a logaritmului natural. 8. Integrală definită dublă riemanniană [flBOH-hoh HHTerpaji PHMaHa; integrale doubie; doppeltes Integral; doubie integral; duppla integrál]. Maf.: Limita comună, când ea există, către care tind sumele « s=YiwiMi 5' i=1 i=1 unde sunt ariile în cari a fost descompus un domeniu plan mărginit D printr'un sistem de curbe, iar Mi şi sunt marginile superioară şi inferioară în aceste arii ale unei funcţiuni f(x,y) mărginite în D, când ariile o); tind către zero. Se notează prin f{x,y)dxdy. I-- Jd Calculul unei astfel de integrale se reduce la calculul succesiv a două integrale simple, după alegerea convenabilă a limitelor de integrare ale fiecăreia dintre ele. Integrala dublă / reprezintă volumul porţiunii de cilindru cu generatoare perpendiculare pe planul xOy, ridicate în punctele curbei care măr- 272 gineşte domeniul D, volum cuprins între planul xOy şi suprafaţa z — ţ(x,y). Integrala dublă particulară ^ dxdy reprezintă aria domeniului plan D, sau volumul cilindrului drept şi de înălţime egală cu unitatea care are acest domeniu ca bază. Integrala dublă poate fi definită şi pentru domenii nelimitate, dacă tre o limită când conturul care mărgineşte domeniul D se deformează, fie depârtându-se indefinit în toate sensurile, adică fiind exterior unui cerc de rază oricât de mare, descris în jurul unui punct fix dat, fie căpătând dimensiuni infinite într'un număr finit de sensuri. De asemenea, integrala dubiă poate fi definită, printr'un procedeu asemănător celui folosit în cazul unei integrale definite simple riemanniene (V. Integrală definită simplă riemanniană), şi când funcţiunea f(x,y) devine infinită într'un punct sau de-a-lungul unei curbe care aparţine domeniului D. î. Integrală definită triplă riemanniană [Tpofi-HOH HHTerpaJi PHMaHa; intégrale triple; drei-faches Integral; triple integral; hármas integrál]. Mat.: Limita comună către care tind sumele n n s=YiMivi 5]s=Yimivi' i=1 i-1 unde vi sunt volumele în cari a fost descompus un domeniu spaţial mărginit D, printr'un sistem de suprafeţe, iar mi sunt marginile superioară şi inferioară în aceste volume ale unei funcţiuni f(x,y, z) mărginite în D. Se notează prin 7=^^ / (x, y, z) dx dy dz. integrala triplă poate fi definită şi când funcţiunea f(x,y,z) are în domeniul D unu sau mai multe puncte de discontinuitate. Calculul unei integrale triple se poate reduce la calculul succesiv a. trei integrale simple, după alegerea convenabilă a limitelor de integrare ale fiecăreia dintre ele. 2. Integrală definită multiplă riemanniană [Kpa-THbiH HHTerpaJi PHMaHa; intégrale multiple; vielfaches Integral; multiple integrat; többszörös integrál]. Maf.: Limita către care tinde suma S ~ S f '1 ■ * • ^ni) Axii ■ • * ^xni extinsă asupra tuturor „elementelor de volum" de dimensiuni Ax{ în n „direcţii" linear independente, în cari a fost descompus un domeniu D mărginit, din spaţiul cu n dimensiuni, când numărul acestor „elemente de volum" creşte mereu, dimensiunile lor tinzând către zero, ţ{xlt...,xn) fiind o funcţiune continuă şi mărginită în D,\ar coordonatele unui punct în „elementul de volum" Se notează prin /= y *2. ■ • •. *») dx± dx2... dxn. Calculul unei integrale multiple se poate reduce la calculul succesiv de integrale simple,, după alegerea convenabilă a limitelor acestora. Tipurile cele mai des întâlnite de integrale multiple sunt integralele duble (v. Integrală definită dublă riemanniană) şi triple (V. Integrala definită triplă riemanniană). — în Matematice şi în Fizică prezintă importanţă deosebită următoarele integrale definite: 3. Integrală curbilinie [KpHBOJiHHeăHbiH HHTerpaJi; intégrale curviligne; krummliniges Integral; curvilinear integral; görbevonalú integrál]. Mat.: Limita sumei %P(x — x^,), în care şi yi sunt coordonatele unui punct de pe o curbă rectificabilă reprezentată parametric de x==/(i) 1 y — cari corespund unei valori t a parametrului, P(x,y,z) este o funcţiune dată de x, y şi z, continuă în lungul unui arc AB al curbei, şi Q sunt coordonatele punctului curbei corespunzător valorii a parametrului t, care verifică relaţia <0,- limita fiind luată când cea mai mare dintre diferenţele il-_1 tinde către zero. Integrala curbilinie se notează cu i P (x,y,z) dx. în acelaşi fel se definesc integralele curbilinii \ Q (x, y, z) dy şi \ R (x, y, z) dz. JAB JAB Dacă funcţiunile * = /(£), j = cp (t), z = <|>(î)au derivate continue în intervalul (a,b) de valori ale lui t cari definesc arcul AB, se poate scrie \ABP^x,y,z^x~\ /'M Dacă P (x,y, z), Q {x,y, z) şi R (x,y,z) reprezintă componentele Ax, Ay şi Az ale vectorului câmp al unui câmp de vectori, după axele x, y şi z ale unui sistem de coordonate cartesiene, de versori i, j şi k, suma '* - ^ [z P{x, y, 2) dx -h ;Q (x, y, z) dy + kR{x,y, z) dz| = ^ A di în care ds = idx4- jdy 4-kdz este vectorul element de arc, se numeşte integrala de linie a vectorului câmp, efectuată de-a-lungul curbei C, între punctele A şi B. Ea se poate defini şi independent de reprezentarea în coordonate cartesiene. Dacă P (x, j,z) = Q (x, y,z) = R (x,y,z), suma B B r = C P (x,y, z) (idx-j-jcLy + &dz) = f p^s ic ic se numeşte integrala de linie a scalarului câmp al unui câmp de scalari, efectuată de-a-lungul curbei C, între punctele A şi B. Ea se poate defini şi independent de reprezentarea în coordonate cartesiene. 4. Integrală de linie. V. Integrală curbilinie. 273 în teoria funcţiunilor de variabilă complexă prezintă importantă următorul caz particular ai integralei unei funcfiuni de variabilă complexă: î. Integrala lui Cauchy [HHTerpaji Kohih; intégrale de C.; C. Integral; C.'s integral formula; C. integrálja]. Mai.: Relaţie care exprimă valoarea unei funcţiuni analitice olomorfe f(z), de variabilă complexă z, într'un punct al unui domeniu închis D, limitat de un contur C, punct pentru care z — x. Relaţia este /w= 1 f/(z)dz 2“'J, Funcţiunea este univoc determinată în orice punct al domeniului D, de către valorile ei pe contur. 2. Integrală de linie a scalarului câmp. V. sub Integrală curbilinie. s. Integrală de suprafafă [HHTerpaji noBep-XHOCTH; intégrale de surface; Flâchenintegral; surface integral; felületi integrál]. Maf..* Dacă f (xty,z) este o funcţiune definită în fiecare punct al unei porţiuni S dintr'o suprafaţă continuă în această porţiune, şi dacă se împarte S într'un mare număr n de arii ASk, iar fk este valoarea funcţiunii într'un punct oarecare al ariei &Sk, suma n 5]/* tinde către o limită când n tinde către 1 infinit, ariile ASk tinzând către zero în toate dimensiunile; această limită se numeşte integrala de suprafaţă a lui f(x,y,z) în domeniul considerat al suprafeţei S, şi se notează cu \ fdS. Dacăf(x,y,z) Js reprezintă componenta An după normala la suprafafă, de versor un, a vectorului câmp A al unui câmp de vectori, integrala corespunzătoare ^ z)dS = ^4dS, în care óS — únáS este vectorul element de arie al suprafefei, se numeşte fluxul vectorului câmp sau integrala de suprafafă a vectorului câmp al câmpului de vectori, referitoare la domeniul considerat al suprafefei. Dacă trei funcţiuni fi(x,y, z), (i — 1, 2, 3), reprezintă produsele componentei At, de verser ut şi tangenţială la elementul de arie care are versorul un, a vectorului câmp A al unui câmp de scalari, prin cosinusurile unghiurilor dintre axele Ox, Oy şi Oz, şi versorul h, normal în sens drept pe un şi pe ut, integrala ^ S (iAtcos*ax -f \At cos any + kAt COS dSxA se numeşte integrala vectorială de suprafaţă a vectorului câmp A, referitoare la domeniul respectiv S al suprafefei. — Prin operaţiuni adecvate se defineşte integrala de suprafafă a unui tensor de ordinul al doilea T„ în care intervine pro- S dusul contractat al tensorului prin vectorul element de arie dS al suprafeţei: \ T dS. 3s 4. Integrala de suprafaţă a scalarului câmp [HHTerpaji n0BepxH0CTH cKaJi^pHoro nojin; intégrale de surface du scalaire champ; Oberfla-chenintegral des Feldskalars; surface integral of a scalar field; a skálármező felületi integrálja]: Dacă f(x,y,z) este scalarul câmp al unui câmp de scalari, definit în fiecare punct al unei porţiuni dintr'o suprafaţă S, continuă în această porţiune, şi dacă se împarte S într'un mare număr n de arii ASk, reprezentate prin vectorii ASk, normali pe elementele de arie şi asociaţi după regula burghiului drept unui sens de circulaţie ales pozitiv pe suprafaţă, suma S fk tinde către o limită când n tinde către infinit, ariile ASk tinzând către zero în toate dimensiunile; această limită se numeşte integrala de suprafaţă a scalarului câmpîn domeniul consideratal suprafeţei, şi se notează cu Integrala de suprafaţă a scalarului câmp se foloseşte în definiţia gradientului (v.). 5. Integrala de suprafafă a vectorului câmp [HHTerpaji HOBepxHOCTH BenTopHoro nojin; intégrale de surface du vecteur champ; Flâchenintegral des Feldvektors; surface integral of a vector field; a vektormező felületi integrálja]. V. sub Integrală de suprafafă. 6. Integrala vectorială de suprafafă a vectorului câmp [BeKTopHHJibHbiH HHTerpaji noBepx-hocth BeKTopHOro nojifl; intégrale vectorielle de surface du vecteur champ; vektorielles Flâchenintegral des Feldvektors; vectorial surface integral of a vector field; a vektormező vektoriális felületi integrálja], V. sub Integrală de suprafafă. 7. Integrală de volum [HHTerpaji oőibeMa; intégrale de volume; Raumintegral; volume integral; térintegrál]. Maf.: Dacă f(x,y,z) este o funcfiune definită în fiecare punct al unui domeniu v din spafiu, continuă în acest domeniu, şi dacă se împarte v într'un mare număr n de volume &vk, iar fk este valoarea funcfiunii într'un n punct oarecare al volumului A^, şi suma ^ ţk Avk 1 tinde către o limită când n tinde către infinit, volumele \vk tinzând către zero în toate dimensiunile, această limită se numeşte integrala de volum a lui / (x, y, z) în domeniul consideratal spafiului, şi se notează cu \ fdv. Dacă fx[x, y, z), V fy (x, y, z) şi fz (x, y, z) sunt componentele Ax, Ay şi Az, după axele Ox, Oy şi Oz, ale vectorului câmp A al unui câmp de vectori, şi i, j şi 18 274 k sunt versorii acestor axe, integrala de volum J D /, (*» y-z)+i/v (*» y>z)+~kft (*» y•2)]= J ^ dv se numeşte integrala de volum a vectorului câmp al câmpului de vectori. i. Integrală nedefinită [HeonpeflejieHHbifi HHTerpaJi; intégrale indéfinie; unbestimmtes integral; indefinite integrai; határozatlan integrál]. Mat.: Funcţiunea de o variabilă F (x), a cărei diferenţială este produsul unei funcţiuni date, de aceeaşi variabilă: f(x), prin diferenfiala dx a variabilei, se numeşte integrala nedefinită a expresiunii dife- renţialei /(x)dx. Este determinată numai cu aproximaţie de o constantă aditivă. — Integrala nedefinită se reprezintă prin expresiunea diferenţială dată, precedată de simbolul grafic Dacă factorul diferenţialei variabilei indepent dente este o funcţiune continuă, integrala nedefinită coincide cu funcjiunea primitivă a acestei funcţiuni continue. integrala nedefinită a expresiunii diferenţiale /(x)dx poate fi considerată ca integrală definită riemanniană, extinsă asupra unui interval de integrare care este un subinterval arbitrar al unui interval dat. integrale nedefinite. 1. 4. 6. 9. 11. 13. 14. 15. 17. 19. 21. 23. 26. 29. 31. 33, 36. 38. d/(x) = /(x) + C 2. Jtf/(x)dx = tfJ/(x)dx 3. J[/(x)± = :r— In + C y Jx2 + a2 a J x2-a2 2 a x + a sin x dx = — cos x 4- C tg x dx = — In cos x + C sec x dx= In (sec x + tg x) 4-C ■ o j 1 1 . ^ sin- x dx = - x—- sin x cos x + G dx . x _ arcsm —h C V az — x dx 30, * dx ;= In (x + Vx2± cos &x dx = ii cos bx + b sin £x —?+îi—e +c — în Matematice prezintă interes şi următoarele | integrale nedefinite particulare: | 1. Integrală abeliană [aóejraaHCKHH HHTerpaji; intégrale abélienne; abelisches Integral; Abelian integral; A.-féle integrál]. Maf.; Integrala nedefinită 7 = ^iî(x,3;)dxli^(xl y) fiind o funcfiune rafionala de x şi y, în care y este funcfiunea algebrică definită de ecuafia algebrică P{xty) = 0. In general, o integrală abeliană reprezintă o funcţiune transcendentă. Când R(x, y) — 0 reprezintă o curbă unicursală, când coordonatele curbei se pot reprezenta adică prin funcfiuni raţionale de un parametru t, integrala abeliană se reduce la integrale de funcfiuni raţionale# 2. Integrală binomă [HHTerpaji-ŐHHOM; intégrale binőme; Binomialintegral; binomial integral; binom integrál]. Mat.: Integrală nedefinită, de tipul (axn + b)^ dx. Integrala reprezintă o funcfiune elementară, când unul din numerele n P, ——este întreg. Făcând schimbarea de n variabilă axn = bt, integrala se transformă în J^(1+í)^dí, unde q = ~~~—integrală care poate fi efectuată când p, q sau p + q este un număr întreg. s. Integrală de probabilitate [HHTerpaji Be-POHTH°CTH; intégrale de probabilité; Wahrschein-lichkeitsintegral; integral of probability; valószínű- ségi integrál]. Maf.: Integrală definită, cu limita superioară variabilă: /W=-^= ţ ds — D 4k d t J în teoria microscopică (teoria electronilor): Intensitatea curentului electric e limita catului sumei dintre excesul de sarcini electrice pozitive cari trec printr'o secţiune într'un anumit sens şi valoarea absolută a excesului de sarcini electrice negative cari trec prin secţiune în sens contrar, prin "timpul în care trec,când acest timp tinde către zero; ea se consideră îndreptată în sensul de mişcare al sarcinilor pozitive, adică în sens contrar mişcării sarcinilor negative. Dacă p e densitatea de sarcină electrică şi v e vitesa ei: *s=\ P*>dS. s Aceaslă definiţie a intensităţii curentului electric presupune că sarcina electrică poate fi individualizată şi recunoscută, ca şi masa; ea ţine seamă de faptul că sarcini negative în mişcare produc acelaşi câmp magnetic ca tot atâtea sarcini pozitive, cari au o vitesa egală, dar de sens contrar cu primele. Curentul electric poate trece deci şi prin regiuni macroscopic neutre — şi anume când sarcini electrice de un nume se mişcă printre tot atâtea sarcini electrice de nume contrar. Intensitatea curentului electric lorentzian de deplasare printr'o suprafaţă e creşterea fluxului produsului permetivităţii s0 a spaţiului prin intensitatea câmpului electric prin acea .suprafaţă, raportată la sistemul de referinţă lorentzian şi la cinitatea de timp, şi împărţită cu 4n: id = i°. ACld5,— 4 71 Suma dintre intensităţile curenţilor electrici de conducţie şi maxwellian de deplasare se numeşte intensitatea curentului electric în sens larg, şi este egală cu suma dintre intensitatea curentului electric şi a curentului electric lorentzian de deplasare. Intensitatea curentului electric se numeşte de conducţie, de convecţie, de polarizaţie, etc., după felul curentului (v. sub Curent electric). 2. Intensitate de magnetizaré [cTeneHb Ha-MarHHHHBaHHH; intensité d'aimantation; Intensităt der Magnetisierung, Magnetisierungsstărke; intensity of magnetisation; mágnesezési erősség]: Sin. Polarizaţie magnetică (v.). 3. Intensitate de sensaţie [CHJia omyiii.eHHH; intensité de sensation; Empfindungsintensitat; sen-sation intensity; érzetintenzjtás]: Mărime scalară S proporţională cu numărul ns de creşteri minime încă perceptibile ale unei sensaţii (vizuale, auditive, de gust, olfactive, de durere, etc.) cuprinse între pragul de sensaţie şi sensaţia dată: S — ksns; Coeficientul de proporţionalitate depindş de unitatea aleasă; el depinde şi de individui care percepe, fiind ales astfel pentru diferiţii indivizi, încât valoarea S care corespunde unei valori date a mărimii fizicochimice care provoacă sensaţia, să fie independentă de individ. Pragului de sen-saţie îi corespunde deci intensitatea nulă a sen-saţiei. 4. Intensitate de vârtej [CHJia BHxpeBoro nOTOKa; intensité tourbillonnaire; Wirbelstărke; intensity of vortex; örvényerősség]. Mec.: Fluxul V al rotorului vitesei unui fluid printr'o secfiune S . C% a unui tub de vârtej (tub de turbion). Este egală cu circulafia sau cu integrala de linie a vitesei v a fluidului de-a-lungul unei curbe închise Cit care închide numai tubul de vârtej: T = i rot^d5= \ vâl. SH %• 5. Intensitate luminoasă [cHJia CBeTa; intensité lumineuse; Lichtstărke, Lichtintensităt; lumi-nous intensity, light intensity; fényerősség]. Opt.: Fluxul luminos emis într'o anumită direcţie de un izvor de lumină punctual, raportat la unitatea de unghiu solid în care emite izvorul. Dacă A e fluxul de lumină emis în unghiul solid AQ, intensitatea luminoasă /, în direcfia pe care o defineşte la limită A2f este: A3>_dŞ> ~AqT0 A2”d2’ Unitatea MKSA de intensitate luminoasă este candela (cd), egală cu a 600000 parte din strălucirea suprafefei de 1 m2 de corp negru care radiază la temperatura de solidificare a platinei (1773°). O unitate mai veche, care era folosită pentru intensitatea luminoasă, e lumânarea internaţională, egală cu cca 1,0197 candele. Unităţi şi mai vechi erau lumânarea Hefner, egală cu 0,9 280 lumânări internaţionale, lumânarea Vernon-Harcourt şi lumânarea Cârcel, aproximativ egale cu o lumânare internafională. V. şi sub Lampă etalon. î. Intensitate luminoasă orizontală medie [cpe-Ahhh ropH30HTajibHan CHJia CBeTa; intensité lu-mineuse horizontale moyenne; mittlere horizontale Lichtstárke; mean horizontal candle-power; vízszintes közepes fényerősség]: Media aritmetică a valorilor intensităţii luminoase a unei surse punctiforme, în toate orientările din planul orizontal cari trec prin centrul sursei. De fapt, acest plan „orizontal" trebue să fie perpendicular pe axa de simetrie a sursei, când aceasta are o astfel de axă; fiindcă axa de simetrie e presupusă verticală într'o sursă de lumină instalată, planul ajunge în poziţie orizontală, de unde derivă numirea de intensitate orizontală. 2. ~ luminoasă sferică medie [cpe#HHfl C(|)e-pH^ecKaH CHJia CBeTa; intensité lumineuse sphé-rique moyenne; miitlere răumliche Lichtstárke; mean spherical candle-power; közepes gömbfényerőssége]: Media aritmetică a valorilor intensităţii luminoase a sursei punctiforme în toate orientările din spaţiu. s. ~ luminoasă emisferică medie inferioară [HH3iiiaH cpeflHHH nojiycc|3epHHecKaH cnjia CBeTa; intensité lumineuse hémisphérique moyenne inférieure; mittlere untere halbráumliche Lichtstárke, mittlere untere hemisphárische Lichtstárke; mean lower hemispherical candle-power; alsó-félgömbű közepes fényerősség]: Media aritmetică a valorilor intensităţii luminoase a unei surse punctiforme, în toate orientările din spaţiul de dedesubtul planului orizontal care trece prin sursă. 4. ~ luminoasă emisferică medie superioară [cpefl,HHH nojiyc4)epHqecKaH cnjia CBeTa Bep-xhhh; intensité lumineuse hémisphérique moyenne supérieure; mitHere obere halbráumliche Lichtstárke, mittlere obere hemisphárische Lichtstárke; mean upper hemispherical candle-power; felső-félgőmbű közepes fényerősség]: Media aritmetică a valorilor intensităţii luminoase a unei surse punctiforme, în toate orientările din spaţiul de deasupra planului orizontal care trece prin sursă. 5. Intensitate sonoră [cnjia 3ByKa; intensité sonore; Schallstárke; sound intensity; hangintenzitás]. Acusf.: Energia sonoră care trece în unitatea de timp prin unitatea de arie perpendiculară pe direcţia ei de propagare, într'un punct dat al unui câmp sonor (densitatea curentului de energie sonoră). în sistemul MKSA, se măsoară în W/m2, iar în sistemul CGS, în ergi/cm2s. 6. ~, nivel de ~ sonoră [ypoBeHb chjih 3Byna; niveau d'intensité sonore; Schallstárke; sound intensity level; hangintenzitás színvonala]. Acusf.: Logaritmul zecimal X al raportului dintre intensitatea sonoră I (v.) a unui sunet şi intensitatea sonoră 70 a unui sunet de referinţă: * = log 4-Unitatea de nivel de intensitate sonoră astfel definit se numeşte bel (B). Ca submultiplu uzual se foloseşte decibelul (dB). 7. Intensitatea curentului de energie [HHTen-CHBHOCTb TOKa SHeprHH; intensité du courant d'énergie; Energiestromstárke; intensity of energy current; energia-áramerősség]. Gen..* Limita câtului dintre energia care trece printr'o suprafaţă şi dintre timpul în care trece, când acesta tinde către zero. Sin. (cu accepţiune mai generală) Putere (v.). 8. Intensitatea macroscopică a unui câmp [MaKpocKonHHecKaa CHJia iiojih; intensité ma-croscopique d'un champ; makroskopische Fe!d-stárke; macroscopic intensity of a field; egy mező makroszkopikus erőssége]. EL: Dacă vij,t) e intensitatea microscopică a unui câmp de scalari în punctul de rază vectoare 7 şi în momentul t (reprezentată de unscalarcâmp invariant, sau de una din componentele scalare ale intensităţii microscopice a unui câmp de vectori sau de tensori), se înţelege prin intensitatea macroscopică V (T0, t0) a câmpului de scalari, în punctul de rază vectoare r0 şi în momentul t0, media aritmetică, pe un scurt interval de timp 2Ai din jurul lui i0, şi pe un mic volum sferic A^ cu centrul în punctul r0, a intensităţii microscopice v(~r, t) a câmpului de scalari: VCro,t0) = 1 pto + ht /» unde r = 704-A7 şi Ar e raza vectoare a punctelor lui Av în raport cu extremitatea lui 10. Operaţiunea se notează uneori sub forma V (■?„, t0) = v(r, i),0ii0. Conceptul de intensitate macroscopică prezintă importanţă numai pentru câmpurile de intensitate microscopică în cari operaţiunea de mai sus e independentă, între anumite limite, de alegerea valorilor 2 Ai şi Av.'El se foloseşte în teoriile macroscopice, fără a se indica şi termenul „macroscopic". în teoria electronilor, de exemplu, se operează cu intensităţile microscopice ale densităţii de sarcină p, şi ale câmpurilor electric şi magnetic e şi h. în teoria macroscopică a electricităţii şi magnetismului (teoria lui Maxwell şi Hertz) se operează cu valori macroscopice corespunzătoare: Densitatea de sarcină electrică liberă Pl e egală cu media densităţii microscopice de sarcină electrică Pi(7o.ío) = ?(^í)3,ío- Intensitatea câmpului electric E, media intensităţii microscopice a câmpului electric E (r0^t0) = e (r, t)r<)ik. Inducţia electrică D e egală cu suma vectorială D(~r0, t0)= s0 E (T0, î0) + 4tcP(70, î0), în care s0 e permetivitatea absolută a spaţiului,, iar P e polarizafia electrică. 281 Inducţia magnetică B e egală cu produsul permeabilităţii magnetice a spaţiului ji0 prin media intensităţii microscopice a câmpului magnetic B{ruX)=\lJ){r,t)rQ,tQ.^ Intensitatea câmpului magnetic H e egală cu diferenţa vectorială_ H (o»7*t o) — P'o oi io) 4 ^ M’O 1 M (r0f io) f în care M e polarizaţia magnetică. 1. Infensifa!ea ploii [HHTeHCHBHOCTbaoîkah; intensité de la pluie; Regendichte; rain intensity; esőintenzitás]. Mefeor.: Cantitatea (volumul) de apă de ploaie căzută, raportată la unitatea de timp şi la unitatea de suprafaţă. Se măsoară, de obiceiu, în litri pe secundă şi pe hectar. 2. Intensitatea tirajului- [CHJia thth; intensité dutirage;Zugstárke; intensity of draught;huzaterő]. Mş. ferm.: Debitul în greutate al gazelor de ardere, măsurat la gura unui coş. — Depinde de temperatura medie t' a gazelor de ardere, de temperatura t a aerului exterior, de înălţimea coşului şi de secţiunea coşului la gura lui, fiind maximă la temperatura î'opf = 273° + 2 t, adică la 273° dacă £=0 (v. fig. sub înăljimea coşului). s. Intensitatea unei surse [HHTer-îCHBHOCTbHC-TOHHHKa; intensité d'une source; Quellenstărke; intensity of a source; forráserősség]: Debitul de fluid al unei surse. 4. Intensităţii, curba de distribuţie a ~ luminoase a unei surse [KpHBaa pacnpe/ţejieHHH CB0TOBOH CHJIbl HCTOHHHKa; courbe de distribution de 1 "intensité lumineuse d'une source; Lichtverteilungskurve einer Lichtquelle; light distribution curve of a source, polar curve of light distribution of a source; fényelosztási görbe]. Opt.: Sin. Curba polară a intensităţii luminoase a unei surse, Curba polara a unei surse luminoase, Indicatoare de emisiune. V.'Emisiune, indicatoare de 5. Intensivă, mărime V. Mărime intensivă. 6. Interacţiune [B3aHMOAeHCTBHe; interaction, action réciproque; Wechselwirkung; reciprocal action, interaction; interakció, kölcsönhatás]. Fiz., Chim.: Acţiunea mutuală dintre două sisteme fizicochimice. Termenul „interacţiune" accentuează faptul că termenii acţiune şi reacţiune-din principiul acţiunii şi reacţiunii pot fi schimbaţi între ei: în loc de acţiunea sistemului S± asupra sistemului 5*2 şi reacţiunea lui S2 asupra lui Slr se poate spune şi acţiunea lui S2 asupra lui St şi reacţiunea lui S± asupra lui S2. 7. Interacţiune moleculară [MOJieKyjinpHoe BSaHMOfleHCTéHe; interaction moléculaire; mole-kulare Wechselwirkung; molecular interaction;mole-kuláris kölcsönhatás]. Fiz.: Acţiunea mutuală dintre două molecule cari, în mişcarea lor, se apropie destul de mult una de cealaltă, pentru a se produce un’ transfer de energie între ele. Ansamblul acestor fenomene constitue o ciocnire. în cursul ciocnirii se poate face înfre molecule fie numai un transfer de energie cinetică de translaţie (cioc- nire de specia întâi), fie şi un transfer de energie de vibraţie a atomilor în moleculă şi de energie a electronilor din atomi, una dintre molecule trecând astfel într'o stare excitată, mai bogată în energie (ciocnire de specia a doua). Moleculele excitate sunt chimic reactive. Uneori, excesul de energie este emis sub formă de radiaţie electromagnetică, molecula revenind apoi în starea energetică iniţială. 8. Intercalară, cultură ~ [Me}KflypHiţHafl Kyjib-Typa; culture intercalaire; Zwischenkultur; inter-cropping; közbenső művelés]. Agr.: Cultura unei plante precoce printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. Culturile intercalare Contribue la sporirea rentabilităţii unui teren. 9. Intercalare [BCTaBKa, BKJitoneHHe; inter-calation; Einschalten; intercalation; beékelés]. Gen.: Introducerea unui nou element între două elemente vecine ale unei mulţimi ordonate şi numerabile. 10. Intercalafie [BKJlîOHeHHe; intercalation; Zwi-schenmittel, Bergemitfel; intercalation; beékelés]. Mine: Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ. Această numire se foloseşte în special la zăcămintele stratificate, în cari intercalaţia se prezintă ca un strat subţire în interiorul stratului exploatat. în zăcămintele de cărbuni, intercala-ţiile apar ca strate, mai mult sau mai puţin regulate, de roce argiloase, rareori calcaroase sau nisipoase, şi uneori chiar de pietrişuri. Ele au fost depuse chiar dela formarea zăcământului, alternând cu depunerile de plante din cari s'au format cărbunii. în stratele tari de cărbune, inter-calaţiile mai moi de roce argiloase permit sco-birea mai uşoară. Materialul din intercalaţii 1 e. subţiri nu poate fi îndepărtat cu uşurinţă în mină. 11. Interceptare [nperpa^AeHHe, nepexBa-TblBaHHG; interception; Interzeption; interception; közbeiktatás, gátolás]. 1. Mat.: Faptul că două figuri geometrice cuprind între ele şi intersectează o altă figură geometrică. Exemplu: Două drepte concurente interceptează un segment pe o dreaptă coplanară cu ele şi care nu trece prin punctul lor de ihtersecţiune. — 2. Tehn.: întreruperea cursului unor obiecte sau al propagării unor fenomene. ExempFu: Interceptarea razelor de lumină printr'un corp opac. — 3. Derivarea din cursul de propagare, a unor fenomene (accepţiune improprie a termenului). Exemplu: Interceptarea unei conversaţii telefonice. 12. Intercolonament [paccTOHHHe MejKjţy koji-JlOHaMH; entre-colonne, entre-colonnement; Său-lenweite; intercolumniation; oszlopközötti távolság]. Arh.: Distanţa care separă două coloane consecutive ale unei colonade. Se măsoară între axele celor două coloane şi se exprrmă în module (v.). Variază dela trei până la opt module. Se deosebesc cinci tipuri de intercolonamenter picostil (v.), sistil (v.), eustil (v.), diastil (v.), şi areostil (v.). îs. Interconexiune de reţele [oő^eAHHeHHe 3JieKTpHHeCKHX ceTefi; interconnexion des ré- 282 seaux; Netzzusammenschaitung; interconnection of current supply systems; hálozatkapcsolás]. Elf.: Punerea în parale! a mai multor refele electrice, prin intermediul unor linii de transport de energie electrică, linii pe cari se pot lua sau nu derivaţii, după rolul pe care-I au. î. Interferenţă [noMexa ot noJiojKeHHH bojih; interférencejüberlagerung, Interferenz; interferen-ce; interferencia]. Radio: Efect de suprapunere, peste o undă fundamentală, a unei oscilaţii de frecvenţă puţin diferită, sau a unei perturbaţii parazite (bruiaj). 2. Interferenfă [HHTepc^epeHijHH; interference; Interferenz; interference; interferencia]. Fiz.: Fenomenul de formare a unui sistem de unde staţionare într'o regiune a spaţiului străbătută de două sau de mai multe unde (elementare) de aceeaşi natură. Undele pot fi de orice natură: unde mecanice (acustice în sens general), unde electromagnetice (optice în sens general), unde „de materie" asociate corpusculelor de dimensiuni atomice, etc. Condiţiunea esenţială ca fenomenul să apară este ca undele cari îl produc să fie coerente (v. Coerenţă). în acest caz, într'un punct al spafiului, intensitatea / a undei staţionare formate e: n n ---------- /= £ S \lrI, cos far-fs)» r= 1 s=1 | expresiune în care lr şi Is (r, s = 1,2,..., n) sunt intensităţile în punctul considerat ale celor n unde (elementare) cari produc interferenţa, iar cpr şi (r, s= 1,2 ,...,n) sunt fazele respective. Experimental, interferenţa este pusă în evidenţă folosind aparate pentru măsurarea intensităţii I, sau cel puţin pentru aprecierea calitativă a variaţiilor acestei intensităţi. Când interferenţa e produsă numai de două unde (elementare), regiunile de intensitate mare ale sistemului de unde staţionare sunt regiunile în cari diferenţa dintre fazele acestor unde este egală cu un multiplu de 2ît. Dacă se suprapun, de exemplu într'un aparat interferenţial, n unde elementare.de intensităţi egale, şi dacă fazele lor sunt în progresiune aritmetică cu raţia 8 (variabilă dela punct la punct), intensitatea rezultantă e: / = / o expresiune în care /0 e intensitatea ccmună a undelor elementare. Cu cât e mai mare numărul n, cu atât maximele de intensităţi cari corespund valorilor lui § egale cu un multiplu de 2Ti sunt mai pronunţate. în practica experimentală, prezintă interes particular, în Optică, următoarele trei cazuri de interferenţă: — Interferenţa a două unde coerente obţinute prin dedublarea undei provenite dintr'un acelaşi izvor de lumină, unde cari parcurg traseuri diferite, de-a-lungul cărora drumul lor optic poate fi modificat. Se folosesc, în practică, diferite modificări ale drumului optic al uneia din unde, prin introducerea pe traseul ei a lamei transparente, a cărei grosime sau al cărei indice de refracţiune trebue determinat, acuvei cu gaz a cărei presiune sau indice de refracţiune se măsoară, etc. Instrumentele cari sunt folosite pentru aceste determinări se numesc interferometre (v.). — Interferenţa a două unde coerente obţinute prin dedublarea undei provenite dintr'un acelaşi izvor de lumină, prin reflexiune pe cele două feţe ale unei lame transparente subţiri şi cu feţe paralele. Se obţin franje de interferenţă de egală înclinaţie a razelor fasciculului de lumină incident. — interferenţa a două unde coerente obţinute prin dedublarea undei provenite dintr'un acelaşi izvor de lumină, prin reflexiune pe cele două feţe ale unei lame transparente subţiri, de grosime variabilă. Se obţin franje de interferenţă de egală grosime a lamei. Astfel de franje sunt reprezentate de inelele lui Newton (v. Newton, inelele lui ~), obţinute prin dedublarea undei incidente pe fefele lamei de aer cuprinse între o fafă plană şi fafa sferică a unei lentile în contact cu ea. Franj.ele de egală grosime sunt folosite în metrologie, în controlul suprafeţelor, etc. V. şi Interferenţă, măsurare prin s. Interferenţă, figuri de ~ [HHTep^epeHij.H-OHHbie (Jmrypbl; figures d'interférence; Interfe-renzfiguren; interference figures; interferenciás ábrák]. Opt.: Ansamblu de curbe de egală luminozitate, care variază între zero şi un maxim (dacă se observă în lumină monocromatică), sau ansamblu de curbe de coloraţie identică (dacă se observă în lumină albă), obţinute prin trecerea unui fascicul de lumină printr'o lamă cristalină transparentă şi cu feţe paralele, confinută între cei doi nicoli încrucişaţi ai unui microscop polarizant. Lumina polarizată linear de către primul nicol, trecând prin lama cristalină, este descompusă în fascicule în cari intensitatea câmpului electric are direcţii de vibraţie diferite, şi între ale căror faze apare o diferenţă de fază; trecând prin al doilea nicol, fasciculele sunt aduse să vibreze în acelaşi plan, şi astfel interferează. Curbele de egală luminozitate sau de egală coloraţie sunt locurile geometrice ale punctelor în cari interferează fascicule cu aceeaşi diferenţă de fază. Forma acestor curbe depinde de forma fasciculului incident pe lamă (fascicul paralel sau convergent), de natura lamei cristaline şi de poziţia ei faţă de axele optice ale cristalului din care a fost tăiată. — Din acest punct de vedere, se deosebesc următoarele cazuri: Cristal uniax în lumină paralelă: în secţiune perpendiculară pe axa optică, câmpul instrumentului de observare este întunecat, şi rămâne întunecat, dacă lama cristalină e rotită în planul ei. Fasciculul incident pe lamă e descompus într'un fascicul ordinar şi un fascicul extraordinar, cari nu Figuri cte kiferfwanfl. Indeto ífjsl ín í-umtal a!b4 táwWb tat Hm4®n ín finnN# $®tfe©f*S, •?Vai%|vv eb in{«H«r*ft0 în tomfol «Ihss^ §*9&«nâ şi ro^-N» SuecesSwne ds cotefi obffaui* In*#*© !emS sub tir» e« $dsss?«şffc tpr* dreapta. CHa-fai tü^ax< Cristei Mix< L®m! «ubţfoi vâsutS ia microscopul p-úlérímnt îi» hioM cMtiafgftAft lntr« «ieolî încrucişaţi. 283 sunt separate şi nu au între ele diferenţe de fază. Fenomenul este identic cu cei observat penfru o lamă isotropă sau pentru o lamă tăiată dintr'un cristal din sistemul cubic. — în secfiune paralelă cu axa optică, câmpul apare luminat prin interferenţa fasciculului ordinar cu fasciculul extraordinar. în lumină albă, coloraţia câmpului depinde de birefringenfa substanţei, de grosimea lamei cristaline, iar dacă cristalul e rotit cu 360° pe platina microscopului polarizant, intensitatea variază, şi câmpul se întunecă de patru ori, când direcţiile de vibrafie sunt paralele cu planele secfiunilor principale ale nicolilor (cu planele în cari vibrează, în interiorul nicolilor, câmpul electric al razei). Cristal uniax în lumină convergentă: — în secfiune perpendiculară pe axa optică, razele de lumină sunt dublu refractate. Se obfine o figură de interfe-renfă care e alcătuită, în lumină mono-cr ornaţi că, din inele alternativ luminate şi întunecate, iar în lumină albă, din inele egal colorate, ambe- Fi9- a* le fiind tăiate de O Figuri dé interferenţă pentru un cruce neagră care are cristal uniax în lumină conver- brafele paralele CU genfă- în secfiune perpendiculară planele secţiunilor pe axa optică, principale ale nicolilor (v. fig. a, b). — în secfiune inclinată fată de axa optică, figura de interferenfă optică este prea maré, centrul crucii nu apare în câmpul aparatului (v. fig. d). — în secfiune Obţinerea figurilor de interferenţă pentru un cristal uniax în lumină'convergente, în secţiune perpendiculară pe axa optică. este analoagă cu cea din cazul precedent, dar este deplasată spre marginea câmpului instrumentului. Prin rotirea lamei cristaline pe platina microscopului polarizant, figura se deplasează (v. fig. c). Uneori, dacă înclinaţia fefelor lamei faţă de axa Fig, c. Figuri de interferenţă pentru un cristal uniax în lumină convergentă, în secţiune inclinată fată de axa optică. ~ Deplasarea figurii prin rotirea lamei cristaline. paralelă cu axa optică, curbele de egală luminozitate sunt hiperbole. Fig. d. Figuri de interferenţă pentru un cristal uniax în lumină convergentă, în secfiune inclinată fafa de axa optică. — Deplasarea figurii prin rotirea lamei cristaline când centrul crucii negre nu este în câmp. Cristal biax în lumină convergentă: — în secfiune perpendiculară pe bisectoarea ascufită, în jurul punctelor planului figurii de interferenţă, în cari a-cest plan e înţepat de axele optice,curbele de egală luminozitate sau de egală coloraţie au forma unor ovale închise, cari apoi se sudează în- Fig e tr un punct, Figuri de interferenţă pentru un cristal trecând spre biax în lumină convergentă, în sec- forme analoa- fiune perpendiculară pe bisectoarea ge cu ale lem- ascuţită, niscatelor. Dacă direcţiile de vibrafie în cristal sunt paralele cu cele din nicoli, figura de interferenfă 284 este tăiată de o cruce neagră (v. fig. e). Dacă lama cristalină e rotită pe platina microscopului, crucea se transformă în două ramuri de hi-perbolăţv.fig.f). — în secţiune perpendiculară pe o axă optică, figura de interferenfă este alcătuită din inele colorate, concentrice, aproape circulare, şi dintr'un braf de hiperbolă negru(v.fig.g). Dacă se roteşte lama cris- __ talină pe platina microscopului, braţul de hiperbolă se roteşte în sens invers şi îşi schimbă forma (v. fig. h). — în secţiune paralelă cu axele Fig. t. Fi guri de interferenţă penfu un cristal biax în lumină convergentă, în secfiune perpendiculară pe bisectoarea ascufită. Fig. g. Fig. h. Figuri de interferenţă, g) pentru un cristal biax în lumină convergentă, în secfiune perpendiculară pe o axă optică; h) pentru un cristal biax în lumină convergentă, în secfiune neorientată. optice, figura de interferenţă este analoagă cu cea din cazul cristalelor uniaxe tăiate paralel cu axa optică. — în secţiune de înclinaţie oarecare, figura de interferenţă are un aspect complicat. î. Interferenfă, măsurare prin ~ [iî3MepeHHe noepeflCTBOM HHTepcjpeneHiţHH; mesure par interférence; Messung durch Interferenz, Messung in Lichtwellenlăngen; measuring by interference; interferenciás mérés]. Tehn.: Măsurare (şi verificare) a pieselor mecanice şi a calibrelor-cală, bazată pe interferenţa luminii monocromatice. Direct, se aplică numai pentru feţe plane şi paralele, iar indirect (cu piese intermediare), şi altor suprafefe. Piesa sau calibrul de controlat se aşa-ză fie singure, fie împreună cu un calibru-cală etalon, pe o suprafaţă perfect plană, şi se aco-per cu o placă optică (sticlă optică, geam optic) care are două fefe perfect plane şi paralele. în lumină monocromatică se produce, din cauza fâşiei de aer aproximativ prismatice prinse între suprafaţa controlată şi placă, interferenţă între razele de lumină reflectate de suprafafa de con- trolat, şi cele reflectate pe fata inferioară a plăcii optice; după orientarea, forma, curbura şi desi- Ui—b !!'!!!! ; * I | A * B. C Principiul verificării suprafefelor prin interferenţă. A) placă optică; 8) piesă de verificat; C) calibru-cală etalon,* D) placă-suporf; a) regiune de franje echidistante (suprafaţă plană, inclinată); b) regiune de franje cari se apropie (suprafafă curbă). mea franjelor de interferenţă cari se observă prin placă, se apreciază suprafaţa verificată. Se pot observa uşor diferenţe de ordinul a 0,05 p, în paralelismul sau planeitatea suprafefelor (v. fig.)., Această măsurare se aplică numai pentru erori mai mici decât 2 p, (jumătate din lungimea de undă a luminii monocromatice folosite). Alăturat se găsesc figurile de interferenfă pentru câteva cazuri de suprafefe tipice: Când suprafaţa verificată e perfect plană şi paralelă cu planul de comparaţie (fafa inferioară), nu se produc franje de interferenfă (v. fig. 1); când suprafafa e plană şi puţin inclinată, franjele sunt echidistante şi rare (v. fig. 2), iar când suprafafa e mai inclinată, franjele echidistante sunt mai apropiate (v. fig. 3); când suprafafa e cilindrică şi prezintă convexitatea în sus, franjele se îngustează şi se îndesesc spre partea mai inclinată (v. fig. 4); suprafafa concavă (cu laturile mai ridicate) produce franje curbate în sus (v. fig. 5); suprafafa convexă (cu laturile mai joase) produce franje curbate în jos (v. fig. 6), convexitatea franjelor crescând cu 12 3 * Figuri de interferenfă Ja verificarea suprafefelor prin interferenţă. convexitatea suprafeţei (v. fig. 7); suprafafa plană, inclinată fafa de planul de comparaţie şi cu mar- 285 giniie teşite, produce franje drepte, puţin curbate ia margini (v. fig. 8); o suprafafă cu mai multe convexităfi regulate produce franje ondulate regulat (v. fig. 9); suprafafa cu convexitate pronunţată produce franje concentrice în jurul regiunii celei mai ridicate, lipite de fa|a inferioară a sticlei optice (v. fig. 10), iar suprafaţa cu concavitate pronunfată, franje concentrice în jurul punctului celui mai de jos (v. fig. 11); o suprafaţă neregulată produce franje neregulate, indicând puncte ridicate şi depresiuni (v. fig. 12). î. Inierfferenfă [jţeHCTBHe aspoflHHaMHHec-KHX CHJI; interférence; Interferenz; interference; interferencia]. Av.: Influenfă pe care o are, asupra forfelor aerodinamice exercitate asupra unui corp, fie prezenta în vecinătate a altor corpuri, fie numai forma curentului şi turbulenfa lui. Interferenţa poate modifica mult atât portanfa, cât şi rezistenfa unui corp, fafă de cazul în care corpul izolat ar fi expus unui curent paralel şi cu aceeaşi vitesă ca mai înainte (la acelaşi coeficient Reynolds). 2. Interferenţa dintre tunelul aerodinamic şi model [HHTep(|)epeHiţHH Menmy a3pc>AHHaMH-qecKOH Tpyóoö H MO^ejibiO; interférence du tunnel aérodynamique avec le modele; Interferenz zwischen Windkanal und Modell; interference between wind channel and model; minta és szélcsatorna közötti interferencia]. Av.: Influenfa pe care o au condifiuniie de scurgere a aerului în tunelul aerodinamic, asupra forfelor aerodinamice cari se exercită asupra unui model introdus în tunel. — Din cauza condifiunilor marginale ale scurgerii aerului prin tunelul aerodinamic, modelul nu trebue să aibă dimensiuni mai mari decât cca 75 % din dimensiunile vinei de fluid în regiunea de măsurare. Influenfă tunelului depinde de forma secfiunii sale şi de faptul că vâna e liberă sau închisă. în cazul secfiunii circulare închise se produce o micşorare a incidenfei şi a rezistentei; dacă vâna e deschisă, se produce o creştere a incidenfei şi a rezistenfei, ceea ce reclamă o corectare a rezultatelor măsurătorilor. s. Inferferomefru [HHTepcJjepoMeTp; interfé-rométre; Interferometer; interferometer; interfe-rométer]. F/z..* Aparat optic care foloseşte fenomenele de interferenfă pentru determinarea unor mărimi, ca indicii de refracfiune, în special la gaze (când se numeşte şi refractometru interferen-fial), lungimile de undă ale diferitelor radiafii, grosimile mici, micile deplasări, etc. — Tipuri mai cunoscute‘de interferometre: 4. ~ Fabry-Pérot [HHTept|)epOMeTp OaöpH-Ilepo; interférométre de F.-P; F.-P. Interferometer; F.-P. interferometer; F.-P.-féle interferométer]: Dispozitiv interferenfial compus din două lame paralele, fiecare Cu fefe plane şi paralele, semi-argintate, cari, prin reflexiunea multiplă a unui fascicul incident, produc foarte multe fascicule emergente, cari apoi interferează, producând inele de interferenfă luminoase foarte fine, pe fond întunecat. Se foloseşte mai ales în studiul structurii liniilor spectrale. 5. ~ Jamin [HHTep4)epoMeTp HiaMHH; interférométre de J.; J. Interferometer; J. interferometer; J. interferométer]: Interferometru format din două lame groase transparente, cu fefe plane şi paralele, inclinate pe direcfia fasciculului incident. Prima lamă descompune acest fascicul în două fascicule, recompuse apoi de lama a doua, după care interferează. Aducând medii străine pe traiectoria unuia dintre fascicule, se modifică lungimea drumului optic şi deci poziţia sistemului de franje de interferenfă. Serveşte la determinarea micilor grosimi ale mediilor transparente sau la determinarea indicilor de refrac-fiune vecini cu indicele aerului. Inferferomefru Jamin. A) lenfilă; Oi), Oa) lame cu fefe plane şi paralele; I) lunefă de ob- 6. ~ Michelson[HHTepc|3epoMeTp Mnxejib-30H; interférométre de M.; M. Interferometer; M.. interferometer; M. interferométer]: Aparat interferenfial în care fasciculul incident e descompus de o lamă groasă şi transparentă în două fas- it Inferferomefru Michelson. /) lunetă; Lj), L2) lame cu fefe plane şi paralele; 01(), 02) o-glinzi; S) izvor de lumină. cicule cari se propagă în direcfii perpendiculare, se reflectă pe câte o oglindă plană, şi revin, spre a interfera. A fost folosit la etalonarea metrului în lungimi de undă, şi în experienfele cari au probat invarianfa vitesei de propagare, la dus şi 286 întors, a luminii în vid, lege importanţă pentru teoria relativităţii restrânse (v.). î. Interferomefru sonor [aKycTHnecKHH hh-TepíjpepOMeTp; interférométre acoustique; aku-stisches Interferometer; acoustical interferometer; akusztikai interferométer]. Acusf.: Dispozitiv folosit pentru măsurarea vitesei de propagare a unui sunet într'un mediu, bazat pe observarea distantei dintre nodurile sau umflăturile unui sistem de unde staţionare, produs în acel mediu prin suprapunerea undelor sonore radiate de un izvor sonor, cu undele sonore reflectate pe un perete mobil fată de acel izvor. 2. Inferglacial [MeîK/ţyjieAHHKOBbiH nepHOA; interglaciaire; Inferglazialzeit; interglacial; inter-giaciálkorszak]. Geo/.: Intervalul de timp cu climat mai cald, din Cuaternarul vechiu, cuprins între două faze de glaciafie. s. Interinclinare. V. Decalaj unghiular. 4. Inferioare, date ~ [BHyTpGHHHG opHeHTH-pOBOHHbie AâHHbie; données internes; innere Daten, innere Orientierung; internai orientation; belső adatok]. Fotgrm.: Elementele geometrice ale unei fotograme, cari determină pozifia spaţială a planului clişeului fafă de centrul de perspectivă. — în sistemul clasic, aceste elemente sunt: distanţa principală a fotogramei, coordonatele rectangulare din planul clişeului, raportate la axele plane fotogrammetrice ale clişeului, şi coordonate cari reprezintă poziţia piciorului perpendicularei duse din centrul de perspectivă pe planul fotogramei. — în sistemul de orientare Hugers-hoff, ele sunt: cele patru unghiuri de poziţie, u> sus, a) jos, ti> dreapta, co stânga, cari determină poziţia clişeului fată de centrul lui de perspectivă. Aceste elemente matematice ale fotogramei constitue şi caracteristicele optice ale camerei fotogrammetrice respective. 5. Inferior [BHyTpemmH; intérieur; innerlich; interior; belső]: 1. Calitatea de a se găsi înăuntrul unui domeniu. Ex.: Puncf interior unei suprafefe închise. — 2. Calitatea de a proveni dinăuntrul unui anumit domeniu. Ex.: Forfă interioară (adică forfă condiţionată de puncte materiale cari aparţin sistemului de puncte materiale în care se găseşte punctul asupra căruia se exercită acea forfă). — Sin. Intern (care se foloseşte mai mult cu accepfiunea de sub Interior 2.). e. Inferior, punct ~ [BHyTpeHHHH tohke; point intérieur; mnerer Punkt; internai point; belső pont]. Mat.: Punct p al unei mulţimi M, pentru care există o vecinătate a lui p, astfel ca această vecinătate să fie inclusă în M. Mulţimea punctelor interioare unei mulfimi se numeşte interiorul mulfimii şi este cea mai mare submulfime deschisă a mulfimii. 7. Inferlinie [înnoH; interligne; Durchschufj; space line, white line, blank margin; ritkító vonal]. Arte gr.: Linie de plumb, groasă de două puncte tipografice, mai pufin înalta decât literele pentru a nu apărea când se imprimă textul. E folosită la răritul rândurilor de text, în accidenfe, şi la formarea tablourilor. Sin. Durşus. 8. Inferiock [cHCTeMa eHHxpoHHbix flBHra-TeJieH; systeme interlock; Synchronhaltemotoren; interlock system; interlock rendszer]. Cinem.: Sistemul de legătură sincronă între camera de luat imagini şi dispozitivul de înregistrare sonoră. Sistemul constă din două motoare electrice sincrone cari acfionează separat înregistratorul de imagini şi înregistratorul sonor, cuplate cu câte un mic alternator; cele două alternatoare sunt legate electric între ele, pentru a asigura astfel menfinerea sincronismului chiar în perioada de pornire a motoarelor sincrone. 9. Intermediar [npoMemyTOHHbiă eopT; variété intermédiaire; Zwischenveredler; intermediate variety; közbenső nemesítés]. Agr.: Varietate cu anumite însuşiri, care se interpune prin altoire între un port-altoiu şi un altoiu, între cari lipseşte gradul de afinitate necesar unei bune şi îndelungate convieţuiri. io. Infermediare, roce ~ [npoMeHtyTOHHbie nopOAbi; roches intermédiaires; intermediare Gesteine, neutrale Gesteine; intermediate rocks; közbenső közetek]. Mineral.: Rocele cari fac transifia între rocele bazice şi rocele acide. Confin 52"'650/n Si02r din care cauză sau se găseşte în ele cuarf liber sau cel mult se găsesc canti-tăfi mici din acest mineral, alături de o proporfie potrivită de elemente melanocrate. ii. Infermefalic, compus^[coeAHHeHHHMeniAy 3JieMeHTaMH cnJiaBa; composé intermétallique; intermetallische Verbindung; intermetallic com- ® Elementul A ° Elementul B Reprezentare schematică, bidimensională, a rejelelor fazelor metalice. a) cristalul metalului pur (elementuf A); b) cristal mixt (=500/0 atomi ai elementului B); c) cristalul compusului intermetalic AjBtj (aranjare ordonată a atomilor); cf) cristal mixt (^30°/0 atomi ai elementului B, intercalaţi), pound; fémközötti összetétel]. Metl.: Compus format între componentele unui aliaj, şi care se situează 287 după natura Iui, între compuşii chimici şi cristalele mixte. Se deosebeşte de cristalele mixte — în cari atomii unuia din metale pot înlocui pe ai celuilalt în orice proporţie în reţea (v. fig. b) sau se pot intercala între aceştia (v. fig. d) — prin faptul că se formează o nouă reţea cristalină, diferită de reţelele componenţilor. înmulţi compuşi intermetalici, elementele cari au caracter metalic sunt legate atât prin legături metalice, cât şi prin legături chimice obişnuite. Comportarea acestor corpuri se apropie de a compuşilor chimici; ele cristalizează adesea în reţele caracteristice compuşilor chimici, şi au compoziţia care corespunde regulilor de valenţă normale. Compuşii intermetalici se formează mai ales între metale cari ocupă, în sistemul periodic, locuri relativ depărtate între ele. în compuşii intermetalici, proporţiile dintre atomi nu sunt fixe, ca în combinaţiile chimice cari au numai valenţe obişnuite, dar nici nu pot varia nelimitat, iar reţelele lor sunt stabile numai între anumite limite ale compozifiei lor (cari variază şi cu temperatura). Compuşii intermetalici au mai mult proprietăfi de nemetale. Ei sunt, în general, duri şi casanfi. Fiindcă provoacă o scădere a calităţilor mecanice ale aliajelor, compuşii intermetalici nu sunt întrebuinţaţi decât când se foloseşte duritatea lor. 1. Intermitent [npepbiBHCTbiH; intermittent; aussetzend, intermittierend; intermittent; intermi-tens]. Gen.; Calitatea unuia sau a mai multor fenomene de a înceta şi de a reîncepe de mai multe ori. 2. Intermitent, regim ~ [npepbiBHCTbiH pe-JKHM; régime intermittent; Aussetzbetrieb, inter-mittierende Betriebsverhăltnisse; intermittont working conditions; intermitens üzem]. V. sub Regim. s. Intermodulafie [HHTepMOAyjiHiţHfl; inter-modulation; Kreuzmodelung; intermodulation; keresztmoduláció]. Teli.: Modulaţia curenţilor dintr'o cale de către curenţii altor căi, dacă funcţionarea lămpilor din repetoare nu e lineară, în sistemele de telefonie în curenţi purtători în cari repetoarele sunt comune pentru toate căile sistemului. Intermodulaţia se poate produce şi prin istereză bobinelor de încărcare. 4. Intern [BHyTpeHHHH; interne;inner; internai; belső]: 1. Calitatea dea proveni dinăuntrul unui anumit domeniu. — 2. Calitatea de a se găsi înăuntrul unui anumit domeniu. Ex.: Unghiuri alterne interne. — Sin. Interior (care se foloseşte mai ales cu accepţiunea de sub Intern 2). 5. Infernodiu [paccTOHHHe MejKjtţy rjia3KaMH; entre-noeud; Knotenweite, Internodium; internode; csomótávolság]. Agr.: Porţiunea dintre două noduri de pe o coardă de viţă, de pe o ramură de pom, de pe un paiu de grâu, etc. Sin. Inter-nod. e. Interoculară, distanţă V. Interpupilară, distanfa 7. Interpolafie [HHTepnoJifliţHfl; interpolation; Interpolation; interpolation; interpoláció], Maf.: Determinarea valorilor unei mărimi cari corespund valorilor intermediare, între n valori date ale unei varia- bile independente de care depinde mărimea şi pentru cari sunt cunoscute valorile ei; determinarea este făcută reprezentând dependenfa mărimii de variabila independentă printr'o funcfiune univoc determinată de valorile pe cari aceasta le ia pentru cele n valori date ale variabilei. Interpolarea nu depinde deci numai de valorile cunoscute ale mărimii, corespunzătoare celor n valori date ale variabilei independente, ci şi de funcţiunea de interpolafie aleasă, care poate fi dată printr'o expresiune analitică (formulă de in-terpolaţie), sau printr'o anumită construcfie grafică. Dacă se reprezintă funcfiunea de interpolafie printr'o desvoltare în serie de anumite funcfiuni, desvoltarea în serie se limitează la primii n termeni. în cazul desvoltării în serie de puteri întregi ale variabilei, funcfiunea de interpolafie se reduce deci la un polinom de gradul n. — Formulele de interpolafie folosite cel mai des reprezintă forme ale acestui polinom, în cari intervin diferenfele de diferite ordine ale mărimii variabile y. Dacă *0, x±,... ,xn sunt n valori ale variabilei xp cari crescîn progresiune aritmetică de rafie^şi cărora le corespund valoriley0iyif.,y„ ale mărimii y, astfel încât valoarea a mărimii yt care corespunde unei valori x^x o a variabilei, este dată de formula de interpolafie poli-nomială a lui Newton: 9-1) e-i)(e-2) A3j0 + • 2! ‘ 3! în care Ay0= y^yo, A2y0 = Ay±-Ay0, etc., şi în care coeficienfii diferenţelor de diferite ordine sunt coeficienţii puterilor lui A din desvoltarea binomului (1+A)^. Dacă se cunosc valorile mărimii y pentru n valori ale variabilei x, diferenfele An^y, An~^~2y, etc., sunt toate identic nule.— Dacă diferenfele de ordin superior devin din ce în ce mai mici, ele pot deveni neglijabile, la precizia de interpolafie căutată, dincolo de un anumit ordin k, mai mic decât n. Desvoltarea în serie se opreşte, în acest caz, la termenul în A ky0. Cazuri particulare interesante sunt acelea în cari valorile succesive ale variabilei x, pentru cari se cunosc valorile mărimii y, sunt destul de apropiate una de alta, pentru ca funcfiunea de interpolafie să poată fi aproximată în fiecare din aceste intervale printr'o dreaptă (intrepolaţie lineară) sau printr'o parabolă (intrepolaţie parabolică). Dacă valorile variabilei x, pentru cari se cunosc valorile lui y, nu cresc în progresiune aritmetica, ci cu intervale neregulate, se foloseşte pentru reprezentarea polinomului de gradul n fie a doua formulă de interpolaţie a lui Newton: y=yXo+(x~x o) yVl+(x~x) *lt **•- unde yx- este valoarea lui y pentru x = x y Xn.Xi V_XQ, '*01 *1/ *2 288 ■fie formula lui Lagrange: (x — x ) (x — x,) (x — x ). ,. y —-------î------- ------------ y (x — x) (x —x)(x — x)...Xl> v 0 1' ' 0 2 ' 0 3 (x-x) (x — x) (x-x)... -I-------------------------1_?_y 4- .... (xt - x) (xi - X2) (x - X3) Xl Dacă se cunoaşte o funcjiune cu n parametri, care exprimă, conform unei legi, mărimea y în funcţiune de variabila x, cele n valori cunoscute ale funcţiunii y, cari corespund la n valori date ale variabilei, se folosesc pentru a determina cei n parametri ai acestor funcfiuni — şi nu se inter- polează polinomial. î. tnierpunte [MejKAynaJiyŐHoenpodpaHCT-BO; entrepont; Zwischendeck; between deck, tween deck, lower deck, steerage; fedélköz]. Nav.: Spafiul cuprins între două pun}i şi bordajul unei nave. Interpunfile se indică prin numere, începând cu cea superioară. Sin. Coridor. 2. Inferpupilară, distanfă ~ [paccTOHHHe MeHîAy 3paHKaMH; écartement desyeux; Augen-abstand; interpupillary distance; szembogár távolság]: Distanta dintre centrele optice ale cristalinilor ochilor omului; ea variază dela om la om. Sin. Distanfă interoculară, Distanfă pupilară. 3. inferşanjabil. V. Interschimbabil. 4. Inferşanjabilifafe. V. Interschimbabilitate. s. Interschimbabil [B3aHM03aM6HHeMbiH; in-terchangeable; austauschbar; interchangeable; átcserélhető]. Tehn.: Calitatea unei piese de maşină de a avea proprietatea de interschimbabilitate (v.). Inferschimbabilifafe [B3aHM03aMeHae- MOCTb; interchangeabilité; Auswechselbarkeit, Austauschbarkeit; interchangeability; átcserélhe-tőség]. Tehn.: Proprietatea pieselor a două mul-fimi A şi B de piese de maşină ca fiecare piesă din mulfimea A sâ poată fi asamblată, într'un fel dat, cu oricare din piesele mulfimii B, fără ca toleranţa de ajustaj corespunzătoare să treacă de o limită prescrisă şi fără să mai fie nevoie de o prelucrare a pieselor. Condifiunile fabricafiei de piese de maşină interschimbabile sunt: Fixarea toleranfelor pieselor,folosirea unor aparate de control de o precizie suficientă şi a unor maşini-unelte cari pot da precizia de prelucrare necesară penfru piese, şi folosirea unui material adecvat şi cu aceleaşi proprietăfi. Avantajele interschimbabilităţii sunt: se evită lucrările de ajustaj la montare; piesele cari trebue asamblate pot fi fabricate în acelaşi timp, în locuri toarte depărtate unele de altele; piesele defecte se pot înlocui repede; piesele de rezervă ajustate se pot finea în depozit. Se aplică mai ales la fabricafia în masă. 7. ~ limitată [orpaHH^eHHan B3aHM03a-MeHHeMOCTb; interchangeabilité limitée; be-schrănkte Auswechselbarkeit; limited interchangeability; korlátolt átcserélhetőség]: Interschimbabilitate cu o foleranfă de ajustaj prescrisă, care se realizează împărfind prin alegere (selectiune), într'un număr de câte n submulfimi: şi piesele de maşină a două mulfimi AşlB, cari altfel ar fi asamblabile numai cu o toleranfă de ajustaj (Tmax, respectiv 7"'max) mai mare decât cea prescrisă (T, respectiv T')t şi anume împărfindu-le astfel ca în interiorul fiecărei perechi de submulfimi corespunzătoare A^ şi B{, toleranfele să fie mai mici decât cele de fabricafie din întreaga mulfime, T T' ţ___ max ’Ţ'i__ max n n astfel încât, la asamblarea pieselor din Aj numai cu cele din B-, să nu se depăşească toleranfa prescrisă. B A Interschimbabilitate limitată. A) şi 8) mulţimi de piese cu toleranfă de ajustaj fmaxi respectiv rmax; Ax, A2, An) submuljimi de piese cu toleranje T prescrise ^T=-—X^; B1( B2, Bp) submulfimi de piese cu toleranfe 7’ prescrise , NN') dimensiune normală. Interschimbabilitatea limitată implică folosirea unor instrumente de măsură destul de precise, pentru a putea face selecfiunea pieselor. Ea prezintă avantajul că ieftineşte fabricafia, prelucrarea cu toleranfe mai mari reclamând maşini şi lucrători mai, pufin perfecfionafi; la precizie de prelucrare dată, permite obfinerea de ajustaje cu toleranfe mai strânse (scurtează astfel — până la o şesime, perioada de rodaj a unei maşini gata montate). Se aplică, de exemplu, la fabricafia de tractoare, când o singură fabrică produce tractoare şi piese de rezervă pentru diferite regiuni, şl trimite în fiecare regiune numai piese şi contrapiese din submulfimi corespunzătoare, pentru ca, în limita fiecărei regiuni, piesele să rămână interschimbabile cu toleranfa de ajustaj prescrisă. s. Intersecfing [HHTepceKTHHr; intersecting; Doppelnadelstabstrecke; intersecting gillbox; kár-tolás]. Ind. text.: Dispozitiv de laminare folosit în industria lânii pieptenate, format din două sisteme suprapuse de lineale cu ace. Acele sistemului superior se înfig în smoc (mănunchiul de fibre) de sus în jos, iar acele celuilalt se înfig în smoc, de jos în sus. 9. lntersecfiune[nepeceHeHHe,cpeAHee 3Ha-HeHHe; intersection; Durchschnitt; intersection; 289 átlag]. Mat.: Mulţimea formată de elementele comune tuturor mulţimilor unei familii de mulţimi. 1. Infersecfiune. Drum. V. încrucişare. 2. Intersecfiune înainte [npnMoe nepecene-HHe; intersection directe; Vorwărtseinschneiden; direct intersection; előkeresztezés]. Topog.: Operaţiunea de determinare a unui punct prin intersectarea direcţiilor dé vizare formate în două puncte fixe, cu o direcfie determinată, ca şi determinarea în punctele fixe a unghiurilor dintre direcfia determinată şi direcţiile de vizare. 3. Infersertală, structură ~ [HHTepcepTajib-HOe CTpoeHHe; texture intersertale, texture inter-stitielle; Intersertalgefüge, intersertale Struktur; intersertal structure; interszértális sztruktura]. Mineral.: Structură a unei roce în care elementele leu-cocrate alcătuesc o reţea în ochiurile căreia se găsesc minerale melanocrate sau chiar sticlă. Se întâlneşte la diabaze, spilite, la unele bazalturi şi la unii meteorifi feroşi. Sin. Structură intersti-ţială. 4. Inferspafiu [pacCTOflHHe; espacement; Auf-nahmedistanz;spacing;felvételi távolság]. Fofgrm.: Distanfa dintre două centre de perspectivă a două fotograme aeriene succesive dintr'un şir determinat. 5. Infersterilifafe [MejKAycTepujibHOCTb; in-terstérilité; Intersterilităt; intersterility; interszteri-litás]. Agr.: Lipsa de afinitate sexuală între două plante din două varietăţi, specii sau genuri diferite. 8. InfOFStifial [HHTepCTHlţHaJlbblH; interstitiel; interstitiell; interstitial; hézagos]: Calitatea de a sa găsi într'un interstifiu, de a proveni dintr'un interstifiu sau de a se referi la un interstifiu. 7. interstifial, spafiu ~ [HHTepcTHU,HajibHoe np0CTpaHCTB0;espace interstitiel; Interstitialraum; interstitial space; interszticiális tér]. V. sub Poro-zitate. 8. Intersfifială, apă ~ [HHTepcTHiţHajibHaH BO^a; eau interstitiel le; Interstitialwasser; interstitial water; interszticiálviz]. Mine: Apă confinuiă de spafiile fără elemente minerale solide ale unei roce petrolifere sau gazeifere. Apa interstifială este alcătuită din apa de saturafie extractibilă (apa liberă), şi din apa asociată (apa care nu poafe fi extrasă prin mijloace' mecanice). în zona petroliferă a zăcământului, toată apa interstifială este apă asociată. Sin. Apă veterică. 9. Interstifiu [3a3op; interstice; Zwischenraum; interstice;térköz]. Gen.: Spaţiu de dimensiuni foarte mici, între granulele unui material granular. io. Interstifiu [3a30p; interstice; Şpalt; interstice; hézag], Tehn.: Spafiul liber dintre două piese fixe sau mobile, în regiunea în care sunt apropiate una de alta pe o anumită porţiune din suprafafa lor, fără a se atinge. La turbine, interstiţiul corespunde jocului dintre coroana fixă şi cea mobilă; interstiţiul este axial, dacă dimensiunile sale mici sunt paralele cu axa turbinei, şi radial, dacă dimensiunile sale mici sunt radiale. Interstiţiul radial al maşinilor electrice se numeşte întrefier (v.). n. Inferfip [jiHHOTHnHan Máimmá HHTepTHn; intertype; Intertype; intertype; intertip]. Arte gr.: Maşină de cules şi turnat rânduri, desvoltată prin perfecţionarea linotipului. Matriţele au dinţii tăiaţi pe toată grosimea lor. 12. Interval [HHTepBaJi; intervalle; Intervall; interval; intervallum, szakasz]. 1. Mat.: Mulţimea numerelor x cuprinse între două numere reale (a, b). Se numeşte deschis un interval care nu conţine extremităţile a şi b, a < x < b, şi închis, un interval care cuprinde şi cele două valori extreme a şi b, a 4x ^b. Dacă el conţine una dintre extremităţi, intervalul poate fi închis la dreapta a<.x ^b, sau închis la stânga a ^x' ’ loviturile sunt distanfate; suprapunerea de material prin aşezarea greşită a piesei; forjarea la temperatură prea joasă, etc. 1. întindere [paCTHJKeHHe; tension; Zug; tension; húzás]. Rez. mat.: Solicitarea unui corp prin două forfe egaie şi de sensuri opuse, al căror suport comun trece prin punctele lor de aplicaţie, şi astfel încât niciuna din forfe să nu fie îndreptată spre punctul de aplicafie al celeilalte. Sub acfiunea forfelor de întindere se măreşfe distanfa dintre punctele lor de aplicafie, dacă corpul nu e rigid. Această deformafie a corpului se numeşte alungire. Alungirile specifice, în trei direcfii trirectangu-lare, ale unui solid isotrop ale cărui deformafii urmează legea lui Hooke şi care are modulul de elasticitate E şi coeficientul lui Poisson m, sub acfiunea unor tensiuni mecanice normale de întindere ox, ayl cz sunt s = x E m E şi 1rei relafii analoage pentru sy şi s^. 2. întinderea curelei [HaTHr nacea; tension de la courroie; Riemenspannung; belt tension; szijfeszités]. Mş.: Forfa de întindere care se dă unei curele de transmisiune pentru a evita alunecarea ei pe roată. Compensarea alungirii curelei, şi deci a scăderii corespunzătoare a forfei de întindere, produsă prin funcfionarea ei, se obfine: prin galefi de întindere încărcafi prin greutăfi sau resorturi; prin montarea pe glisiere a uneia din maşini, care are o roată de curea (pentru a permite reglarea forfei de întindere); prin scurtarea curelei, etc. V. şi întinzător de curea. 3. întinderea pe fafă a pieilor [pacTHîKeHHe JlHlţeBOH CTOpOHH iHKyp; étirage, mise au vent, essorage; Ausrecken, Aussetzen, Ausstofjen; set-ting out, striking out, pinning out, flattening of the grain; bőrnyujtás]. Ind. piei.: Operafiune de finisaj în tăbăcărie, prin care se urmăreşte netezirea fefei pieilor, uniform svântate. Picioarele şi gâiul se desfac, creful dela gât se netezeşte, şi substanfa din părfile mai groase ale pielei este împinsă către cele mai subfiri, pentru ca pielea să capete o grosime uniformă. Eventualele impurităfi din piele sunt îndepărtate, amprentele de coajă ale pieilor tăbăcite vegetal în dube sunt netezite, şi pielea se aşază într'un singur plan, căpătând prin întindere o suprafafă maximă. întinderea se face manual, cu o unealtă numită fier, alamă sau Hre-cuitor", sau mecanic, cu maşini echipate cu ci- lindri rotativi (valfuri) în cari sunt fixate cufife elicoidale de alamă. 4. întinderea traiectoriei [HacTHJibHOCTb Tpa-eKTOpHH; tension de la trajectoire; Verlangerung; trajectory flatness; röppályahosszabitás]. B/s.; Proprietatea traiectoriei unui proiectil de a avea în medie o curbură mică. întinderea poate fi măsurată printr'o funcfiune monoton crescătoare cu media curburilor traiectoriei. Ea se măsoară adesea şi printr'o funcfiune monoton crescătoare cu câtul săgefii traiectoriei prin bătaie. 5. întinsură [noABOflHbm eamiOH őepera; gréve; Strand; strand; part]. Geog.; Teren plan, cu pantă foarte mică, ce se întinde sub apă, la malul unui râu sau al unui fluviu. Astfel de întinsuri se formează la malul convex al cursurilor de apă. 6. întinzător [HaTíUKHoe npHcnocoŐJieHHe; tendeur; Spanner; tightener, stretcher; húzó]. Tehn.: Dispozitiv folosit penfru a desvolta o anumită forfă de întindere în organe flexibile de transmisiune, de susfinere sau de legătură (cabluri, etc.). Sin. Tendor. Exemple: 7. ~ de coardă de pian [npHcnocoŐJieHHe AJiHHaTflîKeHHH poflJibHbix CTpyH; tendeur de corde â piano; Spannschlo^ für Klaviersaiten; piano wire turnbuckle; zongorahúr feszitő csavar]. Av.: întinzător al coardelor de pian cari formează înfinzăfor de coardă de pian cu două ochiuri. diagonalele unei celule de avion. Aceste coarde sunt fixate, la o extremitate, direct în urechea feru-rii, iar la cealaltă, prin intermediul unui întinzător. — Se deosebesc următoarele tipuri folosite mai des: întinzător format dintr'un manşon cu filet interior la ambele capete (în sensuri inverse),în Intin2Îtor de coard5 de pian cu care se jnşurubea- dou- man503n6,„etate şi cu tiji. ză doua tije, cari se termină amândouă cu câte un ochiu (v. fig.), una cu un ochiu, şi ceataltă cu 6 furcă, sau ambele cu câte o furcă; întinzător format din două man-şoane filetate şi cu o tijă în mijloc, cu filetajul in- îniinzăfor de coardă de pian (tip Avro). vers la capete (v. fig.); întinzător Avro, format dintr'o tablă de ofel presată şi îndoită la un capăt în formă de furcă, şi având la celălalt capăt o piulifă cu filet, în care se înşurubează o tijă filetată, terminată cu un ochiu (v. fig.). Sin. Tendor. s. ~ de curea [npHcnocoŐJieHHe rjih Ha-THJtceHHH peMHH; tendeur de courroie; Rie-menspanner; belt stretcher; szijfeszitő]. Mş>: întinzător care fine întinse curelele de transmisiu- 293 ne în timpul cât transmisiunea este în funcţiune. De obiceiu are forma unui galet de întindere Diferite întinzătoare de curea. J) şi 2) rofi de curea; 3) curea de transmisiune; 4) galet de întindere; 5) contragreutate; 6) resort de reglare a presiunii galetului pe curea. (v. fig.)» care apasă asupra curelei, respectiv a cablului de transmisiune. V. şi sub întinderea curelei. i. întinzător de manevră [cTHHiKa flJin Taice-JiaHCa; tendeur de manoeuvres; Tauwerkspanner; rigging stretcher; álló kötelzet húzó]. Nav.: întinzător pentru întins manevrele fixe. Este constituit din tije şi manşoane filetate (v. fig.). Poate fi Întinzătoare de manevre. A) întinzător simplu: I) cârlig; 2) manşon; 3) şurub; 4) manevră; B) întinzător dubiu cu un şurub: 1) manevră; 2) manşon; 3) şurub; 4) mâner de acfionare; C) întinzător dublu; 1) manevră; 2) manşon filetat; 3) ochiu; 4) şurub. simplu, dublu cu şurub şi dublu cu manşon. întin-"zătoarele obişnuite sunt cele duble, cari au două ochiuri solidare cu câte o tijă filetată în sensuri contrare. Tijele se înşurubează într'un manşon. Intinzătoarele duble au înlocuit sistemul întinderii cu berbeci. V. şi sub Manevră fixă. ‘2. ~ de sart. V. sub întinzător de manevră. 3. înfinzăfori. Ind. far.: Cele două vergele de metal, lanţuri sau funii cari leagă, la fiecare capăt, crucea carului de capetele osiei. V. fig. sub Car. Sin. Costişuri, Lambe, Lanţuri, Lănţuşuri, Vătraie. 4. întoarcere, centru de ~ [oőpaTHbiH iţeirrp; centre de retour; Rűckkehrpunkt; return centre; visszatérési pont]. Elt.: Dispozitivul prin care un cablu de întoarcere se leagă la şinele unei reţele de tracţiune electrică. Are următoarele părţi importante: un soclu-cofret la baza unui stâlp sau o cutie montată pe stâlp, bare de cupru pentru diferite legături, izolatoare de porţelan sau de marmură, secţionoare monopolare şi cablu neizolat pentru branşarea la şine. 5. întoarcere pe aripă [noBopoT caMOJieTa Ha KpblJie; renversement; Wenden auf dem Flü-gel; turning on the wing; megfordulás a szárnyra, szárnyrafordulás]. Nav. a.: Evolufie acrobatică simplă, prin care avionul efectuează o schimbare de direcţie de 180°, ridicându-se într'un plan aproximativ vertical, unde se roteşte în jurul unei axe orizontale (planele avionului rămânând aproximativ perpendiculare pe această axă) şi apoi revenind la altitudinea inifială. Astfel, evolufia se execută fără ca avionul să treacă prin pozifia pe spate. Sin Ranversare. o. întoarcerea carului [B03BpameHHe koh-TaKTHOH TejiejKKH; retour du chariot; Wagen-rücklauf; turning of the contact chariot; kocsivisz-szatérés]. Telg.: Semnal din alfabetul telegrafic în cinci, folosit la aparatele telegrafice imprimă-toare pe coală, pentru întoarcerea carului aparatului receptor de câte ori se termină rândul. 7. întoarcerea miriştii [noflHHTHe cTepHH; déchaumage; Stoppelstürzen; stubble turning; tar-lófeldöntés]. Agr.: Arătură pufin adâncă, făcută imediat după recoltarea păioaselor, pentru a întrerupe capilarele din sol şi a stânjeni astfel evaporarea apei. Sin. Desmiriştire. s. Intoxicaţie [oTpaBJieHHe; intoxicatjon; Ver-giftung; intoxication; mérgezés]. Biol.: îmbolnăvirea unui organism sub acfiunea unei substanfe toxice. Substanfa toxică poate fi minerală (de ex.: arsenic, plumb), vegetală (de ex. opium) sau animală (de ex. cantaridă sau venin). Intoxicafia se numeşte endogenă, când se produce sub acfiunea unei substanţe toxice care se formează în interiorul organismului — şi anume autointoxicaţie, dacă se acumulează în organism toxine produse prin funcţionarea lui normală sau viciată, şi eterointoxicaţie, dacă se acumulează în organism toxine secretate de microbii cari au pătruns în organism. Intoxicaţia se numeşte exogenă, când se produce sub acfiunea unei substanfe toxice introduse din afară, şi anume alimentară, dacă substanfele toxice se introduc împreună cu alimentele (de ex. alimente alterate); medicamentoasă, dacă substanfa toxică é constituită de droguri ingerate în cantitate prea mare; profesională, dacă substanţa ajunge în organism în cursul activităţii profesionale, în laboratoare şi în industriile în cari se folosesc sau se produc substanţe toxice, ca plumbul, mercurul, cianurile, sublimatul, alcoolul, gazele toxice, etc. Intoxicaţia se numeşte acută, când evoluează repede; subacută, când are o evoluţie mai lentă, şi cronică, dacă se produce cu încetul, prin acţiunea repetată a unor substanţe toxice în cantităţi mai mici, de exemplu în cursul activităţii profesionale. Acţiunea toxică a substanfelor depinde de calea de introducere şi de absorpfie în organism, de doză şi concentrafie, de starea substanfei (caldă, etc.), de durata cât acfionează substanţa, de starea organelor interne atacate de ea, de vârsta organismului, etc. După cauza şi gradul de intoxicaţie se aplică un tratament medical care poate consista în spă- 294 lături stomacale, în provocarea eliminării substanţelor ingerate, sau în administrarea unui antidot, adică a unui produs care, ajungând, în organism, în contact cu substanţa toxică, o face inactivă: o neutralizează. î. Intrados [HHTpaAOC; intrados; innere Wölb-fláche, Gewölbeleibung, Bogenleibung; intrados; boltozat belső felülete]. Arh., C s.: Suprafaţa interioară, concavă, a unui arc sau a unei bolţi. V. fig. sub Boltă. 2. Intrados [BHyTpeHHHH Bbirnő Kpbijia ca-MOJieTa; intrados; Unterseite, Druckseite; bottom side of wing, pressure side of wing; alsófelület]. * yAv.: Porţiunea aripii de avion cuprinsă între bordul de atac şi bordul de fugă, şi situată spre interiorul arcuirii liniei mediane. E faţa inferioară a aripii. 3. Intradosul paletei [BorHyTan ^acTb jio-naCTH TypŐHHbi; creux d'aube; Schaufelhöhlung; vane cavity, blade cavity; lapátürely]. Mş.: Faţa concavă a unei palete de maşină (de ex. a unei palete de rotor de turbină cu abur). — Intradosul e expus pericolului de cavitaţie, din cauza desprinderii curentului de fluid şi a formării de vârtejuri. Sin. Cavitatea paletei. 4. intramagmatice, minerale ~ [HHTpaMar-HeTHHecKHe MHHepaJibi; minéraux intramagma-tiques; inframagmatische Mineralien; intramagma-tic minerals; intrsmagmatikus ásványok]. Mineral.: Minerale sau asociaţii de minerale formate în interiorul unui basin magmatic. 5. intrare [bxo#; entrée; Eingang; entrance; bejárat]. Arh.: Deschidere amenajată într'un zid, într'un perete sau într'o împrejmuire, pentru a permite accesul din exterior, într'un anumit loc, de exemplu într'o clădire, într'o grădină, într'o curte, etc, Uneori intrarea este încadrată cu motive ornamentale şi constitue unul din elementele monumentale ale locului în care se găseşte. 6. Intrateiuric, cristal ~ [TejiJiypHHecKHe KpHCTaJlbi; cristal intratellurique; intrateilurischer Kristall; intratelluric crystal; intratellurikus kristály]. Mineral.: Cristal magmatic care a fost format în timpul cât topitura magmatică se găsea în interiorul scoarţei terestre, înainte de ieşirea ei la suprafaţă sub formă de lavă. 7. Intratelurică, rocă ~ [TejuiypHHecKan no-po#a; roche intratellurique; intratellurisches Ge-stein; intratelluric rock; intratellurikus kőzet], V. Intruzivă, rocă 8. Intravilan, Urb. V. Teritoriu intravilan. 9. Intrazonal, sol ~ [np0Me}KyT0HHaH non-Ba; sol intrazonal; intrazonaler Boden; inirazonal soil; intrazonális talaj]. Agr.: Sol care se intercalează ca petec în zona unui tip principal de sol. 10. întreagă, funcfiune ~ [noJîHan (JîyHKiţHH; fonction entiére; ganze Funktion; entire function; teljes függvény]. Mat.: Funcfiune u=f(z) definită de o serie de puteri f(z) = a0 + a1z-\----+ an zn+ a cărei rază de convergenţă este infinită. 11. întrefier [B03AyiiiHbiH 3a3op MarHHTHoro npOBO^a; entrefer; Luftspalt; air gap; légrés]. Elm.: Porfiunea neferomagnetică, scurtă în raport cu dimensiunile secfiunii ei transversale fafă de liniile câmpului inducfiei magnetice, care întrerupe porfiunea feromagnetică a unui circuit magnetic, întrefierurile curente în tehnică sunt cu aer, rareori cu vid sau cu lichide neferomagnetice. i2. întregol [npocTeHOK; trumeau; Fensterpfei-ler; window pier; ablakpillér]. Cs.; Porfiunea dintr'un zid, care se găseşte între două goluri (între uşi sau ferestre) şi care, la clădirile cu ziduri masive, suportă toate încărcările transmise direct de zidul de deasupra şi încărcările de deasupra golurilor respective, cari le sunt transmise prin buiandrugi. îs. întrepozit: Sin. Antrepozit (v.). i4. întrerupere [npepbiBaHHe; interruption; Un-terbrechung; interruption; megszakítás].* Suprimarea, într'un anumit domeniu, a continuităfii unei varietăfi continue. îs. întrerupere automată [aBTOMâTHnecKoe BbIKJlîOHeHHe; interruption automatique; selbstta-tige Ausschalfung; automatic switch; önkikapcsoló]. Elf.: Deschiderea unui întreruptor prin intermediul unui dispozitiv automat (releu de curent sau de tensiune, mecanism acţionat prin aer comprimat, servomotor, eic.), întreruperea automată se produce în urma comenzilor date de aparatele de comandă. ie. întrerupere, siguranfă de ~ [npHcnocoö-jieHHe ajîh oőecneneHHH nepepbiBa; fusible d'interruption; Unterbrechungssicherung; interrup-tion fuse; biztonsági kikapcsoló]. Tehn.: Sigu- 3 bl c V///A J V///A ^ .e™*0 ţO™*»» 3 *' 1 0 Siguranfe de întrerupere, a) siguranfă pentru sisteme mecanice; b) siguranfă pentru sisteme hidraulice; c) siguranfă fuzibilă; 1) corp de rupere; 2) element fuzibil; 3) arbore solicitat la răsucire (săgeata indică sensul momentului de răsucire); 4) curent ce f!cid; 5) conductă electrică. ranfă constituită diRtr'w corp de rupere sau dîn-tr'un element fuzibil, şi care serveşte ca întreruptor de limită (v.).Se foloseşte la transmisiuni mecanice prin arbori sau bare (\r. fig a), în hidrotehnică (v. fig. b), în electrotehnică (v. fig. c). în general, siguranfele nu pot fi folosite din nou, după ce au întrerupt odată. 17. întreruptor [BbiKJiio^aTejîb; interrupteur; Schalter; switch; kapcsoló]. Tehn.: Aparat care asigură întreruperea, restabilirea sau influenfarea unei transmisiuni de energie, de exemplu întreruperea mişcării unui sistem tehnic, întreruperea unui circuit electric, hidraulic, etc., cu ajutorul unui mecanism sau al unui dispozitiv. După forma energiei a cărei transmisiune o întrerupe, o restabileşte sau o influenfează, se deosebesc: îs. întreruptor electric [ajieKTpHHecKHft Bbi-KJiiOHaTeJlb; interrupteur électrique; elektrischer Schalter; electrical switch; elektromos kapcsoló]. E/f.: întreruptor pentru întreruperea, restabilireasau 295 întreruptoare electrice. a-*»p) sisteme de funcţionare a întreruptoarelor galvanice; sisteme de funcţionare a întreruptoarelor inductive; a" • • • q"j sisteme de funcfionare a întreruptoarelor capacitive, î) contact mobil (J direcţia de deplasare); 2) contact fix; 3) conductă electrică; 4) bandă perforată sau cartelă de comandă; 5) fluid (mercur) prin care se închide circuitul electric; 6) vas basculant (<—> direcfia de deplasare); 7) piston {care deplasează fluidul şi asigură legătura dintre contacte prin masa fluidului);J5) rez;stenfă electrică; 9) rezistenfă lichidă (electrolit); 10) bobină mobilă ( ^ direcfia de deplasare); 11) bobină fixă; 12) bobină cu*miez magnetic; 13) miez magnetic; 14) armatură feromagnetică mobilă; 15) înfăşurare primară; 16) înfăşurare secundară; 17) condensator acordat cu înfăşurarea secundară (pe frecvenfa de alimentare primară); 18) electromagnet; Í9) armatură basculantă; 20) condensatori; 21) armatură fixă; 22) armatură mobila; 23) armatură stator; 24) armatură rotor; 25) pârghie; 26) rolă; 27) film; 28) sârmă. 296 înfrerupfor monopolar în cofret protector. 1) cofret, 2) pârghie; 3) închizător cu zăvor; a) schema de legături. influenţarea transmisiunii energiei electromagnetice. Íntré&iptoarele electrice pot lucra prin modificarea cuplajului galvanic, a cuplajului inductiv sau a a celui capacitiv dintre părfile între cari întrerup, restabilesc sau influenţează transmisiunea energiei electrice. — întreruptoarele cari lucrează galvanic se folosesc în electrotehnică pentru curenfi de medie şi de joasă frecventă. Pot fi înzestrate: cu contacte, de exemplu contacte de ridicare (v. fig. a, b), de translafie (v. fig. c, d), intermitente (v. fig. e, f, g), cu mercur (v. fig. h, i, /), etc., sau cu rezistenfe, cum sunt reostatele cu contacte (v.fig. k, /, m, n), cele cu lichid (v. fig. o, p), etc. Uneori se construesc întreruptoare protejate contra prafului, a oxidării, a trepidaţiilor, etc., sau antideflagrante. — întreruptoarele cari lucrează inductiv se folosesc pentru curenfi de înaltă frecvenfă în radiotehnică (v. fig. a', b', c')f la frânarea prin influenfă a trenurilor (v. fig. d', e')f la instalafii de semnalizare sau de comandă automată a macazurilor, la relee pentru diferite tensiuni (v. fig. f'), la teleapometre (v. fig. g'), etc. — întreruptoarele cari lucrează capacitiv se folosesc mai ales la condensatoare, pentru acordarea circuitelor oscilante de înaltă frecventă (v. fig. a", b“, c", d"), la reglaj în aparatele de radio (v. fig. e"), la analiza imaginii (relieful imaginii) filmelor sonore (v. fig. f"), la verificarea grosimii sârmelor subfiri pentru lămpi cu incandescentă (v. fig. g"), etc. întreruptoarele cari lucrează capacitiv sunt sensibile, şi deci trebue protejate prin blindare pentru a le su-prima capacitatea faja de corpul operatorului. întreruptoarele de curenfi tari lucrează prin întreruperea şi restabilirea pe cale mecanică a legăturii galvanice dintre circuitele electrice. întreruptoarele la cari întreruperea se face manual se numesc întreruptoare manuale, iar cele Ia cari întreruperea se face automat — în condijiuni predeterminate — se numesc disjonctoare (v.). întreruptoarele ale căror organe mobile de contact au o singură pozifie de repaus se numesc con-tactoare (v.) dacă această pozifie corespunde circuitului deschis, şi ruptoare (v.) dacă ea corespunde circuitului închis. întreruptoarele a căror funcfionare e comandată de mişcarea unui mecanism de orologerie se numesc întreruptoare orare. întreruptoarele echipate cu un dispozitiv care face ca, după ce sra început mişcarea de închidere sau de deschidere, aceasta să fie totdeauna efectuată complet, oricare ar fi vitesa sau mane- vra organului de comandă, se numesc întreruptoare cu mişcare independentă. întreruptoarele echipate cu două coarne, penfru a grăbi stingerea arcului de întrerupere prin curentul ascendent de aer şi prin suflaj electromagnetic, se numesc întreruptoare cu coarne. întreruptoarele se numesc de înaltă, respectiv de joasă tensiune, după cum sunt construite spre a funcfiona în circuite de înaltă, respectiv de joasă tensiune. întreruptoarele de înaltă tensiune se construesc de obiceiu ca disjonctoare. întreruptoarele de joasă tensiune se construesc ca întreruptoare manuale sau ca disjonctoare de instalafie interioară şi ca întreruptoare manuale sau ca disjonctoare de instalafii industriale sau de uzină. După numărul de conducte saudefaze şi conducte neutre cari se întrerup simultan, se deosebesc întreruptoare mono-, di- şi tripo-lare (v. p. 298, fig. Tipuri de întreruptoare electrice, pozifiile 1, 2, 3). După locui în care pot fi montate, se deosebesc întreruptoare de interior şi întreruptoare de exterior. Elepotfi montate în cofrete protectoare (v. fig.), iar cele de exterior pot fi construite şi astfel, încât să li se asigure izolarea şi în liber, prin izolatoarele-su-port pe cari sunt montate. Această construcfie se foloseşte adesea la întreruptoarele de linie de contact (de fir aerian), montate energie electrică şi s\ întreruptor îngropat. — După intensitatea curentului nominal, se construesc întrerup-toare cu unui şi cu mai multe contacte: 4. întreruptor cu un contact [oaho-KOHTâKTHblH Bbl" KJHOHâTGJIb, inter- întreruptor sub tencuială, rupteur â un contact; f) pârghie; 2) cofret. Ein fach kontaktschal- fer; one contact switch; egyszerűérintkezésű kapcsoló]: întreruptor cu un singur ioc de contact, care asigură închiderea şi deschiderea circuitului comandat. 5. ~ CU contact multiplu [MHOrOKOHTaKTHblH BblKJitOHaTeJlb; interrupteur â contact multiple; Mehrfachkontaktschalter, Paketschalter; multiple contact switch; többérintkezésű kapcsoló]: întreruptor cu mai multe locuri de contact, în camere închise, pentru a i se mări puterea de ruptură şi a putea fi folosit deci pentru intensităţi de curent mai mari. 6. întreruptor electric de instalaţii industriale [BbiKjifoqaiejib ftjiH npoMbimjieHHbix ycia-HOBOK; interrupteur électrique a main; elektrischer Handschalter; electrical hand switch; kézi kapcsoló, ipar berendezési kapcsoló]: întreruptor de joasă tensiune folosit pentru închiderea şi deschiderea circuitelor electrice de forţă şi energie, în instalaţiile industriale: uzine, fabrici, ateliere, instalaţii de forţă motoare. — După organele prin cari sunt comutate între poziţiile închis şi deschis, se deosebesc: 7. ~ cu butoane [BbiKJHonaTejib c KHon-KaMH; interrupteur a boutons(de pression); Druck-knopfschalter; push button switch; gombnyomásos kapcsoló]: întreruptor la care contactul se stabileşte, respectiv se întrerupe, prin apăsarea pe câte unul din cele două butoane ale întrerupto-rului. De obiceiu, aceste întreruptoare sunt automate (disjonctoare). s. ~ cu pârghie [pbinaHiHbiH BbiKjHonaTejib; interrupteur â levier; Hebeischalter; lever switch; emeltyűs kapcsoló]: întreruptor la care contactul se stabileşte pentru fiecare conductă sau fază a circuitului în care este montat, prin introducerea — între perechi de lame conductoare arcuitoare — a câte uneia din lamele conductoare cari constitue pârghia acţionată cu mâna. 9. întreruptor hidraulic [rHApaBJiHnecKHH BblKJiioqaTejib; interrupteur hydrauiique; hydrau-lischer Schalter; hydraulica! switch; hidraulikus váltó]. Hidrof.: întreruptor pentru întreruperea, restabilirea sau influenţarea transmisiunii energiei hidraulice, care lucrează prin modificarea secţiunii sau a lungimii unei conducte. în acest scop se folosesc dispozitive de închidere înzestrate cu 299 (v.fig.): supape (í), ace (2) sau bile (3), clape (4), vane (5 şi 6), robinete (7), supape hidraulice (8), etc. Pentru a înlesni acfionarea întreruptorului, se Dispozitive cu: I) supapă (săgeata indică direcfia de de- plasare); 2) ac; 3) bilă; 4) clapă; 5) vană; 6) vană cu zăbrele; 7) cep; 8a) supapă hidraulică în pozifia de închidere; 8 b) supapă hidrcilică în pozifia de deschidere. folosesc supape cu dublu scaun, clape calate simetric pe axul de rotafie, clape cu supape de descărcare, vane cu jaluzele, etc.; pentru evitarea vârtejurilor, se introduc difuzoare. Pentru întreruperea transmisiunii energiei pneumatice se folosesc întreruptoare cu dispozitive asemănătoare. î. înfrerupfor mecanic [MexaHHnecKHH Bbi-KJiKraTeJlb; interrupteur mécanique; mechanischer Schalter; mechanica! switch; mechanikai kapcsoló]. Tehn.: întreruptor pentru întreruperea, restabilirea exemplu înzăvorire sau angrenare), fie prin calare de forfă (frecare). La întreruptoarele cu acfionarea prin înzăvorire se folosesc mecanisme cari asigură în diferite feluri calarea a două piese: printr'o proeminenfă (pinten) a piesei deplasabile, de exemplu la fermoare sau la selectoare automate de telefonie (v. fig. a şi b, în cari săgeata indică deplasarea); printr'un opritor culisant, de exemplu la maşini de calculat (v. fig. c, d, e); printr'un opritor cu pârghie (balansier), de exemplu la maşini de scris sau ia ceasornice (v. fig. i, g). La întreruptoarele cu acfionarea prin angrenare se folosesc mecanisme cari pot lucra cum urmează: prin deplasarea radială a unei rofi dinfate mobile, de exemplu la contoare (v. fig. a', b'); prin deplasarea axială a unei rofi baladoare, de exemplu la cutii de vitese sau la aparate de taxat (v. fig. c', d'). La întreruptoarele cu acfionarea prin frecare se folosesc mecanisme cari pot lucra cum urmează: prin apăsarea unui sabot, de exemplu la plani-metre sau la selectoare de telefonie automată (v. fig. a", b"); prin întinderea unei bande, de exemplu la aparate de ridicat (v. fig. c"); prin efectul de pană, de exemplu la dispozitive de frână (v. fig. d"); printr'un cuplaj cu con, de exemplu ta mecanisme de multiplicare sau la ambreiaje (v. fig. e"). 2. înfrerupfor optic [onTHnecKHH BbiKJiioqa-Tejlb; interrupteur optique; optischer Schalter; opti-calswitch; optikai kapcsoló]. Tehn.: întreruptor pentru întreruperea, restabilireasau influenfarea propa- Intreruptoare mecanice. a«.*g) sisteme cu acfionare prin înzăvorire; a'*»-d') sisteme cu acfionare prin angrenare; a"**.cu) sisteme cu acfionare prin frecare. 1) piesă cu pinten, mobilă (<—> direcfia de deplasare); 2) piesă dinfată, fixă; 3) piesă dinfată, mobilă; 4) opritor culisant; 5) bandă perforată; 6) opritor cu pârghie; 7) piesă mobilă cu canal de ghidare (7*); 8) roată dinfată, mobilă; 9) roată dinfată, fixă; 10) roată dinfată, baladoare; 11) sabot (| sensul de apăsare al forfei);12) bandă de frână; 13) pârghia de acfionare; 14) cuplaj cu con de fricfiune (<—> direcfia de deplasare a conului inferior). sau influenfarea transmisiunii energiei mecanice, I gării energiei radiante vizibile şi invizibile (infra-care poate acjiona fie prin calare de formă (de | roşii sau ultraviolete), care acfionează prin inter- 300 întreruptoarele optice se folosesc fie pentru obţinerea unei raze de lumină, fie pentru acoperirea unei părfi dintr'un fascicul luminos. întreruperea se poate obfine în mai multe feluri: printr'un disc cu fante rotitor, de exemplu la aparate de laborator sau la aparate de cinematograf (pentru acoperirea comutării), (v. fig. a, b); printr'o diafragmă şi o coloană de lichid cu nivel variabil, de exemplu la termoregulatoare (v. fig. c); printr'o diafragmă şi un film cu pene cenuşii (v. Pană cenuşie), de exemplu la aparate fotometrice (v. fig. d); printr'un obturator iris, de exemplu la aparate de fotografiat (v. fig. e); printr'un obturator cu jaluzele, de exemplu la stroboscoape (v. fig. f); prin două discuri cu fantă profilată şi în mişcare relativă, de exemplu la oscilograf (v. fig. g) sau la aparate de televiziune (pentru descompunerea imaginii), (v. fig. h, i). î. întreruptor basculant [nepeKHflHOH bbikjik)-HaTeJlb; interrupteur â bascule, interrupteurtumbler; Kippschalter; tumblerswitch, reversible switch; billenő kapcsoló]. Tehn.: întreruptor care serveşte la stabilirea distinctă a două pozifii finale. 2. întreruptor de direcfie [BbiKJHoqaTejib Ha-npaBJieHHfl; interrupteur de direction; Richtungs-schalter; direction switch; iránykapcsoló]. Tehn.: întreruptor de limită (v.) care acfionează numai pentru un anumit sens al transmisiunii de energie. 3. întreruptor de limită [npeAejibHbiH Bbi-KJliOHaTejib; interrupteur limite; Grenzschalter; limit întrerupfoare de limită. a--*e) sisteme de întreruptoare cu acfionare mecanică; a* • • • d') sisteme de întrerupfoare cu acfionare hidraulică' a“-**g“) sisteme de întreruptoare cu acţionare electrică. 1) cuplaj cu frecare; 2) sabot acfionat de forfa centrifugă C = f (v2); 3) tobă fixă; 4) opritor acfionat de forfa cen- A trifugă ( j direcţia radială de deplasare); 5) roată dinfată mobilă, acţionată de for}a de inerfie (<—> direcţia axială de deplasare); 6) roată fixă; 7) şurub-melc acfionat de forfa de inerfie (<—> direcfia tangenfială de deplasare); 8) curent de fluid (care curge cu vitesa v); 9) supapă (acfionată la presiunea Pmax); 10) diafragmă, care creează diferenfa de presiune AP =/(v2), (între secfiunea dinainte şi după diafragmă); 11) tub Venturi; 12) electromagnet; Í3) contact mobil ( | direcfia de deplasare); Í4) contact fix; 15) armatură feromagnetică; 16) disc; 17) bobină; 18) rezistenfă electrica; 19) pârghie bimetalică (cu contact mobil); 20) sârmă sub acfiunea efectului Joule al curentului electric. mediul unei diafragme reglabile sau deplasabile. La întreruptoarele cu diafragme deplasabile se pot întreruptoare optice, a) şi b) sisteme de funcfionare a întreruptoarelor cu disc rotitor; c-**/) sisteme de funcfionare a întreruptoarelor cu obturator; g ••• i) sisteme de funcfionare a întreruptoarelor cu discuri cu fante profilate: 1) disc cu fante, rotitor; 2) diafragmă; 3) coloană de lichid; 4) film cu pene cenuşii (ţ di- V recfia de deplasare); 5)obturator iris; 6) obturator cu jaluzele; 7) disc cu fantă profilata. obţine întreruperi repetate, cu o anumită frecvenfă, printr'o mişcare detranslatie sau de rotatie variabilă. 301 swiich; határkapcsoló]. Tehn.: întreruptor care e acfionat când o mărime mecanică (vitesă,cuplu, etc.)» electrică (tensiune, intensitate, etc.), hidraulică,etc. atinge o valoare limită, care poate fi maximă sau minimă. Este un întreruptor comandat automat, prin intermediul unui dispozitiv cu declanşoare (v. Declanşor). Dispozitivele de declanşare pot fi comandate de mărimi mecanice, electrice, hidraulice, etc. Dispozitivele cari lucrează mecanic folosesc cuplaje cu frecare (v. fig. a), frâne acţionate prin forfa centrifugă (v. fig. b), dispozitive cu acfionare radială, axială sau tangenţială (v. fig. c, d, e), etc.; cele cari lucrează hidraulic folosesc supape (v. fig. a', b'), diafragme sau tuburi Venturi (v. fig. c', d'), etc.; cele cari lucrează electric folosesc dispozitive electromagnetice (v. fig. a", b"), cu induefie (v. fig. c"), electrodinamice (v. fig. d"), electrostatice (v. fig e"), electrotermice (v. fig. f", g"), etc. î. întreruptor de oscilaţii [KOJieőaTejibHbifi BbiKJlK)HaTéJib;interrupteur d'oscillations;Schwin-gungsschalter; oscillation switchjrezgési kapcsoló]. Tehn.: întreruptor pentru întreruperea, restabilirea sau influenţarea transmisiunii energiei oscilante, care poate lucra fie prin modificarea cuplajului cu frecare sau cu inerfie (la mecanisme cu vibraţii), fie prin modificarea cuplajului galvanic, inductiv sau capacitiv (la circuitele electrice oscilante). în general, se obfine o amortisare a vibraţiilor (adică se influenţează astfel oscilafiile, încât să nu apară rezonanfă), sau aducerea la rezonanţă a unui circuit oscilant. 2. întreruptor pentru injectarea intermitentă a gazelor în sonde [aBTOMaTH^ecKHH BbiKJiio-naTejib aJih Bnycna ra30B b CKBanmHbi; dis-tributeur automatique pour l'injection des gaz comprimés; selbsttátiger Verteiler für die inter* mittierende Injektion der komprimierten Gase; gas intermitter; komprimált gázok időszakon-kinti fecskendezésosztó]. Mine: Dispozitiv care serveşte pentru a deschide şi a închide, la intervale de timp convenabile, accesul gazelor comprimate într'o sondă exploatată prin erupţie artificială intermitentă (v.). întreruptorul poate fi comandat la intervale fixe, determinate anticipat, direct sau servocomandat, de mecanisme de cro-logerie sau de mecanisme speciale, electrice, hidraulice sau pneumatice — şi, în acest caz, întreruperea se face la suprafaţă, iar spaţiul mort al sondei are influenţe dăunătoare, — sau poate fi comandat, în momentul necesar, de însuşi nivelul lichidului acumulat în sondă. Prin acţionarea în momentul optim, el evită timpul mort (comanda tardivă), funcţionarea defectuoasă (comanda pneumatică) şi pierderile de gaze datorite spafiului mort din sondă. s. întretăiere. V. Dinfării, întretăierea ~ de angrenaj. 4. întrefinsre [yxo# co/ţepjKaHne; entretien; Instandhaltung, Wartung; maintenance, upkeep; fenntartás]. Tehn.: Ansamblul lucrărilor prin cari se menfine în bună stare o construcţie, o instalafie, un vehicul, o maşină, o unealtă, etc., atât prin prevenirea defectelor, cât şi prin înlăturarea micilor defecte curente; în întrefinerea maşinilor sunt cuprinse şi reviziile curente (v. sub Revizie) cari se fac la intervale scurte. 5. întreţinut [coflAepncaHHbiH; entretenu; er-zwungen; maintained; fenntartott]: Calitatea unei oscilafii permanente de a fi condiţionată de o aefiune exterioară permanentă. Ex.: oscilafii întreţinute. 6. Intrinsecă, ecuafie ~ [npHcynţee ypaB-HeHHe ; équation intrinséque; wesentliche Glei-chung; intrinsic équation; lényeges egyenlet]. Alg.: Ecuafie a unei curbe plane, dată sub forma unei expresiuni care contine coordonatele intrinsece ale unui punct curent de pe curbă, deci e ecua-fia care leagă raza de curbură a unui punct curent de pe o curbă plană şi lungimea arcului de curbă cuprins între un punct-origine şi punctul curent al curbei. 7. Intrinsece, coordonate ~ [npHcymHe ko-opftHHaTbl; coordonnées intrinséques; wesentliche Koordinaten; intrinsic8 coordinates; lényeges koordináták]. Geom.: Lungimea arcului s cuprins pe o curbă între un punct-origine şi un punct curent al curbei şi raza de curbură în punctul curent. 8. Intruziune [HHTpy3HH, BHeApeHHe; intru-sion; Intrusion; intrusion; intruzió]. Geo/.: Rocă sau filon metalifer cari se găsesc cuprinse între roce străine ca origine petrograiică şi provin din pătrunderea celor dintâi, în faza lichid-magmatică sau pneumatolitică, în fisurile rocelor în cari se găsesc astăzi. 9. Infruzivă, rocă ~ [HHTpy3HBHan ropHan nopo/ţa; roche d'intrusion; Intrusivgestein; intru-sive rock; intruzivkőzet]. Pefr.: Rocă eruptivă care se formează din consolidarea magmelor, în adâncimea scoarfei Pământului. Din cauza răcirii lente, întreaga masă a rocelor intruz-ive este complet cristalizată. Datorită eroziunii, care distruge rocele superficiale, masele de roce intruzive pot ajunge, în unele locuri, la suprafafa Pământului, formând masive de roce granitice, sienitice, dioritice, gab-broice, etc. Au structură holocrisfalină caracteristică. Sin. Rocă intratelurică, Rocă plutonică, Rocă abisală. 10. Inula helenium L. Bof.: larbă-mare. Plantă vivace din familia compozeelor, care creşte până la 2 m înălfime; înfloreşte din August până în Oc-tomvrie. Se seamănă prin Aprilie, Mai, pe brazde, se repică şi se plantează, toamna, la locul definitiv. Se înmulţeşte, de asemenea, prin despărţire. 11. Inulază [HHyjia3a; inulase; Inuiase; inulase; inuláza]. Chim. biol.: Diastază care hidrolizează inulina din plante, transformând-o în zahăr asimilabil. Este secretată numai de Schizosaccharo-myces Pombe şi S. mallacei. 12. Inulină [RHyjiHH; inuline; Inulin; inuline; inu- lin]. Chim.: Polifructoza [(C6 HioOsJn + HaO], care se găseşte în numeroase plante din familia compozeelor şi a liliaceelor, îndeplinind funcţiunile hidrafilor de carbon, ca şi amidonul. Se găseşte, în cantităţi mai mari (9,2 13,4%) în tuberculele 302 de dalie (Dahlia variabilis), în rădăcina de cicoare (Cichorium intybus) 10,4-•■15,7%, în tuberculele de nap porcesc (Helianthus tuberosus) 15,5% etc., cea mai bună perioadă de recoltare a plantelor fiind luna Octomvrie, când sunt mai bogate în inulină. — Inulina este o pulbere albă, formată din granule microscopice, sferoide, inodore şi insipide; ea este higroscopică, uşor solubilă în apa caldă, greu solubilă în apă rece (1/10000 la 15°) şi insolubilă în eter şi în alcool absolut. Este nereducătoare şi levogiră, având «£=—36,57°. Prin hidroliză, cu acizi sau cu enzime (inulaze), este transformată în întregime în d-fructoză. Pentru extragerea inulinei din plante, acestea sunt supuse unor operafiuni de spălare şi divizare, urmate de o încălzire la 75-**80°, în per-colatoare; extractul este apoi concentrat şi filtrat succesiv în vid, şi lăsat în repaus pentru cristalizare. Inulina este folosită la fabricarea fructozei, care este cel mai indicat înlocuitor al zaharozei, în alimentarea diabeticilor, la fabricarea pâinii pentru diabetici, la fabricarea alcoolului etilic, în prelucrarea unor mase plastice, a firelor artificiale, etc. î. Inundare [HaBO/ţHeHHe; inondation; über-schwemmen; flooding; átáradás]. Hidr.: Revărsarea peste maluri a unui curs de apă, la viiturile mari ale acestuia, şi acoperirea terenurilor din vecinătate, uneori chiar a localităţilor, cu un strat de apă de grosime variabilă. Revărsările cursurilor de apă sunt cauzate de ploile torenţiale sau de topirea bruscă a zăpezilor, când capacitatea de transport a albiei minore este depăşită de viituri. Revărsările sunt provocate şi de micşorarea secţiunii de scurgere a unui curs de apă, prin baraje sau îndiguiri, şi prin forma-rea zăpoarelor, cari sunt baraje naturale de ghiată, formate în cursul de apă, în dreptul curbelor de secţiuni mai mici ale acestuia. — Inundările sunt de două feluri: naturale, cari se produc când precipitaţiile atmosferice sunt abundente, şi artificiale, provocate prin baraje, derivajii de apă, etc., în scopul de a inunda o suprafafă de teren, fie pentru a o iriga, fie pentru a fertiliza solul, sau pentru a colmata o depresiune. Sin. (impropriu) Inundafie. 2. Inundare [3aT0nJieHHe; inondation; Verwăs-serung; flooding; beárasztás]. Mine: 1. Pătrunderea apei în sondele petroliere, provocând prin a-ceasta micşorarea sau oprirea totală a producţiei de |iteiu. Apa poate proveni din strate acvifere superioare sau inferioare, şi din sinclinal. Profesiunea sondelor contra inundării se obtine prin închiderea apelor. V. închiderea apelor în sonde. — 2. V. sub Extracţie de Jiteiu. s. Inundare [3aTonjieHHe; inondation; über-schwemmen; inundation, flooding; áradás]. Mine: Pătrunderea apei în mari cantităţi în lucrările miniere, pe cari le umple, împiedecând continuarea exploatării şi putând provoca accidente de persoane. Inundările se pot produce când lucrările miniere înaintează sub mare, sub râuri, sau sub zone de strate cu pânze de apă. La noi, cazul e frecvent în regiunea Jigniţilor, unde lucrările sunt inundate de borchişuri (nisipuri curgătoare, pline cu apă). Inundările se pot produce adesea din vechi lucrări miniere părăsite, pline cu spă, din cari apa pătrunde brusc în noile lucrări miniere, înaintarea lucrărilor miniere în zonele ameninţate de inundaţii se face cu găuri de cercetare, folosite uneori şi penfru drenarea apelor întâlnite. Inundările sunt prevenite printr'o aşezare convenabilă a puţurilor, prin drenaj sau izolare, prin stâlpi de siguranfă în zonele din cari ar putea pătrunde apelesub râuri, prin pereţi despărţitori de vechile lucrări, prin diguri boltite cu porfi (v. fig.)» cari se închid în momentul când debitul apei creşte brusc, etc. 4. Inundarea carburatorului [nepenojmeHHe KapóíOpaTOpa; inondation du carburateur; Ver-gasersüberschwemmung; carburettor flooding; a karburátor elárasztása]. Mş. ferm.: Introducerea unui suplement de combustibil necesar pentru îmbogăţirea amestecului, în urma căreia combustibilul ajunge să fie în exces în camera de amestec a carburatorului unui motor cu explozie. Dacă se porneşte motorul pe timp rece, se urmăreşte obţinerea unui dozaj excesiv de bogat, deoarece, turaua fiind mică şi depresiunea în carburator aproape nulă, cantitatea neînsemnată de combustibil care trece normal prin jiclor se depune partal pe pereţii colectorului de admisiune, iar restul, care ajunge în cilindru, nu poate asigura aprinderea. Inundarea se produce fie prin deplasarea în jos a plutitorului din vasul de nivel constant al carburatorului (dey ex. cu ajutorul unui ac mobil care străbate capacul vasului), fie prin închiderea, pentru timp mai îndelungat, a accesului aerulu/ în carburator (de ex. cu ajutorul unui obturator). Inundarea prin deplasarea plutitorului (înnecarea), care se foloseşte şi la unele carburatoare de motocicletă, cauzează o risipă de combustibil şi constitue un pericol de incendiere a carburatorului. 303 1. Enundafie [HaBOAHemîe; inondation; über-schwemmung; inundation, fiood; áradás]. Hidr.: 1. Starea produsă prin revărsarea apelor unui râu, ale unui fluviu, etc., sau prin acumularea în regiuni joase a apelor cari provin din precipitaţiile atmosferice abundente. — 2. V. Inundare. 2. învălătucire. Ind. far.: Operaţiunea de construire a pereţilor caselor ţărăneşti din vălătuci. Sin. Vălătuci re. 3. Invar [HHBap; invar; invar;invar;invar].Meii.: Oţel aliat, conţinând 35---37% nichel, 0,5% carbon, 0,5% mangan şi alte adausuri, caracterizat prin o valoare foarte mică a coeficientului de dilatare. Are gr. sp. 8,1, modului de elasticitate Coeficienjii medii de dilatafie ai cfelurilor fier-nichef. între 10 şi 27% Ni, coeficientul de dilafafie depinde de conţinutul în carbon şi de tratamentul termic. între 35 şi 37% Ni, aliajul are un coeficient de dila-tafie minim. 14 000 ■•■15 000 kg/mm2, crescând cu temperatura; rezistenţa la întindere 60---70 kg/mm2; căldura specifică 0,12 cal/g; rezistivitatea cca 0,7 Q mm2/m la temperatura camerei; e feromagnetic şi devine paramagnetic la 165°; are coeficientul de dilataţie 2*10 6 la temperatura camerei. Coeficientul de dilataţie creşte cu temperatura, ajungând, la 200°, aproape egal cu acela al fierului; prin răcire bruscă din starea de incandescenţă, acest coeficient scade cu 0,5-10 , iar prin ecruisaj, scade cu 1,5-10 6, devenind practic nul. Creşterea proporţiei elementelor de adaus măreşte coeficientul de dilataţie; pentru siliciu, coeficientul creşte cu 1,5* 10”6; pentru mangan şi crom, cu 1*10-6 pentru fiecare procent de adaus. E folosit în aparate şi instrumente la cari dilataţia e dăunătoare, de exemplu în instrumente de geodezie, pendule de precizie, etc. 4. Invariant [HHBapHaHT; invarianl; invariante Funktion; invariant; invariáns]. An. maf.: Funcţiune de coeficienţii, sau de coeficienţii şi variabilele unei forme sau ale unui sistem, care are proprietatea că este egală cu produsul unui fac-to'r constant, prin aceeaşi funcţiune de coeficienţii, sau de coeficienţi şi variabilele formei obţinute prin transformarea formei iniţiale; constanta multiplicativă este o putere a determinantului transformării. 5. ~ diferenţial [#H(|>(i)epeHiţHajibHbiH HH-BapnaHT; invariant diffárentiel; Differentialinva-riante; differentia! invariant; differenciál-invariáns], An. maf.: Func{iune de coeficienţii unei ecuaţii diferenţiale lineare şi omogene şi de derivatele lor, care nu se schimbă când se face transformarea x = x(: Măsurarea şi înregistrarea diametrilor arborilor dintr'un arboret şi a înălţimilor unora dintre ei. 5. Inventarul coordonatelor [HHBeHTapnaH 3anHCb KOOpAHHaTOB; registre de coordonnées; Koordinafentafel; coordinate files; koordinátok jegyzéke]. Cad.: Registrul în care sunt înscrise punctele de triangulaţie şi cadastrele principale, cu coordonatele lor vechi şi noi şi cu indicarea numărului carnetului de teren din care au fost calculate. 6. Inventator [H300peTaTeJib; inventeur; Er-finder; inventor; feltaláló]: Persoana care a făcut o invenţie (v.). 7. Invenţie [H3o6peTeHHe; invention; Erfin-dung; invention; találmány]: Realizarea unui nou sistem tehnic sau a unui nou material tehnic utilf a unui nou procedeu tehnologic sau a unui nou procedeu de reprezentare util, — spre deosebire de descoperire, care consistă în constatarea unei realităţi încă necunoscute, şi anume a unui obiect, a unui fapt sau a unei legi naturale. Exemple de invenţii: Invenfia olăriei, sau a standardelor pentru lungime şi greutate (invenţii de sisteme tehnice); invenfia linotipiei, sau a cracării fracfiunilor de fifeiu (invenţii de procedee tehnologice); invenţia scrisului şi a simbolurilor matematice (invenţii de procedee de reprezentare). Exemple de descoperiri: Descoperirea unui nou continent (descoperirea unui obiect); descoperirea interferenfei luminii (descoperirea unui fapt); descoperirea legii gravitafiei universale, sau a legii de conservare a energiei (descoperiri de legi). s. învergare [3aKpenjieHHe napyca; action d'enverguer; Segelanheilen; sail bending; vitor-larögzités]. Nav.: Fixarea unei vele pe vergă. 9. ~, margine de ~ [Kpaö 3aKpenjieHHoro napyca; cőté envergué de lavoile; angeschlage-ner Segelrand; bending side of a sail; vitorlarög-zités széle]. Nav.: Marginea învergată a velei. 10. Inversă, circulaţie ~ [npoMbiBKa oőpaT-HOH CTpyefi; circulation inversée; Rückspülung, umgekehrte Spülung; counter flush; visszatérő öblítés]. Mine: Sistem de circulafie a fluidului de sapă sau de spălare, la care introducerea fluidului se face prin spafiul inelar (dintre pră- 307 jini şi teren sau coloană, în cazul săpării, respectiv dintre ţevile de extracţie şi coloană. în cazul spălării), iar ieşirea lui, prin prăjini, respectiv prin ţevile de extracţie. Circulaţia inversă prezentând avantajul unei vitese sporite pe ramura ascendentă a circuitului, se foloseşte, în general, dacă este necesară o evacuare mai sigură sau mai rapidă a detritusului, a nisipului, a cimentului, etc. Prin opoziţie, se numeşte directă circulaţia la care ramura descendentă a circuitului se găseşte în spaţiul central, iar cea ascendentă, în spaţiul inelar. î. Inversă, funcfiune ~ [oőpaTHan (|)yHKii;Htf; fonction inverse; Umkehrfunktion; inverse func-tion; inverzfüggvény]. Maf.: Funcţiunea x = g(y), obţinută dacă într'o funcfiune y = f(x) se consideră y ca variabilă independentă şi x ca variabilă dependentă, se numeşte inversa funcfiunii y—f(x). Multe funcfiuni inverse sunt multiforme. Dacă y=f(x) esfe uniformă, continuă şi monotonă (nestaţionară) în intervalul a ^== x b, funcţiunea inversă x~g(y) este uniformă, continuă şi monotonă (nestaţionară) în intervalul corespunzător al lui y. Dacă f(x) este şi derivabilă în acelaşi interval, şi inversa sa este derivabilă, şi £’M = 1//'(*) • inversele funcţiunilor elementare: xn, sin x, ex etc., şi anume yx, arcsin x, log x, importante în aplicaţii, sunt multiforme; ele pot fi uniformizate prin considerarea unei singure ramuri. 2. Inversare [üHBepCHH; in-version; Zeichen-wechsel;inversion; jelcsere]. Te/g.: Trimiterea, dela emisiunea unui aparat telegrafic emiţător, a unui semnal caracteris-’ tic, care schimbă m receptoare organele de traducere sau de imprimare a semnalelor telegrafice de pe semnificarea lor de „litere" pe semnificarea lor de „cifre". s. Inversare [HHBepCHH; in-version; Umkeh-ren, Umwenden, Umsteuern; inversion; menetváltás, átkormányzás], 1- Tehn.: Schim- Exemple: Inversarea sensului de mişcare al organelor unei maşini (care echivalează cu schimbarea sensului vitesei de mers); inversarea sensului de rotaţie al roţi? motoare a unei maşini termice (care uneori se poate obţine prin schimbarea decalajului excentricului faţă de manivela motoare). — 2. Fiz.: Schimbarea ordinii de succesiune în timp a stărilor unei transformări de stare, cu sau fără schimbarea vitesei de transformare. Sin. Reversiune. 4. Inversarea sensului de mers al maşinilor [nepeMeHa HanpaBjieHHH xo/ţa MainnH; ren-versement de marche; Umsteuerung; reversing, motion reversing; gépek menetváltása]. Tehn.: Schimbarea sensului de mers, care se face la majoritatea maşinilor de lucru şi a maşinilor de forţă. Dacă maşinile de forţă, prin construcţia lor, nu permit schimbarea sensului de mişcare, se interpune—între motor şi receptor —un inversor de mers, care inversează sensul de mişcare dat de motor, înainte ca mişcarea să fie transmisă receptorului. La maşinile de lucru se urmăreşte ca inversarea sensului să se facă în aşa fel, încât durata cursei active (care se efectuează într'un sens) să fie mai mare decât durata cursei de revenire (care aduce unealta şi piesa într'o nouă poziţie de lucru), pentru ca astfel să se reducă timpul mort. Inversarea sensului de mers se poate efectua prin dispozitive mecanice, hidraulice (v. fig.), pneumatice, electrice sau electromagnetice. V. şi sub Inversor de mers. Inversarea sensului de mers al maşinilor cu abur e descrisă sub Distribuţie cu inversarea sensului de mers (v.). Inversarea sensului de mers al motoarelor Diesel se face, la motoarele în patru timpi, prin deplasareaar-borelui cu came de-a-lungul axei lui(pentruaaduce, în dreptul galetului respectiv al cul-butorului supapei de admisiune, o altă camă, decalată faţă de prima în aşa fel, încât să schimbe sensul de rotaţie al motorului; la motoarele în doi timpi, de obiceiu, arborele cu came sau galeţii primesc o rotaţie cu un anumit Inversarea hidraulică a sensului de mers la maşin'i navale. I) cuplaj hidraulic pentru mersul înainte; II) cuplaj hidraulic pentru mersul înapoi; f) arbore motor; 2) arbore antrenat; 3) pompă centrifugă pentru mersul înapoi, solidară cu arborele motor; 4) roată directoare fixă; 5) turbină pentru mersul înapoi, solidară cu arborele antrenat; 6) pompă centrifugă pentru mersul înainte, solidară cu arborele motor; 7) roată de turbină intermediară, solidară cu arborele motor; 8) roată directoare fixă; 9) turbină pentru mersul înainte, solidară cu arborele antrenat; 10) carcasa inversorului; /1) labirint. barea sensului unei mărimi vectoriale, pe direcţia I unghiu, penfru a provoca inversarea sensului de ei (cu sau fără schimbarea valorii ei absolute). | mers. Concomitent, se reglează şi cantitatea de 20* 308 combustibil injectat. — inversarea sensului de mers al motorului Diesel marin reclamă o coordonare îngrijită între dispozitivul de pornire şi cel pentru schimbarea sensului de rotafie, pentru ca să se evite mişcările greşite, şi anume: să se împiedece pornirea motorului înainte ca inversorul de mers să indice mersul înainte sau înapoi; să se permită acfionarea inversorului numai când galefii sunt ridicafi de pe came. Odată cu manevrarea dispozitivului de pornire şi a celui de inversare, se efectuează şi următoarele operafiuni: aducerea pompelor de combustibil în pozifia de injectare; descărcarea conductei de aer de pornire; reglarea debitului de combustibil; distribufia aerului la servomotoarele de manevră pentru arborele cu came, etc. De obiceiu, distribufia unui motor Diesel în doi timpi cu inversare de mers (v.fig.) cuprinde: siste- Inversarea sensului de mers la motoare Diesel marine în doi timpi, mul de injecfie, mecanismul de demarare, mecanismul de inversare de mers şi dispozitivul de siguranfă. Sistemul de injecfie dozează injecfia şi cuprinde pompa de combustibil (20), care primeşte combustibilul (21) prin obturatorul (39) şi îl introduce sub presiune în injectorul (2). Mecanismul de demarare cuprinde pârghia de demarare (6) care permite trecerea aerului din conducta (7) în conducta (5), la supapa de demarare (3). Mecanismul de demarare comandă numai supapa de demarare, aeruT comburant intrând prin supapă — din conducta (4) — în cilindrul (1); din conducta de demarare, o conductă de aer se ramifică la cilindrul cu piston (9) care blochează arborele (10) al inversorului de mers într'o anumită pozifie de demarare. Mecanismul pentru inversarea sensului de mers cuprinde; telegraful(8), arborele (10) şi discul cu renură (12), penfru acfionarea sertarului de distribufie cu uleiu (13), care comandă servomotorul (15); acesta deplasează într'un sens sau în sens opus manşonul cu came (16) de-a-lungul arborelui cu came(i8,)şi aduce în dreptul supapei de distribufie (17), fie cama de mers înainte, fie cea de mers înapoi. Dispozitivul de siguranfă împiedecă mişcările greşite; astei, prin blocarea arborelui (10), dispozitivul (32) — care are trei poziţii (a=înapoi, b=oprire, c=înainte) — închide sau nu intrarea combustibilului în pompa (20) prin lanful cinematic: pana dispozitivului (32), supapa (31), servomotorul (29) cu uleiu, arborele (22) şi obturatorul (39). Distribufia mai cuprinde comanda pentru reglarea debitului pompei în funcfiune de sarcină, şi constă din: pârghia (23), (a = plin, b=gol), arborele (22) şi un sistem de tije cari acfionează obturatorul (39). Pe arborele motor (37) este montat şi un regulator de vitesă (24), care reglează de asemenea obturatorul (39) prin uleiul care intră prin (38); presiunea uleiului este reglată în aparatul (25), unde intră uleiu sub presiune (27); uleiul este răcit în (26), cu apa care intră prin (28), trece în supapa de reglare (31) şi apoi prin servomotorul (29), acfionând arborele (22) şi obturatorul (39). Arborele motor (37) se angrenează prin (36) cu indicatorul de sens (35), cu contorul de rotafii (34) şi cu tahometrul (33). Pentru inversarea sensului de mers se manevrează telegraful; discul cu crestătură al inversorului se roteşte şi acfionează sertarul de distribufie, iar acesta comandă trecerea pe una din cele două conducte a uleiului, care mişcă, de-a-lungul axei, manşonul cu came într'un sens sau în altul şi aduce sub supapele de distribufie, fie camele de mers înainte, fie camele de mers înapoi. Inversarea sensului de mers al motoarelor electrice se obfine, la motoarele electrice de curent continuu, fie prin schimbarea legăturilor electrice ale inductorului (adică inversând polaritatea câmpului magnetic), fie prin schimbarea legăturilor indusului (adică inversând sensul curentului din indus); la motoarele asincrone trifazate, inversarea sensului de mers se obfine prin permutarea între ele a conexiunilor la refea a două faze ale statorului, iar la motoarele monofazate, prin oprirea şi lansarea lor în sens contrar. Sensul de mers al motoarelor cu explozie nu poate fi schimbat, deci pentru inversarea sensului de mers al sistemului antrenat se interpune un inversor de mers. î. Inversiune [HHBepCHü; inversion; Umkeh-rung; inversion; megfordulás]. Gen.: Faptul inversării. 2. Inversiune [HHBepcHH; inversion; Inversion; inversion; inverzió]. Mat.: Transformare punctuală definită de un punct fix O (pol sau centru de inversiune) şi un număr k (numit puterea inversiunii), orice punct M, transformatul sau M' şi polul O fiind colineare, iar segmentele determinate de M şi M' cu polul satisfăcând relafia: OM> 0ÂF=k. 309 Formulele de transformare, într'un sistem de coordonate cartesiene rectangulare şi cu originea în pol, sunt: kx ky kz X x2+y2 + z2'^ x2 + /2 + z2' x2 + y2-+-z2' kx’ ky' kz' x'2 + y'2 + z'2 J x'2 + y,2 + z’2'Z x'2 + y,2 + z15 Inversiunea este o transformare biraţio-nală, care transformă sferele în sfere, planele fiind considerate ca sfere de rază in-finită, şi păstreazău valoarea absolută a unghiurilor, adică este conformă. 1. Inversiune [HH- nversiune. BepCHH; inversion; Inversion; inversion; C) curbă de transformat; C') curbă transformată ; OP2=k) puterea in- . i versiunii. inverzió], Meteor. V. sub Temperatura aerului. 2. Inversiune [hhbgpchh; inversion; Umkeh-rung; reversal process; inverziós eljárás]. Foto.: Transformarea unui negativ în pozitiv, prin developare specială: După developarea negativului, se disolvă argintul precipitat şi se iluminează, se developează şi se fixează din nou placa fotografică, obţinându-se astfel înnegrirea clişeului în locurile unde nu fusese impresionat prin iluminarea datorită fotografierii inifiale. Inversiunea se foloseşte în special în tehnica filmului îngust şi la fotografia în colori. 3. Inversiunea imaginilor [nepecTaHOBKa H30-6pa>KeHHH; renversement des images; Bildsturz, Bildstürzen; image reversal; képesés]. Fotgrm.: Operaţiunea fotogrammetrică de schimbare între ele a celor două imagini ale clişeelor unei stereograme orientate într'un aparat de fotorestituţie, astfel încât imaginea corespunzătoare ochiului drept să fie examinată de ochiul stâng, şi cealaltă, de ochiul drept. Este o operaţiune importantă în fotorestitujie. Ea se realizează cu ajutorul unui dispozitiv numit inversor cu prisme. 4. Inversor [nepetuiioqaŢejib HanpaBjieHHH; inverseur; Rückgangschalter, Umschalter; reversor, change-over switch; menetváltó, átváltó]. Tehn.: Dispozitiv pentru inversarea sensului de mişcare al unei maşini, al unui vehicul, al unui curent de fluid, al unui curent electric, etc. 5. Inversor de curent [nepeKJiîOHaTeJib TOKa; inverseur de courant; Stromwender; current reverser; áramváltó]. Elf.: Dispozitiv de schimbare a sensului curentului electric continuu sau alternativ şi a sensului de circulaţie al puterii electromagnetice active într'un circuit, printr'o simplă manevră. Se folosesc cel mai mult inver-sorul basculant 'şi inversorul prin rotaţie, 6. ~ de poli de generator electric [nepe-KjiioqaTejib nojiiocoB 3JieKTporeHepaTopa; inverseur de pőles de génératrice électrique; Polumschalter eines elektrischen Stromerzeugers; pole-reverser of an electric generator; elektromos generátor polusváltó]: Dispozitiv mecanic sau electric care menţine neschimbată polaritatea tensiunii la bornele unui generator electric, când se schimbă sensul de rotaţie al indusului. Se foloseşte mai ales pentru generatoarele de osie ale vehiculelor iluminate electric, al căror rotor îşi schimbă sensul de rotaţie odată cu schimbarea sensului de mers al vehiculului. 7. Inversor de mers [xoflOBOH peBepc; inverseur de marche; Umsteuerung; reversing gear; menetváltó, átkormányzó, átváltó]. Mş.: Dispozitiv montat între un sistem tehnic motor şi sistemul tehnic antrenat de el, pentru a putea transmite mişcarea sistemului motor fie într'un sens, fie în sensul invers. Inversoarele de mers pot fi electrice, electromagnetice, hidraulice, mecanice şi pneumatice. 8. Inversor de mers, electric [xoaoboh sjieKTpH-HeCKHH peBepc; inverseur électrique; elektrische Umsteuerung; electrical reversing gear; elektromos menetváitó]: Inver-sorde mers la caresen-sul de mişcare se inversează prin schimbarea conexiunilor motorului electric de antrenare, sub acţiunea limi-toarelor de cursă. Inversorul are, de obiceiu, o pârghie legată prin bare de mecanismul de inversare a conexiunilor motorului. Maşina de lucru are două limitoare cari, la capetele de cursă, acţionează în sensuri inverse pârghia de schimbare a conexiunii. Inversorul este înzestrat şi cu o frână pentru frânare la sfârşitul cursei, înainte de inversarea sensului de mers. Cele mai potrivite motoare sunt cele de curent continuu, la cari inversarea se face simplu, iar frânarea se poate realiza cu recuperare (v. sub Frână cu recuperare). Inversorul prezintă avantajele: permite vitese de lucru mari, realizează economie de energie, şi dă uzură mică. De obiceiu, maşinile de rindelat folosesc inversorul de mers, electric. 9. Inversor de mers, electromagnetic [xo^oboh 3Ji0KTpoMarHHTHblH peBepc; inverseur électro-magnétique; elektromagnetische Umsteuerung, elektromagnetische Umkehrung; electromagnetic reversing gear; elektromágneses menetváltó]: Inversor de mers la care inversarea se efectuează cu ajutorul unui cuplaj electromagnetic. Conul etajat şi roata de sens invers sunt libere pe arborele de acţionare; între ele este calat un-disc feromag-netic, iar în feţele laterale—din spre disc—ale conului şi ale roţii sunt montate bobine electrice şi resorturi de rapel. După cum se excită bobinele conului sau ale roţii, conul, respectiv Pârghia inversorului de mers, electric (penfru o maşină de rindelatj. Í) limitor stânga; 2) limitor dreapta; 3) pârghie; A) braf atacat de iimitorul (Í) pentru schimbare de sens; 5) braf atacat de Iimitorul (2) pentru schimbare de sens; 6) bară de acfionare a pârghiei de conexiune a motorului electric. 310 roata, se cuplează prin frecare cu discul şi se rotesc împreună cu arborele. Roata având o curea încrucişată, iar conul o curea dreaptă, se —| 5 Inversor de mers, electromagnetic. 1) roată pentru sens invers; 2) curea încrucişată; 3) disc feromagnetic; 4) material de frecare; 5) con etajat; 6) curea dreaptă; 7) resorturi de rapel pentru roată; 8) resorturi de rapel penfru conul etajat; 9) arbore de acfionare; Í0) linia de alimentare electrică penfru bobinele (îi); 11) bobinele electrice ale conului etajat; 12) bobinele electrice ale rofii; 13) linia de alimentare electrică pentru bobinele (12). realizează inversarea sensului de mers. Prezintă avantajul că, la inversare, rofile de curea sunt deplasate, şi deci curelele sunt menajate. î. Inversor de mers, hidraulic [raftpaBJiHHecKHH XOAOBOH peBepC;inverseur hydraulique; hydrauli sche Umsteuerung; hydraulic reversing gear; hidraulikus menetváltó]: Inversor de mers la care schimbarea sensului de mers se face printr'un distribuitor hidraulic. Se foloseşte mai ales la acţionările hidraulice ale maşinilor-unelte, a căror culisă acfionează un distribuitor, la capătul cursei. Acesta pune în legătură, de o parte o fafă a pistonu lui (de acfionare), cu evacuarea, şi de altă parte, cealaltă fată, cu lichidul sub presiune, care acfionează maşina-unealtă în sens contrar. 2. ~ de mers, prin cuplaje hidraulice [xo/ţo-boh peBepc c rHApaBJiHHecKHM coe^HHeHHeM; inverseur a couplages hydrauliques; Umsteuerung Inversor de mers, hidraulic, pentru shaping. 1) motor; 2) rezervor de lichid, 3) pompă; 4) distribuitoracfionat de căruciorul shaping-ului; 5) cilindrul pistonului de acfionare; 6) căruciorul shaping-ului; 7) cufitul shaping-ului, mit hydraulischen Kupplungen; hydraulic cou-pling reversing gear; hidraulikus kapcsolású menetváltó]: Inversor de mers la care se folosesc două cuplaje hidraulice ale căror turbine se rotesc în sensuri inverse. Cuplajul hidraulic cuprinde un ansamblu format dintr'o pompă centrifugă, o roată cu palete directoare şi o turbină, în interiorul cărora circulă uleiu sau apă. Arborele motor este solidarizat cu ambele pompe centrifuge; roţile directoare sunt solidarizate cu carcasa inversorului, iar turbinele sunt solidarizate cu arborele antrenat. Dacă fluidul se introduce în primul cuplaj, se realizează un sens de mers, iar dacă se introduce în al doilea cuplaj (cu paletele turbinei şi ale rofii orientate invers fafă de ale primului cuplaj), se realizează sensul invers de mers. Sistemul este aplicat, de exemplu: la nave, pentru transmiterea mişcării dela motoarele cu ardere internă sau dela turbinele cu abur Ia elice, — iar la drage sau la maşinile alternative, pentru a reduce efectele variafiilor momentului motor şi ale vibraţiilor de torsiune (v. fig. sub Inversarea sensului de mers). 3. Inversor de mers, mecanic [MexaHHHecKHH XOAOBOH peBepc; inverseur mécanique de mar-che; mechanische Umsteuerung; mechanical reversing gear; mechanikus menetváltó]: Inversor de mers, la care inversarea se efectuează prin mijloace mecanice. — Exemple: 4. ~ de mers, cu angrenaj conic [xoaoboh peBepc c KOHHnecKOH 3yŐHaTOH nepe^a^eS; inverseur de marche â engrenage conique; Kegel-râderwendegetriebe; bevel wheel reversing gear; kúposkerekű menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, realizat prin 1 2 3 . angrenaje conice. Cuprinde două lanţuri cinematice, cari jl dau cele două sen- ^ suri diferite de mişcare asupra unei rofi (í Í) angrenate eventual cu o crema-lieră. în primul 'lanf cinematic, roata de curea (Í) e solidarizată cu roata (7) prin arborele (6), iar roata (7) e angrenată cu (8), care Inversor de mers, cu angrenaj conic. e calată pe arborele (10). Al doilea lanf cinematic cuprinde roata de curea (3), solidară cu roata dinfată conică (5), care e angrenată cu roata (9) şi aceasta este calată pe arborele (Í0); rofile (3) şi (5) sunt libere pe arborele (6). Sistemul se foloseşte, de obiceiu, la maşinile de rindelat. 5. ~ de mers, cu angrenaj drept [xoaoboh peBepc c 3yÖHaT0H npflMOH nepe/ţaneH; inverseur de marche a engrenage droit; Stirnră-derwendegetriebe; spur wheel reversing gear; homlokkerekű menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, la care transmisiunea în cele două sensuri a mişcărilor este asigurată de un sistem de 311 angrenaje drepte. Dispozitivul cuprinde două lanţuri cinematice: unul pentru mersul direct şi celălalt pentru mersul invers. Arborele de antrenare (12) poartă , trei roti de curea; prima roată (2) e liberă pe arbore, e antrenată de curea şi nu transmite sistemului antrenat nicio mişcare. A doua roată (3) e solidară cu o roată dinţată (4), ambele fiind libere pe arbore; roata (4) e angrenată cu roata (5), calată pe arborele intermediar (6). Pe acelaşi arbore (6) este calată şi roata (7), angrenată cu roata (8) care, la rândul ei, e angrenată cu cremaliera (ÎO). Ansamblul (3) —(4) — (5) —(7)—(8)—(10) formează prjmul lanţ cinematic, cu un anumit sens de mişcare pentru cremaliera (10).' A ireia roată (f) este calată pe arborele (Í2); ea antrenează roata dinţată (11), angrenată cu roata (8) care, la rândul ei, antrenează cremaliera (Í0). Ansamblul (1)—(12)— (11)—(8)—(Í0) constitue al doilea lanţ cinematic, cu mişcarea în sens invers sensului mişcării primului lanţ. După cum aceeaşi curea se găseşte pe roata (1) sau pe roata (3), se obţine un sens de mişcare sau cel invers lui. Dacă diametrii roţilor dinţate sunt diferiţi, diferă şi vitesele în cele două sensuri. Sistemul se foloseşte la unele strunguri, la maşini de rindelat, etc., fie pentru deplasarea căruciorului, fie penfru deplasarea mesei de lucru. î. Inversor de mers, cu angrenaj eliptic [XOAOBOKÎ pesepc c AByMH 3JumnTHHecKHMH mecTep-HHMK; inverseur a deux roues elliptiques; Umsteuerung mit zwei Ellipsenrădern; two elliptical wheels revers-ing gear; két el- ~ ? Jiptikus kerekű menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, cu angrenaj compus din roţi eliptice dinţate (v. sub Angrenaj eliptic), una din roţi rotindu-se în jurul unui focar şi având o manivelă, iar cea de a doua rotindu-sé în jurul unui focar şi fiind angrenată cu pri- 2. ~ de mers, cu bielă-manivefă [xojţOBOH peBepc c maTyHOM h kphboihhiiom; inverseur de marche â bielle-manivelle; Umsteuerung mit Kurbe I sta ng e, Triebstangenum-steuerung, Umsteuerung mit Pleuelstange; con-necting rod reversing gear; forgaty-tyús menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, realizat prinlr'un sistem bielă-manivelă. Mişcarea de rotaţie transmisă manivelei este transformată, la picio- Inversor de mers, cu angrenaj drept. rul bielei, într'o mişcare de translaţie alternativă. Inversor de mers, cu angrenaj eliptic, Í) cap de cruce; 2) bielă; 3) manivelă; 4) roată dinfată eliptică antrenată; 5) roată dinfată eliptică de antrenare; co) vitesa unghiulară; v) vitesa lineară a capului de cruce (J); f) timpul; T.«) durata cursei de întoarcere; T(J) durata cursei utile. — Porfiunea haşurată reprezintă spafiul ut:îl înmulfit cu m. ma. Mişcarea alternativă, dată de piciorul bielei articulate cu manivela, este aproximativ uniformă la ducere şi accelerată la întoarcere. La fiecare capăt de cursă, piciorul bielei îşi schimbă sensul de mişcare. Sistemul este folosit la foarte multe maşini de lucru, fie sub forma bielă-manivelă, fie sub forma bielă-excentric, de exemplu pentru presele cu excentric, pentru con-casoare, maşini de mortezat, shaping-uri, etc. duratei de bielă-culisă,la care manivela este o culisă în braţul căreia poate aluneca o piatră de culisă cu buton; butonul este antrenat într'o mişcare de rotaţie uniformă, în jurul unui punct diferit de punctul de rotaţie al culisei. Culisa se roteşte mai în- Inversor de mers, cu bielă-manivelă, pentru shaping. Í) roată de antrenare; 2) roată antrenată; 3) manivelă; 4) bielă; 5) cărucior; 6) cap; 7) cufit; 8) batiu. Pentru reducerea napoiere se foloseşte mecanismul Inversor de mers, cu bielă-culisă, pentru shaping. Í) roată de antrenare; 2) roată antrenată; 3) canelură pentru deplasarea butonului (4); 4) butonul cu piatra de culisă; 5) culisă; 6) bielă; 7) cărucior; 8) cap; 9) cufit; 10) batiu. cet pe arcul de lucru, care e mai lung, şi mai repede pe arcul de întoarcere, care e mai scurt. Se foloseşte la shaping-uri cu întoarcere rapidă. 3. ~ de mers, cu camă [xoaoboh peBepc c KyjiaHKOM; inverseur a came; Nockenumsteue-rung; cam reversing gear; bütykös menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, la care mecanismu* de inversare este format de o camă. Dând came: o mişcare de rotaţie, tija sau rola în contact cu cama au o mişcare alternativă, realizând inversarea sensului de mers. Sistemul este folosit, de exemplu, la acţionarea supapelor de motoare cu ardere internă. 312 i. Inversor de mers, cu culisă oscilantă [xoaoboh peBepc c inaTyHOM HaKyjincce; inverseur â cou-lisseau angulaire, inverseur â bielle intérieure; Umsteuerung mit Winkelkurbelschleife; oscillating crank reversing gear; I engőkulisszás menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, cu bielă articulată la un ca- '' 'i'3 .'.otfdL* cot o£=cot c 6 A 0 Inversor de mers, cu culisă oscilantă. 1) culisă; 2) piatră de culisă; 3) manivelă; 4) piesă care efectuează mişcarea alternativă; 5) sens de mişcare; co) vitesa unghiulară constantă a manivelei; v) vitesa lineară a piesei (4); oc=cot) unghiul de rotafie al manivelei; t) timpul; T/) durata de întoarcere; Tu ) durata cursei utile. — Porfiunea haşurată reprezintă spafiui util înmulfit cu co. păt al unei culise care poate oscila în jurul celuilalt capăt, sub acfiunea unei pietre de culisă care se roteşte cu vitesă uniformă în jurul unui punct fix. Culisa parcurge două arce de cerc a căror sumă este de 360°: un arc mai scurt, către punctul de articulafie al culisei, şi un arc mai lung, în partea opusă. Cele doua arce dau bielei două mişcări de sensuri contrare, cu durate diferite. 2. ~ de mers, cu curele [xoaoboh peBepc C peMeHHOH nepe^a^eH; inverseur de marche â courroies; Riemenumsteuerung; belt reversing gear; szijas menetváltó]: In- 1234 versor de mers, mecanic, care foloseşte două rofi, una nr Inversor de mers, cu curele. /) roată dinfată angrenată cu sistemul tehnic; 2) roată de curea, calată pe arborele (7), 3' curea dreaptă; 4) curea încrucişată; 5j roată liberă; 6) roată de curea, calată pe arborele (7), 7) arbore de acfionare. Deplasarea curelelor, la un inversor de mers, cu curele. 1) curea dreaptă; 2) roată de curea, liberă; 3) roată de curea, caiafă pe arbo • rele de acfionare; 4) roată de curea, liberă; 5) dispozitiv de ambreiere; 6) curea încrucişată. antrenată de o curea dreaptă, iar cealaltă, de o curea încrucişată. Cuprinde, de obiceiu, două roti calate pe arborele de acfionare, şi o tobă liberă (uneorj două rofi libere), montată între cele două roii calate. Dispozitivul de ambreiere aduce concomitent o curea pe roata de acfionare şi una pe toba liberă. După cum acfionează cureaua dreaptă sau cea încrucişată, se obfine unul sau celălalt din cele două sensuri de mişcare. Sistemul este folosit la majoritatea maşinilor-unelte la cari transmisiunea se face prin curea. 3. ~ de mers, cu frecare [xoaoboh (jppHK- D,HOHHbiH peBepc; inverseur de marche â fric- tion; Reibungsumsteuerung; friction reversing gear; surlodásos menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, la care antrenarea în cele două sensuri de mişcare se efectuează prin frecare. Frecarea se poate realiza prin contactul cu presiune dintre . 6 I m t , , î / 3 Inversor de mers, cu cuplaj cu frecare. 1) arbore de antrenare; 2) şi 3) angrenaj de rofi pentru un sens; 4), 5) şi 6) angrenaje de rofi pentru al doilea sens; 7) arbore antrenat în cele două sensuri de mişcare; 8) deplasările cuplajului; 9) cuplaj cu frecare. Inversor de mers, cu rofi de frecare. î) roată caiafă pe arborele antrenat (5) care are deplasare elicoidală; 2) roată penfru antrenarea alternată a rofilor (Í) şi (3); 3) roată calată pe arborele antrenat (5); 4) arbore de antrenare; 5) arbore antrenat (care are mişcare elicoidală), prin frecarea succesivă a rofilor (i) şi (2) sau (2) şi (3); 6) cele două sensuri de mişcare. două rofi. Inversorul are două rofi calate pe un acelaşi arbore, care —prin mişcarea sa elicoidală — aduce cele două rofi, succesiv, în contact cu roata de antrenare. — Alte inversoare realizează antrenarea în cele două sensuri prin cuplaje de frecare şi rofi dinfate; prin deplasarea cuplajului într'un sens sau în altul, de-a-lungul arborelui de antrenare, se realizează cele două sensuri de mişcare. 4. ~ de mers, cu ghiare [xoaoboh peBepc C KJiem,eBbIM 3a5KHMOM; inverseur de marche a griffes; Zangenumsteuerung; gripping irons reversing gear; fogó menetvájtó]: Inversor de mers, mecanic, constituitîn principal din două rofi conice libere pe arborele motor, şi dintr'un ambreiaj cu ghiare, care se poate solidariza cu arborele de transmisiune al uneia din cele două rofi conice, dând astfel unul din cele două sensuri de mişcare. Inversarea sensului de mers e asigurată de un dispozitiv care are: două rofi conice (1) şi (2), prima calată pe arborele motor (4) şi a doua 313- liberă pe arborele antrenat pe roata (5), angrenate simultan cu conică (3), care are axa perpendiculară pe arborele (4). Ambreiajul cu ghiare (6) poate aluneca pe arborele antrenat, cu care este asamblat printr'o pana de alunecare; rojile (f) şi (2) au câte o con-traghiară, cu care se poate cupla ghiara ambreiaju I ui prin acfiunea unei manivele care e calată o roată dinfată Inversor de mers, cu ghiare. Í) roată solidară cu arborele motor (4); 2) roată conică liberă pe arborele antrenat; 3) roată conică dinfată, angrenată cu (Í) şi cu (2); 4) arbore de transmisiune; 5) roată dinfată antrenată în cele două sensuri; 6) gh’are; 7) manivela; 8) sensul de deplasare al ghiarelor, cuplând ghiara cu roata (1), care dă primul sens de mişcare (4—1 — arbore antrenat — 5; 9) sensul de deplasare al ghiarelor, cuplând ghiara cu roata(2), care dă al doilea sens de mişcare (4—1—3—2 arbore antrenat—5). (7). Sistemul este folosit la strunguri, pentru inversarea sensului de mers al avansului. î. Inversor de mers, cu roată excentrică şi cu roată el iptică [xoaoboh peBepc c acKiţeHTpHHHOH h ajLJiHiiTHqecKOH mecTepHHMH; inverseur â roue excentrique et roue elliptique; Umsteuerung mit exzentrischem Rad und elliptischem Rad; ec-centric wheel and elliptic wheel reversing gear; körhagyó-tárcsás és elliptikus kerekű menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, cu angrenaj cu o roată eliptică dinfată şi un excentric circular dinfat. Excentricul se roteşte cu vitesa unghiulară constantă; roata eliptică se roteşte în jurul centrului ei, are un număr de dinfi de două ori mai mare decât excentricul şi este înzestrată cu o manivelă. Vitesa mişcării alternative, obfinută la piciorul bielei, este aproape constantă. 2. ~ de mers, la locomotivă. V. Schimbător de mers. 3. ^ de mers, plat [xoaoboh peBepc, rHTapa; coeur derenversement; Wendeherz, Herz; tumbler, 1 II M Inversor de mers, plat. ' 1) arborele principal cu roată dinfată; 2) roată dinfată liberă; 3) roată dinfată liberă; 4) liră; 5) mâner cu zăvor; 6) arbore de comandă (şurub-mamă) cu roată dinfată; /) primul sens de mişcare, transmis dela arborele principal la arborele de comandă prin angrenarea (Í—3—6); II) nu se transmite nicio mişcare dela arborele principal la arborele de comandă, roţile (2) şi (3) nefiind angrenate cu (Í) sau cu (6); III) doilea sens de mişcare, transmis dela arborele principal la arborele de comandă prin angrenarea (Í—2 — 3—6). stud wheel plate; szivalakú menetváltó]: Inversor de mers, mecanic, constituit dintr'o liră cu un ansam- blu de două rofi dinfate, angrenate între ele. Inversorul transmite o mişcare dela o roată dinfată la alta. Când se roteşte lira, se pot angrena cele două rofi prin intermediul unei singure rofi din ansamblul lirei, sau prin intermediul celor două rofi ale lirei, după cum e necesar să se obfină unul din cele două sensuri de mişcare. Sistemul e folosit la strunguri, pentru a transmite mişcarea dela arborele principal la şurubui-mamă sau la arborele de tracţiune. Sin. Inversor cu pinioane cilindrice. 4. Inversor de mers, pneumatic[xoAOBofi irneB-MaTHHeCKHH peBepc; inverseur pneumatique; pneumatische Umsteuerung; pneumatical reversing gear; pneumatikus menetváltó]: Inversor de mers la care cel pufin unul din cele două sensuri de mişcare (direct sau invers) este realizat cu ajutorul aerului comprimat. Din această categorie fac parte ciocanele cu aer comprimat la cari, de exemplu, sensul direct este dat prin căderea liberă a berbecului, iar sensul invers, de ridicare a berbecului la înălţime, se efectuează prin acfiunea aerului comprimat. Dacă ciocanul este cu dublu efect, în ambele curse acţionează aerul comprimat. 5. Inverfază [HHBepTe3a; invertase; Invertaser invertase; invertáza]. Chim. biol.: Enzimă produsă de drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae), în timpul fermentafiei alcoolice. — Invertaza are o acfiune de hidrolizăasuprazaharozei (C-^H^On), transformând-o în glucoză (C6H1206) şi levuloză (C6H,206). Această reacfie este esenfială în industria fermentativă alcoolică, deoarece záharoza ca atare nu este direct fermentescibilă, ci numai produsele rezultate din hidrolizaréa ei. Hidroliza enzimatică este posibilă, ca şi cea chimică, numai în mediu acid. De aceea plămezile supuse fermentafiei alcoolice trebue acidulate în prealabil. 6. Snverfină. V. Invertaza. 7. invertirea zaharozei [HHBepTHpoBaHHe ca-xapoSbi; inversion; Inversion; inversion; inverzió]. Chim. biol.: Reacfie chimică de transformare a zaharozei în glucoză, prin adifionare de apă, conform reacfiei C12H22O11 "I- H20 = C6H1206 -f* C6H1206 zaharoză apă glucoză levuloză Transformarea se poate face fie pe cale biologică, cu ajutorul enzimelor (v. Invertază), fie cu ajutorul acizilor minerali (acid clorhidric, acid sulfuric). — Transformarea zaharozei în glucoză şi levuloză este însofită şi de schimbarea caracterului optic activ al soluţiei, din dextrogir în levogir, pentrucă puterea rotatorie a levulozei (care este levogiră: ol — —100) este aproape de două ori mai mare decât a glucozei (care este dex-trogiră: a= +52,5). Fiindcă inversează planul de polarizare, reacfia se numeşte invertire; amestecul de glucoză şi levuloză rezultat după invertirea zaharozei se numeşte şi zahăr invert (v. Zahăr invert), iar enzima (diastaza specială, secretată de drojdii) care produce invertirea zaharozei se numeşte invertază. 314 invertirea zaharozei pe cale chimică, sub acfiunea căldurii şi a acizilor minerali, este foarte rar folosită în industria fermentativă alcoolică, metoda obişnuită fiind cea biologică (v. Invertază). î. Involucel [000Ji0HKa iţBeTOB; involucelle; Hüllchen; involucel, involucellum; lepelke.]. V.sub Involucru. 2. Involucru [oóojioHKa, nojiHbiö nonpoB npHU,BeTHHKa; involucre; Huile; involucre; lepel]. Bot.: Totalitatea bracteelor cari formează învelişul propriu unei flori, sau comun mai multor flori. Forma, consistenfa, ca şi coloarea acestor bractee pot varia; ele pot fi dispuse în unul sau în mai multe rânduri. Multe plante, dar mai ales cele din familia compozeelor, au involucru. Uneori bracteeie sunt sudate, involucru! având forma unui păhărel sau aspectul unui guleraş. La um-belifere, involucrul este situat la baza umbelei generale, iar cel dela locul de desfacere al um-belulelor se numeşte involucel. 3. Involuţie [HHBOJifOiţHfl; involution; Involu-tion; involution; involució]. Maf.; 1. Corespondenfă proiectivă între punctele unei drepte, simetrică fafă de permutarea între punctul-imagine şi punc-■ful-obiect. Corespondenţa proiectivă generală fiind dată analitic prin relaţia dé mai jos dintre coordonata x a punctului-imagine şi coordonata x' a punctuiui-obiect: . ax + b I , 1 r In x =--------, sau cxx +dx—ax—b — U, cx + a ea se reduce la o involufie, dacă d = —a. O involufie are totdeauna două puncte duble, reale sau imaginare, caracterizate prin faptul că fnvo!u}ie obfinufă prin intersecfiunsa laturilor şi a diagonalelor unui paralelogram cu o dreaptă MM'. sunt propriile lor imagini. Două puncte cari sunt în corespondenfă prin involufia dată divid armonic intervalul definit de punctele duble. — De exemplu, punctele de intersecfiune ale unei drepte cu laturile şi cu diagonalele unui paralelogram formează o involufie, punctele corespondente fiind perechile M, M'\ Plf P4 şi P2, F3. 2. Se numesc involufii şi corespondenfele proiective simetrice dintre elementele unei familii de figuri geometrice cari depind proiectiv de un parametru, de exemplu la fascicule de drepte, de plane, de conice, etc. 4. Involuţie, centru de ~ [HHBOJifOiţHOHHbrâ iţeHTp; centre d'involution; lnvolutionszentrum; centre of involution; involuciós központ]. Maf.: Corespondentul punctului dela infinit într'o involuţie. 5. Inzăpezire [cneîKHbie 3aH0Cbi; enneige-ment; Schneeverwehung; snow driff; behavazás]. Drum,, C. f.: Acoperirea unei căi de comunicaţie terestre cu un strat gros de zăpadă, care împiedecă circulafia. Debleurile adânci (tranşeele), aşezate transversal pe direcţia vânturilor dominante, sunt expuse cel mai mult înzăpezirilor; rambleu-rile sunt cele mai ferite. înzăpezirile pot fi evitate cu ajutorul parazăpezilor (v.). 6. înzăvorire [3aMbiKaHHe; verrouillage; Ver-riegelung, Verblockung; interlocking, locking; reteszelés]. Tehn.: împiedecarea prin zăvoare (v.) a mişcărilor sau a anumitor mişcări ale unei piese ghidate. Se deosebesc înzăvoriri pentru piese cu mişcare de translaţie şi înzăvoriri pentru piese cu mişcare de rotaţie. Primele se folosesc, de exemplu, la capacele de închidere ale rezervoarelor (cari se fac, de obiceiu, cu zăvoare acţionate manual şi menţinute prin frecare în poziţia de închidere), la lacăte, etc. Ultimele se folosesc, de exemplu, pentru blocarea unei roţi, a unui troliu, etc. V. şi îmbinare prin zăvor transversal. 7. înzăvorirea acelor [3aMbiKaHHe CTpejiOK; verrouillage des aiguilles, enclenchement des aiguilles; Weichenverriegelung; point locking; váltóreteszelés]. C. f.: Operaţiunea de asigurare a poziţiei acului unui macaz de cale ferată, realizată prin zăvoare de ace. V. sub Zăvor de ac. s. înzidire [KaMeimaH RJia^na; maţonnage, briquetage, murage; Einmauern; bricking in; befalazás]. Cs.: 1. Operaţiunea de fixare a unei piese sau a unui element de construcfie într'un masiv de zidărie, prin aşezarea strânsă, în jurul piesei sau a elementului de construcfie respectiv, a materialului folosit la înzidire. — 2. Operaţiunea de acoperire, parţială sau totală, a unei construcţii, a unui element de construcţie, a unei maşini sau a unui organ de maşină, cu un strat de material ceramic sau de piatră naturală sau artificială. Stratul de material poate fi în contact direct cu piesa sau cu construcfia înzidită, sau poate fi aşezat la mică distanfă de acestea. 9. înzidire [MypOBaHHe ;emmurail!ement; Ein-mauerung; settingin masonry; befalazás]. Mş. ferm.: Materialul refractar, izolant şi de etanşare, cu care sunt îmbrăcate la exterior: un cuptor sau corpul unei căldări de abur şi anumite accesorii ale căldării (focar, supraîncălzitor, preîncălzitor), pentru a împiedeca infiltrafia de aer rece în focar şi în canalele de fum, pentru a conduce gazele de ardere şi a realiza canalele de fum, pentru a feri anumite părfi ale scheletului şi ale corpului căldării de încălzire, de contactul cu flăcările, cu sgura, etc. şi pentru a micşora pierderile de căldură prin radiaţie. Zidăria exterioară, executată din 315 cărămizi, blocuri fasonate, etc., nu trebue să facă corp comun cu restul căldării, şi se reazemă pe fundafie, sau este rezemată sau suspendată de traverse de susţinere, încadrată înfr'un schelet de otel profilat şi fixată sau rigidizată prin piese de ancorare; căptuşeala focarului e complet separată de zidăria exterioară, pentru ca dilatafia să nu se transmită la exterior. Uneori zidăria se reazemă pe anumite traverse orizontale, prin intermediul unor plăci de fontă cari au canale de aer pentru răcire. Rosturile dintre două părfi de zidărie nelegate între ele, sau dintre corpurile cilindrice ale căldării şi zidărie, se umplu cu cordon deasbest (v. fig.). Căptuşeala focarului şi canalele atinse de gaze de ardere cu temperaturi de peste 450 ■ ■ • 500° sé zidesc din cărămidă refractară, cu rosturi mici, legată cu mortar refractar, iar perefii exteriori, din cărămidă arsă (eventual cu goluri), legată cu mortar neutru, fără pori; stratul de cărămidă refractară se izolează de cărămida roşie printr'un strat de cărămidă de pământ de infuzorii. Uneori, zidăria exterioară de cărămidă roşie e învelită sau chiar înlocuită cu o manta de tablă de otel. Pereţii şicanelor cari deviază curentul de gaze de ardere şi căptuşeala ecranelor de fevi se fac de obiceiu cu plăci de fontă căptuşite cu şamotă, şi se confecţionează prin turnarea fontei în jurul cărămizilor de şamotă fasonate. Uneori perefii exteriori se construesc în bolfi multiple cu axa verticală, susfinute de traverse . de ofel în I (v. fig.). Canalele de fum se a-coper şi cu bolfi neîncărcate. Bolfile de focar înzidirea unei căldări de abur. /) secfiune prin peretele lateral al căldării; II) înzidirea economizorului; III) înzidirea preîncălzitorului; a) căptuşeală refractară a focarului; b) zidărie de material refractar; c) zidărie de cărămidă roşie; d) material izolator termic; e) îmbrăcăminte de tablă de ofel; f) scheletul de susţinere al căldării; g) şurub de ancorare; h)goluri cu aer între cărămizile refractare; /) rost de dilataţie; k) placă susţinătoare de fontă cu goluri pentru aerul de răcire; I) colector superior; m) colector inferior; o) fascicul de ţevi; p) ecran de ţevi în focar. se construesc fie din cărămizi refractare şi neîn- înzidirea unei căldări de abur (secţiune orizontală). 1) grindă metalică din scheletul căldării; 2) perete vertical de cărămidă roşie, cu secţiunea în arc de cerc; 3) material izolant; 4) material refractar; 5) căptuşeală de cărămidă roşie; ó) materia! de umplutură. cărcate, uneori acoperite cu o a doua boltă, care preia încărcăturile şi care e distanfată de prima, fie din piese fasonate, suspendate de traverse. înainte de executarea înzidirilor se aleg şi se montează elementele componente (de obiceiu provizoriu), în afara cuptorului, după ce s'au prelucrat prin po-lisare unele fefe, pentru a se obfine rosturi mici între ele. î. înzidire [06-iHHBKa; revetement; Ausmauerung; lining, revetment; befalazás]. Mş. ferm.: Termen folosit uneori pentru căptuşeală (v.). 2. Iod [hoa; iode; Jód; iodine; jód]. Chim.: J; nr. at. 53; gr. at. 126,92; gr. sp. 4,948; p.t. 113,7°; p. f. 184,5°. Element mono-, tri-, penta- şi hep-tavalent, din familia halogenilor. Este o sub-stanfă solidă, cenuşie-negricioasă. Prin încălzire dis-tilă şi dă vapori violefi. Sublimează cu uşurinfă, formând cristale de coloare violetă închisă, cu luciu metalic. Se disolvă în iodură de potasiu (dând o colorafie brună), în cloroform şi în sulfură de carbon (dând o colorafie violetă). Iodul se găseşte în natură sub formă de ioduri (mai ales de sodiu şi de potasiu), în zăcăminte de săruri po-tasice, în apa mării, în unele plante marine, în multe ape minerale şi în apele de zăcăminte petrolifere. — Iodul se extrage din zăcăminte de săruri potasice, din azotatul de Chile, sau din cenuşile plantelor marine (Kelp, Varech, etc.). Separarea iodului se face prin tratare cu clor sau prin distilarea materiei prime în prezenfa bioxidului de mangan şi a acidului sulfuric. Purificarea iodului se face prin sublimări repetate, adăugind în prealabil la iodul brut, iodură de potasiu. Proprietăţile iodului sunt asemănătoare cu cele ale clorului şi ale bromului, dar cu o reactivitate mult mai mică. Caracteristică este colorarea amidonului în albastru (coloraţia dispare la cald şi reapare Ia rece). Cu hidrogenul formează acid iodhidric, HJ; cu clorul, monoclorura de iod, JCI, şi triclorura de iod, JCI3; cu oxigenul formează mulfi oxizi, dintre cari J205 este întrebuinfat în Chimia analitică pentru identificarea oxidului de carbon. Acizii oxigenafi ai iodului sunt acidul hipoiodos, HJO, acidul iodic, HJO3, şi acidul periodic, H5J06. Sărurile mai importante ale iodului sunt descrise sub metalele cari intră în compozifia lor. Iodul este întrebuinfat: în Chimia organică (fiindcă formează produşi de adifie cu compuşii nesaturafi); în Chimia analitică, în special în analiza volumetrică; în Medicină, ca antiseptic (tinctură de iod, iodoform), ca medicament (în tratamentul astmei, al anevrismului, al arteriosclerozei, anginei pectorale, gutei, sifilisului, nefritei, bronşitei şi al 316 afecţiunilor glandei tiroide); în industrie e folosit drept catalizator la prepararea unor coloranji şi produşi organici, la prepararea unor ioduri pentru fotografie, la colorarea fibrelor textile, la prepararea unor săpunuri speciale, în litografie, etc. î. Iod, indice de ~ [noAHoe hhcjio; indice d'iode; Jodzahl; iodine value; jódszám]: Câtul între cantitatea de iod, care se poate adiţiona la dublele legături ale,unui uleiu sau ale unei grăsimi (în anumite condijiuni de lucru), şi cantitatea de uleiu sau de grăsime. Se măsoară, de obiceiu, în procente. El indică gradul de nesaturare al acizilor din grăsimi; adiţia iodului nefiind însă cantitativă (fiindcă se produc şi reacţii de substituţie), indicele de iod indică numai calitativ gradul de nesaturare al acestora. Indicele de iod al uleiurilor şi al grăsimilor, care variază cu natura sau cu gradul lor de impuritate, este folosit ca metodă tehnică de verificare în producţie. Indicele de iod al produselor de petrol distilate se foloseşte pentru a aprecia conţinutul în hidrocarburi nesaturate al produselor, prin metode cari diferă prin reactivii şi solvenţii întrebuinţaţi, pr-in durata reacţiei, etc. Sin. Cifră de iod. 2. Iod, tinctură de ~ [THHKTypa HO^a; tein-ture d'iode; Jodtinktur; tincture of iodine; jód-tinktur]. Farm.: Soluţie limpede, brună închisă, obţinută amestecând o soluţie de iodură de potasiu în apă cu o soluţie de iod în alcool. Se foloseşte în medicină ca antiseptic şi ca desin-fectant extern, în furunculoze, la ulceraţii, etc. Petele de tinctură de iod produse pe piele sau pe ţesături se scot uşor cu o soluţie caldă de 20°/o hiposulfit de sodiu. 3. lodacefaf de etil [aTHjraofloaiţeTaT; ioda-cétate d'éthyle; Jodessigsáureáthylester; ethyl iodoacetate; jódszeszsavetileszter]. Chím.: jch2—COOC2H5 ' Gaz de luptă lacrimogen. Lichid cu p. f. 1 78-*-180°; d. 1,8. Are pragul de excitaţie 1,4 mg/m3 şi limita de suportabilitate 15 mg/m3. A fost întrebuinţat în primul războiu mondial, încărcat în proiectile de artilerie. 4. lodacefonă [H0Aan;eT0H; iodacetone; Jod-azeton; iodacetone; jódaceton]. Chim.: CH2J-CO-CH3 Gaz de luptă lacrimogen (numit uneori şi bre-tonită). Lichid gălbuiu cu gr. sp. 1,8; se descompune prin distilare, fiind mult mai puţin stabil decât bromacetona. A fost întrebuinţat, în primul războiu mondial, Ia încărcarea proiectilelor. 5. lodargirit [HOAaprnpHT; iodargyrite; Jod-silber, Jodargyrit; iodargyrite, iodite; jódezüst]. Mineral.: AgJ. Minereu de 4argint, cu un conţinut de 46% Ag. Are luciu gras sau adamantin, coloare galbenă, urmă galbenă, duritatea 1,5 şi gr. sp; 5,7. Cristalizează în sistemul hexagonal. Se prezintă în formă de plăcuţe. Se găseşte rar în pălăria unor zăcăminte argentifere. Sin. lodit. 6. lodaf [HOAaT; iodate; Jódat; iodate; jodát]. Chim.: Sare a acidului iodic. lodaţii se descompun uşor Ia cald, în oxigen şi în iodura respectivă, sau în oxigen, iod şi oxidul metalic. lodaţii alcalini sunt solubili în apă; ceilalţi iodaţi sunt mai puţin solubili. Sunt toxici. Mai importanţi sunt iodaţii de argint, de calciu, litiu, mercur, potasiu, sodiu, stronţiu, zinc, atropină, chinină şi stricnină. Cel mai mult se foloseşte iodatul de potasiu. 7. lodgorgoic, acid ~ [HOAroproHOBan khc-JlOTa; acide iodgorgonique; Jodgorgosăure; iod-gorgonic acid; jódgorgósav]. Chim.: HO - C6H2J2- CH2 - CH(NH2) - COOH 3, 5-diiod-tirozină. Se găseşte în glanda tiroidă, unde serveşte probabil ca materie primă la sinteza hormonului tiroidian: tiroxina. s. lodhidric,acid~[HOAHCTaH KHCJiOTa;acide1 iodhydrique; Jodwasserstoffsăure; hydroiodic acid; jódhidrogénsav]. Chim.: HJ. Hidracid care se prepară la cald, direct din elemente, în prezenţa negrului de platină sau prin acţiunea iodului asupra unor compuşi hidrogenaţi. Este un gaz fără coloare, care fumegă la aer. Se lichefiază la 0°, sub o presiune de 4 at. Fierbe la —34°,14, la o presiune de 730,4 mm. Cristalizează Ici —50°, 8. Este foarte solubil în apă. Se descompune cu mare uşurinţă şi, la temperaturi înalte, poate acţiona ca un reducător energic. 9. Iodic, acid ~ [HOÁHOBaTan KHCJiOTa; acide iodique; Jodsăure; iodic acid; jódsav]. Chim.: HJOs. Acid oxigenat al iodului; se obţine prin încălzirea iodului cu acid azotic sau clorhidric. Are proprietăţi oxidante. Este cristalizat şi uşor solubil în apă. io. lodit [hoaht; iodite; natürliches Jodsilber, Jodargyrit, Jodit; iodite; jódit]. Mineral.: Sin. lodargirit (v.). n. lodohromif [hoaoöpomht; iodobromite; Jodobromit; iodobromite; jódobromit]. Mineral.: Ag(Ci,Br,J). Minereu de argint. Este un amestec isomorf de ioeură de argint cu clorură şi bromură de argint. Se prezintă în cristale hexagonale, de coloare galbenă de sulf, până la verzuie. 12. lodofenină [HOAO^eHHH; iodophénine; Jo-dophenin; iodophenin; jódofenin]. Chim.: C2H50 - Cenis - NH -CO - CH3 Pulbere cristalină, brună, cu p. t. 131°, uşor solubilă în alcool, în acid acetic şi în acid clorhidric cald. Conţine cca 50% iod. E folosită ca antiseptic, în tratamentul plăgilor şi al ulcerelor. Sin. Fena-cetină triiodată. 13. lodoform [hoaocJdopm; iodoforme; Jodo-form; iodoform; jódoform]. Farm.: CHJ3. Triiod-metan. Se prezintă în cristale galbene, hexagonale, cu p. t. 119°. Se prepară din alcool sau din acetonă, cu o soluţie de iod în hidroxid de sodiu sau, industrial, prin electroliza unei soluţii de iodură de potasiu şi de alcool. într'un procedeu folosit adesea pentru a produce iodoform în cantităţi mici se întrebuinţeză acetonă, iodură de potasiu şi hipoclorit de sodiu, care se adaugă în cursul preparării. Se produce următoarea reacţie: CH3 —CO —CH3 + 3 KJ-f-3 NaOCI = CHJ3 + CH3 —COONa-f 2 NaOH + 3 KCI La temperatura camerei, are un miros specific 317 intens, tiind volatil. E aproape insolubil în apă (0,10°/oo) şi în glicerina (0,123%), pufin solubil în alcool, în eter, cloroform, uleiuri şi sulfură de carbon. în soluţie expusă la lumină şi aer, se descompune cu timpul. î. lodometrie‘[HOflOMeTpHH; iodométrie; Jo-dometrie; iodometry; jódométria]; Chim.: Ansamblul metodelor chimice de dozare cantitativă a diferitelor substanţe cari reacţionează cu o soluţie de iod sau cu iodură de potasiu, punând iodul în libertate. Iodul eliberat reacţionează cantitativ cu o soluţie de tiosulfat de sodiu de normalitate cunoscută, după reacţia: 2 Na2S203 + J2“>Na2S406 + 2 NaJ, punctul final al reacţiei fiind marcat de decoio-rarea unei soluţii de amidon care, în prezenţa iodului, se colorează în albastru. Din cantitatea de tiosulfat consumat în reacjie se calculează cantitatea de iod liberată de cantitatea echivalentă de substanţă analizată, care a reacţionat cu aceasta. Jodometric, se pot doza metale ca: Fe, Cr, Cu, Ba, metaloizii O şi As, şi numeroase substanţe organice şi neorganice, cari pun în libertate iod dintr'o soluţie de normalitate cunoscută. 2. lodopirină [HOAOimpHH; iodopyrine; Jodo-pyrin; iodopyrine; jódopirin]. Farm.: CiiHnJNgO. Derivat al antipirinei, întrebuinţat ca febrifug şi contra reumatismelor. Sin. lodantipirină. s. lodopirol. V. Tetraiodopirol. 4. lodofimol [HÖftOTHMOJi; iodothymoi; Dijod-thymol;iodothymol;iódotimol], Farm.: (C10H12OJ)2. Derivatul iodurat al timolului (v.). Se prezintă sub formă de pulbere amorfă, insolubilă în apă, solubilă în eter, de coloare galbenă-cafenie. Conţine 46% iod; e folosit în dermatologie, ca cica-trizant şi desinfectant. Sin. Diiododitimol, Aristól. 5. lodofirină [hoaothphh; iodothyrine; Jodo-thyrin; iodothyrine; jódotirin]. Farm.: Albumină iodată, extrasă din glanda tiroidă şi întrebuinţată în medicină la tratarea guşii. 6. Iodură [coJib hoahctoh KHCJiOTbi; iodure; Jodid; iodide; jődit]. Chim.: JMe. Orice sare a acidului iodhidric. Cu excepţiunea iodurii de argint şi a iodurii mercurice, iodurile sunt solubile în apă. 7. Iodură de benzii [hoahctbih 6eri3HJi; iodure de benzyle; Benzyljodid; benzyl iodide; benziljódit]. Chim.: C6H5 —CH2J. Gaz de luptă lacrimogen. E un lichid care fierbe la 226°, des-compunându-se. Are d. 1,77, produsul letal 3000, pragul de excitaţie 2 mg/m3, limita de suporta-bilitate 30 mg/m3. Un amestec de iodură de benzii 50%, clorură de benzii 12,5°/0 şi terebentină (solvent) 37,5% a fost întrebuinţat în războiul din 1914*--1918, de Francezi, sub numele de „fraissite". s. lodurare [HOAHpOBaHHe; ioduration; Jodu-rierung; ioduration; jóduráció]. Chim.: Operaţiunea de introducere a iodului în molecula unei substanţe organice. V. şi Halogenare. s. lolă. V. sub îmbarcaţie. io. Ion [hoh; ion; Ion; ion; ion]. Etectrochim,: Particulă de materie de ordinul de mărime al moleculelor, care are exces de sarcină electrică de un nume faţă de sarcina electrică de nume contrar. Excesul de sarcină e un multiplu relativ mic al cuantei electrice elementare, şi provine din diferenţa dintre numărul de protoni şi numărul de electroni din ion. După numele sarcinii în exces, se deosebesc ioni negativi (anioni), cari au în exces sarcină electrică negativă, adică electroni, şi ioni pozitivi (cationi), cari au în exces sarcină electrică pozitivă, adică protoni. După valoarea absolută a diferenţei dintre numărul de electroni şi numărul de protoni din ion, acesta se numeşte monovalent, divalent (bivalent) sau polivalent, după cum are în exces sau în lipsă unu, doi sau mai mulţi electroni. Fenomenul de producere a ionilor într'un fluid, prin disociaţia unor molecule din el în părţi încărcate cu sarcini electrice de nume contrare, se numeşte ionizare (v.), iar fenomenul de combinare a lor în particule neutre se numeşte recombinare (v.). După feiul fluidelor, se deosebesc ioni electrolitici, cari apar în electroliţii lichizi (în urma destrămării reţelei de ioni prin efectul agitaţiei termice la electroliţii topiţi, sau prin efectul mediului de soluţie de constantă dielectrică mare, ca apa, la electroliţii disolvaţi) — şi ioni de gaze, cari se produc în gaze (ionizate termic, prin radiaţie ultravioletă, X, y, sau radioactivă a şi p, prin raze catodice şi raze canal). Ionii electrolitici pozitivi sunt fie ioni metalici, sau de hidrogen, fie ioni mari, coloidali, iar cei electrolitici negativi sunt fie ioni de radicali acizi, sau de oxidril (hidroxil), fie ioni coioidali. 'Ionii formaţi direct prin ionizare atrag electrostatic molecule neutre (polarizate electric) sau alţi ioni, dând ioni complecşi (nuclei). Ionii complecşi în cari ionii ataşaţi atomului central sunt înlocuiţi toţi sau în parte cu molecule de apă neutre se numesc hidraţi ionici, şi, în general, cei în cari înlocuirea s'a făcut cu molecule neutre de solvent, se numesc solvaţi ionici. Ionii simpli sau complecşi se numesc ioni molari sau mici. Dacă un astfel de ion se ataşează, în atmosferă, unei particule de ceaţă, de fum sau de praf, se formează un ion foarte mare, numit ion Langevin sau ion mare. Ionii cu masa cuprinsă între a celor molari şi a celor Langevin se numesc ioni intermediari sau ioni mijlocii. Ionii cari se formează din mai mulţi ioni egali, astfel încât raportul dintre diferitele feluri de atomi să fie acelaşi ca în ionii simpli din cari s'au format, şi valenţa lor să fie egală cu suma valenţelor ionilor simpli, se numesc ioni polimeri sau ioni poli-merizaţi. Felurile de ioni cari au aceiaşi atomi, dar energie diferită, fiindcă au sarcini electrice (valenţe) diferite, se numesc ioni isomeri. Mărimile caracteristice ale ionilor sunt energia de ionizare, mobilitatea, constanta de difuziune, coeficientul de recombinare şi sarcina electrică specifică. 318 Mişcările ionilor din fluide, sub acfiunea unui câmp electric, asigură conducfia electrică de natură ionică a fluidelor. 1. Ion Langevin. Sin. Ion mare V. sub Ion. 2. Ioni atmosferici [aTMOC(|)epHbie HOHbi; ions atmosphériques; atmosphărische lonen; atmosphe-ric ions; légköri ionok]. V. sub lonizarea aerului. a. Ioni, numărător de ~ Ebert [cneTHHK hoh 36epTa; compteur de ions E.; E. lonenzăhler; E. ion counter; E. ionszámláló]. Fiz.: Numărător de ioni atmosferici, care se compune dintr'un condensator cilindric format dintr'un tub vertical (armatura exterioară) şi o vergea situată în axa tubului (armatura interioară). Vergeaua este în legătură cu un electrometru bifilar Wulf, iar tubul şi colivia electrometrului, în legătură cu pământul. Aerul e aspirat de un ventilator şi circulă prin interiorul condensatorului. Un contor aşezat între condensator şi aspirator măsoară cantitatea de aer scursă. Se încarcă electrometrul la un potenţial V; după un timp t, potenţialul cade la valoarea V0; această cădere este produsă de ionii atmosferici cari sunt atraşi de armatura interioară, pe care o ating şi căreia îi neutralizează treptat sarcina electrică. Teoria fenomenului arată că numărul n de ioni (de nume contrar sarcinii armaturii interioare) din unitatea de volum de aer este dat de: unde C e capacitatea sistemului format de armatura interioară şi electrometru, D e cantitatea de aer scursă (măsurată de contor) în intervalul de timp arătat t, iar q0 este sarcina unui ion, presupusă egală cu sarcina electrică elementară (1,601-10 19 coulombi). 4. Ionic, ordin ~ [HOHHHecKHH CTHJib; ordre ionique; ionische Săulenordnung; Ionic order; jonikus oszloprendszer]. Arh.: Ordin arhitectonic clasic, caracterizat prin coloană sveltă (9 diametri), bază bogat mulurată, capitel decorat cu volute, friză continuă, cornişă decorată cu denticule, şi un lăcrimar predominant. 5. Ionic, produs ~ [hohhmh npo^yKT; pro-duit ionique; lonenprodukt; ionic product; iontermék]. Fiz.: Produsul dintre concentraţia anio-nilor şi a cationilor dintr'o soluţie. — Produsul ionic al apei este produsul concentraţiei ei în ioni de hidrogen prin concentraţia ei în ioni de oxidrili, şi este egal cu 10~14: [H+] [OH ] = 1cf14. 6. Ionică, reacţie ~ [HOHHan peaKiţHH; réac-tion ionique; lonenreaktion; ionic reaction; ionikus reakció]. Fiz.: Reacţie care se produce între ioni. Reacţiile ionice se produc între toate combinaţiile chimice legate electrovalent, capabile adică să dea ioni; ele au o mare vitesă de reacţie. Se datoresc, de cele mai multe ori, acţiunii electrostatice dintre ioni. 7. Ionilor, mobilitatea ~ [xiOflBHJKHOCTb ho-HOb; mobilité des ions; lonenbeweglichkeit; mo-bility of the ions; ionok mozgékonysága]. F/z*.: Câtul vitesei medii a ionilor de un anumit fel dintr'un fluid, prin valoarea absolută a intensităţii locale a câmpului electric sub acţiunea căruia se mişcă ionii. E numeric egală cu vitesa medie pe care o au ionii într'un fluid în care intensitatea câmpului electric e egală cu unitatea. Mobilitatea ionilor unui gaz e (aproximativ) invers proporţională cu densitatea gazului, şi depinde de semnul ionilor şi de natura gazului, respectiv a vaporilor. Mobilitatea ionilor din gaze, măsurată în cm/s: V/cm, este de următorul ordin de mărime: 0,1 •■•8 pentru ionii molari, putând ajunge până la 500 în gazele puternic electropozitive (de exemplu în gazele nobile), 0,01 • ■ *0,02 pentru ionii intermediari şi 0,0003 ••• 0,0005 pentru ionii Langevin. Raportul dintre mobilitatea ionilor negativi şi a celor pozitivi e de obiceiu supraunitar şi depinde probabil de caracterul electropozitiv, respectiv electronegativ, al gazelor (1,41 pentru hidrogen, 1,34 pentru azot, 0,9 pentru bioxidul de sulf şi abur). 8. coeficientul de difuziune al ~ [ko-34)Hn,HeHT pacnpocTpaHeHHH hohob; coeffi-cient de diffusion des ions; lonendiffusionskoeffi-zient; diffusion coefficient of the ions; ionok diffúziós együtthatója]. Dacă m este mobilitatea ionilor dintr'un gaz, q sarcina lor, p presiunea gazului în care se mişcă ionii, şi N numărul de molecule de gaz din unitatea de volum, coeficientul de difuziune D al ionilor are expresiunea 9. coeficientul de recombinare al ~ [K03-c})HLţHeHT neperpynnHpoBKH hohob; coefficient de recombinaison des ions; Wiedervereinigungs-koeffizient der lonen; recombination coefficient of the ions; ionok rekombinácios együtthatója]: Numărul de recombinări de anioni-cationi, cari se produc în urma ciocnirilor dintreei (date de agitaţia termică) în unitatea de timp şi în unitatea de volum, dacă aceasta ar conţine (în mijlociu) unsingur anion şi un singur cation. Numărul de ciocniri în unitatea de timp şi unitatea de volum fiind proporţional cu produsul numerelor de ioni de semne contrare din unitatea de volum, numărul de recombinări în unitatea de timp şi în unitatea de volum e egal cu produsul coeficientului de recombinare prin produsul numerelor de ioni de cele două semne cari se găsesc în unitatea de volum. Valorile coeficientului de recombinare depind de temperatură şi de presiune, şi au ordinul de mărime 1,6-10-6. Deci numărul de recombinări în unitatea de volum şi unitatea de timp este de ordinul de mărime 1,6-10“6^2, mult mai mare decât numărul de cca 4-1 O*"10??2 al ciocnirilor celor 2n particule datorite agitaţiei termice. Faptul se explică prin efectul sarcinilor de nume contrare ale celor două tipuri de ioni. 10. recombinarea ~ [neperpymmpoBKa HOHOB; recombinaison des ions; Wiedervereinigung der lonen; ion recombination; ionok viszontegye- Coloanele şi antablamenful ordinului ionic. sülése, ionrekombináció]: Captura unui elec- tron sau a unui ion negativ de către un ion pozitiv, cu neutralizarea sarcinilor electrice. Vitesa de recombinare, exprimată în număr de recombinări pe unitatea de timp şi raportată la unitatea de cantitate de gaz, este proporţională cu pătratul gradului de ionizare şi cu un coeficient de recombinare, care depinde de natura gazului, de presiune şi de temperatură. 1. loniu [hohhh; ionium; lonium; ionium; ionium]. Chim.: Io; nr. at. 90; gr. at. 230. Element radioactiv isotop cu toriul; se separă împreună cu el din unele minereuri cari conţin şi uraniu. Se desintegrează cu un timp de înjumă-tătire de 8,3-104 ani, prin emisiune de raze a (cu 3,13 cm parcurs în aer) şi puţine raze y şi electroni secundari, trecând în radiu. 2. Ionizant, agent ~ [HOHH3HpyK>iu,HH areHT; agent ionisant; lonisierungsmittel; ionizing agent; ionizálási szer]. Fiz.: Agent care produce ioni-zarea unui gaz. Exemple: razele catodice, razele canal, radiaţiile radioactive a şip, razele cosmice, radiafiile electromagnetice de lungime de undă scurtă (ultraviolete, X şi y) şi ciocnirea în urma agitaţiei termice. V. şi sub lonizarea aerului, şi lonizarea gazelor. 3. Ionizantă, putere ~ [H0HH3HpyK)m1aH CHJia; pouvoir ionisant; lonisierungszahl; ionizing power; ionizációs szám]. Fiz.: Numărul de perechi de ioni produşi într'un gaz de un agent ionizant în unitatea de timp şi în unitatea de volum. Sin. Densitate de ionizare, Intensitate de ionizare. 4. Ionizare [HOHHsaiţHH; ionisation; lonisie-rung; ionization; ionizáció]. Fiz.: Formarea de ioni prin fracţionarea moleculelor unei substanţe, prin smulgerea de electroni din atomii sau din moleculele neutre, sau prin capturarea de electroni de către atomii sau moleculele neutre. 5. ~ prin ciocnire [HOHHsaiţHH, BbiSBaHHaa CTOJlKHOBeHHeM; ionisation par choc; lonisierung durch StoÎ5; ionization by impact; lökési ionizáció]: lonizarea produsă prin întâlnirea unui electron sau a unui ion cu un atom sau cu o mole- cula dintr'un gaz. Energia cinetică a electronului sau a ionului trebue sa fie cei puţin egală cu energia de ionizare a gazului. e. Ionizare, cameră de ~ [HOHH3aiţHOHHaH KaMepa; chambre d'ionisation; lonisationskammer; ionization chamber; ionizációs kamra]. Fiz.: Instrument de măsură format din doi electrozi, între cari se găseşte un gaz sub presiune convenabilă, unul dintre ei fiind legat la unul din polii unei baterii de tensiune de câteva sute sau mii de volţi (baterie pusă cu celălalt pol la pământ), iar celălalt electrod, legat la un electrometru. Serveşte la măsurarea intensităţii unei radiaţii ionizante. Când radiaţia străbate gazul, acesta se ionizează, ionii formaţi sunt îndreptaţi către electrozi de către câmpul electric stabilit între aceştia, şi electrometrul măsoară sarcina ionilor cari ajung la electrodul cu care este pus în legătură. Dacă diferenţa de potenţial dintre electrozi este suficient de mare pentru a evita recombinările de 31 9 ioni, curentul măsurat la electrometru este pro-porfional cu intensitatea radiaţiei ionizante. 7. coeficient specific de ~ [KoaiJmijHeHr HÖHH3au,HH; coefficient spécifique d'ionisation; differentiale lonisierung; ionization number; differenciális ionizáció]: Numărul de perechi de ioni produşi într'un gaz pe unitatea de lungime de parcurs (1 cm) a unui fascicul de electroni sau de ioni monocinetici, sau a unei radiaţii monocromatice. s. curent de ~ [HOHH3HpyKDiiţHH nOTOK; courant d'ionisation; lonisationsstrom; current of ionization; ionizációs áram]: Curentul care străbate un gaz ionizat, între doi electrozi între cari se stabileşte o diferenţă de potenfial electric. Consistă în mişcarea ionilor din gaz. 9. ~, energie de ~ [HOHH3aiţHOHHaH 3Hep-thh; énergie d'ionisation; lonisierungsenergie; energy of ionization; ionizációs energia]: Energia necesară smulgerii unui electron exterior din zona de acţiune a unui nucleu atomic. Se indică, de obiceiu, în electron-volţi. 10. manometru cu ~ [MaHOMeTp ajih HH3KHX HOHH3HpOBaHHblx AaBJieHHÖ; jauge a ionisation; lonisationsvakuummeter; ionization gauge; ionizációs vakuummérő]: Dispozitiv de măsură pentru presiunile foarte joase, bazat pe relaţia dintre presiunea gazului şi intensitatea curentului de ionizare produs în gaz de fasciculul de electroni dintre un filament încălzit şi un anod. 11. potenjial de ~ [H0HH3au,H0HHbiH no-TemţHaJi; potentiel d'ionisation; lonisierungsspan-nung; ionization potential; ionizációs feszültségé Tensiunea electrică în care trebue accelerat un electron, penfru a primi exact energia cinetică necesară ionizării atomilor sau moleculelor unui gaz. 12. probabilitate de ~ [Bep0HTH0CTb HO-HH3au,HH; probabilité d'ionisation; lonisierungs-wahrscheinlichkeit; ionization probability; ionizációs valószínűség]: Raportul dintre numărul de ciocniri cari produc ionizare într'un gaz şi dintre numărul total de ciocniri. 13. lonizarea aerului [H0HH3aiţHH B03Ayxa;, ionisation de Pair; Luftionisation; air ionization; a levegő ionizációja]. Meteor.: Aerul atmosferic conţine ioni mici, mijlocii şi mari. — Ionii mici sunt formaţi din conglomerate de 5 •■•15 molecule, cu o rază mai mică decât 8-10 9 cm şi cu o mobilitate mai mare decât 10~2cm/s : V/cm; ei sunt produşi de agenţii ionizanţi naturali. în condiţiuni normale şi în apropierea solului, 1 cm3 de aer conţine între 600 şi 700 ioni mici pozitivi, şi între 500 şi 600 ioni mici negativi. — Ionii mijlocii se formează prin fixarea ionilor mici la conglomerate moleculare, au raza cuprinsă între 8-10-9 şi 55*10-9 cm, şi o mobilitate care variază între IO"2 şi 25-10-3 cm/s : V/cm. — Ionii mari sunt formaţi din ioni mici şi mijlocii, cari s'au fixat pe nuclee de condensare sau pe impurităţi atmosferice; au raze mai mari decât 55-10-9cm, şi mobilităţi mai mici decât 25-10-3 cm/s : V/cm. —- 320 Numărul ionilor mari, pe 1 cm3, variază dela câteva mii în câmpia liberă, la zeci şi sute de mii în oraşe şi în centrele industriale. Când creşte numărul de particule cari constitue impurităţile din aer, ionii mari sporesc în detrimentul celor mici, aşa încâtt într'un acelaşi regim de ionizare, numărul de ioni mici e mai mare în aerul pur şi mai mic în cei impur. în condiţiuni obişnuite, agenţii ionizanţi naturali produc, într'o secundă, în medie şi în apropierea solului, şapte perechi de ioni deasupra uscatului şi două perechi deasupra oceanelor, pe 1 cm3 de aer. în acelaşi timp, o parte din ionii formaţi se recombină, dând particule neutre. Dacă aerul este pur, el conţine numai ioni mici. Coeficientul de recombinare a este cuprins între 1,7-10-6 şi 4,6-10"6, şi variază cu densitatea aerului. Determinarea ionizaţiei aerului se face cu numărătorul de ioni Ebert (v. Ioni, numărător de ~ Ebert). în apropierea solului, valoarea mijlocie a con-ductibilităţii aerului (k+ n+ + k_n_) q (n+ şi ^_fiind, respectiv, numărul de ioni pozitivi şi de ioni negativi în unitatea de volum, şi k+ şi k_ mobilităţile corespunzătoare şi ^sarcina ionilor) este de 2 ■ 10 ~16 ohm-1 cnrŢ1. Ea este suficientă pentru ca, într'ojumătate de oră, să reducă intensitatea câmpului electrostatic al unui conductor electrizat, la o sutime din valoarea sa iniţială. Conductibilitatea în păturile ionosferice (v. lonosferă) este de câteva miliarde de ori mai mare. în calculul conducti-bilităţii electrice a aerului, ionii mijlocii şi mari au rol neînsemnat, din cauza mobilităţilor lor mici. î. lonizarea gazelor [HOHHsaiţHH ra30B; ioni-sation des gaz; Gasionisierung; ionization of gases; a gázok ionizálása]: Fenomenul de disociere în particule încărcate electric a unui anumit număr de molecule dintr'o masă de gaz. Disocierea poate fi datorită fie direct unor agenţi exteriori, •fie ciocnirilor dintre moleculele din gaz sau dintre molecule şi particule accelerate. Agenţii ionizanţi exleriori sunt: radiaţia ultravioletă, razele X, radiaţia cosmică, radiaţiile radioactive, temperatura înaltă (ionizare termică), etc. Ei produc, în unitatea de timp, în fiecare unitate de volum de gaz, un număr n0 de perechi de ioni (la ionizarea binară, considerată), care depinde de a-gentul ionizant şi de natura gazului. O parte din ciocnirile dintre ioni şi ionii de semn contrar, cari se produc în urma agitaţiei termice, produc recombinări ale lor, prin cari se creează particule neutre. Numărul de recombinări, în unitatea de timp şi în unitatea de volum de gaz, fiind egal cu produsul printr'un coeficient, numit coeficient de recombinare a, al pătratului numărului n de ioni de un fel din unitatea de volum, vitesa de variaţie în timp a acestui număr satisface ecuaţia diferenţială: ân 37=»o-«*2. Numărul n de ioni de un anumit semn, cari se găsesc în unitatea de volum, într'un moment la timpul t după începutul ionizării, .rezultă prin integrare din această ecuaţie, şi este ,2\ln0*t Vn »= l- » a ,/S (£1 ■1) (e2V«o at +1j dacă nu existau ioni în gaz la începutul ionizării (n—Q ia t= 0). Când se ajunge ia regimul permanent final, recombinările fac să dispară tot aţâţi ioni câţi se creează, adică no~an2=0, şi deci "t Dacă se stabileşte în gaz un câmp electric E, prin introducerea în gaz a doi electrozi între cari se stabileşte o anumită tensiune, anionii se deplasează spre anod şi cationii spre catod. Fiecare fel de ioni, de sarcină q, are în gaz o vitesă mijlocie constantă, sub acţiunea combinată a forţei F = qE, care se exercită asupra lor în câmpul e-lectric, şi a forţei mijlocii (de „frecare") F— — rv, egală şi de sens contrar cu prima în regim staţionar, şi datorită ciocnirilor cu moleculele gazului. Vitesa mijlocie v a unuia din ioni e deci v—kE, unde k este mobilitatea felului de ioni considerat. Densitatea curentului electric care se stabileşte astfel prin gaz este G—(k+-\-k_) nqE,k+ş\ k_ fiind, respectiv, mobilitatea ionilor pozitivi şi a ionilor negativi. Pentru valori mici ale intensităţii câmpului electric, densitatea de curent creşte cu ea, pentru a ajunge la o valoare de saturaţie, când toţi ionii produşi într'un timp de agentul ionizant ajung în acel timp la electrozi. La valori foarte mari ale intensităţii câmpului electric, densitatea curentului depăşeşte valoarea de saturaţie, fiindcă încep să ionizeze şi ionii cari se deplasează în gaz, la ciocnirea lor cu moleculele neutre, şi deci numărul de ioni produşi în unitatea de timp, creşte. La presiune joasă şi în câmpuri electrice nu prea intense, ionizările prin ciocnire sunt datorite aproape excluziv ciocnirilor dintre molecule şi „ionii" negativi liberi, constituiţi de electroni ; la presiuni mai înalte şi în câmpuri electrice mai intense ionizează şi ionii pozitivi. — La temperaiuri foarte înalte, ionizează toate particulele, incluziv moleculele neutre, lonizarea termică a unui gaz este datorită atât agitaţiei termice şi deci măririi numărului ciocnirilor şi creşterii energiei cinetice a particulelor ciocnitoare, cât şi, în parte, creşterii amplitudinii vibraţiilor intra-moleculare. Raportul x dintre numărul ionilor de un anumit nume produşi prin ionizare termică şi numărul total de molecule înainte de ionizare e dat de formula lui Saha 1 -x2 - = 2,4-10“ iVrs unde p este presiunea gazului exprimată în milimetri de mercur, T e temperatura absolută şi V-e potenţialul de ionizare al moleculelor gazului, exprimat în volţi. 321 1. lonizafie [HOHH3au,HH; ionisation; Ionisation; ionization; ionizáció]. Fiz.: Numărul de perechi dé ioni cari se găsesc într'un centimetru cub dintr'un fluid. 2. lonomefru [HOHOMeTp; ionométre; lono-meter; ionometer; ionométer]. Fiz.: Aparat folosit la determinarea concentraţiei în ioni de hidrogen (pH) a unei soluţii. Este compus din doi electrozi, dintre cari un electrod de referinţă, de exemplu un electrod de calomel, este în contact cu solufia de cercetat. Se măsoară tensiunea electromotoare a pilei astfel constituite. Dacă potenţialul celuilalt electrod depinde de exponentul de hidrogen al soluţiei, tensiunea electromofoare a pilei variază cu el, şi măsurarea ei permite determinarea a-cestui exponent (pH-ui), Măsurătorile se fac poten-ţiometric, instrumentul indicator putând fi gradat direct în pH. 3. lonomefru de radiajie [paAHaiţHOHHbiH Ma-HOMGTp; ionométrederadiation; lonisations-Strah-lungsdosimeter; radiation ionometer; sugárzási iononríéter]. Fiz.: Dozimetru de radiaţie bazat pe ionizarea unui gaz*. 4. lononă [hohoh; ionone; Ionon; ionone; ionon], Chim.: H,C^CH3 H3Cx /CH3 h2c' xch-ch = ch-co-ch3+h2c/ xc -ch=ch-co-ch3 II I II HjC^c-ch, h,cv ^c-ch, H HI (X-ionona p-iononă Cetonă din clasa terpenelor. Se prepară industrial din citral, E un lichid cu miros puternic de mic-şunele, întrebuinţat în parfumerie. 5. lonosferă [HOHOCCjpepa; ionosphére; lono-spháre; ionosphere; ionoszféra]. Geo fiz.: Zonă a atmosferei cuprinsă între înălţimile de 40 şi, probabil, 1000 km, în care radiaţiile solare ultraviolete de foarte scurtă lungime de undă produc ionizarea moleculelor şi a atomilor. Deoarece gazele din atmosferă au absorpţii diferite pentru diferitele radiaţii, şi gazele sunt repartizate diferit în înălţime, iar valorile coeficienţilor de recombinare variază cu înălţimea, efectul ionizării este neuniform, fiind maxim în anumite regiuni sau pături ionosferice, în cari numărul de electroni pe unitatea de volum este deci maxim. Aceste regiuni sunt păturile D, E şi F ale ionosferei. — Pătura D e situată între 60 şi 90 km înălţime. Densitatea ei electronică creşte treptat şi atinge maximul (cca 300 electroni pe 1 cm3) la cca 75 km înălţime. Pătura D se observă numai în timpul zilei. — Pătura E e cuprinsă între 90 şi 140 km, cu o densitate electronică maximă de cca 180000 electroni pe 1 cm3, la cca 110 ± 10 km înălţime. — Pătura F e situată între 150 şi 400 km. în timpul zilei, în care înălţimea Soarelui deasupra orizontului depăşeşte 45°, pătura F se descompune în păturile F1 şi F2, prima deasupra a cca 150 km, iar ^ doua, de obiceiu, între 250 şi 400 km. Densităţile maxime respective sunt, în mijlociu, de 330000 şi 1 000000 electroni pe 1 cm3. Separaţia dintre aceste două pături este mai puţin netă decât aceea dintre celelalte. — Densitatea electronică a păturilor variază cu regiunea geografică; ea prezintă variaţii diurna, sezonale şi undecenale, maximele, ca şi înălţimea păturilor, producându-se la amiază şi la solstiţiul de vară. La latitudinile mijlocii, înălţimile virtuale medii (v. Sondaj meteorologic) ale regiunilor de densitate maximă sunt, în timpul zilei, 75 km (D), 110 km (E), 220 km (jpţ) şi 300 km (F2). Densităţile electronice şi înălţimile virtuale sufer perturbaţii în timpul erupţiilor cromosferice solare şi al furtunilor magnetice. Variaţia diurnă a densităţii electronice: Această variaţie e foarte regulată în pătura E. Densitatea e proporţională cu (sin 0L)n, unde 72=0,5, iar a reprezintă înălţimea Soarelui deasupra orizontului. Maximul se produce la amiaza locală. în timpul nopţii, densitatea electronică scade. Aproape aceeaşi variaţie se produce în pătura F±. Pătura F2 prezintă o variaţie diurnă mai complicată. — Variaţia sezonală a densităţii electronice: Valorile medii lunare ale densităţii la amiază, în păturile E şi F±, sunt proporţionale cu (sin a)n, exponentul n variind în cursul anului. Variaţia în pătura F2, care, în linii generale, este asemănătoare celei diurne, este mai puţin cunoscută. — Variaţia undecenală a densităfii electronice: Valorile mijlocii ale densităţii electronice a fiecărei pături prezintă un mers paralel cu valorile mijlocii ale numărului lui Wolf (v. Wolf, numărul lui ~). Densitatea electronică şi înălţimea virtuală a păturilor ionosferice prezintă variaţii neregulate şi perturbaţii mai mult sau mai puţin importante, legate de activitatea solară: efectul Dellinger, furtúnile ionosferice şi reflexiunile sporadice în pătura E. Efectul Dellinger sau dispariţia bruscă a recepţiilor radioelectrice pe unde scurte consistă în faptul că, simultan cu erupţiile cromosferice, se produce o creştere anormală a densităţii electronice în pătura D, însoţită de încetarea bruscă a recepţiilor radioelectrice pe unde scurte(<300m), unde cari, de obiceiu, traversează această pătură, pentru a se reflecta pe cele superioare. Fenomenul se datoreşte absorpţiei acestor unde în pătura D, prin creşterea densităţii electronice. După un interval de timp care nu depăşeşte o oră, densitatea electronică revine treptat la valoarea ei iniţială, recepţia reîncepând cu undele cele mai scurte. Fenomenul se produce numai pentru undele cari se propagă în emisfera iluminată de Soare. — Furtunile ionosferice, numite astfel prin analogie cu furtunile magnetice, cu cari sunt concomitente, sunt perturbaţii mari în starea de ionizare a ionosferei, în care densităţile electronice, înălţimile virtuale şi frecvenţele critice ale păturilor sufer mari anomalii. în general, în timpul unei astfel de furtuni se produc următoarele fenomene: scăderea densităţii electronice în pătura F (noaptea); dispariţia păturii F2 şi transformarea 21 322 păturii F± în nori izolaţi (ziua); creşterea densităţii electronice în pătura E şi formarea, uneori, a unei pături noi, sub pătura E, care exercită o absorpfie totală şi izolează complet ionosfera (fenomenul se produce totdeauna în zonele în cari apar, de obiceiu, cele mai multe aurore polare). Reflexiunile sporadice în pătura E sunt produse de nori de electroni cari apar în acea pătură. î. lonosferîc, sondaj ~ [H0H0C(J)epHHecK0e 30HjţHp0BaHHe; sondage ionosphérique; ionosphárische Sondierung; ionospheric sounding; io-noszferikus kutatás]. Geofiz. V. sub Sondaj meteorologic. 2. Iorgovan. Boi. V. Liliac. 3. lofnîan [HOTHHaHCKan 3pa; jotnien; jot-nische Formation; jotnian; jotnikus képződés]. Geo/..’ Sin. Jotnian (v.). 4. Ipcarîge [Ka^HM, nepenaTH-nojie; brouil-lard, oeillet-d'amour; rispiges Gipskraut; gypso-phila; gipszfű]. Bof.: Gypsophila paniculata; familia cariofilaceelor. Plantă anuală şi vivace, care creşte mai ales în regiuni deluroase şi în terenuri calcaroase. Se cultivă pentru florile sale albe sau trandafirii, dispuse în panicule bifurcate, înflorind din Iunie până în Octomvrie. Se înmulfeşte prin seminfe şi prin despărfire. Se seamănă în resad-nife reci, sau direct pe brazde. Sin. Ipcărige, Gipsarifă, Iperige. 5. Ipecacuana, rădăcină de ~ [nopenb rnie-KaKyaHbl; racine d'ipécacuanha; Ipeca-Brech-wurz; ipecacuanha root; ipeka-hányógyökér]. Bot., Farm.: Rădăcina plantei Uragoga Ipecacuanha, din familia rubiaceelor. Prezintă numeroase umflături circulare sau semicirculare, separate prin strangulări. Coaja rădăcinii, de coloare cenuşie-brună, este cornoasă şi slab aderentă la corpul lemnos, care este alb-gălbuiu. Are un miros particular — care produce greafă; are gust amar şi iute. Confine 2 *••4% alcaloizi, şi acid ipecacuanic, amidon, gume şi zahăr. — Emetina, cel mai important principiu activ al plantei, se găseşte, în special, în coaja rădăcinii; se prezintă ca o pulbere cristalinăf albă,- cu p. t. 68°, foarte pufin solubilă în apă, uşor solubilă în alcool, în cloroform şi în eter. în cantităfi mai mici, confine cafeină şi psicotrină, alcaloizi cu aceleaşi proprietăfi. — Rădăcina de ipecacuana se întrebuinţează în medicină ca expectorant şi emetic, sub formă de infuzii, de pastile, de pulbere, siropuri sau tincturi. 6. Iperifă [HnepHT; ypérite; Yperit, Lost;yperit, mustard gas; yperit, mustárgáz]. Gaze: Sulfură de etil diclorată, Se prepară prin adiţia diclorurii de sulf la /CH2 — CH2CI etilenă. E un lichid uleios, cu S p. t. 13,9° şi p. f. 217°, insolubil XCH2-CH2CI în apă, solubil în solvenţi organici şi în grăsimi. Produce vezicaţii pe piele. Are miros de muştar. Agenţii oxidanţi, cum sunt clorura de calciu şi permanganatul de potasiu, transformă iperita în sulfoxidul şi sulfona corespunzătoare, ambele nevătămătoare. E un gaz de luptă insidios, foarte persistent, cu produsul letal 1500*"1700. în războiul din 1914* *■ 1918, iperita a fost întrebuinţată în obuze şi în grenade toxice. 7. Iperifă cu azot [asoTHbiö nnepHT; azot-ypérite; Stickstofflost; azote-yperite; nitrogéntartalmú yperit]. Gaze: N(CH2CH2CI)3. Gaz de luptă vezicant şi fără miros. E mai persistent decât iperita, mai puţin rezistent la apă şi da răni mai uşoare decât iperita. Sin. Azot-iperită. s. Iperitare [oTpaBJieHHe miepHTOM; ypéri-tage; Infizierung mit Yperit; infection by yperite; yperitálás]: Acjiunea de „infectare" a trupelor, a materialelor, a terenului, etc. cu iperita. 9. Ipefru [HenoKpbiTan nacTb 3AaHHH; hy-péthre; hypăthral, ohne Dach; hypaethral, unroo-fed; födélnélküli]. Arh.: Calitate a unui edificiu de a avea acoperiş numai pe o parte din aria pe care o ocupă. Exemplu: Naosul unui templu ipefru nu are acoperiş. V. şi sub Templu. 10. Ipo -. V. şi Hipo-. u. Iperit [HnopHT; iporite; iporit; iporite; iporit]. Bet.: Beton poros obţinut prin înspumare, adică adăugindu-se amestecului fluid (deciment, agregat şi apă) o substanţă care favorizează înspumarea. i2. Ipotenuză [rHnoTeHy3a; hypoténuse;Hypo-tenuse; hypotenuse; átfogó]. Geom.: Latura opusă unghiului drept, într'un triunghiu dreptunghiu. ia. Ipoteză [rnnoTe3a; hypothese; Hypothese; hypothesis; feltevés, hipothézis]. 1. Mat.: Ansamblul datelor unei probleme. Exemplu: Laturile AB şi AC ale triunghiului sunt egale prin ipoteză. 14. Ipoteză [rnnOTe3a; hypothése; Hypothese; hypothesis; hipothézis]. 2. Gen.: Propoziţie generală privitoare la o clasă de mărimi sau de fenomene, care, fără a fi necesară din punctul de vedere logic şi fără a putea fi indusă din datele experimentale cunoscute în momentul stabilirii ei, este admisă ca valabilă, pentru a se deduce din ea (combinând-o eventual cu alte date sau ipoteze), propoziţii verificabile ulterior prin experienţă. Ipoteza e admisă cât timp toate consecinţele ei sunt în concordanţă cu experienţa. Ipotezele au în ştiinţă o funcţiune euristică, prin faptul că propoziţiile deduse din ele anticipează asupra experienţei şi sugerează deci experimente noi în vederea verificării acestor propoziţii, contribuind astfel la îmbogăţirea expe-rienfei noastre. îs. Ipoteza Jucovschi [rmiOTe3a HiyKOBCKO-ro; hypothese de J., J. Hypothese; J. hypothesis,-J. hipothézise]. A/lec.: Ipoteza că la bordul de scurgere ascuţit al unui profil, curenfii de fluid dela ex-trados şi dela intrados se împreună tangenfial. De fapt, curentul dela extrados, având de învins o presiune crescândă spre bordul de scurgere, se desprinde de suprafafă, dând zona de vârtejuri, pe când cel dela intrados înaintează spre o presiune din ce în ce mai mică, şi deci curge mai uşor. Curentul are deci tendinfa de a devia în sus la bordul de scurgere. ie. Ipoteza secţiunilor plane [rnnoTe3a njioc-KHX ceneHHH; hypothése des sections planes; Hypothese der ebenen Querschnitte; hypothesis I of plane cross-sections; a sik keresztszelvények 323 hipofhézise]. Réz. mat.: Ipoteza că secţiunile printr'un corp, cari erau plane înainte de deformaţi ef rămân plane şi după deformaţia corpului, folosită pentru calculul tensiunilor mecanice simple. Pentru tensiuni sub limita de proporţionalitate, ipoteza este verificată prin experienţe de foto-elasticitate. Ea nu este verificată în cazul tensiunilor de lunecare longitudinală repartizate parabolic. Sin. Ipoteza lui Navier. 1. Ipoteze de rupere [rnnoTe3a pa3pt>iBa; hypothéses de rupture; Festigkeitshypothesen; theories of faiiure; szakitási hipothézisek], Rez. mat. V. Rupere, ipoteze de 2. Ipsogramă [AHarpaMMaypoBHHnepe^a^H; hypsogramme; Pegellinie; transmission levél diagram; hipszogramm]. Te/c.; Diagramă care reprezintă variaţia, în lungul unui sistem de transmisiune de telecomunicaţii, a nivelurilor de transmisiune (de tensiune, curent sau putere). 3. Ipsomefrie [ajibTHMeTpHH, rnncoMeTpHH; hypsométrie; Höhenmessung; altimetry; magasságmérés]. Geod.: Disciplina măsurării înălţimilor punctelor terestre şi a reprezentării reliefului scoarţei terestre. E un termen vechiu pentru Altimetrie. Sin. Hipsometrie. 4. Ipsometru [ajibTHMeTp, rmicoMeTp; hyp-sométre; Pegelmesser; level measuring set; szintmérő]. Tele.: Instrument pentru măsurarea nivelurilor de transmisiune. Sin. Hipsometru. 5. Ipsos [rnnc; plâtre; Gips; plaster; gipsz]. Cs.: Sulfatul de calciu, CaS04-1/2H20, care se obţine prin încălzirea la 150- •• 180°, în fier-băţoare de gips, a gipsului măcinat. Se prezintă sub formă de pulbere albă, care face priză cu apa, întărindu-se în cca 30 minute. Se întrebuinţează la construcţii, stucaturi şi modelări. e. Ipsos alaunat [KBaciţOBbiH rrnic; plâtre aluné; Marmorzement, Alaungips; alum plaster, marble cement; márványcement]. Cs.: Produs industrial obţinut din ipsos care a fost transformat în pasta cu o soluţie de alaun (sulfat de aluminiu şi potasiu), şi arzând apoi pasta întărită la 800p. Produsul măcinat, amestecat cu apa, face priză în 2-"6 ore, şi dă un material întărit, cu rezistenţe apropiate de acelea ale marmurei. 7. Ipsos de pavaj [rnnc MOtn,eHHH; plâtre a paver; Estrichgips; floor plaster; pado-zati gipsz]. Cs.: Produs industrial obţinut prin arderea gipsului la 800° şi prin măcinarea fină a produsului ars. în amestec cu apa, face priză încet (până la 40 de ore) şi dă un produs întărit, cu rezistenţe apropiate de acelea ale cimentului Portland. Se întrebuinţează la facerea pardoselilor. 8. Iradiafie [Hppa AHaiţHH; irradiation; Bestrah-lung; irradiation; kisugárzás]. Fiz.: Dirijarea unei radiaţii electromagnetice (sau corpusculare), pentru a cădea pe un obiect şi, în particular,pe un pacient. a. Iraţional, număr ~ [nppaiţHOHaJibHoe hhc-JIO; nombre irrationnel; irrationale Zahl; irrational number; irracionális szám] .Mat.: Număr care nu este egal cu câtul niciunei perechi de numere întregi, io. Iregularitate. V. Neregularitate. 11. Irefol [npeTOJi; írétől; Írétől; iretol; írétől]. Chim.: CH30-C6H2(OH)3. Monoeterul metilic ai tetraoxibenzenului. Se întrebuinţează în parfu-merie. 12. Ireversibilă, transformare ~ [HepeBepCHB-HaHTpaHCijDOpMaiţHH; transformation irréversible; nichtumkehrbarer Prozei^; irreversible transformation; irreverzibilis állapotváltozás]. Fiz., Chim.: O transformare prin care un sistem fizicochimic trece dintr'o stare iniţială într'o stare finală se numeşte ireversibilă, dacă nu există nicio transformare prin care sistemul să poată fi readus astfel din starea finală în starea iniţială încât, după readucerea sistemului în starea iniţială, să nu rămână nicio modificare în exteriorul lui. — Dacă un sistem, pus în anumite condiţiuni exterioare fixe, trece deci, printr'o transformare ireversibilă, dintrro stare iniţială într'o anumită stare finală, el nu mai poate fi readus, în aceleaşi condiţiuni, prin nicio transformare, din starea finală în starea iniţială. Mişcările în cari intervin forţe de frecare, trecerea de căldură dela un corp la altul mai rece, ca şi desvoltarea de căldură într'un conductor prin care trece curent electric sau într'un corp care prezintă istereză electrică sau magnetică, sunt exemple de transformări ireversibile. Criteriul general de ireversibilitate e dat de principiul al doilea al Termodinamicei (v.), şi se formulează prin inegalitatea (1) sB-sA>$^. 4 în care SA şi SB sunt, respectiv, entropiile stărilor iniţială A şi finală B, iar dQ este căldura primită de sistemul fizicochimic în cursul transformării, dela izvorul care are temperatura absolută T. Prezintă importanţă practică următoarele cazuri particulare ale inegalităţii (1): a) Sistemul nu schimbă căldură cu exteriorul, adică dQ este nul, şi (1) se reduce la (2) Sb>SAi adică, pentru astfel de transformări ireversibile, entropia sistemului creşte. b) Sistemul nu schimbă căldură decât cu un singur termostat de temperatură dată T, adică T este constant, şi relaţia (1) se reduce la (3) 5JJ-5^>l^dQ=^, unde QAB este căldura primită (în valoare algebrică) dela termostat. înmulţind inegalitatea (3) cu factorul pozitiv T, ea devine: (4) TSb — TSa>QaB' în particular, dacă sistemul nu schimbă lucru mecanic cu exteriorul (de ex. un fluid la volum constant), urmează, conform principiului întâiu al Termodinamicei, Qab = Ub~Uâ, unde UA şi UB sunt, respectiv, valorile energiei 21* 324 sistemului în stările A şi B, aşa încât inegalitatea (4) se poate pune sub forma tsb-tsa>ub-ua sau sub forma Ua-TSa>Ub-TSb. Introducând energia liberă (v.) F a sistemului, definită prin relajia F-U—TS, inegalitatea se formulează deci sub forma (5) *A>*B' adică, penfru astfel de transformări, energia liberă a sistemului scade. — Dacă lucrul mecanic primit de sistem este efectuat prin exercitarea unei presiuni p asupra sistemului, şi dacă această presiune e constantă, urmează, conform principiului întâiu al Termodinamicei, Qab = Wb + pVb)-(Ua+pVa) = Ib-Ia, unde V e volumul sistemului, iar I e entalpia (v.) sa, şi inegalitatea (4) devine TSb-TSA>UB + pVB-(UA+pVA) sau UA+pvA - TSA > UB+pvB - tsa. Introducând potenţialul termodinamic (v.) G al sistemului, definit prin relafia G=U+pV-TS=I-TS, condifiunea ds ireversibilitate se poateîpune sub forma (6) Ga>Gb, adică, pentru astfel de transformări, potenţialul termodinamic al sistemului scade. Din fiecare din condiţiunile speciale de ireversibilitate (2), (5), (6) se poate deduce câte o condiţiune de echilibru termodinamic (v.), deoarece stările de echilibru sunt stări dela cari sistemul nu mai poate suferi transformări fără modificarea condiţiunilor exterioare. Există transformări cari sunt reversibile, oricât de mare ar fi vitesa de transformare; altele sunt reversibile numai dacă vitesa de transformare tinde către zero (transformări cuasistatice), dar sunt ireversibile dacă vitesa de transformare e finită; alte transformări sunt ireversibile chiar dacă parametrii lor de stare exteriori sunt variaţi cua-sistatic (fiindcă, în aceste condiţiuni, starea lor interioară nu variază cuasistatic). — Mişcările în cari intervin numai forţe nedisipative sunt reversibile, oricari ar fi valorile viteselor. Transformarea de energie electrică în energie interioară a unui conductor, prin intermediul desvoltării de căldură prin efect Peltier sau prin efect Thomson, este reversibilă, chiar dacă vitesa de transformare este finită. — Transformările în cari trece căldură dela un corp la altul mai rece sunt ireversibile dacă vitesa de transformare e finită, adică dacă diferenţa de temperatură dintre cele două corpuri e finită, dar ele devin reversibile dacă sunt cuasistatice, adică dacă vitesa de transformare tinde către zero, când diferenţa de temperatură dintre cele două corpuri tinde către zero. —Mişcările în cari intervin forţe disipative (de ex. freca- rea; desvoltarea de căldură în conductoare prin efectul Joule al curentului electric; transformarea de stare a corpurilor cari prezintă istereză feroelectrică sau feromagnetică şi care e însoţită de desvoltare de căldură) sunt transformări ireversibile, chiar dacă parametrii lor de stare, exteriori, sunt variaţi cuasistatic. în cazul isterezei, de exemplu, parametrii exteriori sunt intensitatea câmpului şi temperatura; starea unui material cu istereză e determinată numai dacă e dată şi polarizaţia domeniilor elementare Weiss; aceasta nu variază însă cuasistatic, chiar dacă parametrii exteriori variază cuasistatic. î. ireversibilitate [*-6%. — Irigafia prin spinări sau biloane se aplică în terenuri plane cu panta sub 3%, şi consistă în amenajarea terenului în spinări, rigola de distribufie fiind aşezată pe creasta bilonului, la baza acestuia găsindu-se rigola de colectare a apelor (v. fig.). — La irigafia prin plane inclinate, terenul de irigat se amenajează în parcele plane, inclinate, fiecare parcelă fiind deservită de o rigolă de Irigafie prin rigole orizontale, a) cana! de alimentare; b) cana! de distribufie; c) rigolă de distribuţie; d) curbă de nivel; e) ecluză-vană. 326 alimentare şi de una de colectare a apelor neinfiltrate. Apa de irigaţie, umplând rigola de alimentare, se revarsă peste planul inclinat respectiv, într'o pânză subţire şi continuă, circulând printre plante şi ajungând apoi la rigola de colectare. Panta minimă a planelor e de 3%; lăţimea lor e de 3" *6 m, iar lungimea maximă, de 3D m. Sin. Irigaţie prin revărsare. î. Irigafie prin drenuri [flpeHajKHOe opoineHHe; irrigation-drainage, irrigation par drains;Drăn-bewăsserung; draining irrigation; draincsőves öntözés]: Irigafie la care aducerea, distribufia şi evacuarea apei se fac prin tuburile unei refele de drenaj. Când conductele de evacuare ale refe-lei de drenaj sunt deschise, terenul este drenat; când aceleaşi conducte sunt închise, terenul este irigat prin infiltrarea în sol a apei din drenuri. Drenajul şi irigafia funcfionează deci alternativ. Se foloseşte pentru orice fel de cultură agricolă. 2. ~ prin infiltraţie [opoineHHe nocpe^CTBOM HH(|)HJlbTpau;HH; irrigation par infiltration;. Unter-grundbewăsserung;infiltrating irrigation; beszivárgó öntözés]: Irigafie la care apa ajunge la rădăcina plantelor după ce s'a infiltrat prin perefii rigolelor sau ai conductelor de udare. Se face pe terenuri cu panta sub 2°/00 şi al căror sol este permeabil. Se aplică la toate culturile agricole prăşitoare, la pomi, vifă de vie, în grădini de zarzavat, şi la păşuni şi fânafe. Irigafia prin infiltrare se face prin rigole profunde sau superficiale, prin canale temporare, şi prin tuburi poroase, subterane. — Irigafia prin rigole profunde se foloseşte la păşuni şi la fânafe, folosind apa ploilor de vară, colectată în canaleld de evacuare cari sunt închise în acest scop. — Irigafia prin rigole superficiale e cea mai răspândită. Rigolele sunt dese, superficiale şi de dimensiuni mici (făcute de obiceiu cu rarife). Prin ele circulă apa de irigafie, care se infiltrează prin pereţii şi prin fundul lor, ajungând la rădăcinile plantelor. — La irigafia prin canale temporare, canalele de udare nu sunt permanente, ci sunt amenajate pentru o singură perioadă de irigafie. Apa este adusă dela sursă printr'un canal principal, din care se ramifică mai multe canale de distribufie, fixe, aşezate la distanfa de 400 ■ ■ ■ 1200 m unul de altul. Din canalele de distribufie pornesc canalele provizorii de irigafie, la distanfe de 10-"200 m unul de altul, iar din acestea se ramifică şănfulefele de scurgere, cari alimentează şănfulefele de udare (v. fig.). Canalele provizorii de irigafie, şănfulefele de scurgere şi şănfulefele de udare sunt executate înainte de începerea fiecărei perioade de irigafie. — Sistemul de irigafie prin canale temporare a fost introdus de curând în URSS, în vederea folosirii mai complete a terenurilor irigate şi a îmbunătăţirii mecanizării muncilor agricole. Prezintă avantajul că suprimă refeaua deasă de canale ^permanente, caracteristică vechilor sisteme, peste cari nu pot trece maşinile agricole. Refeaua de canale de irigafie a noului sistem este să- pată numai în perioada de irigafie, şi este astupată potrivit cerinfelor mecanizării muncilor agricole şi îngrijirii semănăturilor. în acelaşi timp, suprafefele de irigat pot fi mai mari, iar chel-tuelile de exploatare mai mici, prin făptui că se elimină focarele, de burueni şi de agenfi vă- Irigafie prin canale temporare, a) canal principal de alimentare; b) canale de distribufie; c) canale provizorii de irigafie; d) şănfulefe de scurgere; e) şănţuleţe de udare. / tămăiori ai culturilor agricole. — La irigafia prin tuburi poroase, subterane, apa se aduce pe terenul de irigat prin tuburi poroase, aşezate la 0,5* "1 m adâncime, şi ajunge la rădăcinile plantelor prin capilaritate. Rezultatele obfinute prin acest sistem sunt bune. 3. ~ prin revărsare. V. Irigafie prin circulaţie. 4. ~ prin submersiune [opoineHHe nyTeM 3aTOIlJieHHH; irrigation par submersion; Staube-wásserung, überstauung; basin irrigation; permetező öntözés]: Irigaţie caracterizată prin faptul că terenul este acoperit cu un strat de apă de grosime variabilă. Panta terenului trebue să fie sub 2°/oo« dar se foloseşte şi pentru terenuri cu panta mai mare, dacă se dispune de debitul de apă necesar şi dacă acesta se obţine uşor şi economic. Se foloseşte la irigarea păşunilor, a ore-zăriilor, a livezilor de pomi roditori, a viilor şi a unor culturi de zarzavaturi. Irigaţia prin submersiune se face prin submersiune naturală sau artificială. — Submersiunea naturală e datorită inundaţiilor râurilor. Se foloseşte, de obiceiu, la terenurile din luncile inundabile ale râurilor. — La submersiunea artificială simplă, terenul este amenajat în parcele cu suprafeţe de 0,10*"2,50 ha şi înconjurate de diguleţe (v. fig.). Apa rămâne între diguleţele unei parcele, până se in- 327 filtrează complet, după care se aduce altă apă. Submersiunea artificială cu curgere continuă se deosebeşte de cea artificială simplă prin faptul că Irigafie prin submersiune. a) cana! de distribufie; b) canal de aducfie; c) diguri; d) de-versoare; ej drenuri; f) baraj. apa este împrospătată continuu, fără a se aştepta infiltrarea ei în sol. Parcelele au suprafeţe de 50---100 ha. î. Irimic [cepan Myna (KopMOBan); farine basse; Nachmehl; pollard; lisztmaradvány]. Ind. alim.: Produs rezultat din măcinarea industrială a grâului; corespunde unei extracţii de cca 75"*80% şi are un confinut în materii minerale de cca 3,30%. îi lipsesc proteinele generatoare de gluten; este folosit ca făină furajeră. 2. Iris. V. Stânjenel. 3. Iris, rizom de ~ [HpHCOBbrâ KopeHb; rhizome d'iris; Veilchenwurzel; orris root; ibolyagyökér]. Bof., Farm.: Rizomul plantelor Iris germanica L., Iris florentina L. şi Iris pallida Lám., din familia iridaceelor. Aceste plante erbacee au rizomi şi flori mari, ornamentale. După îndepărtarea rădăcinilor, rizomul de iris este decorticat şi uscat; în această stare, are miros de violete. Contine o substanfă amilacee (irizina), o re-zină, o substanfă tanantă, un glucozid (iridina), substanfe zaharoase şi muciîaginoase, substanfe minerale şi o substanfă aromatică (irona). Este întrebuinfat în farmacie şi în industria cosmetică. Sin. Rizom de stânjenel. 4. Irisul ochiului [paAyHíHan oőojiOHKa rjia-3a; iris; Iris, Regenbogenhaut; iris; szemirisz]: Diafragmă contractabilă a ochiului, aşezată în umoarea apoasă, în fafa cristalinului. Prezintă o deschidere circulară — pupila — al cărei diametru poate varia dela 2 la 8 mm, după intensitatea fasciculului luminos incident. 5. Irizafie [HpH3au,HH; irisation; Spielen in den Regenbogenfarben, Schillern; iridescence; csillogás]. Fiz.: Ansamblu de colori datorite fenomenelor de interferenfă a razelor de lumină reflectate pe suprafafa cristalelor, cu cele reflectate pe fefele interne de clivaj sau pe fisurile paralele cu suprsfafa. Fenomenul se observă şi la foifele subfiri de cristale. 6. Irizina [hpk3Hh; irisine; Irisin; irisin; irizin]. Chim..* Polizaharid derivat din d-fructoză, identificat în rădăcina plantelor din familia iridaceelor. 7. Irlandez, număr ~ [HpjiaHACKoe mhcjio; titre irlandais du fii; irlandische Garnnummer Irish number of yarn; Írországi fonalszám]. Ind. text. Număr în sistemul de numerotare a firelor, mai ales a celor de in. Numărul irlandez al firelor de in, de fuior şi câlfi, arată numărul de jurubife de câte 300 iarzl sau 274,3 m, conţinute într'o livră engleză (453,6 g) de fir. Diferenfa dintre numărul englez şi cel irlandez pentru acelaşi fir consistă în faptul că sculul englez are 12 jurubife de câte 300 iarzi, iar cel irlandez are 10 jurubife. s. Irlandeză [npjiaHftCKHH mox; mousse d'lr-lande; irlăndisches Moos; Irish moos; ir moszat, Írországi moha]. Ind. text.: Substanfă folosită ca aglutinant în imprimeria textilă şi în apretură. Se obfine dintr'o algă de mare gelatinoasă (Chon-drus crispus). V. şi sub Carragheen. 9. Ironă [npOH;irone; Iron; irone; iron]. Chim.: H3C ch3 V HoC-H-C7 NCH2 I I H2C c-ch = ch*co-ch3 l li HoC------CH Substanfă care se găseşte în rizomul unor specii de stânjenei (Iris germanica L.) şi în rădăcina de micşunea (Iris florentina L.). Are miros puternic de micşunele. p-irona confine în structura sa un ciclu de şapte atomi. io. Irofafional [6e3BHxpoBbm; irrotationnel; wirbelfrei; irrotational; forgatlan]. Fiz.: Calitatea unui câmp de vectori de a avea rotorul (v.) nul. Dacă A e vectorul câmp, conditiunea de câmp irotafional este rot Ă=0. Fiindcă rotorul gradientului oricărui scalar câmp e identic nul, vectorul câmp al unui câmp irotafional derivă dintr'un potenţial scalar V, care este o funcfiune de punct: Ă— — grad V. Circulafia vectorului câmp al oricărui câmp irotafional e nulă de-a-lungul tuturor curbelor închise cari se pot trasa în câmp: A ds = 0.— în particular, particulele unui fluid în care câmpul viteselor v e irofafional nu au vitesă de rotaţie <ă: a3a; isophase; Isophase; iso-phase; izofázis]: Curbă care reprezintă simultan curbele isoterme şi isobare coincidente ale unui sistem fizicochimic format dintr'un singur component şi având două faze coexistente, în diagrama de stare presiune-volum. Sin. Curbă isofază. 3. Isoform [n30(}30pM; isoform.e; Isoform; isoform; izoform]. Chim.: C6H4(OCH3) J02. p-iodo-anisol. Se întrebuinţează ca antiseptic. Din cauza proprietăfilor sale explozive, se amestecă cu fosfat de calciu pentru a se preveni exploziile. Sin.Oxiosol. 4. Isofofă [H30(j)0T; isophote; Linie gleicher Beleuchtungsstărke; isophot; egyenfokú megvilágítás vonala]. Fiz.: Linie loc geometric al punctelor de iluminaţie egală ale unei suprafeţe iluminate. Sin. Linie isolux. r_________rnnH 5. Isoff alic, acid ^[h30(|)- / \ ajieBan KHCJioTa; acide H(~ CH isophtalique; Isophthalsăure; uiL * rnni-j isophthalic acid ; izoftálsav]. \ / Chim.: Produs de oxidare al C meta-xilenului, cu p. t. 348°. H 6. Isogamă [H3oraMMa; isogamme; Isogamme; isogamme; izogámm]. F/z.: 1. Linie loc geometric al punctelor (localităţilor) în cari acceleraţia gravitaţiei (intensitatea câmpului de gravitaţie) are aceeaşi valoare absolută. — 2. Linie loc geo- metric al punctelor (localităţilor) în cari acceleraţia gravitaţiei (intensitatea câmpului de gravi taţie) prezintă aceeaşi anomalie. Sin. Linie Iso- gamă (v.). 7. linie ~ [jihhhh H30raMMbi; ligne isogamme; Isogamme; isogam; izogamm]. Fiz.: Sin. Isogamă (v.). 8. Isogeofermă [H30re0TepMa; isogéotherme; lsogeotherme;isogeotherm;izogeoterma]. Meteor.: Linie loc geometric al localităţilor în cari temperatura mijlocie a solului este aceeaşi. Sin.Geoisotermă, a. Isogiră [H3orHpa; isogyre; jsogyre; isogyre; izogira]. Opt., Mineral.: Linie loc geometric al punctelor cari corespund aceleiaşi direcţii de vibraţie a intensităţii câmpului electric al razelor de lumină polarizate cari au străbătut o lamă cristalină birefringentă între nicoli încrucişaţi, în lumină convergentă. io. Isogon, centru ~ [H3oroHHnecKHH iţeHTp; centre isogone; isogonisches Zentrum; isogonal centre; izogonikus központ]. Geom.: Punct din care laturile unui triunghiu se văd sub unghiuri egale. Cercurile descrise pe laturile unui triunghiu, capabile de 60°, alese convenabil, se intersectează în centrele isogone. Un triunghiu are două centre isogone. 11. Isogonă [H30r0H; isogone; Isogone; isogon; izogona], 1. Meteor.: Linie loc geometric al punctelor dintr'un câmp de vectori, în cari unghiul format de vectorul câmp local cu o direcţie fixă are o aceeaşi valoare. Pentru trasarea isogonelor vântului se înscrie pe hartă, în dreptul staţiilor, direcţia în scara de vânt adoptată (de ex. O-■■32), şi se reunesc punctele de egală valoare. — 2. Geofiz.: Linie loc geometric al punctelor de pe suprafaţa Pământului cari au aceeaşi declinaţie magnetică. 12. Isogradienfă [H3orpaAHeHT; isogradiente; Isogradiente; isogradient; izogradient]. Fiz.: Linie proiecfie orizontală a locului geometric al punctelor de egală valoare absolută a gradientului unei anumite mărimi fizice sau chimice sca!are= ia. Isogradienfă, hartă ~ [H3orpa#HeHTHaH KapTa; carte isogradiente; Isogradientenkarte; isogradient map; izogradientikus térkép]. Geofiz.: Hartă care conţine isogradientele unei mărimi scalare, fizice sau chimice. 14. Isohelă [H30rejiHfl; isohelle; Isohelle; iso-hel; izohel]. Meteor.: Linie loc geometric al punctelor (localităfilor) în cari durata mijlocie anuală de strălucire a Soarelui este aceeaşi. îs. Isohietă [H3oraeTa; isohyéte; Isohyete; iso-hyet; izohyét]. Meteor.: Linie loc geometric al punctelor în cari cad cantităfi egale de apă provenită din precipitafii. 16. Isohipsă [HSormica; isohypse, courbe de niveau; Schichtlinie, Isohypse;isohypse;rétegvonal, szintvonal, izohipsza]. Geod.: Linie loc geometric al punctelor de aceeaşi altitudine sau de aceeaşi adâncime. Sin. Curbă de nivel. 17. lsoionice,soIufii ~ [H30HOHHbie pacTBopbi; solutions isoVoniques; isoionische Lösungen; iso-ionical solutions; izoionikus oldat]. Chim., Fiz.: So-lufii cari confin în aceeaşi concentraţie un anumit fel de ioni. is. Isolinie [H30JIHHHH; ligne d'égale valeur; Isolinie; isoline; egyenértékű vonal]. Gen.: Linie loc geometric (pe o hartă, pe o diagramă sau într'un spaţiu) al punctelor în cari o mărime are aceeaşi valoare. 19. Isomagnetică, curbă ~ [H30MarHeTHHec-Kan KpHBâfl; ligne isomagnétique; isomagne-tische Kurve; isomagnetic line; izomágneses görbe]. Geofiz.: Curbă pe suprafaţa Pământului, în ale cărei puncte una din mărimile cari caracterizează magnetismul terestru are o valoare constantă. Curbele isomagnetice folosite cel mai des sunt isogonele, isoclinele şi isodinamele; uneori se folosesc şi isanomalele. 20. Isomer [H30Mep; isomere; Isomer; isomer; izomér]. Chim.: Fiecare din substanfele cari prezintă isomerie (v.). Isomerii au deci aceeaşi formulă chimică brută şi aceeaşi greutate moleculară. V. şi sub Isomerie. Sin. Substanfă iso-meră, Corp isomer. 21. Isomerie [K30MepHH; isomérie; Isomerie; isomerism; izoméria]. Chim.: Proprietatea anumitor substanfp, a căror moleculă se" compune din 333 acelaşi număr de atomi de aceleaşi feluri, de a avea anumite însuşiri fizice, sau fizice şi chimice, diferite. Isomeria survine atât la substanţele anorganice, cât şi la cele organice, la cari este mult mai frecventă. —Isomerii organici pot diferi prin formula lor de structură (isomerie de structură) sau prin poziţia în spaţiu a grupărilor funcţionale în raport cu un element de disimetrie spaţială al moleculei (isomerie stereochimică sau stereoisomerie), fiecare din ele fiind subîmpărţită după condiţiu-nile particulare în cari se produce. — Isomerii anorganici sunt compuşi complecşi, cari pot avea fie numai legături covalente, şi diferă, în acest caz, prin felul atomilor din sferele interioare şi exterioare de coordinaţie (isomerie co-ordinativă), fie iegături atât covaiente, cât şi eiec-trovalente, şi diferă, în acest caz, prin natura atomului sau a grupului de atomi legaţi electrovalent, cât şi prin natura atomilor din sfera interioară de coordinaţie (isomerie de ionizaţie). Dacă isomeria este datorită dispoziţiei spaţiale diferite a substituenţilor din sfera interioară coordinativă, isomeria este optică (v.). î. Isomerie de structură [cTpyKTypHan H30-MepHH; isomérie de structure; Strukturisomerie; structural isomerism; sztruktura-izoméria]: Isomerie care provine din deosebirea dintre formulele chimice de structură ale is/omerilor. Teoria structurii moleculelor, bazată pe valenţă, a fost impusă în Chimia organică în special de existenţa isomerilor, iar marea ei utilitate provine din faptul că a permis să se prevadă toţi isomerii posibili, corespunzători unei anumite formule moleculare brute. Fiecărui isomer de structură îi corespunde o anumită formulă de structură. Se disting trei tipuri de isomerie de structură a substanţelor organice: isomeria de catenă, isomeria de poziţie şi isomeria dinamică sau tautomeria şi patru ■tipuri de isomerie a complecşilor anorganici: isomerie coordinativă, de hidratare, de ionizaţie şi salină. 2. ~ coordinativă [KOop^HHaTHaH H30Me-pHfl; isomérie coordinative; Koordinationsisomerie; coordination isomerism; koordináló izoméria]: Isomerie fie a compuşilor formaţi din doi ioni complecşi, datorită schimbului mutual al celor doi atomi centrali sau al unora din radicalii legaţi coordinativ de ei, fie a compuşilor alcătuiţi dintr'un atom metalic central, înconjurat de atomi sau de grupuri de atomi legaţi atât coordinativ, cât şi electrovalent, datorită schimbului dintre aceste două categorii de atomi. Exemplu din prima categorie: [Cu(NH3)J [PtCIJ [Pt (NH3)4] [CuCI J [Pt(NH3)4] [PtCIJ [PtCI (NH3)8] [PtCI8(NH3)] Exemplu din a doua categorie: [Cr (H20)6] Cl3 [Cr (H20)5CI] Cl2, H20 Clorură hexacvo- Clorură pentacvocloro- cromică (violetă) cromică {verde deschis) [Cr(H20)4CI2] CI, 2HaO Clorură tetracvodiclorocromică (verde închis) Dacă grupurile de atomi din exteriorul sferei de coordinaţie a moleculei sunt molecule de apă, ca în cazul precedent, isomeria coordinativă se numeşte şi isomerie de hidratare. 3. ~ de hidratare [H30MepHH rH^paTaijHH; isomérie d'hydratation; Hydratisomerie; hydrate isomerism; hidratáció-izoméria], V. sub Isomerie coordinativă. 4. ~ de ionizaţie [HOHH3au,HOHHafl H30Me-pHfl; isomérie d'ionisation; lonisationsisomerie; ionisation isomerism; ionizáló izoméria]: Isomerie care provine din diferenţa dintre natura atomilor sau a grupului de atomi legaţi electrovalent, cât şi prin natura atomilor din sfera interioară de coordinaţie a unei molecule de complex care are atât legături covaiente, cât şi legături eiec-trovalente. Exemplu de isomerie de ionizaţie: următoarele două săruri de cobalt: [co (NH3) J SO* [coS(NH3)5] Br Sulfat de bromaminocobalt Bromură de sulfoaminocobalt 5. ~ salină [coJiéHafl H30MepHfl; isomérie saline; salzige Isomerie; saline isomerism; sós izoméria]: Isomerie a complecşilor anorganici, cari diferă prin atomul prin intermediul căruia este legat de atomul central un grup de atomi din sfera coordinativă a acestuia. Exemplu: [Co (N02) (NH3)5] Cl2 [Co (ONO) (NH3)5] Cl2 Clorură de nitropentamino- Clorură de cobalt nitritopentaminocobalt e. ~ de catenă [iţeiraaH CTpyKTypHan H30-MGpHH; isomérie de chaîne; Kettenisomerie; chain isomerism; lánc-izoméria]: Isomeria substanţelor cari se deosebesc între ele prin arhitectura diferită a scheletului lor de atomi de carbon. Exemplu de isomerie de catenă: H3C ch3-ch2-ch2-ch2oh nch-ch2oh Alcool butilic primar H3C^ Alcool isobutilic 7. ~ de poziţie [cTpyKTypiiafl H30Mepnfl pacriOJlOJKeHHH; isomérie de position; Positions-isomerie; position isomerism; helyzeti izoméria]: Isomeria substanţelor cu schelet de atomi de carbon identic, cu aceiaşi radicali şi aceleaşi grupări funcţionale, dar cu aşezări diferite ale grupărilor funcţionale în aceeaşi catenă de carbon. Exemplu de isomerie de poziţie: CH3-CH-CH2-CH2-CH3 OH 2-pentanol CH3-CH2-CH-CH2-CH3 I OH 3-pentanol Adesea isomeria de poziţie e asociată cu isomeria de structură. Exemplu: CH3-CH,-CH2-CH2-OH CH3-CH2-CH-CH3 I OH Alcool butilic primar Alcool butilic secundar 334 1. Isomerie dinamică [AHHaMHHecKaa CTpyK-TypHan H30MepHfl;,tautomérie; Taufomerie; tau-tomerism; tautoméria]: isomerie (numită de obiceiu taufomerie) în care o substanfă se comportă, în unele din reacfiile sale, ca şi când ar avea o anumită formulă de structură, iar în altele, ca şi când ar avea o altă formulă de structură. De exemplu, acidul tiocianic, deşi e izolat într'o singură formă, poate da două serii isomere de es-teri, corespunzând celor două forme isomere posibile: N = C-S-C2H5 S = C = N —c2h5 Esterul etilic al acidulu i tio- Esterul etilic al acidului iso-cianic (normal) tiocianic (secundar) Cazul cel mai frecvent de tautomerie este acela în care cele două forme tautomere se deosebesc prin pozifia unei duble legături şi a unui atom de hidrogen. Când cele doua forme tautomere au putut fi izolate în substanfă, tautomeria se numeşte desmotro-pie. Dacă formele desmotrope se transformă una în alta în stare lichidă, până la stabilirea unui echilibru, desmotropia se numeşte alelotropie sau isomerie de echilibru. De exemplu, esterul acetilacetic poate exista într'o formă enolică şi în una cetonică. Aceste două forme pot fi izolate în substanfă dacă se folosesc condiţiuni de lucru foarte exacte, şi sunt extrem de nestabile, tinzând să se transforme una în alta, dând un amestec: esterul acetilacetic de echilibru care, în con- difiuni normale, se compune din 7°/o formă eno- lică şi 93°/o formă cetonică, conform reacţiei: CH3- C = CH- COOC2H5^CH3- C-CH2 -COOCo h5 I II OH O Transformarea celor două forme, una în alta, este o reacţie catalizată atât de acizi, cât şi de baze. Din existenţa acestei catalize se deduce că, 1a trecerea formei enolice în formă cetonică, şi invers, particula care îşi schimbă locul este un proton, iar fenomenul este echivalent cu o disociere electrolitică în care protonul eliminat de una din forme, considerată ca acid, este fixat într'o pozifie a anionului rezultat care diferă de aceea din care a fost eliminat, Tautomeria trebue deosebită de mesomerie (v.), care e atribuită unor structuri limită caracterizând o moleculă în stare de rezonanfă, imaginate în scopul formulării mai exacte a substanfei. — Deoarece odată cu varierea condijiunilor de lucru şi cu mărirea preciziei lor s'a reuşit să se separe tot mai multe forme tautomere, se consideră, în general, că tautomeria este, de fapt, desmo-tropie. 2. ~ stereochimică [cTepeoxHMHHecKan H30-MGpHH; stéréoisomérie; Stereoisomerie; stereo-isomerism; sztereokémiái izoméria]: Isomerie (numită şi stereoisomerie) care provine din pozifiile în spafiu deosebite ale unor grupări funcfio-nale în raport cu un element de disimetrie spa-fială al moleculei; După cum acest element este un atom de carbon asimetric sau o dublă legă- tură sau ciclu, stereoisomeria se numeşte isomerie optică, respectiv isomerie geometrică. 3. ~ optică [onTH^ecKan H30MepHH; iso-mérie optique; optische Isomerie; optical isome-rism; optikai izoméria]: Isomerie care provine din pozifia în spafiu deosebită a unor substituenti (atomi sau radicali, sau grupări funcţionale), în raport cu unul sau cu mai mulţi atomi de carbon (excepţional azot, fosfor, etc.) asimetrici, adică atomi ale căror patru valenfe sunt saturate de patru substituenfi; ea poafe proveni, la complecşi anorganici, din pozifia în spafiu deosebită a unui grup coordinativ bivalent. Unul din isomerii optici are proprietatea de a roti spre dreapta planul luminii polarizate, când este străbătut de ea, iar celălalt, spre stânga (activitate optică). Aceşti isomeri sunt deci optic activi şi anume dextrogiri (d) sau levogiri (I) (v. Activitate optică). Isomerii optici au proprietati fizice şi chimice identice, cu excepfiunea puterii rotatorii fafă de lumina polarizată. Ambii rotesc planul luminii polarizate cu acelaşi număr de grade, dar unul e dextrogir, iar celălalt e levogir (antipozi optici). Amestecul în părfi egale ale antipodului optic dextrogir cu cel levogir se numeşte formă racemică. Un exemplu îl constitue acidul tartric natural, C4H606, care este forma dextrogiră. Afară de aceasta, există în natură o formă racemică. Acidul racemic este un amestec al celor doi antipozi optici, şi există metode prin cari acest acid racemic, ca numeroşi alţii, poate fi scindat în isomerii dextrogiri şi levogiri. Astfel se poate separa, de exemplu, forma levogiră a acidului tartric, care nu există liber în natură. Moleculele celor doi isomeri optici sunt forme enantiomorfe, cari se raportă una Ia alta, ca un obiect 1a imaginea sa în oglindă. Lipsa planului de simetrie într'o j-j q qH configuraţie, datorită atomului de sc' carbon asimetric, este indicaţia / \ existenţei isomeriei optice.Exem- ^ COOH piu : acidul lactic. Când mole- Acid lactic. cula confine n atomi de carbon asimetrici, numărul isomerilor optici este 2n. Un caz particular de isomerie optică este acela în care molecula confine doi atomi de carbon asimetrici cu structură identică. în cazul acesta există numai două forme optic active: forma d, conţinând doi atomi asimetrici d, şi forma I, confinând doi atomi asimetrici I. Amestecul lor echimolecular este forma racemică. Există însă, în acest caz, şi o a treia formă, confinând în aceeaşi moleculă un atom d şi unul I. Aceasta este inactivă prin compensafie intramoleculară. Spre deosebire de forma racemică, ea nu poate fi scindată în antipozi optici. De exemplu, acidul tartric are formele dextrogiră, levogiră, racemică şi mesotartrică (inactiv prin compensaţie intramoleculară). Prin sinteza chimică obişnuită, pornind dela substanfe fără activitate optică, se obfine numai forma racemică. Din contra, substanfele optic active cari se gă- 335 Sesc în natură sunt, în marea lor majoritate, unul din cei doi isomeri. Celula vie are proprietatea de a sintetiza de preferinţă unul din antipozii optici. 0—c; 0 1 0-Cv 0 1 ■0 —C- ni L—L/o^ Í / 'o^'C'v.q o^c^o C-0 o \ c-0 Dispozifia spafiala a atomilor în isomerii optici ai ionului de frioxalato-cobaltiat. Formuládé mai sus reprezintă cele două forme optic active ale ionului de frioxalato-cobaltiat, ca exemplu de isomerie optică a unui complex anorganic. î. Isomerie geometrică [reoMeTpHHeCKan H30MepHH; isomérie géométrique; geometrische Isomerie; geometrical isomerism; geométriai izoméria]: Stereoisomerie care provine din poziţia în spaţiu deosebită a unor substituenţi în raport cu o dublă legătură sau cu ciclurile din moleculă. Dubla legătură sau ciclul împiedecă o rotaţie liberă, aşa încât diferiţii substituenţi ai moleculei se pot găsi fie de aceeaşi parte (isomerie cis), fie de o parte şi de alta (isomerie trans) a planului determinat de dubla legătură sau de ciclu. Isomerii geometrici se deosebesc prin proprietăţile lor fizice şi chimice, ca isomerii de structură, dar nu au nicio acţiune asupra luminii polarizate. Exemplu de isomerie geometrică: dicloretilena CI CI H C! \ / \ / c=c c=c XH a' XH isomerul cis isomerul trans 2. ~ nucleară [naposán H30MepHH; isomérie nucléaire; Kernisomerie; nuclear isomerism; mag-izoméria]. Fiz.; Proprietatea unor nudei atomici cari au acelaşi număr de ordine şi aceeaşi masă, adică acelaşi număr de protoni şi de neutroni, de a avea totuşi proprietăţi radioactive diferite. Aceşti nuclei, respectiv atomi, se numesc isomeri nucleari. Unul dintre ei reprezintă o stare excitată metastabilă a sistemului compus din numărul de protoni şi neutroni determinat de numărul de ordine şi de masă dat. 3. Isomerizare [H30MepH3aii,Hfl; isomérisation; lsomerisierung;isomerisation; izomérizáció]. Chim.: 1. Trecerea unei substanţe chimice în unul din isomerii ei. Isomerizarea se poate produce spontan sau provocat, ca urmare a schimbării condi-ţiunilor exterioare, ori prin acţiunea unui catalizator sau a unei reacţii chimice. — 2. Operaţiunea prin care se realizează isomerizarea definită sub 1, a unei substanţe chimice. Exemplu: în industria de petrol, prin isomerizare se înţelege operaţiunea industrială care consistă în transformarea parafinelor normale în isoparafine cu acelaşi număr de atomi de carbon în moleculă. Drept catalizator se foloseşte clorură de aluminiu. în cazul isomerizării butanului, se adaugă şi o cantitate oarecare de acid clorhidric uscat, care are rolul de promotor de reacţie. Isopara-finele rezultate prin isomerizare sunt folosite la alchilare. 4. Isometric [H30MeTpHHecKHft; isoméírique; isometrisch; isometric; izométrikus]. Geom.: Calitatea unei transformări biunivoce y = Y(x) a spaţiului metric M în spaţiul metric N, de a avea proprietatea că, oricari ar fi două puncte din M \^xltx^, distanta dintre eîe d(x±, x2) este egaiă cu distanţa d(y1,y2) dintre punctele corespunzătoare ale spaţiului N:yt= Y(xx) şi y2 = Y (x2). 5. Isometric [HSOMeTpH^eeKHH; isométrique; isometrisch; isometric; izométrikus]. Mineral.: Calitatea habitusului unor cristale de a fi caracterizat prin desvoltarea aproape egală a diferitelor feţe ale cristalelor. 6. Isometricăr curbă Sin. Curbă isocoră. V. Isocoră, curbă 7. transformare Sin. Transformare isocoră. V. Isocoră, transformare 8. Isomiarii. Paleonf.: Sin. Homomiarii (v.). 9. Isomignă [H30MHrHa; isomigne; Isomigne; isomigne; izomigna]: Linie loc geometric al punctelor de pe suprafaţa a lui Van der Waals, pentru care compoziţia unui amestec binar (şi deci concentraţia moleculară a unuia din componenţi) e constantă. Sin. Curbă isomignă. 10. Isomorf [H30M0p(J); isomorphe; isomorph; isomorphous; izomorf]. Mineral.: Calitatea unor substanţe chimice de a prezenta isomorfism. 11. Isomorfie [h30M0p4>hh; isomorphie; Iso-morphie; isomorphism; izomorfia]. Mineral.: Sin. Isomorfism (v.). 12. Isomorfism [H30M0p4)H3M; isomorphisme; Isomorphismus; isomorphism; izomorfizmus], Mineral.: Proprietatea substanţelor cu compoziţia chimică analoagă, dea cristaliza în aceleaşi forme cristalografice şi de a forma cristale mixte, fiind miscibile în toate proporţiile sau numai în proporţii limitate, şi formând serii isomorfe. Sin. Isomorfie. 13. Isomorfism [H30M0p(|)H8M; isomorphisme; Isomorphismus; isomorphism; izomorfizmus]. A/g.: Reprezentare biunivocă şi fără lacune a unui grup-obiect pe un grup-imagine, aşa încât imaginea produsului a două elemente ale grupului-obiecf să fie egală cu produsul imaginilor lor. E un omomorfism particular, în sensul că, la omomor-fism, reprezentarea e numai univocă. u. ~ de inele [KOJibiţeBOH H30M0pc|)H3M;. isomorphisme d'anneaux; Ringisomorphismus; ring isomorphism; gyűrűs izomorfizmus]. A/g.: Omomorfism de inele, în care corespondenţa dintre elemente e biunivocă (nu numai univocă). 336 1. Isomorfism de structură [cTpyKTypHbffi H30 MOpc|)H3M;isomorphisme destructure; Verbandiso-morphismus; structural isomorphism; sztrukturális izomorfizmus], Alg.: O corespondentă Q, biunivocă şi nelacunară, între două structuri £ şi astfel încât reuniunea, respectiv seefiunea a două imagini, să fie egala cu imaginea reuniunii, respectiv a secţiunii obiectelor. în simboluri: bQ — (a^J b)Q, aQ^bQ = (a(^b)&. 2. Isonefă [H30Hec|)a; isonéphe; Isonephe; 'isoneph; izonefa]. Meteor.: Linie loc geometric al punctelor în cari nebulozitatea are aceeaşi valoare. s. Isonicofeină [H30HHK0TeHH; isonicotéine; isonikotein; isonicotein; izonikotein]. Chim.: C10H12N2. Alcaioid care se găseşte în planta de ^utun (Nicotiana tabacum L.) alături de nicotină. £ un lichid incolor, uleios, greu solubil în apă şi în eter de petrol. 4. Isonilrili [H30HHTpHJlbi; isonitriles; Isonitrile; isonitriIes; izonitrilek]. Chim.: Combinaţii organice cu formula generală: R — Ns=C, Isonitrilii aromatici se prepară din amine aromatice şi cloroform In prezentă de hidroxid de sodiu, iar cei alifatici, din derivafi halogenafi şi cianură de argint. Sunt substanfe lichide, distilabile, toxice, cu miros foarte neplăcut. Sin. Carbilamine. 5. Isooctan [H300KTaH; isooctane; Isooktan; iso-p0Ji; isosaphrole; Isosa-phrol; isosaphrol; izoszafrol]. Chim.: Substanfă care se O------CH2 găseşte în uleiul de ylang- I I ylang. Se prepară prin iso- / \ I merizarea safrolului cu hidro- HC C —O xid de sodiu, la fierbere. Este N * o substanfă cu miros plăcut, s care se întrebuinfează în par- CH = CH — CH3 fumerie. 14. Isoscel [paBHOŐeApeHHbiH; isoscele; gleich-schenklig; isosceles; egyenlőszárú]. Geom.; Calitate a unui triunghiu de a avea două laturi egale. îs. Isoseismică. Geofiz.: Sin. Isoseistă. ie. Isoseisfă [H30ceHCTa; isoseiste; Isoseiste; isoseismal line; izoszeisztikus görbe]. Geofiz.: Curbă loc geometric al tuturor punctelor de pe suprafafa unei regiuni, în cari un cutremur de pământ a avut aceeaşi intensitate. Sin. Curbă isoseismică. 17. Isosfatic [HSOCTaTH^eCKHH; isostatique; isostatisch; isostatic; izosztátikus]. Geo/.; Calitatea unui fenomen de a avea proprietatea de isostazie. îs. Ssosfazie [H30CTa3HH; isostasie; Jsostasie; isostasy; izosztázia]. Geo/.; Starea de echilibru hidrostatic în care se găseşte învelişul superficial al scoarţei Pământului, deasupra unui înveliş mai dens, imediat inferior lui, astfel încât, deasupra unei suprafeţe situate la adâncimea de 40‘*-120 km, se găseşte, pe fiecare unitate de arie, aceeaşi greutate de roce. — Densitatea medie a învelişului superficial care constitue blocurile continentale fiind mai mică decât a învelişului de sub oceane, acesta s'a adâncit mai mult în învelişul „vâscos" de sub el şi de aproximativ aceeaşi densitate ca şi el. — învelişul dela suprafaţa scoarţei Pământului, care formează blocurile continentale, alcătuit din roce cu densitatea cea mai mică (în medie 2,7), este format în cea mai mare parte din silicaţi de aluminiu şi de aceea este numit sial. învelişul imediat inferior, cu densitatea mai mare, cuprinsă între 3,6 şi 4, este format în cea mai mare parte din silicaţi de magneziu şi de aceea este numit sima. Sima se apropie de fundul oceanelor, unde învelişul de sial pare a fi inexistent. Dacă isostazia unei regiuni e perturbată prin îndepărtarea sau aportul (sedimentarea) de mate- 22 338 rial, regiunea se ridică, respectiv se scufundă, pentru a restabili echilibrul isostatic (de ex. peninsula scandinavă s'a ridicat, pe alocuri, dela ultima perioadă glaciară, cu cca 300 m). î. Isosferă [H30CTepa; isostérique; Isostere; isosteric line; izoszterikus]. Fiz.: Locul geometric al punctelor unei diagrame de stare în cari volumul specific al sistemului care se transformă rămâne constant. 2. transformare ~ [H30CTepH0e npeBpa-ilţeHHe; transformation isostérique; isosterische Umwandlung; isosteric transformation; izoszterikus transzformáció]. Fiz.: Transformare de stare a unui sistem fizicochimic, în care volumul specific al sistemului rămâne constant. V. sub Transformări termodinamice uscate. 3. transformare ~ umedă [H30CTepH0e, BJiaJKHOe npeBpameHHe; transformation isostérique humide; feuchte isosterische Umwandlung; wet isosteric transformation; nedves izoszterikus transzformáció], V. sub Transformări termodinamice umede. 4. Isosubsfanfială [H30cy6cTaHiţHajibHbiH; surface isosubstantielle ; isosubstantielle Flăche ; isosubstantial surface; izoszubsztanciális felület]. Meteor.: Suprafaţă loc geometric al punctelor în cari densitatea sau volumul specific al aerului au aceeaşi valoare. Suprafefele isosubstanţiale dau distribufia maselor de aer în atmosferă. 5. Isosuprafafă [H30n0BepxH0CTb; isosur-face; Isoflăche; isosurface; izofelület]. Gen.: Suprafafă loc geometric al punctelor din spaţiu în cari o mărime dată are aceeaşi valoare. 6. Isofacă [H30Tana; isotaque; Isotake; isotach; izotáchikus görbe]. Meteor.: Linie Ioc geometric al punctelor' (localităfilor) în cari inundarea ţăr-murilor se produce în aceeaşi zi. Isotaca e deci linia de inundaţie simultană a ţărmurilor. 7. Isotahă [H3QTaxa; isotache; Linie gleicher Geschwinc'îgkeit, Isotache; isoiach; izotáchikus görbe]. Fiz.: Curbă loc geomefric al punctelor de vitese egale, în câmpul de vitese al unui fluid. s. Isofalanfă [H30TajiaHTa; isotalante; Isotalan-te; isotalanf; izotalantikus görbe]. Meteor.: Linie loc geomefric al punctelor (localităţilor) în cari amplitudinea variafiei anuale a temperaturii este aceeaşi. Isotalantele au o mare importanfă în climatoio-gie; ele ajută la diferenfierea şi caracterizarea zonelor climatice. 9. Isofermă, curbă ~ [h 3 o t e p.M n h e c k a h KpHBan; isotherme; Isotherme; isotherm; izotermikusgörbe]. 1.Fiz.: Linie în diagrama de stare a unui sistem fizicochimic, de-a-lungul căreia temperatura sistemului rămâne constantă. în sistemul de coordonate pv, isoterma unui gaz perfect este o hiperbolă echilateră, care are ecuafia pv= const. (dedusă din ecuafia politropei pvn=consi., pentru n— 1); în diagrama entropi-că TS, isoterma unui gaz perfect are ecuafia 7T=const., adică e o dreaptă paralelă cu axa absciselor (v. fig. sub Isobară, curbă ~). —2. Meteor.: Pe hărfile meteorologice, linie loc geomefric al punctelor în cari temperatura aerului, considerată la un acelaşi nivel geodinamjc, are aceeaşi valoare. Isotermele sunt infersecfiuni ale suprafeţelor iso-ferme cu nivelul considerat. Din cauza reliefurilor sale, suprafaţa Pământului nu este o suprafaţă de nivel, aşa încât, pentru distribuţia presiunii la sol, se ia ca suprafaţă de nivel suprafaţa mării. Isotermele acestei suprafefe se trasează folosind, penfru fiecare localitate de observaţie, temperatura măsurată şi redusă Ia nivelul mării (v. Temperatura aerului). — 3. Curbă care reprezintă modul de variaţie a intensităfii radiaţiei emise de un corp neqru în funcţiune de lungimea de undă, temperatura fiind menţinută constantă. — 4. Linie loc geometric al punctelor dela suprafaţa Pământului cari au, într'un anumit anotimp, aceeaşi temperatură. Sin. Isofermă. io. ~ critică [KpHTH^ecKan H30TepMa; isotherme critique; kritische Isotherme; criticai isotherm; kritikus izotermikus görbe]. Fiz.: Curba isofermă care trece prin punctul critic al unui sistem fizicochimic. Tangenta Ia isoterma critică în punctul critic este orizontală în sistemul de coordonate p (în ordonate) v (în abscise). u. transformare ~ [H30TepMHHecK0e npeBpanţeHHe; transformation isotherme; iso-thermischeUmwandlung;isothermal transformation; izotermikus állapotváltozás]. Fiz.: Transformare de stare a unui sistem fizicochimic (abur, gaz), care se produce Ia temperatură constantă. în timpul acestei transformări termice, căldura specifică a sistemului e ncv~cp Cn~-------- — OCf n n— 1 deoarece isoterma e o politropă cu exponentul 72=1. Dacă, în cursul transformării, un gaz perfect trece dela mărimile de stare p0, v0, T Ia p, v, T, lucrul mecanic care intervine e I=CRT—=RT In-=RT In^-, *V0 V Vq p iar schimbul de căldură cu mediul înconjurător e Q=C Apdv~; AL. vq Celelalte mărimi de stare variază astfel: energia internă A£/=0; entalpia A/=0; entropia AS=\ jţAţâv_AL V„ pv T V. şi sub Transformări termodinamice. 12. transformare ~ umedă [BJiatfíHoe, H30* TepMH^îecKoe npeBpanţeHHe; transformation isotherme humide; feuchte isothermische Umwandlung; wet isothermal transformation; nedves izotermikus állapotváltozás]. Meteor. V. sub Transformări termodinamice umede. 13. ~ de adsorpţie [aftCopőipíOHHaH H30-TepMa; isotherme d'adsorption; Adsorptions-isotherme; âdsorption isotherme; adszorpciós izotermikus görbe]. Chim. fiz.: Curbă care reprezintă relaţia dintre cantitatea a de substanţă adsorbită ,339 la o temperatură dată de unitatea de cantitate de adsorbant, dintr'o soluţie de concentraţie c a substanţei respective: a = Kcn, K şi n (n < 1) fiind două constante cari depind de natura adsor-bantului şi a substanţei adsorbite. î. Isofermică, recoacere ~ [H30TepMHHecKHH OTJKHr; recuit isotherme; isothermisches Ausglü-hen; isothermal annealing; izotermikus megeresz-tés]. Meti. V. sub Recoacere. a. Isofermie [H30TepMHH; isothermie; Isother- - mie; isothermal layer; izotermia]. Meteor.: Strat al atmosferei în care componenta după verticală a gradientului de temperatură e nulă. Isotermia e regiunea de trecere dela gradientul normal al temperaturii, la gradientul invers (inversiunea gradientului de temperatură). V. şi sub Temperatura aerului. 3. Isofhermos, cutie de unsoare ~ [cajibHHK H30TepM0C; boîte a huile 1.; ölbüchse I.; oii cup I., box lubricator I.; I. csapágy]. Tehn.: Cutie de unsoare cu palier de alunecare, pentru vehicule de cale ferată, în care ungerea fusului se efectuează prin uleiul proiectat, în timpul parcursului, în canalele de ungere ale cusinetului — de o paletă fixată pe rozeta fusului — dintr'un basin compartimentat care se găseşte în partea de jos a cutiei. Dispozitive speciale colectează uleiul proiectat şi-l conduc în basi-nul de ungere. Temperatura uleiului rămâne sub 50°; astfel se evită procesul de carbonizare a uleiului. 4. Isofîpie [H30THnHHH0CTb; isotypie; Isoty-pie; isotypy; izotipia]. Chim. fiz.: Proprietatea unor substanţe chimice de a cristaliza în aceleaşi forme cristalografice, fără a forma cristale mixte. Unghiurile formei cristalografice pot varia cu câteva grade. 5. Isofomice, ceviene ~ [HSOTOMH^ecKHe npHMbie; céviennes isotomiques; isotomische Ceva Geraden; isotomic cevians; Ceva féle izotomikus egyenesek], Maf.: Două ceviene cari trec prin acelaşi vârf al unui triunghiu şi intersectează latura opusă în puncte isotomice. Isotomicele celor trei ceviene, concurente într'un punct M sunt concurente într'un punct M', reciprocul lui M. Produsul coordonatelor baricentrice corespunzătoare a două puncte reciproce e egal cu unitatea. «. ~r puncte ~ [H30T0MHHecKHe tohkh; points isotomiques; Seitengegenpunkte; isotomic points; izotomikus pontok]. Mat.: Două puncte de pe latura unui triunghiu cari sunt simetrice faţă de mijlocul laturii. Dacă trei puncte de pe laturi sunt situate pe o dreaptă D, punctele lor isotomice sunt situate pe o dreaptă D', reciproca dreptei D. Cutie de unsoare isothermos. Í) bară cotită, de antrenare uleiului; 2) canale colectoare; 3) canal de conducere a uleiului la cusinet; 4) cusinet; 5) inel de prindere; 6) fus; 7) basin de uleiu; 8) capacul cutiei de un- 7. Isotonice, soluţii ~ [H30TOHHHecKHe‘pacT-BOpbi; solutions isotoniques; isotonische Lösungen; isotonic solutions; izotonikus oldatok]. Chim. fiz,: Soluţii cari au presiuni osmotice egale. Sin. Solujii isoosmotice. 8. Isoiopi [H30T0nbi; isotopes; Isotope; iso-topes; izotopok]. Fiz.: Atomi cu acelaşi număr atomic, dar cu mase atomice diferite. Isotopii aparţin deci unui singur element chimic şi ocupă acelaşi loc în tabloul sistemului periodic al elementelor chimice. Nucleii lor nu diferă prin sarcina electrică, adică nu diferă prin numărul de protoni, ci prin numărul de neutroni. Metodele pentru separarea isotopilor pot fi clasificate cum urmează: Metode prin raze ionice: Un fascicul de raze ionice compuse din ioni cari conţin elementul de separat este trecut printr'un sistem de câmpuri electrice şi magnetice în cari, din cauza maselor diferite, ionii cari conţin isotopi diferiţi descriu, în interiorul aparaturii, traiectorii diferite, cari permit separarea lor. Aparatele folosite sunt diferitele spectrografe de masă, etc. Metodele au un factor de separare (v. Separare, factor de ~) mare, dar au randament mic din cauza greutăţii de a obţine fascicule ionice intense. Metode fizice: a) Efuziunea gazelor prin pereţi poroşi. Factorul de separare este egal cu rădăcina pătrată a raportului maselor moleculelor supuse efuziunii, deci în general foarte aproape de unitate, ceea ce implică o mică îmbogăţire a fracţiunii difuzate în isotopul uşor. Prin efuziune repetată s'a putut obţine totuşi o separare aproape completă a unor elemente în isotopii lor (uneori se foloseşte termenul difuziune în loc de cel de efuziune); b) distilare fracţionată; c) centrifugare, în care factorul de separare depinde de diferenţa maselor moleculelor de separat; d) ter-modifuziune (v.). Metode chimice: a) Electroliza e folosită cu succes penfru separarea apei în componenţi cari conţin numai hidrogen greu sau numai hidrogen uşor. Hidrogenul desvoltat la catod este îmbogăţit în isotop uşor, iar apa rămasă în voltametru e îmbogăţită în apă grea. b) Schimburi chimice: constanta de echilibru a unor reacţii chimice depinde apreciabil de compoziţia isotopică a substanţelor cari intră în reacţie, aşa încât stabilirea echilibrului implică o îmbogăţire a substanţelor respective în unul din isotopi. 9. Isofopie, efect de ~ [H30T0nHbiH 3$(|)eKT; effet isotopique; Isotopeffekt; isotopic effect; izo-topikus hatás]. F/z.: Efect de deplasare a unei linii sau bande spectrale, produs de deosebirea de masă dintre nucleii a doi atomi isotopi. în cazul unui spectru de bande, care este datorit unei molecule, efectul de isotopie este produs de prezenţa în moleculă a unui atom care poate exista sub două forme isotope. Diferenţa dintre masa celor doi isotopi apare atât în poziţia bandelor în spectru, cât şi în structura bandelor. Se distinge un efect isotopic de vibraţie şi un efect isotopic de rotaţie, după cum masa atomului inter- 22* 340 vine în valoarea frecventei de vibraţie a moleculei sau în cea a momentului ei de inerţie. Studiul efectului de isotopie a pus în evidentă foarte mulfi isotopi rari, neidentificafi pe altă cale. 1. lsoliop[H30Tp0nHbiit; isotrope; isotrop; iso-tropic; izotrop]. Fiz,:O substanfa e isotropă în raport cu o anumită proprietate a ei caracterizabilă prin mărimi locale, dacă, penfru un punct dat, aceste mărimi nu variază cu direcfia la care se referă. Gazele, lichidele, cu mici exceptiuni (v. sub Cristal lichid), şi solidele amorfe, cari pot fi considerate ca lichide subrăcite, sunt substanţe isotrope. 2. Isofropie [H30Tp0iiH0CTb; isotropie; Isotro-pie; isotropy; izotropia]. Fiz.: Proprietatea unui corp de a fi isotrop. 3. Isovalerianic, acid ~ [H30BaJiepusHobeih KHCJIOTa; acide isovalérianique; Isovaleriansâure, Baldriansăure; isovalerianic acid; izovalériánsav]. Chim.: (CH3)2-CH-CH2-COOH. Lichid cu p. f. 177° şi cu miros caracteristic. Se găseşte în rădăcinile plantei Valeriana officinalis (odo-lean sau năvalnic); sub formă de ester, se găseşte în numeroase uleiuri eterice. Se prepară şi sintetic. E întrebuinfat mult la fabricarea medicamentelor sedative şi hipnotice. 4. Isovîolanfronă [H30BH0JiaHT-pOH; isoviolanthrone; Isoviolanthron; isoviolanthrone; izoviolántrona]. Chim.: Materie colorantă antrachino-nică de cadă. Dă colorafii în violet închis. Se prepară din clorbenzan-tronă sub acfiunea hidroxidului de potasiu. 5. Isoxazol [H30KCa30Ji; isoxazol; Isoxazol; isoxazole; izoxázol]. Ch/m.; Lichid ur_____ru| incolor cu p. f.^ 95° şi miros de V V piridină. Este o bază slabă. Se ob- ^C N tine din aldehidă propargilică şi hidroxilamină. u 6. Ispol [nepnaK; écope; őse, Ausschöpfkelle; scoop; kimeritő kanál]. Nav..* Unealtă de lemn sau de tablă de fier, de forma unui făraş mai îngust, cu * care se scoate apa din bărci. Sin. Căuş. 7. Istereză [rHCTepe3HC; hystérésis; Hysterese; hysteresis; hyszterézis]. Fiz.: Fenomen în care o anumită mărime a unui corp depinde nu numai de valoarea actuală, ci şi de valorile anterioare ale unei alte mărimi a corpului, variată independent. Istereză trebue deosebită de istereză vâscoasă, sau de viscozitatea isterezică (v.), fenomen în care, în regim variabil, valorile uneia din mărimile caracteristice unui corp rămân în urma valorilor unei alte mărimi, variată independent, şi anume cu o defazare cu atât mai mare, cu cât această ultimă mărime a variat mai repede. V. şi Viscozitate electrică. H HCy \h HC i V' sc=o I I HC* \/ \h I II I HC C CH V • I I HC* \/ \h I II I hcv ycv CH V Nc* I I 0 = C C Nc* SCH I II HC CH V H Isoviolantronă. s. Isfereza coloizilor [rHCTepe3HC kojijio-H/ţOB; hystérésis des colloi'des; Hysterese der Kolloidé; hysteresis of colloids; a kolloidok hysz-terézise]. Fiz.: Fenomenul în care valoarea actuală a anumitor mărimi ale coloizilor depinde nu numai de valoarea actuală, ci şi de valorile anterioare aie unei alte mărimi a lor, considerată ca variabilă independentă. Curbele cari reprezintă, în planul celor două variabile, o transformare a sistemului, nu reprezintă şi transformarea lui în sens contrar. Dacă, de exemplu, se supune un gel la hidratare şi apoi la deshidratare, cele două curbe tensiune de vapori-apă de imbibare reţinută nu se suprapun. Figura alăturată exemplifică fenomenul de istereză în acest caz. Istereză se datoreşte faptului că sistemul coloidal evoluează cu timpul şi în funcţiune de con- diţiunile externe, '------------_ Orad de imbibare modificându-se ast-fel gradul de dis- b,erezS coloidalS' persiune şi structura internă. 9. Isfereza de deformare [rHCTepe3HC ^e-(|)OpMaLi;HH; hystérésis de déformation; Form-ănderungshysterese; hysteresis of deformation; alakváltozó hyszterézis]. Rez. mat.: Fenomenul în care deformaţia specifică a solidelor cari au fost încărcate peste limita de elasticitate nu depinde numai de valoarea actuală, ci şi de valorile anterioare ale tensiunilor mecanice ale solidului. Curba care reprezintă grafic, în coordonate rectilinii ortogonale, deformaţia specifică în funcţiune de tensiune, are o ramură ascendentă, corespunzătoare urcării tensiunii, situată dedesubtul ramurii descendente, corespunzătoare coborîrii tensiunii. Dacă se descarcă deci un corp care a fost solicitat până prezintă istereză de deforma-ţie, el păstrează o anumită deformafie permanentă sau remanentă. Pentru a o anula, corpul trebue supus unei anumite tensiuni de sens contrar celei dintâi (de compresiune, dacă prima a fost o tensiune de întindere, etc.), pentru a se anula deformaţia remanentă. Se poate demonstra că, dacă se descrie un ciclu de transformare cu un solid supus unei solicitări simple şi care prezintă istereză dielectrică, lucrul mecanic (organizat) care apare sub formă de căldură în cursul efectuării acestui ciclu e proporţional cu aria domeniului plan limitat de ciclu. io. Istereză electrică şi istereză magnetică [3JieK-TpH^eCKHH H MarHHTHblH THCTepe3HC; hystérésis diélectrique et magnétique; dielektrische und magnetische Hysterese; dielectric and magnetic hysteresis; dielektrikus és mágneses hyszterézis]. El., Magnt.: Fenomenul în care valoarea, actuală a polarizaţiei electrice, respectiv magnetice, depinde nu numai de valoarea actuală, ci şi de valorile anterioare ale intensităţii câmpului electric, 34Î p, PrMr, /Z j M m \ n i «« fcc f 1 Îp’j ' J V % \Jyc respectiv magnetic. Corpurile cari au această proprietate în câmpul electric se numesc fero-electrice, prin analogie formală cu numirea corpurilor cari au aceeaşi proprietate în câmpul magnetic, şi cari se numesc feromagnetice, fiindcă fierul (fără a fi feroelectric) este cel mai caracteristic element cu istereză magnetică. Dacă un corp feroelectric, respectiv feromag-netic, complet depolarizat şi fără câmp electric, respectiv magnetic, în interiorul său, se introduce într'un câmp electric E, respectiv magnetic H, care creşte începând cu valoarea zero, — polarizafia electrică P, respectiv magnetică M, creşte la început linear, iar apoi mai repede decât linear cu intensitatea câmpului, după porfiunea din curba a, numită curbă de primă polarizare (v. fig. A), care are concavi-tatea în sus. Curba atinge un maxim de inclinafie (punctul de inflexiune), după care po-larizafia creşte mai încet cu intensitatea câmpului, apro-piindu-se de o valoare limită, Fig. A. care şe numeşte polarizafie Curbă de primă poiari-de saturafie. Se obfine astfel zare şi porţiune dintr'un curba de primă polarizare. ciclu de istereză. Dacă se slăbeşte intensitatea câmpului, începând dela o anumită valoare a sa, descreşte şi polarizafia, dar nu în măsura în care a crescut de-a-lungul curbei de primă polarizare; pentru valori date ale intensităfii câmpului, valorile polarizaţiei sunt deci mai mari (curba b) decât cele corespunzătoare de pe curba a. Când intensitatea câmpului devine nulă, polarizafia păstrează o valoare (Pr, Mr\ v. fig. A), numită polarizafie remanentă, sau remanenfă electrică, respectiv magnetică. Spre a anula polarizafia, trebue să se schimbe sensul în care se aplică intensitatea câmpului, şi acest câmp trebue să aibă o anumită intensitate (Ec, Hc] v. fig. A) care se numeşte câmp electric, respediv magnetic, coercitiv sau, cu un termen mai vechiu, iorfă coercitivă. — Dacă se stabilesc intensităfi destul de mari ale câmpului de sens schimbat, se schimbă sensul polarizafiei, şi ea poate creşte în valoare absolută până la valoarea ei de sa-turatie. Scăzând din nou valoarea absolută a intensităfii câmpului, se ajunge la remanenfa negativă (P'r, M'r)\ schimbând din nou sensul câmpului, se trece prin valoarea câmpului coercitiv pozitiv (E'c, H’c), spre a descrie o curbă diferită de curba a de primă polarizare, şi a se ajunge apoi la saturafia în sens pozitiv. — Repetând ciclul între polariza}ii de saturafie, se descrie o curbă închisă exterioară, numită ciclu limită de polarizafie, sau ciclu limită de istereză electrică, respectiv magnetică.— Dacă se ajunge până la valori absolute egale şi de sensuri contrare, dar mai mici decât cele de polarizafie, se obfin cicluri de polarizare situate în interiorul ciclului limită. Orice ciclu de polarizare poate fi parcurs numai într'un singur sens. El e ireversibil, oricât de lentă ar fi transformarea de stare care consistă în parcurgerea lui, şi are o curbă ascendentă [a, c), şi una descendentă (b). Inducfia electrică D, respectiv magnetică B, se reprezintă în funcfiune de intensitatea câmpului electric E, respectiv a celui magnetic H, prin curbe asemănătoare celor de polarizare, dar inducfiile nu au valoare de saturafie, fiindcă ele confin intensităfile câmpului în termeni aditivi (D—e0E-\-4nP', B = \î0H + 4tiM). Dacă un material parcurge un număr mare de cicluri de istereză simetrice, mărind continuu intensitatea maximă a câmpului până la care ajung ciclurile succesive, punctele de înapoiere ale acestor cicluri determină o curba care se numeşte curba de comutaţie feroelectrică, respectiv feromagne-tică (v. fig. 8), a materialului; ea diferă pufin de curba de primă polarizare. Construirea curbei de comu- curbă de polarizare ideală (IV); tafie. (C). ciclu de istereză (II şi III). Dacă la fiecare valoare a intensităfii câmpului aplicat se suprimă istereză corespunzătoare, printr'un proces de depolarizare suprapus, se obfine curba de polarizare ideală (v. fig. C), care diferă de curba de comutafie. Depolarizarea se face introducând materialul într'un câmp alternativ suplementar, a cărui amplitudine se scade continuu până la zero. Dacă se întrerupe, într'o anumită stare, variaţia într'un sens a intensităfii câmpului, şi intensitatea lui e variată pufin în sens contrar, punctul de stare (P, E, respectiv M, H) nu parcurge în sens contrar curba anterioară, ci descrie, în urma is-terezei, un segment de dreaptă care e mei pufin inclinat, în raport cu axa intensităfii câmpului, decât curba prin care s'a ajuns la acea stare. Pentru variafii mici ale intensităfii câmpului, a-cest fenomen e reversibil, şi defineşte o perme-tivitate, respectiv o permeabilitate, de regim reversibil. Dacă un material feroelectric sau feromagne-tic parcurge un ciclu de polarizare, care e un ciclu ireversibil, experienfa arată că se desvoltă în material căldură. Căldura Qie, respectiv desvoltată în unitatea de volum de material feroelectric, respectiv feromagnetic, în timpul în care se parcurge un ciclu complet de istereză, se exprimă, cum se poate demonstra, prin ur- 342 mătoarea integrală efectuată de-a-lungul curbei închise a ciclului 1 1 Qie = ^ §E d D, respectiv Qim— § H âB, adică e proporfională cu aria ciclului de istereză. Substanfele feroelectrice, respectiv feromagne-tice, prezintă fenomenul de istereză numai la temperaturi mai joase decât o anumită temperatură caracteristică, numiiă punctul lor Curie. Forma ciclurilor limită de istereză se apropie de forma Fig. D. Variaţia ciclului limită de istereză al fierului la apropierea de punctul Curie (783°). unui segment de dreaptă, şi polarizafiile de saturafie scad pe măsură ce temperatura se apropie de punctul lor Curie (v. fig. D), deasupra căruia corpurile feroelectrice se comportă ca dielectrice, iar cele feromagnetice se comportă ca paramagnetice. — Câmpul coercitiv al corpurilor feromagnetice tinde către zero dedesubtul punctului Curie, la apropierea de acest punct, şi anume mai repede decât saturafia, aşa încât în acest domeniu permeabilitatea e foarte mare, pentru a scădea brusc la punctul Curie. în acest domeniu, remanenfa scade când temperatura se apropie de punctul Curie. — Istereză magnetică prezintă importanfă deosebită în tehnică. Energia pierdută prin desvolta-rea de căldură în timpul unui ciclu de istereză (în timpul unei perioade), şi deci şi aria ciclului de istereză, e proporfională cu o putere supraunitară a a inducfiei magnetice maxime BM, corespunzătoare punctului de înapoierea! ciclului. Pentru aliajele fierului, exponentul oc variază dela 1,6 pentru aliajele de tip mai vechiu, folosite în con-strucfia maşinilor, a aparatelor şi instrumentelor electrice, până la valoarea 2 pentru aliajele mai noi, de acest fel. Dacă f] este deci un factor constant de proporfionalitate, numit factorul de pierderi prin istereză magnetică, puterea pierdută de unitatea de volum de corp magnetizat cu frecvenfa f este p=-nfBaM• Căldura corespunzătoare trebue evacuată în timpul în care se desvoltă, fără ca temperatura materialului feromagnetic să depăşească limitele admisibile. Saturafia magnetică se caracterizează de obiceiu prin valoarea pe_care o are mărimea 4 kM (adică diferenfa #—p0 unde jJt0 e permeabilitatea absolută a spaţiului vid) la saturafie. Ea are valorile: 2,162 Wb/m2 pentru fier; 1,77 Wb/m2 pentru cobalt, şi 0,6 Wb/m2 pentru nichel. Practic, corpurile cu permeabilitate magnetică iniţială mare se saturează la inducţii magnetice mai mici decât celelalte. Remanenfa este de obiceiu de 0,33 ■ ■ • 0,67 din valoarea de saturaţie (numai excepţional e mai mică decât 0,2 sau egală cu 0,8). Câmpul coercitiv al aliajelor fier-nichel este, ca ordin de mărime, 0,05 Oe; al fierului pur, 0,2 ■ ■ ■ 0,4 Oe; al ofelului moale, 0,5 ■•■1,5 Oe; al ofelului carbon dur, 50-“60 Oe; al ofelurilor cu wolfram sau cu crom, 65*"75 Oe; al celor cu cobalt, până Ia 200 Oe; al celor cu Co —Ni—Al— Cu, până la 600 Oe; al ofelurilor cu Co —Ni —Al—Ti, până la 900 Oe; al unor aliaje de Pt — Co, până la 2650 Oe, iar al celor de Fe —Nd,până la 4300 Oe.— Permeabilitatea magnetică absolută maximă l^oP'max e Practic egală cu câtul inducfiei Bf corespunzătoare remanenţei, prjn dublul intensităfii câmpului magnetic coercitiv 1 Br ^oP’max ~~ 2H ' 1. Isierezimefru [racTepe3HMeTp; hystérési-métre; Hysteresemesser; hysteresimeter; hyszte-réziméterj. Magnf.: Instrument de măsură pentru măsurarea pierderilor prin căldura desvoltată în materialele cu istereză magnetică, în câmpurile magnetice alternative (uneori în câmpurile magnetice învârtitoare). 2. Istm [nepeuieeK; isthme; Landenge; isthmus; földszoros]. Geog.; Făşie îngustă de teren, care separă două suprafefe întinse de apă, sau două mări, şi uneşte două uscaturi. s. Istmului, procedeul ~ [MeTOA nepemeăKa; procédé de l'isthme; Isthmusmethode; isthmus process; isthmusz-eljárás]. Magnt,: Procedeu de ridicare a curbei de magnetizare a corpurilor feromagnetice pentru valori mari ale inducţiei magnetice, valori cari se obfin concentrând fluxul magnetic din întrefierul dintre piesele polare conice ale unui electromagnet, într'o vergea sub-fire (istm) care Ie uneşte, şi care are două înfăşurări cu acelaşi număr de spire. Dacă se leagă numai înfăşurarea interioară la un galvanometru balistic, deviafia gal-vanometrului, obfi-nută prin rotirea cu 180° a ansamblului piese polare-istm, e proporfională cu fluxul inducfiei magnetice prin istm, ceea ce permite determinarea inducţiei magnetice B din istm. Când cele două bobine sunt legate în serie, astfel încât înfăşurările lor să aibă sensuri contrare, deviaţia galvanometrului la rotirea cu 180° a ansamblului piese polare-istm e datorită numai fluxului inducfiei magnetice din spaţiul de aer dintre cele două înfăşurări, ceea ce permite determinarea acestei inducfii Ba=:\i0Ha, proporfio- Dispozitiv de măsură după procedeul istmului, i) istm; bfj) bobină Interioară; be) bobină exterioară. 343 nala cu intensitatea câmpului magnetic Ha din acel spaţiu, care e egală cu cea din istm, adică perrnite determinarea intensităfii câmpului magnetic din istm. Procedeul permite deci ridicarea curbei de magnetizare, prin citirea a două deviafii de gal-vanometru. i. Isto-: Prefix cu semnificafia de fesut. V. şi sub Histo-. •2. Istogeneză [rncToreHesa; histogénése; Hi-stogenese; histogenesis; hisztogenézis]. Biol. V. sub Istologie. 3. Istologie [rHCTOJiorHfl; histologie; Histolo-gie; histology; hisztologia]. Biol.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul morfologiei, al evolufiei şi at compozifiei ţesuturilor cari intră în constitufia organismelor animale şi vegetale. Se împarte în trei ramuri: Citologia, care se ocupă cu studiul structurii şi al funcţiunilor celulelor; Istogeneză, care se ocupă cu studiul formării ţesuturilor, prin multiplicare şi diferenţiere celulară, în cursul desvoltării lor, şi Organografia, care se ocupă cu studiul ţesuturilor constituite în organe. Foloseşte ca mijloace de investigaţie şi de studiu: microscopul ca instrument, colorarea ea mijloc de discernere, şi disecţia ca mijloc de acces la ţesuturi. Istologia prezintă inconvenientul că a trebuit să se limiteze la studiul celulelor moarte. 4. Istoriogramă [HCTopHorpaMMa; historio-gramme; Historiogramm; historiogram; hisztorio-gramm]. Statist.: Reprezentarea grafică a unei serii statistice în timp. Exemplu: Desvoltarea populaţiei Bucureştilor la intervale de câte 10 ani, începând cu anul 1850 (de când e mai bine cunoscută). 5. II, plăci de etanşare N. C. V. sub Klingerit. 6. Itabîrit [HTaŐHpHT; itabirite; Eisenglimmer-schiefer; itabirite; itabirit]. Mineral.: Varietate de cuarfit care cuprinde oligist provenit prin meta-morfismul de contact între cuarfite şi roce eruptive. ?; Ifacoluinit [HTaKOJiymht; itacolumite; Ita-kolumit, elastischer Sandstein, Gelenkquarz; itacolumite, flexible quartz, flexible sandstone; itakolumit, rugalmas homokkő]. Mineral.: Rocă cuarţitică micacee, şistoasă, flexibilă din cauza structurii sale, şi în special a prezenţei foifelor de mică albă sau verde şi a granulelor de cuarf, cari sunt întrepătrunse, alcătuind o articulaţie perfectă. Flexibilitatea se menţine chiar dacă mica lipseşte. 8. Italiană, ţesătură ~ [HTajmaHCKan TKaHb; tissu italien; italienisches Gewebe; italian cloth; olasz szövet]. Ind. text.: Ţesătură de mătase caracterizată printr'o suprafafă lucioasă, rezultând în principal din modul special în care este făcută fesătura satinată cu o bătătură în cinci iţe (bătătura apărând numai pe suprafafă), ca şi din finisarea suprafefei. 9. Ifari. Ind. far.: Pantaloni fărăneşti lungi, crefi şi strâmfi, fabricafi din bumbac, sau din lână albă subfire, toarsă şi nedată la piuă. 10. Ife [peMH3HaH KOJibiiHKa; lices, lisses; Scháfte; shedding harnesses; nyüstök], /nd. text.: Dispozitivul folosit la războiul de fesut pentru deplasarea firelor urzite, jumătate în jos şi jumătate în sus, pentru a produce rostul prin care se introduce firul de bătătură. Iţele războiului de ţesut ţărănesc conţin două părţi, una ridicându-se în timpul când cealaltă coboară; ifete sunt compuse din: scripefi, rotifele sau durifele scripefilor, fusceii ifelor şi plasa ifelor. Sub ife, şi legate de ele cu nişte sfori, se găsesc două scândurele (numite călcători, tălpigi, potnogi sau schimbători), pe cari fesătoarea apasă cu picioarele spre a schimba iţele. V. fig. sub Războiu de fesut. 11. Iferbiu. V. Yterbiu. 12. Stieria. Paleont.: Gen de gasteropod proso-branhiat, cu cochilia cu spirală scurtă, ovală şi ombilicată. Cuprinde specii foarte răspândite în Jurasicul superior şi în Cretacicul inferior. Dă calcare litorale recifale. îs. Itinerar [MapmpyT; itinéraire; Fahrplan; itinerary; menetrend]. Transp.: Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. 14. ~ de sbor [MapmpyT nOJieTa; itinéraire de voi; Flugweg; flight itinerary; repülési pálya]. Nav. a.: 1. Drumul pe care trebue să-l respecte un vehicul aerian, când parcurge distanţa dintre două puncte sau localităţi. — 2. Drumul unui vehicul aerian, deasupra unei regiuni şi la un anumit plafon de sbor, care asigură — în fotogrammetrie — fotografierea completă şi pe benzi sau făşii paralele, a regiunii respective. 15. Ifriu. V. Ytriu. ie lublou [ÓOPTOBOH HJiJiK)MHHaTop; hublot; Seitenfenster, Seitenlicht, Ochsenauge; side light, bull's eye; oldalablak]. Nav.: Deschizătură de formă circulară, pătrată sau dreptunghiulară, practicată în bordajul sau în suprastructura unei nave, pentru a lăsa să pătrundă aerul sau lumina. 17. luft [iocJ)Tb; cuir de Russie; Juchtenleder; Russia leather; bagariabőr]. Ind. piei.: Piele de vacă, de mânzat sau de viţel, tăbăcită vegetal, eventual împreună cu materii tanante sintetice, extracte de lignină sau formol, impermeabilizată şi impregnată cu uleiu de mesteacăn, care îi dă un miros particular intens. îs. ~, uleiu de ~ [t0(|)T0B0e Macjio; huile de goudron de bculeau; Birkenteeröl, Juchtenöl; birch tar oii; nyirfakátrányolaj]. Ind. piei.: Uleiu obţinut prin distilarea uscată a cojii şi a lemnului de mesteacăn. Este un uleiu de gudron, gros, negru, care se întrebuinţează la impermeabilizarea şi la parfumarea pieilor cari au fost tăbăcite vegetal, numite iuft (v.). Uleiul crud se purifică prin distilare, obţinându-se uleiul de iuft rectificat. .Acesta are coloare deschisă şi miros plăcut. Se întrebuinţează pentru parfumarea pieilor de marochinărie. 19. lugăr. V. Jugăr. 20. Iută [ftJKyT; jute; Jute; jute; juta]. Ind. text.: Fibră liberiană extrasă din plantele Corchorus capsu-laris şi Corchorus olitorius din familia tiliaceelor, 344 originare din India. Fibrele de iută au lungimea de 1f5’*'2,5m şi grosimea . Izolare [h30JIHU,hh; isoiation; Işolierung; insulation; szigetelés, izolálás]. Tehn.: Interpunerea unui material (uneori stabilirea unui vid) între două medii sau sisteme fizice, pentru a împiedeca schimbul între ele al anumitor forme de energie, de lucru mecanic, sau al anumitor substanfe. Materialul izolant interpus trebue să nu transmită dela un mediu sau sistem fizic la altul, energia, lucrul mecanic sau căldura, respectiv substanţa considerată. ai. ~ fonică [cjpoHH^ecKan h30jihd;hh; isoiation phonique; phonische Işolierung; sound insulation; fonikus szigetelés]: Izolare care se face pentru a împiedeca transmiterea sau propagarea sgomotelor dela o sursă sonoră. Are trei domenii principale de aplicafie: împiedecarea transmiterii sgomotelor prin plsnşeuri, pereţi sau aîfe elemente de construcţie, izolarea surselor producătoare de trepidaţii, şi izolarea contra sgomotelor produse de maşini sau de instalafii în funcţiune. — împiedecarea transmiterii sunetelor prin planşeuri, pereţi sau alte elemente de construcţie se face fie prin căptuşirea acestora cu materiale capabile să absoarbă sunetele, fie prin înconjurarea sursei sonore cu pereţi executaţi din materiale cari amortisează sunetele (materiale poroase, plută, pâslă, etc.). — împiedecarea transmiterii trepidaţiilor produse de maşini se face prin aşezarea acestora pe fundaţii dimensionate corect, lipsite de orice contact cu pereţii sau cu fundaţiile clădirilor, şi aşezate pe un pat de pietriş, de humă uscată, etc., între pat şi fundaţii interpunându-se fie un strat de lână minerală, saltele de cauciuc, plăci de plută, fie resorturi elicoidale. — Izolarea sgomotelor provenite dela maşinile sau instalaţiile în funcfiune se obţine, în cazul maşinilor, prin aco- 345 perirea sursei de sgomot cu o glugă sau cu un clopot făcut din material care absoarbe sgomo-tul, prin aşezarea maşinii pe un strat izolant, şi prin evitarea oricărei legături sau a oricărui contact între fundafia maşinii şi construcfia în care se găseşte. în clădirile de locuit trebue să se izoleze, în special, ascensoarele şi conductele instalafiilor sanitare. Ascensorul trebue plasat într'un spafiu înconjurat de un perete dublu, una din părfile lui fiind din material izolant. Conductele de apă se izolează prin aşezarea lor în canale speciale, amenajate în ziduri, prin evitarea fixării lor de pe-refi despărţitori subfiri, prin interpunerea, între conducte şi brăfările de fixare, a unui strat de plută sau de cauciuc, şi prin învelire cu un material izolant. Conductele de aer se izolează, în imediata apropiere a sursei de sgomot, prin intercalarea unei porfiuni făcute din pânză de cort, iar pe traseu, prin căptuşirea conductei cu material izolant. Căptuşirea se face, de obiceiu, cu pâslă, şi se aplică pe fafa interioară a conductei, dacă izolarea se face pentru sgomotele provenite din circulafia aerului, sau pe fafa exterioară a conductei, dacă izolarea se face penfru împiedecarea transmiterii prin conducte a sgomotelor provenite din afară. Izolarea vagoanelor de cale ferată pentru călători se realizează evitând găurile în planşeu şi aplicând pe el diferite straturi de materiale izolante, ca sevalină, vată de sticlă, plută expandată, lână, iarbă de mare, alfol, etc. Odată cu izolarea fonică, se realizează şi izolarea termică. Sin. Izolare acustică. î. Izolare hidrofugă [rHflpo^yrajibHaH H30JIH-u;hh; isolation hydrofuge; feuchtigkeitvertreiben-de Isolierung; hydrofuge insulation; nedvességűző szigetelés]: Izolare făcută pentru a împiedeca sau a reduce acfiunea apei asupra unei construcţii sau a unei instalafii. Acfiunea apei se poate manifesta prin fenomene de asudare, de condensare, de infiltrafie sau de înghef, şi poate fi cauzată de anumite defecte constructive, de situaţiile locale sau de intemperii. Izolarea se face fie prin asigurarea unei circulafii active de aer, care să producă evaporarea apei şi să antreneze vaporii în afara piesei de izolat, fie prin folosirea unor substanfe chimice avide de apă, sau prin intercalarea, între sursa de apă şi piesa de izolat, a unui strat de material impermeabil (asfalt, bitum, carton asfaltat, tencueli bituminoase, pânză asfaltată, pâslă sau hârtie impregnată, plută, etc.) aplicat prin ungere, înfăşurare, lipire sau căptuşire. 2. ~ termică [TepMHHecKan iso- lation calorique, isolation calori fuge; Warmeiso-lierung, Wărmeschutz; thermal insulation; hőszigetelés]: Izolare executată pentru a împiedeca sau a reduce transmiterea căldurii între două medii. Din punctul de vedere al temperaturii celor două medii, izolarea poate fi executată pentru temperaturi joase, mijlocii sau înalte. Izolarea termică se execută pentru următoarele cazuri: reducerea pierderilor de căldură în instalafiile termice; pro- tecfiunea contra căldurii, a unei piese sau a unui element de construcfie; împiedecarea scăderii de temperatură, sub anumite limite, a unui corp-protecfiunea unor piese, a conductelor, a rezervoarelor de lichide, contra îngheţului; împiedecarea depunerilor prin evaporare; menţinerea unei temperaturi prescrise, etc. Izolarea termică se obfine fie prin unul sau prin, mai multe straturi de aer, fie prin straturi de materiale omogene cu o conductibilitate foarte mică, fie prin materiale eterogene discontinue, ca materialele aglomerate, sau ca materialele poroase sau cu goluri. Un bun izolant termic trebue să aibă conductibilitate termică foarte mică, să fie cât mai rezistent la umezeală, la intemperii, la foc, la şocuri, şi să se poată prelucra uşor. Materialele folosite cel mai des pentru izolări termice sunt: asbestul, pluta (în plăci sau în granule), vata de sgură, pămân}elul, iarba de mare, vata de sticlă, etc. Materialul izolant se aplică în formă de fibre, de cordon, de plăci, cărămizi, saltele, etc. Izolarea termică pentru temperaturi joase se foloseşte la instalafii frigorifere, la lăzi şi încăperi isoterme, la conducte cari transportă lichide reci, etc. Se aplică sub formă de cărămizi, de plăci, în straturi masive, etc. — Izolarea termică pentru temperaturi mijlocii se execută,în special, la clădiri şi la nave, pentru a împiedeca pierderile de căldură prin planşeuri, perefi şi acoperişuri. Materialele folosite sunt plăcile de plută, cărămizile poroase sau cu goluri, vata de sticlă sau de sgură, asfaltul, sau diferite materiale aglomerate, fabricate special şi cunoscute cu numirea lor comercială (scagliola, celotex, microporit, etc.). — Izolarea termică pentru temperaturi înalte se foloseşte, în special, la instalaţiile termice (căldări de abur, boilere, conducte de apă caldă sau de abur, etc.). — Izolarea contra înghefului se execută la conductele de abur, la conductele de apă, la coloanele hidraulice, la conductele de uleiu, la rezervoarele de apă, la diferite piese ale locomotivelor cu abur (pompe, injectoare, conducte, etc.). Materialele folosite ca izolaşi termici (cărămizile poroase, asbestul, vata de sticlă, alfolul, sevalina, pluta, pluta expandată, rumeguşul de lemn, plăcile de fibră, trestia, paiele împletite şi diferitele textile, etc.) se aplică sub formă de cordon, făşii, saltele, cochilii, blocuri, şi trebue să fie cât mai rezistente la temperaturi înalte. Sin. Izolare calorifugă. — Exemple de izolări folosite la anumite elemente de construcfie: s. Izolarea perefilor [H30JiHiţHH CTeH; isolation des murs; Mauerisolierung; wall insulation; faiszigetelés]. Cs.; Izolare termică şi fonică, executată pentru a mări capacitatea de izolare proprie a pereţilor. Se execută fie la încăperi cu destinafie specială (de ex. săli de concerte, studiouri de radiodifuziune, încăperi frigorifere, etc.), fie la încăperi obişnuite, când grosimea şi materialele perefilor nu pot asigura o izolare bună. Izolarea se execută, de obiceiu, aplicând pe fafa inferioară a perefilor un strat dé material 346 izolant, ca pluta, vata de sticlă sau' de sgură, materialele aglomerate poroase, etc., peste care se aplica o tencuială de protecfiune pe plasă de rabit. Se mai poate face executând peretele dublu şi punând materialul izolant la mijloc. Acest sistem se foloseşte în special la con-strucfii provizorii de lemn sau de metal, ca barăci, etc. î. Izolarea planşeurilor [h30J1hiihh nepeKpbi-thh; isolation des planchers; Isolierung der Dek-ken; insulation of ceilings; födém szigetelés, meny-nyezet szigetelés]: Izolare executată pentru a împiedeca, în principal, transmiterea sgomote-lor dela un etaj la altul. Planşeurile de lemn se izolează printr'un strat de. material capabil să absoarbă sgomotele (sgură, nisip, cenuşă, moloz, pămânfel, etc.), aşezat între grinzile principale ale planşeului, şi printr'un strat de umplutură aşezat sub pardoseală. Planşeurile masive se izolează intercalând un strat de material izolant între elementele de rezistenfă şi pardoseală. Cele mai bune rezultate se obfin aplicând un strat de plută (plăci) direct pe plan-şeu, peste care se aşterne un strat de nisip care umple spafiul dintre (v. fig.). Dacă se aşază numai şuvife de plută sub grinzişoare, izolarea este numai o treime din cea obfinută cu un strat continuu, ca în primul caz. O izolare destul de bună se obfine aşezând parchetul direct pe un strat de asfalt, gros de 2,5*"3 cm, turnat cald pe plan-şeu şi aşezând parchetul mai înainte ca asfaltul să se întărească. Este bine ca stratul izolant să fie continuat şi pe porfiunea de planşeu încastrată în ziduri, pentru a se evita transmiterea sgomotelor prin intermediul acestora. 2. ~ subsolurilor [h30jihli;hh noABajibHbix nOMeilţeHHH; isolation des sous-sols; Isolierung der unterirdischen Răume, Isolierung der Kel-lerwohnungen; basement insulation; pincelakás szigetelés]: Izolare executată penfru a se împiedeca trecerea apelor de infiltrafie sau a apelor subterane prin porii zidăriei unui subsol. Se face în special dacă subsolul este locuit. Izolarea consistă în aplicarea, pe fafa zidurilor, a unui strat de material impermeabil şi continuu. Stratul izolant se poate aplica fie la exteriorul zidurilor, fie la interiorul lor. Izolarea exterioară se foloseşte în special când presiunea apei este înaltă, iar izolarea interioară se face când presiunea apei este joasă, sau când izolarea se execută la o construcfie existentă. Izolafia exterioară trebue să fie destul de elastică, pentru a putea urmări deformafiile produse prin tasarea terenului. Izolafia este formată din două straturi, unul de egalizare şi de protecfiune, şi celălalt de grinzişoarele pardoselii Izolarea unuî planşeu. a) zid; b) planşeu de beton; c) plută; d) umplutură de nisip între grinzişoarele pardoselii; e) duşumea oarbă; f) parchet. impermeabilizare (v. fig.). Stratul de protecfiune este alcătuit, la fundul săpăturii fundafiei, dintr'un Izolarea exterioară a unui Izolarea interioară a unui subsol. subsol, a) fundaţie; b) zid; c) strat a) zid; b) strat de egalizare, de egalizare, de beton; d) strat de beton; c) strat de izolare; de izolare; e) strat de pro- d) strat de protecfiune, de tecfiune; f) planşeul subso- beton armat; e) planşeul sub- lului; N.A.S.) nivelul apelor soluluî. subterane. strat de beton de egalizare, iar la perefii laterali, dintr'un zid de cărămidă gros de 7 ■ • * 14 cm. Stratul de impermeabilizare se aplică pe fafa interioară a stratului de protecfiune şi constă din 2" -5 straturi de carton asfaltat, lipite cu bitum, din foi de plumb sau de tablă, sudate şi aşezate pe un strat de carton asfaltat, lipit cu bitum, pentru a împiedeca corodarea plumbului sau a fierului. După uscarea stratului de impermeabilizare, se execută fundafia şi perefii laterali. La izolarea interioară, stratul de impermeabilizare se aplică pe fafa interioară a zidăriei, iar peste el se execută stratul de protecfiune, de cca 10 cm grosime, care se face din beton armat (v. fig.). Pentru a se împiedeca desfacerea izo-lafiei, se ancorează stratul de protecfiune, fie prin ancore de metal fixate în zidărie, fie prin nervuri de beton armat cu seefiunea în formă de coadă de rândunică (v. fig.) Executarea izo-lafiei (interioare prezintă dificultăţi, dacă există stâlpi intermediari. în acest caz, se obişnueştesă se aplice izolafia şi pe stâlpi, ridicând-o cu cca 1 m deasupra nivelului pânzei de apă subterană. La construcţiile vechi, izolaţia perefilor laterali poate consta şi dintr'un perete de cărămizi găurite sau dintr'un material aglomerat, poros, plasat la oa- izolărilor interioare, a) zid; b) strat izolant; c) strat de pro-teefiune, de befon armat; d) ancore de ofel-beton; e) nervură de beton armat. 347 recaré distanţă de peretele subsolului şi având o serie de deschideri, atât la partea superioară cât şi la cea inferioară, pentru a se putea produce un curent de aer care să asigure uscarea pereţilor (v. fig. A). Acest sistem se poate apli- Izolarea subsolurilor prin circulafie de aer. A) izolare interioară; B) izolare exterioară; a) zid; b) strat de egalizare, de beton; c) strat izolant; d) perete de cărămidă; e) canale de ventilaţie» ca şi la exteriorul zidurilor, dacă adâncimea sub solului nu este prea mare (v. fig. B). î. Izolarea teraselor [HSOJiHiţHH BepaHAi isoiation des terrasses; Işolierung von Terassen; ter-race insulation; terasz szigetelés]: Izolare hidrofugă, executată pe planşeul unei terase sub care se găsesc încăperi de locuit. Se execută întâi un strat de beton de egalizare, peşte care se aşterne o tencuială impermeabilă de ciment, deasupra căreia se aştern trei straturi de carton asfaltat, lipite cu bitum între ele şi de tencuială, ultimul strat de carton fiind acoperit cu bitum cald. Deasupra izolaţiei se execută pardoseala, care se aşază, de obiceiu, pe un strat de nisip. Izolaţia trebue ridicată şi pe scafele pereţilor cari înconjură terasa şi trebue acoperită, în această porţiune, cu o pazie de tablă galvanizată. 2. Izolarea conductelortubulare metalice [H30-JifliţHH MeTajiJiHHecKHX Tpy60np0B0A0B; isoiation des conduites métalliques; Işolierung metallischer Rohrleitungen; insulation of pipe lines; fémcsővezetékek szigetelése]. Elf.: Operaţiune care consistă fie în izolarea electrică a elementelor cari alcătuesc o conductă tubulară metalică, fie în izolarea electrică, de solul înconjurător, a unei conducte tubulare metalice. Izolarea se face printr'un lac bituminos, răşinos sau organic complex (de ex. cauciuc) şi, eventual, prin învelişuri mixte, cuprinzând şi material de protecţiune solid: iută, hârtie, ţesătură de sticlă, etc., pentru a reduce efectele de coroziune elec- trochimică ale solului, cauzate de constituţia sa sau de curenţii telurici vagabonzi. 3. Izolarea focurilor de mină [h30Jihh;hh ona-roB maxTOBbix noncapoB; isoiation des feux de mines; Işolierung der Grubenbrănde; mine fire insulation; bányatüzek szigetelése]. M/ne: Operaţiunea de izolare a focarelor de incendiu, de mină. Se obţine prin diguri provizorii sau definitive, prin păduri de rambleu aşezate pe toate lucrările miniere, galerii, puţuri şi suitori, cari întrerup accesul aerului în zona incendiată. Focul se stinge după ce a consumat oxigenul din zona izolată. Operaţiunea se face îndată ce s'a constatat că localizarea incendiului nu e posibilă pe altă cale. 4. Izolarea înfăşurărilor [h30J1hu;hh oőmotok; isolement des enroulements; Işolierung derWick-lungen; insulation of the windings; tekercselések szigetelése]. Elf.: înfăşurarea, înfsşarea sau îm-brăcarea sub presiune a conductelor înfăşurărilor electrice, cu material izolant. V. Izolarea înfăşurărilor maşinilor electrice, şi Izolarea înfăşurărilor transformatoarelor statice. 5. Izolarea înfăşurărilor maşinilor electrice [H30J1HD.HH OŐMOTOK 3JieKTpHHeCKHX flBHra-Tejieö; isoiation des enroulements des machines électriques; Işolierung der Wicklungen elektrischer Maschinen; insulation of electrical machine windings; elektromos gépek tekercseléseinek szigetelése]. Elf.: înfăşurarea, înfăşarea sau îmbră-carea sub presiune a conductelor, a elementelor, laturilor de bobină, etc. ale înfăşurărilor maşinilor electrice, cu material izolant, respectiv interpunerea de material izolant între straturile de conducte, sau introducerea înfăşurărilor în teci (tuburi) izolante, pentru a conduce curentul electric în lungul conductelor şi a evita străpungerile electrice. Izolaţia nu se face mai groasă decât e nevoie din punctul de vedere al rigidităţii dielectrice şi al rezistenţei mecanice, pentru a nu micşora factorul de umplere al crestăturilor, adică raportul dintre suma secţiunilor conductelorşi secţiunea crestăturii în care se găsesc conductele, exclu-ziv partea din secţiune ocupată de pană sau de piesa de sub bandaj (fiindcă la dimensiuni date ale crestăturilor, o scădere a factorului de umplere micşorează puterea maşinii). Se deosebesc trei feluri de izolări: izolarea conductelor (fire, bare, etc.), izolarea dintre conducte, şi izolarea laturilor de bobină. A) Cap de bobină frontal; B) cap de bobină cilindric; C) cap de bobină pe un rând. 348 înfăşurările diferă, după cum sunt de mână sau la gabarit (şablon), sau în bare. La maşinile de curent continuu, înfăşurările frontale (v. fig. A) se fac numai de mână, iar înfăşurările la gabarit şi în bare se fac numai ca înfăşurări cilindrice 2 si Execufia izolajiei înfăşurărilor ondulate (v. fig. F) sau imbricate (v. fig. G) este, în general, aceeaşi. f m G F) Bare de înfăşurare ondulată; G) bare de înfăşurare buclată. î. Izolarea înfăşurărilor de excitafie [H30JIH-IţHH OÓMOTOK B030yJK,n;eHHH; isolation des enroulements d'excitation; Isolation der Erreger-wicklungen; insulation of the excitation windings; gerjesztési tekercselések szigetelése], V. sub înfăşurare de excitajie. 2. Izolarea înfăşurărilor rotoarelor cu colector [H30JIHD;HH OŐMOTOK KOJIJieKTOpHblX poTopoB; isolation des enroulements des rotors â collec-teur; Isolierung der Stromwenderlăuferwicklungen; insulation of commutator rotor wrndings; kollekto- Izolarea înfăşurărilor rotoarelor cu colector. 1) crestătură deschisă, cu înfăşurare în bare, cu izolafie de micartită; 2) crestătură deschisă, cu înfăşurare în bare, cu izolafie de micartită presată; 3) crestătură semiînchisă, cu înfăşurare din fire rotunde şi cu teacă izolantă, pentru tensium nominale până la 220 V; 4) crestătură deschisă, cu înfăşurare la gabarit, din fire rotunde, cu toaca izolantă, penfru tensiuni nominale până la 440 V; 5) crestătură semiînchisă, cu înfăşurare în bare, de motor serie de curent alternativ, pentru tensiuni nominale până la 600 V; 6) crestătură deschisă, cu înfăşurare în bare, izolată special, cu teacă izolantă, pentru tensiuni până la 600 V; 7) crestătură deschisă, cu înfăşurare în bare şi cu laturi de bobină izolate separgt, pentru tensiuni nominale până la 400 V; 8) crestătură deschisa, cu înfăşurare în bare rotunde şi cu laturi de bobină izolate separat, pentru tensiuni nominale până la 600 V. APL) anelectron şi pânză lăcuită; BB) bandă de bumbac; CP) carton presat; CPS) carton presat, special; CPu) carton presat, uleiat; F) fibre; H) hârtie -izolantă; Í) izolafie specială; L) pană de lemn; M) micartită presată; M') micartită; MF) micafoliu; PBu) pânză de bumbac uleiată; PL) pânză lăcuită. (v. fig. B). La maşinile de curent alternativ, ele diferă şi după cum sunt construite pe unu (v. fig. C) sau pe două rânduri (v. fig. D şi E). ros rotorok tekercseléseinek szigetelése]: Izolarea specifică înfăşurărilor rotoarelor de maşini cu colector, de curent continuu sau alternativ. 349 Izolarea firelor rotunde se face cu lac, cu lac şi un strat de fir de bumbac înfăşurat pe fir, sau cu două straturi de mătase. La diametru .mai mare, firele conductoare se şi fes sau se împletesc cu bumbac. La motoarele de tracfiune electrică, firele se înfăşură adesea cu hârtie de mică. Litele se înfăşură de două ori cu bumbac şi se împletesc apoi odată cu bumbac. Barele, sau lifele de secfiune mai mare, se înfăşură cu bandă textilă sau cu hârtie, sau se izolează prin straturi suprapuse. Izolafia dintre conducte se foloseşte, de exemplu, când se introduc într'un rând al crestăturii mai multe laturi de elemente de înfăşurare, pentru a izola conductele vecine ale aceluiaşi strat, dar aparţinând unor elemente de înfăşurare diferite, fiindcă tensiunea dintre acestea e egală cu tensiunea dintre lamele de colector. Se folosesc benzi de carton presat sau de micanită. Izolarea laturilor de bobină faţă de fierul rotorului depinde de tensiunea nominală a maşinii şi de solicitările mecanice, locurile în cari înfăşurarea iese din fierul activ fiind solicitate cel mai mult. — înfăşurările la gabarit (şablon) pentru crestăturile semiînchise, sau şi deschise, sunt protejate de o teacă (tub) de carton presat, uleiat, căptuşită în interior cu fesătură de bumbac, sau de carton presat, special, cu pânză lăcuită sau cu un strat de mică în interior. în crestăturile deschise se foloseşte de obiceiu numai o îmbrăcăminte de carton presat sau de hârtie uleiată. în crestăturile semiînchise, laturile de bobină sunt separate una de alta numai de un strat intermediar, sau de o înfăşurare cu pânză lăcuită şi un strat intermediar; în crestăturile deschise, ele sunt separate una de alta printr'un strat intermediar şi sunt înfăşurate, incluziv legăturile frontale, cu bandă de bumbac sau de pânză lăcuită. La maşinile pentru condiţiuni de serviciu grele se foloseşte micartita pentru porfiunea de bobină din fierul activ (v. mai sus, fig. Í, 2). Pentru a evita străpungerile dintre conducte şi fier, cari ar putea fi favorizate de conturnarea tecii (adică a tubului din fig.3*--8), respectiv a micartitei, acestea se prelungesc în afară, la capetele rotorului, pe o porfiune care depinde de tensiunea nominală a maşinii. înfăşurarea cu bandă a legăturilor frontale se face peste teaca (tubul) de izolafie, respectiv peste micartita presată (v. fig. 9). i. Izolarea înfăşurărilor rotoarelor de maşini asincrone [h30J1hiíhh oőmotok poTopoB acHH-xpoHHbix ABHraTeJiefi; isolaiion des enroulements des rotors de machines asynchrones; Isolie-rung der Wicklungen der Induktionsmaschinenlău-fer; insulation of asynchrone machine rotor win-dings; aszinkron gépek rotortekercseléseinek szi- Izolarea legăturilor frontale la intrarea în tecile izolante. BB) bandă de bumbac; IC) izolaţia conductei; PE) pânză excelsior. getelése]: Izolarea specifică înfăşurării rotoarelor de maşini asincrone bobinate (adică excluziv rotoarelor în colivie). Diferă de izolarea rotoarelor maşinilor cu colector, mai ales la înfăşurările în bare. La rotoarele cu crestături cu două sau cu patru bare, cu una sau cu două bare pe rând, fiecare bară e îmbrăcată cu hârtie lăcuită, cu resistit sau, la maşini mari, cu micar-tită, care se presează pe ea. La crestături cu număr de bare mai mare, fiecare bară se înfaşă cu bandă de bumbac, iar crestătura se echipează cu un tub izolant (v. fig. 10). Legăturile frontale se izolează cu bandă de bumbac, la joasă tensiune, şi cu izolantă; HL) hârtie lăcuită; I) izolafie specială; L) lemn. Crestătură de motor de maşină asincronă cu înfăşurare în bare. CP) carton presat; bandă lăcuită şi de bumbac, la Cu) cupru; HI) hârtie înaltă tensiune nominală. 2. Izolarea înfăşurărilor stato-rice de curent alternativ [h30-JlfllţHfl CT3T0pHbIX00M0T0K IiepeMeHHOrO TOKa; isoiation des enroulements statoriques â courant al-ternatif; Işolierung der Wéchsel- und Drehstrom-Stănderwicklungen; insulation of alternating current statoric windings; váltóáramú sztatorikus tekercselések szigetelése]: Izolarea specifică înfăşurărilor de curent alternativ ale statoarelor maşinilor sincrone sau asincrone, etc. Pentru a realiza un factor de umplere destul de mare, înfăşurările statorice de curent alternativ se fac de preferinfă din bare de secfiune dreptunghiulară, şi se introduc în crestături cu perefii laterali paraleli. Numai la maşinile mici se folosesc fire rotunde, în crestături cu secfiunea în formă de trapez. Conductele se izolează ca şi conductele rotoarelor cu colector. Izolafia dintre conducte se aplică între straturile de conducte, dacă'tensiunea pe strat depăşeşte 35 V şi conductele nu sunt izolate atât cu bumbac, cât şi cu hârtie. Dacă tensiunea nominală a maşinii depăşeşte 4 kV, izolafia trebue compoundată (asfaltată) înainte de introducerea ei în crestături, adică trebue impregnată cu o masă asfaltoasă, care elimină aerul din ea, şi deci evită descărcările cari s'ar produce în interstifiile de aer şi cari ar produce ozon şi substanfe cari ar ataca izolafia. La aceste tensiuni, spirele de intrare din spre linie în stator trebue izolate ca să suporte, dacă e posibil, 60-••100% din tensiunea nominală, pentru a proteja înfăşurările contra solicitării prin unde electrice mobile. Dacă nu se poate aplica această măsură, trebue ca primele 10% din spirele dela intrare să aibă izolafia mai groasă; în acest scop, aceste spire pot fi mai subfiri, sau crestăturile în cari se găsesc pot avea conducte mai pufine. Straturile din crestături se separă prin carton presat, iar cele din capetele. de bobină, cu bandă de pânză lăcuită, şi anume astfel încât banda să se încalece (v. fig. 11). 350 Lzolatia laturilor de bobină fafă de fierul activ al maşinii se face prin teci deschise, la înfăşu- rările bobinate prin adâncirea în crestătură, şi prin teci (tuburi) închise, la înfăşurările firuite, Ia cele lipite, sau Ia cele pe două rânduri în crestături deschise. Tecile se construesc din carton presat, fără sau cu un strat interior de mică, până la 300 V, din carton presat special şi strat de mică până la 1 kV, din hârtie lăcuită până la 4 kV, şi din micartită pentru tensiuni mai înalte. Pentru a evita străpungerile electrice asociate cu contur-narea materialului tecii, înfăşarea capetelor de bobină se face fie pe sub teacă, fie pe deasupra ei (v. fig. 12, 13). cuită, penfru tensiuni până Ia .4 kV, respectiv până la 6,6 kV. Capetele de bobină pe două straturi se izolează cu 1 ■*■2 straturi de bandă de pânză lăcuită. Figurile 14‘"17 reprezintă cazuri frecvente de izolări de înfăşurări statorice de curent alternativ. Factorul de umplere al crestăturilor cu înfăşurare din fir rotund şi pe un singur rând scade dela cca 0,38 până la 0,32, când tensiunea nominală de alimentare a statorului creşte dela 500 V până Ia 4000 V. Factorul de umplere al crestăturilor cu înfăşurare din conductă dreptunghiulară, pe un singur rând, scade dela cca 0,55 până la 0,33, când tensiunea nominală 13 T PL n Izolarea înfăşurărilor statorice de curent alternativ. 11) înfăşare de cap de bobină statorică de curent alternativ; 12) înfăşare pe sub tub; 13) înfăşare pe deasupra tubului; 14) crestătură semiînchisă, cu înfăşurare de sârmă plată, adâncită în crestăfură, cu tub pentru tensiuni până la 4 kV; 15) crestătură semiînchisă, Interioară, ,cu înfăşurare asfaltată, cu micartită presată pe ea; 16) crestăfură semiîn-hisă de intrare, cu înfăşurare asfaltată, cu micartită presată; 17) crestătură deschisă, cu înfăşurare pe două rânduri, cu micartită pentru tensiuni nominale până la 4 kV. A) asfalt; BB) bandă de bumbac; CP) carton presat; Cui) conductă izolantă; HL) hârtie lăcuită; /) înfăşare; IC) izolafia conductei; L) lemn; M) micartită sau tub de micartită; MC) mănunchiu de conducta; PD) piesă de distanţare; PL) pânză lăcuită; S) sfoară; SI) strat izolant; 7) tub izolant. Capetele de bobină pe un strat se izolează cu un strat de bandă de bumbac pentru tensiuni până Ia 800 V, sub care se găsesc 1 •■■2, respectiv 2*-*3 straturi de banda de pânză lă- de alimentare a statorului creşte dela 500 V până la 6000 V, iar pentru cele pe două rânduri scade dela cca 0,5 până la 0,25, când tensiunea ^creşte dela 500 V pâna la 6000 V. 351 i. Izolarea înfăşurărilor transformatoarelor statice [H30J1HD;HH OŐMOTOK CTaTHHeCKHX TpaHC-^opMaTOpOB; isoiation des enroulements des transformateurs statiques; Iso-lierung der Umspannerwick-lungen; insulation of static transformator windings; sztatikus transzformátorok tekercseléseinek szigetelése]: Izolarea specifică înfăşurărilor de transformatoare electrice. Se deosebesc următoarele feluri de izo-lafii: Izolaţia conductelor, izo-laţia dintre straturi şi bobine, cea dintre înfăşurările de înaltă şi de joasă tensiune, şi cea dintre înfăşurări şi fierul activ. Izolarea conductelor rotunde se face cu email, cu bumbac înfăşurat în două straturi, sau cu bandă de hârtie; izolarea conductelor de secţiune dreptunghiulară se face cu două, respectiv cu trei straturi de bumbac la joasă, respectiv de bumbac şi de hârtie la înaltă tensiune nominală. Izolarea dintre straturile unei bobine se face cu straturi de hârtie, de carton presat sau de pânză uleiată. Izolafia se practică şi Ia bobinele subdi-vîzate (v. fig. 18 şi 19) şi la galefii subdivizafi (v. fig. 20). Primele 10% din spirele de intrare din spre linie în înfăşurările de peste 3 kV se izolează astfel, 19 20 Izolafia unui transformator static. 19) izolafia dintre înfăşurările cilindrice de înaltă şi de joasă tensiune; 20) izolafia dintre înfăşurările în galefi de înaltă şi de joasa tensiune; C) coloană feromagnet'ică; CP) carton presat; F) plăci de fier; IF) inele de fier, spintecate şi izolate; I) şi J) înfăşurări de înaltă şi de joasă tensiune; Jg) jug feromagnet'ic; L) lemn. încât să poată suporta între ele tensiunea nominală a înfăşurării. Izolarea dintre înfăşurarea de înaltă şi de joasă tensiune se face cu carton presat sau cu carton dur, în formă de cilindri (v. fig. 18, 19, 21) sau de inele (v. fig. 20). Izolarea dintre înfăşurări şi fierul activ se face cu cilindri sau cu porfiuni de cilindri de carton Izolaţia dintre înfăşurările cilindrice de înaltă şi de joasă tensiune, şi dintre înfăşurările şi lucrul unui transformator. I) şi J) înfăşurările de înaltă şi de joasă tensiune; CP) carton presat; L) lemn; P) porţelan. presat (v. fig. 21), cari se reazemă pe bucăfr de lemn, pentru a solidariza înfăşurările cu circuitul feromagne-tic. între izolafie şi juguri se folo- //mSăk-rp sesc segmenfi /^3||-f /' de porfelan sau / de lemn, une- 21 ori inele de fier |zo|ajja dintre înfăşurările cilindrice de spintecate axial, înaltă şj de joasă tensiune fi dintre ca sa nu forme- fnf§şUrări|e şi fierul unui transformator ze spire închi- electric Se, şi inele de ^ şj jj înfăşurări de înaltă şi de joasă carton presat ca fensjun3j CP) carton presat; L) lemn; izolafie. Cilindrii F) fable de fier> înfăşurărilor cilindrice se solidarizează cu bucăfi de lemn. între galefii de înaltă şi de joasă tensiune ai înfăşurărilor în galefi se montează piese de lemn şi inele izolante (v. fig. 21). 2. Izolai, punct ~ [H30jmp0BaHHafl TOHKa; point isolé; isolierter Punkt; isolated point; elszigetelt pont]. Maf.: 1. Punct aparfinând unei mulţimi şi care nu este punct de acumulare al mulţimii. — 2. Punct a, cu o semnificafie specială pentru o funcfiune analitică, pentru care există un cerc cu centrul în acel punct, cerc în care nu se mai găseşte niciun alt punct cu aceeaşi semnificafie, afară de a. Exemplu: Zerourile unei funcfiuni olomorfe sau polii unei tuncfiuni analitice uniforme sunt puncte izolate. 3. Izolaţie [H30JlHIi;H0HHbIH CJIOH; couche d'isolement; Isolierschicht; layer of insulating material; szigetelő réteg]. Tehn.: Strat de material intercalat între două medii sau între două sisteme fizice, penfru a împiedeca schimbul între ele al anumitor substanfe, al anumitor forme de energie sau al căldurii şi a împiedeca deci şi propagarea anumitor reacfiuni, etc. 4. Izolator’electric OjieKTpKraecKHH H30JiH-Top; isolateur électrique; elektrischer Isolator; electric insulator; villamos szigetelő]. Elf.: Element de construcfie construit din corpuri solide, cel pufin în parte izolante, care serveşte ca punct de rezemare sau de suspensiune penfru liniile şi refelele electrice, în particular pentru conductele blanc, pentru a le izola electric şi a le finea la distanfa necesară de celelalte conductoare, şi în particular de pământ. Un bun izolator trebue să aibă o tensiune de străpungere destul de înaltă, o tensiune de descărcare superficială sau de conturnare destul de înaltă, rezistenfă mecanică suficientă, durabilitate, şi greutate mică. După felul materialului din care e compusă partea izolantă a izolatorului, se deosebesc: 5. Izolator de ambroină [aMŐpoHHOBbiH H30-JlflTOp; isolateur en ambroine; Ambroinisolator; ambroin insulator; ambroin-szigetelő]: Izolator al cărui izolant e ambroina. Ambroina are destulă rezistenfă mecanică, nu e sensibilă la şocuri, izolează bine şi nu arde uşor. Aceste izolatoare se folosesc pentru linii electrice de tramvaie, de tensiune joasă. 352 1. Izolator de ebonită [aŐQHHTOBbiir H30JIH-Top; isolateur en caoutchouc durei, isolateur en ébo-nite; Hartgummiisolator; ebonite insulator; ebonita-szigetelő]: Izolator al cărui izolant e ebonită. Sub acfiunea luminii şi a umidităfii se formează, pe ebonită, acid sulfuric, din cauza confinutului în sulf al cauciucului vulcanizat, slăbind calităţile suprafefei izolatorului. Fiindcă ebonită e combustibilă şi pufin rezistentă, construcfia izolatoarelor de ebonită a fost părăsită. 2. ~ de lemn (jţepeBflHHbiH H30JiHT0p; isolateur en bois; Holzisolator; wooden insulator; faszigetelő]: Izolator al cărui izolant e lemnul. Lemnul e un izolant slab şi higroscopic. Apărat de umiditate prin impregnare şi printr'un acoperi? (metalic), lemnul a fost folosit însă pentru a construi din el izolatoare electrice de suspensiune. 3. ~ de porfelan [(J)ap(|)opoBbiH H30JiHT0p; isolateur en porcelaine; Porzellanisolator; china insulator, porcelain insulator; porcellán-szigetelő]: Izolator al cărui izolant e porfelanul complet compact (neporos), smălfuit. Acesta are rezistenfă mecanică destul de mare, e rezistent la intemperii, şi are rigiditate dielectrică mare. E tipul de izolator folosit mai ales în exterior. Desvoltarea lui consistă în principal în desvoltarea formei, care trebue să fie adecvată scopului pentru care se foloseşte. — Se construesc izolatoare şi din gresie ceramică smălfuită. 4. ~ de steatită [cTeaTHTOBbifi H30jiHTop; isolateur en stéatite; Steatitisolator; steatite insulator; szteatit-szigetelő]: Izolator de calitate superioară, cu izolantul de steatită. 5. ~ de sticlă [cTeKJiHHHbiH H30JiHT0p; isolateur en verre; Glasisolator; glass insulator; iiveg-szigételő]: Izolator al cărui izolant e sticla. Ea trebue să fie foarte pufin alcalină, pentru a nu fi atacată de acizii din atmosferă. Din cauza tensiunilor interioare aproape inevitabile, acest izolator este mai sensibil Ia şoc decât cel de porfelan. — După ramura tehnicei în care se folosesc, izolatoarele se împart în două grupuri: 6. Izolator de telecomunicaţii [H30jiHT0p fljin CJiyJKŐbl CBH3H; isolateur de télécommunications; Fernmeldeisolator; felecommunication insulator; távközlekedési szigetelő]. Tele., Elf.: 1. Izolator de porfelan sau de sticlă, de obiceiu în formă de dublu clopot, cu o canelură transversală (v. fig.), pentru fixarea şi izolarea conductelor de telecomunicafii. Clopotul interior asigură izolarea şi rezistenfa de izolafie pe timp de ploaie. — 2. Izolator care serveşte la izolarea unei antene de post de radioemi-siune. — 3. Izolator de presiune, care serveşte la izolarea suporturilor sau a turnurilor de antene de posturi de radioemisiune. 7. Izolator de curenfi tari [H30JiHTop Rjin CHJlbHblX TOKOB; isolateur pour courants forts; Starkstromisolator; insulator for power currents; zolator de felecomurrîcafii. erősárami szigetelő]. Eit: Izolator pentru fixarea şi izolarea conductelor electrice de curenfi tari. — După tensiunea dintre conducte, respectiv fafă de pământ, se deosebesc: 8. ~ de înaltă tensiune [H30JiHT0p ajih Bbi-coKoro HanpmKeHHH; isolateur â haute tension; Hochspannungsisolator; high-tension insulator; ma-gasfeszültségi szigetelő]: Izolator de forme variate, folosit pentru izolarea şi fixarea sau suspendarea conductelor liniilor sau ale refelelor de înaltă tensiune. După locul în care se folosesc, se împart în izolatoare de interior şi izolatoare de exterior. 9. ~ de joasă tensiune [H30JiHT0p AJifl HH3-Koro HanpflJKeHHH; isolateur a basse tension; Niederspannungsisolator; low tension insulator; aiacsonyfeszültségi szigetelő]: Izolator-clopot, des-voltat din izolatoarele-clopot pentru liniile de telecomunicaţii, folosit pentru fixarea şi izolarea conductelor blanc ale liniilor şi ale refelelor de joasă tensiune. După locul în care se folosesc, se împart în izolatoare de interior şi izolatoare de exterior. — După felul în care reazemă conducta, izolatoarele de înaltă tensiune se împart în patru grupuri: io. Izolator de sprijin [onopHbiH H30JiHT0p; isolateur rigide; Stützenisolator; pin insulator; támasztó szigetelő]. Elf.: Izolator care se montează printr'o tijă metalică pe o armatură-suport pe care se reazemă, şi pe care apasă conducta electrică. Izolatoarele de sprijin se împart în mai multe tipuri, după forma părfii lor izolante şi a armaturii lor metalice: u. ~ cu acoperiş metalic [H30-JlflTOp C MeTaJIJlHHeCKOH OŐO-JIOHKOH; isolateur a couvercle métái lique; Metallschirmisolator; metallic cap insulator; fémfedeles szigetelő]: Izolator al cărui acoperiş superior e larg şi metalic (v. fig.). Acoperişul metalic asigură o repartifie mai uniformă a câmpului electric în izolant, şi deci, la dimensiuni date ale izolantului, o tensiune de descărcare mai înaltă. 12. ~ cu camere [h30J1h-TOp C na3aMH; isolateur â cannelures; Kammerisolator; grooved cap insulator; kamrás szigetelő]: Izolator (v. fig.) asemănător cu tipul delta, Ia care acoperişul superior are, pe partea de jos, o serie de canale (camere). Sin. Izolator cu acoperiş larg. 13. ~-c!opot [K0J10K0J1006pa3HbIH H30JIHT0P; isolateur a cloche; Glockenisolator, Isolierglocke; bell-shaped insulator; harang-szigetelő]: Izolator cu partea izolantă de formă asemănătoare cu a unui clopot, folosit, în trecut, şi în înaltă tensiune. 14. ~ delta [KOJ10KOJ1006pa3HbIH H30JlHT0p flejibTa; isolateur â cloche Delta; Deltaglocken- Izolafor cu acoperiş metalic. 353 isolator; ctelta-cup insulator, delta petticoat insu-iator; delta-szigetelő]: Izolator desvoltat din tipul clopot, prin lărgirea gurii, pentru a mări valoarea tensiunii de conturnare. De obiceiu, are mai multe clopote Izolator delta. Izolatoare delta. (acoperişuri) suprapuse, pentru a lungi linia de străpungere prin aer. Poate fi construit dintr'un singur corp izolant, sau din mai multe corpuri suprapuse. î. Izolator de trecere [nepexo^HOH H30JIH-Top; isolateur de traversée;Durch-führungsisolator; connecting insulator ; átvezető szigetelő]: Izolator corp de re-volufie (v. fig.), folosit pentru a ghida printr'un conductor (zid, perete de metal, etc.) o conductă, care trece axial prin izola- a) Izolator de trecere Intre interioare; b) izolator de trecere între interior şi exterior; c) izolator de trecere pentru cuve de transformatoare statice. tor. Izolatorul e bombat în dreptul trecerii prin conductor, pentru a avea o tensiune de străpungere destul de înaltă. . 2. Izolator-suport [H30JiHT0p nOflCTaBKa; isolateur support; Stützer, Stützisolator; bus bar sup-porting insulator; támasztó szigetelő]: Izolator corp de revolufie (v. fig.), care serveşte pentru fixarea şi izolarea barelor colectoare din instalafiile de distribufie ale uzinelor şi ale centralelor elec- u0lator-SUportde trice, sau ale stafiunilor de irans- bare colectoare, formare. de ebrior. 3. Izolator de suspensiune [noABeCHOH H30-JIHTOp; isolateur de suspension; Hăngeisolator; suspension insulator; függő szigetelő]: Izolator care se montează suspendat de un punct de sprijin, şi de care e suspendată, prin intermediul unei armaturi, conducta electrică. Izolatorul e constituit din mai multe elemente cu armaturi, montate în serie între conductă şi suport (v. fig.) pentru a putea izola tensiuni în serviciu înalte, economisind material izo- Două elemente de lant fafă de cazul că s'ar folosi izolator catenar un singur element, de dimen- montate în serie, siuni mai mari. Sin. Izolator catenar. P±3 — Dacă rigiditatea dieledrică a izolantului ar fi constantă, şi câmpul electric din izolant ar fi uniform, greutatea unui element izolator ar creşte cu puterea a treia a tensiunii în serviciu, iar dacă se montează în serie mai multe elemente izolatoare egale, greutatea lor totală ar fi proporţională cu tensiunea, dacă aceasta s'ar repartiza uniform pe elementele catenei. Fiindcă armaturile elementelor au nu numai capacităţi parfiale între ele, ci şi capacităţi parfiale fafă de suport şi pământ de o parte, şi capacităfi parfiale (mai mici) fafă de conductă, tensiunea nu se repartizează uniform pe elementele catenei, şi greutatea totală a elementelor creşte mai repede decât proporţional cu tensiunea. Repartifia tensiunii pe elementele catenei se poate uniformiza prin capacităfi parţiale mici fată de suport şi pământ, în raport cu capacităfile parfiale dintre armaturile elementelor, prin inele de gardă montate lângă conducta liniei (pentru a mări capacităfile parfiale fafă de sistemul conductă-inel), etc. — Izolatoarele catenare se împart în mai multe tipuri, după forma ele-c mentelor lor: 4. ~-bară [nojioco-boe H30JiHT0p; isolateur-barre; Stabisolator; bar insulator; szigetelő rúd]: Izolator cu o bară izolantă corp de revolufie, solicitată la întindere, cu două armaturi metalice la capete (v, fig.). 5. ~ cu două capete [H30JiflT0p c JJJBJMH ro-JlOBKaMH; isolate.ur â deux tetes; Doppelkopf-isolator; two head insulator; kétfejű szigetelő]: Izolator al cărui corp izolant are două capete metalice: unul în partea de sus şi altul în partea de jos. — După forma capetelor de metal, izolatorul cu două capete poate fi: 6. ~ cu două calote [AByxKOJinaKOBbifi H30-JlflTOp; isolateur â deux calottes; Doppelkappen-isolator; two calottes insulator; kétsüveges szigetelő]: Izolator cu două capete, ale cărui armaturi Izolatoare-bară, catenare. Element de izolator cu două calote şi camere. Element de izolator cu două calote. au formă de calote chituite pe două prelungiri axiale ale „discului" izolant (v. fig.). 23 354 i. Izolator cu ghiare [H30JiHT0p c immaMH; isolateur â griffes; Krallenisolator; insulator with claws; karom-szigetelő]: Izolator cu două capete, ale cărui armaturi au forma unor ghiare introduse în corpul izolant (v. fig.)» Se foloseşte rar. — 2. ~ CU tijă izolantă [H30JlHT0p Izolator C HSOJIHpyiOHţHM CTepîKHeM; iso- cu tijă izolantă. lateur â tige isolante; Isolator mit Isolierstange; insulator with însulating rod; szige tellőrúdas szigetelő]: Izolator format dintr'o tijă izolantă îmbrăcată în clopote de porfelan supra puse, cari constitue „catena". s. ~ cu tijă şi calotă [H30JiHT0p co CTep-JKHeM H C KOJinaKOM; isolateur â calotte; Kap-penisolator; calotte insulator; süveg-szigetelő]: Izolator format dintr'un clopot de porţelan cu marginea inferioară largă, aproape în formă de disc, echipat cu o calotă metalică la partea superioară şi cu o tijă fixată în interiorul clopotului, la partea inferioară.Tija poate fi chituită, sau înşurubată într'o piuli}ă care se aplică pe un corp de porfelan aproape sferic şi perforat, prins într'un gol din interiorul clopotului, prin retragerea materialului, când se coace clopotul (v.fig. a, b, c); ea poate Elemente de izolatoare cu tije şi calote. fi crestată diametral la capătul de sus — şi capătul ei crestat se răsfrânge când se bate pe un con metalic care se găseşte în cavitatea din interiorul clopotului, pentru a se aplica pe pereţii ei (v. fig. d). 4. ~ de lemn [flepeBHHHbiH H30JiHT0p; isolateur en bois; Holzisolator; wooden insulator; fa-szigetelő]: Izolator cu elementul format dintr'o tijă de lemn echipată cu un acoperiş metalic la partea superioară, şi cu o calotă metalică la partea inferioară. 5. ~ Hewlett [H30J1H-Top XeyjieTTa; isolateur H.; H. Isolator; H. insulator; H. szigetelő]: Izolator nelipit E|ement de îzo|ator de de armaturile metalice, cu ar- (emn maturi în formă de ochiuri formate din cabluri de cupru, cu elementul compus dintr'un „disc" izolant de porfelan cu diametrul de cca 25-■-30 cm, bombat în axa de simetrie, prin Element de izolator Hewlett. care trec două canale perpendiculare unul pe altul şi dispuse astfel, încât ochiurile de cablu cari trec prin ele să se prindă ca zalele unui lant şi să fie izolate între ele (v. fig.). 6. ~ motor [H30JIHT0P MOTOp, c MaccHB-hbim H30JiHpyK)in,HM KopnycoM; isolateur mo-teur; Motorisolator; motor insulator; mótor-szige-felő]: Izolator al cărui corp izolant e masiv, solicitat la întindere, şi echipat cu două calote metalice. Element de izolator motor. Element de izolator motor^cu acoperiş metalic. Se folosesc şi următoarele izolatoare cu func-fiuni speciale: 7. Izolator electric de secfiune [jiHHeHHhiH H30JiHT0p; isolateur électrique de section; elek-trischer Streckentrenner; section insulator; villamos szelvényszigetelő]: Izolator folosit spre c separa secfiunile vecine ale unui fir de cale de tracfiune electrică şi a permite trecerea prizei de curent a vehiculelor. E montat direct în firul aerian al liniei. 355 1. Izolator îendor Brooklyn [HaTíDKHOH H30-jlHTOp; isolateur tendeur B.; B. Wirbelisolator; B. stretchinginsulator; B. feszitő szigetelő]: Dispozitiv de întindere mecanică, izolat, care serveşte pentru reglarea forfei de tracfiune a unui cablu, de care este suspendat de obiceiu un fir de cale (de trolley). 2. Izvor [hcto^hhk, pOAHHK; source; Quelle; source, spring; forrás]. Geo/.: Loc în care iese la suprafafa pământului apa din pânzele de apă subterane. izvoarele se datoresc fie interceptării pânzelor, de apă subterană, pe o suprafafă de eroziune, fie ascensiunii apei pe liniile de falii. Din punct de vedere geologic, se deosebesc: 3. ~ artezian [apTe3HaHCKHH hctohhhk; source artésienne; artesische Quelle; Artesian spring; artézi forrás]: Izvor ascendent, în care apa S Izvor artezian. /) izvor; S) suprafafă de ‘infiltrafie; s.i.) strat impermeabil; s. p.) strat permeabil. iese sub presiune mare, fâşnind în sus, deasupra punctului de izvorîre. Apa lui provine dintr'o pânză de apă captivă, în care suprafafa de infiltraţie a apei este situată la o cotă mai înaltă decât aceea a punctului de izvorîre. Sin. Izvor fâşnitor. 4. ~ ascendent [bocxoahii];hh hctohhhk; source ascendante;aufsteigende Quelle; ascending spring; felmenő forrás]: Izvor a cărui apă are, mai întâi, un drum descendent, urmat de unul ascendent. E un izvor sub presiune, a cărui suprafafă de infiltrafie se găseşte mai sus decât locul de ieşire. Provine totdeauna dintr'o pânză de apă captivă. Izvor ascendent. Izvor de falie. 5. ~ de falie [hctohhhk b pacin,ejiHHe CKaJIbi; source de fai 1 le; Verwerfungsquelle; fault spring; rétegvetődéses forrás]: Izvor în care apa iese ascendent pe planul unei falii. 6. ~ descendent [HHCXOAHIU.HH HCTOH-HHK; source descendan-te; absteigende Quelle; descending spring; le- |zvor descendent. menő forrás]: Izvor al cărui drum de infiltrare este descendent. 7. ~ de strat [noA3eMHbift hctohhhk Ha CKJlOHax rop; source de couche; Schichtquelle; seam spring; rétegforrás]: ^Izvor care apare în coasta dealurilor, ieşind din pânze de apă cuprinse în strate permeabile. 8. ~ de terasă [TeppacHbiH hctohhhk; source deterrasse;Terrassen- quelle; terrace spring; . teraszforrás]: Izvor ca-re se formează I a baza ,zvor de teras8. teraselor. 9. ~ de vale [npnőpeíKHbiH hctohhhk; source de vallée; Talquelle; valley spring; völgyforrás] : Izvor care a-pare în malurile izvor de vale. unei văi, foarte aproape de cursul apei. 10. ~ vauclusian [B0KJIK)3HaHCKHH HCTOHHHK; source vauclusienne; vaucluserische Quelle; Vauclusian spring; vaukluzián forrás]: Izvor care iese cu debit mare, din râurile subterane, în regiunile calcaroase. 11. Izvor mineral [MHHepajibHbiH hctohhhk; source minerale; Mineralquelle; mineral spring; ásványvízforrás]. Geo/.: Izvor a cărui apă confine în solufie o cantitate însemnată de săruri sau de gaze, sau are o temperatură mai înaltă decât 20°, sau este puternic radioactivă. Se deosebesc următoarele feluri de izvoare minerale: 12. ~ alcalin [mejiOHHbiH hctohhhk; source alcaline; alkalische Quelle; alkaline spring; alkali-kus forrás]: Izvor a cărui apă confine mai mult de 1 g săruri la 1 kg, în apa lui predominând ionii de HCOs şi Na. 13. ~ amar [ropbKHÖ HCTOHHHK; source arnere; Bitterquelle; bittér spring; keserű forrás]: Izvor a cărui apă confine la 1 kg mai mult de 1 g săruri disolvate, în apa lui predominând ionul SOâ. 14. ~ arsenical [MbinibHKOBbm hctohhhk; source arsénicale; arsenhaltige Quelle; arsenical spring; arzéntartalmú forrás]: Izvor a cărui apă confine ioni de As3+. îs. ~ carbogazos simplu [yrjie^F ^Jio npo-CTOH HCTOHHHK; source carbo-gazeuse simple; einfache ;gas- und kohlensáurehaltige Quelle; simple carbo-gaseous spring; egyszerű szénsavtartalmú forrás]: Izvor cu apă bogată în bioxid de carbon liber (peste 1 g la 1 kg de apă) şi săracă în săruri (sub 1 g la 1 kg de apă). ie. ~ carbogazos alcalino-feros [yrjie-KHCJI0-mejI0HH0-3eMJIHH0H HCTOHHHK; source carbo-gazeuse alcalino-terreuse; gas- und kohlensáurehaltige alkalische erdige Quelle; carbo-gaseous alkaline-earth spring; szénsavtartalmú alka-likus földforrás]: Izvor a cărui apă confine mai mult de 1 g bioxid de carbon liber la 1 kg de apă, şi mai mult de 1 g săruri la 1 kg de apă, în aceste săruri predominând ionii de HC03, de Ca şi Mg2+. 23* 356 1. Izvor feruginos [3Kejie3HCTbiH hctohhhk; source ferrugineuse; eisenhaltige Quelle; ferru-ginous spring; vastartalmú forrás]: Izvor a cărui apă confine ioni de Fe2+ şi Fes+, în proporfie mai mare de 0,01 g la 1 kg apă. 2. ~ ioduraf [ho^hctbih hctohhhk; source iodurée; jodhaltige Quelle; iodized spring; jódo-zott forrás]: Izvor a cărui apă are un caracter chimic variat, confinând însă iod în cantităfi' cari interesează din punct de vedere clinic. 3. ~ radioactiv [paflHoaKTHBHbifi hctohhhk; source radioactive; radioaktive Quelle; radioactive spring; radioaktív forrás]: Izvor caracterizat printr'o radioactivitate puternică a apei, indiferent de compozifia ei chimică. 4. ~ sărat [cojihhoh HCT04HHK; source salée; salzige Quelle; salt spring; sós forrás]: Izvor a cărui apă confine mai mult de 1 g săruri disolvate la 1 kg de apă, în apa acestui izvor predominând ionii de Cl~ şi.Na+. Sin. Izvor muriatic. 5. ~ sulfuros [cepHHCTbiH HCTOHHHK; source sulfureuse; schwefelhaltige Quelle; sulphurous spring; kéntartalmú forrás]: Izvor a cărui apă confine ioni de HS“ şi de tiosulfat, şi hidrogen sulfurat liber, în cantităfi cari corespund la cel pufin 0,001 g de sulf care poate fi tratat cu iod. 6. ~ termal simplu [TepMHHecKHö, npocTofí HCTOHHHK; source thermale simple; einfache Thermalquelle; simple hot spring; egyszerű melegforrás]: Izvor a cărui apă confine mai pufin de 1 g săruri la 1 kg, şi are o temperatură mai înaltă decât 20°. — Anumite izvoare minerale au caracteristice fizice şi chimice după cari aparfin la mai multe din categoriile specificate mai sus. Astfel, există ape minerale cari sunt, în acelaşi timp, carboga-zoase simple, sau carbogazoase alcalino-teroase, sau ape iodurate sărate (clorosodice), ca apele de zăcământ, în legătură cu zăcămintele petrolifere. 7. Izvor de lumină [hctohhhk CBeTa; source lumineuse; Lichtquelle; source of light; fényforrás]. E/m.: Corp care emite radiafie electromagnetică în spectrul vizibil. Sin. Sursă de lumină. J, 1. ] EL: Simbol literal pentru densitatea curentului electric. 2. I EL: Simbol literal pentru unitatea de măsură joule (v.), de folosit numai după valorile numerice. 3. J Chim.: Simbol literal pentru elementul Iod. 4. j Elf.: Simbol literal folosit în Elecirotehnică pentru unitatea imaginară ; = Y —1. 5. Jaborandi, foi de ~ [flöopaHAH-JiHCTbH; feuilles de j.; J. Blătter; j. leaves; j. levelek]. Bot., Farm.: Foile plantelor Pilocarpus jaborandi Holmes, Pilocarpus pennatifolius Lem. şi ale altor specii de Pilocarpus din familia rutaceelor, cari cresc mai mult în America de Sud. — Foile acestor arbuşti sunt compuse, ovale, alungite, de coloare verde deschisă, cu miros aromatic şi cu gust amar. Confin un uleiu aromatic (0,2 ■ • ■ 1,1%) cu miros puternic, cu d. 0,865 0,895, şi câţiva alcaloizi (0,2 ■ ■ ■ 1,5%), ca pilocarpina, isopilocar-pina şi pilocarpidina. Foile de jaborandi sunt folosite în medicină, pentru proprietăjile lor sudori-fice şi colagoge, sub formă de infuzie, de tinctură, de' extract sau de sirop. 6. Jacă. Ind. jar.: Sac mic de pânză rară, în care se fine caşul, urda sau brânza de vaci. 7.. Jacaranda. V. Palisandru. 8. iack [K03JIBI Hacoca; chevalet de pompe; Pumpenbock; ack; szivattyúbak]. Mine: Piesă triunghiulară care face serviciul de pârghie de primul ordin cu brafele inegale, şi înlocueşte balansierul la o sondă în pompaj, acfionată de o instalafie centrală. 9. Jack [rHe3AO TeJie(|)OHHoro KOMMyTaTO-pajjack; Klinke; jack; kapcsoló dugasz]. Telf.: Organ de legătură format dintr'un sistem de resorturi lamelare cu cari se termină firele unei linii telefonice într'un schimbător sau într'o centrală telefonică. Permite să se introducă în el o fişă. Sin. Jack de telefonie. io. ~ de răspuns [rHe3AO OTBeTa; jack de réponse; Abfrageklinke; cal ling jack; válaszoló kapcsoló]. V. Jack local. n. ~ de ruptură [pas^eAH HHTejibHoe rHe3-A°; jack â rupture; Trennklinke ; break jack; szakitó kapcsoló]: Jack care asigură, prin introducerea în el a unei fişe, ruperea legăturii dintre circuite electrice le- Jack de ruptură- gate de obiceiu între ele prin resorturile jackului. j 12. ~ general [oőmee rHe3AO; jack général; Vielfachklinke; multiple jack; általános kapcsoló]: Jack asociat, într'un schimbător telefonic multiplu, unei linii de abonat; e plasat în fafa unui operator care deser- , , veşte schimbătorul, ac genera ■ pentru a-i permite să facă apelul abonatului. Fiecare post are câte un jack general pentru fiecare operator. Sin. Jack multiplu. 13. ~ local [MecTHoe rHe3AO; jack local; Abfrageklinke; calling jack; helyi kapcsoló]: Jack asociat, într'un schimbător telefonic, lămpii de semnalizare prin care se primeşte apelul abonatului chemător. Sin. Jack de răspuns. 14. ~ multiplu [MHoroKpaTHoe rae3AO; jack multiple; Vielfachklinke; multiple jack; sokoldalú kapcsoló]. V. Jack general. is. lackson. V. Şurub Jackson. 16. Jacksonian [}KaKCOHHaH;jacksonien;Jackso-nian; Jacksonian; jackzonián]. Geo/.: Etaj corespunzător Eocenului superior, în continentul american. 17. Jacksonif [>KaKCOHHT; jacksonite; Jacksonit; jacksonite; jackzonit]. Mineral.: 1. Varietate de prehnit. — 2. Varietate de crisocol (accepfiune rară a termenului). îs. Jacobi, artificiul lui ~ [mötoa Hkoőh; artifice de J.; J. Kunstgriff; J.'s method; J. műképlete]. An. mat.: Procedeul prin care se înlocueşte o ecuafie cu derivate parfiale de ordinul întâiu, care confine în mod explicit funcfiunea necunoscută, cu alta, în care intervin numai derivatele parfiale ale acestei funcfiuni şi o variabilă independentă suplementară. 19. ~, polinoamele lui ~ [noJiHHOMbi Hkoőh; polynőmes de J.; J. Polynome; J.'s poly-noms; J.-féle polinomok]: Polinoame Fn (a, y, x), de gradul n, cari se obfin din funcfiunea hiper-geometrică F (a, b, c, x), pentru următoarele valori ale constantelor a — —n, b — n-\~ ol, c — y, cl ş\ y fiind parametrii cari definesc polinomul. Relafia de ortogonalitate a polinoamelor lui Jacobi este de forma: 1 xy—1.(1 —x) a~~y FmFn dx = 0 o Polinoamele lui Gegenbauer şi Cebişev sunt cazuri particulare ale polinoamelor lui Jacobi, pentru valori particulare ale parametrilor ol şi y. 20. Jacobsit [hko5cht; jacobsite; Jakobsit; ja-cobsite; jakobszit]. Mineral.: MnO ■ Fe203. Mineral din grupul spinelilor. Jack de telefonie. 358 1. JaconaSr panglică* ~ [[jietrra Hiano-Haca; ruban Jaconas; Jakonettband; jaconet rib-bon; Jakonett-szalag]. Av., Elf.: Bandă de pânză împletită, de 1 “^cm lafirne. Se foloseşte: în aviafie, la legarea încrucişată a nervurilor unei aripi de avion (cu celula de lemn), pentru a evita deformarea lor sub influenfă solicitărilor laîncovoiere (v.fig.); în electrotehnică, la confecţionarea bobinelor maşinilor electrice; etc. 2. Jacquard [HíaKKapAOBa ManiHHa; mécanique J.; J. Vorríchtung; J. attachment; J. készülék]. Ind. text.: Dispozitiv montat pe războaiele cari trebue să producă o fesătură cu legătură (armură) Legarea nervurilor cu panglică Jaconas. 1) panglică Jaconas; 2) nervură. Dispozitiv Jacquard. a)~prismă de lemn; b) sfori scurte; c) "cartelă; d) ace orizontale; e) cufite; f) scândură cu arcuri; g) cârlige verticale; h) postament; i) sfori lungi; k) scândură perforată. complicată. Se compune dintr'o serie de ace orizontale cu ochiuri (di"'d4), prin fiecare dintre ele trecând câte un cârlig vertical pur- tat de un dispozitiv care, printr'o serie de cufite (e), poate imprima cârligelor o mişcare în sus şi în jos. Extremitatea inferioară a cârligelor se poate rezema pe un postament (h), care are câte o gaură în dreptul fiecărui cârlig. Prin găuri trec sforile scurte (b), legate de extremităţile cârligelor, sfori cari poarta ineluşe de cari sunt atârnate sforile lungi (/) ce trec printr'o scândură perforată (k) şi poartă coclefi cu ochiuri. Coclefii se termină cu greutăţi de sârmă cari îi trag în jos. Prin ochiurile cocletilor trec firele de urzeală. Acele au la un capăt resorturi de împingere, montate pe o scândură (f), iar la celălalt capăt se reazimă pe un carton numit cartelă (c), care poate fi găurit în dreptul unora dintre ace; cartela este purtată pe una din fefele unei prisme de lemn, numită cilindru (a). în timpul funcfionării războiului, înainte de trecerea suveicii printre firele de urzeală, sunt ridicate numai firele cari sunt legate de cârligele ce trec prin ochiurile acelor ale căror extremităfi pătrund prin găurile cartelei. Desenul fesăturii este obfi-nut prin perforarea convenabilă a acestor cartele. 3. Jacupirangit [jKanyirapaHrnT; jacupiran-gite; Jacupirangit; jacupirangite; jakupirangit], Pefr.: Varietate de sienit leucitic, bogat în fier şi în augit. 4. iad: Sin. Jadeit. 5. Jadeii [jKa^eHT; jadéite; Jadeit; jadeite; jadeit]. Mineral.: NaAISi206. Mineral din grupul piroxenilor monoclinici. Se prezintă compact, sau în agregate fibroase fine, de coloare albă până la verzuie, în şislurile cristaline. E o piatră semiprefioasă, folosită în Orient, din timpurile cele mai vechi, pentru confecţionarea obiectelor de artă. Sin. Jad. 6. Jaipurit [jKafinypHT; jaipurite; Jaipurit; jaipurite; jaipurit]. Mineral.: CoS. Sulfură de cobalt naturală. 7. JaiS. V. Gagat. s. Jalapa [KopeHb JKâJiana; racine de jalap; Jalapenwurzel; jalap root; jalap-gyökér]. Bof., Farm.: Rădăcinile tuberiforme ale plantei Exo-gonium purga din familia convolvulaceelor; creşte sălbatic în Anzii mexicani, la 1200•■•2400 m altitudine; se cultivă în India, în Jamaica şi în America de Sud. Confine ca principii active o rezină numită rezină de jalapa, care se obfine prin evaporarea extractului alcoolic de pulbere de jalapa. — Rezina confine ca produs principal convolvulina, un glucozid insolubil în eter, alături de jalapină, un glucozid solubil în eter, care se găseşte în cantitate mai mică; ea confine, de asemenea, amidon, gume şi zaharuri. în doze mici e purgativ sau laxativ. Se întrebuinţează în farmacie sub formă de pulbere sau de tinctură compusă. 9. Jaleş [inaJl(t)eH; sauge; Salbei;garden sage; zsálya]. Agr.: Salvia officinalis L. Plantă vivace, cultivată penfru coloritul frumos al florilor şi al frunzelor, ca şi pentru proprietăfile ei medicinale. înfloreşte din vară până în toamnă; are florile albastre, violete, mai rar albe, dispuse în ciorchine. Se cultivă în platbande, în ronduri, borduri, în grupuri alpine, în locuri pietroase şi în ghivece. Se înmulfeşte prin seminfe, prin despărfire şi butaşi, primăvara, de timpuriu. Sé seamănă direct pe brazde sau în răsadnife calde şi reci. Preferă terenurile calcaroase. Frunzele acestei plante (Folia salviae) au întrebuinţări medicinale. Specia Salvia splendens 359 T Sellow, cu numeroase varietati horticole, cu florile roşii, dispuse în chiorchine bogate, este folosită în mod curent în scop ornamental. Sin. Salvie. t. Jalon [Bexa; jalon; Absteckpfahl, Merkpfahl, Mel^sfange; surveying rod; jelző cölöp]. Topog.; Tijă de lemn, uneori de metal, cu secfiunea circulară, triunghiulară sau octogo-nală, groasă de 5-"6 cm, lungă de 1,50 •••2,50 m şi ascu-fită la unul din capete pentru a putea fi înfiptă în pământ, folosită la marcarea punctelor de pe teren în operaţiunile de trasare şi în ridicările topografice de detaliu. Jaloanele normale, spre deosebire de cele improvizate din prăjini de lemn drepte şi subfiri, au capătul ascufit protejat de o armatură metalică, şi sunt vopsite alternativ în alb şi în roşu, pe tronsoane lungi de 10* "20 cm. 2. ~-miră [HHBeJiHpHaa Bexa; Meljstange; ranging rod; mérőléc]: are pe el diviziuni. 3. Jalonare [paccTaHOBKa Bex; jalonnement; Abpfăhlung; staking out, pegging out; jelzés, kicölöpözés]. Topog.: 1. Operafiunea de a înfige vertical în pământ jaloane, pentru a marca diferitele puncte ale unui traseu. — 2. Materializarea planului sau a suprafeţei verticale a unui traseu, prin jaloane înfipte în diferite puncte ale traseului. 4. Jaluzea [maJiK)3H, iHTOpbi; jalousie; Jalou-sie; Venetian blind, roller blind; zsalu]. Arh., Cs.: Jaloane. ) jalon simplu; b) ja-lon-miră. jalon-mire; Jalon care Jaluzea cu ghidaje, a) stinghie-suport, care se fixează la capele în tocul ferestrei; b) rulou pentru înfăşurarea şnururilor de ridicare şi coborîre a jaluzelei; c) lamelele jaluzelei; d) lănfişoare pentru asamblarea lamelelor; e) şnururi pentru ridicarea şi cobo-rîrea jaluzelei; f) şnur pentru acfionarea rulouluî; g) şnur pentru înclinarea lamelelor; h) rotife de ghidare a şnurului pentru înclinarea lamelelor; /) vergele laterale pentru ghidarea lamelelor; /) piese fixate în tocul ferestrei. Perdea confecţionată din lamele înguste şi subfirr de lemn, paralele şi distanfate, legate între ele prin două sau trei perechi de panglici textile sau de lăntişoare metalice, aşezată în interiorul tocului unei ferestre, între cele două rânduri de canate. Ridicarea sau lăsarea jaluzelei se face prin apropierea, respectiv prin depărtarea lamelelor unele de altele, cu ajutorul a două şnururi sau lăntişoare cari le traversează pe toate, şnururi cari au unul din capete prins de lamela inferioară, celălalt capăt putându-se înfăşură pe un rulou orizontal acfionat printr'un alt şnur, sau fiind petrecut prin două cârlige, pentru a se trage direct de el. Unele tipuri de jaluzele au capetele ghidate de două vergele metalice verticale (v. fig.). Când jaluzeaua este coborîtă, lamelele pot sta orizontal sau pot fi inclinate, pentru a se putea varia iluminarea interiorului încăperii. 5. Jamesonit [}KaMCOHHT; jamesonite; Jameso-nit; jamesonite; jameszonit]. Mineral.: Pb2Sb2S5, cu 50,8% Pb şi 29,5% Sb. Se prezintă în formă de agregate fibroase sau aciculare; cristalizează în sistemul rombic; are luciu metalic; coloarea, cenuşie ca a ofelului; urma, cenuşie-negricioasă; duritatea 2,5 şi gr. sp. 5,6. Se găseşte în filoane hidro-termale, împreună cu galena, cu blenda şi cu bournonitul. E un minereu de plumb de importantă secundară. 6. Jamin, efect ~ [>(|)(})eKT }KaMHHa; effet de J.; J. Effekt; J.'s effect; J.-hatás]: Sporirea rezistentei pe care un tub sau un canal capilar o opune curgerii unui fluid cu mai multe faze, fafă de rezistenfă pe care ar opune-o acelaşi tub sau canal curgerii oricăreia din fazele fluidului, dacă aceasta ar trece singură prin el. Sporirea se datoreşte rezultantei forfelor date de diferentele de presiune dintre cele două fefe ale meniscurilor succesive ale fazelor, cari au curburi de sensuri opuse, dar diferite ca valoare absolută, în lungul tubului capilar..— Efectul Jamin prezintă mare importanfă în fiziologie; el cauzează accidente profesionale, prin blocarea capilarelor cu oxigenul care s'a disolvat în sânge în timpul lucrului sub presiune, oxigen care se degajă când cei cari lucrează în costum de scafandru sau în cheson nu sunt readuşi destul de lent la presiunea atmosferică — sau când se introduce aer în sânge printr'o injecfie intravenoasă. — Efectul Jamin prezintă de asemenea mare importanfă în exploatarea zăcămintelor de substanfe?minerale fluide (petrol, gaze, etc.), prin efectul de „blocare" produs de mediul poros, ale cărui canale constitue căile de acces ale fluidelor către lucrările de exploatare (sondă, puf sau galerie). Efectul Jamin poate micşora şi chiar anula valoarea unui zăcământ sau a unei porfiuni de zăcământ de gaze, dacă acesta confine şi apă, sau a unui zăcământ de fifeiu, dacă acesta confine şi gaze sau apă. 7. Jamin, iriterferometru ~ [HHTep(J)epoMeTp HíaMHHa; interférométre J.; J, Interferometer; J.'s interferometer; J.-interferometer]. Fiz. V. sub Interferometru. 8. Jamna, gresie de ~ [nec^aHHHK }K; greş de J.; J. Sandstein; J. sandstone; J. homokkő]. Geo/.: Orizont grezos care apare uneori la partea 360 superioară a stratelor marnoase cu Inoceramus şi fucoide de vârstă senoniană, în unitatea mediană a flişului din Carpafii polonezi. î. Janilie [niemuib; chenille; Chenille; che-nille; senil], /nd. texf.: Articol de ceaprazărie, care are forma unei corzi de catifea şi e folosit pentru ornamentare. 2. Janira. Paleont.: Gen de lamelibranhiat din ordinul anisomiariilor, familia pectinidelor, cu coaste radiare, unele mai proeminente, cu urechi bine desvoltafe şi valve inegale, cea dreaptă fiind mai mare şi mai bombată. Cuprinde specii cari au trăit din Cretacic până astăzi. 3. Janf [naxTa, CbiBOpoTKa; babeurre; But-termilch; butter-milk; vajas savó]. Ind. ţăr.: Zerul untos care se scurge la prepararea caşului, pe crintă sau sub teasc. 4. Janfă de autovehicul [oöoa aBTOMOÖHJib-Horo KOJieca; jante d'autovéhicule; Kraftwagen-radfelge; motor car felloe; gépkocsikeréktalp]. Tehn.: Partea circulară,, periferică, a unei roti, care primeşte bandajul de rulare pe cale. Lărgimea jantei depinde de presiunea pe roată, admi-fându-se un maxim de 125 kg pe centimetrul de lărgime. Jantele sunt de lemn sau metalice. Peste janta de lemn, care e înlocuită în măsură din ce în ce mai mare prin cea metalică, se montează o jantă de met^l. Jantele de metal se împart, după forma lor, în jante cu bucle (fig. Í), plate (fig. 2 şi 6), semiplafe (fig. 5), canelate (fig.3 şi 4).—Janta cu bucle are marginile îndoite mult spre interior; înăuntrul lorseprinde, ca în cleşte, talonul bandajului pneumatic de cauciuc. Montarea şi demontarea unui asf-fe I de bandaj sunt o-perafiuni anevoioase. Janta plată are fundui plat şi o margine îndoită în afară; cealaltă margine a ei prezintă un şanf în care se montează un inel de ofel care fixează bandajul, uşor demontabil după scoaterea inelului. Janta plată prezintă desavantajul că apa care se adună în şanf dăunează cauciucului. — Janta semiplată are fundul plat de-a-lungul unei jumătăfi a periferiei sale, şi cu o canelură de-a-lungul celeilalte jumătăfi (pentru a înlesni montarea şi demontarea anvelopei); e folosită, adesea, şi la trenul de aterisaj al avioanelor. — Janta canelată are o canelură pe fund, ceea ce permite montarea uşoară a bandajului (anvelopei), dar prezintă inconvenientul că bandajul poate sări din locul său. Janta canelată, deschisă (fig. 4), este folosită cel mai mult la automobilele de persoane. — Janta pentru pneumatice uriaşe e o jantă plată, la care inelul de fixare are o siguranfă. Sin. (folosit rar cu această accepfiune) Obadă. 5. ~ de bicicletă [oőo# BejiocHne^Horo KOJieca; jante de bicyclette; Fahrradfelge; cycle felloe; kerékpár koszorú]: Partea circulară, periferică, a unei rofi de bicicletă. — Profite de jante pentru biciclete. a) jantă cu bucle; b) jantă semiplată; c) jantă canelată. Se construeşte din bandă de ofel (tăiată la lungimea corespunzătoare), care se rulează prin cilindri profilaţi, până se obfine forma dorită, şi apoi se sudează. După sudare, janta se găureşte, pentru a se putea monta spifele. Profilul jantei poate fi cu bucle, plat, semiplat sau canelat (v. fig.)* Pe jantă se montează bandajul (anvelopa) de cauciuc. 6. ~ de roată. V. Obadă. ? Japifă. Ind. far.: Piesă de lemn, montată la partea din fafă a profapului unui car fărănesc, şi care permite fixarea jugului de profap. Sin. Jam-pifă, Janchifă, Janghifă. 8. Japiu. V. Ibâncă. 9. Japşă [nyma; mareformée par l'inondation; Tümpel; shallow flood-formed pool; pocsolya]. Geo/.: Loc invadat uneori de vegetafie, umplut cu apă rămasă în urma revărsărilor unui râu, cu aspectul de baltă puţin adâncă, lungă şi îngustă, sau rotundă. Se întâlneşte în regiunile inundabile şi în Delta Dunării. 10. Jar [}Kap; braise, charbons ardents; Kohlen-glut, glühende Kohlén; embers; parázs]. Tehn.: Cărbune de combustibil solid, în stare de incandescenţă vizibilă, care arde fără flacără. Arderea fără flacără a jarului este completă şi se face după ce gazele de ardere s'au depărtat, lăsând reziduuri (cenuşă, sgură); începe la terminarea gazeificării, când — încetând flacăra — oxigenul poate pătrunde în porii combustibilului solid, pentru a menfine arderea. Sin. Jăratec. 11. Jăratec. V. Jar. 12. Jardinieră DnapAHHbepKa, no/ţCTaBRa ajih iţBeTOB; jardiniere; Blumentisch, Blumenstănder; flower stand, jardiniere; virágállvány]. Arh.: 1. Mobilă de ornament în formă de măsufă, pe care se aşază ghivece cu flori sau vase cu plante de apartament. — 2. Suport sub ferestre sau la balcoane, pe care se aşază ghivece sau pământ pentru flori sau plante. 13. Jaref [nO£KOJieHOK; jarret; Sprunggelenk; hock, hough; bokaizület]. Zoot.: Regiunea membrului posterior al unui patruped, care are ca bază articulafia oaselor tarsiene între ele, şi articulaţia tibio-tarsiană şi cea tarso-metatarsiană. Jare-tul se găseşte între gambă şi fluier. 14. Jarişfe [pa3BajiHHbi nocjie nomapa, no-HiapHHţe; décombres aprés un incendie; Feuer-schutt; fire junk, fire rubbish, fire ruins; tűzma- 41 6 j Profile de jante pentru autovehicule. Í) jantă cu bucle; 2) jantă plată; 3) jantă canelată, cu urechi; 4) jantă canslată, deschisă; 5) jantă se-miplată; 6) janfă plată pentru pneumatice uriaşe, cu inel cu siguranfă. 361 radvány]: Pădure, oraş sau loc ars de curând, în urma unui incendiu. 1. las. Nav. V. Traversă de ancoră. 2. Jasp [HIHMa; jaspe; Jaspis; jasper; jászp]. Mineral.: Rocă compactă silicioasă, de coloare roşie, verde sau negricioasă, în care silicea se găseşte în mare parte sub formă de calcedonie sau de opal. în fara noastră se găsesc jaspuri în formafiile triasice, jurasice superioare şi cretacice. Sunt legate uneori de erupfii bazice, mai ales submarine. 3. ~ sangvin [KpOBHHan HiiiMa; jaspe san-. guin; Blutjaspis; blood coloured jasper; vérjászp]. Mineral.: Sin. Heliotrop (v.). 4. laspé [Kpan^aTan TKaHb; jaspé; Jaspégarn, Zugzwirn; grandrill, grandrelle; huzott cérna]. Ind. text.: Firul sau ţesătura care se obfine dintr'un fir asemănător cu afa, răsucit uşor din două fire de coloare diferită. 5. Jasp-opal [>Kejie3HCTbiH onaji; jaspe-opale; Jasp-opal; opal jasper; jászp-opal]. Mineral.: Varietate de opal, de obiceiu foarte feruginoasă. 6. Jatoba, coajă de ~ [Kopa JKaTOŐbi; écorce de J.; J. Rinde; J. bark; J. kéreg]. Ind. piei.: Coaja unui copac din familia leguminoaselor, specia cisalpineelor, care creşte în America tropicală. Coaja confine 17 '20°!$ tanin pirocatechinic şi 5'“6°l0 netaninuri. Pielea tăbăcită cu coajă de Jatoba este plină şi suplă. 7. Jafulian [}KaTyjiHaH; jatulien; Jatulian; jatu-lian; jatulián]. Geo/.: Subdiviziune a Precambria-nului, în care se găseşte, la N-V. de lacul Onega, cărbunele bituminos numit şungit. s. Javéi» apă de ~ [maBejieBan Bo#a; eau de J.; J. Wasser; J. water; J. viz]. V. Apă de Javel. 9. Javelizare [}KaBejiH3au;HH; javelisation; Ja-velisation; javelization; javelizálás]. Hidr. e.: Procedeu de purificare chimică a apei infectate de agenfi microbieni, pentru a o face potabilă, şi care se face cu hipoclorifi alcalini (apa de Javel), cari sunt microbicizi activi, în cantităfi mici/ nefiind nocivi pentru om şi animale când sunt în concentrafie slabă. Hipoclorifii se folosesc sub formă de soluţie, de pulbere sau de comprimate, cari se disolvă în apa suspectă. De exemplu: 1 cm3 dintr'o solufie de 2% hipoclorit de potasiu purifica \*"2 iitri de apă. io. Jebel. Agr.: Varietate orientală de tutun pentru figarete, de tipul laka, cultivată în Bulgaria. — Este pe cale de a fi introdusă în cultură şi la noi. Sin. Djebel. u. lefferisît [}Ke(|)Cj3epHCT; jefferisite; Jefferisit; jefferisite; jefferiszit]. Mineral.: Mineral produs prin hidratarea micei. i2. Jeffersonit [>Ke(|)(|)ep30HHT; jeffersonite ; Jeffersonit; jeffersonite; jefferszonit]. Mineral.: Ca(Fe, Mn, Zn) [Si2Oe]. Varietate zinciferă de pi-roxen. îs. Jegajnie. Pisc.: Plasă mare, lungă de cca 150 m şi lată de cca 4 m, folosită la pescuit. 14. Jenkinsit [îKeHKHHCHT; jenkinsite; Jenkinsit; jenkinsite; jenkinszit]. Mineral.: Varietate de clorit. is. Jep. V. Jneapăn. 16. Jepotină. Geog.; Baltă (sau ghiol) din Delta Dunării, înconjurată din toate părfile de stufărie mare, şi care este în legătură cu o altă baltă, ale cărei maluri sunt grinduri mai ridicate. i?. Jeremeiewif [jKepeMeÖBHT; jéréméiéwite; Jeremejewit; jeremejewite; jeremejewit]. Mineral.: AlBOg. Borat de aluminiu, care se găseşte în Siberia. Se prezintă sub formă de prisme hexagonale transparente, aproape incolore. 18. iei [CTpyn; jet; Strahl; jet; sugár]. Hidrot Vână fluidă care fâşneşte sub presiune printr'un orificiu. Sin. Vână (v.). 19. iefelă [moji ; j'etée ; Leitdamm , Leitwerk ; mole, pier; vezetőgát]. Hidrot.: Dig de secfiune mai mică. Se construesc în general perechi de jetele, la intrarea unui port sau la gura unui fluviu, unde, restrângând secfiunea de scurgere, ajută la menţinerea adâncimii. După direcţie, se deosebesc jetele paralele şi jetele convergente. Afară de cele cu secfiune plină, se construesc şi jetele cu goluri sau jetele cu secfiune mixtă. Se execută din piatră, din anrocamente, fascine (jetele masive), lemn, beton armat sau metal (jetele cu goluri). Se folosesc jetele şi pentru a limita, spre cursul apei, anteporturile ecluzelor. 20. Jghebar. Ind. petr.: Lucrătorul care, la fabricarea parafinei, trebue să observe dacă uleiul nu vine turbure dela presele-filtre. 21. Jghiab. V. Călcătoare 2. 22. Jghiab de şină. V. sub Şină cu jghiab. 23. Jghiab [méJiOŐ; goulotte, rigole, auge, rai-nure; Rinne, Trog; trough, chute, shoot; csatorna]. Gen.: Recipient lung şi deschis deasupra, conductă deschisă sau canal, construite din lemn, din metal, zidărie, etc. E folosit pentru scurgerea sau strângerea lichidelor sau a unor materiale mărunfite. 24. ~ de acoperiş [BOAOCTOHHan Tpyőa; gouttiére, chéneau; Dachrinne, Wasserrinne; gut-ter; tetőcsatorna]. Cs.: Jghiab de tablă sau de lemn, a) jghiab atârnat de streaşină; b) şi c) jghiaburî aşezate pe învelifoarea acoperişului; d) jghiab aşezat pe corn:işă. uneori şi de fibrociment, cu secfiunea transversală semicirculară, dreptunghiulară, trapezoidală, 362 sau triunghiulară, fixat în lungul marginii inferioare a versantului unui acoperiş, pentru a colecta a-pele provenite din precipitafii atmosferice şi a le conduce la burlane. La acoperişurile cu streaşină, jghiabul este aşezat în afara acesteia, şi este susţinut de cârlige speciale, fixate de căpriori (v.fig. a), iar la acoperişurile fără streaşină el poafe fi aşezat fie pe acoperiş, la oarecare distanfa de marginea lui (v. fig. b şi c), fie deasupra cornişei (v. fig. d), sau în spatele unui atic, mai ales la clădirile monumentale, pentru a fi mai pufin vizibil. La acoperişurile cari nu au pante de scurgere spre exteriorul clădirii, de exemplu la acoperişurile în dinfi de ferestrău, jghiabul este aşezat la muchia diedrului celor două versante. î. Jghiab de turnare [íKéJioő AJIH otjihbkh; couloir â béton; Giefyrinne; trough for concrete; öntőcsatorna]. Cs.: Jghiab de tablă sau de lemn, cu seefiunea transversală în semicerc sau în drept-unghiu, folosit la transportul betonului dela locul de confeefionare sau dela locul de ridicare, ia locul de turnare, care se găseşte sub nivelul primului loc; pe jghiabul de turnare, materialul curge datorită greutătii proprii. De obiceiu, jghiabul este alcătuit din tronsoane lungi de 3---5 m, cari se pot asambla prin dispozitive simple. 2. ~ de spălare [}KéJio6 ajih npoMbiBKH; couloir de lavage; Waschrinne; sluice; öblögető csatorna]. Prep. mec.; Jghiab lung şi inclinat, de secfiune dreptunghiulară sau trapezoidală, mai rar cu fundul rotund, construit din lemn, din tablă sau din beton, în care se spală cărbunii şi nisipurile metalifere, prin aluvionare. Spălarea se face cu apă, care antrenează de-a-lungul jghia-bülui materialul supus spălării. Elementele de densitate mai mare se depun pe fundul jghiabului, iar peste ele, elementele mai pufin dense, cele mai uşoare fiind luate şi eliminate de curentul de apa.— Jghiaburile pentru spălarea nisipurilor metalifere sunt de lemn, au secţiune dreptunghiulară, şi lungimea de 100* •-200 m. Înclinarea lor variază între 1:12 şi 1:25, după starea de mărunţire a materialului supus spălării. Fundul acestor jghiaburi este căptuşit cu pietre, cu bare ^ de fier sau de lemn detaşabile (v. fig. A). — Nisipurile metalifere sunt antrenate în aceste jghiaburi de un curent de i apă (10---50 m3/t); par- * 3 ticulele mar grele se de- Jghiab de Îemn pentru spă-pun pe fund între inter- larea aluviunilor metalifere, stiţiile căptuşelii, iar ni- 1) fundul jghiabului; 2) pe-sipul mai uşor e antrenat refii jghiabului; 3) pietre cari de curentul de apă. La a- căptuşesc fundul jghiabului. numite intervale(5 •■■20zi-le), jghiaburile se curăţa, îndepărtându-se căptuşeala fundului şi colectându-se materialul depus. Acest material e, în general, supus unei noi concentrări. Pe această cale se tratează curent depozitele aluvionare de aur, de staniu şi de platină. Procedeul fiind simplu şi economic, se foloseşte la valorificarea zăcămintelor cari au un confinut mic în aceste metale. — începută abia de câteva decenii, spălarea cărbunilor în jghiaburi a luat o desvoltare mai mare decât spălarea în jghiaburi a nisipurilor. Jghiaburile pentru spălarea cărbunilor au o secfiune dreptunghiulară sau trapezoidală, şi sunt construite în general din tablă de ofel, mai rar din beton sau din lemn. Pentru micşorarea frecărilor şi a uzurii, ele sunt căptuşite cu plăci de faianfă. Înclinarea jghiaburilor e mică (2***4°), dacă sunt folosite la spălarea cărbunilor fini (de granulafie fină, sub 10 mm), şi pufin mai mare (4 ■ • • 8°), dacă sunt folosite pentruspălarea cărbunilor în bucăfi(10***100 mm). Aluvionarea materialului se face în ordinea den-sităfii: sterilul se depune la fund, fiind mai abun- Aiuvionarea materialelor în jghiaburile de spălare. 1) steril; 2) mixte; 3) cărbuni. dent la capătul de sus al jghiabului; urmează mixtele, iar deasupra, cărbunii (v. fig. B). Eliminarea produselor mai grele (a sterilului şi a mixtelor) se face prin dispozitive speciale, montate pe fund, cărbunele fiind eliminat pe la capătul jghiabului. — Dispozitivele de evacuare sunt de diferite con-stnjcfii, dintre cari cele mai frecvente sunt aparatele rheo (de unde şi numele de rheospălătoare, dat jghiaburilor de spălare a cărbunilor). Apa- Aparat de evacuare cu nivel plin. cădere liberă. 1) clapetă de eliminare; 2) registru Í) di sc de reglare; 2) conde reglare; 3) conductă pentru apă. ductă de apă. ratele din fig. C (aparate cu nivel plin) sunt folosite la jghiaburile pentru spălarea cărbunilor de dimensiuni mai mari decât 10 mm; cele din fig. D (cu cădere liberă), la jghiaburile pentru spălarea cărbunilor fini. Aparatele cu nivel plin, în număr de 2-••3 penfru fiecare jghiab, constau din cutii 363 de fontă sau de tablă de ofel, fixate pe fundul jghiabului, sub deschizăturile de evacuare tăiate în dreptul zonelor în cari depunerea sterilului sau a mixtelor este mai mică. Materialul depus pe fundul jghiabului cade prin aceste deschizături în aparatul de evacuare, de unde este eliminat, intermitent, cu ajutorul unei clapete, prin partea inferioară a aparatului, care este racordată la capătul unui elevator. Astfel, nivelul apei din jghiab se menţine constant, cupele elevatorului cari ridică materialul evacuat fiind perforate, pentru a permite scurgerea apei. Reglarea aparatului de evacuare se face cu ajutorul unui registru care micşorează sau măreşte spaţiul de evacuare, şi cu ajutorul unui curent ascendent de apă, care împiedecă evacuarea eventualelor bucăfi de cărbune antrenate de şist. Dispozitivele de evacuare a materialului din aparatele cu cădere liberă sunt mai simple, reglarea lor făcându-se cu ajutorul unui disc care are mai multe orificii de diametri diferifi, cari determină grosimea vinei de scurgere (25*"45 mm 0). Din cauza secţiunii mici a orificiilor prin cari se face eliminarea materialului depus pe fundul acestor jghiaburi, aparatele de evacuare cu cădere liberă se montează în număr mai mare, la distanţe mici (1 "'2 m).— Lungimea jghiaburilor pentru spălarea cărbunilor în bucăfi mari variază într'e8 şi 12 m, în timp • ce jghiaburile pentru spălarea cărbunilor fini au lungimi de 20"’30m. — Deoarece spălarea nu se poate face într'un singur jghiab, produsele eliminate prin aparatele de evacuare reclamând în general o nouă spălare, se folosesc mai multe jghiaburi. în cazul cărbunilor mari, jghiaburile (două sau trei) sunt aşezate în paralel la aceeaşi cotă, iar elevatoarele cari Amplasarea jghiaburilor pentru cărbuni mari. Í) jghiab de spălare; 2) jghiab de respălare, 3) cărbuni spălafi; 4) elevator pentru steril; 5) elevatoare pentru mixte. Amplasarea în cascadă a jghiaburilor de spălare pentru cărbuni fini. 1) evacuarea cărbunilor spălaţi; 2) evacuarea mixtelor; 3) evacuarea sterilului. deservesc aparatele de evacuare (v. fig. £) asigură legătura dintre ele. Cele trei până la şase jghiaburi pentru spălarea cărbunilor fini sunt aşe zate unul sub altul, circulafia făcându-se în serie, prin cădere liberă (v. fig. F). î. Jghiab elicoidal [BHHTOOŐpasHbiH HíeJioő; descenseur â hélice; Schneckenrinne; helicoidal trough; csigacsatorna]. Tehn.: Jghiab metalic, răsucit în formă de şurub, pe care alunecă cu vitesă mică materialele friabile (cărbuni, brichete) când se însilozează. Sin. (incorect) Jghiab spiral. 2. Jghiab de cerneală [méJioö nepHHJia; boîte â encre, boîte a couleurs, baril â encre, récipient â encre; Farbkasten, Farbbüchse, Farben-behălter, Farbreservoir; ink-box, ink-tub, ink-foun-tain; festéktartó]. Arte gr.: Rezervorul presei de imprimare, în care se pune cerneala. Este alcătuit dintr'o riglă metalică numită şi lineal, tangentă la un cilindru metalic aşezat orizontal, care se numeşte ductor. Prin rotirea sa, ductorul ia cerneala şi o predă sistemului de cilindri, care o transportă pe suprafafa formei de imprimare. 3. Jicler.] V. Jiclor. 4. Jiclor [tfCHKJiep, (JpopcyHKa; gicleur; Düse, Vergaserdüse; jet, fuel jet, spray-nozzle; fúvóka, porlasztócső]. Mş. ferm.: Element component al carburatorului motoarelor cu explozie, de formă tubulară, cu unul sau cu mai multe orificii calibrate. Este alimentat, din camera plutitorului, cu combustibil, pe*care-l pulverizează fin şi-l vapori-zează; de asemenea, dozează debitul de carburant în raport cu vitesa aerului din difuzor (v. şi sub Carburafie, Carburator, Emulsor, îmbogăfitor). Afară de jicloarele de combustibil (carburant)» unele carburatoare au şi jicloare de aer (ajutaje de aer calibrate). — După modul de funcfionare, se deosebesc: 5. Jiclor principal [rjiaBHbiö HîHKJiep; gicleur principal; Hauptdüse, Hauptbrennstoffdüse; main fuel jet; főfúvóka]: Jiclorui prin care trece spre difuzor (spre camera de amestec) cea mai mare parte a carburantului, când motorul lucrează în sarcină normală. De obiceiu are formă de tub scurt şi gros, cu un orificiu calibrat. Când turafia motorului creşte, respectiv scade, debitul jiclorului principal creşte, respectiv scade, mai repede decât debitul de aer; fiindcă, amestecul carburant ar deveni prea bogat Ia turaţii înalte, respectiv prea sărac la turaţii joase, în cazul când carburatorul ar avea numai jiclorui principal, se folosesc şi jicloare auxiliare (v. sub Jiclor compensator). V. fig. sub Carburator. 6. Jiclor auxiliar [BCnoMoraTejibHbiH jkh-KJiep; gicleur auxiliaire; Nebendüse, Hilfsdüse; auxiliary fuel jet; mellékfúvóka]: Jiclor al cărui debit de carburant se adaugă la debitul de carburant al jiclorului principal şi variază astfel, încât să dea un amestec carburant potrivit la diferitele regimuri de funcţionare ate motorului. Jicloarele auxiliare (v. îmbogăţitor) pot fi: com- 364 pensatoare, de accelerare, de mers încet sau de mers în gol, de pornire, de repriză, şi economi-zoare. Sin. Jiclor secundar, Jiclor suplementar, Jiclor de adaus. î. Jiclor compensator [KOMneHCHpyK)iri;HH}KH-KJiep; gicleur compensateur; Ausgleichdüse, Kom-pensatordüse; compensating jet; kompenzáló fúvóka]: Jiclor auxiliar a cărui caracteristică (variafia debitului de carburant în funcfiune de turafia motorului) este complementară caracteristicei jiclorului principal, în sensul cădebitul său de carburant scade - D - W 200 500 1000 1500 2000 Rotaţii pe minut — Diagrama variaţiei dozajului amestecului carburant, în funcfiune de furafie, pentru un carburator cu jiclor compensator. A) dozajul jiclorului compensator; B) dozajul jiclorului principal; C) dozajul total; D) domeniul în care dozajul total este constant (carburant/aer = 1/15). mai repede decât debitul de aer, când turafia creşte, între anumite limite, dozajul amestecului este deci menţinut constant prin suma debite- rf lor jiclorului com-pensator şi prind- 3 pal (v. fig.). Când motorul funcţionează cuturaţie joasă, nivelulcombustibi-luiuidinpufulcom-pensator (2) eacelaşi ca şi în camera de nivel constant (3), deoarece debitul jidorului compensator (5) e mai mic decât al jiclorului auxiliar de compensaţie (Í); când depresiunea în camera de amestec (4) creşte(prin mărirea turaţiei motorului), jiclorul compensator (5) va debita din ce în ce mai puţin, fiind alimentat din puţul compensator (2), în care nivelul combustibilului .scade, până când devine egal cu debitul lui (Í) care e constant (deoarece presiunea în puful compensator e egală cu cea atmosferică). Face parte din mijloacele de accelerare a motorului. 2. ~ de accelerare [jKHKJiep Hacoca ycKO-peHHH, ycKopHtoiiţee coiuio; gicleur de la pompe d'accélération, gicleur d'accélération; Pumpen- Schemaunui carburator cu jiclor compensator. î) jiclor auxiliar de compensafie; 2) puf compensator (la presiunea atmosferică); 3) cameră de nivel constant; 4) cameră de amestec; 5) jiclor compensator; 6) jiclor principal. düse; acceleration jet; gyorsulási fúvóka]: Jiclor auxiliar special, folosit la unele carburatoare cu pompă de accelerare, şi prin care pompa debitează carburantul direct în camera de amestec. Acest jiclor înlocueşte acfionarea asupra debitului jiclorului principal, folosită la alte carburatoare. Gura jiclorului se găseşte în peretele camerei de amestec, în apropierea clapetei obturatoare, în locul unde variaţiile depresiunii sunt mai puternice şi mai rapide. La accelerare, amestecul carburant trebue să fie îmbogăţit peste dozajul normal. 3. ~ de mers încet [mHKJiep Me/ţJieHHoro xo/ţa; gicleur de ralenti; Leerlaufdüse, Nebendüse für Langsamgang; idling jet, slow running nozzle; lassújérati fúvóka]: Jiclor auxiliar, alimentat fiedirect din camera plutitorului (camera de nivel constant), fie din puful com- pensator (v.fig.),şi 2^ care debitează carburant într'un canal ce se deschide în spafiul de aspirafie, în dreptul' interstifiului lăsat între peretele carburatorului şi marginea clapetei obturatoare, când a-ceasta este în pozifia de mers încet (deci când este aproape închisă); în această regiune, vitesa aerului este suficientă, chiar la turafii foarte joase, spre a antrena carburantul din jiclorul de mers încet. Realizează un dozaj corect la turafii joase (cca 400 rot/min). Acfiunea lui încetează pe la 700 rot/min. Sin. Jiclor de mers în gol. 4. ~ de mers în gol. V. Jiclor de mers încet. 5. ~ de pornire [nycKOBOH JKHKJiep; gicleur du starter, gicleur de mise en marche; Start-brennstoffdüse; starter jet; indítási fúvóka]: Jiclor cu care este înzestrat dispozitivul special de pornire (starterül) care face parte din carburatorul cu reglaj automat de pornire (v.). Sin. Jiclor de carburant de pornire, Jiclorul starterului. 6. ~ de repriză [B03H06H0BHTeJ3bHbiH mu-KJiep; gicleur de reprise; auf-Touren-Kommen-Dü-se; pick up jet; reprize-fúvóka]: Jiclor auxiliar, folosit la unele carburatoare pentru accelerări rapide şi repetate, pentru a furnisa debitul suplementar de carburant, necesar în aceste cazuri. în general, are forma unuia din jicloarele cari formează „jiclorul multiplu" (v.), sau forma unui jiclor cu ac (v.) sau a unui jiclor de accelerare (v.), şi intră în Schema unui carburator cu jiclor de mers încet, Í) canalul jiclorului de mers încet; ia) jiclor de mers încet propriu zis; 2) clapetă obturatoare; 3) cameră de nivel constant; 4) cameră de amestec; 5) jiclor compensator; 5a) puf compensator; 6) jiclor principal. 365 acţiune fie prin deschiderea supapei de aer suple-mentar, fie prin deschiderea clapetei obturatoare. ■ î. Jiclor economizor [SKQHOMHHeCKHH IţpO-MeJKyTOHHblH JKHKJiep; gicleur * économiseur; Spardüse, Vorschaltdüse; economising jet; tárolási fúvóka]: Jiclor auxiliar, intercalat, la unele carburatoare, între pompa de accelerare şi jiclorui principal, şi calibrat pentru un debit mai mic decât acesta. La funcţionare normală, cantitatea de carburant, care ajunge—din camera plutitorului — la jiclorui principal, este deci comandată de jiclorui economizor; la accelerări, pistonul pompei de accelerare ajunge la capătul3 de jos al cursei şi deschide un by-pass mai larg, care scurt-circuitează ji^^HQ clorul economizor, astfel încât jiclorui principal primeşte o cantitate de carburant sporită. — La alte carburatoare, în loc de a fi în serie cu jiclorui principal, jiclorui economizor este dispus în paralel; trecerea carburantului şi prin jiclorui principal este lăsată liberă numai la accelerări. — După felul construcţiei, jiclorui poate fi simplu, complex sau multiplu, echipat sau nu cu ac. 2. Jiclor complex [KOMnJieKCHbiă mmuiep; gicleur complexe; Düsenstock, Mischdüse; compound nozzle, compound jet; komplex fúvóka]: Jcilorcompus din mai multe piese tubulare coaxiale, cari formează un jiclor principal şi mai multe jicloare auxiliare. Astfel de jicloare sunt jiclorui emul* sor (v. sub Emulsor) şi jiclorui de amestec (v.). 3. ~ de amestec [îKHKJiep £J1H CMecn; gicleur de mélange; Mischdüse; mixing jet; keverő fúvóka]: Jiclor complex, la care amestecul carburantului cu aerul începe să se formeze chiar în corpul jiclorului, înainte de pulverizare, sub formă de bule de aer cari străbat masa lichidă a carburantului. La mersul încet, carburantul din spaţiul (1) este aspirat direct prin orificiile (2), şi indirect prin orificiile (3), spaţiul (4) şi jiclorui de mers încet (v.), (5); debitul permis de jiclorui de combustibil (6) este suficient spre a menţine nivelul constant în spaţiul (1), şi în tubul cufundat (7). Când turaţia motorului creşte, rezerva de carburant din tubul (7) este repede absorbită prin Funcţionarea jiclorului economizor. 1) pompă de accelerare; 2) pistonul pompei la începutul cursei; 2a) pozifra pisionului la extremitatea de jos a cursei; 3) intrarea carburantului (din camera de nivel con-stant); 4) ieşire spre jiclorui principal;5)jiclor economizor; 6) by-pass; 6a) supapă cu bilă. orificiile (8), cari rămân descoperite, aşa încât pătrunde prin ele aerul din exterior — intrat prin tUTJ Jiclor de amestec. /3i) detaliu al jiclorului; B) funcţionarea carburatorului la mersul în gol. — La funcţionarea în plină sarcina, nivelul în tubul (7) scade sub orificiile (8), şi nivelul în putui (I) ajunge la orificiul (10), prin care amestecul de aer de corecţie şi carburant ţâşneşte din (/) şi (4) în camera de amestec. orificiul de aer de corecţie (9) — şi se amestecă cu combustibilul. 4. ~ emulsor. V. sub Emulsor. 5. Jiclor cu ac [HroJibnaTbiH }KHKJiep; gi-cleurâaiguille; Nadeldüse; metering-pin jet, needle Carburator cu sertar culisant, cu jiclor cu ac. 1) filtru de aer; 2) cameră de nivel constant; 3) intrarea combustibilului din (2); 4) jiclor principal; 5) jiclor auxiliar, cu ac şi cu orificii de pulverizare laterale; 5a) acul jiclorului; 5b) cameră de pulverizare; 5c) pulverizafor; 6) canal de aer auxiliar, pentru pulverizare; 7) sertar culisant; 8) intrarea carburantului. 366 jet; tűs fúvóka]: Jiclor simplu sau complex (v.), la care seefiunea, şi deci debitul de carburant, variază prin introducerea automată a unui ac cu conicitate mică. De obiceiu, acul este comandat de clapeta obturatoare sau de supapa de aer suplementar. Se foloseşte mai ales 4a unele carburatoare pentru motoare de avion (v. şi îmbo-găfitor) şi de motociclete (v. fig.). — î. Jiclor multiplu [MHoroKparabiít îKHKJiep; gicleur multiple; mehrfache Duse; multiple jet, Carburator cu jiclcr multiplu, cu elemente :idenfice. A) detaliul unui jiclor elementar; B) carburator; 1) clapetă ci.indrica; 2) şurub de reglare a aerului secundar; 2a) resort; 2b) supapă de reglare a aerului secundar; 3) clapetă de aer (obturator); 4) aer primar; 5) jicloare elementare, identice; 5a) blocul în care se înşurubează jicloarele; 6) jiclor suplementar de mers încet; 6a) buşonul (dopul) jiclorului (6); 6b) canal de mers încet; 6c) şurub de reglaj de aer, de mers încet; 7) intrarea carburantului; 8) cameră de nivel constant. expanding type jet; sokoldalú fúvóka]: Dispozitiv compus dintr'o serie de jicloare simple, alătu- Carburator cu sertar culisant şi cu jiclor multiplu, cu elemente calibrate diferii (penfru motor de motocicletă). Í) jicloare elementare, calibrate diferit; 2) sertar culisant (folosit la carburatoarele pentru motoare cu unu sau cu doi cilindri); 2a) cablu de acfionare ásertarului; 3) cameră de nivel constant. rate, cu deschiderile aşezate aproape de clapeta obturatoare şi intrând în funcfiune pe rând, pe măsură ce aceasta se deschide şi deci le descopere. Jicloarele simple din cari este compus pot fi identice (la unele tipuri mai vechi de automobile), sau calibrate diferit. în ultimul caz, jicloarele sunt astfel dispuse în sensul deschiderii clapetei, încât debitul jiclorului următor să fie mai mare decât suma debitelor jicloarelor precedente; aceasta permite ca la motoarele mono-cilindrice (cari au nevoie de difuzoare de secfiune mare, deoarece coloana de aer aspirat are o mişcare sacadată), de exemplu la motociclete, să se realizeze, laturafiile joase ale motorului, un amestec care să nu fie prea bogat. 2. Jiclor simplu [oőbiKHOBeHHbiH nmKJiep; gicleur simple; einfache Düse; plain jet, single jet; egyszerű fúvóka]: Jiclor constituit dintr'un tub cu un orificiu calibrat şi, eventual, cu filet la exterior. — 3. Jiclor de aer de corecţie [HiHKJiep ajih nocTynatoiiţero B03#yxa; gicleur d'air de correction; Korrekturluftdüse; correction air jet; javitólégű fúvóka]: Sin. Ajutaj de aer, Jiclor de aer. — V. sub Jiclor de amestec, şi sub Emulsor. 4. Jiclor de injecfor [He$THHOH, HHHteK-TOpHbiH HîHKJiep; gicleur d'injecteur; ölbren-nerdüse; oii burner tip; olajporlasztó-fúvóka]. Mş. ferm.: Element component al injectorului de combustibil lichid cu pulverizare prin presiune (v. Injector cu pulverizare prin presiune), care asigură transformarea combustibilului în picături cât mai mici, penfru ca să se producă o „ceafă" de combustibil care arde în bune condifiuni, fiindcă permite să se realizeze un amestec intim cu aerul de combustie. Jiclorul are dispozitive de conducere, cari imprimă combustibilului o mişcare de rotafie, pentru a-l pulveriza prin forfa centrifugă. El poate fi constituit dintr'un disc rotund (de tablă sub-fire de otel sau de alt material cu mare rezistenfă la uzură) cu un ajutaj cu secfiune circulară de diametru mic (v. fig. /), sau dintr'un disc cu cep cu o gaură înfundată, , , . . , » .| « Jicloare de injector de com- in care combustibi ul . ...., .. ,. , . . „ . , bustibil lichid. intra prin canale tan- n .. , . . . . . ..i,,. . 0 Jiclor cu disc cu ajutaj circular; geniale de diametru f|) cu disc cu cu m,c (v. fig. II). Jiclorul cana|e tang6nfiale. poate avea o camera în care combustibilul intră prin canale tangenţiale, cari ti imprimă o mişcare de rotafie, şi din care combustibilul iese printr'un ajutaj cilindric; uneori, această cameră are o conductă de refulare pentru excesul de combustibil. Jiclorul cu şurub de conducere imprimă combustibilului mişcarea de rotafie printr'un canal în elice, format de o piesă filetată, montată în el (v. fig. sub Injec- 367 tor cu pulverizare prin [presiune). Sin. Cap de pulverizator. î. Jiclorui starfe-rului. V. Jiclor de pornire. 2. Jiclorului, căciula ~ [ placS de 9ardS; gifudinale a va- 2) 0sia' Cu cutia de unsoare; 3) joc gonului.se numeş- '°"9itudinal; 4) joc transversal. te joc longitudinal; jocul dintre urechile cutiei de unsoare (în pozifia mijlocie a osiei) şi plăcile de gardă, în direcfie perpendiculară pe axa vagonului, se numeşte jocul transversal la osie al vehiculului (v. fig.). Jocurile permit înscrierea în curbă a unor osii de locomotive, de tendere, de automotoare şi de vagoane, mărimea lor fiind limitată de felul osiei, de dispozifia ei în carul vehiculului şi de vitesele de circulafie. Jocurile la osie nu cuprind jocurile dintre cusinet şi fus, şi dintre cutia de unsoare şi cusinet. 5. ~ şine-buzele bandajelor [3a3op Memfly pejlbCaMH H öaHflaJKaMH; jeu des boudins dans Ies rails;Spiel der Spurkrânze in den Gleisen; clearance of the flan-ges atthe rails; kerékkoszorú mozgási játéka a vágányon]: Jocul care permite deplasarea transversală a trenului de rofi al unui vehicul de i Joc şine-buzele bandajelor. E) ecarfament; D) distanfa dintre buzele bandajelor; /) joc. cale ferată, şi care rezultă din diferenfa dintre ecarfament (E) şi distanfa (D) dintre buzele celor două bandaje. Jocul e necesar pentru a asigura mersul liniştit al vehiculului, şi în curbe trebue să fie mai mare decât în aliniament. 6. Jocu! cilindrilor de laminor [3a3op npoKaT-Hbix BaJlblţOB; cédage des cylindres des lami-noirs; Spiel der Walzen des Walzwerks; clearance of the mill rolls; hengerjárat hengerjátéka]. Mefl.: Creşterea temporară a distanfei dintre cilindrii unui laminor în timpul unei treceri de laminare. E suma dintre jocurile funcfionale între piesele în contact ale laminorului (paliere, dispozitive de strângere cu şurub sau cu pene, etc.) şi dintre deformarea elastică (prin comprimare) a acestor piese, datorită reacfiunii laminatului asupra cilindrilor. Variază cu diametrul D al cilindrilor şi cu tipul laminorului (de ex. 0,5-■■ 0,8% D, la lami-noarele de profilé mici; 0,8 • • ■ 1,5% D, la blooming-uri; etc.). Sin. Saltul cilindrilor de laminor. 7. ~ supapelor la motoare [3a3op MOTOp-Hbix KJianaHOB; jeu des soupapes de moteurs; Motorenventilspiel; motor valve clearance; mo-torszelepjáték]. Mş.: Joc care se lasă între culbutor şi coada supapei, pentru a permite dilatarea acesteia. 8. ~ suspensiunii [BejiHHHHa npornöa pec-COp; jeu de la suspension; Federspiel; spring suspension play; rugójáték]. C.f., Auto.: Deplasarea verticală pe care părfile suspendate elastic ale unui vehicul o pot efectua fafă de părfile nesuspendate. Jocul determină calculul suspensiunii. La vehiculele de cale ferată, jocul suspensiunii este limitat de înălţimea maximă şi minimă admisă a tampoanelor fafă de coroana şinei, iar la vehiculele rutiere, de înălfimea liberă (v. Liberă, înălfimea ~ a vehiculului). 9. Joc negativ [npnnycK; jeu négatif; übermafj; negative play; felső határméret]: Sin. Strângere. V. şi sub Joc de ajustaj. 10. Joc [nrpa; jeu; Spiel; game, play; játék]. 2. Gen., Mat.: Organizarea unei activităfi plăcute, dar fără scop imediat util, într'un sistem de reguli cari definesc un succes sau un eşec, un câştig sau o pierdere. 11. Jocul concordanţelor [tîrpa corJiacoBaH-HOCTH; jeu des concordances; Renkontrespiel; con-cordance play; összeegyezések játéka]. C/c. pr..* într'o urnă care confine n bile se numerotează bilele dela 1 la n incluziv. Există o concordanfă dacă, efectuând extracfii succesive din urnă, la extracfia de rangul k iese bila purtând pe ea numărul k. Probabilitatea ca, epuizând şirul din n extracfii, să nu existe nicio concordantă, este egală cu Pentru valorile mari ale lui n, această valoare se apropie de 1/e. i2. ~ cu moneta [nrpa b opjia h opeumo; jeu de pile ou face; Kopf oder Wappenspiel, Kopf oder Schriftraten; head or tai Is play; pénz- 24 370 játék]. C/c. pr.: Jocul a doi jucători, care consistă în aruncarea unei monete şi în alegerea de către fiecare a unei fefe, care e câştigătoare când moneta cade cu acea fafă în sus. Probabilitatea de câştig a fiecărui jucător este 1/2. Constituind schema simplă a unui eveniment care are aceeaşi probabilitate de a se verifica sau nu, jocul a fost obiect de cercetare pentru multe studii privitoare la probabilitate. î. Johannit [tttoraHHHT; johannite; Johannit; johannite; johannit]. Mineral.: Cu[0H|U02|S04]2-6H20. Sulfat hidratat de uraniu şi de cupru, care contine 68°/0 U03. 2. Johnston, aparatul V. sub încercarea, aparat de ~ stratelor. s. Joiner. Ind. tuf.: Varietate de tutun american, de tipul flue*cured (care se usucă la foc indirect, în cuptoare construite special), care face parte din Nicotiana tabacum var. Virginia. Se întrebuinţează la fabricarea figaretelor aromate. Dintre soiurile varietătii Virginia, cultivate la noi, Joiner-ul are cea mai puternică (dar nu cea mai fină) aromă; dă producfie mare, dar prezintă greutăji la uscat, din cauza foii prea lanceolate (îngustă şi lungă) şi a fesutului grosier. 4. Jojă. Aufo. V. Indicator de nivel de uleiu. 5. Jolly, balanfă V. Balanfă Jolly. 6. Jomp.V. Basin pentru captarea apelor de mină. 7. „Jonathan". Agr./Varietate de mere de masă, cu fructul mijlociu, aproape mare, tronconic, de coloare roşie-purpurie, care acopere aproape în întregime fondul galben deschis. în partea însorită, coloarea purpurie se închide, trecând spre roşu Bordeaux şi devenind uneori aproape neagră. Are miez gălbuiu, fondant, suculent, dulce, cu o aromă puternică şi foarte fină. Se coace în Decemvrie *•■ Feb ruarie. 8. Joncă [AHiOHKa; jonque; Dschunke; junk; zsunka], Nav.: îmbarcafie de transport, folo- Joncă. sită în basinul apusean al Oceanului Pacific. Este greoaie, construită din lemn, cu vele din rogojini sau de bumbac. Poate avea o deplasare până la 400 t. 9. Joncfiune [coeAHHemie; jonction; Verbindung; junction; összekötés]. C. f.: Legătura între două căi ferate. Legătura se poate efectua printr'o linie de joncfiune, printr'o ramificafie, prin iraversare-joncfiune, prin transbordor, etc. Legătura dintre două căi ferate de ecartament diferit se face într'o stafie de joncfiune situată într'un „punct" comun al celor două căi. 10. Jonvai, turbină ~ [TypŐHHa >KoHBajifl; turbine J.; axiale Vollfurbine-; J. turbine; J. turbina]. Hidrot. V. sub Turbină hidraulică. 11. Jordani! [HiopAaHHT; jordanite; Jordanit; jordanite; jordánit]. Mineral.: 4PbS • As2S3. Arse-nosulfură de plumb, rombică. 12. Joseit [}K0CeHT; josé'ite; Jóséit; joseite; jozeit]. Mineral.: Bi3Te (S-Se). Telurură rombo-edrică de bismut. 13. Joule [fl}Koyjib; joule; Joule; joule; joule]. Fiz.: Unitatea MKSA de lucru mecanic, de căldură şi de energie. — Un joule e energia electrică transmisă în timp de o secundă unui circuit electric care primeşte puterea constantă de un watt: 1 J = 1 Ws=107 ergi. 14. efect V. Efect Joule, şi sub Legea transformării de energie în conductoarele electrice. îs. „legea" lui ~ [3aKOH flmoyjia; loi de J.; J. Gesetz; J.'s law; J. törvénye]. Fiz.: Energia internă U a unei mase date de gaz perfect depinde numai de temperatura gazului. Un gaz real se încălzeşte sau se răceşte într'o expansiune, după cum pv + U scade sau creşte, la temperatură constantă, p fiind presiunea gazului, iar v, volumul său specific. La presiunile şi temperaturile ordinare, hidrogenul şi heliul se încălzesc, iar celelalte gaze se răcesc. La presiuni şi temperaturi foarte înalte, toate gazele se încălzesc. îs. Jucov, aparatul ~ [npHŐop >KyKOBa; appareil de J.*, J. Gerât; J.'s apparatus; J. készülék]. Fiz.: Aparat folosit pentru determinarea punctului de solidificare al substanfelor cristalizabile. Se compune dintr'un vas Dewar cu fund plat, în care se pun cca 30-"40 g din substanfa de cercetat, topită. Cu ajutorul unui dop de cauciuc se fixează un termometru cu diviziuni de 0,2°, în aşa fel încât rezervorul termometrului să se găsească în mijlocul substanfei şi să fie acoperit complet. La cca 5° deasupra punctului de solidificare, care a fost determinat anterior în mod aproximativ, se agită puternic şi continuu, până ce confinutul se turbură. Se laşa totul în linişte şi se observă temperatura din jumătate în jumătate de minut. Temperatura care rămâne constantă un timp mai îndelungat reprezintă punctul de solidificare. i7. Jucovschi, profil ~ [npoc|mjib JKyKOBC-Koro; profil J.; J. Profil; J. profille; J. szelvény]: Profil aerodinamic de aripă sau de pală de elice, obfinut printr'o transformare Jucovschi a unui cerc din planul complex ţ>=ţ + ir] în pla- 371 nul complex z = x + iy, unde c » OQ (fig. A) e cea mai mică (în valoare absolută) dintre abscisele celor două puncte de intersecfiune a cercului transformat, cu axa reală (OS). Forma profilului obfinut prin transformarea Jucovschi depinde de pozifia centrului cercului în planul Ş. De exemplu: dacă centrul cercului (M) se găseşte în primul cadran din planul £ şi cercul intersectează axa Og (fig. A), se obfine un profil de aripă (fig. B); dacă centrul (M) se găseşte pe axa imaginară (Oyj), se obfine un profil biconvex simetric; dacă centrul (M) se găseşte pe axa reală (OS), se obfine un arc de cerc;' dacă centrul (M) se găseşte în originea axelor (O), se obfine un segment de dreaptă. Axa de portanfă nulă a profilului (adică paralela cu direcfia vitesei curentului, pentru care por-tanfa profilului e nulă) formează acelaşi unghiu cu axa Ox ca şi dreapta QM cu axa 0£. Punc- A y B Q' Profil Jucovschi. IOtj) sistemul de coordonate din planul ţ; xO'y) sistemul de coordonate din planul z; M) centrul cercului din planul %; Q*) bordul de fugă din planul z, corespunzător punctului Q din planul £; p) unghiul dintre axa de portanfă nulă şi axa absciselor; QM) direcfia axei de portanfă nulă ; <- direcfia vitesei relative a aerului, penfru care portanfa profilului e nulă. OQ = c. tul Q (din planul £) se transformă într'un vârf ascufit Q' (din planul z), care se numeşte bordul de fugă al profilului. 1. Jucovschi, teorema lui V. Kutta şi Jucovschi, teorema lui 2. ~r transformare ~ [npeBpanţeHHeîKyKOB-CKOro; transformation J.; J. Transformierung; J.'s transformation; J. átalakítás]: Transformarea conformă a unui cerc şi a domeniului său exterior din planul + într'un contur oarecare, şi domeniul exterior al acestuia din planul z = x + ry, prin funcfiunea de transformare Lc2 unde c2 poate avea totdeauna o valoare reală, dacă se aleg adecvat axele de coordonate (0£ şi Ori). Pentru contururi în formă de profil aerodinamic (v. fig. A şi B sub Jucovschi, profil ~), c este cea mai mică (în valoare absolută) dintre abscisele celor două puncte de intersecfiune ale cercului cu axa reală (Os). Transformarea face sa corespundă mişcării unui fluid în jurul cercului o mişcare de fluid în jurul conturului; aceasta se obfine înlocuind, în potenţialul complex f(Q al mişcării din planul £, pe £ prin z. Cunoscând vitesa w = a fluidu- lui în jurul cercului, vitesa w'— ~ a fluidului din dz jurul conturului se obfine din relafia df df d£ w -r = 'T sau dz d£ dz dz dC unde w — u — iv e expresiunea complexă a vitesei în planul cercului (u şi v fiind componentele vitesei după axele 0£ şi Oyj), şi w —u' — iv' e expresiunea complexă a vitesei în planul conturului (u1 şi v fiind componentele vitesei după axele Ox şi Oy). 3. Jug [HpMO; joug; Joch; far.: Dispozitivul de înju-gare a animalelor cornute la car, şi care se compune din următoarele părfi: jugul, numit şi sulul jugului, grindeiul jugului, drugul jugului, ceafa, cerbiceasau cerghia; cele două restee; două bulfee, numite şi lo-păfele, jigle sau fiulare; policioara, numită şi podhornifă, pohodnicioară sau preghifă. 4. Jug [pHreJib nepeKpbiTHH; solive d'en- chevetrure, poutre secondaire; Wechselbalken, Schlüsselbalken, Trumpfbalken; trimmer, trimmed joist; váltógerenda]. Cs.: Grindă aşezată transversal pe două grinzi paralele ale unui planşeu de lemn, îmbinată la capete cu acestea, pentru a constitui rea- , .... zemul grinzilor , J?3 P?1-™ 9r,nzi de plan5eu-situate între cele •) gnnz, * pl»,.u p. adj două, şi cari nu «>) jug! c) grmz. de ptonseuîrewn». se pot rezema te pe jug; d) canale de coş. direct pe zidăria de deasupra golului unei uşi sau al unei ferestre, sau în apropierea unui coş. 24* yoke; iga]. Ind. . t Jug. î) ceafă, cerbice; 2) bulfee, jigle, lopăfele sau fiulare; 3) resteu; 4) policioară. 372 1. Jug [nonepenHbiö pyMnejib; joug de gou-vernail; Ruderjoch; yóke of ihe rudder; evezőiga]. Nav.: Piesă de metal calată la extremitatea superioară a axului cârmei, la unele nave mai mici (cu cârmă de mână), prin intermediul căreia se transmite axului mişcarea de rotafie (v. fig.). îndeplineşte aceeaşi funcfiune ca şi echea (v.). 2. Jug de ciocan [cTaH napoBoro MOJiOTa; bâti demarteau-pilonâdouble jambage; zweibeiniges Harnmergestell; double standard hammer frame; kalapácsállvány]. Mş.; Cadrul fix al ciocanului de forjă. 3. Jug de joagăr [pa- Ma imjibHoro CTaHKa; cadre (de scie â lames); Gatterrahmen;saw frame; fürészgépkeret]: Cadrul mobil în care sunt întinse pânzele de ferestrău ale unui joagăr. V. fig. sub Joagăr. 4. Jug de port-perii [meTKOflepmaTejib; cou-ronne porte-balais, collier porte-balais; Bürsten-joch, Bürstentráger; brush ring, brush collar; kefe-iga]. Elf.: Organ de maşină pe care se fixează pivofii port-periilor unei maşini electrice, şi cu ajutorul căruia pivofii pot fi rotifi solidar între ei, în jurul arborelui maşinii. 5. Jug magnetic [Mar-HHTHOe HpMO; culasse magnétique; magneti- Jug de port-perii. sches Joch; yoke of the magnet; mágneses iga]. Elm,: Porfiune de circuit magnetic neînconjurată de înfăşurări electrice, care realizează un drum de reluctanfă mică între miezurile eiectromagnefilor pe cari le uneşte, şi cari sunt înconjurate de înfăşurări electrice. V. fig. sub Maşină electrică, şi sub Transformator electric. 6. Jugăr. Cad.; Unitate agrară de arie, folosită în Transilvania şi în Banat, egală cu 5775 m2, sau cu 1600 stânjeni pătrafi. 7. Jugastru [KJléH; érable champetre; Feld-ahorn; small maple; mezei juhar]: Silv.: Acer campestre L. Arbore din familia aceraceelor, cu o înălfime până la 15 m. E comun în pădurile de câmpie. Are lemn gălbuiu sau roşietic, lucitor, dur, compact, foarte tenace, folosit în rotărie, în tâmplărie, etc. Din lemnul noduros al rădăcinilor se fac pipe şi tabachere. E un bun combustibil. 8. Juglonă [lOrjiOH; juglone; Juglon; juglone; juglon]. Chim.: 5 oxi-1,4 naf-tochinonă. Se găseşte în cojile nucilor verzi, sub formă de leucoderivat. Se prezintă sub formă de cristale brune-roşii, cu p. t. 155°, cari se oxidează la aer, colorându-se în brun-închis. E folosită în medicină, la tratarea unor boale de piele. 9. Jujeu. Ind. far.: Jug format din trei bucăfi de lemn aşezate în triunghiu, şi care se pune în jurul.gâtului vifeilor sau al porcilor, pentru a-i împiedeca să treacă prin garduri. 10. Jujna-Berejnăi. Ind. tuf.: Varietate de tutun din URSS, din care a fost creată, prin selecfiune, varietatea românească de bază, Molovata (v.). La rândul ei, varietatea Jujna-Berejnăi provine din varietatea laka de Macedonia, introdusă şi aclimatizată întâi în Crimeea, apoi răspândită în toate regiunile de cultură a tutunului din URSS, şi încrucişată cu alte varietăfi (Yalta, Kâr, Văratec, etc.). 11. Jumătafe-sânge [nojiyKpoBKa; demi-sang; Halbblut; half-blood; félvérű]. Zoot.: Calitatea unor animale (mai ales cai) de a fi rezultat prin încrucişarea, într'o singură generafie, a două rase. Se pot încrucişa: rase de pur sânge între ele, rase de pur sânge cu rase comune din acelaşi tip, şi rase grele cu rase uşoare. în primele două cazuri se obfine un „jumătate-sânge de rasă", iar în al treilea caz, un „jumătate-sânge sub raportul masei1' (animale intermediare). 12. Jumelă [ABOHHan HaKJiaftKa; jumelles de ressort, menotte; Doppellasche; double shackle; rúgófüggeszték]. Auto., C. f.: Piesa de articula-fie care serveşte la prinderea de şasiu a arcului cu foi, şi permite lungirea arcului sub influenfa unui şoc sau a unei suprasarcini. E constituită, de obiceiu, din două eclise de formă potrivită şi din două buloane, unul pentru suportul de arc şi al doilea penfru ochiul foii principale a arcului. Sin. Cercel de arc. V. fig. sub Arc cen-tilever. 13. Jumelat, cablu ~ [cflBoeHHbra Kaöejib; câble jumellé; Zwillingskabel; double cable; ikerkábel]. Elf.: Două cabluri izolate în vână de cauciuc şi aşezate unul lângă altul. Sin. Cablu îngemănat. 14. Junkers, calorimetru ~ [KajiopHMeTp Hi; calorimétre J.; J. Kalorimeter; J. calorimeter; J. kaloriméter]. Fiz.: Calorimetru folosit pentru determinarea puterii calorifice superioare şi inferioare a combustibililor gazoşi şi lichizi. Este, în principiu, un schimbător de căldură în contra-curent, format din două serii de canale concentrice prin cari trec gazeje de ardere (cari se ră- Jugul cârmei. OH 1 C O c l-KT XC/ XCH I II (I HC C CH Xc/ xcx H II O 373 cesc până la temperatura camerei) şi apa care ia căldura gazelor. Arzând în becul aparatului o cantitate cunoscută G de gaz sau de lichid combustibil, şi măsurând cantitatea A de apă şi temperaturile de intrare t± şi de ieşire t2, se poate calcula puterea calorifică superioară Ps Jin relaţia PS=A fa—tJIG. Pentru a determina puterea calorifică inferioară, se scad din puterea calorifică superioară câte 600 kcal pentru fiecare kilogram de apă condensată din 1 m3 de combustibil gazos, respectiv din 1 kg de combustibil lichid ars. î. Jupiter [KDnHTep; Jupiter; Jupiter; Jupiter; Jupiter]. Asfr.: Cea mai mare planetă a sistemului solar. Apare de pe Pământ ca planeta cea mai strălucitoare, de coloare galbenă-aurie. Planeta se roteşte în jurul Soarelui la o depărtare mijlocie de el de 5,2 ori mai mare decât cea dintre Pământ şi Soare. Volumul ei este de 1340 ori mai mare decât volumul Pământului, iar masa sa este de 318,4 ori mai mare decât masa Pământului. Densitatea sa medie este 1,3, deci de circa patru ori mai mică decât a Pământului. Are un diametru ecuatorial de 144 600 km şi un diametru polar de 134 600 km. La opoziţie, se vede sub un diametru aparent de 44-50". Du-, rata de revolufie este de 11,86 ani pământeşti. Durata rotafiei în jurul axei polilor a elementelor sale vizibile depinde de latitudine, ea fiind minimă, şi anume 9 h 50 min 30 s, în planul ecuatorial. Observat cu telescopul, discul planetei apare brăzdat de făşii paralele cu planul ecua-s torial, alternativ luminoase şi obscure, fără limite prea precise. Unele dintre aceste făşii sunt colorate. întregul înveliş extern, vizibil, al planetei, este supus la turburări importante. Albedoul planetei este 0,44; planeta apare ca o stea de mărimea — 2,1 — 2,5 la opozijie (v. Mărime stelară). Jupiter are 11 satelifi: V, Jo, Europa, Ganimede, Callisto, VI, X, VII, XI, VIII, IXr Semnul astronomic al planetei Jupiter este ?},. 2. Jura alb [őeJiaa iopa; jura blanc; weifjer Jura; white jurassic; fehér Jura]. Geol.: Jurasicul superior sau Malm. (Termen vechiu). 3. ~ brun [KopHqHeBaH/cpeflHiifl/iopa; jura brun; brauner iura; brown jurassic; barna Jura]: Jurasicul mediu sau Dogger. (Termen vechiu). 4. ~ negru [nepHaa K>pa; jura noir; schwar-zer Jura; black jurassic; fekete Jura]: Jurasicul inferior sau Liasic. (Termen vechiu). 5. Jurasic [lopaCHK; jurassique; Jura; jurassic; jura]. Geol.: A doua perioadă a erei mesozoice. (V. Geologice, subdiviziuni ~). Din punct de vedere paleontologic, se caracterizează prin: Des-voltarea mare a coralierilor, cari au construit, uneori, în Jurasicul superior, recifi foarte puternici; desvoltarea deosebită a echinidelor, între cari se găsesc genurile Cidaris, Hemicidaris, Co-lyrites, etc. Brahiopodele se remarcă prin predominanta terebratulelor şi a rinconelelor. Lamelibranhiatele sunt, de asemenea, reprezentate prin numeroase genuri, între cari: Pecten, Avicula, Lima, Aucela, Trigonia, Pholadomya, Diceras, etc. — Gasteropodele sunt reprezentate prin genurile: Pleuro-tomaria, Nerinea, Harpagodes. — Dintre cefa-lopode, nautiloideele nu mai prezintă nicio importantă; înschimb,amonoideeleajung la apogeuldes-voltării lor, această clasă alcătuind fosilele conducătoare pentru delimitarea orizonturilor depozitelor jurasice. Genurile cele mai caracteristice sunt: Pentru Jurasicul inferior: Arietites, Psiloce-ras, Harpoceras, Amaltheus, etc.; pentru Jurasicul mediu: Macrocephalites, Stephanoceras, Cosmo-ceras, etc.; pentru Jurasicul superior: Aspidoce-ras, Peltoceras, Virgatites. De asemenea, belem-ni)ii au avut, în întreg Jurasicul, o puternică desvoltare. în clasa vertebratelor se remarcă desvoltarea extraordinară a reptilelor, cari au trăit în toate mediile, ajungând uneori la dimensiuni gigantice. Se pot cita, ca forme marine, ihtiosaurienii şi plesiosaurienii; ca forme continentale, dinosaurienii, iar ca forme sburătoare, Pte-rodactylus. — în Jurasicul superior s'au găsit primele pasări fosile, reprezentate prin Archae-opterix şi Archeornis. Apar, de asemenea, pentru prima oară, mamiferele, ale căror resturi se cunosc din Rhefian. Ele sunt reprezentate însă numai prin forme inferioare de marsupiale. — între plante, rolul principal îl au gimnospermele, cu cicadofitele şi coniferele. Se deosebesc trei tipuri de faciesuri petro-grafice ale depozitelor jurasice: cel european extraalpin, cel alpin şi cel continental. Tipul european extraalpin, de mare epicontinentală, e tipic desvoltat în munţii Jura şi în Germania, şi e caracterizat prin depozite de mare puţin adâncă. Se întâlnesc: calcare oolitice, calcare litografice, argile şi şisturi marnoase. Tipul alpin sau de geosinclinal e desvoliat în Alpi, în Carpaţi, Balcani, Caucaz, în Asia Mică, Himalaia şi Atlas. Predomină calcare roşii cu amoni{i, calcare masive recifale, şisturi marnoase, gresii. Tipul continental e desvoltat mai ales în afara EuVopei, şi anume în Siberia, în India, China, Australia, Africa de Sud, etc. 6. Jurin, „legea" lui ~ [3aKOH tOpiraa; loi de J.; J. Gesetz; J. 's law; J. törvénye]. Fiz.: Denivelarea h a unui lichid, într'un tub capilar introdus într'un vas, faţă de nivelul lichidului din vasul în care este introdus tu-bul, este dată de expresiunea h= — , P rS Aş i p fiind constanta capilară şi densitatea lichidului, 374 g acceleraţia gravitaţiei, iar r, raza capilarului. Denivelarea este pozitivă sau negativă, după cum lichidul udă sau nu perefii tubului. 1. Jurnal de bord. V. Bord, jurnal de 2. Jurubifă [motok; écheveau; Străhne; skein, hank; motring]. Ind. text.: Fir de tort de o anumită lungime (măsurată în yarzi sau în metri), înfăşurat în spire (fiecare din ele reprezentând un „fir" al jurubifei), care constitue o unitate de măsură în practica filaturii, şi diferă după material. O jurubifă are, la fire de bumbac, 120 yarzi sau 80 fire de 1,5 yarzi; la in, cânepă şi iută, 300 yarzi sau 120 fire de 2,5 yarzi; la fire pieptenate, 80 yarzi sau 80 fire de 1 yard; la mătase toarsă, 125 m sau 100 fire de 1,25 m; la mătase în scu-luri, 475 m sau 400 fire de 1,1875 m, etc. 3. Jurupaif [lopynaHT; jurupai'te; Jurupaif; juru-paite; jurupaif]. Mineral.: (Ca, Mg) SiO^*1^ H20. Silicat hidratat de calciu şi magneziu. 4. Juvelnic [pbiÖHH ca^OK; vivier; Fischkasten; fish pond; halszekrény]. Pisc.: Instalafie de scânduri, laţuri, stuf sau nuiele împletite, folosită pentru a păstra viu peştele pescuit, fie pentru consumafie, fie penfru a aduna o cantitate mai mare pentru transport. Sin. Horez, Horef. 5. Juvenil [lOBeHHJia; juvenile; juvenil; juvenile; juvenil]. Geo/.: Calitatea unei substanfe lichide sau gazoase de a avea originea în magma topită din interiorul scoarţei, şi de a circula prin porii rocelor din scoarfă, făcându-şi uneori loc până la suprafafă. 6. Juvenilă, apă V. Apă juvenilă. K, k; K, x 1. K Chim.: Simbol literal pentru elementul potasiu (kaliu). 2. °K F/z.: Simbol pentru gradul Kelvin, unitatea de temperatură absolută egală cu gradul Celsius, dar cu punctul zero la —273,2°. s. k 1. Maf..* Simbol literal pentru un număr curent întreg. — 2. Termőd.: Simbol literal pentru constanta lui Boltzmann (v.). 4. k Fiz.: Simbol literal pentru kilo. 5. K, acidul ~ [KHCJiOTa K; acide K.; K.Săure; K. acid; K-sav]. Chim.: Acidul a-naftol-amino-8 disulfonic-3, 5. 8. Kaempferol [neMnc^epoJi; kaempféroi; Kămpferol; kaempferol; kempferol]. Chim.: HO O I II /?\ Â\ H H HO C bC-OH c—C I II II /i' s-\ HO-Q C , 2C----------------D' 4,C — OH xc7 V H £ H H 3, 5, 7, 4'-tetraoxiflavonă. Constitue materia colorantă albastră din florile de Delphinium consolida. Sin. Kaemferol. 7. Kainîf [KaHHHT; kainite; Kainit; kainit; kai-nit]. Mineral.: (KCI, MgS04, 3H20). Mineral care cristalizează în sistemul monoclinic. Se prezintă compact sau granulos. Se găseşte în unele zăcăminte de sare. s. Kainosif [KaHH03HT;ka’ínosite,cénosite;Kai-nosit; kainosite; kainoszit]. Mineral.: Ca2(Ce,Y)2C03Si4012* 1-2 H20. Silicat hidratat natural de ytriu, cesiu, calciu, cristalizat în sistemul romboedric, cu d. 3,5 şi duritatea 5-*-6. Sin. Cenosit. 9. Kaki [xaKH; kaki; khaki; khaki; kaki]. Vops.: Coloare verde-gălbuie. Se foloseşte la vopsirea fesăturilor. 10. Kalaif [KaJiaHT; calaTte, callaîte; Kalait, Kallait; calaite; kalait]. Mineral.: Sin. Turcoază (v.). 11. Kaliastrakanit. V. Leonit. is. Kaliborif [KaJlHŐopHT; kaliborite; Kalibo-rit; kaliborite; káliborit]. Mineral.: [K Mg2B11019] 9 H20. Sorat de magneziu şi potasiu hidratat. Sin. Heintzit. îs. Kalicinif [KajiHiţHHHT; kalicinite; Kalizinit; kalicinite, kalicine; kalicinit]. Mineral.: KHCOg. Carbonat acid de potasiu natural, cristalizat în sistemul monoclinic. 14. Kalinit [KaJlHHHT; kalinite; Kalinit; kalinite; kalinit]. Mineral.: KAI (S04)2 • 12 H20. Alaun de potasiu natural, cu d. 1,7 • • ■ 1,8şi duritatea 2 • ■ -2,5. îs. Kalipafron [B03Ayx00HHCTHTejibHbiH, (|)H-JibTp; filtre d'air; Kalipatron, Luftreiniger; regenerator; kálipatron, légtrsztítój. Mine: Partea măştii de salvare folosite în mină, formată din-tr'o cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu în granule, prin care trece aerul inspirat de purtătorul măştii. Hidroxidul de potasiu refine bioxidul de carbon şi apa, regenerând aerul. Se construesc tipuri pentru o durată de funcfionare de 1 • • - 3 ore. 16. Kaliu. Chim. V. Potasiu. 17. Kamala [KaMajia; kamala; Kâmala; kamala; kamala]. Bot.: Arbust din familia euforbiaceelor, care creşie în regiunile tropicale, şi din fructele şi seminfele căruia se extrage o substanfă colorantă cu acelaşi nume, întrebuinţată la vopsitul fesăturilor şi, în medicină, ca tenifug. Sin. Kamela. is. Kamarezif [KaMape3HT; kamarésite; Kama-rezit; kamarezite; kamarezif]. Mineral.: Cu3 [(OH)4 I SOJ * 6H20. Sulfat bazic de cupru natural, cu d. 4 şi duritatea 3. 19. Kamela. V. Kamala. 20. Kamiş-Burun, strate de ~ [cjioh oŐJiacTH KaMHUl-BypyH; couches de K.-B.; K.*B. Schich-ten; K^-B. strata; K.-B. rétegek]. Geo/.: Complex stratigrafie tipic, desvoltat în regiunea petroliferă Kerci-Taman-Cuban-Maicop. Se deosebesc: stratele inferioare de Kamiş-Burun, de aceeaşi vârstă cu Ponfianul din fara noastră, formate mai ales din marne cu cardiacee, şi stratele superioare de Kamiş-Burun, de aceeaşi vârstă cu Dacianul din fara noastră. 21. Kâmmererif [KeMMepepHT; kámmérérite; Kámmererit; kemererite; kemererit]. Mineral.: Clorit care confine crom. 22. Kammgarn [1. HHTb HécaHHOÖ niepcTH; fii peigné; Kammgarn; worsted yarn; kammgarn. — 2. TKaHb HecaHHOH mepCTH; tissu en fii peigné; Kammgarn; worsted; kammgarnszövet]. Ind. text.: 1. Fire netede de lână, obfinute prin toarcere din lână pieptenată. — 2. Stofă fesută din fire de kammgarn. 23. Kanel [KeHejibCKHH napac^HH; perroquet; Kannel; cannei; kannel]. Ind. cb.: Parafină obfi-nută din cărbuni. 24. Káplán, turbina ~ [TypŐHHa KanJiaHa; turbine K.; K. Turbine; K. turbine; K. turbina]. Hidr. V. sub Turbină hidraulică. 25. Kapok. V. sub Capoc. 26. Kapok, uleiu de V. Uleiu de capoc. 27. Kár. Ind. tuf.: Varietate orientală de tutun, de coloare deschisă, cultivată în Macedonia, de unde a fost răspândită şi în alte fări. Dă produefii mari şi constante, dar are o aromă prea puternică, chiar neplăcută, care se simte încă de când 376 se găseşte în plantafie. — Este apreciată de cultivatorii de tutun pentru coloarea sa, dar este urmărită şi distrusă de organele de Stat, deoarece, din cauza aromei, nu poate fi folosită în fabricarea figaretelor. î. Kara-Boghaz. Geog.: Golf situat pe fărmul de Est#al Mării Caspice, într'o zonă aridă de stepă caldă şi uscată. în anotimpul secetos, apa golfului, separat de restul mării printr'un prag ridicat, sufere o intensă evaporare, care provoacă o suprasaturare în săruri a apei mării. Aceste săruri încep să se depună (mai îrrfâi carbonatul de calciu, apoi gipsul şi la urmă clorura de sodiu). Anotimpul ploios provoacă o îndulcire a apei golfului, urmată de disolvarea din nou a sărurilor depuse. Fenomenul de depunere a sărurilor prin concentrare, în golful Kara-Boghaz, prezintă importanfă pentru Geologie, fiindcă arafă felul în care s'au putut forma, în trecut, zăcămintele de sare. 2. Karelinif [KapejiHHHT; karélinite; Karelinit; karelinite; karelinit]. Mineral.: Oxisulfură naturală de bismut. s. Karfosiderit [KapcjpocHAepHT; carphosidé-rite; Karphosiderit; carphosiderite; kárfosziderit]. Mineral.: 3 Fe203, 4SOs, 9H20. Sulfat de fier natural. Sin. Cipruzit. 4. Kármán, vârtejuri ~ [BHxpb KapMaHa; tourbilions K.; K.sche Wirbel; K. vortices; K.-féle örvények]. Hidr..'Vârtejuri cu liniile turbion verticale, dispuse pe două rânduri, în zig-zag regulat (v.fig.), cari se formează în aval de un obstacol solid cilindric, în jurul căruia curge un fluid în mişcare plană, perpendicular pe axa obstacolului; liniile turbion ale vârtejurilor se deplasează spre aval cu vitesa uniformă a fluidului din amontef şi se formează dacă seefiunea obstacolului e plată în direcfia generală de curgere a fluidului (pentru a produce o mare variafie de presiune în lungul liniilor de scurgere din apropierea lui) şi dacă numărul Reynolds e cuprins într'un anumit interval. Turbioanele sunt stabile (într'o anumită porfiune în aval de obstacol), dacă raportul h/l, al distanfei h dintre cele două rânduri de linii turbion, prin distanfa l dintre două turbioane vecine ale unui rând, are valori apropiate de 0,283. Pentru valori mari ale numărului Reynolds, vârtejurile Kármán dispar datorită viscozităfii fluidului, şi mişcarea devine turbulentă. 5. Karoo, formafiunea de ~ [cjioh Kapoo; formation de K.; K. Formation; K.-formation; K.-ré-tegalkotás]. Geol.: Grup de strate de facies continental, gros de mai multe mii de metri, cuprinzând Permianul, Triasicul şi Jurasicul. Se întâlneşte în Africa de Sud. (Karoo este numele unui platou din regiunea Coloniei Capului.) La baza sa cuprinde depozite glaciare, aparfinând Permianului. 6. Karragheen. V. Carragheen. 7. Karren [Kappbi; lapiez; Karren; lapiaz, karren; kárrek]. Geog.: Şanfuri şi creste în relief datorite eroziunii apelor pe suprafeţele expuse ale unor roce mai solubile. Se formează pe calcare, pe gipsuri şi pe sare. Sin. Lapiaz. 8. Karstenit [KapcTeHHT; karsténite; Karstenit; karstenite; karsztenit]. MineraL: Sin. Anhidrit (v.). 9. Karyinif [KapHHHHT; karyinite; Karyinit; ka-ryinite; káryinit]. Mineral.: (Ca, Mn,Pb, Mg)3(As04)2. Arseniat natural de calciu, mangan, plumb şi magneziu, cristalizat în sistemul rombic; are d. 4,25 şi duritatea 4. 10. Kasolif [KacoJlHT; kasolite; Kasolit; kaso-lite; kaszolit]. Mineral.: PbU [O^ I SiOj • H20. Si-licouranat de plumb, provenit din alterarea pech-blendei. u. Kassai [KaccaHCKHH KaynyK; kassai; Kassai; kassai; kasszai]. Ind. cc.: Varietate de cauciuc brut, care se obfine din arborii Landolphia, Funíumia elastica (Kickxia elastica) şi Clitandra. Aceste plante cresc sălbatic şi se cultivă pe su-prafefe mari în Congo, în Africa orientală şi în Madagascar. 12. Kast, aparat ~ [annapaT KacTa; appareil de K.; K. Fallapparat; K. apparatus; K< berendezés]. Expl.: Aparat pentru determinarea sensibilităfii explozivilor la lovire. Aparatul are doi umeri pe cari alunecă vertical o greutate de 2 kg, o nicovală cu locaş pe care se aşază explozivul învelit în foaie de staniol, şi un piston pe care loveşte greutatea. Greutatea poate fi lăsată să cadă dela diferite înălfimi date. Sensibilitatea se măsoară prin înălfimea de cădere minimă care a provocat explozia. 13. Kafabifumine [KaTaŐHTymhh; katabitumi-nes; Katabitumina; katabitumens; katabituminek]. G eol.: Bitumine libere, rezultate din depolime-rizarea polibituminelor, sub acfiunea căldurii. Se prezintă, în general, în stare gazoasă, vâscoasă sau semiconsistentă. Din katabitumine, sub acfiunea căldurii, printr'un efect de depolimerizare sau de scindare a moleculelor, se formează hidrocarburi de natura celor cari se găsesc în petrol. Katabituminele umplu golurile rocelor şi formează zăcăminte. Pot circula în stare fluidă în porii şi în spafiile capilare ale rocelor. 14. Katadiglas [oTpamaTejibHoe cTeKJio rjih OHKQB; katadiglas; Katadiglas; katadiglass; kata-diglász]. Opt.: Lentile speciale pentru ochelari, cari permit vederea înapoi şi în lături; aceste lentile sunt parfiai metalizate, pentru a servi drept oglinzi. îs. Katadyn, procedeu ~ [cnocoő KaTa^HHa; procédé K.; K. Verfahren; K. process; K.-eljárás]. Chim. biol.: Procedeu folosit pentru prepararea în „mic" a apei sterilizate sau pentru distrugerea microorganismelor din apă prin disolvarea unor cantităţi foarte mici de argint. Se foloseşte şi pentru prepararea ghefei sterile numite ghiafă Katadyn sau ghiafă activă. 1. Katakilla: Insecticid cu bază de rotenonă. (N. C.). 2. Kater, pendulul lui ~ [mbhthhk KaTepa; pendule de K.; K. sches Pendel; K.'s pendulum; K.-ingája]. Fiz.: Pendul reversibil folosit pentru determinarea accelerafiei gravitafiei (g). E format dintr'o bară cu două cufite, a căror distanfă se poate măsura cu precizie, şi din două mase mobile în lungul barei. Se deplasează cele două mase până ce perioada de oscilafie a pendulului este aceeaşi în jurul celor două cufite. Distanfa dintre acestea reprezintă, în acest caz, lungimea redusă / a pendulului fizic care are perioada de oscilafie respectivă. Dacă T este a-ceastă perioadă, valoarea lui g se deduce din 3. Kauri [Kaypn; kauri, résine de dammar; Kaurikopal, Dammarharz; dammar; dammaragyan-taf kauri]. Bot., Ind. chim. sp.: Rezine produse de diferite plante, în special din familia coniferelor, speciile Dammara australe, D.ovata şi D. lan-ceolata, cari cresc în regiunile tropicale. Se găsesc fie în stare fosilă, ca produse mai mult sau mai pufin recente, fie în curs de formare, în plantele vii, de unde se extrag prin incizii. Se prezintă în mase neregulate, de coloare galbenă deschisă până la brună, mai mult sau mai pufin transparente, cu miros balsamic particular, cu p. t. 90- ■■189° (după calitate). Se disolvă în alcool, Ia fierbere, şi în amestec de eter-alcool; sunt parfial solubile în eîer şi în uleiu de terebentină; sunt pufin solubile în cloroform, în toluol, acetona, alcool metiiic. Au d. 1,03-"1,12 şi indicele de aciditate 112 ••■118. Sunt folosite în industria lacurilor şi a firnisurilor, la fabricarea linoleumului, a vernis-urilor fotografice şi în tehnica microscopică. Sin. Răşină de Dammar. 4. Kaurif. V. sub Mase plastice. 5. Kausfobiolife [KaycTOÓHOJiHT; kaustobio-lites; Kaustobiolithe; kaustobiolifhs; kausztobioli-tek]. Mineral.: Roce organogene combustibile. Se împart în Iiptobiolite, sapropelite şi cărbuni humici.. Sin. Caustobiolite. 6. Kawa-Kawa [KaBa-KaBa; kawa-kawa; Kawa-Kawa; kawa-kawa; kava-kava]. Bot., Farm.:Rădăcina plantei Piper methysticum din familia piperaceelor. Creşte sălbatic şi se cultivă în numeroase insule din Polinézia. Are miros plăcut şi gust acru. Mestecată, provoacă o secrefie salivară abundentă ; e astrin-gentă şi cu gust amar. Confine un principiu activ cristaHzabil: meticina; mai confine kawaiană, o rezină, şi glucozizi. —Este un remediu bun contra afecfiunilor catarale, în special în gonoree. 7. Kazanian [Ka3amiaHCKaH 3pa; kazanien; Kazanstufe; kazanian; kazánián]. Geol.: Epoca şi seria de strate de facies marin aparfinând Permia-nului superior, răspândite mai ales în URSS (v. Geologice, subdiviziuni ~). Fosilele caracteristice acestei serii sunt: Medlicottia primas, Orthoceras, Lecanites, Fenestella, şi plantele: Ullmania, Vol-tzia, etc. 3 77 Depozitele cari formează seria kazaniană sunt, în general, de facies lagunar. Atât în Urali cât şi în ba-sinul Donefului se găsesc, în această formafie, importante depozite de săruri de sodiu şi de potasiu. 8. kcal Fiz,: Simbol literal pentru kilocalorie, de folosit numai după valorile numerice. 9. Kefir [Kec|)Hp; képhir; Kefir; kefir; kefir]. Ind. alim.: 1. Ferment care se prezintă în masă semisolidă, elastică, de coloare albă-gălbuie, cu aspectul unor granule neregulate, de mărimea unei* gămălii de ac până la aceea a unei nuci, con-finând, înglobate în cazeină, multe specii de microorganisme. S'a izolat o drojdie care cuprinde, în special, Saccharomyces mycoderma şi Bacillus Kefir, care produce fermentafia alcoolică,€in bacii care secretă o lactază care hidrolizează lactoza, şi un alt bacii, care dă un coagul fin şi gustul acid, ca şi Bacillus caucasicus. — 2. Băutură gazoasă, uşor alcoolică, cu gust acrişor, obfinută prin fermentarea laptelui integral (în special de vacă) cu ajutorul boabelor de drojdie de kefir. Se prepară industrial, folosind culturi pure. Are efecte terapeutice remarcabile (contra enteritelor catarale, a nefritei, conslipafiei, în special la copii). 10. Keilostoma. Paleont.: Gen de molusce gasteropode, din familia piramidelidelor, cuprinzând specii cari au trăit în Eocen. 11. Kékulé, hexagonul lui ~ [mecTHyrojibHHK KeKyJie; héxagone de K.; K.Sechs- j-| eck; K.'s hexagone; K. hatszöge]. J Chim.: Schemă propusă de către Ké- C kulé pentru a reprezenta constituţia j-jc6 ^CH benzenului C6H6, care satisface teo- || | ria carbonului tetravalent şi prin care HCs «CB se pot explica unele proprietăfi ale XC^ acestei hidrocarburi şi ale derivafi- | lor ei. H 12. Kelen [KejieH; kéléne; Kelen; kelene;kelen]. Chim. V. sub Clorură de etil. is. Kelifit [KejiH(|)HT; kélyphite; Kelyphit; ke-lyphite; keljfit]. Mineral.: Agregat radiar de minerale amfibolice, feldspat, piroxen şi spinel. i4. Kellner, celulă ~ [ajieKTpojiHTHHecKaa HHGHKa KeJIJmepa; électrolyseur K.; K. Elek-trolysezelle; K. electrolyse celI; K. féle cella]. Ind. chim. sp.: Celulă pentru electroliza solufiei de clorură de sodiu, care produce sodă caustică şi clor (v. fig.). Foloseşte anozi de grafit şi catozi de fier şi mercur. Amalgamul de Na~Hg, format în compartimentele cu anozi, se descompune în compartimentul fără anozi, unde se formează so-lufia de sodă caustică. Pentru funcfionare, mercurul din fundul celulei trebue trecut dintr'un com- A) anozi de grafit; B) suport; C) catod de fier; îj şi 3) compartimente cu solu* fie de clorură de sodiu; 2) compartiment cu solufie de sodă caustică ; Hg) sírat de mercur; CI) ieşirea clorului; M} dispozitiv de balansare. 378 parti ment ín altul, ceea ce se obfine prin balan-sarea celulei la fiecare minut. Se numeşte şi ce Julă Castner-Kellner. î. Kenofron [KeHOTpOH; kénotron; Kenotron; kenotron; kenotron]. Fiz.: Diodă cu vid înaintat, folosită ca redresor, mai ales în tensiune înaltă, sau în receptoarele de radio, în cari redresoarele cu gaz produc sgomot supărător. Kenotroanele de dimensiuni mari au un filament de wolfram şi sunt răcite cu apă; cele mici au un filament de wolfram toriat, acoperit cu oxid, şi sunt ră cite cu aer. Kenotronul are un randament foarte bun, mai ales când este folosit în înaltă frecvenfă, deoarece căderea de tensiune în tub este numai qp mică fracfiune din tensiunea de ieşire, şi puterea folosită pentru încălzirea filamentului e mică fafă de puterea redresată. 2. Kentrolif [KeHTpoJiHT; kentrolite, centro-îite; Kentrolith; kentrolite; kentrolit]. Mineral.: M^PbgSigO^. Silicat de plumb şi mangan, cristalizat în sistemul rombic. Are d. 6,2 şi duritatea 5. s. Kepler, „legile" lui ~ [3aK0Hbi Kenjiepa; lois de K.; K.-sche Gesetze; K/s laws ; K. törvényei]. Astr.: „Legile" mişcării planetelor în sistemul solar: 1) Planetele descriu în jurul Soarelui elipse în cari Soarele ocupă unul din focare. 2) Ariile descrise de razele vectoare cari unesc Soarele cu planetele cresc proporfional cu timpul. 3) în mişcarea a două planete în jurul Soarelui, rapoartele cuburilor semiaxelor mari a şi a' ale traiectoriilor lor, prin pătratele duratelor de parcurgere a traiectoriilor T şi T\ sunt egale: r»~r2' 4. Keppeler, proba ^ [npoőa Kennejiepa; essai K.; K. Probe; K/s test; K. féle proba]. Opt.: Probă pentru determinarea durabilităfii sticlelor optice, în care epruvetele plane de sticle optice se suspendă într'o incintă cu apă, stabilindu-se, prin titrare, cantitatea de bază alcalină formată. 5. Keracianinâ [KepaiţHaH; kéracyanoside; Ke-razyanin; keracyanin; keraciánin]. Chim.: Ramno-zida cianidinei, care se găseşte în cireaşa nea- OH I H C C HC 6 5 C/4^C-OR HO —CJ C s H H *c~cv * 2 4C-OH \ 6 5/ c=c H H H gră. Face parte din grupul antocianidinelor, fiind un produs natural al 2-fenil-benzopiranului hidroxilat, legat de radicalul unei metil-pentone: ramnoza. 8. Keramîf [KepaMHT; kéramite; Keramit; ke-ramite; keramit]. Ind. st. c.: Gresie ceramică ob-finută dintr'o argilă refractară amestecată cu o marnă dolomitică, prin ardere la C.S. 5**-10. Compozifia masei este următoarea: SiOa, 54,0%; Fe2Os, 5,50%; Al203, 18,75%; CaO, 16,40%; MgO, 4,50%; alcalii, 0,90%. Din keramit se ob-fin dale de pavaj cu o rezistenfă mecanică de 4*"5000 kg/cm2 şi cu o duritate egală cu a corindonului. 7. Keramohalit [KepaMoroJiHT; kéramohalite; Keramohalit; keramohalite; keramohalit]. Mineral.: AI2(S04)3 • 16H20. Sulfat natural hidratat de aluminiu. Cristalizează în sistemul monoclinic. Sin. Alunogen. 8. Kerargirît [KepaprepHT; cérargyrite, kérar-gyre; Kerargyrit, Chlorsilber, Silberhornerz; cerar-gyrite; kerargirit]. Mineral.: AgCI cu un confinut de 75,2% Ag. Are luciu adamantin, gras sau mat, coloare cenuşie deschisă, cenuşie-verzuie, brună sau violetă, urmă strălucitoare, duritatea 1,5 şi gr. sp. 5,5-• *5,6. Cristalizează în sistemul cubic holoedric. Se prezintă în mase compacte cu aspect cornos sau ceros. Se găseşte în pălăria de fier a zăcămintelor argentifere importante. Este un minereu important de argint. 9. Keraioscop [nepaTOCKon; kératoscope; Ke-ratoskop; keratoscope; keratoszkop]. Opt.: Aparat care serveşte pentru observarea calitativă a astigmatismului vizual, datorit faptului că corneea transparentă prezintă o formă anormală. io. Kercî, calcare de ~ [KepneHCKHH n3Bec-THHK; calcaires de K.; K. Kalksteine; K. lime-stones; K. mészkövek], Geol.: Calcare cochilifere de vârstă meofiană, cari se întâlnesc în regiunea Kerci din URSS. n. Kerdomeîru [H3MepHTejibHbiH anapaT Kep,n;OMeTp; kerdométre; Verstárkungsmeljgerát; gain set, amplification measuring set; erősitési mérőberendezés]. Tele.: Instrument pentru măsurarea câştigului dat de un amplificator în condi-jiuni specificate. 12. Kermek [KepMeK; kermiak; Kermek; ker-mek; kermek]. Ind piei.: Rădăcina plantei kermek, care creşte în Turkestan, în Caucaz şi în munfii Altai. Confine cca 16% substanfă tanantă şi se întrebuinjează în tăbăcărie. is. Kermes [KepMec; kermes, grains d'écar-late; Kermeskörner; kermes grains; kermesz-szemcsék]. Ind. chim. sp.: Substanfa obfinută din uscarea insectei femele Coccus ilicis, sau Coccus cacti (Coccionella). — Confine un principiu colorant care este acidul kermesic, Kermesul este solubil în apă, pe care o colorează în roşu; tratând solufia cu un acid, trece în galben; cu un alcaliu, trece în purpuriu; cu sulfatul feros se colorează în negru; cu alaun, în roşu-violaceu, iar cu clorura destaniu, în galben-brun. — A fost folosit întrecut lavopsireafesăturilorde lână şi demătase,şi în medicină. în unele fări este folositşi acum, în vop-sitorie, în industria textilă, a pielăriei şi în industria alimentară (pentru colorarea unor băuturi alcoolice). Acelaşi produs, obfinut din planta Phytolacce decandra L., se numeşte Cârmâz (v.). i4. Kermes mineral [MHHepajibHbiH KepMec; kermes minéral; Mineralkermes; mineral kermes; kermeszásvány]. Chim.: Produs constituit dintr'un amestec care constă în cea mai mare parte din trisulfură de antimoniu, şi, în mică parte, din piroantimoniât de sodiu. — Se prezintă ca o pulbere uşoară, care se înnegreşte prin alterarea 379 Ia lumină; este roşie-brună, fără miros, fără gust, insolubilă în apă, în alcool şi amoniac, solubilă în acid clorhidric concentrat, în carbonaţi şi hi-droxizi alcalini. Kermesul mineral este folosit în Medicina umană şi veterinară, pentru proprietăţile sale de emetic, diaforetic şi stimulent. î. Kermesit [KepMe3HT; kermésite, kermés; Kermesit, Rotspie^glanz; kermesite; kermeszit]. Mineral.: Sb2S20. Oxisulfură de antimoniu, de coloare roşie. Cristalizează în sistemul monoclinic. 2. Kernif [KepHHT ; kernite ; Kernit; kernite; kernit]. Mineral.: [Na2B407]«4 H20. Borat de sodiu hidratat, care se găseşte în apa lacurilor mineralizate din zonele cu climat arid continental. 3. Kerogen: Sin. Asfalfite (v.). 4. Kerosen [KepocHH; keroséne ; Leuchtöl; kerosene; lámpaoíaj]. Ind. petr.: Fracţiunea petrolului lampant care distilă între 150 şi 300°. 5. Kerr, celulă V. Celulă Kerr. 6. ~r constanta lui ~ [nocTOHHHan Keppa; constante de K.; K. Konstante; K.'s constant; K. állandója]. Fiz. V. sub Kerr, efect 7. ~r efect ~ [3(|)4)eKT Keppa; effet K.; K. Ef-fekt; K.'s effect; K. hatása]. Fiz.: Fenomenul de birefringenţă al unei substanţe când se găseşte într'un câmp electric. Valoarea birefringenţei este An — KXE2, unde A n este diferenţa dintre cei doi indici de refracţiune, X lungimea de undă a radiaţiei, E intensitatea câmpului electric şi K o constantă care depinde de natura substanţei şi se numeşte constanta lui Kerr. 8. efect ~ magnetic [MarHeTHHecKHH 3(|)(J)eKT Keppa; effet K. magnétique; magne-tischer K. Effekt; K.'s magnetic effect; K. mágneses hatása]. Fiz.: Rotirea planului de polarizaţie al luminii prin reflexiunea pe un magnet. 9. Kerrit [KeppHT; kerrite; Kerrit; kerrite; kerrit]. Mineral.: Silicat hidratat de aluminiu, fier şi magneziu. 10. Kersanfif [KepcaHTHT; kersantite; Kersantit; kersantite; kerszantit]. Mineral.: Rocă eruptivă fi-loniană cu caracter lamprofiric, alcătuită din pla-gioclaz şi biotit. 11. Kerfy. Ind. tuf.: Varietate de tutun de producţie mare, cultivată în Ungaria, servind la fabricarea ţigaretelor de calitate mijlocie. Din această varietate au fost aclimatizate varietăţile româneşti Banat şi Ialomiţa, în regiunile respective. Este probabil hibridul obţinut din Nicotiana tabacum var. brasiliensis, Nicotiana tabacum var. havanensis şi Nicotiana tabacum var. macrophylla. 12. Kesfner. Tehn. V. sub Evaporator. 13. Kefch. V. sub îmbarcaţie. 14. Kefof. Ind. chim. sp.: Combustibil lichid de sinteza, constituit dintr'un amestec de cetone, în cea mai mare parte din dipropilcetone, şi obţinut prin fermentarea butirică a substanţelor hidrocarbonate provenite din celuloză. Materia primă folosită este rumeguşul de lemn. — Cu ajutorul unor fermenţi selecţionaţi se obţine, în prezenţa oxidului de calciu, butirat de calciu. Prin distilare uscată se formează, pe lângă cetona acidului butiric (butirona), o serie complexă de alte cetone, alături de alcool amilic, etc., cari constitue ketolul brut. Prin distilări fracjio-nate şi prin rectificări succesive se obţin diferiţi ketoli, cu puncte de fierbere între 60 şi 200°, incolori, cu miros particular. Ketolul e folosit drept combustibil, şi ca solvent pentru nitroceluloză, vernis-uri, gume, rezine, cauciuc, parafină, uleiuri minerale, grăsimi, ceruri, etc. Este foarte indicat la fabricarea pulberii fără fum, a maselor plastice, a linoleumului, perlelor artificiale, mă-tasei artificiale şi în industria pielăriei. Din buti-ratul de calciu, produs intermediar la fabricarea ketolului, se obţine acidul butiric. (N. C.). îs. Keuper [Kennep; keuper; Keuper; keuper; keuper]. Geol.: Epoca şi seria de strate aparţinând Triasicului superior de tip german, răspândite în Vestul şi Nord-Vestul Europei (v. Geologice, subdiviziuni ^). Fosilele caracteristice pentru Keuper sunt: Myophoria Goldfussi, Estheria minuta, Masto-donsaurus. Depozitele Keuper-ului sunt formate din argile cărbunoase grezoase, Ia baza seriei, şi din alternanţe de argile şi marne vărgate cu gips, sare şi dolomit, la partea superioară a ei. 16. kg Fiz.: Simbol literal pentru kilogramul-masă, de folosit numai după valori numerice. 17. kgf Fiz.: Simbol literal pentru kilogramul-forţă (981000 dine sau 9,81 newtoni), de folosit numai după valori numerice. is. Khaki [AyÖHTeJibHbiH 3KCTpaKT xaKH; khaki; Khakiatechu; khakiatechu; khakiatechu]. Ind. piei.: Extract tanant din scoarţa unui arbore tropical, cu aspectul de fărâme aspre, sticloase, de coloare brună. Conţine cca 60% tanin. Se întrebuinţează la tăbăcitul pieilor. 19. Kîckxia elastica. V. Funtumia elastica. 20. Kieselgur [KHcejibryp, HH(|)y3opHaH 3eM-J1H; kieselgur, farine fossile; Kieselgur, Infusori-enerde; kieselgur, infusorial earth, fossil meal; kóvaföld, kieszelgúr]. Mineral.: Sin. Diatomit, Tripoli, Pămânţel, Pământ de diatomee (v.). 21. Kieserit [KH3epHT; kiesérite; Kieserit; kiese-rite; kieszerit]. Mineral.: MgS04 • H20. Mineral care se prezintă în cristale monoclinice sau în mase granuloase de coloare albă sau gălbuie. Formează strate în anumite zăcăminte de săruri de potasiu. Prin fierbere repetată cu apă, trece în soluţie care, când este concentrată, depune cristale de MgS04*H20. 22. Kiliani-Fischer, reacţia ~ [peaKiţHH Khjih-aHH-3>HIliepa; réaction K.-F.; K.-F. Reaktion; K.-F. reaction; K.-F. reakció]. Chim.: Metodă de obţinere a unei aldoze superioare dintr'o aldoză inferioară. — Realizarea acestei sinteze se bazează pe următoarele operaţiuni: tratarea aldozei cu acid cianhidric şi apoi hidrolizarea cianhidrinei aldohexozei obţinute. La formarea cianhidrinei se produce un nou atom de carbon asimetric, şi deci acidul aldönic obţinut este un amestec de doi ste-reoisomeri. — Cu ajutorul acestei metode s'au realizat numeroase treceri dela pentoze la hexoze şi s'au sintetizat heptoze, octoze, nonoze şi o decoză. 23. Kiln [oŐJKHraTejibHan nenb; four de gril-lage; Röstofen; kiln; kiln]. Ind. chim. sp.: Cuptor simplu cu cuvă verticală, folosit la calcinare sau 380 la prăjire. Nu are nici aparat de închidere la gură, nici instalafie de suflat aerul. Exemple: cuptorul de var, cuptoarele de prăjire pentru minereuri de fier, etc. î. Kilo [khjio; kilo; Kilo; kilo; kiló]. Gen.; Prefix care, pus în fafa numelui unei unităfi, indică o unitate de o mie de ori mai mare. De exemplu, kilogramul e unitatea de masă de o mie de ori mai mare decât gramul; kilowattul e unitatea de putere de o mie de ori mai mare decât wattul, etc. 2. Kilogram [KHJiorpaMM; kilogrammé; Kilogramm; kilogrammé; kilogramm]. Fiz.: Unitatea de masă în sistemul de unităfi MKSA, reprezentată prin kilogramul etalon. Masa unui kilogram este superioară cu cca 27 miligrame masei unui decimetru cub de apă distilată la maximul său de densitate, cântărit în vid, ia nivelul mării şi la latitudinea de 45°. Simbolul său litera! este kg, spre deosebire de kgf, simbolul literal al kilogramului-forfă. s. ~-forfă [KHJiorpaMM-CHJia; kilogrammé force; Kilogrammkraft; kilogramme-force; kilogrammerő]: Unitate convenfională de forfă, egală cu greutatea pe care o are un kilogram-masă la nivelul mării şi la latitudinea de 45°. Este egală cu 981 000 dine sau cu 9,81 newtoni. 4. Kîlogrammefru [KHjiorpaMMeTp; kilogrammétre; Kilogrammeter; kilogrammeter; kilogrammméter]. Fiz.: Unitate de lucru mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forfă egală cu un kilogram-forfă, când punctul ei material de aplicafie se deplasează cu un metru în direcfia şi sensul forfei. 5. Kilometraj [KHJlOMeTpaJK; parcours en kilo-métres; kilometrische Leistung; mileage; kilomé-ter-teljesitmény]. Auto., C. f.: Parcursul în kilometri al unui vehicul, într'un interval de timp dat (ex. kilometraj lunar, kilometraj între două repa-rafii, etc.). V. şi sub Parcurs. 6. Kilometraj [perHCTpupyiomHH annapaT ftJIH KHJlOMeTpaîKa;compteur kilométrique,comp- A 6 Principiu! tahometrului kilometrajului. A) tahomefru centrifugal:. 1) arbore de antrenare; 2) inel greu; 3) resort antagonist; 4) ac indicator al vitesei de rotafiej B) tahometru magnetoelectric: 1) arbore de antrenare; 2) armatura rotativă, solidară cu (Í); 3) armatură antrenată, solidară cu acul (4); 4) ac indicator. teur de vitesse, tachymétre; Kilometerzâhler, Geschwindigkeitsmesser, Tachometer; mileage re- corder, speedometer, speed indicator,tachometer; kilométermutató]. Mş.: Instrument de măsură, montat la unele vehicule ferestre (automobile, motociclete, biciclete), care măsoară fie distanfa parcursă de vehicul, fie vitesa de deplasare instantanee a vehiculului, fie aceste două mărimi. Constă dintr'un tahometru, gradat de obiceiu în k/mh şi, obişnuit, şi dintr'un contor — gradat în kilometri — care integrează kilometrii parcurşi. Arborele aparatului primeşte mişcarea fie direct dela jantă sau dela o osie a rofilor propulsoare ale vehiculului, fie dela un organ a! transmi» siunii de putere dela motor la rofi (de ex., schimbătorul de vitese la automobile), prin intermediul unui arbore flexibil şi al unor angrenaje reductoare. La vehiculele cu pneuri, diametrul de contact al rofilor cu solul crescând cu vitesa (din cauza forfei centrifuge), kilometrajul dă erori în minus, cari pot atinge Mecanism înregistrator şi indicator al unui kilometraj. I) arbore de antrenare; 2) contor de ture (gradat în kilometri); 2a) şi 2b) arbori 'intermediari, cu angrenaj elicoidal; 3) ac indicator de vitesă (în km/h); 3a) cadran; 3b)resort antagonist; 4) miez solidar cu (Í); 4a) armatură. 16% la vitesa de 160 km/h. Tahometrul este de obiceiu centrifug (mecanic), sau de induefie cu curenfi Foucault (magnetoelectric), (v. fig.). S>n. înregistrator de kilometraj. 7. Kilomefrare [KHJiOMeTpupoBaHHe; kilomé-trage; Kilometrierung; marking by milestones; kilométer-szelvényezés]. Drum., C. f.: Acjiunea de marcare a distanţelor kilometrice cu borne kilometrice (uneori şi hectometrice). s. Kilowaţi instalaţi [ycTaHOBJieHHbie khjio-BaTTbl; kilowatts installés; installierte Leistung, installierte Kilowatt; installed kilowatts; felszerelt kilowatt-ok]. V. Puterea centralei electrice. 9. Kimberlit [KHMŐepjiHT; kimberlite; Kimber-lit; kimberlite; kimberlit]. Mineral.: Rocă eruptivă ultrabazică din familia peridotitelor, cu structură porfirică, compusă din: olivin, bronzit, diopsid, granat, ilmenit şi cromit, care umple coşurile vulcanice (neckuri) din regiunea Kimberley (Africa de Sud). In unele din aceste coşuri se întâlnesc cristale de diamant răspândite în masa kimber-litului. 10. Kimmeridgian [KHMepHAmcKHH npyc; kim-meridgien; Kimmeridgien; kimmeridgian;kimmerid-gian]. Geo/.: Etaj al Jurasicului superior (Malm), (v. Geologice, subdiviziuni ~). Este caracterizat prin fosilele: Oppelia tenuilobata, Aulacostepha-nus mutabilis, Aspidoceras achanticum, Cidaris 'coronata, etc. n. Kind-Chaudron, procedeul ~ [cnocoö Khha-IIIOAPOH; procédé K.-C. pour forage et cuvelage 381 des puitş; K.-C.sches Schachtabteufeverfahren; K.-C.shaft-sinking process; K.C.féle fúrási eljárás]. Mine: Procedeu de săpare a pufurilor de mină, analog cu forajul percutant. Deba-lansierul unui troliu de foraj se suspendă, prin tije, garnitura de foraj, alcătuită dintr'o sapă de dimensiunea diametrului pufului. Mişcările alternative ale ba-lansierujui se transmit sapei. De obiceiu, se sapă în prealabil o gaură cu diametru mic (1,5* ■ ■ 2m) cu o sapă de 6000- ■ ■ 15 000 kg, care se lărgeşte ulterior la 4”-5 m, cu o sapă ghida- ,pî fă, de 18000-* 25 000 kg. Procedeul este folosit pentru traversarea straielor cu viituri puternice de apă. Se sapă sub apă, materialul fărâmatfiindscos sub formă de noroiu. Perefii pufului sunt susfinufi, în timpul săpării, prin presiunea noroiului. Procedeul reuşeşte numai dacă stratele traversate sunt Dispozitiv de săpat Kind-CHaudron. destul de rezis- j) şj 2) ghidajele sapei; 3) sapă; 4) ba-* tente. După tra- lansier; 5) chiblă pentru extras noroiul, versarea straielor acvifere se coboară, dela suprafafă, cuvelajul metalic al pufului, care se înfige în terenul impermeabil de sub pânza de apă. Procedeul e costisitor şi realizează o vitesă de săpare mică. Din această cauză se începe adâncirea unui puf printr'un procedeu curent, şi se recurge la acest procedeu numai când se ajunge la pânza de apă. După traversarea pânzei de apă, fixarea cuvelajului şi etanşarea spafiului din spatele cu-velajului, se evacuează apa din puf şi se continuă săparea cu unul din procedeele uscate. Procedeul Kind-Chaudron este înlocuit aproape complet prin procedeul congelării. î. Kinescop [KHHecKon; kinéscope; Kineskop; kinescope; kineszkop]. Te/v.: Tub de raze catodice construit special pentru reproducerea imaginilor de televiziune. Se deosebesc kine-scoape pentru observarea directă a imaginii (v. fig.) şi kinescoape de proiecfie, la cari imaginea Instalafie de kinescop. A) antenă; 6) receptor şi amplificator; C) explorare verticală şi sincronism; D) controlul intensităfii figurii; E) explorare orizontală şi sincronism; F) kinescop; G) rază electronică. obfinută pe ecranul fluorescent al tubului de raze catodice este apoi proiectată pe un ecran de observafie. Sin. Cinescop. 2. Kînefif [KHHeTHT; kinétite; Kinetit; kinetite; kinetit]. Expl.: Exploziv compus dintr'un gel de nitroceluloză, în nitrobenzen amestecat cu azotat sau clorat de potasiu şi sulfură de antimoniu, în medie se iau 16 ■ * ■ 21 părfi nitrobenzen, 0,5 ■ ■ • 1 parte nitroceluloză, 75' "82,5 părfi clorat sau azotat de potasiu, 1---3 părfi sulfură de antimoniu. 3. Kinő [khho; kinő; Kino, Kinogummi; gum kinő; kinogumi]. Ind. piei., Ind. text.: Sucul concentrat al unui arbore (Pterocarpus marsupium) care creşte mai ales pe coasta Malabar (India). Se obfine prin crestarea cojii arborelui. La aer se solidifică repede şi formează bucăfi mici, lucioase, de coloare cafenie-roşietică până la negricioasă, cu marginile translucide, dure şi fărâ-micioase. Componenta principală este chinorosul, o răşină uşor solubilă în alcool şi în alcalii. Kino are aceleaşi întrebuinţări în tăbăcărie şi în imprimeria textilă ca şi catechu. Se mai între-buinfează şi la coloratul vinurilor. Sin. Gumă de Kino. 4. Kinurenină [KHHypeHHH; kinurénine; Kinurenin; kinurenin; kinurenin]. Chim. biol.: H C HC \ C-CO —CHo-CH —COOH HCv /C-NH2 c H NHo Aminoacid care intră în compozijia proteinelor naturale. Se găseşte în urina unor animale. Este un produs de oxidafie şi decarboxiiare al tripto-fanului. Determină pigmentaţia anumitor insecte. 382 1. Kipp, aparat ~ [annapaT KHnna; appareil de K.; K.-scher Apparat; K. apparatus; K-féle készülék]. Chim.: Aparat folosit în practica curentă de laborator pentru prepararea, prin reacţii chimice la rece, a unor gaze, ca hidrogenul, hidrogenul sulfurat, bioxidul de carbon, etc. Aparatul este astfel construit (v. fig.), încât permite desvoltarea gazului de produs, numai din momentul în care se deschide un robinet R. Astfel, de exemplu, în cazul preparării hidrogenului sulfurat, se introduce în balonul B sulfură ds fier, iar în balonul C, prin balo-nul-pâlnie A, acid clorhidric sau sulfuric diluat. Cât timp robinetul R rămâne închis, acidul din balonul A rămâne la un anumit nivel, fără să poată intra în reacţie cu sulfura de fier din vasul B, din cauza aerului care este comprimat în acest vas. în momentul când robinetul R este deschis, balonul B este golit de aer, ceea ce are ca urmare că acidul poate urca din C în B şi poate reacfiona cu sulfura de fier, des-voltând hidrogen sulfurat. Prin închiderea robinetului R, suprapre-siunea în B se restabileşte, iar acidul este împins înapoi în baloanele C şi A. 2. Kips [KOJKa KHI3C; kips; Kips; kips; kipsz]. Ind. piei.: Piei uşoare de vite de origine exotică diversă, şi în special pieile provenite dela rasele de vite Zebu, adică boul cu cocoaşă (Bos Zebu sau Bos indicus) din părfile de răsărit ale Indiei. Se pun în comerf conservate prin uscare. Pieile fiind subfiri şi având un păr foarte fin, se tăbăcesc în crom pentru fefe de încălfăminte şi, vegetal, pentru talpă subfire, dar mai ales pentru branfuri. 3. Kips-box [xpOM KHIIC; vachettes au chrome, kips-box; Chromkipse; chrome kips; krom-kipsz]. /nd. piei: Piei de kips tăbăcite în crom, finisate neted, asemenea boxului de vifel, folosite pentru fefe de încălfăminte. 4. Kir [KHp; kir; Kir; kir; kir]. Geo/.: Depozite imbibate cu bitumen, de tipul ozocheritei, de coloare neagră-brună, cari se întâlnesc în peninsula Apşeron. Se folosesc pentru încălzitul locuinfelor. 5. Kîrchhoff, formula lui ~ [c|)opMyjia KHprn-rocjpa; formule de K.; K. Formei; K.'s formula; K.-képlete]. 1. V. Formula lui Kirchhoff.— 2. V. Vaporii de apă din atmosferă. o. Kirchhoff,„legea" lui ~ [3aKOH KHpmro(J)a; loi de K.; K. Gesetz; K.'s law; K. törvénye]. Fiz,: Raportul dintre puterea emifătoare şi puterea absorbantă a unei substanfe pentru radiafia termică de o anumită lungime de undă depinde numai de temperatura substanţei şi de lungimea de undă a radiaţiei, şi este egal cu puterea emi- fătoare pentru radiafia de aceeaşi lungime de undă a corpului negru de aceeaşi temperatură cu substanfa studiată. 7. Kirchhoff, teoremele lui ~ [TeopeMbi KHpinrO(|)a;théorémes deK.; K.-sche Regein; K.'s theorems; K. tételei]. Elf. Prima teoremă: Suma algebrică a curenfilor stafionari sau cuasistafionari cari se îndreaptă spre un nod al unei reţele electrice conductoare, consideraţi pozitivi, şi a curenfilor cari se îndepărtează de el, consideraţi negativi, e nulă. Această teoremă rezultă din legea de conservare a sarcinii electrice adevărate în regim staţionar, şi e practic valabilă şi în regim cuasistaţionar. — A doua teoremă: Suma algebrici a tensiunilor electromotoare dintr'un circuit electric conductor închis e egaiă cu suma algebrică a produselor rezistentelor electrice ale porţiunilor de circuit în serié, prin intensităţile curenţilor cari le parcurg. Această teoremă e o consecinţa a legii lui Ohm. 8. Kirroli? [KHppojlHT; kirrolite; Kirrolith; kir-rolite; kirrolit]. Mineral.: Ca3AI2[OH l POJ. Mineral galben deschis, cu o constituţie foarte solidă, compactă. 9. Kishomi [flnOHCKHH JiaK; laque du Japon; Japanischer Lack; Japanese lacquer*; japánlakk]. V. Lac de Japonia. 10. Kjeldahl, .procedeul ~ [cnocoö Kbejiftajin; ,procédé K.; K. Verfahren; K. method; K.-féle eljárás]. Chim.: Procedeu de determinare a conţinutului în azot al unei materii organice sau chiar minerale. Pentru determinarea azotului organic, procedeul consistă în distrugerea materiei cu acid sulfuric conGentrat şi fixarea azotului de origine proteică sau amidică, sub formă de sulfat de amoniu. Ulterior, omoniacul este liberat prin tratarea acidului sulfuric cu hidroxid de sodiu şi este prins într'o soluţie titrată de acid sulfuric sau clorhidric. u. Klaprofhif [KJianpöTHT; klaprothite, kla-protholite; Klaprothit; klaprothite; klaprothit]. A/linera/.: 3 • Cu2S • 2 Bi2S3. Sulfură de cupru şi de bismut. Se prezintă sub formă de ace rombice, de coloare galbenă-cenuşie. 12. Kleinit [KJieHHHT; kleinite; Kleinit; klei-nite; kleinit]. Mineral.: HgCI2 • 3 HgO. Mineral cu luciu adamantin. Cristalizează în sistemul hexagonal. 13. Klingerif. Tehn.: Material preparat dintr'un amestec de asbest şi cauciuc, sub formă de inserţii, folosit la confecţionarea de garnituri de etanşare pentru abur la presiuni înalte şi pentru abur supraîncălzit, pentru soluţii alcaline, uleiuri acide sau calde, etc. Se fabrică fie în plăci mai groase decât 0,3 mm şi cu dimensiuni normale de 1200X1200 mm, fie ca inele, fie în alte forme. Are o rezistenţă mare la întindere (cca 350 kg/cm2, încercarea făcându-se pe o bandă de 3 cm lăţime). Prin calcinare, pierde cca 27°/o din greutate, restul fiind asbest (cca Aparat Kipp. j4)balon-pâlnie de încărcare a acidului; B) balon de reacţie, în care se introduce substanfa de atacat; C) balon de rezervă pentru acid; R) robinet de reglare a debitului de gaz. 383 73%). Se fabrică multe materiale identice, divers colorate: vărgat cenuşiu, negru, verde, etc., sub diferite numiri: plăci It, Wattit, Safit, etc. (N. C.). ■ î. Klinker [KJiHHKep; clinker; Klinker; clinker; klinker]. 1. Ind. st. c.: Cărămizi, dale sau pavele vitrifiate în urma topirii fondanfilor incluşi în argilele cari constitue materia lor primă. Sin. Bczalt artificial, Cărămidă olandeză. —■ 2. Ind. cimf.: Produs intermediar obfinut la fabricarea cimenturilor, prin încălzirea materiei prime până aproape de temperatura de vitrifiere şi transformarea ei într'o masă compactă şi dură. Sin. Klinker de ciment. V, şi sub Ciment. 2. Klinkerizare [KjraHKepOBaHHe; clinkérisa-tion; Klinkerung, Sinterung, Dichtbrennen; clinker formation process; klinkerizálás]. 1. Ind. st. c.: Proces de ardere până la vitrifiere a unui produs ceramic. — 2. Ind. cimf.: Fenomen care se produce la coacerea făinii brute de ciment, consistând într'un început de topire a unor componenţi ai amestecului şi având ca urmare transformarea întregului amestec într'un produs compact şi dur. s. Klipă. Geol. V. Clipă. 4. Kliwa, gresie de ~ [necqaHHK KJiHBa; greş de K.; K. Sandstein; K. sandstone; K.-homokkő]. Geo/.: Gresie silicioasă, de coloare albicioasă. Uneori prezintă fragmente de şisturi verzi, de cele mai multe ori este însă fără impurităfi, fiind formată din fire de nisip silicios cimentate printr'un ciment, de asemenea silicios. Se găseşte în bancuri puternice, de 1 • ■ *3 m grosime, între cari se intercalează uneori pachete subfiri de şisturi disodilice. Sub a-cest aspect se găseşte masiv desvoltată, formând un orizont de câteva sute de metri grosime, la partea superioară a Oligocenului din zona flişului marginal al Carpafilor orientali, venind în continuare din Ucraina subcarpatică, în munfii Moldovei, şi trecând apoi în Muntenia, până la Vest de Valea Teleajenului. La partea superioară, gresia de Kliwa este uneori mai friabilă. Prin alterare, ea se macină, dând un nisip fin, silicios, alb, foarte căutat în industria sticlei, ca materie primă. Gresia de Kliwa are importanfă şi din punct de vedere petrolier. Cele mai multe zăcăminte petrolifere din Moldova şi câteva din Muntenia se găsesc în acest orizont. 5. Klockmannif [KJlOKMaHHT; klockmannite; Klockmannit; klockmannite; klockmannit]. Mineral.: CuSe. Seleniură de cupru naturală. e. km Fiz.: Simbol literal pentru kilometru. 7. Knebelit [KHeőeJiHT; knébelite; Knebelit; knebelite; knebelit]. Mineral.: (Mn, Fe)Si04. Varietate feromanganiferă de peridot. Se prezintă sub formă de agregate de plăci mici, de coloare neagră-cenuşie, dispuse împrăşiiat. s. Knockmetru [khokmctp, AeTOHaiţHOHHbiii H3MepHT6Jib; knockmetre; Knockmeter, Klopf-messerjknockmeter; knockméter], Mş.: Aparat pentru măsurarea deto-nafiei, folosit la motoare de încercare de tipul motorului CFR (v.subCFR,aparat^). jL— La acestea, detonafia _______ unui anumit combustibil se determină prin compararea cu un combustibil - etalon, care dă în knockmetru indicafii identice. Acesta foloseşte, ca dispozitiv indicator,fie un termoelement cu miliampermetru, fie un voitametru în care se măsoară hidrogenul produs prin electroliză, fie ambele dis- Schema unui knockmetru. pozitive (v. fig.). 0 cilindrul motorului; 2) mem- 9. KllOpif [KHO- branâ; 3) fiiă săritoare; 4) con-IIHT; knopite; Kno- fact intermitent (cu cât tija (3) pit; knopite; knopit]. este aruncată mai puternic în sus Mineral.: Varietate de de membrana (2), cu atât contac-perowskit, conţinând tuI rămâne închis mai mult timp); 4 a) şurub de reglare; 5) sursă de curent continuu; 6) comutator ceriu şi ytriu. io. Kobell, scara . lui ~ [uiKajia Ko- pen',u, cai?a de c“7,7a1 sa.u BJ 6eJlH; échelle de " ^ * 71* de încălzire; 8) termoelement; 9a) miliampermetru (knockmetruf propriu zis). —Calea de curent B: WfuzIbilTiatea rezistenfă electrică; 8b) voitametru cu acid sulfuric diluat (10%); 9 b) electrozi; 10 b) tub gradat, pentru măsurarea volumului de hidrogen degajat. K.; K. Skala; K. 's scale; K. skála]. Mineral.: Scară referitoare la mineralelor. Topiiea se obfine fie la flacăra simplă a unei lumânări sau a unui bec Bunsen, fie la flacăra activată cu ajutorul unui suflător, pentru a obfine o temperatură mai înaltă. Mineralele tipcari formează treptele scării Kobell constitue următoarea serie: 1. Stibina: se topeşte uşor, chiar în bucăfi mari, în flacăra simplă a. unei lumânări (322°). — 2. Mesotipul: se topeşte greu în flacăra unei lumânări (450°). — Grena-tul almandin: se topeşte uşor, în globulă neagră, sferică, la flacăra unui bec Bunsen, activată prin suflător (600°). — 4. Actinotul: se topeşte în globulă plată, la flacăra suflătorului (777°). 5. Ortoza: coifurile ei se rotunjesc uşor la flacăra activată de suflător (punctul de topire este de 960°). — 6. Bronzitul: coifurile se rotunjesc greu la suflător, punctul de topire al mineralului fiind 1100°. — 7. Cuarful: nu se topeşte la suflătorul obişnuit, punctul de topire fiind 1500°. ii. Koechlinit [KOeKJiHHHT; koechlinite; Koech-linit; koechlinite; köchlinit]. Mineral.: Bi203-MoOs. Oxid natural de bismut şi molibden. 384 i. Koepe, roată ~ [Kojieco Kané; poulieK.; K. Treibscheibe; K. driving sheavş; K.- kerék]. Mine: Dispozitiv de extracfie, care înlocueşte iobele maşinilor miniere de extracfie. Are un butuc (de ofel, pentru diametri peste 5 m, sau de fontă, pentru diametri mai mici), turnat -din două bucăfi prinse pe arborele maşinii de Partea periferică a rotii Koepe. -a) jantă; b) detaliu de prindere al dispozitivului de frecare; Í) cablu; 2) masă de frecare; 3) lemn; 4) şi 5) suprafefe de frecare cu sabofii de frână. extracfie cu două pene, spife de ofel profilat în U, şi o jantă de tablă de ofel prinsă de brafe prin guseuri. Janta are un canal în care se prind măsele dintr'un material cu coeficient mare de frecare fafă de ofel (lemn, piele, cauciuc, metal-asbest). Măselele formează jghiabul în care se înfăşură, cu un unghiu pufin mai mare decât 180°, cablul de ofel al maşinii de extracfie. De jantă sunt prinse suprafefele din tolă de ofel, pecari apasă şi se freacă sabofii de frână. Ramurile cablului, cari se înfăşură pe roată, trec peste moletele din turnul de extracfie şi au suspendate la capete coliviile din puf. Sistemul este echilibrat cu un cablu de compensafie, care menfine constant cuplul rezistent. Mişcarea cablului se face excluziv prin aderenfă pe janta rofii. Avantaje: simplitate, greutate mică, moment de inerfie minim, un singur cablu activ; cablul nu este deviat din axa pufului. Desavantaje: sarcina este limitată de aderenfa cablului pe jantă; din cauza aderenfei, sistemul se aplică numai pentru adâncimi mari; nu se poate extrage dela orizonturi diferite. V. şi Maşină de extracfie cu toată Koepe. 2. Kogasin. Ind. pefr.; Amestecuri de hidrocarburi din benzina sintetică obfinută prin procedeul Fischer-Tropsch. Se deosebesc: Kogasin I, care confine parafine normale şi isoparafine şi care distilă între 30 şi 200°, şi Kogasin II, care distilă peste 200°. 3. Köhier, formula lui ~ [(|)0pMyjia Kejiepa; iormule de K.; K. Formei; K.'s formula; K. képlete]. V. sub Vaporii de apă din atmosferă. 4. Kohirausch, punte ~ [moct KoJibpaym; pont de K.; Brücke nach K.; K.'s bridge; K.-hid]. £/ecfrochim.; Dispozitiv pentru determinarea con-ductibilităfii specifice a electrolijilor, bazat pe principiul metodei punfii cu fir a lui .Wheat- stone, în care se înlocueşte sursa de curent continuu cu o sursă de curent alternativ (bobină de induefie sau oscilator acustic), galvanometrul printr'un telefon, iar rezistenfa necunoscută, printr'o celulă de rezistivitate (v. Celulă de rezistivitate). Puntea de conductibilitate este formată dintr'un fir metalic AB (platină sau constantan) de 100 cm lungime, pe care alunecă un cursor C. Conductivitatea e-lectrică o este dată de relafia o~l\(ks), Punte Kohirausch. AB) punte de conductibilitate; C) cursor; E) sursă de curent, T) telefon, R) rezistenfă cunoscută; K) celulă de rezistivitate. unde li s este constanta vasului de conductibilitate, iar k=R ■ AC : BC, R fiind o rezistenfă cunoscută în punte. Constanta vasului de conductibilitate se determină prin etalonare cu o solufie de conductibilitate specifică cunoscută (de ex. KCI n), folosind relafiile de mai sus. 5. legea lui ~ [3aK0H KoJibpaym; loi de migration indépendante des ions; Gesetz der unabhăngigen Wanderung der lonen; K.'s law; iónok független vándorlási törvénye]: Conductivitatea echivalentă limită a unei solufii este egală cu suma conductivităfilor ionilor, la dilufie infinită. e. Kojic, acid ~ [KOîKHKOBa.H KHCJiOTa; acide kojique; kojische Saure; kojic acid; kojiksav]. Chim.: Derivat natural al y- pi- q ronei. Se obfine ca pro- jj dus intermediar prin cui- q tivarea pe fructoză sau un/ i , ..i riv^ — Un pe manita a bacteriilor |j ^ oxidante de acid acetic, HOH2C —C CH cari transformă glucoza în acid gluconic. Se sintetizează şi din alte monozaharide sau din gli- cerină,cu ajutorul altor bacterii (AspergillusJ. A fost obfinut şi pe cale chimică, din glucoză. 7. Koker [aXTepurreBeHb; trémue, cornet (de mât); Koker; trunk, case; koker]. Nav.: Piesă metalică de formă aproximativ tubulară, montată între bordajul pupei şi puntea unei nave, prin care trece arborele cârmei. V. fig. sub Etambou. 8. Kok-saghîz [K0K-carbi3; kok-saghyz; Kok- saghyz; kok-saghyz; kok-szághiz]. Ind. cc.; Plantă ierboasă, perenă, din specia Taraxacum officinale Wigg., familia compozeelor. Are rădăcina desvol-tată şi foarte rezistentă la condifiuni grele de temperatură sau de calitate a terenului. Tulpina şi frunzele formează o rozetă care apare direct (şi foarte aproape) din rădăcină. Coaja rădăcinii este străbătută de vase lactifere aşezate în cercuri concentrice, din cari se extrage, prin incizii în rădăcini, un latex lichid, care este un cauciuc natural. — în vasele exterioare ale rădăcinii, la-texul se găseşte coagulat sub formă de fire. — 385 Pentru a evila coagularea la aer a latexului, el se extrage sub apă cu amoniac, după fărâmiţarea rădăcinii. Rădăcina de un an, uscată, are, de obiceiu, următoarea compozifie: cauciuc (extras cu cloroform) 7,6%, hidrocarburi solubile (în special inulină) 35,9°/o, răşini 2,5%, lignină, proteine, celuloză, etc. 54° o. Rădăcina proaspătă confine cca 2% cauciuc. — Pentru extragerea cauciucului, rădăcina este supusă unui proces microbiologic (prin fermentare) sau unui proces chimic (prin atac cu alcalii), pentru a distruge părfile lemnoase; apoi este fărâmifată şi centrifugată, pentru a separa cauciucul de partea lemnoasă. în Uniunea Sovietică, unde planta e cultivată în Sud şi în regiunile păduroase, se practică reproducerea ei vegetativă pentru a-i des-volta cultura, şi planta a fost introdusă în pro-ducfia agricolă. Prin butaşi se obfin recolte cu rădăcinile de două ori mai mari decât ale celor obfinute prin seminfe. 1. Kollergang. V. Moară chiliană. 2. Kongsbergit [KOHCŐeprHT; kongsbergite; Kongsbergit; kongsbergite; kongszbergit]. Mineral.: Amalgam natural de argint, cu peste 49% argint, având refeaua cristalină a argintului. 3. Koninckina. Paleonf.: Gen de brahiopod din ordinul articulatelor, cu specii caracteristice pentru Triasic şi Liasic. 4. Koninckit [kohhhkht; koninckite; Koninckit; koninckite; koninckit]. Mineral.: Fe(P04) • 3 H20. Fosfat feric hidratat natural. 5. Könleinit [neHJieHHHT; könleinite, könlite; Könleinit; könleinite; könleinit]. Mineral.: C5H4. Ceară fosilă de coloare albă-gălbuie, cu p. t. 114°. Se găseşte în plăci foarte subfiri, probabil rom-bice, în lignitul de Utznach. 6. Koppén [3epHO OTAejiatraoe nepe# no-mojiom; koppén; Koppén; koppén; koppén]. Agr.: Produs intermediar la măcinişul grâului, mpus din corpul făinos şi din coajă. 7. K öppen,formula lui ~ [cJîopMy jia KenneHa; formule de K.; K. Formei; K.'s formula; K. képlete], V. sub Mijlocii, valori 8. tipurile climatice după ~ [KJiHMaTH-necKHe THnbi no KenneHy; types du climat d'aprés K.; K. klimatische Typen; K. climate types; K-féle klimatipusok]. V. sub Climat. 9. Koppit [koiuiht; koppite; Koppit; koppite; koppit]. Mineral.: [Ca • Ce ■ Fe ■ Hg • Na2] O ■ Nb02 ■ H20. Niobat natural de calciu, ceriu, sodiu, etc. 10. Korallenerz [nopajuioBan py#a; mercure sulfuré bitumineux; Korsllenerz; coral-ore; koráll-érc], Geol.: Şist bituminos impregnat cu fosfat de calciu şi cinabru. 11. Koşoka. V. Odorob. 12. Kossel, teoria lui Chim. fiz. V. sub Valenţă. 13. Köttigit [KOTTHrHT; köttigitte; Köttigit; köttigitte; köttigit]. Mineral.: Zn3(AsÓ4)2 • 8H20. Arseniat hidratat de zinc. Confine şi pufin oxid de cobalt. Are coloare roză şi este isomorf cu eritrinul. i4. Kr Chim.: Simbol literal pentru elementul kripton. îs. Krâmer-Sarnow, aparatul ~ [annapaT Kpe-Mep-CapHOBa; appareil de K.-S.; Apparat nach K.-S.; K.-S. apparatus; K.-S. készüléke]. Ind. pefr. V. Aparat Krămer-Sarnow. ie. Krarupizafie [KpapyimsaiţHH; krarupisation; Krarupumspinnung; krarupization; krarupizáció]. Tele.: Procedeu de mărire artificială a inductivităfii unei linii electrice de telecomunicafii, consistând în înfăşurarea conductelor ei cu un fir sau cu o bandă subjire de fier sau de aliaj feromagnetic, în elice regulată care strânge conductele. Sin. Krarupizare. it. Kratzer [termen minier]: Bandă cu raclete. is. Kraurit [KpaypHT; kraurite; Grüneisenerz, Kraurit; kraurite; kraurit]. Mineral.: Fe2(0H)3P04. Mineral de coloare închisă. Are duritatea 3;5*• *4 şi gr. sp. 3,4. Sin. Dufrenit. 19. Krausit [Kpay3HT; krausite; Krausit; krausite; krauszit]. Mineral.: KFe(S04)2 H20. Sulfat de fier şi de potasiu, natural. 20. Krennerit [KpetmepHT; krennerite; Krenne-rit; krennerite; krennerit]. Mineral.: (Au,Ag)Te2. Telurură de aur şi argint. Are proprietăfi anaioage cu cele ale silvanitului, de care se deosebeşte prin coloarea sa mai gălbuie. 21. Kripton [KpHiiTOH; krypton; Krypton; kryp-ton; kripton]. Chim.: Kr; nr. at. 36; gr. at. 82,9; gr. sp. 2,89; p. t. —169°; p. f. —151,7°, Element chimic din familia gazelor rare, confinut în aerul atmosferic (0,0001 °/0) şi, împreună cu neonul, heliul şi argonul, în terenurile primare din soclul paleozoic al Belgiei. Industrial se obfine prin distilarea fraefionată a aerului lichid. Se întrebuinţează la umplerea becurilor electrice. 22. Kröhnkit [KpOHKHT; kröhnkite; Kröhnkit; kröhnkite; kröhnkit].Mineral.: Na2Cu(S04)2 • 2H20. Sulfat hidratat de cupru şi sodiu, natural. 23. Kronecker, simbolul lui ~ [nOKasaTejib KpOHenepa; symbole de K.; K. Symbol; K.'s symbol; K.-jelképe]. Maf.: Simbolul folosit pentru a indica o mărime a cărei valoare este zero, când ij£j, şi a cărei valoare este 1, când i = j. Poate reprezenta un tensor mixt de ordinul al doilea, care are aceleaşi componente în orice sistem de coordonate. 24. Krosno, straté de ~ [cjioh Kp0CH0; couches de K.; K. Schichten; K. strata; K. rétegek]. Geo/.: Pachet de strate argilo-marnoase, curbicorticalé, care se găseşte în partea superioară a Oligoce-nului din zona marginală a flişului Carpafilor orientali, fie intercalat în orizontul gresiei de Kliwa, fie înlocuind-o complet pe aceasta din urrr.ă. 25 386 t. Krugit [KpyrHT; krugite; Krugit; krugite; krugit]. Mineral: K2S04- MgS04 • 4CaS04 ■ 2 HaO. Varietate de polihalit, care se găseşte în depozitele dela Stassfurt. 2. Kuckersif [KyKepcHT; kuckersite; Kuckersit; kukersite; kukerszit]. Geo/.; Şist bituminos cu un confinut până la 40% bitum, constituit din poli-bitum cu compuşi sulfurafi şi azotafi, de compo-zifie încă incomplet lămurită. Prin distilafie rezultă 20■”30% uleiuri. Se găseşte intercalat în formafiile de vârstă siluriană dela marginea scutului baltic. 3. Kumis [KyMbic; koumis; Kumyl^; kumyss; kumisz]. Ind. alim.: Băutură fermentată, preparata din lapte de capră, de măgăriţa şi de cămilă; e originară din Asia. Se aseamănă cu kefirül. Este un aliment reconfortant. 4. Kummer, funcfiunile lui ~ [(JjyHKiţHH KyM-Mepá; fonctions de K.; K. Funktionen; K.'s functions; K. függvényei]. Maf.; Funcfiunile întregi , » ~ t , a x a (a-hí) x2 (1) &±(x)=1F1 (a,C;x)~ 1 + t • 7 "f"-T- , t\ ■ ^7+ “ c 1 c(c+1) 2! Şi (2) S2{x) = x'-cJF1{a-c+1, 2-c\x),. cari satisfac ecuafia diferenţială (3) — x) $*' — R —S —S —R + ZnS + 2 HCI şi ZnCI2 + H2S->ZnS+2HCl Mercaptanii sunt numai parfial îndepărtaţi, din care cauză rafinarea benzinelor trebue completată prin tratare cu plumbit de sodiu. Consumul de clorură de zinc este de cca 0,05*•'0,1% în greutate. Hidrocarburile nesaturate fiind polimeri-zate, sistemul prezintă desavantajul de a impune o nouă rectificare, de a produce acid clorhidric şi de a reclama completarea rafinăriei cu o instalafie de tratare cu plumbit; în schimb, coloarea rafinatului obfinut este mult mai stabilă, şi confinutul în gume, foarte mic. V. sub Winkler-Koch, procedeul 6. Lacolit [jiaKOJiHT; laccolite; Lakkolith; lac- colith; lakkolit]. Geol.: Corp magmatic de formă lenticulară, datorit pătrunderii magmei între două strate de roce sedimentare sau me-tamorfice. Partea superioară a lacolitului , , . r . Lacolit cu peduncul şi apofize. este boltita, iar cea inferioară este aproape orizontală şi legată printr'un peduncul cu vatra eruptivă. 7. Lăcovişfe [őojiOTHCTan noHBa; sol maré-cageux; Moorboden, Sumpfboden; marshy soiI, marshy ground; mocsaras talaj, posványos talaj]. Agr.: Sol argilos, bogat în humus, format în mediu umed. Este negricios şi are structură compactă. Prezintă numeroase subtipuri: lăcoviştele din regiunile foarte umede sunt acide, bogate în humus şi sărace în substanfe nutritive; ele fac transifia spre solurile turboase, pe când lăcoviştele din regiunile aride sunt mai pufin acide şi conţin mai multe substanfe nutritive, ele făcând transifia spre sărături şi cernoziomuri. 8. Lăcovişfe. Pisc.: Tip de plasă de pescuit. a. Lacră. Ind. far.: 1. Ladă în care se păstrează haine, rufe, etc. — 2. Latură de ulucă, prin care se leagă un par de altul (Oltenia). —3. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. 10. Lacră [najiyÖHbiH npojieT;travéed'un pont; Brückenfeld, Brückenglied; bay of a bridge; hid-tag]. Nav., Tehn. mii.: Porfiune dintr'un pod de echipaj sau dintr'o punte de asalt, cuprinsă între axele longitudinale a două suporturi consecutive. 11. Lăcrămioară [jiaHAbim; muguet; Maiblume, Maiglöckchen; lily of the valley; gyöngyvirág]. Agr.: Convallaria majalis; familia liliaceelor. Plantă rizomatoasă care creşte de preferinfă prin locu- 392 rile joase, prin păduri, pe sub arbori şi arbuşti, până la 15* •• 20 cm înălfime, înflorind prin Aprilie*•• Mai. Se cultivă pentru parfumul puternic al florilor sale, ca şi pentru coloritul său alb, curat ca zăpada, şi pentru spicul elegant. Sin. Mărgaritărel. î. Lacrimă batavică [6aTaBHnecKHe Kaium; larme batavique; Glastrăne, batavische Trăne; Dutch dtop, Batavian drop, Rupert's drop; bata-Vikuş könny]. I.V. Batavică, lacrimă — 2.Geo/.; Picătură neregulată, eliptică, de lavă fluidă, des-lipită de vânt de pe suprafafa lacurilor de lavă. 2. Lăcrimar [Cjie3HHK; larrnier; Wassernase; water drip; vizcsatornácska]. Cs.: 1. Mulură mică, de secfiune dreptunghiulară, aşezată în lungul marginii fefei inferioare a unei cornişe sau a unui solbanc, pentru ca apa de ploaie să se scurgă departe de zid, sub formă de picături, fără să se prelingă pe fafa zidului (v. fig.). — 2. Piesă de lemn sau. de metal, profilată, fixată în consolă Cornişe cu lacrimare, a) lăcrimar cu şanf; b) lăcrimar simplu, Fereastră cu lăcrimare. a) cerceveaua supraluminii; b) cerceveaua ferestrei; c) tocul ferestrei; d) traversa intermediară; e) lăcrimar fixat pe toc; f) lăcrimar fixat pe traversa 'intermediară. pe fafa exterioară a tocului unei ferestre, deasupra cercevelelor exterioare, pentru a împiedeca apa de ploaie să pătrundă în interior prin rostul dintre cercevele şi toc. Fafa de deasupra a piesei este rotunjită sau înclinată în afară, iar fafa inferioară are un şanf mic, longitudinal, de obiceiu de secfiune semicirculară, făcut aproape de margine (v. fig.). La ferestrele cu deschiderea înăuntru, piesa este fixată pe latura de jos a cercevelei, sau face corp comun cu aceasta. Sin. Picurar. 3. Lăcrimare [cJie3HCTOCTb; dégouttement; Tröpfeln; dripping; szivárgás]. Tehn.: Fenomenul de aglomerare în picături, pe fafa exterioară a unei piese sau la locul de îmbinare a două piese, a particulelor de lichid cari ajung la exterior sub presiunea lichidului din interior, fie prin perefii piesei (dacă aceştia sunt poroşi), fie prin îmbinările cari nu sunt destul de etanşate ale pieselor. 4. Lacrimogen, gaz V. sub Gaze lacrimogene. 5. Lacfacidogen [jiaKTOiţHAoreH; lactacido-géne; Laktazidogen; lactacidogen; laktocidogén]. Chim.: 6-fosfat de d-glucopiranoză. Apare la degradarea hexozelor în muşchii striafi ai animalelor superioare. Sin. Esterul lui Embden-Robinson. 6. Lacfame [JiaKTaMbi; lactames; Laktame; lac-tams; laktámek]. Chim.: Compuşi caracterizafi prin gruparea — HN-CO — în moleculă. Se formează prin eliminarea apei între radicalii NH2 şi COOH ai unor y- şi §-aminoacizi. Din punctul de vedere al structurii, sunt analoage cu lactonele. Când se prezintă sub forma tautomeră — N=C(OH) —, se numesc lactime, derivafi cari se întâlnesc în seria aromatică (isatina, carbostirilul, etc.). 7. Lactat de calciu [jiaKTaT KaJibiţHH; lactate de calcium; milchsaures Kalzium, Kalzium-laktat; calcium lactate; kalcium-laktát]. Chim.: (C3H503)2Ca-5H20. Se obfine ca produs intermediar în fabricarea prin fermentare a acidului lactic (v.). Se prezintă sub formă de cristale incolore, adesea reunite în granule, fără miros şi aproape fără gust, pufin solubile în apă rece, uşor solubile în apă sau în alcool cald, greu solubile în alcool, insolubile în eter. Lactatul de calciu este folosit, în medicină, ca recalcifiant. Sin. Calcium lacticum. 8. Lactafi [jiaKTaTbi; lactates; Laktate; lactates; laktátok]. Chim.: Săruri ale acidului lactic. Lactaţii sunt săruri solide, de obiceiu necristalizabile, afară de lactatul de zinc, (C3H503)Zn • 3 H20, care se prezintă sub formă de ace fine şi care, prin descompunere cu acid sulfuric diluat, serveşte la prepararea acidului lactic pur. Lactatul de argint serveşte la prepararea unui tip de hârtie fotografică. în terapeutică, lactafii sunt foarte mult întrebuinţaţi: lactafii de calciu, cei de sodiu şi de bismut sunt folosiţi ca antiseptice intestinale; cel de fier, contra anemiei; cei de argint şi de aluminiu, ca antiseptice şi astringente pentru spălă-turi interne; lactatul de mercur, ca antisifilitic; cel de stronfiu, în tratamentul nefritelor, iar lactatul de chinină, ca febrifug. 9. Lacfază [jîaKT03a; lactase; Laktase; lactase; laktáza]. Chim.: Enzima care transformă lactoza în glucoză şi în galactoză. Această transformare se face cu randament optim la pH = 7. Lactaza este conţinută în unele drojdii (Saccharomyces kephir, Sacch. fragilis, Sacch. acidi lactici), ca şi în unele specii de Torulopsis şi de Mycoderma. Lactaza din lapte este distrusă prin pasteurizarea şi fierberea laptelui. io. Lactic, acid ~ [MOJiOHHaa KHCJioTa; acide lactique; Milchsăure; lactic acid; tejsav]. Chim.: CH3 —CHOH —COOH. Oxiacid care, conţinând un atom de carbon asimetric în moleculă, poate 393 exista sub doua forme optic isomere, una dextrogiră şi alta levogiră, ca şi sub o formă racemică. Cel mai !mportant este acidul lactic racemic, lichid incolor, siropos, inodor, foarte higroscopic. Se amestecă în orice proporfie cu apa şi cu alcoolul. Se formează prin fermentaţia lactică a zaharurilor, sub influenţa enzimelor produse de bacteriile de acid lactic (Bacillus acidi lactici). Industrial, se prepară în vase deschise, la aer, amestecând, la temperatura de 50°, lapte, glucoza şi cretă, la cari se adaugă brânză, care serveşte ca aliment pentru fermentul lactic. Când totul se prinde într'o masă solidă, se reia cu apă fierbinte, se filtrează, şi se obţine lactatul de calciu. Această sare, tratată cu acid sulfuric, dă un acid lactic, care se concentrează în vid. Acidul lactic dextrogir se găseşte în zeama de carne; ce! levogir se obţine prin fermentaţia lactică, sub influenţa unor bacterii foarte rare, ca Bacillus acidi lae-volactici. Se întrebuinţează în industria textilă, ca mordant de crom, în industria alimentară pentru unele esenţe de fructe, şi în tăbăcărie ca depilator. Se întrebuinţează şi la decalcificarea pieilor, fiindcă sărurile sale de calciu sunt solubile în apă. Prezintă, în acest proces, desavantajul că este un acid mai puternic decât acidul colagenic, şi provoacă umflarea ţesutului, şi deci blocarea sărurilor de calciu, cari rămân astfel între fibre şi dau o piele casantă. î. Lacfide [jiaKTHAbi; lactides; Laktide; lac-tides; laktidek]. Chim.: Substanţe neutre, de obiceiu solide, cristalizate, insolubile în apă, solubile în solvenţi organici, formate prin esterifi-carea mutuală a funcţiunilor alcool şi acid a două molecule de acid-alcool. Prima lactidă cunoscută derivă dela acidul lactic şi are constituţia: CHo-CH-O-CO I I oc—o—ch-ch3 Lactidele se prepară din a-oxiacizi prin distilare, prin pierderea apei la peste 150°, într'un curent de aer uscat sau în vid, când se produce o descompunere a macromoleculelor, fiind însoţite în general atâtdepolilactide, cât şi dehemipoli-lactide. Au întrebuinţări limitate, în unele reacţii din Chimia organică. 2. Lactime [jiaKTaMbi; lactimes; Laktime; lacti-mes; laktimek]. V. sub Lactame. 3. Lactobioză. Chim. V. sub Lactoză. 4. Lactobufiromefru [jiaKTOőyTupoMeTp; lac-to-butyrométre; Lakto-Butyrometer; lacto-butyro-meter; laktobutirométer]. Chim.: instrument folosit pentru determinarea cantităţii de substanfă grasă din lapte. 5. Lactofenină. V. Fenolactină. e. Lacfofermenfafor [jiaKT0(|)epM6HTaT0p; lactofermentateur; Laktofermentator; lactofermen-tator; laktofermentátor]. Ind. alim.: Aparat folosit pentru controlul calităţii laptelui. Se bazează pe faptul că, din diferitele calităfi de lapte, încălzite la o temperatură dată, coagulează mai întâi cele de calitate inferioară. 7. Lactoflavină [jiaKTO^JiaBHH; lactoflavine* Laktoflavin; lactoflavin; laktoflávin]. Chim. biol. V. Vitamina B2. 8. Lacfofosfaf de calciu [jiaKT0(|)0C(|)aT Kajib- H.HH; lactophosphate de calcium; Kalziumlakto-phosphat; calcium lactophosphate; kalcium-lakto-foszfát]. Chim.: Substanţă care se obfine prir> saturarea acidului lactic cu fosfat de calciu, proaspăt preparat. Este o pulbere albă, higroscopicăr fără miros, cu gust acru, solubilă în apă.. Se foloseşte în medicină, ca tonic şi recalcifiant. 9. Lacfol [jiaKTOJi; lactol; Laktol; lactol; laktól]. Chim.: C10H7O — C3H502. Lactat de naftol. Este o pulbere cristalină, albă, inodoră, insipidă, pufin solubilă în apă, solubilă în alcool. Se foloseşte în medicină, ca antiseptic intestinal. 10. Lacfomefru [jiaKTOMGTp; lactoméíre; Lak-tometer, Galaktometer, Milchmesser, Laktodensi-meter; lactometer; laktométer]. Fiz.: Areometru folosit pentru determinarea greutăfii specifice a laptelui, spre a se recunoaşte dacă i s'a adăugit apă. Sin. Galactometru. 11. Lactone [jiaKTOHbi; lactones; Laktone; lac- tones;laktonek]. Cfiim.:Esteri intramoleculari ai oxi-acizilor. Cel mai uşor se formează y-lactonele cu un ciclu de cinci atomi (v. formula). r|_. _rw Combinafii cu structură lactonică | 2 2 | 2 se găsesc în unele uleiuri eterice q_____________co şi în alte produse naturale. 12. Lactoscop [jiaKTOCKOn; lactoscope; Lakto-skop; lactoscope; laktoszkop]. Ind. alim.: Aparat de laborator care serveşte la dozarea cantităfii de unt din lapte, prin determinarea gradului de opacitate; se bazează pe faptul că laptele este cu atât mai opac, cu cât este mai bogat în unt. 13. Lacfoviscozimefru [jiaKT0BHCK03HMeTp ; lactoviscosimétre; Laktoviskosimeter; lactoviscosi-meter; laktoviszkoziméter]. Ind. alim : Instrument cu care se determină viscozitatea laptelui, mă-surându-se durata de scurgere a ur>ei anumite cantităfi de lapte printr'un tub capilar, la o temperatură dată. Se foloseşte pentru a constata dacă s'au adăugit laptelui substanfe străine, mai ales apă. 14. Lacfoză [jiaKT03a; lactose; Milchzucker, Laktose; lactose; laktóz, tejcukor]. Chim.: Diza-haridă reducătoare compusă din glucoza şi ga-lactoză, cu formula C12H220lll care se găseşte în lapte în proporfie de 4**'6°/o. Se formează în glandele mamare, din glucoze confinute în sânge. Industrial, se extrage din zerul laptelui. Se concentrează zerul, fie la presiunea ordinară, fie în vid. Zerul concentrat este trecut prin filtre-prese. Lichidul filtrat este concentrat şi este lăsat sa cristalizeze; apoi se separă cristalele prin centrifugare. Pentru a se obfine o separare mai completă, se repetă de mai multe ori operafiunea de recristalizare. Lactoza este întrebuinfată în tratamentul boalelor de intestine. Ea intră şi în compozifia diferitelor făinuri cari servesc la alimentarea copiilor. Sin. Lactobioză. 15. Lacfron. V. Fir lactron. 394 1. Lacfucarium [jiaKTyKapuit; lactucarium; Lak-tukarium; lactucarium; laktukárium], Farm.: Suc lăptos obfinut din anumite lăptuci, prin incizii şi apoi prin uscare la soare. Are coloare brună, gust amar şi miros asemănător cu al opiumului; de aceea se numeşte şi opium de lăptucă. Este un slab hipnotic şi, sub formă de sirop, se întrebuinfează în Medicina infantilă. 2. Lăcuire [jiaKHpoBKa; vernissage; Lackieren; varnishing; belakkozás], Vops.: Acoperirea cu un strat de lac a unei suprafefe, pentru a o proteja contra agenfilor exteriori (oxidare, etc.), pentru a o izola sau pentru a-i da un aspect plăcut. Lăcuirea se face la rece sau Ia cald, prin imer-siune în solufia de lac, prin vopsirea cu pensula sau prin stropirea cu pistolul a obîectelor sau a suprafefelor de lăcuit. La lăcuirea la rece, uscarea se face în aer. Lăcuirea Ia cald reclamă o uscare ulterioară în cuptoare de joasă temperatură (până la 200°), cu atmosferă uscată, şi dă o pojghifă mai durabilă şi mai rezistentă. s. Lacună stratigrafică [cTpaTHrpacjpHHecKâH BliaAHHa; lacune stratigraphique; Schichtlücke; stratigraphic hiatus; réteghiány]. Geo/.: Lipsa, dintr'o serie normală stratigrafică, a depozitelor de o anumită vârstă. Existenfa unei lacune este datorită unei faze continentale în perioada de timp respectivă, pentru regiunea considerată, sau unei eroziuni. 4. Ladă [hiiîhk; caisse; Kiste, Kasten, Lade; box, case, chest; láda]. Gen.: Cutie de dimensiuni relativ mari, făcută în general din lemn şi, mai rar, din metal, lucrată fără îngrijire deosebită şi folosită la transportul sau la păstrarea materialelor. Se poate face din scânduri brute sau geluite, şi se încheie cu cuie, cu agrafe de sârma sau cu coifi (v. sub îmbinare), cu sau fără în-cleire. Lada poate avea perefi continui sau discontinui (de ex. lăzile pentru fructe, pentru geamuri, etc.), poate fi întărită pe dinafară cu chingi de balot sau căptuşită cu foi de metal, de carton, etc. în general, o Iadă are două capete, două părfi laterale, un fund, un capac, şi şipci pentru încheiere (la lăziie de lemn). Lăzile mari se încheie la locul de folosire, fiindcă ar ocupa un volum prea mare la depozitare şi la transport. 5. Ladă alimentatoare [HHţHHHbifi iiHTaTeJib; boite d'alimentation; Kastenspeiser; hopperfeeder; ellátó láda]. Ind. text.: Dispozitiv prin care se aduce în filatură un flux continuu şi regulat de fibre pe prima cardă a unui sortiment de lână sau de vigonie. O ladă asemănătoare se foloseşte şi în filatura bumbacului. 6. Ladă de distribufie [pacnpe,n;eJiHTejibHbiH HIU,HK; caisse d'épandage; Stoffauflauf; spreader, sluice; anyagmeritő kád]. Ind. hârf.: Ladă prin care trece materialul strecurat, provenit dela strecurător, pentru a fi distribuit pe toată lăfimea sitei maşinii de fabricat hârtie. Lada de distribuţie este de obiceiu deschisă spre sită, materialul împrăştiindu-se pe masa de fabricafie cu ajutorul unor rigle-stăvilare. 7. Ladă de gazare [hid,hk fljin ra3H(|)HKa-iţHH; caisse de gazage; Vergasungskiste; gassing box; gázfejlesztő láda]. Agr.: Ladă de lemn, de dimensiunile 4X1X1 m, încheiată pentru a asigura o închidere aproape ermetică, şi în care se desinfectează pomii, cu acid cianhidric. s. Ladă isotermă. V. sub Containere, şi sub Frigoriferă, ladă 9. Ladanum [jiaflaH; ladanum; Ladanum, La-danharz; ladanum; ladángyanta]. Bof.: Substanfă vâscoasă, răşinoasă, exsudată de glandele frunzelor unor plante din familia cistaceelor. Cele mai importante, pentru producfie, sunt: Cistus creticus, Cistus cypricus şi Cistus ladaniferus L., cari cresc în regiunea mediteraneană. Este brună închisă sau neagră, cu miros aromat plăcut, insolubilă în alcool, în eter, acetonă, benzen şi cloroform. Confine o rezină, un uleiu eteric şi o ceară. E folosită în industria parfumurilor şi a produselor cosmetice. 10. Ladinian [jiaAHHCKHH cjioh; ladinien; La-dinian; Ladinian; ladinián]. Geo/.: Etajul superior al Triasicului mediu de tip alpin, caracterizat prin lamelibranhiatul Daonella Lömmeli şi amonitul Trachyceras aon. 11. Lădoiu. V. Copaie. 12. Lagăr. V. Palier, Crapodină. is. Lagena. Paleont.: Gen de foraminifere caracterizat printr'un fest format dintr'o singură cameră, în formă de butelie. Formele de Lagena se întâlnesc din Silurian până astăzi. i4. Lagrange, coordonatele lui ~ [noopflH-HaTbl JIarpamKa; coordonnées de L.; L. Ko-ordinaten; L. 's coordinates; L. koordinátai]. Mec. V. sub Lagrange, ecuaţiile lui îs. ecuafia Iui ~ [ypaBHeHne JlarpaH-}Ka; équation de L.; L. Saiz; L. 's equation; L. egyenlete]. Fiz.: Relafia n * l ■ u~ n' ■ /' • u' în care n şi n' sunt, respectiv, indicele de refrac-fiune al mediului în care se găseşte un obiect şi indicele de refracfiune al mediului în care se formează imaginea sa printr'un sistem optic; / şi V, lungimile obiectului şi imaginii, iar u, respectiv u', unghiurile pe cari le formează cu axa sistemului optic o rază oarecare, care porneşte dela punctul de intersecfiune al obiectului cu această axă, şi unghiul pe care-l formează cu axa, raza emergentă corespunzătoare. Relafia e un caz particular al ecuaţiei lui Helm-holtz. ie. ecuaţiile Iui ~ [ypaBHeHHH JlarpaH-ma; équations de L.; L. Gleichungen; L. 's equa-tions; L. egyenletei]. 1. Mec.: Ecuaţiile de mişcare ale unui sistem de puncte materiale olonom cu n grade de libertate, necunoscutele fiind n parametri independenţi qlt q2, • • •, qn (coordonez fele generalizate sau coordonatele lui Lagrange). Ecuafiile au forma d t o>r \ c>r n 0 — - -— = Q/w k-\,2, ... ,n, a* \ / c)qk 395 unde T' = J] —este energia cinetică a sistemului, considerată ca funcţiune de timp prin intermediul funcfiunilor qk, qk, iar Qk §qk este ex-presiunea lucrului mecanic virtual corespunzător deplasării virtuale Zqk a sistemului. în cazul forţelor conservative cu funcfiunea de forfă U, ecuaţiile lui Lagrange iau forma d_l 0^_\ U _q unde L — T+U este potenfialul cinetic al sistemului, care se numeşte şi funcfiunea lui Lagrange. Când coordonatele lagrangiene nu sunt independente între ele, ci sunt legate prin m relafii neolonome de forma n S aik$k = ^= 1» 2, m, k=\ ecuafiile lui Lagrange iau altă formă (v. Cuasi-coordonate). — 2. Hidr.: Ecuafiile de mişcare ale unui fluid ideal, considerând mărimile x, y, z (coordonatele cartesiene), p (densitatea) şi p (presiunea) ca funcfiuni de timp: W2 gxJda gy'd* W2 gzkcT P şi alte două deduse din aceasta prin permutări circulare, în cari a, b, c sunt coordonatele cartesiene ale pozifiei inifiale a punctului material, a cărui pozifie în momentul t e dată de x, y, z. Ecuafia de mai sus se scrie vectorial sub forma 9!L_Iö£f r fiind vectorul de pozifie şi ~g forfa care se exercită asupra unităfii de masă. Ecuafia de continuitate are, în acest caz, forma ^D(x,y,z)_ 9 D (a, b, c) _Po’ în care factorul mărimii p este determinantul funcfional al funcfiunilor x,y, z în raport cu variabilele a, b, c. î. Laguerre, polinoamele lui ~ [nojiHHOMbi JIareppa; polynőmes de L.; L. Polynome; L.'s polynoms; L. féle polinorrok]. Mat.: Şir infinit de polinoame cari depind de un parametru: d! ■(xn l ' *). x n! dx soluţii ale ecuaţiei diferenjiale: xy" + (a+1 "■x) yl+ny — o* Ele formează un şir ortogonal, fiindcă: oo \ e~x xa {x) (x) dx= 0 (m&n). Jo 2. Lagună [Jiaryna; lagune; Lagune, Haff; lagoon; laguna]. Topog..'Lac de-a-lungul coastei unei mări, format prin închiderea unui golf printr'un cordon litoral. în general, laguna are adâncime mică şi apă sărată, dar poate avea şi adân- cime mare şi apă dulce (de ex. lacul Sutghiol). (Lacul de coastă în care se varsă un fluviu se numeşte liman; limanul are una sau mai multe guri de comunicafie cu marea). s. Lăicer. Ind. far.: Covor lung şi îngust, fără desene. 4. Lakmus: Sin. Turnesol (v.). 5. Lalanne, epură ~ [amop JIajiaHHa; épure de L.; L. Musterrilj; L.'s draught; L. vázlatterv, L. ábra]. Ter., Drum.: Construcfie grafică folosită pentru determinarea rafională şi economică a mişcării pământului la lucrările de terasamente, în vederea găsirii celor mai economice posibili-tăfi de compensare între săpături şi împliniri, ca şi pentru stabilirea amplasamentului gropilor de împrumut şi a depozitelor de pământ. Din calculele cari însofesc epura se pot deduce distan-fele medii de transport, pentru diferitele vehicule folosite la mişcarea pământului. 6. Lalea [TfOJibnaH; tulipe; Tulpe; tulip; tulipán]. Agr.: Tulipa gesneriana L.; familia liliacee-lor. Plantă bulboasă cultivată pentru florile sale mari şi mirositoare, dispuse în cupă regulată, erecta, de diferite colori, dela alb la violet-Ccfeniu, dar nu albastru. Se cultivă în parcuri şi în grădini, la formarea de grupuri mari sau izolate, pe peluze dispersate, partere, ronduri, borduri, în fafa boschetelor, singură sau în asociaţie cu alte plante. Pot fi forfate bine iarna, în ghivece. Florile tăiate se conservă mult timp în vase cu apă. înfloresc prin Aprilie, Mai. Se în-mulfesc prin despărţire de bulbişori. Sin. Tulipă. 7. ~ pestrifă [necTpbiH TiOJibnaH; fritillaire; Schachbrettblume, Kiebitzblume; fritillary; tarka tulipán]: FritiIlaria meleagris L.; familia liliaceelor. Plantă bulboasă cultivată pentru florile sale mari şi pestriţe, cari cresc dispuse în vedicii, de coloare dela alb până la violet închis; unele din ele sunt mirositoare. Creşte între 20 cm şi 1 m înălfime, înflorind din Martie până în Mai. Se foloseşte în parcuri şi în grădini, la borduri, platbande şi chiar în ghivece, şi ca floare tăiată, fiindcă are miros plăcut. Se înmulfeşte ca şi Chionodoxa. Bulbişorii se plantează la 30 • ■ -35 cm distanfă şi la 6•■•8 cm adâncime. înmulfită prin seminfe, înfloreşte după 3 ■ • ■ 4 ani. — Specia Fritil-laria imperialis L. are florile portocalii, dispuse într'o umbelă aşezată dedesubtul unui buchet de frunze. Deşi nu are un miros prea plăcut, planta se cultivă pentru frumusefea florilor sale. s. Lamă [ihjih(|); lame; dünne Platté, Blatt; thin plate, blade; lemez, penge, réteg]. Gen.: 1. Corp solid de formă paralelepipedică sau aproape paralelepipedică, de grosime foarte mică în raport cu celelalte două dimensiuni. — 2.Strat de lichid,foarte subţire, liber saucuprins între doi perefi. o. Lamă bimetalică [iiijihcÍ) ŐHMOTaJiJiHHec-KHH; lame bimétallique; Bimetallstreifen; bime-tallic lamella; kétércű lemez]. Tehn.: Lamă formată din două lame metalice cu coeficienfi de dilatafie termică foarte diferifi unul de altul (de ex. o lamă de alamă şi una de invar), suprapuse şi solidarizate una cu alta (de ex. prin sudură) 396 pe toată suprafafa lor de contact. Curbura axei longitudinale a lamelor bimetalice variază, cu temperatura; astfel, lamele acpnstitue un cuplu foarte sensibil la variafiile de temperatură ale mediului tn care se găsesc. Se folosesc ca releuri termice în disjonctoare (v.)f sau ca elemente sensibile în termografe, în meteoro-grafe şi în radiosonde, ca şi în adinometre. în ultimul caz, lama este înnegrită, pentru ca să se desvolte căldură sub acfiunea radiaţiilor solare incidente, absorbite. î. Lamă de apă [tohkhh cjioö BO/ţbi; lame d'eau; dünne Wasserschicht; film of water; viz-réteg]. Hidrot., Mş.: 1. Volum de apă cuprins între doi perefi foarte apropiafi ai unei instalafii hidraulice sau termice; de exemplu, la o locomotivă cu abur, volumul de apă cuprins între părfile inferioare ale cutiei de foc şi ale căldării verticale (v. fig. sub Focar). — 2. Stratul de apă liber şi foarte subfire, care deversează peste creasta unui deversor. 2. Lamă de arc [peecopHbiH jihct; lame de ressort; Federblatt; spring leaf, spring plate; rúgólemez]- Tehn.: Lamă de ofel, de mare rezis-tenfă la încovoiere, folosită la confecfionarea arcurilor, fie ca element izolat, fie în pachet cu alte lame. Sin. Foaie de arc. V. sub Arc cu foi suprapuse. s. ~ de cuţit [ne3BHe HOJKa; lame de cou-teau; Messerklinge; knife blade; késpenge]: Lamă de ofel (ofel carbon sau aliat), călită şi ascufită pe una sau pe ambele muchii, montată într'un mâner şi folosită la operafiunea de tăiere. V. şi sub Cuţit. 4. ~ de ferestrău [noJiOTHHHţe iiHJibi; lame de scie; Săgeblatt; saw blade; fűrészpenge]: Lamă de ofel (ofel carbon sau aliat), călită şi înzestrată sau nu — pe muchie — cu dinfi, care se montează în ferestraie şi foloseşte la tăierea materialelor (metale, piatră, lemn, etc.). Este una din formele pânzei de ferestrău. 5. ~ de foarfeci [j]e3BHe homhhd,; lame de cisailles; Scherenmesser; shears' knife, scissors' d © © © — "7 o o o o 3 / O 0 ^ o o Lame de foarfeci, a} şi b) lame drepte; c) lamă cu tăişuri multiple; d) şi e) lame cu călcâiu; f) lamă pentru bare de ofel în T; 1) gaură pentru şurub de fixare; 2) călcâiu; 3) secfiune profilată de tăiere. blade; ollókés]: Lamă de ofel (ofel carbon sau aliat), călită, ascufită şi montată pe port-lamă prin şuruburi cu cap înnecat (cu sau fără piulifă). Lama constitue, împreună cu port-lama, cuţitul unei perechi de foarfeci. Forma lamei variază după profilul metalului care se taie (de ex. lama pentru tablă şi metal plat este dreaptă). Pentru a se evita încălecarea celor două lame ale foarfecilor, lamele sunt în contact prin acoperire în oricare pozifie relativă a lor, sau se construesc cu un călcâiu de contact. V. şi sub Foarfeci. 6. Lamă optică cu fefe plane, paralele [on-THnecKHH njlOCKO-napajiejibHbiH ihjih<|); lame â faces planes paralléles; optische planparallele Platté; optical parallel-sided plane plate; párhuzamos sikfelületű optikai lemez]. Opt.: Ansamblu de doi dioptri plani. Dacă ansamblul este în contact, pe ambele fefe ale sale, cu un mediu care are indi= cele de refracfiune egal cu unitatea (de ex. aerul), şi dacă n este indicele de refracfiune al substanţei din care este alcătuit ansamblul, un punct privit prin lamă, perpendicular pe fefele ei, dă o imagine pe aceeaşi perpendiculară, şi deplasată fafă de punct cu distanfa d=e('~d' e fiind grosimea ansamblului. în medie, pentru sticlele optice, al căror indice este de ordinul de mărime n= 1,5, deplasarea este 7. Lamă sfert de undă [nume}) neTBepTb boji-Hbi; lame quart d'onde; Viertelwellenlăngenblătt-chen; quarter-wave plate; negyedhullámhosszas lemezke]. Opt.: Lamă cristalină cu fete paralele de o astfel de grosime, încât produce o dife-renfă de drum de un sfert de lungime de undă între cele două componente polarizate în două direcfii perpendiculare privilegiate ale unei radiaţii incidente monocromatice. s. Lamă tăietoare [pe3eu;, pe3aK; couteau; Schneide; knife blade; vágóéi]. Drum.: Piesă masivă de oţel, lungă şi ascuţită la una din margini, care formează cuţitul maşinilor rutiere de săpat pământul (buldozer, greder, scraper). Lama buldozerului este plană şi are două braţe laterale, prin intermediul cărora se montează la tractor; lama grederului este curbată şi poate fi inclinata mai mult sau mai puţin, după cum este folosită la tăierea sau la nivelarea pământului; lama pentru scraper este plană şi se montează la marginea inferioară a lăzii scraperului. 9. Lamă vibratoare [BHŐpaijHOHHbiH pe3eiţ; vibropile; Oberflachenrüttler; vibrator; felületrázó]. Drum.; Maşină rutieră de lucru, uşoară, alcătuită dintr'o placă metalică pe care este montat un mic motor (cu explozie, cu aer comprimat sau electric) care pune placa metalică în vibraţie. Este folosită la vibrarea şi la netezirea îmbrăcămintelor rutiere de beton vibrat, când nu este nevoie de maşini mai puternice. Sin. Vibropilă. 10. Lămâioară [THMHaHOBbiH KycT; barigoule, farigoule; Garten-Thymian; garden thyme; kakuk- 397 fű]. Bot., Farm.: Thymus vulgaris L. Arbust din familia labiatelor, înalt de 40--*50 cm, cu rădăcina lemnoasă, tulpina ramificată, înfăţişarea ierboasă, flori aromate puternic, şi cu fructe în formă de nucă, cu seminfe numeroase şi foarte mici. Confine un uleiu eteric care are proprietăţi desinfec-tante excepţionale, datorită compozifiei sale chimice. Contine timol şi isomerii săi: carvacrol, cinol, levopinen, borneol, levolinalol, ca şi dipenten-limonen inactiv, tanin, etc. — Se foloseşte drept condimentfiarînmedicină,singurăsauîn amestecuri, sub formă de infuzie, decoct, uleiu, otet aromat, liniment, etc., în boalele febrile ale căilor respiratorii, în inflamatiile bronhiale purulente, în boalele căilor urmare, ca şi în boalele infecfioase ale traiectului gastrointestinal. î. Lămâifă [caftOBbM }KaCMHH; séringat; fal-scher Jasmin-Pfeifenstrauch; syringa, mock orange; citromkerő, jezsámen]. Bot.: Philadelphus coronarius L. Arbust din familia saxifragaceelor, cu flori albe foarte odorante. Se cultivă ca planta ornamentală. 2. Lămâiu [jiHMOHHOe A^peBO; citronnier; Zi-tronenbaum; lemon tree; citromfa]. Bot., Ind. chim. sp.: Citrus limonium Risso. Arbust din familia rutaceelor, cultivat în regiunile cu climă mediteraneană. Se cunosc numeroase varietăţi cari diferă prin forma, mărimea şi calitatea fructelor. Lemnul său este greu, dur şi uşor de lustruit. Este folosit pentru mobile. Pulpa fructului contine, în medie, 83% apă, 1 % substanfe azotoase, 5% acizi iberi, 0,5% zahăr, 10% celuloză şi 0,5% vitamină C, substanfe minerale, etc. Fructul este folosit la fabricarea acidului citric şi a cifratului de calciu, drept condiment în gospodărie şi în industria alimentară, pentru extragerea uleiului aromatic, şi în industria cosmetică. Coaja fructului are proprietăfi tonice şi stomahice. Sucul, bogat în vitamină C (antiscorbutică), se foloseşte ca preventiv contra scorbutului. s. Lamare [mjimjpoBaHHe OTBepcTHH; la-mage; Abflăchen; surface facing; felületegyen-getés]. Tehn.: Operafiunea de netezire a suprafefei unui material, sau de găurire a lui, efectuată cu ajutorul unei lame ascuţite pe una din muchiile ei, care se roteşte în jurul unui suport şi care desprinde materialul dintr'un plan perpendicular pe planul constituit de lama şi de axa port-lamei. Lamarea este prece- Unea,tâ penlru lamarei dată de o găurire la un ,)şurubde fixare; 2)port-diametru mai mic, această |arnS.pivo, de ghidare. gaură folosind pentru ghl- 3) lamă; a) unghiu liber; darea port-lamei şi centrarea p)unghiul Mberalfafetei; operaţiunii de lamare. Lama- t) lstimea ,ateteL rea metalelor feroase se efectuează umed, cu vitesă relativ mică, şi cu o ungere, când se urmăreşte ca suprafafa prelucrată sa fie lustruită; lamarea fontei şi a bronzului se face uscat (v. fig.). 4. Lamba [rnnyHT; languette; Feder; tongue; ereszték, ék]. Cs.: Parte ieşindă, cu profil triunghiular, trapezoidal, dreptunghiular sau în semicerc, fasonată în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, şi care se poate îmbuca într'un şanf (uluc) corespunzător, săpat în lungul marginii altei scânduri sau plăci, pentru a se putea realiza o îmbinare a celor două piese. Uneori lam-baua se confecţionează separat şi se introduce în două uluce, pe câte o jumătate din lăţimea ei. Sin. Lambă, Feder. V. şi îmbinare cu uluc şi lambă. 5. Lamba de ajustaj [nocaAOHHbiH rnnyHT; languette d'ajustage; Paljfeder; adjusting tongue; illesztési ék]. Mş..* Sin. Pană paralelă (v.). 6. ~ de alunecare. V. sub Pană paralelă. 7. Lambă. 1. Ind. ţăr.: Parte componentă a inimii carului. V. fig. sub Car. — 2. Cs.; Sin. Lamba (v.). 8. Lambar. Ind. far. V. sub Rindea. s. Lambe. V. Lănţuşuri. 10. Lambert [jiaMŐepT; lambert; Lambert; lam-bert; lambert]. Fiz.: 1. Unitate de radianfă luminoasă, egală cu radianta care se stabileşte când fiecare centimetru pătrat de suprafafă emite fluxul de lumină de un lumen. — 2. Unitate secundară de strălucire în sistemul de unităfi CGS, de tc ori mai mică decât stilbul (v. Stilb). Folosirea lambertului ca unitate de strălucire nu este recomandată de Comisiunea Internaţională a Iluminatului. 11. Lambert, „legea" lui ~ [3aKOH JlaMŐepTa; loi de L.; L. Gesetz; L. 's law; L. törvénye]. 1. Opt.: Fracfiunea din intensitatea unui fascicul luminos incident care este absorbită de un mediu absorbant de grosime dată nu depinde de intensitatea incidenţă : I = Ioe~kl, I0 fiind intensitatea incidenţă, 7 intensitatea transmisă, l grosimea de strat străbătută de radiafie, iar k un coeficient care depinde de natura substanţei absorbante şi de lungimea de undă a radiaţiei, numit coeficient de absorpfie. Legea se poate scrie şi sub forma: / = /„10^, s fiind un coeficient care depinde de lungimea de undă a radiafiei, numit coeficient de extincfie. — 2. Fotom.: Iluminarea unei suprafefe pe care cade un fascicul de radiafie sub un unghiu de incidenfă a este L cos a, L fiind iluminarea aceleiaşi suprafefe, dacă fasciculul de radiafie ar cădea normal pe suprafajă. Dacă o suprafafă normală pe razele solare primeşte deci 1 calorii-gram pe minut, aceeaşi suprafaţă, aşezată orizontal, va primi, — după „legea" lui Lambert, în acelaşi interval de timp, V—1 cos 2 calorii-gram, 2 fiind distanfa zenitală a Soarelui. — 3. Fotom.: Puterea emiţătoare a unei arii a suprafefei unui izvor de lumină, într'o direcţie care formează unghiul a cu normala la suprafafă, se obţine înmulfind ca cos a puterea emiţătoare în direcţia normalei la suprafaţă. 398 1. Lamberf, proiecfia lui [npoeKiţHH JlaM-öepTa; projection de L.; L. Projektion;; L.'s projection; L. vetülete]. Geod.: Proiecjie cartografică azimutală. V. Proiecţie cartografică. 2. Lambrechin [jiaMÖpeKeH; lambrequin; Lam-brequin; lambrequin; lambrechin, függő diszcsip-kézet]. Arh.: 1. Element decorativ al cornişelor de piatră, al capitelurilor, balustradelor, etc., executate în stil baroc. — 2. Piesă decorativă de lemn sau de metal, simplă sau cu motive decorative tăiate sau în relief, aşezată într'un plan vertical la marginea unei streşine, sau pe coama ori pe coronamentul unui chioşc, al unui mic pavilion, al unei marchize, verande, etc. — 3. Draperie scurtă sau piesă de lemn sau de metal, cu marginea de jos dinfată sau împodobită cu franjuri, aşezată ia partea superioară a unei deschideri (uşă, fereastră) sau fa unui alt element (cămin, oglindă) dintr'o încăpere, în scop decorativ. — 4. Cornişă mică, de lemn, de metal sau de stucatură, mai mult sau mai puţin ornamentată, plasată deasupra tapetului unei încăperi. Uneori este înlocuită printr'o decorafie picturală care reprezintă un lambrechin aplicat pe perete. s. Lambriu [oŐJiHijOBKa; lambris; Lambris, Wandvertâfelung; wainscot; faldeszkázat]. Cs..* îmbrăcăminte de lemn, de marmură, de stuc, mozaic, faianfă, etc., care căptuşeşte fafa pereţilor interiori ai unei încăperi, în întregime sau numai până la o anumită înălţime dela pardoseală (de obiceiu 0,80*'-1,20 m), pentru a-i proteja, sau în scop decorativ. Lambriurile de lemn se execută fie dintr'o serie de piese verticale şi orizontale, îmbinate între ele pentru a forma o reţea şi în ale căror goluri sunt fixate tăblii, fie din frize (verticale sau inclinate la 45°), îmbinate între ele, şi cu două piese orizontale dispuse în capetele lor (una la nivelul pardoselii, a) lambriu cu tăblii; b) lambriu cu frize. iar alta la partea de sus a lambriului). Tăbliile pot fi de lemn masiv sau de contraplacaj. Muchiile şi fetele aparente ale cadrului, ca şi ale tăbliilor şi ale frizelor, pot fi simple, profilate sau sculptate. Fafa văzută a lambriului se vopseşte în colori de uleiu, sau se lustrueşte, dacă lemnul folosit este de esenţă tare sau dacă e exotic. De asemenea, fafa văzută a contraplacajului este formată, de cele mai multe ori, dintr'o foaie de furnir de lemn de esenţă tare sau exotic. Fixarea lambriurilor de lemn se face prin şuruburi înfipte fie direct în perete, fie în dibluri de lemn. De obiceiu, între lambriu şi perete se lasă un interval, pentru a se produce un curent de aer care să împiedece putrezirea lemnului. Lambriurile de marmură, de stuc, de faianţă, etc., sunt formate din plăci de diferite mărimi, legate între ele şi de perete cu mortar de ciment. Sunt folosite în special la coridoare sau la încăperi cu destinaţie specială (băi, bucătării, laboratoare, etc.), fiindcă se pot curăţi prin spălare. Lambriurile de mozaic se execută fie din plăci, fie prin turnare, şi sunt folosite în specia! Sa coridoare. 4. Lamelibranhiafe. Zoo/., Paleonf.: Clasă de nevertebrate, care face parte din încrengătura moluscelor. Sunt acefale, cu corpul moale, bilateral simetric, având pe laturi câte o pereche de bronhii cari sunt acoperite de o răsfrângere te-gumentară (manta). Mantaua secretă cochilia, care este formată din două valve, una dreaptă şi alta stângă, compuse dintr'o substanţă organică (sideful) şi din carbonat de calciu; ele sunt tari şi alcatuesc învelişul de protecţiune al corpului moale. Valvele sunt prinse pe partea dorsală a corpului, după linia cardinală, sau după ţâţână (v.). 5. Laminar/profil ~ [npoKaTHbiö npoc|)HJib; profil laminaire; laminares Profil; laminar profilé; lamináris szelvény]. Mec. fl.: Profil de aripă sau de elice, având poziţia grosimii maxime aproape de mijlocul său sau, uneori, mai aproape de bordul de fugă, penfru a realiza o scurgere laminară chiar la vitese mari. 6. Laminară, scurgere V. Curent laminar. 7. Laminare [npOKaTKa; laminage; Drosselung; throttling; fojtás]. Termőd.: 1. Curgerea unui fluid printr'o secţiune mai strâmtă (supape, clape, sertare, etc.) decât celelalte secţiuni prin cari trece fluidul, astfel încât se formează, în porţiunea strâmtată, o Jamină" (adică un fir sau o lamă) de fluid în mişcare. — 2. Laminare în sensul de sub 1, în care variaţiile de secţiune din dreptul secţiunilor de laminare sunt atât de brusce, încât laminarea constitue o transformare ireversibilă. Laminarea în acest sens e însoţită de o scădere a presiunii fluidului între o secţiune din amonte şi una din aval de secţiunea de laminare, în sensul mişcării, fără efectuare de lucru mecanic şi fără o creştere corespunzătoare a energiei fluidului complet trans-formabilă în alte forme prin intermediul efectuării de lucru mecanic. Laminarea fără schimb de căldură cu exteriorul se face la energie constantă,fiindcă nu e însoţită de efectuare de lucru mecanic; suma dintre entalpia i ‘V2 .. şi energia cinetică — a unităţii de cantitate de fluid e deci aceeaşi, atât înainte, cât şi după secţiunea de laminare: i -j- -i -f *1+2g-*a+2«' 399 Dacă vitesa fluidului e destul de mică (de ex. în maşinile termice cu piston) pentru ca energia cinetica să fie neglijabilă fafă de entalpie, laminarea se produce deci la entalpie constantă: h = h- Entalpia gazelor perfecte depinzând numai de temperatura lor absolută, rezultă că laminarea lor la vitesă mică se face fără variafie de temperatură. La laminarea adiabatică a vaporilor, expansiunea acestora este însotită de scăderi de temperatură, cari sunt importante în cazul vaporilor umezi. Prin laminare, titlul vaporilor umezi creşte. — Laminarea fără schimb de căldură cu exteriorul este o transformare adiabatică ireversibilă, adică nu este isentropică, spre deosebire de transformările adiabstice reversibile, cari sunt şi isentropice. în diagrama entalpie-entropie (IS), laminarea la vitese mici, care e o transformare adiabatică ireversibilă şi se produce la entalpie constantă (/= const.), se reprezintă printr'o dreaptă paralelă cu axa entropiilor, pe când o transformare adiabatică reversibilă, care este şi isentropică (S= const.), se reprezintă printr'o dreaptă paralelă cu axa entalpiilor. Pierderea de energie complet transformabilă în alte forme, prin intermediul efectuării de lucru mecanic, care se produce când se laminează gazele sau vaporii, egală cu produsul creşterii entropiei prin temperatura absolută a mediului ambiant (sau prin temperatura condensatorului la laminarea în maşinile cu abur şi în maşinile frigo-rigene), este ,cu atât mai mică, cu cât comportarea vaporilor se apropie mai mult de comportarea unui gaz perfect, cu cât gradul de supraîncălzire al vaporilor e adică mai mare. Prin această pierdere de energie pe care o provoacă, laminarea e desavantajoasă (de ex. în conducte şi mai ales în cele lungi şi cu secfiune variabilă, cum sunt cele dintre regulatorul şi cilindrul locomotivelor cu abur, etc.). — Laminarea se foloseşte pentru reglare (de ex. pentru reglarea debitului de agent motor admis în turbinele cu gaz sau cu abur, pentru reglarea aspiraţiei anumitor compresoare, etc.). Laminarea lichidelor, de exemplu a uleiului, se foloseşte pentru a.construi amortisoare hidraulice. Laminarea gazelor şi a vaporilor prezintă importantă în maşinile cu gaz şi cu abur; ea este însofită şi de o expansiune fără efectuare de lucru mecanic (v. şi Expansiune liberă). 1. Laminare [pacnaTaTb, npoKaTaTb; lamina-ge; Walzen, Auswalzen; rolling, rolling out; meg-hengerlés]. Drum.: 1. Subfierea, prin deformare plastică, a stratului de uzură al unei îmbrăcăminfe rutiere asfaltice, datorită circulafiei. — 2. Lăfirea peste marginile planşelor, datorită circulafiei, a excesului de mastic de bitum folosit la umplerea rpsturilor unei îmbrăcăminte rutiere de beton. 2. Laminare [BbiTflrHBaHHe; laminage, étirage; Strecken; cfrâwing; szövethengerlés]. Ind. text.: întinderea^unei benzi de fibre textile pentru a micşora grosimea benzii. în această operafiune, 12-“ 16 panglici rezultate la maşina puitoare sunt reunite într'o singură bandă, care este întinsă de 12--*16 ori. Prin aceasta, materialul se omoge-neizează, fibrele devin paralele, iar banda finală devine mai subfire decât panglicile inifiale. Operafiunea se face în 2-*-4 laminoare succesive. s. tren de ~ [BbiTHJKHOH annapaT; banc d'étirage; Verzugswerk, Streckwerk; drawing frame; hengeres nyújtó]: Dispozitiv al flyer-ului, compus din trei perechi de cilindri de ofel, şi care face posibilă prelucrarea materialului textil respectiv. După rolul pe care îl au, cele trei perechi de cilindri se numesc: debitoare, intermediare şi alimentatoare. Mărimea cilindrilor, distanfa dintre ei, ca şi presiunea exercitată asupra lorP depind de natura materialului care se prelucrează şi de grosimea firului ce se urmăreşte. Laminare [KaTaHHe; laminage; Walzen; rol-ling; hengerlés]. Metl.: Prelucrarea continuă, fără aşchiere, a materialelor metalice sau nemetalice plastice (la cald sau la rece), printr'o solicitare care dă o apăsare transversală directă şi o întindere, datorită cărora dimensiunile materialului scad în direcţiile apăsării şi cresc în celelalte direcţii; solicitările se obţin cu ajutorul unor piese rotitoare, cu formă de corpuri de revoluţie (adesea cilindri), şi prinlre cari trece materialul. Prin laminarea metalelor se urmăreşte, de obiceiu: schimbarea structurii lingourilor şi obfinerea unui materialmai dens, cu structură mai fină (în care suflurile şi retasurile, cari se „sudează" dacă nu sunt oxidate, sunt eliminate sau micşorate) şi transformarea lingoului de secfiune mare, în bare de secfiune mai mică, în foi sau în bare profilate. Micşorarea secfiunii şi schimbarea structurii constitue eboşarea (degroşarea); laminarea la seefiunea finală constitue finisarea. 5. Laminare, direefie de ~ [HanpaBJieHHe npOKaTa; direction de laminage; Walzrichtung;, rolling direction; hengerlési irány]. Metl. V. sub Laminare, plan de 6. linie de ~ [jihhhh npoKaTHbix BaJiKOB^ ligne de laminage; Walzlinie; rolling line; hengerlési sor].Metl.: Linia din planul de laminare, peste care se suprapune, Ia calculul şi la proiectarea cilindrilor de lucru, linia neutră a calibrelor (v. Cilindru calibrat, sub Laminor, cilindru de ~) închise de acestea. Notând (v. fig.) cu Dm distanfa dintre axele cilindrilor, cu 1 -h 1 ‘ ‘ > CU c= d5 L- =3 cT * (= Dls V Du diametrii de lucru ai cilindrilor superior şi inferior, cu d distanfa dintre cilindri, în planul de laminare,şi cuRmsş\ Rmi Linia de laminare la cilindri de laminor nefezi. 1) tăblia cilindrului de lucru; 2) piesă laminată; 3) fus; 4) rozetă; LL') linia de laminare; Dm) diametrul mediu al perechii de cilindri =distanfa dintre axele lor; d) distanfa dintre cilindri; Djs) şi Dj:j) diametrii de lucru ai cilindrului superior şi ai celui inferior; Rms) Şi Rm/)razele de laminare ale cilindrului superior şi ale celur inferior. razele de laminare ale ci- lindrilor superiorşi inferior, linia de laminare LL’ este 400 mai apropiată de cilindrul cu diametrul de lucru mai mare (cilindrul superior, în cazul „presiunii superioare" .adică Djs—Dj,j>0), şi are fafă de axa cilindrului superior distanfa: p _ ^ | Kms~ 4 .şi fată de cilindrul interior, distanfa: _ Dis~~Du m%~ ~2 4 Pentru cilindrii calibraţi, linia de laminare se calculează pentru fiecare canelură; diametrii de lucru se aleg astfel, încât liniile de laminare ale diverselor calibre ale laminorului să se suprapună, şi deci vitesa de laminare corespunzătoare liniei neutre a calibrului să fie aceeaşi pentru tofi cilindrii laminorului (v. şi sub Laminor, cilindru de ~). î. Laminare, plan de ^[njiOGKOCTbnpoKaTKH; plan de laminage; Walzungsfláche; rolling plane; hengerlési sik]. Met!.: Planul determinat de cele două axe paralele ale cilindrilor de lucru ai unui laminor. Intrarea materialului între cilindrii de lucru şi ieşirea lui dintre aceşti cilindri se tace într'o direcfie perpendiculară pe planul de laminare, numită direcfie de laminare; aceasta se obfine uneori folosind dispozitive de ghidare. Micşorarea secfiunii prin laminare încetează în planul de laminare. Secfiunea unui material în formă de bară, prin planul de laminare sau printr'un alt plan perpendicular pe axa barei, şi la ieşirea ei, se numeşte profil; profilul la cald, dat de calibru, are dimensiunile mai mari decât cele necesare, pentru ca acestea să rezulte după contracfiunea datorită scăderii dela temperatura de laminare la temperatura ambiantă. 2. uzină de ~ [npOKaTHblH iţex; laminoir; Walzwerk; rolling mill; hengermű]. Meii.: Uzină (industrială) metalurgică, compusă din unul sau din mai multe laminoare (v. Laminor 2) şi din instalaţiile anexe pentru depozitarea şi manipularea materiei prime şi a materialului fabricat: cuptoarele pentru încălzirea materialului cu instalafiile anexe de ajustare (de tăiere la dimensiune a laminatului), de transport, etc. 3. Laminarea unui strat [nepejKHM njiacTa; laminage d'une couche;VerdrückungeinerSchicht; tlattening of a stratum; földrétegpréselés].Mine: Reducerea treptată a grosimii unui strat, până aproape de suprimarea lui, datorită presiunilor tectonice. 4. Laminai [npoKaTaHHbiH; laminé, cylindre; gewalzt; rolled; hengerelt]. Tehn.: Calitatea unui material de a fi fost obfinut printr'o operaţiune de laminare. 5. Laminat [npcmaTaHHoe H3Aejrae; produit laminé; gewalztes Fabrikat; laminated product; hengerelt gyártmány]. Meii.: Produs metalic obţinut prin laminare. Se deosebesc laminate semifabricate şi laminate finite. Laminatele semifabricate se obţin prin eboşarea lingourilor sau a altor semifabricate; ele sunt folosite pe/itru laminare sau pentru forjare şi se clasifică, după secţiunea lor, în următoarele categorii: bfoom sau bloc prelaminat, brarpă, ţaglă sau biletă, slab sau ţaglă plată (cju secţiunea dreptunghiulară, cu lăjimea între 50 şi 120 mm incluziv, şi grosimea dela 30 mm în sus, cu muchiile rotunjite şi lungimea de 1000"* 6000 mm), şi platină sau larghetă (cu secţiunea dreptunghiulară, cu lăţimea mai mare decât 180 mm, grosimea de8-”30 mm şi lungimeade 1000***6500 mm; folosită pentru laminarea tablelor subţiri). — Laminatele finite se obţin din semifabricate. Se deosebesc: bară (pătrată, rotundă, hexagonală, lată, etc.), bară profilată (colţar, în T, în U, în I în Z, etc.), şină (de diferite profilé), material d€ cale (eciise, plăci de aşezare, etc.), tablă (subţire obişnuită, subţire pentru construcţii mecanice, groasă), sârmă, balot, tub, eic. 6. Laminat, lanţ V. Lanţ laminat. 7. Laminator [npoKaTHHK; Jamineur; Walz-werksarbeiter; roll tender; hengerlés! munkás]. Metl.: Lucrător calificat din grupul de lucrători cari deservesc un laminor de metale şi efectuează una din cfperaţiunile procesului defabricaţie. Grupul de laminatori asigură intrarea între cilindri a materialului (adus în faţa cajei pe calea cu rulouri, cu mese ridicătoare sau basculante, cu cârlige suspendate, etc.), reglează „presiunea” şi distanţa dintre cilindri, controlează produsele laminate, etc. Sin. Laminorist. 8. Laminor [BbiTmKHan Mainima; laminoir, banc d'étirage; Walze, Streckmaschine; drawing frame; henger]. Ind. text.: Maşină de lucru care întinde materialul textil pentru a uniformiza grosimea şi a paraleliza fibrele. Laminoarele sunt alimentate cu panglici, dela carde. La intrarea în maşină se unesc mai multe panglici (dublarea panglicilor); prin trecerea prin trenul de laminare al maşinii, materialul este întins până la grosimea uneia din panglicile reunite la intrare. Laminorul ocupă, în filatură, locul dintre carde şi maşinile de tors preliminar. Pentru obţinerea unei bune uniformizări, materialul este trecut în mod repetat prin laminoare. Sin. Maşină de laminat, Maşină de întins, Banc întinzător. 9. ~ cu oale [BbiTfltfmafl Maimma c Ta30M; laminoir a pots; Topfstreckmaschine; can (gill) box; tűshenger]. Ind. text.: Maşină de laminat la care alimentarea se face cu tuburile colectoare dela maşinile de pieptenat. Laminarea se face cu intersecting (v.), obţinându-se o omogeneizare şi o subţiere a panglicilor, şi deci o paralelizare a fibrelor. 10. Laminor penfru argilă [BajibiţOBan tjih-HOAPOŐHJlKa; laminoir pour argile; Walzwerk für Ton; rolling mill for clay; agyagörlő henger]. Ind. st. c.: Instalaţie folosită în fabricile de cărămidă penfru a măcina pasta de argilă şi pentru a fărâma sau a îndepărta bulgării de calcar sau de cua se găsesc într'un plan orizontal şi formează un unghiu de 24•••33° cu axa orizontală de simetrie a laminorului şi a discului. — Altă construcfie de laminor, care prelucrează eboşuri prin formarea obezii, are: doi cilindri de lucru calibrafi, cu conicitate dublă, antrenafi pentru laminat discul, interiorul şi înălfimea obezii; un cilindru calibrat liber, pentru prelucrat exteriorul jantei; patru role de ghidare (v. fig.). 2. ~ de tuburi de diametru mare [npoKaT-Hbift CTaH ajih Tpyő öojibnioro AnaMeTpa; laminoir Roeckner pour tubes de grand diametre; Roecknerwalzwerk; Roeckner rolling mill for tubes of big diameter; nagy átmérőjű cső-hengerjárat]: Laminor pentru tuburi, constituit dintr'un batiu inelar exterior, care poartă şase caje deplasabile radial, şi dintr'un arbore port-cajă, interior, coaxial cu batiul inelar. Cilindrii de lucru sunt calibrafi; cei exteriori sunt antrenafi direct de o cajă de angrenaje; cei interiori sunt liberi (antrenafi de piesă prin frecare), iar axele lor sunt oblice fafă de axa piesei laminate (care e coaxială cu batiul), astfel încât urmele de laminare sunt elicoidale şi blocul este antrenat în sens axial (v. fig.). Laminorul prelucrează blocuri găurite (prin tur- miez, sau prin presare sau forjare) şi la interior şi la exterior. Cilindrii de nare cu strunjite lucru sunt astfel calibrafi, încât perefii blocului găurit sunt subfiafi; diametrul tubului poate fi mărit sau micşorat, folosind calibre diferite. Laminarea se execută prin mai multe treceri, ultima fiind o trecere de"E^ netezire şi de ajustare a diametrului şi a grosimii tubului. E folosit pentru tuburi de 700“ • 1500 mm 0, cu perefii de 20**» 70 mm grosime şi în lungimi până la 8,5 m. Laminor de tuburi de diametru mare (schemă). 1) batiu inelar exterior; 2) cajă de angrenaje; 3) arbore port-cajă pentru cilindrii liberi; 4) cilindru liber; 5) cilindru antrenat; 6) piesa laminată. ~ întinzător [oŐJKHMHbm npoKâTHbm CTaH; laminoir étireur; Streckwalzwerk; elonga-ting rolling mill; nyújtó hengerjárat]: Laminor pentru fevi, cu doi cilindri oblici (asemănători cu cilindrii laminorului perforatior cu cilindri oblici) şi cu două discuri de ghidare calibrate, cu axele paralele, cu turafia reglabilă, şi cari se rotesc în sensuri contrare; cane-lurile discurilor determină diametrul exterior al fevii. Laminorul prelucrează eboşuri găurite în prealabil, având un mandrin în golul lor, astfel încât feava se lungeşte prin subfierea perefilor (v. fig.). E folosit pentru fevi de diametru până la 90 mm, şi poate prelucra fevi cu peretele până la 1,6 mm grosime. 4. ~ perforator cu cilindri oblici [CBepjlHJlbHO-npOKaTHblH CTaH C HaKJlOHHbIMH BaJlKaMH; laminoir oblique Man-nesmann; Mannes-mann Schragwalz-werk; Mannes-mann slant rolling mill; Mannesmann féle ferdetengelyű átfúró hengerjárat]: Laminor cu doi Cilindri de laminor întinzător. 1) cilindru oblic cu două porfiuni tronconice; 2) disc de ghidare; 3) eboşă (biletă găurită); 4) mandrin. Cilindri tronconici, oblici, de laminor perforator (Mannesmann). 1) cilindru; 2)mandrin; 3) biletă; 4) sensul de mişcare al cilindrului; 5)direc-fie de laminare; 6) mişcarea rezultantă a piesei laminate. cilindri calibrafi (v. fig.), 407 (cari au două porţiuni tronconice racordate la baza mare printr'o porţiune cilindrică), ale căror axe se încrucişează în unghiu de 3 ■•■10° şi cari se rotesc în acelaşi sens. E folosit pentru găurit bilete până la 600mm 0. Bileta prinsă de cilindri este antrenată în mişcare elicoidală, găurită prin întinderea straturilor exterioare, iar gaura e netezită de un mandrin (dorn) menţinut în axa ei printr'o prăjină împinsă hidraulic. Eboşurile obţinute (ţevi cu pereţii groşi) trec la al doilea l aminor perforator, cu sau fără discuri de ghidare, la laminorul duo cu cilindri orizontali sau la laminorul cu pas de pelerin. Sin. Laminor perforator Mannesmann. î. Laminor perforator cu cilindri tronconici [cBep-JlHJlbHO-npOKaTHblH CTaH C BaJIKaMH B $OPMe yce^eHHoro KOHyca; laminoir conique perforateur; Ke-gelwalzwerk*, conical per-forating rolling mill; kúpalakú átfúró hengerjárat]: Laminor pentru ţevi cu doi cilindri tronconici, cu partea activă în consolă, ale căror axe sunt oblice, concurente şi inclinate cu un unghiu de 6°, în sensuri diferite faţă de orizontală (v. fig.). E folosit pentru găurit bilete până la 200 mm 0. Cilindrii se rotesc în acelaşi sens. Bileta este găurită prin întinderea straturilor periferice, iar gaura este netezită grosolan de un mandrin (dorn) menţinut în axa ei printr'o prăjină împinsă hidraulic. 2. ~ perforator cu discuri [ftHCKOBbifi CBep-JlHJibHO-npOKaTHblH CTaH; laminoir perforateur a disques; perforie-rendes Scheibenwalz-werk; disk perforating rolling mill; tárcsás átfúró hengerjárat]: Laminor cu doi cilindri cu axele orizontale, cu partea activă în consolă constituită de un disc cu faţa de lucru conică, şi cari se rotesc în acelaşi sens. Axa piesei laminate este inclinată cu cca 7f5°faţă de perpendiculara pe axa discurilor. E folosit pentru găurirea biletelor până la 150 mm 0. Cilindri tronconici de laminor perforator. 1) cilindru fronconic; 2) piesă laminată; 3) mandrin. H=>J" Cilindri de laminor perforator cu discuri. Í) cilindru informă de disc; 2) piesă laminată; 3) mandrin; 4) pro-iecfia verticală a plenului de laminare; 5) proiecfia verticală a axei biletei. Laminor cu cilindri verticali [npoKaTHbifi CTaH C BepTHKaJIbHbIMH BaJIKaMH; laminoir â cylindres verticaux; Walzwerk mit stehenden Wal-zen; rolling mill with vertical rol Is; függőlegestengelyű hengerjárat]: Laminor cu cilindri netezi sau canelaţi, cu axele verticale. Cilindrii pot avea tăblia (partea activă) între paliere, sau în consolă. Laminoarele cu cilindri verticali, cu tăblia între paliere, sunt folosite, de exemplu, în unele linii continue, pentru refularea materialului laminat. Laminoarele cu tăblia în consolă sunt folosite de obiceiu pentru laminarea pieselor inelare. — Exemplu: 4. ~ de bandaje, cu cilindri verticali [őaH-AaîKHblH npOKaTHblH CTaH C BepTHKaJIbHbIMH BaJIKaMH; laminoir pour bandages â cylindres verticaux; Radreifenwalzwerk mit stehenden Wal-zen; tyre rolling mill with vertical rolls; függőleges-tengelyű abroncs-hengerjárat]: Laminor cu cilindri verticali calibraţi, cu partea activă în consolă, pentru bandaje de roţi de vehicule de cale ferată (vagoane, tendere, locomotive, tramvaie, Laminor de bandaje, cu cilindri verticali (schemă), f) rjiotor; 2) cajă de angrenaje; 3) cajă de laminor, cu cilindri verticali; 4) cilindru antrenat; 5) cilindru liber; 6) cilindru de ghidare; 7) dispozitiv manual de reglare a cilindrilor de ghidare; 8) ghidajul dispozitivului hidraulic de împingere a cilindrului liber; 9) bandaj laminat. etc.). Laminarea la cald a materialului preforjat în formă de inel se face între un cilindru exterior calibrat, antrenat direct, şi un cilindru care lucrează în interiorul inelului, şi care este antrenat prin frecare de piesa laminată ^şi împins progresiv (de obiceiu hidraulic) spre ea; doi cilindri sau două role de ghidare calibrate, cu reglare manuală sau hidraulică, centrează bandajul în timpul laminării (v.fig.). — O altă construcţie de laminor are patru cilindri de lucru (doi antrenaţi şi doi liberi, cu împingere hidraulică pentru laminare) şi patru role de ghidare calibrate, acţionate hidraulic, pentru centrarea bandajului.— Alt tip de laminor cu cilindri verticali e înzestrat şi cu cilindri oblici. Laminorul poate fi folosit şi pentru laminarea inelelor sau a bridelor mari de diferite secţiuni şi diametri (peste 4000 mm 0 şi 450 mm lăţime). 5. Laminor universal [yHHBepcaJibHbiH npOKaTHblH CTaH; laminoir universel; Uni-versalwalzwerk; universal rolling mill; univerzális hengerjárat]: Laminor care are mon-taji în aceeaşi cajă, înaintea ciIindrilor ori- Caje de laminor universal. A) cu cadre comune pentru cilindri orizontali şi verticali; B) cu cadre separate. zontali de lucru ai unui laminor duo, trio sau cuarto, 408 după ei, sau înaintea lor şi după ei, şi alti cilindri de lucru, cu axele verticale; cilindrii verticali pot fi calibrafi sau netezi. Laminorul poate fi reversibil a b c Scheme de antrenare a cilindrilor verticali ai laminoarelor universale. a) şi b) cu angrenaje conice; c) cu angrenaje conice şi cu antrenarea unui cilindru de sprijin; d) cu angrenaje conice şi cu angrenaje cilindrice intermediare; e) cu cajă de angrenaje conice şi cu transmisiune prin angrenaje cilindrice şi bare cu legături cardanice; f) cu angrenaje conice şi cu transmisiune prin bare cu legături cardanice. sau nereversibil, şi poate avea cadre separate sau cadre comune pentru cilindrii orizontali şi verticali (v. fig.). Cilindrii verticali sunt rotiji cu ajutorul unor cilindri dinţaţi, orizontali, entre-nafi de cilindrii dinfafi ai cajei principale,cari le transmit mişcarea prin r o fi dinfate conice (v.fig.). Mişcarea de apropiere şi de depărtare a cilindrilor verticali se face prin electromotor şi angrenaje cilindrice, folosind şuruburi orizontale de presiune (v. fig.). Laminoarele universale sunt folosite pentru refularea materialului, pentru laminarea fefelor laterale ale materialului cu secţiune dreptun- Antrenarea şi reglarea apăsării cilindrilor verticali ai laminorului universal. 1) cilindru orizontal; 2) cilindru vertical; 3) arbore caneiat de antrenare, prin rofi dinfate conice, a cilindrilor verticali; 4) roată dinfată conică, mobilă axial; 5) roată dinfată cilindrică, pentru reglarea apăsării cilindrilor verticali; 6) caja laminorului. ghiulară (o|el plat, platine, etc.), sau pentru obţinerea de grinzi profilate adânc, ca profile în I cu talpă lată (v. fig.). Sin. Laminor cu cilindri orizontali şi verticali. Două scheme de laminare a profilelor în X cu talpă lată, într'o linie de laminor universal, a) în linia de iaminor Grey; b) tn linia de laminor Sack; 1) cilindru orizontal; 2) cilindru vertical. î. Laminor [npOKaTHbiH iţex; laminoir, usine de laminage; Walzhütte, Walzwerk; rolling mill, rolling plant; hengerjáratmű, hengermű]. Metl.: 2. Instalafie industrială compusă din una sau din mai multe linii de laminor, cu instalaţiile de forfă şi instalafiile anexe necesare pentru objinerea de laminate semifabricate sau finite. Materialul e constrâns să treacă prin fazele tehnologice, folosind transportul mecanizat şi redus la minim. Numărul şi felul trenurilor de laminor, ca şi instalafiile anexe, depind de produsul laminat; distantele dintre diferitele trenuri ale liniilor de laminor sunt mai mari decât lungimea maximă a produsului laminat. După produsul laminat, laminorul se numeşte laminor de blocuri, de bilele, de fagle, profilé grele, şine, sârmă, bare comerciale, platbande (tablă subfire, groasă sau de blindaj), fevi, centre de rofi, inele, lanfuri, etc. — Exemple: 2. ~ de centre de rofi [flHCKOBbiH npo-KaTHblH CTaH; installation de laminoirs de roues â disque; Scheibenrăderwalzwerk; rolling plant Schemă de situafie a laminorului de centre de rofi de caie ferată. /) depozit de lingouri; II) depozit de bucăfi de lingouri; III) hala cuptoarelor; IV) hala laminoarelor şi a preselor; 1) ferestrău pentru lingouri; 2) transportor; 3) cuptor; 4) pre« să pentru detaşat bucăfile de lingou venite dela ferestrău; 5) cuptor de forjă; 6) presă pentru eboşare şi perforare; 7) laminor pentru centre de rofi; 8) presă pentru calibrarea centrelor de rofi; 9) presă pentru ondularea discului; 10) stelaje; 11) pod rulant; 12) cale de rulare. 409 for disk wheels; kerékváz-hengermű]: Insta- laţie pentru laminarea centrelor de rofi, din bucăfi de lingouri. Cuprinde, afară de laminorul de centre de rofi cu cilindri oblici, şi instalafiile pentru pregătirea pieselor eboşate prin presare (v. fig.) şi anume: ferestrău pentru crestat transversal lingourile, cuptoare peniru încălzit materialul, presă pentru eboşarea şi pentru perforarea pieselor eboşate înainte de laminare, presă pentru calibrarea centrelor de rofi după laminare şi presă pentru ondularea discului de roată, dispozitive de transport, căi cu rulouri, poduri rulante, paturi sau stelaje de răcire, etc. î. Laminor de profilé grele [npOKaTHblH iţex flJifl KpyiiHbix 4>acoíiHbix óajiOK; laminoir pour poutrelles; Trăgerwalzwerk; girder rolling plant; ehézidomvas-hengermű]: Instalafie pentru laminarea grinzilor profilate cu secfiuni mari, din bloom-uri. Poate fi compusă, de exemplu (v. fig.). dintr'un tren continuu eboşor şi un tren continuu profilés légers; Walzwerk für leichtes Profileisen^ light profiled iron rolling mill; könnyűidomvas-hengermű]: Laminor pentru profilé uşoare şi ofel balot. Poate fi compus din trenuri deschise sau din trenuri continue, cu instalafiile anexe. Un laminor pentru ofel balot poate fi constituit, de exemplu, dintr'o linie continuă cu caje duo, cu cilindri orizontali eboşori şi finisori. Instalafiile anexe sunt cuptoarele, maşinile de forfă, căile cu rulouri, podurile rulante, transportoare cu cârlige (pentru colacii de balot), vârtelnife, foarfeci, paturi de răcire, etc. (v. fig.). s. ~ de semifabricate laminate [npOKaTHblH CTaH £J1H nOJiycjpaöpHKaTOB; laminoir pour semi-produits; Walzwerk für Halbfabrikate; half-finished products rolling mill; félgyártmányi hengereltvas-hengermű]: Laminor pentru laminarea lingourilor în semifabricate pentru laminare sau pentru forjare (blocuri, fagle, fagle plate, etc.), care poate cuprinde, de exemplu, o linie cu o singură cajă Schemă de situaţie a unul laminor de profilé grele. I) hala trenurilor de laminare; II) hala depozitelor de materiale prime şi laminate; 1) cajă cu cilindri orizontali a trenului eboşor; 2) cajă cu cilindri verticali; 3) foarfeci stabile; 4) cale cu rulouri; 5) foarfeci pendulare; 6) foarfeci mobile; 7) dispozitiv pentru împingerea pieselor de pe o cale, pe cealaltă; 8) pat de răcire; 9) pod rulant; 10) cale de rulare. finisor, fiecare având şi unu sau două laminoare de refulare, cu cilindri verticali. Instalafiile anexe sunt cuptoarele, maşinile de forfă, căile cu rulouri şi podurile rulante pentru transportul materialului înainte şi după laminare, dispozitive de împingere de pe o cale cu rulouri pe alta, foarfeci stabile sau mobile pentru materialul brut şi pentru laminate, paturi de răcire, etc. 2. ^ de profilé uşoare [npOKaTHblH iţex AJIH JierKHX $acOHHbixőaJlOK; laminoir pour fers reversibilă cu mai multe treceri, sau o linie de laminare cu două trenuri (eboşor şi finisor), fiecare fiind compus din câte un laminor duo reversibil, cu cilindri calibrafi. Instalafiile anexe sunt cuptoarele, maşinile de forfă, căile de rulare şi podurile rulante pentru transportul materialului, dispozitivele de întoarcere, de răsturnare şi de împingere a materialului de pe o cale de rulare pe alta, foarfecile stabile sau mobile pentru materialul brut şi pentru laminate, dispozitivele de îndepsrtat Schemă de situafie a unui laminor de ofel balot cu linie continuă. I) hala depozitului de materiale prime; II) hala cuptoarelor; III) hala lam:inoarelor; IV) hala maşinilor depănătoire; V) depozitul de materiale finite; 1) cajă cu cilindri verticali; 2) cajă cu cilindri orizontali; 3) platformă de încărcare? 4) cuptor; 5) foarfeci; 6) foarfeci mobile; 7) cale cu rulouri; 8) pat de răcire; 9) vârtelnifă (depănătoare); 10) transportor cu cârlige; 11) pod rulant; 12) cale de rulare. 410 arsura după trecerea prin laminor, paturile de I orizontale, cari alternează cu trei caje verticale), răcire, etc. (v.fig.). I Ţevile calibrate sunt îndreptate în maşina de \ / Schema de situafie a unui laminor de blocuri, fagle şi fagle plate, cu două caje. Í) hala cuptoarelor adânci; II) hala trenurilor de laminor; ///) hala maşinilor de forfă; IV) hala pentru deşeuri; V) depozit de blocuri şi fagle; 1) pod rulant; 2) cuptor adânc; 3) cărucior cu dispozitiv de răsturnare; 4) placă turnantă; 5) cale cu rulouri; 6) cajă eboşoare; 7) cajă finisoare; 8) cajă de angrenaje; 9) electromotor; 10) agregat Leonard-Jigner; li) maşină pentru îndepărtat arsura; 12) foarfeci pentru blocuri; 13) groapă pentru depozitat arsura; 14) transportor pentru deşeuri; 15) groapă pentru deşeuri (capete de bloc); Jó) dispozitiv pentru împingerea blocurilor de pe o cale pe cealaltă; 17) ste-laj pentru fagle; 18) pat de răcire pentru blocuri prelaminate; 19) cale de rulare. î. Laminor de fevi [TpyőonpoKaTHbiö CTâH; laminoir pour tubes; Rahrwalzwerk; tube rolling mill; cső-hengermű]: Instalafie penfru transformarea biletelor de ofel în fevi fără sudură. Instalafia diferă după procedeul de laminare folosit. O instalafie cu laminor cu pas de pelerin poate impune circuitul materialului prin următoarele maşini: cuptoare cu împingere pentru biletele cari trec la primul laminor găuritor cu cilindri oblici, apoi la al doilea laminor găuritor şi, după îndreptat cu cilindri, şi apoi trec prin trenul cu trei caje de calibrare la rece. Instalafia mai cuprinde căile de rulare, grătarele şi podurile rulante pentru transportul materialului brut şi laminat, maşinile de forfă, paturile mobile de răcire, etc. 2. Laminor,cadru de angrenaje de ~ [onopHan npHBOAHan paMa npoKaraoro CTaHa; cadre d'engrenages de laminoir; Walzengetriebestân-der; rolling mill gear frame; hengerjárati fogaskerékkeret]. V. Cadru de angrenaje de laminor. Schemă de situafie a unui laminor de fevi. Í) cuptor de încălzit pentru bilete; 2) primul laminor perforator; 3) al doilea laminor perforator; 4) laminor automat cu pas de pelerin; 5) laminor netezitor; 6) tren de calibrare la cald, cu şapte caje; 7) maşină de îndreptat; 8) pat-transportor de răcire; 9) laminor cu trei caje, pentru calibrare la rece; 10) stelaj de recepfie a biletelor; 11) cale cu rulouri; 12) grătar inclinat (pentru bilete sau penfru eboşuri calde); 13) dispozitiv de împingere; 14) grătar; 15) ieşirea din laminorul perforator; 16) cuptor de normalizare; 17) masă de control; 18) pod rulant; 19) cale de rulare; 20) loc pentru un nou cuptor. o reîncălzire în cuptorul de normalizare, la laminorul cu pas de pelerin. Ţevile obfinute, cari nu sunt perfect rotunde, netede şi calibrate, trec prin laminorul netezitor, apoi printr'un tren continuu de calibrare cu şapte caje duo (patru caje s. cadru de cilindri de ~ [paöonan npn-BOftHaH paMa nponaTHoro CTaHa; cadre â cylindres de laminoir; Arbeitswalzenstánder; roll frame; hengerjárati hengerkeret]. V. Cadru de cilindri de laminor. 411 1. Laminor, cajă de V. Laminor, cajă de cilindri de ~ 2. 2. cajă de angrenaje de ~ [npHBOAHan KJieTb np0KaTH0r0 CTaHa; cage d'engrenages de laminoir; Walzengetriebegerüst; rolling mill gear housing; hengerjárati fogaskerékállvány]: 1. Ansamblu de două cadre de angrenaje de laminor (v.) prinse pe longeroanele laminorului, care susfine angrenajele de antrenare a cilindrilor de lucru (v. fig. sub Cadru de angrenaje de laminor). Uneori caja e capsulată (v.fig.), astfel încât constitue şi o baie de uleiu pentru angrenaje, cari sunt, de obiceiu, cilindri cu dinfare în săgeată. La unele laminoare pentru laminare la rece, caja confine un angrenaj reductor de vi-tesă. De exemplu, caja pentru laminoarele duo confine doi ci- Cajă de angrenaje de laminor cu baie de uleiu. J) corpul cajei; 2) capac; 3) cilindru de angrenaj; 4) fus; 5) palier; 6) piesă pentru legătura cardanică cu bara de cuplare; 7) locaşul şurubului de prindere pe longeron. f+f >K lindri dinfafi (cilindrul antrenat de motor poate fi s cel superior sau cel inferior), caja pentru laminoarele trio confine trei cilindri dinfafi (cilindrul mijlociu antrenat de motor), caja pentru laminoare dublu duo confine cinci cilindri dinfafi (cilindrul mijlociu este antrenat de motorút laminorului), etc. (v. fig.). Nu se foloseşte cajă de angrenaje, de exemplu la laminoarele duo pentru tablă subjire, la cari numai un cilindru e antrenat de motor, iar al doilea e antrenat prin frecare, sau la laminoare duo degroşoare grele, la cari cei doi cilindri sunt antrenafi individual prin motoare electrice (v. fig. sub Laminor 1).— 2. Cajă în accepfiunea de mai sus, cu angrenajele de antrenare a laminorului. s. cajă de cilindri de ~ [BaJibKOBaa KJieTb npOKaTHOro CTaHa; cage de cylindres de laminoir; Arbeitswalzengerüst, Walzengeriist; roll housing; hengerjárati hengerállvány]. Meti.: 1. Ansamblu de două cadre de cilindri de laminor (v.), asamblate prin şuruburi pe două longeroane i + h 'T ’Wr % w -4 ^ H' T Scheme de angrenrje ce :£mi -sor. a) duo; b) trio, c) dublu duo; d) şi e) trio universal cu cilindrii orizontali de o singură parte, respectiv de ambele părfi ale cilindrilor orizontali; f) dé fevi sudate. fixate pe fundafie şi legate între ele prin bare de legătură sau prin traverse, şi care susfine cilindrii de lucru şi de sprijin ai unui laminor. Caja are dispozitive de reglare a distanţei dintre cilindri, şi de transmitere asupra cadrelor, a reacfiunilor forfelor de laminare (dispozitive cu şurub de presiune sau cu pene, acfionate manual, prin roată sau prin cheie, hidraulic sau electric). Uneori are şi dispozitive de echilibrare (cu contragreutate, cu resorturi, hidraulice, pneumatice, etc.) pentru susfi- nerea cilindrilor cu paliere mobile, înainte şi după trecerea materialului între cilindrii de lucru, şi pentru reglarea şi echilibrarea apăsării pe cilindri (v.fig.Laminor trio,p.405). — 2. Cajă de cilindri de laminor în accepfiunea de mai sus, cu cilindri de lucru şi de sprijin. Sin. Cajă de laminor, Laminor 1 (v.). [npoKaTHbift Ba- 4. Laminor, cilindru de JIOK; cylindre de laminoir; Walze; mill roll; henger]. Mefl.: Organ de maşină constitutiv al unui laminor, care lucrează de obiceiu în perechi, şi este constituit dintr'un corp de revolufie, metalic, care se roteşte în paliere montate în caja laminorului; de obiceiu, generatoarele perechii de cilindri cari lucrea- ^ ^ ză împreună deter- ^ ^— ? r mină în planul de laminare calibrele necesare laminării unui ^ , anumit profil. Lacilin- „ f dru (v. fig.) se deo- ,abhe: 2) fus: 3) rozeta cu sebese: tăblia (partea pa,ru arip1, activă), două fusuri cilindrice, şi una sau două rozete de antrenare. Rozetele pot avea două, trei sau patru aripi (v. fig.). Cilindrul poate fi constituit şi dintr'un corp de revolufie de înălfime mică faţă de diametru, de exemplu cilindrii antrenafi sau liberi (v. fig.) ai laminoare-lor pentru bandaje sau pentru discuri de rofi de cale ferată, cilindrii laminoarelor de fevi, etc., cari se fixează prin pană pe arborii respectivi. Se construesc din fonta, din ofel turnat Rozete de cilindru de laminor, a) pentru legătură cardanică; b), c) şi d) cu patru, cu trei, respectiv cu două aripi. sau din ofel forjat. Cilindrii moi, de fontă cenuşie, turnafi în pământ prin 412 formare cu şabloane, se folosesc când profilele nu au adâncime mare; cei semiduri, de fontă de 250*"350 unităfi Brinell, turnafi în cochilie căptuşită cu un strat de argilă (v. fig.)» se folosesc Turnarea cilindrilor de laminor, de fontă, A) turnarea cilindrului semidur; B) turnarea cilindrului dur; Í) tăblie; 2) fus; 3) rozetă; 4) cochilie metalica; 5) cutie de format; 6) argilă; 7) pâlnie de turnare. pentru majoritatea profilelor; cei duri, de fontă aliată, cu miezul moale, cu tăblia turnata în cochilie, strunjită şi cu fusuri şi rozete turnate în pământ, se folosesc penfru laminarea la cald a sârmei, a balotului, a tablei de ofel, etc.; cei de ofel turnat se folosesc pentru eboşarea şi penfru laminarea bloom-urilor şi a profilelor grele; cei de ofel forjat se folosesc pentru laminarea la rece, pentru cilindrii cu calibre foarte adânci, şi pentru cilindrii foarte mult solicitaţi. Cilindrul se prelucrează prin strunjire, iar rozetele se frezează; cilindrii netezi, folosifi pentru laminarea la rece, sunt prelucrafi prin polisare. Cilindrul poate avea tăblia între cele două fusuri (de ex. la laminoarele obişnuite de tablă, de laminate în bare, etc.), sau în consolă (de ex. la laminoarele de discuri de rofi de vehicul de Cilindru calibrat de lami- Cilindru calibrat de laminor pen- nor pentru bandaje. tru centre de rofi de cale ferată. cale ferată, de bandaje şi inele, etc.), (v. fig.), — După modul de antrenare, cilindrul de laminor poafe fi: î. Cilindru antrenat [BeflOMbiH BajiOK; cylindre commandé; angetriebene Walze; coupled roll; hajtott henger]: Cilindru care primeşte mişcarea dela motorul laminorului sau dela un alt cilindru antrenat, cuplat cu el. 2. Cilindru liber [cboóoahhh, yBJieKaeMbiH BajiOK; cylindre entraíné; Schleppwalze; driven roll; vonszolt henger]: Cilindru care este antrenat prin frecare, de piesa laminată. — După funcfiunea îndeplinită, cilindrul de laminor poate fi: s. Cilindru de ghidare [Be^ymHH BajiOK; cylindre de guidage; Führungswalze, Leitwalze; guiding roll; vezérhenger]: Cilindru folosit pentru a conduce materialul laminat în timpul ope-rafiunii de laminare (de ex. la unele laminoare de bandaje), sau pentru a-i schimba direcfia (de ex. la laminorul cu cilindri de lucru neantrenafi, pentru benzi subfiri). 4. Cilindru de sprijin [onopHbiH BajiOK; rou-leau d'appui, cylindre d'appui; Stützwalze; sup-porting roll; támasztó henger]: Cilindru folosit pentru a împiedeca deformarea cilindrului de lucru, când acesta are diametru mic fafă de lungime (de ex. la laminoarele cuarto pentru tablă). Este un cilindru liber, neted, şi are diametrul mai mare decât cilindrul pe care îl sprijine. Uneori este folosit şi pentru a împiedeca deformarea (încovoierea) unui cilindru de sprijin, de exemplu la laminorul cu şase cilindri. 5. Cilindru de lucru [paőOHHH BaJlOK; cylindre de travail; Arbeitswalze; working roll; munka-henger] : Cilindru care face parte din FI FI o grupul de doi sau de mai mulfi cilindri cari efectuează operafiunea de laminare. Ge-neratoarea tăbliei diferă după materialul care urmează să fie produs prin laminare. Suprafafa de lucru a tăbliei poate fi netedă sau asprită prin găuri sau prin crestături longitudinale (v fig.)- Cilindrul de lucru poate fi antrenat sau liber. — După felul tăbliei, cilindrul de lucru poate fi: 6. Cilindru calibrat [KaJiH poBaHHbifi BajiOK; cylindre calibré, cylindre cannelé; Kaliberwalze; Mărirea rugozităţii cilindri'or de laminor, a) prin caneluri longitudinale; b) prin găuri. Porţiune din desenul unei perechi de cilindri de lucru calibrafi. A) cilindru superior; 8) cilindru inferior; Í), 2) şi 3) caneluri; 4) cordon exterior, pozitiv, în cilindrul inferior; 5) cordon interior, pozitiv, în cilindrul inferior; 6) cordon interior, negativ, în cilindrul superior; 7) cordon interior, pozitiv, în cilindrul superior; 8) trecere dela cordon pozitiv la cordon negativ; LL') linie de laminare; Dms)şi Dmi) diametri medii, superior şi inferior; D/Sf ...n) diametrul de lucru al cilindrului superior în canelura J• ••n; Dj,diametrul de lucru al cilindrului inferior în canelura grooved roll; üregezett henger]: Cilindru de lucru (v. fig. sub Calibrare) pe a cărui tăblie sunt 413 strunjite caneluri circulare, despărţite prin cordoane cari determină calibrele (v. şi sub Calibru) necesare laminării unui material profilat. Cordonul se numeşte poziiiv, dacă depăşeşte generatoarea superioară care limitează o cane-lură, şi negativ în cazul contrar (v. fig.); cordonul situat între canelura extremă şi extremitatea cilindrului se numeşte exterior, iar celelalte se numesc cordoane interioare. Diametrul de lucru al unui calibru este diametrul tăbliei cilindrului în dreptul acestui calibru; distanţa d!ntre tăbliile perechii de cilindri cu acelaşi calibru se numeşte distanfă între cilindri. Linia neutră a calibrului este o linie convenţională, paralelă cu axa cilindrului, şi care se suprapune pe linia de laminare; linia neutră trece de obiceiu prin jumătatea înălfimii totale a calibrului sau, la forme mai complicate, prin centrul de greutate al calibrului. Calibrul se numeşte deschis, când linia de trecere a conturului lui, dela cilindrul inferior la cel superior, este orizontală, sau când unghiul dintre aceasta şi axa cilindrului este sub 60°; el se numeşte calibru închis, când unghiul este de 60 • • ■ 90° (v. fig.). Calibre deschise şi calibre închise, a) şi c) calibre deschise; b) şi d) calibre închise; Í) cilindru superior; 2) ci'indru :inferior; 3) deschiderea calibrului; ai) unghiul conturului calibrului <60°; <*2) unghiul conturului calibrului >60°. Formele simple, folosite cel mai des în cali-brare, sunt: dreptunghiul cu laturi drepte sau curbe, rombul, ogiva, cercul. Calibrul poate fi eboşor (degroşor), intermediar sau finisor. Cilindrul e caracterizat prin diametrul mediu, egal cu dublul razei medii, adică egal cu dublul disfanfei dintre axa lui şi linia de laminare (v. fig. sub Laminare, linie de ~), Diametrul mediu al perechii de cilindri e media aritmetică a diametrilor lor medii individuali. Diametrul mediu al laminorului este diametrul său mediu înainte de restrunjirea cilindrilor pentru înlăturarea uzurii. 1. Cilindru cu pas de pelerin [MaHHecMa-HOBCKHH BaJlOK; cylindre â pas de pélerin; Pilgerschrittwalze; Perrin's tube roll; zarándokhenger, vándorhenger]: Cilindru calibrat, cu o singură canelură, de profil semicircular, profil a cărui rază e constantă şi egală cu raza exterioară Ia care se aduce feava prin laminare, pe aproximativ jumătate din periferia cilindrului, şi creşte apoi până la o valoare atât de mare, încât să permită trecerea liberă printre perechea de cilindri a piesei eboşate, găurite. E folosit în lami- narea automată a fevilor fără sudură, la laminorul automat cu pas de pelerin (v. fig.). Fazele cperafiunii de laminare la trecerea printre cilindrii laminorului cu pas de pelerin. а) cilindri cu profil cu pas de pelerin; b) prinderea eboşei între cilindri; c) şi d) începutul şi sfârşitul fazei de laminare, cu reducerea gros:mii peretelui fev:ii; e) înaintarea piesei, cu rotirea ei cu 90°; Í) cilindru cu profil cu pas de pelerin; 2) eboşă găurită la laminorul perforator; 3) porţiunea laminată; 4) mandrin; 5) sens de rotafie al cilindrilor; б) mişcarea impusă fevii de către cilindri; 7) şi 8) mişcările de avans şi de rotafie ale piesei în faza de înaintare. 2. Cilindru cu profil periodic [BajiOK c ne-pHOAHHeCKHM npO(]?HJieM; cylindre a profil pé-riodique; Walze mit periodischem Profil; periodic profile roll; periodikus kaliberű hengermű]: Cilindru calibrat al cărui calibru variază periodic de-a-lungul periferiei cilindrului. Profilul periodic se poate obfine fie prin dăltuire pe un cilindru cu calibre şi cordoane, fie prin frezarea unor caneluri longitudinale, pe un cilindru neted (v.fig.). Prin laminare se obfin materiale cu diferenfe de grosime, cari se reproduc periodic pe Cilindru calibrat, cu profil periodic frezat longitudinal, a) cilindru; b) piesă laminată cu profil periodic (2'); î) tăblie cu profil periodic (2); 2) şi 2') profil periodic; 3) roată dinfată. lungimea lor, de exemplu material pentru potcoave, pentru crampoane, etc. Exemplu: cilindru cu pas de pelerin. Cilindru neted [rjia^KHH npOKaTHblH Ba-JIOK; rouleau pour tőles, cylindre pour tőles; Blechwalze, Glattwalze; sheet plate roll; sima henger]: Cilindru de lucru, de ghidare sau de sprijin, cu generatoarea dreaptă şi paralelă cu axa. Cilindrii netezi de lucru sunt folosifi pentru laminarea tablei şi, uneori, pentru finisarea benzilor. Cilindru neted, în trepte [rJiaflKHH npOKaTHblH CTyneHHaTbiH BajiOK; cylindre â gra-dins; Stufenwalze, Staffelwalze; stepped roll; lépcsős sima henger]: Cilindru de lucru cu tăblia strunjită cu trepte de diametri descrescători, folosit la laminarea ofelului plat. 414 1. Laminor, inel de cilindru de ~. Sin. Cordon (v.). 2. Laminor, instalaţie de V. Laminor 2. s. Laminor, jocul cilindrilor de ^ [MejKBaji-KOBbifi 3a30p nponaTHoro CTaHa; cédage des cylindres de laminoir; Spiel der Walzen des Walzwerks; clearance of the mill rolls; hengerjárati hengerjáték]. Metl.: Sin. Saltul cilindrilor de laminor. V. Jocul cilindrilor de laminor. 4. Laminor, linie de ~ [jihhhh npoRaraoro CTaHa; train de laminoir; Walzensfrafee, Walzen-sfrecke; mill train group; hengersor]: Ansamblu de trenuri de laminor, cu dispozitivele şi cu instalabile de conducere a laminatelor, folosit pentru laminarea unui anumit produs, cu sau fără reîncălzirea. materialului între trecerile prin ire-nurile liniei. Linia poate fi constituită şi dintr'un drilor în cajă, ca sens de rofafie al cilindrilor în timpul trecerilor succesive, ca antrenare şi ca mod de grupare al cajelor. Direcfia de laminare poate păstra sensul constant, sau poate schimba sensul în cursul trecerii prin trenul de laminor sau prin cajele de laminor. Din aceste puncte de vedere, linia de laminor (v. fig.) poate fi: reversibilă sau nereversibilă; cu o singură cajă (duo, trio, dublu duo, etc.); cu două caje (duo, trio, etc.) cu antrenare comună sau individuală, una constituind trenul eboşor, iar cealaltă, trenul finisor. Ea poate fi deschisă, continuă, semi-continuă sau cu trepte. 5. linie continuă de ~ [noTOHHan jihhhh npoKaTHoro CTaHa; groupe conţinu de trains de laminoir; kontinuierliche Walzenstra^e; continuous mill train group; folytonos hengersor]: Linie de laminor nereversibilă, formată din unu Linii de laminor. >4) cu o singură cajă; B) deschisă (cu cajele în linie); C) cu două caje, cu antrenare individuală; D) cu trepte de trenuri deschise; Ej) continuă, cu antrenare comună; E2) continuă, cu antrenare individuală; F) semicontinuă; G) cu trepte de trenuri continue paralele, anaxiale, cu schimbarea sensului de circulaţie al produselor; H) cu trepte de trenuri simple, continua, cu circulafia produselor în zig-zag; Í) cajă de laminor; 2) cajă de angrenaje; 3) reductor de turafie; 4} maşină de forfă; 5) angrenaj conic; 6) direcfia de mişcare a materialului în laminare. singur trén sau chiar dintr'un singur laminor, de exemplu linia de blocuri (blooming-ul), pe care s3 laminează lingourile pentru a se obfine blocuri prelaminate sau brame. După produsul laminat, linia de laminor poate fi: linie de blocuri, de brame, de fagle, de profilé grele sau uşoare, de tablă subfire, groasă sau de blindaj, de sârmă, etc. Linia poate avea un tren eboşor, unu sau două trenuri intermediare, şi unu sau mai multe trenuri finisoare; uneori lipseşte trenul eboşor, folosindu-se semifabricatele livrate de altă uzină; alteori produsul laminat nu reclamă prelucrarea pe trenuri intermediare. Trenurile cari formează linia pot fi diferite ca mod de aşezare al ci lin- şau din mai multe trenuri continue de laminor coaxiale. Linia poate fi constituită şi dintr'un singur tren continuu de laminor (v. fig. Ei şi E2 de sub Laminor, linie de ~). 6. ~F linie deschisă de ~ [oTKpbiTan jihhhh npoKaTHoro CTana; groupe ouvert de trains de laminoir; offene Walzenstral^e; open mill train group; nyilt hengersor]: Linie de laminor nereversibilă, cu un singur tren laminor, la care cajele sunt aşezate pe aceeaşi linie dreaptă şi au acelaşi plan de laminare. Antrenarea cilindrilor se face de obiceiu dela un singur motor, prin bare de legătură. Poate fi constituită din caje duo, trio, cuarto, etc.; între caje, materialul 415 laminat este condus cu mâna sau în jghiaburi de ghidare (v. fig.). ■ j i || (j flBOttB scgjpB Linie de laminor deschisa, cu cajă trio aparent, fără maşină de forfă. 1) longeron; 2) cadru de laminor; 3) cilindru calibrat de laminor; 4) arbore de cuplare; 5) bară de cuplare; 6) mufă de cuplare; 7) jghiab de ghidare; 8) drumul parcurs de material. î. Laminor,liniede~cutrepte[cTyneHb^aTafl JlHHHfl npOKaTHOrO CTaHa; groupe â gradins de trains de laminoir; gestaffelte Walzenstral^e; stepped mill train group; lépcsős hengersor]: Linie de laminor formată din mai muite trenuri deschise de laminor, sau din mai multe trenuri continue de laminor anaxiale (v. fig. D, G, H de sub Laminor, linie de ~). O linie poate fi constituită, de exemplu, dintr'un tren eboşor şi din două trenuri finisoare pentru produse diferite. 2. linie semicontinuă de ~ [n0Jiyn0T0-HHan jiHHHH npoKaTHoro CTaHa; groupe semi-continu de trains de laminoir; halb-kontinuierliche Walzenstraţje; half-continuous mill train group; fél-folytonos hengersor]: Linie de laminor compusă din unu sau din două trenuri (eboşor şi intermediar) continue, şi din unu sau din două trenuri finisoare deschise (v. fig. F de sub Laminor, linie de ~).Sistemul e folosit pentru laminarea produselor uşoare, a materialului cu secfiunea circulară, plat, etc., şi a sârmei. 3. Laminor, tren de ~ [KJieTb npoKaTHoro CTaHa; train de laminoir; Walzenstrecke; mill train; hengerpálya]. Metl.: Cajă de laminor împreună cu cilindrii din ea, sau ansamblu de mai multe caje (cu cilindrii din ele), cu dispozitivele şi cu instalafiile de conducere a laminatelor, cu antrenarea cilindrilor la yitese de rotafie determinate, astfel ca să producă (prin mai multe treceri şi, de obiceiu, fără reîncălzirea materialului) fabricate intermediare sau fabricate finite din fabricate intermediare. Laminoarele trenului pot fi reversibile sau nereversibile, şi de tipul duo, trio, cuarto sau cu mai mulfi cilindri. După gradul de finifie al produsului laminat, trenul poate fi eboşor, intermediar sau finisor. Un tren eboşor, unu sau mai multe trenuri finisoare şi, uneori, unu sau mai multe trenuri intermediare, cari laminează împreună un anumit produs, constitue o linie de laminor. Un tren eboşor format din una sau din mai multe caje, care produce un produs semifabricat sau un produs laminat greu, poafe constitui o linie de laminor; de exemplu: blooming-ul, linia de tablă de blindaj, etc. Sin. Tren laminor. — Trenul compus din mai multe caje poate fi: 4. ~r tren continuu de ~ [n0T0HHafl KJieTb npoKaTHoro CTaHa; train conţinu de laminoir; kontinuierliche Walzenstrecke; continuous mill train; folytonos hengerpálya]: Tren de laminor la care cajele sunt coaxiale' şi au planele de laminare paralele. Materialul trece o singură dată prin fiecare cajă. Vifesa periferică a cilindrilor caje-lor succesive creşte proporfional cu lungirea materialului după fiecare cajă, pentru ca materialul să nu formeze bucle şi să nu se întindă prea tare. Antrenarea cilindrilor cajelor se poafe face în grup (prin angrenaje) sau individual (prin motoare electrice independente, cu turafie reglabilă). 5. tren de ~ în linie. V. Laminor, tren deschis de 6. tren deschis de ~ [npflMOJiHHeiiHafl KJieTb npoKaTHoro CTana; train ouvert de laminoir; gewöhnliche Walzenstrecke, offene Walzenstrecke; open mill train; nyilt hengerpálya]: Tren de laminor la care cajele sunt aşezate pe aceeaşi linie şi au acelaşi plan de laminare. Antrenarea cilindrilor se face de obiceiu cu o singură maşină de forfă, prin bare de legătură. Poate constitui, de exemplu, frenul finisor af unei linii de sârmă. Sin. Tren de laminor în linie. 7. Laminor, fren V. Laminor, tren de 8. Laminorie: Sin. Laminerie, Laminor (v. Laminor 2), Instalafie de laminor. 9. Lampă de iluminat [ocBeTHTejibHafl JiaMna; lampe d'éclairage; Beleuchtungslampe; lighting lamp; világitó lámpa]. II.: Sursă de lumină capabilă să emită un flux luminos pentru a realiza o iluminare. O lampă bună trebue să aibă un flux luminos intens, fără a fi orbitoare; să nu dea umbre prea accentuate, pentru ca să nu supere; să radieze o lumină uniformă şi liniştită; să nu producă prea multă căldură, să nu producă gaze, vapori sau funingine; să nu fie periculoasă şi să fie economică. — Lămpile se folosesc şi ca etaloane fotometrice. Ele se caracterizează prin fluxul luminos emis şi prin repartifia, în diferitele direcfii, a intensităfii luminoase emise. Figura de mai jos dă fluxul luminos necesar Suprafáfe in m2 a încăperii de iluminat Determinarea fluxului luminos penfru randamentul rj = 0,4. (în lumeni) pentru o instalafie de iluminare în interior, pentru randamentul vj = 0,4. 416 în această figură, curbele (fâşiile) de flux egal au înscrise pe ele valorile respective ale fluxului, ca parametru, în funcfiune de aria suprafefei iluminate purtată în abscise, şi de iluminarea purtată în ordonate (de ex., o iluminare de 140 lucşi a unei suprafefe de 50 m2reclamă un flux luminos de 17 000 lumeni); cunoscând fluxul luminos total ne- metalic, despărfit — orizontal — în două compartimente (v. fig.): cel de jos confine carbura de calciu; cel de sus, apa, care trece în cel de jos în cantităfi dozate de un picurător reglabil. Strălucirea flăcării de acetilenă depinde de calitatea şi de debitul becului folosit, de presiunea, puritatea şi temperatura gazului, şi atinge 8,3 candele pe centimetru pătrat (căldura desvolfată fiind de 13800 kcal/m3N). — Becurile pentru lămpile cu W 300 20° 10° 0 ' ifO? 30° 20° 10° 0 ' Indicatoare de emisiune pentru un bec de 100 im (intensitatea luminoasă e indicată în unităfi cd=candelă). A) iluminat uniform; B) iluminat direct; C) iluminat semidirect; D) iluminat indirect; E) iluminat semiindirect; I) indicatoarea becului gol; II) indicatoarea lămpii. cesar, se poate determina numărul de lămpi de un anumit flux, necesare pentru a obfine iluminarea dorită. Repartifia adecvată, în diferitele direcfii, a intensităţii luminoase, se obfine prin aşezarea lămpii, prin felul armaturii ei şi prin reflectoare, şi se reprezintă cu ajutorul indicatoarelor de emisiune (v. Emisiune, indicatoare de v. şi fig.). — După felul energiei folosite pentru a produce iumina, se deosebesc următoarele tipuri mai importante de lămpi: î. Lampă cu combustibil gazos [ra30Baa oc-BeTHTeJlbHan JiaMna; lampe a combustible ga-zeux; Lampe mit gasförmigem Brennstoff; ga-seous fuel lamp; gáz-tüzelőanyagú lámpa]: Lampă de iluminat care foloseşte energia liberată prin «arderea anumitor gaze. — După natura acestor gaze, se deosebesc: 2. ~ cu acetilenă [aiţeTHJieHOBan ocb6th-TejlbHaa JiaMna; lampe â acétyléne; Azetyien-lampe; acetylene lamp; acetilénlámpa}: Lampă care produce o flacără luminoasă prin arderea acetilenei desvoltate prin reacţia dintre apă şi carbura de calciu. Se compune dintr'un recipient Lampă cu acetilenă. 1) carbura de calciu; 2) apă; 3) picurător reglabil; 4) ieşirea acetilenei. Bec pentru lampă cu acetilenă. 1) cu un orificiu pentru gaz; 2) cu un orificiu pentru gaz şi două orificii pentru aer. acetilenă (v. fig.) se confecţionează din steatită, cu una sau cu două găuri, cu fantă, etc. şi cu sau 417 iară aspirator de aer. — Lămpile cu acetilenă pot fi de diférite mărimi şi tipuri, dela lanterna de mână până la lămpile intensive (v. fig.) folosite la lucrări decale.etc. întrebuinţarea lor e din ce în ce mai rară. Lampă întensivă, cu ace-filenă. 1) generator de gaz; 2) tub reglabil în înălţime; 3)tub flexibil pentru lampă portativă; 4) bec cu reflector. Lampă cu corp incandescent, pentru gaz. î) b3lon de sticlă; 2) corp incandescent; 3) cilindru; 4) insi; 5) muş-tuc; 6) cameră de amestec; 7) tubul arzătorului; 8) manta; 9) coş; 10) suprafeje penfru devierea gazelor de ardere; 11) regulator de aer; 12) ajutaj de regfare. t. Lampă cu gaz de iluminat [jiaMna,c ropio-hhm ra30M; lampe a gaz d'éclairage; Leuchtgas-lampe; lighting gas lamp; világitógázlámpa]: Lampă de iluminat care produce o flacără luminoasă prin arderea gazului ob- w0170° 160° 150° TW finut din distilarea huilei şi, uneori, a gazului de câm aer, a gazului de apă, etc. Lămpile (cu sită incandescentă) pot funcfio-na cu gaz la presiune joasă (30 ••■100 mm coloană de apă), având un consum până la 1,6 l/h gaz pe candelă, sau cu gaz la presiune înaltă (1000 •■■2000 mm coloană de apă), având un consum de cca 0,54 l/h gaz pe candelă. De obiceiu, se foloseşte şi aer sub presiune. Părfile esenţiale ale unei lămpi cu gaz sunt: 0 10° 20° 30° W° Curba indicatoare de emisiune pentru lampa cu gaz. A) curbă cu becul răsturnat; B)'curbă cu becul în picioare. becul (v. Bec de gaz), care cuprinde ajutajul şi camera tubulară de amestec, şi sita incandescentă (v. şi Auer, sita lui ~), (v. fig.). Lămpile se construesc fie cu becul în picioare, fie cu becul răsturnat. Primul este mai desavantajos din punctul de vedere al iluminării suprafefelor de sub lampă. 2. Lampă cu combustibil lichid [JiaMna c HCHflKHM ropKDHHM; lampe â combustible liquide; Lampe mit flüssigem Brennstoff; liquid fuel lamp; csepfolyos-tüzelőanyagú lámpa]: Lampă de iluminat care produce o flacără luminoasă prin arderea — mai ales cu incandescenfă — a anumitor combustibili lichizi, cari se găsesc la temperatura ambiantă. Se compune, în general, dintr'un rd*-zervor pentru combustibil şi un fitil (lat sau circular) făcut dintr'o fesătură textilă. Lichidul se urcă în fitil prin capilaritate şi, ajuns la arzător, se gazeifică şi poate fi aprins, pentru a radia lumină; poate arde direct la capătul fitilului, sau într'o sită incandescentă. — După natura combustibilului lichid folosit, se deosebesc: 3. ~ cu alcool [cnnp-TOBaHJiaMna; lampe a alcool; Spirituslampe; spirit lamp; spirituszlámpa]: Lampă de iluminat în care se întrebuinţează alcool. Se foloseşte numai pentru ardere cu incandescenfă. Arzătorul are un tub care confine un fitil absorbant (limitat de o sită la partea superioară), şi un ajutaj cu dispozitiv de reglare (v. fig.). Vaporii de alcool ajung într'un tub amestecător, peste care e suspendată, pe un suport, sita incandescentă. Lampa se amorsează prin încălzire cu pufin alcool; după ce s'au aprins vaporii de alcool, evaporarea spirtului continuă prin căldura flăcării. 4. ~ cu benzină [6eH3HHOBan JiaMna; lampe â essence; Benzinlampe; benzine lamp; benzinlámpa]: Lampă de iluminat care întrebuinfează benzină. Se foloseşte ca lampă de iluminat cu incandescenfă, având sistemul de ardere aproape identic cu acela al lămpii cu alcool, benzina nefiind adusă prin fitil, ci prin cădere. 5. ~ cu petrol [KepocHHOBan JiaMna; lampe â pétrole; Petroleumlampe; petrol lamp; petróleumlámpa]: Lampă de iluminat care produce o flacără luminoasă prin arderea petrolului lampant. E folosită ca lampă obişnuită, cu fitil lat sau circular (ultimul permiţând o dublă circulafie de aer), sau ca lampă cu sită incandescentă. în primul caz, flacăra fitilului poate fi dreaptă sau curbă, prin deviere (v. fig.). La arderea cu corp incandescent (sită) (v. fig.), arzătorul se compune din: coşul cu orificii (1), care înconjură fitilul montat într'un tub, reglabil în înălţime printr'un şurub (2); tubul 27 Arzător cu corp incandescent, pentru Tâmpă cu alcool. 1) fitil; 2) tubul arzătorului; 3) rezervor mic pentru alcool de amorsare; 4) sită de limitare a fitilului; 5) tub; 6) ajutaj; 7) tub amestecător; 8) suportul corpului incandescent; 9) cheie de reglare. 418 fitilului care e înconjurat de manşonul perforat (3); tubul de ardere (4), dispus în interiorul manşonului. în capul acestui sistem se găseşte o capotă conică (de tablă perforată) (5), deschisă la ambele capete şi susţinută de un suport (6). în pozifia de funcfionare, întregul sistem e coborît, printr'un şurub (7), Jn coşul cu orificii (Í)* — La punerea in funcfiune, Arzător circular de lampă cu petrol. A) secfiune printr'un arzător cu flacără curbă; B) secfiune printr'un arzător cu flacără dreaptă; Í) fitil; 2) piesă penfru devierea flăcării; 3) sticlă de lampă. Arzător cu corp Incandescent penfru lampa cu petrol. Í) coş cu orificii; 2) şurub de reglare în înalfime a fitilului; 3) manşon perforat; 4) tub de ardere; 5) capotă conică perforată; 6) taler-suport; 7) cheie de ridicare asistemulu:i; 8) corp incandescent; 9) suportul corpului incandescent; 10) sticlă de lampă; 11) rezervor de petrol. se ridică sistemul în pozifia din figură, după care fitilul, ridicat cu şurubul (2), se aprinde; apoi, totul e coborît în coş. După pufin timp, sita (8) devine incandescentă, gazeificarea fiind asigurată de căldura proprie a lămpii. Un cilindru de sticlă permite aportul de aer necesar arderii. Consumul de petrol e de cca 40 g/h, la o intensitate luminoasă de cca 60 candele. înălfimea coşului de tiraj fiind practic limitată, tirajul nu eşte stabil, şi, la un mic deranjament, sita incandescentă se acopere cu funingine. Un tip mai perfecfionat de lampă cu petrol e lampa intensivă (Petromax), la care petrolul e împins prin pompare într'o feavă care înconjură de mai multe ori, în elice; tubul cu gaze calde, aşezat peste un bec Bunsen. Petrolul se evaporă parfial, trece într'un supraîncăl-zitor şi printr'o sită de metal care refine părfile neevaporate, şi se aprinde la ieşirea din bec, încălzind la incandescentă sita suspendată. -Pentru a produce o iluminafie orizontală de 1000 candele, lampa consumă cca 500 g/h petrol. î. Lampă cu uleiu [jiaMna Ha Macjie; lampe â huile; öllampe; oii lamp; olajlámpa]: Lampă care produce o flacără luminoasă prin arderea uleiului. Se întrebuinfează în general uleiuri vegetale» în special uleiu de rapifă. Prin faptul că uleiul se urcă greu în fitil şi pentrucă, spre a arde, are nevoie de o temperatură înaltă, şi deci arde odată cu fitilul, acest tip de lampă nu se mai foloseşte decât, rar, în mine, la unele vagoane de cale ferată, în anumite camere de spital, etc. 2. Lampă cu combustibil solid [jiaMna c TBepflbiM ropio^HM; lampe a combustible solide; Lampe mit festem Brennstoff; solid fuel lamp; szilárd-tüzelőanyagú lámpa]: Lampă care emite lumină prin arderea (preponderent) incandescentă de combustibil solid: ceară, parafină, seu, stearină, etc. Tipul acestei lămpi este lumânarea (v.), 3. Lampă electrică [ajieKTpHHecKan JiaMna; lampe électrique; elektrische Lampe; electric lamp; elektromos lámpa, villamos lámpa]: Lampă alimentată cu energie electrică. — După felul radiafiei luminoase, se deosebesc: lămpi electrice cu incandescenfă şi lămpi electrice cu descărcări prin gaze. 4. Lampă electrică cu incandescenfă [aJieKTpn-necKan JiaMna HaKaJiHBaHHH; lampe électrique a incandescence; elektrische Glühlampe; incandescent electric lamp; elektromos izzólámpa]: Lampă a cărei emisiune de lumină e produsă de un filament conductor, adus la incandescenfă luminoasă de un curent electric care trece prin el. Lampa se compune dintr'un bec cu sticlă clară, mată sau opalină (v. Bec cu incandescenfă), şi din corpul de iluminat, constituit din reflector şi din glob. — Strălucirea lămpii şi fluxul luminos emis depinde de temperatura atinsă şi de natura materialului filamentului. Randamentul luminos depinde de felul filamentului şi de condifiunile în cari lucrează, şi este: 3--*5 Im/W pentru lămpile cu filament de cărbune; 8• ■ ■ 11 Im/W pentru lămpile cu filament de wolfram, cu vid;8 • ■ ■ 17 Im/W pentru lămpile cu filament de wolfram dublu „spiralat", cu gaz, penfru puteri mai mici decât 150 W; 15 •••22 Im/W pentru lămpile cu filament de wolfram dublu „spiralat", cu gaz, pentru puteri mai mari decât 150 W. Durata de funcfionare a unei lămpi cu incandescenfă e de cca 1000 ore, după care se volatilizează o parte apreciabilă din filament. Pentru atingerea acestei durate,. tensiunea la bornele lămpii trebue să fie cea nominală. Variaţiile în jurul tensiunii nominale scurtează durata lămpii şi anume, în medie, cu 2,5%, dacă aceste variafii sunt de 2,5%; cu 12%, dacă sunt de 5,0%, şi cu 41%, dacă sunt de 10,0%. La supratensiuni constante, durata lămpii se scurtează şi mai mult, în medie, cu 2,5% penfru supratensiuni de 0,4%, cu 12% pentru supratensiuni de 1% şi cu 41% pentru supratensiuni de 4,5%. După natura filamentului, se deosebesc: Vechile lămpi cu incandescenfă, cu filament de cărbune, cu una până la trei bucle, într'un balon de sticlă cu vidul necesar pentru a îm- 419 piedeca arderea filamentului prin contactul cu oxigenul. Consumă 3***4 W/cd, şi au o durată de funcfionare de 400***800 ore. Lămpile cu incandescenfă mai noi, cari au filamentul metalic, închis într'un balon de sticlă cu vid sau cu un gaz inert. — Rezistenfă filamentului creşte cu temperatura, ajungând în serviciu la de 6,5 ori rezistenfă la rece. S'au folosit succesiv: lampa cu filament de osmiu, părăsită; lampa cu fir lung de tantal, în zig-zag pe un suport de sticlă cu mai multe brafe de metal, care nu se mai fabrică din cauza micii sale rezistenfe la trepidafii; lampa cu filamentul din sârmă de wolfram, trasă la câteva sutimi de milimetru, care ajunge în serviciu la o temperatură de cca 2500°, apropiată de punctul de topire al wolframului (cca 3400°) şi care are deci nevoie de un gaz inert în bec (argon cu azot, sau kripton, la 0,66 at), pentru a împiedeca subfierea filamentului. Pentru a micşora pierderea de căldură prin convecfie, prin gazul inert, filamentul este „spiralat" odată sau de două ori (din acest punct de vedere, kriptonul — care are o conductibilitate termică mai mică — e superior amestecului de argon cu azot, şi permite reducerea cu 40% a diametrului becului). î. Lampă electrică cu descărcare prin gaze [ra-3opa3pHAHan 9jieKTpHHecKaa JiaMna; lampe électrique â décharge dans Ies gaz; elektrische Gasentladungslampe; electric lamp with gas dis-charge; elektromos gázkisülésű lámpa]: Lampă în care o descărcare electrică permanentă printr'un gaz radiază lumină. După modul de emisiune a luminii, se deosebesc următoarele tipuri de lămpi electrice cu descărcare prin gaze: 2. Lampă electrică cu incandescenfă-lumines-cenfă [sjieKTpHHecKan JiaMna JiiOMHHHCiţeHT-Horo HaKaJiHBaHHH; lampe électrique par in-candescence-luminescence; elektrische Glühlu-mineszenzlampe; electric incandescence-lumines-cence lamp; elektromos lumineszenciásizzólámpa]: Sin. Lampă cu arc electric (v.). s. ~ cu arc electric [sjieKTpoAyroBan JiaMna; lampe â arc électrique; elektrische Bogenlampe; electric arc lamp; elektromos ivlámpa]: Lampă cu descărcare în arc electric între doi electrozi sub tensiune, în care se emite lumină atât prin incandescenfa particulelor detaşate din electrozi, cât şi prin luminescenfagazelor arcului. în principal, lampa cu arc are doi electrozi (în general de cărbune), un dispozitiv electromagnetic de reglare a distanfei dintre electrozi (pe măsură ce aceştia se consumă), şi un glob (etanş sau deschis). Lampa se aprinde atingând, pentru amorsare, cei doi electrozi, şi îndepărtându-i apoi unul de altul la o distanfă convenabilă. Poate funcfiona în curent continuu sau alternativ. în ultimul caz, fluxul luminos emis vibrează şi nu e propriu pentru iluminatul de calitate (în teatre, etc.). în curent continuu, electrodul pozitiv este mai gros, deoarece se consumă mai repede. — Electrozii de cărbune pot fi: „omogeni", adică de cărbune pur; „cu fitil", format dintr'o manta de cărbune pur şi un miez de grafit impregnat cu silicat de sodiu (fitilul); de „efect", adică formafi dintr'o manta subfire de cărbune pur şi un fitil (de grafit impregnat cu silicat de sodiu) cu miez de săruri metalice. Fitilul serveşte ca bază solidă pentru arcul electric, iar sărurile metalice — evaporate în arc — dau luminii strălucire şi colorafie, după natura sărurilor; lămpile cari folosesc aceşti electrozi se numesc şi lămpi cu arc cu flacără. Electrozii pot fi montafi vertical, unul deasupra celuilalt, sau orizontal, unul alături de celălalt. Lămpile cu arc se construesc în vas închis, etanş („lampă vas închis"), cu un anumit „vid", sau cu arc în aer liber. — Durata de ardere a unei perechi de electrozi de cărbune, în arcul în aer liber, e de 10-**18 ore, iar în vas închis, până la 200 de ore (aerul rarefiat din balon având mai pufin oxigen) în curent continuu, şi până la 50 de ore în curent alternativ. Temperatura arcului atinge 4300°, iar la tipurile de lampă în vas închis, la cari aerul e comprimat la 22 at, depăşeşte 6000°. Lampa cu arc în aer liber lucrează la o tensiune de 35 * ■ ■ 48 V, iar cea în vas închis, la 80***150 V. Lampa cu arc a fost înlocuită cu lampa cu incandescenfă, folosirea ei fiind astăzi limitată la aparate de proiecfie cinematografică, la proiectoare, la iluminatul piefelor mari, la industriile în cari trebue să se aprecieze colorile, etc. 4. Lampă electrică cu luminescenfă [3JieK-TpHHecKan jnoMHHHCiţeHTHaa jiauma; lampe électrique par luminescence; elektrische Lumines-zenzlampe; electric luminescence lamp; elektromos lumineszcenciás lámpa]: Lampă electrică de iluminat, la care radiafiile luminoase sunt datorite luminescenfei unui gaz rarefiat, în care se produce o descărcare electrică luminescentă. — Descărcarea se face în tuburi de sticlă, mai lungi sau mai scurte, de diferiţi diametri, şi se prezintă sub forma unei coloane luminoase care pleacă dela anod (coloana pozitivă); la catod se produce slaba luminescenfă negativă. Lampa prin luminescenfă se foloseşte şi pentru producerea unei lungimi de undă electromagnetică determinate, care se foloseşte ca etalon de lungime în metrologie. După natura gazului cu care se umple tubul, se deosebesc: lampa cu gaz nobil, lampa Moore cu gaze comune, şi lampa cu vapori metalici. 5. ~ cu gaz nobil [jiaMna Ha ŐJiaropo#-HOM ra3e; lampe a gaz rare; Edelgasröhre; rare gas lamp; nemesgázlámpa]: Tub luminos umplut cu un gaz nobil, cu diametrul de 8 • • • 45 mm, având la capete doi electrozi. Lumina nefiind produsă prin incandescenfă, temperatura tubului e de numai 35°, şi de cca 150° la electrozi. Gazul e ia o presiune de câfiva mm col. Hg. Coloarea luminii depinde de felul gazului (pentru neon, roză-portocalie; pentru neon cu mercur, albastră-azurie; pentru heliu, albă-trandafirie). Argonul se foloseşte numai ca gaz de adaus. 27* 420 Tub luminos prin Iuminescenţă. 1) catod; 2) anod; 3) rezistentă. Tuburile funcfionează în curent alternativ, monofazat sau trifazat, la 50 per/s. Tensiunea necesară între electrozi creşte cu lungimea tubului, şi descreşte când creşte diametrul lui (un tub de 8 mm reclamă 1 kV/m, iar unul de 30 mm 0, numai 0,4 kV/m). Amorsarea descărcării prin tub reclamă o tensiune cu cca 80% peste cea nominală, variind între 1,7 şi 6 kV; lungimea tuburilor se alege astfel, încât tensiunea de amorsare să nu depăşească 6 kV. Curentul nominal al tuburilor e de 0,1 ■■■0,2 A. Tuburile consumă 30-■ *50 W pe metrul linear, după diametrul lor, cu un randament luminos mediu de 12"*18cd/W. Ele trebue umplute din nou cu gaz, după câteva /•mii de ore de funcfionare. Transformatoarele (de *0,2 ” 0,3 kVA) cari alimentează tuburile cu gaze nobile trebue să dea în gol tensiunea de amorsare a lămpilor, iar în sarcină, tensiunea în serviciu. Această comportare a lor se obfine cu ajutorul unor rezistenfe (v. fig.), sau al unor bobine de şoc, montate în serie cu ele. î, Lampă Moore [JiaMna Mypa; lumiére M.; M. Licht; M. light; M.-fény lámpa]: Lampă cu lumi-nescenfă, carefoloseşte tuburi umplute cu gazeco-mune(azot, bioxid de carbon, hidrogen) la presiune joasă. Deoarece, după un timp de funcţionare, gazele comune din tub se descompun sau se combină cu electrozii (sub acfiunea curentului electric), ceea ce poate provoca încetarea descărcării— datorită rarefierii progresive din tub — se asigură reîncărcarea lămpii în timpul funcfionării. In acest scop, instalafia lămpii Moore (v. fig.] are o supapă compusă dintr'un corp (Í) cu un con poros (5), care e în comunicafie cu rezervorul sau cu generatorul de gaze (2) şi cu tubul luminos (3);comuni-cafia dintre corpul (î) şi tubul luminos (3)se face printr'un tub de sticlă bifurcat (4), umplut cu nisip până la un anumit nivel. Conul poros (de cărbune de grafit), (5), poate fi în-necat parfiai sau integral în mercurul care se găseşte pe fundul corpului (1), această înnecare fiind reglată de un plutitor de sticlă (6), aşezat cu partea deschisă peste conul poros. Jocul în sus şi în jos al acestui plutitor e comandat de o bofcfină (7) par- Lampa Moore, cu gaze comune. 1) corpul supapei; 2j generator de gaze; 3) tub luminos; 4) tub în formă de furcă; 5) con poros (ventil); 6) plutitor de sticlă; 7) bobină; 8) miez de fier; 9) nisip; 10) mercur; 11) transformatorul instalafiei. cursă de curentul primar al transformatorului (11) şi care acfionează asupra unui miez de fier (8) care se găseşte în interiorul plutitorului. Când presiunea în lampă e normală, conul poros e înnecat în mercur (ca în figură) şi gazul nu poate trece spre lampă. Când gazul din lampă se rarefiază şi presiunea scade, intensitatea curentului creşte şi miezul de fier se urcă împreună cu plutitorul, iar nivelul mercurului coboară; astfel, vârful conului poros rămâne descoperit, lăsând gazul să treacă spre tubul luminos (lampă), până se restabileşte presiunea, după care curentul scade din nou şi plutitorul astupă iar conul poros (de admisiune). Nisipul din tubul bifurcat serveşte la uniformizarea trecerii gazului. Operafiunea se repetă automat ia 3 5 *5 4 minute. — Practic, durata de funcfionare a unei astfel de instalafii e de 8000--* 10000 de ore, electrozii trebuind să fie înlocuifi după cca 2000 de ore de funcţionare. Lampa Moore are nevoie de cca 0,2 A, consumând 80 ■■■180 W pe metrul de tub, la 0,48* **1 kV, după lumina de obfinut. Tuburile au lungimea de 10*-*60 m (din bucăfi sudate între ele). Instalafia e alimentată de un transformator. Se foloseşte la iluminatul fără întrerupere şi, fiindcă emite radiafie de compozifia luminii zilei, în industria fesătoriei la diferenţierea colorilor. Sin. Lampă cu gaze comune. 2. ~ cu vapori metalici [jiaMna c napaMH MeTajlJlOB; lampe â vapeurs métalliques; Me-talldampflampe; metallic vapour lamp; fémgőz-lámpa]: Lampă electrică cu descărcare în gaze, în tub închis, care funcfionează cu un gaz de amorsare şi cu un gaz provenit din vaporizarea unui metal care se găseşte în lampă. Lucrează în curent alternativ la o tensiune de 220 V. Are în serie o bobină de şoc, pentru a reduce tensiunea 1a bornele lămpii, dela valoarea de 200" *250 V, necesară pentru amorsare, până la tensiunea în serviciu, care e de 115“-120V. După natura metalului din care se produc vaporii, se deosebesc: lămpi cu vapori de sodiu, cu vapori de mercur, etc.— Lampa cu vapori de sodiu confine un gaz nobil (neon) de amorsare, la o presiune de 1,5* ”3 mm col. Hg, şi are în interior o bucată mică de sodiu. Tubul interior e introdus într'un alt tub (exterior) cu perefi dubli, complet vid, pentru a fi izolat termic (v. fig.). La amorsare, lampa funcfionează prin luminescen-fă, cu gazul de amorsare. După câteva minute, temperatura lămpii ridicân-du-se, sodiul se vaporizează, dând o Lampă cu va-lumină galbenă, pentru care ochiul Pori de sodiu* e foarte sensibil. Intensitatea lumi- ^ tub ,ntenor; noasă e de circa patru ori mai mare tub extenor; decât aceea a unei lămpi cu in- ^ecfrozl-candescenfă, dar strălucirea e, totuşi, de cca 100 de ori mai mică, aşa încât lampa nu este orbitoare; e folosită la iluminarea şoselelor, etc. — Lampa cu vapori de mercur confine un gaz 421 J) tub interior; 2) tub exterior; 3)electrozi principali; 4) electrod auxiliar; 5) bobină de şoc; 6) rezistenfă. nobil de amorsare, la o presiune de 8 mm col. Hg. şi câteva picături de mercur. La amorsare, lampa funcţionează câteva minute prin luminescenfă (cu neon). Apoi, prin încălzire, mercurul se vapori-zează, dând o coloare albă-albăstruie, bogată în lumină galbenă, verde şi albastră, dar lipsită de lumină roşie. Pentru a avea lumina zilei, se poate asocia cu o lampă cu incandescentă, constituind o *_j j vjy „lampă lumina zilei". Ran- 220V~ damentul lămpii CU mercur Lampă cu vapori de mercur e de 33 » ■ ■ 46 cd/W. Amor- fl cu gaz de amorsare, sarea ei se face cu ajutorul unui electrod auxiliar (v.fig.). Un tip particular de lampă cu vapori metalici este lampa de cuarţ. î. Lampă de cuart [KBapiţeBan JiaMna; lampe de quartz; Quarz-Quecksilberlampe; quartz lamp; kvarclámpa]: Lampă electrică prin luminescentă, cu vapori de mercur, având învelişul de cuarf, pentru a permite să treacă prin el razele ultraviolete din spectrul radiaţiilor vaporilor de mercur. A fost folosită iniţial pentru iluminat, iar ulterior, pentru terapie şi în industrie. Lampa de cuarţ se compune dintr'un bec (numit şi focar), un reflector, un suport şi instalaţia electrică. —■ Intensitatea curentului, imediat după aprindere, este aproximativ de două ori mai mare decât în serviciu permanent, care este atinsă după aproximativ trei minute dela aprindere. După modul cum se face aprinderea, se deosebesc: lampă de cuarţ cu aprindere prin basculare, şi lampă de cuarf cu aprindere directă. Lampa de cuarţ cu aprindere prin basculare este formată dintr'un tub orizontal de cuarţ (lung de 70 mm şi gros de 5 mm), cu doi electrozi cari au la o extremitate un mic vas cu mercur. Amorsarea lămpii se face inclinând-o, pentru ca mercurul să sta-bileascăo legătură între cei doi electrozi; apoi, tubul se aşază orizontal şi lampa funcfionează prin lumi-nescenţă, sub tensiune la borne continuă, la presiunea de o atmosferă. Se construia pentru puteri de câteva sute de waţi şi putea fi racordată la refeaua de curent alternativ, printr'un redresor (uscat). — Acest tip de lampă nu se mai foloseşte. Lampa de cuarf cu aprindere directă este formată dintr'un bec în formă de potcoavă, sau drept, şi poate funcţiona în curent continuu la tensiuni peste 210 V, şi în curent alternativ, puterea absorbită la funcţionarea în curent continuu fiind cu cca 60% superioară celei în curent alternativ.— Aprinderea se face direct, printr'o simplă conectare, ca la o lampă obişnuită. Instalaţia electrică cuprinde o bobină de şoc (pentru curentul alternativ), sau o rezistenţă(pentru curentul continuu). — Legarea la curent alternativ e mai avantajoasă decât la cel continuu, fiindcă permite folosirea bobinei de şoc. Lămpile de cuarf cu vapori de mercur sunt folosite în radioterapia în ultraviolet, pentru scopuri bacteriologice (sterilizări de ape, etc.), pentru mărirea conţinutului în vitamina D al anumitor alimente, şi pentru aplicaţii industriale (în heliografie, etc.). De exemplu, se foloseşte iradiaţia în ultraviolet, pentru a identifica substanţele prin fluo-rescenţa lor specifică; în tăbăcărie, iradiaţia în ultraviolet se foloseşte şi pentru a se stabili rezistenţa la "lumină a coloranţilor şi a pieilor tăbăcite cu tananţi vegetali sau sintetici — şi adesea pentru a înlocui expunerea pieilor lăcuite la razele soarelui. 2. Lampă electrică cu luminescenfă-fluores-cenţă [9JieKTpHHeCKafl JlIOMHHHCI];eHTHO-4)Jiy-QpeciţeHTHaH JiaMna; lampe électrique par lumi-nescence-fluorescence; elektrische Lumineszenz-Fluoreszenzlampe; electric luminescence-fluores-cence lamp; elektromos lumineszcencia-fluoresz-cenciás lámpa]: Lampă care emite lumina radiată prin luminescenţa unei coloane de descărcare printr'un tub cu gaz, de obiceiu vapori de mercur, asociată cu fluorescenţa anumitor substanţe (sulfură de calciu, de bariu, de zinc, etc.), depuse în sfrat subţire pe suprafaţa interioară a pereţilor, şi cari absorb în special radiaţia ultravioletă şi emit radiaţie luminoasă. Prin combinarea luminii lămpii cu mercur cu lumina de fluores-cenţă, se obţine o gamă largă de colori, după natura substanţei fluorescente, putându-se realiza astfel şi o lampă „lumina zilei". Intensitatea luminoasă emisă de lămpile cu luminescenţă-fluo-rescenţă e de 3***4 ori mai mare decât cea emisă de lămpile cu vapori de mercur fără fluorescenţă. — Pentru scopuri speciale, se folosesc următoarele feluri mai importante de lămpi de iluminat: 3. Lampă de control. V. Bec de control. 4. Lampă de mină [pyAHHHHaa JiaMna; lampe de mine; Grubenlampe; mine lamp; bányalámpa]. Mine: Lampă construită special pentr.u a fi folosită la iluminatul în interiorul minelor. Lămpile de mină portative sunt purtate de mineri, iar cele fixe se instalează pentru iluminatul fronturilor de lucru, al încăperilor subterane (camere de pompe, trolii, etc.), al rampelor de puţuri, al încrucişe-rilor de galerii principale, etc. Se cere ca lampa portativă de mină să poată emite timp de cca 16 ore o intensitate luminoasă constantă şi suficientă ca să asigure controlul dela distanţă al locului de muncă, şi să permită alegerea uşoară a sterilului din minereu. După cum mina prezintă sau nu pericol de explozie (atmosferă grizutoasă, sau cu praf de cărbune), lămpile folosite sunt cu flacără deschisă, sau de siguranţă. 5. Lampă cu flacără deschisă [py/ţHHHHan JiaMna c otkpbitbim nJiaMeHeM; lampe a feu nu; offene Lampe; open flame lamp; szabadonégő lámpa]: Lampă de mină al cărei izvor luminos (flacără, sau solid incandescent) nu este separat de atmosfera înconjurătoare, şi a cărei folosire este deci interzisă (fiind lipsită de siguranţă) în 422 orice atmosferă care prezintă sau poate prezenta un pericol de aprindere oricât de mic (din cauza existenfei, fie şi incidentale, — a grizuului sau a prafului de /f \\ cărbune), sau în apropierea \\ materialelor inflamabile (ca . jZyy' J) furajele grajdurilor şi com- Qfe* bustibilii depozitelor subte- \ \ rane, pânzele de aeraj şi 1 \ \ V lemnăria de susfinere). ) \ \/f] î. Lampă de siguranfă §_ Jr—\ tpyAHH^iHaa 6e3onacHaa \ //T JiaMna; lampe de sureté; HCj Wetterlampe, Sicherheits-lampe; safety lamp; bizton- j sági lámpa]: Lampă de mină Lamp.§ cu aceti!ens. care, în funcfiune normală, nu aprinde grizuul din atmosfera ambiantă şi nu poate fi deschisă în mină. Fiecare lampă de siguranfă trebue controlată: de lampist, înainte de a o acăfa de rastel; de miner, când o primeşte, şi de supraveghetor, la intrarea ^minerului în mină. Se controlează etanşeitatea, sita, funcţionarea dispozitivului de aprindere, sticla şi zăvorirea. Se deosebesc: 2. ~ de siguranfă, cu flacără [pyAHHH-Han 6e3onacHan nJiaMemiaH JiaMna; lampe de sureté a flamme; Sicherheitslampe mit Flamme; flame safety lamp; lángbiztonsági lámpa]: Lampa de mină, de siguranfă, portativă, cu flacără, la care siguranfa se obfine interpunând — între flacără şi atmosfera grizutoasă — două site me- Lămpi de siguranfă. /)*lampă de siguranţă cu benzină: 1) cele două site; 2) sticla lămpii; 3) şurub pentru reglarea fitilului; 4) zăvor magnetic; 5) scăpărătoare de aprins; 6) inel penlru întors scă-părătoarea; II) lampă cu cuirasă: 1) cuirasă cu fante şi cu şicane; circulafia aerului. talice dese, suprapuse, cari răcesc gazele de combustie până la o temperatură la care nu mai pot aprinde grizuul (fenomen descoperit de Davy). Foloseşte, drept combustibil, benzină, alcool metilic sau acetilenă. Imposibilitatea de a o deschide în mină se realizează cu un zăvor cu arc, care se deschide numai cu un magnet, la lămpărie. Lampa nu prezintă siguranfă dacă este defectă sau dacă nu e manipulată corect (v. fig.). Uneori, pentru a împiedeca curentul de aer să bată direct în coşul de sită, curent care ar putea scoate afară o flacără de grizu ce s'ar fi format, eventual, în lampă, coşul de sită e îmbrăcat într'o cuirasa metalică, cu fante şi cu şicane (v. fig.). Astfel se măreşte mult siguranfa. s. ~ de siguranfă, electrică [pyAHHHHaa JiaMna c aKKyMyjitfTOpOM; lampe électrique de sureté; elektrische Sicherheitslampe; electric safety lamp; elektromos biztonsági lámpa]: Lampă de mină, cu bec cu filament incandescent, becul fiind apărat de un glob rezistent de sticlă. Când curentul de alimentare e dat de o baterie de acumulatoare cadmiu-nichel cu solute de 23% hidroxid de potasiu, lampa se numeşte cu acumulatoare. Nu se poate deschide în mină, fiind echipată cu un zăvor cu deschidere magnetică. Dacă energia de alimentare a lămpii e luată dela refeaua de iluminat a minei, ea se numeşte lampă alimentată dela refea. Lampa are o cutie metalică închisă cu zăvor, în care e fixată dulia; cutia se continuă cu un glob îmbrăcat într'o refea metalică de protecfiune. în glob se găseşte bioxid de carbon sub presiune, care apasă asupra unui întreruptor cu arc, menfinând contactul. Când se sparge globul, se întrerupe deci curentul. — Se construesc lămpi şi cu tuburi cu gaze nobile sau cu vapori de mercur. Deşi lămpile prezintă siguranfă, ele nu sunt admise să funcfioneze în atmosferă grizutoasă, din cauza pericolului de scurt-circuit în cabluri. Dacă lampa e alimentată dela un generator electric propriu, acfionat prin turbină cu aer comprimat, ea se numeşte lampă turbopneumatică. Lampa se pune în legătură, printr'un furtun de cauciuc, cu conducta de aer comprimat a locurilor de muncă. Becul este protejat de un glob rezistent. Aerul comprimat ajunge la turbină, trecând prin spafiul închis în glob, becul fiind tot timpul în aer curat. Dacă se sparge globul, lampa se stinge. 4. ~ de siguranfă, fixă [py^HH^Han 6e30- nacHan HenoABHJKHan JiaMna; lampe fixe de sureté; ortsfeste Sicherheitslampe; stationary safety lamp; fix biztonsági lámpa]: Lampă de mină, de mare intensitate, care nu poate fi transportată cât timp luminează. Trebue sa îndeplinească aceleaşi condifiuni ca şi lămpile portative. ^ 5. ~ de siguranfă, penfru cască [pyzţHHHHafl 6e3onacHafl JiaMna ajih KacKH; lampe de sűreté de tete; Sicherheits-Mützenlampe, Sicherheits-Kopflampe ; safety cap lamp; biztonsági sapkalámpa]: Lampă de mină al cărei bec se găseşte într'un mic reflector prins de casca minerului, acumulatoarele fiind purtate într'o cutie de tablă 423 prinsă de centură, iar legătura cu reflectorul fiind făcută cu un cablu. î. Lampă grizumetrică. V. Lampă măsurătoare de grizu. 2. ~ măsurătoare de grizu [pyjţHHHHan JiaMna Ajih H3MepeHHH rpeMynero ra3a; lampe gri-soumétrique ; Schlagwettermeljlampe ; fire-damp testing lamp; bányalégmérő biztonsági lámpa] :s Lampă specială de siguranţă, de mină, cu flacără, construită pentru măsurarea conţinutului de grizu în atmosfera din mină, pe baza observării arderii flăcării în atmosfera grizutoasă. Foloseşte un combustibil special, gazos sau lichid (ca hidrogenul sau alcoolul), cu o putere calorifică mai mare, care arde cu o intensitate luminoasă mai mică decât a benzinei, dând astfel o aureolă mai mare şi mai clară decât lămpile de siguranţă obişnuite. Determinarea conţinutului de grizu se face în funcfiune de distanţa dintre aureolă şi marginea de sus a cilindrului de sticlă (v. fig.); 1% B 2% 5% 5-m n-ioQ% Variafia lungimii aureolei flăcării unei lămpi de siguranţă cu benzină, după confinutul în grizu al atmosferei, a) explozie în interiorul lămpii; b) sita înroşită şl flacăra stinsă. când acesta lipseşte, lampa are o gradaţie precisă, care permite măsurarea conţinutului în grizu (între 0,1 şi 3 %), printr'o simplă citire. Ele servesc personalului de conducere, de supraveghere şi de control al lucrărilor miniere subterane, de o parte la aplicarea măsurilor de siguranţă prevăzute în legile şi regulamentele miniere, iar de altă parte, la desfăşurarea normală a operaţiunilor de aeraj. Se construesc lămpi electrice dublate cu indicatoare cu flacără de benzină, cari se aprind cu ajutorul unui filament electric adus la incandescenţă; spaţiul în care se face arderea este protejat la exterior de sita care răceşte flacăra şi de sticla de observaţie a flăcării, care este gradată. Conţinutul în grizu se poate evalua şi cu lampa obişnuită de siguranţă, cu benzină, micşo-rându-i flacăra până când partea luminoasă se reduce la mărimea unui bob de grâu. Astfel se formează, deasupra flăcării, o aureolă a cărei lungime variază cu conţinutul în grizu al atmosferei. Indicaţiile, deşi aproximative, sunt suficiente pentru a preveni personalul din mină. Regulamentul de siguranţă pentru minele de cărbuni prevede câte o lampă măsurătoare de grizu la fiecare loc de muncă. 3. Lampă de obstacol [3arpaAHTejibHbiă 0r0Hb; feu d'obstacle; Hindernisfeuer; obstruction light; akadálylámpa]. Nav. a.: Indicator, pentru timp de noapte, al unui punct care trebue evitat de aeronave la aterisare sau la decolare. Se prezintă sub forma unei lămpi de coloare roşie, montată pe un suport cu înălţimea de 50 100 cm. 4. lampă* de proiector [npoHCéKTopHaH JiaMna; lampe pour projecteur; Scheinwerfer und Bildwerferlampe; projector lamp; fényszorólámpa]. Tehn.; Lampă al cărei filament e concentrat într'un volum restrâns; poate fi folosită pentru echiparea proiectoarelor. 5. Lampă de semnalizare [cHrHajnraaiţHOH-Haa JiaMna; lampe de signalisation; Signallampe; signal ling lamp; jelzőlámpa]. Elf.: Lampă a cărei aprindere şi stingere sunt comandate de manevrele efectuate în cursul exploatării unui circuit electric sau de altă natură, şi a cărei observare permite să se cunoască natura conexiunilor sau a deconectărilor realizate. 6. Lampă etalon [JiaMna 3TaJiOH; lampe étalon; Normallichtquelle; standard lamp; etalon fényforrás], Fotom.: Lampă a cărei flacără serveşte la realizarea unităţii de intensitate luminoasă. în trecut s'au folosit următoarele trei lămpi, ca etalon fotometric primar: lampa Cârcel (v.), lampa Hefner (v.), şi lampa cu pentán (v.), numită lampă Vernon-Harcourt. Aceste lămpi au intensităţi luminoase diferite, fiecare fiind admisă ca unitate în sistemul de măsuri fotometrice în altă ţară (lumânare: Hefner, Cârcel, Vernon-Harcourt). Arderea cu flacără a acestor lămpi fiind condiţionată de o serie de precaufiuni a căror realizare e greoaie (ardere într'o atmosferă foarte calmă, la o anumită presiune), s'au etalonat lămpi cu incandescenţă după lămpile etalon, iar măsurile se efectuează cu aceste lămpi cu incandescentă. Nu există o aceeaşi corespondenţă, valabilă în toate condiţiunile, între intensităţile luminoase definite cu aceste trei lămpi. în adevăr, compoziţiile spectrale ale radiaţiilor vizibile ale celor trei lămpi etalon sunt diferite. De aceea, dacă se măsoară, prin comparaţie cu ele, intensitatea unei surse luminoase reprezentate de corpul negru la o anumită temperatură, şi se găseşte un anumit raport între valorile ei exprimate în cele trei unităţi, şi apoi se măsoară, în acelaşi fel, intensitatea sursei luminoase reprezentate de corpul negru la altă temperatură (sau, în general, a unei surse de altă compoziţie spectrală a radiaţiei), se obţine un alt raport între valorile ei exprimate în cele trei unităţi, fiindcă ochiul sau substanţele fotosensibile cari realizează com- -424 parajia au o reparliţie spectrală neuniformă a sensibilităţii lor. De aceea, vechile unităţi de intensitate luminoasă au fost înlocuite cu lumânarea standard (internaţională sau decimală), a cărei valoare e de 1,11 lumânări Hefner, şi a fost legată, în Europa, de compoziţia spectrală incidentală a luminii lămpii Hefner. Pentru a evita şi acest inconvenient, s'a definit, în anul 1942, o nouă unitate de intensitate, care le înlocueşte pe toate celelalte, numită candelă (cd),şi care e legată de radiafia neagră; ea se defineşte ca egală cu a şasezecia parte din strălucirea ariei de un centimetru pătrat reprezentată de suprafaţa corpului negru (v.) la temperatura de solidificare a platinei. Din această unitate derivă noile unităţi fotometrice pentru fluxul luminos şi iluminare: lumenul nou, respectiv luxul nou. Tabloul de mai jos cuprinde raportul dintre valorile unităţilor de intensitate luminoasă menţionate mai sus, pe baza corespondenţei lor la măsurarea intensităţii luminoase a unui corp negru care radiază la 2000°. Etaloane Cârcel Lumânare Hefner Lumânarea lămpii cu pentán Lumânare internaţio- nală . Candelă Cârcel 1 10,75 0,9803 9,685 9,875 Lumânare Hefner 0,093 1 0,090 0,9009 0,9186 Lumânarea lămpii cu pentán 1,020 10,95 1 9,864 10,052 Lumânare interna- ţională 0,1033 1,11 0,1013 1 1,0197 Candelă 0,1012 1,088 0,099 0,9806 1 î. Lampă Cârcel [JiaMna Kapnejia; lampe C.; C. Lampe; C. lamp; C. lámpa]. Fotom.: Lampă cu flacără care arde uleiu de rapiţă şi se folosea în Franfa ca etalon de intensitate luminoasă. Uleiul e trimis Ia fitil printr'o mică pompă aşezată la baza lămpii, şi acţionată printr'un arc puternic. Are un consum de uleiu de 42 g/h şi o înălţime de 10 mm a fitilului. Lampa se folosea pentru a realiza intensitatea luminoasă de un cârcel. 2. ~ cu pentán [neHTaHOBan JiaMna; lampe a pentane; Pentanlampe; pentane standard lamp, Vernon-Harcourt lamp; pentánlámpa]. Fotom.: Lampă care întrebuinţează, drept carburant, vapori de pentán, şi a cărei ardere, în anumite condi-ţiuni, se folosea în Marea Britanie ca etalon de lumină. Se compune dintr'un recipient cu fitil, în interiorul unui tub care depăşeşte fitilul cu câţiva centimetri. Vaporii de pentán se aprind la ieşirea lor din tub. Lampa se folosea pentru a realiza intensitatea luminoasă de 10 lumânări Harcourţ (candlepowers). Sin. Lampă Vernon-Harcourt. s. ~ Hefner |jiaMna Teíjmepa; lampe H.; H. Lampe; H. lamp; H. lámpa]. Fotom.: Lampă cu un rezervor de alamă zincat în interior, de aproximativ un sfert de litru, cu acetat de amil (v. fig.)* — Lampa are un fitil plin, înconjurat de un tub de alpaca, de 8 mm diametru interior şi 8,3 mm diametru exterior; tubul depăşeşte rezervorul cu 25 mm, iar înălţimea flăcării trebue să fie de 40 mm peste marginea tubului înconjurător. Flacăra trebue să ardă liber, într'o atmosferă Lampa He)nel, liniştită, cu presiunea a) lampî. b) vizor (detaliu); de 760 mm şi CU ^ rezervor; 2) arzător; 3) tubul umiditatea de 8,8 fjfj|u|uj. 4} vizor pentru măsurat l/m3. - Măsurarea se însifimea flăcării, face după 10 minute dela aprindere. Lampa se folosea ca etalon de lumină în Austria, Germania şi Elveţia, pentru a realiza intensitatea luminoasă de o lumânare Hefner. 4. ~ Vernon-Harcourt. V. Lampă cu pentán. 5. Lampă îngropată [noca/ţonHan jiaMna; feu d'atterrissage encastré dans le sol; versenktes Landungslicht; sunk landing light;alámerült partóló-lámpa]. Nav. a.: Indicator pentru marginile pistelor betonate şi ale drumurilor de rulaj, pe timp de noapte. Se prezintă sub forma unor lămpi electrice albe, verzi sau roşii, instalate în cămine de protecţiune speciale, sub nivelul pământului, pentru a nu forma un obstacol pe teren. 6. Lampă nitrátot [HHTpac|)OTHaH JiaMna; lampe nitraphote ; Nitraphotlampe; nitraphot lamp ; nitrafotlámpa]. Foto.: Lampă electrică cu reflector, la care becul electric este umplut cu azot, folosită pentru iluminarea originalului, la fotografia în lumină artificială. 7. Lampă spectrală [cneKTpajibHan JiaMna; lampe spectrale; Spektrallampe; spectral lamp; szpektrállámpa]. Fiz.: Lampă de descărcare în vapori metalici, care conţine, pe lângă particule ale metalului respectiv, un gaz nobil prin care trece descărcarea în momentul stabilirii curentului. Lampă etalon-corp negru. C) creuzet de oxid de toriu; P) platină topită. 425 Cazul, încălzindu-se, produce vaporizarea metalului. Descărcarea trece apoi numai prin vaporii metalici, spectrul gazului nobil fiind mai greu de excitat. Aceste lămpi servesc ca izvoare de radiafii monocromatice pentru polarimetrie, interfero-metrie, refractometrie, etc. î. Lampă de lipit [naHJibHan JiaMna; sou-deuse, lampe a souder; Lötlampe; blow lamp, soldering lamp; forrasztólámpa], Tehn.: Sursă intensă de căldură, cuflacără produsă prin gazeificarea ' unui combustibil lichid (alcool, petrol, în special benzină), flacăra fiind dirijată printr'un tub. Lampa serveşte la încălzirea ciocanelor de lipit, la încălzirea locului de lipit al ţevilor de plumb, la lipirea conductelor electrice de cupru, etc. Pentru încălzirea ciocanelor de lipit de dimensiuni mici, se foloseşte o lampă cu spirt, cu fitil (v. fig.) pre- 1 lungit într'un tub, la capătul căruia se aşază U ciocanul de lipit. Lămpile mai mari sunt con-stituite din următoarele Lampă de lipi*' cu spirt' părfi: un recipient de f) lampS cu spirt; 2> cioca" alamă sau de tablă de de lipit' ofel, în care se găseşte combustibilul lichid; un tub de ieşire a combustibilului (tubul arzătorului), terminat cu un ajutaj; o cameră tubulară de amestec (înzestrată, uneori, cu o manta exterioară); un mâner. Ansamblul format din camera deamestec (cu manşonul), tubul arzătorului (cu ajutajul) şi şurubul de reglaj, constitue arzătorul sau becul lămpii. Pentru punerea ei în funcfiune, se încălzeşte cu spirt sau cu benzină un mic basin separat, sau o d. b Lămpi, de lipif. a) cu fitil; b) cu pompă; 1) recipient; 2) manşon pentru reglarea aerului; 3) şurub regulator al flăcării; 4) fitil, respectiv pompă. mică adâncitură practicată chiar în recipientul lămpii, şi combustibilul începe să se evapore. După aprindere, gazeificarea se produce prin căldura flăcării proprii. Gazul se amestecă cu aerul care intră prin numeroase orificii din jurul camerei de amestec şi arde cu flacără caldă. Pentru reglarea mărimii flăcării se foloseşte un robinet regulator cu ac, iar pentru reglarea intrării aerului în camera de amestec serveşte un manşon care îmbracă peretele acesteia şi — prin învârtire — poate obtura orificiile practicate în manşon şi în peretele camerei. Lămpile se construesc fie cu fitil (v. fig. a), fie cu pompă (v. fig. b); la unele lămpi, tubul arzătorului înconjură camera» tubulară de amestec pentru ca — prin preîncăl-zirea combustibilului — să înlesnească funcţionarea pe timp rece, sau când e vânt. Lămpile au o siguranfă, pentru cazuri de suprapresiune. — Uneori, arzătorul poate fi mobil, legat de recipient printr'un tub de cauciuc. Lampa de lipit cu pistol, care serveşte la lipirea pieselor mari, se compune dintr'un rezervor, în> care se comprimă aer cu foaie acţionate cu o pedală, şi dintr'un arzător de gaz în formă de pistol. Gazul provine din vaporizarea unui com-bustibil lichid (esenţă de terebentină, benzină, etc.). Flacăra pistolului se îndreaptă asupra obiectului de lipit, care se aşază de obiceiu pe un strat de cărbuni. Lampa prezintă desavantajul că nu e mobjlă, din cauza rezervorului de aer. O lampă asemănătoare, care serveşte la încălzirea pieselor de forjat, se numeşte lampă-forjă. 2. Lampă încălzitoare [HarpeBaTejibHan JiaMna; lampe chauffante; Heizlampe; heating lamp; fütőlámpa]. Tehn.: Lampă electrică cu filament de cărbune închis într'un balon de sticlă care conţine un gaz inert (de ex. azot), pentru a proteja filamentul contra acţiunii oxigenului din aer şi a asigura, în acelaşi timp, propagarea căldurii produse prin efect Joule. E folosită ca radiator de apartament. 3. Lampă electronică.. V. Tub electronic. 4. Lampă, sticlă de ~ [jiaMnoBoe CTeKJio; verre de lampe; Lampenzylinder, Lampenglas; lamp glass, lamp chimney; lámpaüveg]: Tub de sticlă adaptat Ia lămpi de iluminat cu combustibil, penfru a apăra flacăra şi a asigura tirajul necesar pentru a scoate din jurul arzătorului gazele arse calde şi a aduce la arzător aerul proaspăt necesar arderii. Se confecţionează din sticlă curată» clară, fără defecte, cu ajutorul unor forme de lemn sau de fontă. Sticlele de lampă sunt de obiceiu incolore; uneori sunt colorate, în special pentru scopuri fotografice. Forma lor variază dela cea cilindrică la cea balonată sub mijloc, sau la cea cu tubul strâmtat începând dela vârful fitilului, pentru a conduce curentul de aer cât mai aproape de regiunea în care are loc arderea. 5. Lampadar [onopa ajih jiaMn; lampadaire ; Lichttrăger, Kandelaber; lampadary; lámpaoszlop]. Arh.: Stâlp de lemn, de piatră, de beton armat, fontă, otel forjat, etc., simplu sau ornamentat, care poartă unul sau mai multe corpuri de iluminat (lămpi, felinare, etc.). Lampadarele se folosesc, de obiceiu, pe căile publice, în grădini, în parcuri, etc. şi, mai rar, în in- Lampadar, teriorul clădirilor. 6. Lampagiu [jiaMnOBiiţHK; lampiste; Lampen-wárter;lampman; lámpagyujtó]: Lucrător însărcinat cu aprinderea, curăţirea sau întreţinerea lămpilor unui iluminat public. (Termen vechiu). 426 1. Lampara. Pisc.: Unealtă de pescuit în mare, asemănătoare cu năvodul. Se foloseşte, de obiceiu, în legătură cu o sursă luminoasă, pentru atragerea bancurilor de peşti în zona de prindere a uneltei. 2. Lămpărie [noMeiiţeime 3anpaBKH JiaMn; lampisterie; Lampenstube; lamp-room; támpa-helyiség]. Mine: încăpere situată în apropiere de intrarea în mină, amenajată pentru curăţirea, repararea, încărcarea şi păstrarea lămpilor «de mină, pentru predarea lămpilor muncitorilor cari intră în mină şi luarea lor în primire dela cei cari ies din mină. 3. Lampist [py/ţHHHHblH jiaMnOBiiţHK; lămpi ste; Lampenwărter; lamp-trimmer; lámpaszerelő]. Mine: Lucrător însărcinat cu primirea, curăţirea şi predarea lămpilor de mină la lămpărie. 4. Lamprife[jiaMiipHTbl;iamprites;Glanzeisen, Lamprite; lamprites; lampritek]. Mineral.: Compuşii naturali ai metalelor cu sulf, seleniu, telur, arsen, antimoniu şi bismut. 5. Lamprofir [jiaMnpO(|)Hp; lamprophyre; Lam-prophir; lamprophyre; lamprofir]. Geo/.: Rocă filo-niană diferenţiată (schizolit), bazică. R. Lămurire. Si/v. V. Degajare. 7. Lan [nOJie; qhamp; Ackerfeld; field; szántóföld]. Agr..* întindere mare de teren cu semănături. s. Lână [rnepcTb; laine; Wolle; wool; gyapjú]. Ind. text.: Părul care creşte pe corpul oilor. Se obfine prin tunderea acestora. Se întrebuinţează foarte mult în industria textilă, pentru diferite ţesături. La noi, speciile de oi mai cunoscute sunt: span-ca sau merinosul românesc, ţigaia, stogoşa, ţurcana. Lâna care creşte pe acelaşi animal cuprinde irei categorii de fibre: fibre scurte şi aspre, pe capul şi pe picioarele animalului;fibre lungi, groase şi băţoase, cari acoper celelalte straturi de lână; fibre subţiri,încreţite, moi şi lungi până la 25 cm, cari alcă-tuesc lâna propriu zisă. Fibrele de lână se caracterizează prin fineţă, prin lungime şi frizură (numărul de încreţituri pe unitatea de lungime). Fibra de lână w . , 3 ,, , Fibre de lana vazule fa se compune din trei zone: , f microscop. cutexul, format din solzi Ca|.fa)ea; inferioară. caracteristici; cortexul sau medie; 3 |oari. zona mijlocie, şi maduva, care, la lânurile fine, poate lipsi. 9. Lână artificială. V. sub Lanital. 10. Lână de colodiu [kojiokchjihh ; laine de collodion; Kollodiumwolle; collodion wool; kol-íodiumgyapjú]. Chim.: Azotat de celuloza cu un conţinut de 10 ■ ■ ■ 11,5ff/0 azot. Este solubil într'un amestec de alcool şi eter. 11. Lână de lemn [flpeBecHan rnepcTb, mo- qajIO; laine de bois, fibre de bois; Holzwolle; wood wool, wood fibre; fagyapot]. Ind. lemn.: Produs obţinut prin tăierea lemnului în făşii late de 1 ■ ■ • 6 mm, groase de 0,3 ■ 0,5 mm şi de lungimi cari variază dela 25 până la 70 cm. Tăierea se exe- cută cu maşini speciale. Lâna de lemn se face din lemn de răşinoase (molid, brad, pin) sau de foioase (în special din plop şi, mai rar, din fag). Ea serveşte mai ales ca material pentru ambalaje diverse, în lucrări de tapiţerie, ca material izolant, pentru curăţirea de uleiu a maşinilor, pentru limpezirea unor lichide şi pentru fabricarea, în amestec cu lianţi minerali, a plăcilor uşoare de construcţie, şi anume a plăcilor de lână de lemn. 12. Lână de sgură [niJiaKOBan BaTa; laine de laiiier, laine de scorie; Schlackenwolle; slag wool; salakgyapjú]. Ind. chim. sp.: Material format din filamente elastice, lungi şi subţiri, obţinute prin dirijarea unei vine de abur sau de aer comprimat (cu diametrul de 6•••8 mm) asupra unei şuviţe subţiri (de 10***15 mm) de sgură acidă de furnal, topită. E un material calorifug foarte bun, întrebuinţat pentru izolarea conductelor. — Sin. Vată de sgură. V. şi sub Sgură. 13. Lână regenerată [pereHHpyeMan rnepcTb; laine régénérée; Reifjwolle; regenerated wool; regenerált gyapjú]. Ind. text.: Lână provenită din resturile dela maşinile de prelucrat lâna şi din vechituri (sdrenţe de stofe), destrămate şi dără-cite; filată în amestec cu lână-mamă, dă fire şi ţesături de bună calitate. 14. ~ tăbăcărească [ftyŐHJibHan rnepcTb; ava-lies, écouailles; Gerberwolle, Raufwolle; glover's wool, skinner wool; cserzőgyapjú]: Lână obţinută de pe pieile de oaie intrate în fabricaţie. Prin metoda de coleire, pieile sunt unse pe carne cu o substanţă de depilat, care pătrunde prin ţesuturile dermei şi atacă stratul epidermic. Lâna se recuperează apoi prin înlăturare mecanică. Ea conţine substanţe alcaline de depilat, cari o atacă, şi deci trebue să fie bine spălată de aceste resturi. Se usucă şi se întrebuinţează apoi la prepararea firului. Din cauză că rămân pe ea substanţe alcaline, materialul obţinut este de calitate inferioară. i5- ~ vegetală [pacTHTejibHanmepcTb; laine végétale; Pflanzenwolle; vegetable wool; növényi gyapjú]: Varietate de lână obţinută dintr'o iarbă de mare (Posidonia oceania).Sin. Lanella, Lanamar. ie. Lanadin. Ind. ulei. şi gras.: Soluţie alcoolică de săpun, cu 87% tricloretilen, care are o mare putere de a emulsiona grăsimile şi uleiurile, chiar şi uleiurile minerale. E folosită pentru spălarea lânii. (N.C.). i7. Lanamefru [annapaT ajih H3MepeHHH KanecTBa BOJIOKOh; lanametre; Lanameter; lana-meter; lanaméter]. Ind. text.: Aparat folosit pentru determinarea fineţei fibrelor textile, compus dintr'un microscop echipat cu un dispozitiv pentru proiectarea imaginilor pe un ecran gradat. îs. Lancifolia: Varietatea genuină (formă primară) de tutun, una din cele şase varietăţi principale (Nicotiana tabacum Comes) cari stau la baza varietăţilor de tutun existente astăzi în cultură i9. Landă [JiaHftbi; lande; Heide; heath, sandy moor, waste; szikes talajok]. Agr.: Sol acid, impermeabil, umed şi mlăştinos iarna, şi uscat vara, a cărui scurgere spre mare este barată de dune. 427 Landa, are sol regresat, pe care se găsesc, în locul vegetafiei utile, asociafii vegetale inferioare, nefolositoare. î. Landenian [jiaHfleimaHOBCKHH cjiofi; lan-dénien; Landenian; Landenian; landenián]. Geol.: Etaj al Paleogenului inferior, în care sunt cuprinse uneori etajele Thanetian şi Sparnacian. Cuprinde în bază nisipuri şi marne grezoase, nisipuri şi argile de facies continental. Orizontul inferior cuprinde, ca fosile: Cucullaea crassatina, Venericardia pectuncularis, Ostrea bellovacina. 2. Landou [jiaHftO; landau; Landauer; landau; landauer]. Transp. t.: 1. Trăsură hipomobilă de lux, pe patru rofi, cu capotă dublă. —2. Auto. V. sub Tipuri de caroserii. s. Laneila, V, Lână vegetală. ' 4. Langbanif [jiaHrőaHHT; langbanite; Lang-banit; langbanite; lángbánit]. Mineral.: Silicoanti-moniat natural de mangán şi de fier. 5. Langbeinif [jiaHrőeHHHT; langbeinite; Lang-beinit; langbeinite; lángbeinit]. Mineral.: K2S04 ■ 2 Mg ■ S04. Sulfat natural de potasiu şi de magneziu. e. Langit [jiaHrHT; langite; Langit; langite; lângit]. Mineral.: CuS0^3Cu(0H)2‘H20. Sulfat bazic natural de cupru. Cristalizează în cristale mici, de coloare albastră-verzuie, cu simetrie rombică. 7. Lanital [ncKyccTBeHHoe uiTanejibHoe bo-JlOKHO; lanital; Zeliwolle; lanital; sejtgyapjú]. Ind. text.: Fibră textilă artificială; care se obfine disolvând cazeina într'o baie alcalină diluată şi trecând printr'o filieră solufia vâscoasă astfel obfinută. Fibra formată se coagulează prin tratare cu o solufie acidă şi se insolubilizează cu aldehidă formică; se taie apoi în fire de lungimea firelor de lână. (N. C). Se numeşte uneori lână artificială. s. Lanolină [jiaHOJiHH; lanoliné; Wollfett; lanolin; lanolin, gyapjúzsir]. Chim.: Produs obfi-nut din lâna de oaie prin extragere cu solvenţi sau prin spălare cu săpun. Are aspectul unei ceri şi miros neplăcut. Contine alcooli din clasa sterinelor, mai ales colesterină, substanfe nesa-ponificabile, esteri şi acizi liberi. Pe lângă unii acizi (miristic, palmitic, cerotic) conţinuţi şi în cerurile naturale, se găsesc în lanolină şi acizi inferiori, ca acidul valerianic şi acidul ca-pronic, cari îi dau mirosul neplăcut. Mai conţine isocolesterină (15---2Q%)şi oxicolesierină. Lano-lina se emulsionează uşor cu apa, absorbind până la 300% apă, proprietate care o face aproape indispensabilă în industria cosmetică. Are cifra de saponificare 77 ■ • ■ 130 şi cifrádé iod, 15 - ■ -29. — înlăturarea lanolinéi de pe fibrele textile se face în scopul înnobilării lor. Se întrebuinţează în medicină, în cosmetică şi în scopuri industriale. Sin. Adeps lanae. 9. lansaj. V. Suspensiunea automobilului. 10. Lansarea avionului. V. Catapultare. 11. Lansarea navei [cnyCK cyjţHa; lancement d'un navire; Stapellauf; launching of a ship; hajó vizrebocsátása]. Nav.: Ansamblul operaţiunilor necesare pentru a face să alunece coca termi- nată a unei nave în construcţie, de pe cala de construcfie, în apă, ca să ajungă să plutească liber. Lansarea se poate face paralel cu malul apei, adică lateral, sau perpendicular pe mal. Lansarea laterală se foloseşte la nave mici; coca, aşezată transversal — direct pe bile de lemn, pe cărucioare sau pe şine (dispuse per- -1 / \ ^ 5 Lansarea unei nave. 1) cocă; 1 a) pupă; 1b) proră; 2) cală; 3) căi de glisare (glisiere); 4) sănii; 4a) tălpi (savate); 5) cabluri; 6) chilă. pendicular pe malul apei) — şi legată de ca-bestane prin parâme, este liberată de tacheţii de sprijin şi lăsată să alunece încet în apă (v. şi sub Cărucior de scos navele). — Lansarea navelor perpendicular pe mal, cu pupa înainte, se foloseşte mai ales la nave mari. Cuprinde trei faze: alunecarea navei pe glisierele inclinate, până ce partea mai joasă a ei atinge apa; alunecarea însoţită de cufundarea navei în apă şi de scăderea corespunzătoare a apăsării pe ghidaje, până ce pupa începe să se ridice şi nava începe să se rotească în jurul muchiei dinapoi a săniilor de susţinere; punerea pe linia de plutire, care începe cu rotirea navei în plan vertical, şi se termină cu plutirea liberă. Coca este construită pe cală, între două căi de glisare (glisiere), solidare cu cala şi cari formează cu orizontala un unghiu a cărui tangentă trigonometrică este 1 :4-"1 :24, astfel încât această tangentă să fie mai mare decât coeficientul de frecare dintre sănii şi glisiere; coeficientul depinde mai ales de ungere. Se construesc două sănii laterale (v. fig.), a căror parte superioară are 0,6-0,8 din lungimea cocei şi urmează exact conturul ei, şi ale căror tălpi se sprijine pe glisiere; coca este prinsă între aceste două sânii, la cari se adaugă, uneori, o a treia, sub chilă. După ajustare, săniile se demontează, suprafeţele lor de alunecare, ca şi suprafeţele glisierelor, se ung cu seu topit şi, după solidificarea acestuia, cu săpun; apoi, cu puţin înainte de lansare, săniile se montează din nou la locul lor, asigurându-se contra alunecării prin batere de scoabe şi prin legare cu cabluri. La lansare, se scot scoabele, se taie 428 cablurile şi, dacă nava nu porneşte singură pe glisiere, se împinge cu cricuri. Navele lansate în ape deschise sunt oprite prin coborîrea ancorei; cele lansate în ape pufin întinse (fluvii strâmte) se leagă cu parâme de mormane de lanfuri, a căror târîre produce frânarea. Navele foarte mari se construesc şi în basine uscate, şi se lansează, prin umplerea cu apă a basmelor. î. Lansarea podului [cnycK MOCTa; lanţage du pont, lancement du pont; Einfahren der Brük-ke; placing the bridge in position; hidleeresztés]. Pod.: Operafiunea de deplasare a traveei unui pod metalic, pentru a o aduce dela locul de montare în pozifia definitivă şi a o aşeza pe reazeme. Montarea traveei se face pe o platformă amenajată special şi aşezată pe mal, fie în prelungirea amplasamentului podului, fie alături. Lansarea se face de pe o platformă de lansare (v.) a cărei axă coincide cu axa podului, şi care poate fi aşezată fie pe mal (pentru podurile cu o singură deschidere, sau pentru lansarea tra-veelor de lângă mal, dacă podul are mai multe deschideri), fie în albia cursului de apă (pentru lansarea traveelor deschiderilor cari nu sunt lângă mal). Plaiforma de lansare trebue să fie la acelaşi nivel cu fafa superioară a infrastructurii pe care urmează să se rezeme podul. Deplasarea traveei se face fie cu ajutorul unor aparate de reazem mobile, cu rulouri, fixate de talpa inferioară a grinzilor principale şi cari se deplasează pe platforma de lansare, fie cu ajutorul unor aparate de reazem fixate de platformă şi echipate cu rulouri pe cari alunecă fafa inferioară a tălpii grinzilor principale. Instalafia de tracfiune se compune din trolii puternice, electrice, din cablurile de tracfiune, din dispozitivele de ghidare a cablurilor şi din dispozitivele de egalizare a forfei de tracfiune în cabluri (cari împiedecă devierile traveei în timpul lansării). Instalafia de tracfiune trebue legată de un punct fix foarte rezistent, care, de obiceiu, este constituit de o culee sau de o pilă a podului. Forfa maximă pe care trebue să o exercite, la demarare, instalafia de tracfiune, trebue să fie cel pufin 5% din sarcina care trebue deplasată, înainte de începerea lansării, traveea este adusă de pe platforma de montare pe platforma de lansare şi aşezată pe aparatele de rulare, astfel încât axa ei să coincidă cu axa podului. De obiceiu, lansarea se execută în mai multe faze, pentru a se putea face controlul operaţiunilor şi verificarea echilibrului construcfiei. Metodele de lansare folosite cel mai des sunt: lansarea cu reazem plutitor şi lansarea în consolă. — Lansarea cu reazem plutitor (v. fig.) consistă în următoarele operajiuni: deplasarea traveei în direcfia de lansare, pentru ca o parte din travee să ajungă în consolă deasupra apel, până la pozifia limită de echilibru; aducerea sub travee a îmbarcafiei care constitue,reazemul plutitor, şi fixarea capătului traveei pe aceasta; deplasarea traveei rezemate la un capăt pe reazemul plutitor şi la celălalt capăt pe un cărucior mobil, până când capătul din spre apă al traveei ajunge deasupra pilei; aşezarea capetelor traveei pe reazeme fixe în consolă deasupra apei, şi aducerea reazemului plutitor^sub travee; 8) deplasarea traveei în direcfia pilei din larg; C) aşezarea traveei pe reazeme fixe şi îndepărtarea reazemului plutitor; a) traveea podului; b) platformă de lansare; c,) culee; C2) pilă; d) reazem plutitor; e) amplasamentul reazemului plutitor; f) reazeme mobile; g) reazeme fixe. şi îndepărtarea reazemului plutitor. Lansarea cu reazem plutitor prezintă desavantajul că împiedecă navigafia, atât în timpul lansării, cât şi în timpul lucrărilor de înălfare a infrastructurii podului, dacă nivelul platformei de lansare este inferior înălfimii libere de sub pod. — Lansarea în consolă se face prin deplasarea traveei în lungul axei podului, astfel încât o parte din travee este în consolă deasupra apei, iar cealaltă parte este rezemată pe platforma de lansare. Pentru a se uşura lansarea, se montează la fiecare capăt al traveei câte o grindă auxiliară; grinda dela capătul din spre apă are rolul de a prelungi traveea, astfel încât aceasta să parcurgă o cât mat mare parte din cursa lansării ca o grindă rezemată pe două reazeme; grinda auxiliară, dela capătul din spre mal, are rolul de a echilibra greutatea părfii de travee în consolă, ca şi greutatea celeilalte grinzi auxiliare, pentru ca centrul de greutate al întregului sistem să nu ajungă niciodată în pozifia limită de echilibru. Acest lucru se realizează prin adăugirea continuă de balast (de obiceiu apă) în compartimente amenajate pe grinda auxiliară din spre mal, pe măsură ce se măreşte partea în consolă a traveei. După ce traveea a ajuns în pozifia definitivă, cele două grinzi auxiliare sunt îndepărtate. încărcările transmise platformei de lansare sunt verificate în fiecare moment, prin cricuri puternice, echipate cu manometre pe cari se poate citi însă direct valoarea încărcărilor, şi cari sunt plasate în punctele de rezemare ale traveei. Lansarea în consolă prezintă avantajul că nu reclamă niciun reazem intermediar, care ar putea 429 împiedeca navigaţia sau ar putea fi distrus de inundafii sau de ghefuri. Afară de verificările de stabilitate, trebue să se verifice în permanentă dacă axa traveei coincide cu axa amplasamentului podului, fiindcă, în cazul unei devieri, readucerea traveei în axă este dificilă, din cauza greutăţii prea mari a piesei care trebue manevrată şi a micii stabilităţi pe care o prezintă. Posibilitatea unei devieri este mărită când curentul de aer din lungul cursului de apă este puternic, sau când operaţiunea de lansare se face pe timp cu vânt. Fazele lansării în consolă. 1) faza pregătitoare: montarea grinzii auxiliare (b), a consolei de întărire (d), şi pregătirea grinzii auxiliare posterioare (c); 2•••3) faza întâi: deplasarea traveei până în pozifia limită de echilibru; 4-*-5) faza a doua: legarea de travee a grinzii auxiliare posterioare, şi deplasarea ansamblului până când grinda auxiliară anterioară atinge reazemul de pe pila din larg (echilibrarea se face prin adăugire progresivă de balast); 6-*-7) faza a treia: continuarea lansării până când consola de întărire (d) a traveei atinge reazemul de pe pila din larg; 8-.-9) faza a patra: demontarea grinzii auxiliare anterioare, deplasarea traveei până când ajunge cu capătul pe reazemul provizoriu, şi demontarea consolei de întărire; 10) sfârşitul lansării: aşezarea traveei pe reazemele definitive şi demontarea grinzii auxiliare posterioare; Gr--G10) diferitele pozifii ale centrului de greutate al construcţiei, în timpul lansării; a) travee; b) grindă auxiliară anterioară; c) grindă auxiliară posterioară; d) consolă de întărirei e) travee lansată anterior; /) viaduct executat anterior; g) platformă de lansare; hi) pila din spre mal; h2) pila din larg; ;) compartimente pentru balast; /) balast; k) consolă pentru lăfirea pilei din larg. Figura de mai sus reprezintă, schematic, diferitele faze ale lansării unei travee cu deschiderea de 92 m. î. Lansare, tun cu ~ [nyniKa c OT^anen; canon â lancement, canon â recul différentiel; Zurückfahrungs-Kanone; recoil gun; visszarugású ágyú]. Tehn. mii.: Tun a cărui teavă este aruncată înainte, printr'un dispozitiv mecanic, înainte de plecarea loviturii. Ţeava unui tun cu recul pe afet şi cu recuperator este adusă (înainte de plecarea loviturii) la extremitatea cursei de recul, şi este blocată; în această poziţie, recuperatorul este comprimat. Când mecanismul de blocare liberează teavaf recuperatorul se destinde şi o aruncă mai în faţă, lovitura declanşându-se la extremitatea din faţă a cursei; ţeava reculează apoi sub efectul loviturii şi e blocată automat în poziţia extremă, din spate, a cursei. 2. Lansator de bombe [őoivrőoMeTaTéJib; lance-bombes; Bombenabwurfvorrichtung; bomb dropping apparatus, bomb rack; bombaejtő]. Tehn. mii.: Aparat care serveşte la lansarea bombelor sau a torpilelor, din avion, de pe platforme, etc. 3. Lansator de bombe antisubmarine [6om-öoMeTaTejib npoTHB n0/ţB0AHbix jio^ok; lance-bombes anti-sousmarins; Bombenabwurfvorrichtung gegen U.-Boote; antisubmarine bomb releasing apparalus, antisubmarine bomb releasing device; tengeralattjáró elleni bombaejtőfelszerelés]. Tehn. mii.: Dispozitiv construit din două şine paralele, montat la pupa unei nave sau în borduri la pupă, pe care bomba antisubmarină se rostogoleşte spre a cădea în apă. 4. Lansator de fuzee [paKeTOMeTaTejib; lance- fusées; Raketenausstofystand; rockét thrower; rakéta-kilövőfelszerelés]. Nav. a.: Suport de ghidare peniru lansarea fuzeelor (rachetelor). Sin. Lansfuzee. 5. Lansfordit [jiaHC(|)OpAHT; lansfordite; Lans-fordit; lansfordite; lánszfordit]. Mineral.: MgCOa* 5 H20. Carbonat hidratat natural de magneziu. 6. Lansfuzee. V. Lansator de fuzee. 7. Lanf [iţenb; chaîne; Kette; chain; lánc]. Tehn.: Organ format dintr'un şir de elemente asemănătoare (inele, verigi, zale, belciuge, plăci sau elemente de forme speciale), fiecare element (afară de cele dela capete) fiind legat cu câte două elemente, — folosit ca organ de legătură, de suspendare sau de transmitere a forţelor şi putând fi solicitat numai la tracţiune, ca un cablu. — Din punctul de vedere al construcţiei, se deosebesc: 8. Lanf articulat [mapHHpHan iţenb; chaîne â maillons; Gelenkkette; open link chain; csuklós lánc]: Lanf format din zale articulate între ele prin buloane sau chiar prin corpul zalei. Este folosit, în general, ca lanţ de transmisiune. — Exemple de lanţuri articulate: 9. ~ cu brăţări [iţenb Ha KOJibiţeBbix rnap-HHpax; chaîne â lacets; Gliederkette mit Schlei-fen; articulated chain with.clamps; szemes lánc]: Lanţ articulat, cu verigile de sârmă, unite între 430 ele printr'o brăfară de ofel lat care are capetele nituite în partea centrală (v. fig.). Lanf cu brăfări. Lanf cu cârlige (fip Vaucanson), Lanf cu role fubujare (tip Koetter). î. Lanf cu cârlige, Vaucanson [iţenb Ha BOKaH-COHOBbix KpiOHKax; chaîne V. â crochets; V. Ha-kenkette; V.'s hook link chain; V. horgos lánc]: Lanf articulat, la care zaua de sârmă este prinsă de o za vecină (la un capăt), prin formarea a două cârlige răsucite la capete, iar de cealaltă za vecină, prin însuşi corpul zalei (v. fig.). Este folosit la războaiele de tricotat. 2. ~ cu role tubulare [iţerib Ha TpyőnaTbix poJlHKax; chaîne â fuseaux; Rollenkette; roller chain; hüvelycsuklós lánc]: Lanf articulat, pentru transmisiuni cu vitese mai mari. E format din eclise şi din piese de legătură constituite dintr'un bulon şi dintr'un manşon exterior. Eclisele unesc alternativ două buloane (eclise exterioare) şi două manşoane (eclise interioare), (v. fig.). Prin această dispozifie, eclisele interioare, blocate pe manşon, se rotesc împreună cu acesta în jurul bulonului (suprafafă de frecare mai mare), pe care sunt blocate eclisele exterioare. Lanjurile cu role tubulare pot lucra la vitese până la 5 m/s. s. ~ de bicicletă [Bejiocrnie/piaH iţenb; chaine â bicyclette; Fahrradkette; bicycle chain; kerékpárlánc]: Lanf articulat simplu, format din eclise articulate prin buloane cu role tubulare (cari folosesc ca distan-fiere între eclise), (v. fig.). 4. ~ Ewart: Sin. Lanf V. Ewart, lanf 5. ~ fără sgomot [őecmyMHan iţerib; chaîne silencieuse; geráuschlose Zahnkette; silent chain; zajnélküli fogaslánc]: Lanf articulat, format din eclise cu câte doi dinfi, cari intră în golurile dintre din-fii rofilor dinfate folosite. Pentru a înlătura sgomotul transmisiunii în cazul lanfurilor uza- j_anj fără sgomot (tip Conventry). te, la cari — din cauza întinderii — dinfii nu se mai potrivesc exact în golurile rofii, eclisele a două zale vecine sunt Lanf de bicicletă, zale demontabile. 31 n Lanf Gali, simplu. articulate printr'un bulon, în lungul căruia sunt dispuse alternat; astfel, la uzură, lanful se reglează automat pe dinfii rofii, înlăturând sgomotul (v. fig.). 6. ~ Gali [iţenb Tajuin; chaîne G.; G. Kette; G.'s chain; G.-lânc]: Lanf articulat, format din buloane unite două câte două prin eclise (plăci de cuplare) de ofel. Eclisele pot fi scobite (pentru a îmbunătăfi angrenarea cu roata dinfată), sau drepte (pentru o rezistenfă mai mare). Se construesc lanfuri Gali simple, la cari buloanele sunt unite numai cu câte o pereche de eclise (v. fig.), şi ianfuri Gali multiple, Ia cari buloanele sunt unite prin 2, 3 sau 4 perechi de eclise (v. fig.), dând lanfuri duble, triple, etc. Fixarea buloane-lor se face prin ni-tuire, sau prin cuiu spintecat şi rondelă. Lanful Gali e folosit la transmisiuni, la elevatoare, transportoare, etc., dar numai la vitese mici, şi la ridi- J) Lanf Gali multiplu. cări de sarcini în sens vertical, fiindcă nu permite deviafii laterale importante. Lanfurile Gali pot lucra la vitese până la cca 0,3 m/s. 7. ~ Rotary [iţenb PoTapn; chaîne pour le systéme de forage Rotary; Antriebkette für Rotarybohranlage; sprocket chain for the Rotary drilling system; Rotary hevederes lánc]: Lanf articulat, folosit în industria petrolieră, la care zalele demontabile sunt formate din două eclise curbate spre interior în sens longitudinal, şi unite prin câte un bulon de ojel care poartă două bucele coaxiale. Fiecare pereche de eclise e legată cu partea îngustată pe buceaua interioară, şi cu partea lăfită, pe bulon; articularea lanfului e objinută prin rotirea bucelei interioare în jurul bulonului. Buceaua exterioară serveşte la menfinerea distanfei dintre eclise (v. frg.). s. Lanf înnodat [iţeiibHa npoBOJiOHHbix rnap-HHpax; chaîne nouée; geknotete Kette; knotted chain; kötött lánc]: Lanf de sârmă, la care zalele Lanf înnodat, sunt articulate printr'un nod format prin răsucirea sârmei la capătul zalei. Are rezistenfă mică (v. fig.). Í) eclisă; 2) bulon; 3) bucea interioară; 4) bucea exterioară; 5) seefiunea 1. Lanf lamina! [npoKaTaHHan iţeiib; chaîne laminée; gewalzte Kette; rolled chain; hengerelt lánc]: Lanf cu zale obţinute dintr'o bară de oţel lat — răsucită în spirală — ale cărei spire se sudează între ele prin prelucrare la cald pe un laminor special. Rezistenţa la întindere şi la şoc a acestor lanţuri e mai mare decât aceea a lanţului cu zale sudate. 2. Lanf sudat [cBapHan iţenb; chaîne a mail-lons soudés; geschweiljte Gliederkette; welded chain; hegesztett lánc]. Tehn.: Lanţ fabricat din bare de oţel de fuziune sau pudlat (cu o rezistenţă de cca 40 kg/mm2 şi o alungire minimă de 18%), cari sunt îndoite în zale închise, drepte sau răsucite, sudate cu gaz sau electric, la locul de îmbinare. Sudura zalelor mai mici se face cap la cap, iar a celor mai mari, lateral. Oţelurile penfru lanţurile sudate sunt caracterizate printr'un conţinut mic în carbon (sub 0,12°/o la cele sudate cu mâna şi sub 0,15% la cele sudate electric), un conţinut mic în siliciu şi printr'o limită maximă a conţinutului în sulf. După fabricare, lanţurile sudate cu gaz nu reclamă niciun tratament termic, pe când cele sudate electric trebue recoapte sau îmbunătăţite cu încălzire de călire la 920-■ *950° (cu cca 50° peste punctul Ac3). După un serviciu de un an sau doi, lanţurile sudate trebue recoapte sau îmbunătăţite, pentru a înlătura efectele deformaţii lor plastice produse prin întinderea la rece. Sarcina admisibilă P (în kilograme-forţă) a lanţurilor noi, cu zaua scurtă şi fară punte, este de cca 1000 d2 (d fiind diametrul barei zalei, în milimetri), dacă roata sau rola peste care se înfăşură lanţul are diametrul egal cu cel pufin 20 d şi dacă lanţul nu este des solicitat la sarcina maximă pentru care este calculat. Dacă aceste condiţiuni nu sunt îndeplinite, sarcina admisibilă se reduce cu 20%. Sarcina admisibilă a lanfurilor calibrate este de 5/8 din cea de mai sus; sarcina admisibilă a lanfurilor cu punte e cu 20% mai mare decât a celor fără punte. Exemple de lanfuri sudate: s. ~ cu punte [iţenb c pacno-pKaMH; chaîne étan<;onnée; Steg-kette; stud chain; lemezes lánc]: Lanf cu zale unite Ia mijloc printr'o traversă, pentru consolidare. E folosit ca lanţ pentru ancore de vapoare (v. fig.). Pentru ancore se folosesc şi lanţuri fără punte (v.fig.), Lanfuri pentru ancore, formate din zale CO- A) /anf cu punte, penfru ancoră: f)pun-rnuneşi dinzaleîn- te; B) lanf fără punte, pentru ancoră: tărite, CU za termi- 1) za comună; 2) za întărită; 3) nala pentru cheie. terminală; 4) cheie de lanf. 431 4. ~ calibrat [KaJiHŐpapoBaHHan iţenb; chaîne calibrée; kalibrierte Kette; calibrated chain, tested chain; kalibrált lánc]: Lanf la care zalele au formă de inele (de obiceiu alungite), cu dimensiunile omoloage egale între ele (cu o toleranfă de ±0,25%). Se execută cu zaua scurtă sau lungă. Se foloseşte la transmisiuni prin rofi cu şan}, cu manevră manuală (la macarale, etc.). 5. ~ obişnuit [1. oőbiKHOBeHHan iţeiib; chame â maillons courts; kurzgliedrige Kette; short-link chain; rövidszemű lánc. — 2. OŐblKHOBGHHaH iţenb; chaîne â maillons longs; langgliedrige Kette;, long-link chain; hosszúszemű lánc]: 1. Lanţ cu zaua scurtă, cu axele elipsei de 3,5 d şi 4,6 d, d fiind diametrul barei zalei. Se foloseşte atunci când trebue înfăşurat pe role, pe tobe, etc. — 2. Lanf cu zaua lungă, cu axele elipsei de 3,5 d şi 5,5 d, folosit la legare, susţinere (la poduri),, ridicare şi tracţiune. — Pentru anumite scopuri se folosesc lanfuri speciale. — Exemple: 6. Lanf antiderapant. V. Lanţ de zăpadă. 7. ~ cu excentrice [iţenb c 3Kcn,6HTpHKaMH; chaîne a excenfriques; Kette mit Exzentern; chain with eccentrics; körhagyós lánc]. Ind. fexf.: Lant fără fine, echipat cu elemente excentrice şi acţionat de o roată dinfată, folosit pentru a ridica. Lanf cu excentrice. Í) excentrice; 2) pârghii cari mişcă 'ifele; 3) ife; 4).arbore? 5) pedale. la anumite intervale, pedalele pârghiilor cari mişcă ifele războiului. Războiul are pentru fiecare iţă câte un lanţ (v.fig.). 8. ~ de ancoră. V. sub Lanţ cu punte. 9. ~ de echilibru [iţenb-npoTHBOBec; chaîne contrepoids; Gegengewicht-Kette; counter-weight chain; ellensúlyos lánc]. Mine: Lanţ greu, de lungime egală cu jumătate din adâncimea de extracţie a unei rhine, ataşat printr'un cablu auxiliar de aparatele de înfăşurare şi deplasându-se pe verticală, în unul din compartimentele laterale ale puţului sau într'un mic puţ alăturat, constituind un sistem de echilibrare a unei sarcini suspendate de un cablu de extracţie. io. ~ de măsură [MepHafl iţenb; chaîne d'ar-pentage; Mefjkette; measuring chain, surveyor's chain; mérőlánc]. Topog.: Instrument pentru măsurat lungimile, alcătuit dintr'o bandă metalică 432 divizată în metri, decimetri şi centimetri, şi având ia capete două mânere, cari permit purtarea şi întinderea; lanful se înfăşură pe un schelet metalic, pentru a fi păstrat în bună stare şi pentru •a fi ferit de lovituri. Uneori, lanful este format din bare de ofel articulate între ele, iar marcarea fiecărui metru este făcută prin inele de aramă. Sin. Lanf de arpentor. î. Lan} de siguranfă [npeAOxpaHHTejibHan Iţeilb; attelage de sureté; Sicherheitszwischen-geschirr; safety chains; biztonsági láncszerkezet]. Mine: Armatură care consistă din lanţuri puternice cari dublează armatura normală a unei colivii de extracfie, şi care intră în funcfiune numai când armatura normală se rupe prin accident. V. sub Legătură dispozitiv intermediar-cabină. 2. ~ de zăpadă [KOJiecHan iţeuh npoTHB CHera; anti-dérapant a chaîne; Gleitschutzkette; non-skid chain; hólánc]. Auto.: Dispozitiv format din două lanfuri obişnuite, fără fine, legate între ele — transversal sau încrucişat — prin alte lanfuri, şi care e aplicat pe cauciucurile unui autovehicul, pentru a evita patinarea şi deraparea rofilor lui pe şoselele acoperite cu zăpadă sau cu un stratde ghiafă. Lanfurile trebue bine ajustate pe cauciucuri şi aplicate numai când e nevoie de ele, pentru a nu deteriora cauciucurile. 3. ~ fără fine [óecKOHeHHan iţeiib; chaîne sans fin; endlose Kette, Kette ohne Ende; endless chain; végnéküli lánc]. Tehn.: Lanf ale cărui capete sunt îmbinate astfel, încât apare ca fără început şi fără sfârşit. 4. ~-omidă [ryceHHHHan iţenb; chenille; Raupenkette; Caterpillar, crawler; hernyólánc]. V. Şenilă. 5. Lanf, cheie pentru ~ de ancoră [kjiioh jţJifl HKOpHofi Iţerm; elé pour chaîne d'ancrage; A B i i -4- 1i- 2 LJ Chei pentru lanf de ancoră. A) cheie de împreunare pentru lanf de ancoră: I) .cheie, 2) bulon; 3) spin; (B cheie-vârtej pentru lanf de ancoră. Schlüssel für Ankerket-ié; anchor chain key; horgonylánckulcs] .Nav.: Dispozitiv de împreunare a lanfului de ancoră. Se compune din corpul cheii (în formă deU), din bulon şi spin. Se deosebesc: cheie 2 3 de împreunare, cheie- Cheie terminală peniru ianf Vârtej Şi cheie termi- eh„.fe2),^i: 3)sp:in; nala (v. fig.). 4) canal penfru turnat plumb. e. papagal penfru ~ de ancoră [npno nocoőJieHne ajih 3aKpenjieHHH hkophoh iţeim; crocâ chaînes; Kettenhaken;chain slip; lánchorog]. Nav.: Dispozitiv de fixat lanful de ancoră în puful 1 Papagal peniru lant de ancoră. Í) cioc; 2) şi 3) zale speciale; 4) za mică; 5) pană de împreunare; 6) za terminală. lanfului, sau pe punte, după scoaterea unei chei de împreunare (v. fig.). 7. Lanf, roata de ~ [iţenHOH iiikhb; roue â chaîne; Kettenscheibe, Kettenrad; chain wheel, sprocket; lánc- ^_____n_______^ kerék]. Tehn.: Roată cu periferia dinfată, care susfine un lanf de transmisiune. Când lanful se înfăşură pe roată, axele buloane-lor se situează pe cercul primitiv al rofii din- Ca,cu,uI unei r°t« de lanf cu buloane fate, care co- . . , , . simD!=le' , . . reSDundf» p) P lanfului; R) raza cercului pn- , . . . mitiv; r) raza bulonului. cului circumscris unui poligon regulat, cu latura egală cu pasul lanfului (v. fig.). Rofile se folosesc pentru lanfuri obişnuite cu buloane, pentru lanfuri Gali, etc. Pentru lanfuri mici (v. fig.), roata (pinion) trebue să Pinion pentru lanf mic. Roată pentru lanf Gali. aibă minimum 4*--5 dinfi, iar pentru lanţuri Gali (V. fig.), minimum 8* 10 dinfi. 8. Lanf, rolă de ~ [iţenHOH pojiHK; poulie a chaîne; Kettenrolle; chain pulley, chain sheave; láncgörgő]. Tehn.: Rolă, cu sau fără şanf concav 433 , ^ ^, V* ■ II -L frontal de ghidare, care susfine un lanf de'trans» misiune. Şanful poate fi: o canelură de secţiune aproximativ semicirculară, care permite aşezarea zalelor lanfului în oricare poziţie ar fi ele; un profil anumit, care corespunde profilului lanţului (în acest caz, zalele se aşază în şanţ într'o poziţie determinată). Prima se numeşte rolă cu canelură, iar a doua, rolă profilată. Rola profilată ghidează mai bine lanţul, dar măreşte uzura lui şi are ne- 2 3 Tobă de lanf. 3 ? Rolă de ghidaj peniru lanf. 1) şanf în mijloc; 2) mar- voie de un ghidaj de intrare 9ini pi«»s. *> ««>«>!! . ... marginala. a lanţului. î. Lanf, tobă de ~ [iţenHOH öapaőaH; tam* bour a chaîne; Kettentrommel; chain drum; láncdob]. Tehn.: Tobă care serveşte ca organ de înfăşurare pentru lanţurile de transmisiune. Poate avea un şanţ elicoidal în care intră lanţul, prima verigă trebuind să fie fixată puternic în interiorul tobei (v. fig.). Dimensiunile şanţului se stabilesc în funcţiune de calibrul nominal al lanţului (diametrul d al firului zalei) şi anume: adâncimea se ia 1,75 d, iar lăţimea se ia 3 d. Lungimea tobei depinde de lungimea lanţului de înfăşurat, iar diametrul tobei se ia minimum 20 d. 2. Lanf, pompă cu ~ [Hacoc c iţenbio; pompe â boue a chaîne; Ket-tenschlammpumpe; mud chain pump; iszaphordó láncszivattyú]. Tehn.: Pompă pentru scos nomol (v.fig.), compusă dintr'un îanf fără fine care are, din distanţă în distanţă, talere de cauciuc. Lanful e mişcat pe o roată cu şanţ de ghidare, prin acţionare electrică, şi e închis într'un tub. La partea superioară, un colector adună lichidul cu nomol din talere. Pompa poate acţiona la o adâncime de cca 3,5 m. 3. Lanf, za de ajutor pentru ~ [npeflOxpaHH- ]) lant; 2J iubt 3f c°*ector TejibHoe iţenHoe 3BeHo; e nomo ' maillon de secours pcur chaîne; Notglied für Förderkette; chain emergency link; kisegítő láncszem]. Tehn.: Verigă de oţel, folosită provizoriu, când un lanţ de transport se rupe în plină funcţiune. Se compune din două piese (v. fig.)i fie- Pompă cu lanf. care având câte două găuri şi doi spini. Ambele inele ss introduc în cele două zale sănătoase din vecinătatea rupturii şi se încheie cele două piese prin spinii respectivi, legându-se apoi cu sârmă. După terminarea transportului, zaua se înlocueşte cu o za normală, nouă. 4. Lanf, tren cu ~ [iţen-Han flopora; transporteur â chaîne, train a chaîne; Keftenbahn; chain raiI-way; lánchajtású vonat]. Mine: Şir de vagonete cu patru roţi, trase cu lanţuri, folosit pentru transportul de cărbuni, de minereuri, etc. (v. fig.). Za de ajufor pentru lanf. 1) inel; 2) gaură; 3) spin. Tren cu lanf. î) vagonete; 2) lanf pe dedesubt. Tracţiunea se obţine printr'un lanf fără fine, trecut pe două rofi la capetele traseului, una motoare şi cealaltă de retrimitere. Vagonetele sunt înşirate pe linie, la distanfe de 10*-*35 m, iar antrenarea lor se face fie pe dedesubt, lanful purtând un pinten de antrenare, care împinge osia vagonetului, fie cu lanful pe deasupra va-gonetului (peniru distanfe mai mari), antrenarea făcându-se prin frecare sau prin furci (fixe sau mobile) prin cari frece lanful. Se pot face transporturi pe distanfe de cca 4 km, cu o vitesă până la 1,5 m/s, folosind un lanf cu zaua lungă şi cu greutatea de 5-**6 kg/m. 5. Lanf [iţeiib; chaîne; Kette; chain; lánc]. Chim.: Ansamblu de atomi legafi câte doi unii de alţii. Lanful de atomi poate fi deschis sau închis; în ultimul caz, lanful se numeşte ciclu. 6. Lanf cinematic [KHHeMaTHHecKan iţenb; chaîne cinématique; kinematische Kette; kinema-tic chain; kinematikus lánc]. Mec.: Sistem alcătuit din corpuri în contact mutual (elementele lanfului), dintre cari cel pufin două sunt solide, şi cari au mobilitate relativă în suprafefele lor de contact. Mişcarea elemente- ^ ------^ lor e limitată prin felul legă- , . . ±. ' , . / , 7. Lanf cinematic. tuni dintre ele (carepoate fio AB> BC| CDf DA) ele_ articulaţie, o simplă rezema- mentele lanţului,-/*. B, C, re, etc.), ansamblul a două D) legăturile (în acest elemente legate între ele caz, articulaţiile) dintre formând un cuplu cinematic. elemente. Deplasarea unui element al lanfului, numit element conducător, poate anfrena deplasarea celorlalte elemente, numite elemente conduse. De obiceiu, unul din elemente este imobilizat şi se 28 434 element de bază sau ba- Mecanismului, cu-cari limitează miş- Cupluri cinematice. I) cuplu de translafie; II) cup'u de rotafie; III) cuplu sferic; IV) cuplu elicoidal; AB, AE>\ ABU, B“C) elemente simple; CC) element-gfridaj; B7) articulafie; B“) cap sferic. numeşte, în acest caz tiu (uneori şasiu). Cuplurile cinematice (v. plurile cinematice ale ~) carea elementelor lanfului cinematic pot fi cupluri de translafie (fig. /), în cari elementul AB are numai o mişcare de translafie în ele-mentul-ghidaj CC; cupluri de rotafie (fig. II), în cari elementul AB' are numai o mişcare de rotafie în jurul unui element (perpendicular în B' pe planul figurii); cupluri sferice (fig. III), în cari elementul CB" se roteşte — fafă de elementul BUA — în jurul capului sferic 8"; cupluri elicoidale (fig. IV), în cari elementul CB are o mişcare de translafie combinată cu o mişcare de rotafie fafă de elementul CC. Când elementele lanfului efectuează mişcări plane sau în plane paralele, lanful cinematic se numeşte plan; un exemplu mai important din punct de vedere practic (v. Mecanism) este lanful plan articulat, ale cărui elemente sunt legate prin ar-ticulafii cari au axele perpendiculare pe planul mişcării (v. fig. Lanf cinematic). Când elementele pot efectua mişcări în spafiu, lanful cinematic se numeşte spafial. Un element solid al unui lanf cinematic, considerat izolat (adică fără legături), are şase grade de libertate; când elementele sunt legate între ele, numărul de grade de libertate se reduce, datorită condifiunilor impuse de felul legăturii (de ex.: o articulafie sferică suprimă trei grade de libertate ale elementului). Numărul (r) de restricţii impuse de legăturile unui cuplu cinematic se poate exprima prin relafia r=(6-r,)-/, unde rt e numărul gradelor de libertate suprimate de tipul lanfului cinematic (rt = 0.penfru lanful spafial şi rt = 3 penfru lanful plan), iar le numărul gradelor de libertate permise de cuplu (în spafiu, respectiv în plan). Relafia poate fi pusă sub forma r—n—r , dacă se notează n = 6~l, unde n reprezintă ordinul acelui cuplu. Cuplurile cinematice pot fi deci de şase ordine, începând cu ordinul 1, adică n—\ (care permite 1 — 5 grade de libertate), până la ordinul 6, adică n=6 (care reprezintă o legătură rigidă a elementelor, deoarece / = 0). Cuplul de ordinul 0 sau « = 0 nu există în spafiu, după cum cuplul de orice ordin n <3 nu există în plan, fiindcă, în aceste cazuri, elementele sunt complet libere (în spafiu, respectiv în plan). Exemplu: un cuplu plan (rt—3) de ordinul 5 (n=5) permite 1 grad de libertate (/=1), adică introduce r = (6-r*)-/=(6-3) —1=2 restricfiuni. Gradul de mobilitate al unui lanf cinematic este suma gradelor de libertate ale elementelor sale. Dacă un lanf are e elemente, gradul său de mobilitate M este: n- 5 M = l-e- Y,r'c„< n-l unde termenul l-e reprezintă numărul total de grade de libertate pe cari le-ar avea elementele (e) dacă nu ar avea legături, iar termenul al doilea reprezintă suma produselor dintre re-stricfiunile (r) impuse de cuplurile de diferite ordine (n) şi numărul cuplurilor (cn) de acele ordine. Gradul de libertate (/) al fiecărui element fără legături, deci cu r — 0, fiind / = 6 — (r + rt) =6 — rt, expresiunea lui M devine n-5 n=1 Gradul de libertate (L) al unui lanf cinematic este un caz particular al gradului de mobilitate, şi este suma gradelor de libertate pe cari le-ar avea elementele sale dacă unul din ele (baza, batiul) ar fi imobilizat din exteriorul lanfului. Gradul de libertate e deci un număr cu 6 — rt unităfi mai mic decât gradul de mobilitate M, fiindcă prin imobilizarea baliului se suprimă încă (6 — rp din gradele de libertate permise de lanf: n-5 L = M-(6-rt) = (6-rt)(e-i)-'£l(n-rt)cn. «= 1 Pentru ca fiecare element condus al unui lanf cu L grade de libertate să ia — la o deplasare dată a unui element conducător — o pozifie determinată univoc (v. Lanf cinematic desmodrom), trebue să se introducă 1—1 elemente suplemen-tare (numite elemente de cuplare) cari suprimă fiecare câte unul din cele L grade de libertate, sau trebue ca şi alte L— 1 elemente conduse să devină conducătoare; în ultimul caz, lanful va avea în total L elemente conducătoare. Deci gradul de libertate reprezintă numărul de elemente nece- J sare cari mai trebue ^-anî cinematic cu două grade de adăugite pentru ca mobihtafe. lanful să devină rigid, AE 5' BC) elemente conducătoare; sau numărul de ele- CD DE) elemen*e conduse; mente conducătoare AB) element.fix (bază sau batiu); necesare, pentru ca A> Bi Ci Di E) afilcuiafn. lanful să fie desmodrom. A*Z777777777777777777777777?B De exemplu, lanful plan (rt = 3) pentagona! articulat, din fig. Lanf cinematic cu două grade de mobilitate, are 5 bare (e = 5) şi 5 articulaţii (cw=5), iar fiecare articulafie (rc = 5) suprimă câte două grade de libertate (r=n — rt — 2) pentru fiecare bară, adică are gradul de libertate L = (6-3). (5—1) —2-5=2; deci sunt necesare două elemente conducătoare (de ex. AE şi BC), cari — penfru deplasări date EE0 şi CC0 — impun pozifii determinate C0D0 şi D0E0 elementelor conduse (CD şi DE), adică transformă lanful într'un lanf desmodrom. — După forma lanfului, se deosebesc: î. Lanf cinematic deschis [OTKpbiTan KHHeMaTHqec-Kan iţenb; chaîne cinémati-que ouverte; offene kinema-tische Kette; open kinematic chain; nyilt kinematikus lánc]: Lanf cinematic în care există cel pufin un element care are numai o legătură, adică la care cel pufin un element intră în compunerea unui singur cuplu cinematic (v. fig.). La lanful din figură, elementele Aa, Bb şi Gc intră în compunerea câte unui singur cuplu cinematic (1-4, respectiv 3-6 şi 5-8) numesc elemente singulare. 2. ~ cinematic închis [3aMKHyTan KHHeMa-THHeCKan iţenb; chaîne cinématique fermée; geschlossene kinematische Kette; closed kinematic chain; zárt kinematikus lánc]: Lanf cinematic în care fiecare element are cel pufin două legături, - adică la care fiecare element intră în compunerea a cel pufin două cupluri cinematice. Astfel, la lanful din figura alăturată, toate elementele au câte două legături: elementul fix AE are o Lanf cinematic deschis. AD, BE, CF, DE, EF, FD) elemente cu două legături; Aa, Bb, Cc) elemente cu o singură legătură; 1—4, 3—6, 5—8) cupluri cinematice. şi se Lanf cinematic închis. AE) element fix (bază sau batiu), prelungit cu culisa EE'; AB) element cu două articulaţii A şi B; BC) element cu două articulafii B şl C; FF') patină. chain; egyszerű kinematikus lánc]: Lanf cinematic închis, care are fiecare element legat numai cu alte două elemente, adică la care fiecare element intră în compunerea a numai două cupluri cinematice. V. fig. Lanf cinematic, sub Lanf cinematic. 4. ~ cinematic compus [cocTaBHan KHHe-MaTH^eCKaa iţenb; chaîne cinématique compo-sée; zusammengesetzte kinematische Kette; compound kinematic chain; összetett kinematikus lánc]: Lanf cinematic care are cel pufin un ,n J + \D n- Lanf cinematic compus. ^B, CD, EF, FC) elemente cu două legături; ADG şi BEC) elemente cu trei legături; 1—2, 2—5, 2—3, 1—4, 3—4, 6—4 şi 5—6) cupluri cinematice. articulafie A şi culisa EE',în E fiind o legătură rigidă; elementul FF* (patina) are o articulafie C şi legătura prin culisa EE'; elementul BC are două articulafii, în B şi C; elementul AB are două articulafii, în A şi B. După felul de legare al elementelor lanfului, se deosebesc: 3. Lanf cinematic simplu [npocTan KHHeMa-THHeCKaa Iţeilb; chaîne cinématique simple; einfache kinematische Kette; simple kinematic element legat cu mai mult de două elemente, adică la care ce! pufin un element intră în compunerea a mai mult de două cupluri cinematice (v. fig.). La lanful din figură, elementeleADG şi BEC se leagă cu alte trei elemente; astfel, elementul ADG intră în compunerea cuplurilor 1—4, 3 — 4 şi 6 — 4, iar BEC, în compunerea cuplurilor Í —2, 3 —2 şi 5 — 2. Sin. Lanf cinematic complex. — După felul deplasărilor elementelor lanfului, se deosebesc: 5. Lanf cinematic desmodrom [KHHeMaTH-necKan AecMOflpoMHan iţenb; chaîne cinématique desmodromique;zwangslăufige kinematische Kette ; desmodromic kinematic chain; kényszermozgású kinematikus lánc]: Lanf cinematic la care elementele sunt astfel legate între ele, încât unei anumite pozifii a unuia dintre elemente (elementul conducător) să-i corespundă o pozifie univoc determinată a fiecăruia dintre celelalte elemente (elementele conduse). Un lanf cinematic cu gradul de libertate L e desmodrom, dacă are L elemente conducătoare sau dacă are (L—s) elemente conducătoare şi se mai introduc s elemente de cuplu cinematic suple-mentare. Figura de mai sus reprezintă un lan] desmodrom la care, unor deplasări oarecari BBt sau BB2 ale elementului conducător AB, le corespund pozifiile respective determinate B±Q sau B2C2 şi C±D sau C2D ale celorlalte elemente mobile '(conduse); în figură, elementul AD e presupus imobilizat (element de bază, batiu, şasiu). Lanf cinematic desmodrom. AB) element conducător; BC, CD) elemente conduse (mobile); DA) element de bază (fix); BBj şi BB2) deplasările articu-lafiei B; CQ şi CC2) deplasările articulafiei C. 436 Figura I arata că, prin adăugirea elementului suplementar BD, lanful cinematic desmodrom /Ş\— D * t' l a Lanf cinematic cu elemente supiementare. /) îanf cinematic rigidizat; II) lanf cinematic cu elemente pasive; BD) element de rigidizare; EF) şi GH) elemente pasive. (adică patrulaterul articulat ABCD) devine rigid (cum este o fermă). în figura II, lanful cinematic desmodrom are elemente pasive — elementele EF şi GH— cari nu influenfează asupra mişcării celorlalte elemente, ci sunt introduse pentru scopuri constructive (de ex. pentru mărirea rigidităţii anumitor elemente), pentru îmbunătăfirea funcfionării sistemului (de ex. pentru reducerea uzurii şi a frecării) sau pentru asi- Lanf cinematic cu două^grade de libertate. gurarea trecerii siste- AE,ED, DC, CB) elementele mo-mului peste punctele kj|e a|e lanţului; AB) element fix; moarte în mişcarea sa. ^L) element de cuplare. Lanful din figura alăturată, care are două grade de libertate, poate deveni desmodrom fie introducând elementul KL, fie imprimând mişcări inifiale independente la doua elemente conducătoare (de ex. AE şi BC). în primul caz, deplasării EE0 a elementului conducător îi corespund — datorită elementului de cuplare KL — pozifiile determinate E0D0, D0C0, C0B ale elementelor conduse; în al doilea caz, deplasării EE0 a elementului conducător AE şi deplasărilor oarecari CQ sau CC2 ale celuilalt element conducător BC, le corespund pozifiile respective, determinate, E0D± sau E0D2 şi D±Ct sau D2C2 ale elementelor conduse. î. Lan} cinematic nedesmodrom [KHHGMaTH-^ecKan HeflecMOflpoMHan iţenb; chaîne ciné-matique non-desmodromique; freilăufige kine-matische Kette; non-desmodromic kinematic chain; szabadmozgású kinematikus lánc]: Lan) cinematic la care elementele sunt astfel legate între ele, încât unei anumite pozifii a unuia dintre elemente (elementul conducător) îi corespund mai multe pozifii (incomplet determinate) ale celorlalte elemente (elementele conduse). 2. Lanf de romburi [poMŐHHecKan iţenb; chaîne de losanges; Rautenkette; rhomboid chain; rombuslánc]. Fofgrm.: Succesiune de romburi prin intermediul cărora se desfăşură triangulafia aerofotogrammetrică plan-radială nadirală. s. Lanf de triunghiuri [TpHaHryjiHiţHOHHafl Lţeiib; chaîne de triangles; Dreieckskette; chain of triangulation; háromszöges lánc]. Geod.: Succesiune de triunghiuri geodezice sau de triangula-fie locală, care se desfăşură de-a-lungul unei zone sau al unei făşii de teren, de lălime mică în raport cu lungimea ei. 4. Lanf de tuaj. V. Tuior. 5. Lanf, fabricafie în V. Fabricafie în lanf. 6. Lanfan [jiaHTaH; lanthane; Lanthan; lantha-num; lantan]. Chim.: La; nr. at. 57; gr. at. 138,9; gr. sp. 6,16; p. t. 810°. Element chimic din familia pământurilor rare. 7. Lanfană [cy/ţOBOH KaHaT; ligne; Leine; line; hajókötél]. Nav.: Parâmă vegetală sau metalică, constituită prin răsucirea împreună a mai multor şuvife, respectiv a mai multor vife (toroane) în jurul unei inimi de cânepă. Lanfanele vegetale sunt: manevra, saula, merlinul, comanda, luzinul şi afa de vele. Lanfanele metalice sunt: parâmele rigide, flexibile şi foarte flexibile. V. şi sub Parâmă. s. Lanfanină [jiaHTaHHH; lantanine; Lantanin; lantanine; lantanin]. Farm.: Alcaioid extras din Lantana brasiliensis. Se prezintă sub formă de cristale albe; are gust amar şi e solubilă în alcool. Se întrebuinţează ca febrifug. 9. Lanfernă [(|)OHapb; lanterne; Laterne, Lampe; lantern, lamp; lámpás]. H.: Aparat de iluminare, portativ sau fix, compus în general dintr'o învelitoare şi din perefi cu geamuri, cari închid o sursă luminoasă. Lanternele fixe se folosesc, în general, la iluminatul public, montate pe console sau pe stâlpi, şi pot avea lămpi cu uleiu sau cu petrol, becuri de gaz sau becuri electrice. Lanternele mobile se folosesc pentru locomotive, trăsuri, biciclete, ca lanterne de buzunar, etc. — Exemple: 10. ~ de automobile [aBTOMOÖHJibHan (|)apa; lanterne d'automobile; Autcmobillaterne; automobile lantern;autolámpás]: Corp de iluminat aşezat de o parte şi de alta a unui autovehicul, mai mult pentm a semnata prezenfă lui decât pentru a-i ilumina calea, fiindcă pentru această din urmă funcfiune se folosesc farurile (v. Far de automobil). în general, lanternele au becuri slabe, montate în înseşi farurile maşinii, având însă aprindere separată de aceea a luminii de distanfă (fază mare) sau a luminii slabe (fază mică). Lanterna din spatele maşinii are: o lumină albă, pentru iluminarea numărului de ordine al vehiculului; o lumină roşie, pentru prevenirea vehiculelor cari vin în urmă; o lumină roşie de nuanfă diferită^ pentru indicarea acfiunii de frânare a vehiculului. 11. ^ de navigafie aeriană. V. Lumini pentru sbor de noapte. 12. ~ de navigafie pe apă. V. Lumini pentru navigafie pe apă. 13. ~ oarbă [iiOTaHHOH (jpOHapb; lanterne sourde; Blendlaterne, Diebslaterne; dark lantern; m vaklámpásj: Lanterna construită astfel, încât cel care ó poartă sa poată vedea, fără să fie văzut, şi să poată ascunde lumina complet, după voie. Trei din fefele lanternei sunt acoperite cu corpuri opace, iar cea de a patra are un geam bombat care poate fi acoperit parfial sau complet printr'un oblon. t. ~ Lanternă veneflană [BeHeiţuaHCKHH <|)0-Hapb; lanterne véniiienne; Papierlaterne, Lampion; paper lantern; velencei lámpás]: Lanternă formată din hârtie transparentă, de diferite colori, cu o lumânare în interior, folosită la serbări, pentru iluminat. 2. Lanternă de recepfie: Sin. Felinar de recepţie (v.), 3. Lanternă magică [BOJiuieŐHbiH (JjOHápb; lanterne magique; Laterna magica, Zauberlaterne; magic lantern; laterna magica]. Opt.: Aparat de proiecfie, pe o suprafaţă plană albă, cu aju- C Lanternă magică. A) izvor de lumină; B) condensor; C) lentilă de proiecfie; D) dispozitiv. torul unei surse luminoase, a unor imagini transparente, plasate în apropierea focarului sistemului său optic. Lanterna magică e un aparat de proiecfie depăşit, care nu se mai foloseşte decât foarte rar. V. şi Proiecţie, lanternă de 4. Lanternă [(J)OHapb; lanterne; Laterne, Dach-aufsatz; lantern, skylight turret; fedéllámpás]. Arh.: Turn mic, de secţiune transversală circulară sau poligonală, şi cu deschideri laterale sau cu ferestre, aşezat la partea superioară a unui dom, a unei cupole sau a acoperişului unui e-dificiu monumental, pentru iluminarea şi aerisirea interiorului (v. fig.). 5. Lanternă [hiom-nojibHan jioîKKa; lanterne de chargement; Geschofrrage; shell Dom cu |an)erng. barrow, shot bearer; lövedék adagoló]. Art.: Lingură mare de aramă, cu coadă lungă, cu care se încărca praful de puşcă în gurile de foc, înainte de invenţia cartuşului. o. Lanternă de angrenaj [iţeBOHHOe ciţeiuie-HHe; lanterne d'engrenage; Triebstockkranz; gear lantern; csapos kerékkapcsoló]. Alee.: Roată de angrenaj formată din două discuri paralele, reunite între ele prin bu Ioane cilindrice cari au rolul de dinţi. Secţiunile acestor bu-loane sunt cercuri cu cen-trele pe cercul care cores- LanternS de an9renai-, punde cercului primitiv al ’> lanferni! 2> ,roafs de rofii de angrenaj, pe care angrenaj, o substitue, la distanţe egale cu pasul angrenajului (v. fig.). Angrenajele cu lanterne se folosesc foarte rar. V. şi Angrenaj cu buloane. 7. Lanternă de turnătorie [cnjioniHofi cep^eq-hhk, noJiHan JiHTeiraaH uiHiiiKa; lanterne â noyau; hohle Kernspindel; core barrel; öntőmag tengelye]. Mefl.: Broşă de oţel moale sau de fontă, în formă de tub cilindric sau de tub corp de revoluţie, care se aşază în poziţia centrală a miezului de turnătorie, pentru a constitui armatura de rezistenţă a miezului. Se foloseşte când miezul este prea mare şi rezistenţa pământului de turnătorie ar fi insuficientă. Se confecţionează din tub tras, pentru diametri mici, sau din tablă de 10 mm grosime, pentru diametri mai mari. Pe acest schelet se înfăşură sârmă subţire, în elice, pentru a mări aderenţa pământului de turnătorie. înainte de fiecare folosire, lanterna se unge cu apă amestecată cu argilă, iar apoi se aşază în poziţia centrală a cutiei de miez şi se bate în jur pământul de turnătorie. V. şi sub Broşă. 8. Lanternă de inductor [nopnyc HHAyKTopa; lanterne d'inducteur, croisillon d'inducteur; Lau-ferkörper; inductor spider; induktortest]. Elf. V. sub Lanternă de rotor de maşină electrică. 9. ~ de indus [Kopnyc poTOpa; lanterne d'induit, croisillon d'induit; Láuferkörper; armature spider; rotórtest]. Elf. V. sub Lanternă de rotor de maşină electrică. 10. ~ de rotor de maşină electrică [poTOpHan My(J)a 3JieKTpOMaiHHHbi; lanterne de rotor de machine électrique, croisillon de rotor de ma-chine électrique; Láuferlaterne der elektrischen Maschine; rotor spider; elektromos gép rotorhüvelye]. Elf.: Manşon calat pe arborele maşinii şi purtând în exterior fie miezurile magnetice ale polilor de excitaţie, în cazul maşinilor sincrone cu excitaţia în rotor (lanternă de inductor), fie nervuri sau braţe longitudinale pe cari sunt montate tablele miezului magnetic al indusului, în cazul celorlalte maşini (lanternă de indus). 11. Lanternă de presgarnitură [MycjDa cajib-HHKa; lanterne de presse-étoupe; Stopfbüchsen-laterne; stuffing-box lantern; tömszelencetok], Mş. ferm.: Spaţiu inelar gol, între două garnituri alăturate ale unei presgarnituri, folosit pentru a colecta scăpările de fluid (gaz sau lichid), şi, eventual, pentru a le readuce în circuitul maşii#. Lan- 438 terna diferă după maşina la care e montată pres-garnitura. — La compresoarele maşinilor frigori-gene cu amoniac, cu bioxid de carbon, etc., lanterna presgarniturii colectează vaporii de amoniac sau de bioxid de carbon, scăpafi pe lângă primul grup de garnituri ale presgarniturii, de unde — printr'o canali-zafie —sunt conduşi la orificiul de aspirafie,fiind astfel readuşi în corpul cilindrului (v. fig.). — La turbinele cu a-bur, aburul scă- Lanternă de presgarnitură la un compresor (fip Linde). /) lanternă; 2) garnitură; 3) metal alb; 4) rondelă de cauciuc; 5) arbore. pat din primul grup de garnituri tip labirint este colectat în lanternă (dacă presgarnitura are acest dispozitiv), (v. fig.), în compartimentul (/), de unde este trimis — printr'o canalizafie — la un etaj Lanternă de presgarnitură la arborele unei turbine cu abur. 1) lanternă; 2) garnitură în labirint. de joasă presiune, unde barează drumul aerului atmosferic (fiindcă are o presiune pufin mai mare decât cea din exterior); aburul scăpat mai departe în presgarnitură este colectat în spafiul (ll) şi trimis în condensator, iar o ultimă mică parte se adună în colectorul (Uf), de unde este evacuat sub formă de apă. V. şi Cameră de oprire. î. Lanfernou [kohbkobmh BepxHHH CBeT ; lanterneau, cavalier, lucarne faîtiere; Firstober-licht, Dachreiter, Scheitellaterne; lantern light, ridge turret, skylight turret; nyeregülő, huszártorom]. Cs..* Element de construcfie constituit dintr'o făşie din învelitoarea unui acoperiş, supra-înălfată prin panouri verticale sau inclinate, cu fere^fc laterale, fixe sau mobile, şi care serveşte la iluminarea şi (a ventilarea interiorului unei hale de fabrică, al unei magazii, al unei săli, etc. Lanternouri. a) lanternou continuu, aşezat la coama acoperişului; b) lan- fernouri izolate, aşezate pe versantele acoperişului. Poate fi aşezat la mijlocul acoperişului sau pe versantele lui, la oarecare distantă de coamă, şi se execută fie continuu în tot lungul acoperişului, fie numai în unele porfiuni ale acestuia (v. fig.). Pentru o mai bună iluminare se înlocueşte uneori şi învelitoarea lanternoului, prin geamuri armate sau riglate. 2. Lănfef [oópeméTHHa; latte ; Latte ; lath; léc]. Ind. lemn.: Piesă de cherestea debitată paralel cu fibrele lemnului, cu seefiunea transversală pătrată sau dreptunghiulară, şi a cărei grosime normală este de 25 mm, iar lăfimea de 1 • • -4 ori grosimea. 3. Lanfetă [jiHTeHHaa Jionaraa; lancette de mouleur; Formerlanzette; moulder láncét; lándzsaformázó]. Metl.: Lopăfică folosită în turnătorie la repararea diferitelor stricăciuni pe cari le prezintă formele la scoaterea modelului din pământul de turnătorie. V. sub Formare, figura Unelte de formare. 4. Lanthanif [jiaHTaHHT; lanthanite; Lanthanit; lanthanite; lanthanit]. Mineral.: (La, Dy, Ce)2C03 • 8HaO. Carbonat natural de lantan, disprosiu şi ceriu, hidratat. 5. Lănfişor [jihhhh npOBHcaHHfl; chaînette; Kettenlinie; catenary; kötélgörbe].Mec.:Curba formată de un fir greu, prins cu cele două capete în două puncte diferite şi supus numai acfiunii greutăfii sale proprii, presupusă uniform repartizată pe lungimea lui. în coordonate cartesiene, ecuafia lănfişorului este Lănfişor. unde a este distanja dintre punctul cel mai de jos al curbei şi axa absciselor. 439 1. Lanfuri cu legaturi complefe [iiojihoc- Bfl3Hbie iţeiiH; chaînes a liaisons completes; Ketten mit vollstándigen Verbindungen; chains with complete connections; tökéletes kötésű láncok]. Clc.pr.: Succesiune de variabile dependente x1,x2l...xn, în care probabilitatea ca variabilele xn să ia o anumită valoare depinde de valorile luate de cele k variabile precedente xn-1' xn-2"'”xn-k probabilităţile avute de aceste variabile de a lua valorile respective, dar .nu depinde de valorile şi probabilităţile corespunzătoare ale celorlalte variabile anterioare. 2. Lanfuri Markoff [iţeiiH MapKOBa; chaînes de M.; M. Ketten; M. chains; M. láncok]. C/c.pr.: Succesiune de variabile dependente x±, xa,xn, în care probabilitatea ca o variabilă xn să ia o anumită valoare depinde de valorile luate de k variabile precedente x^ x^, ... , x„mft şi nu depinde de valorile luate de celelalte variabile precedente. 3. Lănfuşuri. Ind. far.: Lanţurile, frânghiile sau vergelele cari leagă capetele crucilor carului de capetele osiilor. V. fig. sub Car. Sin. Lambe. 4. Lăor. Ind. far.: Fibrele textile ale cânepei şi ale inului rezultate după melijare şi din cari se scoate fuiorul. 5. Lapachol [jianaxoji; lapachol; Lapachol; lapachol; lapachol]. Ind. chim. sp.: O H II C C HCX NC/ CH-OH I li ii / HCV /CH~CH2-CH = Cx ch2 CH* Derivat natural al oxinaftochinonei. Este o materie colorantă care se extrage din lemnul de lapacho din America de Sud. 8. Lapîaz [Kappbi; lapiez; Karren; lapiaz; karren]. V. Karren. 7. Lapidar [pe3HHK flparoiţetrabix KaMHeH; lapidaire en fin; Edelsteinschneider; lapidary of precious stones; nemeskővágó]: Meseriaş care prelucrează pietre prejioase. 8. Lapidar [Bbipe3aHHbifi b KaMHe; lapidaire; lapidar; lapidary; lapidâris]. Arh.: Calitatea unui desen, a unui ornament, a unei inscripjii, etc., de a fi executate prin săpare în piatră. 9. Lapilli [jiaiiHJiH; lapilli; Lapilli; lapilli; lapilli, tűzhányói kavics]. Geol.: Fragmente de lavă sau de alte roce, de mărimea unor pietricele (dela bobul de mazăre, până la mărimea nucilor), proiectate din coşul vulcanic în timpul activităţii eruptive. 10. Lapislazzuli [jiHiracb-Jia3yjm; lapis-lazuii; Lapislazuli; lapis lazuii; azurit, rézlazur]. Sin. Lazurit (v.). 11. Laplace, formula lui ~ [(jpopMyjia Jla-njiaca; formule de L.; L, Beziehung; L.'s for- mula; L. képlete]. Fiz.: Relafia care exprimă di-ferenfa dintre presiunile cari se exercită pe cele două fefe ale unui element de suprafaţă dintr'un lichid în echilibru, în funcfiune de constanta capilară (A) a lichidului, şi de razele principale de curbură R şi R' ale suprafefei lichidului în centrul elementului considerat: P~~P' — A Expresiunea din membrul al doilea se numeşte presiune capilară. i2. Laplace, „legea" lui ~ [3aK0H Jlanjiaca; loi de L.; L. Gesetz; L.'s law; L. törvénye]. Meteor.: Diferenfa de altitudine 2 (în metri) dinire două stafiuni în cari Ht şi Tlt respectiv h2 şi r2, sunt presiunile barometrice şi temperaturile absolute, iar X e latitudinea geografică, exprimată în funcfiune de aceşti parametri: Z=18593 (1+0,002837 cos 2 X) + |og . 12. Laplace, «legea" Iui V. Biof, legea lui ~ şi Savart. i4. Laplacian [jianjiaco3biH onepaTop; lapla-cien; Laplacescher Operator; laplacian; L. féle operator]. An. maf.: Operator diferenfial de ordinul al doilea, care reprezintă divergenfa gradientului unui câmp de scalari. Dacă V e scalarul câmp al câmpului de scalari şi simbolul A indică laplacianul, urmează áK = divgrad V. Expresiunea laplacianului în coordonate cartesiene triortogonale e v)2V c)2V WV -j. u_L_ _l y_î_. c>2 dy2 dz2 Expresiunea laplacianului în coordonate oare- unde g reprezintă determinantul componentelor covariante gik ale tensorului metric, iar gikt componentele lui contravariante, şi însumarea se face independent în raport cu i şi k, dela 1 până la numărul de dimensiuni ale spafiului. — Când se aplică unui câmp de vectori cu vectorul câmp A, se înfelege prin laplacian operatorul care e reprezentat în coordonate cartesiene triortogonale de A/4 = i &AX 4-} bAy 4* k kAz, unde i, j, k sunt versorii axelor sistemului de coordonate, iar Ax, Ay şi Az sunt componentele respective ale vectorului câmp A. îs. Lapovifă [rojiojie^mţa, KpynKa; grésil Graupeln; sleet; jégeső]. V. sub Meteori apoşi. ie. Lapping [ftOBOAKa; lapping; Lappén; lapping; láppolás, tükrősités]. Tehn.: Operafiune de polisare foarte fină (superfinifie), sub presiune, e pieselor plane sau de revolufie, care se reali- 440 zeaza făcând să alunece, una peste alta, două suprafefe — una a piesei de prelucrat şi cealaltă a uneltei — cu o continuă schimbare a pozifiilor de contact şi cu adaus de material abraziv fin, şi de lubrifiant. Materialul uneltei trebue să fie mai pufin dur decât cel al piesei, pentru ca granulele de abraziv să se înglobeze în materialul uneltei, constituind muchii tăietoare multiple. Prin lapping se urmăreşte să se micşoreze cât mai mult neregularităfile suprafefei şi să se dea un produs final bine netezit, cu o calitate superioară de ajustare. Se pot obfine astfel piese cu un ajustaj atât de precis al suprafefelor lor plane, încât rămân aderente una de alta, ca şi piese cilindrice (de ex. corpuri de pompă), cari pot func-fiona la înaltă presiune, fără vreo garnitură de etanşare. Operafiunea de lapping poate fi: normală, la care se mai scoate o anumită cantitate din material de pe piesă (prin aşchiere) sau de finisare, la care încă se mai scot aşchii extrem de fine, dar suprafafa se prelucrează în principal prin deformare plastică (la rece), obfinându-se o su-pernetezire. Ca lubrifiant se întrebuinfează, pentru supra-fefe plane, petrol cu câteva procente de uleiu gras (de rapifă, de stearină), de uleiu de măsline, de terebentină, etc.; pentru piese de duritate mică se întrebuinfează apa. Ca material abraziv, pentru ofel se întrebuinfează corindon artificial, oxid de crom, alumină; pentru piese de duritate mică (de alamă, bronz, aluminiu) se întrebuinfează piatră ponce, cretă, praf de diamant, cari sunt amestecate cu petrol, uleiu sau grăsime. — După modul de lucru, se deosebesc: î. Lapping de mână [pyraan #OBOflKa; lapping â la main; Handlăppen; manual lapping; kézi láppolás]: Lapping efectuat cu unelte adecvate, de ofel moale, de aramă, alama, antimoniu, plumb, etc. Acestea pot fi bare drepte (pile de lapping) pentru obfinerea luciului fin, mandrine pentru alezaje mici, inele extensibile (v. fig.) pentru alezaje mari, clupe circulare pentru arbori, Ine! extensibil penfru lapping. Clupă circulară de lapping penfru filef. mandrine cu filet pentru filete interioare, şi clupe circulare cu filet (v. fig.) pentru filete exterioare. 2. ~ la maşină [MexaHHHecKan flOBO^Ka; lapping â la machine; Lappén mit der Maschine; machine lapping; gépi láppolás]: Operafiune de lapping care se efectuează fie la strunguri obişnuite, unde piesa se învârteşte şi unealta e finută cu mâna, fie la maşini speciale de lapping (v> Lapping, maşină de ~). 3. ~r maşină de ~ [jiannHHr-MauiHHa; machine de lapping; Lappmaschine; lapping machine; láppológép]: Maşină care efectuează opera-fiuneâ de lapping. Se compune, în principal (v.fig.), Maş:ină de lapping. 1) disc; 2) electromotor; 3) plafou-suport. dintr'un batiu, două discuri şi un plafou-suport pentru piesele de prelucrat; un disc e montat direct pe batiu, iar al doilea, pe un suport montat pe o coloană verticală. Discurile se rotesc în sensuri contrare, fiecare fiind antrenat de un motor separat (pentru a evita trepidafiile transmisiunii); uneori numai cel inferior se roteşte, iar celălalt are o mişcare pendulară independentă, pentru a putea urmări exact suprafefele piesei de prelucrat. Piesele sunt aşezate pe un pla-tou-suport cu fante (v. fig.), care — printr'o mişcare comandată de un excentric — ^ aduce piesele îriîre cele două discuri orizontale, într'o mişcare continuă ca a rolelor unui rulment în colivia lor. Prin această dispozi|ie şi prin suspensiunea pendulară a discului superior, piesa este urmărită în toate mişcările ei de către discuri, suprafafa ei fiind în întregime în contact cu acestea, şi efectuându-se astfel operafiunea de lapping. Discurile sunt, în general, de fontă moale, pentru a putea îngloba şi refine materialul abraziv. Pentru corpuri mai moi, sau chiar pentru finisarea pieselor de ofel, se folosesc discuri de Plafou-suport de maşină de lapping, pentru role de rulmenfi. Í) fantă pentru aşezat rola. aliaj de litere tipografice şi, în unele cazuri, de răşini de fenol, etc. 1. Lăptaş [pbiőoJiOBHbiH MeniOK; coleret; Schleppsack; drag-net; huzózacskó]. Pisc.: Unealtă mare pentru pescuit, făcută din plasă de cânepă, în formă de sac cu gura foarte largă. Cu lăpta-şul se pescueşte pe fundul apelor curgătoare, în perioada când peştele este amorfit, toamna târziu, până la începutul primăverii. 2. Lapte 1. [mojioko ; lait; Milch ; milk; tej]. Ind. alim.: Aliment lichid alb, opac, eu gust uşor dulce şi cu miros caracteristic, secretat de glan-cţele mamare ale femelelor mamifere. Dintre elementele constitutive ale laptelui, apa este în pro-porfia cea mai mare şi variază în cantitate după mamifer. Celelalte substanfe sunt: proteine, materii grase, lactoză, enzime, fermenfi, vitaminele A şi B, etc. — Dintre proteine se găsesc: ca-zeină (v.) sub formă de cazeinat de calciu, care fine în suspensie particule de grăsime şi de fosfat de calciu, dând laptelui aspectul „lăptos", şi care poate fi extrasă prin tratare cu acizi; lacto-albumină (v. sub Albumine) şi lacto-globulină (v. sub Globuline), cari se pot extrage prin încălzirea zerului, când precipită sub forma numită „urdă”, sau prin extragere directă cu sulfat de magneziu. — Materiile grase sunt compuse mai ales din trigliceride amestecate şi cari, prin extragere, formează „untul". — Lactoza se găseşte sub formă de solufie şi dă gustul dulce al laptelui. — Sărurile sunt de K, Ca, Na, Mg, Fe, P, CI, S, etc. — Compozifia medie a laptelui, în procente de greutate: Lapte de vacă Lapte de oaie apă 87,50 81,10 materii grase 3,50 6,98 proteine 3,75 5,54 lactoză 4,50 5,42 săruri 0,75 0,96 Afară de folosirea lui ca aliment, laptele este întrebuinfat uneori la prepararea acidului lactic şi este singura sursă pentru extragerea cazeinei. — 2. Tehn.: Lichid de aspect mai mult sau mai pufin asemănător cu al laptelui. s. ~ condensat [K0H,neHCHp0BaHH0e mojioko; lait condensé ; kondensierte Milch ; con-densed milk; kondenzált tej, sűrített tej] : Produs care se obfine concentrând laptele, prin fierbere la presiune joasă, până când volumul este redus la o pătrime sau la o cincime din volumul iniţial. Dacă se extrage toată apa din lapte, se obfine pulberea de lapte. 4. Lapte de ciment [iţeMeHTHoe mojioko; lait de ciment; Zementmilch, Zementbrei; grout, slurry; cementtej]. Drum., Ind. pefr.: Amestec, în diferite proporfii, de prai de ciment şi apă, pentru a forma o barbotină foarte fluidă. Serveşte la înnobilarea agregatelor silicioase folosite în lucrările de asfaltare. în industria petrolieră se foloseşte un lapte de ciment cu o greutate specifică de 1,7--'1,8 pentru cimentările cari se fac în găurile de sondă. 5. Lapte de malf [cojiOAOBoe mojioko; lait de malt; Malzmilch; malt-milk; malátatej]. Ind. alim.: Malf măcinat, frământat cu apă, folosit îrfe industriafermen-tativă alcoolică pentru ^zaharifi-carea amidonului din cereale şi din cartofi. în industria spirtului, laptele demalf se obfine din malf verde* sdrobit sub forma unui terciu în instalafii speciale, prin frământare cu apă în căzi de lemn sau în rezervoare de fier. în industria berii, el se Aparat pentru prepararea laptelui de-prepara din majf ma)f (s|stem nBohmü)> USCat, fin ma- ^e evacuare a laptelui de malf;: cinat şi apoi a- vasul în care se introduce malful -{-mestecat bine CU apa; ^ pompă de fărâmifare. apă,încadăspe- cială „de plămădire". Astfel obfinut, el constitue însăşi plămada dulce, zaharificată, folosită la fabricarea berii. 6. Lapte de var [K3BecTK0B0e mojioko; lait de chaux; Kalkmilch; limewash, whitewash; mészlé, mésztej] : Amestec, în diferite proporfii, de var stins şi apă, care formează o barbotină foarte fluidă. Se întrebuinfează pentru înnobilarea agregatelor silicioase folosite în lucrările de asfaltare la rece, la vărueli, zugrăveli şi în diferite industrii. 7. Lăptoc. Ind. far. V. Scocul morii. s. Lăptucă [jiaTyK, KonaHHbm cajiaT; laitue cultivée; Lattich; garden lettuce; kerti saláta]. Bot." Lactuca sativa. Legumă anuală din familia compo-zeelor. Frunzele, cu baza cordiformă, amplexi-caule, sunt dispuse în rozetă, formând, la unele varietăfi, o căpăfână mai mult sau mai pufin îndesată. Se întrebuinfează mai mult ca salată, în stare crudă. Se înmulfeşte prin seminfe. Se cultivă la câmp sau în culturi forfate. Pentru o desvoitare bună, salata cere un climat temperat şi umed,, un teren deschis, uşor, adânc lucrat şi bine îngrăşat. 9. Laramie, strate de ~ [cjioh JlapaMHca^ couches de L.; L. Schichten; L. strata; L. rétegek]. Geol.: Succesiune de strate, de facies lacustru, cu o grosime de cca 4000 m, cari s'au depusr în Cretacicul superior, pe continentul Nord-ame-rican. Depozitele acestei formafii sunt bogate în resturi de reptile fosile. 10. Lardare [KpenjieHHe noKpbiTHfl; lardage^ (Stoff) Bespannung; fabric covering; burkolat-bisztósitás]. Av.: Operafiunea de fixare a pânzei 442 Operaţiunea de lardare. de îmbrăcăminte pe avioane, şi anume coaserea pânzei de pe intrados şi extrados la un Ioc, cu un fir care traversează grosimea aripii. După ce pânza •s'a aşezat pe aripă (v. fig.) cu bătătura perpendiculară pe nervuri, se aşază de-a-íungul acestora o bandă (tresă) de pân- ză şi se trece apoi prin pânză, de-a-curmezişul nervurii, un fir de afă de lardat, de in curat (care rezistă la o forfă de Iracjiune de minimum 15 kg), fir care se înnoadă după fiecare trecere, astfel încât, când firul se rupe, să nu fie periclitată întreaga împânzire. Se lipeşte apoi o bandă de pânză protectoare de-a-lungul cusăturii. Pentru ca firul să nu se frece de nervură, se maruflează capul nervurii, prin înfăşurare cu o pânză. împânzirea prin lardare se foloseşte la aripi cu profilé sub 30 cm, fiindcă peste această înălfime operafiunea devine impracticabilă, din cauza dificultăţii de a ghida acul. 1. Larderellit [jiapAepej]JiHT; lardérellite; Lar-darellit; larderellite; lardallerit]. Mineral.: NH4B5Os • 21/2H20. Borát hidratat natural de amoniu, care se găseşte pe marginea lacurilor sărate din regiunea Toscanei. 2. Larg [nrapoKHH; large; breif, weit; wide, broad, large; széles]. Gen.: 1. Calitatea unei ca-vităfi, a unei încăperi, a unei secfiuni de trecere sau a unui tub, de a avea o secfiune transversală de arie (relativ) mare. — 2. Calitatea unei cavităfi, a unei încăperi, a unei secfiuni de trecere sau a unui ■tub, de a avea o secfiune transversală de dimensiune lineară (relativ) mare, în direcfie orizontală. 3. Largabil [cőpacbiBaeMbra; largable; ab-weríbar; dischargeable; ledobható], Nav. a.: Calitatea unui obiect de a putea fi desprins de avion tn timpul sborului, prin acfionarea unui mecanism. 4. Largetă. V. Larghetă. 5. Larghefă [flJiacTHHa; larget; Platine; sheet biliét; platina]. Metl.: Sin. Platină. V. sub Laminat. e. Lărgime [iirapHHa; largeur; Breite; breadth; szélesség]. Gen.: 1. Proprietatea unei cavităfi, a unei încăperi, a unei secfiuni de trecere sau a unui tub, de a fi largi. — 2. Dimensiunea transversală caracteristică (adesea mijlocie)a unei cavităfi, încăperi, secţiuni de trecere sau de tub. 7. Lărgimea albiei [mnpHHa boahoh noBepx-hocth; largeur de la nappe d'eau; Wasserspiegel-breite; watsr leve! breadth; vizfelszin-szélesség]: Lăfimea oglinzii apei, măsurată în albia minoră la ape obişnuite, şi în albia majoră la ape extraordinare. 8. Lărgimea căii. V. Ecarfament. a. Lărgimea carenei [uiHpHHa no BaTep-J1HHHH; largeur a la ligne d'eau; Breite bei der Wasserlinie; breadth at water line; vizvonal-széles-ség]. Nav,: Dimensiunea orizontală transversală maximă a carenei în planul de plutire. Ea variază cu planul de plutire. io. Lărgimea podului [rnupuna mocth; largeur du pont; Brűckenbreite; bridge breadth; hid-szélesség]. Pod.: Distanfa dintre fefele exterioare laterale ale podului, măsurată pe profilul transversal. u. Lărgitor [pacnmpHTejib CKBajKHHbi; élar-gisseur; Erweiterungsbohrer; underreamer; szélesítő]. Mine: Unealtă care permite mărirea diametrului unei găuri de sondă numai pe o porfiune relativ scurtă din lungimea ei, păstrând diametrul inifial în porfiunea de deasupra acesteia, eventual chiar tubată, Lărgitorul pentru foraj percutant este alcătuit dintr'un manşon cilindric, filetat la partea superioară pentru legătura cu restul garniturii, cuprinzând în interior un resort puternic care, prin coborîrea capătului inferior, provoacă ieşirea în afară şi 3 P* îl /V' --i- - 'X \ ta -f- \7 Lărgitor peniru sistemul de foraj pensiívan. Lărgitor pentru sistemul de foraj rotativ. depărtarea a două piese-cufit. La coborîrea sub sa-botul coloanei tubate.cufitele „expandează",ajung în contact strâns cu perefii şi, prin acfionaVe alternativă în sus şi în jos a garniturii, desagregă roca. 443 Lărgitorul pentru foraj rotativ are o construcfi|j|ri analoagă, cu deosebirea că resortul, mai slab decât cel pentru lărgitorul percutant, are o acfiune de readucere la interior a cufitelor, acfiunea de deschidere şi de expandare a cufitelor fiind dată de diferenfa de presiune a fluidului de sapă, între capătul de intrare şi capătul de ieşire al unui manşon culisant perforat. La un anumit debit de fluid, pierderea de sarcină în canalul manşonului perforat atinge o valoare care permite manşonului să învingă acfiunea resortului şi să scoată cufitele în afară. Prin simpla încetinire a circulafiei, cufi-tele se retrag în aparat, care poate fi astfel extras (v. fig.). 1. Larice [eBponeHCKan jiHCTBeHHHiţa; mé-leze; Lârche; larch; vörösfenyő]. Bot., Ind. lemn.: Larix europaea Lam. et DC., Larix dahurica Turcz şi Larix decidua Mill. Arbori din familia coniferelor, cari ating dimensiuni şi vârste foarte mari (pe valea Lotrifei se găsesc exemplare de 600 •••700 ani). Laricele este răspândit în munfii Alpi, Tatra şi Carpafi. Scoarfa sa are coloare cenuşie la exterior, şi roşietică la interior, iar lemnul este gal-ben-cafeniu-roşietic. Este rezistent, tare, greu deformabi! şi bogat în răşini. Dintre coniferele indigene, are lemnul cel mai tare. Este folosit în construcţiile hidraulice, pentru piloţi, pentru tăblii şi catarge în construcfia navelor, pentru traverse de cale ferată, şi în industria lemnului. Din trunchiul şi din ramurile de larice se obfine, prin incizii, terebeniina de Venefia (v.). Din coaja arborelui se obfin 8-'*10°/o tanin, care se foloseşte la tăbăcirea pieilor. Sin. Larifă, Zadă. 2. Laricină. Farm. V. Agaricină. 3. Laringofon [jiapHHr0(|)0H; laryngophone; Kehlkopfmikrophon; laryngophone; gégefőmikro-phon]. Telf.: Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, cu ajutorul unei cureluşe sau al unei monturi speciale, folosit în telefonia prin radio din tanc, din avion şi, în general, în cazurile în cari sgomotele puternice din mediul înconjurător ar împiedeca o transmitere prin micro-ionuJ obişnuit, ca şi în cazurile în cari finerea microfonului în fafa gurii ar jena pe operator. 4. Larsenit [jiapceHHT; larsénite; Larsenit; lar-senite; larzenit]. MineralPbZn[Si04]. Silicat de plumb şi de zinc. Se cunoaşte şi o varietate numită larsenit cu calciu, în care plumbul este înlocuit parfiai prin calciu. 5. Larvicid[jiHHHHKOMOp; larvicide; Larventod; larvicide; lárvaölő]: Substanjă care ucide larvele insectelor. 6. Lăsarea tutunurilor [pa3MHrneHHe TaőaKOB; mouillage des tabacs; Tabakeinweichung; tobacco moistening; dohány-megáztatás]. Ind. tuf.: Prima fază dintr'un ciclu de fermeniafie, care se manifestă prin înmuierea tutunurilor, datorită ridicării temperaturii lor. 7. Lăscăiafă. Ind. făr.: OaSă de lut cu două toarte (Banat). 8. Lăstar [noőer; rameau, bourgeon, pousse, scion, jet; Trieb, Spro^, Scholj, Spröljling, Schöfy ling, Auslăufer; shoot, sprout, spring, twig; hajtó, ivadék]. Bot.: Plantă nouă care creşte din altă plantă, mai bătrână. Se foloseşte la înmulfirea plantelor prin altoire şi drajonare. Dacă lăstarul poartă muguri vegetativi, el se numeşte lăstar de lemn (lăstar vegetativ), iar dacă poartă muguri floriferi, se numeşte lăstar de rod. După încetarea vegetafiei şi căderea frunzelor, lăstarul se numeşte ramură. — Se deosebesc: 9. Lăstar anticipat [npejK^eBpeMeHHbiH noőer; rameau anticipé; vortreibender Trieb, Geiz-trieb; side shoot; zsugori hajtó]: Lăstar care rezultă dintr'un mugure chiar în perioada de formare a acestuia. 10. ~ de prelungire. V. Lăstar terminal. 11. ~ din rădăcină [nopeHHOH noóer; rejeton, drageon; Wurzelsprolj, Auslăufer; root sucker, radical shoot; gyökérkiágazó]: Lăstar crescut în vecinătatea imediată a piciorului trunchiului sau a gâtului rădăcinii. Poate servi la reproducerea plantei (drajonare), deşi acest fel de înmulfire poate slăbi planta; de aceea el trebue evitat, şi aceşli lăstari trebue distruşi. 12. ~ din subsuori. V. Copil. w. ~ lacom [nepepa3BHTbifi noőer; rameau gourmand; Wasserscholj; sucker shoot; vizi ivadék]: Lăstar care s'a desvoltat peste măsură şi care devine vătămător, stricând echilibrul biologic al arborelui. i4. ~ secundar, V. Copil, Lăstar anticipat. îs. ~ terminal [KOHeHHbiH noőer; prolonge-ment terminal; Verlăngerungstrieb, Leittrieb; terminal shoot, leading shoot; ivar hajtó]: Lăstar rezultat dintr'un mugure terminal şi, dacă planta mai bătrână respectivă a fost tăiată, dintr'un mugure lateral. ie. Laf [pemeTHHK, peHKa; latte, volige; Latte; lath, batten; léc]. Ind. lemn., Cs,: Şipcă groasă de cca 25 mm şi lată de cca 48 mm, folosită la lucrări de construcfii şi de tâmplărie. Sin. Leaf (p!. lefi, lefuri), Lef (pl. lefuri), Lătete, Şipcă. (Termenul şipcă are o “ accepfiune mai largă fi decât termenul laf). i7. Lată [pefiKa; regie, cerce; Latte, MefjIatte ; leveliing staff; mérőléc]. Drum.: Scândură groasă, cu muchiile longitudinale drepte, folosită în lucrările expeditive de nivelment pentru materializarea, cu ajutorul bolobocului, a liniei orizontale dintre două puncte (v. fig.). şi la verificarea supra-fejelor îmbrăcămintelor rutiere, în special la măsurarea denivelărilor longitudinale, Executarea nivelmentului cu lata şi cu bolobocul. a) ţăruşi; b) lată; c) boloboc; d) riglă gradată. Y/Z///yW/Y/Wy> Măsurarea denivelărilor cu lata şi cu pana gradată, a) lată; b) pană gradată; c) îmbrăcăminfe rutieră. Mărimea denivelărilor se determină cu un pro- 444 filometru sau cu ajutorul unei pene gradate, in- 1 trodusă sub lată (v. fig.). 1. Laterii [jiaTepHT; latérite; Laterit; laterite; laterit]. Geoh: Produs de transformare, colorat în roşu, în galben sau în cafeniu, rezultat prin alterarea chimică a rocelor din zonele cu climă tropicală. Se poate forma din orice rocă (în special din cele cu confinut de feldspafi) în care se produce un proces de hidroliză a silicafilor respectivi. Solurile lateritice sunt, în general, sărace în substanfe hurriice şi în săruri nutritive pentru ve-getafie, sau lipsite de ele. în masa lor se pot concentra însă hidrafi de fier (limonit) sau de aluminiu, ca şi aur, platină, etc, 2. Laterna. V. Lanternă; v. şi Felinar de recepţie. s. Lătete. V. Laf. 4. Latex [jiaTenc; latex; Milchsaft, Latex; latex; látex]. Ind. cc.: Sucul lăptos al arborilor de cauciuc din familia euforbiaceelor, apocinaceelcr, muza-ceelor şi sapotaceelor. Confine cca 35% cauciuc, 60 /o apă şi mici cantităfi de răşini, ceruri, proteine, zaharuri şi substanfe minerale. Este o emul-siune apoasă, în care faza dispersă o formează cauciucul în stare de granule fine în suspensie. Din latex se prepară cauciucul brut. 5. Lăţime [uiHpHHa; largeur; Breite; broad-ness; szélesség]. Gen.: 1. Cea mai mică dintre cele două dimensiuni ale unui dreptunghiu. Exemplu: Dimensiunea unei fesături, în sensul fibrelor de bătătură. — 2. Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelepipedic. t. Lăfimea periei, redusă la suprafafa rotorului [niHpHHa meTKH na nepH(J)epHH poTopa; largeur du balais réduite a la périphérie du rotor; auf den Rotorumfang bezogene Bürstenbreite; width of brush reduced to the rotor's surface; rotórfeíületre redukált kefeszélesség]. E/f.: Distanfa dintre razele cari limitează lăfimea periei unei maşini electrice cu colector, măsurată la periferia rotorului. 7. Lăfimea şoselei [niHpHHa rnocce; largeur de la chaussée; Fahrbahnbreite; road width; út-szélesség]. Drum.: Lăfimea părfii carosabile a unei şosele. Depinde de numărul benzilor de circulaţie admise şi de vitesa de exploatare. De exemplu, la şoselele cu dublu curent de circu-lafie şi cu circulafie mixtă este necesară o lăfime de 6,00 m pentru vitese de 50**-70 km/h, şi o lăfime de 7,50m pentru vitese de 70 - ■ • 100 km/h; la şoselele unidirecţionale, lăţimea fiecărei benzi de circulafie trebue să fie de 3,00 m pentru vitese până la 100 km/h —, de 3,30 m pentru vitese de 120 ■ - -130 km/h—; şi de 3,75 m pentru vitese mai mari (la autostrade). Pentru locurile de parcare şi de stafionare este suficientă o lăfime de 2,50 m pentru fiecare şir de vehicule. 8. Latină, velă V. sub Velă. 9. Lăfire [paciHHpeHHe; aplatissage; Breiten; beating out; szélessités]. Meii.: Operafiunea de forjare, de obiceiu la cald, prin care lăfimea unei yiese se măreşte mai mult decât lungimea. Cuprinde trei faze succesive: crestarea, lăfirea pro- Lăfirea unei bare. a) bara crestată, înainte de lăfire; b) bară, după lăfire; c) lăfire cu ciocanul gâtultor; 1) bară; 2) ciocan gâtuitor; 3) forma finală iafită. priu zisă, şi planarea. Crestarea se efectuează la locul de unde începe lăfirea, folosind cres-tătorul sau vergeaua de gâtuit. Lăfirea propriu zisă se efectuează prin batere cu ciocanul (de mână sau mecanic), sau cu ajutorul vergelelor de gâtuit Lăfire cu vergele gâtuitoare. Í) nicovală; 2) bară lăfita; 3) vergele gâtuitoare; 4) porfiune de bară lăfită; 5) ciocan. sau al ciocanul ui de gâtuit, cari se aşază la ^mijlocul piesei şi pe axa ei longitudinală, depla-sându-le succesiv spre periferie, în pozifii paralele cu prima. După lăfirea propriu zisă, suprafata se netezeşte cu ciocanul planator. —! Defectele cari se pot produce prin lăfire sunt aceleaşi ca la întindere: suprapunere de material, ruperea fibrelor, etc. io. Latitudine [iirapOTa; latitude; Breite; lati-tude; szélesség]. Geod.: Unghiul pe care-1 formează verticala unui punct de pe suprafafa Pământului cu planul ecuatorului, măsurat prin arcul de meridian cuprins între ecuator şi punct. Se măsoară în grade, dela ecuator către polul din emisfera respectivŞ. Latitudinea punctelor din emisfera de Nord se numeşte nordică sau boreală, iar cea a punctelor din emisfera de Sud se numeşte latitudine sudică sau australă. Latitudinea unui punct se determină, pe uscat, în funcfiune de înălfimea polului deasupra orizontului, care se determină în acel punct, măsurând cu ajuiorul teodolitului sau al cercului meridian înăifimile unei stele apropiate de pol, la trece-rilş ei la meridian. Pe mare, se determină cu sextantul înălţimea meridiană hm a Soarelui, adică înăljimea Soarelui când el ajunge la culminaţie. Din relafia 8=h±2m, în care Zm=90° — hm, iar 8 este declinata Soarelui în ziua observării, luată din tabelele de timp, se deduce înălfimea h a polului deasupra orizontului, adică latitudinea punctului în care se face observafia. î. Latitudine astronomică [acTpoHOMHqecKaa UIHpOTa; latitude astronomique; astronomische Breite; celestial latitude; csillagászati szélesség]. Asír.: Distanfa dela un astru la ecliptică, măsurată de arcul situat pe cercul mare care trece prin astru şi prin polii eclipticei, şi cuprins între astru şi punctul de intersecfiune al cercului cu ecliptica. Sin. Latitudine ecliptică. 2. Latitudine australă [lOJKHan ninpoTa; lati-tude australe; südliche Breite; austral latitude; déli szélesség]. V. sub Latitudine. 3. ~ boreală [ceBepHan nmpoTa; latitude boréale; nördliche Breite; boreal latitude; északi szélesség]. V. sub Latitudine. 4. Latitudine ecliptică [sKJiHnTHHecKan ihh-pOTa; latitude écliptique; ekliptische Breite; ecliptic latitude; ekliptikus szélesség]. V. Latitudine astronomică. 5. Latitudine, corecfie de ~ [nonpaBKa Ha LUHpOTy; corredion de latitude; Berichtigung der Breite; latitude correction; szélességi javítás]. V. sub Corecţie de gravitafie. 6. Latitudine de expunere [npoAOJDKHTejib-HOCTb BbiAepîKKH; latitude d'exposition; Aus-sfellungsbreite; latitude of exposure; kiállítási szélesség]. Fiz. V. sub înnegrire, curbă de 7. Latreină [jiaTpeHH; lathréine; Lathrein; la-threine; latrein]. Chim.: Substanfă bazică, fără miros şi nevolatilă, care se găseşte în fumul de utun. 8. Lattorfian [jiaTopttmaHHbm ejiofih lattor-fien; Lattorfian; Lattorfian; lattorfián]. Geo/.: Etajul inferior al Oligocenului, caracterizat, în general, prin prezenta următoarelor fosile: Ostrea ventilabrum, Peden costatus, Leda perovalis, Fusus elongatus, Pleurotoma bosqueti, Schizaster, Ma-retia, Nummulites germanicus, etc. 9. Lătunoaie. Ind. făr.: Răritură produsă în fesătură din cauza ruperii unuia sau a mai multor fire din urzeală. 10. Lătunoaie [őOKOBHHa; dosse; Schale, Schwarte; slab; széldeszka]. Ind. lemn., Cs.: Piesă de lemn cu o fafă plană paralelă cu fibrele şi una convexă, objinută prin tăierea cu ferestrăul a părfii laterale a unui buştean. Sin. Lăturoaie. 11. Latură [cTopoHa; cőté; Seite; side; oldal, szél]. Mat.: Oricare din segmentele de dreaptă sau din arcele de curbă cari alcătuesc un poligon rectiliniu, respectiv curbiliniu. 12. Latura măsurată a sudurii [HSMepeHHan CTopoHa CBapKH; cőté mesuré de la soudure; gemessene Schenkellánge der Naht; actual length of weld ; hegesztési varrat megmért széle]. Metl.: Lungimea liniei de contact, într'o secfiune oarecare, dintre cusătura (cordonul) sudurii în unghiu şi piesa sudată (v. latura OA, respectiv OB, din fig. de sub Grosime de gât, nominală). 13. Latura nominală a sudurii [HOMHHajibHan CTopoHa niBa; cőté nominal de la soudure; no-minelle Schenkellánge der Naht; nominal length of weld; hegesztési varrat nominális széle]. Metl.: Lungimea uneia din cele două laturi egale ale celui mai mare triunghiu isoscel care poate fi înscris într'una din secfiunile sucecsive ale cusăturii (cordonului) unei suduri în unghiu. V. fig. sub Grosime de gât, nominală. m. Lăturoaie. V. Lătunoaie. is. Laubanit [jiayöaHHT; laubanite; Laubanit; laubanite; laubanit]. Mineral.: Ca2[(OH)21 AI2Si5014] • 5H20. Zeolit calcifer, asemănător cu laumontitul. ie Laudanidină. Chim.: Forma levogiră a lau-daninei. 17. Laudanină [jiayAaHHH; laudanine; Laudanin; laudanine; laudânin]. Chim.: C20H25O4N. Alcaioid care se găseşte în opium. Este o formă racemică. Prin tratare cu diazometan, trece în d, l-laudanozină. îs. Laudanozină [jiay/ţaH03HH; laudanosine; Laudanosin; laudanosine; laudânozin]. Chim.: C21H2704N. Alcaioid secundar care se găseşte în opium. Sintetic, se obfine din clormetilatul pa-paverinei, prin reducere cu staniu şi acid clorhidric. 19. Laudanum [jiay^aHyM; laudanum; Lauda-num; laudanum; laudânum]. Farm.: Anumite medicamente cu bază de opium. Laudanumul lui Sy-denham se prepară prin macerarea opiumului pulverizat, cu safran, esenfă de scorţişoară, esenfă de cuişoare şi alcool. Se prezintă sub forma unui lichid galben închis, cu miros puternic şi gust amar, şi care colorează puternic în galben apa, pielea, ţesăturile, etc. Se întrebuinfează sub formă de pomezi, linimente, amestecuri contra durerilor de dinfi şi ca medicament intern (ca antidisen-teric şi calmant, în doze de câteva picături). Este periculos de administrat copiilor. Laudanumul lui Rousseau se prepară prin fermentarea unui amestec apos de miere şi opium. Este mai activ decât cel al lui Sydenham, deşi confine mai pufin opium. Este brun-negricios şi, din cauza lipsei de safran, nu îngălbeneşte apa. Se întrebuinfează extern. 20. Laue,diagramă ~ [jţnarpaMMa JIay3; diagrammé de L.; L. Diagramm; L. diagram; L. diagramm]. Fiz.: Figură de difracfiune obfinută pe un ecran prin trecerea unui fascicul de raze X printr'o lamă cristalină subfire. Diagrama se compune din puncte luminoase pe ecranul de observare 446 (iar dacă acesta este o placă fotografică, prin puncte negre de maxim de impresionare a plăcii), dispozifia acestor puncte depinzând de simetria cristalină a lamei difractante. Se pot obfine diagrame analoage şi prin reflexiune pe lame cristaline. Diagrame Laue se pot obfine şi cu fascicule de electroni. Sin. Lauegramă. 1. Laumonif. V. Laumontit. 2. Laumontit [jiay mohtht; laumonite, lau-montite; Laumontit; laumontite; laumontit]. Mineral.: (Ca-Na2)AI2Si4012*4H20. Mineral din grupul zeolifilor, cristalizat în sistemul monoclinic, cu o coloare albă şi cu luciu sticlos. Pierde uşor apa, devenind pulverulent. Sin. Laumonif. 3. Laur [flypMaH oőbiKHOBeHHbra; stramoine; Stechapfel; stramonium; maszlagos redőszirom]. Bot.: Datura stramonium L. — Plantă erba- cee din familia solanaceelor. Creşte sălbatic, prin locuri părăsite sau neîngrijite, în regiunile cu climă temperată. Frudul, capsular, acoperit cu spini, are patru loje şi confine cca 400 de seminfe. Frunzele confin 0,2* ”0,6% datu-rină, care este un amestec de alcaloizi (hioscia-mină, atropină şi scopolamină). Seminfele confin, pe lângă aceşti alcaloizi, şi un uleiu toxic, folosit ca medicament extern, ca sedativ al durerilor locale. Frunzele uscate au proprietăfi an-tiastmatice, datorite piridinei, care se formează prin combustia alcaloizilor, în timpul fumatului ţigărilor cari confin şi frunze de laur. Sin. Cîumă-faie, Alaur, Bolândarifă. 4. Laurasîa [jiaypa3Hfl;Laurasie; Laurasia; Lau-rasia; laurâzia]. Geol.: Masă continentală formată după cutarea geosinclinalului Uralului, din Triasicul inferior, prin unirea Continentului Nord-atlantic cu Continentul sino-siberian. 5. Laurent, polari metru ~ [nojinpHMeTp JIo-paHa; polarimetre L.; L. Polariméter; L. polariméter; L. polariméter]. V. sub Polarimetru. 6. Laurent, serie V. Serie Laurent. 7. Laurentiană, catenă ~ [JIaypeiţHaHOBCKHe ropHbie xpeŐTbi; chaîne laurentienne; lauren-tische Kette; Laurentian chain; laurenti lánc]. Geol,: Catenă muntoasă formată la sfârşitul erei arhaice, complet erodată şi peneplenizată, a cărei direcfie şi răspândire nu s'au putut preciza. s. Lauric, acid ~ [jiaypHHOBan KHCJiOTa; acide laurique; Laurinsaure; lauric acid; laurinsav]. Chim.: CH3—(CH2)io—COOH. Substanfă cu p. t. 44°, p. f. 176° (la 15 mm Hg), care se găseşte sub formă de gliceridă în grăsimea nucii de cocos. Se întrebuinfează în parfumerie şi în cosmetică. 8. Laurionit [jiaypHOHHT; laurionite; Laurionit; laurionite; laurionit]. Mineral.: Pb • OHCI. Oxiclo-rură hidratată de plumb, naturală. 10. Laurit [jiaypHT; laurite; Laurit; laurite; lau-rit]. Mineral.: RuS2. Sulfură de ruteniu naturală, care confine, uneori, osmiu. 11. Lautal. Metl.: Aliaj asemănător cu duralu-minul, cu compozifia: aluminiu 92,8 ••• 93,8%, cupru 4,7%, mangan 0,5%, siliciu 1***2%. E folosit în construcfiile aeronautice. (N. C.). 12. Lautarit [jiayTapHT; lautarite; Lautarit; lau-tarite; lautârit]. Mineral.: Ca(J03)2. lodat natural de calciu. 13. Lautit [jiayTHT; lautite; Lautit; lautite; lau-tit]. Mineral.: (Cu)AsS. Arseniosulfură de cupru naturală, în care, uneori, se găseşte argint în locul cuprului. 14. Lavă [jiaBa; lave; Lava; lava; láva]. Petr: Topitură de silicafi, care curge sau a curs în timpul erupfiei, din craterul unui vulcan. Reprezintă manifestarea la suprafafa scoarfei a topi-turilor intratelurice (magme). îs. Lavă. Pisc.: Ansamblu de unelte de pescuit stafionare, aşezate una în continuarea celeilalte, pentru a bara drumul peştelui pe distanfe cât mai mari şi a-i schimba astfel direcfia de înaintare spre deschiderea diferitelor capcane de prindere (de ex.: lavă de vintire, lavă de cotefe, lavă de taliene de baltă, etc.). ie. Lavă de cotefe [pbiőojiOBHbie CHacTiî; bourdigues; Fischzáune; crawls; halkerités]. Pisc.: Şir de cotefe legate între ele prin lesele lor, instalate în stufării, în gârle, sau în cărări libere de stuf. i7. Lavandă [jiaBaHfla; lavande; Lavendel; lavender; levendula]: Sin. Levănfică (v.). îs. Lavină [jiaBHHa; avalanche; Lawine; ava-lanche; hógörgeteg, lavina]: Sin. Avalanşă (v.). 19. Lavifă [CKaMbfl; banc; Bank] bench; pad]. Ind. far.: 1. Bancă de lemn sprijinită pe picioare de lemn, aşezată de-a-lungul unui perete interior de casa fărănească, servind uneori şi ca pat. — 2. Ladă mare şi lungă. — Sin. Laifă. 20. Laviu [oTTeHeHHe Tyuibio; lavis; getuschte Zeichnung; washed drawing; kitúsolt rajz]. Artă: Mod de a colora un desen în tuş de China sau în orice altă coloare de apă, pentru ca, bazân-du-se pe teoria „redării", să exprime volumul obiectelor desenate prin lumini şi umbre proprii sau purtate, sau şi prin colorile proprii. Laviul se execută prin tente; gradaţia luminii între diversele linii de egală tentă pe suprafafa obiectului se obfine prin două procedee: laviul prin tente plate sau suprapuse se obfine prin suprapunerea mai multor rânduri de tentă diluată, cari se acoper parfial pentru a se obfine nuanfe din ce în ce mai închise; laviul prin tente degradate sau laviul pierdut se obfine prin adăugirea succesivă de apă la tenta închisă, sau prin adăugirea succesivă de colorant la tenta deschisă, după cum se porneşte dela închis la deschis, sau invers. Condifiunile realizării unui laviu sunt regularitatea traseului de pensulă şi repeziciunea, păs-trându-se o umiditate, uniformă până la uscarea tentei. Se execută pe hârtie întinsă la umed pe planşetă. 21. Lawrencif [jiaBpeHCHT; lawrencite; Lawren-cit; lawrencite; lawrencit]. Mineral.: FeCI2. Clorură de fier naturală. 447 1. Lawsonă [jiaBCOH; lawsone; Lawsona; law- sone; lawzona]. Chim.: o Substanfă isomeră cu juglo- H || na (oxinaftochinona), care C C se izolează din frunzele de HC C C —OH henné şi se întrebuinfează | || || la vopsitul părului. HC C CH 2. Laxafiv [jiaKcaTHB, x C^ cjiaÓHTejibHoe; laxatif; h II Laxans, Abführmittel; laxa- O tive; meghajtó]. Farm.: Substanfă solidă sau lichidă, care are proprietatea de regulator al funcfiupilor intestinale. s. Laxmanit [jiaKCMaHHT; laxmanite; Laxma-nit; laxmanite; laxmanit]. Mineral.: (Pb, Cu)5Cr04(P04)3. Fosfocromat natural de plumb şi cupru. Se prezintă sub formă de cristale mici, verzi, monoclinice. 4. Laz [iţejlHHa; champ défriché; urbar ge-machtes Féld; reclaimed field; irtott talaj]. Agr.: Loc desfelenit, pregătit pentru cultură sau pentru fâneafă. 5. Lazulif [jia3yjiHT; lazulite; Lazulith, Blauspat; blue spar; lazulit]. Mineral.: Fosfat hidratat de aluminiu, de magneziu, de fier şi de calciu, natural. Prin pulverizare, spălare şi decantare, se obfin diferite pulberi abrazive pentru prelucrarea pieselor optice. 6. Lazurif [jia3ypHT; lazurite; Lazurstein, Lapis-lazuli; azure stone, lapis lazuli; lazurkő]. Mineral.: 3NaAI Si04*Na2S. Mineral din seria sodalitului, care cristalizează în sistemul cubic. E colorat în albastru închis, are duritatea 5***6 şi gr. sp. 2,2•■■2,5. Serveşte ca piatră semiprefioasă şi de ornament, uneori ca materie colorantă (ultramarin natural). Sin. Lapislazzuli. 7. Leadhillif [jieArHJiJiHT; leadhillite; Lead-hillit; leadhillite; leadhillit]. Mineral Pb4[(0H)2|S04|(C03)2]. Sulfocarbonat natural de plumb. 8. Leafă [jie3BHe; fii; Schărfe, Schneide; edge; él]: Partea tăioasă a unui topor, a unei barde, a unei sape, etc. 9. Leagăn. V. Creşă. 10. Leagăn. V. Dansantă, traversă 11. Leamon, procedeul ~ [cnocoö JlHMOHa; procédé L.; L. Verfahren; L. process; L. eljárás]. Procedeul de cracare Leamon. I) gură pentru introducerea produsului; 2) rezervor; 3) pompă de absorbire; 4)luburi de încălzire; 5) reziduu; 6) cameră cu catalizator; 7) coloană de fracţionare; 8) condensator; 9) evacuarea produsului finit. Ind. pefr.: Procedeu catalitic de cracare, lucrând în fază de vapori. Materialul este încălzit într'o primă serie de tuburi, (v. fig.)» de unde trece într'o cameră, unde este vaporizat. Vaporii obfinufi? trec în a doua serie de tuburi, sunt supraîncăl-zifi la cca 540°, trecufi prin camera cu catalizator şi apoi la coloana de fracfionare. Produsul rezultat trebue redistilat şi tratat. 12. Leandru [oJieaH/ţp; laurier-rose; Oleander; oleander; oleander]. Bot.: Nerium oleander L* Arbust din familia apocinaceelor, înalt până la 5 m, originar din regiunea mediteraneană. La noi e cultivat ca plantă ornamentală de ghiveciu. Are un lemn alb, omogen, uşor, pufin dur. Din cărbunele de leandru se fabrică pulbere neagră. Sin. Oleandru. 13. Leasă. Ind. făr.: 1. împletitură de nuiele* care înlocueşte loitrele carului. — 2. Grătar de nuiele pe care se bat ştiulefii de porumb pentru a desghioca grăuntele, se svântă brânza, se usucă prune, etc. Sin. Leşoiu. — 3. Zăgaz format dir* pari şi nuiele, pentru oprirea apei unui curs de apă. 14. Leasă [peméTKa ajih JIObjih pbiőbi; égril-loir; Teichrechen; fishing grate; halastó-gereblye]. Pisc.: Instalafie fixă de pescuit în gârle, în formă* de pâlnie. Funcfionarea ei se bazează pe faptul că, cu cât se îngustează seefiunea unui curs de apă, cu atât creşte vitesa curentului. O leasă se compune din aripi şi coş. Aripile sau lătunoaiele sunt doua garduri solide, cari pornesc oblic, dar fafă în fafă, dela malurile unei gârle, apropiindu-se unul de altul în matca apei, spre a forma astfel gura pâlniei. Coşul sau cutifa, ca un jghiab lung, e făcut din ostrefe sau din nuiele împletite, şi formează gâtul pâlniei. Gura din amonte a coşului este» lipită pe fundul gârlei şi e legată de aripi printr'o articulafie specială, ca să se poată mişca în sus şt în jos; gura dela vale, mai strâmtă şi ridicată până la suprafafa apei, se continuă cu un sac lung (sacul lesei), în care se adună peştele adus de curent. Instalarea unei lese cere următoarele trei condifiuni: să fie o cantitate mare de apa înmagazinată în bălfi, care să asigure un debit însemnat în gârla de scurgere, pe un timp maf îndelungat; să existe o diferenfă de nivel maf mare între apa din baltă şi apa unui fluviu apropiat; să existe o gârlă de scurgere cu o secfiune mare, cu o pantă accentuată şi cu un debit însemnat. Tocmai din cauza acestor condifiuni, de-a-lungul Dunării de jos, unde oscilafiile nivelului apei nu sunt destul de mari, în general, nu se poate prinde peştele cu lese. Pe Dunăre e instalată o leasă mare la Călăraşi, una sistematică la Filipoiu şi una mică la Crapina. is. Leaf. V. Laf. ie. Lebăda [jieóe^b; le Cygne; Schwan; Swan* hattyú]. Astr.: Constelafie din emisfera boreală, numită popular „Crucea miezului nopfii", compusă din stelele duble Albireo şi 61, şi din numeroase alte stele mai slabe. i7. Leblanc, procedeul ~ [cnocoö JleŐJianar méthode L.; L. Verfahren; L. soda process; L.~ eljárás]. Ind. chim. sp.: Procedeu folosit pentru 448 prepararea carbonatului de sodiu. V. sub Sodiu, carbonat de î. Le Chatelier, ace V. Ace Le Chatelier. 2. Lechatelierit [jiemaTejraepHT; lechatelié-rite; Lechatelierif; lechatelierite; lechatelierif]. Mineral.: Bioxid de siliciu natural, amorf. 3. Leci: Pământul moale de prăbuşiri din galeriile miniere. (Termen minier, Valea Jiului). 4. Lecîfă [jieiţHT; lécythe; Lekythos; lekythos; lekythos]. Ind. st. c.: Vas ceramic antic, cu gât alungit. 5. Lecitine [jieiţHTHH; lécithines; Lezithine; lecithins; lecitinek]. Chim. biol.: Esteri ai acidului "fosforic cu glicerina, având unele proprietăţi fizicochimice asemănătoare cu cele ale grăsimilor. Se găsesc în ouă, în toate ţesuturile corpului animal, unde au rolul de transmijători ai excitaţiilor nervoase, şi în unele plante. Prin hidroliză dau -acid fosforic, glicerină, acizi graşi şi colină. Se extrag de obiceiu din gălbenuşul de ou, prin tratare cu acetat de etil sau de metil, sau din uleiuri vegetale cu ajutorul unor solvenţi. Se întrebuinţează în industria alimentară împotriva rânce-zirii, la fabricarea margarinei, a săpunului, a ciocolatei, ca emulgator (v.), la păstrarea suplejei pieilor, etc. 6. Lecontit [jieKOHTHT; lecontite; Lecontit; le-contite; lekontit]. Mineral.: (NH4)Na K (S04) ■ 2 H2O. Sulfat natural hidratat de amoniu, potasiu şi sodiu. A fost descoperit într'o grotă din Honduras; se crede că provine din mineralizarea excrementelor unor lilieci cari trăiesc în această grotă. Este incolor, cu gust sărat şi amar, şi are durilatea 2 • "2,5. 7. Leda. Paleont.: Gen de lamelibranhiat din ordinul homomiariilor, subordinul taxodontelor. Cuprinde specii cari se întâlnesc din Silurian până «astăzi. Prezintă valve prelungite posterior. 8. Ledeburifă [jie#e6ypHT; lédéburite; Lede-burit; ledeburite; ledeburit]. Mef/.; Eutecticul sistemului fier-cementită, constituit dintr'un amestec de austenităşi cementită* Conţine 4,29% C şi «ste un constituent structural al tuturor aliajelor fier-carbon cu mai mult de 1,7% C. La microscop, pusă ’în evidenţă prin atacarea probelor cu acid picric, are un aspect zebrát. 9. Ledian [jie^naHOB miacT; lédien; Ledian; Ledian; lediánj. Geo/.; Etajul mediu al Eocenului, în care se întâlnesc, în special, următoarele fosile: Nummulites variolarius, Turritella sulcifera, Voluta stromboides, Clavella longaeva, Limnaea Ion-«giscata, Planorbis goniobasis, etc. Se prezintă sub două faciesuri, cari au fost considerate ca etaje independente, sub numele de Auversian şi Bar-“lonian. 10. Lee [termen olandez]: Direcţia spre care fbate vântul dominant dintr'o regiune, pe mare. u. Legare. V, sub Liant. 12. Legare [nepenjieTaHHe; reliure; Buch-t)indung; bookbinding; könyvkötés]. Arfe gr.: Reunirea sub formă de carte a coaielor cari aparţin aceleiaşi lucrări. 13. Legare [npHBH3biBaHHe, 3aKpemieHHe; amarrage; Anbinden, Befestigen; mooring; hoz-záerősités], Nav.: Operaţiunea de imobilizare a unei nave, prin parâme. 14. ~ în barbă [flByxHKopHoe 3aKpenjieHHe; affourcher; Vertăuen; mooring to two anchors; dupla horgonyzás]: Operaţiunea de ancorare a unei nave, prin două ancore ale căror lanţuri sunt paralele. 15. Lcgăfor [Btf3aJibmHK; lieur; Binder; binder; kötő]: Muncitor necalificat care leagă materialul sortat (de ex.: la laminoare, barele profilate; la secerat snopii). ie. Legăfer [nepenJiéTHHK; relieur; Buchbin-der; bookbinder; könyvkötő]: Lucrătorul care se ocupă cu operaţiunile de legare a cărţilor şi a registrelor. Sin, Compactor (în Transilvania). 17. Legatorie [nepeiuieTHan MacTepcKan; atelier de reliure; Buchbinderei; bookbindery; könyv-kötészet]: Atelier sau secţie din tipografie unde se execută lucrările de legătorie. Sin. Compac-torie (în Transilvania). îs. Legătură [cBH3b; liaison; Bedingung; con-dition; feltétel]. Mec. V. Legături. 19. Legătură [CBiî3b; aşsemblage; Verbindung; assemblage; összekötés, kapcsolás]. Tehn.: 1. Mod de rezemare a două corpuri, care limitează mobilitatea lor mutuală şi permite transmiterea unor forje sau a anumitor mişcări dela unul din corpuri la celălalt. Legătura se numeşte rigidă, dacă nu permite nicio mişcare a unei piese faţă de cealaltă (v. îmbinare), şi mobilă, dacă permite anumite mişcări relative ale pieselor asamblate. Legătura mobilă se poate efectua prin organe fluide, flexibile (curea, cablu, lanţ), elastice sau rigide. — 2. Suprafeţele de contact cari realizează o legătură în accepţiunea de sub 1. — 3. Dispozitiv care realizează o legătură în accepţiunea de sub 1 între două corpuri, sau între două elemente ale unui sistem tehnic. Poate fi: reazem (fix, mobil, sau de încastrare); asamblare rigidă (v. îmbinare, înnădi-re); legătură mobilă prin fluide (v. Inversor de mers, prin cuplaje hidraulice), prin organe elastice (v. Legătură elastică) sau flexibile; legătură prin cuplaj electromagnetic (v. Acuplaj electromagnetic, Inversor de mers, electromagnetic); legătură mobilă prin organe rigide, de ex. legătura bielă-manivelă (v. sub Bielă şi sub îmbie-laj), legătura Oldham, ambreiajul (v.), acuplajul (v.), articulaţia elastică, articulaţia cardanică (v.) simplă şi dublă, articulara dublă, cu sfere (v. S.), etc. 20. Legătură [nyK; botte, faisceau; Bundei; bundle, truss, bunch; csqmó]. Gen.: Mănunchiu. 21. Legătură [nepenjieT; reliure; Einband; bind-ing; kötés]. Arte gr.: Felul în care e legată o carte. 22. Legătură [coe^HHeHHe; connexion; Schal-tung; connedion; kapcsolás]. Elt.: 1. Felul conexiunii conductoare galvanice a două circuite sau a două elemente de circuit electric. — 2. Conductoa- 449 rele cari asigură o legătură conductoare în sensul de sub 1. 1. Legătură [cnJieTeHHe; armure; Bindung, Schnürung, Abschnürung; cording,tying-up;szövet-vetülékrendszer]. Ind. text.: Modul de împletire al firelor de urzeală cu firele de bătătură. De legătura folosită depind atât aspectul unei fesături, cât şi rezistenfa, elasticitatea, tuşeul sau asprimea ei. Pentru stabilirea legăturii unei anumite ţesături se foloseşte o schemă trasată pe o hârtie cadrilată, numită hârtie de compozifie. Pe această hârtie, un şir vertical de pătrăfele reprezintă un fir de urzeală, iar un şir orizontal, un fir de bătătură, fiecare pătrăfe! fiind astfel un punct de legare. Dacă firul de urzeală trece pe deasupra firului de bătătură, punctul de legare se numeşte „de urzeală"; în celălalt caz, el se numeşte „de bătătură". Schematic, o legătură se reprezintă colorând punctele de legare „de urzeală", şi lăsându-le albe pe cele de „bătătură" (v. fig.). Schema reprezentativă este alcătuită din repetirea, atât în di-recfia urzelii, cât şi a bătăturii, a unei zone restrânse, numită raport de legătură sau raport de armură. Sin. Armură. 2. Legătură [6eH3ejib; amarrage; Băndsel, Bindsel; seizing; kötőszem]. Nav.: Modul de prindere intre două parâme, între două porfiuni din aceeaşi parâmă, între verge sau catarge, pentru a forma un ochiu de capelare, o capră, etc. în practică, pentru legături se folosesc lanfanele. — Se deosebesc: 3. ~ în cruce [CKpenţeHHbra6eH3eJlb; amarrage bridé; Kreuzsurring; cross-seizing; keresztkötés]: Legătură care strânge împreună două porţiuni de parâme cari se încrucişează. 4. ~ lată [ruiOCKHH 6eH3eJib; amarrage ă plat; Plattbindselung; flat-seizing; laposkötés]: Re Legătură. A) fesătură; 8) armură; R) raportul de armură. a) legătură, lată simplă; b) legătură lată, dublă; c) legătură lată, cu traversă; d) legătură în cruce; e) legătură portugheză. Legătură care strânge împreună două porfiuni paralele ale unei parâme. Exemplu: ochiuri de manevre, etc. Legătura lată poate fi: iată simplă, lată dublă, lată cu traversă (v. fig.). 5. ~ portugheză [nopTyrajibCKHH 6eH3ejib; amarrage en portugaise; Kreuzbăndsel; racking; portugál kötés]: Legătură care strânge două parâme, două verge sau două catarge, pentru a forma o capră de manevre. e. Legătură cablu-cabină [cBH3b Kaőejib-KJieTb; joint câble-cage; Zwischenverbindung Seil-Förderkorb; connection between rope and cage; drótkötél-szállitócsille összekötés]. Mş. min.: Dispozitivul de legătură dintre cablul de tracfiune şi cabina de extracfie din mină. Se compune din două porfiuni: legătura dintre cablu şi dispozitivul intermediar, şi cea dintre dispozitivul intermediar şi cabina de extracfie. 7. ~ cablu-dispozitiv intermediar [CBH3b Ka-őejib-npoMejKyTöHHbin MexaHH3M; joint-câble-dispositif intermédiaire; Verbindung Seil-Zwi-schengeschirr; connection between rope and intermediate device; drótkötél-közbensőkészülék összekötés]: Dispozitiv folosit pentru a fixa capătul cablului de tracfiu-ne şi a lega cablul la lanful intermediar (v. fig.)-Se compune dintr'o bucea (1) formată din două bucăfi simetrice, de ofel turnat, în interiorul căreia se găseşte clema (2) formată din două bucăfi. Aceasta are, la exterior, crestături, în cari intră ghiarele (3), acfionate de pârghiile (4). între cele două cleme se introduce capitul cablului de tracfiune. Prin greutatea sarcinii, care se transmite prin lanful dublu (5) la cele două pârghii (4), ghiarele (3) apasă asupra clemelor (2) cari, la rândul lor, strâng cablul cu atât mai tare, cu cât sarcina e mai mare. Sigu- Legătură între cablu şi dis-ranfa contra desfacerii pozitivul Intermediar, celor două cleme O dau J) bucea; 2) clemă; 3) ghiară; cele două şuruburi (6), 4) pârghie; 5) lant dublu; cari apasă asupra pârghii- 6) şurub de siguranţă; 7) cablu lor (4) independent de de suspensiune; 8) bară de acfiunea sarcinii, men- suspensiune. finând cablul strâns. Eliberarea cablului se face prin încetarea acfionării sarcinii şi prin deşurubarea şuruburilor de siguranfă. Sin. Cheie de cablu. 8. ~ dispozitiv intermediar-cabină [cBH3b npoMejKyTOHHbift MexaHH3M-KJieTb; joint dis-positif intermédiaire-cage; Verbindung Zwischen-geschirr-Förderkorb; connection between intermediate device and cage; közbensőkészülék-szálli- 29 450 tócsille összekötés]: Ansamblul care asigură legătura dintre dispozitivul de fixare al capătului de cablu de tracfiune şi cabina de extracfie din mină, respectiv sarcina de ridicat. Se compune dintr'un lanf din două sau din patru ramuri, dublat cu tot atâtea lanfuri de ajutor lăsate mai lungi decât cele purtătoare, pentru cazul când unul din acestea din urmă s'ar rupe. Lanfurile sunt reglabile în lungime, fie prin scoaterea sau adăugirea de eclise, fie printr'un întinzăior cu şurub. Legătura dintre aceste lanfuri şi cabina de extracfie se face prin intermediul a două verigi şi al unei bare de suspensiune. Pentru a amortisa şocul produs la o ridicare bruscă a sarcinii, se intercalează, la instalafii moderne, un amortisor de şoc (v. fig.)» compus dintr'un cilindru cu un piston care acfionează un resort elicoidal. De axul pistonului e légatá bara de suspensiune a sarcinii. în interiorul cilindrului se găseşte un lichid de amortisare (glicerină, uleiu), care circulă printr'o deschizătură din piston, deasupra pistonului. Un compartiment suplementar din cilindru serveşte ca spafiu de compensare pentru dilatarea glicerinei, la cald. î. Legătură chimică [xHMHqecKan CBH3b; liaison chimique; chemische Bindung; chemical bond; vegyi kötés]. Chim.: 1. Modul în care sunt unifi atomii unei molecule. — 2. Forfa care leagă între ei aceşti atomi. — Se deosebesc: 2. ~ chelatică. V. sub Legătură de hidrogen. 3. ~ coordinativă [KOopflHHaTHan CBE3b; liaison coordinative; koordinative Bindung; coor-dinative bond; koordinatív kötés]: Legătură co-valentă Ia care ambii electroni ai unei perechi de atomi derivă dela un acelaşi atom. De exemplu: ionul de hipoclorit poate fi considerat format prin alipirea unui atom de oxigen Ia perechea de electroni ai clorului: [,CI:]- + ?: = [:.CI:Ö;]~ Molecula în care se găseşte o astfel de legătură nu se ionizează prin desfacerea legăturii. Atomul de oxigen, care înainte de alipire a fost neîncărcat, a primit, prin alipire, jumătatea unei perechi de electroni. Deci se poate să i se atribue o sarcină negativă şi, analog, atomului de clor, o sarcină pozitivă, sarcina negativă inifială a ionului de clor trecând asupra grupării CIO, care devine ion de hipoclorit. Legătura coordinativă poate fi concepută ca o stare intermediară întrecovalenfă şi electrovalenfă. Ea se notează, în formulele electronice simplificate, printr'o săgeată îndreptată dela atomul care dă electronii (4*) spre cel care îi primeşte ( —); de exemplu: -N ^*0“ Legătura coordinativă apare de obiceiu în ionii obişnuifi complecşi. Sin. Legătură semipolară, Legătură semiionică. 4. ~ covalenfă: Sin. Covalenfă (v.). 5. ~ de hidrogen [BOflopofliiaH cBH3h; liaison d'hydrogéne; Wasserstoffbrücke; hydrogen bond; hidrogénkötés]: Legătură slabă între atomii de oxigen, prin intermediul unui atom de hidrogen, legat slab de unul din aceşti atomi: O — H----0 (punctele reprezentând legătura slabă). Atomul de hidrogen care rămâne legat covalent de unul din atomii de oxigen este atras puternic de electronii neparticipanfi ai celuilalt atom de oxigen, atracfiune posibilă datorită volumului său foarte mic. Energia de formare a legăturii de hidrogen (OH----O) variază între 45 kcal/mol (pentru apă) şi 8,2 kcal/mol (pentru acizi), pe când energiile legăturilor covalente sunt de ordinul a 97,3 kcal/mol: (C —H) şi de 182,3 kcal/mol: (C = 0). De aceea legăturile de hidrogen influenfează mai mult proprietăfile fizice ale substanfelor decât pe cele chimice. Se admite că legăturile de hidrogen au caracter pseudoionic. Fenomenul asociafiei moleculare în apă, în alcooli şi în acizi, se datoreşte legăturilor de hidrogen. S'a putut stabili, cu ajutorul spectrelor X, că în alcoolul metilic, de exemplu, starea lichidă se compune din lan[uri de molecule în formă de zig-zag, cu unghiuri apropiate de unghiul tetraedrului, de forma: R R R I I I X > H H H ‘■O '''O I I R R în combinafiile cu funcfiuni mixte cari conţin grupări CO, COOH, NOâ, NO, N = N, într'o pozifie favorabilă fată de gruparea OH, se pot stabili legături de hidrogen intramoleculare, formându-se astfel un ciclu nou. Astfel de legături de hidrogen se numesc legături chelatice; de exemplu, în cazul esterilor p-cetonici: CH H3C-C nc-or I II O-H — O Combinafiile cari conţin legătura de hidrogen dau un spectru infraroşu caracteristic, în care banda de absorpfie a grupării OH dispare, apărând în schimb o bandă caracteristică legăturii de hidrogen. 6. ~ eteropolară. V. Electrovalenfă. 7. ~ ionică. V. Electrovalenfă. la legătura între dispozitivul intermediar şi cabina de extracfie. f) traversă; 2) lanf; 3) cilindru; 4) piston; 5) resort; 6) bară de suspensiune. sau dedesubtul 451 1. Legătură metalică [MeTajiJiHHecKan CBH3b; liaison métallique; metallische Bindung; metallic bond; fémes kötés]: Legătură chimică între atonvi unei refele metalice, datorită norului de electroni din refea, care aparfine tuturor atomilor refelei, ceea ce condiţionează atât marea conductivitate electrică şi termică a metalelor, sau comportarea lor din punct de vedere optic, cât şi cristalizarea lor în refele cu număr de coordinafie mare. 2. ~ nepolară: Sin. Covalenjă (v.). 3. ~ omeopolară: Sin. Covalenfă (v.). 4. ~ polară. V. Electrovalenfă. 5. ~ semiionică. V. Legătură coordinativă. 6. ~ semipolară. V. Legătură coordinativă. ?. Legătură dicarbonilică [AHKapőoHHJibHan CBH3b; liaison dicarbonylée; Dikarbonylbindung; dicarbonyl bond; dikarbonilkötés]. Chim.: Tip de legătură între resturile de monozaharide cari alcătuesc molecula unei oligozaharide (de ex. a zaharozei), şi în care hidroxiIul glicozidic al unui rest de monozaharidă este eterificat cu hidroxi-lul glicozidic al celuilalt rest. 8. ~ monocarbonilică [MOHOKapőOHHJibHan CBH3b; liaison monocarbonylée; Monokarbonyl-bindung; monocarbonyl bond; monokarbonilkö-tés]. Chim.: Tip de legătură între resturile de monozaharide cari alcătuesc molecula unei oligozaharide (de ex. a maltozei, lactozei, celobiozei, etc.), şi în care hidroxi iul glicozidic al unui rest de monozaharidă este eterificat cu un hidroxil alcoolic al celuilalt rest. 9. Legătură de branşament. E/f. V. sub Branşament. io. Legăfură de gardă [pacnopna oceBoro nOAUIHiiHHKa; entretoise de cornes de plaque de garde; Achslagersteg; axle guide stay; ten-gelyágykötés]. C. f. : Bară care consolidează, la partea inferioară, locaşul practicat în longeronul a Legătură de gardă, a) legătură de gardă pentru longeron de tablă; b) legătură de gardă pentru longeron de bare sudate; Í) legătură de gardă; 2) şurubul penei; 3) pană; 4) placă de gardă; 5) adaus; 6) longeron. unui vehicul feroviar, în interiorul locaşului alunecând cutia de unsoare. Dacă locaşul este consolidat prin placă de gardă, legătura de gardă se fixează de placă, iar daca locaşul nu este consolidat, legătura se prinde de longeron. ii. Legătură elastică [sjiacTHHHan CBH3b; assemblage élastique; elastische Verbindung; elastical joint; rugalmas összekötés]. Tehn.: Asamblare a unor elemente ale unui sistem tehnic, care permite deplasarea relativă a pieselor, şi prin care eventualele vibrafii, şocuri, etc., sunt amor-tisate de organele de legătură. Exemple: acuplarea prin manşoane elastice de cauciuc; legătura elastică dintre doi arbori, pentru a permite mici devieri unghiulare între aceşti arbori (v. Articulafie cardanică); legătura dintre organe, realizată prin resorturi cari suportă deformafii elastice, legătura prin aer comprimat piston-cilindru la frânele pneumatice. îs. Legăfură electrică [sjieKTpHHecKan CBH3b; connexion électrique; elektrische Schaltung; e!ec= trie connection; elektromos kapcsolás]. Elf. V. sub Scheme de legături electrice. 13. ~ echipotenfială [3KBHnoTeHiţnajibHaH CBH3b; connexion équipotentielle; Ausgleichsver-bindung; equipotential connection; kiegyenlítő kapcsolás]: Legătură electrică stabilită într'o înfăşurare indusă cu tensiuni electromotoare variabile, între puncte între cari în mod normal ar trebui să nu existe tensiune electrică (diferenfă de potenfial electric). Legăturile echipotenfiale de primul ordin se folosesc la înfăşurările în paralel de curent continuu multipolare, spre a evita, în cazul fluxurilor polare inegale, curenfii de circulafie interioară, cari ar trece altfel prin perii şi prin legăturile dintre ele şi ar da scântei la perii. Legăturile echipotenfiale de al doilea ordin se folosesc în înfăşurările în serie paralel de curent continuu, spre a evita repartifia inegală a curentului pe diferitele drumuri de înfăşurare, cauzată mai ales de rezistenfă de trecere variabilă dintre perie şi lamele de colector, care ar deranja repartifia uniformă a tensiunii pe lamele colectorului şi ar da scântei la colector. 14. ~ în paralel a elementelor de circuit electric [napaJiJiejibHan CBH3b sjieMeHTOB 3JieK-TpoiţeiiH; connexion en parallele d'éléments de circuit électrique; Parallelschaltung von Schaltungs-elementen; parallel connection of electric circuit elements; elektromos körelemek párhuzamos kapcsolása]: Legătură conduc-toare (asociafie) de elemente Legă)ur5 în para|eL de circuit electric (rezistenfe, bobine, condensatoare) montate astfel, încât să aibă în mod necesar aceeaşi tensiune electrică la borne. 15. ~ în serie a elementelor de circuit electric [nocjieAOBaTejibHan CBH3b sneivieHTOB SJieKTpoiţenH; connexiön en série d'éléments de circuit électrique; Reihenschaltung von Schaltungs-elementen; series connection of electric circuit ele-ments; elektromos körelemek sorba kapcsolása]: Legătură conductoare (a- sociatie) de elemente de WWW/*— circuit electric (rezistenfe, Legătură în serie, bobine, condensatoare) montate astfel, încât în regim cuasistafionar să fie parcurse în mod necesar de acelaşi curent electric. 29* 452 1. Legătură în serie paralel a elementelor de circuit electric [nocJieAOBaTejibHO-napaJiJiejibHaa CBH3b 3JieMeHT0B BJieKTpoiţeiiH; connexion en série-paralléle d'éléments de circuitélectrique; Rei-hen-Parallelschaltung vonSchaltungselementen;se-ries-parallel connectionof electric circuit elements; elektromos körelemek sorpárhuzamos kapcsolása]: Legătură conductoare (a- Legălurj în serie'Paralel. sociafie) de elemente de circuit electric (rezistenfe, bobine, condensatoare), dintre cari unele sunt asociate în serie, iar altele în paralel. 2. ~ în poligon [cBH3b MHoroyrojibHHKOM; connexion polygonale; Polygonschaitung, Vieieck-schaltung;mesh,mesh connection;poligon-kapcso-lás, többszögű kapcsolás]: Legătură conductoare a unui sistem de circuite electricepolifazate, care consistă în legarea în serie a tuturor înfăşurărilor (eventual şi a rezistenfelor sau a condensatoarelor) de fază ale sistemului, pentru a se realiza un circuit închis în care fiecare sfârşit de fază e legat cu începutul fazei următoare, punctele de legătură fiind destinate să fie legate la conductele corespunzătoare ale unei linii sau refele, sau ale unui alt sistem de circuite electrice, polifazat şi cu acelaşi număr de faze. Legătura în poligon a sistemelor trifazate se numeşte legătură în triunghiu sau, uneori, legătură în A (delta). în schemele de legături, fazele unui sistem polifazat legat în poligon se reprezintă de obiceiu decalate între ele cu un unghiu egal cu câtul a 360° prin numărul de faze (v. fig.). Legătură în poligon. a) schemă de legătură în poligon a unui sistem hexafazat; b) schemă de legătură în triunghiu a unui sistem trifazat (legătură în A). Valorile efective (şi instantanee) ale tensiunilor electrice de linie ale unui sistem polifazat, legat în poligon, sunt egale cu valorile efective corespunzătoare ale tensiunilor sale de fază. Valorile efective Iik ale curenfilor de linie ai unui sistem polifazat legat în poligon diferă de valorile efective îfk ale curenfilor săi de fază, şi anume, în cazul unui sistem simetric, încărcat simetric şi cu m faze: în cazul particular al sistemelor trifazate (m= 3): W/VbT 3. ~ în recuperare [peKynepaTHBHan CBH3b; connexion de récupération; Rückarbeitschaltung; recuperation connection; rekuperációs kapcsolás]: Legătură a înfăşurărilor a două transformatoare cu acelaşi număr de faze, astfel încât fiecare să-l alimenteze pe celălalt, pentru ca refeaua de alimentare să le cedeze numai puterea corespunzătoare pierderilor. Se foloseşte pentru a încerca transformatoare de aceeaşi tensiune şi de puteri (aproximativ) egale, cu alimentarea dintr'o refea care are o putere mai mică decât puterea fiecărui transformator în parte. 4. ~ în stea [CBH3b 3Be3AOÖ; connexion en étoile; Sternschaltung; star, star connection; csillagkapcsolás]: Legătură conductoare a unui sistem de circuite electrice polifazate care consistă în legarea conductoare, la un punct comun (numit punct neutru), a extremităfilor omoloage ale tuturor înfăşurărilor (eventual şi ale rezistentelor sau ale condensatoarelor) de fază ale sistemului, celelalte extremităfi omoloage fiind destinate să fie legate la conductele corespunzătoare ale une linii sau refele electrice, sau ale unui alt sistem polifazat de circuite electrice, şi cu acelaşi număr de faze. Legătura în stea a sistemelor trifazate se numeşte uneori legătură în Y (i grec). în schemele de legături, fazele unui sistem polifazat legat în stea se reprezintă de obiceiu decalate între ele cu un unghiu egal cu câtul a 360° prin numărul de faze (v. fig.). Legătură în stea. a) schemă de legătură în stea a unui sistem trifazat (legătură în Y); b) schemă de legătură în stea a unui sistem hexafazat. Valorile efective (şi instantanee) ale curenfilor de linie ai unui sistem polifazat legat în stea sunt egale cu valorile efective (respectiv instantanee) ale curenfilor săi de fază. Valorile efective ale tensiunilor electrice de linie Uj. (adică ale tensiunilor dintre două faze consecutive) ale unui sistem polifazat cu m faze, simetric şi încărcat simetric, legat în stea, diferă de valorile efective Uj ale tensiunilor sale de fază (adică ale tensiunilor dintre extremităfile fazelor şi punctul neutru): U, =2 i/jsin —• 1 J m în cazul particular al sistemelor trifazate (m = 3): u, = ur Vă. 5. ~ în triunghiu [CBfl3b TpeyroJibHHKOM; connexion en triangle; Dreieckschaltung; triangle connection, delta connection; háromszög-kapcsolás]. V. sub Legătură în poligon. 453 i. Legătură în zig-zag [cBH3b b maxMaTHOM nopH/ţKe; connexion en zig-zag; Zickzackschaltung; zig-zag connection; zig-zag-kapcsolás]: Legătură în stea a unui sistem de circuite electrice po-lifazate, în care fiecare ramură a stelei e formată din legarea în serie a două înfăşurări (jumătăţi) cari fac parte din faze diferite (de obiceiu, din faze consecutive) ale sistemului poli-fazat (v. fig. a). în schemele de legături, ramurile stelei unui sistem polifazat legat în zig-zag se reprezintă de obiceiu cu jumătăţile de ramuri (înfăşurări) având între ele un decalaj egal cu câtul a 360° 3 h Legătură normală pentru prăjini de sapă. Legătură în zig-zag. a) legătură în zig-zag a înfăşurărilor secundare ale unui transformator static trifazat, ale cărui înfăşurări primare sunt legate în stea; b) schemă de legătură în zig-zag a unui sistem trifazat. prin numărul de faze, şi astfel încât perechile de jumătăţi de ramuri cari aparţin aceleiaşi faze să fie paralele (v. fig. b). 2. Legăfură normală [HopMaJibHan MycJîTa; manchon d'accouplement; Normalverbindung;drill pipe collar; normális kapcsolás]. Mş. min.: Piesă în formă de manşon, filetată la ambele ca(pete cu filet interior, cu conici-tate mică şi pas relativ mic, care asigură o legătură a prăjinilor de sapă în „paşi". Pentru a se mări etanşeitatea şi a se ameliora îm- .. w ,v , ,. , , . . . WI Legatura normala cu dublu blocaj, binarea, legatura se face uneori cu dublu blocaj (v. fig.). Sin. Mufă normală, Racord normal. 3. ~ specială [3aMOK; accouplement special; Sonderverbindung; tool-joinf; különleges kapcsolás]: Dispozitiv alcătuit în general din două piese în formă de manşon, filetate la ambele capete cu filete speciale de mufă sau de cep, mai rar dintr'o singură piesă, care reuneşte „paşii" de prăjini de sapă (v.) cari servesc la formarea şi descompunerea frecventă a garniturilor (v.), la fiecare marş (v.). Din cauza mijloacelor relativ brutale de înşurubare-deşurubare folosite, şi fiindcă operaţiunile respective se execută repede, legăturile speciale diferă de cele normale (v.). Pentru a rezista 1a un număr cât mai mare de înşurubări-deşurubări, la solicitările la torsiune şi la cele axiale, variabile şi periodice, în medii adesea corozive, şi pentru a asigura o închidere cât mai etanşă, fără a prezenta totuşi riscul gri-pării filetului, legăturile speciale au de obiceiu îmbinarea de lucru realizată curent cu filete speciale (v. fig.), cu profil şi pas mare, cu conicitate accentuată şi adesea cu filet multiplu în trepte Filet trapezoidal cu conicitate Filet trapezoidal cu conicitate mică şi etanşare prin bloca- rnică în două trepte, cu etan-re la ambele capele, folosit la Şare prin blocare la ambele legături speciale. caPe,,e' folosit la ls9Sfu" SP*‘ ciale cu montare rapida. (v. fig.). Cele mai frecvente rupturi ale garniturii de sapă se produc la fundul ultimului filet normal efectiv angajat al prăjinii, ruptură caracteristică de oboseală, adesea mult accelerată de coroziune. Pentru combaterea acestui defect se recurge la îngroşarea, de obiceiu către interior, prin refulare, a corpului prăjinii, în regiunea sfârşitului filetului (v. planşele, fig. 1, 2, 4, 5, 12, 13 şi 16) sau către exterior (fig. 3, 11, 14, 15, 18, 19 şi 20) sau, în fine, atât către interior, cât şi către exterior (fig. 6, 7, 8, 9, 10 şi 17). Din punctul de vedere al secţiunii libere minime disponibile pentru curgerea fluidului de sapă, se deosebesc: legătură specială de tip „normal" (fig. 1), care prezintă o secţiune liberă mai mică decât cea prezentată de prăjini în regiunea îngroşată a acestora; legătură specială de tip „larg" (fig. 2), care prezintă o secţiune liberă egală cu cea a prăjinilor în regiunea îngroşată, şi legătură de tipul „lisă la interior" sau „calibrată la interior" (fig. 3), care, folosită cu prăjini îngroşate numai către exterior, asigură trecerea liberă a fluidului de sapă, a diferitelor dispozitive de măsură sau de utilizare specială lansabile prin prăjini, ca şi a carotelor extrase în mod continuu în cazul carotajului continuu cu contra-curent de fluid de foraj. Legătura specială de tipui „lisă la exterior" sau „calibrată la exterior" Legătură specială calibrată la exterior. (v. fig.) se foloseşte, de asemenea, cu prăjini speciale refulate către interior, pentru săpatul sub presiune, şi permite trecerea garniturii de sapă prin dispozitivele de etanşare (prevenitoare) obişnuite, dela gura puţului, în condiţiuni de bună etanşeitate şi fără efect de pistonare asupra găurii de sondă. Pentru asigurarea etanşeităţii legăturii, legăturile au fie garnituri sau sudură la îmbinarea semi- Legăfuri speciale. -w; ~JL /0103-. 455 Legăfuri speciale. 456 permanentă (v. planşele, fig. 4, 5, 10, 12, 13 şi 14), fie dispozitive asemănătoare cu buza de etanşare (fig. Í0), sau dispozitiv de blocare (fig. 6, 7, 8, 9, 10, 11, 19 şi 20), prin prelungirea zonei filetate cu o zonă netedă de contact strâns. Tipurile principale de legături speciale sunt cele din planşe, şi anume: legătură specială de tipul „cu gaură normală" (fig. 1); legătură specială de tipul „cu gaură largă" (fig. 2); legătură specială de tipul „lisă la interior" (fig. 3), folosită numai cu prăjini speciale, cu îngroşare la exterior, pentru asigurarea unei treceri libere prin interior, a unor instrumente; legătură specială cu etanşare asigurată prin garnituri (numai la filetul special), (fig. 4); legătură specială de tipul „cu blocaj" prin contracţiune termică şi deformare elastică (fig. 6); legătură specială de tipul „cu gaură largă", cu filet special trapezoidal (fig. 7), folosită cu prăjini speciale (cu îngroşare atât la exterior, cât şi la interior); legătură specială de tipul „cu gaură normală", cu filet special triunghiular (fig. 8), folosită cu prăjini speciale, cu îngroşeri atât la exterior, cât şi la inferior, filetate cu filet trapezoidal, având etanşare cu garnituri (tip pufin folosit); legătură specială de tipul cu „gaură largă", cu inel desprijin şi blocare (fig. 9), propusă pentru a fi folosită cu prăjini speciale cu îngroşare la exterior şi interior; legătură specială provenită din ameliorarea tipului din fig. 6, care prezintă avantajul unui sistem de blocare a filetului, care nu amplifică, ci reduce efectul de umflare, prin înşurubarea piesei-mufe (fig. 10), şi care are etanşeitatea asigurată atât prin blocaj elastic, ca la tipul din fig. 6, cât şi prin efectul de „buză" datorit şan-fului special practicat în piesa-cep; are o comportare remarcabilă, dar prezintă dificultăfi constructive; legătură de tipul „lisă la interior" (fig. IÍ), care e pufin folosită, deoarece reclamă prăjini speciale în ce priveşte atât forma lor, cât şi materialul şi tratamentul termic; tinde să realizeze etanşarea prin blocaj elastic (ca tipul din fig. 10) şi să elimine folosirea a două feluri de filete deosebite, prezentând avantajul unei solicitări mai pufin intense a piesei-mufe, confecfio-nată din material relativ ieftin, ca şi prăjina, fafă de o solicitare mai intensă a piesei-cep, care, fiind de dimensiuni mici, poate fi realizată economic din ofel aliat, pentru a rezista la oboseala prin încovoiere alternată; legătura specială (fig. 12), derivată din tipul din fig. 2, căreia i se ameliorează etanşeitatea legăturii cu prăjina, şi care are o mai bună transmitere a forfei prin sudura piesei-mufe la prăjină, este pufin folosită; legătura specială de tipul cu „gaură normală" (fig. 13), provenită din ameliorarea tipului din fig. 12, este puţin folosită; legătura specială de tipul „lisă la interior" (fig. 14), folosind prăjini speciale umflate la extremităfi, având şi efectul indicat la tipul din fig. 11, prezintă desavantajul unui calibru exterior mare şi este pufin folosită astăzi; legătura specială de tipul „integral" (fig. 15), realizată din însuşi corpul prăjinii, îngroşat la ex- terior prin refulare, este pufin folosită, cu toate avantajele sale, din cauza unei fabricafii dificile prin tratamentul şi materialul de care e nevoie; legătura specială de tipul „cu gaură largă" (fig. 16), având piesele solidarizate cu prăjinile prin sudură în capete prin presare, are o comportare foarte bună în serviciu, dar reclamă un echipament de sudură de putere foarte mare; legătura derivată din tipul 16, cu seefiunea sudurii mărită (fig. 17), asigură o rezistenfă mai mare decât a prăjinii, chiar în cazul unei suduri insuficiente; legătură specială de tipul „lisă la interior" (fig. 18), analog celui din fig. 17, cu îngroşare numai la exterior şi cu filet trapezoidal; legătura specială de tipul „lisă la interior" (fig. 19) diferind de tipui din fig. 18 prin filetaj în două trepte, ceea ce permite o mai bună transmitere de forfa, deoarece păstrează, cu toată conicitatea redusă, avantajul unei înşurubări rapide, are etanşarea asigurată prin blocaj special, folosind efectul menţionat la tipul din fig. 10; legătură specială (fig. 20), analoagă celei din fig. 19, cu excep-fiunea filetului trapezoidal unic, propus pentru simplificarea construcţiei. Tipurile 17'“20 realizează dezideratele actuale ale tehnicei săpării sondelor, şi experienfa va determina alegerea tipului celui mai rafional. î. Legături [CBH3H; liaisons; Bedingungen; conditions; feltételek]. Alee.: Condiţiunile pe cart trebue să le îndeplinească deplasările infinitezimale ale punctelor materiale ale unui sistem, dacă se face abstracţiune de acfiunea forfelor propriu zise. Legăturile se exprimă analitic prin relafii între aceste deplasări reale ale punctelor. Ele micşorează numărul gradelor de libertate cu atâtea unităfi, câte relaţii (scalare) independente între ele sunt impuse sistemului.— Se deosebesc: 2. ~ neolonome [HeroJiOHOMHan CBH3b; li- aisons non holonomes; nichtholonome Bedin-gungen; nonholonomic conditions; nemholonom feltételek]: Legăturile punctelor materiale ale unui sistem, exprimate prin relafii neintegrabile, între meri mi infinitezimale cari reprezintă deplasările sistemului de puncte materiale, adică prin relafii cari nu pot fi înlocuite prin relafii finite între coordonate şi timp. Un sistem care prezintă şi legături neolonome se numeşte sistem neolonom. 3. ~ olonome [roJiOHOMHan CBH3B; liaisons holonomes; holonome Bedingungen; holonomic conditions; holonom feltételek]: Legăturile punctelor materiale ale unui sistem, exprimate prin relafii cari se pot integra, cari se pot exprima deci prin relafii sub formă finită între coordonate şi timp. Un sistem care prezintă numai legături olonome se numeşte sistem olonom. 4. ^ reonome [peoHOMHafl CBH3t>; liaisons rhéonomes; rheonome Bedingungen; rheonomic conditions; rheonom feltételek]: Legăturile punctelor materiale ale unui sistem, cari nu se pot exprima decât prin relafii cari confin explicit \ 457 «•timpul. Un sistem care prezintă şi legături reo-nome se numeşte sistem reonom. î. Legături scleronome [cKJiepoHOMHan CBH3b; Jiaisons scléronomes; skleronome Bedin-gungen; scleronomic conditions; skleronom feltételek]: Legăturile punctelor materiale ale unui sistem, cari se pot exprima prin relaţii cari nu confin explicit timpul. Un sistem care prezintă numai legături scleronome se numeşte sistem scle-ronom. — 2. Lege de formare a erorilor incidentale. Maf. V. Erorilor, legea formării ~ accidentale. 3. ~ de probabilitate [3aKOH BepoHTHOCTH; lói de probabilité; Wahrscheinlichkeitsgesetz; law of probability; valószínűségi törvény]. C/c. pr.: Legea de repartifie a unei variabile aleatorii, dată fie de funcfiunea ei de repartifie, fie de densitatea ei de probabilitate (v.). — Se deosebesc următoarele cazuri mai importante de legi de probabilitate: 4. ~ semistabilă [nojiyycTOHHHBbiH 3aKOH; loi semi-stable; halbstabiles Gesetz; half-stable law; félsztabilis törvény]: Lege de probabili- tate, pe care o admit în acelaşi timp variabilele independente X şi Y, ca şi, pentru anumite valori ale raportului variabila 2 definită de aZ-=a'X + a"Y, unde cC şi a11 sunt două constante arbitrare şi a este o constantă convenabil aleasă. 5. ~ stabilă [yCTOHHHBbiH 3aKOH; loi stable; stabiles Gesetz; stable law; sztabilis törvény]: Lege de probabilitate, pe care o admit în acelaşi timp variabilele independente X şi Y, ca şi variabila 2, definită prin aZ = a'X + a”Y, unde a' şi a" sunt două constante arbitrare, iar a, o constantă convenabil aleasă. 6. ~a limită a probabilităfilor [npe^ejibHbifi 3aKOH BepoflTHOCTeS; loi limite des probabi-lités; Grenzgesetz der Wahrscheinlichkeiten; limiting law of probabili+ies; valószínűségek határ-értéki törvénye]: Legea către care tinde legea de probabilitate a unei variabile (aleatorii) Xt, care depinde de parametrul t, când acest parametru tinde către o limită a. 7. ~a limită redusă [yMeHbineHHbifi 3aK0H-npefleji; loi limite réduite; reduziertes Grenzgesetz; reduced limiting law; redukált határérték problémája]: Legea de probabilitate (pentru t tinzând către a), a variabilei y _ Xt-M(Xt) 1 V2 M[Xt-M(Xt)]*' unde Xt este o variabilă aleatorie care depinde de parametrul t, iar M(Xt), valoarea medie a lui Xt. s. ~a lui Cauchy [3aKOH Konra; loi de C.; C. Gesetz; C.'s law; C. törvénye]: Lege de probabilitate, definită prin formula pentru densitatea de probabilitate. Funcfiunea caracteristică (v.) a variabilei aleatorii, în acest i n~a\t\ caz, este e 1 1. a. ~a lui Gauss. V. Gauss, legea lui 10. ~a normală a lui Gauss-LapIace[HopMaJib-HbiH 3aKOH Taycca-JIanjiaca; loi normale de G.-L.; G.-L. normales Gesetz; normal G.-L.'s law; G.-L. normál-törvénye]: Legea de probabilitate a cărei densitate de probabilitate (v.) este egală cu le-2. TZ Erorile incidentale se distribue după această lege. # 11. ~a numerelor mari [3aKOHŐOJibiHHXHHceji; !oi des grands nombres; Gesetz der grofyen Zahlen; law of large numbers; nagy számok a törvénye]: Frecvenfa - a verificării unui eveniment Yl de probabilitate p, unde a e numărul de verificări şi n e numărul de repetiri ale evenimentului, diferă foarte pufin de p, dacă n e foarte mare. Sin. Legea empirică a întâmplării. 12. ~a numerelor mici [3aKOH MaJibix HHceji; loi des petits nombres; Gesetz der kleinen Zahlen; law of small numbers; kis számok törvénye]: Considerând un eveniment E, a cărui probabilitate p de a se verifica este foarte mică, probabilitatea pa, ca din n probe consecutive E să se producă de a ori este asimptotic egală cu ai unui „spafiu" hilbertian complex (multiplicitate hilbertiană complexă), Spafiul hilbertian complex este un spafiu vectorial cu o infinitate numerabilă de dimensiuni. Deci vectorii acestui spafiu pot fi adunafi între ei şi înmulfifi cu numere complexe, şi există o infinitate numerabilă de vectori linear indepen-denfi ,, ... . Se spune că această infinitate numerabilă de vectori linear independenfi formează un „sistem complet" sau „o bază" a spafiului hilbertian, dacă orice vector cp al spafiului este o combi-nafie lineară a vectorilor sistemului: 4> = Cich+C24’2+... + Cw4>w+... unde constantele CltC2, ...sunt numere, în general complexe, cari se numesc „componentele" vectorului 4> fafă de baza 4>i»4)2i-*- ■ Pentru doi vectori oarecari cp şi ^ ai spafiului hilbertian este definit un produs scalar (9,40/ care e un număr complex satisfăcând condifiuniie următoare: a) este hermitic simetric, adică (9, c|>) = (cp, cp)*, unde asteriscul reprezintă numărul complex conjugat; b) este distributiv fafă de fiecare factor, adică (i) + (tp. (fi+?2.40 = («Pi> 4)+(%. 40; c) este asociativ fafă de factorul al doilea, adică (cp, <*([>)=<* (( 40» care este real conform condifiunii (a), satisface inegalitatea ( se numesc „ortogonali", dacă (?(cp) = 0. înmulţirea unui vector normat cp cu un număr complex de modul unitate nu distruge normarea Se consideră că vectorul şi produsul reprezintă aceeaşi stare. Dacă vectorii, cplf 4^21 *■ ■ ai unei baze sunt tofi normafi şi sunt doi câte doi ortogonali între ei, baza se numeşte „sistem ortonormal complet": (+i. = si*. unde§^=1, dacă indicii sunt egali şi 5^ = 0, dacă indicii sunt diferifi. Notând cu aita2,..., respectiv cu. b±, b2,..., componentele unui vector cp, respectiv 4>» faf^ de un sistem ortogonal complet, produsul scalar (9, :p) se poate scrie sub forma 00 (v> 4’) = Yiai'h> »=1 iar norma (cp, cp) a vectorului cp se scrie sub forma (4». 4')=Eiî^ = Sl^l2- i*\ i=1 2. Mărimile observabile ale unui sistem se reprezintă biunivoc prin operatorii lineari hermitici (sau autoadjuncfi) aplicafi vectorilor cari reprezintă stările sistemului. [Un operator A defineşte o corespondenfă care asociază fiecărui vector cp al unei anumite mul-fimi de vectori o imagine bine definită, care e tot un vector cp al spafiului hilbertian. Corespon-denfa se scrie cp = A cp. Operatorul A e linear dacă satisface următoarele condifiuni: a) e distributiv fafă de vectorul 4* A (cpi + tp2) = ^4^1 + Aty2', b) e asociativ fafă de înmulţirea cu un număr complex a vectorului 4: A ■ c4> — c ' A§, Operatorul A e hermitic (sau autoadjunct), dacă (cp, ^4cp) = (^4cpf 4>)]. — Corespondenfă dintre un vector cp şi imaginea sa cp = A cp, rezultată prin aplicarea operatorului A, se scrie în modul următor, dacă se introduc componentele a±, a2,,.. şi bx, b2,... ale vectorilor cp şi cp fafă de un sistem ortonormal complet i esfe numărul real (cţ), Ai>). 4. Variafia în timp a vectorului cp, care reprezintă o anumită stare, e dată de ecuafia diferenţială h dcp V+H cp == 0, 2 ni di 463 unde h e constanta lui Planck ( = 6,6 ■ 10~27ergi-secunde), i e unitatea imaginară* (i2 = —1), iar H este operatorul hamiltonian. Legile 1 şi 2 constitue împreună aşa numitul „principiu de superpozifie" al Fizicei cuantice. Legea 3 constitue interpretarea statistică a schemei matematice, iar legea 4 este legea dinamică a Fizicei cuantice. Interpretarea statistică poate fi formulată şi în termeni de probabilităţi, în loc de formularea, dată sub 3, în termeni de valori medii. Din principiul de superpozifie şi din legea 3 rezultă ca teoreme următoarele propozifii: I. O mărime observabilă nu are valori precise (adică lipsite de împrăştiere statistică) decât în acele stări cp cari sunt vectori caracteristici ai operatorului asociat mărimii. II. Singurele valori precise pe cari le poate lua o mărime observabilă sunt valorile caracteristice ale operatorului asociat mărimii. [Prin vector caracteristic cp al unui operator se înfelege un vector care are ca imagine, în corespondenta definită de operator, un multiplu al său: A • 9 = a ■ 9. Constanta a se numeşte valoarea caracteristică a operatorului, corespunzând vectorului caracteristic 9]. III. Probabilitatea ca, într'o stare oarecare, reprezentată prin vectorul normat cj>f mărimea observabilă reprezentată prin operatorul A să aibă valoarea (caracteristică) a, este dată de pătratul valorii absolute a produsului scalar (q?, cp), unde cp este vectorul caracteristic (normat) corespunzător valorii caracteristice a. Afară de legile generale enunfate mai sus, Fizica cuantică foloseşte un număr de legi speciale, cari depind de natura specifică a sistemelor fizice pe cari Ie consideră. De obiceiu, sistemele sunt constituite din una sau din mai multe particule, caracterizate fiecare prin masa m, trei coordonate de pozifie qx, q2, qs, trei coordonate de impuls plt p2l p3 şi trei componente ale spinului (momentului cinetic propriu) olf o2l o3. Aceste mărimi observabile sunt supuse următoarelor legi: 5. Masei îi corespunde un operator care comută cu operatorii asociaţi tuturor celorlalte mărimi, care poate fi tratat prin urmare ca un scalar. 6. Operatorii variabilelor de pozifie şi impuls a două particule diferite comută între ei. Operatorii respectivi ai unei singure particule satisfac următoarele relafii de comutativitate: PrPs-PsPr=0i h \ < Prls-IsPr^^-lrs ' 1' unde în membrul al doilea 0 reprezintă operatorul nul, care asociază fiecărui vector vectorul nul, iar 1 reprezintă operatorul unitate, care asociază fiecărui vector pe el însuşi; örs=0, dacă r^s şi 5rs = 1, dacă r=s\ h e constanta lui Planck, iar i e unitatea imaginară. 7. Operatorii variabilelor de spin comută cu operatorii q şi p, comuta între ei pentru particule diferite, iar pentru o anumită particulă satisfac h relafiile de comutativitate —a2a;i= i — o3, şi 2 7t cele cari derivă prin permutări circulare ale‘indicilor. Pătratul mărimii spinului este un multiplu al* operatorului unitate, care poate fi scris totdeauna 2 2 2 f h \2 sub forma o 4-cr-fo = ( —) 5 (5 4-1), unde s e 1 2 3 \ 2 TC/ un număr întreg sau semiîntreg, caracteristic pentru tipul particulei considerate. El are, în particular, 1 valoarea - pentru electroni, pozitroni, protoni şi-neutroni. Alte legi, cu caracter mai special, precizează dependenfa operatorului hamiltonian H, care intervine în legea generală 4, fafă de operatorii dinamici m, p, q, o ai fiecărei particule. în formularea acestor legi este necesar să se cunoască interacfiunile dintre diversele particule ale sistemului, ca şi acfiunea exteriorului asupra particulelor sistemului. Aceste legi nu sunt cunoscute cu precizie în toate cazurile. Pentru electroni, pare să fie suficientă considerarea nnmai a acfiu-nilor electromagnetice, asociind particulei o sarcină electrică e (=—4,8* 10-10U. E. S.), considerată ca-mărime scalară, şi un moment magnetic pro-porfional cu spinul, factorul de proporfionalitate fiind — unitáfi electromagnetice, unde c este factorul de conversiune dintre unităfile electrostatice şi electromagnetice. Pentru sisteme cari confin particule identice, Mecanica cuantică mai formulează următoarea-lege de excluziune: 8. Un sistem care confine particule identica nu este susceptibil să se găsească în alte stări decât fie numai în cele reprezentate prin vectori cp-simetrici fafă de coordonatele particulelor, fie numai în cele reprezentate prin vectori cp antisi-metrici. [Un vector cp este simetric dacă nu se schimbă prin permutarea coordonatelor de pozifie şi spin a două particule; el este antisimetric dacă se înmulfeşte cu —1 printr'o astfel de permutare]. Se spune că particulele cari admit numai stări reprezentate prin vectori simetrici sunt supuse statisticei Bose-Einstein, iar cele cari admit numai stări reprezentate prin vectori antisimetrici sunf supuse principiului de interdicfie al lui Pauli, sau statisticei Fermi-Dirac. în Mecanica cuantică nere-lativistă nu există alt criteriu decât cel empiric pentru a decide cărei statistice i se supune un anumit tip de particule. Experienfa arată că electronii, protonii şi neutronii sunt supuşi statisticei Fermi-Dirac, iar deuteronii şi particulele a, statisticei Bose-Einstein. 1. Legile Fizicei relativiste [3aK0Hbi othoch-Tejib HOH (f)H3HKH; lois de la physique relativiste; Gesetze der Re lativitătsphysik; laws of the re-lativistic physics; relativisztikus fizika törvényei]- 464 V. sub Relativităfii, teoria ~ restrânse, şi sub Relativităţii, teoria ~ generale. — Anumite teoreme cari nu se puteau deduce ia data stabilirii lor din propoziţii mai generale, se numesc de asemenea legi. Aceste teoreme sunt menţionate de obiceiu, în Lexicon, fie ca teoreme, fie ca „legi". — Exemple de teoreme cunoscute sub numele de legi: 1. uLegea" acţiunii maselor. V. Acţiunii, lege a ~ maselor. 2. ~ fazelor. V. Fazelor, „legea" 3. ~ lui Bernoulli. V. Bernoulli, teorema lui 4. ~ lui Biot şi Savart [3âK0H Bho h Ca-Bapa; loi de B. et S.; B. und S. Gesetz; B. and S.'slaw; B. és S. törvénye]. V. „Legea" lui Laplace. 5. ~ lui Bragg şi Pierce [3aK0H Bparra H riHpca; loi de B. et P.; B. und P. Gesetz; B. and P.'s law; B. és P. törvénye]: Relafie între coeficientul de absorpfie ^ pentru razele X al unui element chimic şi numărul atomic Z al acelui element: —=cx3 z3, p *unde p este densitatea materialului absorbant respectiv, X e lungimea de undă a radiafiei X absorbite, iar C e o constantă. 6. ~ lui Coulomb în electrostatică [3JieK-TpocTaTHqecKHH 3aKOH KyjioHa; loi de C. en électrostatique; C. Gesetz der Elektrostatik; C.'s law in electrostatics; C. törvénye az elektro-rsztatikában]. El.: „Lege" după care forfa ce se exercită într'un mediu omogen şi isotrop între două sarcini electrice punctiforme e proporfională cu produsul sarcinilor şi invers proporfională cu pătratul distantei dintre ele, factorul de proporfionalitate fiind o constantă fizică dependentă numai de mediu. Valoarea reciprocă a acestei constante se numeşte constanta dielectrică absolută a mediului. 7. ~ lui Coulomb în magnetostatică [Mar-HeTOCTaTHHecKHH 3aK0H Kyjioea; loi de C. en magnétostatique; C. Gesetz der Magnetostatik; C.'s law in magnetostatîcs; C. törvénye a mag-netosztatikában]. Magnf.:,, Lege" după care forfa ce se exercită într'un mediu omogen şi isotrop Intre două corpuri cu sarcini magnetice (libere) punctiforme e proporfională cu produsul lor şi invers proporfională cu pătratul distanfei dintre ele, factorul de proporfionalitate fiind o constantă fizică dependentă numai de mediu. Valoarea reciprocă a acestei constante se numeşte permeabilitatea magnetică absolută a mediutui. s. ~ lui Hagen-Poiseuille [3aK0H Tareiia-IIoaceHJTH; loi de H.-P.; H.-P. Gesetz; H.-P/s law; H.-P. törvénye]. Hidr.: „Lege" care dă debitul de fluid vâscos care se scurge printr'un element de tub capilar, în funcfiune de diferenţa de presiune dintre extremităfile elementului considerat. Ea are forma v 8 7) l cinde Q este debitul, r e raza tubului capilar, y e viscozitatea fluidului, / e lungimea tubului şi şi p2 sunt presiunile la extremităfile tubului. Sin. Legea lui Poiseuille. 9. ~ lui Lambert [3aKOH JlaMÖepTa; loi de L.; L. Gesetz; L.'s law; L. törvénye]. V. Lambert, „legea" lui io. ~ lui Laplace [3aK0H JI§uuiaca; loi de L.; L. Gesetz; L/s law; L. törvénye]. Elm.: uLege" după care elementele de linie ale unui fir de curent electric contribue la producerea câmpului magnetic cuasistafionar într'un mediu omogen şi isotrop. Intensitatea dH a câmpului magnetic cu care contribue un element de linie dl, parcurs de curentul de intensitate i, la producerea câmpului magnetic, într'un punct care are raza vec- toare 7 fafă de elementul de linie d7, e egal cu câtul produsului vectorial dintre idl şi raza vectoare 7, prin cubul valorii absolute a razei vectoare 7: _ Această „lege" elementară are un caracter ipotetic, deoarece nu se pot realiza separat elementele de curent ids, spre a o face accesibilă verificării experimentale, dar, aplicată curenfilor închişi, adică efectuând integrarea privitoare la ei, se obfin totdeauna rezultate exacte. A fost stabilită de Laplace pe baza experienţelor lui Biot şi Savart. De aceea se numeşte uneori şi legea lui Biot şi Savart. 11. ~ lui Lenz [3aKOH Jlemţa; loi de L.; L. Gesetz; L.'s law; L. törvénye]. E/f.: 1. Acfiu-nile ponderomotoare ale curenfilor electrici sta-bilifi într'un conductor de tensiunea electromotoare indusă prin mişcarea lui într'un câmp magnetic se opun mişcării care-i stabileşte. — 2. Tensiunea electromotoare indusă tinde să stabilească în conductoare un curent al cărui sens e astfel, încât acfiunile sale se opun transformării de stare care l-a produs. 12. ~ lui Stokes [3aKOH CTOKca; loi de S.; S. Gesetz; S/s law; S. törvénye]. Fiz.: Deplasarea unei particule de rază r şi de densitate ds, care se mişca într'un fluid de densitate de şi viscozitate rj, sub acfiunea forfei /, se face cu o vitesă constantă v, dată de f = 6nrirv. Dacă deplasarea se face sub acfiunea greutăfii particulei, vitesa este. v=jr-(ds-de)g- 13. ~ stabilităfii în echilibru [3aKOH ycTOHHH-Boro paBHOBeCHH; loi de la stabilite en équi-libre; Regei der Stabilităt im Gleichgewicht; law of equilibrium stability; sztabilitás törvénye az egyensúlyban]: într'un sistem fizicochimic în echilibru, modificarea unuia din factorii de echilibru, produce o transformare în sensul în care tinde să se producă o variaţie a acelui factor de echilibru opusă variafiei iniţiale respective. Sin. Principiul lui Le Chatelier (v.). — Uneori anumite reguli se numesc legi. — Exemplu: 465 1. Legea sfertului [3aK0H neTBepTH; loi du quart; Viertelverháltnis; quarters law; negyedarány törvénye]. Cartog.: Distanfa dintre doua haşuri vecine ale unei reprezentări cartografice este egală cu un sfert din lungimea haşurilor. 2. Legendă [jiereH^a; legende; Legende; le-gend; jelmagyarázat]. Arfă: Inscripţie explicativă care se găseşte sub sau pe o gravură, un desen, o, pictură, etc. în unele picturi, legendele sunt scrise, fie pe banderole speciale, numite filaótére, pe cari le desfăşură personajele reprezentateîntablou, fie direct peste pictură. 3. Legendre, condifiunea lui ~ [ycjiOBHe Jle-}KaHApa; condition de L.; L. Bedingung; L.'s con-dition; L. feltétele]. An. mat.: Condifiunea ca elementele lineare (t, xit xj ale unei curbe să fie pozitiv regulate sau pozitiv singulare (v. Element linear variafional). Dacă elementele sunt pozitiv regulate, condifiunea este împlinită în sens restrâns. 4. integrala de prima spefă a lui ~ [píHTérpaji JlemaHApa nepBoro pa3pn,na; intégrale de L. de premiere espéce; L. Integral erster Gattung; L.'s integral of the first species; L. elsőrendű integrálja]. An. mat.: Integrala eliptică de specia întâi: /1 r’ dx U (z) — \ -•■■■ -■■■ . ^=-> ioV(1 —^2) (1 unde k2^\. V. Eliptică, integrală 5. polinoamele lui ~ [noJiHHOMbi Jle- HíaHApB; polynomes de L.-, L. Polynome; L.'s polynoms; L. féle polinomok]: Polinoamele P0(*)i Pi(x), obfinute prin procedeul deortogonalizare (v. sub Ortogonale, funcfiuni ~) din şirul puterilor x°=1, x, x2,"’ pentru intervalul — 1 < x < + 1. Factorul constant care rămâne încă arbitrar este determinat prin condifiunea Pn (1) = 1 = 0,1 f Rezultă că Polinoamele astfel obţinute satisfac prin definifie condifiunea c+1 \ Pm(x'>pn(x')dx = 0; (m&n), — 1 der nu sunt normate. Ele satisfac relafia: \ P^x)&x=îkr\- Polinoamele lui Legendre pot fi deduse dintr'o funcţiune generatoare, fiindcă pentru | i| < 1, -1 < *< + 1 e valabilă relaţia (2 )---------1------ P„ (*)■ \jî-2tx + t2 o Pn (x) satisface ecuaţia diferenţială (3) (x*-l)Pl + 2'xPn-n(n+l)Pn = 0. între trei polinoame consecutive există relaţia de recurenţă (4) (n4-1)P„+1(x)-x{2n +1 )Pn{x) + nPn_i(x)=0. Polinoamele lui Legendre formează un sistem ortogonal complet pentru intervalul — 1 < x < 4- 1 • Ele sunt un caz particular de funcţiuni sferice fiindcă, dacă se pune x = cos 0, unde 0 este colati-tudinea într'un sistem de coordonate polare în spaţiu, Pn (cos 0) e o funcfiune sferică de ordinul n. De altfel, în expresiunea generală a funcţiunilor sferice de ordinul n apare fie Pn, fie una dintre derivatele sale. 6. Leghe [jmra; lieue; Meile; league; mérföld]. Ms.: Unitate de măsură a lungimii, folosită în special pentru itinerare. Leghea kilometrică modernă se consideră de 4 km. Leghea terestră comună are 4,444 km, iar leghea marină, 5,555 km sau 3 mile marine de câte 1852 m. —Pentru diverse finuturi şi ţări, leghea reprezintă o unitate de lungime care variază, după finuturi, între 3 şi 7,5 km. 7. Legumină IpacTHTeJibHbiö Ka3eHH; légu-mine; Pflanzenkasein; legumine, vegetable ca-seine; növényi kazein]. Chim.: Cazeină vegetală care se găseşte mai ales în boabele de mazăre şi de fasole. Este o albumină a sucului celular, care se coagulează în prezenfă acizilor. 8. Leguminoase de boabe [öoőoBbie pacTe-HHfl; légumineuses a cosses; Hülsenfrüchte; pod-ded leguminous plants; hüvelyes vetemények]. Agr.: Grup de plante din familia leguminoaselor, cultivate pentru boabele lor bogate în substanţe proteice (mazărea, fasolea, lintea, bobul), iar unele, bogate şi în grăsimi (soia, năutul). 9. Leguminoase de nutre} [cJpypajKHbie pac-TeHHfl; légumineuses fourragéres; Hülsenfrüchte-futtermittel; fodder leguminous plants; takarmányi hüvelyes vetemények]. Agr.: Grup de plante din familia leguminoaselor, cultivate ca nutref pentru animale (trifoiul, lucerna, ghizdeiul, sparceta, etc.). 10. Lehiif [jierHT; lehiite; Lehiit; lehiit; lehiit]. Mineral.: Ca5Na2, Al4[(OH)12 I (P04)J • 6H20. Fosfat natural hidratat de calciu, sodiu şi aluminiu. 11. Lehnerif [jieraepHT;. lehnérite; Lehnerit; lehnerite; lehnerit]. Mineral.: (Fe, Mg, Mn)7 [OH I (P04)2]2 ■ 6 HaO. Fosfat bazic de fier, ludlamit (v.), care confine şi magneziu şi mangan. 12. Leică [B0p0HKa; entonnoir; Trichter; funnel, strainer; tölcsér]. Ind. făr.: Pâlnie pentru cramă, de metal sau de doage de lemn. is. Leifif [jieSiJîHT; léifite; Leifit; leifite; leifit]. Mineral.: Na2[F I AlSi5Ó12] • 1/3H20. Fluorosilicat de aluminiu şi sodiu. i4. Leitha, calcare de ~ [jieHTOBbie H3BecT-HHKH; calcaires de L.; L. Kalksteine; L. limestones; L. mészkövek], Geol.: Calcare organogene bogate în alge calcaroase (Lithothamnium), briozoare, echinide şi lamelibranhiate mari, caracteristice pentru faciesul recifal al Tortonianului din basinul 30 466 Vienei. Calcare recifale de tipul calcarelor de Leitha se găsesc şi ín fara noastră pe marginea Munfilor Apuseni, în Nordul Moldovei', în basinul Orşova-Bahna, etc. î. Leken [jieKeH; leken; Leken; leken; lekenj. Chim.: Hidrocarbură superioară din seria parafinelor, cu p. t. 79°, izolată din ozocherita dela Ţscheleken. 2. Lemn [ftepeBO, #peBecHHa; bois; Holz; wood;fa]. Bot., Ind. lemn.: Material de origine organică, produs de arbori şi arbuşti. Lemnul se formează prin acfiunea cambiumului (de sub coajă) spre axul trunchiului, al rădăcinilor sau al ramurilor. Constă din fesuturi celulare specializate pentru conducerea apei şi a materiilor hrănitoare, pentru înmagazinarea rezervelor şi pentru susfinere. El este compus în cea mai mare parte din celuloză şi din lignină şi, în mică parte, din gume, răşini, materii tanante, materii colorante, etc. Lemnul serveşte ca material de construcfie, de lucru (mobilă, vehicule, unelte, etc.), pentru prelucrări chimice (celuloză, gudroane, acid acetic, etc.) şi drept combustibil. — Din punctul de vedere al modului în care se prezintă în natură, se deosebesc: 3. Lemn alb [őejian ApeBecHHa; bois blanc; Weif^holz; white wood; fehér fa]. Ind. lemn.: Lemn de coloare albă (de ex.: lemnul de brad, de molid, teiu, plop, etc.). în practică, lemnul moale se numeşte lemn alb, deşi există şi lemn alb care este tare (de ex.: carpenul, paltinul). 4. ~ de primăvară [şeceHHHH ApeBeemia; bois de printemps; Friihíingsholz; spring-wood; tavaszi fa], V. Lemn timpuriu. 5. ~ de vară [jieTHHH ApeBecHHa; bois d'automne; Herbstholz; summer-wood; nyári fa]. V. Lemn târziu. e. ~ eterogen [pa3HopoAHan ApeBecHHa; bois hétérogéne; ungleichartiges Holz, hetero-genes Holz; wood with distinct annual rings; heterogén fa]: Lemnul care are inele anuale bine distincte, datorită diferenfei de aspect şi de structură dintre lemnul timpuriu şi cel târziu (de ex.: lemnul de stejar, de ulm, pin, larice, etc.). 7. ~ foios [ftpeBecHHa JiHCTBeHHbix nopo^; bois feuillu; Laubholz; broad-leaved tree, foliage tree; lombfa]: Lemnul arborilor din grupul botanic al angiospermelor dicotiledonate, numite în general foioase, după frunza lor lată. s. ~ moale [MnrKan ApeBecHHa; bois ten-dre; weiches Holz; soft wood, tender wood; lágy fa]: Lemn cu duritate mică, în general uşor şi cu rezistenfă mecanică mică (de ex.: lemnul de brad, de molid, anin, plop, teiu, etc.). Sin. Esenfă moale, Specie moale. 9. ~ omogen [oAHopoAHan ^peBecHHa; bois homogene; homogenes Holz; wood with undistinct annual rings; homogén fa]: Lemnul în care nu apare nicio diferenfă de aspect şi de structură între zona de lemn timpuriu şi cea de lemn târziu, deci cu slabă distincfie între inelele anuale (de ex.: lemnul de plop, de fag, paltin, etc.). 10. ~ răşinos [jţpeBecHHa xbohhbix nopofl; bois résineux; Nadelholz; pine wood; tűlevelű fa]: Lemnul arborilor din grupul botanic al gim-nospermelor, adică din grupul arborilor cu conuri (conifere) şi cu frunze aciculare sau solzoase, numifi curent răşinoase, deoarece produc răşină în lemn, în coajă sau în frunze. 11. ~ tare [#peBecHHa TBépAbix nopofl; bois dur; Hartholz; hardwood; kemény fa]: Lemn cu duritate mare, în general greu şi cu rezistenfă mecanică mare (de ex.: lemnul de stejar, de frasin, fag, ulm, etc.). 12. ~ târziu [no3AHflH ^peBecHHa.; bois d'automne; Spătholz; summerwood; őszi fa]: Partea din inelul anual situată spre exterior, formată la sfârşitul perioadei de vegetafie, cu aspect mai dens, de coloare mai închisă, şi mai tare decât prima parte a inelului. Este format, în general, din celule cu perefi groşi şi lemn mic, şi cuprinde, în cea mai mare proporfie, fesuturi de rezistenfă. Sin. Lemn de vară. îs. ~ timpuriu [paHHHH ApeBecHHa; bois de printemps; Frühlingsholz; spring wood; tavaszi fa]: Partea din inelul anual situată spre centru, formată la începutul perioadei de vegetaţie, cu aspect mai poros, mai deschis la coloare, şi mai moale decât restul lemnului din inel. în general, celulele din lemnul timpuriu au pereţii subţiri şi lumenul mare. în lemnul timpuriu abundă fesu-turile de conducere. Sin. Lemn de primăvară. — Din punctul de vedere al tratamentului la care a fost supus, se deosebesc: i4. Lemn aburit [cMHr^GHHoe /ţepeBO; bois brun; gedámpftes Holz; stained wood; gőzölt fa]. Ind. lemn.: Lemn ameliorat prin expunere, timp de mai multe ore, la acfiunea aburului umed. Prin pătrunderea aburului în masa lemnului, se produce o înmuiere a fibrelor, aşa fel încât materialul poate fi prelucrat mai uşor (de ex. prin curbare sau prin tăiere în foi de furnir), şi este mai pufin expus crăpării din cauza contracfiunii (retragerii). Uscarea lemnului aburit se face mai repede şi mai în adâncime, fiindcă aburul disolvă şi antrenează o mare parte din substanţele din lemn, cât şi din cauza căldurii primite în timpul aburirii, care provoacă o evaporare mai intensă a apei din lemn, după scoaterea lui din camerele de aburit. Durabilitatea lemnului aburit este mai mare, fiindcă aburul distruge insectele şi larvele lor, şi spală substanfele albuminoide cari formează hrana ciupercilor xilofage. Prin aburire, lemnul capătă o coloare mai închisă, din cauza oxidării substanfelor taninoase; de exemplu, fagul devine brun*roşcat (coloarea mahonului), stejarul, brun- negricios, paltinul, ro-şietic, etc. Cel mai des se abureşte fagul, care nu se comercializează decât foarte rar neaburit. Lemnul aburit este mai casant şi se despică mai uşor; numai la aburirea sub presiune îi scade 467 foarte pufin rezistenfă. Aburirea se execută în camere sau în tuneluri speciale, şi se face, de obiceiu, cu abur la 100° şi sub presiunea atmosferică. Aburirea sub presiune şi la o temperatură mai înaltă acţionează mai repede, dar nu trebue să se depăşească presiunea de 10 atmosfere şi temperatura de 130°, fiindcă materialul ar căpăta o coloare prea închisă (lemnul este „ars"). Durata de aburire depinde de scopul urmărit şi de specia lemnului (pentru fag, de exemplu, aburirea durează 42 de ore vara, şi 48 de ore iarna). Aburirea se poate executa fie asupra materialului ecarisat, fie asupra buştenilor (în special dacă aceştia vor fi folosiţi la fabricarea furnirului). î. Lemn ameliorat [oŐJiaropoHceHHan ApeBe-CHHa; bois amélioré; vergütetes Holz; improved wood; javított fa]: Material lemnos cu proprie-tăfi superioare proprietăţilor lemnului masiv din care a provenit, obţinut prin diferite procedee de prelucrare (impregnare, comprimare, lamelare şi încleire, încleire şi comprimare, vopsire, etc.). Prin procedeele de ameliorare se urmăreşte, în primul rând, să se facă lemnul mai omogen, mai stabil ta variaţii le de umiditate ale aerului, mai uşor de fasonat şi mai rezistent. 2. ~ bachelizaf [jjpeBecHHa nponHTaHHan ÖaKeJlHTOM; bois bakélisé; bakelisiertes Holz; bakelite wood; bakelizáit fa]: Lemn impregnat cu bachelită. Lemnul uscat (cu numai 4- ■ *8°/o umiditate) se impregnează cu răşină sintetică pe bază de fenol şi aldehide în soluţie, prin introducerea succesivă în vid, şi cu soluţie de răşină la presiunea de până la 6-**8 at. Se îndepărtează apoi solventul şi se ridică temperatura treptat până la cca 150°, când răşina se polimerizează, frece în starea C, de bachelită stabilă, şi rămâne în vasele lemnului. Lemnul de fag se ba-chelizează foarte bine. Lemnul bachelizat are greutate specifică şi rezistenţă mecanică mare, este rezistent la agenţii chimici şi este un bun izolant electric. Se foloseşte peniru confecţionarea de materiale pentru electrotehnică. 3. ~ comprimai [ynJiOTHeHHan flpeBecHHa; bois densifié; Prel^vollholz; compressed wood; préselt fa]: Material lemnos cu proprietăţi ameliorate prin comprimare perpendicular pe fibre. La unele produse, comprimarea se face perpendicular pe fibre, într'un singur sens, prin laminare. — Prin comprimarea perpendicular pe fibre, în două direcţii ortogonale, se obţine un material cu proprietăţi superioare (greutate specifică până la 1,46 g/cm3, rezistenţă mecanică mărită de 2**-6 ori, rezistenţă mare la agenţii chimici, etc.), numit în comerţ Lignostone. — Bucăţile de lemn, în general de fag, fără defede, uscate, cu numai cca 10% umiditate, se presează în două faze, la 300■■•330 at, şi la 200-•'250°. Prin acest tratament se produce şi o lipire a fibrelor, ceea ce împiedecă revenirea lemnului la un volum mai mare. 4. ~ fiert [őypan ApeBecHHa; bois cuit, bois étuvé; Braunholz; steamed wood; gőzölt fa]. Ind. hârt.: Lemnul obfinut prin fierbere în auto-clavă. Din acest lemn se fabrică pasta brună. 5. ~ impregnat [nponHTaHHan ApeBecHHa; bois imprégné; getrănktes Holz; impregnated wood; impregnált fa]: Lemn în al cărui fesut s'a introdus o substanţă care îl protejează contra putrezirii şi uneori contra focului. Este mai greu, mai casant şi mai dificil la prelucrare. Se foloseşte în proporţie de 10--*400/o din totalul lemnului care nu e folosit pentru foc. 6. ~ impregnat şi comprimat [nponHTamíaa H ynjiOTHéHHan APeBecHHa; bois imprégné et densifié; getrănktes und komprimiertes Holz; im-pregnated-compressed wood; impregnált és préselt fa]: Material obţinut prin comprimarea sub presiune şi temperatură înaltă a lemnului masiv impregnat cu răşini sintetice. 7. ~ lamelat [njiacTHHHaTan ApeBeema; bois lamellé; Schichtholz; laminated wood; lemez-fa]: Lemn în formă de plăci, obţinute lipind cu cleiu (de obiceiu cleiu pe bază de răşini sintetice), sub presiune şi temperatură înaltă, numeroase foi de furnir (în general 20 de foi pe 1 cm grosime), aşezate cu fibrele în aceeaşi direcţie. în cazuri speciale, când se cere o rezistenţă transversală mare, peste fiecare ' grup de zece foi, aşezate cu fibrele în aceeaşi direcfie, se aşază o foaie cu fibrele la 90°. Specia lemnoasă folosită curent pentru confecţionarea acestui material este fagul şi, mai rar, mesteacănul. Lemnul lamelat se fabrică în plăci cu grosimi de 6“ '60 mm, cu lăţimea de 400 mm şi în lungimi de 400"'4800 mm, uneori chiar mai mari. Plăci mai groase, până la 200 mm, se obţin prin lipirea plăcilor subţiri, cu cleiu, la rece. Materialul are o greutate specifică până la cca 0,85 g/cm3 şi rezistenţele statice mult ridicate faţă de cele ale lemnului masiv. Se întrebuinţează în con-strucfia avioanelor, a paturilor de armă, etc. 8. ~ lamelat, impregnat şi comprimat [nJiac-THHHaTan, nponHTaHHan h yiuiOTHéHHan Ape-BGCHHa; bois lamellé, imprégné et densifié; ver-dichtetes Lagenholz, Prefjlagenholz; resin-bonded plywood; impregnált és préselt lemezfa]: Material obfinut încleinv1, sub presiunea de 100-”300 kg/cm2 şi la 140'"150o, numeroase fői de furnir impregnate cu răşini sintetice, cari servesc şi pentru lipire. Impregnarea se face înainte de presare sau odată cu aceasta, prin răspândirea cleiului pus între foi (cleiu Ţegofilm). în general se foloseşte furnir de fag. Foile se aşază fie cu fibrele paralele, ca la lemnul lamelat, de exemplu la produsul numit Lignofol, fie cu fibrele ca la placajele obişnuite, sau cu fibrele în stea. Proprietăţile acestor materiale, mult superioare proprietăţilor lemnului masiv, depind de structura lor, de proporţia de răşini sintetice pe cari le conţin, şi de gradul de comprimare. Se întrebuinţează pentru confecţionarea de suveici, elice de avioane, paliere, piese de maşini diverse, matriţe, roţi dinţate, etc. 9. ~ metalizat [MeTajuiH3HpoBaHHaH Ape-BeCHHa; bois métallisé; Metallholz; metallised 30* 468 wood; fémtelitésű fa]: Material obfinut prin impregnarea lemnului cu metale cu punct de topire jos (plumb, zinc, antimoniu şi aliajele lor). Procedeul consistă în cufundarea lemnului uscat în metal topit şi apoi în comprimarea lui într'un vas închis. Prin această operaţiune, care durează numai câteva secunde, lemnul îşi păstrează structura, iar vasele se umplu mai mult sau mai pufin cu metal. La această prelucrare se pretează lemnele tari, ci* vase împrăştiate, în special lemnul de paltin. Se foloseşte la confecţionarea palierelor. — Din punctul de vedere al întrebuinţării, se deosebesc: î. Lemn de consfrucfie [cTpoHTejibHbiH Jiec; bois de construction; Bauholz; constructional timber, lumber; építészeti fa, épületfa]. V. sub Lemn de lucru. 2. ~ de foc [APOBa; bois de chauffage; Brennholz; firewood; tűzi fa]: Lemn folosit drept combustibil. Se deosebesc mai multe categorii de lemn de foc şi anume: steri de despicături sau de lemn rotund, grămezi [de crăci, buturi, zob. 3. ~ de lucru [jiec flJiH oöpaőOTKH; bois d'oeuvre; Nutzholz, Bauholz; timber, lumber, carpenter's wood; műfa]: Material brut lemnos, sănătos, apt pentru alte întrebuinţări decât penfru foc. Exemplu: lemnul destinat prelucrării în furnir, doage, cherestea, lemnul de construcfie (material lemnos întrebuinfat în construcfii de poduri, case, etc.), şi lemnul industrial. 4. ~ de mină [KpenéJKHbiö maxTHbiH Jiec; bois de mine; Grubenholz; mine wood, mine timber, pit props; bányafa]. Mine: Lemn folosit pentru armarea (susfinerea) lucrărilor miniere subterane. Lemnul trebue să fie cojit, sănătos, drept, cu noduri pufine şi uşor de fasonat cu uneltele minerului (secure, joagăr, sfredel); el trebue să aibă rezistenfă la încovoiere şi la flambaj, să nu se rupă brusc şi să avertiseze, prin încovoieri, că cedează; mai trebue să reziste la umezeală, la putregaiu şi la atacul ciupercilor. După lungime, se deosebesc: lemne lungi, peste 4 m; lemne potrivite sau stâlpi, între 2 şi 4 m, şi lemne scurte, sub 2 m. Se întrebuinfează esenfe cari se găsesc în cantităţi mari, şi sunt ieftine. — Pentru lucrări provizorii sau de scurtă durată se folosesc: brad, molid, pin; pentru lucrări de lungă durată: stejar, salcâm. Fagul nu se foloseşte fiindcă e casant şi putrezeşte uşor. Se foloseşte lemn neecarisat pentru lucrări de armare, rotund, tăiat în două jumătăfi după diametru; eca-risat, pentru pufuri şi pentru marginile dela gatere, pentru poditul vetrei sau pentru bandaje. — Pentru galerii de durată şi fără presiune, lemnul se impregnează cu substanfe cari nu exală vapori nocivi şi nu irita pielea. 5. ~ de rezonanfă [pe30HaHCH0e AepeBO; bois de résonance; lnstrumentenholz, Resonanz-holz, Klangholz; wood for musical instruments, sounding-board wood, belly board; rezonância-fa]. Av.: Lemn debitat din seefiunea de mijloc a trunchiului, fie prin tăiere tangenfială, fie prin tăiere în sfert drept, sau în sfert diagonal (v. fig.). Fiind de-bitat din regiunea centrală a trun- ^^ 2 2 chiului, are O di- Debitarea lemnului de rezonanfă lataţie Şl O con- (părfile haşurate), tracfiune minima, iăjere tangenjia|ă. 2) tăiere în O mare regulari- sţerţ drept; 3) tăiere în sfert dia- tate a fibrelor ş. gonaJ> e lipsit de noduri. Pentru aceste calităfi, e întrebuinfat în construcfii aeronautice. E foarte scump, fiindcă pentru a-l debita se pierde mult material din jur. 6. ~ gros [KpynHbiH Jiec; gros bois; Stark-holz; heavy timber; vastag fa]. Ind. lemn. V. sub Lemn mare. 7. ~ industrial [npoMbiinjieHHbiH Jiec; bois de travail; Werkholz; industrial wood; ipari fa]. V. sub Lemn de lucru. a. ~ mare [TOJiCTbM Jiec; gros bois; Stark-holz; heavy timber; vastag fa]: Lemn rotund (v.), cu diametrul mai mare decât 7 cm. Dacă diametrul e cuprins între 7 şi 14 cm, lemnul se numeşte lemn subţire, iar dacă diametrul e mai mare decât 14 cm, lemn gros. 9. ~ mărunt [MejiKHH Jiec; menu bois, ron-din; Reisig; faggot wood, brushwood; apró fa]: Lemn rotund (v.), cu diametrul mai mic decât 7 cm. 10. ~ pentru extracte tanante [flyÖHJibHoe AepeBO; bois pour extraits tannants; Holz zum Extrahieren von Gerbstoffen; tanning extract wood; cserzőkivonati fa]. Ind. piei.: Lemn din care se pot obfine extracte folosite în tăbăcăria vegetală, substanfa activă fiind taninul. Cele mai importante lemne folosite pentru obfinerea extractelor tanante sunt lemnul de stejar, de castan, de que-bracho, de Urunday şi de Tizrah. V. sub Tanante, extracte 11. ~ rotund [KpyrjibiH Jiec; bois rond; Rund-holz; round timber; rönk fa]: Buşteni rotunzi, ne-debitafi. 12. ~ subfire [tohkhh Jiec; bois mince; Ast-holz, dünnes Holz; branch timber; vékony fa]. V. sub Lemn mare. îs. ~ tinctorial [THHKTypHafl flpeBecHHa; bois tinctorial; fârbendes Holz; tinctorial wood; színező fa]. Ind. chim. sp.: Lemnul unor arbori, din care se pot extrage materii colorante întrebuinţate în tăbăcărie şi în vopsitoria textilelor. Cele mai importante lemne tinctoriale folosite în tăbăcărie sunt: lemnul tinctorial galben, roşu şi albastru, şi lemnul tinctorial de Fiset. i4. Lemn câinesc [KH3HJi0B0e flepeBO; bois noir, troéne; Hartriegel, Rainweide; privet; vesz-szős fagyai, kutyabenge]. Bot.: 1. Ligustrum vulgare L. Arbust din familia oleaceelor, înalt până la 3 m, comun în păduri şi în tufişuri, cu un # lemn alb, dur, greu, dar care nu se poate valorifica, dimensiunile fiind mici. E întrebuinfat la împletituri fine şi în strungăria fină. E mult cultivat în garduri vii. Sin. Lemnul câinelui. — 2. V. Cruşin. î. Lemn colorant [KpacHJibHan ApeBeciraa; bois colorant; Farbholz; dye wood, dyers's wood; festő fa]: Sin. Băcan (v.). 2. ~ de amarant. V. Amarant, lemn de s. ~ de băcan [chhhh caHflaji, KaMneine-Boe /ţepeBO; bois de Campeche; Blauholz, Kampescheholz, Blutholz; log wood; kékfa, ber-zsenyfa]. Bot., Vops,.* Lemnul arborelui Haema-toxylon campechianum Linn., din familia leguminoaselor, care creşte pe coasta atlantică a Âmericei Centrale, şi e cultivat în regiunile tropicale ale Indiei şi ale Americei de Sud, atingând înălfimea .de 12" a 18 m. Confine un colorant — hematoxilina — liber în parte şi, în măsură mai mare, sub formă de glucozid. Sub acfiunea aerului, glucozidul se oxidează uşor, transfor-mându-se în hemateină, care are proprietăfi asemănătoare cu ale hematoxilinei. Lemnul de băcan, fiert cu apă, după ce a fost umezit şi expus un timp oarecare la aer, pentru ca hematoxilina să treacă mai uşor în hemateină, dă un extract folosit în industria vopsitoriei pentru colorarea fesăturilor de bumbac, de lână şi de mătase. Se foloseşte şi în industria cernelurilor, a artelor grafice, ca şi la colorarea pielei, a hârtiei, a vernis-urilor, etc. Sin. Băcan negru. 4. ~ de Panama [Kopa KBHJiJiaÖH, MbiJibHan KOpa; écorce de quillaya; Seifenbaumrinde; soap tree bark; szappanfahéj]. Bot., Vops.: Scoarfa arborelui Quillaia saponaria Mol., din familia ro~ zaceelor, care creşte în Chile, Peru şi Bolivia. Este de coloare albă-gălbuie până la cenuşie. Este mucilaginos şi are gust amar-acru. Scoarfa confine 10% saponină (quillaină) şi doi glucozizi toxici: acidul quillaic şi sapotoxina. Confine şi cca 12% oxalat de calciu, sub formă de cristale, uşor vizibile cu ochiul liber. Extractul obfinut prin fierberea cojii, sau numai saponina pură, se folosesc în vopsitorie pentru degresarea şi curăţirea fesăturilor de lână şi de mătase; este folosit şi în industria parfumurilor şi a cosmeticelor, a aparatelor pentru stingerea incendiilor, ca şi în industria pilelor de acumulatoare, pentru a finea în suspensie diferifi reactivi. 5. ~ dé quebracho. V. sub Tanant. 6. ~ de sántái. Bot. V. sub Santal. 7. ~ de stejac. V. sub Tanant. 8. ~ de Surinam [KBaccHH, ropbKoe flepe- BO; bois de quassia amara, bois amer; Bitterholz; bittér wood, quassia wood; keserűfa]: Lemn obfinut din Quassia amara L., arbust din familia sima-rubaceelor, care creşte în Guiana, Columbia, Brazilia şi Panama, — şi din Picrasma excelsa Plauch, arbore care creşte în insulele Antile. Are gust amar intens şi persistent, datorit unui principiu activ, cristalizabil (quasina), incolor, cu p. t. 210°, pufin solubil în apă, solubil în alcool, în alcalii şi în acizi concentrafi. Mai confine o substanfă 469 cristalizabilă, fără gust, cu p. t. 149■ 151°,-qua- sola. Extractul de lemn de Surinam este folosit ca insecticid agricol, în industria lichiorurilor, şi în medicină ca febrifug, aperitiv, tonic, stomahic şi antihelmintic. 9, ~ de Tizrah. V. sub Tanant. 10. ~ de Urunday. V. sub Tanant. 11. ~ dulce [jiaKpHHHbiH, CJiaAKHH KopeHb; bois de régiisse, régiisse; Sü^holz; iiquorice, li-corice; édesfa, édesgyökér]. Ind. chim. sp.: Gly-cyrhiza glabra L. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru rădăcina ei care, datorită mirosului plăcut şi gustului dulce, este folosită în industria alimentară şi a medicamentelor. Confine: amidon, rezine, asparagină, gume, glucoză, zaharoză, glicirizină, acid glicuronic, acid gliciretinic, tanin şi salicilat de metil. Are proprietăfi diuretice şi este un calmant al tusei. Sin. Iarbă dulce, Ciorânglav. 12. ~ galben [íKéJiTan, CHŐnpcKan aKaiţHH; aspalathe, acacia de Sibérie; Erbsenbaum, Erb-senstrauch; Siberian pea-tree; borsófa, sóskafa]. V. Dracilă. 13. ~ puciostKHSHJiOBoeflepeBojbois punais, bois sanguin,cornouiller femeile; Roter-Hartriegel; bloody dogwood, hound's tree; madárberkenye]. V. Sânger. 14. ~ sfânt: Sin. Guaiac (v.). is. Lemn de castan, extract de ~ de castan. V. sub Tanant. ia. Lemn, făină de ~ [ftpeBecHaH Myna; faríné de bois; Holzmehl; wood powder; faliszt]. Ind. lemn.: Produs obfinut prin măcinarea fină, cu mori speciale, a lemnului sau a rumeguşului de lemn. Făina de lemn are multe întrebuinfări: la fabricarea maselor plastice, a linoleumului, etc. i7. Lemnar [cTOJinp; charpentier; Zimm,ermann; carpenter; ácsmester]: Lucrător calificat care execută, din lemn, diferite piese, construcfii sau mobile, adică execută lucrări de dulgherie, de tâm-plărie, sau de ambele feluri. îs. Lemnărie[jiecoMaTepHaji; bois; Holz; wood; faanyag]. Ind. lemn.: Material lemnos de diferite calităfi, forme şi dimensiuni. 19. ~ [jiecoMaTepHaji; totalité du bois d'une construction; Gesamtheit des Holzes einer Kon-struktion; totality of wood of a construction ; szerkesztési faanyag]: Totalitatea pieselor de lemn dintr'o construcfie. 20. ~ [CTOJiapHOe MaCTepCTBO; charpen-terie; Zimmerhandwerk, Zimmermannskunst; car-pentry; ácsmesterség]: Meseria lemnarului. 21. ~ brută [KpyrjibiH jiecoMaTepHaji; bois brut; rohes Holz; raw wood; nyers faanyag]: Lemnărie formată din piese rotunde, obfinute prin tăierea buştenilor în diferite lungimi. 22. ~ ecarisată [OTecaHHbiH Jiec; bois équarri; (vierkant)behauenes Holz, Kantholz; square timber, squared Hmber, rectangular timber; faragott fa-anyag]: Lemnărie formată din piese de secfiune pătrată sau dreptunghiulară, obfinută prin tăierea buştenilor la gater. 470 1. Lemniscata lui Bernoulli [jieMHHCKâTa BepHyjiJiH; lemniscate de B.; B, Lemniskate, B. Schleifenlinie; B.'s lemniscate; B. féle lemni-szkáta]. Maf.; Curbă Cassini (v.) particulară (când a=c), care trece prin mijlocul segmentului focal, care este un punct dublu al curbei, cu tangente perpendi- Lemniscata lui Bernoulli. culare. Ecuafia curbei esfe: (x2 + y2)2 — 2a2 (x2 — y2) = 0. O inversiune, în report cu punctul dublu ca pol, o transformă într'o hiperbolă echilateră, având ca asimptote tangentele în punctul dublu. în co- ordonate polare, ecuafia lemniscatei este: r2 = 2a2 cos 2 a). 2. Lemnul bobului [nepHbiH paKHTHHK; cytise noir; schwarzwerdender Geif^klee; golden chain; keleti zanot]. V. Drob. 3. Lemnul câinelui. V. Lemn câinesc. 4. Lemnul Domnului [őoJKbe AepeBO; aurone, citronelle; Aberraute; Southern wood; Istenfa, abrutürzöm]. Si/v.; Artemisia abrotanum L. Subar-bust din familia compozeelor, originar din Orient. E o plantă cu miros de lămâie, cultivată adesea prin grădini. 5. Lemnul Maicii Domnului [őoropoAHHHHHK; aurone-femelle, santoline; Heiligenkraut; lavender cotlon; pulykafa]. Silv.: Santolina chamaecyparis-sus L. Subarbust din familia compozeelor, originar din regiunea mediteraneană, cultivat pentru aroma sa puternică. Sin. Limbricarifă. 6. Lemnul vântului [cHpeHeBbift KycT; syringa; Syringe; syringa; losikai orgonafa]: Syringa josi-kaea Jacquin. Arbust de 2*--4 m, din familia oleaceelor, care se găseşte în Transilvania şi e cultivat uneori ca plantă ornamentală. Sin. Orgoian. 7. Lemnuş. 1. Chibrit (Transilvania). —2. Ind. ţăr.: V. Suveică. 3. Lenard, fereastră ~ [jieHap/ţOBO okho; fenétre de L.; L. Fenster; L. window’, L.-féle ablak]. Fiz.: Dispozitiv compus dintr'o foifă de aluminiu de 2 ■■•3^ grosime sau dintr'o foită subfire de celofan care acopere orificiul practicat într'un tub electronic, folosit pentru a permite să iasă din tub fasciculul de electroni şi pentru a împiedeca aerul să pătrundă în tub. 9. Lenard, raze ~ [jieHapAOBbi Jiynn; rayons de L.; L. Strahlen; L. rays; L. féle sugarak]. Fiz.: Raze catodice cari se propagă în atmosferă. Sunt produse de un tub Lenard (v.)f adică de un tub de raze catodice care are, în punctul în care fasciculul catodic loveşte peretele tubului, o fereastră foarte subfire, de obiceiu de aluminiu, numită fereastră Lenard, prin care pot străbate electronii cari formează razele catodice Lenard. 10. Lenard, tub ~ [JleHapAOBa Tpyöa; tube de L.; L. Röhre; L. tube; L.-cső]. F/z.; Tub de raze catodice, cu o fereastră foarte subfire, prin care electronii cari formează razele catodice pot ieşi în atmosferă. u. Lenticular [HeHeBHD,eo6pa3HbiH; lenticu-laire; linsenförmig; lenticular, lens-like; lencseformájú]. Gen., Geol., Mine: Calitatea unui solid, a unui strat sau a unui filon de a avea forma de lentilă. i2. Lenticular, strat ~ [qeHeBHii,eoőpa3HbiH njiaCT; couche lenticulaire; linsenförmige Schicht; lenticular stratum; lencseforméjú réteg]. Geo/.; Strat mai- gros la centru decât la margini, is. Lenticularis. V. sub Nori. i4. Lentilă [Kpniţa; loupe, balle en fer; Luppe, Dackel, Deul, Stück; bloom, lump; lupa]. Sidg. V. sub Lupă. îs. Lentilă [yiuiOTH îi roman JiHH3a; ieniiile d'étanchéité; Linse, Linsenring; tightness lens; lencse]. Tehn.: Inel metalic de etanşare a legăturii dintre două fevi metalice, sau dintre o feavă şi un perete metalic. Etanşarea se realizează prin simplă strângere a lentilei pe scaun (datorită plasticităfii materialului din care este confecfionată), fără interpunerea unei garnituri. Sin. Linsă. 18. Lentilă [jiHH3a; lentille; Linse; lens; lencse]. Fiz.: Piesă optică confecfionată dintr'o substanfă transparentă şi mărginită de doi dioptri sferici, sau de un dioptru sferic şi unul plan. Lentila este un sistem centrat, linia centrelor dioptrilor (axa principală sau axa focală a lentilei) fiind confundată cu axa de revolufie a sistemului. O lentilă este caracterizată prin indicele de refracfiune n al substanfei din care este confecfionată, prin razele de curbură rt şi r2 ale celor doi dioptri, prin grosimea e, măsurată pe axa principală, prin distanfa focală /, etc. Distanfa focală a unei lentile e dată de f rt r2 n r,r2 relafie care, pentru o lentilă subţire, devine Raportul P = j se numeşte puterea lentilei. Puterea P a unui sistem de două lentile subfiri, de puteri P± şi P2, este P = Pi + P2 ~ Pi P% d, unde d este distanfa dintre lentile. Dacă cele două lentile sunt alipite P^P1-¥P2, relafie care se poate generaliza pentru un număr oarecare de lentile: O lentilă care are proprietatea de a produce dintr'un fascicul incident de raze paralele un fascicul emergent convergent într'un punct numit focar, situat dincolo de lentilă fafă de fasciculul incident, se numeşte lentilă convergentă. Fasciculului incident, paralel cu axa principală, îi corespunde un fascicul emergent care trece printr'un 471 punct situat tot pe axa principală, numit focar principal. Lentilele convergente sunt mai groase lângă axa principală decât la margini şi se împart în lentile biconvexe, lentile plan-convexe şi lentile concav-convexe (v. fig.). Lentilele convergente sa numesc şi lentile pozitive. deviafia pe care o imprimă traiectoriilor electronilor, pot schimba şi vitesa electronilor, dacă in- a b ' c dei I .. I Lentile. î) lentile convergente: a) biconvexă; b) plan-convexa: c) concav-convexă; II) lentile divergente: d) biconcavă: e) plan-concavă; f) convex-concavă. O lentilă care are proprietatea de a produce dintr'un fascicul incident de raze paralele un fascicul emergent divergent, se numeşte lentilă divergentă. Prelungirile razelor divergente se întâlnesc într'un focar virtual, situat de aceeaşi parte a lentilei ca şi fasciculul incident. Lentilele divergente sunt mai subfiri de-a-lungul axei principale decât pe margini, şi se împart în lentile biconcave, lentile plan-concave şi lentile convex-concave (v. fig.). Lentilele divergente se numesc şi lentile negative. Lentileleconcav-convexeşi celeconvex-concave se numesc şi meniscuri. 1. Lentilă analatică. V. Analatică, lentilă 2. ~ convergentă [jiyqecBOAHiiţaH JiHH3a; lentiIIe convergente; Sammellinse, konvergente Linse; convergent lens; konvergens lencse], V. sub Lentilă. 3. ~ divergentă [jiyHepa3BOftHmaH JiHH3a; tentille divergente; Zerstreuungslinse, divergente Linse; divergent lens; divergens lencse]. V. sub Lentilă. 4. Lentilă electronică [3JieKTpoHHan JiHH3a; tentille électronique; Elektronenlinse; electronic iens; elektronlencse]. Fiz.: Câmp electric sau magnetic a cărui repartifie în spaţiu e astfel, încât îndeplineşte, fafă de fasciculele de electroni cari trec prin el, o funcfiune analoagă cu aceea a unei lentile optice fafă de lumina care frece prin ea. Lentilele cu câmp electric se numesc electrostatice, iar cele cu câmp magnetic se numesc magnetice. Prin analogie cu lentilele optice, se numesc lentile electronice sferice acelea pentru cari câmpul electric sau magnetic prezintă o simetrie de rotafie în jurul unei axe, şi cari au asupra razelor electronice un efect de focalizare analog cu acela al lentilelor sferice optice asupra razelor de lumină. Lentilele electronice cilindrice sunt realizate de câmpurile electrice sau magnetice cari acfionează asupra fasciculelor de electroni ca şi lentilele optice cilindrice fafă de fasciculele de lumină. — Lentilele magnetice pot fi objinute cu ajutorul mag-nefilor permanenfi sau prin bobine electrice de secfiune circulară. Lentilele electrostatice, afară de Lentilă magnetică (schema câmpului). A), B) tipuri de bobină magnetică; î) curent electric; H) linii de câmp magnetic; MN) traiectorii ale electronilor. tensitatea câmpului electric are o componentă în direcfia vitesei lor. Din acest punct de "Ml Lentilă magnetică. A) bobină blindată; B) bobină cu piese polare; P) obiect; P') imagine; H) linii de câmp magnetic; p) piese polare. vedere, aceste lentile pot fi clasificate în lentile acceleratoare şi în lentile de întârziere. Lentilă electrostatică. A), B) tipuri de lentilă electrostatică; A'), 5') sisteme optice echivalente; P) obiect; F') imagine; Va), V^) potenfiale electrice; a) suprafefe echipotenfiale. Se numesc şi lentile cu imersiune, fiindcă ele corespund lentilelor optice pentru cari indici de 472 refracfiune ai mediului sunt diferifi pe cele doua părfi ale lentilei. — Lentilele electrostatice servesc şi ca lentile protonice. î. Lentilă-menisc [jiHH3a-MeHHCK; ménisque; Meniskus; meniscus-lens; meniszkusz-lencse]. Opt. V. sub Lentilă. 2. ~ negativă [oTpHiţaTejibHan jiHH3a; len-tille négative; Negativlinse; negative lens; negâtiv lencse]. V. sub Lentilă. 3. ~ pozitivă [nojioîKHTejibHaH JiHH3a; len-tille positrve; Positivlinse; positive lens; pozitiv lencse]. V. sub Lentilă. 4. Lenzină [jieH3HH; lencinite; Lenzin; lencinite; lenzin]. Ind. hârt.: Gips natural (CaS04 • 2HsO), care se foloseşte ca material de umplere Ia fabricarea hârtiei. 5. Leoníde [jieoHHtfbi; léonides; Leoniden; leonids; leonidek]. Astr.: Grup de meteori ale căror orbite în jurul Soarelui sunt intersectate de orbita Pământului, într'un punct care corespunde aproximativ datei de 14 Noemvrie. Aceşti meteori cad în număr mult mai mare la intervale de 33 de ani. Punctul radiant aparent se află în constelata Leului. e. Leonit [jigohht; léonite; Leonit; leonite; leonit]. Mineral.: K2Mg(S04)2 • 4H20. Sulfat dublu de potasiu şi magneziu. Este un produs secundar de transformare al sărurilor de potasiu. Sin. Kali-astrakanit. 7. Leperdîfia. Paleonf.: Gen de crustacee din ordinul ostracodelor, cu corpul protejat de două valve netede, neegale şi mici. Cuprinde specii cari au trăit din Silurian până Leperditia Hisingeri. în Carbonifer. 8. Lepidînă [jienH/ţHH; lépidine; Lepidin; lepidi- ne; lepidin]. Chim.: Substanfă ^ de bază a multor compuşi q C~“CH din clasa cianinelor şi car- ^CH bocianinelor, întrebuinţaţi ca j jj j sensibilizatori fotografici: al- j-jQ q qj-j bastrul de cianină, cripto-cianina, xenocranina. Sin. j, "f-metil-chinolină. 9. Lepidoblastic [jienHAOŐJiacTHHHbiö; lépi-doblastique; lepidoblastisch; lepidoblastic; lepi-doblasztikus]. Geo/.: Calitatea unor şisturi cristaline de a fi formate mai ales din minerale lamelare. 10. Lepidocrocil [jienHflOKpoKHT; lépidocro-cite; Lepidokrokit; lepidocrocite; lepidokrokit]. Mineral.: y-FeOOH. Limonit lamelar. Este un oxid feric hidratat, care se prezintă sub formă de mase solzoase sau fibroase, de coloare rubinie sau roşie-gălbuie. 11. Lepidocy clina. Paleonf.: Subgen de foramini-fere, care face parte din subfamilia orbitoidinelor, genul Orbitoides. Cuprinde specii caracteristice pentru Eocen şi Oligocen. Cochilia, calcsroasă, prezintă camere relativ mari, rotunde sau hexagonale. 12. Lepidodendron. Paleonf.: Gen de ferigă arborescentă din Paleozoic (Carbonifer şi Per- mian), care const.tuia,împreună cu alte cripto-game vasculare şi cu gimnospermele, flora luxuriantă din care s'au format importante zăcăminte de cărbuni în Carbonifer. Trunchiul de Lepidodendron ajungea până la diametrul de 1 m şi înălfimea de 20*v30m. Scoarfa incarbonizată prezintă cicatrice rombice ornamentale, cu trei puncte. Cicatricele sunt urmele cozilor frunzelor cari creşteau pe tulpină. i3. Lepidolif [jienHAOJiHT; lépidolite; Lepi-dolith; lepidolite, lithia mica; lepidolit]. Mineral.: Varietate de mică litiniferă şi fluoriferă, care se găseşte în agregate solzoase de coloare albă sau roză, asociată cu topaz şi cu turmalină în graniţe şi pegmatite. Se numeşte şi mică de litiu. Este un silicat de litiu, şi serveşte !a extragerea acestuia. ii. Lepidomelan [jiemmoMejiaH; lépidomélane; Lepidomelan; lepidomelane; lepidomelan]. Mineral.: K(Fe, Mg, Al)3 [(OH)2l (Si, AI)4O10]. Biotit de coloare neagră, foarte bogat în fier. îs. Lepidoptere. Zoo/., Paleonf.: Ordin de insecte din cari fac parte fluturii. A apărut în Jurasicul mediu (Dogger) şi s'a desvoltat până astăzi. ie. Leptaena. Paleonf.: Gen de brahiopode articulate cari au trăit din Silurian până în Carbonifer. Prezintă o cochilie turtită, care are pe jumătatea cardinală o serie de asperităţi aşezate pe zonele concentrice de creştere. Marginea frontală este ar- Cujţ« Leptaena rhomboidalis. i7. Leptinite [jienTHHHTbi; leptinites; Leptlnite; leptinites; leptinitek]. Mineral.: Roce cuarfitice şi feldspatice cari se prezintă în plăci* is. Lepfinofarsa decemlineata Say. V. Gândacul de Colorado. 19. Leptit [rHefic; leptite; Leptit; leptite; leptit] Mineral.: Gneisuri albe (cuarfofelclspatice), fin granuloase, de origine vulcanica (porfire, tufuri) sau sedimentară (pelite). 20. Lepfivif [jienTHBHT; leptivite; Leptivit; lep-tivite; leptivit]. Pefr.: Rocă metamoriică formată printr'un metamorfism de injecfie. Este compusa din cuarf şi feldspat, şi are aspect de gneis. 21. Leptodorite [jienTOKJiopHTbi; leptochlori-tes; Leptochlorite; leptochlorites; leptokloritek]. Mineral.: Clorife foarte feruginoase cari se prezintă sub formă de mase solzoase, compacte, pământoase sau oolitice, în sedimente marine metamorfozate. Varietăţi: chamozitul şi thuringitul de coloare verzuie-negricioasă. 22. Leră: Sin. Calibru-pieptene pentru filet (v.)* 23. Leş [o6jiomkh; epave; Wrack; wreck; hajóroncs]. V. Epavă. 24. Leşie [mejiOK; lessive ; Lauge; lye; lúg]. 1. Chim.: Solufie alcalină de sodiu, potasiu, etc., care are proprietăfi detergente. — 2. Ind. pefr.: 1. Solufie alcalină de hidroxid de sodiu, de 473 concentrafie cuprinsă între 5 şi 12°Bé, folosită la operaţiunile de rafinare a derivatelor petroliere; Tratamentul alcalin se aplică în majoritatea cazurilor după cel acid, cu acid sulfuric concentrat sau, în unele cazuri (la motorine), direct asupra produsului iniţial. — 2. Solufie alcalină care a fost în parte sau în total neutralizată prin între-buinfarea la operafiunile de rafinare. î. Leşie bisulfifică [ÓHcyjib4)HTHbiH iiţejiOK; lessive bisulfhique; Sulfitlauge; bisulphite lye; szul-fitlúg]. Ind. cel.: Solufie de bisulfit de calciu care confine un exces de bioxid de sulf. Este folosită la fabricarea celulozei după procedeul bisulfific. Leşia bisulfitică se prepară din bioxid de sulf, obfinut prin arderea piritei sau a sulfului, şi din lapte de var, — sau din bioxid de sulf, apă şi piatră de var. Acest ultim procedeu, cel mai răspândit în industria celulozei, se realizează în turnurile de leşie. 2. Leşie crudă [cbipoíi méJÍOK; lessive brute; Rohlauge; raw lye; nyers lúg]. Ind. tuf,: Leşie de tutun (v.) obfinută din deşeurile de tutun, după filtrare, şi înainte de a fi concentrate în vid. Sin. Leşie de tutun brută. 3. Leşie crudă „verde''[cbipofi „3ejiéHbiH" méJÍOK; lessive crue; Frischlauge; crude lye; fris -nyers lúg]: Solufia cu care se fierbe lemnul, pentru a se obfine celuloza. 4. Leşie de tutun [TaőaHHbiö meJiOK; lessive de tabac; Tabaklauge; tobacco juice; dohánylúg]. Ind. tuf.: Insecticid, cu un confinut de 1"-2% nicotină, obfinut prin tratarea deşeurilor de tutun în filtre cu apă şi apoi prin concentrare în vid până ce ajunge la 28° Bé şi 2% nicotină. Leşia trebue păstrată în bidoane închise ermetic, deoarece altfel se produce o fermentafie de putrefacţie. Din leşia de tutun se fabrică sulfatul de nicotină, care confine 25••■40% nicotină şi se conservă bine. Leşia de tutun se întrebuinfează ca insecticid în răsadnife, în sere şi la câmp, sub formă de soluţii în apă, solufii cari confin 0,5- •• 1,5% nicotină, 1 %o sodă şi săpun (de preferat săpun de potasiu). — Sin. Extract de tutun. 5. ~ de tutun brută. V. Leşie crudă. e. Leşie glicerinoasă [rJimţepHHHCTbift uţe-JIOK; lessive glycérinée; mit Glyzerin gemischte Lauge; glycerinated lye; glicerinnel elegyitett lúg]. Ind. ulei şi grăs.: Leşie cu un confinut de 3...6% glicerină, rezultată la separarea şi spălarea (prin adaus de solufie de clorură de sodiu) a săpunului de miez, preparat din materii grase neutrale. Din această leşie se separă glicerina prin evaporare, concentrare, rafinare şi distilare. 7. Leşie moartă [Hcn0Jib30BaHHbiö méJÍOK; lessive utilisée; verbrauchte Lauge; utilised lye; használt lúg]. Ind. petr.: Leşie care a fost întrebuinţată cel pufin odată la neutralizarea produselor petroliere. s. Leşie naffenică [Ha(|)TeHOBbiH meJiOK; lessive naphténique; Naphthensáurelauge; naphthenic lye; nafténikus lúg]. Ind. petr.: Solufie de sodă caustică, după ce a fost întrebuinţată, fie la-neutralizare, în operafiunea de rafinare a petro-lurilor lampante, după tratarea cu acid sulfuric concentrat, fie la neutralizarea directă a unora dintre petrolurile şi motorinele cu un confinut mai mare de acizi naftenici, obfinându-se astfel naftenafi. 9. Leşie sulfitică [cyjibcjpHTHbiH méJÍOK; lessive sulfitique; Sulfitablauge; sulphite lye; szul-fitikus lúg]. Ind. cel.: Reziduurile rezultate dela fabricarea celulozei din lemn, în proporfie de 8,5 m3 leşie la o tonă de celuloză. Leşiile sulfitice au o concentrafie de 12”* 14°Bé,. confinând substanfe provenite din solubilizarea şi degradarea din timpul fabricafiei celulozei, car lignină, hidrocarbonafi fermentescibili (manoza,, galactoză, glucoză), hidrocarbonafi nefermentes-cibili (pentozani), şi reactivii cari au servit la solubilizarea materiilor din lemn pentru izolarea celulozei: acid sulfuric, acid sulfuros liber sau legat cu calciu. Leşiile sulfitice fiind toxice, constitue un balast pentru fabricile de celuloză, deoarece evacuarea lor impurifică apele curgătoare făcându-le nepotabile şi distrugând fauna piscicolă. Se recomanda întrebuinfarea leşiilor sulfitice pentru fabricarea alcoolului etilic, fiindcă eîe confin hidrocarbonafi fermentescibili. Alcoolul fabricat din leşii sulfitice confine 0.8•••3,2% alcool metilic. to. Leşoiu. Ind. făr. V. sub Leasă 2. 11. Lespede [JiemaAt»; dalle; Platté; flag stone; lemez]. Cs., Drum.: Placă de piatră naturală, de formă poligonală regulată, de dimensiuni mari, folosită de obiceiu la pavarea trotoarelor, a refu-giilor, a curfilor, etc. De obiceiu se aşază pe un strat de nisip, iar rosturile se umplu cu mortar de ciment sau cu un mastic bituminos. 12. Lessingif [jiecCHHrHT; lessingite; Lessingit; lessingite; lesszingit]. Mineral.: Ca2(Ce, Dy, La)4H2 [O I Si04]3. Silicat de calciu şi de pământuri rare. Se prezintă sub formă de cristale mici, rombice, de coloare galbenă-verde sau roşie. 13. Lest [óaJiJiaCT; lest; Ballast; ballast; teher], 1. Nav. V. Balast de apă. — 2. Nav. a. V. Balast 3, şi sub Balon. 14. Lesfare [Harpy3Ka őajuiacTa; lesiage; La-dung mit Ballast; ballasting; megterhelés]. Nav.: încărcarea cu lest a unei nave, respectiv a unui balon. V. şi sub Balon, Lest, Delestare. 15. Letal, produs ~ [jieTajibHbifi npo/ţyKT; formule de toxicité; Giftigkeitsformel; toxicify formula; méregképlet]. Chim. biol.: Mărime egală cu produsul dintre concentrafia unui gaz toxic şi timpul necesar pentru a produce moartea unui organism, folosită penfru aprecierea toxicităţii unui gaz. Un gaz este deci cu atât mai toxic, cu cât 474 produsul sau letal este obiceiu în unitatea — m Lexicon. î. Letcă [KaTy-ineHHoe Kojieco; bobinoir; Spulrad; spooling wheel; mo-tollakerék]. Ind. făr.: Unealtă care serveşte pentru depănat; se pune în mişcare cu Letcă, mâna. 2. Letcon [nanjibHHK; fer â souder; Lötkol-ben; soldering iron; forrasztópálca, eresztővas]: Sin. Ciocan de lipit (v.). 3. Lettsomit [jieTCOMHT; lettsomite; Lettsomit; lettsomite; lettszomit]. Mineral.: Sin.Cianotrichit(v.). 4. Leucă. Ind. făr.: Piesă de lemn curbat care susţine loitrele unui car şi este legată de osie la un capăt care poartă o armatură de fier, şi de speteaza loitrei, la celălalt capăt. V. fig. sub Car. Sin. Leorcă, Liocă. 5. Leuceină [jieiiiţeHH; leucéine; Leuzein; leu-ceine; leucein]. Chim. biol.: Acid aminat, cu formula brută CwH2n__!02N. 6. Leucină [jieftiţHH; leucine; Leuzin; leucine; leucin]. Chim. biol.: (CH3)2CH-CH2-CH(NH2)COOH Acidul a-amino-isocapronic. Leucina inlră în proporţie mare în constituţia tuturor proteinelor vegetale şi animale. Hemoglobina conţine 29% leucină, 9,7% cazeină, 14,5% globulină, 6,6% gliadină, şi 10,7% albumiriă. Leucina este desaminată şi decarboxilată de drojdia de bere, cu formarea alcoolului isoamilic. Se găseşte în „coada" dela distilarea alcoolului etilic industrial, provenind din proteinele materiei prime supuse fermentaţiei, iar în proporţie de 6%, în compoziţia gliadinei şi a gluteninei cerealelor; este indispensabilă în nutriţie. 7. Leucit [jiemţHT; leucite; Leuzit; leucite; leucit]. Mineral.: K[AISi206]. Mineral din familia feldspatoizilor, care cristalizează în sistemul cubic, formând trspezoedri (leucitoedri). E de coloare cenuşie, rar incolor. Are luciu sticlos, duritatea 5,5 ■■■6; gr. sp. 2,45■■■ 2,50. Se găseşte ca ele ment principal sau accesoriu în unele roce eruptive alcaline: leucitit, bazalt cu leucit, leucitofir, etc. E folosit ca îngrăşământ potasic. 8. Leucitit [jiefiiţHTHT; leucitite; Leuzitit; leucite rock; leucitit]. Mineral.: Rocă efuzivă bazal-tică alcătuită din leucit şi augit. 9. Leucitofir [jie0iţHTO(|)Hp; leucitophyre; Leu-zitophyr; leucitophyre; leucitofir]. Pefr.: Varietate de fonólit; rocă neovulcanică formată din cristale de sanidin cu leucit şi nefelin. Se întâlneşte sub formă de filoane şi de curgeri de lave. 10. Leucobază [jieHKOŐasa; leucobase; Leu-kobase; leucobase; leukobáze]. Chim.: Compus obţinut prin reducerea anumitor materii colorente. Prin oxidare, adesea datorită oxigenului atmosferic, leucobazele regenerează materiile colorante din cari au provenit. Se folosesc ca etapă intermediară în vopsitoria textilelor, fiindcă pătrund uşor în fibre. Sin. Leucoderivat. 11. Leucochaldt [jiefiKoxaJibiţHT; leucochal-cite; Leukokalzit; leucochalcite; leukokálcit]. Mineral.: Cu2[OH I As04] • H20. Arseniat hidratat de cupru natural. 12. Leucocrat [jieHKOKpaT; leucocrate; leuko-krat; leucocrate; leukokrát]. 1. Mineral.: Calitatea unor minerale (de ex.: cuarţul, feldspatul) de a fi incolore sau de coloare deschisă; ele au greutate specifică mică în raport cu mineralele mela-nocrate (v.). — 2. Pefr.: Calitatea unor roce de a fi de coloare deschisă (prin faptul că sunt formate în principal din minerale leucocrate) în raport cu tipul normal de rocă din masivul sau din seria eruptivă. ' i3. Leucoderivat [jieHK0np0H3B0AHbra; leu-codérivé; Leukoderivat; leucocompound; leuko-derivát]. Chim. V. Leucobază. 14. Leucofan [jieHKOCjDaH; leucophane; Leu-kophan; leucophane, leucophanife; leukofán]. Mineral.: (Ca, NaH)2[BeSi206 (OH,F)]. Se prezintă sub formă de cristale neperfecte, de coloare albă-cenuşie, cari dau, prin ciocnire sau prin încălzire, o fosforescenţă în albastru. îs. Leucopis [jieftKOnHCb; leucopis; Leuko-pis; leucopis; leukopis]. Zoo/.: Insectă care alacă şi distruge afidele dăunătoare tutunului (păduchii verzi). îs. Leucoplast [jmnKaa Jiema; leucoplast; Leukoplast; leucoplast; leukoplászt]. Ind. cc.: Ţesătură lipicioasă pe o parte, impregnată cu cauciuc nevulcanizat, folosită pentru a acoperi rănile. n. Leucorceină. V. sub Orceină. îs. Leucosafir [jieHKOcanc|)Hp; leucosaphir, saphir blanc; Leukosaphir; leucosapphire; leuko-szafir]. Mineral.: Varietate de corindon incolor, folosit ca piatră preţioasă. 19. Leucoxen [jieHKOKCen; leucoxéne; Leuko-xen; leucoxene; leukoxen]. Mineral.: CaTi [O ISiOJ. Titanit fin, fibros. 20. Leucozină [jieHK03HH; leucosine; Leukosin; leucosin; leukozin]. Chim.: Proteină care se găseşte în seminţele de cereale, în proporţie de 0,3 ■ 0,4%. Este solubilă în apă, în acizi, în baze diluate şi în soluţiile sărurilor neutre. 21. Leul [c03Be3£He jibBa; le Lion; Löwe; the Lion; oroszlán]. Astr.: 1. Leul mare. Constelaţie din emisfera boreală compusă din: o stea de mărimea I, numită Regulus, două stele de mărimea II, cinci stele de mărimea III, opt stele de mărimea IV şi din stele mai slabe, vizibile cu ochiul liber. Leul mic. Constelaţie de stele invizibile, cuprinsă între Leul mare şi Carul mare. ■— 2. Al cincilea semn al Zodiacului. Are simbolul Ö. 22. Leuştean [jiioőhctok; livéche; Liebstöckel; lovagé; levestikon]. A gr.: Levisticum officinale Koch. Plantă din familia umbeliferelor, cu miros pătrunzător; are frunzele glabre, lucitoare, cu foliole lat-obovale. E o plantă aromatică. Se cultivă în scopuri culinare şi medicinale. Creşte 3 mai mic. be exprima de min, folosită şi în acest 475 bine şi în locuri umbrite, dar grase şi reavene. Se înmulfeşte prin seminţe şi rădăcini. 1. Levănfică [jiaBaH/ţa; lavande; Lavandei; lavender; levendula]. Bot.: Lavandula vera D. C. Plantă erbacee din familia labiatelor. Creşte, sălbatic şi cultivată, în regiunile mediteraneene şi temperate. Floarea are miros aromatic specific, uşor camforat, şi gust amar. Este folosită pentru extragerea uleiului de lavandă care confine cca 35% linalol şi eteri linalitici, ca şi limonen, ge-raniol, ipinen şi cineol. Prezintă importanfă pentru ndustria parfumurilor, a cosmeticelor şi a săpunurilor. Sin. Lavandă. 2. Levant i n [jieBaHTHHCKHH nJiaCT; levantin; Levantin; Levantine; levântin]. Geol.: Ultimul etaj al Pliocenu-lui, de facies fluvio I acustru, desvoltat în partea de Est a Europei (v. Geologice, subdiviziuni ~). în fara noastră este bine reprezentat în zona subcarpatică, în Podişul moldovenesc, în Câmpia română, în Depresiunea getică. De obiceiu este format din două orizonturi, şi anume: orizontul inferior, în care se întâlnesc marne, marne nisipoase şi nisipuri, iar în zona petroliferă dintre Dâmboviţa şi Buzău se întâlnesc, în baza Levantinului, marne argiloase verzui, cu Helix; orizontul superior, numit şi pietrişuri de Cândeşti, în care se întâlnesc nisipuri şi pietrişuri cu stratificefie încrucişată, deci cu un caracter torenţial. Depozitele levantine cuprind forme fosile exclu-ziv lacustre, reprezentate prin gasteropode din genul Vivipara (V. bifarcinata, V. stricturata, V. mammata), Melanopsis, Planorbis, etc. şi lameli-branhiate reprezentate prin unionide sculptate (Psilunio Bielzi, P. craiovensis, P. Porumbarui, P. Brandzae, P. Herjeui, Unio pristinus, etc.), Dreis-sena, etc. Dintre mamifere se întâlnesc ca forme caracteristice: Mastodon arvernensis, Elephas meridionalis. La sfârşitul Levantinului s'a desvoltat ultima fază de cutări a sistemului muntos carpatic, numită şi faza valahă, deoarece efectele ei se urmăresc mai ales în depozitele mio-pliocene, petrolifere, în zona cutelor diapire, dintre Buzău şi Dâmbo-vifa. Aici depozitele levantine sunt prinse şi ele în cute, marnele şi argilele orizontului inferior constituind un foarte bun înveliş protector pentru orizonturile petrolifere din etajul dacian, situate sub ele. în orizonturile nisipoase ale Levantinului inferior se întâlnesc, în unele cute, mici depozite de gaze. în Levantinul superior s'a manifestat o vie activitate vulcanică în lanful eruptiv din Estul Tran- silvaniei (Harghita-Că liman, Jibleş-Ouaş); în această fază s'au pus în loc lave andezitice, mai rar bazalté, şi produse de explozie (aglomerate şi cenuşi vulcanice). 3. Leviatan [inepcTeMoe^Han Máimmá Jle-BHa(|)aH; léviathan; Leviathan; leviathan; leviatán]. Ind. text.: Maşină folosită pentru spălat lâna. Spălarea se face de obiceiu în mai multe basine cu fundul dublu. în primele basine se face înmuierea lânii în apă caldă (40■••50°) cu sodă calcinată, carbonat de amoniu, sau cu un amestec de sodă calcinată şi săpun. în basinele următoare se face spălarea propriu zisă, apoi clătirea la 25° şi, în sfârşit, în ultimul basin se face clătirea cu apă rece. Lâna este împinsă de un sistem de furci mişcătoare, iar la capătul basinului este un dispozitiv de valfuri în care se face stoarcerea. 4. Levier [pbinar; levier; Hebel; lever; emeltyű]: Sin. Pârghie (v.), Manetă (v.). 5. ~ de frână. V. Manetă de frâne. 6. ~ de supapă. V. Culbutor. 7. Levigare [npoMbiBaHHe; lévigation; Ein-schwemmung; lévigation; beáztatés]. Prep. mec.: 1. Operafiunea de transformare a unei substanfe în praf fin, prin fărâmifare în apă, urmată de o sedimentare fracţionată. Levigarea se poate folosi pentru a separa un minereu de ganga sa. — 2. Chim. fiz.: Acfiunea de spălare şi de antrenare a substanţelor coloidale din sol, datorită apei de infiltraţie. s. Levogir [jieBOBpaiiţatoiiţHHCfl; lévogyre; linksdrehend; laevo-rotatory; levogir]. F/z. V. sub Activitate optică. 9. Levogir [jieBoe BpameHHe; lévogyre; linksdrehend; laevogyre; levogir], Paleont.: Calitatea unei cochilii de gasteropod de a fi astfel răsucită încât, fiind aşezată cu deschiderea orală spre observator, această deschidere se situează spre stânga sa. Gasteropodele levogire sunt foarte rare (de ex. Physa, Clausilia). io. Levulic, acid ~ [jieByjiHHOBan KHCJiOTa; acide lévuiique; Lâvulinsăure; laevulic acid; le-vulinsav]. Chim,: Acidul pentan-on £H (4)-oic(1) sau 7-cetovalerianic. j Face parte din acizii carbonilici. H2C---------CO Se obţine, fie prin încălzirea hexo- l zelor, în special a fructozeí, cu ^2C COOH acizi minerali tari, fie încălzind furfuralcoolul cu acid clorhidric foarte diluat. Industrial, se fabrică încălzind un timp îndelungat, pe baie de apă, amidon de cartofi cu acid clorhidric; apoi se presează, se înlătură materiile humice şi se dis-tilă în vid. — Se prepară şi sintetic, prin condensarea esterului acetilacetic sodat cu cloracetat Leviatan. î) basin cu fund dublu; 2) furci rrrşcătoare; 3) valfuri. 476 de etil şi scindarea cetonică a esterului acetil-succinic obfinut. — Formează cristale mari, sticloase, cu p. t. 32° şi p. f. 239°, uşor solubile în apă, în alcool şi în eter. E folosit în sinteza aminoacizilor. Prin reducere cu zinc şi acid clorhidric sau cu amalgam de sodiu, de aluminiu, — sau catalitic — se obfine acidul Y"amino-valerianic. Se cunosc esteri, hidrazine şi o oximă a acidului levulic. — Cu calciul, dă levulinatul de calciu, produs folosit în terapeutică, în boalele de plămâni, ca desensibilizant, şi ca reconstituent. — E folosit în vopsitoria textilelor şi a pielăriei, ca solvent al indulinei şi al nigrozinei. Sin. Acid levulinic. î. Levulinic, acid Chim. V. Levulic, acid 2. Levuloză [jieByji03a; lévulose; Lăvulose; aevulose; levuloze]. V. Fructoză. s. Levyn [jieBHH; levyne; Levyn; levyn; levyn]. Mineral.: Ca[AI2Si3O10] ■ 5H20. Zeolit care se prezintă sub formă de cristale rómboedrice foarte turtite. 4. Lewis, teoria lui ~ [TeopHH JleBHca; héorie de L.; L. Theorie; L. theory; L. elmélete]. Chim. fiz. V. sub Valenfă. 5. Lewisian, gneis ~ [jieBH3HaH0B rHefic; gneiss lewisien; Lewisiangneis; Lewisian gneiss; Lewisziangneisz]. Geol.: Gneis cutat strâns, situat sub formafia gresiei de Torridon, care suportă la rândul ei Cambrianul fosilifer. 6. Lewisif [jieBH3HT; lewisite; Lewisit; lewi-site; lewiszit]. Mineral.: 5 CaO ■ 2TiOs • 3 Sb205. Mineral cu un confinut mare de titan. Se prezintă sub formă de cristale mici, transparente, de coloare galbenă până la brună. 7. Lewisifă [jieBH3HT0BbiH ra3; lewisite; Lewisit; lewisite; lewiszit]. Chim.: Gaz de luptă ve-zicant, format dintr'un amestec de trei compuşi: clorvinildiclorarsină (CHCI =CH)AsCI2; diclordivi-nilclorarsină (CHCI = CH)2AsCl şi triclortrivinilar-sină (CHCI = CH)3As. Are produsul letal 1500. Este mai pufin persistent şi insidios decât iperita. 8. Lexicon [jieKCHKOH; lexique; Lexikon; lexicon; lexikon]: Lucrare care cuprinde, de obiceiu în mai mulfe volume, cunoştinfe de orientare din anumite domenii sau din toate domeniile Ştiinfei, ale Tehnicei şi ale Artei, grupate sub cuvinte directoare alfabetizate. 9. Lherzolit [jiep30JiHT; Iherzolite; Lherzolith; Iherzolite; lherzolit]. Mineral.: Rocă eruptivă ul-trabazică (peridotit) constituită pe trei sferturi din olivin, la care se adaugă bronzitul, diopsidul cromifer şi picotitul. 10. Liant [JiaK; vernis; Firnis; varnish; firnájsz, fénymáz]. Arfe gr.: Substanfă lichidă cu viscozi-tate mare, care confine pigmenfi în suspensie sau coloranfi disolvafi, formând împreună, într'un amestec care a fost bine frecat, cerneala de imprimare. Liantul menfine particulele de colorant „legate" între ele, şi fixează pigmentul pe su-prafafa de imprimare. 11. Liant [BHHcymee BeiiţecTBo; liant; Binde-mittel; binding matter; kötőanyag]. Tehn.: Material cu fluiditate naturală sau adus în stare fluidă (prin încălzire, fluxare, disolvare, emulsionare,etc.) şi C3re are proprietatea de a lega între ei componenţii unui material solid, mineral sau organic, format din granule, din fire, făşii, bulgări, etc. Legarea se datoreşte învelirii componenfilor materialului respectiv cu o peliculă (film) de liant şi întăririi liantului în urma unui fenomen fizic (răcire, uscare, desemulsionare, recristalizare) sau chimic (oxidare, hidratare, etc.). Din punctul de vedere al dozării materiei prime folosite la fabricare, se deosebesc: i2. Liant artificial [HCKyccTBeHHoe BHJKynţee BemecTBO; liant artificiel; kiinstliches Bindemittel; artificial binding matter; mesterséges kötőanyag]: Liant obfinut din materii prime verificate, dozate riguros şi omogeneizate din punct de vedere fizic şi chimic, pentru ca rezultatele obfinute la lucrări să fie totdeauna aceleaşi. în această categorie intră cimenturile Portland, supercimenturile, unele cimenturi speciale (aluminos, bituminat, de magnezie, metalurgic), bitumurile reziduale, gudroanele de distilare şi emulsiunile fabricate din acestea. îs. ~ natural [HaTypajibHoe BHJKyiu.ee Be-IlţecTBO; liant natúréi; natürliches Brndemittel; natural binding matter; természetes kötőanyag]: Liant obfinut din materii prime cari au, în mod natural, compozifia necesară materialului brut din care se fabrică şi asupra cărora nu se execută nicio operaţiune anterioară (omogeneizare, dozare, etc.). Prezintă desavantăjul că nu are o compozifie constantă, astfel încât calităfile lui variază mult dela un lot de fabricare la altul. Din această categorie fac parte varurile, ipsosul, cimentul roman, trass-varul, silico-calcarele, bitumurile naturale şi asfalturile naturale. — Din punctul de vedere al modului de întărire, se deosebesc: i4. Liant aerian [BOSAyiiiHO-BHJKymee Be-nţeCTBO; üant aérien; Luftbindemittel; aerial binding matter; légi kötőanyag]. Cs.: Liant care se întăreşte numai în aer şi rezistă numai la lucrări cari nu ajung în contact cu apa. Lianţii aerieni cei mai folosifi sunt varurile nehidraulice, ipsosul, cimentul de magnezie (cimentul Sorel). Sin. Liant nehidraulic. îs. ~ hidraulic [rHflpaBJiHnecKoe BiDKynţee BenţeCTBO; liant hydraulique; hydraulisches Bindemittel, Wasserbindemittel; hydraulic binding matter; hidraulikus kötőanyag]: Liant care se întăreşte datorită reacfiei chimice dintre unii com-ponenfi ai săi, numifi hidraulici, şi apa cu care a fost amestecat (v. întărire hidraulică). Lianfii hidraulici se întăresc şi sub apă, iar după întărire nu sunt desagregafi prin acfiunea apei. Principalii lianfi hidraulici sunt: varurile hidraulice, cimentul roman, cimenturile Portland, supercimenturile şi cimentul aluminos. ie. ~ hidrocarbonos [yrJiepoflHCToe BHmy-uţee BemecTBO; liant hydrocarboneux; koh-lehydrathaltiges Bindemittel; hydrocarbonaceous binding matter; szénhidrogénes kötőanyag]. Cs., Drum.: Liant format dintr'un amestec complex 477 B de hidrocarburi. Bitumurile, asfalturile, gudroa-nele şi emulsiunile de bitum sau de gudron sunt lianţii hidrocarbonoşi folosiţi cel mai mult. întărirea lor se datoreşte evaporării fluidifiantului şi oxidării şi polimerizării unora dintre hidrocarburi. î. Liant mixt [cMeinaHHoe BHJKymee Benţec-TBO; liant mixte; gemischtes Bindemittel; mixed binding matter; vegyes kötőanyag]: Liant format dintr'un amestec de var sau de ciment Portland, cu un material inert (puzzolană, santorin, trass, sgură bazică de cuptor înalt, silice). Aceste materiale inerte nu reacţionează singure cu apa; în prezenţa calcei din var sau din ciment, reacţionează cu aceasta şi se hidratează, luând parte activă la procesul de întărire (întărire hidraulică). Produsul întărit fiind insolubil în apă, este indicat pentru lucrări hidraulice. Lianţii micşii folosiţi cel mai des sunt: cimenturile amestecate, trass-varul, trass-cimentul, santorinul cu var sau cu ciment, cimentul metalurgic, silico-calcarele. — 2. Liant pentru abrazivi [aőpa3HBHoe BHîKy-iü,ee BemecTBO; agglomérant d'abrasifs; Schleif-mittelbindung; abrasive binding matter; csiszoló kötőanyag]. Tehn.: Liant care are proprietatea de a lega între ele granulele de abrazivi (v. fig.), formând un aglomerat abraziv (de ex. tocila, numită şi piatra de polisor). în' acest aglomerat, liantul constitue suportul granulelor de abrazivi cari aşchiază ca un ansamblu de cuţite mici. Liantul poate fi anorganic (amestec ceramic, mineral, etc.) sau organic (cauciuc, răşini, etc.); e poate fi natural sau sintetic. „Duritatea" aglomeratului, adică rezistenţa pe care o opune liantul ia tendinţa de smulgere a granulelor de abrazivi din masa sa, depinde în special de compoziţia chimică a liantului. Dacă se polisează sau se rectifică piese de oţel dur, muchiile granulelor se tocesc repede şi liantul trebue să le elibereze uşor (prin frecarea dintre aglomeratul abraziv şi piesă), pentru ca aglomeratul să nu se lustruiască (fiindcă în acest caz nu ar mai fi abraziv); la prelucrarea pieselor de metale colorate (cupru, alamă, bronz, aluminiu), liantul trebue de asemenea să elibereze uşor granulele de abraziv, pentrucă altfel aglomeratul s'ar îmbâcsi. în cazurile de mai sus se folosesc deci aglomerate abrazive de „duritate" mică; fiecărui material prelucrat îi corespunde o limită inferioară a durităţii aglomeratului abraziv, fiindcă altfel granulele s'ar detaşa înainte de a fi tocite, iar suprafaţa materialului prelucrat ar rămânea rugoasă sau striată. Dacă se polisează sau se rectifică piese de ojel moale, liantul tre- Structura aglomeratului (la scara mărită). A) structură poroasă; B) structură densă; 1) grăunte abraziv; 2) liant; 3) pori in-ierstif iat i. bue să prezinte o mare rezistenţă contra tendinţei de smulgere a granulelor, adică trebue să se folosească un aglomerat de „duritate" mare. Sin. Aglomerant. — Din punctul de vedere al compoziţiei chimice şi al lucrărilor pentru cari se folosesc, se deosebesc următoarele tipuri de lianţi: 3. Lianf ceramic [KepaMH^ecKoe BHîKymee BemeCTBO; agglomérant céramique; keramische Bindung, keramisches Bindemittel; vitrified bond; kerámikai kötőanyag]. Tehn.: Liant constituit dintr'un amestec ceramic (argilă cu adaus de feld-spaturi, caolin şi cuarţ), care nu se degradează la variaţii mari de temperatură sau la umezeală, şi nu e atacat de agenţi alcalini. Aglomeratul abraziv cu liant ceramic (care se obţine prin presare sau turnare, urmată de ardere în cuptoare la 1300* ■■ 1400°) e poros, ceea ce asigură abraziu-nea cu aşchiere, fără să' se încălzească materialul prelucrat, dar e pujin rezistent la lovituri; e folosit mult pentru polisări şi rectificări de de-groşare, umede sau uscate. Sin. Liant vitrifiat. 4. ~ elastic natural [HaTypaJibHoe sJiacTH-HeCKH BHJKyiU.ee BenţecTBO; agglomérant élas-tique natúréi; Naturharzbindemittel; natural resin binding matter; természetes rugalmas kötőanyag]: Liant constituit din shellac sau din cauciuc vulcani-zat, şi cu adausuri minerale. Aglomeratul abraziv cu liant elastic natural se degradează la temperaturi înalte (cca 1200°), e neporos şi rezistă la lovituri; e folosit (în formă de discuri abrazive subţiri) pentru lustruiri sau retezări, la materialele cu rezistenţă mecanică mică (de ex. cuprul). Sin. Liant vegetal. 5. ~ elastic sintetic [cHHTeTHHecKH 9Jiac-THqecKH BHîKymee BemecTBo; agglomérant élastique synthétique; Kunstharzbindemittel; syn-thetical resin binding matter; szintétikus rugalmas kötőanyag]: Liant constituit din răşini sintetice (în special din bachelită), şi care nu se degradează la temperaturi înalte. Aglomeratul abraziv cu bachelită (care se obfine prin presare la 80---400 kg/cm2 şi 150°, urmată de un tratament termic care constă din încălzire în cuptoare, între 80-•• 190°, şi răcire lentă) rezistă la lovituri şi e folosit pentru polisări fine sau debavurări (cu turaţie înaltă a discului abraziv), polisări de materiale foarte moi (metal alb, cupru moale, etc.), retezări, etc. Sin. Liant de bachelită. o. ~ mineral [MHHepajibHoe BHîKymee Be-LU,ecTBO; agglomérant au magnésite; Magnesit-bindemittel, Magnesitbindung; magnesite binding matter; magnezitkötőanyag]: Liant constituit din ciment de magnezie (amestec de oxid şi clorură de magneziu), la care se adaugă rumeguş de lemn, nisip, praf de plută sau de asbest, etc. Aglomeratul abraziv cu liantmineral (carese objine prin turnare şi uscare în aer) se degradează la umezeală; e folosit la prelucrări uscate sau la operaţiuni de măcinare (de ex. la mori). 7. ~ semivitrifiat [nojiycnemneecH BfljKy-mee BemeCTBO; agglomérant» au silicate, agglomérant semi-vitrifié; halbverglaste Bindung; half- 478 vitrified bond; félüvegesedési kötőanyag]: Liant constituit din silicat de sodiu şi oxizi metalici. Aglomeratul abraziv cu liant semivitrifiat (care se obfine prin presare şi uscare la cca 320°) are o structură densă şi se degradează la temperaturi înalte; e folosit pentru ascufirea tăişului uneltelor sau pentru lustruirea suprafeţelor, mai ales plane, ale metalelor sensibile la căldură (de ex. otelul cementat), î. Liant pentru brichetarea cărbunilor [BmKy-in,ee BemecTBO AJifl öpHKeTHpOBaHHH yrjieö; liant pour le briquettage des charbons; Bindemittel für die Brikettierung der Kohle; binding matter for the briquetting of coal; szénbrikettálási kötőanyag]. Ind. cb.: Liant folosit pentru aglomerarea pulberii de cărbune. Dintre lianţii întrebuinţaţi, cele mai bune rezultate le dă smoala de cărbuni, rezultată dela distilarea sau cocsificarea acestora, şi deşeurile sul-fitice dela fabricarea celulozei. Acestea sunt întrebuinţate ca lianţi pentru brichetarea prafului de cocs, operafiunea făcându-se la cca 600°. Datorită temperaturii înalte la care se face brichetarea cu aceşti lianţi, procedeul este costisitor. încercările de brichetare cu melasă, dextrins, naftalină şi reziduuri petroliere au dat produse puţin consistente. Smoala de petrol dă rezultate mai bune, dar inferioare rezultatelor smoalei de cărbuni, care este-liantul cel mai bun pentru brichetarea cărbunilor. Se foloseşte smoala semi-dură, cu punctul de înmuiere cuprins între 60 * ■ ■ 75° (după metoda Krămer-Sarnow). Cu cât punctul de înmuiere al smoalei este mai jos, cu atât creşte puterea ei de legare; în schimb, brichetele se comportă mai puţin bine la ardere, fărâmân-du-se din cauza distilării prea repezi a smoalei. Alte proprietăfi cerute smoalei pentru brichetare sunt: să conţină cenuşă sub 0,5%, cocs sub 45%, carbon liber sub 25-■•30%, iar reziduul dela disolvarea smoalei în sulfură de carbon să fie sub 3%. Cantitatea de liant întrebuinţată la fabricarea brichetelor variază între 4 şi 15%, ea depinzând de mai mulţi factori: natura cărbunilor, granulaţia lor şi, în special, proprietăţile mai sus menfionate ale smoalei. în procesul brichetării intervin fenomene complexe de absorpfie, de deformări plastice, efecte ale tensiunilor superficiale, şi reacţii chimice între smoala topită şi particulele de cărbuni, condiţionate de prezenţa apei în cărbuni (3* ■■4%), de temperatura (80‘--90o) şi de presiunea (70* • *300 at) la care se face brichetarea. Adăugirea liantului în cărbune se face de obiceiu cu smoală topită şi fin pulverizată, injectată sub presiune, într'o tobă de amestec în care se introduc cărbunii cari urmează să fie brichetaţi. 2. Liant pentru brichetarea minereurilor şi a prafului de cuptor înalt [BHJKynţee BenţecTBO AJifl ŐpHKeTHpOBaHHH PYRbl H flOMeHHOH nbIJlH; liant pour le briquettage des minerais et de la poussiére de haut-fourneau; Bindemittel für die Brikettierung von Erzen und Hochofenstaub; binding matter for the briquetting of ores and blast furnace dúst; érc- és nagyolvasztópor brikettálási kötőanyag]. Metl.: Liant folosit curent la brichetare, în special a minereurilor de fier. Se folosesc: clorura de magneziu, clorura de calciu, varul, cuarţul, sgura de cuptor înalt, cimentul, smoala de celuloză, gudroanele şi deşeurile organice dela distilarea cărbunilor. Procedeul de brichetare cu clorură de magneziu sau cu clorură de calciu, folosite ca soluţii de 33%, se bazează pe acţiunea catalitică a acestor cloruri asupra prafului de cuptor înalt şi a prafului de minereu. Procedeul cu cuafţ şi var se bazează pe principiul mortarelor cu var. Prin acţiunea vaporilor de apă la 8 at, hidroxidul de calciu se combină cu bioxidul de siliciu (din gresiile cuarţoase sau chiar din sgura de cuptor înalt), formând hidro-silicaţi cari leagă granulele de minereu. în alte procedee se foloseşte ca liant nomolul rezultat dela curăţirea pe cale umedă a prafului de cuptor înalt, la care se adaugă 3 ■■■5% gips. Toate procedeele de mai sus, cari folosesc lianţi anorganici în propor|ie de aproximativ 20%, prezintă desavantajul reducerii conţinutului în metal al minereului brichetat, la care se adaugă şi desavantajul unei rezistenţe insuficiente şi al unei porozităţi reduse a brichetelor rezultate. Lianţii organici prezintă avantajul de a introduce în mai mică măsură substanţe sterile în compoziţia brichetelor. Dacă se foloseşte gudronul (cca 4%), carbonul din gudron produce o reducere directă a minereului brichetat şi dă — ca urmare a combustiei gudronului — produse poroase de bună calitate, uşor reductibile. Lianţii cu smoală de celuloză (deşeu dela fabricarea celulozei, format dintr'un amestec de săruri de calciu şi de substanţe organice) sunt folosiţi în stare solidă, fin măcinaţi şi amestecaţi cu minereul care conţine praf; amestecul se încălzeşte cu abur supraîncălzit şi se presează în cărămizi, la presiunea de cca 500 at şi, în unele cazuri, când trebue să suporte transporturi mai lungi, sunt preîncălzite la 600-•■700°, pentru a se coc-sifica smoala de celuloză. 3. Lianţi pentru brichete. V. Liant pentru brichetarea cărbunilor. 4. Liasic [jiHac; lias; Lias; Lias; liasz]. Geo/,: Subdiviziune geologică cuprinzând partea inferioară a Jurasicului (v. tabloul sub Geologice, subdiviziuni ^). Liasicul se împarte în Liasicul inferior, mijlociu şi superior, sau în Rheţian, Hettangian, Sinemurian, Charmouthian, Toarcian şi Aalenian. — Unii geologi trec Rheţianul la Triasicul superior, iar Aale-nianul, la baza Doggerului. Fosile caracteristice pentru Liasic sunt: Lima gigantea, Gryphaea arcuata, Psiloceras planorbis, Amaltheus margaritatus, Arietites Bucklandi, Ly-toceras jurense, Belemnites paxillosus. în depozitele de cărbuni liasici se întâlnesc plante fosile ca: Baiera taeniata, Ginko parvifolia, Zamites distans, Otozamites, Alethopteris dentata, Taeniopteris gigantea, etc. 47? Depozitele liasice sunt reprezentate prin faciesuri foarte diferite. în sistemul alpin-carpatic, se întâlneşte sub faciesul calcarelor de Adneth, reprezentat prin calcare roşii sau pestrife cu amo-nifi; sub faciesul de Hierlatz, reprezentat prin calcare silicioase, calcare şi marne pătate şi şisturi negricioase cu brahiopode şi crinoide; sub faciesul de Gresten, format din arcoze, gresii şistoase, şisturi cărbunoase cu cărbuni de pământ şi calcare cu lamelibranhiate şi gasteropode. Acest din urmă facies aparţine Liasicului inferior, şi reprezintă depozite continentale, lagunare şi litorale. La noi în ţară, întâlnim faciesul de Gresten, cu zăcăminte de cărbuni (huile), în Banat, la Anina, Doman şi Cozla-Bigăr, şi la Codlea-Vulcan, în Sud-Estul Transilvaniei. î. Liaze [jiHa3bi; liases; Liase; liases; liázek]. Chim. biol.: Grup de enzime ajutătoare ale des-molizei, cari produc ruperea moleculelor fără hidroliză şi fără oxidaţie. 2. Liber, unghiu Sin. Unghiu de aşezare principal a! cufituiui (v. Cuţitului, unghiu de aşezare principal al ~). V. şi sub Aşchie. 3. Liberă, înălţime ~ a vehiculului [cBOŐOAHaa BbicoTa nepeB030HH0r0 cpe/ţCTBa; hauteur libre du véhicule; Fahrzeugfreihöhe; clear height of the vehicle; jármű szabad magassága]. Transp.: Distanta, măsurată pe verticală, dintre suprafafa căii şi punctul cel mai de jos al cadrului sau al pieselor montate pe cadrul unui vehicul. 4. Liberiene, fibre ~ [jiyóoBoe bojiokho; fibres libériennes; Bastfasern; bast fibres; háncsrostok]. Bot.: Fibre alcătuite din celule de celuloză, mai mult sau mai pujin incrustate şi lipite între ele, formând mănunchiuri, din cari fibrele se separă prin „topire" şi prin procedee mecanice. Aceste fibre se găsesc în cele mai multe plante, în tulpină sau în frunze. Pentru industrie, au importanfă numai următoarele: fibre din tulpină, ca inul (familia linaceelor), iuta (familia tilia-ceelor), kenaful (familia malvaceelor), cânepa, ramia şi urzica (familia urticaceelor), kendarul (familia apocinaceelor); fibre din frunze, ca bananul (familia muzaceelor), sisalul (familia amarili-daceelor), yucea şi aloe (familia liliaceelor), rafia, piassava (familia palmaceelór). Sin. Fibre de bast. 5. Libefhenif [jlHŐeTeHHT; libethénite; Li-bethenit; libethenite; libethenit]. Mineral.: Cu2 [OH I POJ. Se găseşte sub formă de cristale mici rombice sau de mase concrefionate, de coloare verde închisă, în unele cavităfi de cuarf. 6. Libian [jihbhhckhh iuiacT; lybien; Libyan; Libyan; libián]. Geol.: Etaj corespunzător Paleo-cenului şi Eocenului inferior, în Africa de N-E. în depozitele de facies marin aparţinând Libianului se întâlnesc numulifi, operculine şi alveoline. 7. Librafie [jm6pau;HH; libration; Libration; li-bration; libráció], Astr.: 1. Variaţie periodică a anumitor mişcări relative ale Lunii fafa de Pământ. Luna are trei librafii principale : o librape de latitudine, datorită faptului că planul orbitei Lunii e inclinaf cu 6,5° pe planul ecuatorului Lunii; de aceea timp de o jumătate de lună, polul Nord al Lunii e inclinat spre Pământ, iar în cealaltă jumătate de lună, polul Sud e inclinat spre Pământ; — o librafie de longitudine, datorită faptului că lungimea arcului de orbită parcurs zilnic de Lună nu este constantă; — o librafie diurnă: după ce Luna răsare, se vede mai mult din emisfera ei nordică, iar înainte de a apune, se vede mai mult din emisfera ei sudică. — 2. Perturbafie periodică a mişcării pe orbita unui corp ceresc din sistemul solar. 8. Licetol. Chim.: C6H14N2 ■ C4H606. Tartrat de dimetilpiperazină. Este o pulbere albă, cu gusf acidulat, foarte solubilă în apă, folosită contra reumatismelor, fiind un bun disolvant al acidului uric. (N. D.). Sin. Dimetol. ö. Lichefacere. V. Lichefiere. 10. Lichefiere [npeBpaiiţeHHe b mnAKOCTb p Uquéfaction; Verflüssigung; liquefaction; csepfo-lyósitás]. Chim. fiz.: 1. Trecerea unei substanfe din stare solidă în stare lichidă. Sin. Topire. — 2. Trecerea unei substanfe din stare gazoasă în stare lichidă (fenomenul invers evaporării), fenomen care se numeşte şi condensare, când se lichefiază vapori. Sin. Lichefacere. 11. Licheruire. V. sub Ungerea pieilor. 12. Lichid [}KH£KOCTb; liquide; tropfbare Flüs-sigkeit; liquid; csepfolyós]. Fiz.: Corp într'o stare de agregare intermediară, în ce priveşte structura şi anumite proprietăţi fizice, între starea cristalină şi cea de gaz. Un lichid se deosebeşte de o substanfă în stare cristalină prin> faptul că are fluiditate mare, adică se deformează vâscos sub acfiunea unor forfe de tăiere relativ mici şi, când aceste forfe sunt forţele datorite greutăfii proprii, lichidul curge şi îşi modifică forma . după forma recipientului in care e confinut. Deosebirea dintre o substanfă în stare cristalină şi un lichid nu este netă: se cunosc toate stările intermediare între starea cristalină rigidă şi elastică, şi starea de lichid perfect,, fără viscozitate. în apropierea temperaturii sale critice, proprietăţile lichidului nu se deosebesc de cele ale gazului obţinut prin evaporare. Lichidul este un fluid care se deosebeşte de acest gaz prin posibilitatea de a forma picături, proprietate care este o consecinţă a forfelor de tensiune superficială. Valoarea constantei capilare este funcfiune de temperatură, şi această valoare se anulează la o temperatură egală cu temperatura critică a sub-stanfei, temperatură la care dispare capacitatea de a se forma picături. La orice temperatură egală sau mai joasă decât cea critică, lichidul şi gazul sunt în echilibru sub o presiune a cărei valoare depinde de temperatură şi care se numeşte tensiunea de vapori a lichidului respectiv. Faza lichidă este singura stabilă la o anumită temperatură, dacă presiunea exterioară este mai mare decât tensiunea de vapori pentru acea temperatură. Temperatura la care tensiunea de vapori este egală cu presiunea exterioară pe* 480 care o suportă lichidul se numeşte temperatura de fierbere a lichidului la acea presiune. Temperatura la care fierbe un lichid sub presiunea de 760 mm col. Hg se numeşte temperatura (normală) de fierbere a lichidului. Temperatura la care lichidul este în echilibru cu una dintre fazele cristaline în cari se poate prezenta substanfa respectivă se numeşte temperatura de topire a substanţei, şi valoarea ei depinde de presiunea care se exercită asupra sistemului. Când temperatura lichidului coboară până la temperatura de topire, lichidul cristalizează, şi în timpul cristalizării se desvoltă căldură. Structura moleculară a unui lichid este determinată de echilibrul dintre acfiunea de orientare a moleculelor, datorită forfelor intermolecuJare, şi acfiunea de desorientare, datorită agitafiei termice. La temperaturi apropiate de temperatura de topire, acfiunea forfelor intermoleculare menţine încă o anumită ordine în interiorul lichidului, dar aceasta numai pe o distanfă mică, şi deci nu conduce la o refea spafială unică, cum se produce într'un cristal, ci este o ordine locală, apărând ca o refea spafială fragmentată, în schimbare continuă, cu dimensiuni egale cu câfiva diametri moleculari. Această aranjare a moleculelor în masa lichidului este pusă în evidenfă prin difracfiunea unui fascicul de raze X care străbate lichidul, figurile de difracfiune produse fiind compuse din inele concentrice, analoage cu cele obfinute cu pulberile cristaline, dar mult mai pufin nete. Ordinea din masa lichidului scade când temperatura creşte, iar în vecinătatea temperaturii critice ea dispare cu totul, şi proprietăfile lichidului devin identice cu cele ale gazului obfinut prin evaporare. r*' ' • Forfele interioare dintre particulele'[cari compun un lichid sunt cauza tensiunii superficiale care tinde să reducă suprafafa liberă a lichidului, astfel încât un volum mic de lichid apare sub forma unei picături, când este în contact cu proprii săi vapori, cu un alt gaz, cu un solid pe care îl udă sau cu un lichid cu care nu este miscibil. î. Lichid de frână [T0pM03Han jkh^koctb; liquide de frein; Flüssigkeit für die Bremse; liquid fór the brake; fékfolyadék]. Auto.: Lichid “folosit la frânarea hidraulică, pentru a transmite, prin conducte de legătură, forfa de apăsare din cilindrul principal — produsă prin acfionarea pedalei de frânare — la cilindrii de frână (v. fig. sub Frână hidraulică de autovehicul). Efectul de frânare se obfine prin deplasarea lichidului, ceea ce provoacă mişcarea pistoanelor cilindrilor de frână, cari aplică sabofii pe tamburele de frână. Lichidul de frână trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să aibă punctul de congelare destul de jos, ca să poată fi folosit la temperaturi joase; să nu fie inflamabil; să nu fie coroziv pentru materialele cu cari ajunge în contact (cilindrii şi pistoanele frânei, garnituri, etc.). Cele mai folosite lichide de frâna sunt: amestecul de 1 parte uleiu de ricin cu 2 părfi alcool; amestecul de glicerină cu alcool, în diferite proporfii; amestecul de 4 părfi glicerină cu 1 parte apă; amestecul de 66 părfi alcool metilic, 31 părfi apă şi 3 părţi uleiu mineral, la care se mai adaugă şi cca 0,015 g carbonat de sodiu la litru. 2. Lichid de răcire. V. Lichid de tăiere. 3. Lichid de taiere [jkh^koctb ajih pe3aKOB; lubrifiant de coupe; Schneidflüssigkeit, Bohröl, Gleitöl; boring oii; vágási folyadék]. Tehn.: Lubrifiant folosit şi ca lichid de răcire (atât pentru unealtă cât şi pentru materialul care se prelucrează) în lucrările de găurire, frezare, polisare, etc., în cari detaşarea aşchiilor, desvoltând multă căldură, ar produce decălirea uneltei, deformarea piesei, etc. Calităfile generale pe cari trebue să le aibă lichidul de tăiere sunt: să nu atace metalul, să-l apere de oxidare, să se emulsio-neze uşor, să adere şi să nu se descompună. Ca lichid de tăiere se întrebuinfează lubri-fianfi diferifi, după natura materialului de prelucrat, după vitesa de tăiere, etc. — în general, se întrebuinfează uleiuri (uleiuri vegetale, de ex. de rapifă, sau uleiuri minerale) sub formă de emulsiuni în apă, cu adaus de săpun lichid (de amoniac, sau de potasiu); peniru uşurarea emulsionării se adaugă materiale volatile, de ex. hexalin, etc. Pentru ofel se întrebuinţează uleiul simplu sau în emulsiune; pentru aramă, o emul-siune de uleiu sau un uleiu mineral subfire; pentru aluminiu, petrol cu 2% tetraclorură de carbon (spre a evita aprinderea), sau uleiu cu petrol, în părfi egale; pentru electron, o solufie de 4% fluorură de sodiu în apă sau în uleiu subfire. Prelucrările de materiale la cari aşchiile sunt scurte se pot face fără Iubrifiere şi răcire (de ex. la fontă sau la alamă). La lucrări cu discuri abrazive (tocile) cu liant ceramic se întrebuinfează apă cu 2---5% carbonat de sodiu, sau, la discuri cu liant organic, apă cu 2-*-5% uleiu de rapifă. Pentru rodaje se întrebuinfează petrol. La maşinile-unelte moderne, stropirea cu lichid lubrifiant se declanşează automat, odată cu punerea în funcţiune a uneltei. Sin. Lichid de răcire. 4. Lichid greu [T^mejibiH pacTBOp; liquide dense; schwere Lösung; dense fluid, heavy fluid; nehéz folyadék]. Mineral.: Substanfă lichidă sau topită, folosită pentru determinarea greutăfii specifice a unui mineral sau pentru separarea mineralelor după greutatea lor specifică. Mineralele cu o greutate specifică mai mare decât aceea a lichidului se cufundă în lichid, iar cele cu o greutate specifică mai mică plutesc la suprafafă. Lichidele cu greutate specifică foarte mare, cari se folosesc de obiceiu, sunt: soluţia Thoulet, solufie de tetraiodomercurat de potasiu (HgJ4)K2, cu greutatea specifică maximă 3,17, sau iodura de metilen, CH2J2, cu greutatea specifică maximă 3,33, sau solufia Clerici, de formiat şi malonat de taliu (2HCOOTI + TICOOCH2COOTI), cu greutatea specifică maximă 4,20; lichidele cele mai des folosite sunt însă bromoformul, CHBr3, cu greutatea specifică maximă 2,89, — şi tetrabrometanul, C2H2Br4f cu greutatea specifică maximă 2,97. 481 1. Lichid inflamabil pentru aruncătoarele de flăcări [jierKOBOcnjiaMeHflioiiţaflCH HtH/ţKOCTb AJ1H omeMéTOB; liquide inflammabie pour lance-flammes; feuergefáhrliche Flüssigkeit für Flammen-werfer; inflammabie liquid for flame throwers; gyúlékony folyadék lángszórók részére]. Tehn. mii.: Amesiec inflamabil compus din diferite lichide. — în războiu s'au folosit amestecuri de tipurile următoare: gudron, hidrocarburi lichide şi sulfură de carbon; uleiu de acetonă şi gudron de lemn; uleiu de acetonă, sulfură de carbon şi răşini; uleiu greu rezultat dela distilarea huilei, amestecat sau nu cu benzine; fracfiuni uşoare şi grele de petrol sau de uleiu mineral. Lichidele pentru aruncătoarele de flăcări trebue să fie destul de inflamabile pentru a putea fi aprinse printr'un dispozitiv pirotehnic, dar să nu fie nici prea inflamabile, pentru a se evita accidentele cari se pot produce la umplerea şi la manipularea aparatelor; să fie dense şi omogene, spre a obfine o bătaie cât mai mare; să fie vâscoase; să nu depună resturi solide; sa fie uşor de manipulat şi să nu atace perefii metalici ai aparatelor. 2. Lichid perfect [coBepnieHHan jkhakoctb ; liquide parfait; vollkommene Flüssigkeit; perfect liquid; tökéletes folyadék], Ch/m. fiz.: Lichid fictiv, ale cărui particule se pot mişca fără frecare între ele, sau la contactul cu alte corpuri; în lichidul perfect în stare stafionară nu se pot stabili deci tensiuni tangenfiale, ci numai tensiuni normale de compresiune (cari trebue să fie egale în toate direcfiile, pentru a constitui un tensor de ordinul al doilea). 3. Lichid refrigerent [oxJiajKftaiomaH }kha-KOCTb; liquide réfrigérani; Kálteflüssigkeit; freezing fluid; hűtő folyadék], Tehn., Mine: Lichid cu temperatură joasă de congelare, folosit la răcirea unui mediu oarecare (de ex. a terenurilor fisurate sau desagregate, acvifere). Lichidele refrigerente folosite la săparea pufurilor prin congelare sunt: solufia de clorură de calciu (30° o CaCl2), care are punctul de congelare —50°; solufia de clorură de magneziu (20% MgCI2), care are punctul de congelare —30°; alcoolul etilic, care are punctul de congelare —112°; etc. 4. Lichior [jlHKep; liqueur; Likőr; liqueur; likőr]. Ind. alim-.: Băutură alcoolică obfinută din spirt sau din rachiu, prin adăugire de zahăr sau de sirop de amidon, şi de substanfe aromatice, extracte sau distilate de plante sau de fructe, uleiuri eterice, esenfe, esteri şi eteri de fructe. 5. Licină [jihijhh; lycine; Lyzin; lycine; licin]. Chim.: Compus identic cu betaina (v.), extras din Lycium barbarum. 6. Licoare [paCTBOp; liqueur; Lösung; liquor; oldat]. Chim.: Substanfă lichidă sau amestec lichid folosit ca reactiv în anumite reacfii chimice. Exemple: licoarea Fehling (v. Fehiing, solufie ~); licoarea lui Schweitzer, etc. — Există tendinfa de a înlocui acest termen cu cel de reactiv sau de solufie. 7. Licoarea lui Burow [BypoBa HmAKOCTb; liqueur de B.; B. Lösung; B. liquor; B. féle oldat]. Farm.: Soluţie de acetat de aluminiu folosită în medicină. 8. Licopină [jihkohhh; lycopéne; Lykopin; ly-copin; likopin]. Chim.: Hidrocarbură din clasa carotinoidelor, care constitue materia colorantă din pătlăgelele roşii (Solanum lycopersicum) şi din alte fructe. Are compozifia C40H56, cu 13 legături duble, şi este deci foarte nesaturată. Formează cristale roşii, cu p. t. 168°. Prin hidroge-nare catalitică se saturează şi devine incolora. Sin. Licopen. 9. Licopodină [jihkoitoahh; lycopodine; Lyko-podin; lycopodine; likopodin]. Chim.: C32H52N203. Alcaloid care se extrage din Lycopodium complanatum. Are p. t. 114°. Este solubil în apă, în eter şi în cloroform. Datorită proprietăţilor sale diuretice şi antispasmodice, se întrebuinfează în medicină, în cazuri de iritatie a vezicei. 10. Licopodiu [jiHKonoftHH; lycopode; Bárlapp-sporsn, Lykopodium; lycopodium powder; liko-podium]. Bot., Farm.: Pulbere foarte fină, uşor gălbuie, fără miros şi fără gust, constituită din sporii plantei Lycopodium clavatum, din familia licopodiaceelor. Pluteşte pe apă, care nu o udă; este folosită în farmacie şi în pirotehnie. 11. Licuafie [jlHKBaiţHH; liquation; Liquation; liquation; likváció], Pefr.: Proces de diferenfiere magmatică, rezultat în urma separării lichidelor ne-miscibile dintr'o magmă, respectivîn urma separării lichidelor reziduale, de cristalele formate anterior. 12. Licuatie [jiHKBaiiHH, aefirepOBamie; liquation; Seigerung; liquation; likváció]. Mefl.: Fenomen de separare a compuşilor chimici cu puncte de topire diferite, dintr'o substanfă eterogenă lichefiată. Este caracterizat printr'o schimbare de temperatură lentă; ea poate avea efect folositor sau dăunător. Exemple de licuafii folositoare: separarea unui metal dintr'un aliaj, sau a unui produs intermediar de ganga dintr'un minereu, prin simplă topire (compusul mai uşor fuzibil se separă de primul prin topire selectivă (v. Asudare), respectiv compusul mai greu se depune la fundul băii, iar cel mai uşor se ridică deasupra, formându-se straturi); afinarea (v.) metalelor prin topire selectivă; patinsonarea (v.), care consistă în mai multe răciri succesive ale unui minereu sau ale unui subprodus în stare topită, cu scopul de a elimina treptat un element sau un aliaj nemiscibil, în stare lichidă la temperatura de tratare (se aplică la îmbogăfirea plumburilor ar-gentifere prin separarea progresivă a plumbului, la separarea plumbului din zincul electrolitic, etc.). Licuafia ca defect al lingourilor sau at pieselor turnate din aliaje produce o neomogeneitate a compozifiei aliajului solidificat; datorită răcirii neuniforme, dela periferie spre centru, compuşii mai greu fuzibili se concentrează în zonele cari se solidifică mai încet, producând segregafia majoră (v.); în cazul lingourilor de ofel, se manifestă prin creşterea procentului de carbon, fosfor, sulf, siliciu, etc., în anumite zone, feno- 31 482 men care se poate reduce, dar nu se poate suprima, prin „calmarea otelului" în timpul turnării. — Licuajia produce şi segregaţia- intragra-nulară (v.)f care consistă într'o diferenţă de concentraţie de impurităţi în interiorul cristalelor mixte; scheletul cristalului, care se solidifică primul, este mai curat decât periferia, care se solidifică mai încet, şi conţine mai multe impurităţi; segregaţia intragranulară uşurează amorsarea crăpăturilor; ea se poate reduce prin prelucrare mecanică (laminare, forjare, extruziune), sau prin recoacere la temperaturi cât mai apropiate de temperatura de ardere a oţelului. î. Licuriţcă. Agr.: Soiu de varză semitârzie, cu căpăţâna mare, rotundă, puţin turtită, slab îndesată, cu tulpina scurtă şi groasă, foarte bună pentru murat. E potrivită pentru păstrat ca proaspătă în timpul iernii.' 2. Lidifă [jiHftHT; lyddite; Lyddit; lyddite; lid-dit]. Gaze: Sin. Melinită (v.). 3. Lidifă [jih#ht; lydite; Lydit; lydite; lidite]. Mineral.: Rocă organogenă silicioasă, de coloare închisă, care conţine resturi cărbunoase, alcătuită în mare parte din radiolarii, forme excluziv pelagice. Se foloseşte la recunoaşterea aurului. Metalul cercetat, frecat de rocă, lasă pe aceasta o urmă care, tratată cu acid azotic, se disolvă, dacă urma metalică nu este de aur. 4. Liebermann, reacţia ~ [peaKiţHH JlHŐep-MaHa; réaction de L.; L. Reaktion; L.'s reaction; L. reákció]. Chim.: 1. Reacţie a mono- şi a poli-fenolilor din seria meta, când sunt încălziţi cu acid sulfuric concentrat, adiţionat cu 5% azotit de potasiu, prin care se formează substanţe colorate dela albastru la violet. — 2. Reacţia substanţelor proteice uscate, bine degresate cu alcool şi eter, cari fierte cu acid clorhidric concentrat se colorează în violet, din cauza furfu-rolului format din hidraţii de carbon cuprinşi în substanţele proteice. Reacţia este folosită uneori ca metodă analitică. 5. Liesegang, inelele lui ~ [nojibiţa Jlnce-raHa; anneaux de L.; L. Ringe; L.'s rings; L. gyűrűi]. Chim.: inele concentrice, depuse prin precipitare, când o soluţie a unei anumite substanţe difuzează într'un gel liofil care conţine o altă substanţă ce poate da un precipitat cu* prima substanţă, de exemplu a unei soluţii de azotat de argint într'un gel de gelatină cu bicrcmat de potasiu. Formarea inelelor arată că în geluri se produce adesea o precipitare ritmică. Prin precipitări ritmice se explică formarea agatelor şi a altor minerale cu structură în strate, ca şi formarea unor concreţiuni biologice. 6. Lievrif [jmeBpHT; Irévrite; Lievrit; lievrrte; lievrit]. Mineral. V. Ilvait. 7. Lift. V. Ascensor. s. Liftare cu aer [noA'teM craaTbiM bo3-AyxOM; extraction a l'air; Pre^luftförderung; air lift; légnyomásos merítés]. Hidr of.: Operaţiunea de extragere a apei din puţurile adânci (de 10"'40 m), prin dispozitive cari folosesc injectarea de aer sub presiune. 9. Lignani [jrarHaHbi; lignanes; Lignanen; lig-nanes; lignánek]. Chim.: Substanţe cari se găsesc în unele materii vegetale, în special în răşinile de exsudaţie ale coniferelor, şi cari provin, probabil, din unirea a doi radicali aromatici cu un substituent în catene laterale, cu trei atomi de carbon în catena laterală. Dintre lignani fac parte acidul guaiaretic, care este un component principal al răşinii de guaiac, matairezinolul, care se extrage din lemnul de matai (Podocarpus spicatus), conidendrina, care se găseşte în le-şiile sulfitice dela fabricarea celulozei şi în lemnul de brad (Picea abies), ca şi în tsugarezi-nolul care se extrage din lemnul arborelui japonez Tsuga Siebaldii, şi care este identic cu conidendrina, 10. Lignînă [jinrHHH; ligniné; Lignin; lignin; lignin]. Ind. cel.: Substanţă care însoţeşte celuloza în ţesuturile plantelor şi care formează cu aceasta un amestec greu de desfăcut. Este, după celuloză, constituentul cel mai important al lemnului, reprezentând până la 30% din greutatea acestuia. Lignina constitue un produs foarte complex, de structură macromoleculară, cu caracter aromatic. Este amorfă, insolubilă în solvenţii obişnuiţi, solubilă în soluţie de bisulfit de calciu. Pe această din urmă proprietate a ligninéi se bazează procedeul de fabricare a celulozei din lemn, prin îndepărtarea ligninéi cu ajutorul leşiei bisulfitice. 11. Lignina, extract de V. sub Tanant. t2. Lignit [jlHrHHT; lignité; lignitische Braun-kohle; lignité; lignit]. Geol.: Cărbune humic fosil, de calitate inferioară. Are coloarea cafenie sau brună şi pulberea brună. Arde cu mult fum. Tratat cu soluţie de hidroxid de potasiu, colorează această soluţie în brun, din cauza acizilor hu-mici pe cari îi conţine. Prezintă uneori, foarte evidentă, structura lemnului, şi, în acest caz, se numeşte lignit xiloid; alteori are structură pă-mântoasă. Are o compoziţie chimică variabilă, putând conţine: carbon 30,,*54°/o; hidrogen până la 6%; oxigen + azot 15••■35%. Conţine şi sulf, între 1 şi 3%. Cantitatea de cenuşă variază între 10 şi 30%, iar puterea calorifică, între 2500 şi 4500 kcal/kg. Greutatea sa specifică este cuprinsă între 1,1 şi 1,2. Nu cocsifică. în zăcământ, poate conţine apă între 30•■■40%. După reducerea procentului de apă sub presiune înaltă, în staţiuni de ameliorare, Jignitul se poate bricheta. Uneori lignitul este clasificat în categoria cărbunilor bruni, la limita inferioară a acestora. Prin proprietăţile lor caracteristice, cărbunii bruni (numiţi şi ligniţi superiori) se deosebesc de lignit, fiind cărbuni superiori acestuia. Lignitul, care este un combustibil de calitate inferioară, se întrebuinţează mult la uzinele termoelectrice construite în imediata vecinătate a zăcământului în exploatare, pentru a se putea arde ultimele deşeuri de cărbune. ■ 1. Lignofol. V. sub Lemn lamelat, impregnat şi comprimat. 2. Lignoproteinic, complex ~ [jinraonpo-TeHHOBbiö KOMnJieKC; lignoprotéíne; Lignopro-tein; lignoprotein; lignoprotein]. Chim. biol.: Grup de substanfe organice cu care se termină procesul biochimic de descompunere a materiei organice, şi care constitue partea esenfială a humusului din care planta exlrage compuşi organici necesari desvoltării ei normale. 3. Lignostone. V. sub Lemn comprimat. 4. Lignum vitae: Numele vechiu al lemnului de guaiac, întrebuinfat altădată în medicină. V. şi Guaiac. 5. Ligroină [jmrpOHH; ligro'ine; Ligroin; li-groine, petróleum spirit; ligroin]. Ind. pefr.: Benzină uşoară cu punctul de fierbere cuprins între 90 şi 120°. 6. Lîgulînă [jmryjlHH; liguline; Ligulin; liguline; ligulin]. Chim.: Materie colorantă extrasă din lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), folosită în chimie ca indicator, fiindcă se înroşeşte în prezenfa acizilor şi se înverzeşte în prezenfa bazelor. 7. Ligurîan [jmrypHHCKHH; ligurien; Ligurian; Ligurian; ligurián]: Numirea veche a Lattorfianului. V. Lattorfian. 8. Liliac [cupeHb; lilas; Flieder; lilac; or-gonafa, spanyolbodza]. Hort.: Syringa vulgaris L. Arbust din familia oleaceelor, originar din Asia Mică, foarte răspândit în horticultură, pentru florile sale. Are numeroase varietăfi. La noi se cultivă mai mult speciile: Syringa chinensis Willd., Syringa persica L. Sin. Iorgovan. 9. Liliac de munfe [ojlbxa; aune vert; Grün-erle; green alder; havasi boroszlán]. Silv. V. Anin de munte. 10. Lillianif [jIHJIHâHHT; lillianite; Lillianit; lil-lianite; lilliánit]. Mineral.: 3 PbS ■ Bi2S3. Sulfură naturală de bismut şi de plumb. 11. Lima. Paleont.: Gen de lamelibranhiat din ordinul anisomiariilor. Prezintă specii cari au trăit din Carbonifer până astăzi, având cea mai mare desvoltare în Mesozoic. Are valve egale, bombate şi striate, sau costate radiar, cu vârf central Lima (Plagiostoma) şi pronunfat. gigantea. 12. Liman [jiHMaH; liman; Lagune; lagoon; laguna]. Topog. V. sub Lagună, Estuar. 13. Limb [nOHTOH; navire de désarrimage; Schiften-Schiff; shifting véssél; átrakadó hajó]. Nav.: Navă de transport folosită în operaţiunea de limbare (v. Limbare 2). 14. Limb [jihmő; limbe; Gradbogen, Limbus; graduated arc, limb, limbus; limbusz]. Fiz.: Marginea gradată a cercului divizat al unui instrument de măsură. — Se deosebesc: îs. Limb orizontal [ropH30HTaJibHbm jihmő; limbe azimuthal; waagrechter Limbus; horizontal limbus; vízszintes limbusz]: Sin. Cerc orizontal (v.). 483 îs. ~ vertical [BepTHKaJibHbiH jihm6; limbe vertical; Höhenkreis; vertical limbus; magassági limbusz]: Sin. Cerc vertical (v.). i7. Limbă [H3biK; langue, languette; Zunge, Feder; tongue, feather; nyelv, rúgó, ék]. Tehn.: Obiect sau parte componentă a unui sistem tehnic, de formă care seamănă mai mult sau mai pufin cu o limbă de animal. Exemple: limbă de arc, limbă indicatoare, limba acului de schimbător de cale, etc. ia. Limbă [HaApe3aHHblH KpiOHOK; barbe; Widerhaken; barb; horog]. Pisc.: Crestătură sau zimf, la partea îndoită a cârligelor de pescuit. 19. Limbă. Arh., Ind. far.: Parte ascufită a capătului unei bârne sau a unui dulap, făcută pentru a intra în ulucul amnarului sau ai uşorului cu care se îmbină. Sin. Căfel. 20. Limba acului. C. f. V. sub Ac de schimbător. 21. Limba boului [bojiobhk; buglosse; Ochsen-zunge; bugloss, alkanet; ökörnyelv]. Hort.: An-chusa italica Retzius; familia boraginaceelor. Plantă care creşte până la 1,50 m înălfime, în formă de tufă piramidală, acoperită cu peri aspri. înfloreşte prin Mai August. Se cultivă pentru florile sale albastre, de mărimi variabile şi foarte numeroase. Se seamănă prin Aprilie, Mai, se re-pică, apoi se plantează, toamna, la locul definitiv. Se poate înmulfi şi prin divizare. 22. Limba mării. V. Limbuşoară. 23. Limbare [pa3rpy3Ka cyAHa Ha paccTOH-hhh; désarrimage, ripage; Schiften der Ladung; cargo shifting; hajóátrakás]. Nav.: 1. Operafiunea de descărcare a unei nave pentru a putea trece un banc sau un fund mic, şi apoi de reîncărcare, la adâncime mare. Prima parte a operafiunii, adică descărcarea navei, se numeşte alimbare (v.). — 2. Operafiunea de cabotaj efectuată de o navă cu pânze sau de o navă de transport, care ia o încărcătură dintr'un port situat pe o apă pe care nu poate naviga o navă de mare, şi predă încărcătura navei ancorate într'un port de mare. 24. Limbricariţă [iţHTBapHoe ceMH; semen contra, semence sainte; Wurmsamen; worm-seed; féregmag]. Farm.: Capitulele florale, încă nedes-chise, ale mai multor specii de Artemisia (A. cina Berg., A, maritima L., A. contra Vahl., etc.) din familia compozeelor. Sunt verzi-gălbui şi devin cu timpul brune. Au miros particular şi gust amar. Confin un uleiu aromat, o rezină, un principiu activ, santonina (v.), o substanfă amară, artemizina, şi substanfe minerale. Limbri-carifa este folosită în industria chimică, pentru extragerea santoninei şi a uleiului aromat, şi în medicină, sub formă de p.ulbere, de infuzie, sau de extract, ca vermifug. Sin. Semen contra de Alep. 25. Limburgit [jiHMŐyprHT; limburgite; Lim-burgit; limburgite; limburgit]. Pefr.: Rocă eruptivă efuzivă, constituită din fenocristale de olivin şi augit, împlântate într'o masă hipocristalină, cu cristale de olivin, de augit şi magnetit, şi de ilmenit. K 484 1. Limbuşoară [H3M4HHK; téraspic, téraspic d'été;Bauernsenf, Schleifenblume; common candy-tuft; paraszti mustár], Horf.: Iberis umbellata L. Plantă mică, erbacee, din familia coniferelor, cultivată ţ prin grădini ca plantă de- j|| |_| corativă. Sin. Iberis, Limba r3 r mării. / \ / \ 2. Limettină [jihmgthh; ^ yn liméttine; Limettin; limettine; rH i JL J-p. limettin]. Chim.: Dimetil- 3 \-/ eterul 5,7-dioxi-cumarinei, ^ ^ Se găseşte în uleiul de lă- H mâie. Sin. Citropten. s. Limită [nge^eji; limite; Grenzwert; limit; határ, határérték]. 1 .Maf.: Valoarea / către care tind valorile xi pe cari le ia o mărime x, care variază după o anumită lege de variaţie, când |/ — xi\n, n fiind un număr pozitiv oricât de mare. Se notează lim x—l. Dacă lt şi l2 sunt limitele către cari tind variabilele x şi y, şi dscă c este o constantă, limitele lui cx, x + y, x — y şi xy sunt, respectiv, c/lf /i + /2l l± — l2 şi k l2, iar limita câtului - este y ^2 dacă /2^0. Dacă f(x) este o funcfiune de când lim x — l, f(x) tinde către o valoare L. Se notează lim f(x) = L. X->1 în acest caz, pentru orice număr pozitiv s oricât de mic, se poate găsi un număr pozitiv r\ oricât de mic, astfel încât, pentru \l~x\ 00 Se poate, de asemenea, ca şirul x±, ■■■, x2, xit ••• al valorilor pe cari le ia mărimea x să nu aibă nicio limită când i creşte. De asemenea, se poate ca / (x) să nu tindă către nicio limită, când x tinde către o limită. Astfel, când x tinde către 1 zero, sin - nu tinde către nicio limită, ci oscilează x între — 1 şi + 1. 4. Limită [npeAejihHoe SHa^eHHe; limite; Grenzwert; limit; határérték], 2. Gen.: Limita superioară sau limita inferioară a valorilor unei mărimi geometrice, fizice sau chimice, pentru cari sunt satisfăcute anumite condifiuni (la cari se referă limita). 5. Limita alpină a pădurii [aJibnHHCKHH npe-fleji Jieca; limite alpine de la foret; alpine Wald-grenze; alpine limit of forest; az erdő havasi szélsősége]. Si/v.: Linia care uneşte punctele de altitudine maximă până la care pădurea se poate desvoltă în munfi. 6. Limită de adeziune [npe^eji cu,eiiJieHHH; limite d'adhérence; Adhásionsgrenze; adhesive limit; tapadási határ], Mec., C. f.: Valoare a frecării de adeziune, la care încetează repausul relativ a două corpuri în contact şi apare alunecarea lor, unul pe altul, şi deci frecarea de alunecare. De exemplu, în cazul mişcării de rostogolire a unei rofi pe cale, când se ajunge la limita de adeziune începe alunecarea relativă, adică pati-narea rofii. Adeziunea ajunge la limita ei critică (roata începând să alunece pe cale cu intermitenfă), când forfa de tracfiune la periferia rofii depăşeşte valoarea frecării de repaus, sau când apăsarea de frânare pe roată depăşeşte valoarea ei corespunzătoare acestei frecări. Limita de adeziune depinde de coeficientul de adeziune (variabil în funcfiune de condifiuniie atmosferice, de starea de curăfenie a căii şi de vitesă), care trebue să fie cât mai mare pentru a obfine o tracfiune în condifiuni optime. Variaţia limitei de adeziune în funcfiune de vitesă este apreciabilă la vitese foarte mari, practic la vitese de mers mai mari decât 100*"130 km/h. Condifiuniie cele mai defavorabile pentru atingerea unei limite de adeziune maxime se constată la locomotivele cu antrenare individuală a osiilor (locomotive electrice, Diesel electrice, etc,), întru cât coeficientul de adeziune poate fi diferit pentru fiecare osie (caz frecvent Ia demarări în stafie). La locomotivele cu antrenare colectivă a osiilor, acestea fiind cuplate prin biele, au între ele o deplasare relativă cu totul neînsemnată, admisă de jocuri, şi deci osiile cari au o situafie mai favorabilă din punctul de vedere al coeficientului de adeziune pot concura la antrenarea osiilor în situafie defavorabilă. V. şi sub Patinare. Sin. Limită de aderenfă. 7. Limită de comutafie [npe^eji KOMMyraiţHH; limite de commutation; Stromwendungsgrenze, Kommutierungsgrenze; commutation limit; komu-táció-határ]. Elf.: Maximele de putere respectiv de turafie Ia cari tensiunea electromotoare medie, indusă în spirele scurt-circuitate la comutafie între muchiile periilor, nu depăşeşte valoarea maximă la care încă nu apar scântei la perii. s. Limită de curgere [npeAeji TeKynecTH; limite d'écoulement; Fliel^grenze, Streckgrenze, Quetschgrenze; flow limit; folyáshatár]. Réz. maf.: 1. Valoarea minimă a tensiunii normale la care se produce o lungire importantă a unui material (alungire, în cazul solicitării la tracfiune, sau scurtare, în cazul solicitării la compresiune), fără ca sarcina care îl solicită, şi deci tensiunea, să mai crească. La încercarea mecanică la întindere sau la compresiune, limita de curgere se consideră practic atinsă când lungirea epruvetei creşte continuu (şi deci capul maşinii la care se face încercarea continuă să se deplaseze), deşi forfa care solicită epruvetă rămâne constantă sau scade brusc (fiindcă materialul curge). La ofelurile moi, după ce a fost atinsă limita de curgere (ocîn fig. A), materialul curge plastic, cu o serie de oscilafii, cari se constată pria 485 oscilaţiile acului înregistrator al maşinii. Materialul are o limită superioară de curgere (ac), la care începe curgerea lui, şi o limită inferioară (ac*), care Curbele fensiune-lungire. A) curbă pentru ofel moale; B) curbă pentru oţel dur şi metale neferoase; e) lungire specifică (°/o'; Op) limita de pro-porfionalitate (kg/mm2); oe) limita de elasticitate (kg/mm2); oc) limita ds curgere, superioară (kg/mm2); ae) limita de curgere, inferioară (kg/mm2); aQ2) limita de curgere corespunzătoare lungirii permanente de 0,2Vu (kg/mm2); or) rezistenta la rupere (kg/mm2). e considerată ca adevărata caracteristică a materialului şi se foloseşte în calculele de rezistenfă (diferenfa dintre aceste limite e de cca 5% la ofelul carbon); limita superioară de curgere depinde de vitesa de aplicare a sarcinii, de forma şi de secfiunea epruvetei, etc. —2. Valoarea tensiunii la care se produce o lungire permanentă de 0,2% (ao,2 >n fig- B) a unLJi rnaterial la care nu apare distinct o curgere în sensul de sub 1, adică la care nu se produce curgere sub sarcină constantă sau însofită de o scădere bruscă a sarcinii care se aplică. Astfel de materiale sunt ofe-lurile dure şi metalele neferoase. î. Limită de declivitate pentru frânare. V. Declivitate, limită pentru frânare. 2. Limită de declivitate pentru tracfiunea prin adeziune. V. Declivitate limită pentru tracfiunea prin aderenfá. 3. Limită de elasticitate. V. Elasticitate, limită de 4. Limită de epuizare a căldării de abur. V. Epuizare, limită de ^ a căldării de abur. 5. Limită de erori [npeAeji norpeiimocTeft; limite des erreurs; Fehlergrenze; error limit; hibahatár]. C/c. e.: Valoarea sau mărimea maximă care nu trebue depăşită de erorile cari se fac când se efectuează măsurări sau determinări. Măsurările cari sunt afectate de erori mai mari decât erorile-limită nu sunt luate în considerare. 6. Limită de fluaj [npe^eji nojiynecTH; limite de fluage; Kriechgrenze; creeping limit; kúszás-határ]. Réz. maf.: Valoarea limită inferioară a tensiunii normale, mai ales la temperatură înaltă (de obiceiu mai înaltă decât 400°), la care lungirea creşte continuu şi duce la rupere, când acea tensiune normală e constantă şi se exercită timp îndelungat. Pentru determinarea limitei de fluaj se fac încercări la cald (epruveta se încălzeşte uniform, electric sau cu gaz, în baie de uleiu sau de sare), la sarcini a căror va- loare e mai mică decât cea corespunzătoare limitei de proporfionalitate la încercare obişnuită, şi se trasează curbele alungire-timp (de obiceiu cinci încercări, folo- Y , sind o nouă epruvetă ' 1 la fiecare încercare); a în figura alăturată, J limita de fluaj se găseşte între sarcinile co respun zătoare curbelor (3) şi (4), deoarece — pentru această valoare —vi- ________________________________ tesa de curgere des- 0 creşte şi tinde către Curbele lungire-timp. zero (adică lungirea t) timpul, în ore (h); e) lungirea în rămâne constanta) procente; ?, 2, 3, 4, 5) curbele cores-după un anumit timp. punzătoare a cinci sarcini (constan-Pentru scurtarea du- ie) diferite- aP,icate ePruveieIor , . a w .. de încercare; tr) momentul ruperii. ratei încercam, se r/ consideră ca limită de fluaj tensiunea la care vitesa de curgere nu depăşeşte o valoare maximă, după un anumit timp de aplicare a sarcinii (la o temperatură dată). Practic, pentru calculul de rezistenfă, se poate admite ca limită de fluaj tensiunea la care vitesa de curgere e mai mică decât 10~3%/h, în intervalul cuprins între a 25-a şi a 35-a oră dela începutul încercării, dar fără ca alungirea permanentă să depăşească valoarea de cca 0,2% după 45 ore de aplicare a sarcinii. 7. Limită de frământare. Geof.: Sin. Limita inferioară de plasticitate, Limita inferioară a lui Atterberg. V. sub Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 8. Limită de încălzire [npe^eji HarpeBa; limite d'échauffement; Erwărmungsgrenze; heating limit; melegedési határ]. Elf.: 1.Supratemperatura maximă fafă de temperatura mediului ambiant, admisibilă în diferitele părfi ale unei maşini electrice sau ale unui aparat electric, când maşina sau aparatul funcfionează la putere şi turaţie nominală. — 2. Puterea maximă a unei maşini sau a unui aparat electric, la care încălzirea, adică supratemperatura fată de mediul ambiant, a diferitelor părfi ale maşinii sau aparatului, nu depăşeşte valoarea prescrisă (în cazul maşinii, la turaţie nominală). 9. Limită de obosire. V. sub Obosire. 10. Limită de proporfionalitate [npe/ţeji npo-nopiţHOHajibHOCTH ; limite de proportionnalité ; Proportionaiitátsgrenze; proportionality limit; arányossági határ]. Réz. maf.: Valoarea maximă a tensiunii normale până la care poate fi sol ici tat un corp solid, astfel încât lungirile (alungirile, în cazul solicitării la întindere, sau scurtările, în cazul solicitării la compresiune) să fie practic proportionale cu tensiunea. Limita de proporfionalitate se găseşte în vecinătatea limitei de elasticitate, fiind pufin mai mică decât aceasta (v. fig. sub Limită de curgere). Conceptul de limită de proporfio-nalifate, penfru a fi aplicabil tuturor solicitărilor, nu numai solicitărilor prin tensiuni normale, poate fi generalizat cum urmează: Tensiunea mecanică 486 până la care deviatorul (v.) stare de deformafie specifică (v.) e proporţional cu tensorul stare de tensiune (v.). — 2. Tensiunea normală maximă la care lungirea remanentă a unui material atinge o valoare convenfională (0,0010/o, după decizia Congresului dela Bruxelles, din 1906). î. Limită de recondifionare [BOCCTâHOBHTe-JibHbiH npefleji; limite de reconditionnement; Wiederkonditionierungsgrenze; reconditioning limit; megmunkálási határ, rekondicionálási határ]: Dimensiunile limită (exterioare minime, sau interioare maxime) până la cari un organ de maşină, care a depăşit în serviciu limita de uzură prescrisă (de ex. profilul bandajelor unei rofi), poate fi prelucrat, finând seamă de condifiuniie de re-zistenfă, de economie, asamblare, etc. Sin. Limită de prelucrare. 2. Limită de retragere [npe#eji yca^KH; limite de retrăit; Schrumpfgrenze; shrinkage limit; zsugorodási határ]. Geof.: Cantitatea de apă (exprimată în procente de greutate) pe care o mai confine o probă de pământ când volumul său ajunge la valoarea minimă, în urma unei uscări treptate. Retragerea este cu atât mai mare, cu . cât pământul este mai bogat în argilă. Sin. Limită de contracfiune. 3. Limită de rostogolire [npe^eji BpameHHii; limite de roulement; Rollgrenze; rolling limit; gördülési határ]. Mec., C. f.: Valoarea frecării provocate de apăsarea de frânare asupra unei roti în mişcare de rostogolire, când ea devine egală cu frecarea de adeziune dintre roată şi calea de rulare, şi deci roata încetează de a se rostogoli. Practic, L'm'ta de rostogolire, limita de rostogolire se Fs) frecare între sabot şi roată; confundă cu limita de Fa)frecare de adeziune; P)apă-adeziune. sare fanare. 4. Limită de saturafie [npe^eji HacbinţeHHfl; limite de saturation ; Săttigungswert; saturation value; telitési határ]. Fiz.: Cantitatea maximă de gaz care poate fi disolvată de unitatea de cantitate de lichid. Variază cu temperatura, cu presiunea şi cu natura gazului şi a lichidului, Se exprimă în mg/l. 5. Limită de uzură [ripefteji H3HOca; limite d'usure; Abnutzungsgrenze; wear and tear' limit; kopási határ]: Dimensiunile limită (exterioare minime, sau interioare maxime) pe cari se admite să le atingă prin uzură, în serviciu, unul sau mai multe organe ale unui sistem tehnic (de ex.: prin frecarea a două piese în contact cu deplasare relativă, prin coroziune, prin eroziune, prin ca-vitafie, prin oxidare, etc.). Aceste limite sunt determinate de calculul de rezistenfă sau de pre-scripfii tehnice. 8. Limită economică de exploatare la zi [3KO HOMHnecKHH npeAeji HapyjKHeii ancmioaTa-iţHH; limite économique; wirtschaftliche Grenze; economical limit; idős^erinti kitermelési határ]. Mine: Grosimea maximă h de teren care acopere un zăcământ, pentru care costul operafiunilor de debleiere şi al exploatării la zi este mai mic sau cel mult egal cu costul exploatării subterane. Se calculează prin formula: k_ t d vs cos i p'd p’d unde e este grosimea zăcământului, i, inclinarea zăcământului, şi d — Ps — Pz\ Ps este preful de cost al unui metru cub de produs util provenit prin exploatarea subterană; Pz, preful de cost al unui metru cub de produs util, în cazul unei exploatări la zi; Vs, valoarea terenurilor din cari se scoate şi pe cari se depozitează rambleul; p’d, preful de cost al manoperei de ridicare şi depozitare a rambleului pe 1 m3. 7. Limită geologică [reojiorHHecKHHnpeAeji; contour géologique; Formationsgrenze; geologica! limit; geológiai határ]. Geoi.: Intersecfiunea suprafefei de separafie a două strate sau a două fofmafii geologice cu suprafafa topografică. Prin trasarea limitelor geologice pe hărfile topografice, şi apoi prin colorarea sau însemnarea cu semne diferite a formaţiilor separate prin aceste limite, se obfin hărfile geologice. în adâncime, limita dintre două formafii este marcată printr'o suprafafă. în foraje, ea este indicată prin adâncimea fafă de nivelul mării şi prin numirea formafiilor în contact. Exemplu: limita Dacian/Ponfian (prescurtat D/P) = — 1800 m. s. Limita inferioară a iui Afterberg. Geof.: Sin. Limită inferioară de plasticitate, Limită de frământare. V. sub Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 9. Limită inferioară de curgere [hhjkhhö npe^eJi TeKyqecTH; limite inférieure d'écou-lement; untere Fliefjgrenze; lower flow limit; alsó folyási határ]. Geof.: Sin. Limita superioară a lui Atterberg. V. sub Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 10. Limită inferioară de plasticitate [hhhchhh npe^ejl ilJiaCTHHHOCTH; limite inférieure de plasticité; untere plastische Grenze, Rollgrenze, Ausrollgrenze; lower plasticity limit; alsó plaszti-citási határ]. Geof.: Sin. Limita inferioară a lui Atterberg, Limită de frământare. V. sub Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 11. Limită naturală a unei exploatări la zi [Ha-TypajibHbiö npe/ţeji HapyjKHefi aKcnjioaTa-IJHH; limite naturelle; natürliche Grenze; natural limit; időszaki kitermelés természetes határa]. Mine: Adâncimea maximă până la care poate ajunge o exploatare la zi, fără ca perefii ei să se prăbuşească. Limitele naturale sunt următoarele: pentru nisip, 2 • • • 15 m; nisip cu pietriş, 4 ■ • • 40 m; argilă, 3 ■ • ■ 30 m; cărbuni bruni, 10 ■•■50 m; caolin, 4 - ■ • 10 m; cărbuni duri (huilă şi antracit), 20 m; cretă, 15 m; gresie şi calcare, 10--*20m; roce sedimentare şi eruptive fără fisuri prea mari, 60 m; etc. 12. Limita polară a pădurii [noJinpHbiH npe-#ejl Jieca; limite polaire de la fórét; polare 487 Waldgrenze; polar limit of forest; sarki erdőhatár]. Silv.: Linia care uneşte punctele de latitudine maximă până la cari se poate desvolta pădurea. î, Limita superioară a lui Atterberg. Geof.: Sin. Limită inferioară de curgere. V. sub Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 2. Limită telegrafică [paccTOHHHe MeîKfly Te-Jierpa(|)HblMH 3HaKaMH; marge; Spielraum; distortion margin; játéktér]. Te/g.: Distorsiunea telegrafică maximă admisibilă, pentru ca înregistrarea semnalelor să se facă corect. V. Distorsiune telegrafică. s. Limita unui şir [npe/ţejibHoe 3HaneHHe pHAa; limite d'une suite; Grenzwert einer Zahlen-folge; limit of a sequence; egy számsor határértéke]. Maf.: Numărul l, definit astfel încât, fiind dat un şir infinit de numere x±, x2, ..., , ... , pentru fiecare număr s pozitiv, oricât de mic, se poate găsi o valoare m a lui i, astfel încât, pentru o valoare n a lui i mai mare decât m, să fie satisfăcută inegalitatea Această relaţie se scrie sub forma: lim xn — l. n~> oo 4. Limita zăpezilor eterne [npe^en BeHHbix CHerOB; limite des neiges éternelles; Grenze des ewigen Schnees; limit of eternal snow; örökhavak határa]. Geog.: Curba care delimitează regiunile în cuprinsul cărora temperatura rămâne tot timpul anului dedesubtul punctului de îngheţ al apei. 5. Limite de aprindere [npe,n;eji BOcnJiaMe-HHeMOCTH; limites d'allumage; Zündgrenze; limits of inflammability; gyulladási határok]. Mş. ferm.: Procentul minim şi procentul- maxim de combustibil (gazos, pulverizat sau în suspensie) dintr'un amestec de combustibil şi aer, între cari aprinderea amestecului se poate propaga. Pentru ca un amestec de combustibil gazos să se poată aprinde, trebue ca la temperatura şi la presiunea la care se găseşte, procesele de oxidare să des-volte mai multă căldură decât se disipează prin conducfie sau prin radiafie, astfel încât temperatura amestecului să se ridice peste temperatura de aprindere. Când amestecul are compozifia limită inferioară, căldura desvoltată este tocmai suficientă pentru a menfine această temperatură, şi flacăra produsă se propagă foarte' încet în amestec. Când amestecul se îmbogăţeşte în combustibil, vitesa de propagare a flăcării creşte şi poate atinge, uneori, valori cari duc la explozia amestecului; procentul minim şi procentul maxim de combustibil între cari se produce explozia consMtue limitele de explozie ale amestecului. Un amestec combustibil nu se aprinde dacă procentul de gaz combustibil depăşeşte limitasupe-rioară de aprindere, deci dacă procentul de aer, respectiv de oxigen, devine prea mic,astfel încât proporţia de fenomene moleculare de oxidafie este prea mică pentru a produce căldura suficientă spre a menţine temperatura deasupra temperaturii de aprindere. Limitele, exprimate în procente de combustibil din amestec, în volume, depind de presiune şi de temperatură şi sunt date în tabloul de mai jos pentru câteva amestecuri combustibile: Limitele de aprindere ale câtorva amestecuri combustibil-aer Limita de aprindere (% combustibil din amestec, în volume) Temperatura de aprindere la 1 ata [°C] inferioara superioară Hidrogen (H2) Oxid de carbon (CO) Metan (CHJ Acetilenă (C2H2) Alcool (C2H5OH) Benzen (C6H6) Benzină 4,1-10,0 12,5-16,7 5.3- 6,2 1.5- 3,4 2.6- 4,0 1.3- 2,7 1.4- 2,4 60 -80 90.8-96,7 11.9-15,4 46 -82 12,3-13,6 6,3- 7,0 4,0- 5,0 570 680 660 425 350 570 415 6. Limite de explozie. V. sub Limite de a-prindere. 7. Limitele de consistentă ale lui Atterberg. Geof.: Sin. Limitele de plasticitate ale lui Atterberg. V. Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 8. Limitele de plasticitate ale lui Atterberg. Geof.: Sin. Limitele de consistenţă ale lui Atterberg. V. Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 9. Limitor [TOKOOrpaHHHHTejib; limiteur; Be-grenzer; limiter; korlátozó], Tehn.: Dispozitiv sau a-parat care intră automat în funcfiune când o mărime mecanică (vitesă, cuplu, etc.), electrică (tensiune, intensitate, etc.), hidraulică (presiune, debit, etc.), etc., atinge o valoare limită, care poate fi maximă sau minimă. Poate avea acfiune directă, (cum este iimitorul de cursă constituit din organe de oprire, cari împiedecă un sistem tehnic în mişcare de a depăşi o limită admisă) sau acfiune indirectă, prin intermediul unor dispozitive de declanşare comandate mecanic, electric, pneumatic, etc. (cum este Iimitorul de cursă cu capsulă barometrică, folosit la alimentarea motoarelor de avion). Exemple: 10. ~ de curent electric [ajieKTpHHecKHH TOKOOrpaHHHHTejlb; limiteur de courant électrique; elektrischer Strombegrenzer; electric current limiter; elektromos áramkorlátozó]. Elf.: Aparat care deschide un circuit electric când intensitatea curentului electric care trece prin el depăşeşte o anumită valoare (limitor de maxim) sau scade sub o anumită valoare (limitor de minim), sau când valoarea intensităfii iese dintr'un anumit interval (limitor de maxim şi de minim). 11. ~ de cursă [orpaHHHHTejib xo/ţa; limiteur de course, butée, butoir; Anschlag; limit stop, stop; löketkorlátozó], Tehn.: Dispozitiv mecanic sau electric care împiedecă un organ mobil cu cursă variabilă de a depăşi anumite pozifii limită. Formele limitoarelor pot varia dela forma 488 unei simple piese de oprire de care se loveşte, la capătul cursei, sistemul în mişcare, până la mecanisme complicate, cari acţionează asupra mecanismului sau agentului care produce mişcarea, oprind-o sau schimbându-i sensul (cu sau fără încetinire prealabilă). Limitarea se poate face brusc sau cu amortisare. Limitorui poate fi fix sau reglabil; pentru mişcări de translafie rectilinie sau de rotafie; cu funcfiunea de simplă limitare a cursei, sau de limitare combinată cu alte funcfiuni (de ex. oprirea unei mişcări şi declanşarea alteia). C 63 60 Limifoare de cursă penfru poduri rulante. A) şi B) limifoare rigide: î) şină de translafie; 2) roata podului; C) limitor cu amortisare (elastic): 3) bulon-tampon de limitare; 4) piulifă peniru reglarea deplasării maxime a bu'onului-tampon; 5) resort amortisor; 6) piston de amortisare pneumatică; 6a) canale penfru trecerea aerului între camerele (6b) şi (6c). Exemple de limitoare de cursă: la extremi-tăfile căilor de rulare ale podurilor rulante se aşază limitoare de cari se loveşte podu' spectiv căruciorul (pisica), dacă nu a fost comandată oprirea înainte de sfârşitul cursei (v. fig. A, B şi C); la unele strunguri semiautomate(de ex. la strun-guri-revolver), căruciorul port-unealtă sau capul- ei — limitoare reglabile cari limitează cursa şi provoacă totodată inversarea sensului mişcării (v. şi sub Inversor de mers). 1. Limitor de maxim {MâKCHMajibHbiH T0-KOOrpaHHHHTejib; limiteur de maximum; Maxi-malbegrenzer; maximum limiter; maximál-korláto-zó]. V. sub Limitor. 2. ~ de maxim şi de minim [MâKCHMâJibHO-MHHHMaJIbHblH TOKOOrpaHHHHTejlb; limiteur de maximum et minimum; Maximal-und Minimal-begrenzer; maximum and minimum limiter; maximál és minimál-korlátozó]. V. sub Limitor. 3. ~ de minim [MHHHMajibHbiH Tcmoorpa-HHHHTejlb; limiteur de minimum; Minimalbegren-zer; minimum limiter; minimál-korlátozó]. V. sub Limitor. 4. ~ de presiune [orpaHHHHTejib AaBjie-HHtf; limiteur de pression; Druckbegrenzer; pressure limiter; nyomás-korlátozó]: Dispozitiv mecanic, electric, pneumatic, hidraulic, etc., care limitează automat presiunea de alimentare, cu un fluid sub presiune, a unui sistem tehnic receptor, la valoarea nominală pentru care este reglat. Limitorui de presiune poate fi de maxim, de minim, sau de maxim şi de minim. 5. ~ de presiune de admisiune [aBTOMa-THqecKHH orpaHHHHTejib AaBJieHBH BXOAa; limiteur automatique de pression d'admission; automatischer Begrenzer des Admissionsdrucks; 6a 6b 6c Limitoare de cursă, reglabile, pentru o presă automată de mulat prin injecfie. 1) pâlnie de alimenfare; 2) sertar de dozare; 3) pâlnie de alimentare şi de control; 4) partea fixă a matriţei de muiat; 4a) partea mobilă a mafrifei de mulaf; 5) cap de injecfie; 5a) ajutaj de injecfie; 5b) piston de injecfie; 6) limitor de cursă mecanic, penfru pistonul (5b); 6a) placă solidară cu (5b); 6b) resorturi amortisoare; 6c) placă de reglare a cursei lui (56), cu periferia filetată; 6d) cutia limitorului, filetată în inferior; 7) arbore cu came; 8) lim:- tor de cursă electric, pentru (4a); 8a) contacte electrice; 8b) plăci de contact, prin acfiunea cărora se limitează şi se schimbă sensul rotafiei lui (7), respectiv sensul franslafiei lui (4a). revolver loveşte în tije metalice reglabile, decuplând astfel avansul şi aducând, uneori, o altă unealtă în pozifie de lucru; unele maşini automate (v. fig.) au limitoare rotative cu nas şi relee electrice, şi limitoare amortisoate cu resorturi (cari pot fi înlocuite şi prin piese sau medii elastice: cauciuc, glicerină, etc.); la anumite maşini de rindelat cu masă mobilă, masa loveşte—la extremitafile cursei automatic limiter of admission pressure; beömlési nyomás-korlátozó]. Nav. a.: Dispozitiv pentru limitarea automată a presiunii aerului de admisiune, folosit la motoarele de avion supraalimentate cu un turbocompresor. Dispozitivul conţine o capsulă baromeirică (aneroidă) care acfionează — printr'un sistem de bare articulate —asupra clapetei carburatorului (v. fig.). Funcţionarea acestui dispo- 48? zitiv e condijionată de presiunea aerului la diferite altitudini; astfel, când avionul câştigă altitu- a b Limitor automat de presiune de admisiune. a) poziţia cu capsuia diíatatá; b) pozifia cu capsuia contractată; Í) piston de distribufie; 2) drumu! uleiului; 3) capsulă aneroidă; 4) carburator; 5) clapetă (fluture); 6) pision, 7) bare articulate. dine (deci când presiunea atmosferică la care ajunge, scade) Iimitorul acţionează (prin dilatarea capsulei aneroide) în sensul de deschidere a clapefei carburatorului (v. fig. a), iar când avionul pierde din altitudine (deci când presiunea atmosferică la care ajunge, creşte) Iimitorul acfionează (prin contractarea capsulei) în sensul de închidere a clapetei (v. fig. b). în acest fel, la oricare altitudine mai mică decât altitudinea de resta-bilire (altitudinea maximă la care compresorul restabileşte, în palier, presiunea de alimentare la sol), presiunea aerului de admisiune se menţine la valoarea nominală. 1. Limitor de sarcină [orpaHHHHTejib Harpy-3KH; limiteur d'effort; Lastbegrenzer; load limiter; terhelési korlátozó], Mş. rid.: Aparat de siguranţă care împiedecă funcţionarea unui aparat de ridicat, prin scoaterea automată din serviciu a motorului de acţionare sau prin frânare automată, când sarcina întrece o anumită valoare. 2. ~ de vitesa [orpaHHHHTejib CKopocTH; limiteur de vitesse; Geschwindigkeitsbegrenzer; speed limiter; sebességi korlátozó]. Tehn.: Dispozitiv mecanic, electric, hidraulic, pneumatic, care împiedeca un sistem tehnic de a depăşi o anumită vijesă. De exemplu: manivela de siguranţă folosită la aparatele de ridicat. 3. Limnaea. Paleont.: Gen de gasteropode din. ordinul pulmonatelor. Cuprinde specii întâlnite din Carbonifer până astăzi. Are cochilie fuziformă, subţire şi translucidă. 4. Limnigraf [jiHMHHrpa(|); limni' graphe; Schreibpegel, Limnigraph, Limnograph; limnograph; limnigráf], Hidr.: Limnimetru care înregistrează grafic, pe o hârtie mişcată de un mecanism de orologerie, variaţia nivelului unui curs de apă sau al unui lac. Uneori, gradaţiile diagramei sunt astfel trasate, încât se pot citi direct debitele corespunzătoare diferitelor niveluri. 5. Limnimetrieă, cheie ~ [jiHMHHMeTpnqec- ■ KHH KJlK)^; elé limni-métrique; limnimetrischer Schlüssel; limnimetrical key; limnimétrikai kulcs]. Hidr.: Curbă care dă debitul (uneori şi secţiunea sau vitesa medie de scur- Limnigraf. gere) pentru un curs de a) plutitor; fa) scripete cu în-apă, în funcţiune de înăl“ făşurare dublă; c) contragreu-ţimea nivelului apei, citită tate;d) ac înregistrator; e) támla limnimetrul aşezat bur port-diagramă. într'o secţiune dată a cursului de apă. Se reprezintă sub formă de diagramă sau de tablou, şi depinde de forma secţiunii albiei şi de repartizarea viteselor în secţiune. Pentru a trasa cheia limnimetrieă, se împarte secliunea considerată într'o serie de dreptunghiuri AS, şi se măsoară vitesa v în centrul fiecărui dreptunghiu, cu ajutorul unor morişti, tuburi Pitot, Venturi, etc. Debitul, pentru înălţimea limnimetrieă Hlf este: Qi = 5>-ASi vitesa medie este: V, = Q1:51. Unei alte înălţimi H2 îi corespunde o altă secţiune S2, o altă repartifie a viteselor, şi deci un alt debit Q2, şi o altă vitesă V 2. .▼ Cheie limnimetrieă. /!\) cheie limnimetrieă: H) nivelul apei (în metri); Q) debitul (în metri pe secundă); S) secfiunea (în metri patrafi)* ------ curba seefiunilor (linie mixtă); ———j curba debitelor (linie plină); B) principiul ridicării cheii limnimetrice. 490 1. Limnimetrie [jiHMHHMeTpHH; limnimétrie; Umnimetrie; limnometry; limnimétria], Hidr.: Studiul variafiei înălfimii nivelului apelor lacurilor. 2. Limnimefru [jiHMHHM6Tp; limnimetre; Limni-meter, Pegel; limnometer; limniméter, vízmérce]. Hidr.: Instrument cu ajutorul căruia se măsoară nivelul suprafefei libere a unui curs de apă sau a unui lac. Se prezintă sub forma unei scări gradate (miră) sau sub formă de flotor. Sin. Hidro-metru, Limnometru. V. şi sub Indicator de nivel. 3. Limnocardium. Paleonf.: Gen de lameli-branhiate etero-donte, din familia cardiidelor. Cuprinde specii foarte răspândite în apele salmastre, Limnocardium conjungens, din Miocén pana astăzi. Au cochilie oval-alungită, cu coaste radiare numeroase. 4. Limnologie [jiHMHOJiorHH; limnologie; Lim-nologie, Seenkunde; limnology; limnologia]: Ştiin(a care se ocupă cu studiul apelor interioare, în special ale lacurilor, privite din punctul de vedere geografic şi biologic, şi din punctul de vedere al cadrului de vieafă pe care-l reprezintă o apă împreună cu asociafia biologică dintre diferitele specii de organisme cari o populează. 5. Limnometru. V. Linnimetru. 3. Limonen [jiHMOHeH; limonene; Limonen; d-limonene; limonen]. Chim.: Hidrocarbură din cla* s3 terpenilor mo- ru ru ru nociclici. E unul 2\ /~M2 dintre terpenii cei CH3 —C CH ■ C mai răspândifi; se rH / \r găseşte în uleiul 2 2 de COji de porto- Limonen d cale şi de lămâi, în uleiurile de bergamot, de chimen, etc. Are miros intens de lămâie. 7. Limonit [jihmohht; limonite; Brauneisen-erz; limonite; limonit]. MineralOxid natural hi-dratat de fier, cristalizat (2 Fe203 -3 H20) sau amorf (Fe203-nH20), care confine până la 60% Fe, cum şi argilă şi uneori pufin fosfor. E casant, are luciu slab, sticlos, mătăsos, gras sau mat, coloare cafenie, neagră sau pestriţă, urmă cafenie sau cafenie-gălbuie, duritatea 1,5 •• '5,5, gr. sp. 3,4-■-3,9. Se prezintă sub formă de varietăţi criptocristaline sau amorf (gel de hidroxid de fier), în mase reniforme, compacte, stalactitice, oolitic sau pământos. Se cunosc următoarele feluri de limonit: hidrohematit, limonit brun (cafeniu), ocru galben, oolite de fier. Se găseşte, ca rrrneral tipic, în pălăria zăcămintelor de fier; sedimentar, ca depozit de plaje; ca reziduuri de disolvare a calcarelor şi a dolomitelor (terra rossa); ca ciment, în gresii şi în conglomerate. 8. Limuzină. V. sub Autoturism şi sub Tipuri de caroserii. 9. Lin [qaH; cuve; Bottich; vat; kád]. Ind. alim.: Vas folosit în industria fermentativă pentru executarea procesului de fermentare a materiei prime, dela pregătirea drojdiei până la fermentafia finală. Linurile se deosebesc după faza de fermentare care se execută în ele, şi poartă numele ei. De exemplu, în industria spirtului şi a drojdiei comprimate se folosesc: linuri de drojdie, linuri de prefermentare şi de fermentare, iar în industria berii, linuri de fermentare primară şi linuri de fermentare secundară, cari se numesc de obicem zăcători (v. Zăcătoare). în industria spirtului, linurile sunt construite din ciment, uneori din lemn sau din tablă de fier. Ultimele sunt cele mai practice. în adevăr, ele se pot construi complet acoperite, reducându-se astfel pierderile provenife din evaporarea alcoolului din plămadă în timpul şi după terminarea fermentafiei, iar simultan cu aceasta se poate recupera şi acidul carbonic rezultat din fermentaţie; Lin de fermentare peniru procedeul „Amylo'1 sau „Ferlinden11. 1) spălător de ac:id carbonic; 2) ax rotativ; 3) şicane; 4) conductă de evacuare. se pot desinfecta uşor, prin aburire, şi permit să se menfină temperatura optimă de ferrpentare, prin răcire exterioară cu apă. — Pentru unele dintre procedeele de fermentare speciale, cum sunt de exemplu procedeele de fermentare pură, se folosesc numai linuri construite din tablă de fier. Ele trebue să fie acoperite şi echipate cu instalafii interioare de amestecare, acfionate mecanic, şi cu răcire exterioară. Raportul dintre înăljimea şi diametrul linurilor trebue să fie de aproximativ 1,5 : 1. Dacă linurile sunt prea înalte în raport cu diametrul lor, fermentafia se produce mai lent, deoarece, din cauza presiunii hidrostatice mai mari, desvoltarea acidului carbonic se face mai anevoios, ceea ce împiedecă descompunerea mai departe a hidro-carbonafilor. în industria berii, linurile de fermentare primară se construesc din lemn sau din beton. în 491 ultimul caz, linurile trebue să fie sclivisite (spoite) în interior cu o masă bituminoasă care protejează pereţii de acfiunea corozivă a plămezii acide. Coroziunile formate sunt, în acelaşi timp, şi focare de infecfii. Linurile de fermentafie secundară (zăcătorile) trebue să fie acoperite, pentru a permite saturarea berii cu bioxid de carbon. Ele sunt construite fie din lemn, în formă de butoiu, fie din fier, şi sunt, în acest caz, emailate în inferior, pentru a evita coroziunile şi infecfii le. în locul linurilor de tablă de fier emailate, s'a doveditcă sunt foarte bune linurile construite din tablă de aluminiu, care are o rezistenfă antiacidă foarte mare. Pentru fermentafia secundară se pot folosi şi basine de ciment acoperite, căptuşite în interior cu plăci de sticlă, t. Linaloi [jiHHaJlOOJi; linalol; Linalool; linalool; linalol]. Ind. chim. sp.: ch3 ch3 I l CH3-C = CH-CHa-CHa-C-CH = CP2 I OH Alcool terpenic olefinic (dimetil-3-7 octadienl-6 ol-3), componentul principal (26■■ *60%) al unor uleiuri aromatice. Se găseşte fie în stare liberă, fie esterificat cu acizii acetic, butiric, Valerianic şi caproic, — în special în uleiurile extrase din florile de bergamot, lavandă şi portocal. Se obfine şi pe cale sintetică. — Industrial, se extrage prin distilări fracfionate, fiind cuprins în porfiunea care trece între 190 şi 198°, saponificând mai înainte uleiul. Se purifică cu ajutorul eterului de petrol şi al hidroxidului de sodiu, redistilând în vid, şi apoi prin antrenare cu vapori de apă sub presiune. Este un lichid cu miros particular, cu d. 0,870 • ■ ■ 0,875, p. f. cca 198° şi nD la 20° = 1,463. Din unele plante se obfine dextrogir, cu [a] D +19° 18', iar din altele, levogir, cu [a] D — 20° 7'. Este o materie primă foarte mult folosită în industria par-fumurilor. Sin. Licareol, Lavandol, Alcool linalitic. 2. Linarii [jiHHapHT; linarite; Linarit; linarite; linarit]. Mineral.: PbCu [(OH)2 I SOJ. Sulfat bazic de cupru şi de plumb, de coloare albastră. Se găseşte sub formă de cristale monoclinorombice. Are d. 5,2 ■■■5,5, duritatea 2,5■••3 şi strălucire sticloasă. Este transparent şi prezintă spărtură concoidală. 3. Lincrusfa [jiHHKpyCT; lincrusta; Linkrusta; lincrusta; linkruszta]. Ind. Chim. sp.: Produsul obfinut prin aplicarea pe hârtie groasă a unei mase preparate din cimeat de linoleum, praf de cretă, răzătură de lemn şi un colorant. Are în relief modele cari pot imita foarte bine lemnul şi pielea. Se foloseşte în special ca tapet. 4. Linde, maşină ~ [ManiHHa JlHHfle; ma-chine â Iiquéfier L.; L. Luftverflüssigungsmaschine; L. liquefying machine; L.-csepfolyósitógép]. Fiz. V. sub Aer lichid. 5. Lineal [peíiKa; regie; Lineal; rule, ruler, straight edge; léc, mérőléc, vonalzó]. Mş.: Instrument folosit în atelier pentru trasare, măsurare, verificare, alinieri de maşini sau de piese de maşini, tuşare, etc. De obiceiu, este de ofel, cu muchii drepte, şi cu cel pufin o fafă plană, cu sau A B Lineale. A) folosirea linealului: Í) piesă de trasat: 2) echer; 3) lineal; 4) clemă cu şurub; 5) linii paralele trasate pe piesa (1); B) lineal vertical: 6) suport; 7) şurub de fixare; C) lineal-coijar: 8) mâner. fără diviziuni marcate pe el. Linealele pot avea secţiune dreptunghiulară, triunghiulară, în dublu T Lineale lungi. A) laminat; B) turnat; Í) goluri pentru manipulat; 2) goluri de uşurare; 3) nervuri; 4) feje paralele prelucrate. (când sunt lungi), etc. Cele în dublu T pot fi turnate din fontă şi pot avea nervuri de întărire şi goluri de uşurare. Linealele pot avea însă şi alte forme. Verificarea cu linealul a suprafefelor plane se face prin metoda liniei de lumină, cu ajutorul calibrelor-cale şi al plăcilor de tuşat, etc. Sin. Riglă. 6. Lineal [THnorpacJmaH HepHHJibHan peima; couteau d'encrier; Duktorlineal, Farbmesser; ductor-knife, ink-knife; festőléc]. Arte gr.: Riglă de ofel, paralelă cu valul ductor şi tangentă la el; împreună cu acesta formează jghiabul de cerneală al presei de imprimare. 7. Lineal. Mş. V. Glisieră. s. Lineal [HanpaBJiHionţaH penna; rég le de guidage; Führungslineal; guiding rule; vezetőléc]. Mef/.: Dispozitiv de ghidare a materialului pe calea cu rulouri, la intrarea în anumite laminoare universale sau de blocuri (şi uneori la ieşirea din ele), constituit din piese paralelepipedice de ofel forjat (spre deosebire de dispozitivele de ghidare folosite la alte laminoare pentru produse uşoare, şi cari se toarnă din fontă), acfionate mecanic sau electric. 9. Lineal [KapAOBan pefiKa; barrette â ai-guilles; Lineal; comb strip; kártléc]. Ind. text.: Ele- 492 mental capacului cardelor de bumbac, folosit pentru pieptenarea fibrelor scurte de pe tobă (tambur). î. Lineal [napaJiJieJibHan péHKa; régle parallele; Lineal; guiding rule; vonalzó], Tehn.: Dispozitiv al maşinii de cusut, care serveşte la executarea unei cusături paralele cu o margine. 2. ~ de vătuit [peöKa rjih iiiHTbH BaTHOH O/ţeJK/ţbi; régle paralléle; Wattierlineal; guiding rule; vattázó vonalzó]: Piesă de metal, care se adaptează la maşina de cusut, pentru executarea cusăturilor pentru plapome şi haine vătuite. 3. Lineal dioptru [aJiH^aAa; alidade; Diopterli-neal; alidade; alhidádé, dioptrás vonalzó]. Topog.: Instrument topografic constituit dintr'un dioptru şi dintr'o riglă (lineal) care leagă cele două oculare ale dioptrului. Instrumentul serveşte la fixarea direcţiei vizuaie între doua puncte, şi la trasarea acestei direcfii pe planşeta topografică pe care este aşezat linealul dioptrului. La multe planşete topografice de tip mai nou el este înlocuit printr'o alidadă cu cerc. 4. Linear [jlHHeÖHbiH; linéaire; linear, gerad-linig; linear; lineáris]: 1. Calitatea unei figuri de a avea o singură dimensiune, de obiceiu în linie dreaptă, — sau a unei transformări de sistem fizicochimic, de a fi reprezentată de o curbă în multiplicitatea mărimilor de stare ale sistemului. — 2. Calitatea unei expresiuni algebrice sau analitice de a contine o mărime la puterea întâi. Exemplu: O ecuaţie lineară în x este o ecuafie de gradul întâi în x] o ecuafie diferenfială lineară este o ecuafie diferenfială care confine derivatele funcfiunii necunoscute la puterea întâi. 5. Lineară, funcfiune ~ [npHMOJiHHeHHaa (JjyHKiţHH; fonction linéaire; lineare Funktion; linear function; lineáris függvény]. Mat.: Funcfiune de forma ^ az -j- b Z=------—j, cu ad — bcj^O (z — x + iy). CZ -f- u e. Liner de pompă [HacoCHan pyőaniKa; che-mise; Biichse; liner; szívattyúhüvely]. Mş. min.: Piesă cilindrică, de secfiune inelară şi cu pereţi subfiri, gare constitue suprafafa de frecare fixă a unui cap de pompă. Linerele de pompă se folosesc atât ia pompele de adâncime, cât şi la cele de suprafajă pentru fluid de sapă. Linerele de pompă de adâncime se fac de obiceiu din fontă cu grăunte fin şi duritatea Brinell 200-■■ 300, cu suprafafa interioară ajustată cu toleranfe foarte strânse (până la 1 |i, când utilajul de confecfio-nare disponibil permite). Pentru a putea continua operafiunile după rectificare, ele se execută cu trepte de dimensiuni nominale destul de depărtate unele de a!tele, pentru ca şi în interiorul fie* cărei trepte să se dispună de o gamă largă de împerecheri posibile între un liner nou şi un piston uzat, respectiv între un liner uzat şi un piston nou, supradimensionat. La nevoie, ele pot fi tratate superficial prin cementare, nitrurare sau cromare, pentru mărirea durităfii. Pentru lucrul în condifiuni în cari ar putea fi corodate, ele se confecfionează din ofel cromat sau din aliaje an-ticorozive, din bronzuri speciale, aliaj Monel, etc. Linerele de pompe de sapă se fac, în general, numai din fontă sau din ofel; pe lângă celelalte funcfiuni menfionate, ele permit şi reducerea debitului, şi sporirea presiunii date de pompă, respectiv invers. 7. ~ de tubaj [$HJibTp, XBOCTOBHK; co-lonne perdue; verlorene Verrohrung; lost liner; csőburokhüvely]: Coloană de exploatare sau de protecfiune alcătuită din burlane, a cărei lungime este mai mică decât adâncimea sondei, şi care e situată la fundul acesteia. Un liner trebue tubat, când perefii găurii de sondă trebue susfinufi, pe porfiunea săpată, cu o coloană de diametru mai mare, prin care săpatul cu mijloace obişnuite se poate continua numai cu un diametru de gaură mai mic decât diametrul coloanei deja introduse. Peniru tubarea acestei ultime porfiuni săpate se foloseşte un liner care poate rămânea ca atare (liner pierdut) sau, la nevoie, poate fi completat până la suprafafă (liner întregit). Linerele pot fi perforate dela suprafafă, înainte de introducere, în regiunile în cari nu este nevoie de o deschidere selectivă a stratelor, sau perforate la fund, după tubare, prin mijloace mecanice sau balistice, în regiunile în cari este de temut o deschidere simultană a in-tercalafiilor gazeifere sau acvifere. s. Lingotieră [H3JiO}KHHiţa; lingotiére; Block-kokílle; ingot mould; kokilla, fémforma]. Metl.: Formă metalică în care se toarnă metale sau aliaje topite, pentru a obfine blocuri (lingouri), de forma şi dimensiunile condifionate de natura materialului şi de scopul în care vor fi folosite I A B J J I — 1 n . .1 M Lingotiere pent.ru ofel. A) lingotieră diredă, deschisă, dreptunghiulară; B) lingotieră inversă, deschisă, pătrată; C) lingotieră inversă, închisă, octogonală, din bucăji, cu lingotieră pentru maselotă; D) lin-got.eră inversă, închisă, octogonală, dintr'o bucată, cu lingo-tiera pentru maselotă; 1) corpul lingotierei; 2) lingotieră pentru maselotă; 3) adaus la fund; 4) fund demontabil. blocurile. Exemple: Pentru ofel, lingotieră este în trunchiu de piramidă şi are seefiunea transversală rotundă, pătrată sau dreptunghiulară (pentru laminare),, octogonală (pentru forjare), etc., şi coifurile rotunjite; poate avea baza mare jos (lingotieră directă) sau sus (lingotieră inversă); poate fi 493 construită cu fund (lingotie#ă închisă) sau fără fund (lingotieră deschisă); poate fi construită din una sau din două bucăfi, şi cu sau fără lingotieră separată pentru maselotă (v. fig.). 1. Lingou [cjihtok, nyiiiKa; lingot; Barren, Block, Gufjblock; ingot, lingot; öntött blokk, ingot]. Metl.: Bíoc de metal sau de aliaj obfinut prin turnare (în lingotieră, în cochilie sau în pământ), care se foloseşte pentru prelucrarea ulterioară prin laminare sau prin forjare. Mărimea şi forma lui diferă după materialul turnat şi după scopul în care va fi folosit blocul. Exemple: Lingou! de aliaje de metal fin (aur, argint) este un paralelepi-ped cu dimensiunile 450‘"500X40---50X 7-"9 mm, şi este marcat cu un număr de ordine, cu greutatea exacta,- conţinutul în metal fin şi marca laboratorului care a făcut turnarea şi analiza. — Lingoul de ofel are, de obiceiu, o greutate de 200 ■■■5000 kg, uneori până la 100000 kg, după mărimea piesei care se prelucrează din lingou. Secfiunea transversală poate fi circulară (pentru laminarea fevilor), pătrată, dreptunghiulară (pentru laminarea tablelor), octogonală (pentru forjare), etc., şi cu coifurile rotunjite. Pentru evitarea formării retasurilor în lingou, lingourile mari de ofel sunt turnate cu maselotă (care se detaşează înainte de prelucrarea lingourile r prin forjare sau prin laminare) la o temperatură potrivită, şi folosind turnatul pe jos, prin sifon. 2. Lingula. Paleont.: Gen de brahiopode nearticulate, care se menfine, aproape fără modificări morfologice importante, din Si-lurianul superior şi până astăzi. Are cochilie subfire, alungită, netedă, sau cu striuri concentrice Lingula anatina, de creştere. s. Lingură [jiOîKKa, nyuiKa; cuiller, cuillére; Löffel; spoon; kanál]. Tehn.: Unealtă care prezintă o asemănare mai mică sau mai mare cu lingura de bucătărie, Poate fi cilindrică, un recipient cu coadă, etc. şi este folosită în industrii pentru transportat sau peniru extras produse lichide, pentru găurit, etc. 4. Lingură [jKeJiOHKa; cuiller; Löffel; bai Ier; kanál]. Expl. pefr.: Instrument folosit la sonde pentru extragerea, rareori pentru introducerea unei cantităfi de lichid de ordinul a câtorva sute de litri. Recipientul propriu zis al lingurii este constituit dintr'o bucată de burlan sau dintr'o bandă de tablă, sudată, de obiceiu în spirală, şi are la partea superioară un dispozitiv deprindere cu filetaj, în cazul introducerii cu prăjini (v. Sticlă de prindere), sau o toartă, în cazul introducerii cu cablu. La partea inferioară, lingura are o supapă. 5, ~ de cimentare [}KejiOHKa ajih D,eMeH-TaiţHH; cuiller a cimenter;Zementierlöffel; cementing bailer; cementezési kanál]: Recipient cu ajutorul căruia se introduc în sondă câteva sute de kilograme de ciment, sub formă de lapte de ciment cu densitatea de 1,7 ■••1,8. Din cauza diferenfei de Lingură de cimentare. densitate, lingura de cimentare nu are nevoie de etanşare la partea superioară; la partea inferioară, etanşarea se face de obiceiu printr'o diafragmă de material casant (adeseasticlă) care, la coborîrea lingurii la fund, este spartă de cuiul prin intermediul căruia se reazemă lingura pe fund, permiţând scurgerea laptelui de ciment, prin marea diferenţă de densitate. Fiindcă nu poate introduce în sondă decât o cantitate relativ mică de ciment şi din cauza modului de deschidere, lingura se foloseşte numai la cimentările de fund, dacă acestea nu au nevoie de o cantitate mare de ciment. g. ~ de instrumentaţie [3acacbiBaK>in,aH rn/ţpaB- jiHqecKan HiejiOHKa; cuiller a succion hydraulique; hy-draulischer Sauglöffel, hy-draulischer Fanglöffel; hydraulic succion bailer, Cavin bailer; hidraulikus merítőkanál]: Lingură pentru operaţiunile de curăfire a fundului sondelor de fragmente mai mari de rocă (sau de mici piese metalice, la pufuri) printr’o aspiraţie foarte puternică. Lingura de instrumentaţie (v. fig.) are trei compartimente; cel inferior (a), care are la capăt o clapetă de reţinere (1), pentru a colecta materialul aspirat; cel mijlociu (b), pentru a menţine presiunea atmosferică în cursul co- i borîrii, închis la partea inferioară de o supapă (2) care, deschisă, permite trecerea de jos în sus, şi care este acţionată prin apăsare de sus în jos de o tijă lungă (3) care, la partea superioară a compartimentului, traversează capacul acestuia printr'o garnitură de etanşare (4), şi susţine în compartimentul superior (c) o piesă-nicova^ă (5) pe care se reazemă (după ce sabotul lingurii a atins fundul sondei) o piesă-ciocan (6), prin intermediul căreia lingura fusese susfinută de cablu până la atingerea fundului. Prin deschiderea supapei (2), fluidele din sonde, cu presiuni de câteva zeci până la câteva sute de atmosfere, sunt puse în comunicafie cu compartimentul mijlociu, plin cu aer la presiunea atmosferică; prin aspirafia puternică produsă, compartimentul mijlociu se umple cu fluidul care se găsea în compartimentul inferior, iar acesta, cu fluidul şi cu fragmentele de si Lingură de curăţit şi de instrumentaţie. 494 solid din fundul sondei. Pentru ca lingura de instrumentaţie să nu fie supusă unei presiuni inutile în cursul extragerii, compartimentul mediu mai are, la capătul superior, o supapă (7), care se deschide îndată ce presiunea exterioară scade, sub valoarea celei interioare, cu o valoare reglabilă în jurul a 10 at. î. Lingură de lăcărif [TapTa JlOHaH }KeJÎOHKa; cuiller â puiser; Schöpflöffel; producfion bailer; meritő-kanál]: Lingură folosită pentru extragerea fifeiului prin lăcărif (v.). Partea ei inferioară (supapa şi sabotul) e construită din material antipiroforic (bronz, uneori aluminiu). Fiindcă fifeiul extras dela adâncimi mai mari, sub nivelul oleodinamic (v.), confine gaze, după ce lingura iese din lichid, şi treptat, în cursul ascensiunii ei, ea se goleşte prin debordare, datorită gazelor cari se desvoltă din solufie. Pentru a evita aceste pierderi de fifeiu, unele linguri au la partea superioară o a doua supapă, care se deschide numai pentru scurgerea din afară către interior (lingură de lăcărit duplex). Supapa inferioară, cu acelaşi sens de deschidere, este acfionată la fund de presiunea oleostatică, iar la suprafafă, prin rezemarea cuiului inferior pe fundul căzii de golire (hală). Lungimea lingurii de lăcărit este limitată de înălfimea nivelului oleodinamic din sondă şi de înălfimea disponibilă în turlă, iar diametrul ei, de diametrul burlanelor, de curbura găurii de sondă Lingură de lăcărit. şi de starea coloanei {adesea, din cauza turtirii parfiale a coloanelor, nu se pot folosi decât linguri de secfiune utilă mai mică decât 20°/0 din cea a burlanelor presupuse neovalizate). 2. ~ de mină. V. Curăfitor de mină. 3. ^ de sapă [őypoBan jfcejiOHKa; cuiller de forage; Schlammlöffel; sand bailer, mud bailer; iszapmeritő-kanál]: Lingură folosită pentru eliminarea detritusului la sistemele de foraj numite uscate (fără circulajie). Lingura de sapă este asemănătoare lingurii de lăcărit, cu deosebirea că piesa-sabot are formă de sapă, pentru a asigura în parte şi o desagregare a fundului în rocele slab consolidate, şi a efectua chiar o săpare în nisipurile slab cimentate. Când cantităfile de solid de extras sunt mari, când granulafia e mare şi puful are pufină apă, se foloseşte o lingură de sapă de construcfie modificată, numită lingură-pompă. Aceasta nu este suspendată direct, ci cablul de extracfie este legat la un piston interior. La începerea cursei ascendente, cablul ridică numai pistonul, producând astfel o aspirafie puternică. După ce pistonul a ajuns la capătul superior al lingurii, se poate repeta aspirafia sau se poate continua ascensiunea pistonului care, blocat la capătul superior al lingurii, o antrenează în sus. 4. ~ peniru filtre de pietriş [qepnaK #jih rpaBHHHOro (|>HJlbTpa; cuiller pour filtres â gra-vier; Kiesfilterlöffel; gravei packing bailer; kavics-szűrő-kanál]; Lingură de construcfie specială, cu supapa de evacuare construită astfel, încât să nu se înfunde cu pietriş. Este folosită pentru introducerea la fundul sondei a unei cantităfi convenabile de pietriş, sortat cu îngrijire, pentru a constitui un filtru de oprire a nisipului mobil. Introducerea pietrişului cu lingura este folosită rar, fiind înlocuită cu introducerea prin circulafie, mai costisitoare, dar mai sigură. 5. Lingură de găurit [cBepjiHJibHan Jio}KKa; tariére a percer Ies bondes; Spundlochbohrer; bung borer; csapozc-kanál]. Tehn.: Sfredel folosit de dogari şi de rotari, pentru efectuarea vranelor butoaielor şi pentru găurirea butucului rofilor. 6. Lingură de matisit [cBaÖKa; épissoir; Spleiíj- eisen, Marleisen, Marlspieker, Marlpfriem; awl( marline spike; szálká-zó vas]. Nav.: Unealtă de forma unei pene încovoiate la vârf, cu ajutorul căreia se desface Capătul unei pa- Lingură de matisit. râme în şuvifele din cari se compune, pentru a o putea matisa (lega). 7. Lingură de plantat [ca^OBaa JionaTKa; dé-plantoir; Handspaten; garden trowel; ültető-kanál], Agrot.: Unealtă grădinărească de mână, care serveşte la scoaterea din pământ a răsadurilor, fără a scutura pământul care aderă la rădăcini. Serveşte, de asemenea, la facerea gropitelor în cari se plantează răsadurile, s. Lingură de probă [inyMOBKa; cuiller criblée; Löffel zumProbenehmen; spoon for taking samples; probavételi kanál]. Ind. alim.: Instrument care serveşte la luarea probelor de marmelade, ge-leuri, etc., în vederea determinării optimului de gelificare. E compus dintr'un disc cu diametrul de 12 15 mm, cu găuri cu diametrul de 2 ■■•3 mm, confecfionat din metale inoxidabile şi prins de o coadă. 9. Lingură de topit [jioîKKa fljin nJiaBJieHHH; cuiller a fondre; Schmelzlöffel; melting Jaddle; olvasztó-kanál], Metl.: Unealtă în care se topesc metalele cari au punctul de topire relativ jos. Se foloseşte în operafiunile de lipire moale. 10. Lingură de turnătorie [jiHTefiHbiH qepnaK; poche â main; Giefjlöffel; casting laddle; öntödei kanál]. Metl.: Recipient deschis, cu o capacitate de maximum 25 kg, înzestrat cu o coadă, şi folosit pentru transportul metalelor topite la forma de turnat. Este constituită dintr'o manta de 495 tablă de ofel, căptuşită cu un strat de material refractar (de obiceiu argilă), şi mânuită de un singur om. î. Lingura excavatorului [3KCKâBaTopHbiH KOBIli; cuiller de drague; Löffel des Baggers; dredger bucket, dredger shovel; kotrókanál, kotrólapát]. V. sub Excavator cu lingură. 2. Lingură, sfredel-~ [jiOHteHHbiH 6yp; ta-riére â cuiller; Löffel- bohrer; auger bit, shell --------)____:j_____|_ auger; kanalas fúró]. Tehn.: Sfredel în formă Sfredel-lingură. de lingură, pentru găurit lemnul. Are coadă pentru coarbă, sau pentru maşină (v. fig.). 3. Linguriţă [jiOHíeHKa; cuiller; Löffel; spoon; kanálka]. Agrot.: Element al distribuitorului de seminfe cu lingurife. Lingurifele distribuitorului pot fi fixe sau reglabile. V. sub Semănătoare. 4. Linia naşterilor [jihhhh HMnocTa; ligne des naissances, ligne des sommiers; Kămpfer-linie; springing line; boltozat eredővonala]. Cs.: Intersecfiunea planului naşterilor unei bolţi cu un plan perpendicular pe axa bolţii. V. fig. sub Boltă. 5. Linia nodurilor [y3JiOBOH pha; ligne des noeuds; Knotenlinie; node line; csomóvonal]. Astr.: Intersecţiunea planului orbitei Lunii cu planul eclipticei. 6. Linia orizontului [jihhhh r0pH30HTa; ligne d'horizon; Horizont; horizon's line; láthatárvonal]. Geom. persp.: Intersecţiunea tabloului perspectiv, plan sau curb, cu planul orizontal dus prin punctul de vedere. Ea indică înălţimea ochiului fafă de planul geometral, dacă pe tablou se cunoaşte linia de pământ şi dacă tabloul este un plan vertical; în acest caz, ea confine şi punctul principal. E dreapta de fugă a tuturor planelor orizontale. 7. Linia terenului [jihhhh pejibe(|)a; ligne du terrain; Gelăndelinie; ground line; terepvonal]. Drum.: Linie frântă trasată în negru pe profilul longitudinal al unei şosele proiectate, şi care reprezintă intersecţiunea suprafeţei terenului natural cu planul veriical care conţine axa şoselei. Punctele în cari se vor întocmi profilele transversale trebue astfel alese (ca pozifie şi distanfă), încât terenul natural să poată. fi reprezentat, între ele, printr'o dreaptă. 8. Linie [jihhhh; ligne; Linie; linei vonal]. Mat..* Continuu cu o singură dimensiune, într'un spafiu cu mai multe dimensiuni. Dreapta (v.) este o linie particulară într'un spafiu proiectiv, afin sau metric. Sin. Curbă. 9. Linie. Ms.: Veche măsură de lungime, egală cu a douăsprezecea parte dintr'un pal mac sau cu a zecea parte dintr'un deget. în Moldova era de 0,0029 m, iar în Muntenia, de 0,002458 m. 10. Linie aeriană [B03flyniHaH jihhhh; ligne aérienne; Luft(verkehrs)linie; air line; légvonal], Nav. a.: Ansamblul mijloacelor de transport aerian şi al instalafiilor dela sol, cari asigură legătura dintre două puncte (localităfi). 11. Linie anticlinală [aHTHKJiHHaJibHan jihhhh;, exe anticlinal; Antiklinallinie; anticlinal line; an-tiklinális vonal]. Geo/.; Coama unui anticlinal. 12. Linie asimptotică [acHMiiTOTHan jihhhh; ligne asymptotique; asymptotische Kurve; asymp-totic line; aszimptotikus vonal]. Mat.: Curbă pe o suprafafă, loc geometric al punctelor în cari planul osculator al curbei este plan tangent la suprafafă. ia. Linie cotidală [KOTHAajibHan jihhhh; courbe cotidale; Iscrrhachie; cotidal line; kotidáí vonal]. V. sub Maree. 14. Linie de analiză [MejKKHHOKa/ţpoBaH jihhhh; ligne d'analyse; Bildstrich; scanning line; képvonal]. Te/v.: Lin'e pe care o parcurge fără întrerupere spotul explorator între două extremităţi ale imaginii. Sin. Linie de imagine, Linie de explorare. 15. Linie de angrenare. V. Angrenare, linie de ie. Linie de apă [BaTepjiHHHH; ligne d'e3u^ Wasserlinie; waterline; vizvonal]. Nav.: Linie de formă (v.), care rezultă din intersecfiunea carenei unei nave cu un plan orizontal, paralel cu planul de plutire. La întocmirea planului de forme se trag de obiceiu 11 linii de apă. V. şi> sub Forme, plan de i7. Linie de cale ferată [}Kejie3H0fl0p0>KHaH. JIHHHH; ligne de chemin de fer; Eisenbahnlinie; railway route; vasúti vágány, vasúti vonal]. C. f.: Calea ferată (considerată ca suprafafă amenajată pentru deplasarea vehiculelor), cuprinsă între două puncte (de ex. între două oraşe). O linie de cale ferată este formată din linia curentă şi dir> liniile din stafii. îs. ~ de cale ferată, curentă [}Kejie3H0,fl;0-pOJKHaH MarHCTpaJlb; ligne courante de chemin defer ;laufende Eisenbahnlinie; current railway line;, vasúti nyiltpálya]: Linia de cale ferată cuprinsă între două stafii vecine. După numărul liniilor, ea poate fi linie simplă, dublă, triplă sau multiplă. 19. ~ de cale ferată, din stafie [cTaHiţHOHHbiH 3Kejie3HOAOpOîKHbiH nyTb; ligne de chemin de fer dans la gare; Linie in der Eisenbahnstation; railway line in the station; vasútállomási vágány]: Linie de cale ferată din cuprinsul unei stafii. Lungimea totală a unei linii din stafie este dis-tanfa dintre vârful célor două ace cari limitează linia, respectiv distanfa dintre vârful acului de intrare şi opritoare (în cazul liniilor moarte). Lungimea utilă este porfiunea de linie care poate fi foicclfă pentru exploatare, fără a stânjeni circu-lafia pe celelalte linii. în general, lungimea utilă este distanfa dintre mărcile de siguranfă. — După planul de exploatare al stafiei, se deosebesc: 20. Linie de cale ferată, anexă [AOÓaBOHHbift }Kejie3HGAOp05KHbiH nyTb; ligne de chemin de* fer annexe; zusátzliche Eisenbahnlinie; annex, railway line; segédvágány, mellékvágány]: Linie ajutătoare, care nu deserveşte mişcarea propriu zisă a trenurilor dintr'o stafie, având o destinaţie 496 specială. Astfel de linii sunt: liniile de lucru (pentru revizii de vehicule, penfru probe de frână, spălarea şi curăjirea garniturilor, reparafii mici, etc.); linii de scăpare (linii construite la stafii situate la picior de rampă pronunţată, pentru primirea şi oprirea trenurilor scăpate sau a vagoanelor fugite); linii de abatere (pentru protecfiu-nea unei linii principale, de vagoanele cari ar putea fi împinse pe aceasta); linii de garaj, industriale; etc. î. Linie de cale ferată, auxiliară, pentru circulaţie [BcnoMoraTejibHan meJiesHO^opoHiHaH iţnp-KyjiHiiHOHHan jihhhh; ligne auxiliaire de chemin cb fer de circulátion; Hilfsbetriebs (eisenbahn) linie; •auxiliary working railway line; kisegítő vágány forgalom részére]: Linie pentru asigurarea diferitelor operafiur.i de exploatare necesare într'o stafie. După destinaţie, liniile auxiliare se împart în: linii de manevră, linii de trecere a locomotivelor şi a convoaielor de manevră; linii de depozitare a vagoanelor şi a garniturilor de tren; linii de dispoziţie pentru vagoane şi locomotive, de tormajie, de garare, de triere, de tragere, etc. 2. ~ de cale ferată, principală [MarHCTpajJb-nan }Kejie3H0A0p0}KHafl jihhhh; ligne principale de chemin de fer; Haupt(eisenbahn)linie; main railway line; fővágány]: Linia care, în traficul de cale ferată regulat, este parcursă de trenuri întregi, cu sau fără opriri. Uneori, ea se împarte în linie principală de călători şi linie principală de marfă. 3. ~ de cale ferată, secundară [BTOpocTe-neHHan >Kejie3H0A0p0}KHaH jihhhh; ligne se-condaire de chemin de fer; Eisenbahnnebenli-nie; secondary railway line; mellékvágány]: Linie care, în traficul de cale ferată regulat, nu este folosită numai pentru circulafia trenurilor întregi, ea servind atât pentru primirea şi expedierea trenurilor, cât şi pentru încărcarea şi descărcarea lor. Linia se numeşte după destinafia ei, de «xemplu: linie de primire-expediere, linie de în-cărcare-descărcare, linie de transbordare, etc. — După pozifia unei linii fafă de linia principală, şi după aşezarea în plan, se deosebesc: 4. Linie abătută [oTBefteHHbiH }Kejie3HOAO-poJKHbiH nyTb; ligne (de chemin de fer) dé-viée; abgelenkte Eisenbahnlinie; deviated (railway) line; elágazó vágány], C. f.: Linie de cale ■ferată care derivă dintr'o linie principală, de care este legată printr'o ramificafie. 5. ~ de bază [ocHOBHan jihhhh; ligne de base; Basislinie; basis line; alapvágány]: Linie de cale ferată (directă sau abătută) dela care porneşte linia ramificafiilor. 6. ~ de evitare [jihhhh pa3Tbe3Aa; voie d'évitement; Ausweichegleis; turn out track; kiférő vágány]: Linie de cale ferată derivată dintr'o linie de circulaţie, şi care serveşte pentru încrucişarea a două trenuri sau pentru a permite trecerea înainte a unui tren. Se foloseşte în special la căi ferate pe plan inclinat şi cu tracfiune prin cablu, şi la tramvaie cu circulafie pe o singură Jinie. 7. ~ de racordare [coeAHHHTejibHaH jihhhh; voie de raccordement; Anschlufjgleis; con-necting line; átmeneti vágány]: 1. Linia de cale ferată care uneşte două sau mai multe linii ramificate. — 2. Porfiunea de linie care, într'o ramificafie, uneşte macazul cu linia de încrucişare (v. fig. sub Inimă). s. ~ de ramificafie [oTBeTBJiHTejibHan jihhhh; ligne de ramification; Abzweigungslinie; branching line; elágazási vágány]: Linie de cale ferată dela care se abat, prin ramificaţii, mai multe linii îndreptate în acelaşi sens, de obiceiu paralele, şi uneori curbe la începutul lor. Sin. Diagonală. 9. ~ directă [ckbo3hoh rjiaBHbiH nyTb; ligne principale directe; durchgehendes Haupt-gleis; strsight main linfe; direktvágány]: Linie de cale ferată, în continuarea directă prin stafie a liniei curente. in. ~ falsă [oóparaaH jihhhh; ligne fausse; falsche Linie; false line; hamis vágány]: Linie de cale ferată de circulafie, în sistemul de cale ferată dublă, respectiv multiplă, şi pe care circulă un vehicul în sens contrar celui convenfional. 11. ~ liberă [cBOÓOAHblíí nyTb; voie libre; freie Strecke; cpen line, clear line; szabad vágány]: Linie de cale ferată pe care nu se găseşte niciun vehicul şi are liber gabaritul de trecere, şi care are şi mărcile de siguranfă libere, permifând circulafia pe ea. V. şi sub Marcă de siguranfă. 12. ~ moartă [TynHK; voie en cui de sac; Sackbahn; terminal line; holt vágány]: Linie de cale ferată legată la un singur capăt, printr’o ramificafie, de altă linie; la capătul opus se montează opritoare de linie. Serveşte ca linie anexă sau auxiliară. 13. ~ ocupată [3aHHTbiH nyTb; voie occupée; belegtes Gleis, besetztes Gleis; occupied track; foglalt vágány]: Linie de cale ferată pe care este garat un vehicul, sau care nu are liber gabaritul de trecere. 14. Linie Decauville. V. Decauville, v. şi Cale ferată de serviciu, îs. Linie de câmp [jihhhh nojiH; ligne de force; Feldlinie; line of force; mezovonal], Maf.: Curbă tangentă în fiecare punct la vectorul câmp al unui câmp de vectori. Dacă A-=iAx + jAy + kAz e vectorul câmp reprezentat în coordonate jrartesiene triortogonale Oxyz, cu versorii i, j şi k ai axelor, ecuafia diferenfială a liniilor de câmp e âx dy dz Dacă A — e±Â~ + e2A2 + -f * ■ • e vectorul câmp reprezentat în coordonate curbilinii x1, x2,x3, • • •, prin componentele sale contravarianteyl1,^2,^!3,'”, ecuafia diferenfială a liniilor de câmp e: dx1 dx2 _ dx3 497 Prin linie de câmp a unui câmp de scalari se înfe-lege linia de câmp a gradientului câmpului de scalari. Dacă fiecare tub de linii de câmp prin care trece fluxul unitate al vectorului câmp se reprezintă printr'o singură linie de câmp, aceasta se numeşte linie unitate de câmp. în cazul particular al câmpului viieselor instantanee ale particulelor unui fluid în mişcare, liniile de câmp se numesc linii de curent, iar în cazul particular al unui câmp de forfe, linii de forfă. — Sin. Linie de flux. î. Linie de cea mai mare pantă [jihhhh Ha-Hőojibmero yKJiOHa; ligne de plus grande pente; erste Spurnormale; line of greatest incli-nation; legnagyobb esésű vonal]. Geom.: Linie de pe o Suprafafa, a CcT6î tangenta in unu! oarecare din punctele sale este perpendiculară pe orizontalele planului tangent la suprafafă în acel punct. Dacă suprafafa respectivă este un plan, acesta se confundă cu planul tangent în orice punct al suprafefei, şi linia de cea mai mare pantă este o dreaptă. V. Dreaptă de cea mai mare pantă. 2. Linie de cea mai mare pantă a fotogramei [jihhhh HaHŐojibHiero yKjioHa Ka^poB; ligne de plus grande pente du cliché; Bildsenkrechte, Bildvertikale; parallel to the principal line; foto-gramm legnagyobb esésű vonala]. Fofgrm.: Linia perpendiculară pe orizontala principală a clişeului. 3. Linie de colimafie. V. Colimafie, linie de 4. Linie de contact anormal [jihhhh aHOp-MajlbH0r0 KOHTaKTa; ligne de contact anormal; regelwidrige Kontaktlinie; abnormal contact line; anormális kontaktusvonal]. Geo/.: Limita dintre două formafii geologice cari nu se găsesc în succesiune stratigrafică normală, din cauza mişcărilor tectonice ceri au produs falieri sau şariaje. 5. Linie de credinfă [KypcoBan nepTa kom-naca; ligne de foi; Steuersfrich; lubberline; kor-rrányvonal]. V. sub Compas marin. 6. Linie de cules [HaőopHan jihhhh; léve-ligne; Selzlinie; composing rule, seiting rule; szedővonal]. Arfe ’gr.: Unealtă a culegătorului formată dintr'o placă de alamă cu două urechi, pe care o pune între rânduri când culege. 7. Linie de curbură [jihhhh H3rn6a; ligne de courbure; Krümmungslinie; line of curvature; görbületi vonal]. Mat.: Curbă pe o suprafafă, loc geometric a! punctelor suprafefei în cari normalele la suprafafă de-a-lungul curbei formează o suprafafă desfăşurabilă. Prin orice punct al suprafefei trec două linii de curbură, iar tangentele la aceste două linii sunt perpendiculare între ele. s. Linie de curbură [jihhhh H3rH0a; ligne de courbure; Krümmungslinie; line of curvature; görbületi vonal]. Nav. a.: Linia loc geometric a mijloacelor segmentelor de dreaptă cuprinse între intradosul şi extradosul unui profil de aripă sau de pală de elice, cari sunt perpendiculare pe ccarda profilului. 9. Linie de curent [jihhhh noTona; ligne de courant; Strömungslinie; flow line; áramlási vonal]. Mec. fi: Linie de câmp (v.) a câmpului vitesei unui fluid. în regim stafionar (în care vitesa, într'un punct oarecare, rămâne neschimbată în mărime, direcfie şi sens), liniile de curent sunt invariabile în timp şi reprezintă traiectoriile particulelor de fluid; în acest caz, ele se numesc şi linii de scurgere. în regim nestafionar, liniile de curent dau o imagine instantanee a direcfiei viteselor în diferite puncte. io. Linie de curent electric [jihhhh TOKa; ligne de courant; Stromlinie; stream line; éramvonal]. El.: Linie de câmp a câmpului densităjii unui curent electric. u. Linie de demarcafie [AeMapKaiţHOHHan jihhhh; ligne de démarcation; Bildstrich; demar-Cation line; fotogrsmm-választovona!]. Cinem..' Linia de separafie între două fotograme. 12. Linie de despărţire. V. Cumpăna apelor. 13. Linie de egală tentă [jihhhh OAHHaKOBOH pacTyillOBKH; ligne d'égale teinte; Linie gleicher Farbenschattierung; line of equal tint; egyenlő-szinezési vonal]. Geom. persp.: Curbă de egală ilurrrnare sau curbă de egală strălucire, determinată pe suprafafa unui obiect mat sau lucios, cu ajutorul scărilor de tentă respective, în vederea executării unui laviu. 14. Linie de explorare. Te/v. V. Linie de analiză. îs. Linie de flux [noTOHHan jihhhh; ligne de flux; FI u 1 i n i e ; line of flux; fluxvonal]. V. Linie de câmp. ie. Linie de foc [oraeBan jihhhh; ligne de feu; Feuerlinie; line of fire; tűzvonal], G. mii.: Creasta parapetului unei lucrări de fortificaţie, de unde se trag focurile de infanterie. 17. Linie de formă [jihhhh (JpopMbi; ligne de forme; Formlinie ; line drawing; formavonal]. Nav.: Linie rezultată din intersecfiunea carenei unei nave cu un plan orizontal, vertical-longitudinal, vertical-transversal sau inclinat-longitudinal fafă de planul de plutire. Liniile de formă sunt: liniile de apă, secjiunile verticale, cuplele şi lisele. V. şi sub Forme, plan de îs. Linie de forjă [cHJiOBan jihhhh; ligne de force; Kraftlinie; line of force; erővonal]. Mat. V. sub Linie de câmp. 19. Linie de forfă [cHJiOBan jihhhh; ligne de force; Kraftlinie; line of force; erővonal]. Tehn.: Linie mai grasă într'un desen tehnic, pentru a da impresia de relief. După reguli mai vechi de desen tehnic, se trasau prin linii de forfă laturile pieselor cari ar fi în umbră, dacă se considera sursa de lumină aşezată la infinit, sus, la stânga, pe o direcfie care formează un unghiu de 45° cu orizontala şi cu verticala. Aceste reguli nu se mai aplică, şi tcate conturele se trasează în linii grase. 20. Linie de fugă [nepcneKTHBHan jihhhh; ligne de fuite; FIuchtlinie; vanishing line; irányvonal]. Geom. persp.: Fiecare din dreptele concurente într'un punct de fugă al unui desen în perspectivă, şi cari reprezintă dreptele paralele între ele, dar cari nu sunt paralele cu planul desenului. V. şi sub Perspectivă. 32 498 i. Linie de infiltrafie [HH^JHjibTpaiţHOHHaa jihhhh; ligne d'infiltration; Sickerlinie; leakage line; beszürődési vonal]. Hidr.: Linia de intersecfiune a pânzei de apă infiltrate prin corpul unui rambleu care îndigueşte o apă, cu un plan vertical, perpendicular pe axa longitudinală a rambleului. Linia de infiltrafie este o parabolă turtită, cu ecuafia unde z şi x sunt cota, respectiv abscisa, unui punct al parabolei, H este înălfimea apei fafă de baza rambleului, Q este debitul pânzei de apă subterană, pe unitatea de lungime, iar k este coeficientul de permeabilitate (în cm/s) al materialului din care e făcut rambîeul: & = 0,5«- -1,0 pentru nisip grosier; £ = 0,1 ■■■0,3 pentru nisip fin; £ = 0,01 -0,02 pentru nisip foarte fin; & = 0,11 ■ 10_4< ■• 1 • 10~4 pentru lut; £ = 0,02* 10_7--'20 • 10~7 pentru argilă; k = 0,5 ■ 10~3 ■ ■ ■ 1 *10"3 pentru loess nebătut; k — QJ ■ 10 7 pentru loess bătut. Pentru a se evita degradarea taluzului din spre uscat, trebue ca linia de infiltrafie să rămână în întregime în interiorul corpului rambleului. La ram-bleurile etanşate prin ecrane de etanşare, trebue ca linia de infiltrafie să nu depăşească partea superioară a ecranului. V. fig. sub Dig, elementele unui 2. Linie de izolare [H30JiHii,H0HHaH jihhhh; laie isolatrice; Freihieb; free-setting; szabad csapás]. Silv.: Deschidere între două arborete de vârste diferite, făcută pentru a da posibilitatea celui tânăr să formeze, la margine, o perdea de arbori îmbrăcaţi de crengi, spre a putea rezista vântului, în cazul izolării lui prin tăierea arboretului vecin. 3. Linie de laminare. Ind. text. V. Laminare, linie de 4. Linie de laminor. Metl. V. Laminor, linie de 5. Linie de lumină [cBeTOBan jihhhh, npo-CBeT; ligne de Jumiere; Lichtlinie; light line; fényvonal]. Tehn.: 1. Linie lăsată în alb pe desenele tehnice, pentru a marca limita dintre două piese secfionate, ale căror secfiuni sunt reprezentate complet înnegrite. — 2. Fasciculul de lumină care trece printre două suprafefe practic plane, şi puse aproape în contact, pentru a se controla planeitatea uneia dintre ele, cealaltă fiind etalonul (de ex. o riglă sau o placă de tuşat). 6. Linie de maşini automate. V. Maşini, linie de ~ automate. 7. Linie de ochire [jihhhh npHiţeJia; ligne de mire; Ziellinie, Visierlinie; line of position, line of sight; célvonal]. B/s.: Linia care uneşte gura fevii unei arme de foc cu punctul ochit (finta). 8. Linie de ordine [nopHAKOBan jihhhh; ligne de rappel; Ordnungslinie; order line; rendszám- vonal]. Geom. d.: Dreapta perpendiculară pe linia de pământ, care trece prin proiecfiile, orizontală şi verticală, din epura unui punct. Sin. Linie de rapel. a. Linie de pământ [HyjieBan jihhhh Koop-AHHaT; ligne de terre; Riijachse, Standlinie, Grundschnitt; ground line; földvonal, földgörbe]. Geom. d.: Intersecfiunea dintre planul orizontal de proiecfie şi planul vertical de proiecfie, în epurele de geometrie descriptivă. 10. Linie de plutire [BaTGpjiHHHH; ligne de flottaison; Wasserlinie; water line; vizszintvonal]. Nav.: Intersecfiunea dintre planul suprafefei apei cu suprafafa exterioară a cocei. — Se deosebesc: 11. Linie de plutire a bordului liber [jihhhh njiaBaHHH CBo6oAHoro őopTa; ligne de flottaison du bord libre; Freibord-Wasserlinie; free board water line; szabad hajóoldal vizvonala]: Linie de plutire la încărcătura maximă proiectată. Se notează de obiceiu cu CWL (v. fig. sub Imersiunea carenei). Sin. Linie de plutire de construcfie. 12. ~ de plutire de balast [öaJiJiacTHan Ba-TepJIHHHH; ligne de flottaison de ballast; Ba!-lastwasserlinie; ballast water line; ballaszt-viz-vonal]: Linia de plutire, când nava poartă balast. Sin. Linie de plutire de savură. 13. ~ de plutire de construcfie. V. Linie de plutire a bordului liber. 14. ~ de plutire de savură. V. Linie de plutire de balast. îs. ~ de plutire normală [HopMaJibHaH Ba-TepjiHHHH; ligne normale de flottaison; normale Wasserlinie; normal water line; normális vizvonal]: Linia de plutire, când nava nu este încărcată. i6. Linie de sbor [jihhhh noJiéTa; ligne de voi; Flugrichtung; course, direction of flight; repülési irány]. Nav. a.: Direcfia avionului' în sbor orizontal. Această pozifie nu este definită cu precizie, ea depinzând de incidenfă avionului, în absenfa altor precizări, linia de sbor coincide în general cu poziţia avionului, când axa fuze-lajului este orizontală. ii. Linie de scurgere [jihhhh CTeKaHHH; ligne d'écoulement; Strömungslinie; line of flux; áramlási vonal]. V. sub Linie de curent. 18. Linie de sutură: Sin. Linie Ipbară (v.). 19. Linie de tragere [jihhhh CTpeJiböbi; ligne de tir; Seelenachse; line of elevation; lövési vonal]. B/s.: Linia determinată de axa fevii în pozifie de ochire. 20. Linie de vârtej [BHxpeBan jihhhh; ligné tourbillonnaire; Wirbellinie; curl-line; örvényvonal]. Mec. f/.: Linia tangentă, în fiecare punctai ei, la rotorul vitesei fluidului în acelaşi punct. 21. Linie de vizare [jihhhh BH3HpoBaHHH; ligne de visée; Visierlinie; line of sighting; nézővonal, irányvonal]. Topog.: Linia care- trece prin ochiul observatorului şi prin punctul principal al vizorului, şi intersectează centrul obiectului vizat. 22. Linie echipotenfială [3KBHnoTeHu;HaJibHaH JIHHHH; ligne équipotentielle; Aquipotentiallinie; 499 equipotential line; egyenlő-potenciális vonal]. Geom.: Linie loc gaomatric al punctelor de acelaşi potenfial scalar al unui câmp de vectori. î. Linie elastică [rHŐKan jihhhh; ligne élas-tique; elastische Linie; elastic line; rugalmas vonal]. Rez. maf.: Curba în care s'a transformat axa unei bare, în urma unui flambaj sau a unei încovoieri. 2. Linie electrică [3JieKTpHHecKaH jihhhh; ligne électrique; elektrische Leitung; electric line; elektromos vezeték, villamos vezeték]. Elf.: Ansamblul de conducte electrice şi suporfii lor, destinat transportului sau distribuţiei energiei electrice de-a-lungul unui anumit parcurs. Linia se numeşte de transport sau, uneori, de transmisiune, dacă e destinată numai transportului de energie dela o uzină generatoare sau dela o substafiune la alte uzine sau substafiuni, respectiv de distribufie, dacă serveşte pentru ca să se derive de-a-lungjl ei racordurile pentru receptoare. Linia se numeşte aeriană, dacă e instalată pe suporfi adecvaţi, deasupra solului, respectiv subterană, dacă e instalată în sol. Descrierea detaliată a liniilor electrice se găseşte sub Refea electrică (v.). s. ~ electrică aeriană [B03flyiHHaH ajien-TpH4ecKan jihhhr; ligne électrique aérienne; elektrische Freileitung; overhead electric lina; elektromos szabad vezeték]. V. sub Linie electrică. 4. ~ electrică artificială [HCKyccTBeHHaH •SJieKTpH^eCKaa jihhhh; ligne électrique artifici-elle; künstliche elektrische Leitung; artificial electric line; mesterséges elektromos vezeték]: Aso-ciafie da rezistenfe, bobine, transformatoare sau condensatoare electrice, cari formează o refea electrică, având una sau mai multe din caracteristi-celede transmisiune ale unei linii electrice date. Dacă se aplică deci aceeaşi tensiune la bornele primare ale liniei artificiale şi ale celei date, se stabilesc, într'un anumit număr de puncte ale celor două linii, aceleaşi diferente de potenfial fafă de un anumit conductor, aceiaşi curenfi, etc. Pentru anumite scopuri, de exemplu pentru echilibrare în montajele duplex din telegrafie, este suficientă reproducerea fenomenelor la intrare; pentru altele, de exemplu pentru liniile artificiale etalon, este suficientă reproducerea amplitudinilor la cele două capete. Există şi cazuri în cari se poate reproduce o linie cu atâta fidelitate, încât să se poată pune în evidenţă mersul în timp al curentului în orice punct voit. 5. ~ electrică de contact [3JieKTpHHéCKan KOHTaKTHan jihhhh; ligne électrique de contact; elektrische Fahrleitung; electric confact-line; villamos munkavezeték]: Linie electrică pentru alimentarea vehiculelor în mers, prin intermediul organelor de luare a curentului. Când conductele ei sunt plasate deasupra limitei superioare a gabaritului de construcţie al materialului rulant, linia electrică de contact se numeşte aeriană. Linia electrică de contact, compusă din două fire de contact vecine şi la aceeaşi tensiune electrică, se numeşte geamănă. e. ~ electrică de contact, catenară [ajien-TpHHecKan iţenonHan KOHTaKTHan jihhhh; ligne électrique de contact caténaire; Ketten-fahrleitung; catenary electric contact-line; függő villamos munkavezeték]: Linie electrică aeriană de contact, ale cărei fire de contact sunt suspendate de unul sau de mai multe cabluri purtătoare, cari trec de-a-lungul liniei. Dacă firele de contact sunt suspendate de un cablu longitudinal, numit cablu secundar, care e suspendat la rândul lui de un alt cablu, numit primar, linia catenară se numeşte compusă. Când cele două cabluri purtătoare longitudinale se găsesc la acelaşi nivel şi prezintă aceeaşi săgeată, linia catenară se numeşte dublă. 7. ^ electrică de distribufie [BJieKTpHHecKan pacnpeAejiHTejibHaH jihhhh; ligne électrique de distribution; elektrische Verteilleitung, elektrische Verteilungsleitung; electric distributor main; villamos elosztóvezeték], V. sub Linie electrică. 8. ~ electrică de transmisiune [sjieKTpH^ec-Kaa nepe^aTOTOan jihhhh; ligne électrique de transmission; elektrische Fernleitung;. electric transmission line; villamos távvezeték]. V. sub Linie electrică. 9. ~ electrică de transport [aJieKTpocHJiOBaa JIHHHH; ligne électrique de transport; elektrische Fernleitung; electric transmission line; villamos tápvezeték]. V. sub Linie electrică. 10. ~ electrică de transport, dublă [ftBOHHan 3JieKTp0CHJi0Ban jihhhh; ligne électrique double de transport; elektrische Doppelfernleitung; double electric transmission line; kettős villamos távvezeték]: Linie electrică de transport care cuprinde două grupuri de conducte, fiecare grup putând asigura separat transportul sau distribuţia energiei electrice. O linie dublă trifazată cuprinde şase conducte; una monofazată, patru conducte; una de curent continuu, patru sau două conducte, întoarcerea făcându-se în ultimig caz prin pământ. 11. ~ electrică de transport, triplă [TpoHHan 3JieKTp0CHJ10BaH jihhhh; ligne électrique triple de transport; elektrische Dreifachfemleitung;triple electric transmission line; hármas villamos távvezeték]: Linie electrică de transport, cuprinde trei grupuri de conducte cari potasiguraseparattransportut. 12. ~ electrică subterană [no^seMHan 3JieK-TpnqeCKaH JIHHHH; ligne électrique souterraine; elektrische Erdkabelleitung; underground electric line; földalatti villamos vezeték]. V. sub Linie electrică. îs. Linie energetică [jihhhh HanopoB; ligne énergétique, ligne d'énergie; Energielinie; line of energy; energiavonal]. Hidr.: Locul geometric al punctelor situate la înălfimea verticală H deasupra fundului (adică fafă de punctul cel mai de jos al secţiunii transversale a fundului) unui canal sau a unui curs de apă, dată de formula în care h este adâncimea apei şi v este vitesa I apei în secfiunea respectivă. 32* 500 Figura reprezintă cazul scurgerii accelerate spre avai la care panta liniei energetice (v-%) este mai mică EG) nivelul în punctul Ă; şi v2) vitesele în punctul A, respectiv în punctul 8; AE-H*; BF=H2. decât panta nivelului apei (•-%); adăugind la linia energetică pierderile prin rezistenfă cumulate hr, se obfine orizontul superior (&). Linia energetică e folosită în rezolvarea anumitor probleme de scurgere. 1. Linie geodezică [reoAe3HHecKan jihhhh; ligne géodésique; geodătische Linie; geodesic line; geodéziai vonal]. N\a\. V. Geodezică, linie 2. Linie isocronă [H30xp0HHan jihhhh; ligne isochrone; Isochrone, Tautochrone; isochronous curve, tautochronous curve; izochronikus vonal]. Urb.: Linia care uneşte, pe planul unui oraş,' toate punctele oraşului cari, fiind deservite de un mijloc de transport în comun (autobus, tramvaiu, trolleybus, metropolitan, etc.), reclamă acelaşi timp de parcurs, pentru a se ajunge la un punct important de circulafie, care, de obiceiu, este centrul oraşului. Se trasează isocrone pentru fiecare sau peniru toate mijloacele de transport în comun; cu ajutorul lor se poate . verifica dacă refelele de transport în comun satisfac sau nu, din punctul de vedere al timpului, nevoile de circulafie ale locuitorilor. 3. Linie isogamă. Fiz. V. Isogamă, linie 4. Linie isolux [jihhhh 0#HHaK0B00 chjibi CBeTa; ligne isolux; Linie gleicher Beleuchtungs-stărke; isophot line; megvilágitás-erősségi vonal]. V. Isofotă. 5. Linie lobară [jioőapOBan jihhhh; ligne de suture; Suturlinie; sutur I ne; homlokvonal]. Pa-leont.: Urma inserfiei perefilor despărfitori ai lojelor cochiliei amonoideelor, pe peretele extern al a-cestei cochilii. Ea constitue unul dintre cele mai importante caractere şi este folosită pentru determinarea şi clasificarea amonoideelor. Linia lobară este, în general, simetrică în raport cu axa sifo-nului. Ea este sinuoasă, formată din porfiuni convexe către partea anterioară a cochiliei (selele) şi din porfiuni convexe către partea posterioară (lobii). Se desvoltă după trei tipuri, numite: amo-nitic, ceratitic şi goniatitic (v. Amonifi, Ceratiti, Goniatifi). Sin. Linie de sutură. 8. Linie neutră [HeăTpajibHan jihhhh; ligne neutre; neutrale Linie; neutral line; semleges vonal]. Nav. m.: Linia limită care mărgineşte, în partea superioară, zona fundului mării, în care materialul fundului nu este deplasat de valuri. 7. Linie neutră de maşină electrică cu colector [HeHTpajlbHaH JIHHHH KOJIJieKTOpHblX 3JieK-TpoMauiHH; ligne neutre de machine électrique âcoilecteur; neutrale Zone einer elektrischen Strom-wendermaschine; neutral line of an electric machine with commutator; kollektoros elektromos gép semleges vonala]. V. Zonă neutră de maşină electrică cu colector. s. Linie oarbă [HanpaBJiHiomaH jihhhh; pivot; Zapfenlinie; silent line; irányitó vonal]. Nomg.; Linie dreaptă sau curbă într'o nomogramă, care nu poartă nicio scară, şi ale cărei puncte servesc numai pentru construcfii geometrice în legătură cu citirea valorilor corespunzătoare, de exemplu ca puncte la cari sosesc şi pleacă transversale. Sin. Pivot. 9. Linie parcelară [npocenHan jihhhh; ligne parcellaire, laie parcellaire; Schneise, Wirtschafts-streifen; ride; tagvonal]. Silv.: Linie deschisă în pădure (lipsită de vegetafie forestieră), care constitue o limită de parcele. Se numeşte linie parcelară simplă (2* "4 m lăfime) o linie parcelară care serveşte numai pentru separarea parcelelor, eventual (la câmp) şi ca drumuri de scoatere, şi linie parcelară principală (sau linie somieră) o linie parcelară care, de obiceiu, e mai lată (6 •■•12 m), şi îndreptată în direcfia vântului periculos sau în direcfia principală de transport. 10. Linie piezometrică [imesoMeTpHHecKaH JIHHHH; ligne piézométrique; piezometrische Linie; piezometric line; piezometrikus vonal]. Hidr.: Linie care reprezintă variafia presiunii statice de-a-lungul Linii piezometrice. A) conductă orizontală: ab) linie piezometrică; 8) centrală hidroelectrică: abcd) linie piezometrică; C) castel de apă; CF) conductă forjată; T) turbină; F) canal de fugă. unui curent de fluid sub presiune. La o conductă forjată, ea uneşte nivelurile până la cari apa care curge prin conductă s'ar ridica în tuburile piezo-metrice (în tuburi cari sunt legate la perefii conductei prin pâlnii de racordare cu axele normale pe direcfia de curgere, spre a evita efectul Pitot), cari ar fi aşezate de^a-lungul conductei. Linia piezometrică a conductei orizontale din fig. A este obiica ab, datorită pierderii de înălfime hrf care corespunde pierderilor prin rezistentă. în dreptul turbinei T din fig. B apare un salt în înălfime, datorit consumului de energie. î. Linie principală de cea mai mare pantă (a clişeului) [ocHOBHan jihhhh HaHŐojibmero y-KJlOHa; ligne principale de plus grande pente du cliché; Bildhauptsenkrechte, Bildhauptvertikale; principal vertical of image; kép függőleges vezetővonata], Fofgrm.: Verticala principală care trece prin punctul principal al clişeului. 2. Linie pură [HHCTOKpOBHan jihhhh; ligne pure; reine Linie; pure line; tiszta vonal]. Biol.: Grup de indivizi rezultafi în urma reproducerii strict autogame a unui individ omozigot. 3. Linie roşie [KpacHan npoBKTHpoBoqHan jihhhh; ligne du projet; Strassenlinie; street line; útvonal]. Drum.: Linie frântă, trasată în roşu pe profilul longitudinal al unei şosele proiectate, şi care reprezintă intersecfiunea suprafefei platformei cu planul vertical care confine axa şoselei. Linia roşie indică, pe profilul longitudinal, pozifia V trálvonal]. Fiz.: 1. Imaginea fantei de intrare a colimatorului unui aparat spectral, formată în spectru de un fascicul de radiafie monocromatică provenită din transifia atomului sau a moleculei emifătoare între două stări energetice. — 2. însăşi radiafia monocromatică în care se obfine linia în sensul de sub 1. 6. Linie tehnologică [TexHOJiorH^ecKan jihhhh; ligne technologique; technologische Linie; technological line; technológiái vonal], Tehn.; Serie de instalafii şi maşini, dintr'o fabrică sau uzină, destinate fabricării unui anumit produs care trece prin ele dela luarea în lucru a materialelor res-pectivé până la obfinerea produsului sub formă finită sau semifinită. Linia poate fi automată, semiautomată sau manuală (ceea ce nu implică lipsa completă a antrenării mecanice a fiecărei maşini în parte). Linia tehnologică poate fi permanentă (dacă toate elementele ei lucrează permanent numai pentru această linie, fiind dimensionate — în acest caz — pentru un acelaşi debit de produse) sau intermitentă (dacă unele elemente ale liniei lucrează, în anumite perioade, şi pentru alte linii tehnologice; în acest caz, elementul comun se dimensionează pentru un debit mai mare decât debitul elementelor necomune ale fiecărei linii în parte, sau se întrerupe funcfionarea liniei pentru perioada respectivă). Exemple: linie de laminor n An 5 1 6 8 T 1 ÍÍ fvW a—r 7 J 9 10 \ i I© 0 © ©1 I 0 KeHHH; cloche d'éruption; Eruptionslinse; well capping beli; kitörési lencse]. Ind. petr.: Dispozitiv în formă de calotă, care se fixa la erupfiile libere, în turn, deasupra găurii sondei, la înălfimea de 8 ■ ■ * 10 m. Avea scopul de a devia curentul eruptiv şi a împrăştia fifeiul în lături. Se manevra dela distanţă. Astăzi nu se mai foloseşte. 7. Liocrom [JIHOXPOM; lyochrome; Lyochrom; lyochrome; liokrom]. Chim. biol.: Biocrom fluorescent, galben-verzuiu, solubil în apă, care intră în compozifia fesuturilor plantelor şi ale animalelor. Liocromii constitue o clasă de biocromi cari nu sunt produşi de animale; acestea îi iau dela plante, în special lactoflavina sau vitamina B2 (v. Vitamina B2). Sin. Flavină. s. Lioenzima [jmo3H3HMa; iyoenzyme; Lyo-enzym; Iyoenzyme; lioenzim]. Chim. biol.: Enzimă care se poate izola relativ uşor din fesutul animal sau vegetal, fiindcă lioenzimele, spre deosebire de desmoenzime, nu sunt legate strâns de elementele celulare, şi se pot separa deci uşor prin diferite metode chimice sau fizicochimice. 9. Liofil [jlHO(|)HJlbHblH; lyophile; lyophil • lyophilic; liofil]. Chim. fiz.: Calitatea solului co-loidal de a avea particule dispersate cari au afinitate pentru lichidul de dispersiune, pe care tt leagă chimic sau prin absorpfie. După natura mediului de dispersiune, solul poate fi hidrofil^ oleofil, etc. V. şi Solvatare. 10. Liofob [jlHOCjDOŐHblH; lyophobe; lyophob, lyophobic; liofob]. Chim. fiz,: Calitatea solului co-loidal de a avea particule dispersate cari nu au afinitate apreciabilă pentru lichidul de dispersiune» După natura mediului de dispersiune, se deosebesc: sol hidrofob, oleofob, etc. u. Liogel [jiHorejib; lyogel; Lyogel; lyogel; liogel]. Chim. fiz.: Gelul care se objine dintr'ur* sol liofil prin coborîrea temperaturii. Liogelul poate refine până la 99% lichid. 12. Liosferă [jlHOC$epa; lyosphére; Lyosphăre; lyosphere; lioszféra]. Chim. fiz.: Stratul adsorbit în fenomenul de liosorpfie. Liosfera trebue considerată ca fiind difuză, astfel încât există o transifie continuă între ea şi interiorul lichidului înconjurător. După unii cercetători, grosimea Iio-sferei este mai mare decât cea a unui strat mono-molecular, ea depinzând de natura suprafefei adsorbante şi de natura lichidului prezent. îs. Liosorpfie [JiH0C0p6iţHH; lyosorption; Lyo-sorption; Jyosorption; lioszorpció]. Chim. fiz.: Adsorpjia unui lichid pe suprafafa unui corp solid (ex. cuarful, sticla, cărbunele) care poate fi udaf de lichidul respectiv. Stratul de lichid aderent la suprafaţa solidului se numeşte liosferă (v.). 14. Liotropă, serie ~ [jiHOTporiHbie cepHH; série lyotrope; lyotrope Einflüsse; lyotropic seiies; liotrop sorok]. Chim. fiz.: Dacă se aranjează ionii după influenfă pe care o exercită asupra proprie-tăfilor soluţiilor (variafia solubilităfii diferitelor substanfe, variaţia viscozităţii, a tensiunii superficiale, etc.), se obţin serii de ioni identice sau foarte asemănătoare, indiferent de proprietatea studiată, 506 numité serii liotrope. — în procesele coloidale: coagulare, imbibare, etc., se obţin de asemenea serii lioirope (v. Hofmeister, seriile de ioni ale lui ~), cari sunt aproape independente de natura chimică a coloidului. î. Liouville, teorema lui ~ [TeopeMa Jlny-bhjijih; théoréme de L; L. Satz; L.'s theorem; L. tétele]. Maf.: 1. Dacă se ccnsideră fiecare punct al unui domeniu cu întindere mărginită D, cu 2n dimensiuni, în spaţiul fazelor unui sistem cu n grade de libertate, ca punct iniţial pentru mişcarea sistemului, punctele finale — după trecerea unui aceluiaşi timp t — constitue un domeniu care are aceeaşi întindere ca şi domeniul D. .— 2. Funcţiunea întreagă f(z), cu z = reî(pf pentru care r-> oo este un polinom de grad mai mic decât k. în particular, o funcţiune întreagă de modul mărginit este o constantă. 2. Liparit. Pefr.: Sin. Riolit. s. Lipaze [jiHna3bi; lipases; Lipase; lipases; lipázok]. Chim. biol.: Grup de enzime din clasa hidrolazelor. Lipazele se găsesc în sucurile digestive (salivă, suc pancreatic, suc gastric, suc intestinal) şi în diferite organe din organismul animal, ca şi în unele vegetale (de ex. lipaza ricinului). Aceste enzime hidrolizează esterii acizilor graşi cu glicerina, cum şi esterii monoalcoolilor. Spre deosebire de alte enzime, o singură lipază, cea din sucul pancreatic, poate scinda hidrolitic diferiţi esteri. Ionii de calciu şi albuminele măresc activitatea enzimatică a lipazelor şi se admite că atât enzima cât şi grăsimea se leagă la început prin absorpţie de activatorul albuminic. Vitesa cu care lipazele scindează grăsimile depinde de conţinutul în acizi graşi nesaturaţi, ai căror esteri se hidrolizează mai repede. Materiile vegetale sau animale cari conţin substanţe grase, degradate prin acţiunea lipazelor, capătă un miros şi un gust particular, de rânced (unt, untură râncedă; făină de porumb sau de grâu, râncedă, etc.). Lipaza de ricin se întrebuinţează în industrie pentru sa-ponificarea materiilor grase, în vederea preparării acizilor graşi fără miros, cari sunt folosiţi în parfumerie. Lipaza pancreatică purificată are o activitate maximă la 40° -şi la pH 7,5; lipaza din ficat, la pH cuprins între 8 şi 9, iar cea din boabele de ricin, la pH 5. 4. Lipide [jiHnoHAbi; lipides; Lipide; lipides; lipidek], V. Lipoide. 5. Lipiodol. Farm.: Lichid galben, obţinut prin fixarea iodului (40%) asupra uleiului de seminţe de rrac, cu proprietăţi terapeutice asemănătoare iodului şi iodurilor, fără a da accidentele pe cari le pot provoca acestea. Se administrează sub formă de capsule, emulsiuni, injecţii hipodermice. Datorită conţinutului său în iod, este opac la razele X, şi de aceea se întrebuinţează în explorarea (lipodiagnosticul) anumitor regiuni ale corpului (căile respiratorii, vine, canalul rahidian). (N. D.). 6. Lipire [CKJieHBaHHe; collage; Leimen; pas-ting, glueing; ragasztás]. 1. Tehn.: Operaţiunea de îmbinare cu cleiu a două piese,^dintre cari cel mult una absoarbe umiditatea cleiului. V. şi sub încleire. 7. Lipirea curelelor de transmisiune [cKJien- BaHne nepe^aTOHHbix pejvmefi; collage des courroies de transmission; Kleben der Treibriemen; glueing of driving belts; hajtószíjak ragasztása]. Tehn.: Operaţiunea de încleire a făşiilor de piele, pentru a forma curele de transmisiune. (Folosirea termenului lipire în această accepţiune e improprie). Se poate face cu soluţie de nitroceluloză, la rece. Capetele curelelor se subţiază (se ascut) şi se aplică unul peste altul, astfel încât cureaua să păstreze o grosime uniformă. Se ţin apoi sub presă, până se usucă. s. Lipire [naHHHe; brasage; Löten; brazing; forrasztás], 2. Metl.: Operaţiune de îmbinare a două piese metalice, de acelaşi material sau de materiale diferite, cu ajutorul unui metal sau al unui aliaj pentru lipit al căror punct de topire e mai jos decât punctul de topire al pieselor îmbinate, şi cari formează soluţii solide (aliaje) cu materialul pieselor îmbinate. înainte de lipire, suprafeţele de lipit trebue curăţite de oxizi şi de grăsimi; în timpul încălzirii pentru lipire, trebue să se evite contactul materialului cald cu aerul, şi formarea oxizilor. Pentru curăţire se foloseşte pilirea, sau decapa-rea mecanică (de ex. sablarea), decaparea chimică (de .ex. cu acid clorhidric, soluţie de clorură de zinc), sau electrolitică. în timpul lipirii, se foloseşte ca flux colofoniu, stearină, terebentină, borax, acid boric, acid fosforic diluat, sticlă pulverizată, etc. Lipirea se numeşte moale sau tare, după cum punctul de topire al aliajului pentru lipit este mai jos sau mai înalt decât 400°. încălzirea pentru lipirea moale se face de obiceiu cu ciocanul de lipit (încălzit în focul de forjă, la lampa de benzină, cu gaz, sau electric). încălzirea pentru lipirea tare se face cu tubul de lipit, cu lampa de lipit, cu suflaiul de sudură, în focul de forja, etc. încălzirea se poate face şi în baie de metal topit, sau prin curenţi electrici de inducţie. a. Lipit, aliaj pentru ~ [cnJiaB jţjiH cnaHKH; brasure; Lot; soldering; forrasz]. Mell.: Aliaj binar, ternar sau complex, care se foloseşte pentru lipirea a două piese metalice, cu materialul cărora aliajul formează soluţii solide. Aliajul de lipit trebue să aibă punctul de topire cu 20*-*30° sub temperatura de topire a piesei mai uşor fuzibile din îmbinare (pentru lipirea aliajelor ai căror componenţi au miscibilitate nelimitată în stare solidă, se foloseşte un aliaj în care componentul mai uşor fuzibil este într'un procent mai mare decât în piesele îmbinate; pentru aliaje ai căror componenţi sunt insolubili unul în altul în stare solidă, se foloseşte, pentru lipit, aliajul eutectic); să fie suficient de fluid pentru a umplea golurile dintre piesele îmbinate; să adere la ele şi să aibă rezistenţă la rupere şi tenacitate mari. 507 După rezistenfa pe care trebue să o aibă lipitura, aliajul folosit va fi aliaj pentru lipitură tare sau aliaj pentru lipitura nroale. Aliajul de lipit se foloseşte sub formă de pulbere, de granule, făşii de tablă, vergele sau blocuri mici; uneori se foloseşte sub formă de pastă, care îl confine în amestec cu desoxidantul, sau sub formă de tub umplut cu colofoniu. Sin. Lot. î. Lipit, lac pentru ~ metale [jiaK flJiii cnafiKH MeTajIJIOB; laque pour colier les rrétaux; Emsi|-lack zum Zusammenkleben der Metalle; varnish for sticking metals; fémforrasztó lakk], Metl.: Lac folosit la lipirea a două piese metalice. Exemplu: Lacul compus din 58% smoală de răşină, 8% ceară şi 34% sulf, care se foloseşte în stare de fuziune. 2. Lipit, pastă de ~ [nacTa namm; pate décapante; Lötpasta, Löifett; soldering paste; forrasztó paszta]. MefL: Amestec de grăsimi animale sau vegetale şi flux, folosit ca desoxidant la lipirea moale a metalelor. Ca flux se foloseşte colofoniu, clorură de amoniu (fipirig), amestec de clorură de amoniu şi clorură de zinc, etc. 3. Lipit, tub de ~ [naHJibHan Tpyőna; cha-lumeau, bouffoire; Löirohr; blow pipe; forrasztócső]. Tehi.: Tub metalic folosit la unele operaţiuni de lipire tare. Este un mic tub îndoit, cu un orificiu de ieşire strâmt. Se suflă prin el aer în dreptul unei flăcări de gaz sau de alcool, obţinându-se o activare a combustiei şi o orientare a flăcării asupra locului de lipit. E folosit în special de bijutieri. 4. Lipifan, cal ~ [jiomaAb nopoAbi JlmmTaH; race de L.; L. Rasse; L. breed; L. faj]. Zoot.: Cal din rasa obţinută în Herghelia dela Lipizza, prin încrucişarea calului local din Carst, cu calul din Andaluzia, Napoli, şi cu cai de rase orientale. Calul lipiţan seamănă cu calul arab. Are falia de 1,60 m, conformaţie frumoasă, membre rezistente şi, în general, osatura puternică. Este bun pentru călărie şi pentru tracfiune uşoară, şi este folosit ca ameliorator. s. Lipitură [oŐMa3Ka; couche d'argile; Bewurf; rough cast; vakolat]. 1. Cs.: Tencuială de M moale, folosită pentru netezirea pereţilor de pământ bătut, de ciamur, de văiugi, chirpiciu, nuiele, etc., sau ca material pentru pardosirea camerelor şi a prispelor la casele ţărăneşti. 6. Lipitură [cnaÖKa; soudure, brasure; Lötung; soldering, brazing; forrasztás]. 2. Metl.: îmbinare mecanică între două piese metalice, realizată prin lipire (v.). Lipitura se numeşte lipitură tare sau brazură, dacă punctul de topire al aliajului este mai înalt decât 400°, şi lipitură moale, dacă punctul de topire,al aliajului este mai jos decât400°. 7. ~ electrică [3JieKTpHHecKafl cnafiKa; soudure électrique, brasure électrique; elektri-sches Löten; electric soldering, electric brazing; villamos forrasztás]: Lipitură moa’e, realizată cu ajutorul ciocanului de lipit electric. 8. ~ tare [TBepAan cnafina; soudure forte; Hartlot, Schlagfof; brazing; kemény forrasztás]. Mef.: V. sub Lipitură 2. 9. Lipitură, aliaj pentru ~ moale [cnjiaB ffJJH MHrKOH cnafiKH; alliage pour la soudure tendre, soudure tendre; Weichlot; soft solder; lágy forrasz]. Metl.: Aliaj penfru lipii, folosit pentru lipituri moi, care are adică punctul de topire sub 400°. Compoziţia lui variază cu materialul îmbinat. Peniru lipirea moale a tablei de fier (neagră, galvanizată, cositorită, etc.), de cupru, de alamă, etc., se folosesc aliaje de staniu şi plumb (de ex. aliajul cu 25% Sn are p. t. 305°; cel cu 60% Sn are, p. t. 200°); prin adaus de bismut, antimoniu, Ccdmiu, se obţin aliaje cu punciul de topire mai jos (de ex. aliajul 15%Sn —75% Pb —10% Sb, cu p. t. 236°; aliajul 1 5%Sn —32% Pb —53% Bi, cu p. t. 96°; aliajul 13% Sn-27% Pb-50% Bi-10% Cd, cu p. t. 70°). 10. aliaj penfru ~ tare [cnjiaB AJifl TBép-AOH CnafiKH; brasure; Hartlot; brazing alloy; kemény forrasz]: Aliaj pentru lipit, folosit pentru lipituri tari, care are adică punctul de topire mai înalt decât 400°. Compoziţia lui variază după materialul pieselor îmbinate. Peniru piese de cupru sau de aliaje de cupru se folosesc aliajele Cu —Zn şi Cu —Zn —Sn în formă de granule (de ex.: aliajul 42%Cu —58%Zn, cu p. t. 820°, pentru alamă cu mai mult de 60% Cu; aliajul 54% Cu —46%Zn, cu p..t. 875°, peniru cupru, bronz, oţel; aliajele 54° oCu —45%Zn —1 %Sn, cu p. t. 878°, sau 51 % Cu - 44% Zn - 5 % Sn, cu p. t. 850°, etc. pentru alpaca sau fontă). Pentru piese de oţel sau de nichel se foloseşte ca aliaj alpacaua de diferite compoziţii (de ex. 35% Cu —56,5% Zn —8,5% Ni, cu p.t. 870°; 38° oCu — 47% Zn — 15c/o Ni, cu p. t.960°). Pentru lipituri fine de oţel, de alamă cu mai mult de 58% Cu, de bronz, cupru, nichel, alpaca, se folosesc aliaje cu argint (de ex.: aliajele în granule 50% Cu —46% Zn —4% Ag, cu p.t. 855°, sau 36% Cu —52%Zn—12% Ag, cu p.t. 785°, etc.; aliajele în făşii de tablă 50%Cu — 42% Zn — 8° o Ag,cu p. t. 830°, sau 40% Cu —35% Zn —25% Ag, cu p.t. 765°, etc.). Pentru metale nobile se folosesc, pentru lipire, metale nobile sau aliaje de metale ncbile (de ex.: pentru platină se foloseşte aurul sau un aliaj Pt —Ag, cu urme de Cu; penfru aur, aliaje Au —Cu —Ag, cu sau fără adaus de Zn sau Cd pentru coborîrea punctului de topire; pentru argint, aliaje de argint, cu adaus de Cd pentru coborîrea punctului de topire). 11. Lipokie [jiHnOHAbi; lipoîdes, lipides; Li-poide; lipoids; lipoidek]. Chim.: Combinaţii organice cu proprietăţi asemănătoare cu cele ale grăsimilor, şi cari le însoţesc pe acestea în organism. Unele lipoide au o structură asemănătoare structurii grăsimilor (fosfatide), dar altele au o structură complet diferită de a grăsimilor şi aparţin altor clase: esterii colesîerinei cu acizii superiori, carotinoidele şi vitaminele. Sin. Lipide. 12. Lipcsolubil [pacTBopatonţHficH b jKHpe; liposoluble; feitlöslich; soluble in fats; zsirban-oldható]. Chim.: Calitatea unei substanţe de a fi solubilă în grăsimi. îs- Lippmann, electromefrul capilar al lui Sin. Electrometru capilar (v.). 508 1. lipschifz, condifiunea lui ~ [ycJiOBHe JlHnuiHU,a; condition de L.; L. Bedingung; L.'s condition; L. feltétele]. Maf.: O funcfiune f{x,y) satisface condifiunea lui Lipschitz în mulfimea E, dacă există un număr finit N, astfel încât |f(x', y’)-f(x", y")Hrypbi JlnccaîKy; figures de L.; L. Figuren; L. figures; L. ábrák]. Fiz.: Curbe cari reprezintă traiectoria unui punct supus acţiunii simultane a două forţe elastice perpendiculare, cari, dacă ar acţiona fiecare singură, ar imprima punctului o mişcare vibratorie armonică, dacă aceste două mişcări vibratorii componente au frecvenţe al căror raport este un număr raţional (csI mai adesea raportul a două numere întregi mici). Astfel de curbe se observă, de exemplu, pe ecranul fluorescent al unui oscilograf catodic, când se aplică tensiuni sinusoidale ambelor perechi de plăci deviatoare. Dacă cele două mişcări componente au frecvenţe egale, traiectoria punctului este o elipsă a cărei formă depinde de diferenţa de fază a celor două mişcări, ea reducându-se la o dreaptă, când diferenţa de fază este nulă sau ti, şi la o elipsă ale cărei axe de simetrie coincid cu direcţiile în cari ar vibra punctul dacă ar fi supus unei singure forţe, când diferenţa de fază este Dacă amplitudinile celor două mişcări componente sunt egale, această elipsă devine un cerc. în cazul general, a două frecvenţe diferite, aspectul figurilor lui Lissajous (v. fig.) este mai complicat, ele fiind însă totdeauna înscrise într'un dreptunghiu. Raportul frecvenţelor celor Figuri Lissajóus pentru diferenfe de fază cuprinse între 0 şl 2 şi vibrafii de amplitudini j J ‘ două mişcări componente este egal cu raportul dintre numărul punctelor de tangenţă dintre curbă şi dreptunghiul în care este înscrisă. 7. Listei [Myjnopa; listei; Leiste; listei; lisztéi]. Arh.: 1. Mulură mică, cu secţiunea transversală l___________| dreptunghiulară şi cu faţa V? aparentă netedă, care înso- !-------- ■ 3 ţeşte sau limitează o mulură !------- r mai mare, sau care separă !... ...-ys două muluri cu profil con- [ | cav sau convex.—2.Supra- , . , ~ ... . , .„.v/ Muluri desparfife prinfr un faţa mica, plana, care sepa- |;ste! ră canelurile unei coloane. 8. Lifă [bhtoh HIHyp; toron; Litze, Litzen-draht; strand, sfranded wire; vékony huzal]. Elf.: Grup de fire de metal subţiri, înfăşurate (torsadate) împreună în acelaşi sens, pentru a forma un conductor electric. Sin. Toron. 9. Litargă [rjiéT; litharge; Bleiglătte; litharge; ólomgelét]. Chim.: PbO. Compus al plumbului, care se obţine prin sinteză directă, prin topirea plumbului şi încălzirea lui în aer. Este galbenă-roşietică, cristalină. Are proprietăţi bazice şi este puţin solubilă în apă. în industria de petrol se întrebuinţează, în amestec cu soda caustică, la fabricarea plumbi-tului de sodiu folosit la tratarea benzinelor obţinute prin cracare, pentru a îndepărta mer-captanii şi gumele (doctorizare). în ceramică este folosită pentru smalţ, şi în industria electrotehnică, la fabricarea acumulatoarelor electrice. 10. Literă de tipografie [THnorpa$îiHec-KHH uipH(|)T; lettre, caractere; Letter, Schrift; letter, character; nyomdai betű]. Arfe gr.: Mic bloc paralelepipedic confecţionat dintr'un aliaj special (alcătuit în cea mai mare parte din plumb), care poartă la unul din capete copia unui tip. Copia tipului formează suprafaţa activă (a) cu care se imprimă. Aceasta se racordează cu suprafaţa neutră (n) prin suprafeţe oblice. Trunchiul de piramidă care rezultă din această racordare se 510 Literă numeşte floarea literei (f), adică figura propriu zisă a literei care se imprimă. Linia dela baza literei imprima.e (a tipului) poartă numele de linia literei (L). Linia literelor aşezate într'un rând al unui text trebue sa coincidă, pentru ca fiecare literă sa se alinieze cu toate celelalte litere. înălfimea trunchiului de piramidă senumeşte înălfimea florii (lf). Paralelepipe-dul literei are o bază opusă suprafefei active. Această bază se numeşte piciorul literei (P). Lăfimea paralelepipedului la bază, paralelă cu linia literei, se numeşte grosimea literei (G), iar lungimea bazei se numeşte corpul literei (C). Grosimea variază cu felul tipului: cea mai mică este la litera i; cea mai mare, la litera M. Corpul variază cu mărimea tipului şi îi determină mărimea, care se exprimă în puncte. înălfimea totală a paralelepipedului literei se numeşte înălfimea literei (/), şi are mărimea universală de 622/» puncte. Pe fafa paralelepipedului corespunzătoare grosimii, litera are săpat un şanf mic, paralel cu linia literei, numit signatură (S), care înlesneşte culegătorului cunoaşterea poziţiei florii liferei după pipăit, fără să fie privită. Floarea literei este mai mică decât corpul. Excesul corpului asupra florii se numeşte carnea sau spinarea literei. 1. Literădeaccidenfe[aKLţH/ţeHTHbiiimpH(|)r; caractere pour travaux de viile; Akzidenzschriff; job type, jobbing fount; akcidensbetű]: Literă lucrată în stil modern, folosită în lucrările de accidente. V. şi sub Accidenfe. 2. ~ de afiş [nJia^aTHblă mp^(|)T; C3ra;teres pouraffiches; Plakatschrift;foster-type; plakátbetű]: Literă ds corpuri mari, care serveşte 13 alcătuirea afişelor. Se execută din lemn de păr sau din metal, prin stereotipie. 3. ~ de rând [cTpO^Hblö lHptf(|)T; bas de casse, bas de case; gewöiliche Schift; lower case; kisbetű]: AnsambUI literelor mici dintr'un alfabet. 4. ^ de text [Tioorpac|nKHH mon^r; caractere.» couraits, caracteres o'd naire>; Bjchschrift; book t/pe, ordinary type; könyvbetü]: Literă care serveşte pentru lucrări mai mari: z>are, reviste, broşuri, cârti, etc. Aceste litere sunt de obiceiu de corpurile 8, 10 şi 12. 5. Litere simbolice în telegrame meteorologice [cH.vnoim^cKHe mp'ţcfirbi Ha mstsopd-jiorH^ecftax TejierpaMMax; iettres symboliques dans les tálégrammes mátáorologiques; symbo-lische Buchstaben in dsn meteorologischen Tele-gramman; symbolic letrers in meteorological telegram?; siimbolikjs betűk a meteorologiai sürgönyökben]. V. sub Meteorologie, mesaje 6. Lfthinif [jihthhht; lithinite; Lithinit; lithinite; lithinit]. Tehn.: Carbură turnata, cu o compoz-fie chimică apropiată de aceea a tizitului, dură, folosită pentru armarea pieselor de maşini supuse la uzură mare. V. şi Tizit. 7. Lîihodendron. Pa/eonf.: Gen de hexacora- Iieri, cu specii răspândite din Triasic până în Neo-zoic. Formează colonii masive de indivizi lungi, nelipifi, nascufi prin diviziune (v. fig.). Calamophyl lia ^rithodendfon) subdichotoma. Lithodomus inclusus. 8. Lithodomus. Paleonf.: Gen de lamelibran-hiare eterodonte, cu valve de forme cilindrice, rotunjite la ambele capete. Este cunoscut mai mult ca tipar intern al găurilor pe cari şi le-a săpat în rocele şi în recifii de corali, în cari se întâlnesc diferite specii, din Carbonifer până astăzi. (v. fig.). Sin. Lithophagus. 9. Lifhoglyphus. Paleonf.: Gen de gasteropode cu specii răspândite în Neozoic şi în Cuaternar. Are soira scurtă, ultimul tur fiind foarte mare. 10. Lithophagus. PaleonfSin. LithQdomus (v.). 11. Lifian. V. Cătină de garduri. 12. Litieră [cJioncyxHX jiHCTbeB; litiere; Streu-decke; forest litter; erdei alom]. Silv.: Stratul de frunze moarte, rămurele, bucăfi de coajă, fructe şi alte resturi vegetale şi animale, care acopere pământul în pădure. 13. Litină [jihthh; lithine; Lithion, Lithin, Li-fhiumoxyd; lithine; lithin]. Chim.: Oxid de litiu. Sărurile litinei se întrebuinfează în medicină, în tratamentul gutei sau al litiazei renale, ele disol-vând urafii. în terapeutică se folosesc şi apele minerale cari confin aceste săruri. 14. Litioffilif [JIHTH0(|)HJIHT; lithiophyllite; Lithio-philit; lithiophyllite; lithiophilit]. Mineral.: Li(Mn++, Fe++) [POJ. Varietate de trifilin care confine mangan. 15. Litiu [jihthh; lithium; Lithium; lithium; li-thium]. Chim.: Li; nr.at.3; gr. at. 6,94; gr. sp. 0,534; p. t. 179 ■■•186°. Element chimic monovalent, care aparfine familiei metalelor alcaline, răspândit în cantităfi mici în regnul mineral, sub formă de spo-dumen, trifilin, ambligonit, petalit, lepidolit (mică litiferă), în unele ape minerale. în regnul vegetal, se găseşte în cantităfi mai mari în trestia de zahăr şi în tutun. Litiul se prepară prin electroliza sărurilor tooite. Este un metal alb-argintiu, mai dur decât celelalte metale alcaline. Este cel mai uşo-metal. Arde în aer, la fel ca magneziul, cu flacără albă, dând Li20. Descompune apa la temr peratura normală, cu formare de LiOH (litină). încălzit în azot, dă azotură de litiu. Se combină cu hidrogenul, formând hidrura de litiu care, prin descompunere electrolitică, liberează hidrogenul .a anod. Fosfatul de .litiu este greu solubil în apă, spre deosebire ds ceilalţi fosfaţi alcalini. Litiul este întrebuinţat în proporţii foarte mici în unele aliaje, dar până în prezent fără rezultate practice precise. în industrie se folosesc unele săruri de litiu: carbonatul şi sulfatul, pentru prepararea litinei caustice; fluorura şi fosfatul, în ceramică, pentru producerea emailurilor, iar în medicină, ca disolvanţi ai acidului uric. î. Lîfocolicr acid ~ [jiHTOXojieBan KHCJiOTa; acide lithocholique; Lithocholsăure; lithocholicacid; lithokoisav]. Cbim.bio/.rCgj^gO-COOH Acid3-oxi-colanic. Se găseşte în fiere şi, în cantitate mai mare, în calculii veziculei biliare. V. sub Biliari, acizi 2. Lifofiză. V. sub Riolit. 3. Litofotografie [jiHT0$0T0rpa$iiH; litho-photographie; Lithophotographie; lithophotogra-phy, photolithography; lithofotográfia]. V. sub Fotocolografie. 4. Litografic, calcar ~ [jiHTOrpa(J)HHecKHH H3BeCTHHK; calcaire lithographique; lithographi-scher Kalkstein; lithographical limestone; kőnyomási mészkő]. Geo/., Arte gr..* Calcar fin, omogen, în care s'au păstrat cele mai frumoase resturi fosile (la Solenhofen, în Germania). Se întrebuinţează în litografie. 5. Litografică, cerneală ~ [jiHTorpacJmHec-KHe ^epHHJia; encre lithographique; lithogra-phische Ţinte; lithographic ink; könyomási tinta]. Arfe gr.: Pastă vâscoasă calorată care, întinsă cu cilindrul peste piatra litografică,se prinde numai de textul sau de liniile desenului de pe piatră. E neagră când este preparată dintr'un amestec de negru de fum, răşină, săpun şi uleiu de in fiert — sau colorată când sunt folosiţi alţi pigmenţi. Nu este miscibilă cu apa. Se foloseşte la imprimare litografică pe hârtie, petablă,etc. V. Litografie. 6. Litografie [jiHTOrpa(J)HH; lithographie; Li-thographie; lithography; kőnyomás, lithográfia]. Arte gr.: Tehnica reproducerii textelor sau a figurilor de pe suprafaţa unor pietre calcaroase speciale, pe care textele sau figurile au fost transpuse de pe un original. Pe acest original, textul sau figura de multiplicat sunt imprimate cu o cerneală specială, grasă, care, prin presarea originalului pe piatra litografică, este transferată pe aceasta, modificându-i proprietăţile. Prin spălarea pietrei cu o soluţie slab acidă de gumă arabică, şi apoi cu apă, suprafaţa pietrei capătă proorietatea de a nu fixa cerneala litografică de imprimare decât în locurile în cari a ajuns în contact cu textul sau cu figura de pe original. Imprimarea se face apoi prin tratarea cu cerneală a pietrei şi prin presarea hârtiei pe piatră. Se folosesc uneori plăci metalice (de zinc sau de aluminiu) în loc de pietre de litografie. 7. Lifologie [jiHTOHorHfl; lithologie; Litholo-gie; lithology; lithologia]: Ramură a Geologiei, care se ocupă cu studiul megascopic al rocelor, în special al rocelor sedimentare. 8. Lifopon [jlHT0n0H; lithopone; Lithopon, Emillaeweil}, Griffithsweif}, Patentwei^, Zinkolith-weifj, Zinksulfidweiţj, Charltonsweil}; lithopone; 511 lithopon]. Vops.: Pigment alb mineral, consti- tuit dintr'un amestec de sulfură de zinc şi sulfat de bariu în proporţii variabile. Se prepară din» sulfatul de zinc şi sulfura de bariu, cari reacţionează cantitativ după relaţia: ZnS04 -|- BaS ZnS -f- BaSO.^. Rezistenţa la lumină a colorii este obţinută pri-i* adăugirea a cca 0,02 ■•■(},5%o dintr'o sare de cobalt. Produsul se întrebuinţează în cantităţi mari pentru prepararea vopselei albe, prezentând,, faţă de pigmentul de alb de plumb (ceruză), avantajul de a nu fi otrăvitor, de a nu fi atacat de hidrogenul sulfurat, şi de a fi mai uşor şi mai pufin costisitor. Calităţile bune de litopon au aceeaşi putere de acoperire ca şi colorile de plumb sau albul de zinc, dar litoponul este mai puţin rezis-= tent când este folosit la exterior. Cantitatea de uleiu necesară pentru prepararea vopselei este mai mică. Litoponul se mai întrebuinţează la fabricarea de colori pentru pictură, pentru tapete, lacuri, celuloid, galalit, obiecte de cauciuc, linoleum, mase plastice, apretură, articole cosmetice, etc. a. Litoral [noőepeTKbe; littoral; Küstenstrich;, littoral, coast; partvidék]. Geog.: Zona continentală situată de-a-lungul mării, şi care se găseşte sub influenţa acesteia. Porţiunea din litoral îrv contact imediat cu marea se numeşte coastă. 10. Litoserie [jlHTOcepHH; lithosérie; Lithoserie; lithoseries; lithoszéria]. Agr.: Comunitate vegetală care creşte pe roce dure. 11. Litosferă [jiHTOC(|)epa; lithosphére; Litho-sphăre; lithosphere; lithoszféra]. Geol.: învelişul exterior, solid, ai globului terestru, dela suprafaţă până la cca 1200 km adâncime. La exterior, este formată din scoarţa propriu zisă (cu o grosime de 40*-« 120 km), care alcătueşte blocurile continentale, şi în care se întâlnesc, în mare majoritate, roce de densitate mai mică, cuprinsă între 2,2 şi 2,8, şi formate din minerale cari conţin puţine elemente, în cea mai mare parte sub formă de silicafi complecşi de aluminiu, de unde şi numirea de sial, care se dă acestei zone periferice a litosferei. Către adâncime, litosferă are o densitate mai mare, cuprinsă între 3,6 şi 4, fiind formată din silicaţi de magneziu, de unde şi numirea de sima, care se dă acestei părţi. Se presupune că sima se comportă ca un înveliş plastic vâscos, pe care s'ar rezema blocurile continentale rigide, formate din sial. Sub fundurile adânci ale oceanelor, sima este mai aproape de suprafaţa litosferei (v. şi sub Isostazie). Litosferă conţine şi oxizi, mai rar sub formă de carbonaţi, fosfaţi, etc. Abundenţa procentuală în greutate a elementelor litosferei este următoarea: oxigen 46,71 magneziu 2,08 siliciu 27,69 titan 0,62 aluminiu 8,07 hidrogen 0,14 fier 5,05 fosfor 0,13 calciu 3,65 carbon 0,094 sodiu 2,75 mangan 0,090 potasiu 2,58 sulf 0,052 512 1. Liíosiderile [jiHTOCHAepHTbi; lithosidérites; Meteorsteine, Lithosiderite; lithosiderites; meteor-kövek]. Mineral.: Meteorifi constituifi dintr'un sche-iet neregulat de fier nichelifer, în golurile căruia cristalizează silicafi de fier şi magneziu (olivină şi piroxen rornbic). Sin. Palassite. 2. Lifră. Ms.: 1. Veche măsură de capacitate, folosită în trecut în fara noastră, egală cu un sfert de oca sau cu 100 dramuri (în Muntenia: 0,322 I, iar în Moldova: 0,380 I). — 2. Veche măsură de greutate folosită în fara noastră, egală cu un sfert de oca sau cu 100 dramuri (în Muntenia: 0,31775 kg, iar în Moldova: 0,32275 kg). 3. Litru [jiHTp; litre; Liter; litre; liter], Ms.: Unitate de măsură de capacitate pentru lichide, egală cu volumul unui kilogram de apă distilată, la 4° centigrade, şi sub presiunea de 760 mm coloană de- mercur. Litrul este %cu 1/30000 mai mare decât un decimetru cub. 4. Lituifes. Paleonf.: Gen de cefalopode nau-tiloidee, cu specii cari au trăit în Silurian. Are o cochilie răsucită la început în spirală, apoi desfăşurată în linie dreaptă. 5. Liveingit [jlHBeHHrHT; livéingite; Liveingit; 1iveingite; liveingit]. Mineral.: 4PbS-3 As2S3. Sul-foarseniură de plumb. Cristalizează în sistemul monoclinic, pseudorombic. Cristalele sunt mici, subfiri, aciculare, cu duritatea 5,3 şi de coloare albastră-cenuşie. 6. Livef [öopTOBbiH KpaH; livet; Deckslinie; deck line; fedélzeti vonal]. Nav.: Curbă care reprezintă intersecfiunea dintre planul punfii şi suprafafa exterioară a bordajului unei nave. 7. Livingsfonif [jiHBHHrcTOHHT-; livingstonite; Livingstoml; livingstonite; livingsztonit]. Mineral.: HgS ■ 2Sb2S3. Sulfoantimoniură naturală de mercur. s. Livrare [noCTaBKa; livraison des produits; Erzeugnislieferung; products delivery; termék-szállitás]. Gen.: Operafiunea de predare a unor produse (de ex.: produse fabricate). Sin. Furnisare. 9. Livrare, condifiuni de ~ [ycjiOBHH no-CTaBKH; conditions de livraison; Lieferbedingun-gen; delivery conditions; szállítási feltételek]. Gen.: Prescripfii prin cari se precizează cantitatea şi calităţile caracteristice ale materialului de livrat, condiţiunile de ambalare şi cele de transport. io. Lixiviare [H3BJieneHHe nocpe^cTBOM 3a-MemeHHH; lixiviation; Auslaugung; lixiviation; iixiviáció], Farm.: Operafiunea de extragere la rece a unui extract, alcaloid, glucozid sau a unei tincturi, cu ajutorul unui lichid, care traversează, lent şi continuu, o substanfă vegetală sau animală, fărâmifată sau pulverizată în prealabil. Lichidul folosit este de obiceiu apa, alcoolul, eterul sau cloroformul, singure sau împreună. Lixiviarea se execută în percolatoare (v.). Sin. Percolare. u. Lixoză [jiHKC03a; lyxose; Lyxose; lyxose; lixoza]. Chim.: C4H5(OH)4CHO. Aldopentoză, iso-mer al xilozei, cu p. t. 101°. 12. Liză [jiH30reH; lyse; Lysogenetik; lysogene-rsis; lizogenézis]. 1. Chim.: Transformarea unui gel în sol, prin adifie de apă, printr'o cataliză omogenă de hidrolizare. — 2. Biol.: Acfiunea de distrugere a membranelor celulare, produsă de agenfii fizici, chimici sau biologici, însofită de punerea în libertate a substanţei protoplasmatice. 13. Lizimetru [jiH3HM6Tp; lysimétre; Lysimeter; lysimeter; liziméter]. V. Meteori apoşi, instrumente de măsură. 14. Lizină [J1H3HH; lysine; Lysin; lysine; lizin]. Chim.: Acid a, s-diamino*capronic. Se găseşte liber în natură, în sucul plantelor tinere, servind probabil la construcţia proteinelor plantei. Intră în compoziţia multor proteine, fiind unul dintre aminoacizîi indispensabili creşterii animalelor. Zeina, proteina porumbului, nu este un aliment complet, lipsindu-i lizina. Are caracter net bazic şi, la punctul isoelectric, are pH 9,9. îs. Ljungsfrcm, turbină ~ [TypŐHHa JIiOHr-iHTpQMa; turbine L.; L. Turbine; L. turbine; L. turbina]. V. sub Turbină cu abur. ie. Llandeilian [JIJiaHfleHJibCKHH; llandilien; Llandilian; Llandilian; llandilian], Geol.: Etaj al Silurianului inferior (v. Geologice, subdiviziuni ~). în Nord-Vestul Europei este reprezentat fie prin calcare şi şisturi argiloase cu trilobifi, brahiopode şi graptoliji, fie prin lave şi tufuri vulcanice. i7. LEoyd [JIjioh#; Lloyd; Lloyd; Lloyd; Lloyd]. Nav.: Numele unor societăţi de navigaţie sau de asigurare maritimă cari se ocupă şi cu clasificarea navelorcomerciale, cuprescripţiile şi supravegherea construcţiei, a reparaţiilor şi întrejinerii lor. V. sub Clasificarea navelor. îs. Im Fotom.: Simbol pentru lumen (v.). 19. Lobdă: Sin. Despicătură (v.). 20. Lobelia [jiööejiHH; lobélie; indianischer Ta-bak; Indian tobacco; indiai dohány]. Bot.: Lobelia inflata. Plantă erbacee anuală, din familia cam» panulaceelor, care creşte în America de Nord. Se foloseşte uscată, fără rădăcină. Confine unii alcaloizi, ca lobelina (v.) şi inflatina, şi un glucozid, lobacrina. Are proprietăfi expectorante, vomitive şi antidispneice (uşurează respirafia). 21. Lobelină [jioöejiHH; lobéline; Lobelin; lo-beline; lobelin]. Chim.: h2 c h2c/ xch2 I I C6H5 ■ CHOH ■ CH2 • HC CH- CH2 ■ CO ■ C6H5 I CH3 Alcaloid cu nucleu piperidinic, extras din planta Lobelia inflata, în care se găseşte alături de alfi alcaloizi înrudifi. Este un excitant al centrului respirator, folosit în medicină pentru combaterea astmei. 22. Lobodă [jieőeAa ; bonne-dame; Garten Melde; orach, mountain spinach; kerti laboda]. Agr.: Atriplex hortensis L.; familia chenopodia-ceelor. Plantă anuală, cu tulpina de 1,50 m înălfime, cu frunze late, triunghiulare, catifelate, pufin încrefite, de coloare verde-gălbuie sau 513 roşie-violacee (Atriplex hortensis var. rubra L.), cultivată pentru frunze, cari au aceeaşi întrebuinţare ca şi spanacul. Se înmulfeşte prin serrvnfe, semănate direct în câmp. î. Lobry de Bruyn-van Eckensfein, transpoziţia ~ [TpaHcno3HiţHH JIoőpH #e BpyHH-BaH SKKeHLQTeHH; transposition L. de B.-van E.; L. de B.-van E. Umsetzung; L. de B.-van E.'s transposition; L. de B.-van E. transzponálás]. Chim.: Transpoziţie care are loc la tratarea unei aldoze cu o soluţie foarte diluată de hidroxid alcalin, când se produce o racemizare la atomul de carbon, imediat învecinat cu gruparea aldehi-dică şi, în parte, o schimbare a locului grupării carbonil. Această transpoziţie se efectuează prin intermediul formei enolice. care se poate transforma cu uşurinţă în oricare din formele epimere. 2. Loc [MecTO; lieu; Ort; place; hely]. Gen.: 1. Pozifie în spaţiu. — 2. Domeniu limitat în spaţiu. 3. Loc de acostare [MecTO npn^aJiHBaHHH; lieu d'accostage; Landungsplatz; landing place; kikötési hely]. Nav.: Loc potrivit, la mal, sau rezervat într'un port, pentru imobilizarea navelor. 4. Loc de ancorare [MecTO őpocaHHH HKopn; ancrage; Ankerplatz; holding ground, anchoring ground; horgonyhely]. Nav.: Loc rezervat într'un port, sau pe un curs navigabil, pentru stafionarea navelor la ancoră. Pe hărfile marine, locurile bune de ancorare sunt indicate printr'o ancoră cu brafele în jos, iar locurile neprielnice pentru ancorare, printr'o ancoră cu brafele în sus. 5. Loc de lucru [paőo^ee MecTO; emplace-ment de travail; Arbeitsplatz, Arbeitsstelle; working place; munkahely]. Gen.: Spafiul ocupat de 7. Local [MeCTHblH; local; lokal; local; helyiség]: 1. Calitatea unei mărimi de a fi defini- bilă într'un punct oarecare din spafiu. —2. Meteor.: Calitatea unui fenomen meteorologic de a se desfăşura pe o mică suprafafă geografică şi de a nu participa la fenomenele asociate cu marile suprafefe frontale sau cu fronturile. Fenomenele cu caracter local sunt în general datorite mişcărilor convective în interiorul unei aceleiaşi mase de aer, mişcări cauzate de încălzirile locale sau de accidentele orografice. 8. Localizafie radiografică [paAHorpa^îHqec-Kan JlOKaJiH3aiţHH; localisation radiographique; röntgenographische Lagebestimmung; radiographic location; röntgengrafikai helyzetmegái lapitás]: Determinarea radiografica. în proiecfie şi adâncime, a unui corp străin saű a unei structuri din corpul unui anumit subiect. 9. Localizator radiologie [paAHOJiornqecKHH Jl0KaJlH3aT0p; localisateur radiologique; rönt-genologischer Tubus; radiologie localizer; rönt-genologiai korlátozó]: Tub opac care se adaptează la diafragmă şi limitează regiunea expusă razelor X. 10. Locaş [niJlHii;; rainure, mortaise; Nut, Rille, Einschnitt; groove, slot, mortise; horony, rovaték, bevágás, vájat]. Tehn.: Spajiul liber, lăsat într'o piesă sau într'un sistem tehnic, pentru a fi ocupat, de obiceiu, de o altă piesă sau de un alt sistem tehnic. Exemplu: locaşurile segmenfilor .(şanfurile din piston). 11. Locaş de tragere [3am,HTHoe MecTO ajih opyAHH; emplacement; Schützennest; nest, empla-cement; lövész-fészek]. G. mii.: Lucrare de for- n N A) Loc de lucru la maşina de frezaf: Í) maşina unealtă; 2) dulap de unelte; 3) lăzi pentru piese, B) Loc de lucru al unui lăcătuş-ajustor: Í) pozifia obişnuită a lucrătorului; ia) şi ib) deplasări spre stânga şi spre dreapta ale lucrătorului; 2), 2a) şi 2b) posturi (poziţiile; obiectelor) de lucru; 3) masă (banc) de lucru; 4) unelte folosite foarte des; 4a) unelte folosite în pozifia (ia); 4b) unelte folosite în pozifia (1b); 4c) unelte folosite atât în pozifia 1, cât şi în pozifiile (la) şi (1b); 5) dulapuri cu unelte folosite foarte rar, sau lăzi cu piese. — La (4) se ajunge din toate posturile de lucru prin mişcarea brafului dela cot, la (4a), (4b) şi (4c), prin rotirea brajului ntins; la (5), prin întoarcere sau prin răsucirea trupului. un lucrător sau de o echipă de lucrători împreună cu toate accesoriile necesare, specifice executării unei anumite lucrări. Sin. Loc de muncă. e. Loc geometric [reoMeTpHnecKoe MecTO; lieu; geometrischer Ort; locus; geométriai hely]. Geom.: Ansamblul punctelor cari au o anumită, proprietate geometrică comună. tificajie pasageră, alcătuită dintr'o platformă pentru arma respectivă şi din locaşele de adăpos-tire ale servanţilor; poate fi consolidată sau nu cu material improvizat, în raport cu timpul şi cu materialul disponibil. Se deosebesc: locaşe pentru puşcă-mitralieră, pentru mitralieră, pentru aruncătoare şi pentru tunuri-anticar. 33 514 Loch comun. 1) mosor; 2) secforde lemn, lesfat; 2a) lest; 3) nod; 4) dop care se desface printr'o smucifură, la readucerea loch-ului la bord. î. Locaşul arborelui cârmei [MecTO npoxofta pyjlH; jaumiere; Hennegatt; helm-port; kormánytengely horony]. Nav.: Orificiu în corpul navei, lângă etamboul cârmei, prin care trece arborele cârmei, pentru a se cupla cu bara şi cu mecanismul de manevră. 2. Loch [jiar; loch; Log, Logg, Logge; log; logge (menetsebesség mérő)]. Nav.: Dispozitiv pentru măsurarea vitesei unei nave, eventual şi pentru măsurarea drumului parcurs. Loch-ul comun e compus dintr'un sector de lemn lestat, care se aruncă în apă de pe pupă şi este legat cu un fir care se desfăşură de pe un mosor aşezat pe punte; firul are noduri echidistante (de ex. 1a 47 picioare şi 3"), iar numărul de noduri scurse într'un interval de timp etalon — măsurat printr'un ceasornic cu nisip (de ex. 28 s) — dă vitesa navei în noduri (adică în mile marine pe oră). Se poate folosi până la vitese de cca 10 noduri. —■ Loch-ul de fund se foloseşte în ape curgătoare sau cu curenţi; după ce s'a oprit nava şi s'a măsurat adâncimea, se lasă pe fund o greutate legată de un fir, şi se porneşte nava. Măsurând lungimea firului şi cronometrând timpul corespunzător, se poate calcula vitesa. — Loch-ul „reeling" consistă dintr'un plutitor, care se aruncă în apă, la proră; observând după cât timp trece în dreptul pupei, şi cunoscând distanfa dintre cele două puncte (a-dică lungimea navei), se deduce vitesa. — De construcfie mai nouă sunt loch-urile „patente" („continue", «automate"), dintre cari fac parte: loch-ul metalic, constituit dintr'un rotor sau dintr'o elice remorcată de navă, legat — printr'o saulă cu împletitura specială cu lungimea de cel pufin odată şi jumătate lungimea navSi — la un contor de apei asupra paletelor rotorului; un volan regulator, fixat pe saulă, uniformizează rotafiile Loch „patent". 1) rotor; 2) saulă; 3) volan regulator; 4) contor. transmise contorului (v. fig.). Se poafe folosi până ia 15 noduri. — Un tip mai perfecfionat este constituit dintr'o elice aşezată într'un tub, dispus în afara fundului navei, şi prin care trece apa; elicea este cuplată cu un generator a cărui tensiune de- Locomobilă cu abur. 1) coş de fum; 2) motor cu abur; 3) regulatorul motorului cu-abur; 4) volan; 5) cameră de fum; 6) căldare longitudinală cu fevi de fum; 7) cuplă delegare; 8) cenuşar; 9) cutie de foc; 10) căldare verticală. Loch electric. Í) morişcă; 2) întreruptor care, la fiecare rotafie a morişfii, stabileşte un contact electric; 3) cablu electric care transmite impulsiunîle la un contor, pe bord; 4) cablu de fracţiune. pinde de turafiaelicei, şi deci de vitesă, iar un contor de ture indică distanfa parcursă (în mile). — Se construesc şi aparate bazate pe măsurarea presiunii hidrodinamice. Sin. Loh. 3. Locomobilă [JiOKOMOŐHJib; locomobile; Lokomobile; locomobile, portable steam engine; lokomobil], 1. Mş. ferm.: Grup format dintr’un generator de abur şi un motor cu abur, montat pe un vehicul (de obiceiu cu rofi cu obadă lată) care primeşte energie, pentru propulsie, dela o sursă străină. Căldarea are un focar în formă de cutie de foc, şi fevi de fum, iar presiunea de regim este de 6 12 at. Mo- torul cu abur (mo-nocilindric) are o putere mică (6-20 CP) şi turafia de 100*■■ 120 rot/min. Loco-mobila consumă ture, care se prinde de copastia navei şi că-I combustibil inferior (lemn, lignit, paie, diferite de-ruia îi transmite rotafiile produse de presiunea I şeuri, etc.). Ea este folosită în agricultură pentru an- 515 trenarea diferitelor maşini de lucru (treierători, mori, etc.)i (v. fig.). — 2. Motor cu ardere internă de mică putere (5*--25 CP), montat pe un cărucior depiasabil, propulsia căruciorului fiind realizată printr'o sursă de energie străină (forfă musculară, tractor, etc.). Tipul de motor folosit de obiceiu este motorul cu explozie sau motorul semi-Diesel (cu cap incandescent). Pe cărucior se montează accesoriile motorului: toba de eşapament, rezervorul de combustibil, rezervorul de apă de răcire, etc. Locomobila este folosită mai ales pentru lucrări agricole, pentru tăiat lemne, etc. î. Locomotivă [jiokomothb; locomotive; Lo-komotive; locomotive; mozdony]. C. f.: Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, pentru producerea forjei de fracţiune necesare la remorcare, fără ca vehiculul să transporte sarcini utile. Clasificarea locomotivelor se face din diferite puncte de vedere: după utilizare (locomotive penfru trenuri, locomotive industriale, forestiere, de mină, etc.); după felul energiei folosite (locomotive cu abur, cu motor cu ardere internă, cu aer comprimat, electrice, etc.); după ecartamentul căii ferate pe care circulă (locomotive de ecar-tament normal, de ecartament larg şi de ecar-tament îngust); după modul de realizare a forfei de tracfiune (locomotive cu adeziune, locomotive cu rofi dinfate, locomotive cu adeziune şi cu rofi dinfate); după dispozifia osiilor (deoarece numărul de osii cuplate determină şi modul de întrebuinfare al locomotivei în exploatare, unele locomotive au şi numiri speciale, în raport cu dispozifia osiilor, de ex. Decapod, Pacific, etc.). După felul serviciului lor în exploatare, locomotivele se împart cum urmează: locomotive pentru trenuri de foarte mare vitesă, locomotive pentru trenuri rapide, pentru trenuri de persoane, pentru trenuri de marfă, penfru manevră. După pozifia locomotivei în compunerea unui tren, locomotiva poate fi: locomotivă înaintaşă, locomotivă de dublă tracfiune, locomotivă mijlocaşă, locomotivă împingătoare, Notafia locomotivelor diferă după tipul lor; ea pune în evidenfă diferitele caracteristice şi se bazează, de obiceiu, pe dispozifia osiilor. Notafia se face prin cifre, sau prin cifre şi litere (de ex. 2 — 3 — 0 sau 230, 2 —C —0 sau 2C0 indică o locomotivă cu abur cu două osii alergătoare, cu trei osii cuplate şi fără osii purtătoare; litera D în fafa numerelor de serie indică locomotiva Diesel şi litera E indică • locomotiva electrică, iar indicele 0, care afectează literele sau cifrele, indică antrenarea individuală a osiilor, etc.), sau prin nume unanim acceptate (ca: locomotiva I. S.f locomotiva F. D., Pacific, etc.). Condifiuniie de exploatare feroviară (greutăfi mari de transportat, gabarit de construcfie limitat, greutate pe osie limitată de caracteristicele de construcfie ale căii, profil de linie cu rezistenfe variate, forfe de tracfiune şi vitese de mers cari variază între limite largi, demarare în sarcină, etc.) impun locomotivei o funcfionare adecvată lor. Caracteristica de tracfiune F~ţ(V), care exprimă forfa de tracfiune F la periferia rofii motoare, în funcţiune de vitesa de mers V, fiind o hiperbolă, caracteristicele de funcfionare ale motorului locomotivei trebue să se adapteze mersului acestei curbe, ceea ce se realizează fie direct (la locomotivele cu abur şi electrice), fie prin intermediul unei transmisiuni (la locomotivele Diesel). Puterea locomotivei (produsul forfei de tracfiune prin vitesa de mers) este limitată atât de mărimea generatorului de energie, cât şi de stabilitatea în mers şi de adeziunea dintre roată şi şină. Randamentul total al locomotivei este cuprins, la locomotivele cu abur, între 7 şi 10%; la locomotivele Diesel, între 25 şi 27% (după sistemul transmisiunii), iar la locomotivele electrice, între 60 şi 70o/0. — După felul energiei folosite, se deosebesc: locomotive cu abur, locomotive cu turbină cu gaze, locomotive Diesel, locomotive electrice. 2. Locomotivă cu abur [napoBoă jiokomothb; locomotive â vapeur; Dampfiokomotive; steam locomotive; gőzmozdony]: 1. Locomotivă la care agentul motor este aburul, de obiceiu produs într'un generator de abur montat pe carul locomotivei. Există şi unele locomotive cu abur „fără foc" (locomotive industriale), la cari aburul este luat dela o centrală independentă. — 2. Locomotivă cu abur, cu motor cu piston. — După sistemul motorului de antrenare, locomotiva cu abur poate fi: 3. Locomotivă cu abur, cu motor cu piston [napOBOH JIOKOMOTHB C IIOpiIIHeBblM flBHra-TeJieM; locomotive a vapeur, locomotive a vapeur avec machine â piston; Dampfiokomotive, Dampfiokomotive mit Kolbenmaschine; steam locomotive, steam locomotive with piston engine; dugattyús gépezetű gőzmozdony, gőzmozdony]: Locomotivă cu abur, la care forfa de tracfiune necesară pentru remorcare este produsă de un motor cu piston (v. planşa). Motorul cu abur, cu piston, are un cuplu motor variabil între limite largi şi o capacitate de supraîncărcare mare; se adaptează deci foarte bine condifiunilor de tracfiune feroviară. Prin variafia gradului de admisiune şi a deschiderii regulatorului, locomotiva poafe des-volta — pentru diferite valori ale vitesei de mers — o forfă de tracfiune care variază între o valoare zero şi una maximă, corespunzătoare limitei de adeziune şi limitei de epuizare a căldării. Valorile maxime ale forfei de tracfiune şi ale vitesei de mers nu apar concomitent; de aceea caracteristicele locomotivei trebue să fie adaptate pentru fiecare dintre aceste valori. Legătura dintre elementele cari determină mărimea forfei de tracfiune şi a vitesei de mers (deci mă- 33* 516 / c. rimea şi tipul locomotivei) este arătată în reprezentarea grafică de mai jos: Din valoarea maximă a forfei de trac- \ fiune necesare (F) ^ rezultă greutatea a- Gd P derentă (Ga) şi dimensiunile cilindrilor (C); din valoarea maximă a vitesei de mers necesare (V) se deduce dia- ^ metrul roţii motoare T'c (D). Produsul F ■ V / dă puíerea locomo- B tivei (P), pentru rea- l lizarea căreia este 5 necesar un anumit ,9 consum specific de abur (c^kg/CPj h), S; respectiv un anumit ^ consum orar de abur Gt (Ca kg/h) al locomotivei. Din consumul orar de abur. ţinând seamă de un randament (v)c) al căldării, rezultă consumul orar de combustibil (B kg/h), care determină mărimea suprafefei de grătar (Sg), deci şi mărimea suprafefei de încălzire (SJ; de aceste mărimi depinde, în primul rând, greutatea totală (Gt) a locomotivei. Funcfionarea în bune condifiuni a locomotivei cu abur este determinată de armonizarea acestor elemente caracteristice principale. în regimul obişnuit de funcfionare al locomotivei cu abur, puterea este cuprinsă între 1000 şi 3000 CP. Părfile principale ale locomotivei cu abur, cu piston, sunt: căldarea, motorul locomotivei, carul, şi echipamentele auxiliare. Căldarea, formată din focar, din căldarea verticală, căldarea longitudinală şi camera de fum, este de obiceiu cu fevi de fum şi are presiunea de regim de 12-"20 at. — Focarul are forma de cutie, cu boltă, sau cu unul sau mai multe termo-sifoane. Sistemele de alimentare a focarului variază după felul combustibilului (cărbuni dife-rifi, păcură, cărbune pulverizat, etc.); se tinde să se introducă alimentarea mecanizată prin împingere (stoker). — Grătarul este adaptat felului de combustibil întrebuinţat şi este echipat în general cu un cenuşar. — Armatura căldării este constituită din armatura fină, armatura grea şi armatura specială. Alimentarea cu apă a căldării se realizează prin injectoare cu abur viu sau de emisiune, şi prin pompe de apă; la unele locomotive, apa de alimentare este trecută în prealabil prin preîncăl-zitor (funcfionare cu abur de emisiune), sau este preîncălzită uneori chiar în tender. Apa de alimentare se epurează în staţii fixe, sau se tratează în epuratoare montate pe locomotivă sau prin desincrustanţi.—Camera de fum (închisă ermetic în timpul serviciului) conţine: capul de emisiune prin care se activează tirajul, suflătorul auxiliar, ţevile de admisiune şi de emisiune, coşul cu parascânteiul, colectorul de abur (la locomotivele cu supraîncălzire) şi, uneori, ţevile de comunicaţie (la locomotivele compound). Tirajul este realizat prin depresiunea provocată de aburul de emisiune, astfel încât activarea focului este în directă legătură cu regimul în care funcjionează motorul cu abur al locomotivei (activarea focului este reglată automat prin cantitatea de abur de emisiune). Tipurile noi de locomotive funcjionează aproape excluziv cu abur supraîncălzit (gradul de supraîncălzire: 300" -400°). Sistemele de supraîncălzitoare folosite sunt: supra-încălzitoare cu fevi de abur aşezate în fevi de fum mari (folosite aproape la toate locomotivele, sistemele diferind între ele prin diametrul şi numărul elementelor, ca şi prin diametrul fevilor de fum); supraîncălzitoare cu cameră de supraîncălzire exterioară (cari se găsesc în faza de experimentare). V. planşa Căldare de locomotivă. Motorul locomotivei are cel pufin doi cilindri, este fixat de cadru şi este legat de aparatul de rulare, antrenând una sau (uneori) mai multe osii motoare. Motorul este constituit din cilindrii cu piston şi tijele pistoanelor, din mecanismul motorşidin distribufie (v. planşa). — Cilindrii nu formează împreună un singur bloc, fiecare cilindru fiind separat pe cadru; de obiceiu, axa longitudinală e orizontală, şi uneori inclinată. Cilindrul este turnat monobloc cu cutia de distribufie. Pe cilindru se montează armatura cilindrului (robinete de scurgere, supapă de siguranfă, etc.). — Pistonul are formă de disc, e echipat cu inele de etanşare, şi se reazemă, prin tija pistonului, pe cutiile de conducere montate în capacele cilindrului (cutiile de etanşare împiedecând ieşirea aburului în lungul tijei pistonului). Tija pistonului este legată cu mecanismul bielă-manivelă, prin capul de cruce, care alunecă pe una sau pe două glisiere. — Biela motoare este legată, prin capul de bielă, cu butonul mötor, montat pe steaua roţii, la o anumită distanfă de centrul rofii, egală cu braful de manivelă. Bielele cuplare leagă, prin butonii cuplări, rofile cuplare. — Distribufia este formată din distribufia interioară şi din cea exterioară; ea poate fi cu sertar plan (rareori), cu sertar cilindric sau cu supape. Comanda distribufiei se efectuează din marchiza locomotivei, prin schimbătorul de mers. Pentru reducerea contrapresiunii în cilindri, la mersul cu regulatorul închis, serveşte egalizatorul de presiune; la tipurile noi de locomotive, acesta e combinat cu distribufia. — Volumul total al cilindrilor depinde de forfa de tracfiune necesară. Acfiunea aburului în cilindri poate fi cu simplă expansiune sau cu expansiune fracţionată (compound). Locomotivele cu simplă expansiune sunt: cu doi cilindri gemeni (locomotivă geamănă) aşezaţi în exteriorul cadrului (aproape la toate locomotivele) sau în interiorul lui; cutrei cilindri (doi cilindri exteriori şi unul interior); cu patru cilindri (doi exteriori şi doi interiori). Locomotivele compound sunt: cu doi cilindri; cu trei ci- Locomotivă cu abur, fip 1—4—0. Motorul locomotivei. 1) cilindru; 2) capacul dinainte al cilindrului; 3) capacul dinapoi al cilindrului; 4) capacul dinainte al camerei de distribufie; 5) capacul dinapoi al camerei de distribufie; 6) cutia de etanşeitate dinainte, a tijei pistonului; 7) cutia de etanşeitate dinapoi, a tijei pistonului; 8) cutia de etanşeitate dinainte a tijei sertarului; 9) cutia de etanşeitate dinapoi a tijei sertarului;, 10) robinet de scurgere al cilindrului; II) supapă de siguranfă a cilindrului; 12) pistonul şi tija pistonului; 13) sertar cilindric; 14) tija sertarului; 15) cap de cruce al tijei sertarului; 16) cămaşa cutiei de distribufie; 17) cameră de emisiune dinainte; 18) cameră de emisiune dinapoi; 19) cap de cruce; 20) vas de uns al capului de cruce; 21) adaus la patina capului de cruce; 22) patina capului de cruce; 23) pana capului de cruce; 24) bulonul capului de cruce; 25) pinten de articulafie al capului de cruce; 26) bară de comandă a sertarului; 27) bară de avans a sertarului; 28) bară de articulafie a sertarului; 29) glisieră; 30) bielă cuplară între primele două osii; 31) bielă cuplară între cele două osii din mijloc; 32) bielă cuplară între ultimele două osii; 33) bielă motoare; 34) legătura de siguranfă a bielei motoare; 35) bară de comandă a culisei; 36) culisă (cu^piatra culisei); 37) articulafia culisei; 38) arbore de comandă; 39) bară de ridicare; 40) palierul arborelui de comandă; 41) bara schimbătorului de mers; 42) suportul culisei; 43) pârghia arborelui de comandă; 44) arc de rapel al arborelui de comandă; 45) suportul schimbătorului de mers; 46) tija filetată a schimbătorului de mers; 47) piulifă schimbătorului de mers; 48) placă gradată a schimbătorului de mers; 49) roată de mână a schimbătorului de mers; 50) ghidajul b3rei de comandă a distribufiei; 51) butonul de manivelă motoare; 52) contramanivelă; 53) bufon cuptar; 54) bulonul de articulafie al bielei cuplare; 55) pana bielei motoare; 56) cusineţi de bielă motoare; 57) şurubul penei dela biela motoare; 58) pana bielei cuplara; 59) cusinefi de bielă motoare; 60) şurubul penei dela biela i cuplară; 61) gresorul bielei motoare; 62) gresorul bielei cuplare. 517 lindri (cilindrii exteriori de înaită presiune, cilindrul interior de joasă presiune); cu patru cilindri (cilindrii exteriori de joasă presiune, cilindrii interiori de înaltă presiune), cu antrenare la o singură osie (v. fig.)» respectiv la două osii motoare (v. fig.)î cu patru cilindri în dispozifie Mallet (v. sub Locomotivă articulată). La locomotivele cu doi cilindri, manivelele sunt decalate între ele cu 90°; la locomotivele cu trei cilindri,cu 120°; la locomotivele cu patru cilindri cu simplă expansiune, cu 180° la mecanismele alăturate (sau cu 90° între perechea de meca-nismedin dreapta, fafă de cea din stânga); la locomotivele cu patru cilindri compound, manivelele cilindri- Locomotivă cu abur, compound, cu patru cilindri şi cu o singură osie motoare. I) cilindru de joasă presiune; 2) cilindru de înaltă presiune; 3) osie motoare cu două coturi. Locomotivă cu abur, compound, cu patru cilindri şi cu două osii motoare. ÍJ osie motoare necotită; 2) osie motoare cu două coturi; 3) cilindru de joasă presiune; 4) cilindru de înaltă presiune. lor de înaltă presiune, respectiv de joasă presiune, sunt decalate între ele cu 90°, mecanismele de joasă presiune fiind decalate cu 180° fafă de cele de înaltă presiune. Unele locomotive, cari trebue să desvolte numai pe anumite porfiuni ale secfiunii de remorcare forfe de tracfiune mari, sunt înzestrate cu un motor suple- Carul locomotivei este constituit din cadru (împreună cu accesoriile sale) şi din aparatul de rulare (v. planşa). — Cadrul este format, de obiceiu, din două longeroane (de tablă, din bare profilate, sau turnate împreună cu cilindrii), din traversele frontale şi traversele intermediare; accesoriilecadru-lui sunt aparatele de tracfiune, aparatele de ciocnire, suporfii căldării, aparatul de cuplare dintre locomotivă şi tender (blocul de înhămare, împreună cu cuplele). — Aparatul de rulare este constituit din osiile montate (cuplate, respectiv libere), din dispozitivele de înscriere în curbă, cutiile de unsoare cu patinele, plăcile de gardă şi dispozitivele de suspensiune (resorturi de suspensiune şi balansiere). Numărul osiilor cuplate ale locomotivei se determină după forfa de tracfiune necesară, după greutatea pe osie admisă de cale şi de condifiuniie de adeziune; numărul şi dispozifia osiilor libere sunt determinate de greutatea pe osie admisă şi de condifiuniie de mers în curbe. Diametrul rofilor depinde de vitesa de mers prescrisă. Echipamentele auxiliare ale locomotivei cu abur sunt: marchiza cu organele şi aparatele de comandă şi de conducere (regulator, schimbător de mers, armaturi, etc.); instalafia de ungere (pompe de uns, conducte de ungere, supape de rejinere, etc.); instalafia de iluminat cu petrol sau electric (felinare, turbogenerator, conducte electrice, etc.); instalafia de nisipare; echipamentul de frână; instalafia de încălzire; vitesometrul; instalafia de reproducere automată a semnalelor; etc. Materialele necesare pentru serviciul locomotivei (combustibil, apă, etc.) se depozitează pe tender (v.), sau pe locomotivă, în cazul loco-motivei-tender (v ). Locomotivă cu abur, cu ardere de cărbune pulverizat. I) furboventilator; 2) rezervor de cărbune pulverizat; 3) cutie de toc; 4) conductă de aer secundar; 5) arzător; 6) dispozitiv de ames’ec aer-cărbune pulverizat; 7) conductă de cărbune pulverizai; 8) încărcător cu şurub-melc; 9) conductă de aer. mentar, numit booster, care antrenează osiile tenderului, respectiv osiile purtătoare ale locomotivei. Perfecţionarea locomotivei cu abur priveşte mărirea randamentului şi a puterii, şi se referă la: stabilirea timbrului căldării la 20'"25 at, 518 ameliorarea circulafiei apei în căldare, ameliorarea combustiei (alimentare mecanizată, camere suplementare de combustie, fumivore, curăfitor de fevi de fum, preîncălzire de aer, tiraj, ardere de cărbune pulverizat), (v. fig., p. 517), ridicarea ameliorarea distribuţiei, ameliorarea circuitului de abur prin reducerea pierderilor prin laminare, ungerea automată, etc. Sin. Locomotivă cu abur. î. Locomotivă cu abur, cu antrenare individuală a osiilor [napoBOH jiokomothb c oahhohhbim Locomotivă cu abur, cu preîncălzirea apei în tender. Í) cap de emisiune; 2) supapă de derivaţie; 3) conductă de refulare; 4) conductă de stropit camera de fum; 5) turbo- generafor; 6) manometru; 7) termometru de control; 8) cap central de luat abur; 9) conductă de stropit cărbunii; 10) conductă de circulafie; 11) camera din fafă a rezervorului de apă caldă; 12) rezervor de apă ca-ldă; 13) supapă de comunicaţie; 14) rezervor de apă rece; 15) conductă de aspirafie a apei reci; 16) ejectoare de refulare a apei reci în rezervorul cald; 17) condensator prin amestec, pentru preîncălzire; 18) filtru; 19) condensator prin amestec; 20) termometru penfru apa preîncălzită; 21) supapă de reglare; 22) conductă de aspirafie a turbopompei; 23) pompă de alimentare cu apă caldă filtrată; 24) conductă de abur viu; 25) conductă de abur de emisiune dela turbopompă; 26) conductă de stropit cenuşarul; 27) robinet cu trei căi. gradului de supraîncălzire peste 400°, preîncălzirea apei de alimentare în preîncălzitoare, respectiv în tender, folosind aburul de emisiune (v. fig.), npHBOAOM oceö; locomotive a vapeur avec entraînement individuel des essieux; Dampfloko-motive mit Einzelantrieb der Achsen; steam Locomotivă cu abur, cu piston şi cu condensafie (schemă). 1) colector inferior; 2) conductă de evacuare a aburului din colectorul inferior; 3) feavă de scurgere; 4) colector superior de abur; 5) robinet pentru încălzirea apei proaspete; 6) cap distribuitor de abur penfru tender; 7) robinet pentru încălzirea apei condensate; 8) robinet de schimbare de direcfie a apei; 9) rezervor de apă condensată; 10) turbina ventilatoarelor; 11) conductă de abur; 12) cap central de abur; 13) cap de alimentare cu apă a căldării; 14) supapă de reglare a turbinei de aspirafie; 15) turbină de aspirafie a fumului; 16) separator de apă din aburu! de emisiune; 17) pompă de aer pentru frână; 18) cilindru de locomotivă; 19) separator de uleiu; 20) pompe de alimentare; 21) conductă de abur de emisiune; 22) ejectoare de apă fierbinte; 23) acuplare telescopică între locomotivă şi tender; 24) rezervor de apă filtrată; 25) condensator cu compartimente; 26) rezervor de apă proaspătă. 519 locomotive with individual axle drive; egyeshajtású gőzmozdony]: Locomotivă cu abur, cu piston, la care antrenarea osiilor este realizată de către motoare de tracfiune cu abur, rapide (de obiceiu cu simplă expansiune, cu dublu efect, cu distribufie cu supape), prin intermediul unei transmisiuni elastice cu angrenaj intermediar şi arbore tubular. în acest sistem de locomotivă se tinde să se cumuleze avantajele tracfiunii cu abur, cu ale antrenării individuale a osiilor. î. Locomotivă cu abur, cu condensafie [jiokomothb c KOH/ţeHcaijHeH napa; locomotive â vapeur â condensation; Kondensationsdampflokomo-tive;condensation steam locomotive;kondenszációs gőzmozdony]: 1. Locomotivă cu abur, cu piston, la care emisiunea aburului nu se face în atmosferă, ci în condensa- _____________ — ___ torul de pe ten- | i Lr ll 1 der, unde abu- ! r rul se condensează şi este retrimis în căldare sub formă de apă de alimentare. Circuitul de funcfionare este format din: căldarea de abur, cilindrii motorului, fevile de emisiune (presiunea aburului scade în ele la 0,6 ■■■0,9 kg/cm2), separatorul de apă, turbina aspiratorului de fum care reglează tirajul în focar, conducta de emisiune (presiunea aburului: 0,4-■■0,6 kg/cm2), separatorul de uleiu, acuplarea sferică telescopică dintre locomotivă şi tender, turbina ventilatoarelor (presiunea aburului: 0,3 •■■ 0,5 kg/cm2) pentru răcirea aburului, colectoarele (presiunea aburului: 0,1 kg/cm2), condensatorul cu răcire prin curenfi de aer, rezervorul de apă condensată, filtrele, pompele de alimentare, căldarea. — Locomotiva corespunde în special pentru liniile din regiunile lipsite de apă, sau cu apă dură. Alimentarea cu apă de condensafie (deci epurată) a căldării reduce mult corodarea perefilor (v. fig., p. 518). — 2. Locomotivă cu turbină, la careemisiunea aburului se face într'un condensator aşezat pe tender sau pe locomotivă. 2. ~ cu abur de înaltă presiune [jiokomothb BbieOKoro AaBJieHHH napa; locomotive â vapeur a haute pression; Hochdruckdampflokomotive; high pressure steam locomotive; magasnyomású gőzmozdony]: 1. Locomotivă cu piston, cu presiunea de regim a căldării mai mare decât 30 at, căldarea fiind de tip special (Velox, Loeffler, etc.). Motorul este compound, în general cu trei cilindri. Câştigul realizat în consumul de combustibil nu compensează cheltuelile de con-strucfie şi de întreţinere a locomotivei; de aceea locomotiva a rămas în faza de experimentare.— 2, Locomotivă cu turbină, cu timbrul căldării mai mare decât 30 at. La unele locomotive, căldarea e de tip Babcock-Wilcox, cu timbrul de 80 at şi cu condensafie. 3. ~ cu turbină cu abur [napOBOH Typ-ŐHHHblH JIOKOMOTHB; locomotive â turbine â vapeur; LokomotivemitDampfturbine;steamturbine locomotive; gőzturbinás mozdony]: Locomotivă cu abur, la care forfa de tracfiune necesară pentru remorcare este produsă de una sau de mai multe turbine. Ea poate fi cu sau fără condensafie, turbinele putând fi cu acfiune sau cu reacfiune. Unele tipuri de locomotive au căldarea şi rezervorul de combustibil montate pe carul locomotivei propriu zise, iar pe tender se amplasează turbina şi (eventual) condensatorul. Un alt tip de locomotivă are forma locomotivei cu abur clasice; turbina principală este montata în fafă, pe longeroa-ne, transmisiunea puterii la osiile motoare realizân-du-se prin intermediul unei osii false şi prin biele cuplare (v. fig.). Condensatoru I, format din mai mulfi cilindri, se găseşte pe locomotivă, iar pe tender se montează o instalafie de răcire a apei condensate prin curenfi de aer. Locomotiva are următoarele instalafii auxiliare: ventilatorul de tiraj cu turbină, pompele de răcire cu turbină, ventilatorul cu răcire de aer cu turbină, şi turbina de mers înapoi (pentru manevre). Locomotivele cu turbină se construesc pentru puteri mari (2000■■■6000 CP) şi pentru vitese foarte mari (100 ■■■ 180 km/h). Ele au o stabilitate mare, prin reducerea mişcărilor perturbatorii datorite maselor în mişcare rectilinie alternativă; realizează un cuplu motor constant la orice po-zifie a rofilor şi o demarare rapidă; locomotivele înzestrate cu condensator permit parcursuri lungi, fără oprire, reducându-se mult— în acelaşi timp — corodarea perefilor căldării. Există tendinfa de a abandona condensatorul, din cauza umidităfii mari a aburului şi a cheltuelilor mari de întrefinere. 4. ~ fără foc [6e30rHeB0H jiokomothb; locomotive sans feu; feuerlose Lokomotive; fireless locomotive; tűznélküli gőzmozdony]: Locomotivă Ia care căldarea cu focar este înlocuită printr'un rezervor în care se introduce apă caldă şi abur luat dela o centrală termică fixă. Pentru ca locomotiva să poată lucra şi la presiuni joase (11/8*”2 at), motorul are cilindri de diametru foarte mare. Locomotiva funcfionează fie cu abur saturat, fie cu abur supraîncălzit, şi -are un dispozitiv care împiedecă punerea ei în funcţiune în timpul alimentării cu abur. Rezervorul este bine izolat termic. — Locomotiva fără foc 1) conductă de apă de răcire; 2) rezervor pentru condensat; 3) pompă de alimentarea căldării; 4) condensator; 5) conductă de abur de emisiune; 6) angrenaj de transmisiune; 7) osie falsă; 8) turbină cu abur; 9) exhaustor pentru tiraj. 520 serveşte pentru serviciul de manevră pe liniile din locurile unde există pericol de incendiu. î. Locomotivă Diesel [jiokomothb c #BHra-TéJieM locomotive D.; D. Lokomotive; D. locomotive; D. mozdony]: Locomotivă a cărei sursă de energie este un motor Diesel. Variafia puterii motorului Diesel este proporfională cu turaţia, valoarea ei maximă fiind atinsă la o anumită valoare dată a turafiei. Funcfionarea motorului Diesel se stabileşte pentru diferite regimuri, în funcfiune de turaţie; sub o anumită valoare a turaţiei, funcţionarea nu mai este posibilă (aprinderea nu se mai poate efectua), astfel încât motorul nu poate demara în sarcină. Pentru a se putea adapta funcfionarea motorului Diesel la caracteristicele de tracfiune, adică la mersul hiperbolic al curbei forfei de tracţiune în funcfiune de vitesă: F = f(V), se intercalează, între motor şi osia motoare a locomotivei, o transmisiune care permite ca — folosind în plin puterea motorului — să se realizeze, la roata motoare, un cuplu motor variabil (forfă de tracfiune variabilă) la diferite vitese de mers ale locomotivei şi să se demareze locomotiva în sarcină. local (v. şi sub Locotractor), şi pentru locomotive de foarte mare vitesă sau de mare putere (peste 3000 CP). Avantajele locomotivei Diesel fafă de locomotiva cu abur sunt: randament total mai mare (25---27°/o fafă de 7 ■■■10% la locomotiva cu abur), stabilitate în mers mai bună, rază de acfiune mai mare, acceleraţie mare (chiar la vitese de mers mici), funcfionare pufin influenfată de variafiile de climă, condifiuni de folosire cari permit mai multă curăfenie, solicitare mai mică a căii. — Desavantaje: pref de cost mare, combustibil şi uleiu mai scump, personal specializat pentru deservire. Locomotivele Diesel se clasifică atât după criteriile generale, cât şi după putere şi după felul transmisiunii. V. fig. Părfile principale ale locomotivei Diesel sunt: motorul, transmisiunea, carul, caroseria şi echipamentele auxiliare. Motorul e rapid (cu turaţia de 700*--1000 rot/min), de preferinţă în patru fimpi, cu cilindri verticali (pe una sau pe două linii) sau în V şi excluziv cu injecţie mecanică. La locomotivele mari se generalizează supraalimentarea şi funcţionarea în Locomotivă Diesel (tip 2C2-f-2C2, cu tramm'siune electrica), î) cabină de comandă; 2) radiator de răcire; 3) rezervor de aer; 4) electromotor de tracfiune; 5) rezervor de combustibil; 6) rezervor de apă; 7) cabină cu aparataj electric; 8) generator electric auxiliar; 9) generator electric; 10) cadru-suport pentru motorul Diesel; 11) motor Diesel; 12) răcitor psnfru apă şi uleiuri; 13) grup ventilator pentru motoarele de tracţiune,* 14) articulafie în*re cele două cutii ale tocomotivei; 15) grup compresor. Locomotiva Diesel a fost introdusă în special pe liniile unde tracţiunea cu abur se efectuează în condifiuni grele, din cauza lipsei, respectiv a relei calităfi a apei de alimentare, sau în regiunile în cari combustibilul motor se procură în condifiuni avantajoase. Locomotiva Diesel s'a impus şi pentru serviciile cari depăşesc limita (obişnuită) inferioară sau superioară a puterii locomotivelor cu abur (cari sunt de aproximativ 1000 şi 3000 CP), adică pentru locomotive mici de manevră şi pentru trafic mai multe regimuri de turafie ale motorului. Demararea motorului se face electric, sau cu aer comprimat. — Transmisiunea trebue să fie elastică, adică în mai multe trepte şi cu intervale foarte scurte de trecere dela o treaptă la alta, pentru a asigura demararea şi mersul în bune condiţiuni, fără şocuri şi fără mişcări cu oscilafii perturbatorii de mare amplitudine. Transmisiunile folosite sunt mecanice, hidraulice, pneumatice, sau electrice. — 521 Transmisiunea mecanică e formată din inversorul de mers, din schimbătorul de vitesă (cu 3*"5 trepte) şi din dispozitivul de acţionare a osiei motoare, respectiv a osiei false. Cuplarea motorului cu transmisiunea este realizată printr'un ambreiaj. Se foloseşte la locomotive cu puteri mici (v. fig.). — Transmisiunea hidraulică este formată de obiceiu dintr'un cuplaj hidraulic (pentru mersul la vitese mari) şi dintr'un transformator hidraulic (pentru demarare şi la mersul cu vitese mici şi cu forfe în derivafie cu circuitul rotoric, şi nereglabil; şl unul în serie cu circuitul rotoric, montat în opoziţie cu primele două. De obiceiu, reglarea excitaţiei se efectuează prin acţiunea coordonată a regulatorului de excitaţie (reostat-servomotor) cu a regulatorului motorului Diesel, astfel încât excitaţia generatorului să aibă, la orice vitesă de mers a locomotivei, o valoare care să asigure motorului Diesel o sarcină constantă pentru turaţia de regim respectivă. 12 n Locomotivă Diesel cu transmisiune mecanică tip 2 E 1. 1) pompă de ule:u pentru răcire; 2) schimbător de vitese cu trei trepte; 3) arbore principal cu angrenaj conic; 4) cupla; elastic; 5) motor Diesel; 6) compresor pentru frână; 7) arbore de transmisiune la ventilator; 8) turbogenerator pentru iluminat; 9) ventilator de răcire; 10) radiator; 11) arbore de transmisiune; 12) arbore intermediar. de tracţiune mari), montate pe acelaşi arbore. Motorul acţionează transmisiunea printr'un angrenaj reductor anterior, iar transmisiunea acţionează osia motoare sau o osie falsă, printr'un angrenaj reductor posterior, legat şi cu inversorul demers. Transmisiunea hidraulică asigură un raport de transformare continuu, adică fără trepte intermediare, permiţând variaţia cuplului motor între limite largi. Este folosită la locomotive mici, şi la unele locomotive mari (pentru încercări comparative cu locomotive Diesel-electrice), răcirea lichidului de transmisiune fiind mai uşor de realizat decât cea a înfăşurărilor electrice. — Transmisiunea electrică este răspândită aproape la toate locomotivele de mare putere şi de foarte mare vitesă, cari se numesc, în acest caz, locomotive Diesel-electrice. Este formată dintr'un generator electric de curent continuu, antrenat de motorul Diesel, dintr'un număr de motoare electrice de tracţiune (unu sau două electromotoare acţionând câte o osie cu antrenare individuală), din aparatajul electric şi din circuitele electrice de cuplare şi de comandă. Transmisiunea electrică trebuind să asigure, pentru orice vitesă de mers a locomotivei, utilizarea în plin a puterii motorului Diesel, caracteristica exterioară, adică tensiune la borne-intensitateacuren-tului debitat, Ub — ţ(l), a generatorului electric, trebue să aibă un mers hiperbolic, asemănător curbei caracteristice forţă de tracţiune-vitesă: F — {(V) a locomotivei. Această caracteristică se realizează folosind un generator electric de curent continuu, cu trei circuite de excitaţie: unul independent, cu intensitatea curentului de excitaţie reglabilă, alimentat de un generator auxiliar; unul în acest mod, comanda locomotivei se realizează prin intermediul regulatorului motorului Dieset (v. fig., p. 522). Demararea motorului Diesel se produce prin funcţionarea generatorului electric ca motor, curentul de demarare fiind dat de o baterie de acumulatoare electrice. — Circuitele electricé ale transmisiunii sunt: circuitul principal (între generator şi motoarele de tracţiune); circuitul auxiliar (între bateria de acumulatoare, respectiv generatorul auxiliar, şi aparatele electrice); circuitul de demarare (între bateria de acumulatoare şr generatorul principal); circuitul de excitaţie (diferit, după sistemul de excitaţie folosit); circuitul de comandă (între controler şi diferitele aparate şi maşini). — Generatorul are mai multe perechi de poli de excitaţie şi poli de comutaţie, tensiunea lui la borne fiind reglabilă în limite foarte largi (0*--1000 V). — Motoarele de tracţiune au excitaţia în serie; ele sunt de obiceiu suspendate integral pe cadrul locomotivei, antrenarea osiei fiind realizată prin transmisiuni intermediare, elastice, spre a urma jocul suspensiunii locomotivei. —Transmisiunea pneumatică este formată dintr'un compresor de aer, antrenat de motorul Diesel, aerul comprimat acfionând în doi cilindri cu piston. Osiile sunt antrenate prin mecanisme bielă-manivelă. Sistemul cu transmisiune pneumatică se foloseşte rar. — Carul locomotivei este format din cadru (împreună cu accesoriile) şi aparatul de rulare. în general, longeroanele sunt interioare la locomotivele cu biele cuplare, şi exterioare la locomotivele cu antrenare individuală. Accesoriile cadrului 522 sunt aparatele de tracfiune şi de ciocnire, iar la locomotivele articulate, şi aparatul de legare între cele două părfi. — Aparatul de rulare este constituit din osiile montate (libere, motoare, respectiv cuplare), din osia falsă, din dispozitivele de înscriere în curbă, cutiile de unsoare cu patinele şi plăcile de gardă, şi suspensiunea; la locomotivele Diesel electrice, se adaugă transmisiunea dintre motorul de tracfiune şi osie (cuplaje prin forma de cutie de vagon, şi cuprinde cabinele de comandă, cabina aparatajului electric, compartimentul maşinilor, compartimentul radiatoarelor de răcire, rezervoarele de combustibil şi rezervoarele de apă de răcire. Compartimentele comunică între ele prin coridoare; cele două cutii ale locomotivelor articulate sunt legate prin burdufuri de comunicafie. — Echipamentele auxiliare cuprind: organele şi aparatele de comandă şi de conducere; instalafia de ungere (pompe de uns, conducte de ungere, supape de refinere, etc.); instalafia de iluminat (cu petrol, sau electric); instalafia de nisipare, echipamentul de frână, instalafia de încălzire, Locomotivă Diesel-electrică, fip 2 D 1 + 1 D 2 (schema 'instalafiei electrice). 1) motor Diesel: a) regulator de vitesă; 2) generator electric principal: b) excitafie în derivafie; c) excitafie separată; d) excitafie în serie; 3) releu maximal de intensitate; 4) contactor electropneumatic pentru motoarele de tracfiune; 5) :inversor de mers; 6) motor de tracfiune; 7) baterie de acumulatoare penfru demarare; 8) contactor de demarare; 9) contactor ia bateria de acumulatoare; 10) generator electric auxiliar; 11) regulator de tensiune pentru generatorul aux:iliar; [72) contactor la excitafie; 13) reostat de câmp; 14) regulator al reostatului de câmp: e) p:isfon oscilant; i) sertar de distribufie; 15) electromagnet de reglare; 16) pârghie de acfionare; 17) controler: g) cilindru principal; h) cilindru de inversare; i) cilindru de demarare; 18) bufon de oprire a motorului Diesel; 19) ventilator penfru motoarele de tracfiune; 20) ventilator de răcire; 21) contactor pentru mersul în paralel al ventilatoarelor; 22) contactor pentru m:rsul în serie al ventilatoarelor; 23) ventilator penfru masa de comandă; 24) calorifer electric pentru cabina de comandă; 25) epurator de uleiu; 26) aparat de încărcare a bateriei de acumulatoare; 27) grup convertisor; 28) pompă de răcire; 29) compresor pentru frână; 30) pompă de uleiu; 31) instalaf ie’de iluminat; 32) aparat de degivrare; 33) încălzitor de geamuri; 34) bornele circuitului de comandă; 35) legătură între cele două cutii ale locomotivei. resorturi sau prin articulai ii, de obiceiu cu arbore tubular rezemat în carcasa motorului). Numărul şi dispozifia osiilor, ca şi diametrul rofilor, depind de aceleaşi elemente ca la locomotivele cu abur. — Caroseria locomotivelor de mică putere este formată din cutia de tablă, care îmbracă motorul, şi din marchiză; caroseria locomotivelor mari are vitesometrul, filtrele de combustibil motor şi de uleiu, etc. Locomotiva cu transmisiune electrică are, în plus, următoarele instalafii auxiliare: grupul convertisor, pompele de răcire, ventilatoarele motoarelor de tracfiune, radiatoarele de răcire, încălzitorul de geamuri, aparatajul electric (controlerul pentru comanda mersului locomotivei, 523 contactoarele, inversoarele, limitoarele de curent, releurile de maxim, servomotoarele pentru acfionarea, prin comanda regulatorului, a injecfiei, respectiv a excitaHei generatorului electric, întreruptorul bateriei de acumulatoare, întreruptorul tetrapolar al motoarelor de tracfiune, supapele electropneumatice, pentru punerea în diferite regimuri de turafie a motorului Diesel, electro-magnefii de comandă, etc.). î. Locomotivă Diesel-electrică [/ţH3ejibH0-3JieKTpHqecKHH JIOKOMOTHB; locomotive D. électrique; elektrische D. Lokomotive; electric D. locomotive; D.*elektromos mozdony]: Locomotivă Diesel cu transmisiune electrică. V. sub Locomotivă Diesel. 2. Locomotivă electrică [sjieKTpHHecKHH jiokomothb; locomotive électrique; elektrische Lokomotive; electric locomotive; elektromos mozdony, villamos mozdony]: Locomotivă a cărei sursă de energie este constituită de o centrală electrică independentă, dela care energia de alimentare se transmite vehiculului printr'o linie printr'un transformator static, înainte de a frece prin motoarele de tracfiune; locomotive cu grup convertisor, convertisarea curentului din alternativ în continuu realizându-se în grupul de pe locomotivă; locomotive cu convertisoare de fază, pentru transformarea curentului, din monofazat, cum este dat de linia aeriană, în curent trifazat); şi după modul de acfionare al osiilor montate ale locomotivei (locomotive cu acfionare individuală a osiilor; locomotive cu acfionare colectivă a osiilor, prin cuplarea lor mecanică). în tracfiunea electrică cu locomotive se foloseşte, în general: curent continuu de 1500 V sau de 1650 V, de 3000 V sau de 3300 V, curent alternativ monofazat de 15000 V şi frecvenfa de 16% per/s, şi de 11 000 şi 22 000 V şi 25 per/s (sau, în fază de încercare, de 15 000 V şi 50 per/s); curent trifazat de 3700 V şi frecvenfa 162/â per/s, şi de 10000 V şi 50 per/s. în notafia locomotivelor electrice se foloseşte semnul + pentru a indica o locomotivă articulată formată din două părfi, şi semnul — pentru a indica boghiurile motoare individuale. 2 3 4 Locomotivă electrică (de mare putere, articulată, psntru curent monofazat, tip 1 B0 1 B0 1+1 B0 1 B01, cu antrenare individuală a osiilor). Í) pantograf; 2) electromotor de tracjiune; 3) angrenaj reductor; 4) transmisiune la osie; 5) cab:ina motoarelor electrice; 6) cabina transformatorului; 7) articulafe a celor două părfi ale locomotivei. electrică. O priză ia dela firul de cale curentul electric care, după ce trece prin circuitele de pe locomotivă, se închide prin şină, pământ şi priza de pământ a alimentării. Pe locomotivă, energia electrică alimentează motoarele electrice de tracfiune, cari antrenează osiile, individual sau colectiv. Forfa de tracfiune este realizată de cuplul motor al motoarelor electrice, şi poate fi menfinută constantă, în limite destul de largi ale vitesei. Limita de adeziune este mai înaltă decât la locomotivele cu abur; vitesa de mers poate atinge valori mai mari, stabilitatea în mers fiind mai mare, fiindcă locomotiva electrică nu are mase în mişcare rectilinie alternativă. Puterea locomotivei electrice este limitată de frecarea de adeziune, de încălzirea admisibilă a motoarelor, şi de limita unei bune comutafii a motoarelor serie cu colector. Caracteristicele de funcfionare se referă la puterea uniorară şi la puterea în regim permanent a locomotivei (aproximativ 75-”90°/o din puterea uniorară). Locomotivele se clasifică nu numai după criteriile generale, ci şi după felul şi conducerea curentului electric (locomotive de curent continuu, curentul trecând, fără transformare, din linia aeriană, prin motoarele de tracfiune; locomotive de curent alternativ, la cari curentul dat de linia aeriană e transformat Locomotiva electrică este formată din partea mecanică, din partea electrică şi din echipamentele anexe. Partea mecanică este constituită din car şi din cutia locomotivei; carul e format din cadru, aparatul de rulare, suspensiunea, transmisiunea dela motor la osie (la locomotivele cu antrenare individuală), aparatele de tracfiune şi de ciocnire; la locomotivele cu antrenare colectivă, partea mecanică cuprinde şi bielele cuplare, osia falsă şi arborii cu angrenajele intermediare. — De obiceiu, cutia acopere întregul cadru, şi are formă de vagon; la locomotivele moderne şi de mare vitesă, cutia are formă tubulară sau aerodinamică. La unele locomotive, cutia are o formă specială, având la mijloc cabina de comandă (v. fig., p. 524). La locomotivele cu un număr mare de osii motoare, cutia este secfionată ca şi cadrul, şi părfile separate sunt articulate între ele. — Cadrul este construit, în general, din tablă presată, formând o construcfie rigidă, întreaga asamblare fiind efectuată (la locomotivele de construcfie nouă) prin sudură electrică. — Aparatul de rulare şi aparatele de tracfiune şi de ciocnire se construesc după prescripţiile generale de circulafie; la locomotivele de construcfie nouă, cu boghiuri motoare, se încearcă să se înlocuiască plăcile de 524 alunecare ale cutiilor de unsoare printr'un dispozitiv cu bielete şi blocuri silenţioase. — Motoarele de tracfiune antrenează osiile motoare prin transmisiune, cari diferă după cum antrenarea este individuală sau colectivă. Pentru ca locomotiva să aibă în mers o stabilitate maximă, folosit pentru motorul cu suspensiune parfială este suspensiunea prin nas (suspensiune prin palier cu ghiare, suspensiune tip tramvaiu). Pentru motorul cu suspensiune integrală, sistemele de transmisiune folosite sunt: cuplajele mecanice cu resorturi cilindrice; cuplajele mecanice cu resorturi Locomotivă electrică tip B0—B0, cu cabină centrală de comanda. 1) camera motoarelor; 2) pantograf; 3) cabină de comandă. şi pentru protecfiunea căii, trebue ca greutatea nesuspendată a locomotivei să fie mică; motoarele de tracfiune se dispun deci în partea suspendată elastic a locomotivei şi, în acest caz, transmisiunea (care cuplează motorul suspendat dispuse pe roată în hexagon; cele cu arbore tubular şi cu resorturi elicoidale cu ghidaje inelare; arborele cardanic simplu, ghidat de un arbore tubular cu bielete şi sector dinţat; arbore cardanic cu fusuri ghidate şi bloc silenţios; cu inel dan- i A- - 3 4 5 1 6 10 6 11 12 8 » Locomotivă electrică tip C0—C0 de curent monofazat. I) secfiune AA;. II) secfiune BB; 1) inversor de mers; 2) pantograf; 3) turboventilator de răcire; 4) aparataj de recuperare; 5) grup convertisor monofazât-trifazat pentru alimentarea echipamentelor auxiliare; 6) contactoare principale; 7) disjonctor; 8) turbocompresor; 9) motor de tracfiune; 10) transformator; 11) baterie de acumulatoare; 12) grup convertisor din continuu în monofazat, penfru circulafie (pe distanfe mici) pe linii cu curent continuu. elastic cu osia motoare nesuspendată) trebue să urmeze jocul suspensiunii locomotivei. — La antrenarea individuală, fiecare osie motoare e acţionată de unu sau de două motoare electrice suspendate elastic par|ial sau integral. Sistemul sant şi cu bielete articulate pe bloc silenţios; etc. Transmisiunea cu motorul suspendat prin nas se foloseşte la locomotive cari au vitesa maximă de cel mult 100 km/h; la locomotivele de mare vitesă (peste 100 km/h) se foloseşte excluziv transmi- 525 siunea cu motoarele suspendate integral, fiindcă motoarele de înaltă turaţie (cari au o mare densitate de curent şi izolaţie subţire a înfăşurărilor) au nevoie de precauţiuni speciale de protecţiune contra şocurilor şi a trepidaţiilor (v. fig., p. 524). — La antrenarea colectivă, unu sau două motoare de tracţiune, cari lucrează împreună, transmit mişcarea la osia motoare, respectiv la osia falsă, direct sau printr'un angrenaj intermediar; antrenarea poate fi cu o bielă motoare şi cu mai multe biele cuplare, sau cu mai multe biele motoare. Motorul este suspendat integral pe cadru, jocul suspensiunii fiind urmat de către capul de bielă articulat pe manivela arborelui motor; capul de bielă articulat pe butonul roţii motoare nu are joc elastic, de aceea se introduce osia falsă la sistemele de antrenare cu biele verticale sau inclinate. La unele tipuri de locomotive, bielele cuplare sunt înlocuite cu un dispozitiv în formă de triunghiu compus din bare articulate. Există tendinţa de a se folosi, în serviciul de linie, locomotive electrice cu antrenarea individuală a osiilor. Patinarea, care e mult mai accentuată la locomotivele cu antrenarea individuală a osiilor (ca urmare a încărcării inegale a osiilor, din cauza transmiterii forţei de tracţiune la cârligul locomotivei), se evită prin dispozitive speciale, mecanice sau electrice, de antipatinare, sau prin introducerea unor osii libere în dispoziţia generală a osiilor (reducându-se în- să greutatea aderentă utilă). — Partea electrică cuprinde: motoarele de tracţiune, transformatorul (la locomotive de curent alternativ) şi aparatajul electric. Motoarele locomotivelor electrice sunt de construcţie specială, pentru a fi adaptate con-diţiunilor de funcjionare: spaţiu puţin la dispoziţie, greutate cât mai mică, deci densitate de curent şi inducţie magnetică mare, ca şi nevoia unei regla-bilităţi largi a caracteristicei cuplu motor-vitesă. în curent continuu se folosesc numai motoare cu excitaţia în serie, de obiceiu cu două perechi de poli, şi poli de comutaţie; la unele locomotive se folosesc motoare cu trei perechi de poli şi cu înfăşurare de compensaţie. Izolaţia trebue să fie cât mai bună şi se face cu gumă, cu asbest, cu materiale bogate în mică sau cu fire de sticlă. Forma caracteristicei cuplu motor în funcţiune de turaţie, la motoarele serie, se adaptează cerinjelor de tracţiune (mers hiperbolic al curbei forţă de tracţiune-vitesă), astfel încât vitesa se adaptează automat sarcinii. De altă parte, motorul serie este robust şi suportă suprasarcini mari. Vitesa se reglează prin: variaţia între limite largi a excitaţiei, folosind shuntarea cu 50-■■75% a inductorului; schimbarea legăturilor electrice dintre motoare (în serie, în paralel sau în serie paralel), numărul motoarelor fiind adesea de 6 sau 12. Sensul de mers se inversează prin comutarea legăturilor inductorului. Răcirea motoarelor e asigurată de un ventilator montat pe arborele indusului, sau de curenţii de aer rece daţi de un ventilator central (v.fig.). — în curent monofazat se foloseşte numai motorul serie monofazat cu colector, echipat cu înfăşurare de compensaţie şi cu poli de comutaţie cu înfăşurarea shuntată prin rezistenţe electrice. Tensiunea la bornele indusului este de 360 V, pentru frecvenţa de 16% per/s, şi de 240 V, pentru frecvenţa de 25 per/s. Motoarele sunt multipolare şi au un colector cu diametru mare şi perii multe, din cauza intensităţii Locomotivă electrică de curent continuu, tip 2D02, pentru trenuri rapide (schema circuitelor principale şi a legăturilor). 1) pantograf; 2) releu de intensitate maximă; 3) contactor individual; 4) rezistentă de demarare; 5) motor de tracfiune; 6) rezistenfă în derivafie pentru slăbirea câmpului; 7) rezistenfă inductivă în derivafie; 8) inversor de mers; S) legătură în serie; S-P) legătură în serie-paralel; P) legătură în paralel. mari a curentului (v. fig., p. 526). Vitesa se reglează prin variaţia tensiunii de alimentare, cu ajutorul a 10- ■ -30 derivaţii ale secundarului transformatorului (tipul în uleiu sau uscat). Motoarele se leagă în paralel, sau câte două în serie. Sensul de mers se inversează prin comutarea legăturilor statorului. Ventilaţia este proprie sau asigurată de un ventilator central. Puterea în regim permanent a acestor motoare e limitată, în cea mai mare măsură, de condiţiunile unei bune comutaţii în curent alternativ; scăderea frecvenţei la 16% per/s rezolvă, în parte, această problemă. 526 Din aceleaşi motive, diametrul colectorului este mai mare decât la motorul de curent continuu de Locomotivă electrică fip 1 Dy1, în curent monofazat, peniru trenuri de marfă (schema circuitului motoarelor de tracţiune). I, II, III, IV) motoare de tracfiune; /) înfăşurare de excitafie; 2) înfăşurarea polilor auxiliari; 3) înfăşurare de compensafie; 4) rezistenfe ohmice; 5) secundar cu contacte în trepte al transformatorului; 6) primarul transformatorului; 7) legătura la pantograf. aceeaşi putere (v. fig.). Folosirea motoarelor electrice cu frecvenfa de 50 per/s se găseşte în faza de încercare. sa se reglează prin comutarea numărului de poli, sau prin legarea în cascadă a motoarelor; din această cauză, motoarele au dimensiuni mari, sistemul fiind adaptabil numai la locomotivele cu antrenare colectivă, vitesa de mers fiind limitată la 100 km/h. Motoarele sunt blindate, cu răcirea prin ventilator propriu. Sensul de mers se inversează prin comutarea a două faze. — Aparatajul electric este constituit din echipamentul de tracfiune (priza de curent, reosta-tele de demarare, reostatele de excitafie, aparatele de contact pentru comanda mersului) şi din aparatele de protecfiune a maşinilor şi a diferitelor instalafii (siguranfe, releuri, disjonctoare, paratrăsnete, limitoare de curent). Priza de curent a locomotivelor este constituită de două pantografe. Reostatele de demarare şi de excitafie ale locomotivelor de putere mică sunt de fontă, cu răcire naturală, iar ale locomotivelor de mare putere şi de mare vitesă, de constantan, de cupru-nichel sau de crom-nichel, şi pot suporta temperaturi până la 650°. Aparatele de contact ale comenzii mersului cuprind contactoarele şi circuitele respective, 2 Locomofivă electrică de mare putere, tip 1 B0 1 B0 1 -f-1 B0 1 B0 1, pentru curent monofazat (schema circuitelor electrice), f) priză de curent (pantograf); 2) comuiator al prizei de curent; 3) disjonctor principal; 4) înfrerupfor cu legătura la pământ; 5) comutator al transformatorului; 6) borna primarului transformatorului; 7) trepte de gradare ale secundarului transformatorului; 8) transformator (cu trepfe de reglare a vitesei); 9) întreruptor al transformatorului; 10) rezistenfă în circuitul transformatorului; 11) circuit de încălzire electrică; 12) circuit pentru instalafii auxiliare; 13) circuit principal de tracfiune; 14) legătură la pământ; 15) contactor-secfionor pentru mofoarele de tracfiune; 16) comutator penfru inversarea sensului de mers; motoare de tracfiune (cu poli auxiliari şi înfăşurare de compensafie). — în curent trifazat se folosesc motoare asin- I pentru asigurarea demarării, pentru diferitele cu-crone de induefie în colivie, sau cu inele. Vite-I plaje ale motoarelor, reglarea vitesei, respectiv 527 a puterii locomotivei, şi inversarea sensului de mers. Contactoarele se deosebesc prin modul lor de acfionare. Sistemele folosite sunt acţionarea elec-tropneumatică, cu acţionarea individuală prin supape electrice a fiecărui contactor, şi acţionarea mecanică colectivă, prin arbori cu came antrenaţi de un servomotor. Acţionarea electromagnetică este folosită rar. Demararea motoarelor locomotivelor electrice nu se face automat (în opoziţie cu demararea vagoanelor mctoare electrice) pentru ca forţa de tracţiune să se poată adapta la condifiunile diferite de funcţionare; în schimb, se folosesc rezistenţele de demarare cu trepte multe, spre a se putea reduce variaţiile mari între treptele consecutive; se ajunge astfel la o utilizare mai bună a greutăţii aderente. Există tendinţa de a se înlocui siguranţele fuzi-bile prin disjonctoare cu declanşoare de tensiune, de curent şi diferenţiale, din circuitele de mare intensitate ale curentului. Comanda aparatajului este concentrată în blocuri de comandă în mai multe trepte, cu manivele (blocul principal pentru comanda contactoa-relor de demarare, de mersul pe linie, de cuplare a motoarelor, etc.; blocul de shuntare pentru comanda contactoarelorde reglare a excitaţiilor, de inversare a sensului de mers, etc.). Aparatajul de curent alternativ se execută pentru o intensitate de curent mai mare, iar blocurile de comandă pentru mai multe trepte, trecerea fină între trepte fiind realizată printr'un transformator suplementar sau printr'un regulator fin cu colector şi perii. — Echipamentele anexe sunt formate din bateria de acumulatoare, grupurile de ventilatoare, grupurile de compresoare, instalaţiile de încălzire, de iluminat, de nisipare, aparatele şi filtrele de uleiu, aparatele de degivrare, instalaţia de frână (cu aer comprimat şi pentru frânare electrică), etc. Cabinele de comandă sunt plasate fie la fiecare capăt al cutiei locomotivei (sistem folosit aproape totdeauna), fie la mijloc; cabinele cuprind pupitrul de comandă, cu instrumentele de comandă şi de control, şi blocurile de comandă. La locomotivele de construcţie nouă, pentru protecţiunea personalului, deschiderea uşilor dela cabinele diferitelor instalaţii electrice este înzăvo-rită prin poziţia pantografului (zăvoarele sunt blocate în timpul cât priza de curent este în contact cu linia aeriană). Locomotivele de curent alternativ sunt echipate cu convertisoare, respectiv cu redresoare (în special la locomotivele de construcţie nouă), pentru producerea curentului continuu necesar la diferitele servicii auxiliare. — Pentru a se folosi în tracţiune curentul monofazat industrial de 50 per/s, s'au construit locomotive cu convertisoare de fază, pentru: a converti în trifazat, curentul monofazat şi a alimenta astfel motoarele de tracţiune trifazate asincrone de inducţie sub o tensiune la borne care asi- gură — Ia diferitele sarcini — randamentul maxima a regla automat excitaţia, pentru a lucra cu un factor de putere egal cu unitatea, sau chiar cu intensitate de curent defazată înaintea tensiunii Ia borne. Priza de curent, disjonctoarele cu re-leurile lor şi echipamentul auxiliar sunt cele folosite în curent monofazat, iar aparatajul de tracţiune este cel folosit în curent trifazat. La unele tipuri de locomotive de curent continuu pentru serviciul de manevre grele (pe cocoaşe, unde se cere o reglare fină şi între limite largi a vitesei, respectiv a forţei de tracfiune), motoarele se alimentează prin intermediul unui grup convertisor, în legătură Ward-Leonard (v. Schemă de legătură Ward-Leonard), care permite şi o bună frânare electrică prin recuperare (v. fig.). n ^_l ^___I ^____I Locomofivă electrică de curent continuu, fîp C—C, cu antrenare colectivă şi cu alimentare indirectă a motoarelor de tracfiune (schema circuitelor principale). 1) pantograf; 2) disjonctor cu acfiune rapidă; 3) grup ccn-vertisor; A) motor; 8) generator; C) excitatoare penfru maşinile A, B şi D, şi generator de alimentare penfru bateria de acumulatoare; D) excitatoare pentru motoarele de tracfiune; 4) contactor de demarare; 5) legătură la pământ; 6) contac-for de motor; 7) releu de intensitate max:imă; 8) releu compensator; 9) contactor de excitatoare; Í0) controler; 11) reo-state de reglare; 12) baterie de acumulatoare; 13) aparat de-‘ punere în paralel; I, II, III, IV) motoare de tracfiune. Pentru a se cumula avantajele curentului monofazat (posibilitatea de reglare, prin mijloace simple, a tensiunii pentru reglarea între limite largi a turafiei motoarelor) cu cele ale curentului continuu (limită de comutare mai înaltă) s'au construit locomotive racordate la o linie monofazată a cărei tensiune este coborîtă la tensiunea în serviciu prin transformatorul de pe locomotivă, iar apoi curentul este redresat prin redresor ignitron, pentru motoarele de tracţiune. Reglarea vitesei se obfine prin variafia tensiuniî secundarului transformatorului. î. Locomotivă cu turbină cu gaze [ra30Typ-ŐHHHbiH jiokomothb; locomotive â turbine a. gaz; Gasturbinen-Lokomotive; locomotive with gas turbine; gázturbinás mozdony]: Locomotivă a cărei sursă de energie e constituită de o turbină cu gaze. Părţile principale ale locomotivei sunt: turbina cu gaze (compresorul de aer, camera de combustie, turbina propriu zisă), preîncălzitorul de aer, transmisiunea, motorul de demarare, carul locomotivei, şi echipamentul auxi- 528 ^iar. Combustibilul folosit este păcura sau cărbunele pulverizat. Gazele produse prin arderea la presiune constantă a amestecului combustibil-•aer comprimat sunt trimise în turbina propriu zisă, 2. Locomotivă articulată [jiokomothb c map-HHpHOH paMOH; locomotive articulée; kurven-bewegliche Lokomotive, Gelenklokomotive; arti-culated locomotive; csuklós mozdony]: Locomoiivă * Locomoiivă cu turbină cu gaze. 1) injector de combustibil; 2) canal ds aer; 3) preîncălzitor de aer; 4) conductă de aer proaspăt la compresor; 5) compresor axial; 6) conductă de aer dela compresor la preîncălzitor; 7) reductor cu angrenaje; 8) generator electric de curent continuu; 9) turbină cu gaze; 10) camera de amestec a gazelor de ardere şi a aerului de răcire; 11) cameră de combustie; 12) canal peniru aer de răcire. care antrenează generatorul principal. Pentru a se mări randamentul termic se folosesc două turbine (una de joasă şi una de înaltă presiune). Transmisiunea este electrică (generator electric de curent continuu şi motoare de tracfiune), asemănătoare cu cea folosită la locomotivele Diesel «electrice. Motorul de demarare este un motor Diesel. Randamentul total al locomotivei este de 15-■ ■ 16%. (v. fig.). î. Locomotivă turboelectrică [TypÖHHH0-3JieK-TpHHeCKHH jiokomothb; locomotive turbo-élec-trique; turboelektrische Lokomotive; turbo-elec--fric locomotive; turbina-elektromos mozdony]: Locomotivă la care antrenarea osiilor se face prin motoare electrice, alimentate de un generator electric acfionat de o turbină cu abur. Locomotiva se construeşte pentru puteri şi vitese foarte mari şi este constituită din două părfi articulate între ele. Are căldare de înaltă presiune cu fevi de apă. Grupul turbogenerator principal este format din turbinele de înaltă şi de joasă presiune, din generatorul de curent continuu (pentru alimentarea motoarelor de tracfiune), din generatorul de curent alternativ trifazat (pentru acfionarea unor instalafii speciale), excitatoare, etc. Grupul turbogenerator auxiliar acfionează echipamentele auxiliare. Motoarele de tracfiune sunt suspendate integral. — Pentru o mai bună înscriere în curbe, pentru circulafie pe linii cu declivitate mare, pentru reducerea rezistenfei aerului, etc., se folosesc locomotive de construcfie specială: la care, pentru a se realiza o mai bună înscriere în curbe, cadrul, respectiv cutia (la locomotive Diesel-electrice, şi electrice), suntfor-mate din două sau n din mai multe părfi ^ w articulateîntreele. Jr Tiouri de locomo* ' Tipuri de locomo tive articulate: locomotiva cu abur fcT Mallet (care are:-------------- cadru secfionat, ce- k__________ le două părfi fiind articulate între ele; căldarea fixată pe cadrul dinapoi, cu posibilitatea de a lateral fafă Locomotivă articu'aiă (tip Mallet). Í) articu'afh cadrului; 2) unghiul de oscilajie al axei căldării longitudinale; 3) c'lindri de înaltă presiune; 4) ci-. . . . . lindri de joasă pres:une. oscila lateral taţa de cadrul dinainte; motorul compound cu patru cilindri, cilindrii de înaltă presiune antrenând mecanismul motor dispus în cadrul dinapoi, iar cilindrii de joasă presiune antrenând mecanismul motor dispus în cadrul dinainte), (v. fig.); locomotiva cu abur Garrat (care are căldarea fixată pe un cadru rezemat pe două boghiuri dispuse cu distanţă mare între ele, fiecare boghiu având un motor cu abur cu câte doi cilindri); locomotiva Diesel-electrică formată din două sau din trei părfi identice independente şi articulate între ele (cadrul şi cutia), şi cu comandă comună dela ambele capete; locomotiva electrică formată din două sau din trei părfi independente şi articulate între ele (cadrul şi cutia) şi cu comandă comună dela ambele capete. 529 1. Locomotivă carenată [jiokomothb oŐTeKa-€MOH (|)0pMbi; locomotive carénée; Stromlinien-lokomotive, stromlinienverkleidete Lokomotive; stream lined locomotive; áramvonalas mozdony]: Locomotivădemare vitesă, cu îmbrăcăminte cu profil aerodinamic, pentru reducerea rezistenfelor datorite aerului.Carenajul poatefi parfial sau total, îmbrăcămintea acoperind suprafafa locomotivei până la o înălfime de 0,25-0,35 m dela coroana şinelor. Prin carenare se obfine, pentru o putere indicată dată, o forfă de tracfiune disponibilă mai mare la cârlig. 2. ~ cu rofi dinfate [jiokomothb c 3y0HaTbiMH KOJiécaMH; locomotive â roues dentâes; Zahn-radlokomotive; rack locomotive; fogaskerekű mozdony]; Locomotivă pentru căi ferate de mare declivitate şi care realizează forfa de tracfiune necesară pentru remorcare, fie prin angrenarea uneia sau a mai multor rofi motoare dinfate pe o cremalieră, fie prin rofi motoare dinfate combinate cu rofi motoare cu adeziune simplă pe cale. Locomotivă cu abur combinată, cu rofi dinfate şi cu adeziune. Í) angrenaj cu roată dinfată; 2) cilindru (de joasă presiune) pentru mecanismul dinfat; 3) cilindru (de înaltă presiune) pentru mecanismul cu adeziune; 4) cremalieră; 5) roată dinfată, pentru frânare. — La locomotiva care are numai mecanism motor dinfat, motorul antrenează roata dinfată de tracfiune care angrenează cu cremaliera, osiile Locomotivă electrică tip B0—B0 în curent monofazat, combinată, cu rofi dinfate şi cu adeziune (schema circuitelor motoarelor de tracfiune). /) mersul în regimul de motor; //) mersul în regimul de frână; A) circuit al rofilor cu adeziune; B) circuit al rofilor dinfate; Í), 2), 3), 4) motoare de tracfiune; 5) dinam de frânare; 6) inductor; 7) rezistenfe de frânare; 8) transformator; 9) pantograf. .rofilor de rulare fiind libere. — La locomotivele pentru tracfiune combinată (cremalieră-ade- ziune), un motor antrenează anumite osii ca rofi de adeziune, iar alt motor antrenează una sau mai multe rofi dinfate cari se angrenează cu cremaliera (v. fig.). De obiceiu, locomotivele cu abur cu tracfiune combinată au doi cilindri cu abur interiori (între longeroane), cari antrenează mecanismul motor dinfat; cilindrii sunt de joasă presiune şi primesc aburul de emisiune dela cilindrii de înaltă presiune ai mecanismului motor cu adeziune. La locomotivele electrice cu tracfiune combinată, fiecare mecanism motor (prin cremalieră şi prin adeziune) are un motor separat, sau mecanismele sunt cuplate între ele, astfel încât un singur motor electric să antreneze osia motoare cu adeziune şi roata dinfată motoare (v.fig.). Unele locomotive au o roată dinfată care serveşte numai la frânare, pentru coborîrea pé pante. Sin. Locomotivă dinfată. 3. ~ dinfată. V. Locomotivă cu rofi dinfate. 4. ^-tender [jiokomothb-TeH^ep; locomo-tive-tender, coucou; Tenderlokomotive; tank-locomotive, tank-engine; szertartányos mozdony]: Locomotivă cu abur, care are rezervoarele de apă şi cutiile de combustibil montate chiar pe cadrul locomotivei. Se construeşte ca locomotivă pentru trenuri uşoare de mare vitesă (cu consum mic de combustibil şi de apă) şi ca locomotivă de cale îngustă, având o mai bună înscriere în curbe cu raze mici. Mişcarea de şerpuire din cale (v. sub Mişcările perturbatorii ale locomotivei) e mai mică decât la locomotiva cu tender. 5. ~ uşoară [jiérKHH jiokomothb; locomotive légére; leichte Lokomotive; light locomotive; könnyű gyorsmozdony]: Locomotivă cu abur, cu piston, de mare vitesă (100 ■ • -120 km/h) şi cu greutatea pe osie de 12 • • ■ 14 t, care e folosită pentru remorcarea trenurilor de călători uşoare, pe distanfe scurte. Este de tipul locomotivă-tender carenată, şi are de obiceiu două osii cuplate. — Locomotive adaptate pentru condifiuni speciale de exploatare feroviară: 6. Locomotivă de foarte mare vitesă [jiokomothb oneHb őOJibillOH CK0p0CTH; locomotive de trés grande vitesse; sehr schnell laufende Lokomotive; very high speed locomotive; igengyors járású mozdony]: Locomotivă cu vitesa de mers mai mare decât 130 km/h. Particularităţile constructive ale locomotivelor de foarte mare vitesă sunt: diametrul rofilor motoare între 2 ■■■2,3 m; greutatea pieselor în mişcare e mică (pentru micşorarea forfelor inerfiale), ungerea e mecanizată, frânarea e specială, cu un coeficient de frânare variabil şi mai mare decât unitatea. — Pentru trenurile de mare vitesă se tinde să se folosească locomotivele electrice şi Diesel-electrice, cari, neavând piese în mişcare rectilinie alternativă, dau mersului o mai mare stabilitate. Sin. Locomotivă foarte rapidă. 7. Locomotivă de mină [py^mroibiH jiokomothb; locomotive pour mines; Grubenlokomo-tive; mine locomotive; bányamozdony]: Locomo- 34 530 ti vă care serveşte Ia remorcarea trenurilor de vagonete în interiorul minei, pe o cale de circulafie care are în general ecartament îngust. Se caracterizează prin volum mic, şi în particular înălfime mică, prin greutate pe osie şi putere mare, şi prin posibilitatea de înscriere în curbe cu raze mici. Locomotiva trebue să se adapteze condifiunilor speciale de exploatare în mine: tonaje mari de remorcat, rezistenfe mari ale căii, forfe de tracfiune mari, vitese mici, demarări dese, siguranfă contra incendiului, volum mic de gaze de emisiune. Cele mai multe locomotive de mină au două osii cuplate (fip locotracfor), şi nu au osii libere, întreaga greutate a locomotivei fiind folosită ca greutate aderentă. Din cauza pericolului de incendiu şi a vicierii aerului, locomotivele nu trebue să producă scântei şi fum; locomotivele din minele grizutoase sunt înzestrate şi cu dispozitive de protecfiune antigrizutoasă. Tipurile de locomotive folosite în mină sunt: locomotive cu motor cu ardere internă, locomotive cu aer comprimat şi locomotive electrice. Ele se clasifică după greutatea pe osie şi după sursa de energie. — Se deosebesc: î. Locomotivă de mină, cu aer comprimat [py-AHHHHblH JIOKOMO.THB C CffîaTbIM B03AyX0M; locomotive â air comprimé pour mines; Preţjluft-Gru-ben lokomotive; compressed air mine locomotive; süritettlégű bányamozdony]: Locomotivă de mină, al cărei agent motor este aerul comprimat, care acfionează asupra pistoanelor a doi cilindri montaţi lateral pe cadrul locomotivei. Aerul comprimat este luat dela stafiuni de alimentare şi înmagazinat, la presiunea de 175*"200 at, în rezervoare cilindrice, montate pe cadrul locomotivei, şi este trimis în cilindri, redus printr'un robinet de reducere, la presiunea de 12-••15 at. Locomotiva este antigrizutoasă (v. fig.). Raza Ek Hff! 3 * S 6 Locomotivă de mină, cu aer comprimat. Í) schimbător de mers; 2) robinet de aer comprimat; 3) bielă cuplară; 4) bielă motoare; 5) cap de cruce; 6) cilindru de înaltă presiune; 7) rezervoare de aer; 8) cilindru de joasă presiune. de acfiunea locomotivei (de obiceiu 8 ■•■10 km) depinde de capacitatea rezervoarelor. Puterile folosite curent sunt 35* 40 CP. 2. ~ de mină, cu motor Diesel [pyAHHHHbiH #H3ejibHbiH JIOKOMOTHB; locomotive â moteur D. pour mines; D. Grubenlokcmotive; D. mine locomotive; D. bányamozdony]: Locomotivă de mină, a cărei sursă de energie este un motor Diesel, antrenarea osiilor realizându-se prin in- termediul unei transmisiuni. Motorul este cu 2***6 cilindri; transmisiunea este mecanică, cu 2*-*4 trepte şi cu inversor de mers. Prezintă oarecare siguranfă fafă de grizu, conducta de evacuare a gazelor de ardere fiind echipată cu un filtru de răcire a gazelor la 60°, şi de diluare (ca să nu vicieze aerul din galerii). Se construeşte pentru puteri de 70* •• 100 CP. Circulă numai în galeriile de intrare a aerului. s. ~ de mină, cu motor cu explozie [py#-HHHHbiil jiokomothb c ABHraTejieM BHyTpeH-Hero cropaHHH; locomotive â moteur â ex-plosion pour mines; Explosionsmotor-Grubenlo-komotive; mine locomotive with explosion motor; robbanómotoros bányamozdony]: Locomotivă de mină, a cărei sursă de energie este un motor cu explozie. Din cauza aprinderii cu bujii, se întrebuinfează numai în mine cu atmosferă neexplozivă, şi foarte rar. Se construesc locomotive cu puterea până la 15••■20 CP. 4. ~ de mină, electrică [pyftHHHHbiH 3jieK-TpHHeCKHH jiokomothb; locomotive électrique pour mines; elektrische Grubenlokomotive; electric mine locomotive; villamos bányamozdony]: Locomotivă de mină, a cărei sursă de energie este curentul electric. Ea poate fi cu sursă de energie independentă, dată de o centrală de energie (locomotivă cu priză de curent) sau cu acumulatoare. Locomotiva electrică de mină, cu sursa de energie independentă, este alimentată prin linie aeriană. Se întrebuinfează curent în minele negrizutoase. în minele grizutoasesefoloseşte numai în galeriile de intrare a aerului, din cauza scânteilor electrice dintre priza de curent şi linia aeriană. Curentul folosit este în special cel continuu, obfinut direct sau prin redresare, şi rar curentul trifazat, până la tensiuni de 600 V. Antrenarea este în general individuală, motoarele fiind cu suspensiune prin nas şi complet blindate. Puterea tipurilor curente de astfel de locomotive nu depăşeşte 80 CP. Locomotiva electrică de mină cu acumulatoare ia curentul dela baterii de acumulatoare alcaline (de obiceiu de Locomotivă de mină cu baterie de acumulatoare, cu două osii motoare. nichel-cadmiu). Bateria de acumulatoare descărcată se poate înlocui în întregime cu o alta, încărcată. Antrenarea osiilor este de obiceiu individuală, motoarele fiind suspendate prin paliere cu nas şi complet blindate. Raza de acfiune depinde de capacitatea de încărcare a acumulatorului. Locomotiva este antigrizutoasă. Instalajia de tracfiune trebue completată cu o stafiune subterană de încărcare a acumulatoarelor (v. fig.). 531 1. Locomotivă de şantier [jiokomothb hjih CTpoeK; locomotive pour chantiers; Bauloko-motive; contractors locomotive; építészeti mozdony]: Locomotivă folosită pentru transporturi pe şantiere de construcfii. Se construeşte pentru ecartament îngust (600*•• 750 mm), cu abur (locomo-tivă-tender), cu motor Diesel cu transmisiune mecanică sau electrică, de tipul locotractor, şi mai rar de tipul 0 — C — 0, cu un ampatament rigid cât mai mic, pentru înscrierea în curbe cu raze mici. Greutatea aderentă este egală cu greutatea totală a locomotivei. Cadrul, ca şi aparatul de tracfiune şi de ciocnire, sunt întărite, pentru a prelua şocurile mari, provocate de aparatele de ciocnire rigide ale vagoanelor. Se construeşte pentru puteri de 10•••30 CP. 2. Locomotivă de uzină [3aBOACKOH jiokomothb; locomotive d'usine; Werklokomotive; work locomotive; üzemi mozdony]: Locomotivă folosită pentru transporturi în uzine şi pe liniile de garaj industriale. Locomotiva se construeşte pentru orice ecartament, şi este cu abur (locomotivă-tender), sau cu motor Diesel (de obiceiu cu transmisiune mecanică, şi, uneori, cu transmisiune hidraulică sau electrică), sau electrică (cu acumulatoare sau cu fir aerian), cu forfă de tracfiune mare, adesea până la limita de adeziune. Ca-racteristicele de construcţie ale locomotivei se apropie de caracteristice le locomotivelor de marfă (de obiceiu cinci osii cuplate, frână cu aer comprimat, etc.), având dispozitive speciale pentru înscrierea în curbe cu raze mici (osii cu joc lateral, bişeluri, articulafii, etc.). Locomotiva este echipată totdeauna cu un fluier puternic şi cu clopot, pentru semnalizări acustice pe liniile uzinelor. s. Locomotivă foarte rapidă. V. Locomotivă de foarte mare vitesă. 4. Locomotivă forestieră [jiokomothb /ţjin JiecHbix npOMbiCJiOB; locomotive forestiere; Waldlokomotive; forest locomotive; erdészeti mozdony]: Locomotivă folosită pentru transporturi în exploatările forestiere. Se construeşte pentru ecartament îngust (600 ■ ■ ■ 750 mm), cu abur (tip lo-comotivă-tender), folosind drept combustibil lemn şi deşeuri forestiere (brichete de rumeguş de lemn). Dé obiceiu, locomotiva are patru osii cuplate, întreaga ei greutate fiind folosită ca greutate aderentă, Condifiunile speciale de exploatare forestieră (linii cu declivităfi mari şi curbe cu raze mici, şi fără racordări, instalafii rudimentare de întreţinere şi de reparafii, apă de alimentare dură, etc.) impun locomotivei o construcţie robustă, dar în acelaşi timp simplă şi fără echipamente de construcţie complicată. 5. Locomotivă-frână [topmoshoh jiokomothb; locomotive frein; Bremslokomotive; brake locomotive; fék-mozdony]: Locomotivă sau grup de locomotive cuplate, folosite în metoda viteselor constante, la încercările locomotivelor pe linie. Locomotiva-frână înlocueşte greutatea convoaielor de vagoane, prin rezistenţele pe cari le opune înaintării (menţinerea constantă a vitesei şi va- riaţia forfei de tracţiune). Ea foloseşte, pe lângă frâna obişnuită, fie (rar) contraabur, fie contra-presiune de aer. 6. Locomotivă, depou subteran penfru ~ de mină [noftseMHoe fleno ^jih pyflHHHHbix jio-KOMOTHBOB; dépőt souterrain pour locomotive de mine; unterirdische Kammer für Grubenloko-motive; underground depot for mine locomotive; földalatti fütöház bányamozdonyok részére]: încăpere subterană pentru remizarea, alimentarea şi reparaţia curentă a locomotivelor, acoperită cu un strat de material ignifug, perfect aerisită (ca să excludă stagnarea gazelor), în legătură directă cu puţul de aeraj (pentruca, în caz de incendiu, gazele să nu inunde mina). Combustibilul de alimentare a locomotivelor se transportă în butoaie de tablă sau în vagonefe-cisterne. 7. Locomotivelor, defectările în serviciu ale ~ [noBpeîKAeHHH b paőoTe jiokomothbob; dé-rangements des locomotives pendant le service; Betriebsstörungen der Lokomotiven; disturbances of locomotives during service; mozdonyok üzemhibái]: Defectările mai importante ale locomotivelor sunt următoarele: La locomotiva cu abur: arderea cutiei de foc, explozia căldării, curgerea ţevilor de fum, lipsa de etanşeitate a autoclavelor, înţepenirea supapelor de siguranţă, înţepenirea regulatorului, defectarea armaturii fine a injec-toarelor sau a pompelor, etc. (provocate de conducerea neatentă a focului şi de neobser-varea regulilor de exploatare a căldării); spargerea cilindrului sau a capacului de cilindru (din cauza loviturilor de apă); ruperi de biele, topirea, respectiv încălzirea cusineţilor de bielă sau de osie, ruperea inelelor de piston şi de sertar, lipsa de etanşeitate a cutiilor de etanşare, ruperea bandajelor, etc. (din cauza lipsei de ungere, a defectelor de material, a jocurilor periculoase, etc.); spargeri de ţevi, de injectoare, etc. (din cauza frigului). — La locomotiva Diesel: defectările caracteristice ale motorului Diesel şi ale transmisiunilor, după sistemul lor, etc. — La locomotivele electrice: defectările caracteristice maşinilor, aparatelor şi circuitelor electrice, etc. 8. Locotifă. V. Clocotiş. 9. Locotractor [jiokomothb Manon mohjho-CTH; locotracteur; Kleinlokomotive, Lokotraktor; Locotractor cu motor Diesel şi transmisiune mecanică. Í) camera motoarelor; 2) marchiză; 3) osie falsă; A) contragreutate; 5) bielă motoare; 6) bielă cuplară. locotractor; lokotraktor, kis tolatómozdony]: Locomotivă de mică putere (8---120 CP) cu două 34* 532 osii, ambele fiind cuplate. Are de obiceiu motor Diesel, cu transmisiune mecanică (cu 4**-12 trepte de vitesă), (v. fig.), electrică (v. fig.) şi uneori hidraulică, motorul Diesel funcţionând cu două regimuri de turafie. Locolractorul are vitesă mică şi forfă de tracfiune mare (aproape de limita de adeziune), greutatea lui totală fiind folosită ca greutate aderentă. Serveşte pentru manevre în triaje, în stafii, ateliere, etc. alb, lucios, cari îngreuiază sau împiedecă prelucrarea prin aşchiere. Sin. Puncte dure. 5. Loden [jlo/ţeH; loden; Loden; shag; loden]. Ind. text.: Stofă de lână groasă şi cu aspect de pâslă, impermeabilă la apă, care se întrebuinfează pentru confecfionarea anumitor vesminte (mantale, pelerine, etc.). 6. Lodus.Meteor.: Vânt de Vest-Sud-Vest, continental, secetos, nefavorabil în pescuitul marin, Locotractor cu motor Diesel şi fransmisiune electrică, I) marchiză; 2) tobă de eşapament; 3) cap de aspirafie; 4) generator electric de curent continuu; 5) cuplaj elastic; 6) motor Diesel; 7) radiator; 8) motor de tracfiune; 9) arbore de transmis;une; 10) angrenaj reductor; 11) lanf de transmisiune; 12) rezervor de combustibil; 13) acumulator; 14) comanda combustibilului; 15) schimbător de mers. î. Locuinfă [noMeiiţeHHe; habitation, loge-ment; Wohnung; lodging, dwelling; lakás]. UArh.: Clădire cu una sau cu mai multe încăperi, sau parte dintr'o clădire, adesea şi cu dependenfe, destinată să adăpostească permanent o familie sau o persoană. — 2. Urb.: Clădirea destinată adăpostirii uneia sau mai multor familii, împreună cu terenul pe care este construită. 2. ~ colectivă [KOJiJieKTHBHoe noMeiiţeime; habitation collective, logement collectif; kollek-tive Wohnung; collective lodging, collective dwelling; kollektív lakás]: Locuinfă formată din două sau din mai multe unităfi (apartamente) grupate în sens orizontal sau vertical (blocuri), şi la care terenul din parcelă pe care nu s'a construit (curte, grădină, etc.), ca şi unele spafii de circulaţie sau instalafii, sunt folosite în comun de tofi locatarii. 3. ~ unifamilială [OCOŐHHK; logement pour une seule familie; Einfamilienwohnung; one-fa-mily dwelling; egycsaládos lakás]: Locuinfă formată dintr'o singură unitate de locuit (apartament) şi la care curtea, grădina, etc., sunt folosite numai de locatarii acestei unităfi. 4. Locuri dure [TBepflbie tohkh; points durs; harţe Stel len; hard points; kemény pontok]. Metl.: Defecte de omogeneitate a pieselor de fontă turnată, cari consistă în formafii localizate de cementită liberă, cu duritate mare şi aspect şi care bate în regiunea Mării Negre, tot timpul anului, fără a dura odată mai mult de 24* ■ ■ 48 ore. El cauzează un curent puternic pe mare, produce valuri mari, răscoleşte nisipul în tot lungul litoralului şi îndepărtează apele calde şi aerisite dela „suprafafă. Astfel, lodusul produce o scădere a nivelului mării la coastă şi în complexul Razelmului, formând un contracurent puternic de adâncime, cu ape reci şi viciate („ho-lodnic"), care alungă peştii şi periclitează existenta numeroaselor forme de vietăfi din dreptul litoralului nostru marin. 7. Loess [Jiecc; loess; Löfj; loess; lősz]. Pefr.: Rocă sedimentară detritică, de origine eoliană, de vârstă cuaternară, formată din praf silicios şi argilos, slab cimentat. Prezintă pori. Nu este stratificată. Prin decalcificare, se transformă în lut. în acest caz, carbonatul de calciu se depune în loess, la baza lui, formând concrefiuni (păpuşile loess-ului). Loess-ul acopere regiunile din Europa de Est, din Asia şi din America de Nord cari au climat arid de stepă. în fara noastră, este răspândit în Podişul Moldovei, în Dobrogea şi în Câmpia Română. în unele regiuni, grosimea loess-ului depăşeşte 100 m. 8. Loeweif [jiéBeHT; loewéite; Lövveit; loweite; löweit]. Mineral.: Na2Mg[SOJ2 • 2Va H20. Sulfat dublu, hidratat, de sodiu şi magneziu natural. 533 i. Logaritm [JiorapH(|)M; logarithme; Loga-rithmus; logarithm; logaritmus]. Mai.: Puterea /, Ia care trebue ridicat un număr b, numit bază a sistemului de logaritmi respectiv, pentru a se obfine un număr n dat, al cărui logaritm în baza b este l. Dacă n—bl, /= log bn se numeşte logaritmul lui n în baza b. Pentru ca logaritmul unui număr real pozitiv să fie o funcţiune monoton crescătoare de acest număr, trebue ca baza b să fie un număr pozitiv şi mai mare decât unitatea. Se folosesc mai ales două sisteme de logaritmi: unul în care b —10, numit sistemul de logaritmi decimali sau zecimali, iar celălalt, în care baza este numărul b— e = 2,718 ■ ■ ■, numit sistemul de logaritmi naturali sau neperieni. Logaritmul unui număr n, în cele două sisteme, se notează, respectiv, prin simbolurile l — \gn şi l = \nn. Logaritmul fiind un exponent, are următoarele proprietăfi: dacă >71 = M1 şi n2 — bl2, rezultă ^ + /2 = 1 og bnt +1 oqbn2 = I og bn±n2 k - k = log^i - \oqbn2 = log&—1 n2 c log^1 = Iog&^i ■ Dacă logbn este logaritmul lui n în baza bu şi logbn este logaritmul lui n în baza b2, care, în cazul particular al lui b±—\0, b2=e, devine Ig n — In n • Ig e — (0,4343 ■■ ■) In n. Din relafia care defineşte logaritmul unui număr se deduce că logaritmul decimal al unui număr cuprins între 1 şi 10 e cuprins între 0 şi 1, şi cel al unui număr cuprins între 10m şi 10w^~1 e cuprins între m şi m+1. Partea întreagă a logaritmului se numeşte caracteristica, iar partea decimală, mantisa lui. Caracteristica logaritmului decimal al unui număr mai mare decât unitatea, a cărui parte întreagă are m cifre, este deci m — \, iar caracteristica logaritmului decimal al unui număr mai mic decât unitatea este negativă. în cazul general, în care n poate fi nu numai pozitiv, ci şi negativ sau complex, l este un număr complex. în acest caz, n are o infinitate de logaritmi. Dacă n = a + ic şi l = p-\-iq, se obfine, de exemplu în baza e\ a+ic- eP-\-ig~ep-\-i(q-\-^m3t)=zeP [cos sin (?+2wjr)], în care m este un număr întreg oarecare. De exemplu, dacă n — — 1, rezultă a — — 1 ,c = 0, p = 0, cos (q+ 2rmz) — — 1, deci q = K şi In (— 1) = i; 3 i\ dacă n = i, rezultă, în acelaşi mod, că . . ík 5ík 9ík ln î=2: T' . dacă n—e, rezultă că In e = 1; 1+2i; 1+4i;... Baza e a sistemului de logaritmi naturali are deci un logaritm real egal cu unitatea, şi o infinitate de logaritmi complecşi. 2. ~ integral [HHTerpaJibHbifi jiorapnc|)M; logarithme intégral; Integrallogarithmus; integral logarithm; integrál logaritmus]: Funcfiunea _C-U eu 1 u2 1 h3 /i(ew)=j — d^=C+log^+^+2 ^"3 3Ţ^,", C = 0,5772156 fiind constanta lui Euler. se numeşte şi exponenfiala integrală. 3. Logarifmic, decrement V. Decrement logaritmic. 4. Logatom [jioraTOM; logatome; Silbe; loga-tom; logatom]. Telc.: Cuvânt monosilabic artificial şi fără sens, folosit spre a se măsura inteligibili-tatea convorbirilor pe un circuit telefonic sau a audifiei într'o sală de conferinfe. 5. Loggia [termen italian]. Arh.:'Galerie exterioară formată dintr'o serie de arcade sprijinite pe pilaştri sau pe coloane, deschisă pe una, două, sau chiar pe trei laturi. în arhitectura italiană, loggia era aşezată, uneori, la parter. Dacă era înălfată cu câteva trepte deasupra solului şi accesibilă direct din afară, loggia constituia o con-strucfie independentă, care servea ca loc de întrunire sau ca muzeu în aer liber. 6. Logomefru [jioroMeTp; logométre, quo-tientmétre; Quotientenmesser; quotient meter; logométer]. Fiz.: Instrument de măsură pentru măsurarea raportului a două mărimi. Se foloseşte, în general, la măsurarea raportului a două mărimi electrice. 7. Lohmanif [jiOMaHHT; lohmanite; Lohmanit; lohmanite; lohmanit]. Metl.: Carbură de wolfram turnată dură, cu câteva procente de carbură de molibden, folosită pentru armarea organelor de maşini supuse la uzură mare. 8. Loifră de car. Ind. ţăr.: Fiecare din părjile laterale ale unui car, în formă de scară, compusă din doi drugi longitudinali (carâmbi), le-gafi prin mai multe speteze perpendiculare pe ei. Se sprijine, jos, pe vârtejul dinainte şi pe perinocul dinapoi, şi sus, pe două leuci (v. şi fig. sub Car). 9. Lojă [jiOJKa; loge; Loge; box; páholy]. Arh.: Fiecare din încăperile amenajate în jurul unei săli de spectacol, deschise spre scenă sau spre ecran, şi în cari încap fotolii numai pentru un număr mic de spectatori. 10. ~ [yőopHan apTHCTOB; loge; Ankleide-raum; dressing-room; öltöző szoba]: încăpere mică într'un teatru, în care se îmbracă şi se machiază artiştii. Sin. Cabină. 11. ~ [jiOJKa; loge; Loge; lodge; páholy]: în Şcoalele de Arte frumoase sau de Arhitectură, încăpere în care lucrează fiecare din participanfii la un concurs. 12. ~ [.zţBopHHlţKaH; loge de concierge; Pfört-nerraum; doorkeeper's room, lodge; portáspáholv]: Cameră sau pavilion mic, în care stă portarul 534 unei clădiri sau al unei institufii, în timpul serviciului. î. Lojă seminală [ceMeHHoe rHé3,n;bimK0; loge séminale; Kernhaus; core; magfészek]. Agr.: Oricare dintre camerele din interiorul unui fruct, căptuşite cu o membrană cornoasă, în interiorul cărora se găsesc seminfele fructului. 2. Lojnifă. Ind. făr.: împletitură de salcie, pe care se usucă fructe. 3. Lo-kao [KHTaHCKHH 3eJieHbIH KpaCHTejlb JIo-Kao; vert de Chine, lo-kao; Chinesischgrün, Lokao; Lokas, sap g'reenf Chinese green; lokao, kinai zöld]. Ind. chim. sp.: Substanfă colorantă extrasă din scoarfa ramurilor şi rădăcinilor unor plante din speciile Rhamnus utilis şi Rhamnus chloroforus. Se obfine prin fierberea scoarfei şi tratarea ei, după fierbere, cu hidroxid de potasiu sau cu lapte de var. După purificare, extractul se evaporă lent, obfinându-se plăci subfiri, casante, de coloare verde închisă, cu reflexe violacee. Contine un glucozid, lokaina, o substanfă colorantă, violetă, lokaitina, şi lokaetină, rezultate din dedublarea lokainei. — Este folosită, în China, penfru vopsirea fibrelor de lână, de mătase şi de bumbac. Sin. Verde de China. 4. Löllingif [jiOJiHHrHT; loellingite, loelingite; Löllingit; lolingite, lollingite; löllingit]. Mineral.: FeAs2. Arseniură de fier naturală, de coloare albă-argintie spre cenuşiu. Cristalizează în sistemul rombic. 5. Lom [pejibco-ypaBHHTejibHbiH pbinar; levier pour rail; Schienenausgleichhebel; rail equalizing lever; sinemeltyű]. Tehn.: Rangă de ofel folosită pentru punerea din nou la cotă a şinelor montate în cale. Extremitatea care prinde şina are o piesă metalică de forma unui cioc de vultur. 6. Lonarii. Mase pis.: Material termoplastic cu bază de acetilceluloză secundară (Cellit), folosit la confecţionarea pieselor izolante, mai ales de telecomunicafii, atât prin presare cu un plastifiant, în forme încălzite la 120*160°, cât şi prin turnare. Are o mare rezistenfă mecanică şi un luciu foarte plăcut, şi nu sufere deformafii ulterioare. (N. C.). Sin. Trolitul. 7. Londinian [jfOHflHHHaHCKHH njiacT; lon-dinien; Londinian; Londinian; londinián]. Geo/.: Etajul superior al Paleocenului, caracterizat prin fosilele Ostrea bellovacina, Cyrena cuneiformis, Cerithium variabile, Aturia ziczac, Avicula arcuata, Rostellaria ampla, Coryphodon, Gastornis, Didel-phys, etc, Londinianul are subdiviziuni, cu valoare de etaje, şi anume: Sparnacianul (sau Soissonia-nul) şi Ypresianul (Cuisian). s. London Pepping. Agr.: Varietate de mere de masă, cu fructul mare sau mijlociu, scurt, tronconic, cu cinci creste pronunţate în partea de sus, cu cavitatea pedunculară largă. Coloarea pelifei e galbenă ca de ceară, foarte unsuroasă, şi, uneori, cu o roşeafă afumată spre soare. Miezul e gălbuiu, fondant, suculent, dulce şi fin aromat. E una din cele mai bune varietăfi de mere de masă. Se cultivă în toată fara. 9. Longarină [npoflOJibHbrâ 6pyc; longrine; Joch; crown bar; járomgerenda, aknakeret]. Tn/.: Element de sprijinire a galeriei unui tunel, format dintr'un lemn rotund de lungimea unui inel (v.), aşezat în lungul tunelului, la partea superioară a excavafiei calotei, şi rezemat pe ştenderi, pentru a susfine marciavantele transversale. 10. Longeron [jiomnepoH; longeron; Lăngstfă-ger, main beam, girder; hossztartó]. Pod.: Fiecare din grinzile longitudinale aşezate direct sub calea unui pod şi rezemate pe antretoaze, cărora le transmit încărcările permanente şi mobile aferente panoului dintre două antretoaze. Longeroanele podurilor metalice se execută totdeauna ca grinzi cu inimă plină; la podurile de cale ferată sunt aşezate cât se poate de aproape de axa fiecărui fir de cale. 11. Longeron de aripă de avion [jiOHîKepoH KpblJia caMOJléTa; longeron d'aile d'avion; Flü-geiholm; wing spar; szárny-gerinctartó]. Av.: Grindă în sensul anvergurii aripei avionului, care constitue piesa principală de rezistenfă a acesteia. Lon-geronul are de suportat solicitări la încovoiere în plan vertical şi orizontal, şi la compresiune, tracfiune, tăiere şi torsiune (datorite legăturilor la cari este supus de către traverse, montanfi şi diagonale). Aceste solicitări nefiind aceleaşi de-a-lungul longeronului, seefiunea Iui transversală poate varia după rezistenfa pe care trebue să o prezinte. — După materialul din care sunt construite, se deosebesc: 12. ~ de lemn [flepeBHHHbiH jiomKépoH; longeron en bois; Holzflügelholm; wooden wing spar; fa-szárnygerínctartó]: Longeron construit fie din esenfe de foioase (frasin), fie din esenfe de conifere (molid), în următoarele execufii: longeron plin, format din una sau din mai multe grinzi de lemn, încleite astfel încât fibrele a două grinzi juxtapuse să nu fie paralele, pentru a împiedeca înaintarea unui început de rupere; longeron Longeron de lemn, cu secfiune variabilă, dintr'o bucată, scobit. scobit, format fie dintr'o singură bucată (v. fig.), fie din mai multe scânduri încleite între ele Longeron de lemn, din două şi din trei bucăfi, scobit. (v. fig.), cu scobituri în anumite porfiuni, cu scopul de a-l uşura în locurile în cari reiese din 535 calcul că seefiunea sa e mai pufin solicitată; longeron în cheson, construit gol în interior, cu întărituri în locurile în cari e necesară o rezistenfă mai mare. Longeronul în cheson se construeşte fie prin îmbinarea (prin încleire) a două sau a scob tură în interior, for- Longeron de lemn, în cheson, cu secfiune variabilă, din două bucăfi scobite. mai multor piese cu mând un gol (v. fig.), fie prin unirea a două tălpi de scânduri prin perefi laterali de con-traplacaj, perefii fiind întărifi prin baghete de lemn aşezate în formă de*zăbrele. Perefii pot fi uşurafi prin găuri. Tălpile ionge-ronului în cheson pot fi confecfionate fie ambele din aceeaşi esenfă de lemn, fie o talpă (cea care lucrează la compresiune) dintr'un lemn tare (mai dens) şi cealaltă (care lucrează la întindere) dintr'un lemn mai moale, fie ambele tălpi din lamele mici încleite la un loc; la ultima construcfie se obfine o mai mare rezistenfă la compresiune, având avantajul că ruperea unei lamele nu scoate longeronul din serviciu, şi dă posibilitatea de a realiza cu uşurinfă curbura aripei, cerută de construcfie. î. Longeron metalic [MeTaJUiH^ecKHH jioh-mepoH; longeron métallique; metallischer Flügel-holm; metallic wing spar; fém szárnygerinctartó]: longeron construit din ofel, duralumin, bronz de aluminiu, etc. şi care prezintă, fafă de cel de lemn, o rezistenţă şi o siguranfă la accidente mai mare. Din punct de vedere constructiv, se deosebesc: longeron metalic simplu, confecţionat dintr'o singură bucată de tub de metal tras, de diferite profilé (v. fig.), {construcfie a-bandonată, fiindcă prezintă des-avantaje la asamblarea cu restul pieselor aripei); longeron metalic compus, construit din două tălpi şi inimă, permiţând folosirea unor piese cu dimensiuni adecvate solicitărilor, şi o economie de greutate. — Longeronul metalic compus poate avea tălpi de tablă, sau profil masiv plat, sau talpă de tuburi (v. fig.). După modul cum e construită inima, se deosebesc: longeron cu o singură inimă, confecfionată fie din tablă cu redisoare (susţinători) profilate, îmbinate cu ea prin nituire, Profile de longeroane tubulare metalice. 9 o cnr° cib r Longeron metalic compus, cu talpa din tuburi. Í) talpă tubulară; 2) inimă. fie din tablă ondulată în sens vertical; longeron tip cheson, cu două inimi de tablă dreaptă, rigidizată prin redisoare profilate, sau de tablă ondulată vertical sau profilată, sau cu inimile solidarizare prin antretoaze sau tuburi fixate prin buloane între cele două inimi; longeron cu zăbrele, cu două Longeron metalic, cu talpa tubulară şi cu'inima de tablă găurită în formă de zăbrele. inimi de zăbrele profilate, sau pline, dar dantelate prin găurire (v. fig.). 2. Longeron de fuzelaj de avion [jiOHHcepoH (J)K)3ejifl}Ka caMOJiéTa; longeron de fuselage d'avion; Rumpfholm; body's longeron; törzs-ge-rinctartó]: Grindă longitudinală care formează, de obiceiu împreună cu alte trei grinzi, scheletul de bază al unui fuzelaj-grindă (cu zăbrele). Lon-geroanele sunt legate între ele prin montanfi, traverse şi diagonale. Longeronul lucrează în principal la încovoiere. Se construeşte: din lemn (frasin sau molid), în secfiune plină (pătrată, dreptunghiulară), sau scobită în anumite porfiuni, unde solicitarea e mai mică; din metal (ofel, duralumin, etc.) cu seefiunea circulară, pătrată, sau profilată în U, sau în cornier. s. ~ de suport-motor, de avion [onopiibiH JiOHJKepoH aBHaiţHOHHoro M0T0pa; longeron de support-moteur d'avion; Motorlagerunterholm; longeron of engine support; motor-fökerettartó]: Una dintre cele două grinzi cari se fixează la cele două longeroane dela baza fuzelajului, formând suportul motorului avionului. Se confecţionează: din lemn (frasin sau ulm), de secfiune dreptunghiulară, cu găuri pentru ancorarea motorului; din metal, în formă de tuburi dreptunghiulare sau profilate în U. 4. Longeron de locomotivă [nap0B03Hbrâ JlOHîKepOH; longeron de locomotive; Rahmen-wange der Lokomotive; locomotive frame i i j £■■ !^-°rh o.rîlQQ/io□ rho□ 5°— Si plate; mozdony-fo- keret, mozdonykeret- 3 hossztartó] .C. f.: Grin- Longeron de locomotivă, de dă longitudinală prin- tablă, cipală din cadrul Io- *) longeron; 2) gol de micşorare comotivei. După po- a greutăţii; 3) gol pentru cutia zitia longeroanelor de unsoare, fafă de rofi, ele sunt interioare sau exterioare. După forma constructivă, longeroanele sunt de tablă (25 ■•■30 mm grosime), sau de bare profilate. La unele loco- 536 motive, longeroanele se toarnă dintr'o singură bucată cu cadrul întreg şi cu cilindrii. rty'-WCp liîP-qfe, -- |-,-™ [ = ■■=»-„----------------------ir--^A--1-1 * ii. Iii; I ^ —~—j—;i~—^••{ji'O* • — . l.frTr'şj Longeron de locomotiva, din bare. I) gol penfru cutia de unsoare; 2) placă de legătură; 3) gol de vizitare; 4) longeron. î. Longeron de vagoane [BaroHHbrâ jiOHme-pOH; longeron de wagon; Rahmenwange der Wagen; wagon frame plate; vasúti kocsi-hossztartó]: Grindă principală longitudinală din cadrul vagonului. Este Lon9eron de vag°ane' cu armare 3 - simpla. 1) longeron (bază); 2) armare (consolidare). constituit de obiceiu dintr'o bară profilată în U; la vagoanele de călători şi la vagoanele de marfă cu mare capacitate de încărcare, longeronul se armează cu popi şi contrafişe (v. fig.). 2. Longinescu, constanta lui ~ [nocTOHHHan JlOHrHHecKy; constantele L,; L. Konstante; L.'s constant; L. állandója]. Chim. fiz.: Constanta k, egală cu raportul dintre temperatura absolută de fierbere T a unui lichid şi produsul D^n, în care D este densitatea sa la 0°, iar n e numărul de atomi din molecula sa: D-in Pentru un lichid neasociat, această constantă este egală cu 100. Se foloseşte pentru determinarea greutăţii moleculare. 3. Longitudine [ftOJiroTa; longitude; Lángé; longitude; hosszúság]. Asfr.: Unghiul diedru pe care-l formează planul meridianului unui loc cu planul meridianului de origine care, printr'un acord internaţional, este definit prin meridianul observatorului astronomic dela Greenwich; longitudinea se socoteşie dela 0 la 180°, plecând dela meridianul de origine, pozitiv către Vest, şi negativ către Est. Este deci necesar să se precizeze totdeauna: longitudine estică (orientală) sau longitudine vestică (occidentală). Longitudinea unui loc, exprimată în grade sexagezimale, este egală cu de 15 ori diferenţa dintre ora siderală a acelui loc şi ora siderală a observatorului dela Greenwich. Sin. Longitudine geografică. 4. ~ astronomică a unui astru [aCTpoHOMH-necKan acTpajibHan AOJiroTa; longitude astro-nomique; astronomische Lángé; celestial longi- tude; csillagászati hosszúság]: Arcul de cerc Ţ S'f măsurat pe ecliptică dela punctul vernal y către Est, până la punctul S' în care ecliptica este tăiată de cercul mare care trece prin polii eclipticei şi prin astrul S. Sin. Longitudine ecliptică. 5. ~ ecliptică [3KJiHiiTHHecKafl #0Jir0Ta; longitude écliptique; ekliptische Lángé; ecliptical longitude; ekliptikus hosszúság]. V. Longitudine astronomică a unui astru. 6. ~ estică [BOCTOHHaH flOJirOTa; longitude orientale; östliche Lángé; oriental longitude; keleti hosszúság]. V. sub Longitudine. 7. ~ geografică [reorpa(|)HHecKaH ftOJiroTa; longitude géographique; geographische Lange; geographical longitude; földrajzi hosszúság]. V. Longitudine. s. ~ occidentală [3anaAHaa flojirora; longitude occidentale; westliche Lange; occidental longitude; nyugati hosszúság]. V. sub Longitudine. 9. ~ orientală [BOCTOHHaa ftOJiroTa; longitude orientale; östliche Lángé; oriental longitude; keleti hosszúság]: Sin. Longitudine estică (v.). 10. ~ vestică [3anaAHan iţoJiroTa; longitude occidentale; westliche Lange; occidental longitude; nyugati hosszúság]: Sin. Longitudine occidentală (v.). u. Longrină |>Kejie3H0A0p0}KHaH jionrpHHa; longrine; Langsschwelle; longitudinal beam; hossz-talp, hosszalzat]. C. f.: Grindă de lemn sau de oţel profilat, aşezată sub şinele unei căi ferate, în lungul lor, pentru a transmite terenului încărcările vehiculelor, repartizându-le pe o suprafaţă mai mare. i2. Longrină [jiOHrpHHa flopojKHoro nepeK-pblTHH; coffrage latéral; Deckenschalung; lateral timbering; burkolatszéli idom]. Drum.: Grindă de lemn, de oţel sau de beton armat, care se aşază la marginea unei îmbrăcăminte de beton vibrat, în timpul executării acesteia, pentru a constitui cofrajui lateral al îmbrăcămintei. Are înălfimea cât grosimea îmbrăcămintei, şi trebue fixată bine, pentru a nu se deplasa, denivela sau deforma în timpul lucrului. Deasupra longrinelor se pot# monta şine de cale ferată îngustă sau piese speciale de oţel profilat, pecari se deplasează ma- â ' b c d Longrine pentru limitarea îmbrăcăminfelor rutiere, a) longrină de lemn; b) longrină de beton armat; c) longrin® de ofel profilat; d) longrină de tablă profilată. şinile de lucru (betoniere, vibratoare, finisoare, etc.) folosite la executarea îmbrăcămintei. Lon-grinele metalice sunt formate fie din piese de oţel profilat, fie din piese de forme speciale, executate din tablă de oţel (v. fig.). i3. Longrină de deraiere [npOftOJibHbiH Jie-HieHb; longrine de déráillement; Entgleisungs- 537 Lonsdalela floriformis. lángsschwelle; derailment longitudinal sili; kisiklási hossztalp]. Pod., C. f.: Grindá de lemn cu secţiunea dreptunghiulară, sau şină de ofel profilat, fixată pe traverse alături de şinele principale ale unei linii ferate (spre interiorul căii), pentru a reduce pericolul de deraiere la curbe şi pe poduri. î. Lonsdaleia. Paleonf.: Gen de tetracoralieri, cu specii cari au trăit în Carbonifer şi în Permian. Se prezintă în colonii în formă de tufe. 2. Looping [aKpoöaTHHecKaH neTjiH; loop-ing; Űberschiag, Schleifenflug; looping; looping. hurokrepülés]. Nav. a.: Evoluţie acrobatică complexă a unui avion, în care acesta descrie o buclă în plan vertical. în această evolufie de înaită şcoală, poziţia de „echilibru" dinamic a avionului devine instabilă. Evolufia obişnueşte pilotul să redreseze avionul când, incidental, „echilibrul" stabil al acestuia s'ar rupe şi avionul s'ar putea prăbuşi. Sin. Roată. — După modul cum poate fi executat, ,se deosebesc: 3. ~ normal [HopMajibHan aKpoőaTHHGC-Kafl H6TJIH; looping normal; Normalschleifen-flug; normal looping; normális looping]: Looping executat în următoarele faze succesive (v. fig.): picaj slab, urcare la verticală, sbor pe spate, picaj accentuat, apoi redresare bruscă. Cu cât raza buclei e mai mică, cu atât looping-ul are o mai mare probabilitate de a fi executat această rază neputând coborî totuşi sub o anumită limită, care depinde de sustentafie şi de rezistenţa la înaintare a avionului. Altfel, o urcare prea bruscă ar duce la cabrarea avionului şi apoi la o alunecare a lui pe spate, producând o pierdere de vitesă periculoasă. 4. ~ invers [nepeBepHyTan aKpoőaTHnec-Kafl neTJiH; looping renversé, looping â l'en-vers; umgekehrter Schleifenflug; inverted looping; fordított looping]: Looping în care avionul descrie o buclă în plan vertical, în următoarele faze succesive (v. fiq.): picaj accentuat, sbor........................ pe spate, urcare la verticala, ra,ectona avionului in apoi redresare orizontală. loop,ng ,nvers-Fiindcă în trecerea lui dela ^ pica| BC) picaj la urcarea la verticală, sbor pe *!*•;“> ur' cu un sbor intermediar pe car® verticala; DE) re- spate, acceleraţia verticală dresare onzontalS' în sus a avionului scade, anulându-se şi schim-bându-i-se apoi sensul, avionul începe să alunece Ipoping normal. AB) picaj slab; BC) urcare la verticală; CD)sbor pe spate; DE) picaj accentuat. pe coadă înapoi; de aceea acest sbor este extrem de greu de executat. V. şi Evoluţia avionului. 5. Lopari! [jionapHT; loparite; Loparit; lopa-rite; lopârit]. Mineral.: (Ca, Ce, Na) (Nb, Ti)03. Peroskit (titanat de calciu natural), în care o parte din titan e înlocuită prin niobiu, şi o parte din calciu, prin sodiu. 6. Lopată [BeCJio; rame; Ruder; oar; evező]. Nav. V. Ramă. 7. Lopafă [jionaTa; pelle; Schaufel; shovel; lapát]. Tehn.: Unealtă formată dintr'o foaie metalică lată, cu marginile laterale răsfrânte, montată pe o coadă de lemn, folosită pentru ridicarea şi aruncarea pământului, a pietrelor sau a materialelor mărunte. s. ~ de brutărie [cajKajibHan JionaTa; pelle; Brotschieber; peel; kenyérlapát]. Ind. a/im..* Unealtă de lemn care are o „foaie" lată şi o coadă lungă. Serveşte la introducerea şi la scoaterea aluatului din cuptorul de copt. 9. ~ de mină [py/ţHHHHaa JionaTa; pelle; Schaufel; shovel; bányalapát]. Mine: Unealtă care serveşte la abatajul, încărcarea şi deplasarea rocelor şi a substanţelor minerale utile desagregate sau foarte moi. Constă dintr'o foaie de tablă de oţel, numită căuş, de 1,8-2 mm Lopeţi. a) lopată de nisip; b)-lopată de cărbuni. grosime, cu o teacă în care se introduce şi se fixează coada de lemn; coada şi căuşul formează un unghiu de 140 ■■•150°. Pentru cărbune se folosesc lopefi în formă de inimă, cu margini răsfrânte, cu greutatea de 1,8 ■■■2,3 kg şi cu o capacitate de 8 ■ ■ -10 kg, iar pentru minereu sau steril, lopefi în formă de scut, cu o greutate de 1,1 •••1,7 kg şi cu o capacitate de 6- "7 kg. io. ~ Linnemann [JionaTa JlHHHeMaHHa; b£-che portative, pelle Linnemann, pelle-beche; Pionierspaten; entrenching tool; utászlapát]. Tehn. mii.: Lopată mică, portativă, care se mânueşte cu o singură mână, folosită de trupele de infanterie pentru nevoi imediate de lucru (pentru săpat Iocaşe individuale, etc.). Foaia metalică a lopeţii are o muchie laterală crestată în formă de ferestrău, şi cealaltă ascuţită, pentru a putea fi folosită la tăiat şi spart lemnul. n. Lopăfare [nepejionaqHBaHne; pelletage; Umschaufeln, Umstechen; turning with a shovel; lapátolás]. Ind. alim.: Operaţiunea de întoarcere a cerealelor prin răsturnare, cu ajutorul unei lopeţi» în vederea răcirii şi aerisirii lor. i2. Lopăfică. V. Caloneţ. 538 1. Lorentină [jiopeimm; lorentine; Lorentin; Jorentine; lorentin]. Farm.: C9H4NJ(0H)S03H. Derivat iodat al acidului oxichinoleinsulfonic, întrebuinţat ca succedaneu al iodoformului. 2. Lorentz, grupul de transformări al lui ~ [rpymiHa nepeo6pa30BaHHH JIopeHiţa; groupe de transformations de L.; L. Transformations-gruppe; L.'s group of transformations; L. átalakítási csoportja]: Grupul transformărilor coordonatelor şi timpului unui sistem de referinţă inerţial S, în coordonatele şi timpul altui sistem de referinţă S', în translafie rectilinie şi uniformă fafă de primul, prin care se efectuează, în teoria relativităţii restrânse, trecerea dela primul sistem de referinţă la al doilea. El lasă invariant d'Alem-bertianul corespunzător vitesei c de propagare în vid a undelor electromagnetice, aplicat intensităţii V a oricărui câmp de scalari: A' ITT 1 W divgrad şi deci şi intervalul de univers (v. Univers, interval de ~) corespunzător: di=Vdr2 —c2d t2. Dacă r e raza vectoare a unui punct material în sistemul de referinţă S, şi t e timpul sistemului S, iar 7' e raza lui vectoare în sistemul S', şi t' timpul corespunzător al sistemului 5', dacă se aleg originile coordonatelor şi ale timpului astfel, încât în momentul t — t% — 0, originea O a lui S să coincidă cu originea O' a lui S’, şi se notează cu v vitesa lui O' faţă de O, grupul de transformări al lui Lorentz e dat de relaţiile (rv)v _ 4 rv — vt t----- r' = r + -V'-S)' î'=- V' V'-S Dacă axele de coordonate cartesiene Ox, Oy, Oz şi O'x', O'y’, O’z', ale celor două sisteme de referinţă se aleg două câte două respectiv omoparalele între ele şi se orientează axele Ox şi O'x' astfel, încât să se suprapună şi să fie omoparalele cu vitesa v, de valoare absolută v, a lui O' faţă de O, grupul de transformări al lui Lorentz e dat de relaţiile x — vt v-s y'-y\ z' = z\ t' = v t—-X c2 V'-i Ecuaţiile cari exprimă legile generale clasice ale fenomenelor electromagnetice în spaţiul vid sunt invariante faţă de grupul de transformări al lui Lorentz. Fiindcă ecuaţiile cari exprimă legile generale ale. Mecanicei clasice nu sunt invariante faţă de acest grup, ele trebue generalizate astfel, încât să fie invariante şi să degenereze în cele clasice când v e neglijabil fafă de c, când grupul lui Lorentz degenerează în grupul lui Galilei (v.), ceea ce permite stabilirea legilor Mecanicei relativiste. V. sub Relativităţii, teoria ~ restrânse. 3. Lorenzenif [jiopeH3eHHT; lorenzénite; Lo-renzenit; lorenzenite; lorenzenit]. Mineral.: Na2Ti2[0(Si04)2]. Titanosrîicat natural de sodiu şi zirconiu. 4. Losehmidt,numărul lui ~[hhcjio JIouiMHTa; nombre de L.; L. Zahl; L.'s number; L. száma]. Chim. fiz.: Numărul de molecule conţinute în condifiuniie normale de temperatură şi de presiune într'un centimetru cub de gaz, adică raportul dintre numărul lui Avogadro şi numărul de centimetri cubi ocupaţi de o moleculă-gram de gaz. 5. Loseyit [jioceHT; loséyite; Loseyit; loseyite; loszeyit]. Mineral.: (Mn, Zn, Mg)7[(OH)5| (C03)]2. Carbonat bazic de zinc, mangan şi magneziu. Cristalizează în sistemul monoclinic. 6. Losofan [ji030(J)aH; losophane; Losophan; losophane; loszofán]. Farm.: C6H3(J3) ■ OH • CH3. Triiodometacrezol. Cristalizează în ace incolore, solubile în eter, în cloroform şi alcool. Se întrebuinţează în boalele de piele, ca antiseptic şi astringent. 7. Losf: Sin. Iperita (v.). 8. Losfoc: Sin. Foituitor (v). 9. Lot [npmiOH; brasure; Lot; soldering; forrasz]: Sin. Aliaj pentru lipit. V. Lipit, aliaj pentru 10. Lot [napTHfl; lot; Los; lot; tétel]. Gen.: Mulţime de obiecte de acelaşi fel, sau cantitate mai mare de material relativ omogen, de provenienţă comună. u. Lot de recepfie [npneMHaa napTHH H3-ftejiHH; lot de réception; Abnahmeposten; reception lot; átvételi tétel]. St.: Lot asupra căruia se extinde o operaţiune de recepţie. 12. ~ de recepţie, de material [npHeMHan napTHH MaTepHaJIOB; lot de réception de matériaux; Posten von Abnahmematerialien; matéria! reception lot; anyagátvételi tétel]: Lot compus din material relativ omogen (cărbuni, ciment, făină, minereu, etc.). 13. ~ de recepfie, de obiecte [npHeMHan napTHH H3#eJiHH; iot de réception dfobjets; Posten von Abnahmegegenstánden; object reception lot; tárgyátvételi tétel]: Lot compus din obiecte distincte cari au anumite caracteristice comune, şi cari pot fi verificate sau încercate individual (bare laminate, de aceleaşi dimensiuni şi din aceeaşi şarjă de oţel, piese turnate, de aceeaşi formă şi din acelaşi material, piese uzi-nate de acelaşi tip, cărămizi, brichete, etc.). 14. Lot de împuşcare [rpynna mnypoB; lot de trous pour coups de mine; Lot von Spreng-schusslöcher; lot of blasting holes; lövési fúrólyukak tétele]. Mine: Serie de găuri cari sunt împuşcate deodată, la o lucrare minieră. Ele marchează, prin lungimea lor, înaintarea lucrării miniere în cursul unui ciclu. Sin. împuşcătură. îs. Lotcă V. sub îmbarcaţie. io. Lotiform [jiOTOCOOŐpa3HbiH; lotiforme; lo-tusartig; lotus-shaped; lotuszalakű]. Arh., Arta: 1. Calitatea coloanelor (egiptene) de a avea fusul 539 format din patru sau din şase tije şi capitelul în I formă de floare de lotus. — 2. Calitatea motivelor decorative egiptene de a fi asemănătoare cu floarea de lotus. 1. Lotisare. Urb. V. Parcelare. 2. Lotisare [pa3ŐHBKa Ha ynacTKH; lotisse-ment; Einteilung in Posten; sharing, dividing in shares; tételenkinti beosztás]. Tehn.: împărfirea metodică în loturi, în raport cu o anumită caracteristică, a unei cantităfi de material sau a unei mulţimi de obiecte. 3. Lofiune [pacTBop ajih mbitbh bojioc; Io-tion; Waschmittel für Haut oder Haar; lotion; bőr vagy hajmosási oldat]. Farm.: Solufie, de obiceiu alcoolică, uneori colorată, obţinută prin amestecarea apelor parfumate cu săpunuri speciale sau cu exiracte spumante (saponine), carbonafi alcalini, sau cu unele medicamente, folosită fie la spălatul şi curantul pielei sau părului de pe cap, fie pentru combaterea anumitor boale ale părului sau ale pielei. 4. Loturină [jiOTypHH; loturine; Loturin; lotu-rine; loturin]. Farm.: Alcaloid extras din scoarţa de iotur (Symplocos racemosa), folosit ca fe-brifug. 5. Louverplas» Mase p/s.: Masă plastică de ace-tat de celuloză, care se prezintă sub formă de plăci de 1---2 mm grosime, folosită în instalaţiile de iluminare pentru împiedecarea efectului de orbire prin lumina directă. (N. C.). 6. Lovibondy tintometru V. sub Tintometru. 7. Lovitură de apă [boahhoh yAap; coup d'eau; Wasserschlag; water shock; vizütés]. Mş. ferm.: Lovitură provocată asupra perefilor cilindrului unei locomotive cu abur, de apa antrenată în cilindri (produsă prin condensarea aburului). Lovitura de apă apare când cantitatea de apă în cilindru este mai mare decât volumul spafiului mort, şi locomotiva se pune în mişcare. Ea provoacă spargerea cilindrului, a capacelor, respectiv ruperea sau îndoirea tijelor de piston, a bielelor, etc. Lovitura de apă apare în special când e frig, când în cilindru se condensează aburul, în timpul staţionării locomotivei, şi la demarare, dacă nu se evacuează din cilindru apa da condensaţie. s. Lovitură de berbec [rHftpaBJiH^ecKHH y#ap, y/ţap Konpa; coup de bélier, choc d'eau; \Vasserst0l5, Wasserschlag; hydraulic shock, water impact; vizlökés]. Hidr.: Presiunea maximă care se produce în interiorul unei conducte prin care se scurge un fluid, în amonte de secţiunea în care se întrerupe brusc mişcarea fluidului, prin închiderea unei vane, a unui regulator, etc. Supra-presiunea de lovitură de berbec e importantă în conductele forţate ale centralelor hidroelectrice. Perefii conductelor în cari se pot produce lovituri de berbec importante se supradimensionează cu cca 15% faţă de dimensiunile reclamate de presiunea hidrostatică. La centralele hidroelectrice de cădere mai mare se atenuează în parte loviturile de berbec prin următoarele măsuri: Se montează pe conducta forţată purjoare de aer sau alte dis- pozitive, pentru a evita formarea pungilor de aer, la umplerea cu apă a conductei, fiindcă acestea ar da lovituri şi mai puternice; se închid mai lent regulatoarele turbinelor, la dispariţia sarcinii; se folosesc regulatoare compensatoare sau duble, la cari, când regulatorul turbinei închide brusc turbina, un al doilea regulator deschide brusc o conductă de descărcare, prin care surplusul de apă se scurge direct în aval, regulatorul închizând apoi încet această conductă de descărcare. 9. Löwenthal, procedeul ~ de determinare a taninului [cnocoő JIoBeHTajia ajih onpe,o;ejie-HHfl TaHHHa; méthode L. pour la détermination du tannin; L. Verfahren zur Tanninbestimmung; L.'s method for the tannin determination; L. cser-savtartalom megállapitási eljárása]. Ind. piei.: Determinarea conţinutului în tanin, prin titrarea unei soluţii analitice de tanin (4%o tanin) cu perman-ganat de potasiu, în prezenţa indigoului ca indicator. E folosit mai ales la determinările în serie de zemuri, unde condiţiunile procentuale de netaninuri şi de alte substanţe oxidabile se repetă, fiindcă odată cu taninul se oxidează şi netaninurile, denaturând astfel rezultatele. 10. Loxcdromă [jiOKCOApoMa; loxodrome; lo-xodromische Kurve; loxodrome; loxodromikus görbe]. Geog.: Curbă pe globul pământesc, care intersectează meridianele sub un unghiu constant. 11. Luare din gros. V. Degroşare. 12. Luarea mostrelor [oTÖop 00pa3n;0B; échan-tillonnage; Probenehmen; sampling; mintavétel]. St.: Ansamblul operaţiunilor executate pentru a alege o mostră de recepţie, care să corespundă, prin alegerea ei, scopului urmărit. 13. Luarea probelor [oTŐop npoö; prise d'é-preuves; Probenahme; taking of test portions; próbavétel]. St,: Operaţiunea de extragere a unor epruvete dintr'un material, în prezenţa părţilor interesate, pentru a fi încercate într'un laborator. Forma şi dimensiunile epruvetelor, numărul lor, modul de prelevare, de ambalare şi de sigilare, condiţiunile de păstrare şi de transport, etc., variază după felul materialului şi după încercările la cari trebue să fie supus, şi sunt fixate prin prescripţii oficiale sau prin standarde, pentru fiecare material. Epruvetele se iau cel puţin în dublu exemplar, unul din ele rămânând ambalat şi sigilat, pentru a servi la o contraîn-cercare, dacă rezultatele încercărilor ar fi contestate de una din părţile interesate. 14. Lubricator [jiyópHKaTop; lubricateur; Lubricator; lubricator; lubrikátor]. Expl. petr.: Dispozitiv analog cu un sas, folosit pentru a permite introducerea unui lichid, eventual cu solide în suspensie, într'un recipient cu presiune mai mare decât aceea a mediului ambiant, fără a folosi o presiune auxiliară superioară. Lubricatorul este folosit la introducerea ţiţeiului în sondă (mai rar a apei sau a fluidului de sapă), a reactivilor des-emulsionanţi (v.) într'o conductă sau într'un recipient sub presiune, la introducerea în sondă a pietrişului care va alcătui un filtru de fund, etc. 540 i. Lubrifiant [cMasoHHbiö MaTepHaji; lubrifiant; Sckmiermittel; lubricant; kenőanyag]. Tehn.: Material lichid, semifluid sau solid, care se interpune între suprafeţele a două solide în contact de frecare, pentru a înlocui frecaréa uscată (dintre cele două suprafefe), prin frecarea fluidă dintre filmul de lubrifiant şi cele două suprafefe, şi deci, a împiedeca în acelaşi timp, o creştere prea mare a temperaturii. Pentru ca un lubrifiant să producă o ungere cât mai bună, el trebue să adere la cele două suprafefe, astfel încât filmul de lubrifiant să rămână continuu în timpul mişcării pieselor şi să nu se întrerupă din cauza presiunii exercitate asupra lui de greutatea piesei purtate (v. Frecare semifluidă). Adeziunea lubrifiantului la solidul cu care este în contact depinde de tensiunea interfacială dintre lubrifiant şi solid şi de structura moleculară a lubrifiantului, şi e datorită afinităfii unora din grupările din molecula lubrifiantului pentru atomii solidului. Caracteristicele unui lubrifiant sunt: onctuozi-tatea (v.); viscozitatea (v.), care trebue să fie destul de mare pentru ca lubrifiantul să reziste la presiunea dintre suprafefele celor două solide, fără să depăşească însă o anumită limită, care ar face ca frecarea în interiorul lubrifiantului să devină prea mare, micşorând eficacitatea ungerii; căldura specifică şi conductibilitatea termică (mari, pentru a primi şi a transmite căldura rezultată din frecare); starea isocoloidală (un adaus de coloizi străini de natura lubrifiantului, de exemplu cauciuc brut, grafit, talc, floare de sulf, măreşte considerabil adezivitatea acestuia); punctul de explozie, adică temperatura la care vaporii lubrifiantului pot forma un amestec explozibil cu aerul, şi punctul de inflamabilitate, adică temperatura la care vaporii lubrifiantului se aprind (aceste două puncte trebue să fie cât mai înalte); rezinificarea (care trebue să fie cât mai mică, pentru ca să nu se formeze, pe părfile lubrifiate ale maşinilor, cruste solide cari ar mări frecarea); stabilitatea chimică (lubrifiantul trebue să nu se descompună sau să nu se modifice în timpul întrebuinfarii); comportarea la căldură (lubrifiantul trebue să aibă punct de solidificare cât mai jos şi temperatură de evaporare cât mai înaltă); puritatea (lubrifiantul trebue să aibă cât mai puţine corpuri străine, şi să nu aibă acizi, cari ar altera piesele cu cari ajunge în contact); conţinutul de apă (apa micşorează lubrifianţa şi reduce capilari-tatea fitilurilor, la ungerile cu fitil). — La temperatura ordinară, lubrifianţii pot fi: solizi (grafit, sulf), semifluizi (seu, uleiuri minerale compacte, unsoare consistentă) sau lichizi (uleiuri, apă). — După provenienţa lubrifianţilcr şi modul de obţinere, se deosebesc: Uleiuri vegetale, obţinute prin presarea seminţelor sau a fructelor, sau prin extracţia cu benzină sau cu sulfură de carbon. Au o bună onctuo-zitate, dar se descompun uşor la temperaturi înalte; formează răşini şi acizi graşi liberi, şi se usucă; nu sunt folosite singure, cu excepţiunea uleiurilor de rapiţă, de bumbac, de ricin, de muştar şi de măsline. Uleiuri şi grăsimi animale, obţinute prin topirea şi fierberea grăsimilor, a oaselor şi a copitelor animalelor, sau prin extragerea din acestea, cu benzină. Au tendinţa de a se descompune şi nu sunt folosite singure, ci ca adause grase la uleiurile minerale, cu excepţiunea uleiului de os (v.)', care e folosit în mecanica de precizie. Uleiuri minerale şi lubrifianţi minerali, în stare naturală (de ex. grafitul, folosit singur, sub formă de fulgi, sau măcinat şi amestecat cu uleiuri minerale), sau obţinuţi prin distilarea fracţionată a petrolului (uleiuri lichide, vaselină, uleiu de vaselină, uleiu de parafină), a gudronului de antracit (uleiul de creozot), a gudronului de lignit, a antracitului, a cărbunilor de lemn, etc. Uleiurile minerale în-locuesc lubrifianţii vegetali şi animali, fiind mai puţin costisitoare; sunt mai rezistente la aer, şi nu formează acizi, nu se usucă şi nu se îngroaşă. Uleiuri compound, obţinute adăugind uleiurilor minerale uleiuri vegetale „suflate" (cari se obţin trecând un curent de aer, la 50- ■ ■ 150°, printr'un uleiu de rapiţă, de in, de bumbac, etc., astfel încât acizii graşi nesaturaţi se oxidează şi se polimerizează). Uleiul compound are o bună viscozitate, dar e mai puţin stabil decât cel mineral, care e preferat. Uleiuri grase, obţinute din amestecul uleiurilor minerale cu uleiuri grase vegetale sau animale. Nu se pot folosi la temperaturi înalte, fiind mai puţin stabile decât uleiurile minerale pure. Uleiuri voltolizate, obţinute prin descărcări electrice de înaltă tensiune într'un amestec de uleiu mineral cu uleiu vegetal sau animal, într'o atmosferă de hidrogen. Sunt insensibile la temperaturi înalte, şi deci pot fi întrebuinţate şi în aviaţie. Lubrifianţi cari confin siliciu, folosiţi în ultimul timp pentru constanfa viscozităfii lor la temperaturi înalte. Unsori consistente, obţinute din amestecuri sau soluţii de săpunuri de calciu cu uleiuri minerale. — Pentru ameliorarea calităţilor uleiurilor minerale, se introduc substanţe aditive cari se disolvă într'un uleiu de solubilitate optimă a aditivului, iar solufia se amestecă în uleiul de întrebuinfat. Eficacitatea aditivilor depinde de natura şi de structura uleiului la care sunt adăugiţi. După ameliorările pe cari le produc, se deosebesc: Aditivi cari măresc viscozitatea: eteri, compuşi ai seleniulti sau telurului, compuşi de poli-merizare ai isobutilenei, compuşi de polimerizare ai eterului vinil-butilic normal, voltoli (cari se obţin prin voltolizare), etc. Aditivi cari coboară temperatura de congelare: sznii, paraflow, santopor, etc. Aditivi cari măresc stabilitatea anumitor uleiuri (dar nu a tuturor uleiurilor), fiind antioxidanţi, prin reducerea produşilor de oxidare; aceşti aditivi sunt: fenoli, amine, aminofenoli, anumiţi com- 541 puşi organometalici, săruri de acizi graşi, sub-stanfe cari conjin sulf sau fosfor, sulfamide, etc. Aditivi de anticoroziune, cari împiedecă coroziunea metalelor antifricfiune ale cusinefilor palierelor, de către oxizii din uleiul proaspăt; de exemplu: tributiIfosfitul, uleiul sulfonat, etc. Aditivi cari împiedecă ruginirea fontei şi a otelului: acizi graşi, acizi naftenici, eterii acizilor graşi, etc. Aditivi detergenfi, cari împiedecă depunerea de reziduuri pe piese (prin transformarea reziduurilor într'o suspensie fină în uleiu, sau în compuşi neutri, solubili în uleiu, ceea ce asigură curăţenia în serviciu a maşinilor); de exemplu: tiatim, aznii, nami, etc. Aditivi pentru mărirea onctuozităjii: compuşi metalici cu metale alcaline, borafi, silicafi, compuşi oxigenafi (ca uleiul de ricin acetilat), alcooli esterificati cu acizi organici, compuşi ai sulfului, ai seleniului, telurului, azotului, clorului, etc. — După întrebuinfarea care li se dă, lubrifianfii se împart cum urmează: Uleiuri pentru motoare cu ardere internă, cari se împart în uleiuri de vară, cu viscozitafea de cca 2,3° E la temperatura de 98,9° şi cu punctul de congelare la maximum — 10°; uleiuri de iarnă, cu viscozitatea de cca 2°E la 98,9° şi cu punctul de congelare lamaximum —20°. Uleiuri pentru cusinefii palierelor de véhicule de cale ferată: de vară, cu viscozitatea de 60 95° E la 20°; de iarnă, cu viscozitatea de 25'''50°E şi cu punctul de congelare la —15°. Uleiuri pentru ungerea cilindrilor, a pistoane-lor şi sertarelor maşinilor cu abur saturat (la temperatura de maximum 255°), cu viscozitatea de 3 •■>4°E la 100°. Uleiuri pentru ungerea cilindrilor de locomotive cu abur. supraîncălzit la 350°, cu viscozitatea de6*--8°E Ia 100°. Uleiuri pentru palierele turbinelor cu abur, cu viscozitatea de2,5*'*3°E la 50°. — Exemple de folosire a lubrifianfilor: La palierele cu alunecare se folosesc uleiuri cu viscozitatea cu atât mai mare, cu cât sarcina e mai mare şi turafia mai joasă; la palierele greu accesibile şi neetanşe, sau la cele cari lucrează într'un mediu cu praf, se folosesc unsori (v.); la palierele uzate se foloseşte un uleiu cu grafit coloidal, ale cărui particule se depun astfel, încât se nivelează neregularităfile produse de uzură. La rulmenfi cu bile şi cu role, lubrifiantul se alege în funcfiune de temperatură şi de turafie; un produs prea gras dă frecări interne mari, iar un exces de uleiu provoacă încălziri prea mari, şi unsoarea se lichefiază. La maşinile electrice, cari au presiuni mici pe paliere (3 *■■7 kg/cm2), dar vitese mari, se foloseşte un uleiu foarte fluid (8 ■ ■ ■ 13° E la 20°). Comutatoarele se ung cu petrol lampant. La motoarele cu abur se foloseşte o ungere pentru orcanele cari ajung în contact cu aburul (cilindru, cutie de sertare, etc.; fiind lubrifiantul, diferit după cum aburul e saturat sau supraîncălzit), şi o ungere pentru mecanismul motor (cap de bielă, cap de cruce, glisiere, piesele distribufiei exterioare, etc.). în primul caz, ungerea se face cu pompă sau prin pulverizarea uleiului (introdus în curentul de abur, înainte de intrarea în cilindru). Se foloseşte un uleiu emul-sionabil în contact cu apa, fluid şi filtrat, cu viscozitatea de 27*--30°E la 50°. La turbinele cu abur, uleiul trebue să reziste la acfiunea distructivă a apei, a impurităţilor şi a aeruiui, să nu conţină acizi (cari ar forma săpunuri şi ar astupa conductele de ungere) şi să nu formeze emulsiuni stabile. Se folosesc uleiuri fluide, cu viscozitatea de 2,7 *•'3,5° E la 50°, uleiurile parafinice fiind cele mai adecvate, Un uleiu de calitate bună durează cca 10000 de ore de serviciu. La turbinele hidraulice, prin cari circulă mari cantitafi de apă, se folosesc uleiuri cu viscozitate de cca 3,3°E la 50° şi foarte adezive. La vehicule terestre (autovehicule, locomotive, etc.) se foloseşte ungerea adecvată fiecărei părfi componente; de exemplu: la locomotive se foloseşte un uleiu mineral pentru părfile motorului cari ajung în contact cu aburul (valvolină, uleiu special de cilindru, etc.)f şi un alt uleiu mineral pentru mecanisme; la autovehicule se foloseşte un uleiu mineral de viscozitate mică pentru motor, un uleiu mineral de viscozitate mare (cum este valvolina) pentru organele de transmisiune, şi unsori consistente pentru articulafii. La transmisiunile cu angrenaje ale autovehiculelor (de ex. la cutiile de vitesă) se foloseşte un uleiu cu viscozitate mare şi adeziv, de exemplu uleiul grafitat. La motoarele de avion se folosesc uleiuri minerale de foarte bună calitate (în locul uleiului de ricin, care se folosea înainte), cu un punct de inflamabilitate de 200- • -300° şi cu viscozitatea de 3°E la 100°. La maşinile-unelte (unde ungerea se efectuează, în majoritatea cazurilor, prin barbotaj) se foloseşte un uleiu de5--*6°E la 50°. La maşini frigorigene se folosesc uleiuri minerale, cu punctul de congelare —18-**—40°. La cajele de angrenaje de laminor se foloseşte un uleiu coloidal foarte adeziv, cu viscozitatea de cca 6°E la 100°. Fusurile cilindrilor se ung cu unsoare pe bază de seu şi uleiu mineral, sau cu unsori grafitate. La palierele de lemn, de cauciuc, sau de mase plastice, se foloseşte, ca lubrifiant apa. La rodaje se foloseşte petrol sau motorină. în orologerie şi în lucrări de mecanică de mare precizie se foloseşte uleiu de os amestecat cu uleiu de rapifă rafinat, fără urme de uleiu mineral; amestecul are viscozitatea c'e 12 ■ 13,5°E, la 20° şi densitatea de 0,913 0,917. î. Lubrifiant consistent [KOHCHCTeHTHbiă CMa-âOHHbiH MaTepnaJi; lubrifiant consistant; Starr-schmiere; consistent lubricant; konziztens kenő-anyag]. V. Unsoare consistentă. 542 1. Lubrifianţă [cMa30HHafl cnocoŐHocTb; lu-brifiance; Schmierfáhigkeit; lubricance; kenőhe-tőség], Tehn.: Ansamblul proprietăţilor unui material cari îl fac apt de a putea fi folosit ca lubrifiant. 2. Lubrificator de cale [mejie3H0A0p0}KHbm JiyÖpHKaTOp; lubrificateur de voie; Schmierap-parat für Eisenbahnlinie; railway line lubricator; vasúti sinkenőkészülék]. C. f.: Aparat de ungere a coroanei şinelor de cale ferată, montat în curbe, pentru reducerea uzurii şinelor şi pentru reducerea rezistenţei la înscrierea în curbe a materialului rulant. Lubrificatorul se montează pe firul exterior al liniei, la intrarea în curbă, şi execută ungerea automată a buzelor bandajelor roţilor. Lubrifiantul se repartizează aproximativ pe o lungime de şină de 1,5 km; un singur lubrificator este suficient pentru mai multe curbe apropiate şi de lungime mică. Materialul de uns pentru lubrificatorul de cale trebue să îndeplinească şi următoarele condiţiuni: să aibă rezistenţă mare la ’presiune şi între limite largi de temperatură şi să nu permită lipirea prafului pe suprafeţele de ungere, etc. s. Lubrifiere. V. Ungere. 4. Lubs şi Clark, indicatori ~ [HHflHKaTopbi Jlyöca H Kjiapita; indicateurs L. et C.; L. und C. Indikátorén; L. and C. indicators; L. és C. jelzők]. Chim.: Indicatori cari servesc la determinarea colorimetrică a pH-ului. Se folosesc mai mult: albastru de bromfenol, roşu de metil, purpuriu de bromcrezol, albastru de bromtimol, roşu de crezol, albastru de timol. Pentru punctul de virare şi colorile limită, v. sub Indicator de neutralizare. 5. Lucarnă [jiiOMHHaTop, cjiyxoBoe okho; lucarne; Dachfenster; dormer window, garret-window; fedélablak]. Arh., Cs.: Fereastră mică, verticală, aşezată pe acoperişul unei clădiri, pentru iluminarea spaţiului de sub învelitoare şi pentru a permite ieşirea pe acoperiş. Marginile panoului cari susţin fereastra sunt racordate cu învelitoarea. La clădirile monumentale, lucarnele sunt incadrate de motive ornamentale, constituind elemente arhitectonice şi decorative, uneori foarte importante. 6. Lucarnă de ieşire [BbixoAHan nţejib; lucarne de sortie; Austritfsluke; exit pupil; kilépő képmezőnyilás]. Opt.: Imaginea diafragmei de câmp produsă de partea unui sistem optic pe care o străbate lumina după ce a traversat diafragma. Reprezintă o diafragmă fictivă, care limitează deschiderea câmpului-imagine al unui sistem optic. 7. ~ de intrare [BXOAHan IiţeJlb; lucarne d'entrée; Eintrittsluke; inlet pupil; belépő látóme-zőnyilás]: Imaginea diafragmei de câmp produsă de partea unui sistem optic pe care o străbate lumina înainte de a traversa diafragma. Reprezintă o diafragmă fictivă, care limitează deschiderea câmpului-obiect al unui sistem optic. 8. Luceafărul [BenepHHH 3Be3Aa; Vénus; Lu~ zifer; Venus; hajnali csillag]. Astr.: Planeta Venus (v. Venus). 9. Luchaire, aparat ~ [npHŐop Jlymepa; appareil L.; L. Apparat; L.'s apparatus; L.-féle készülék]. Ind. pefr.: Aparat folosit în unele tari la determinarea punctului de inflamabilitate al petrolului lampant. E compus din două vase de aramă, unul servind ca rezervor pentru petrolul lampant, iar celălalt, cu parafină, care se încălzeşte treptat, şi e echipat cu trei găuri: una pentru termometru, a doua pentru intrarea aerului, şi a treia pentru încercările de aprindere a amestecului de aer şi vapori de petrol lampant, la apropierea unei mici flăcări. 10. Lucina. Paleonf.: Gen de lamelibranhiate he-terodonte. Are peste 300 de specii fosile, răspândite din Si-lurian până în Cuaternar, şi cca 100 de specii cari trăiesc astăzi. Prezintă valve Lucma (Mmha) rotunde cu striuri concentrice, uneori radiare. u. Lucife: Răşini sintetice, transparente, de acrilat şi metaacrilat de metil. (N. C.). 12. Luciu [ŐJieCK; éclat; Glanz; gíare, glitter; fény]. Gen.; Aspectul corpurilor solide oondifionat de reflexiunea regulată, difuză sau repetată a luminii pe suprafafa lor. Se deosebesc: luciu adamantin (luciul mineralelor transparente cu indice de refracţiune mare), luciu sticlos (luciul corpurilor transparente cu indice de refracţiune mic), luciu gras (luciul datorit reflexiunilor difuze pe suprafaţa unui solid care conţine numeroase incluziuni), luciu mătăsos (luciul datorit reflexiunilor pe o suprafaţă constituită din numeroase ■fibre paralele, de ex. la asbest, la gips, etc.) şi luciu metalic (luciul corpurilor cu reflexiune metalică). 13. Luciul apei [3epKajlO BOAbl; surface d'eau; Wasserspiegel; water mirror; víztükör, vizsik]: Suprafaţa fără vegetaţie a unui curs de apă, a mării, a apei dintr'o deltă sau dintr'o regiune inundabilă. 14. Lucrabilifafe [nepepaőoTOHHan cnocoö-HOCTb; ouvrabilité, workabilité; Verarbeitsbarkeit; workability; megmunkálhatoság]. Bet.: Proprietatea unui beton proaspăt preparat de a nu se segrega în timpul turnării sau în timpul înde-sării prin vibrare sau prin pilonare, şi de a fi totodată destul de fluid pentru a curge pe jghiaburi sau prin tuburi, ca şi pentru a umplea complet cofrajele şi a trece printre intervalele dintre armaturi, acoperindu-le bine, fără a fi nevoie de o manoperă excesivă. Lucrabilitatea*, unui beton depinde de natura liantului, de cantitatea de apă folosită la preparare (v. Factor apă/ciment), ca şi de calitatea nisipului, de forma şi dimensiunile agregatului mineral, de granulometrie, etc. îs. Lucrare [Tpy#, paőOTa; travail; Arbeit; work; munkálat]. 1. Tehn.: Operaţiunea de realizare a unui bun, folosind muncă şi material. 543 1. Lucrare de cultură [KyjibTHBHpoBatrae; tra-vaux de culture; Bearbeitung; tillage; földművelési munkálat]. Agr.: Lucrare de pregătire a terenului şi de întrefinere a semănăturilor (arat, grăpat, tăvălugit, prăşit, plivit, semănat, recoltat). 2. ~ de explorare [sKCnJiopau.HOHHbie pa-ÖOTbi; travaux de recherche; Schürfbetrieb; pro-specting; kutatási munkálat]. Mine: Lucrare minieră superficială care se execută pentru a constata existenfa şi întinderea unui zăcământ. Se execută, tn general, pe baza rezultatelor obfinute în lucrările de prospecţiune, sau în continuarea lucrărilor de exploatare. 3. ~ de finisaj [OT/ţeJiOHHbie paŐOTbi; travail de finissage; Beendigungsarbeit; finishing work; végmegmunkálat], Cs.: Lucrare care se execută în vederea terminării unei construcţii, pentru a fi dată spre folosinţă. V. şi Finisaj. 4. ~ de întreţinere [TenyiUHH peMOHT; travail d'entretien; Unterhallungsarbeit; overhauiing work, maintenance work; fentartási munkálat]. Gen.: Lucrare care se execută asupra unui sistem tehnic (construcţie, instalafie, vehicul, maşină, unealtă, etc.), pentru ca exploatarea sau folosirea lui să se poată face în bune condifiuni. 5. ~ de întrefinere [yxo# 3a KyjibTypaMH; faţon d'entretien1, Pflege; upkeep; fentartási munkálat]. Agr.: Lucrare care se face asupra culturilor agricole, în cursul vegetafiei, pentru a le feri de burueni şi a economisi apa din sol (grăpat, plivit, etc.). 6. ~ de prospecfiune [pyAHH^Hbie pa3Be-AOHHbie paöOTbi; travail de prospection; Schürf-arbeit; prospecting; kutatási munkálat]. Mine: Lucrare care se execută pentru stabilirea structurii geologice a unei regiuni, în vederea descoperirii unui zăcământ. 7. ~ portuară [nopTOBbie paőoTbi; travaux de port; Hafenbau; harbour work; kikötői munkálatok], Cs.: Lucrare care se execută pentru amenajarea şi utilarea unui port. 8. ~ rutieră [flopOHffibie paóOTbi; travaux routiers; Strassenarbeit; road work; útmunkálat]. Drum.: Lucrare care se execută pentru realizarea unei şosele. 9. Lucrare [Tpyfl, paőOTa; ouvrage, travail; Arbeit, Werk; work; mű]. 2. Tehn.: Bun realizat folosind muncă şi material. 10. ~ de apărare. Cs. V. Apărare, lucrare de u. ~ deartă [xyAOHcecTBeHHan nocTpofiKa; ouvrage d'art; Kunstbau; constructive work, art work; müépitmény]. Cs.: Construcfie de lemn, de zidărie, de metal, sau mixtă, executată pentru a susfine o cale de transport (şosea, cale ferată, canal navigabil, etc.), pentru a o apăra sau pentru a-i asigura şi înlesni exploatarea. Lucrări de artă sunt: podurile, viaductele, tunelurile, zidurile de sprijin, instalafiile de asecare, clădirile de stafii, instalafiile de semnalizare, etc. i2. ~ de canalizafie [KaHaJiH3aiţHOHHbie paőOTbi; ouvrage de canalisation, construction d'égouts; Kanalisationsbau; sewer building; csatornázási munkelat], Canal.: Lucrare executată % pentru colectarea şi evacuarea, dintr'o aglome-rafie umană, a apelor de ploaie şi a apelor uzate, pentru a păstra salubritatea aerului şi a solului. 13. ~ de construcţie [cTpoHTejibHbie pa-ÓOTbl; travail de bâtiment; Bauarbeit; building work; építkezési munkálat]. Cs.: Lucrare parte componentă a unei construcfii, executată în cursul realizării acesteia. 14. ~ de terasament [3eMJiHHbie paóoTbi; travail de terrassement; Erdarbeiten, Erdbau; earthwork; földmunkálat]. Cs., Ter.: Lucrare executată prin săparea pământului sau prin îngrămădirea, într'un anumit loc, a unei mase de material pământos, în vederea realizării terasa-mentului unei căi de transport terestre (şosea, cale ferată, canal navigabil). îs. ~ de zidărie [KaMeHHbie paóOTbi; travail de ma<;onnerie; Mauerwerkbau; masonry work; falazási munkálat]. Cs.: Lucrare executată din materiale granulare sau formate din blocuri (de piatră naturală sau artificială) aranjate după anumite reguli şi legate între ele printr'un liant, sau dispuse astfel, încât să se susţină unele pe altele, pentru a forma elemente de construcţie masive. ie. ~ edilitară [oömecTBeHHbie paőoTbi; travail d'assainissement urbain; Stadtgesundungsar-beit; sanitation work; városegészségügyi munkálat]. Edil.: Lucrare executată în vederea rea- lizării unui mediu salubru pentru locuitorii unei aglomeraţii umane. Din această categorie fac parte lucrările de alimentare cu apă, de evacuare a apelor de ploaie şi a apelor uzate, de amenajare a băilor şi a vespasianelor publice, ca şi lucrările de colectare şi de distrugere a gunoaielor menajere şi industriale. i7. ~ falsă [jioîKBaH nocTpofiKa; faux ouvrage; Scheinanlage; dummy work; álmunkálat]. Tehn. mii.: în fortificaţia permanentă sau pasageră, lucrare executată pentru a înşela pe inimic. Aceste lucrări au la exterior forma lucrărilor reale şi se camuflează uneori intenţionat rău, spre a atrage atenţiunea inimicului asupra lor. Ele sunt fie elemente de întindere mică (amplasamente de arme automate sau cazemate), fie puncte de sprijin, etc. îs. ~ feroviară [>KeJie3H0fl0p0}KHbie paóOTbi; travail de chemin de fer; Eisenbahnarbeit; railway work; vasúti munkálat]. Cs., C. f.: Lucrare executată pentru aşezarea unei linii ferate pe cale. io. ~ hidraulică [raflpaBJiHHecKHe paőoTbi^ ouvrage hydraulique, travail hydraulique; Wasser-bau; hydraulic constructional work, water con-structional work; vízépítés]. Hidrot.: Lucrare executată pentru a preveni stricăciunile provocate de ape, sau pentru a folosi apa în diferite scopuri (navigaţie, producere de energie, alimentare, irigaţie, etc.). 20. ~ maritimă [MOpcKne paóOTbi; travaii maritime; Seebau; sea work; tengerészeti munkálat], Cs.: Lucrare executată la ţărmul merir sau spre larg, în diferite scopuri (apărare, navigaţie, semnalizare, etc.). 544 1. Lucrare minieră auxiliară [BcnoMoraTe-JibHbie pyAHHHHbie paőOTbi; travail souterrain auxiliaire; unterirdischer Hilfsraum; auxiliary mine work; földalatti segédhely]. Mine: Lucrare subterană •de dimensiuni mai mari decât cele obişnuite, auxiliară în efectuarea operaţiunilor propriu zise de exploatare: gări subterane, săli de maşini şi de pompe, remize de locomotive, grajduri, depozite de explozivi, basine de colectare şi limpezire, etc. 2. ~ subterană [noA3eMHbie paőoTbi; travail souterrain; Tiefbau; underground work; földalatti munkálat]. Cs.: Lucrare executată sub nivelul natural al terenului (de ex. fundaţie, tunel, dren, canalizare, etc.). a. ~ supraferană [Ha#3eMHbie paőoTbi; travail de surface; Hochbau; surface work; földfeletti munkálat]. Cs.: Lucrare executată în întregime sau în cea mai mare parte deasupra nivelului terenului. 4. Lucru mecanic [paöOTa; travail; Arbeit; work; mechanikai munka]. Mec.: Lucrul mecanic L, în raport cu un sistem de referinţă inerţial, efectuat de o forţă F, e suma produselor scalare dintre forfa F şi elementele di de deplasare a punctului ei material de aplicaţie, de-a-lungul drumului parcurs de acel punct faţă de sistemul inerţial considerat: L=C J c J i Fâs cos a, Pt Pi dacă P± şi Pa sunt extremităţile considerate ale drumului, C e curba lui, iarae unghiul dintre F şi dj. Lucrul mecanic depinde de curba C a drumului şi de extremităţile sale, P± şi P2» între cari se consideră; el depinde şi de sistemul de referinţă la care e raportat (faţă de care sunt considerate elementele de deplasare dJ), adică e o mărime relativă, ca şi vitesa sau energia (v.). — Suma lucrurilor mecanice efectuate de mai multe forţe a căror sumă vectorială e nulă nu depinde de alegerea particulară a sistemului inerţial la care e raportată, adică este o mărime scalară absolută, în adevăr, dacă ri şi r\ sunt razele vectoare ale punctelor materiale de aplicaţie ale forţelor Fit raportate la două sisteme inerţiale S şi S', ultimul având vitesa constantă de translaţie v faţă de primul, urmează dr^ ^dr'j — vdt, şi suma lucrurilor mecanice elementare ale forţelor Fi în raportul cu sistemul S e dL= £ Fi d7;=Yi Fi dr\- vă t = E Ft ^ V= dL’. fiindcă = unde dL' e suma lucrurilor mecanice elementare faţă de sistemul S'. în acest caz, lucrul mecanic are deci aceeaşi valoare faţă de oricare din sistemele de referinţă ale grupului inerfial. Dacă C e, de exemplu, cuplul rezultant care se exercită asupra unui corp rigid, şi dă = wdi e unghiul de rotaţie elementar cu care se roteşte corpul în timpul di, w fiind vifesa sa unghiulară instantanee, lucrul mecanic elementar efectuat de cuplu e dL = CdĂ = Ccüdí = Ca) cos a dt, unde a e unghiul dintre C şi ă>, valoarea lui dL fiind aceeaşi faţă de oricare din sistemele de referinţă ale grupului inerţial. — în cazul particular al forţelor conservative, cari au funcţiunea de forţe U, ele se pot pune sub forma F = grad £/, şi lucrul mecanic e SP2___ p P% (* P% Fd7=\ grad £/d7=\ dU = U2-U±, Pi J Pi J P± adică nu depinde de forma traiectului punctului material de aplicaţie al forţei, ci numai de punctele P± şi P2 între cari se consideră. — în particular, lucrul mecanic efectuat de forţele interioare, de sumă nulă, spre a da unităţii de volum a unui corp alungirile specifice ^x^^xx1.sy — Yyyi Sz—Yzz şi lunecările specifice Yxy~~Yyx' YyZ~~Yzy YxZ~Yzx se numeşte lucru mecanic specific de deformaţie şi are, în cazul corpurilor cari satisfac legea lui Hooke, expresiunea Li = \ (i.k = x, y, z), unde sunt tensiunile mecanice, şi anume z# sunt tensiunile normale, iar (ijtk) tensiunile tangenţiale, i şi k putând reprezenta coordonatele x, y sau z. — Suma produselor lucrurilor mecanice specifice de deformaţie, prin elementele de volum la cari se referă, se numeşte lucru mecanic de deformaţie sau lucru mecanic interior. El e egal cu energia de deformaţie. — Lucrul mecanic corespunzător unei forţe virtuale, considerată aplicată unui sistem de puncte materiale, se numeşte lucru mecanic virtual. — Conceptul de lucru mecanic se foloseşte şi pentru a defini energia (dar lucrul mecanic nu este o formă de energie). 5. ~ mecanic acumulat [aKKyMyjiHpoBaHHan paóOTa; travail accumulé; Formănderungsarbeit; accumulated work; akkumulált mechanikai munka]: Sin. Lucru mecanic interior (v.). e. ~ mecanic interior [BHyTpeHHHH paóoTa; travail intérieur; inneres Arbeitsvermögen; internai work; belső erők mechanikai munkája]. Réz. mat.: Lucrul mecanic necesar pentru a aduce un solid elastic din starea nedeformată într'o anumită stare de deformaţie reversibilă. E egal cu energia de deformaţie a solidului elastic, faţă de starea în care nu ar avea tensiuni mecanice. Sub limita de proporţionalitate, lucrul mecanic de deformaţie are următoarea expresiune: 1 Ld=2 Yíxí^í>>av'' (*'£=*"y> z)< 545 unde 1^=0^ sunt tensiunile normale, Yu = s; lungirile corespunzătoare, iar zik şi yik (pentru i^k) sunt tensiunile tangenţiale şi lunecările specifice corespunzătoare, indicii i şi k putând reprezenta oricare din coordonatele cartesiene x, y şi z, iar âV este elementul de volum. Pentru diferitele solicitări, lucrul mecanic de deformafie are următoarele expresiuni: Compresiune şi întindere: I(J=ijo«iV=ijN«lS = lSgdS = ij£a.»di. Forfecare: Încovoiere: LdJ^AV^M^s=^ds=\\El^s. Torsiune: Solicitare prin temperatură: Ja («8-0+a A» I) dF = ^ NxfrdS + Ja j dS. în aceste formule, N şi T sunt forfa normală, respectiv tangenfială, M şi Mt sunt momentele de încovoiere, respectiv de răsucire, a e coeficientul de dilatafie termică, -9' e temperatura, S e aria, s e lungimea de arc, I şi Ip sunt momentele de inerfie axial şi polar, E şi G sunt modulele de elasticitate longitudinală şi transversală. Sin. Lucru mecanic de deformafie, Lucru mecanic acumulat. î. Lucru mecanicspecificdedeformafie [y^ejib-H3H paŐOTa Aeí^opMaUHH; travail spécifique de déformation; spezifische Formănderungsarbeit; de-formation specific work; alakváltozási fajlagos mechanikai munka]: Lucrul mecanic efectuat asupra unităfi: de volum a mediului solid deformat, egal cu energia de deformafie specifică, adică raportată la unitatea de volum. Are, penfru solidele elastice, dedesubtul limitei de proporfionalitate, expresiunea \ = TitÂhk = x,y, z), unde — şi Ţu — si sunt tensiunile normale şi lungirile specifice corespunzătoare, şi yik (i^k) sunt tensiunile tangenfiale şi lunecările specifice corespunzătoare, i şi k putând reprezenta oricare din coordonatele cartesiene (x, y şi z). Cu ajutorul legii lui Hooke, el se poate exprima şi numai în funcţiune de tensiuni, 1 pC* + CV+(:’*)2 , A —T*Z^r)''l /sd 2L E G J sau numai în funcfiune de deformafiile specifice: 4d=2G|~2 (1 _2^jl)(S*+îy+S2)2+S(iTA-£HS«)J' 2. Lucru pe bandă [KOHBeöepHaH paŐOTa; travail sur bande transporteuse; Arbeit auf Trans-portband; work on conveyor beit; hordószalagmunka]. Tehn.: Procedeu folosit în producfie (fabricafie, montaj, reparafii, etc.) care consistă în executarea unei succesiuni de operafiuni de către un grup de lucrători cu locurile de lucru distribuite de-a-lungul unei benzi transportoare; banda este folosită pentru transportul pieselor sau al grupurilor de piese între diferitele locuri de lucru. 3. lucrului,principiul ~ mecanic virtual [npHH-ijhii MHHMOH paóOTbl; principe du travail virtuel; Prinzip der virtuellen Arbeit; principie of virtual work; virtuális mechanikai munka alapelve]: Lucrul mecanic exterior produs de o forfă virtuală şi de reacfiunile virtuale datorite ei, pe deplasările reale ale sistemului, e egal cu lucrul mecanic interior produs de tensiunile mecanice virtuale, datorite forfei virtuale, pe deformafiile reale ale sistemului. Cu ajutorul acestui principiu se pot determina: a) Deplasarea (săgeata sau unghiul) într'un punct oarecare al unui sistem: se. introduce în punctul considerat o sarcină virtuală, astfel dirijată încât să producă deplasarea căutată, şi se aplică principiul lucrului virtual, b) Reacfiunile static nedeterminate: se anulează toate sarcinile şi reacfiunile static nedeterminate sau determinate, afară de una singură, după direcfia căreia se introduce o sarcină virtuală, aplicându-se apoi principiul lucrului mecanic virtual. Se procedează astfel, pe rând, cu fiecare reacjiune static nedeterminată, şi se obfine un srstem de rt ecuafii cu n necunoscute, prin a cărui rezolvare se obfin valorile necunoscutelor static nedeterminate x± • ■ ’Xn. 4. teorema ~ mecanic minim [TeopeMa HaHMeHbineH paőOTbi; théoréme du travail minimum; Satz von Minimum der Formănde-rungsarbeit; theorem of least work; minimális mechanikai munka tétele]. Mec.: Reacfiunile în sistemele static nedeterminate şi deformafiile în sistemele static determinate se desvoltă astfel, încât lucrul mecanic interior al întregului sistem să fie minim. V. şi Castigliano, teorema lui 5. Lucule solare [HpKOCBeTHiiţHecH tohkh; lucules; hell aufleuchtendeStellen (auf der Sonnen-scheibe); luculae; fényesen világitó helyek a napkorongon]. V. sub Fotosferă. 6. „Lucullus". Horf.: Varietate de pătlăgele roşii semitimpurii, cu port înalt, viguros, foarte productivă. Are fructul rotund, neted, cu pufine camere, cărnos, de dimensiuni mijlocii. 7. Ludian [jnoflHHCKHH flpyc; ludien; Ludian; Ludian; ludián]. Geol.: Etajul superior al Eoce-nului, caracterizat prin prezenfă următoarelor fosile: Pholadomya ludensis, Macropneustes Prevesti, Crassatella rostrata, Lucina inornata, Pa-laeotherium magnum, Didelphys Cuvieri, Anoplo-therium commune, Xiphodon, etc. 8. Ludlamit [jiy/yiaMHT; ludlamite; Ludlamit; ludlamite; ludlamit]. Mineral.: Fe7[0HI(P04)]26H20. Fosfat bazic de fier natural. Se prezintă sub 35 546 formă de cristale monoclinice relativ mari, strălucitoare şi transparente. î. Ludlowian [jiKWiOBHaHCKHH npyc; lud-lowien; Ludlovian; Ludlowian; ludlowián]. Geo/.: Etaj al Silurianului superior (v. Geologice, subdiviziuni ~), reprezentat prin şisturi cu grapto-lifi, trilobifi şi brahiopode, în cari se intercalează calcare. 2. Ludwigif [jiy^BHrHT; ludwigité; Ludwigit; lud-wigite; ludwigit]. Mineral.: (Mg, Fe)2Fe [02 I BOs]. Borat de fier şi de magneziu natural. 3. Luft. Tehn. V. Interstiţiu. 4. Lugol, solufie de ~ [jiyroJiOBbiö pacT-BOp; lugol; Lugolsche Lösung; lugol; lugolikus oldat]. Farm.: Produs obfinut prin disolvarea, în acelaşi timp, a ioduiui (5%) şi a iodurii de potasiu (10%) în apă distilată. E folosit, diluat sau nediluat, în chirurgie, în dermatologie şi în boalele cavităfii bucale, ca desinfectant, datorită proprietăfilor sale antiseptice. E pufin iritant. 5. „Luizet". Hort.: Varietate de caise, cu fructul mare sau foarte mare, scurt-oval, foarte pufin turtit lateral. Coloarea pelifei este galbenă-portocalie pală, cu o rumeneală carmin pe partea însorită a fructelor expuse spre soare. 6. Lujer. V. Hluj. 7. Lumachelle [jiWMaxeJib; lumachelle; Mu-schelkalk; lumachelle; kagylós mész]. Geol.: Calcar organogen format din cochilii sau din fragmente de cochilii, mai ales de lamelibran-hiate şi gasteropode. 8. Lumânare [CBena; bougie; Kerze; candle; gyertya]. II.: Sursă de lumină la care arde, în jurul unui fitil (de material textil), un combustibil care este adus din stare solidă în stare lichidă şi apoi e vaporizat, datorită căldurii des-voltate prin arderea în jurul fitilului. Combustibilul întrebuinfat este ceara, stearina, parafina, albul de balenă, etc. Arderea se produce aprin-zând fitilul, la a cărui căldură se topeşte apoi combustibilul care, în stare lichidă, se urcă — prin capilaritate — până la vârful fitilului, unde se evaporă, se aprinde şi întrefine flacăra. Din ardere rezultă vapori de apă şi bioxid de carbon, în interiorul flăcării, unde aerul pătrunde în cantitate insuficientă şi deci arderea e incompletă, se separă particule de carbon, cari ard cu incandescentă^ dând lumina albă a flăcării. Lumânările se confecţionează prin turnare în forme metalice, în cari fitilul e aşezat, în prealabil, în axa formei. Operafiunea finală este lustruirea lumânărilor, cu o flanelă îmbibată cu alcool sau cu amoniac. — O lumânare de calitate superioară este lumânarea diafană, fabricată cu alb de balenă şi ceară, şi care dă o lumină foarte vie. 9. ~ fumigenă [AblMOBafl CBena; engin fumigene; Nebelkerze; smoke producing device; kődgyertya], Tehn. mii.: Dispozitiv folosit pentru producerea fumului în scopuri tactice, compus dintr'un amestec de substanfe fumigene (în greutate de cca 1 kg), echipat cu un sistem de aprindere. 10. ~ Hefner [cBena recjmepa; bougie H.; H. Kerze; H. candle; H. gyertya]. Fofom.: Intensitatea luminoasă orizontală a unei lămpi Hefner, cu flacără care arde acetat de amil. Lumânarea Hefner a fost folosită, în trecut, drept unitate de intensitate luminoasă în Europa centrală şi în Ţările scandinave, şi reprezintă, aproximativ, 0,9 lumânări internafionale. V. şi sub Lampă Hefner. 11. ~ internaţională [Me}KAyHapoAHaH CBe^a; bougie internaţionale; internaţionale Kerze; internaţional candle; internacional-gyertya]. Fofom.: Unitatea de intensitate luminoasă, egală cu intensitatea luminoasă corespunzătoare trecerii fluxului de câte un lumen prin fiecare unitate de unghiu solid. A fost stabilită prin acord internaţional, în anul 1909, şi concretizată prin becuri electrice cu incandescenfă. — Lumânarea „nouă” se numeşte candelă. V. sub Unităţi. 12. Lumânare [cTpejia Konpa; montant de glissiére, jumelle de glissiére; Makler, Lauferrute; runner, guide post; cölöpverőbálvány]. Cs.: Fiecare dintre cele două grinzi verticale (de lemn sau de metal) ale unei sonete, aşezate paralel şi foarte aproape una de alta, cari ghidează cursa berbecului şi pătrunderea pilotului în teren. Uneori, lumânările sunt gradate în metri, pentru a se putea verifica înălfimea de cădere a berbecului şi înfigerea pilotului după fiecare lovitură. V. şi Sonetă. 13. Lumaftith: Grup de mase plastice cu bază de acetat de celuloză. (N. C.). 14. Lumen [JiíOMeH; lumen; internationales Lumen; lumen; lumen]. Fofom.: Unitate de flux luminos, egală cu fluxul luminos emis în unitatea de unghiu solid de o sursă punctiformă uniformă, care are intensitatea luminoasă de o lumânare internafională. Un lumen reprezintă fluxul de lumină al unui corp care ar radia mo-nocromatic în verde 1,61 • 10~3 wafi pe lungimea de undă în vid X = 5,55 ■ 10-5 cm, iar pentru oricare altă lungime de undă, un număr de I,61 -10~3/r^ wafi, fiind coeficientul de vizibilitate relativă corespunzător. is. Lumen [BHyTpeHHHH noJiocTb BOJiOKHa; lumen; Lumen; lumen; lumen]. Ind. texf.: Canalul central al fibrelor textile, în care se găsesc uneori resturi protoplasmatice. 16. Lumenmefru [jitOMeHOMeTp; lumenmétre; Lumenmeter; lumenmeter; fényárammerő, lumenmérő készülék]. Fofom.: Fotometru folosit pentru determinarea fluxului luminos. V. şi Ulbricht, sferă 17. Lumenoră [jiK)MeH-HaC; lumen-heure; internaţionale Lumenstunde; lumen-hour; lumenóra]. Fofom.: Unitate practică de cantitate de lumină, egală cu 3600 Iumenisecunde (v,). îs. Lumensecundă [jiíOMeH-ceKyHAa; lumen-seconde; Lumensekunde; lumen-second; lumenmásodperc]. Fofom.: Unitate MKSA şi CGS de cantitate de lumină, care reprezintă cantitatea de lumină radiată sau primită în timp de o secundă sub formă de flux luminos de un lumen. Un lumensecundă reprezintă cantitatea de lumină 547 emisă de un corp care ar radia moriocromatic în verde 1,61*10-3 jouli pe lungimea de undă în vid X = 5,55- 10~5cm, iar pentru oricare altă lungime de undă, un lumensecundă corespunde unui număr de 1,61 ■ 10-3/r^ jouli radiafi, unde r^ e coeficientul de vizibilitate relativă (v.). î. Lumiflavină [jifOMHcJpjiaBHH; lumiflavine; Lumiflavin; lumiflavin; lumiflávin]. Chim. biol.: Compus cu nucleu isoaloxazinic, obfinut prin degradarea cu raze ultraviolete a lactoflavinei. Lumiflavina se deosebeşte de vitamina B2 prin faptul că nu mai confine în molecula ei ribitolul. V. şi sub Vitamina B2. 2. Lumină [CB6T; lumiére; Licht; light; fény]. F/z.: 1. Partea radiafiei electromagnetice (v. sub Radiafie), care impresionează retina ochiului omenesc şi care, în fenomenele întâlnite mai des, se prezintă ca radiafie ondulatorie. Lungimea de undă a acestei părfi a radiafiei este cuprinsă o o între cca 7500 A (lumina roşie) şi cca 4000 A (lumina violetă). Lumina care reprezintă o radiafie ondulatorie în care direcfiile intensităţilor câmpurilor electric şi magnetic sunt situate transversal în toate azimuturile fafă de direcfia de propagare se numeşte lumină naturală; lumina ale cărei intensităţi de câmpuri vibrează într'un singur azimut se numeşte lumină polarizată linear. Sin. Lumină vizibilă. — 2. Prin extindere, întreaga radiafie electromagnetică, chiar dacă lungimile ei de undă sunt în afara limitelor de sub 1, dacă este produsă prin mijloace asemănătoare celor folosite pentru producerea luminii vizibile. Dacă o lungimile ei de undă sunt mai mici decât 4000 A, se numeşte radiaţie sau lumină ultravioletă (sau numai ultraviolet); radiafia ale cărei lungimi de undă sunt mai mari decât 7500 A se numeşte radiafie sau lumină infraroşie (sau numai in-fraroşu). — Se deosebesc: 3. ~ albă [Őejibifi CBeT; lumiére blanche; weisses Licht; white light; fehér fény]: Lumină care confine toate radiaţiile spectrului vizibil, în proporfia în care le conţine lumina mijlocie a zilei. 4. ~ compusă [cJlOJKHbiă CBeT; lumiére composée; zusammengesetztes Licht; composed light; összetett fény]: Lumină compusă din radiaţii electromagnetice de mai multe lungimi de undă. Lumina albă (v.), de exemplu, e o lumină compusă. 5. ~ monocromatică [MOHOxpoMaTHqecKHH CBeT; lumiére monochromaiique; monochroma-tisches Licht, einwelliges Licht; monochromatic light; monochromatikus fény]: Lumină care consistă în radiaţii electromagnetice de o singură frecvenţă. 6. ~ naturală [ecTeCTBeHHbin CBeT; lumiére naturelle; natürliches Licht; natural light; természetes fény]. V. sub Lumină; v. şi Polarizarea luminii. 7. ~ polarizată [n0JiHpH30BaHHbiH CBeT; lumiére poíarisée; polarisiertes Licht; polarized light; polarizált fény]. V. sub Lumină; v. şi Polarizarea luminii. s. —, cantitate de ~ [KOJiH^ecTBO CBeTa; quantité de lumiére; Lichtmenge; quantity of light; fénymennyiség]: Suma produselor dintre fluxurile luminoase cari trec printr'o suprafafă, respectiv cad pe ea, şi timpurile cât trec, extinsă asupra unui anumit timp, se numeşte cantitatea de lumină trecută în acel timp prin suprafafă; ea este o mărime fotometrică. — 9. Lumina cerului nocturn [jnoMHHHCiţeHiţHfl H0HH0r0 Heöa; lumiére du ciel nocturne; Nacht-himmelslicht, Lumineszenz des Nachthimmels; night sky light; éjhomály]. Meteor.: Strălucirea fondului cerului în timpul nopfilor fără lună, mai mare decât cea datorită ansamblului stelelor vizibile, şi de aproximativ 100 de milioane de ori mai mică decât a cerului diurn. Cauzele Strălucirii cerului nocturn sunt: stelele invizibile ochiului liber; difuziunea luminii stelare în norii de materie extrem de rarefiată, cari se găsesc în spaţiul interplanetar, şi fosforescenţa azotului atmosferic între 200 şi 300 km altitudine, şi a oxigenului atmosferic între 100 şi 1000 km, cu maximul Ia 110 km. în lumina de fosforescenfă pre- o domină linia verde X = 0,5577 A a atomului neutru de oxigen. io. ~ zilei [^HeBHOH CBeT; lumiére du jour; Tageslicht; daylight; napali fény]: Ansamblul format de lumina solară directă şi de lumina solară difuză. Compoziţia spectrală a acestei lumini este mai puţin variabilă, fiindcă variafiile în sens opus, constatate la cele două componente, se compensează în parte (v. tabloul). înălţimea Soarelui 25° o o o 70,6° Lumină directă difuză a zilei directă difuză a zilei directă difuză a zilei X = 0,397 p, (în violet) 151 135 286 46 80 126 15,9 64,7 80,6 X = 0,452 [jl (în albastru) 305 97 402 112 58 170 47,7 46,6 94,3 X = 0,503fJ. (în verde) 338 73 411 136 43 179 63,2 34,8 98,0 X = 0,556 p. (în galben) 322 53 375 134 31 165 65,5 25,2 90,7 X = 0,624 [i (în portocaliu) 316 38 354 140 22 162 72,2 18,1 90,3 X— 0,720 \x (în roşu) 277 25 302 131 15 146 73,8 11,8 85,6 35* 548 Intensităţile luminoase se exprimă în unităji relative mijlocii. Factorii cari influenţează lumina zilei sunt următorii: norii, cari interceptează radiaţia directă, dar cari măresc, într'o anumită măsură, intensitatea radiaţiei difuze, fără a produce vreo modificare apreciabilă a compoziţiei ei spectrale (chiar când cerul e complet acoperit, dacă pătura noroasă nu e prea deasă); picăturile de apă, cari difuzează aproape în aceeaşi proporţie radiaţiile solare (ceea ce dă coloarea albicioasă a cerului, când există în aer astfel de picături); impurităţile atmosferice (v. Plancton atmosferic), cari, la răsăritul şi la apusul Soarelui, pot difuza radiaţiile roşii, producând colorarea în roşu a cerului. Iluminarea unei suprafeţe orizontale, la latitudinile noastre, nu depăşeşte, în general, 120000 lucşi. Ea are o valoare medie de 70000 lucşi şi coboară, când cerul e acoperit de nori, sub 25 000 lucşi. Când Soarele se găseşte la orizont, iluminarea este de 350 lucşi, iar în momentul când se termină crepusculul civil (Soarele e la 6° sub orizont), nu are decât 5 lucşi. Lumina primită dela un punct oarecare al bolţii cereşti este parţial polarizată linear. Vibraţia rectilinie este normală pe planul care trece prin Soare şi cuprinde raza vizuală către acel punct. Privind în direcfia polului ceresc, se constată că vibraţia luminoasă se roteşte odată cu Soarele. Maximul de polarizaţie se produce într'un punct situat la 90° faţă de Soare, în apropierea cercului mare care trece prin zenit şi prin acest astru. Tot în apropierea acestui cerc, şi la o distanţă de Soare care depinde de înălţimea acestuia şi de gradul de transparenţă al atmosferei, se găsesc trei puncte neutre, în cari lumina nu este polarizată: punctul lui Arago, în apropiere şi deasupra punctului opus Soarelui, şi punctele lui Babinet şi Brewster, în apropierea Soarelui, respectiv deasupra şi dedesubtul lui. Prezenfa câtorva nori este suficientă pentru a deplasa punctele neutre şi a modifica starea de polarizaţie a bolţii cereşti. Lumina primită dela un cer acoperit de nori este lumină naturală. Gradul de polarizare al luminii difuze se măsoară prin metodele obişnuite în laboratoarele de fizică, dar aparatele au o montură de teo-dolit, pentru a putea determina poziţia, pe bolta cerească, a punctului analizat. Măsurarea mărimilor caracterislice luminii solare directe şi difuze şi luminii zilei se face cu foto-metre, aciinometre, solarimetre, etc. Exemple: Fotometrul cu pană cenuşie al lui Eder şi Hecht: Peste o hârtie fotografică standardizată se aşază pana fotcmetrică, iar deasupra, o sticlă mată. Din lungimea părţii de hâriie impresionată într'un anumit interval de timp se deduce intensitatea luminii zilei. — Fotometrul cu celulă fotoelectrică al lui Elster-Geitel: Se foloseşte, în general, celula cu potasiu, combinată cu filtre adecvate, pentru a putea efectua măsurări în domenii spectrale înguste. Fotometrul Elster-Geitel poate fi folosit la măsurarea mărimilor caracteristice luminii zilei sau a componentelor sale, separat. — Fotometrul cu celule, fotome-trele cu celule fotovoltaice (luxmetrele) cari folosesc, în general, celula fotovolfâică de cupru cu strat de oxid de cupru. Această celulă este sensibilă în domeniul 0,250 0,650 jj.. Curentul pro- dus, proporţional cu intensitatea luminoasă, este suficient de tare pentru a fi măsurat direct. în general, se caută să se realizeze o curbă de sensibilitate spectrală cât mai apropiată de cea a ochiului mediu. Această condiţiune este parţial îndeplinită de celula formată dintr'un strat de seleniu, pe care s'a depus un strat metalic fin, prin pulverizare catodică. ■— Fotometrul lui Weber: Se foloseşte pentru a compara intensitatea luminii studiate cu cea a unui etalon de compoziţie spectrală asemănătoare: Printr'un dispozitiv optic convenabil, intensitatea luminoasă a etalonului poate fi modificată după voie. Se fac măsurări în două domenii spectrale: roşu (R) şi verde (V). Actinometrul spectral Alt: Actinometru care are o reţea de difracţiune şi o celulă fotoelectrică cu potasiu. Serveşte pentru a măsura intensitatea radiaţiilor luminoase solare în domeniul 0,290•■•0,720 n- î. Lumină difuză a bolţii cereşti [pacceHHHbiH CBeT HeóecHoro CBO^a; lumiére diffuse de la voute céleste; zerstreutes Licht der Himmelsge-wölbe; diffuse light of the sky; az égbolt szétszórt napvilága]. V. sub Lumină solară. 2. ~ purpurie [nypnypHbiH CBeT; lumiére pourpre; Purpurlicht; purple light; biborfény]. V. sub Meteori optici. 3. ~ reflectată a atmosferei [oTpameHHbm CBeT aTMOC(J)epbi; reflets atmosphériques; zu-rückgeworfenes Licht der Atmosphăre; atmosplie-ric reflected light; a légkör visszavert fénye]. Artă, Arh.: Soarele fiind sursa luminoasă, se consideră că întreaga atmosferă reflectă asupra obiectului lumina primită în fiecare punct al ei dela Soare. Cea mai puternică lumină reflectată a atmosferei este dată de punctul diametral opus Soarelui; de aici rezultă, în teoria „redării", o gradaţie a umbrei proprii a obiectului după curbe de egală iluminare, determinate de această nouă „sursă" de lumină, mult mai slabă decât Soarele. Rezultă şi o gradaţie a umbrei purtate, în măsura în care acesteia i se ascund porţiuni mai mari sau mai mici de atmosferă (boltă cerească), de către însuşi obiectul care o poartă, sau de către alte obiecte. 4. ^ solară [COJIHeHHbiH CBeT; lumiére so-laire; Sonnenlicht; solar light; napfény]. Meteor.: Ansamblul radiaţiilor monocromatice vizibile, din spectrul solar. Intensitatea maximă a acestor radiaţii o se găseşte la 4700 A, adică în lumina solară predomină radiaţiile de lungime de undă mică. Văzut dela sol, Soarele are totuşi o coloare gălbuie. Faptul se datoreşte difuziunii moleculare a luminii în atmosferă, mult mai intensă pentru 549 radiaţiile albastre decât pentru cele roşii. Această difuziune face ca în lumina solară directă, care ajunge la sol, maximul de intensitate să fie deplasat din spre albastru spre roşu. Deplasarea este mai mare când Soarele e mai aproape de orizont, fiindcă drumul parcurs de raze în atmosferă este mai lung, şi efectul difuziunii e mai puternic. Lumina solară nu are deci o compoziţie spectrală constantă; raportul dintre intensitatea luminoasă a radiaţiilor roşii şi cea a radiaţiilor albastre creşte când Soarele se apropie de orizont. Partea din radiafiile luminoase solare difuzate de moleculele gazelor din atmosferă, care ajunge la sol, se numeşte lumină solară difuză. Ca şi lumina solară directă, lumina difuză are o com-pozifie spectrală variabilă; raportul dintre intensitatea luminoasă a radiaţiilor roşii şi intensitatea radiaţiilor albastre descreşte, când Soarele se apropie de orizont. — Dincolo de atmosferă nu există lumină solară difuză, şi Soarele apare ca un disc luminos pe fondul negru şi înstelat al cerului. V. şi sub Lumină a zilei. î. Lumină zodiacală [30AHaKaJibHbiH CBeT; lumiére zodiacale; Zodiakallicht; zodiacal light; zodiákus fény]: Făşie de lumină difuză slabă, orientată după direcfia zodiacului, de formă triunghiulară şi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârşitul crepusculului. La latitudini joase, lumina zodiacală este vizibilă în orice noapte fără lună. La latitudini mijlocii, ea poate fi observată după crepuscul în lunile Ianuarie Martie, şi înaintea aurorei, toamna. Este vizibilă numai când atmosfera are o transparentă excepţional de bună. Lumina zodiacală provine din difuziunea luminii solare prin nori de pulberi cosmice, cari se rotesc în jurul Soarelui, în planul orbitei terestre. 2. Lumină difuză a solului [pacceHHHbifi CBeT 3eMJlH; lumiére diffusée par le sol; zerstreutes Licht des Bodens; diffuse light of the soil; a talaj szétszórt fénye]. Arfă, Arh.: Lumina reflectată în toşte sensurile de suprafata solului considerată mată. Ea luminează părfi ale unui obiect îndreptate către sol, deşi acestea se găsesc în umbră proprie sau purtată. De exemplu: cornişa, sau orice alt profil al unei clădiri îndreptat spre sol, primeşte o lumină difuză dela sol, de coloarea acestuia. Lumina difuză a solului, combinată cu lumina reflectată a atmosferei, determină contra-umbra obiectelor situate într'o umbră purtată. 3. ~ directă [npHMOH CBeT; lumiére directe; direkte Beleuchtung; direct light; közvetlen fény]: Lumina sursei, care cade direct pe un obiect; ea determină pe suprafata acestuia curbele de egală iluminare. Acestea se construesc ca locuri geometrice ale punctelor în cari razele luminoase sunt incidente sub acelaşi unghiu pe suprafafă, deoarece iluminarea unei suprafefe, în fiecare punct al ei, este proporjională cu cosinusul unghiului de incidenţă. 4. ~ indirectă [KOCBeHHbiH CBeT; lumiére; indirecte; indirekte Beleuchtung; indirect light; közvetített fény]: Lumina pe care un obiect o primeşte prin reflexiunea sau difuziunea luminii directe a unei anumite surse luminoase de către alte obiecte lucioase sau mate din mediul înconjurător. Ea modifică gradaţia luminii şi a umbrei obiectului dat, ca şi coloarea proprie. în teoria „redării", cele mai importante lumini indirecte sunt cea reflectată de atmosferă şi cea difuzată de sol. 5. Lumină [oroHb; feu; Licht; light; jelzőfény]. Nav., Nav. a.: Sursă de lumină albă sau colorată şi de intensitate variabilă, pe care trebue să o poarte — când navighează sau când staţionează — toate navele (atât cele cu propulsie mecanică, cât şi cele cu vele) sau aerovehiculele, pentru a preveni şi a evita abordajele, sau pentru a semnaliza. Pozifia şi felul luminilor sunt reglementate de un regulament internaţional. Sin. Foc, Felinar. Se deosebesc: 6. ~ de navigajie aeriană [oroHb ajih hoh-Horo noJieTa; feu de navigation aérienne; Flug-zeuglicht, iarplane light; léghajózási éjjeli jelzőfény]. Nav. a.; Lumină amenajată pe un aerovehicul, pentru navigaţia de noapte, în scopul orientării şi semnalizării. După funcfiunea pe care o îndeplinesc, se deosebesc: faruri (lumini) de aterisare (v. Far de avion); lumini de SBmnalizare (focuri de pozifie), instalate Ia cele două extremităfi ale aripelor; lumini de pozifie şi semnalizare, pentru ca pilotul să poată comunica, la nevoie, prin semnale optice; lumini de bord, constituite din lămpi mici, pentru a lumina instrumentele de bord şi interiorul cari ingei. Se folosesc şi bombe luminoase cu paraşută, pentru cazuri de pană gravă în timpul nopţii, cari reclamă o aterisare forţată. Luminile sunt alimentate de un generator electric, antrenat de o elice proprie (acţionată de curentul de aer) sau de motorul avionului. Farurile de aterisare sunt alimentate şi de o baterie de acumulatoare, care completează sursa de energie electrică dacă se micşorează vitesa avionului. Sin. Lumină pentru sbor de noapte. 7. ~ de navigaţie pe apă [cyAOBOH oroHb; fanai de navire; Dampferlicht; ship light; vizhajózási jelzőfény]. Nav.: Lumină situată pe o navă maritimă sau fluvială. După funcfiunea pe care o îndeplineşte, deosebim: lumină de drum, lumină de orientare, lumină de poziţie (care poate fi de ancoră, de drum, laterală, de pupă, de avertisment), lumină de semnalizat manevre, lumină de semnalizat ordine. 8. Lumină. Tehn. mii.: Sin. Calibru (v.). 9. Lumină [CBeT; lumiére; öffnung; opening; nyilás]. Mine: Dimensiunea utilă a golului unei construcţii miniere; lumina unei galerii e secţiunea netă a galeriei; lumina unei grinzi de galerie e porţiunea din grindă cuprinsă între stâlpi. 10. ~ [CBOÖOAHblH npoCBeT; ouverture libre; Lichtweite; clear opening, clear width; szabad nyilás]. Cs.: Distanta. orizontală dintre feţele interioare a două infrastructuri consecutive ale unui element de construcţie sau ale unei construcţii. Sin. Deschidere liberă. 550 1. Lumină de distribufie [pacnpéAeJiHTejib-Hoe ceneHHe; lumiére de distribution; Steuerungs-kanalquerschnitt; distribution port; vezérlőmű-nyi-lás]. Mş. ferm.: Dimensiunile deschiderii canalului de admisiune, respectiv de emisiune, ale cilindrului unui motor cu abur. 2. ~ de admisiune [BX0AH0e ceneHHe; lumiére d'admission; Einlaţjkanalquerschnitt; inlet port; beömlési nyilás]: Dimensiunile deschiderii canalului de admisiune a aburului în cilindrul unui motor cu abur cu distribufie cu sertare. Seefiunea de trecere de admisiune a aburului depinde de gradul de admisiune al aburului; mărimea ei este comandată de către distribufie şi poate varia între zero şi lumina de admisiune. 3. ~ de emisiune [Bbixo^Hoe cenemie; lumiére d'échappement; Auspuffkanalquerschnitt; exhaust port; kiömlési nyilas]: Dimensiunile deschiderii canalului de emisiune a aburului din cilindrul unui motor cu abur cu distribufie cu sertare. Seefiunea de trecere de emisiune a aburului depinde de gradul de admisiune al aburului în cilindru, este comandată de către distribufie şi poate varia între zero şi lumina de emisiune. 4. Lumina morii [MeJibHHHHbiö Bo/ţoem; bassin; Becken; basin; medence]. Hidr of.: Basinul format înainte de intrarea apei la rufi, prin lărgirea iazului (canalului). Sin. Bulboaca morii. 5. Luminai [jiyMHHaJr, luminai; Luminai; luminai; luminál]. V. sub Feniletilmaloniluree. 6. Luminător [jliOMHHaTOp; plafond vitre-jour; Oberlicht; skylight; felülvilágító]. Arh., Cs.: Panou transparent sau translucid care înlocueşte o porţiune din învelitoarea unui acoperiş sau dintr'un plafon, pentru a permite iluminarea de sus a unei încăperi care nu are deschideri spre exterior sau ale cărei deschideri sunt insuficiente pentru iluminare. Se compune dintr'un schelet (de lemn, de metal sau de beton armat) în care se fixează ochiuri de geem (obişnuite sau colorate, armate, striate, ciocănite, ornamentate, etc.), sau din dale de sticlă înglobate în beton. 7. Luminescenfă [jiiOMHHecrţeHiţHH; lumines-cence; Lumineszenz; luminescence; lumineszcencia]. Fiz.: Emisiunea de radiafie luminoasă, vizibilă sau invizibilă, diferită de emisiunea termică. Excitarea izvorului luminescent se poate obfine: printr'o descărcare electrică în gaze (luminescenfă electrică), printr'o reaefie chimică (chemilumines-cenfă), prin iluminarea cu radiafii de lungime de undă convenabilă (v. Fotoluminescenfă), prin frecare (v. Triboluminescenfă). 8. ~ electrică. V. sub Luminescenfă. 9. ~ negativă [oTpHiţaTejibHan niOMHHee-iţeffiţHH; lueur négative; negatives Glimmlicht; negative glow; negativ lumineszcencia]: SpafiuI luminos caracterizat printr'un câmp electric slab, datorit recombinării ionilor pozitivi cu electronii, ca şi excitării prin electronii unei descărcări electrice luminescente. Luminescenfă negativă se numeşte şi al doilea strat luminescent catodic, care urmează după spa- fiul obscur Crookes, după primul strat luminescent catodic şi după spafiul obscur Aston, cari se găsesc între ea şi catod. 10. Lumini. Nav., Nav. a. V. sub Lumină. 11. Lumini eterocromatice [reTepoxpoMa-THHeCKHe orHH; lumiéres hétérochromatiques; verschiedenfarbige Lichter; heterochromatic lights; heterokromatikus fények]. Opt.: Lumini cari dau ochiului normal sensafii de coloare diferite. 12. ~ omocromatice [roMOxpoMaTHnecKHe orHH; íumiéres homochromatiques; gleichfarbige Lichter; homochromatic lights; homokromatikus fények]: Lumini cari dau ochiului normal aceeaşi sensafie de coloare. 13. Lumini pentru sbor de noapte. V. sub Lumină de navigafie aeriană. 14. Luminii, aberafia ~ [a6eppau,HH CBeTa; aberration de la lumiére; Aberration des Lichtes; aberration of light; fény-aberráció]. Astr.: Unghiul dintre direcfia în care se vede un astru şi direcţia în care ar fi văzut acest astru, dacă lumina s'ar propaga cu o vitesă infinită. Valoarea aberafiei, pentru o stea situată pe normala pe planul eclipticei, este de 20"47, şi se numeşte constantă de aberafie. îs. Luminoasă. S//v.: Sin, Curpen (v.). 16. Luminoasă, factor de eficienfă Fiz.: Sin. Coeficient de eficienfă luminoasă (v.). 17. Luminofcr [cBeTO(J)Op; luminophore; Lu-minophor; luminophore; luminofor]: Substanfă lu-minescentă folosită în tehnica iluminării prin tuburi de descărcare electrică. Luminoforii sunt depuşi în interiorul sau în exteriorul acestor tuburi şi au rolul, de o parte, de a emite radiafii vizibile sub influenfă radiafiilor ultraviolete produse în timpul descărcării şi, de altă parte, de a modifica nuanfa radiafiei emise de gazul din tub, spre a o aduce mai aproape de radiafia solară. îs. Luminos, densitate de flux ~ [nJiOTHOCTb CBeT0B0r0 nOTOKa; densité de flux lumineux; Flăchen-Lichtstromdichte; density cf luminousflux; fényáram denzitása]. Fiz.: Limita câtului dintre fluxul luminos care trece printr'o anumită suprafafă, şi aria suprafefei, când aceasta tinde către zero. Densitatea fluxului luminos emis de o suprafafă radiantă reprezintă radianfa ei (v.) iar densitatea fluxului luminos care cade pe o suprafafă reprezintă iluminarea ei (v.). i9. Luminozitate [ocBenjéHHOCTb; luminosité; Helligkeit; luminosity; íuminozitás]. Fiz.: 1. Termen comun pentru luminozitatea sistemelor optice cari produc imagini reale (v. Luminozitate 2) şi pentru luminozitatea sistemelor optice cari produc imagini virtuale (v. Luminozitate 3). — 2. Raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect printr'un sistem optic care produce imagini reale, şi radianfa obiectului respectiv. — 3. Raportul dintre iluminarea retinei prin imaginea obiectului privit printr'un sistem optic care produce imagini virtuale, şi iluminarea retinei când obiectul este privit cu ochiul liber. Dacă pupila ochiului este mai mică decât 551 pupila de ieşire a sistemului optic, luminozitatea sistemului este n±/ şi n2 fiind, respectiv, indicii de refracţiune ai mediului cuprins între obiect şi sistemul optic, şi între sistem şi imagine. Dacă pupila ochiului este mai mare decât pupila de ieşire a sistemului oplic, luminozitatea este -ai' S' şi S fiind, respectiv, suprafejele pupilei de ieşire a sistemului şi a pupilei ochiului. î. Luminozifata, curbă de ~ [KpHBaH OCBe-méHHOCTH; courbe de iuminosité; Leuchtkurve; luminosity curve; világítási görbe]: Curbă-plană ale cărei ordonate sunt proporfionale cu radianfele spectrale sau cu strălucirile spectrale, şi ale cărei abscise sunt proporfionale cu lungimile de undă respective. — Curba de luminozitate se obfine din curba spectrală a repartifiei energiei, prin înmulţirea cu factorii de vizibilitate respectivi. 2. Lumisferină [jiyMHCTepHH; Lumistérine; Lumi steri n; lumisterine; lumiszterin]. Chim. biol.: Primul produs de transformare al ergosterinei în vitamină D2, sub influenţa luminii. Este un ste-reoisomer al ergosterinei. 3. Lummer, cub ~ [Kyő JlyMMepa; cube de L.; L. Würfel; L.'s cube, photometer cube; L. kocka]. Opt.: Piesă optică folosită în fotometrul Lummer-Brodhun pentru a produce, în luneta de observaţie a aparatului, două plaje vecine, iluminate de radiaţiile provenite dela cele două surse de lumină cari sunt comparate de fotometru, radiaţii cari au iluminat cele două feţe álé unui ecran. Se compune dintr'o prismă cu reflexiune totală Plt a cărei faţă-ipotenuză este în contact cu faţa-ipotenuză a unei prisme cu reflexiune „ , , ■ i iw t\ t i Cub Lummer. totala P2, care are faţa- ipotenuză5 obţinută dintr'o sferă din care a fost îndepărtată o calotă. Aria de contact dintre cele două prisme e deci aria bazei calotei. Fasciculele radiaţiei cari provin dela cele două feţe ale ecranului cad pe câte o faţă-catetă a fiecărei prisme, unul dintre ele reflectându-se, şi celălalt traversând faţa-ipotenuză. Fasciculul obţinut prin juxtapunerea celor două fascicule este observat în luneta fotometrului. 4. Lummer-Gehrcke, lamă ~ [djjih(|) JlyM-Mepa-PepeKa; lame de L.-G.; L.-G. Platté; L.-G.'s plate; L.-G. lemez]. Opt.: Dispozitiv spec-troscopic interferenţial cu mare putere separatoare. Este format dintr'o lamă transparentă cu teţe paralele, asupra căreia raza de lumină cade aproape tangenţial, prin intermediul unei mici prisme cu reflexiune totală. Lumina se reflectă de mai multe ori pe fiecare faţă a lamei, pro- ducând un mare număr de raze emergente cari interferează în planul focal al unei lentile. 5. Lună [jiyHa; lune; Mond; moon; hold]. Asfr.: 1. Sin. Satelit (v.). — 2. Satelitul Pământului. Diametrul aparent al Lunii, pentru un observator de pe Pământ, variază între 29'24" şi 33'31", datorită variaţiei depărtării ei de Pământ, care este cuprinsă între 356334 km şi 406610 km, cu valoarea mijlocie de cca 384000 km. Orbita lunii este o elipsă cu excentricitatea de 1/18, Pământul fiind situat în unul din focare. Axa mare a orbitei se numeşte linia apsizilor; extremitatea ei cea mai apropiată de Pământ se numeşte perigeu, iar extremitatea cea mai depărtată, apogeu. Unghiul sub care se vede, de pe Lună, raza Pământului, când Luna este la orizont, se numeşte paralaxa orizontală a Lunii, şi este de 57'2"54. Când, în mişcarea ei în jurul Pământului, Luna se găseşte între Soare şi Pământ, Luna şi Soarele sunt în conjuncţie, iar când ea se găseşte de cealaltă parte a Pământului, în raport cu Soarele, Soarele şi Luna sunt în opoziţie. Raza Lunii e de cca 1737,640 km, şi deci volumul ei e de cca 50 de ori mai mic decât volumul Pământului. Densitatea medie a Lunii este de 3,33, adică numai 0,6043 din densitatea medie a Pământului. Masa Lunii este deci de 81,29 ori mai mică decât masa Pământului. Luna nu are atmosferă. Fiindcă distanţa dintre ea şi Soare este în medie aceeaşi ca şi distanţa dintre Pământ şi Soare, Luna primeşte dela Soare aceeaşi cantitate de căldură pe unitatea de arie ca şi Pământul, aşa încât, cunoscându-se puterea de reflexiune a suprafefei Lunii, se calculează că temperatura suprafeţei ei variază între cca — 150° şi 4- 130°. Pe suprafaţa Lunii se deosebesc regiuni mai mult sau mai puţin plane, cari se numesc (impropriu) mări, ca şi formaţii muntoase (ridică-turi circulare), numite de obiceiu cratere, şi a căror origine nu este cunoscută. Fiind un astru care nu emite lumină, se vede numai partea ei luminată de Soare şi, prin reflexiune, de Pământ. Variaţia ariei luminate produce aspectele astrului numite fazele Lunii, zona lunară neluminată de Soare fiind văzută numai din cauza unei slabe iluminări care se datoreşte luminii solare reflectate de Pământ. Planul orbitei Lunii este inclinat cu cca 5° faţă de planul orbitei Pământului. Dacă cele două plane ar coincide, Luna ar eclipsa Soarele la fiecare Lună nouă, şi, ar fi eclipsată de Pământ, la fiecare Lună plină. Luna are şi o rotafie în jurul axei sale, a cărei perioadă e egală cu perioada mişcării sale în jurul Pământului, aşa încât Luna prezintă mereu aceeaşi faţă spre Pământ. Fiindcă lungimea arcului de orbită parcurs zilnic de Lună variază, Luna pare să oscileze, în jurul axei sale, cu o mişcare numită librafie, şi deci porţiunile din suprafaţa Lunii cari sunt mereu vizibile de pe Pământ, respectiv total invizibile, reprezintă câte cca 41%, iar 18% sunt vizibile periodic. 552 1. Lună [MeCHii;; mois; Monat; month; hónap], Astr.: Intervalul de timp corespunzător perioadei unei revoluţii a Lunii. Se deosebesc: 2. ~ anormală [HeHopMaJibHbiH Mecniţ; mois anormal; anomalistischerMonat; anomalistic month; anomalisztikus hónap]: Intervalul de timp în care Luna trece dela un perigeu (punctul cel mai apropiat de Pământ), până la perigeul următor. Luna anormală este egală cu 27 de zile, 13 ore, 21 de minute şi 3 secunde. 3. ~ calendaristică [KaJieHflapHbiH Mecnu;; mois commun; kalendaristischer Monat; calendar month; kalendárisztikus hónap]: Intervalul de timp corespunzător la aproximativ a douăsprezecea parte din anul calendaristic. Sin. Lună civilă. V. şi Calendar iulian. 4. ~ civilă [rpaJKAaHCKHH Mecnu,; mois civil; bürgerlicher Monat; civil month; polgári hónap]. V. Lună calendaristică. 5. ~ periodică [nepHOflH^ecKHH Mecniţ; mois périodique; periodischer Monat; periodic month; periodikus hónap]: Intervalul de timp mediu în care Luna descrie 360° de longitudine. Luna periodică este egală cu 27 de zile, 7 ore, 43 de minute şi 4,7 secunde. Sin. Lună tropică. 6. ~ siderală [CH/ţepaJlbHblH MGCHU;; mois sidéral; siderischer Monat; sideral month; szide-rális hónap]: Intervalul de timp în care Luna reapare în dreptul aceleiaşi stele fixe. Luna si-derală este egală cu 27 de zile, 7 ore, 43 de minute şi 11,55 secunde. 7. ~ sinodică [CHHO^HqecKHH Mecnu;; mois synodique; synodischer Monat; synodical month; szinodikus hónap]: Intervalul de timp dela o lună nouă până la alta. Luna sinodică este egală cu 29 de zile, 12 ore, 44 de minute şi 2,9 secunde. s. ~ solară [cojineHHbiH Mecnu;; mois so-laire; Sonnen-Monat; solar month; szoláris hónap]: Intervalul de timp corespunzător la a douăsprezecea parte din anul solar. Luna solară este egală cu 30 de zile, 10 ore, 29 de minute şi 4 secunde. 9. ~ tropică [TpoiraqecKHH Mecnu;; mois tropique; tropischer Monat; tropical month; tropikus hónap]. V. Lună periodică. iu. ~ zodiacală [30AHaKaJibHbiH Mecnu;; mois zodiacal; Drachen-Monat; zodiacal month; zo-diákus hónap]: Intervalul de timp în care luna se întoarce la acelaşi punct nodal al orbitei sale. Luna zodiacală este egală cu 27 de zile, 5 ore, 5 minute şi 36 de secunde. n. Lunariu [jiyHapHH; lunarium; Lunarium; lunarium; lunárium]. Astr.: Aparat construit pentru demonstrarea mişcării Lunii în jurul Pământului. îs. Lunafie [noJiHbiH OÖOPOT JiyHbi; lunaison; synodische Mondrevolution; lunation; lunáció]. Astr.: Durata revolufiei sinodice a Lunii, respectiv intervalul de timp necesar Lunii spre a reveni la aceeaşi fază (de ex. dela Lună plină la Lună plină). îs. Luncă [jiyr; pré; Aue; meadow; rét]. Geog.: Zona de teren care mărgineşte albia unui râu, şi care e caracterizată prin sol aluvionar şi prin forme speciale de vegetafie. Uneori, lunca e împădurită. i4. Luncăr: Sin. Luncher, Retasură (v.). îs. Luncher. V. Luncăr. ie. Luneburgi! [jiíOHeőyprHT; lunéburgite; Lü-neburgit; luneburgite; lüneburgit]. Mineral.: Mg3(P04)2B203 ■ 8 H20. Fosfoborat hidratat natural de magneziu. Sin* Lunebergit. i7. Lunecare [cKOJibîKeHHe; glissement; Glei-tung; slip; csúszás]. Rez. mat.: Deformafie care consistă în variafia unghiului format de două drepte cari trec printr'un punct material şi prin alte două puncte ale unui mediu continuu sau ale unei refele de puncte materiale. — O suprafafă care are proprietatea că unghiurile dintre tangentele ei nu variază în cursul deformafiei cu alunecare a corpului din care face parte, se numeşte suprafafă de alunecare. îs. ~ longitudinală [npo^oJibHoe CKOJibJKe-HHe; glissement longitudinal; Schub; longitudinal slip; hosszirányú csúszás]: Lunecare în planul longitudinal al unei grinzi supuse la încovoiere, datorită variafiei, în lungul grinzii, a momentului încovoietor. Tensiunea de lunecare longitudinală produsă în seefiunea longitudinală este egală cu tensiunea la tăiere produsă în seefiunea transversală. V. sub Tensiune. 19. ~ specifică [y^ejibHoe CKOJibnseHHe; glis-sement spécifique; spezifische Gleitung; specific slip; fajlagos csúszás]: Variafia în radiani a unghiului format de două drepte cari trec printr'un punct material şi - prin alte două puncte ale unui mediu, şi cari erau la început perpendiculare una pe alta (variafia unghiului iniţial drept). Lunecările specifice formează, împreună cu alungirile specifice, tensorul de ordinul ai doilea al deformafiei specifice, şi reprezintă componentele lui de a doua spefă. V. sub Deformafie specifică. 20. frecare de V. Frecare de alunecare. 21. Lunetă [jiiOHeT; lunette; Fernrohr; tele-scope, field glass; távcső]. Opt.: Instrument optic care formează, pentru obiecte depărtate, văzute sub un diametru aparent mic, imagipi pe cari observatorul le vede sub un diametru aparent mai mare. Se deosebesc: lunete astronomice, în cari imaginea virtuală, definitivă, este răsturnată în raport cu obiectul observat, şi lunete terestre, în cari imaginea virtuală, definitivă, este dreaptă fafă de obiectul observat. 553 O lunetă astronomică se compune dintr'un obiectiv care produce o imagine reală şi răsturnată a obiectului observat, situată practic în planul focal al obiectivului, şi dintr'un ocular care produce imaginea virtuală, dreaptă fafă de cea produsă de obiectiv, deci răsturnată în raport cu obiectul. Obiectivul este alcătuit dintr'un sistem convergent de lentile, acromatizat şi lipsit de abe-rafii. Dacă şi ocularul este un sistem convergent de lentile, luneta se numeşte lunetă astronomică propriu zisă, lunetă refractoare sau lunetă Kepler, iar dacă ocularul este o oglindă concavă, luneta se numeşte telescop (v.) sau lunetă reflectoare. în luneta astronomică propriu zisă, ansamblul obiectiv-ocular formează un sistem centrat, toate lentilele având centrele pe o aceeaşi axă, care constitue axa lunetei. Obiectivul este fixat pe tubul principal al lunetei, iar ocularul, pe un tub secundar, care culisează în tubul principal, pentru a permite •punerea la punct a imaginii definitive. Pentru observafii îndelungate, observatorul aşază ocularul astfel, încât imaginea dată de obiectiv să se formeze în planul focal anterior al ocularului, imaginea definitivă producându-se astfel la infinit. O lunetă de acest tip este deci un sistem afocal. în acest caz, ochiul observatorului nu trebue să acomodeze, şi nu oboseşte. Lunetă astronomică. Lunetă Galilei. Oi) obiectiv; 02) ocular; Oj) obiectiv; O9) ocular; AB) imaginea produsă de AB) imaginea produsă de obiectiv; A'B*) imaginea obiectiv; A'B') imaginea virtuală definitivă. virtuală definitivă. Imaginea definitivă dreaptă, într'o lunetă terestră, se obfine fie cu ejutorul unei lentile intermediare, numită vehicul, aşezată între obiectiv şi ocular, dispusă astfel, încât imaginea produsă Lunetă terestră. Oj) obiectiv; 02) ocular; V) lentilă de răsturnare; AB) imaginea produsă de obiectiv; AjBi) imaginea răsturnată; A’B’) imaginea virtuală definitivă. da obiectiv să se găsească în fafa focarului anterior al vehiculului (lunetă terestră propriu zisă), fie folosind drept ocular un sistem divergent (lunetă Galilei) aşezat între obiectiv şi focarul său posterior, fie folosind un sistem de prisme redresoare (lunetă cu prisme) aşezat între obiectiv şi ocular. Fafă de luneta terestră propriu zisă, luneta Galilei şi luneta cu prisme prezintă avantajul de a fi mai scurte. Luneta Galilei este mai luminoasă, dar, având un ocular divergent, nu se poate obfine în instrument imaginea unui reticul de comparafie. Grosismentul lunetei astronomice, numit şi puterea ei măritoare unghiulară, e egal cu raportul dintre diametrul aparent al imaginii şi diametrul aparent al obiectului, este egal cu raportul dis-tanfelor focale ale obiectivului şi ocularului. 1 22 X Puterea separatoare a obiectivului este s= - ’ X fiind lungimea de undă a radia|iei în care se face observafia, iar D, diametrul deschiderii obiectivului. Pentru ca ochiul să vadă detaliile pe cari le separă obiectivul, puterea separatoare a ocularului trebue să fie egală cu cea mai mică distantă separată de obiectiv în imaginea pe care o produce. Puterea ocularului trebue deci să fie P — 500 * —j 1 ţ fiind distanfa focală a obiectivului. Luminozitatea lunetei pentru obiectele întinse este S' L=—,S şi S' fiind, respectiv, suprafafa pupilei ochiului şi suprafafa pupilei de ieşire a instrumen- S’ tului, iar pentru obiectele punctuale, L — —G2,G fiind grosismentul lunetei. în cazul unei lunete astronomice, stelele, cari sunt obiecte punctuale, nu-şi schimbă diametrul aparent, dar luminozitatea imaginilor este proporfională cu pătratul grosismentului, şi deci se pot vedea stele cari nu se văd cu ochiul liber. 1. Lunetă analatică [aHaJiHTHnecKHH JiiOHeT;, lunette analiatique; Fernrohr mit entfernungmessen-den Fádén; anallatic telescope; analatikus távcső]: Lunetă stadimetrică (v.) echipată cu o lentila analatică, prin intermediul căreia se poate citi distanfa dela punctul de stafie la punctul de stadie. (La luneta stadimetrică neanalatică nu se poate citi decât distanfa dela focarul anterior al obiectivului lunetei şi până la punctul de stadie). 2. ~ astronomică [acTpoHOMHHecKHHJiRDHeT; lunette astronomique; astronomisches Fernrohr; astronomical telescope; csillagászati távcső]. V. sub Lunetă. 3. ~ cu prisme [jiiOHeT c npH3MaMH; lunette a prismes; Prismenfernrohr; prism telescope; priz-más távcső]. V. sub Lunetă. 4. ~ de armă [pyîKeHHbrâ JiîOHeT; lunette pour fusil, lunette-viseur; Zielfernrohr; gun sight-ing telescope; fegyvertávcső]: Lunetă care serveşte la ochirea precisă şi repede cu armele de vânătoare şi militare. Are şi rolul de a descoperi uşor finta. Astfel de lunete au, în general, câmp vizual mare şi putere măritoare mică, cel mult 1 ■■■5; pupila de ieşire se formează departe de ocular, pentru a permite o ochire comodă şi justă. 5. ~ de vizare [BH3HpHbiH JiiOHeT; lunette de visée; Visierfernrohr; ranging telescope; irányitó távcső]: Lunetă care înlesneşte stabilirea liniei de vizare, dela ochiul observatorului la obiectul vizat, şi care are o mare putere mări- 554 toare. Se foloseşte la camerele aerofotogramme--trice, la lunetele astronomice, etc. 1. Lunetă Galilei [jiiOHeT raJiHJien; lunette de Galilée; hollándisches Fernrohr; Galilean telescope; G. féle távcső]. V. sub Lunetă. 2. ~ Kepler [JiiOHeT KenJiepa; lunette de K.; K. Fernrohr; K.'s telescope; K. féle távcső]. V. sub Lunetă. 3. ~ meridiana [MepHAHaHHbiö JiiOHeT; lunette méridienne; Meridianinstrument; meridian lelescope; meridiánikus távcső]: Lunetă astronomică mobilă numai în jurul unei axe orizontale, ş\ care se poate mişca deci numai în planul meridian, pentru a servi la observarea trecerii unei stele la meridian. Penfru folosirea ei este necesar şi pendulul sideral, împreună cu care luneta permite determinarea cu pr-ecizie a ascensiunii drepte a unei stele. 4. ~ panoramică [naHopaMHhiH JiicmeT; lunette panoramique; Panoramafernrohr; panoramic telescope; panorámikus távcső]: Lunetă care per-mité observarea comodă a întregii panorame, de jur împrejur, fără ca observatorul să se mişte sau să-şi modifice linia de vizare în ocular. Se compune dintr'o lunetă astronomică cotită, formată din următoarele părfi: un obiectiv acromatic, un ocular, o sticlă reticulară şi o prismă în acoperiş, care trimite orizontal razele verticale primite dela obiectiv; — un dispozitiv panoramic, format dintr'o prismă cu reflexiune totală şi o prismă a cărei fafă reflectantă este verticală, fefele de incidenfă şi de emergenfă fiind riguros inclinate cu acelaşi unghiu fafă de fafa reflectantă; — un dispozitiv mecanic orizontal care, printr'un sistem mecanic „şurub fără fine-coroană elicoidală", comandat din exterior de o tobă, permite rotirea completă a prismei superioare cu reflexiune totala, şi care, datorită unui sistem de rofi dinfate, roteşte automat prisma centrală, cu un unghiu egal cu jumătate din unghiul de rotire al prismei lui superioare; — un dispozitiv mecanic sitometric prin sistem de uco-roană ellcoidală-şurub fără fine", care permite o mişcare limitată a prismei superioare în plan vertical; — dispozitive ajutătoare: un dispozitiv de iluminat reticulul şi un dispozitiv penfru vizarea aproximativă. Lunetele panoramice servesc mai ales ca aparate militare, pentru operafiunile de ochire cu diferitele arme; ele servesc şi pentru observarea adăpostită. 5. ^ panoramică cu dublă tobă [naHOpaMHbiH JliOHeT c flBOHHblM őapaőaHOM; lunette panoramique â doubie tambour; Panoramafernrohr mit doppelter Trommel; panoramic telescope with doubie drum; panorámikus távcső dupla dobbal]: Lunetă panoramică echipată cu două dispozitive mecanice suprapuse, pentru măsurarea unghiurilor orizontale. Unul dintre dispozitive serveşte pentru corecfii unghiulare sau pentru alte operafiuni, fără a se modifica pozifia şi elementele primului dispozitiv. 6. ~ panoramică cu ocular rotativ [naHopaM-Hbiiî JiiOHeT c BpamatoiiţHMCfl oKyjinpoM; lunette panoramique a oculaire tournant; Panoramafernrohr mit drehbarem Okulár; panoramic telescope with turning eyepiece; panorámikus távcső forgatható szemlencsével]: Lunetă panoramică la care un dispozitiv mecanic adecvat permite rotirea ocularului în jurul axei verticale a aparatului, pentru ca observatorul să-şi plaseze ocularul în cea mai comodă pozifie de vizare. 7. ~ panoramică cu simplă tobă [naHO-paMHbifi jnoHeT c opAHHapHbiM őapaőaHOM; lunette panoramique â simple tambour; Panoramafernrohr mit einfacher Trommel; panoramic telescope with single drum; panorámikus távcső egyszerű dobbal]: Lunetă panoramică echipată cu un singur dispozitiv mecanic penfru măsurarea şi înregistrarea unghiurilor orizontale. 8. ~ stadimetrică [^aJibHOMépHbiö JiiOHeT; lunette stadimétrique; entfernungmessendes Fernrohr; stadimetric telescope; sztadimetrikus távcső]: Lunetă care are, între ocular şi obiectiv, un reticui cu două fire orizontale şi paralele, numite fire stadimetrice, paralele cu firul orizontal central, şi aşezate simetric fafă de acesta, cuprinzând între ele o depărtare h, de obiceiu aleasă astfel, încât raportul hjf să fie egal cu 1/100, / fiind distanfa focală a obiectivului lunetei. Cu ajutorul acestei lunete se măsoară indirect distanfele dintre puncte, folosindu-se o stadie divizată în centimetri (sau în fracfiuni de centimetru); segmentul de stadie interceptat de firele stadimetrice ale lunetei permite determinarea distanfei dintre punctul pe care s'a aşezat stadia şi punctul focal anterior al obiectivului lunetei (când terenul dintre cele două puncte este orizontal), distanfă egală cu segmentul de stadie citit, multiplicat cu constanta stadimetrică a lunetei (respectiv cu 100). 9. ~ telemetrică [TejieMeTpHHecKHH JiiOHeT; lunette télémétrique; Fernrohr mit entfernung-messenden Făden; telemetrie telescope; távmérési távcső]: Sin. Lunetă analatică (v.). io. ~ terestră [3eMHOH JliOHeT; lunette terrestre; terrestrisches Fernrohr; terrestrial telescope; földi távcső]. V. sub Lunetă. n. ~ topografică [TonorpacJîHHecKHH JliOHeT; lunette topographique; topographisches Fernrohr; topographical telescope; topográfiai távcső]: Lunetă constituită din trei tuburi situate pe aceeaşi axă şi cari intră unul în altul (cu ajutorul unor dispozitive convenabile): tubul port-obiediv; îndreptat către punctul de vizat, şi care poartă obiectivul lunetei; tubul port ocular, îndreptat către observator, şi care poartă ocularul; tubul port-reticul, situat între aceste două tuburi. 12. Lunetă [HHHia apKH; lunette; Stichkappe; groin; fiókbolt]. Arh.,Cs.: Boltă cilindrică, dreaptă sau rampantă, care străpunge partea de jos a unei bolfi cilindrice sau a unei cupole, cari sunt mai înalte. Se foloseşte în scop decorativ sau pentru a crea, deasupra planului de naştere al bolfii sau al cupolei respective, timpane în cari să se poată executa o deschidere pentru o fe- 555 Matrifá cu lunetă. /) matriţă; 2) lunetă; 3) piston. reastră sau pentry o uşă. V. fig. sub Boltă cu lunete. î. Lunetă [npeccyiomaH nJiaCTHHKa; lunette; Druck-platte; guiding plate; nyomólemez]. Mase pis.: Placă de metal folosită în anumite tipuri de matrife pentru presarea maselor plastice, pentru a închide matrifa şi a conduce pistonul. V. sub Ma-trifă pentru mase plastice. 2. lunetă [jliOHeT; lunette; Lunette, Briile; stay; lünetta, támasztó bak]. Mş.-unelte: Dispozitiv de sustinere folosit la maşini-unelte pentru sprijinirea pieselor de prelucrat lungi şi relativ sub-firi, ca să nu se încovoaie sub greutatea proprie sau prin apăsarea exercitată de unealtă. Lunetele sunt accesorii curente ale strungurilor paralele, ale maşinilor de rectificat rotund şi ale capului divÍ7or montat pe maşina de frezat. — Lunetele pot fi: de urmărire, fixe şi port-cufit. s. ~ de urmărire [riOABmKHOH jitoHeT CTaHKa; lunette a suivre, lunette mobile; laufende Briile, - mitgehende Briile; travelling stay; együttjáró lünetta]: Lunetă care se fixează la căruciorul (sania) longitudinal port-unealtă al strungurilor, şi se deplasează odată cu acesta; ea sprijine piesa de prelucrat în imediata apropiere a uneltei tăietoare. în general, are două sau trei fălci reglabile şi poate fi deschisă sau închisă (v.fig.). La unele strunguri speciale, pentru producţia Lunetă de urmărire, deschisă. Lunetă de urmărire, înch:isă. în serie, se folosesc lunete speciale, construite solidar cu port-cufitele, de forme adecvate prelucrării exacte şi rapide a unei anumite piese; de obiceiu, întregul dispozitiv are un cep care se fixează în căruciorul sau în capul-revolver al strungului (v. sub Luneta port-cufit). Sin. Lunetă mobilă. 4. ~ fixă [HenOABHîKHblH Jlto* HeT; lunette fixe; feststehende Briile, Setzstock; fixed stay; rögzített lünetta] : Lunetă care se fixează pe bancul strungului, într'o anumită pozifie, rămânând imobilă în timpul tăierii. Se fixează, de obiceiu, pe patul strungului şi, uneori (la strunguri de dinale, separate de patul strungului; astfel se fereşte căruciorul port-cufit de reacfiunea de lucru a lunetei şi se permite deplasarea căruciorului în tot lungul piesei de prelucrat, fără a fi împiede- A) Lunetă fixă, închisă, cu cadru reglabil în înălţime. Lunete fixe, închise, cu fălci cu tije reglabile. B) cu trei fălci; B') cu patru fălci; I) patul strungului; 2) Iu-netă; 3) piesa de prelucrat; 4) falcă cu tijă; 4a) şurub de centrare; 4b) şurub de fixare a fălcii; 5) şurub de fixare a lunetei pe pat. cat de luneta fixă. Luneta fixă poate avea fălci reglabile sau cadru; fălcile reglabile pot fi C D C) Lunetă fixă, deschisă, cu fălci cu role reglabile. D) Lunetă de capăt. cu tije sau cu role. La majoritatea lunetelor, centrarea se face prin reglarea indivi- construcfie specială), în consolă pe ghidaje longitu- £) Lunetă fixă, deschisă, în consolă. Í) piesa de prelucrat; 2) fălci în consolă; 3) coipul lunetei 4) şuruburi de centrare; 5) ghidajul lunetei. duală a fălcilor, iar la unele lunete, prin reglare simultană, automată. Luneta poate fi închisă, 556 deschisă, sau de capăt, după cum ea înconjură total sau parţial piesa de prelucrat, sau înlocueşte păpuşa mobilă. Exemple de lunete fixe: lunetă închisă, cu cadru în care sunt montaţi doi cusineţi de lemn, cadrul fiind reglabil în înălţime (fig. A); lunetă închisă, cu trei până la cinci fălci cu tije regla- Lunete fixe, închise, cu manşon, pentru piese necirculaie (F) sau excentrice (G). 1) axa lunetei; 2) axa piesei; 3) şurub de centrare; 4) manşon de centrare, solidarizat cu piesa; 5) piesa de prelucrat; 6) corpul inelar al lunetei. reglabile (fig. C); lunetă de capăt, închisă (fig. D); lunetă deschisă, în consolă, pentru lucrări speciale (fig. E); lunetă închisă, cu manşon, pentru piese de secţiune necirculară (fig. F) sau pentru piese excentrice (fig. G). î. Lunetă mobilă: Sin. Lunetă de urmărire (v.). 2. ~ port-cuţit [jiiOHeT pe3aK0-Aep}KaBKa; lunette porte-outil; Kastenwerkzeug; box tool; késfogó támasztóbak]. Mş.: Lunetă de urmărire care are şi un dispozitiv de fixare a cuţitului, pentru a permite să se menţină cu mare exactitate poziţia acestuia în raport cu piesa prelucrată. De obiceiu, are un cep prin care se fixează în capul-revolver al strungului-revolver, iar cuţitele folosite sunt cu metal dur. Se foloseşte la confecţionarea seriilor mari de piese identice, de exemplu la filetarea şuruburilor. Figura A reprezintă o lunetă port-cuţit cu bucea, la care bara de prelucrat — în prealabil strunjită cu mare precizie — intră prin bucea; figura 8 reprezintă o lunetă port-cuţit de degro-şat, Ia care primul cuţit degroşează obiectul de prelucrat înainte ca acesta să avanseze şi să se sprijine în locaşul lunetei; figura C reprezintă o lunetă port-cuţit penfru finisat, la care atât piesele sprijinitoare (fălci), cât şi cuţitele, sunt reglabile în direcfie radială şi axială. Sin. Unealtă-cutie. s. Lunetă [jiiOHeT; lunette; Lünette; lunette; lünetta]. Tehn. mii.: Lucrare simplă de fortificaţie, cu unghiuri ieşinde, care are două feţe şi două flancuri, uneori deschisă, alteori închisă la gât. Luneta serveşte de obiceiu pentru a apăra o intrare. 4. „Lungi". Hort.: Varietate de castraveţi foarte timpurii, cu fructele lungi de 25■■■30 cm, cilindrice, netede, de coloare verde. Se consumă sub formă de salată. Se cultivă în răsadnifă, forfat, şi în câmp. 5. Lungime [ftJiHHa; longueur; Lange; length; hossz]. Geom.: în geometria euclidiană, lungimea unui segment de dreaptă este egală cu distanfa (v.) dintre extremităfile lui; lungimea unei linii poligonale frânte este egală cu suma lungimilor segmentelor de dreaptă din cari e formată; lungimea unui arc de curbă este definită ca marginea superioară a mulfimii lungimilor liniilor poligonale frânte înscrise în arcul de curbă, şi cari au extremităfile comune cu arcul. Dacă această margine superioară e finită, curba se numeşte rectificabilă. Funcfiunile x± (i). x2 (t),..., cari reprezintă coordonatele unui punct al curbei în funcfiune de un parametru t, sunt, pentru o curbă rectificabilă, funcfiuni continue şi cu variafie mărginită. Dacă ele admit şi derivate continue de ordinul întâiu x'-(i), lungimea arcului cuprins între punctele corespunzătoare valorilor t0 şi t± ale parametrului este dată în coordonate rectilinii ortogonale de integrala *= ţ V*'î (*) + *'} W + ■ • • dt. în special, dacă una dintre coordonate, spre exemplu xlt poate fi aleasă drept parametru: ';Cy, + (S)1 + -d^ Această expresiune se generalizează în geome-triile riemanniene (v.), pentru cari e definit pătratul distantei dintre două puncte infinit vecine printr'o formă pătratică pozitiv definită: di2 = Ss«dx* dx*. i, k Lungimea arcului de curbă definit prin ecuafiile xl — xl(t) e dată, în acest caz, de integrala , /v âxiâxk 6. Lungime [ftJiHHa; longueur; Lange; length; hossz]. F/z.: Mărime care se defineşte în funcfiune de distanfa definită în Fizică (v.) în acelaşi mod ca lungimea (v.) din Geometrie în funcfiune de distanfa definită în Geometrie. Dacă se defineşte în funcfiune de distanfa proprie, se numeşte lungime proprie, iar dacă se defineşte în funcfiune de distanfa cinematică, se numeşte lungime cinematică. 7. Lungime [ftJiHHa; longueur; Lange; length; hossz]. Ind. text.: Dimensiunea lineară a unei fesături în direcfia urzelii. 557 1. Lungime calibrată [KajiHŐpHpoBaHHaH /ţJiHHa; longueur caiibrée; kaiibrierte Lángé; cali-brated length; kalibrált hossz]. Réz. maf.: Lungimea porfiunii calibrate prescrise, cilindrice sau prismatice, deci de secfiune constantă, a unei epruvete, pe care se măsoară lungirea la încercarea de rezistenfă. Lungimea calibrată inifială este lungimea părfii calibrate, înainte ca epruvetă să fie supusă sarcinii, iar lungimea calibrată finală este lungimea porfiunii calibrate, după ce epruvetă a fost ruptă, iar părfile componente au fost împreunate cu îngrijire, în linie dreaptă. 2. ~ de amerisare. V. Distantă de amerisare. 3. ~ de aterisare. V. Distanfă de aterisare. 4. ~ de construcfie [cTpoHTejibHan AJiHHa; iongueur de construction, longueur de calcul, lon-gueur entre perpendiculaires; Lănge zwischen den Loten (Konstruktions-oder Berechnungslange); length between perpendiculars; épitési hossz]. Nav.: 1. Pentru na- vele comerciale, distanfa (Lpp) măsurată în planul CWL al liniei de plutire a bordului liber,între marginea pos-terioară a etravei şi marginea anterioară a etambou-lui cârmei, respectiv axa arborelui cârmei (când nava CWL -U -CWL J Lungimea de construcfie a unei nave comerciale. CWL) planul de plutire al bordului liber; Lpp) lungimea de construcţie; Í) etambou; 2) axa arborelui cârmei, nu are etambou de cârmă). Verticalele cari trec prin cele două puncte extreme se numesc perpendiculara proră şi perpendiculara pupă(v. fig.). — Unele societăfi de clasare prescriu că lungimea de construcfie se măsoară la plină încărcare, în apa de mare şi în timpul verii. — 2. Distanfa dintre punctele extreme în planul CWL al navelor de războiu (v. fig.). — 3. Distanfa dela batura exterioară a etam- t-CWL Lungimea de construcfie a unei nave de războiu. CWL) planul de plutire al bordului liber; Lpp) lungimea de construcfie. Lungimea de eon-strucfie a unei nave de lemn. Lpp) lungimea de construcfie; Í) bătură interioară; 2) bătură exterioară; 3) e-travă; 4) axa longitudinală a navei; 5) bordaj. s. ~ de pornire [nycKOBan A^HHa, AJiHHa pa3Öera ; Iongueur de développement de l'é-coulement; Anlauflănge; starting length; indítási hossz]. Hidr.: Lungimea L care este necesară scurgerii unui fluid (lichid) printr'o conductă de boului unei nave de lemn, până la batura exterioară a etravei, în planul CWL (Lpp), (v. fig.). Sin. Lungime între perpendiculare. 5. ~ de decolare. V. Distanfă de decolare. 6. ~ de flambaj. V. Flambaj, lungime de 7. ~ de frânare [AJMHa TopMOJKeHHfl; longueur de freinage; Gesamtbremsstrecke; braking length; fékezési hossz]. Tehn. V. Distanfă de frânare. ■J* Si r................A L Lungime de pornire. diametru d, pentru ca, plecând dela starea de repaus, să se desvolte complet repartifia normală a viteselor. —în cazul scurgerii laminare, din figura de mai sus, lungimea necesară pentru desvoltarea paraboloidului de repartifie al viteselor este L—0,06 Rd, unde R este numărul lui Reynolds, iar d diametrul interior al conductei. 9. ~ de recul [/ţJiHHa OTAaHH; longueur de recul; Rűcklauflánge; length of recoil; visszaű-tési hossz]. B/s.: Distanfa parcursă de partea recu-lantă a unei guri de foc, în timpul reculului. 10. ~ de rupere [AJrana pa3pbiBa; longueur de rupture; Bruchlănge; breaking length; töréshossz]. Rez. mat.: Lungimea pe care ar trebui să o aibă o piesă de secfiune cunoscută, pentru a se rupe sub greutatea proprie, când este suspendată vertical. — Determinarea lungimii de rupere se face de obiceiu la hârtie sau la fibrele textile, şi valoarea ei constitue o caracteristică a acestor materiale. în cazul fibrelor, ea se exprimă în kilometri# şi este egală cu produsul dintre rezistenfa firului şi numărul metric. 11. ~ de rupere a întreruptorului [AJlHHa pa3-pblBa BblKJllOHaTeJIH; longueur de coupure de l'interrupteur; Ausschaltstrecke des Schalters; length of break of the switch; kapcsoló szakitási hossza]. Elf.: Distanfa minimă dintre piesele de contact fixe şi mobile, în pozifia definitivă de întrerupere a unui întreruptor electric. 12. Lungime de undă [AJlHHa BOJiHbi; longueur d'onde; Wellenlánge; wave-length; hullámhossz]. Fiz,: Distanfa dintre două puncte succesive, în direcfia de propagare a unei unde periodice, în cari oscilafia are aceeaşi fază, după depăşirea căreia valorile succesive ale funcfiunii de undă se reproduc cu aceleaşi valori şi în aceeaşi ordine. Lungimea de undă e egală cu produsul perioadei de oscilafie prin vitesa de propagare, presupusă constantă, a undei. — în cazul undelor electromagnetice, lungimile de undă se numesc după valoarea lor: miriame-trică (10 km), kilometrică (1 • ■ ■ 10 km), hectome-trică (100* ■■1000 m), decametrică (10-"100m), metrică (1 • - -10 m), decimetrică (10* - ■ 100 cm). Undelor de lungimi de undă cuprinse între 0,3 mm şi 0,8 \i (8000 A) le corespund radiafiile infraroşii; celor cu lungimi de undă cuprinse între O w w 8000' "4000 A, radiafiile vizibile; celor până către 558 o o 100 Af radiaţiile ultraviolete; celor sub 100 Á, razele X, iar celor sub cca 0,01 A, razele y. î. Lungime de undă efectivă a radiaf iei [s(i)(f)eK-THBHan aJiHHa bojihm paAHaiţHH; longueur d'onde effective de la radiation; effektive Wel-lenlănge der Strahlung; effective wave-length of the radiation; sugárzás tényleges hullámhossza]: Lungimea de undă a unei radiari monocromatice, al cărei coeficient de absorpfie e egal cu coeficientul de absorpfie mijlociu aparent al radiafiei electromagnetice date. 2. ~ de undă maximă a radiafiei filtrate [MaKCHMajibHan AJiHHa bojihbi (JmjibTpnpo-BaHHOH paflHaiţHH; longueur d'onde maximum de la radiation filtrée; obere Grenzwellenlănge der filtrierten Strahlung; maximum wave-length of tne filtered radiation; átszűrt sugárzás maximális hullámhossza]: Lungimea de undă maximă a radiafiei unui spectru, după filtrarea care i s'a aplicat. s. Lungime electrică a unei linii [ajieKTpn-necKan AJiHHa jihhhh; longueur électrique de la ligne; elektrische Lange der Leitung; electric length of the line; egy vezeték elektromos hossza]. E/f.: Produsul prin 2 n al raportului dintre lungimea liniei şi lungimea de undă a undelor electromagnetice din lungul ei, pentru frecvenfa de alimentare. Dacă se transportă puterea naturală (v.) a liniei, defazajul vectorilor tensiunilor sau curenfilor între origine şi extremitate, în radiani, e egal cu lungimea electrică a liniei. 4. Lungime între perpendiculare. V. Lungime de construcfie. 5. Lungime peste fot [cKBOSHaa AJiHHa; lon- gueur extreme; Lángé über al les; extreme length, overall length; általános hossz]. Nav.; Distanfa măsurată între verticalele ridicate în punctele extreme ale pupei şi prorei unei nave (Lgr). Lungimea peste tot e un element pentru stabilirea spafiu iui necesar acostării la cheu a navei. * 6. Lungimea avionului [#jiHHa caMOJiéTa; longueur de l'avion; Lange des Flugzeugs; airplane length; repülőgéphossz]. Av.: Distanfa dintre nasul butucului elicei şi extremitatea profundorului. 7. Lungimea barei [ftJiHHa őpyca; longueur de la barre; Stablange; bar length; rudhossz], Cs.: Lungimea axei unei bare dintr'o grindă cu zăbrele, măsurată între centrele a două noduri consecutive. 8. Lungimea efectivă a cusăturii .[HCTHHHan AJîHHa HiBa; longueur effective de la soudure; effektive Nahtlănge; effective length of weld; tényleges varrathossz]. Metl.: Lungimea l în care secfiunea cusăturii (cordonu- i i lui) de sudură este pii- i—p7- ?~"j------1 nă şi egală cu cea ceruiă < Jh-H» (v. fig.). ______rnlmî____ 9. ~ măsurată a cusăturii [H3MepeHHaH Lungimea măsurata (/j) şi AJIHHa HIBa; longueur jungimea . efectivă (I) a mesurée de la soudure; cusăturii de sudură> gemessene Nahtlănge; actual length of weld; megmért varrathossz]: Lungimea /j a cusăturii de sudură, în care se cuprinde şi lungimea craterelor dela extremitatea ei (v. fig.). 10. Lungimea găurii de mină [flJiHHa py^HHH-Horo mnypa; longueur du trou de mine; Lange des Bohrlochs; length of the drillhole; aknalyuk hossza]. Mine: 1. Lungimea totală dela gură până la fundul găurii de mină (lungimea reală L a găurii). — 2. Lungimea dela gură până Ia supra-fafa de ruptură (lungimea efectivă / a găurii). Aceste două mărimi sunt legate prin relafia i=z+VEHi 6,5 L şi / fiind exprimafi în metri. 11. ~ panoului [iţjiHHa npoJiéTa; longueur du panneau; Feldweite; width of the bay; mezőhossz]. Cs.: 1. Distanfa orizontală dintre axele a două antretoaze consecutive ale grinzilor principale de pod. — 2. Distanfa orizontală dintre centrele a două noduri consecutive ale unei grinzi cu zăbrele. 12. ~ profilului [flJlHHa npc4)HJIH; longueur du profil; Profillănge; length of profile; profilhossz]. V. sub Profil aerodinamic; v. şi Profunzime. 13. ~ stâlpului [ftJiHHa onopbi; hauteur du pilier; Sâulenlănge; length of post; oszlophossz]. Bet.: Lungimea axei unui stâlp de cadru de beton armat, măsurată între planele axiale a două plan-şeuri consecutive, sau între centrele a două noduri consecutive. 14. ~ utilă a unei linii [paőonaH AJîHHa nyTH; longueur utile* de la voie; nutzbare Gleislănge; effective length of a railway line; hasznos vágányhossz], C. f. V. sub Linie de cale ferată, din stafie. îs. ~ virtuală a unui traseu [MHHMan AJîHHa TpaKTa; longueur virtuelle du tracé; virtuelle Lange der Strecke; virtual length of the railway line; virtuális pályahossz]. C. f.: Lungimea unui traseu ipotetic, în palier şi în aliniament, pe care ar trebui să-l parcurgă un tren pentru ca locomotiva să efectueze acelaşi lucru mecanic ca şi acela pe care trebue să-l efectueze când parcurge traseul real, cu declivităfile şi curbele lui. ie. Lungire [y^jumemie; allongement; Verlăn-gerung, Dehnung; elongation; nyúlás]. Rez. mat.: 1. Deformafia care consistă în variafia lungimii unei piese. — 2. Diferenfa Al dintre lungimile l şi l0 ale unei bare, după şi înainte de solicitarea ei la întindere sau la compresiune: A /=/—/0. Dacă bara e supusă la întindere, lungirea e pozitivă şi se numeşte alungire; dacă bara e supusă la compresiune, lungirea e negativă şi se numeşte scurtare. — Pentru determinarea lungirii se fac încercări mecanice (v.) cu epruvete prelevate din materialul care se cercetează. Valoarea reciprocă a modulului de elasticitate longitudinală 1 care intervine în expresiunea lungirii corpurilor cari satisfac legea lui Hooke, se numeşte coeficient de lungire. — Sin. Lungire absolută. 559 1. Lungire specifică [yzţejibHoe y/ţjiHHeHHe; allongement spécifique; spezifische Dehnung; specific elongation; fajlagos nyúlás]: Raportul s dintre lungirea A / a unei bare şi lungimea ei inifială /0, presupusă foarte mică: M Dacă o bară e solicitată astfel, încât tensiunea să fie mai mică decât limita de proporfionalitate (v.)i se poate aplica legea lui Hooke, şi lungirea specifică rezultă din relafia _o _ F S~E = ES' unde o e tensiunea în bară, E e modulul de elasticitate al materialului, F e forfa care solicită bara şi S e aria secfiunii barei. După cum bara e solicitată la întindere sau la compresiune, se obfine alungire specifică (lungire specifică pozitivă) sau scurtare specifică (lungire specifică negativă). Lungirile specifice formează, împreună cu lunecările specifice, tensorul de ordinul al doilea al deformafiei specifice (v.), şi reprezintă componentele lui de prima spefă. 2. ~ la rupere [yflJiHHeHHe Ha pa3pbiB; allongement de rupture; Bruchdehnung; breaking elongation; törési nyúlás]: Dacă o bară (respectiv, o epruvetă) e supusă la o forfă de întindere care provoacă ruperea acesteia, raportul se numeşte alungire specifică la rupere (lr reprezintă lungimea finală, după rupere, iar lQ reprezintă lungimea inifială). Ea se exprimă de obiceiu în procente şi, în acest caz, se notează cu 5. s. Lunii, revolufia siderală a ~ [cn^epajib-HOe BpameHHe JiyHbi; révolution sidérale de la lune; siderische Mondbewegung; sideral revo-lution of the moon; a hold sziderális mozgása], Astr.: Intervalul de timp necesar Lunii pentru ca să revină la un punct dat al orbitei sale, considerat fafă de un sistem inerfial adică fără rotafie în raport cu sistemul solar. Durata revolufiei siderale este de 27 de zile, 7 ore, 43 de minute şi 11,55 secunde. 4. revolufia sinodică a ~ [cHHO/jHHecKOé Bpam,eHHe JiyHbi; révolution synodique de la lune; synodische Révolution des Mondes; syno-dic révolution of the moon; a hold szinodikus mozgása]: Intervalul de timp dintre două con-juncfii consecutive ale Lunii cu Soarele. Durata acestei revoluţii este mai mare decât durata revolufiei siderale, şi este de 29 de zile, 12 ore, 44 de minute şi 2,9 secunde. 5. revolufia tropică a ~ [TponHnecKoe BpameHHe JiyHbl; révolution tropique de la lune; tropische Mondbewegung; tropical révolution of the moon; a hold tropikus mozgása]: Intervalul de timp în care longitudinea Lunii creşte cu 360°. Durata revolufiei tropice este de 27 de zile, 7 ore,. 43 de minute şi 4,7 secunde. o. Luntre- V. sub îmbarcafie. 7. Luntre. Arfe gr.: Sin. Gálion (v.). s. Lunură [flBOÍmaH 3aŐ0Ji0Hb; lunure, rou-lure; Mondring; ringshake, cupshake; geszgyűrű szijácsozása]. Silv.: Anomalie caracteristică stejarului, care consistă în prezenfă unuia sau a mai multor inele de album în cuprinsul duramenului. Aceste duramene nu au numai coloarea albumului, ci şi însuşirile lui, fiind, între altele, mai pufin durabile. 9. Lup [bojik; loup; Wolfbremse; wolf; far-kas-fék], Silv.: Frână pentru reducerea vitesei de cădere a lemnelor pe jilip. E formată dintr'un buştean aşezat în lungul jilipului, cu capătul subfire situat în amonte, menfinut deasupra jilipului cu ajutorul unei capre. Lemnele cari lunecă pe jilip intră sub capătul suspendat şi apoi, pentru, a trece mai departe, trebue să ridice restul buşteanului, ceea ce produce o frânare. 10. Lup bătător [BbiKOJiaHHBaiomHH bojihok^ loup batteur, loup; Schlagwolf, Klopfwolf, Wolh wiliow, willey; poroló farkas]. Ind. text.: Maşină de lucru folosită în filaturile de lână pentru curăţirea lânurilor cu praf şi nisip mult. Lup bătător pentru curăfirea lânii. Í) axe cu dinfi; 2) grătar; 3) greblă-şicană; 4) gură de alimentare; 5) clapetă de evacuare. Lupul e format din două axe cu dinţi, cari se rotesc şi bat lâna între dinfi şi între dinfii unuia dintre axe şi o greblă-şicenă. Impurităiile mai grosolane se elimină printr'un grătar situat la partea inferioară, iar cele mai fine sunt absorbite de un exhaustor. 11. ~ Crighton. V. Crighion, lup 12. ~-darac amestecător [cMeiHHBafom.HH BOJIHOK; loup mélangeur; Mischwolf, Melierwolf; mixing wiliow; vegyitő farkas]: Maşină asemănătoare unui darac, folosită în filatura de vigonie pentru amestecarea deşeurilor curăţite. 560 E formată, în principal, dintr'o tobă de lemn căptuşita cu ace metalice, şi dintr'o serie de cilindri de lemn dispuşi în jurul tobei, căptuşiţi de «asemenea cu ace metalice. Prin rotirea în sensuri opuse a cilindrilor şi a tobei, materialul e prins între ace, e desfăcut şi a-mestecat. Aceeaşi maşină se foloseşte la amestecul partidelor, tn filaturile de lână cardată. î. Lup destrămător [Tpen.aJibHbiH B0J1H0K; effilocheuse pour chiffons; Lumpenreifymaschine; rag grinder, rag devii; ti ló farkas]: Maşină de lucru folosită în filaturile de lână cardată pentru destrămarea sdrenfelor, spre a obfine fibre de lână regenerată. Lup-darac amestecător. I) bandă de alimentare; 2) tobă cu ace; 3) tobă alergătoare; de evacuare; 5) cilindri cu ace. ochiul unui observator o vede sub un diametru aparent mai mare decât al obiectului observat. Lupa se aşază 5 astfel, încât ima- ginea să se formeze la o distanfă de ochiu mai mare decât distanfa minimă de vedere distinctă A (egală aproximativ cu 25 cm pentru ochiul normal). Pentru observaţii îndelungate, pentru ca ochiul să nu obosească acomodând, imaginea se formează la infinit, şi deci obiectul 4) deschidere Lup destrămător de sdrenfe. 1) bandă de alimentare; 2) cilindri cu nervuri; 3) tobă cu ace; 4) tobe-site; 5) bandă de evacuare. E formată, în principal, dintr'o serie de cilindri cu nervuri, cari predau materialul unei tobe cu ace metalice, care se roteşte foarte repede; acele destramă materialul, „f care este absorbit de două tobe-site, şi apoi, prin intermediul unei serii de cilindri, este depus pe banda transportoare de evacuare. 2. Lupă [jiyna; îoupe; Lupe, einfa-ches Mikroscop; mag-nifying glass, simple microscope; nagyitó üveg]. Fiz./Instrument optic alcătuit din una sau din mai multe lentile cari formează un sistem centrat convergent, pentru a produce o imagine virtuală pe care Lupă. L) lupă; C) centrul optic; F) şi F’) focarele lupei; O) ochiul, AB) o-biectul; A'B’) imaginea; A) distanfa minimă de vedere clară. trebue să se găsească în focarul anterior al lupei. Puterea lupei este P =j, unde f este distanfa focală a sistemului centrat convergent. Dacă f se exprimă în metri, se obfine P în dioptrii. Gro- P sismentul lupei este G = />< A = -dioptrii. Puterea separatoare lineară a lupei s (cea mai mică depărtare dintre două puncte vizibile separat) depinde de puterea separatoare unghiulară (v.) u a ochiului: u , mai mică decât 0,01 m, iar u având valoarea 0,00033 (egală cu arcul de un minut), rezultă, pentru puterea separatoare lineară, o valoare de cca 3 ji. Practic, luminozitatea lupei (v. Luminozitate 3) este egală cu unitatea. Se construesc diferite tipuri de lupe, alcătuite din una sau din mai multe lentile, toate pentru Distanfa focală f fiind numai rareori d e f Tipuri de lupe. a) lupă Brewster; b) lupă cilindrică; c) lupă Fraunhofer; d) lupă Wilson; e) lupă aplanefică; f) lupă cu puterea măritoare mare. îndepărtarea aberafiilor: lupă periscopică, lupă Brewster, lupă cilindrică, etc. 561 1. Lupă Haidinger [jiyna FaÖAHHrepa; loupe de H.; H. Lupe; H.'s lens; H. féle nagyitóüveg]: Sin. Dicroscop (i/.). 2. Lupă [npHiţa; loupe, bslle en fer, boule; Luppe, Dackel, Deul, Stück; bloom, lump, bal!, loop, loupe, mass; bocs, lupa], Sidg.: Bulgăr de ofel sudabil, în stare păstoasă, obfinut prin anumite procedee metalurgice (pudlaj, procedeul Krupp-Renn, Lancashire, etc.). Lupele (bulele) au greutatea de cca 50 kg şi sunt compuse din particule de fier între cari e intercalată sgură. Prin forjare se îndepărtează o parte din această sgură, produsul fiind folosit la elaborarea de oţeluri de creuzet, sau la laminarea sub formă de oţel sudabil. Lupele de dimensiuni mai mici şi phte se numesc şi lentile, 3. Luphen: Produşi de condensare ai fenolilor cu formaldehidă, în cari se adaugă alte răşini sintetice, ca: plastopal, mowilit, etc. Nu conţin uleiuri. Sunt lacuri cari se usucă în cuptor şi cari sunt foarte rezistente la atacul cu reactivi chimici, cu excepţiunea alcaliilor. (N. D.). 4. Lupîgenină. V. sub Lupinina. 5. Lupin: Sin. Cafelufă (v.). o. Lupinina [jiyiiHHHH; (upinine; Lupinin; lu-pinine; lupinin]. Chim.: 1. Alcaloid extras din lupin. Alcaioidul extras din lupinul galben se prezintă în cristale albe, cu p. t. 67° şi p, f. 250°. Are gust amar şi miros de fructe. Are proprietăţi febrifuge şi dă intoxicaţii analoage celor produse de fosfor. Cel extras din lupinul alb este lichid, cu p. f. 215°. — 2. Glucozid extras din lupin, care cristalizează în ace lungi, gălbui, şi care, prin fierbere cu acizi diluaţi, se dedublează în glucoză dextrogiră şi în lupigenină, pulbere cristalină galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în amoniac. 7. Lupoaie [pacTHTejibHbm napa3HT; oro-banche rameuse, orobanche du chanvre; Hanf-blume, Hanfwűrgel, Sommerwurz; broom rape; dohényölő vajfű]. Agr.: Orobanche ramosa L. Plantă fanerogamă fără rădăcină şi fără clorofilă, care trăieşte ca parazit pe rădăcinile tutunului. Tutunul atacat se desvoltă slab, este secătuit, dă o recoltă mică şi de calitate inferioară, iar uneori este distrus complet. Lupoaia formează tufe, înalte de 10---40 cm, de coloare albăstruie la începutul vegetaţiei, şi gălbuie după înflorire. O singură tufă dă peste 100000 de seminţe, cari pot încolţi şi după 7 ani. Lupoaia atacă şi floarea soarelui şi cânepa. Este combătută smulgând tufele înainte de înflorire şi dis-trugându-le prin ardere; se transplantează tutunul în câmp cât mai timpuriu; se îngraşă pământul cu băligar; se face rotajia plantelor. — Sin. Busuioc săIbatic, Ciuma tutunului. s. Lupfă biologică [ÖHOJiornnecKaH őopböa; lutte biologique; biologischer Kampf; biologica! control; biologikus harc]. Agrot.: Mijloc de combatere a insectelor dăunătoare, care consistă în înmuljirea şi punerea în libertate, în regiunile infestate, a paraziţilor sau a prădătorilor specifici speciilor de insecte dăunătoare. Exemplu: Aphelinus mali este o viespe mică, folosită mult pentru combaterea păduchelui lânos (Ericsoma lanigera Hausm.). 9. Luptaciu. Ind. far. V. Voloc. 10. Lupu. Ind. tuf.: Varietate de tutun obţinută prin selecţiune, dintr'o populaţie provenită din încrucişarea naturală între varietatea Ghimpaţi şi varietatea Molovata. — Se aseamănă mai mult cu varietatea Ghimpaţi, de care se deosebeşte prin talia mai mică (1,80 m), foile mai mari şi mai pu-fine (26), precocitate şi coloraţie mai deschisă la uscat. Se întrebuinţează în fabricaţia ţigaretelor de calitate mijlocie. 11. Lupulină [jiynyJiHH; lupuline; Lupulin; lupu-line; lupulin]. Chim.: Pulbere galbenă, strălucitoare, care se găseşte în conui de hameiu. Lupu-lina conţine diferite uleiuri aromatice, cari dau berii aroma şi parfumul, ca şi unele substanţe cari ii dau amăreala. 12. Lurgimefaf. Metl.: Aliaj de plumb cu 2,8%Ba, 0,4% Ca şi 0,3% Na, folosit uneori ca material antifricţiune la palierele de locomotive şi de vagoane. (N. C.). îs. Lustianian [jiy3HTaHHaHCKHH npyc; lusi-tanien; Lusitanian; Lusitanian; luziténiánj. Geo/.: Etaj al jurasicului superior, cuprins între Oxfordian şi Kimmeridgian. Este caracterizat prin amonifii Peitoceras trensversarium, Peltoceras bimamatum şi Perisphinctes achilles. 14. Lusfron: Masă plastică din clasa polistire-nului. (N. D.). V. Polistiren. îs. Lusfru [jiioCTpa; lustre; Kronleuchter; chan-delier; csillár]. Artă: Lampă ornamentală cu multe brafe, suspendată de plafonul unei încăperi mari (sală de teatru, biserică, etc.). Sin. Policandru. 16. Lusfru. V. Glanţ. 37. Lusfru [aMaJiHH; cirage a lisser; Glanz-wichse; Ieather polish; fényesitö viasz]. Ind. piei.: Material pentru lustruirea pieilor. Conţine ceruri solubile în apă, şi diferiţi coloranţi. Se aplică pe piele cu peria, cu un burete sau cu aparatul de pulverizat. După uscarea pieilor, se dă lustru la o anumită presiune, cu maşina de lustruit, echipată cu role de sticlă sau.de agat. Se aplică pentru piei de blanc, piei pentru sandale, dar în special pentru piei tăbăcite în crom (boxuri şi chevreaux-uri). 18. Lustruire [rjiHHiţeBaHHe; satinage; Satin ie-ren; glazing; simítás]. Ind. hârt.: Operaţiune la care sunt supuse anumite sorturi de hârtie, pentru a le da netezime şi lustru, prin presiunea unor cilindri speciali, cari formează un calandru. Hârtia poate fi lustruită pe o parte sau pe ambele părţi. îs. Lusfruire [nuiH(|)OBaHHe; polissage; Polie-ren; polishing; fényesités, polirozás, csiszolás]. Tehn.: Operaţiune de prelucrare fină— prin aşchi-ere sau prin îndesare — a suprafeţei corpurilor metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios, în vederea înfrumuseţării şi a îmbunătăţirii ei. Suprafeţele metalice lustruite sunt mai rezistente la uzură, au un coeficient de frecare 36 562 mai mic şi sunt mai rezistente la coroziune. Uneori, suprafefele se pregătesc prin lustruire pentru examenul metalografic. Suprafefele nemetalice lustruite au un coeficient de frecare mai mic, fiindcă materialul e îndesat şi porii se astupă. Materialele de lustruire sunt abrazivi mai pufin duri decât cei folosifi la rectificare, şi cari servesc la operafiuni de superfinifie a suprafeţelor; se folosesc, de obiceiu, sub formă de pastă sau de nomol, cari se obfin prin amestecarea lor cu uleiu, cu alcool sau cu apă, urmată de decantare fracfionată şi uscare. — Abrazivi folosifi pentru lustruire: anumite materiale calcaroese, oxizi de fier, oxizi de crom, silice naturală (reprezentată prin grupul grenafilor), diamant în praf (pentru lustruit pielre prefioase), etc. Se folosesc şi produse de lustruit sub formă de săpunuri lichide cu adaus de abraziv de origine fosilă, săpunuri cu adaus de pulbere de piatră ponce, ţesături de lustruit (sub formă de mici şervete impregnate cu granule de abrazivi), etc. Exemple de lustruire a materialelor metalice: Aluminiul se lustrueşte cu o pastă formată din cretă, pămânfel (tripoli) şi săpun. — Arama şi alama se lustruesc cu un amestec de acid oxalic, pămânfel şi apă. — Argintul şe lustrueşte cu praf de cretă amestecat cu alcool, cu care se unge piesa, iar după uscare, se freacă stratul alb cu o perie şi se şterge cu o cârpă foarte curată. Se mai lustrueşte cu carbonat de magneziu foarte pur, sau cu feculă de cartofi. — Aurul se lustrueşte aşezând piesa pe o placă de aluminiu, care se găseşte pe fundul unui vas de sticlă sau de ceramică, umplut cu apă fiartă şi cu carbonat de sodiu disolvat; prin reacfia chimică dintre solufia alcalină şi aluminiu, şi procesul electrolitic care se desvoltă, aurul se curăfă şi capătă luciu. Se lustrueşte şi cu pudră de cretă, cu carbonat de plumb şi cu carbonat de magneziu. — Nichelul se lustrueşte cu un amestec de tinctură de cochenilă, alcool, pămânfel (tripoli) şi săpun în praf. — Obiectele de doublé (lanfuri de ceasornic, etc.) se lustruesc în cilindri rotativi, cu bile de ofel. — Platina se lustrueşte frecând obiectul cu un bastonaş care are la capăt o bucată de pânză, sau cu un tampon cu pâslă, folosind alumină amestecată cu uleiu; se spală apoi cu apă cu săpun, şi se usucă în rumeguş, — Cutiile vechi de tablă albă, pentru biscuifi sau pentru conserve — dacă au pete de rugină — se lustruesc la polisor, cu discuri de pâslă, folosind un a-mestec de uleiu de parafină şi pulbere de emeri foarte fină. — Vasele de tablă se lustruesc cu o pastă de uleiu ars şi cenuşă de lemn. Exemple de lustruire a materialelor nemetalice: Lemnul se p^ate lustrui manual sau la maşină. La lustruirea vmanual^ care se face cu solufie de shellac în alcool sau cu lacuri de celuloză, piesa este polisată în prealabil (manual sau la maşină) cu piatră ponce sau cu hârtie cu sticlă. La lustruirea cu maşina, lustrul se obfine prin frecarea piesei cu un tampon rotund, cu un disc sau cu o panglică, folosind şi un lichid de lustruire. — Pietrele prefioase se lustruesc fre-cându-le, fie la strung, fie cu mâna, folosind o pastă compusă dintr'un ameştec de piatră ponce, pămânfel sau alb de Spania, şi uleiu, apă caldă sau alcool; după lustruire, pietrele se spală cu apa caldă şi săpun, şi se şterg cu o pânză fină. — Obiectele de corn se lustruesc la strung cu discuri de piele şi cu un amestec de uleiu cu pămânfel, sau frecând manual cu un amestec de săpun negru cu pământ fermentat, după care se scoate săpunul care s'a depus. — Fildeşul se lustrueşte cu o pânză muiată într'o pastă compusă dintr'un amestec de săpun uscat, pămânfel şi apă (sau de cretă cu apă), după care se freacă cu o perie; fildeşul e polisat în prealabil cu o pastă formată din praf de piatră ponce amestecat cu apă. — Pielea pen'ru încălfăminte se lustrueşte, după ce a fost apretată în prealabil, prin călcare la o maşină specială, care are un cilindru de sticlă sau de agat (v. şi sub Lustru). — Plăcile de teracotă se lustruesc cu o pastă făcută din uleiu mineral, plombagină şi cerezină. — După felul în care se execută lustruirea metalelor, se deosebesc: lustruire mecanică (cu sau fără aşchiere) şi lustruire electrolitică. î. Lustruire cu aşchiere [iHJiH(|)OBKa cKaJibi-BaHHeM; polissage avec enlevement de matiere; spanabhebendes-Polieren; polishing by splinter-ing; fényesités forgácsolással]: Lustruirea mecanică a metalelor prin ridicarea de pe suprafafa de prelucrat a .unor aşchii foerte fine, de către muchiile tăietoare ale granulelor abrazive confi-nute în pasta sau în praful abraziv folosit. Lustruirea cu aşchiere se poate face în butoiu cu abrazivi, cu discuri cu abrazivi, şi prin lapping. 2. ~ cu discuri cu abrazivi [nuiHcjpOBKa a-6pa3HBHbiMH KpyraMH; polissage par meules; Schwabbeln; polishing with swabs, buffing; fényesités csiszoló-anyagú tárcsákkal]: Lustruire cu aşchiere, obfinută prin frecarea puternică a suprafefei metalelor cu discuri de lemn cu o bandă de piele la periferie, sau cu discuri de textile (de ex. pâslă), de plută, etc., şi folosind diverşi abrazivi de lustruire. Discurile au la periferie o vitesă de cca 35 m/s. Cele de pâslă se confecfio-nează din păr de vite, cu sau fără amestec de lână, după duritatea dorită, iar cele textile, din straturi de pânză, de stofă, etc., cusute între ele şi strânse între două discuri de metal. Ca abraziv se foloseşte praf de piatră ponce, ţ§lc, pămânfel, var de Viena, etc., iar ca material lubrifiant, uleiu, vaselină, stearină, etc. 3. ~ în butoiu [mjiH(J)OBKa nocpe/ţCTBOM U,eHTpH(|)yrHpOBaHHH; polissage au tambour; Schleudern; barrel palişhing, &enger|jen való fényesités]: Lustruire cu aşchiere. obfinută într'un butoiu rotativ sau într'o tobă rotativă, cu bile şi material abraziv, în care piesele de lustruit se freacă între ele prin rostogolire, căpătând luciu. 4. ~ prin lapping. V. sub Lapping. 563 1. Lustruire fără aşchiere .[uiJiHcjpoBKa 6e3 CKaJIbiBaHHHi polissage par compression; ober-flăchenverformendes Polieren, spanloses Hoch-glanzpolieren; polishing without splinfering; forgácsolás nélküli fényesités]: Lustruirea mecanică, fără aşchiere, a metalelor, prin comprimarea la rece a asperităfilor suprafefei sau prin frecare, folosind laminarea, presarea, rularea, trefilarea, etc. Exemple: 2. ~ cu bile [mjiH(|)OBKa nocpe/ţCTBOM uiapHKOB; polissage â billes; Aufkugeln; press-finishing, polishing with balls; fényesités golyókkal]: Lustruirea perefilor găurilor unui material, prin trecerea forfată prin ele a unor bile de ofel călit, perfect lustruite. s. ~ prin laminare [uura^OBKa nocpeflCT-BOM npOKaTKH; polissage par laminage; Polieren durch Walzen; polishing by rolling; fényesités hengerléssel]: Lustruirea benzilor de metal, obfinută prin trecerea lor printre cilindrii speciali de lustruit ai unui laminor. 4. ~ prin presare [mjiH(|)OBKa nocpeflCTBOM npeecOBaHHH; polissage par pressage; Presspo-lieren; polishing by pressing; fényesités nyomással]: Lustruirea materialelor metalice, obfinută prin apăsarea cu alunecare (fără rulare) pe suprafafă, cu o unealtă de apăsat, de ofel carbon sau de ofel aliat, care produce o deformafie plastică a materialului. Procedeul este aplicat la lustruirea perefilor găurilor alezate, a suprafefei interioare a cusinefilor, a fusurilor arborilor, etc. 5. ~ prin rulare [mjiH 576 jurul axei stâlpului. Stâlpul poate fi o coloană, o şarpantă cu zăbrele, etc., fiind înzestrat cu unul sau cu doi pivoţi cari se sprijine în una, respectiv foloseşte în magazii, în ateliere sau în locuri în cari materialele sunt, de exemplu, descărcate afară şi sunt transportate înăuntru prin deschizături în perete. Macara învârtitoare cu stâlp pivotant. 1) crapodină; 2) stâlp cu pivot; 3) rulment cu bile; 4) tirani; 5) braf; 6) muflă cu cârlig; 7) troliu, în două crapcdine (inferioară şi superioară). în general, braţul este fix (asamblat rigid cu stâlpul), iar deasupra lui se poate deplasa un cărucior pe o cale de rulare. Are câmp mare de acţiune şi permite plasarea uşoară a contragreutăţii, dar momentul sarcinii acţionează atât asupra braţului, cât şi asupra coloanei, şi macaraua reclamă deci o Macara învârtitoare cu stâlp pivotant şi cărucior. 7) crapodină inferioară; 2) stâlp; 3) troliu de ridicare; 4) contraUşa inferioară a braţului; 5) crapodină superioară; 6) cărucior; 7) muflă; 8) contrafişa superioară a brafului; 9) contrafişă. şerpantă relativ complicată şi de greutate mare. Se foloseşte în turnătorii, în porturi, etc. î. Macara învârtitoare de perete [CTeHHCH noBopOTHbin Kpap; grue murale pivotante, grue d'applique; Wanddrehkran, Mauerschwenkkran; wall slewing crane; fali forgódaru]: Macara învârtitoare cu două fusuri, cu două paliere de perete sau cu un palier de perete şi o crapodină. Permite o rotire cu 180° şi are braţul fix. Se —j öli jj l/Ll Macara învârtitoare de perete. I) crapodină inferioară; 2) stâlp; 3) contrafişa inferioară a braţului frânt; 4) controler; 5) electromotor; 6) fus; 7) crapodină superioară; 8) angrenaj; 9) firant; 10) muflă cu cârlig simplu; II) contrafişa superioară a brafului frânt; 12) contrafişă; 13) întăritură; 14) guseu; 15) tobă; 16) cablu; 17) scripefe. 2. ~ învârtitoare derrick [iţeppHK-KpaH; grue derrick, grue de che-vaiemeni; Derrick- _ 1 / kran, Derrick, Dreifufj-kran; cerrick-crane; derrickdaru, kettös-fogású daru]: Macara învârtitoare cu două fusuri, montată pe un suport lateral şi înzestrată cu un braţ oscilant. Permite rotiri până ia 270° şi o oscilaţie a braţului de 90° într'un plan vertical, ceea ce poate realiza variaţia deschiderii braţului şi a înălţimii de ridicare. Se foloseşte în porturi şi pe şan- 2 tiere de construcţii. Poate fi antrenată manual sau cu motor cu abur. Sin. ^ , .... . Macara derrick imecanizataj. Macara pivotanta CU î) bral oscilant; 2) stâlp, 3)e!ec-braţ oscilant. iromotor şi angrenaje. 3. ~ manuală [pyHHOH KpaH; grue â commande â la main; Kran mit Handantrieb; hand driven crane; kézihajtású daru]: Macara la care antrenarea peniru ridicare se face prin energia musculară. Antrenarea se efectuează, fie cu ajutorul unui troliu (care pcate fi montat şi pe macara) Macara derrick (manuala). Í) fus; 2) stâlp; 3) braf oscilant. 577 fie cu ajutorul unui palan sau cu o muflă. Dacă sarcina este mică, troliul e fără angrenaj, iar dacă depăşeşte cca 1000 kg, troliul reclamă angrenaje (al căror raport de reducere nu trebue să depăşească 1/10). Frânarea se efectuează cu o frână cu bandă sau cu clichet. Deplasarea macaralei şi transportul sarcinii pe orizontală sunt efectuate tot manual, prin simplă împingere, respectiv folosind o manivelă care roteşte macaraua prin intermediul unui mecanism de Macara manuală (macara suspendată). 1) palan cu acfionare manuală; 2) grindă de rulare; 3) cărucior. Macara manuală (macara rulantă cu stâlp pivotant). 1) stâlp pivotant; 2) braf; 3) manivele pentru efectuarea mişcărilor. angrenaje (pinion pe coroană dinfată). Se foloseşte pentru sarcini relativ mici. i. Macara mecanizată [KpaH c MexaHHHeCKHM ynpaBJieHHeM; grue â commande mécanique; Kran mit maschinellem Antrieb; engine driven crane; géphajtású daru]: Macara la care antrenarea pentru ridicare se face printr'o energie diferită de cea musculară. Se deosebesc: macara cu transmisiune, macara electrică, cu abur, hidraulică, pneumatică, cu motor cu ardere internă. Mişcarea de ridicare se e-fectuează cu ajutorul unui troliu antrenat prin mijloacele indicate mai sus. Vitesatro-liului antrenat Macara mecanizată (macara semiportală). J) semiportal rulant, 2) macara învârtitoare cu placă învârtitoare; 3) braf oscilant. mecanic este superioară vitesei troliului antrenat manual, raportul de reducere al angrenajelor depinzând de vitesa motorului de antrenare; de asemenea, pentru a reduce uzura, e nevoie de diametri mari de rofi şi de presiuni specifice mici. Frânele folosite sunt de oprire şi de blocare, de coborîre şi de reglare, de încetinire şi de siguranfă (v. şi sub Frână de aparat de ridicat). Frânele de oprire şi blocare, ca şi frânele de încetinire folosite, sunt frâne cu frecare (cu sau fără clichet) şi frâne electromagnetice; frânele de încetinire mai pot fi şi electrice (cu rezistenfă, cu recuperare, etc.). 2. ~ mobila [riOflBHHmOH KpaH; grue mobile; fahrbarer Kran, Fahrkran, Laufkran; travel-ling crane; mozgódaru]: Macara care se poate deplasa împreună cu suportul ei. Aria de acfiune a macaralelor mobile este l:mitată de calea de deplasare. Orice macara stabilă, montată pe un mijloc de transport, constitue o macara mobilă. Poate fi: rulantă (de ex, alergătoare, automobilă, feroviară, etc.) sau pluiitosre (aufopropulsoare sau remorcată). s. ~ oscilantă [KaHafOUţHHCH KpaH; grue a volée, grue a porfée variable; Wippkran; luffing-crane; billenő daru]: Macara al cărei braf poate oscila într'un plan vertical, în jurul unei axe orizontale. Se foloseşte în porfuri, pe bordul navelor, pe şantierele de ccnstrucfii cu materiale prefabricate, . etc. Se foloseşte relativ rar, fiind preferate macaralele învârtitoare, ceri au şi braţ oscilant. Se deosebesc: macara-foarfeci, bigă (v.), etc. 4. ~ pe şeni.ă [ryceHHHHblH KpaH; grue sur chenille; Raupenkran; Caterpillar crane; hernyótalpas daru]: Macara automobilă montată pe şenilă. Este înzestrată cu sursă proprie de energie, în general un motor cu ardere internă, sau un agregat căldare de abur-motor cu abur; macaraua este, de obiceiu, învârtitoare, cu braf oscilant. Motorul serveşte atât la rulare, cât şi la efectuarea mişcărilor macaralei. Are o mare rază de acfiune şi permite deplasări chiar pe teren accidentat. Excavatoarele pe şenilă sunt macarale pe şenilă, înzestrate cu cupe sau cu lingură. 5. ~ pivotantă cu braf oscilant. V. Macara învârtitoare derrick. 6. ~ plutitoare [njiOBy^HH Kpan; grue flot- tante; Schwimmkran; floating crane; uszódaru]: Macara montată pe un ponton sau pe o navă special amenajată, cu posibilitatea de a se deplasa liber pe suprafafa apelor, şi care se foloseşte la deservirea porturilor şi a căilor de comunicafie fluviale şi maritime. Operafiunile pe cari le poate efectua sunt: deservirea traficului de mărfuri Macara pe şenilă (macera rulantă învârtitoare, cu placă învârtitoare). 1) şenilă; 2) cabină; 3) braf oscilant. 37 578 (iransbordare sau încărcare), asigurarea navigaţiei în porturi (depanarea şi aducerea navelor la linia de plutire), construirea şi întreţinerea materialului plutitor, şi efectuarea lucrărilor de construcţii hidraulice (construcjii de ecluze, diguri, eic.). Macara p|uti)oare 3u)opropul. Macaraua plutitoare pro* soare priu zisă poate fi, ca ori- (macara mobilă), ce macara stabilă, de 0 navă autopropulsoare; tipul macaralelor învâr- 2> macara-foarfeci. titoareşi, uneori, de tipul macaralelor-capră. Draga este un iip particular de macara plutitoare, şi e folosiră pentru lucrări de construcţii hidraulice. Macaralele plutitoare pot fi autopropulsoare sau remorcate. Mişcările macaralei propriu zise macara învârtitoare cu stâlp fix). 1) nava autopropulsoare; 2) stâlp fix; 3) braţ fix; 4) cărucior; 5) navă de încărcat. sunt date de motoare electrice (energia electrică fiind furnisată de o centrală termoelectrică Macara plutitoare remorcată, î) braf oscilant; 2) navă de încărcat; 3) remorcher. montată pe navă). De obiceiu, nava şi macaraua propriu zisă au o sursă comună de energie. Coca navei este compartimentată pentru încărcare cu apă, care să constitue contragreutatea de echilibrare a sarcinii ridicate de macara. î. Macara pneumatică [QHeBMaTHHeCKHîi KpaH; grue â commande pneumatique; pneumati-scher Kran; pneumaiic crane; pneumatikus daru]: Macara la care acţionarea se efectuează cu ajutorul aerului comprimat. Cuprinde un cilindru motor, în care se comprimă aerul de acţionare, şi un piston legat de aparatul de ridicat. Antrenarea pneumatică se foloseşte în locurile în cari se dispune de aer comprimat: construcţii de tuneluri, mine, ateliere, etc. 2. ~ porfală [nopTaJlbHbiH KpaH; grue â portique; Portalkran; pcrtal crane, gantry crane, frame crane; portáldaru, kapúalakú daru]: Macara alergătoare compusă dintr'o platformă fixată pe două cadre deschise, legate înire ele, constituind un portal depiasabil pe o cale de rulare, Macara portală (macara de porturi). I) portal; 2) macara învârtitoare cu placă învârtitoare; 3) braf oscilant. şi o macara învârtitoere cu braţ oscilant S3u fix montată pe faţa superioară a platformei. Porta- Macara porfală. f) calea de rulare a portalului; 2) linie de cale ferată pentru adus vagoanele de încărcat; 3) portal; 4) platformă; 5) macara învârtitoare cu braf oscilant. ul poate fi din grinzi cu zăbrele, sau din grinzi cu inimă plină. Are patru mişcări principale 579 ridicare, rotire, oscilaţie şi translafie. Antrenarea se efectuează electric, iar translaţia se efectuează uneori manual. Antrenarea electrică poate fi individuală (fiecare mişcare —- ridicare, rotire, oscilafie şi translafie — fiind efectuată de un electromotor separat), sau colectivă (un electromotor pentru ridicare, rotire, şi oscilafie, şi unul pentru translafie). Se foloseşte în porturi, la trans-bordări de materiale înire vagoanele de pe cheu (calea ferată trecând, în general, pe sub portal) şi navele ancorate în port. Reclamă spafiu relativ mic şi lasă liber spafiul de sub ea, dar absoarbe putere mare. Sin. Bardor (termen folosit în porturi). î. Macara rulantă [KpaH nepeABHraiomHHCfl Ha poJlHKax; grue roulante; fahrbarer Kran; travei-ling crane; gördülő daru]: Macara a cărei deplasare se efectuează cu ajutorul rofilor. Macaralele rulante pot fi feroviare şi autovehicule (pe şenilă sau pe rofi). 2. ~-semicapră [n0JiyK03Ji0B00 KpaH; grue portique a un pied; Halbbockkran, einhüftiger Bockkran; gantry crane with unsymmeirical sup-ports; félbakdaru]: Macara alergătoare compusă dintr'un pod montat pe două cadre deschise, legate între ele, constituind un semiportal (fix sau Macara-semicapră. 1) şina inferioară; 2) cabina de comandă; 3) linie de cale ferată; 4) gabarit de încărcare al vagoanelor; 5) semicapră; 6) cărucior; 7) şina superioară. deplasabil), şi dintr'un cărucior care se poate deplasa deasupra podului, pe o cale de rulare. Prezintă avantajele şi desavantajele macaralei-capră. s. ~ semiportală [nojiynopTajibHbiH KpaH; grue â demi-portique; Halbtorkran, Halbportalkran; semiportal (gantry) crane; félportáldaru]: Macara alergătoare compusă dintr'o platformă, care se poate deplasa pe o cale de rulare, având cele Macara semiportală. I) calea de rulare a semiportalului; 2)se-miportal; 3) platformă, 4) macara învârtitoare cu braf oscilant. două fire 1a nivel diferit, şi dintr'o macara învârtitoare, cu braf fix sau oscilant, montată pe fafa superioară a platformei. Şarpanta poate fi de grinzi cu zăbrele sau de grinzi cu^inimă plină. Macara cu placă învârtitoare cu role, rulantă (stânga) şi macara semiportală (dreapta). Í) calea de rulare a macaralei cu placă învârtitoare cu role; 2) platforma macaralei învârtitoare; 3) macara cu placă învârtitoare cu role; 4) macaraua învârtitoare a macaralei semipor-tâle; 5) platforma macaralei învârtitoare; 6) şinele de rulare ale macaralei semiportale. Antrenarea se efectuează ca şi la macaralele portaié. Se,foloseşte în porturi, unde se dispune de un zid sau de un taluz de sprijin, pe care se poate monta un fir de cale. Este mai uşoară decât macaraua portală. Echilibrarea în timpul lucrului se realizează prin fălci cari prind la firul căii rofile cari rulează pe firul superior. 4. ~ stabilă [HenOABHJKHbiH KpaH; grue fixe; feststehender Kran, fester Kran; stationary crane; sztabildaru]: Macara montată pe un suport fix. Macarale stabile sunt cele învârtitoare cu stâlp şi fusuri, cu stâlp pivotant, cu stâlp fix, cu placă turnantă, şi macaraua-ciocan, baza de susfinere fiind fixată de teren. Aria lor de acfiune este limitată la suprafafa descrisă de proiecfia orizontală a lungimii brafului. Transportul sarcinii se efectuează pe un arc de cerc, radial, sau combinat. 5. ~ suspendată [nOABeCHOH KpaH; grue suspendue; Hăngekran; suspended crane; függődaru]: Macara alergătoare compusă dintr'un cărucior de care se atârnă un palan, şi caref poate 1) bară de suspensiune; 2) grindă de rulare; 3) tobă cu electromotor; 4) cărucior; C) cursa maximă. rula pe o cale monogrindă montată la o anumită înălfime. Căruciorul (v. sub Cărucior de suspendare a palanelor) poate avea una, două sau patru rofi de rulare, cari se pot deplasa, fie pe talpa superioară a grinzii de cale (în dublu T), fie pe 37* 580 talpa ei inferioară; căruciorul poate fi antrenat manual sau electric. Palanul (v.) poate avea acţionare manuală sau electrică. Se foloseşte în ateliere de construcţii mecanice şi de montaj, pentru transportarea pieselor la maşini-unelte, în magazii de mărfuri, etc. 1. Macara-fitan cu stâlp fix. V. Macara-ciocan cu stâlp fix. 2. ~-titan cu stâlp pivotant. V. Macara-ciocan cu stâlp pivotant. 3. ~-turn [óameHHbiH KpaH; mât-grue;Turm-kran; tower crane; toronydaru]: Macara cu stâlp Macara-turn (macara de şantier naval). 1) stâlp cu zăbrele, fix; 2) braf rotitor; 3) contragreutate. fix, cu înălfime de ridicare variabilă, şi cu unul sau cu mai multe brafe oscilante, rotitoare, sau montată pe un cărucior (feroviar sau rutier), şi permite ca braful de acfionaré să fie montat la diferite înălţimi. $ !A ! ///? Braful poate oscila în plan vertical, în jurul unei axe orizontale, sau se poate roti într'un pian orizontal, în jurul axei turnului, sau se poate roti şi poate oscila. Macaraua se foloseşte pe şantierele de construcfii. 4. ~ veloci pe- dă [Bejiocmieflo-oópa3HbiH KpaH; grue vélocipéde; Velozipedkran; ve-locipede crane; ve-locipéddaru]: Macara alergătoare compusă dintr'un cadru vertical, ca- ~ re are la partea inferioară două roti montate una după alta (cari rulează pe o aceeaşi şină), iar la partea superioară, fie o roată care rulează între două şine conducătoare, fie două perechi de rofi cari rulează pe o aceeaşi şină, cuprinsă între ele. Antrenarea se efectuează manual sau cu motor electric, iar ridicarea sarcinii, printr'un troliu cu cârlig. Se foloseşte în ateliere cu hale lungi, strâmte şi Macara-turn. Í) stâlp cu zăbrele (turn); 2) braf oscilant; 3) cablu de manevrare. Macara velocipedă. Í) cârlig simplu; 2) braf; 3) şină de rulare, superioară; 4) pereche de rofi de rulate; 5) cadrul inferior de rulare; 6) cale de rulare, inferioară; 7) electromotor pentru rotirea braţului şi acfionarea cârligului; 8) stâlp fix cu roată dinfată; 9) coloană rotitoare pe stâlpul (8); 10) electromotor de deplasare pe cale; 11) rofi de deplasare. rotitoare şi oscilante. Stâlpul este o grindă cu ză- I joase, şi pentru transporturi în culoare strâmte, brele de forma unui turn, fixată pe fundafie sau | între maşinile-unefie. $81 i. Macara de săpat [TâJieBOH öjiok; palan de forage; Flaschenzug; travelllng block; fúrási csigasor]. Expl. pefr.: Palan alcătuit din 3 6 scripeţi mobili, montaţi în general pe un ax comun, care sustine, în cursul săpatului, greutatea garniturii de prăjini şi, în cursul operaţiunilor de tubaj, greutatea coloanelor (termenul e impropriu). Construcţiile mai noi au scripeţii sprijiniţi pe rulmenţi de dia- Macara de săpat. metru mare, ceea ce permite folosirea unui arbore de diametru mare şi în general gol, ca şi folosirea unui număr mai mare de scripeţi, şi prezintă siguranţă mai mare în serviciu. 2. Macaralei, bătaia ~ [BbiJieT KpaHa; por-tée de la grue; Kranausladung; radius of the crane, outreach of the crane; forgódaru nyílása]. Mş. rid.: Distanţa maximă dela axa de rotaţie, la care poate ajunge axa aparatului de atârnare al unei macarale învârtitoare. 3. Macarif [MaKapHT; macarite; Makarit; ma-carite; makarit]. Expl.: Exploziv compus dintr'un amestec de azotat de plumb şi trinitrotoluen. 4. Macaroane [iviaKapDHbi; macaronî; Mak-karoni; macaroni; makaróni]. Ind. alim.: Pâslă alimentară în formă de tuburi de diferile lungimi şi cu diametri de câţiva milimetri, preparată din făină albă grişată, care conţine mult gluten. s. Macaroane. Mine. V. Ţevi de extracfie. 6. Macaz [CTpeJlKa; aiguillage; Zungenvor-richtung, Ablenkvorrichtung, Weiche im engeren Sinne; switch, tongue points; váltó]. C. f.: Parte Constructivă a unei ramificaţii, respectiv a unei traversări-joncţiuni de cale ferată. Serveşte, în poziţiile diferite cari i se pot da prin manevrare, la îndrumarea roţilor de vehicul pe o linie sau pe alta. Este format dintr'o pereche de ace mobile în interiorul căii, cărora li se poate da o mişcare pivotantă alternată în jurul călcâiului acelor, şi din două şine speciale fixe — numite contraşine — pe cari se aplică alternativ acele, după cum comanda macazului este pentru o direcţie sau pentru alta. Contactul dintre ac şi contraşină este strâns, pentru a nu permite niciun joc între ele, iar pentru protecţiunea contra şocurilor provocate la trecerea roţilor, vârful acului se aşază la un nivel mai jos (12***24 mm) decât suprafaţa de rulare a contraşinei. Manevrarea macazului se efectuează cu aparatul de manevră (manual sau mecanic), prin intermediul barei de conexiune a acelor, cu ajutorul barei de tracfiune; comanda poate fi locală sau centralizată, ea fiind asigurată de obiceiu prin dispozitive speciale (v. sub Asigurarea parcursului). După felul acelor, macazurile sunt drepte, curbe, sau elastice (macazuri lungi, de cca 15 m, se folosesc pe linii de mare vitesă). La liniile de tramvaiu, macazurile Sunt: cu ace mobile; cu o limbă de ac mobilă şi cu una fixă; cu o limbă elastică şi cu una fixă. V. şi sub Ramificaţie. 7. ~ aerian [B03AyuiHaH CTpeJlKa; aiguillage aérien; Fahrdrahtweiche; trolley wire switch; vezeték-váltó] : Dispozitiv montat pe firul aerian de tracţiune electrică, la intersecţiunea a două căi, pentru a permite trecerea vehiculului de pe o cale pe altă. Se foloseşte la linii de tramvaiu cu prize de curent prin rolă, sau la linii de trolleybuse. Manevrarea macazului se efectuează prin pendulare, sau electric. 8. ~ electric [sJieKTpHHecKan CTpejiKa; aiguillage électrique; elektrische Weiche; electric switch; elektromos váltó]: Macaz cu manevrare electromagnetică dela distanţă, folosit în special Macaz aerian. 1) macaz manevrat pentru mersul pe linia abătută; 2) macaz manevrat penfru mersul pe linia directă. Macaz electric automat. A) acul macazului; P) priză de curent (de ex. arc de contact); F) fir aerian ; F1( F2' fire accesorii; R) contactul între roata vehiculului şi şină (S); S) şină; M, M0) electromagnefi; a, a0) armaturi; c, c\ c0, c0') contacte; r) resort de rapel; î, 2, 2', 3, 4, 4', 5, 6, 7, 8, 8', 8") legături. la liniile de tramvaiu (la cari macazurile sunt pe linia curentă, şi nu sunt concentrate în staţii). 582 în figura de mai sus se dă schema instalafiei unui macaz automat (linia P — R reprezintă vehiculul în deplasare), care funcţionează astfel: pentru trecerea vehiculului pe linia abătută, circuitul 1 — 2 — 2' — 3 — P — 4 — 4' — R este închis (fiindcă întreruptorul 4 — 4' este închis), şi curentul care trece prin derivajia 5 —6 —a0 — c0—8 — 8"— R influenţează electromagnetul M, a cărui armatură a (a ajunge în contact cu c) provoacă — printr'un sistem de pârghii articulate — manevrarea acului A; pentru trecerea vehiculului pe linia directă (poziţia din figură), întreruptorul 4 — 4’ este deschis, şi curentul din circuitul 1 — 2 — 2’ —3 — P —5— 6 — a0~ — Cq — 8' — 8“ — R influenţează în sens contrar electromagnetul M, a cărui armatură a (a ajunge în contact cu c') provoacă manevrarea corespunzătoare a acului A. în primul’ caz, înainte de a se produce acţionarea acului, arcul de contact P trece — datorită mişcării vehiculului — de pe firul F pe firul Ft şi curentul din circuitul 1 — — 2 — 2' — 3 — P — 4 — 4' — R influenţează electromagnetul M0f astfel încât a0 ajunge în contact cu c0; în al doilea caz, când arcul de contact trece pe firul FJ( electromagnetul M0 nu este influenţat (fiindcă întreruptorul 4 —4' este închis), şi resortul de rapel r aduce armatura a0 în contact cu Co' (poziţia din figură). Acţionarea acului (într'un sens sau în altul) se produce numai în momentul când arcul de contact P ajunge în contact şi cu firul F2, făcând legătura între firele F± şi F2 (când întreruptorul 4 — 4' este deschis, acţiunea curentului care trece prin înfăşurarea electro-magnetului Mn nu poate învinge acfiunea resortului r, care menfine contactul dintre a0 şi c0'). î. Macaz. Cs. V. Grindă atârnată. 2. Macerare [MaiţepaiţHfl, HacTaHBaHne; ma-cération; Pflanzenauszug; maceration; növényi kivonat]. Farm., Chim.: Operaţiune de obfinere a unei soluţii a unora dintre constituenţii unui material solid, lăsând solventul mai mult timp, în vas închis, în contact cu fragmente din solidul respectiv. 3. Măceş. V. Trandafir sălbatic. 4. Mach, coeficientul lui V. Mach, numărul lui 5. Mach, constanta lui V. Mach, numărul I ui ~. 6 Mach, numărul lui ~ [Maxa hhcjio; nom-bre de M.; M. Zahl; M.'s number; M.-féle szám]: Raportul dintre vitesa relalivă de curgere a unui fluid compresibil în jurul unui corp solid (de ex. aripă de avion, proiectil), şi dintre vitesa sunetului în acel fluid. Numărul lui Mach este o constantă ccracterisiică legii de simiIHudine a lui Mach (v. SimiIHudine, legea de ^ a lui Mach), care se foloseşte, în aerodinamică şi în balislică, la vitese de curgere apropiate de vitesa sunetului. în general, deoarece rrulte fenomene aerodinamice nu pot fi studiate direct asupra unui sistem tehnic în mărime naturală (de ex. asupra unui avion), se execulă o mache-ă (v.) care se încearcă — de exemplu în funelul aerodinamic — într'un anumit fluid, şi se determină comportarea sistemului (în mărime naturală) cu ajutorul numărului lui Mach (M)\ V V , - v n Y m Ar=—= —= const., n m unde Vneste vitesa relativă a aerului, şi Vm este vitesa fluidului din tunel (care poate fi un gaz greu, de ex. freon 12, cu densitatea cca 4, aer cu o presiune de 1/30 ata, etc.), iar Cn şi Cm sunt vitesele sunetului în cele două fluide. Numărul lui Mach se aplică la transformările de stare reversibile, adiabatice, ale fluidelor compresibile, când vitesa sunetului are expresiunea c=v©s=„„,. adică depinde de derivata presiunii în raport cu densitatea, la entropie constantă. în alte transformări reversibile politropice, numărul lui Mach are expresiunea Ms-, adică este egal cu valoarea reciprocă a numărului lui Reynolds (v. Reynolds, numărul lui ~); în acest caz, este valabilă legea de similitudine a lui Reynolds. Sin. Coeficientul lui Mach, Constanta lui Mach. 7. Machairodus: Mamifer carnivor din grupul felidelor, caracterizat prin canini foarte desvol-taţi. A trăit din Miocén până în Cuaternarul inferior. Avea talia unui tigru puternic. 8. Machefă [ManeT; maquette; Modell; model; minta, mintapéldány]. Artă, Arh., Tehn.: Reproducere plastică, geometric asemenea, la o scară mică, uneori în mărime naturală, a unei lucrări de sculptură sau de arhitectură, a unui decor de teatru, a unei construcfii, maşini, etc., care urmează să se execute sau care a fost executată. Se face din lemn, din carton, din materiale plastice (de ex. plastilină, ipsos, ceară), etc. — în Artă şi în Arhitectură, machetele servesc la aprecierea proporfiilor construcţiilor şi monumentelor proiectate. — în turnătoria de artă, macheta este un model executat din lemn, din ipsos, etc., pentru formare. — în tehnica monetară, macheta este turnată în ipsos sau în bronz, după un model mărit al monetei, executat de artist în plastilină, şi e folosită pentru obţinerea matriţelor de stampat pe maşina de reducere. — Machetele sistemelor tehnice pot fi folosite pentru încercări tehnologice, de funcţionare, etc., sau pentru executarea unei anumite operaţiuni tehnologice. — Macheta (modelul) de amenajare a unui avion are mărime naturală şi e echipată cu tot echipamentul, pentru a se constata, înainte de a construi definitiv avionul, modul cum se comportă din punctul de vedere al accesibilităţii, al confortului, al vizibilităţii, etc.-—Macheta pentru încercările aerodinamice ale unui avion reproduce fidel forma lui exterioară sau a unui element de avion, pentru a se deduce caracteristicele originalului, din încer- 583 carea în aer liber sau în tunelul aerodinamic. Realizarea condifiunilor de similitudine, în cari trebue încercat un model în tunelul aerodinamic, pentru a se putea trage concluzii referitoare la comportarea originalului, poate prezenta dificultăf i, fiindcă încercarea trebue efectuată menţinând constant fie numărul lui Reynolds (pentru vitese de deplasare mai mici decât vitesa sunetului), fie numărul lui Mach (pentru vitese apropiate de vitesa sunetului). La vitese la cari se foloseşte VL numărul lui Reynolds (/£ = ——= const.), deoarece lungimile machetei sunt reduse fafă de original, trebue fie ca vitesa V a aerului din tunel să fie foarte mare, fie ca viscozitatea cinematică v (raportul dintre viscozitate şi densitate) să fie micşorată (prin mărirea densităfii aerului, adică a presiunii lui); dacă raportul dintre pătratul vitesei aerului şi pătratul vitesei sunetului nu mai este neglijabil, rezistenfă aerului nu mai e proporfională cu pătratul vitesei, şi deci nu mai poate aplica legea de similitudine a lui Newton. De aceea se recurge la alte solufii, şi anume: fie că se construeşte modelul cu dimensiuni cât mai apropiate de dimensiunile originalului, fie că se măreşte densitatea aerului din tunel, prin ridicarea presiunii lui (de ex. la cca 20 at). La vitese la cari se V foloseşte numărul lui Mach (M— —= const.), încercarea machetei se face într'un tunel aerodinamic în care mediul fluid poate fi un gaz greu, sau aer cu o presiune mai mică decât cea atmosferică. — Macheta unei nave pentru încercările în basinul de probe se confecfionează din parafină, geometric asemenea cu originalul. încercările se fac în basin, cu menfinerea valorii constantei lui Froude. încercările pe machetă permit ameliorarea caracteristicelor navei (v. şi sub Basin de probe). î. Măcinare [nOMOJi; meulage, mouture, broyage; Mahlen, Schlei'en; grinding; őrlés]. Tehn.: Operafiunea de transformare în pulbere a unor boabe de cereale (v sub Morărit) sau a unor materiale, ca: minereuri, materiale de construcfie, materiale ceramice, etc. — Se deosebesc: 2. ~ umedă [BJiaJKHbJH nOMOJi; broyage humide; Nassmahlung; wet grinding; nedves őrlés]: Procedeu de măcinare a materialelor solide în prezenfa apei, pentru a se obfine un produs măcinat în pastă. a. ~ uscată [cyxOH nOMOJi; broyage â sec; Trockenmahlung; dry grinding; száraz őrlés]: Procedeu de măcinare a materialelor solide în stare uscată, pentru a se obfine un produs măcinat în pulbere. 4. Măcinare [flpoŐJieHHe; mouture, broyage; Zerkleinerung; milling; aprítás]. Ind. ulei. şi gras.: Operafiunea de fărâmifare sau de pulverizare la care sunt supuse materiile prime vegetale (seminţe, fructe) oleaginoase, pentru a uşura procesul de extragere a substanfelor grase. Resturile dela extragerea uleiului sunt măcinate, uneori, pentru a fi folosite în alte scopuri. Când extragerea uleiului se face prin presare, măcinarea se face prin valfuri cu 3---5 cilindri, cari au aceeaşi vitesă de rotafie, pentru a se obfine un material omogen măcinat, şi fără a se produce ruperea celulelor. Când extragerea se face cu ajutorul solvenfilor, măcinarea se efectuează prin valfuri constituite din una sau din două perechi de cilindri netezi, pentru ca granulele de material sdrobit să fie plate. Măcinarea resturilor, cari se prezintă sub formă de bulgări sau de turte, se face cu ajutorul morilor cu pietre, al morilor cu ciocane sau al unor desinfegratoare circulare. 5. Măcinare [pacmpaHHe; broyage; Mahlung; breaking and beating; őrlés]. Ind. hârf.: Prelucrarea mecanică a semipastei de celuloză, în procesul de fabricare a hârtiei, executată într'un holendru, în urma căreia fibrele de celuloză sunt desfăcute unele de altele, tăiate la dimensiuni determinate, înmuiate, turtite, hidratate, etc. Gradul de măcinare depinde de natura hârtiei; pentru hârtia de filtru sau pentru hârtia sugativă, cari au rezistenfă mecanică mică, şi absorb uşor apa, fibrele celulozei sunt măcinate grosolan. Cu cât hârtia trebue să fie mai rezistentă şi de calitate mai bună, cu atât semipasta este măcinată mai fin. e. grad de ~ [cTeneHb pacTHpaHHH; degré de broyage; Mahlungsgrad; breaking de-gree; őrlési fok]. Ind. hârf.: Raportul dintre volumul de apă scurs dintr'un anumit volum de pastă celulozică şi acest volum, după ce pasta a fost măcinată. 7. Măcinarea cerealelor. V. sub Morărit. 8. Măcinăfură [MyKa; farine, Mehl; meal; liszt]. Ind. ulei. şi gras.: Produs oleaginos măcinat, care urmează să fie supus unui proces de extragere a uleiului, prin presare sau cu ajutorul solvenfilor. în cazul extragerii prin presare, pentru a se obtine un randament mai mare, este necesar ca măcinătura să fie constituită din particule fine, de dimensiuni egale, fără a se produce o deschidere a celulelor. în cazul extragerii prin sol-venfi, măcinătura trebue să se prezinte sub formă de paiete, pentru a se evitd aglomerarea materialului în extractor, ceea ce ar produce o circulafie defectuoasă a solventului. 9. Măciniş [npOAyKTbi nOMOJia; mouture; Vermahlung; grist; darálás]. Ind. alim.i Produsele rezultate din măcinarea grâului sau a altor cereale, şi anume: urluiala, grişul, dunstul, făina, irimicul şi tărâfele. io. Măciulie [nnoAOHOCfliiţHH OTpocTOKaftBbi; lambourde; Quittenreis-mit Tragknospe; productive quince branch; birsalma dus termörügyekkel]. Agr.: Ramură roditoare de gutuiu, corespunzătoare bursei mărului şi părului, care are formă de măciucă, lungă de 5---10 cm, şi care poartă pe ea A"'6 muguri, iar la vârf, urmele unui fruct. 584 1. Maclă [£B0HHHF03blH KpHCTaJIJJ; macle; Zwilling; macle, twin-crystal; ikerfejlődés]. Mineral.: Formă de cristalizare în care două sau mai multecristale sunt alipite sau întrepătrunse în momentul formarii lor. Se deosebesc: macle de alipire, la calcit, arago-nit,spinel, gips,cuarf, ortoză, şi macle de întrepătrundere, M scle. |a >4) maclă de alipire: gips; B) maclă ortoză, diamant, pi- de întrepătrundere: staurolit. rită, staurolit, etc. 2. Madare [iţBOHHHKOBaHHe KpHCTajuiOB; maclage; Zwillingsverwachsung; macle growing, twin-crystal growing; kristály ikresedése]. Mineral.: Concreşterea simetrică a două sau a mai multor cristale alipite sau întrepătrunse. După felul de maclare, se pot recunoaşte unele minerale. 3. Maclaurin, sarie V. Serie Maclaurin. 4. Macleină [MaKJieHF; macleyine; Macleyin; macleyne; makiéin]. Bot., Farm.: Alcaloid extras din planta Bocconia cordata din familia papa-veraceelor. Cristalizează în lame incolore şi Inodore. Are proprietăfi de calmant şi hipnotic. 5. Maclurină [MaKJiypHH; maclurine; Maclurin; maclurine; maklurin]. Chim.: OH OH H | H | C-C C-C # \ ^ % HO-C C-CO-C C-OH xc=c/ xc=c/ HI H H OH Materie colorantă extrasă din lemnul galben al arborilor Chlorophora şi Maclura tinctoria din Brazilia, în care se găseşte alături de morină (v.). Se prepară sintetic din fluoroglucină şi nitrilul acidului protocatechinic. 6. Macramé [termen francez]. Ind. text.: Dantelă obţinută prin înnodarea cu mâna a unor fire textile groase, sau, uneori, metalice, şi folosită pentru împodobirea mobilelor. 7. Măcriş [maBeJih; oseille commune; grofjer Sauerampfer; common sörrel; sóska]. Agr.: Rumex acetosa L. Plantă perenă din familia poligona-ceelor, cultivată penfru frunzele sale alungite, cărnoase, de coloare verde, bogate în fier, în vitamine şi în acizi. Se recoltează primăvara, de timpuriu. Se înmulfeşte prin seminfe semănate direct în grădină. s. ~ iepuresc [3aHHHH HţaBejib; epine-vi-nette; Sauerdorn, Berberitze; wood sörrel; szerb-tővis]. V. Dracilă. 9. Macrocarpmă [MaKpoKapnHH; macrocar-pine; Makrokarpin; macrocarpine; makrokarpin]. Chim.: C2oH2209. Materie colorantă care cristalizează în ace galbene, solubile în apă. La 80° îşi schimbă coloarea în portocaliu. Se descompune la temperaturi foarte înalte. E solubilă în amoniac. Se găseşte în rădăcina plantei Thalyc-trum monocarpum. 10. Macrocephalifes. Paleonf.: Gen de amonit din familia stefanoceratidelor, caracterizat prin cochilie mare şi îngust-ombilicată, cu înălfimea tururilor mai mare decât lăfimea lor. Coastele sunt ramificate şi fără noduri. Cuprinde specii caracteristice pentru Doggerul superior şi pentru Malm. 11. Macromoleculă [ManpoMOJieKyjia; macro-molécule; Makromolekül; macromolecule; makromolekula]. Chim. fiz.: Moleculă compusă dintr'un foarte mare număr de atomi, legafi între ei prin covaiente. Nu este macromoleculă o particulă în care atomii sunt legafi în parte prin altfel de legături decât covalenfa, de exemplu micelela dintr'o solufie de săpun, sau particulele coloidale dintr'un latex de cauciuc, compuse din molecule obişnuite, legate între ele prin eledrovalenfe seu prin forfe van der Waals. Nu se poate trasa o limită precisă, din punctul de vedere al dimensiunilor, între moleculele obişnuite şi macromolecule, dar o substanfă pură, compusă din molecule obişnuite, se caracterizează prin faptul că toate moleculele ei sunt identice între ele, pe când substanfele macromoleculare, cu excepfiu-nea anumitor clase de proteine, sunt amestecuri compuse din molecule deosebite prin mărimea lor, constituite din numere diferite de grupări identice. De exemplu, macromolecula celulozei este constituită din unităfi C6H10O5, cu formula generală (C6Hl0O5)M, în care n (gradul de polimerizare) nu are o valoare constantă în fiecare macromoleculă, ci variază în jurul unei ve-lori medii. Substanfa compusă din macromolecule de acest fel este deci un amestec de macromolecule, cari se deosebesc între ele prin numărul mai mare sau mai mic de unităfi de structură pe care-l confin (serii polimeromoloage). Substanfe macromoleculare se găsesc în natură sau se pot prepara sintetic şi pot fi atât substanfe organice, cât şi anorganice. Substanfele organice naturale cu structură macromoleculară, mai importante, sunt: celuloza, amidonul, cauciucul şi proteinele. Macromoîeculele proteinelor confin şi sarcini electrice libere, şi sunt deci macro-ioni. Pe cale sintetică se fabrică, în scopuri industriale, foarte multe substanfe cu structură macromoleculară, printre cari marile grupuri ale răşinilor sintetice şi maselor plastice. Aplicarea conceptulur de macromoleculă în Chimia anorganica a fost utilă şi pentru precizarea structurii unor substanfe cum. sunt bioxidul de siliciu, silicafii, acizii poli-fosforici, sulful plastic, etc. Substanfele cu structură macromoleculară se încadrează, după dimensiunile lor, în clasa colo-izilor. Dimensiunile mai mari sau mai mici dete -mină un caracter coloidaî mai mult sau mai pufin pronunfat. De aceea se disting trei tipuri c*e combinafii macromoleculare: hemicoloizi (v.), me-socoloizi (v.) şi eucoloizi (v.). După forma moleculei, se deosebesc macromolecule monodimensionale sau filiforme, compuse din şiruri lungi de atomi legafi astfel, încât 585 una dintre dimensiuni este mult mai mare (de câteva sute sau de mii de ori mai mare) decât celelalte două. Din grupul acesta fac parte: cauciucul, celuloza, proteinele fibroase şi multe răşini sintetice termoplastice (mipolanul, răşinile vinilice, nylonul). — Un alt grup este constituit de macromolecule cari au formă de foi sau de straturi cu o singură dimensiune mică, apropiată de cea a moleculelor normale, şi două dimensiuni uriaşe. Acest tip de macromolecule se întâlneşte rar în Chimia organică, dar frecvent în Chimia anorganică (grafitul, mineralele straiificate). Aceste macromolecule bidimensionale au tendinţa de a se aşeza paralel, formând reţele cristaline anisotrope, cu o rezistenţă mult mai mică în direcţia dimensiunii mici, şi prezentând un clivaj pronunţat. în grupul macromoleculelor tridimensionale, fiecare atom este legat covalent de alţi atomi, în trei direcţii necoplanare. Din acest grup fac parte produşii sintetici de policondensare (bachelita) sau cristalele anorganice, cum sunt cele de diamant şi de cuarţ. Proprietăţile soluţiilor de substanţe macromolecuiare sunt mult influenţate de forma macromoleculelor. Soluţiile de substanţe cu macromolecule filiforme, cum sunt cele ale celulozei şi ale derivaţilor ei, ale cauciucului, ale proteinelor fibroase (gelatina), prezintă proprietăţi caracteristice, cum sunt dubla refracţiune ia curgere şi o viscozitate foarte mare. Viscozitatea relativă a acestor soluţii este proporţională cu gradul de polimerizare. Din contra, soluţiile substanţelor cu macromolecule tridimensionale au o viscozitate mai mică, iar viscozitatea lor relativă este independentă de mărimea moleculei. Forma macromoleculelor influenţează în mare măsură şi proprietăţile fizice ale combinaţiilor respective în stare solidă. Combinafiile cu macromolecule mai mult sau mai puţin sferice sunt pulverulente, au rezistenfă mecanică mică şi nu au tendinfa de a forma fibre sau filme. Substanfele cu macromolecule filiforme formează fibre sau filme, a căror rezistenfă la rupere este cu atât mai mare, cu cât lungimea moleculei este mai mare. Substanfele tridimensionale (bachelita, diamantul) au, de asemenea, rezistenfă mecanică mare şi duritate mare. t. Macrophylla. Ind. tuf.: Varietate genuină de tutun. E una dintre cele şase varietăfi principale de tutun (Nicotiana tabacum Comes) cari stau la baza formării varietăfilor existente astăzi în cultură. 2. Macroproces [MaKponpoiţecc; macropro-cessus; Makroprozefc; macroprocess; makroeljárás]: Sin. Proces macrosinoptic (v. Macrosinoptic, proces ~). 3. Macroscaphites. Paleonf.: Gen de amonit, din familia litoceratidelor. Prezintă ultimul tur al cochiliei desfăşurat drept, iar la extremitate, întors în formă de cârjă. Cuprinde specii caracteristice pentru Cretacicul inferior. 4. Macroscopic [MaKpoCKOiranecKHÖ; macro-scopique; makroskopisch; macroscopic; makrosz- j kopikus]: Calitatea de a avea sau de a se referi la dimensiuni observabile şi fără microscop. Exemple: metodă macroscopică, teorie macroscopică. 5. Macroscopîe [MaKpocKonHF; macroscopier Makroskopie; macroscopy; makroszkopia]. Tehn.: Examinarea unui material sau a suprafefei uner piese, cu ochiul liber sau cu o lupă care măreşte până la cel mult de cincizeci de ori dimensiunile lineare. V. şi sub Examinare macroscopică. 6. Macroseism [MaKpoceH3M; macroséismer Makrose'sm; macroseism; makroszeizmus]. Geol.: Cutremur de pământ, dela cele mai uşoare, sim-fite de om, până la cele mai intense. 7. Macrosinoptic, proces ^ [ManpocHHonTH-4eCKHH npoiţecc; processus macrosynoptique r macrosynoptischer Proze^; macrosynoptical pro-cess; makroszinoptikai eljárás], Meteor.: Succesiune de procese sinoptice, cari prezintă o structură unitară prin felul în care se înlănfuesc. 8. Macrosituafie atmosferică. V. Atmosferică, macrosituafie 9. Macrosporium. Bot: Alternaria. Gen de ciupercă parazită care atacă unele plante, printre cari şi tutunul, în diferitele stadii de desvoltare ale acestora. Se cunosc mai multe specii: Alternaria brassicae, A. tabacina, A. tenuis, A. longipes, etc. La răsad se formează, pe suprafafa frunzei, o pâslă deasă, care asfixiază planta. în câmp, apar pete neregulate, cafenii-murdare, cari se întind, şi centrul lor devine mai deschis, cenuşiu-albicios; în aceste locuri, epiderma frunzei se distruge complet. Timpul noros şi umed favorizează desvoltarea ciupercii; de aceea combaterea cuprinde lucrări agrotehnice menite să aerisească răsadnifa sau plantafia şi să le^ ferească de umiditate excesivă. Se folosesc şi stropirile cu zeamă bordeleză, distrugerea plantelor bolnave, şi asolamentul. 10. Macrostrucfură [ManpocTpyKTypa; macro-structure; Makrostruktur; macrostructure; makro-structura]. Metl.: Structura şi condifiunea internă a unui metal, cum apar prin examinarea probei cu ochiul liber sau cu o mărire slabă (până la cel mult de cincizeci de ori). 11. Macrotimp [manpoBpeMH; macrotempsr Makrowetter; macroweather; makroidő]. V. sub Timp. 12. Macfra. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat din familia mactridelor. Prezintă cochilie triunghiulară cu valve egale. Cuprinde specii cari au trăit din Cretacic până astăzi. Sarmaţianul, în special, este bogat în fosile aparţinând genului Mactra, între speciile mai caracte-risfice fiind: Mactra podolica, Mactra fabreana, Mactra bulgarica, etc. 13. Macfride. Paleonf.: Familie de lamelibran-hiate din ordinul heterodontelor sinupaliate, caracterizată prin forme cu valve egale, oval-alungite sau triunghiulare, cu ligamentul intern al ţâţâner aşezat într'o scobitură mare, triunghiulară. 14. Maculatură [MaKyjiaTypa; maculature; Ma-kulatur; waste paper; makulatúra]. Ind. hârt.: Hârtie veche, deşeuri de tipografie şi de legătorie, destinate a fi-introduse în fabricaţia hârtiei. 586 1. Madeirit [MaflGHpHT; madeirite; Madeirit; madeirite; madeirit]. Geo/..* Rocă eruptivă intru-zivă ultrabazică, având ca minerale constituente diopsidul, olivirrul, magnetitul şi feldspaţi plagio-•clazi. 2. Madipolon [MaflenOJiaB; madapolam; Schir-ting; madapollam, shirting; madipolcn]. Ind. fexf.: Ţesătură de bumbac alb, bine apretată, întrebuinţată pentru confecţionarea albiturilor. Sin. Madepolon. s. Madrapas [MaApanac; madrapas; Madrapas; madrapas; madrapasz]. Ind. fexf.: Ţesătură care se aseamănă cu madipolonul, dar care se tese din fire mai groase. 4. Madras [Ma^pac; mousseline Madras; Ma-dras Musselin; Madras muslin; Madrasz-muszelin], Ind. text.: Ţesătură lanciată în bătătură, cu fond de legăfură „gaze". 5. Madreporide. Paleonf.: Familie de coralieri din ordinul hexacoralierilor, care cuprinde colonii masive, foliacee, incrustate sau ramificate, de indivizi cu căsuţe tubulare. Caliciile indivizilor din colonie au septe poroase, pufin numeroase şi uneori slab pronunfate. Cuprinde genuri cari au trăit în diferite perioade geologice, din Cre-tacic până astăzi. 6. Madrieră [TOJiCTafl AOCKa; madrier; Bohle, Planke; plank, deal; deszkapalló]. Nav.: Scândură de lemn, de obiceiu de esenţă tare, cu grosimea de 6-'*8 cm şi lăfimea mică, folosită în construcţiile navale. 7. Maestru, arbore ~ [rpoţ-Ma^Ta; grand mát; Grossmast; main mást; főárbóc]. Nav.: Sin. Coloană maestru. V. sub Arboradă. 8. Maestru, cuplu ~. V. sub Cuplu maestru. 9. Mafie [MacjDHHecKHH; mafique; mafisch; mafie; máfik]: Sin. Femîc (v.). 10. Magazie [CKJia/i; magasin, entrepót; Spei-cher, Lagerhaus; warehouse, storehouse; raktár]. Cs., Arh.: 1. Clădire cu spafii de dimensiuni mari, construită pentru a primi în depozit diferite produse (mărfuri sau materiale), spre a fi puse la adăpost de stricăciuni, sau pentru a le conserva. După volumul şi greutatea specifică a produselor înmagazinate, magaziile pot fi con-slruite din lemn, din zidărie, beton armat şi, uneori, cu schelet metalic. Ele pot fi cu sau fără subsol, numai cu perfer, cu parter şi cu unul sau mai multe etaje limitate de planşeuri, seu cu celule verticale înalte (silozuri). De obiceiu, magaziile sunt echipate cu aparate şi instalafii de manu-tentiune (rampe de descărcare, cărucioare, macarale, elevatoare, benzi transportoare, cântare, etc.), cu instalafii de curăfire şi de sortare, cu instalafii de aerisire şi de condifionare a aerului, cu ;nstalatli frigorigene, instalafii pentru prevenirea, semnalizarea sau stingerea incendiilor, etc., adecvate diferitelor produse şi conservării lor cât mai îndelungate. înmagazinarea produselor se poate face în vrac, în stive, în saci, în lăzi, etc., după cum cer forma lor şi condiţiunile de conservare şi de manutenfiune. — 2. încăpere sau grup de încăperi construite din lemn sau din zi- dărie, de obiceiu separate de corpul principal al casei unei gospodării, în care se păstrează lemne, alimente, unelte, obiecte casnice, etc. u. Magazie [rpy30B0HTpi0M; cale; Laderaum; hold; raktár]. Nav.. V. sub Cală. 12. Magazin [Mara3HH, JiaBKa; magasin; La-den; store, shop; üzlethelység]. Arh.: Local în care se expun şi se vând diferite mărfuri. 13. Magazin [Mara3HH MaTpuiţ; magasin â matrices; Magazin, Mafrizenbehălter der Setz-maschine; magazine, matrix magazine; anyaminta-tartó]. Arte gr.: Cutie trapezoidală a unei maşini de cules linotip, în care se găsesc matrifele. Este aşezată inclinat şi e împărfită în compartimente verticale, câte unul de fiecare iei de matrifă. 14. Magaziner [KJiaAOBHi.HK; magasinier; Láger st, Materialverwalter; storekeeper, storeman, warehouseman, warehouse keeper; raktárnok]: Funcfionar însărcinat cu primirea, păstrarea şi predarea în bune condifiuni a materialelor dintr'o magazie şi cu finerea la zi a evidenfei respective. 15. Magistrală [MarHCTpaJlb; artere principale; Hauptgleis, Hauptsfrasse; main road, main railway; fővonal, főút]. C. f., Drum.: Arteră principală de comunicafie terestră (feroviară sau rutieră). De obiceiu, magistrala este orientată după direefiile cardinale (Nord-Sud, Vest-Est). Din magistrală derivă căile de circulafie secundare. ie. Magistrală [okpyîkhoh c^opTH^HKauHor.-HbiH nOHC; magistrale; Gürtellinie; magistral line; överőditések]. Tehn. mii.: Creasta exterioară a zidului de escarpă în fortificafia permanentă, bas-tionată şi poligonală. i7. Magiun [MapMejiaA, iiobhajio; marmelade de prunes; Pflaumenmus; plum jam; szilvaiz]. Ind. alim.: Preparat obfinut prin fierberea fără adaus de zahăr a fructelor, mai ales a prunelor, din cari s'au scos sâmburii, până ce se pierde destul de multă apă, prin evaporare, pentru ca produsul obfinut să poată fi conservat. Sin. Lictar, Po-vidlă. îs. Mâglă: Stivă alcătuită cin bolovani de sare. (Termen folosit în exploatările de sere din Transilvania). 19. Mâglaş: Muncitor care transportă şi depozitează bolovanii de sare în stive, în mină sau la suprafafă. (Termen folosit în exploatările de sare din Transilvania). 20. Magmă [Mama; magme; Magma; magma; magma]. Geol.: Masă fluidă sau vâscoasă, în stare topită, formată în interiorul scoarfei Pământului şi prin consolidarea căreia se formează rocele eruptive. Termenul se referă şi la toate stadiile de consolidare prin cristalizare, în cari lichidul încărcat cu cristale se mai poafe deplasa. Magma cuprinde, în general, şi cantităţi variabile de suh-stanfe volatile (H20, HF, HCI, C02, etc.), cari se desvoltă, în parte sau în totalitate, prin consolidare. 21. Magmatică, diferenfisre V. Diferenfiere magmatică. 22. Magmatism [marM3TH3M; magmatisme; Magmatismus; magmatism; magmatizmus]. Geol.: Totalitatea proceselor de migrafie a magmei. Ra- 587 portate la timp, procesele eruptive se clasifică astfel: magmatism iniţial, care apare din momentul formării, geosinclinalelor; magmatism sino-rogen, care se produce în fazele de cutare, în timpul formării orogenului; magmatism subsecvent, care reprezintă vulcanismul postorogen, sialic, şi care se produce după faza de paroxism eruptiv; magmatism final, care reprezintă erupjiile seismice, profunde, dela sfârşitul ciclurilor orogenice. î. Magnaflux, examinare Sin. Examinare electromagnetică (v.). 2. Magnaliu. Metl.: Aliaj binar de aluminiu cu 10" *15% magneziu. Poate fi turnat şi laminat, şi are calităfi mecanice bune şi rezistentă mare la coroziune. Prin băifuire în baie de 88% apă, 10u/o hidroxid de sodiu şi 2% clorură de sodiu, la temperatura de 60°, capătă coloare argintie. (N. C.). s. Magnesia usta: Sin. Oxid de magneziu (v.). 4. Magnet [MarHHT; aimant; Magnet; magnet; mágnes]. Magnf.: Corp feromagnetic polarizat magnetic. Magnefii se împart în magnefi perma-nenfi, cari îşi păstrează o fracţiune importantă din polarizafia magnetică şi după suprimarea câmpului magnetic exterior, şi în magnefi temporari, cari pierd partea cea mai importantă din polarizafia lor magnetică după suprimarea câmpului magnetic exterior. Magnefii excitafi de un curent electric se numesc electromagnefi. Părfile unui magnet cari au sarcină magnetică de polarizafie, respectiv liberă, se numesc polii magnetului (polul Nord are sarcină liberă pozitivă, iar cel Sud, negativă). în câmpul magnetic pământesc, polul Nord al unui magnet care se poate mişca liber se orientează aproximativ spre Nordul geografic. Masele magnetice libere sunt mărimi în întregime fictive (nu există sarcină magnetică adevărată), cari permit să se exprime simplu acfiunile ponderomotoare (de ex. cu ajutorul „legii" lui Coulomb, în Magnetostatică; v.). Magnefii permanenfi se caracterizează, în general, prin momentul lor magnetic. 5. ~ compensator [KOMneHCHpyiomHH Mar- HHT; aimant compensateur; Kompensationsmagnet; compensating magnet; kompenzáló mágnes]: Magnet de galvanometru, care compensează parfiai acţiunea ponderomotoare a unui câmp magnetic exterior sau a câmpului magnetic terestru. Magnetul compensator poate îndeplini şi funcţiunea de magnet director. . o. ~ de ridicare. V. sub Electromagnet de ridicare. 7. ~ director [HanpaBJliHOliţHH MarHHT; aimant directeur; Richtmagnet; directing magnet; iránymágnes]: Magnet care asigură, în anumite galvanometre, orientarea în repaus a sistemului de magnefi mobili ai instrumentului. 8. ~ permanent [ilOCTOHHHbiH MarHHT; aimant permanent; Permanentmagnet; permanent magnet; permanens mágnes]. V. sub Magnet. 9. Magnetic, pendul V. Pendul magnetic. to. Magnetic, pol ~ [MarHHTHbift nojnoc; pőle magnétique; Magnetpol; magnetic pole; mágneses sark]. Magni.: Regiune a unui magnet, în care fluxul magnefic iese din el, respectiv intră în el, adică în care se găsesc sarcinile sale magnetice libere şi de un anumit nume (nordice, respectiv sudice). 11. Magnetică, declinafie V. Declinafie magnetică. 12. indinafie V. Indinafie magnetică. 13. Magnetism [MarHeTH3M; magnétisme; Mag-netismus; magnetism; mágnesség]. Fiz.: 1. Sarcină magnetică (v.). Fiindcă nu există sarcină magnetică adevărată în sensul teoriei clasice fenomenologice a Electricităfii şi Magnetismului, magnetismul este în întregime de polarizafie, respectiv liber (v. şi sub Sarcină magnetică). 14. Magnetism [MaraeTHSM; magnétisme; Mag-netismus; magnetism; mágnesség]. Fiz.: 2. Ramură a Fizicei, care se ocupă cu studiul fenomenelor magnetice. în teoria macroscopică a fenomenelor magnetice se folosesc două mărimi primitive: intensitatea câmpului magnetic H (v.) şi induefia magnetică B (v.) — şi se consideră Electricitatea ca ramură a Fizicei constituită în prealabil. în Magnetism se folosesc foarte multe mărimi derivate, de exemplu: sarcina magnetică liberă, respectiv de polarizafie, fluxul magnetic, tensiunea magnetică şi magnetomotoare, momentul magnetic, polarizafia magnetică sau intensitatea de magnetizare, puterea magnetică, susceptibilitatea magnetică, egală cu câtul dintre polarizafie şi intensitatea câmpului, permeabilitatea, egală cu câtul dintre induefie şi intensitatea câmpului, etc. Legile generale ale Magnetismului sunt legea fluxului magnetic (v.), legea circuitului magnetic (v.) şi legea energiei câmpului magnetic (v. Legea energiei electromagnetice libere). Legea valabilă în materialele dia-, para- şi feromagnetice este legea polarizafiei magnetice (v.)r a cărei formă generală este incomplet cunoscută — şi ale cărei forme particulare constitue obiectul Magnetismului în sensul restrâns de studiu al fenomenelor de polarizafie magneiică (v. Magnetism 3). îs. Magnetism [íViarHeTH3M; magnétisme; Mag-netismus; magnetism; mágnesség]. Fiz.: 3. Ansamblul de fenomene pe cari le prezintă corpurile cari au polarizafie magnetică. — 4. Studiul fenomenelor pe cari le prezintă corpurile polarizate magnetic. Materialele se împart, din punctul de vedere al comportării lor când nu se găsesc într'un câmp magnetic exterior, în două grupuri: materiale cu moment magnetic permanent, sau feromagnetice, numite uneori şi numai materiale magnetice, şi cari pot avea moment magnetic chiar când nu se găsesc într'un câmp magnetic exterior, — şi materiale fără moment magnetic permanent, sau neferomagnetice, numite uneori şi numai materiale nemagnetice, şi cari pot avea moment magnetic numai când se găsesc într'un câmp mag-neiic exterior. Materialele neferomagnetice se 588 împart în materiale diamagnetice, a căror susceptibilitate magnetică e negativă şi foarte mică (şi cari au deci o permeabilitate magnetică subunitară) şi care nu depinde de intensitatea câmpului în care se găsesc şi de temperatură, şi în materiale paramagnetice, a căror susceptibilitate magnetică e pozitivă (şi cari au deci o permeabilitate magnetică supraunitară) şi independentă de intensitatea câmpului magnetic. Materialele feromagnetice au o permeabilitate magnetică mare, care depinde atât de valoarea actuală, cât şi de valorile trecute ale intensităfii câmpului magnetic în care se găsesc, respectiv în care s'au găsit. — După teoria clasică a electronilor, în care se consideră că momentul magnetic consistă în mişcări în curbe închise ale sarcinilor electrice în interiorul atomilor, diamagnetismul consistă în faptul că, la stabilirea unui câmp magnetic, acesta produce prin inducţie electromagnetică un câmp electric care dă curenfi cari stabilesc o polarizafie magnetică opusă câmpului inductor; polarizafia magnetică respectivă dispare odată cu câmpul, în urma câmpului electric indus şi de sens contrar cu primul, care reface starea inifială. Diamagnetismul e deci o proprietate generală a materiei, iar corpurile diamagnetice sunt caracterizate prin faptul că în ele nu apar şi momente magnetice de altă natură şi mai mari decât cele de natură diamag-netică, fiindcă atomii lor au o structură electronică simetrică. Momentul magnetic atomic indus de intensitatea H a câmpului magnetic are expre- kA siunea mA—%AH, unde ^'nc^ greu- tatea atomică şi d densitatea) este o constanta numită susceptibilitatea atomică a substanfei. Teoria clasică a electronilor conduce la următoarea expresiune a susceptibilităfii atomice, raportată la un atom-gram de substanfă: _N9oE_5=_ A 6 mc2 în care N e numărul lui Avogadro, q0 şi m sunt sarcina, respectiv masa electronului, c e vitesa de propagare a luminii în vid, iar n e suma valorilor medii ale pătratelor razelor orbitelor electronice. Teoria cuantică a diamagnetismului se deosebeşte de teoria clasică prin accepfiunea diferită pe care o are termenul (în această teorie, stările electronilor din atomi nu mai sunt caracterizate prin orbite). Mărimea xM = —p, în care M e greutatea moleculară, numită susceptibilitate moleculară a substanfei, se obfine, pentru substanfele organice, prin însumarea unor termeni datorifi contribufiei sus-ceptibilităfilor atomice ale fiecărui atom şi a particularităţilor structurale ale moleculei, adică este o mărime constitutivă a materiei. — Paramagnetismul substanfelor este de două feluri: cu susceptibilitate magnetică constantă, inde- -= —2,83 • IO10 5] pendentă de temperatură, şi cu susceptibilitate magnetică dependentă de temperatură, şi anume descrescătoare, când creşte temperatura. Para-magnetismul cu susceptibilitate independentă de temperatură, pe care-l prezintă anumite metale, oxizi şi săruri, este un efect cuantic datorit în parte gazului electronilor de conducfie, şi nu admite o interpretare clasică. Paramagnetismul cu susceptibilitate dependentă de temperatură consistă, după teoria clasică a electronilor, în orientarea momentelor magnetice permanente ale atomilor în direcfia şi sensul câmpului magnetic, împiedecată în parte de agitafia termică. Momentul magnetic permanent al atomului este datorit electronilor din straturile interioare, necomplete, ale atomului. Susceptibilitatea magnetică moleculară corespunzătoare depinde de temperatură, Q după „legea" lui Curie Xm~ţ (C— constanta lui Curie, T — temperatura absolută). Raportul dintre valoarea medie m a componentei momentului magnetic în direcfia câmpului şi valoarea maximă wmax a acestei componente (când toate momentele magnetice atomice sunt paralele cu câmpul) e dată de funcfiunea lui Langevin m _/»W# \ kT kT |-cotgh kJ. m^H, lui Boltzmann. La temperatura ordinară mmaxH<^kT adică, desvoltând în serie şi întrerupând desvoltarea la primii doi termeni: kT max v KI unde k e constanta mn 1 im max«\3 45 \ kT ! ' mrmx 3 kT 45 \ kT Susceptibilitatea moleculară este deci Nm H 3 kT C ~~T\ cu valoarea C = - Nm\ 3 k a constantei lui Curie. în teoria cuantică a para-magnetismului nu sunt „permise" toate orientările momentului magnetic fafă de câmpul magnetic, aşa încât funcfiunea lui Langevin e înlocuită printr'o funcfiune mai complicată, care devine: m mmaxH mmaxH ™ = tg ~kr~= ^ ' kT pentru substanfele ai căror atomi au un singur electron necompensat, al cărui spin îşi poafe schimba direcfia aşezându-se paralel sau antiparalel cu câmpul. în teoria cuantică, momentul magnetic se exprimă în magnetoni Bohr MB, raportul lor fiind mrr\ax /— în anumite condifiuni, cari se realizează mai ales 589 la ionii unor metale rare, „legea" lui Curie nu este verificată, şi (a fiind o constantă), Nm2r %M: 3 kT Multe substanţe nu verifică „legea" lui Curie, la temperaturi relativ joase, dar mai înalte decât o valoare caracteristică 0, numită punctul lor Curie, C ci „legea" %M = q * num^â legea lui Curie- Weiss. „Legea" aceasta este verificată şi de substanţele feromagnetice la temperaturi superioare punctului lor Curie, ceea ce nu înseamnă că la temperaturi mai joase decât 0 substanfele para-magnetice devin feromagnetice, deoarece legea încetează de a fi valabilă înainte de a se atinge punctul Curie. La temperaturi foarte joase şi în câmpuri intense, susceptibilitatea magnetică a substanfelor paramagnetice nu mai e independentă de intensitatea câmpului, şi momentul magnetic al substanfei tinde către o valoare limită, datorită orientării tuturor momentelor magnetice atomice în direcfia câmpului (saturaţie paramag-netică). — Susceptibilitatea corpurilor feromagnetice e foarte mare şi depinde nu numai de valoarea actuală, ci şi de valorile trecute ale câmpului magnetic în care se găsesc sau s'au găsit. Aceste corpuri prezintă istereză magnetică (v. Istereză elecfrică şi istereză magnetică). Ele îşi pierd proprietăfile feromagnetice, dacă sunt încălzite peste o anumită temperatură, numită punctul lor Curie, deasupra căruia ele verifică „legea" lui- Curie-Weiss. Corpurile feromagnetice (fierul, nichelul, cobaltul, gadoliniul, unele aliaje aie lor între ele sau cu alte metale, anumite aliaje de metale neferomagnetice, numite aliajele lui Heussler) sunt feromagnetice, dar numai în stare solidă (punctul lor Curie e mai jos decât punctul lor de topire), de unde rezultă că feromagnetismul nu este o proprietate excluzivă a atomului, ci a unor domenii mai mari. în teoria clasică a electronilor, un corp feromagnetic e considerat alcătuit din domenii elementare (monocristaline) magnetizate până la saturafie, ale căror polarizafii magnetice au diferite direcfii. Domeniile elementare se orientează sub acţiunea unui câmp magnetic exterior şi a agitafiei termice; se produce şi o variaţie a volumelor acestor domenii. Factorii cari condifio-nează direcfia polarizafiei magnetice dintr'un domeniu elementar sunt structura cristalină şi tensiunile interioare, iar raportul dintre acfiunile lor depinde de intensitatea câmpului exterior. Susceptibilitatea magnetică a monocristalelor cubice de fier şi de nichel nu este un scalar, ci un tensor simetric al cărui elipsoid are axele principale cu o anumită orientare fafă de axele cristalului, în cazul fierului, curba de magnetizare {B în funcfiune de H) cea mai înaltă se obfine pentru o direcfie a lui H paralelă cu una oarecare din muchiile cubului, iar în cazul nichelului, pentru o direcfie paralelă cu una oarecaie din diagonalele cubului. Această direcfie coincide cu direcfia de magnetizare a domeniului elementar nesupus nici-unui câmp exterior sau niciunei tensiuni interioare. Pentru a fi feromagnetic, un corp metalic trebue să fie alcătuit din atomi cu moment magnetic permanent datorit spinului electronilor dintr'un strat necomplet, şi o variafie a magnetizării e datorită schimbării direcţiei spinului. Momentele magneiice ale atomilor vecini sunt menfinute paralele prin forfele cuantice de schimb dintre atomi, (în teoria clasică a feromagnetismului se introduce un câmp molecular a cărui natură nu este precizată, şi care ar da orientarea mutuală a momentelor magnetice). Printr'o desvoltare similară cu cea a teoriei paramagnetismului, se obfine astfel o relafie analoagă cu cea din teoria cuantică a paramagnetismului, în care câmpul exterior H e înlocuit prin H + NM, N fiind o constantă de câmp molecular: M mA (H+NM) F0=tgh kT ' în care M şi M0 sunt polarizafia magnetică şi valoarea ei la temperatura de 0°^, iar mA e momentul magnetic atomic. Relafia arată că, la temperaturi nu prea înalte, corpul are o magnetizare spontană diferită de zero, chiar în absenfa mANM0 câmpului exterior H. în acest caz, dacă 0 =--^---- este temperatura punctului Curie, relafia se reduce la M_ M ,M0 wa 9 W' e ceea ce arată că funcţiunea M/M0 este aceeaşi pentru orice material feromagnetic, la temperaturi cari sunt un acelaşi multiplu al temperaturii 0, M fiind polarizafia magnetică a unui domeniu din teoria clasică. La temperaturi mai înalte decât temperatura punctului Curie, M este neglijabil M0mA fafă de M0 şi, dacă C = —j—, relafia devine M = CH r-o care exprimă „legea" lui Curie-Weiss. Valoarea temperaturii 0, dedusă din disparifia feromagnetismului, diferă pufin de cea din „legea" lui Curie-Weiss pentru substanfe paramagnetice. — Proprietăfile feromagnetice ale unei substanfe depind nu numai de compozifia ei, ci şi de tratamentul termic sau mecanic la care a fost supusă, în industrie se folosesc, mai ales, fie materialele feromagnetice cari au o mare permeabilitate, şi sunt deci magnetizate sau demagnetizate cu uşu-rinfâ, fie materialele cari se magnetizează sau se demagnetizează greu, dar păstrează proprietăfile magnetice. Materialele feromagnetice permeabile sunt caracterizate printr'un ciclu de istereză foarte strâmt, cu o „forţă “ coercitivă Hc foarte mică. 590 Aceste proprietăţi sunt accentuate printr'o recoacere magnetică, adică printr'un tratament termic care consistă în încălzirea materialului la temperatură înaltă, urmată de o răcire la 400- • *600°, Un corp introdus într'un câmp magnetic neuniform este respins către regiunile din spafiu în cari intensitatea câmpului este mai slabă, respectiv este atras, către regiunile în cari intensitatea Caracteristicele câtorva materiale feromagnetice moi. Compozifie Tratamént termic Permeabilitate inifială Permea- bilitate maximă Forfă coercitivă, în oerstezi Induefie de saturaţie, în gauşi Punct Curie Fier 99,9% Fe 900° 200 5000 1,0 21 500 •^i -vi o o Ferosiliciu 4% Si, 96% Fe 800° 4C0 (la B = 20) 7 000 0,6 19700 690° 3,3% Si, 96,7% Fe laminat la rece; 800° 600 (la B = 20) 10000 0,2 20000 700° Permalloy 45 45% Ni, 54% Fe 1050° 2 500 25000 0,3 16000 440° Hipernic 50% Ni, 50% Fe 1200° în hidrogen 4000 80000 0,05 16000 500° Permalloy 78 78% Ni, 21 % Fe 1050°; 600° 8000 100000 0,05 10000 580° Mumetal 75% Ni, 2% Cr, 5% Cu şi 18% Fe 1100° în hidrogen 20000 110000 0,03 7200 430° Supermalloy 79% Ni, 5%Mo şi 15% Fe 1300° în hidrogen 100000 800000 0,004 8000 400° temperatură la care materialul e supus unui câmp magnetic de câfiva oerstezi, după care se răceşte la temperatura ordinară. Ciclul de istereză al unui material supus acestui tratament are laturi aproape verticale, cu coifuri în unghiu drept. — Feromagneticeie folosite pentru construcfia mag-nefilor permanenfi sunt caracterizate prin induefia remanentă (care corespunde, în ciclul de istereză, unui câmp magnetic nul pe curba de demag- câmpului e mai tare, după cum corpul e diamag-netic, respectiv para- sau feromagnetic. — î. Magnetism pământesc [3eMHOH MarHe-TH3M; magnétisme terrestre; Erdmagnetismus; ter-restrial magnetism; főldmágnesség]. Geofiz.: Ansamblul de fenomene magnetice dela suprafafa Pământului, datorite consfitufiei planetei şi influ-enfelor extraterestre. Câmpul magnetic pământesc este un câmp neuniform, un ac magnetic Caracteristicele feromagnetice ale câtorva aliaje folosite în construcfia magneţilor permanenţi. Compozifie Forfă coercitivă, în osrstezi Rema-nenfă, în gauşi (M)max Tratament Otel cu tungsten 6% W, 0,7% C şi 0,3% Mn 65 10500 300000 forjat, călit dela 850° Ofel cu crom .3,5% Cr, 1%C şi 0,4% Mn 65 9500 300 000 forjat, călit dela 825° Ofel cu crom şi cobalt 16% Co, 9% Cr, 1%C şi 0,3% Mn 180 8000 600000 forjat, călit dela 975° Alnico 2 12% Co, 17% Ni, 10% Al şi 6%) Cu 560 7 300 1 700000 turnat, călit în aer dela 1200°, îmbătrânit la 650° Aliaj de platină şi cobalt 77% Pt, 23% Co 2 650 4530 3800000 forjat, călit dela 200°, îmbătrânit la 650° Alnico 5 24% Co, 14% Ni, 8% Al, 3% Cu 550 12500 4500 000 turnat, călit în aer dela 1300°, îmbătrânit la 600° în câmp magnetic intens netizare), prin „forfa" coercitivă Hr, şi prin produsul BH în diferitele puncte ale curbei de demagnetizare. Valoarea maximă a acestui produs este o caracteristică importantă pentru calitatea magnetică a acestor materiale. îndreptându-se căire două puncte, polul Nord magnetic, şi polul Sud magnetic, situate la aproximativ 76° latitudine nordică şi 102° longitudine vestică, respectiv aproximativ 73° latitudine sudică şi 156° longitudine estică. Unghiul pe care-l formează direcfia câmpului magnetic pământesc cu direcfia S-N. geografic variază deci cu pozifia punctului de observafie pe suprafafa Pământului, şi se numeşte declinafie magnetică (v.) a locului, iar unghiul format cu planul or'zontal se numeşte inclinafie magnetică. Aceste două mărimi, împreună cu componenta orizontală a câmpului mag- , netic, definesc acest câmp în fiecare punct. La latitudini medii, inclinafia e de cca 70°, iar componenta orizontală e de cca 0,2 oerstezi. Variaţiile locale ale declinafiei sunt datorite prezenfei, în regiune, a unor depozite de rrrnereuri feromagnetice. Câmpul magnetic pământesc prezintă variafii în timp, cele mai importante fiind: variafia diurnă, cu un unghiu de mai multe minute, datorită vârtejurilor electronice, atât din regiunea luminată de Soare, cât şi (mai slabe) din regiunile în umbră; variafia seculară, ca şi variafii întâmplătoare, numite furtuni magnetice, cari apar odată cu petele solare, şi sunt datorite curenfilor de electroni provenifi din Soare. într'o primă aproximafie, câmpul magnetic pământesc se prezintă ca şi cum ar fi datorit unui dipol magnetic aşezat în centrul Pământului, îndreptat spre două puncte, situate, respectiv, la 78°5 latitudine nordică şi 69° longitudine vestică şi punctul antipod, şi ál cărui moment magnetic are 8*1025 unităfi magnefostatice CGS. O aproximafie mai bună, care descrie şi valorile mai mari ale componentei orizontale a câmpului magnetic pământesc în emisfera răsăriteană, se obţine dacă dipolul este considerat aşezat la 342 km de centrul Pământului, spre punctul de 162° longitudine estică şi 6°5 latitudine nordică. O parte din intensitatea câmpului magnetic pământesc nu poate fi explicată prin introducerea acestui dipol fictiv, şi, pentru a finea seamă şi de ea, este nevoie să se presupună că există alfi 12 dipoli (de 80 de ori mai slabi decât cel central), aşezafi Ia-o distanfă de cenlru egală cu jumătatea razei Pământului, şi cu axele dispuse ra-dial. Cu ajutorul lor se descrie şi o parte din variafia seculară. S'a presupus că magnetismul pământesc s'ar datori rotafiei Pământului, deplasării unor sarcini electrice în interiorul Pământului, unor curenfi termoelectrici pământeşti, etc., dar niciuna din aceste ipoteze nu e suficientă pentru a se deduce din ea toate proprietăfile câmpului magnetic pământesc. î. Magneţii [m ar h e t h t; magnétite, ferro-ferrite; Magnetit, Magneteisenerz, Magneteisen-stein, Schwarzeisenerz; magnetite; magnetit, mágnesvas]. Mineral.: Fe304 (FeO, Fe203). Minereu important de fier, care contine 72,410 o Fe; are luciu metalic, gras, adeseori mat, coloare neagră, urmă cenuşie-negricioasă, duritatea 5,5* •• 6, gr. sp. '4,9■■•5,2; este magnetic; cristalizează în sistemul cubic holoedric. Se prezintă în octaedri, rar în dodecaedri romboidali, în macle, în mase granuloase, şi în granule libere în nisipuri. Se găseşte ca minereu de segregafie magmatică, în 59 î roce eruptive (granit, diorit, gabbro, bazalt, etc.), în zăcăminte mari prin concentrare locală, şi formând chiar filoane în rocele înconjurătoare, írt zăcăminte de contact pneumatolitic, în şisturi cristaline, în zăcăminte alpine, în aluviuni. 2. Magnetizare [HaMarHHHHBaHHe; aimanta-tion; Magnetisierung; magnetization; mágnesezés}., Magnf.: 1. Polarizafie magnetică 2 (v.), intensitate de magnetizare sau magnetizafie. — 2. Opera-fiunea prin care se dă unui material polarizafie magnetică. s. ~ indusă [HHflyKTHpoBaHHoe HaMarHH-HHBaHHe; aimantation induite; induzierte Magnetisierung; induced magnetization; indukált mágnesezés]: Magnétizare care se obfine supunând űrt material acfiunii unui câmp magnetic. Multe materiale pierd magnetizarea odată cu disparifia câmpului magnetizant; altele rămân polarizate,, formând magnefi permanenfi. 4. ~ remanentă [peMaHeHTHOG HaMarHH-HHBaHHe, 0CTaT04H0e naMarHHHHBaHHe; aimantation remanente; remanente Magnetisierung;: remanent magnetization; remanens mágnesezés].. V. Remanenfa magnetică. 5. ~ reziduală [ocTaTOHHoe HaMarHHHr-BaHHe; aimantation résiduelle; zurückbleibende Magnetisierung; residuary magnetization; rezi-duális mágnesezés]. V. Remanenfă magnetică. 6. coeficient de ~ [K03(t)HlţHeHT HaMar-HH^HBaHHfl; coefficient d'aimantafion; Magnetisie-rungskoeffizient; magnétization coefficient; mág-nesezési tényező]: Câtul momentului magnetic ai unui gram de substanfă, prin intensitatea câmpului magnetic care-I produce. 7. coeficient de ~ atomică [K03(|)HL],HeHT aT0MH0r0 HaMarHHHHBaHHfl; coefficient d'ai-mantation atomique; atomischer Magnetisierungs-koeffizient; atomical magnetization coefficient^ atommágnesezési tényező]: Câtul momentului magnetic al unui atom-gram de substanfă, prin intensitatea câmpului magnetic care-l produce. s. coeficient de ~ moleculară [K03(|)ii- IJHeHT MOJieKyjIflpHOrO HâMarHHHfeiBQ.JHÍB; coefficient d'aimantation moléculaire; molekulsr Mag-netisierungskoeffizient; molecular magnetization coefficient; molekuláris mágnesezési tényező]: Câtul momentului magnetic al unei molecule-gram de substanfă, prin intensitatea câmpului care-l produce. 9. Magnetizafie [HaMarHH^HBaHHe; aimantation; Magnetisierung; magnetization; mágnesezés]: Sin, Polarizafie magnetică 2 (v.). 10. Magnetochimie [MarHeTOXHMHfl; magnéto-chimie; Magnetochemie; magneto-chemistry; mag-netokémia]. F/z.; Capitol al Chimiei fizice, care studiază probleme de Chimie cu ajutorul unor măsuri de susceptibilitate magnetică. Astfel de măsuri sunt folosite fie pentru identificarea urmelor de im-purităfi confinute într'o substanfă (de ex. a urmelor de fier dintr'un metal sau din nisipul folosit la fabricarea sticlei, sau a urmelor de oxigen dintr'un. gaz), fie pentru cercetarea structurii moleculare a compuşilor, sau în studiul radicalilor organici liberi. 592 1. Magnetofon [iYiarHHTO(t)OH; magnétophone; Magnetophon; magnetophone; magnetofon]. Elm.: Dispozifiv de imprimare şi reproducere a sunetelor, bazat pe magnetizarea variabilă a unei benzi de ofel sau a unui film acoperit cu un strat fin de -substanfă feromagnetică. Banda de ofel se deplasează cu vitesă mare prin fafa unui electromagnet străbătut de curenfii microfonici, şi astfel magneti-zarea ei e Vcriată în diferitele puncte, cu o valoare proporfională cu intensitatea curentului care stră-baté bobina electromagnetului. Pentru reproducere, banda se deplasează cu aceeaşi vitesă prin fafa altui electromagnet, în legătură cu un amplificator -şi cu un difuzor. Datorită magnetizării variabile a benzii de ofel, se induc în bobina eleciromagne-iului curenfi de intensitate corespunzătoare, cari provoacă vibrafii a!e membranei difuzorului. Pentru a „şterge" inscripţiile de pe banda magnetofonului, -aceasta este trecută prin fafa unei bobine străbătute de un curent continuu mai intens, care o magnetizează uniform. 2. Magnetograf [MarHHTorpa$; magnéto-graphe; Magnetograph; magnetograph; magneto-gráf]. Magni.: Instrument folosit pentru înregistrarea var iafiilor unor mărimi magnetice, de exemplu a componentelor orizontale şi verticale ale câmpului magnetic pământesc, a declinafiei magnetice, etc., fafă de o valoare absolută determinată cu alte instrumente, de exemplu cu un magneto-metru, cu un inclinometru, etC. 3. Magnefomefru [warHHTOMeTp; magnéto-^métre; Magnetometer; magnetometer; magnéto-méter]. Magni.: Mic magnet permanent, în formă de vergea orizontală, de disc sau de inel vertical, de clopot, etc., suspendat în punctul său de indiferenfă, astfel încât momentul său magnetic să fie orizontal, — şi care serveşte pentru măsurarea intensităfii câmpului magnetic (terestru sau produs de un magnet al cărui moment urmează să fie determinat). Drept cuplu director, magnetometrele folosesc cuplul exercitat asupra lor de componenta orizontală a câmpului magnetic terestru (magneto-metre simple, suspendate în acest caz fără torsiune), cuplul de torsiune pe care-l exercită asupra Jor firul de suspensiune (magnetometre de torsiune, astatice), cuplul de torsiune pe care-l exercită asupra lor o suspensiune bifilară (magneto-.metre bifilare), etc. Componenta orizontală H a intensităfii locale a câmpului magnetic se determină prin două măsurări, deodată cu momentul magnetic M al mag-netometrului, şi anume produsul MH, prin măsurarea perioadei de oscilafie a magnetometru-iui, şi câtul M/H, prin observarea amplitudinii unghiului său de deviafie. în prima măsurare, magnetul permanent se montează ca pendul magnetic (se suspendă de mijloc, în pozifie orizontală, de un fir de torsiune); dacă J este momentul de inerfie al pendulului, K e coeficientul de torsiune al firului şi T e perioada de oscilafie a pendulului, produsul momentului magnelic M prin com- ponenta orizontală a intensităfii câmpului magnetic H rezultă din formula pendulului magnetic 7 (1) MH=4k1! Ţ2 -K. -f La măsurarea a doua, magnetul permanent, orientat în direcfia Est-Vesî, se aşază în planul orizontal al unui ac de bu-solă magnetică de dimensiuni mici, plasat în punciul O, la distanfa a de magnet (v. fig.). Schema folosirii mâgneto-Lungimea magnetului metrului, fiind /, şi deviafia maximă a acului magnetic S, raportul M\H este v ' H 32 a Din aceste două ecuaţii se calculează M şi H, toate celelalte mărimi fiind măsurabile. 4. — bifilar [zţByXHHTOMHblH MarHHTOMeTp; magnétométre bifilaire; Bifilsrmagnetometer; bifilar magnetometer; kétszálú mágnetométer]: Instrument de măsurare a variaţiilor în timp ale componentei orizontale a câmpului magnetic terestru, având echipajul mobil compus dintr'un magnet orizontal, suspendat de două fire a căror torsiune îl menţine perpendicular pe meridianul magnetic, astfel încât măsoară componenta câmpului magnetic terestru perpendiculară pe direcţia magnetului. 5. Magneton Bohr [viarHHTOH Bopa; mag-néton B.; B. Magneton; B.'s magneton; B. magneton]. F/z.: Momentul magnetic de MB = ~h- = 9,2 • 10 21 4k mc unităţi electromagneiice absolute de moment magnetic, unde — e sarcina specifică a electronului. m în unităţi electromagnetice şi h e constanta lui Planck. Momentele magnetice atomice sunt de forma MBgj, unde j este numărul cuantic intern şi g un factor, numit factorul lui Landé. 6. ~ nuclear [flAepHblH MarHHTOH; magné-fon nucléaire; Kernmagneton; nuclear magneton; magmagneton]: Momentul magnetic nuclear, egal cu ^ unităţi electromagnetice absolute de moment magnetic, unde qQ este sarcina electrică elementară (în unităţi electromagnetice), h e constanta lui Planck şi M e masa protonului. Momentul magnetic al protonului este de 2,3 mag-netoni nucleari şi e îndreptat în acelaşi sens cu spinul; momentul magnetic al neutronului este de 1,9 magnetoni nucleari şi e opus spinului neutronului. 7. Magnefooptică [MarHHTOOnTHKa; magnéto-optique; Magnetooptik; magneto-optics; magneto-optika]. F/z.; 1. Ansamblu de fenomene datorite influenţei câmpului magnetic asupra fenomenelor optice: efectul Zeeman (v. Zeeman, efect ~), efectul Cotton-Mouton, de birefringenţă magne- 593 1ică (v. Cotton-Mouton, efectul ~), efectul Faraday (putere rotatorie magnetică), (v. Faraday, efecte), etc. — 2. Ramură a Fizicei, în care se studiază fenomenele magnetooptice. î. Magnefostatică [MarHHTOCTaTHKa; mag-nélostatique; Magnetostatik; magneto-statics; mag-netosztatika]. F/z.: Ramură a Fizicei, în care se studiază fenomenele referitoare la momentele magnetice în echilibru. 2. Magnetostricfiune [MarHHTOCTpHKiţHH; magnétostriction; Magnetostriktion; magnetostric- 1 ion; magnetossztrikció]. Magnf.: Deformarea unei substanfe feromagnetice sub acfiunea câmpului magnetic. s. Magnefou [MaraeTO; magnéto; Magnet-zünder, Magnetapparat; magneto; mágnesgyujtó]. Elf.,Mş.: Mic generator electric (sincron) de curent alternativ, al cărui câmp magnetic de excitaţie e dat de un inductor compus din magneţi permanenfi. Se foloseşte pentru a stabili scânte'a electrică de aprindere a amestecului combustibil-comburant din camera de combustie a motoarelor cu explozie (magnetou de aprindere), pentru a acfiona avertisoarele de incendiu cu apel prin magnetou (magnetou de avertisare), peniru a face apelul în reţelele telefonice cu baterie locală (magnetou de apel sau inductor de apel), etc. La magnetoul de aprindere, tensiunea necesară pentru stabilirea unei scântei electrice se obfine direct sau indirect, prin întreruperea bruscă a circuitului său indus şi de joasă tensiune (4--- 12 V). Se deosebesc: magnetouri de joasă tensiune (cari sunt aproape abandonate) şi magnetouri de înaltă iensiune. Magnetourile de joasă tensiune, cari au o singură înfăşurare indusă, pot fi folosite: pentru aprinderea directă din circuitul lor de joasă tensiune (100* •-400 V), prin întreruperea lui în motor, cu ajutorul unui ruptor format dintr'un contact fix şi din unul mobil, acfionat din exterior; sau pentru aprinderea din circuitul de înalta tensiune (10---25 kV) al unui transformator separat, cu circuit magnetic deschis („bobină" de inducfie), alimentat de circuitul indus al mag-netcului. Magnetourile de înaltă tensiune au „transformatorul" în indus, care e echipat cu o înfăşurare de joasă tensiune („primară"), indusă prin mişcare, şi cu o înfăşurare de înaltă tensiune („secundară"), indusă prin transformare de înfăşurarea primară. Magnetourile de aprindere pot fi: magnetouri cu statorul inductor şi cu rotorul (în tobă I ) indus (v. fig.); magnetouri cu rotorul inductor şi cu statorul indus (v. fig.); magnetouri cu inductorul şi indusul în stator, rotorul lor fiind format dintr'un corp feromagnetic compus din două sau din patru părţi (volefi), pentru ca rotirea lui să producă o variaţie a fiu- Rotor (în iobă şi a induce astfel în ea o tensiune electromotoare (v. fig.). 5 Magnetou de înaltă tensiune, cu indus şi inductor în stator, . şi cu rotor feromagnetic tară înfăşurare (voleji). 1) volet rotativ; 2) masele polare ale magnetului; 3) masele polare ale indusului; 4) înfăşurare primară; 5) înfăşurare secundară; 6) cărbune colector; 7) electrod distribuitor; 8) cama cuptorului; 9) pârghie de reglare a ruptorului; 10) contactele ruptorului; 11) pinionul voleiului; 12) magnet. Magnetourile de aprindere de joasă tensiune sunt echipate cu un întreruptor de contact. 9 3 2 12 3 Magnetou de înaltă tensiune, cu indus în stator şi cu inductor în rotor. 1) magnet rotativ; 2 J polii magnetului; 3) mase polare; 4) indus fix; 5) înfăşurare primară; 6) înfăşurare secundară. 9 8 Ruptorul magnetoului în pozifie deschisă. Hcarcasa ruptorului; 2)camă; 3)clo-cănel fix; 4J ciocănel mobil; 5) placâ ruptorului; 6) galet de fibră; 7) pârghie port-ciocănel; 8) articulafie; 9) şurub de fixare; 10) pârghia de reglare a avansului; 11) avans la aprindere; 7 2) întârziere la aprindere. xului magnetic pe care Í) talpă; 2) inimă. îl stabileşte inductorul prin înfăşurarea indusă, Magnetourile de aprindere de înaltă tensiune sunt echipe cu un ruptor (v. fig.) legat în paralel cu condensatorul de ruptură, cu un distribuitor, un întreruptor de contact şi un limitor de tensiune (v. schema). Când curentul alternativ indus în înfăşurarea primară şi de joasă tensiune (11) a indusului magnetoului trece prin maximul său, el e întrerupt brusc de ruptorul (4) şi astfel induce — în timpul întreruperii — în înfăşurarea secundară (12) a indusului (care are spire multe), o tensiune destul de înaltă; distribuitorul (5) distribue această tensiune la bujiile (9) ale cilindrilor motorului, pentru a stabili scânteia de aprindere (masa motorului for- 594 ménd circuitul de întoarcere al curentului). Condensatorul (6) în derivafie cu ruptorul evită scânteile de ruptură. Legătura dintre înfăşurarea de înaltă tensiune şi distribuitor se face printr'un inel colector. Limitorul de tensiune (7), (numit impropriu şi paratrăsnet), constituit dintr'un eclator cu electrozi cu vârfuri, este montat între înfăşurarea de înaltă tensiune şi masă, pentru ca— dacă dintr'o cauză oarecare nu ar sări scânteia în bu-jie — să evite supratensiunile cari ar provoca străpungerea izolaţiei dintre înfăşurare şi masă. întreruptorul de contact (8) serveşte la oprirea motorului, prin punerea la masă a circuitului primar (11), ceea ce anulează efectul rup-torului. — Pentru a varia Schema legăturilor unui mag-netou de înaltă tensiune. i)magnet permanent, 2) masă poIară; 3) indus; 4) ruptor; 5) distribuitor; 6) condensator; 7) limitor de tensiune; 8) întreruptor de contact; 9) bujii; 10) masă; 11) circuit primar; 12) circuit secundar. momentul în care se produce scânteia, avansul la aprindere poate fi reglat fie automat, fie decalând manual o camă care acfionează asupra unei pârghii rotitoare care poartă ciocănelul mobil al ruptorului (acest ciocănel e pus la masă, iar celălalt ciocănel e fix şi izolat). Magnetourile de aprindere prezintă desavantajul că, la turafia joasă dela pornirea motoarelor — când ar fi nevoie de o scânteie puternică — dau o scânteie slabă, din cauza prea joasei tensiuni induse; de aceea, magnetourile se folosesc numai unde siguranfa funcfionării motorului primează. Uneori, se foloseşte dubla aprindere prin dublu magnetou (magnetou jumelat), care e constituit din două magnetouri cu circuit feromagnetic comun, în acelaşi carter, şi din două distribuitoare. Alteori se foloseşte, la pornire, un magnetou auxiliar acfionat cu mâna, numit magnetou de pornire. Magnetourile de avertisare sunt. de joasă tensiune şi sunt acfionate de o greutate. Magnetourile de apel, cari sunt aparate folosite pentru producerea curenfilor de apel magnetic, sunt descrise sub Inductor (v.). î. Magnetou jumelat. V. sub Magnetou. 2. Magnetron [MarHeTpOH; magnétron; Mag-netron;. magnetron; magnetron]. Fiz.: Tub electronic cu vid înaintat, în care intensitatea curentului de electroni dintre catod şi anod este comandată printr'un câmp magnetic exterior, care are intensitatea perpendiculară pe direcţia liniilor de câmp ale câmpului eledric. Când catodul este un filament cilindric aşezat în axa unui anod cilindric, direcţia câmpului magnetic coincide cu axa catodului. Tensiunea electrică dintre catod şi anod depinde — după o lege logaritmică — de distanţa dela catod. Vitesa electronilor, şi deci curbura traiectoriei lor în câmpul magnetic, variază deci cu distanţa dela catod, traiectoria fiind astfel o cardioidă care, pentru valori destul de mari ale câmpului magnetic, este o curbă închisă care nu atinge anodul. Durata parcursului unei traiectorif închise este invers proporţională cu câmpul magnetic, şi deci frecvenţa mişcării electronice este proporţională cu câmpul. Electronii sunt opriţi de a ajunge la anod, la o valoare a câmpului magnetic care e invers proporţională cu distanţa dintre catod şi anod şi proporjională cu rădăcina pătrată a tensiunii din- j tre anod şi catod. 4 Prin varierea intensi- ţ tăţii câmpului magne- -jg 1 tic sau a tensiunii eleo § trice, se poate obţine ca curentul de elec- ţ troni să ajungă fie la anod, fie la catod. Figura / reprezintă caracteristica curentano-dic-câmp magnetic, şi traiectoriile electroni- 0 0 © 0 ® i \ \ 0,5 . / , Câmp magnetic (valori reiat 15 ve) >4) Caracteristica curent anodic-câmp magnetic; B) traiectoriile electronilor. lor pentru o tensiune electrică constantă,,la diferite valori ale intensităţii câmpului magnetic. De obiceiu, se folosesc magnetroni cu anod cilindric segmentat într'un număr pereche de segmente, prin tăieturi de-a-lungul generatoarelor cilindrului, — perechilor de segmente aplicându-li-se şi potenţiale respectiv puţin mai mari sau puţin mai mici decât tensiunea electrică dintre anod şi catod. Când se foloseşte magnetronul ca oscilator de înaltă frecvenţă, segmentele anodice sunt intercalate în circuit de rezonanţă, şi câmpul magnetic e ajustat astfel, încât electronii să atingă tocmai anodul. Orice perturbare produce o influenţare a traiectoriei electronice, astfe. încât oscilaţia amor-tisată a circuitului produce oscilaţii în curentul anodic. u ! Magnetron cu mai multe cavităfi. | A) anod; C) catod; l) încălzitor; R) rezonatoare; B) bare conduc-I toare; L) buclă de cuplare la ieşire. S) spafiu de interacţiune. : în dispozitivele de radar şi de foarte înaltă frecvenţă se folosesc magnetroni al căror anod 595 este alcătuit dintr'un bloc metalic cu mai multe cavităfi cilindrice paralele cu axa anodului şi care poartă catodul într'o cavitate axială (v. fig. II), Fiecare cavitate e echivalentă cu un circuit de rezonantă acordat, cavitatea cilindrică având o acfiune inductivă, iar canalul care o leagă de cavitatea axială, o acfiune capacitivă. î. Magnezie [MarHe3HH; magnésie; Magnesia; magnesia; magnézia], Chim.: Termen vechiu pentru oxidul de magneziu MgO. 2. Magnezil-piroli [nHppojiOBbiH MarHe3HH; magnésyhpyrroles; Magnezyl-Pyrrole; magnesyl-pyrroles; magnezil-piroli]. Chim.: Derivaţi magne-zieni ai pirolului, în cari se admite că magneziul este legat de carbon, fiindcă prin tratarea lor cu cloruri acide se formează derivaţi ai pirolului sub-stituifi la carbon. Este posibil însă ca legătura magneziului de pirol să fie electrovalentă, iar ionul pirolic să fie în stare de rezonanfă între mai multe structuri. s. Magnezit [MarHe3HT; magnésite; Magne-• sit; magnesite; magnezit]. Mineral.: MgCOs. Mineral care cristalizează în sistemul romboedric; are coloare albă-gălbuie sau brună, duritatea 4-**4,5 şi gr. sp. 3; e format prin descompunerea silicafilor de magneziu din serpentine (cu refea de vine şi filoane) şi transformarea metasomatică a calcarelor şi a dolomitelor (în lentile). — Se întrebuinţează ca liant pentru emeri, la pietrele de moară, după ardere la 700-•-800°. Este, de asemenea, o materie primă ceramică pentru produse superrefractare magnezitice (CS 42 = 2000°) şi pentru obţinerea magneziului. Magnezitül este impurificat de obiceiu cu oxizi de fier, de calciu şi de mangan, alături de silice. Pierde bioxidul de carbon între 650 şi 800°, devenind caustic. încălzit la temperatura de 1400* •• 1700°, magnezitül pierde lianţa. 4. Magneziu [MarHHH; magnésium; Magnesium; magnesium; magnézium]. Chim.: Mg; nr. at 12; gr. at. 24,32; gr. sp. 1,75; p. t. 650°; p.f. 1100°. Element chimic din grupa a doua a sistemului periodic. Face parte din familia metalelor al-calino-teroase. Nu există în natură în stare nativă. Este foarte răspândit sub formă de magnezit, giobertit (MgCOa), dolomit (CaMg[C03]2), car-nalit (MgCI2 • KCI ■ 6 H20), sub formă de silicaţi în talc, asbest, olivin, spumă de mare(2 MgO-3SiOa). Se găseşte şi în apa de mare sub formă de cloruri şi de bromuri, sau în unele zăcăminte de sare gemă, ca sulfat (MgS04 • 7H20), în unele ape minerale, .etc. în regnul vegetal, magneziul se găseşte în toate plantele verzi, fiind legat în molecula de clorofilă, aşa cum e legat fierul în colorantul roşu al sângelui. Magneziul se prepară prin electroliza sărurilor topite, mai ales prin electroliza carnalifului. E un metal alb-argintiu, foarte uşor, care în aer umed îşi pierde repede strălucirea. Con-ductibilitatea electrică este 0,39, faţă de cea a cuprului luată ca unitate. E maleabil şi ductil, inalterabil la aer uscat; se aprinde uşor şi arde cu o flacără orbitoare, dând un fum alb, gros, de MgO. Lumina produsă este bogată în raze violete şi ultraviolete. Descompune apa mai greu la temperatura ordinară, dar foarte violent la 100°, dând hidrogen şi oxid de magneziu, care -este foarte puţin solubil în apă. Dă compuşi organometalici de două feluri: simpli, de forma R2Mg, inflamabili, foarte periculoşi la manipulare şi de interes practic mic, sau micşti, de forma RMgX, unde X este un atom de halogén. Aceştia din urmă se prepară uşor, prezintă siguranţă în întrebuinţare şi sunt foarte buni reactivi în Chimia organică, unde sunt cunoscuţi sub numele de compuşi Grignard. Magneziul pur este întrebuinţat ca desoxidant şi desulfurant foarte energic în metalurgia nichelului, la prepararea maillechort-urilor, ca reducător în Chimia organică, etc.; ca izvor de lumină pentru instantanee în tehnica fotografică, la fabricarea focurilor de artificii, a gloanţelor trasoare, a obuzelor luminoase şi la prepararea unor explozivi cu azotaţi şi peroxizi; la fabricarea tuburilor pentru raze X (în cari se introduce un strat de magneziu care absoarbe oxigenul şi azotul cari ar rămânea în interior, menţinând astfel vidul), a discurilor pentru diverse aparate avertisoare, a vaselor pentru păstrarea acidului fluorhidric, pentrucă nu este atacat de acesta. Magneziul este întrebuinţat cel mai mult sub formă de aliaj. — Compuşii de magneziu cei mai întrebuinţaţi sunt: 5. carbonat bazic de ~ [ochobhoh Kap-őOHaT MarHHfl; carbonate basique de magnésium, hydrocarbonate de magnésie; basisches Magne-siumcarbonat; basic magnesium carbonate; magnézium hidrokarbonát]: 3MgCOs • Mg(OH)2 ■ 3H20. E o pulbere albă, uşoară, care se poate prepara prin tratarea unei sări de magneziu cu carbonat de sodiu. E mult întrebuinţat în industrie, ca: înălbitor slab alcalin pentru ţesături, material de umplutură în pastele de coloranfi, de cauciuc şi de hârtie, materie primă pentru prepararea sărurilor pure de magneziu, la izolarea termică, în medicină, pentru neutralizarea hiperacidităţii stomacale, în cosmetică, pentru pudre şi prafuri de dinţi. Sin. Magnesia alba. 6. carbonat de ~ [KapőOHaT MarHHH; carbonate de magnésium; Magnesiumcarbonat; magnesium carbonate; magnéziumkarbonát]: MgC03. în natură se găseşte, cristalizat, ca magnezit, dolomit, hidromagnezit, iar ca hidrocarbonat, disol-vat în multe ape. Se obţine din carbonat bazic de magneziu şi bioxid de carbon. Prin încălzire, trece în bioxid de carbon şi în oxid de magneziu. Se întrebuinţează la prepararea oxidului de magneziu, la absorbirea gazelor cari conţin azot, la prepararea carbonatului bazic de magneziu, etc. 7. clorură de [xjiopHCTbiH MarHHK; chlorure de magnésium; Magneziumchlorid; magnesium chloride; magnéziumklorid]: MgCI2-6H2Ö. Cristalizează cu şase molecule de apă şi este foarte higroscopică. Se găseşte în apa mărilor şi a oceanelor; din soluţia ei nu se poate obţine sarea anhidră, prin evaporare, deoarece se I descompune în oxid de magneziu şi în acid clor-| hidric. Clorură de magneziu anhidră se obfine 38* 596 încălzind clorura dublă de magneziu şi amoniu. Industrial se obfine din apele reziduale dela fabricarea potasiului din carnalit. Clorura de magneziu anhidră este cristalină şi se topeşte la 718°, Se întrebuinfează In industria textilă ca adaus la pasta de încleire, la impregnarea traverselor, la prepararea cimentului de magnezie, şi, amestecat cu rumeguş de lemn, la prepararea podelelor rezistente, la prepararea oxidului de magneziu, a acidului clorhidric, a dorului, etc. î. Magneziu, oxid de ~ [OKHCb MârHHiî; oxyde demagnésium; Magnesiumoxyd, gebrannte Magnesia; magnesium oxide; magnéziumoxid]: MgO, în natură se găseşte ca periclaz. Industrial se obţine prin calcinarea hidroxidului, a carbonatului sau a altor săruri de magneziu termodisociabile. Este un praf alb, uşor, fără gust şi fără miros, aproape insolubil în apă, şi care se topeşte foarte greu. Se întrebuinfează mult pentru obfinerea materialelor refracta're folosite în metalurgie, ca şi în industria hârtiei şi a materiilor colorante (ca material de umplutură), la fabricarea cimenturilor de magnezie, în tehnica dentară, în Farmacie (sub numele de Magnesia usta), etc. Sin. Magnezie. 2. ~, sulfat de ~ [cyjib^aT MarHHH; sulfate de magnésium; Magnesiumsulfat; magnesium sulphate; imagnéziumszulfát]: MgS04 • 7 H20. în natură se găseşte disolvat în unele ape minerale şi sub formă de kieserit. Se disolvă uşor în apă; la 150° pierde şase molecule de apă, iar la 200° devine total anhidru. Se întrebuinfează ca purgativ. în industrie are întrebuinfări la prepararea sulfatului de potasiu, la apretarea bumbacului, la vopsirea lânei. Sin. Sare amară, Sare de Seidlitz, Sare englezească. 3. Magnifflex. Metl.: Aliaj feromagnetic de fier cu 20% nichel şi 60% cupru, cu un câmp electric coercitiv („forfă" coercitivă) de 450 oerstezi, o remanenfă magnetica de 5300 gauşi, laminat la rece şi îmbătrânit prin încălzire la 600°; e folosit ca material pentru fabricarea magnefilor perma-nenfi. (N. C.). 4. Magno. Elf.: Aliaj pentru rezistenfe electrice, constituit din 95% nichel şi 5% mangan. (N. C.). 5. Magno, material ~ [MarHOMaTepHaji; materiei magno; Magno-Substanz; magno mass; mag-no-anyag]. Chim.: Produs obţinut prin calcinarea dolomitului s%b 500°, când se descompune numai carbonatul de magneziu — carbonatul de calciu rămânând intact — folosit în filtre pentru îndepărtarea acfiunii corozive a apei, datorită bioxidului de carbon disolvat. (N. C.). 6. Magnocromif [MarHOxpoMHT; magnochro-mite; Magnochromit; magnochromite; magno-kromit]. Mineral.: MgCr204. Varietate de cromit cu magneziu. Sin. Picrocromit. 7. Magnoferif [MarHO(|)epHT; magnoferrite; Magnoferrit; magnoferrite; magnoferit]. Mineral.: MgFe204. Oxid feromagnezian, care se găseşte sub formă de cristale octaedrice, printre celelalte produse de erupfie ale Vezuviului. s. Magnolia [MarHOJiHÖ; magnolia; Magnolia-metall; magnolia metal; magnolia-fém]. Metl.: Aliaj de antifrictiune pentru paliere, constituit din 78- ■•83% plumb, 15- •• 16% antimoniu, 0--*6% staniu, şi, uneori, fier şi bismut. (N. C.). 9. Magnolii [MaráOJiHT; magnolite;.Magnolit; magnolite; magnolit] Mineral.: Hg2[Te04]. Telurat natural de mercur. 10. Magnus, efect V. Efect Magnus. 11. formula * lui ~ [<|)opMyjia Marayca; formule de M.; M. Formei; M.’s formula; M. képlete]. V. Vaporii de apă din atmosferă. 12. Măgură [öyrop; colline; Hügel; hili, ridge; domb]. Topog.: 1. Munte mic, izolat. — 2. Deal înalt, izolat şi lung, cu spinarea lată, în formă de platou, şi care pătrunde mult în câmpie. 13. Măgura, gresie de ~ [necnaHHK Marypbi; grés de M.; M. Sandstein; M. sandstone; M. homokkő]. Geo/.: Gresie cuarfitică cu intercalafii de marne şi de şisturi, cu resturi de plante incarbonizate. Este de vârstă oligocenă superioară. Se desvoltă în partea cea mai dinăuntru a zonei marginale a flişului Carpaf ilor nordici din Polonia şi din Ucraina de Vest. 14. Mahala. Cs, V. Mala. is. Mahaleb [TypeijKan bhuihh; bois de Ste Lucie; Weichselkirsche; mahaleb cherry; meggy]. Agr.: Prunus Mahaleb L. (Sin. Cerasus Mahaleb Mill.). Specie de vişin, cu fructele mărunte şi negre. Se foloseşte ca port-altoiu pentru vişin. Sin. Vişin turcesc. ie. Mahon [KpacHoe flepéBO, aKaray; acajou; Mahagóni; mahogany; mahagonifa]: Lemnul produs de arborii din genul Swietenia (S. macrophylla/ S. mahagóni) ca şi al arborilor din speciile Ce-drela şi Melia, toate din familia meliaceelor, din America tropicală. Este roşu-gălbuiu şi foarte dur, din care cauză este folosit la confecfionarea mobilei de preţ. i7. Mahonă. V. sub îmbarcaţie. îs. Mahonier [jiHXTepHbiH MaTpoc; gabarier; Leichtermann, Lichtermann; lighterman; dereglye kiszolgáló]. Nav.: Persoană care aparţine echipajului unei mahone. 19. Mahorcă. Ind. tuf.: Tutun provenit din specia Nicotiana rustica L., cultivat pentru fumat (tutunuri tari), dar mai ales pentru extracţia industrială a nicotinei şi a acidului citric. — Conţine 4«••6% nicotină, în cazuri excepţionale atingând 15% nicotină şi 12% acid citric. 20. Maia [cbiBopoTOHHan 3aKBacKa; présure; Láb; rennet; oltó]. Ind. alim.: Cultură spontană de fermenţi, care se foloseşte la însămânţarea unei cantităţi mai mari de material supus fermentării, sau chiar numai o porţiune dintr'o masă fermentată, care conţine fermenţii necesari unei noi însamân-ţări. Exemple: o cantitate mică de iaurt dintr'o fabricaţie anterioară, care se adaugă laptelui spre a-l transforma în iaurt, — sau o porţiune dintr'un aluat ajuns în faza optimă de fermentare şi folosit la dospirea unui nou aluat; se realizează astfel o economie de drojdie şi, pâinea având o aciditate puţin crescută, se conservă mai mult timp. La fabricarea oţetului se foloseşte oţet dintr'o fabricaţie anterioară, în care se găseşte fermentul acetic, necesar transformării alcoolului în oţet. 597 1. Măietoare. Ind. făr.: Construcţia de lângă gospodăria săteanului, unde se păstrează stogurile, nutreful, etc. (Transilvania). 2. Maieu. Mş.: Sin. Butuc (v.). 3. Maikop, strate de ~ [MâHKoncKue npycbi; couches de M.; M. Schichten; M. strata; M. rétegek]. Geo/.; Strate petrolifere de vârsta Oli-gocen superior-Miocen, desvoltate în regiunea caucaziană a Uniunii Sovietice, cuprinsă între Cuban şi Marea Neagră. Sunt formate din şisturi foioase bituminoase, cu schelete de peşti fosili. în şisturi se găsesc intercalaţii de nisipuri şi pietrişuri. Complexul întreg are o grosime de 250--1500 m şi este principala rocă-mamă de petrol din regiunea caucaziană. 4. Maillechorf [MejlbXHOp; maillechort; Neu-silber; German silver, nickel silver; újezüst]. Mefl.: Nume generic pentru o serie de aliaje ternare de cupru, de zinc şi nichel, cu următoarea compoziţie: Cu (52-67%), Zn (13-35%), Ni (6-28%); cele mai des folosite sunt cele cu 57••■64% Cu, 13- • • 21 °/o Ni şi 15---23% Zn. Aceste aliaje se alterează cu atât mai pufin, cu cât confinutul lor în nichel este mai mare. Ele au o rezistenfă mecanică mare, densitatea medie 8,62, sunt maleabile, şi au o mare rezistivitate electrică, în co-merf, aceste aliaje au numiri cari diferă după confinutul în nichel: pacfong, argentan, alpaca, metal „Christofle". Maillechort-urile pot fi prelucrate în orice formă: în table, în profilé, tuburi, piese turnate, etc. Ele sunt folosite: pentru piese turnate (de ex.supape, diverse robinete şi piese decorative, accesorii de automobile, etc.); pentru fabricarea aparatelor de precizie, de optică, compasuri, verniere, etc.; în industria tacâmurilor, etc., imitând argintul; pentru bijuterii de imitafie, argintate sau aurite. 5. Maiolică [MaHOJlHK; majolique, maiolique; Majolika; majolica; majolika]. Ind. st. c.: 1. Obiect sau vas de faianfă, fabricat în Italia în epoca Renaşterii. -- 2. Sin. Faianfă (v.). — Maiolica şi faianţa sunt produse ceramice identice. 6. Maistru [MaCTep; contremaître; Meister; foreman; mester, művezető]: Meseriaş calificat, cu cunoştinfe tehnice sistematice sau practice mai înaintate, însărcinat cu conducerea lucrărilor unui grup de lucrători, pe baza instrucfiilor tehnice, a desenelor, caietelor de sarcini, etc. în general, maiştrii au o şcoală tehnică medie (de ex. şcoala de maiştri), sau au trecut un examen de maistru. Exemple: maistru minier, care conduce şi supraveghează un şantier de abataj, un sector, o serie de lucrări, etc.; maistru de atelier (maistru lăcătuş, maistru tâmplar, maistru strungar, etc.), care conduce şi supraveghează un atelier de specialitaté (lăcăfuşerie, tâmplărie, strun-gărie, etc.) sau o secfie; etc. 7. Maiu [AepeBflHHbiH mojiotok; maillet en bois; Holzhammer; mallet, wooden hammer; fakalapács]. Tehn.: Ciocan de lemn, folosit ca masă de şoc de dăltuitorul în lemn, de dogar, rotar, dulgher, etc. 8. Maiu [TpaMŐOBKa; hie, demoisélle; Stam-pfer; rammer; sulyok, döngölő, kos]. Cs., Drum.: Unealtă manuală sau mecanică, folosită Ia îndesarea materialelor pulverulente, granulare sau formate din bulgări (pământ, beton, împietruire, pavele, etc.). Maiul de mână, folosit cel mai des la lucrările de drumuri sau de terasamente, se compune dintr'o piesă de lemn de formă tronconică, care are Ia capătul de sus două mânere, iar capătul de jos este strâns cu un cerc de ofeî sau 1 2 3 k 5 6 Maluri. 1) maiu de pavator; 2) — 5) maiuri peniru befon; 6) maiu normal. este îmbrăcat într'un sabot de ofel. Are o greutate de 15*- -35 kg. Pentru îndesarea betonului se folosesc maiuri de mână, formate dintr'o piesă de ofel în formă de trunchiu de piramidă, sau de forme speciale, la care se fixează o tijă verticală, pentru a putea fi manipulate. Maiurile mecanice sunt formate fie din mai multe piese metalice, fixate pe un şasiu şi acfionate de un arbore cu came sau de un arbore cotit, fie dintr'o singură piesă (de obiceiu în formă de placă) acfionată de un motor cu explozie sau de un vibrator fixat pe ea, sau acfionată cu aer comprimat. Pentru lucrările de terasamente se foloseşte un maiu mecanic special, numit broască, acfionat de un motor cu explozie care face ca maiul să se ridice dela pământ, în salturi. Aceste maiuri pot avea o greutate de 500* "2500 kg. V. şi sub Maşină de îndesat. 9. ~ normal [HopMajibHafl TpaMŐOBKa; hie normale, demoiselle normale; Normalstampfer; standard rammer; szabványos döngölő]. Bet.: Maiu de mână folosit la îndesarea betonului în tiparele pentru confecfionarea cuburilor de probă. Are forma unui trunchiu de piramidă cu baza pătrată, sprijinit pe o prismă paralelepipedică. Latura bazei este de 12 cm, iar greutatea totală, de 12 kg. La capătul corespunzător bazei mici a trunchiului de piramidă se fixează o tijă verticală, pentru a putea fi manipulat (v. fig. 6 de sub Maiu). 10. Măiug [TpenajlKa; broye; Flachsbreche; flax-brake; lentörő]. Ind. făr.: Ciocan de lemn cu care se bate cânepa de toamnă, uscata, pentru ca să se frângă. 11. Măiuf [jionaTKa ajih TpenaHHH; couteau é macquer; Schwingmesser für Flachs; scutch-blade; lengő lapát]. Ind. făr.: Lopăfică cu care se bate cânepa. (Banat). 12. Maizena: Amidon de porumb, folosit la prepararea aglutinanfilor. (N. C.). 13. Maja. Ms.; 1. Unitate de măsură, de 100 de ocale, folosită în special pentru sare. — 2. Unitate de măsură, de 50 kg (Transilvania şi Bucovina). 598 1. Majamin. Vops.; g-tetralină-sulfonat de sodiu. Pulbere albă, neutră, folosită pentru a mări durabilitatea spumei de săpun, şi absorpţia coloranţilor pe mătasea artificială. (N. C.). 2. Majoranfă[yBejiHHHBaK)maHCH;majorante; Majorante; majorant; majoráns]. A*af.: Funcfiune care, într'un interval dat, are valori mai mari decât valorile unei alte funcţiuni date pentru aceleaşi valori ale variabilei independente (majoranta funcfiunii date). 3. Majuscule [nponHCHbie őyKBbi; lettres ma-juscules, capitales; Majuskeln, Versalien; capitals; nagybetűk]. Arte gr.: Literele mari ale alfabetului, cari se folosesc ca inifiale ale primului cuvânt dintr'o propozifie şi ca inifiale ale numelor proprii. 4. Makó [erHnéTCKHH xjionoK; coton d'Egyp-te; Mako; jemmel cotton, Egyptian cotton; mako]. Ind. text.: Bumbac egiptean de coloare albă-gălbuie, cu fibra subfire şi lungă (peste 32 mm), având mare aptitudine pentru mercerizare; dă fire de cea mai mare finefă, prin metoda filaturii pieptenate. 5. Mal [őeper; rive; Ufer; bank; part]. Topog.: Margine de apă curgătoare sau stătătoare. 6. Mâl [rpH3b, HJl; limon; Schlamm; silt, ooze; iszap]. Geol.: Rocă pelitică fină, necimentată, mobilă, alcătuită în cea mai mare parte din argilă, depusă pe fundul lacurilor şi al mărilor, în general în părfile mai depărtate de ţărm. Sin. Nomol. 7. ~ cu diatomee [ftHaTOMeHHHH HJl; boue a diatomées; Diatomeenschlamm; diatom ooze; diatomeekus iszap]: Rocă pelitică,silicioasă, planc-togenă, provenită din depozitarea frustulelor de diatomee. s. ~ cu globigerine [rjioŐHrepHHOBbifi hji; boue a globigérines; Globigerinenschlamm; glo-bigerina ooze; globigerinikus iszap]: Rocă pelitică, calcaroasă, pelagică, neconsolidată, formată în regiunile calde ale oceanelor şi alcătuită în special din cochilii de globigerine. 9. ~ cu pteropode [nTeporiOAHbiH HJl; boue â ptéropodes; Pteropodenschlamm;pteropod ooze; pteropodes iszap]: Rocă pelitică, calcaroasă, pelagică, neconsolidată, formată din cochilii de pfe-ropode. 10. ~ cu radiolari [paAHOJiapOBblH HJl; boue a radiolaires; Radiolarienschlamm; radiolarian ooze; radiolarikus iszap]: Rocă pelitică, silicioasă, pelagică, formată în regiunile tropicale, care conţine radiolari. 11. ~ de coastă [npHŐpemHblH HJl; vase lit-torale; Küstenschlamm; coastal műd; partiszap]: Depozit format din particule foarte fine de diferite roce, antrenate de apele continentale, şi sedimentate în lungul coastelor mărilor puţin adânci. Este colorat în albastru, când conţine materii organice şi sulfură de fier fin diseminată; în verde daca are glauconit, sau în roşu, când depunerile conţin laterit. 12. ~ de funduri adânci [hji Ha őoJJbiHOH TJiyŐHHe; boue de grands fonds; Tiefseeschlamm; deep-sea ooze; mélyfenék-iszap]: Sin. Argilă roşie de mare adâncime (v.). 13. ~ terigen [TeppnreHOBblH HJI; boue terrigene; terrigener Schlamm; terrigenous ooze; terigén iszap]: Mâl alcătuit din argilă, de provenienţă continentală. — Exemple: mâlul albastru, mâlul verde, mâlul roşu. 14. Mâl. Ind. cb.: Sin. Şlam (v.). îs. Mâl [iHJiaM; schlamms; Schlamm; fine sands, taiüngs, slimes, sludge; iszap]. Prep. min., Metl.: Lichid care conţine în suspensie substanţe solide de dimensiuni foarte mici (sub cca 0,5 mm), rezultate din operaţiunile de preparare mecanică a minereurilor, pe cale umedă, sau din operaţiuni hidrometalurgice. Mâlurile rezultate din operaţiunile de preparare mecanică, numite şi şlamuri, conţin în general solid între 50 şi 300 g. Când conţin cantităţi recuperabile de minerale utile, ele sunt tratate prin flotaţie, şi, mai rar, prin procedee de separare hidrogravimetrică. Mâlurile sterile se evacuează în râuri; în general însă, pentru a proteja fauna râurilor, mâlurile sunt în prealabil decantate în basine şi în îngroşătoare, sau filtrate, reziduul solid fiind depozitat pe terenuri speciale. Apa rezultată, lipsită de materii solide, este folosită din nou în procesul metalurgic (unde este lipsă de apă) sau este evacuată în râu. Mâlurile rezultate din operaţiunile hidrometalurgice, numite şi nomoluri, sunt constituite în general din metale, obţinute prin precipitare. Aceste mâluri conţin cantităţi mici de lichid (25”*50°/o)l cari se elimină prin filtrare în prese şi prin uscare. Sin. Şlam, Nomol. ie. Mala[jionaTKaKaMeHbiu,HKa;taloche; Reib-scheit; trowel-board, float; simitódeszka]. Cs.; Unealtă a zidarului, folosită pentru a pune pe ea 0 cantitate de mortar, care urmează să fie aruncată, treptat, cu mistria, pe pereţi sau pe tavan, ca şi pentru întinderea şi egalizarea stratului de tencuială proaspătă, care a fost aruncat cu mistria pe faţa peretelui. Este formată dintr'o placă de lemn, pătrată sau dreptunghiulară (de obiceiu de 20X50 cm), care are una din feţe plană şi netedă, iar pe cealaltă faţă are fixate unul sau două mânere. Sin. Mahala (incorect). i7. Malac [óyHBOJieHOK; buffletin, bufflon; Büf-felkalb; buffalo calf; bivalyborjú]. Zoot.: Viţel de bivol. Pielea de malac este foarte apreciată în tăbăcărie. îs. Malachif [MaJiaXHT; malachife; Malachit, Berggrün; malachite; malachit]. Mineral.: Cu2[(OH)2 I co3]. Are luciu mătăsos, sticlos, coloare verde de smaragd, urmă verde, duritatea 3,54 şi gr.’ sp. 3,7-• ■ 4,1. Cristalizează în sistemul monoclinic ho-loedric. Se prezintă de obiceiu compact, în agregate stalactitice şi reniforme, cu structură radiars sau amorfă, formând eflorescenţe şi cruste; este casant şi are spărtura concoidală. Apare ca produs de alterare al mineralelor de cupru. Se întrebuinţează la confecţionarea unor obiecte de j ornament. în praf, serveşte drept colorant şi e 1 numit verde de munte. 599 1. Malacolií [MaJiaKOJiHT; malacolite; Malako-lith; malacolite; maiakolit]. Mineral.: (MgCaSi206 + CaFeSi206). Varietate de piroxen monoclinic fără aluminiu. 2. Malaxare [CMeniHBaHHe; malaxage; Erwei-chung, Durchknetung; malaxation; összekeverés]. Tehn.: Operafiunea de măruntire şi amestecare a unor substanfe pentru obfinerea unui amestec omogen. s. Malaxor [CMeCHTeJlb; malaxeur; Mischma-schine, Rührwerk; malaxator; keverő gép]. Ind. chim. sp.: Maşină de lucru pentru mărun-firea, amestecarea •şi omogeneizarea diferitelor substanfe. Este formată în principal dintr'un recipient cu sisteme de răcire sau de încălzire şi cu •agitatoare cu braţe de diferite forme, adaptate felului substanfelor de amestec. Malaxorul este folosit în multe ramuri industriale; când este folosit pentru •amestecarea betonului Malaxor. >4) Intrarea aburului (pentru încălzire) sau ieşirea apei; B) ieşirea condensatului sau intrarea apei reci (pentru răcire); C) roată pentru transmisiunea mişcării; D) agitator. a mortarului, se ni meşte betonieră (v.). 4. Maleabilifafe [kobkoctb; malléabilité; Schmiedbarkeit; malleability; képlékenység]. Metl.: Aptitudinea unui metal sau a unui aliaj de a fi «deformate permanent în foi, fără fisurare, prin comprimare, la o temperatură in'erioară temperaturii lor de topire. Maleabilitatea şi ductilitatea sunt două proprietăţi cari depind de plasticitate. Ca şi limita dintre elasticitate şi plasticitate, limita de maleabilitate are un caracter convenfional. Domeniul maleabili-tăţii unui material metalic e cuprins între limita Inferioară de elasticitate şi limita de rupere. For-jabilitatea şi laminabilitatea unui material depind de maleabilitate, de factorii specifici piesei de prelucrat (forma piesei şi structura cristalină din turnare), de natura contactuui dintre piesa şi unealta de lucru, de natura materialului metalic, de temperatura de turnare, de deformare şi de tratamentul termic suferit de material. Natura materialului metalic condifionează: sistemul în Care cristalizează, aptitudinea lui de ecrui-sare, aptitudinea de recristalizare, rapiditatea de oxidare, compoziţia chimică. — Deformarea plastică a unui material metalic depinde de rezistenţa granulelor lui şi de materialul intergranular. Sub acţiunea forţelor exterioare (de laminare sau defor-jare), granulele (cari sunt aglomerări de cristale) se deformează prin lunecare: fiecare cristal se deformează prin lunecare după anumite plane reticulare favorizate, numite plane de lunecare (în cari numărul atomilor este foarte mare, fără să fie totdeauna maxim), şi după linii de lunecare (după cari densitatea atomică este maximă) numite direcţii de lunecare; planele de lunecare se rotesc până devin paralele cu direcţia deformării, iar direcţiile de lunecare devin paralele cu direcfia de deformare; cristalele se fărâmă şi se dispun pe direcfiile de lunecare, dând materialului o structură fibroasă. Sistemul în care cristalizează un material determină o anumită aptitudine de lunecare cristalină, şi deci o anumită maleabilitate. Maleabilitatea descreşte dela cristalele cristalizate în cuburi cu fefe centrate (Al, Cu, Fey, etc.) spre cele cristalizate în cuburi centrate (Fea, Cr, Wf Mo, etc.) şi în sistemul hexagonal (Mg, Zn). — Maleabilitatea este cu atât mai mică, cu cât materialul are o vitesă de ecruisare mai mare (de ex. ofelul austenitic cu fefe centrate se ecruisează mai repede şi deci e mai pufin maleabil decât ofelul feritic). — Maleabilitatea este cu atât mai mare, cu cât vifesa de recristalizare este mai mare (unele metale recristalizează spontan, prin autorecoacere). — Vitesa de oxidare influenţează de asemenea maleabilitatea, limitând temperatura maximă de încălzire. — Alierea unui metal modifică maleabilitatea, micşorând-o în general (de ex. maleabilitatea cuprului scade, când este aliat cu cel mult 30% Zn, dar tombacul şi alama sunt mai maleabile decât cuprul). Cu cât temperatura este mai înaltă, cu atât se măreşte numărul planelor de lunecare, şi deci maleabilitatea creşte, până la o anumită temperatură. Când temperatura este joasă, deformarea plastică provoacă fărâmarea cristalelor şi deci ecru-isarea materialului, adică măreşte limita elastică, restrângând domeniul de maleabilitate; cu cât temperatura creşte, coeziunea dintre cristale scade, şi deci maleabilitatea creşte (până la o anumită limită) producându-se recristalizarea, adică regruparea ordonată a atomilor în cristale. Depăşirea temperaturii maxime admisibile pentru metale şi aliaje provoacă creşterea granulelor (prin supraîncălzire) şi apoi formarea unei pelicule de oxid între cristale (prin ardere); ambele fenomene reduc maleabilitatea şi fac materialul casant (de ex. oţelul este mai maleabil între 500 şi 800°, se supraîncălzeşte la 1100—1300°, şi se arde la temperaturi apropiate de punctul de topire). Deasupra temperaturii de topire, coeziunea dintre cristale se anihilează, maleabilitatea dispare, şi materialul devine fluid. Condiţiunile de elaborare şi condiţiunile de turnare şi de solidificare determină structura cristalină, segregaţia, impurităţile (suflurile, scoriile, etc.) unui metal sau ale unui aliaj, şi deci ele influenţează şi maleabilitatea. Modul în care se alege şi se variază vitesa de deformare modifică maleabilitatea. Când vitesa de deformare creşte, la solicitare dată, deformatis specifică corespunzătoare se micşorează, şi deci maleabilitatea scade. Prin tratament termic se schimbă maleabilitatea, fiindcă se schimbă structura cristalină a mc-terialului. De exemplu, bronzul ecruisat prin pre- 600 lucrare, dacă se încălzeşte şi apoi se răceşte brusc (călire) recapătă maleabilitatea; ofelul carbon, din contra, încălzit la 700° şi apoi răcit brusc, devine casant, pierzând din maleabilitate. î. Maleabîlizare [oöíKHr; malléabilisation; Glühfrischen; malleableising; képlékenyezés]. Metl.: Operafiunea prin care se transformă o fontă albă sau cenuşie în fontă maleabilă, prin tratament termic sau termochimic. Fragilitatea fontelor albe şi cenuşii, care le face improprii prelucrării prin deformare plastică, provine din lamelele de grafit din cementita fontei albe (cari constitue „fante" în structură), respectiv din grafitul de solidificare din fonta cenuşie (care constitue „goluri" neregulate în structură); acestea reduc lungirea specifică la tracfiune a fontei. Dacă lamelele şi grafitul de solidificare suni fărâmate în globule mici, acestea nu mai împiedecă deformarea plastică a materialului. Maleabilizarea consistă în această fărâmare în globule, care se obfine fie prin recoacere, cu trecerea carbonului sub formă de grafit globular în masa de ferită, fie prin eliminarea unei părfi din carbon, prin oxidare. De obiceiu, maleabilizarea se aplică fontei albe. Se deosebesc: 2. ~ prin decarburare [o6>KHr nocpe^CTBOM 00e3yrjiep0}KHBaHHH; malléabilisation par dé-carburation; Glühfrischen durch Entkohlen; malleableising by decarburization; képlékenyezés széntelenitéssel]: Transformarea fontei albe în fontă maleabilă, printr'un tratament termochimic, de oxidare şi recoacere, care o decarburează. Piesele de fontă albă sunt introduse în cutii acoperite cu cement oxidant (de ex. oxid de fier în praf), încălzite Ia 950-••1200° şi apoi răcite lent (procedeul Réaumur sau european), sau piesele sunt încălzite într'o atmosferă de oxid de carbon şi bioxid de carbon, la 950-1050° şi apoi răcite lent (procedeul Rennerfeld-Kolling). Fonta obfinută are miezul alb şi e numită fontă maleabilă albă sau fontă maleabilă europeană, care are miezul alb la mijloc şi din ce în ce mai negru spre suprafafa exterioară (v. şi sub Fontă maleabilă). s. ~ prin grafitizare [oőtfmr n0CpeflCTB0M rpacJmTaiţHH; malléabilisation par graphitisation; Glühfrischen durch Graphitierung; malleableising by graphiting; képlékenyezés grafitolással]: Transformarea fontei albe în fontă maleabilă, prin tratament termic. Consistă în încălzirea treptată a fontei, până la o temperatură cuprinsă între 900 şi 1000°, într'un mediu neutru; în menfinerea, timp de câteva zile, la această temperatură, şi apoi în răcirea lentă, care durează câteva zile. Fonta obfinută are, în spărtură, miezul negru, şi se numeşte fontă maleabilă neagră sau fontă maleabilă americană (v. şi sub Fontă maleabilă). 4. Maleic, acid ~ [MaJieHHOBan KHCJiOTa; acide maléique; Maleinsăure; maleic acid; maleinsav]. Chim.: Acid cu HC —COOH p.t. 130°. E isomerul cis al acidului fumărie. Se fabrică industrial, prin oxidarea benzenului. înlocueşte acizii tarfric şi lac-fic în vopsitorie şi la fabricarea răşinilor „alchidice". 5. Maleică, anhidridă ~ [MajieHHOBbiH aH- rn^pH#; anhydride maléique; Maleinsăureanhy-drid; maleic anhydride; maleinsavas q anhidrid]. Chim.: Anhidrida acidu- }-]£_£ lui maleic, cu p. t. 56°. E mult între-buinfată în sintezele „dien" (v. Dien, / sinteze ^), în scop preparativ sau HC —C analitic. O 6. Malformafie foliară [ne^opMaiţHH jiHCTa; malformation foliaire; Blattmi^bildung; ieaf de-formation; levélkcrcsképzödés]. Bot.: Deformafie a frunzelor de tutun, cauzată în special de virusul mozaicului (v.). 7. Malic, acid ~ [aÖJio^HaH KHCJiOTa; acide malique; Apfelsăure; malic acid; almasav]. Chim.: COOH - CR> — CHOH - COOH. Acid care se găseşte în anumite plante, în stare liberă sau sub formă de săruri. Acidul malic natural, levogir, se extrage din boabele de scoruş culese înainte de maturitate. Se prezintă sub formă de cristale delic-vescente, solubile în apă şi în alcool, cu p. t. 100°. încălzit, se transformă în acid fumărie şi în anhidridă maleică. Prin reducere dă acid succi-nic, iar prin condensare cu fenol, dă cumarină. Acidul malic racemic se prepară sintetic din aci-zii tartric, succinic, aspartic. Se topeşte la 131°. Se întrebuinţează în terapeutică, contra guturaiului şi ca purgativ. s. Malico-dehidrază [KaTajiH3aTopHan sh-3HMa; malico-déhydrase; Malicodehydrase; mali-codehydrase; maiiko-dehidrázal. Chim. biol.: En-zimă care se găseşte în ţesuturile animale şi care are rolul de catalizator în reacţiile de dehidro-genare-hidrogenare. 9. Mălin [flHKan BHlIIHfl; mérisier a grappesr. putiet, putier; Faulbaum, Traubenkirschbaum; bird cherry; vadcseres]. 1. Silv.: Prunus padus L, din? familia rozaceelor. E un arbore înalt până la 10 m, care creşte sporadic în păduri umede. Are un lemn tenace, destul de dur, folosit în tâmplărie. Scoarţa este amară şi astringentă. E cultivat şi ca arbore ornamental. Sin. Prun sălbatic. — 2. Bot.: Sin. Liliac (v.). 10. Malladrit [MaJIJiaApHT; malladrite; Malladrit; malladrite; malladrit]. Mineral.: Na2[SiFc]. Fluoro-silicat natural de sodiu. 11. Mallardif [MaJlJiapftHT; mallardite; Mallcr-dit; mallardite; mallardit]. Mineral.: Mn[SOâ] • 7 HsO. Sulfat hidratat natural de mangan. 12. Mallet, coajă de ^ [nopa 3BKajiHnTO-Boro flepeBa; écorce de mallet; Malletrinde; mallet bark; mallethéj]. Ind. piei.: Coaja arborelui australian Eucalyptus occidentalis, care conţine cca 42% tanin. Extractul obţinut este de calitate inferioară din cauza conţinutului mare în substanţe insolubile şi din cauza colorii neplăcute pe care o dă pieilor tăbăcite. Tăbăceşte moale şi se întrebuinţează în special pentru tăbăcirea pieilor de blanc şi de toval. 13. Maim [MajibM, őejian iopa; malm, ju-rassique supérieur; Maim, weiljer Jura; Malm, white Jura, upper Jura; Maim, fehér Jura]. Geol.: Epocă geologică şi serie de strate corespunză- 601 toare partii superioare a perioadei şi a sistemului jurasic (v. Geologice, subdiviziuni ~). Depozitele Malmului sunt reprezentate prin mai multe faciesuri. în fara noastră, Maimul este răspândit sub facies alpin, în care predomină, spre partea superioară, calcarele recifale masive, cunoscute sub numele de calcare tithonice. î. Malonic, acid ~ [MajiOHOBafl KHCJiOTa; acide malonique; Malonsăure; malonic acid; ma-lonsav]. Chim.: HOOC —CH2 - COOH. Acid cu 'p. t. 133°. Nu are întrebuinţări tehnice. 2. Maloniluree [MajiOHHJibHan MO^eBHHa; malonylurée; Malonylharnstoff; malonyl urea ; malonilhugyanyag]: Sin. Acid barbituric. V. Bar-bituric, acid 3. Malf [cojioa; mait; Maiz; mait; maláta]. Ind. alim.: Seminţe de cereale, de obiceiu de orz, cari au fost supuse unei germinaţii parţiale, oprită într'un anumit stadiu prin îndepărtarea apei şi prin ridicarea temperaturii. (în timpul germinaţiei se desvoltă anumite enzime, cari modifică natura substanţelor din seminţe, solubilizându-le după măcinare). Malţul este materia primă din care se produce zahărul fermentescibil în fabricarea berii, iar în fabricarea spirtului, el este agentul care transformă amidonul din cereale, din cartofi, etc., în substanţe alcooligene. Malţul se mai întrebuinţează în panificaţie, ca ameliorator al făinurilor de secară, iar diferite extracte de malţ, ca ameliora-toare ale făinurilor de grâu. 4. ~ colorant [KpaCHJibHbiH COJiOfl; malt colorant; fárbender Maiz; colouring mait; szinesitő maláta]: Malţul obţinut prin prăjirea malţului umed sau uscat la o temperatură de cca 200°. Malţul colorant serveşte la fabricarea berii negre. 5. Malfa, cruce de V. Cruce de Malta, şi sub Mecanism. 6. Maltază [Majrra3a; maitase; Maltase; mal-tase; maltáza]. Chim. biol.: Ferment solubil care transformă maltoza, prin hidroliză, în două molecule de glucoză. Este secretat de multe drojdii. Are acţiune optimă la temperatura de 40° şi la pH 6,6. 7. Maifene [MaJlTeHbi; malthénes; Maltene; malthenes; maltenek]. Chim.: Părţile dintr'un bitum solubile în benzină, după îndepărtarea din el a petrolenelor, prin încălzire la 180°. Dau bitumului calitatea de a fi plastic şi ductil. Cu cât bitumurile sunt mai moi, cu atât au un conţinut mai mare în maltene. Bitumurile de petrol conţin 60 - • ■ 80% maltene. s. Malter, efect ~ [3(J)(i)eKT MajiTepa; effet M.; M. Effekt; M. effect; M. hatás]. Fiz.: Efect de emisiune electronică în straturi de genul alu-miniu-oxid de aluminiu-cesiu. Prin bombardarea cu electroni primari a unui astfel de strat triplu se produc foarte mulţi electroni secundari (până la 1000 de electroni secundari pentru un electron primar). Stratul de cesiu emite în mod normal primii electroni secundari. Prin aceasta, el se încarcă pozitiv faţă de aluminiu, de care este izolat prin stratul subţire de Al203. Intensitatea corespunzătoare a câmpului electric fiind mare, datorită grosimii foarte mici a oxidului izolant, sunt extraşi electroni din aluminiu şi acceleraţi astfel, încât traversează izo-lantul şi devin liberi. 9. Malfificare [ocojianmBaHHe; maltage; Mal-zen, Málzen; malting; malátázás]. Ind. alim.: 1. Operaţiune prin care orzul sau alte cereale se transformă în malţ, pentru a se desvoltă în cereale un ferment solubil (amilaza), care are proprietatea de a transforma amidonul din cereale în dextrină şi în maltoză. Malţificarea cuprinde cinci operaţiuni principale: curăţirea şi triajul boabelor, muiatul lor, germinarea propriu zisă, uscarea şi degerminarea. — 2. Ansamblul de fenomene corespunzătoare operaţiunii de malţificare. 10. Maltină. Ind. chim. sp.: Preparat de diastază, obţinut prin extragere din malţ şi folosit la solubilizarea amidonului prin degradare. (N. C.). 11. Maltofermertt [MajibTOcjpepMeHT; maltofer-ment; Maltoferment; maltoferment; maltoferment]. Ind. text.: Extract de malţ, folosit pentru degradarea amidonului, ca substanţă de desancolare. 12. Maitól [MaJlbTOJl; maitol; Maitól; maltol; maltol]. Chim.: 2-metil-3-oxi- q 4 pirona. Derivat al pironei, care ^ se găseşte în natură răspândit în / \ regnul vegetal şi care se formea- ^ ^ ‘ zăla prăjirea-malţului. Afost izo- r.r w lat din acele de brad şi din \ / 3 coaja de zadă. O îs. Maltoză [ManbT03a, cojiOAOBbTH caxap; maltose; Maltose; maltose; maltoza]. Chim.: Ci2H220it • H20. Dizaharidă reducătoare, compusă din două molecule de glucoză legate monocar-bonilic. Se formează uşor din amidon, sub influenţa diastazei din malţ. Drojdia de bere fermentează maltoza, transformând-o în alcool. i4. Mălură [nineHHHHan qepBOTOHHHa; carie du blé; Steinbrand des Weizens; wheat's stink-ing smut; gabonaüszög]. Agr.: Boală a grâului, produsă de ciuperci din familia tiletiaceelor, ordinul ustilaginales, şi anume Tilletia tritici, T. triticoides, T. foetens, T. intermedia. Plantele bolnave sunt mai scurte decât cele sănătoase şi au o coloare verde-albăstruie. Spicele infectate au poziţia erectă, în loc să se incline sub greutatea boabelor, şi sunt sburlite, fiindcă paleele sunt desfăcute şi aristele se rup uşor. Boabele bolnave exală, un miros puternic de peşte stricat, sunt mici, de coloare cenuşie, şi sunt pline cu o pulbere neagră constituită din clamidosporii ciupercii. Mălura grâului se combate prin tratamente chimice, fie pe cale umedă, fie pe cale uscată. Cele mai multe preparate folosite pentru combaterea mălurii au bază de cupru sau de mercur. Pierderile provocate de această boală ajung până la 60% din recoltă. is. Malus, „legea" lui ~ [3aKOH Majiyca; loi de M.; M. Gesetz; M. 's law; M. törvénye]. Fiz.: Intensitatea unui fascicul de lumină transmis de analizorul unui dispozitiv de polarizare este / = /0 cos2fiind unghiul dintre planele de in- <602 cidenfă, în cazul polarizării şi analizării prin re-■flexiune, şi unghiul dintre planele secţiunilor principale ale polarizorului şi analizorului, în cazul polarizării prin dublă refracfiune, iar 70 intensitatea transmisă când ^* = 0 (polarizor şi analizor paraleli). 1. Malus, teorema {ui ~ [TeopeMa Majiyca; théoerém de M.; M. Satz; M.'s theorem; M. tétele]: Razele de lumină normale, într'un moment dat, pe o suprafafă de undă, rămân mereu normale pe o suprafafă de undăf după un număr oarecare de reflexiuni sau de refracfiuni. 2. Mamelon [öyropOK; mamelon; rundlicher alléin stehender Hügel; mamelon, rounded hillock; domb]. Topog.: înălfime de teren izolată, în general în formă de calotă sferică. 3. Mamelucă, artă ~. V. sub Musulmană, artă ^. 4. Mammatus. V. sub Nori. 5 Mammuthr pompă V. sub Pompă. Mamut [MaMOHT; mammouth; Mammut; mammoth; mamut]. Paleonf.: Elephas primigenius. Elefant fosil, care a trăit în Cuaternarul inferior, ■fiind adaptat la un climat rece. 7. Mana cartofului [KapTO(|)ejibHbiH MHJib-AwyM; mildiou de la pomme de terre; Krautfaule der Kartoffel; late blight of the potato; burgonyapenész]. Agr.: Boală a cartofului, produsă de ciuperca Phytophtora infestans din familia pero-nosporaceelor. Ciuperca poate ataca atât organele aeriene (tulpine, frunze), cât şi tuberculele, înfecfiunea se manifestă la început pe frunze, prin pete gălbui de decolorare. Mai târziu, ţesuturile din dreptul petelor devin brune, se necrozează, iar petele se întind. Necrozarea poate Irece şi la tulpină, care este culcată la pământ. Tuberculele bolnave prezintă, în secfiune, ■o dungă de coloare brună la periferie, în regiunea felogenului. De aici începe putrezirea, care progresează cu timpul. Boala se combate prin tratamente chimice (stropire cu zeamă bor-deleză de concentrafia 1%). a. ~ tutunului [TaőaHHblH MHJlbűHyM; oí-dium des tabacs; Mehltau, Aschenkrankheit; pow-dery mildew; lisztharmat]: Afecţiune patologică a tutunului, cauzată de ciuperca Erysiphe cicho-racearum D. C. Stadiul conidial al ciupercii este cunoscut la tutun de mult timp, şi se numeşte Oidium tabaci Thüm. Boala se manifestă de obiceiu în câmp, în mijlocul sau către sfârşitul verii, dar este frecventă şi în sere. La tutun se formează, pe foile de poală şi chiar pe cele de mijloc, pete mici circulare, albe, pe fondul verde al foii; petele se întind şi frunza pare acoperită cu o pânză de păianjen, prăfuită cu o făină albă (sporii). Porţiunile de frunză atacate de ciupercă se îngălbenesc, şi apoi devin brune. în tratamentele de după recoltare, aceste foi se .înnegresc, putrezesc şi se transformă în gunoiu. Atmosfera închisă şi umedă favorizează desvoltarea ciupercii; de aceea combaterea principală cuprinde lucrările agrotehnice de aerisire a răsadniţei sau a plantaţiei, şi cari o feresc de umiditate excesivă. în combaterea boalei se întrebuinţează sulful sub diferite forme (prăfuire, presărare pe sol, stropiri cu soluţii, etc.). Sin. Făinare, Ciuf. 9. ~ viţei de vie [MHJibAHyM BHHorpa/ţHOH Jl03bl; mildiou de la vigne; falscher Mehltau; grape mildew; szőlőlisztharmat]: Boală a viţei de vie, produsă de ciuperca Plasmopora viticola din familia peronosporaceelor. Ciuperca atacă frunzele, ciorchinele, lăstarii, cârceii. Cel mai caracteristic este atacul pe frunze, care se manifestă la început prin apariţia unor pete gălbui, numite pete untdelemnii; apoi, în dreptul acestor pete, ţesuturile devin brune, se necrozează, şi apar arsurile pe frunze, caracteristice pentru mană. în dreptul acestor pete se observă, pe faţa inferioară a frunzei, un puf albicios, format de co-nidioforii şi de conidiile ciupercii. Toamna, frunzele mănate prezintă pete mici, colţuroase, brune-roş-cate, cari dau frunzei un aspect mozaicat. Cea mai gravă formă de atac e infecţiunea pe ciorchine, care se manifestă în anii foarte ploioşi, când condiţiunile climatice sunt extrem de favorabile manei. Mana viţei de vie se combate prin tratament chimic preventiv, prin stropire cu zeamă bordeleză. 10. Mână curentă [pyHKa nepHJia; main cou- rante, máin coulante; Handgriff eines Gelănders; hand-railing; korlátkarfa]. Cs.: Bară de lemn, de metal sau de beton, fixată la partea superioară a unei balustrade, pentru ca persoanele cari circulă pe lângă aceasta să se poată sprijini continuu cu mâna pe ea. 11. Manaca [MaHaKa; manaca; Manaca; ma- naca; manaka]. Bof., Farm.: Plantă din familia solaneelor, originară din Brazilia. Din rădăcina ei se extrage un alcaioid care se prezintă sub forma unui praf galben, cu gust amar, solubil în apă şi în alcool, insolubil în eter, folosit ca purgativ, emenagog, antisifilitic şi contra reumatismului. Sin. Mercur vegetal. i->. Manani [MaHaHbi; mannanes; Mannane; mannans; mananek]. Chim.: Polizaharide compuse din manoză. Sunt componentele principale din coaja multor sâmburi de fructe (curmale, coacăze). i3. Mancă. Mefl.: Bucată de fontă pusă în jghiabul care duce la şoluri, pentru a opri curgerea fontei topite spre formele cari s'au umplut. (Termen de atelier). u. Mandar [no/ibéMHbiH rop^eHb; cartahu; Jollentau, Jolltau; single whip; csigakötél]. Nav.: 1. Ansamblul constituit dintr'o muflă de lemn (macara) suspendată, şi o parâmă care trece peste scripeţi. ■— 2. Ansamblul constituit din două bastoane de lemn distanţate şi legate între ele prin trei parâme, pe cari se întind rufele la uscat, pe bord. îs. Mandarină [MaH/ţapHHa; mandarine; Mandarine; mandarin orange, tangerine; mandarinnarancs]. Agr.: Fruct comestibil de Citrus nobilis, arbust din familia rutaceelor, care creşte până la o înălţime de 4 m, originar din Cochinchina şi din provinciile meridionale ale Chinei. E cultivat şi în regiunile mediteraneene, pentru fructele sale. 603 1. Mandră [npyrjibiH pbiŐHbiö ca#OK; bour-digue circulaire; Fischzaun; circular crawl; halsö-vénykerités]. Pisc.: închisoare de cotefe aşezate lângă lava de cotefe. Mandra adună peştele pentru a putea fi prins mai uşor. Se foloseşte în bălfile cu stuf. 2. Mandrin [npo6oHHHK; mandrin; Dorn; mandrei; átütő, lyukasztó]. Mş.-unelte: 1. Unealtă constituită dintr'o piesă metalică cilindrică, conică sau, uneori, prismatică, folosită pentru găurirea unei piese sau pentru lărgirea găurii dintr'o piesă (de ex. în procedeele de perforare a fevilor, în forjare, etc.). Uneori, mandrinul e compus din mai multe piese (de ex. cel folosit pentru mandrinarea fevilor de căldare). Sin. Dorn, Mandrină (impropriu). 3. ~ pentru lărgit fevi [naTpoH flJin pa3-BâJîbLţOBKH Tpyő; mandrin â épanouir Ies tubes; Rohraufweitewalze; tube enlarging mandrei; csö-hengerlő]: Dispozitiv pentru fixarea etanşă a fevilor la plăcile tubulare, în locaşurile lor, prin presare. V. şi sub Mandrinarea fevilor. 4. Mandrin [onpaBKa; mandrin; Dorn; mandrei; befogó tűske]: 2. Unealtă constituită dintr'o piesă cilindrică, conică sau, uneori, prismatică, folosită pentru a fixa pe ea, fie piese găurite, cari urmează să fie prelucrate la exterior (de ex. prin strunjire, prin polisare, etc.), fie anumite unelte (de ex. fre^ă, disc de polisor, etc.). După modul de fixare în maşina-unealtă, el se numeşte mandrin între vârfuri (de ex. când e fixat la strung între vârfurile maşinii, sau între mandrina univer- sală şi vârful păpuşii mobile), sau mandrin de capăt (de ex. mandrinul cu capăt cilindric, pentru prinderea la strung în <3 L mandrina universală; mandrinul cu capăt conic, pentru fixarea în locaşul pentru vârful de strung al arborelui 1 — 2 principal). Mandrinul Mandrin de strung, poate fi simplu (pen- mancjrin fjx# între vârfuri; b) man-iru prelucrat piese cu drin de capit cu bucea ex)en. gaura prelucrată pre- sibili. „ cep conic de fixal în cis), extensibil, sau arborele principal; 2) bucea exten-CU bucea extensibilă s;bHă, crestată longitudinal; 3) şu-(pentru uzinat piese rub de reglare. cu gaura prelucrată cu precizie mică), (v. fig.). Sin. Dorn, Mandrina (impropriu). 5. ~ pentru extragerea fevilor. Expl. pefr.: Sin. Dorn (v.). «. Mandrină [naTpOH; mandrin; Futter; chuck; tokmány]. Mş.-unelte: Dispozitiv de fixare a pieselor de prelucrat sau a uneltelor, pentru operafiuni manuale sau la diferite maşini-unelte. Exemple de mandrine: mandrină de strung, mandrină de burghie, etc. 7. ~ cu rulouri. V. Mandrin pentru lărgit fevi. s. ~ de strung [naTpoH TOHHJibHoro CTaHKa; mandrin detour; Drehbankfutter; lathe chuck; esz-tergapad-tokmány]: Dispozitiv de fixare ia strung a pieselor de prelucrat, sau, uneori, şi a uneltelor; Mandrine de strung. A) mandrină universală: Í) arborele principal al strungului; 2) flanşă; 3) corpul mandrinei; 4) fălci normale; 8) mandrina cu fălci suprapuse: 1) şi 2) fălci suorapuse; 3) fălci de bază; O mandrină cu falcă suplementară: Í), 2), 3) locaşurile pentru strângerea în trei fălci; Í) şi 4) locaşurile pentru strângerea în două fălci; 3) falcă oarbă; D) mandrină cu cleşte: 1) şurub de întindere; 2) arbore tubular al strurgului ; 3) trei fălci de centrare; 4) cleşte cu trei fălci de prindere; 5) piesă de prelucrat; E) mandrină cu filet conic, de profil triunghiular: Í) falcă; 2) coroană; 2a) filet conic; 2b) dinfare de angrenaj; F) mandrină cu manşon şi şuruburi; G) mandrină universală combinată: 1) corpul mandrinei; 2a) partea superioară a fălcii; 2b) partea inferioară a fălcii; 3) coroană; 3a) filet plan, spiral, cu profil pătrat; 3b) dinfare conică; 4) pinioane conice; 5) şurub pentru strângerea individuală a părţii superioare a fălcii. 604 poate fi folosită şi la maşina de rectificat rotund, la maşina de frezat, etc. Mandrina este prelucrată pe toate feţele, ca să fie bine echilibrată. Se fixează pe arborele filetat al maşinii-unelte, prin intermediul unei flanşe în care e practicată o gaură centrală cu filet interior. — După mijlocul de prindere, se deosebesc mandrine mecanice, pneumatice şi electromagnetice. Cele mecanice pof fi cu fălci, cu cleşte sau cu şuruburi. — La mandrinele cu fălci, fixarea piesei se face între fălci etajate, cari se pot deplasa radial în ghidaje în T. Fălcile etajate pot fi: normale, cari prin strângerea lor prind piesa de prelucrat pe faţa ei exterioară; inverse, cari prin depărtarea lor, prind piesa de prelucrat pe faţa ei interioară. Mandrinele se construesc cu doua, cu trei sau cu patru fălci. — După modul de strângere a fălcilor, se deosebesc: mandrina cu fălci independente, la care fiecare falcă se strânge separat, cu ajutorul unei chei, cu care se întoarce şurubul care deplasează falca; mandrina universală sau americană (v. fig. A), la care strângerea fălcilor este simultană şi centrarea lor automată. Sistemele de strângere folosite sunt diferite. — După felul fălcilor folosite, se deosebesc: mandrina cu fălci cementate sau normale; mandrina cu fălci moi (necementate), care se prelucrează în atelier, după profilul pieselor ce trebue fixa-te, şi se foloseşte la producţia în serie mare sau la piese grele cu profil complicat; mandrina cu fălci suprapuse (v. fig. 8), la care fălcile de bază ale mandrinei sunt construite astfel, încât să se fixeze pe ele garnituri de fălci suprapuse, adaptate formelor diferitelor piese (fălcile suprapuse se deplasează odată cu cele de bază şi prind piesa); mandrina cu falcă suplementară, care poate fi folosită, după nevoie, ca mandrină cu două sau cu trei fălci (v. fig. C), locaşul de falcă, rămas gol, fiind astupat printr'o falca oarbă, pentru echilibrare şi pentru a evita accidentele. — După principiul de construcţie şi de centrare automată, mandrinele universale pot fi: Mandrine universale cu filet plan, spiral, cari au fălci angrenate cu o coroană dinţată pe a cărei faţă se găseşte un filet plan; faţa opusă a coroanei poartă o dinţare conică, angrenată cu o serie de pinioane conice, astfel încât învârtind cu cheia unul dintre aceste pinioane, coroana se roteşte şi strânge concentric fălcile (prin file-tul spiral). — Mandrina de strung universală, combinată (v. fig. G), care permite atât strângerea simultană şi concentrică a fălcilor, cât şi strângerea separată a fiecărei fălci; fălcile sunt constituite dintr'o parte superioară (2 a), care se deplasează faţă de cea inferioară (2 b) prin rotirea şurubului (5), şi din partea inferioară (2 b), care angrenează cu filetul spiral plan al coroanei (3). — Mandrina universală cu filet conic, în elice, care are (în locul coroanei cu filet plan şi cu profil pătrat) o coroană de construcţie mai strânsă, cu filet conic şi cu profil triunghiular, cu pasul foarte mic (v. fig. E), care dă o strângere foarte puternică a piesei de prelucrat. — Mandrine la cari coroana este rotită cu o cheie, printr'un angrenaj-melc, şi comandă fălcile prin intermediul unor plăci metalice înzestrate cu o cremalieră tangenţială şi cu şanţuri rectilinii oblice, cari conduc fălcile; rotirea coroanei produce deplasarea tangenţială a plăcilor, cari comandă deplasarea radială a fălcilor. — Mandrine universale la cari coroana se prelungeşte înafara corpului mandrinei, printr'un inel sau printr'un volan, care permite strângerea directă, fără cheie; se folosesc la lucrări uşoare în serie. Mandrinele cu cleşte permit prinderea şi desprinderea foarte rapidă, prin acţionarea manuală sau automată a unui şurub de întindere, care trece prin arborele principal tubular al strungului; se folosesc în automate sau în strunguri-revolver numai pentru piese cari au fost strunjite în prealabil sau la lucrul din bară. Şurubul de întindere acţionează atât cele trei fălci de centrare, cât şi cele trei fălci de prindere (v. fig, D). Figura F reprezintă o mandrină cu opt şuruburi care fixează piesa prin strângerea şuruburilor. î. Mandrină electromagnetică [3JieKTpOMar-HHTHblH naTpoH; mandrin électromagnétique; elektromagnetisches Spannfutter; electromagnetic chuck; elektromágneses tokmány]: Dispozitiv electromagnetic pentru fixat piesa la maşina-unealtă. Se compune dintr'o placă de fontă, înăuntrul căreia se găsesc bobine electrice de curent continuu (alimentate la 110 sau la 220 V). Aceste bobine cu circuit feromagnetic atrag piesele feromagnetice. Puterea de alimentare e de cca 1 75 W pentru un diametru de 500 mm, şi de cca 1400 W, pentru un diametru de 1500 mm. După dispoziţia inelelor colectoare, mandrina electromagnetică poate fi: cu inelele dispuse la capătul exterior al arborelui principal al strungului (se poate monta numai la strunguri cu arborele principal tubular, legătura dintre inele şi înfăşurările mandrinei făcându-se şi prin arbore); cu inelele dispuse chiar pe mandrină, neprotejate, (ceea ce nu permite folosirea unui lichid de tăiere); cu inelele dispuse pe mandrină, protejate contra apei de stropire. — După diviziunea polară folosită (adică după felul cum sunt dispuse înfăşurările spre a forma poli alternaţi de nume contrar, prin cari trece circuitul magnetic), mandrina electromagnetică poate fi cu diviziune radială (folosită pentru prinderea centrată), cu diviziune inelară, sau cu diviziune în spirală. 2. ~ pentru burghie [naTpoH CBepjlHJlbHOro CTaHKa; mandrin porte-forets; Bohrfutter; drill chuck; furógép-tokmány]: Dispozitiv penfru fixarea uneltelor cu coadă cilindrică sau pătrată (burghie, freze cu coadă, etc.), spre a face legătura între maşina-unealtă şi unealtă. Strângerea se face cu cheie cu pinion conic dinţat (v. fig.) sau cu manşon rotativ cu strângere concentrică (v. fig.). Prinderea uneltei se face între două sau trei fălci, cari se apropie sau se depărtează unele de altele. — Mandrina se fixează în axa maşinii 605 printr'o coadă în con Morse, direct sau cu ajutorul unei reducţii. Mandrină pentru burghie, cu Mandrină pentru burghie, cu manşon rotativ, cu trei fălci cheie. • (tip Kupke). î. Mandrină pneumatică [iiHeBMaTHqecKHH 3a}KHMHOH naTpOH; mandrin pneumatique;Druck-luft-Spannfutter; pneumatic chuck; pneumatikus tok-mány]: Mandrină care foloseşte aerul comprimai, pentru fixarea pieselor. Poate fi de tipul cu fălci sau Mandrină pneumatică. /4) motor organ; 6) mandrină; I) cilindru de aer comprimat, cu dublu efect; 2) piston; 3) tijă de legătură; 4) mandrină cu fălci suprapuse; 5) fălci sup-apuse. cu cleşte. în general, se compune din mandrina propriu zisă şi dintr'un cilindru cu aer comprimat, cu dublu efect, separat, montat la extremitatea exterioară a arborelui principal tubular al maşinii-unelte. Pistonul cilindrului şi mandrina sunt legate printr'o tijă care trece prin arborele tubular (v. fig.). 2. ~ universală. V. sub Mandrină de strung. 3. Mandrinarea fevi lor [pa3Bajibu,OBKa Tpyő; mandrinage de tubes,' dudgeonnage; Rohraufwei-ten, Rohraufdornen; tube enlarging by mandrei; csövek behengerlése]. Tehn.: Operafiune de fixare etanşă a capetelor fevilor fierbătoare sau de fum, în plăcile tubulare ale căldărilor, sau în colectoarele supraîncălzitoarelor, ale economizoarelor, etc. Operafiunea se efectuează cu un aparat numit dudgeon (v. fig.), compus dintr'o tijă conică rezemată pe trei rulouri cari au mişcări independente în jurul axei lor. După ce tuburile au fost introduse în găurile bine calibrate ale plăcilor respective, şi anume depăşind marginea găurii cu cca 5 mm, se introduce aparatul atât de adânc, încât rulourile să acopere complet grosimea plăcii. O piesă specială limitează adâncimea de introducere a mandrinului. învârtind cu o cheie capul pătrat al tijei, aceasta înaintează într'o piesă filetată, antrenând rulourile cari, din cauza conicităfii tijei, sunt presate spre peretele fevii, care ia astfel forma găurii plăcii. Presarea nu trebue forţată, pentru a nu produce tensiuni şi eventuale / crăpături în placă. Operaţiunea este urmată de o bor- ^______ durare (în felul ni- p tuirii) a capătului ţevilor care depăşeşte suprafaţa plăcii, operaţiune efectuată cu un priboiu conic la 45°, şi apoi cu o căpuitoare pentru rabatere la 90°, după care se procedează la o nouă mandrinare (dud-geonare) uşoară, pentru a remedia o eventuală des- Mandrin pentru lărgit fevi (dudgeon). 4) secfiune longitudinală; B) secfiune m-n; 1) tijă conică; 2) rulou; 3) limitor de adâncime; 4) piesă filetate. prindere a ţevii din locaşul ei. Sin. Dudgeonare, Vălţuirea ţevilor, Cilindrarea ţevilor. 4. Mânecă [pyKaB; manche; Armei; sleeve; ujj, ruhaujj]. 1. Gen.: Partea îmbrăcămintei (cămaşă, haină), care acopere braţul. — 2. Tehn.: Dispozitiv în formă mai mult sau mai puţin asemănătoare unei mâneci de îmbrăcăminte. — Exemple: 5. Mânecă da tragere [npHueJlbHbifi Jiar; manche de tir; Ziellog; shooting hőse; céltábla]. Av.: Mânecă de pânză, atârnată de un avion în sbor, pentru a servi altor avioane ca ţintă, în exerciţiile de tragere cu armele de bord. Distanţa de atârnare trebue să fie suficient de mare, pentru a nu periclita avionul. 6. ~ de vânt [BeTpoBOH KOHycHbiH pyKaB; manche â air; Windkegel; wind cone; szélforgatag]: Dispozitiv în formă de mânecă, instalat pe un aerodrom, într'un loc uşor vizibil şi cât mai înalt, cu ajutorul căruia se indică direcţia şi sensul vântului. V. şi sub Vânt (instrumente de măsură). 7. Mânecă, filtru cu V. Filtru d.e praf, cu mânecă. s. Manej. Mine. V. Crivac. 9. Manej [MaHeJK; manége; Reitschule, Reit-bahn, Manege; manege; lovagló iskola]. Zoot.: Pistă acoperită sau deschisă, care serveşte pentru antrenamentul şi dresajul cailor. 10. Manej [kohhmh npHBOft; manege; Pferde-göpel; horse gear; lójárgány]. Agrot.: Dispozitiv rudimentar cu ajutorul căruia un cal antrenează anumite maşini agricole. Se deosebesc: manej cu pistă circulară şi manej cu plan inclinat. La primul, calul este înhămat la un capăt al unei bare orizontale, solidarizată la celălalt capăt cu un arbore vertical, prin care se transmite la maşină mişcerea în cerc a calului. La manejul cu plan inclinat, calul calcă pe un plan inclinat,^format de o bandă fără fine; aceasta rulează în jurul a doi cilindri orizontali, dintre cari unul antrenează nr.aşina de lucru. Se foloseşte la ro- 606 file de scos apa în grădinarii, la maşinile de tocat paie, la elevatoare, treierători, pompe, etc. î. Manej aerodinamic [aapoflHHaMHHecKHH MaHGîK; manége aérodynamique; aerodynamh scher Rundlauf; aerodynamic whirling arm; aerodinamikai körbenjáró], Av.: Aparat format dintr'un brat robust, lung, care se roteşte în jurul unui ax vertical, în centrul unui teren circular special amenajat pentru încercarea machetelor de avion (în mărime naturală sau redusă), pentru determinarea caracteristicelor lor aerodinamice. Manejul aerodinamic a fost înlocuit prin tunelul aerodinamic, şi mai are aplicafii numai pentru studiul virajelor avioanelor, al elicopterelor, etc, 2. Manelă [iiOATOBapHHK; perche; Holzstange; pole; fadarab], Cs.: Piesă de lemn rotund, de formă tronconică, având diametrul, la capătul subţire, de 4 • • • 11 cm, şi lungimea de 3 • • • 8 m. Se foloseşte în construcţii, la executarea schelelor, a proptirilor, a gardurilor, etc., ca drug de căruţă, ca pârghie, etc. 3. Manelă [pbinar BopoTa; barre de cabestan; Gangspilispake; capstan bar; járgány fogantyú]. Nav.: Bară de lemn care se fixează radial în capătul clopotului unui cabestan cu acţionare de mână, şi care foloseşte la rotirea cabestanului. De obiceiu, un cabestan se acţionează de mai mulţi oameni, fiecare manelă constituind un braţ de acţionare (v. fig. sub Cabestan cu acţionare de mână). 4. Mâner[pyHKa, pyKOHTKa;manche, poignée, manette; Griff, Handgriff; handle; fogantyú]. Tehn.: Parte a unui obiect, care areo formă potrivită pentru Mânere de diferife forme, a fi apucată cu mâna. Mânerul poate asigura şi izolarea termică sau electrică dintre obiect şi mână. Mânerele sunt, de obiceiu, tronconice, sferice, cilindrice, în formă de furcă sau de etrier (v.fig.). — în unele ţări, mânerele uneltelor şi ale ma-şinilor-unelte sunt standardizate. 5. ~ de aparat ds sudat. V. sub Suflaiu. 6. ~ de manivslă. V. Manivelă, mâner de 7. Mâner, curbă în ~ de coş [K0p060BaH KpHBafl; courbe en anse de panier; Korbbogen; basket-handle curve; kosâriv]. Cs., Pod.: Curbă asemănătoare cu o jumătate de elipsă, alcătuită dintr'un număr impar de arce de cerc cu raze deosebite, dispuse simetric faţă de axa de simetrie a arcului din mijloc, şi cari se racordează succesiv. Razele arcelor descresc cu cât acestea se depărtează de axa de simetrie. Curba se foloseşte în construcţia arcelor de poduri. Curba cu trei arce se foloseşte când h fiind înăl- 4 ţimea şi d deschiderea arcului; cea cu cinci arce, 3 2 când - d > h > - d\ cea cu şapte arce, când 4 3 ^d>h >z^d] etc. Se cunosc mai multe procedee pentru construcţia grafică a acestor curbe. Sin. Curbă cu mai multe centre. 8. Manetă [pyKOHTKa; manette; Hebel; handle lever; emeltyű, fogantyú]. Tehn.: Organ de maşină pentru acţionarea cu mâna, constituit dintr'o pârghie dreaptă, curbă sau cotita, şi care poate avea rotafie limitată în jurul axei piesei de asamblare cu maşina sau cu aparatul pe care e montat, iar uneori şi o translaţie limitată. — Exemple: 9. ~ de combinator [pyKOHTKa KOMŐHHa-TOpa; manette de combinateur; Schalthebel (des Fahrsciialters); controller handle; kontroller-fo-gantyú]. Elf.: Manetă prin care se realizează, pe combinatorul unui vehicul motor de tracţiune electrică, diferitele poziţii de mers şi de siguranţă, 10. ~ de frână [pbinar pyHHOro T0pM03a; levier de frein a main; Handbremshebel; hand brake lever; fék-emeltyű]. Aufo.: Manetă (pârghie) prin care se acţionează sistemul de frână de siguranfă sau de blocare al unui autovehicul (de obiceiu, un sistem de frână mecanica). — Deoarece autovehiculul trebue frânat când este lăsat pe o pantă, maneta de frână poate fi blocată la partea inferioară într'un sector dinţat. V. fig. sub Frână de blocare. 11. ~ de gaze [rasoBan pyKOHTKa; manette de gaz; Gashebel; gas lever; gáz-emeltyű], Aufo., Av., Mş. ferm.: Manetă de comandă a intrării amestecului carburant în motorul cu explozie, sau de comandă a pompei de injecţie la motorul Diesel (cu ardere lentă). E o pârghie uşor de manevrat, înzestrată cu un dispozitiv de blocare. V. fig. sub Direcţie de automobil. 12. ~ de întreruptor electric [pbmar 3JieK-TpHHeCKOro BbiKJlfOHaTejiH; levier d'interrup-teur; Unterbrecherhebel; breaking lever, rocker arm; villamos kapcsoló-emeltyű]. Elf.: Mânerul izolat al unui întreruptor electric, care serveşte pentru a-l închide sau a-l deschide cu mâna. Sin. Mâner de întreruptor. 13. ~ de reversare a mersului [pyKOHTKa flJlH nepeMeHbl XOAa; manette de changement de marcKe; Richtungshebel; reversing handle; menet-váJtó-emeltyű]. Elf.: Manetă prin care se realizează, pe combinatorul unui vehicul motor de tracţiune electrică, diferitele poziţii de mers înainte şi de mers înapoi, scoaterea din circuit şi condiţiuni de siguranţă. 14. ~ de schimbător d3 vitesă [pbinar nepeMeHbl CKopoCTeft; levier de vitesse; (Gange) Schalthebel; gear shift lever; sebességváltó-emeltyű]. Auto.: Pârghie manevrată de conducător pe un sector de vitesă, şi care este articulată, la partea inferioară, într'o nucă. Prin mişcarea laterală a manetei se poate prinde oricare dintre roţile baladoare, iar prin împingerea înainte sau înapoi, se face cuplarea în una din vitese (v. fig. sub Direcţie de vehicul pe şenilă). Unele autovehicule noi au maneta schimbătorului de vitesă montată pe coloana de direcţie. 607 1. Manefon [najieiţ nptíBoumna; maneton; Kurbelzapfen; crank pin, wrist pin, wrist; fór* gattyúcsap]. Mec.: 1. Fus de arbore cotit, solidarizat cu cele două braţe adiacente ale cotului, şi pe care se articulează o bielă, prin capul de bielă (v. fig. sub Arbore cotit). Mane-tonul solidarizat (de obiceiu prin încastrare) într'o singură manivelă sau pe steaua unei rofi motoare se numeşte buton de manivelă (v.). — 2. Cot de arbore cotit. (Accepfiune improprie a termenului, în atelierele de reparafii de autovehicule). 2. Manevră [MaHespHpOBaHKe; manoeuvre; Rangieren; shunting; tolatás]. C. Ansamblul operafiunilor pentru compunerea, respectiv pentru descompunerea trenurilor, ca şi pentru ducerea sau aducerea vagoanelor la şi dela locul de destinaţie (încărcare, descărcare, ataşare la tren, etc.). Manevra se efectuează: prin tragere, prin împingere sau prin îmbrâncire; cu brafele, prin cablu de tragere (cabestan), cu locomotor, respectiv cu locomotivă (locomotiva poate fi a trenului, sau specială, numai pentru serviciul de manevră). în triajele cu o capacitate mare de triere, manevra se efectuează şi prin gravitafie, cu ajutorul cocoaşelor de triere. 3. Sin. Locomotivă de manevră (v. Manevră, locomotivă de ~). 4. ~r locomotivă de ~ [MaHeBpoBbiH na-P0B03; locomotive de manoeuvre, locomotive de gare; Verschiebelokomotive; shunting locomotive, switching locomotive, switcher; tolatómozdony]: Locomotivă care serveşte la manevra vagoanelor în stafii. Ea poate fi cu abur, cu motor Dieselr sau electrică. Locomotiva lucrează la vitese mici şi cu forfă de tracfiune mare; din această cauză, greutatea ei totală este folosită ca greutate aderentă. Locomotiva de manevră trebue să demareze şi să accelereze repede. Locomotivele de manevră cari lucrează pe cocoaşele de triera trebue să se adapteze condifiunilor speciale de serviciu: vitesă relativ mare (25---50 km/h) la mersul izolat şi în palier, spre a se reduce timpul de mers pentru aducerea locomotivei; forfă de tracfiune şi forfă de frânare mari la vitese medii (10*--15 km/h), penfru aducerea convoaielor de vagoane la liniile cocoaşei; forfă de tracfiune reglabilă progresiv dela valoarea maximă până la zero, la vitese mici (2 ■ • • 5 km/h), pentru împingerea vagoanelor peste cocoaşe. 5. Manevră [TanejiaîK; manoeuvre; Manőver; rigging; kötélzet]. Nav.: Parâmă folosită la mânuirea vergelor sau a velelor, sau penfru legarea elementelor componente ale arboradei unei nave. Se deosebesc: manevre fixe şi manevre curente. o. Manevră curentă [őeryHHH Tanejiam; manoeuvre courante; Laufendesgut; running rigging; árbócozat]: Manevră folosită la mânuirea (adică la ridicarea, orientarea, întinderea şi coborîrea) vergelor sau a velelor. Ele sunt uneori asociate cu scripefi, mufle, etc., constituind mandarele (v. şi sub Mandar). Manevrele curente sunt următoarele: 7. Braf [6pac; bras; Brasse; brace; vitorla-beállitó - kötélzet]: Manevră curentă folosită la Brafe. 1) şi 2) brafele vergelo” inferioare; 3) şi 4) brafele gabierilor ficşi; 5) şi 6) brafele confragabierilor; 7) şi 8) brafele sburătoarelor fixe; 9) şi 10) brafele contrasburătoarelor; 11) şi 12) brafele rândunelelor. 608 orientarea vergelor (deci şi a velelor) într'un plan orizontal. După verga la care se prind, se deosebesc: braţele vergelor inferioare, ale gabierilor ficşi, ale contragabierilor, ale sburătoarelor fixe, ale contrasburătocrelor şi ale rândunelelor. î. Bulină [őyJlHHb; bouline; Buleine; bowline; szélbevonó-kőtélzet]: Manevră curentă care trage „în vânt",spre proră, marginea de cădere a velelor inferioare, la vântul de bulină (vânt strâns). Se deosebesc: bulinele velei trincă şi bulinele velei mari. 2. Carcabas [HHpaji, OTTHJKKa; hale-bas; Nie-derholer; down-haul; leeresztő-kőtélzet]: Strângător care foloseşte la strângerea velelor triunghiulare sau a velelor latine (v. fig. Funga focului, sub Manevră curentă). 3. Carcafung [őbiKropAeHb; carguefond; Bak-gording; brail, buntline; összehuzó-kötélzet]: Strângător care aduce marginea de întinsură (adică întinsă) a velei, deasupra vergei. Sin. Carcafund. 4. Contrabulină [KOHTpőyjlHHb; cargue bou-Jine; Nockgording; leech line;ellenszél-bevonókö-iélzet]: Strângător care aduce grandeea de cădere de-a-lungul vergei. La fiecare grandee se găsesc două contrabuline. 5. Contrascotă [KOHTpiHKOT; fausse écoute; Borgschot; preventer shut; felemelő-kőtéizet]: Strângător care aduce coltul scotei la înălţimea vergei. <•,. Fungă [cţ)aJJ; drisse; Fali; halyard, halliard; vitorlarúd-tartókötél]: Manevră curentă fixată la mijlocul vergelor sau (la velele latine) pe coiful (locul de întâlnire al marginilor unei vele) de fungă şi care foloseşte la ridicarea şi la coborîrea vergelor superioare (mobile). Se deosebesc: fungile gabierilor sau ale contragabierilor (la navele CU gabieri dubli), Funga focului, fungile sburătoarelor, 0 carcabas; 2) funga focului; ale rândunelei, fungile 3) muf,ă imacaraj; 4) arbore; focurilor şi ale vele- 5) vela. ior-straiu, fungile picului (baza, mijlocul şi vârful), fungile randei şi ale contrarandei. 7. Mură [raJIC; amuré; Hals; tack; vitorla-tartókötél]: Manevră curentă, folosită pentru a fixa „în vânt" coiful de jos al unei vele. Se deosebesc: murele velelor inferioare şi murele velelor trincă. 8. Scotă [niKOT; écoute; Schot, Schote; sheet; kinyújtó- és rögzitő-kőtélzet]: Manevră curentă Scota unei vele inferioare. Scota randei. Í) velă; 2) muflă (ma- 1) muflă (macara); 2) balansînă; •cara); 3) scotă;4)copasfia 3) scota randei; 4) furcă; 5) fâfână; navei. 6) cavilieră; 7) arbcre. folosită penfru a întinde şi a fixa „sub vânt" coiful de jos al unei vele. Se 1 deosebesc: scotele velelor inferioare, ale gabierilor (de obiceiu din lanf), ale sburătoarelor, ale rândunelelor, ale randei, contrarandei, focurilor şi velelor-straiu. 9. Strângător [TaJlH H IHKHBbl flJlfl CTH3KKH napycOB; cartahu pour serrer Ies voiles; Jolltaue; whipfor rail furling; vitorlabevonó-kötélzet]: Ma- Strângăfoare. 2) strângătorul mijlocului; a) sistem vechiu; b) sistem nou; 3) strângătorul bazei; 1) velă; 2) strângător. 4) strângătorul vârfului. toarele velelor inferioare, strângătoarele velelor superioare, strângătoarele focurilor şi ale velelor-straiu, strângătoarele randelor şi ale contrarande-lor. Strângătoarele velelor superioare se deosebesc după natura velelor: contragabierii au contrascote şi carcafungi; gabierii ficşi au unul sau mai mulfi carcafungi; sburătoarele au aceleaşi strângătoare ca şi gabierii; rândunelele, dacă sunt mici, au contrascote, iar dacă sunt mari, au un carcafung şi o contrabulină. Strângătoarele velelor inferioare sunt: carca-fungul, contrascota şi contrabulina. Strângătoarele focurilor şi ale velelor-straiu cuprind şi carca-basul. Strângătoarele randelor sunt: strângătorul vârfului, strângătorul bazei, strângătorul • mijlocului şi strângătorul arborelui. Strângătorul contrarandei se leagă de un colt al scotei. io. Manevră fixă [ctohhhh Tanejiam; ma-noeuvre dormante; festes Tauwerk, stehendes Tau-werk, Stăndigesgut; standing rigging; fix-kötélzet]: Manevră folosită pentru legarea elementelor componente ale arboradei, spre a rezista la acfiunea vântului şi a oscilafiilor navei. Fiecare arbore are 609 trei feluri de manevre fixe: straiuri, sarturi şi | artimon (de obiceiu câte una în fiecare bord); patarafine. Arborele bompres are subarbe şi I patarafinele rândunelelor (câte una în fiecare Manevre fixe. 1) şarturile coloanelor; 2) sadurile arborilor; 3) straiuri; 4) patarafine; 5) balansinele vergelor; 6) port-sarturi; 7) subarbe; 8) şarturile arborefilor. sarturi. Vergele au balansine şi tapapi. — Se deosebesc: î. Balansină [TOneHaHT; balancine; Toppe-nant; lift; karkötél]: Manevră fixă, în general metalică, folosită pentru susţinerea vergelor încrucişate. După verga pe care o susţin, se deosebesc: balansinele vergelor inferioare, balansinele gabierilor (două sau patru); balansinele sburătoarelor (două, de cânepă); balansinele rândunelelor; balansinele ghiului (două). V. fig. sub Manevră fixă; v. şi fig. Scota randei, sub Manevră curentă. 2. Pataraţină [őaKLC-Tar; galhauban; Perdine; backstay; árboc-Hátratar-tókötél]: Manevră fixă care foloseşte la susţinerea unui arbore spre pupă. După arborele de care se leagă, se deosebesc: pataraţinele gabierului mic, bord). Pataraţinele, ca şi şarturile, au verge de sart, penfru menţinerea distanţelor egale. Balansine şi ţapapi. 1j fapap; 2); balansină. ... ale gabierului mare sau ale gabierului ertimon (câte două sau trei de fiecare); pataraţinele sburătcrului mic, mare sau Patarafine şi S3rturi. î) patarafinele gabierului; 2) patarafinele sburătorului; 3) patarafinele rândunelei; 4) şarturile arborelui; 5) şarturile arborelui gabier; 6) şarturile coloanei. 39 610 1. Sart [BaHTa; hauban; Want, Wanttau; shroud; árbóc-oldalkötél]: Manevră fixă care foloseşte la fixarea unui arbore în borduri (tribord şi babord). Pe sarturi se leagă orizontal grijelele, pentru a forma scări pe cari se urcă marinarii în arboradă. Ele poartă diferite numiri, după arborele pe care-l susţin, şi anume: şarturile coloanei bompresului (câte unul în fiecare bord), cari, în general, sunt de lanţ; şarturile bastonului (două), şartul săgeţii, şarturile coloanei mici, ale coloanei mari, şi ale coloanei srfimon (câte două sau mai multe perechi), sarturîîe arborelui mare, ale celui mic şi ale arborelui artimon (câte două sau mai multe perechi). între .. ,?erb.ec; , . i i , Í) disc de lemn; şarturi sunt montate vergele de sart, 2)Parâmăpentru pentru a menţine distanţe egale. întinderea ma- Sarturile se menţin întinse prin în- nevrei curente tinzătoare sau prin berbeci (v. fig); (3); 3) manevră v. şi fig. Pataraţine şi sarturi, sub curentă; 4) legă- Manevră fixă. tură ,ixS- 2. Straiu [niTar; étai; Stag, Leiter; stay; elő-kőtél, előretartó-kőtél]: Manevră fixă care foloseşte la susţinerea arborelui spre proră. Pe straiuri se întind velele Iriunghiulare, numite focuri şi vele-straiuri. Straiurile poartă numiri diferite, după arborele pe care-l susţin: straiul coloanei mici (dublu), straiul gabierului mic (dublu), straiul focului mare, pe care se înverghează focul mare; straiul sburătorului mic, pe care se înverghează focul săgeţii; straiul rândunelei mici; straiul coloanei mari (unul sau două), pe care se înverghează vela-straiul' mare; straiul gabierului mare, pe care se înverghează vela-straiul gabier; straiul sburătorului mare; straiul rândunelei mari. V. fig. sub Manevră fixă. 3. Subarbă [BaTepniTar; sous-barbe; Wasser- stag; bobstay; álló-kőtélzet]: Manevră fixă care susţine bompresul. Se deosebesc: subarba coloanei bompresului,. care pleacă dela butucul coloanei bompresului şi se leagă afară, pe etravă; subarba bastonului bompresului (două bucăţi de lanţ); subarba săgeţii bompresului. V. fig. sub Manevră fixă. 4. Ţapap [nepT; marchepied; Fusspferd, Pferd; Paard, Perd, foot rope, horse; ló]: Manevră fixă, înfăşurată pe verge, pentru a susţine marinarii cari lucrează în arboradă. Dacă săgeata ţapapu-lui este prea mare, se leagă din loc în loc de vergă. Sin. Japapie. V. fig. Balansine şi Japapi, sub Manevră fixă. 5. Manevră de vânt [BHHflseHJib; manche â vént en toiíe; Kühlsegei, Windsegel; windsail; széltömlö, hordozható ventilátor]. Nav.: Trombă de pânză pentru aerisire. 6. Manevrabilitate [MaHeBpupyeMOCTb; ma-noeuvrabilité; Steuerfahigkeit; manoeuvrability; kormányozhatóság]. Transp.: Aptitudinea unui vehicul de a putea fi manevrat, indiferent de rapiditatea cu care se efectuează manevra. Manevrant [MaHeBpoBbiH jk.-a. paőo^Hfi; ouvrier de service des manoeuvres, ouvrier du service de triage; Verschieber, RangierarbeiterP Schirrmann; shunter; tolató]. C. {.: Lucrător fe- roviar de staţie, care efectuează cuplarea, decuplarea, respectiv frânarea . vagoanelor, în timpul manevrei lor. s. Manevrare [MaHeBpapoBaHHe; action de manoeuvrer, manoeuvre; Manövrieren; manoeu-vring; kezelés, irányítás]. Tehn.: Operaţiunea de punere în stare de serviciu, respectiv de oprire, a unui aparat, a unei maşini, instalaţii, a unui dispozitivF etc. Manevrarea poate fi făcută prin forţă musculară (manual sau cu piciorul), sau mecanizat,, şi se poate efectua pe loc sau dela distanţă, prin antrenare individuală sau colectivă (centralizată); ea înglobează atât comanda, cât şi acţionarea sistemului tehnic respectiv. 9. Mangal [flpeBecHbiö yrojib; charbon de bois; Holzkohle; charcoal; faszén]. V. Cărbune de lemn. 10. Mangal. Metl.: Aliaj binar de aluminiu cu 1,5% mangan. Nu e ameliorabil; prin ecruisare şi tratament termic adecvat, devine moale, se-midur sau dur. E rezistent la coroziune. (N. C.)* 11. MangăI, Ind. text.: Sin. Mangel, Maşină de mangăluit (v. sub Maşini din industria textilă). 12. Mangalifă [paea CBHHeö „MaHraJiHiţa"; race porcine Mangalitza; Mangalitzaschwein; man-galitza swine; mangalica], Zoot.: Rasă de porcine rustice. Are talia de 65 • • • 75 cm, trunchiul scurt şi rotund, capul şi urechile mici, gâtul şi membrele scurte, păr abundent (mai ales iarna) şi încreţit. Rasa are patru varietăţi: albă, neagră, roşie şi coadă dp rândunică (cu corpul negru şi pântecele gălbuiu). Are o prolificitate mică, cu media la fătare de 5 • • • 6 purcei. Este un porc tardiv, foarte bun pentru îngrăşat (dă 56% grăsime, 31% carne şi 13% oase şi organe). Pus la îngrăşat la vârsta de un an şi hrănit intens timp de 5“ -6 luni, poate atinge uşor 200 kg. Varietatea albă are cele mai bune calităţi. 13. Mangan [MapraHeii; marrganese; Mangan; manganese; mangan]. Chim.: Mn; nr. at. 25; gr. at, 54,93; d. 7,42; p. t. 1250°; p. f. 1900°. Element bi-, tri-, teira-, hexa- şi heptavalent din grupa a şaptea a sistemului periodic. Manganul este un metal alb-cenuşiu, strălucitor, casant, care descompune apa ia 100°, se disolvă la cald în acid clorhidric, în acid azotic şi în acid sulfuric concentrat şi se combină cu cele mai multe me-taloide. Se găse.şte în natură sub formă de braunit (3Mn203 • MnSiÓ3), manganit (Mn203, H20), haus-manit (Mn304), piroluzită (Mn02), ca şi în alte minereuri mai puţin importante. Manganul se obţine fie prin reducerea oxiziior cu cărbune, ceea ce produce un mangan impurificat cu urme de carbon, fie prin aluminotermie, din piroluzită, fie printr'un procedeu electroliiic recent (Fedotiev), care produce mangan pur. Manganul e folosit în metalurgia fierului, ca feromangan, pentru desoxidare şi desulfurare, ca 611 şi peniru prepararea anumitor oteluri speciale. Aliat cu cuprul, serveşte la fabricarea rezistentelor electrice. — Principalii compuşi ai manganului: î. Azotat manganos [a30TH0KHCJiblH Map-raHeu;; azotate manganeux; Mangannitrat; man-ganous nitrate; mangannitrát]: Mn(N03)2, 6H20. Se prezintă în cristale mici, albe, cari se descompun la 160-•• 200°. Se prepară prin disolvarea carbonatului de mangan în acid azotic şi e folosit la fabricarea unor coloranţi pentru porţelan. 2. Clorură manganică [xjiopHbifi MapraHeiţ; chiorure manganique; Manganchlorid; manganic chloride; manganklorid]: MnCI3. Sare instabilă care, prin adăugirea unei cloruri alcaline şi saturare cu acid clorhidric, dă cloromanganiţi. 3. Clorură manganoasă [xjlOpHCTbiH Mapra-Heij; chiorure manganeux; Manganchlorür; man-ganous chloride; manganos klorid]: MnCl2. Sare solidă, cristalină, de coloare roză, obţinută prin trecerea unui curent de acid clorhidric gazos peste carbonat de mangan sau, în stare hidratată, prin tratarea acidului clorhidric cu mangan metalic sau cu carbonat de mangan, şi care e folosită la prepararea unor coloranţi, ca şi a altor săruri de mangan. * Linoleat de mangan [jiHHOJieaT MapraHiţa; linoleate de manganese; Manganlinoleat; manga-nese linoleate; manganlinoleat]: Substanţă amorfă, obţinută prin topirea uleiurilor de in cu bioxid de mangan, folosită ca sicativ. 5. Oxizi de mangan [oKHCJibi Mapramţa; oxydes de manganese; Manganoxyde; manganese oxides; manganoxidok]: Manganul formează trei oxizi stabili: oxidul manganos, MnO, obţinut prin reducerea oxizilor superiori cu hidrogen; oxidul manganic (sescvioxidul de mangan), Mn203, şi bioxidul de mangan sau piroluzita, Mn02, substanţă neagră obţinută prin încălzirea azotatului manganos cristalizat. Bioxidul de mangan se disolvă în acid clorhidric, în acid sulfuric la cald, în acid fosforic concentrat; descompune apa oxigenată, cu desvoltare de oxigen. E folosit la fabricarea feromanganului, ia decolorarea sticlei înnegrite din cauza urmelor de cărbune, drept catalizator la prepararea clorului, în ceramică pentru glazuri, ca depolarizant în pilele Leclanché, ca oxidant în industria coloranţilor, etc.; el se combină cu alţi oxizi bazici, pentru a da manganiţi, substanţe solide, amorfe, brune, insolubile în apă. Manganul formează, de asemenea, doi oxizi nestabili: trioxidul de mangan, MnOa, şi hepta-oxîdul de mangan, Mn207, care e un uleiu brun-verzuiu, solubil în apă, dând o soluţie de acid per-manganic, HMn04. Se deosebesc mai multe grupuri importante de săruri de mangan: săruri manganoa-se, săruri manganice, manganaţi şi permanganaţi. 6. Sulfat manganic [cepHOKHCJian OKHCb Map-raHlţa; sulfate manganique; Mangansulfat; manganic sulphate; manganszulfát]: Mn2(S04)3. Cristale roşii cari, prin încălzire, devin verzi, deli-cvescente. Se descompune prin încălzire sau prin expunere ia aer umed. în prezenţa acidului sul- ! furie formează, cu sulfatul de potasiu, alaunul de mangan şi de potasiu. 7. Sulfat manganos [cepHOKHCJian 3aKHCb Mapramţa; sulfate manganeux; Mangansulfat; manganous sulphate; manganos szulfát]: MnS04. Substanţă albă, cu p. t. 700°, foarte higrosco-pică. Cristalizează cu şapte molecule de apă, în cristale roze; se obţine prin disolvarea carbonatului de mangan în acid sulfuric. Se foloseşte în industria coloranţilor. 8. Tetraclorură de mangan [qeTbipexxjiopH- CTblH MapraHeiţ; tétrachlorure de manganese; Mangantetrachlorid; manganese tetrachloride; mangantetraklorid]:4 MnCI4. Sare nestabilă, care se descompune, dând MnCl3 şi apoi MnCI2. 9. Manganafî [MaHraHaTbl; manganates; Man-ganate; manganates; manganitek]: Săruri ale acidului manganic (H2Mn04). Manganaţii alcalini se prepară topind bioxidul de mangan cu hidro-xidul alcalin respectiv, în prezenţa aerului sau a unui alt agent oxidant. 10. Manganezif [MaHrane3HT; manganésite; Manganesit; manganesite; manganezit]. Mineral.: MnO. Oxid natural de mangan, cristalizat în sistemul cubic. 11. Manganîn. Metl.: Aliaj de cupru cu 12°/o Mn şi 4% Ni. Având rezistenţă electrică mare şi coeficient de temperatură mic, se întrebuinţează la confecţionarea rezistenţelor electrice. (N. D.). 12. Manganit [MaHraHHT; manganite; Manganit; manganite; manganit]. Mineral.: Mn2Os- H20. Oxid de mangan natural, hidratat. Este un minereu de mangan. 13. Manganoconioză [MaHraH0K0HH03; man-ganoconiose; Manganokoniosis; manganokoniosy; manganokonioze]. Ig. m.: Boală provocată de praful de mangan din aer. Apare la muncitorii din industriile de extracţie, de măcinare şi de transport al manganului, la cei din industria bateriilor electrice pentru lanterne, din industria oţelurilor fine şi a electrozilor speciali pentru electroliză, etc. 14. Manganofilîf [MaHraHO(|)HJiHî; mangano-phyllite; Manganophyll; manganophyllite; manga-nofilit]. Mineral.: Varietate de biotit bogat în mangan. is. Manganomefrie [MaHraHOMeTpiiH; man-ganométrie; Manganometrie; manganometry; man-ganométria]. Chim.: Metodă oxidimetrică de analiză volumetrică, aplicabilă diferitelor substanţe chimice cari reacţionează cu oxigenul pus în libertate în mediu acid de către o soluţie de permanganat de potasiu de normalitate cunoscută, conform reacţiei: 2 KMn04 + 3 H2S04 == 2 MnSO* + K2S04 -f 3 H,0 + 5 O. Sfârşitul reacţiilor manganometrice este marcat de colorarea în roz, care se obţine cu o singură picătură de reactiv, imediat după ce toată substanţa din soluţia de dozat a fost oxidată cantitativ. Se pot doza cu permanganat: fierul (feric şi feros), apa oxigenată, nitriţii şi nitraţii alcalini, manganul, ca şi numeroase substanţe organice. 39* 612 1. Mangealâc [pbinar, kjihh; levier; Hebel-stange; lever; emelőrúd]. Tehn.: 1. Pârghie folosită pentru ridicarea greutăfilor la montaj, de exemplu pentru ridicarea de conducte, de maşini, etc. (Termen de şantier). — 2. Pană mare de lemn, care serveşte la despicarea trunchiurilor. 2. Mangel. Ind. text.: Sin. Mangăl, Maşină de mangăluit (v. sub Maşini din industria textila). 3. Mangerif [MâHrepHT; mangérite; Mangerit; mangerite; mangerit]. Geol.: Varietate de rocă intruzivă bazică, făcând trecerea dela gabbrouri spre rocele mai acide (graniţe cu hipersten). 4. Mangrove, coajă de ~ [Kopa MaHrpo-Boro jţepeBa; écorce de manglier; Mangrove-rinde; mangrove bark; mangrove-héj]. Ind. piei.: Coajă provenită dela unele varietăţi de arbori tropicali din regiunile inundabile, printre cari predomină Rhizophora, şi care confine cca 38% tanin. Nu se întrebuinfează ca atare, ci sub formă de extract care, în stare lichidă, confine 28 • • • 36% tanin, şi, în stare solidă, 56***70°/o tanin. Tăbăceşte moale. Materialul tăbăcit cu coajă de mangrove este sensibil la lumină. 5. Maniabilitate [yA000ynpaBJiHeM0CTb; ma-niabilité; Wendigkeit; maniability, manoeuvrabi-lity; fordulóképesség]. Tehn.: Aptitudinea unui sistem tehnic (aparat, maşină, dispozitiv, etc.) de a efectua mâi mult sau mai pufin prompt şi uşor comenzile transmise prin organele de comandă manuală sau automată. e. Maniabilitafea avionului [yAOÖoynpaBJine-MOCTb caMOJieTa; maniabilité de l'avion; Steuer-barkeit des Flugzeuges; airplane manoeuvrability, airplane maniability; repülőgép kormányozható-sága]. Nav. a.: Aptitudinea unui avion de a răspunde mai mult sau mai pufin uşor şi prompt comenzilor transmise de pilot prin organele de comandă. Ma-niabilitatea depinde de indicele de sensibilitate al di avionului, adică de limita — a raportului dintre • dT variafia unghiului de atac i al avionului şi variaţia unghiului de bracaj y pe care pilotul îl imprimă comenzilor. — Un avion are o mişcare a centrului său de greutate (reglată de organele sale de propulsie, de sustentafia şi de greutatea lui), şi o rotafie în jurul centrului său de greutate, la care se referă maniabilitafea, şi care se găseşte sub controlul pilotului (v. şi sub Stabilitatea avionului), y Ea se poate descompune în trei mişcări (v. fig.): una longitudinală, în planul verti- MişCarea unui avion în jurul cen-cal de simetrie (ro- truIui său de greutate. tafie în jurul axei YY'), influenfată de profundor; alta laterală (rotafie în jurul axei XX'), influenfată de aripioare, şi o a treia, de direcfie, în planul tangent la traiectorie (rotafie în jurul axei ZZ'), influenfată de cârma de direcfie. — După mişcarea la care se referă maniabilitafea, se deosebesc: maniabilitate longitudinală, laterală şi de direcfie. 7. Manifold: Sin. Claviatură (v.). s. Manihof [KaynyKOBoe AepeBO MaHHxoT; manihot glaziovii; Manihot glaziovii; manihot gla-ziovii; manihot glaziovii]. Bot.: Specie de arbori originari din America, din latexul cărora se obfine cauciuc. 9. Manila [MaHHJibCKan neHbKa; chanvre de Maniile; Manilahanf; Manila hemp; manila-ken-der]. Ind. text.: Planta Musa textilis, originară din Filipine şi cultivată în Java, Borneo şi India, din frunzele căreia se scoate o fibră textilă liberiană. Fibre de calitate inferioară se scot şi din tecile frunzelor, cari se îmbracă unele pe altele, formând o tulpină falsă. Fibra de Manila este galbenă-brună, lucioasă şi mult lignifiată. Se scoate prin topire, sau mecanic, printr'un tratament la umed; apoi se usucă la soare. Fibra de Manila are o rezistenfă mare la întindere şi o rezistenfă mică la nod. Elasticitatea ei e mică. Se întrebuinfează pentru confecfionat frânghii,— cari prezintă însă inconvenientul că nu se pot gudrona —, pentru sfori, transmisiuni, odgoane şi, mai pufin, pentru fesături aspre, folosite în ţările de origine. 10. Manioc [MaHHOKa; manioc; Maniok; ma-nioc; maniok]. Silv.: Arbori tropicali din familia euforbiaceelor, cu tubercule amilacee. Varietatea amară este improprie alimentafiei, din cauza con-finutului în glicozizi cianogenici, cari se pot îndepărta însă prin spălare şi încălzire, iar amidonul se poate folosi. Varietatea dulce poate fi folosită direct în alimentafie. V. şi Tapiocă. u. Manipulant [MaHHnyjiflHT; manipulant, ma-nipulateur; Manipulator; manipulator; kezelő]: Lucrător calificat sau necalificat, însărcinat cu mânuirea unor aparate sau instalaţii, sau a unor produse, colete, pachete, etc. Exemple: Persoana care conduce un tramvaiu, o macara electrică, etc. 12. Manipulator, pl. manipulatori [jiaőopaHT; manipulateur; Manipulator; manipulator; kezelő]: Sin. Manipulant. 13. Manipulator de forjă, pl. manipulatoare de forjă [KOBOHHbie KJiemH; manipulateur de forge; Schmiedemanipulator; forge manipulator; kovács-műhelyi kezelő]. Mş.: Aparat pentru apucarea şi introducerea sau extragerea lingourilor sau a altor semifabricate calde dintr'un cuptor, pentru transportul lor în plan orizontal şi, uneori, pentru manevrarea lor în operaţiunile de forjare Ia ciocan sau la presă. Părţile principale sunt: aparatul de transport, aparatul de apucat şi organele de acţionare (v. fig.). IZ 613 Aparatul de transport e o construcţie metalică şi poate fi constituit din unul sau din două ca- de metal care se poate roti în jurul unui ax la care se leagă circuitul (linia), clapă pe care operatorul apasă cu degetul spre a stabili contactul, şi care revine în poziţia de repaus prin acţiunea unui resort antagonist. Figura A reprezintă un manipulator Morse comun. în stare de repaus, datorită unui resort, capătul din spate al pârghiei e rezemat pe contactul de repaus, la care e legat receptorul. Apăsând pe butonul dela capătul din fată, pârghia frece pe contactul de lucru, legat la bateria de alimentare pentru darea semnalelor; (i) şi (ia) reprezintă contactul şi contra- Manipulator de forjă, cu deplasare pe solul atelierului, cu acfionare electrică. Í) cadru; 2) tren de rofi directoare; 3) motor de propulsie; 4) fren de ro|i purtătoare; 5) volan de direcfie; 6) mecanism de direcfie; 7) tub de protecfiune a cablului prizei de curent; 8) cleşte pentru apucat blocuri; 9) manetă de comandă a mişcărilor cleştelui; 10) motor de acfionare a cleştelui; 11) dispozitiv de ridicare a cleştelui; 12) mecanism de strângere a fălcilor cleştelui. rucioare (primul e folosit pentru solul atelierului, sau pe o cale cu şine fixate pe sol; al doilea e folosit numai la manipulatoarele cari se deplasează pe o cale cu şine, când e nevoie de o mişcare de rotaţie a piesei sau de o mişcare pe o direcţie perpendiculară pe cale),(v. fig.); cărucioarele sunt acţionate de obiceiu cu motoare electrice. Aparatul de apucat e constituit din cleşte orizontale pentru apucat blocuri; poate fi acţionat electric sau mecanic (cu cabluri, contactul de lucru; (2) şi (2a), contactul şi contra- Manipulatoare de forjă, cu deplasare pe cale (scheme). A) cu un cărucior, fără mişcare de rotafie a cleştelui; B) cu două cărucioare, cu mişcare de rotafie a cleştelui în jurul unei axe verticale, pârghii, şurub şi piuliţă, etc.). î. Manipulator telegrafic, pl. manipulatoare telegrafice [MaHHnyjiHTop, TejierpacJmbifi kjiioh; manipulateur, elé; Telegraphentaste, Taste; key; tâ-viró-billentyű]. Elf.: Aparatul transmiţător dintr'un post telegrafic, prin care se stabileşte şi se întrerupe circuitul telegrafic pentru a se transmite semnalele telegrafice. Constă dintr'o clapă (pârghie) Manipulatoare. A) manipulator Morse comun; B) manipulator uşor. 614 contactul de repaus; (1b), şurubul de reglaj a! contactului de lucru; (3a), şurubul de reglaj a! resortului antagonist (3); (4), (5) şi (6) reprezintă şine conductoare; (6a), o bornă de legătură; (7), placa izolantă care serveşte ca suport al şinelor. — Figura B reprezintă un manipulator de tip uşor, cu resort comprimat (3) şi contacte arcuitoare (7) şi (2); funcţionează mai liniştit şi oboseşte mai puţin pe operator. — Manipulatorul „vibroplex" are pârghia cu oscilaţii orizontale, şi reclamă numai o apăsare spre dreapta, pentru a transmite o linie; punctele sunt transmise automat, prin vibrarea pârghiei, când butonul e lăsat să revină spre stânga, numărul punctelor fiind proporţional cu timpul cât butonul nu e apăsat; vibroplexul reclamă mai puţin efort pentru mânuire. — Manipulatorul de dublu curent se foloseşte penfru exploatările telegrafice în dublu curent, şi are diferite forme. — Manipulatoarele cu clape se comandă prin apăsarea unor clape asemănătoare cu clapele pianului. î. Manipulator dactilotelegrafic [zţaKTHJio-Tejierpa^mbiö MaHHnyjiHTop; manipulateur dac-tylo-télégraphique; Telegraphiesender mit Tasten-feld, Telegraphiesender mit Schreibmaschinentas-tenfeld; keyboard sender; kézbillenfyű kezelő]: Manipulator telegrafic cu echipament de clape, analog cu cel dela maşinile de scris. 2. Manifă [Mcühht; mannite; Mannit; mannife; mannit]. Chim.: CH2OH—(CHOH)4— CH2OH. Se cunosc: d-manita, l-manita şi i-manita, toate fiind hexaalcooli. d-Manita, cea mai răspândită, se găseşte în mană (sucul uscat al arborelui Fraxinus ornus), în ţelină, în ciuperci, etc. Se poate prepara prin hidrogenarea levulozei sau a manozei. Se prezintă sub formă de ace sau de prisme rombice, solubile în apă şi în alcool fierbinte, cu p. t. 166°. Se formează, de asemenea, în vinurile produse în ţările calde, cu aciditate mică şi cari fermentează la o temperatură mai înaltă. Fermentaţia manitică a vinurilor este datorită unei bacterii care transformă zahărul în manită, în glicerină, acid acetic, acid lactic şi bioxid de carbon. Vinul care a suferit această alterare are un gust acru-dulce, caracteristic. Boala este evitată prin răcirea mustului, prin acidificare cu acid tartric şi tratare cu bioxid de sulf. s. Manitină [MaHHTHH; mannitine; Mannitine; mannitine; manitin]. Chim.: C6H8N2. Derivat azotat al manitei, obţinut prin distilarea acesteia cu o sare de amoniu. Se prezintă sub forma unui lichid uleios, toxic. 4. Manivelă [KOHu;eBOH KpHBommr, manivel-le; Kurbel, Stirnkurbel; crank; forgattyú]. Mş.: 1. Organ de maşină care face parte din mecanismul bielă-manivelă, culisă-manivelă, etc.; (v. sub Mecanisme). — 2. Pârghie, solidarizată cu un arbore rotitor, pentru a servi fie la transformarea unei mişcări de rotaţie într'o mişcare rectilinie alternativă, sau invers, fie la antrenarea manuală a arborelui. De obiceiu, are forma unui braţ, cu câte un butuc în unghiu drept la fiecare capăt. Unul dintre butuci solidarizează manivela cu arborele rotitor, iar în celălalt este fixat butonul de manivelă (v. fig. A). — Manivelele se cal- C) Manivelăde antrenare: Í) braful manivelei; 2) mânerul manivelei; D) manivelă de siguranfă. A) Manivelă: Í) buton de manivelă; 2) pană transversală; 3) pană longitudinală; B) manivelă (Í) cu contramanivelă (2). culează la încovoiere şi la torsiune. — Manivela poate purta o contramanivelă (v.), ca în figura B. — La manivelele de antrenare (fig. C), butonul de manivelă este înlocuit printr'un mâner. Manivelele de antrenare se folosesc la pornirea , motoarelor cu benzină, la acţionarea vinciurilor, a şu-ruburilor-melc, a con-troler-elor, etc. — Manivela de siguranfă se foloseşte la antrenarea aparatelor de ridicat şi comportă un dispozitiv care împiedecă inversarea sensului de rotafie sub acţiunea sarcinii, când presiunea mâinilor operatorului pe mânerul manivelei ar slăbi incidental, în figura D, o roată dinfată (d) este solidară cu toba de frână (f), iar braţul (br) al manivelei e solidar cu arborele aparatului de ridicat; pârghia (ac) oscilează în jurul articulaţiei (b). La ridicare (sensul R), braful (br), prin resortul lamelar (r), apasă pe pârghia (ac) şi întinde banda; roata dinfată permite ridicarea. La oprire, roata dinfată şi clicheful (k) blochează manivela prin intermediul bandei, al pârghiei (ac) şi al resortului (r). La coborîre (sensul C), resortul (r) nu mai apasă pârghia (ac), banda se destinde, şi deci manivela este decuplată de dispozitivul de înclichetare roată dinţată-clichet (d-k). 5. buton de V. Buton de manivelă. 8. mâner de ~ [pyKOHTKâ KpHBOimraa; poignée de manivelle; Kurbelhandgriff; crank han-dle; forgattyúkar]. V. sub Manivelă. 7. Mannesmann, laminor V. Laminor perforator cu cilindri oblici. 8. procedeu V. Procedeu Mannesmann. 9. ţeava V. Jeavă Mannesmann. 10. Manograf [MaHorpacJ); manographe; Ma-nograph; manograph; manográf]. Tehn.: Manometru care înregistrează presiunile. V. şi sub Indicator de presiune penfru maşini cu piston. 11. Manomefru [MaHOMeTp; manométre; Ma-nometer; manometer; manométer, feszmérő]. Fiz,, Tehn.: Instrument folosit fie pentru măsurarea pre- 615 siunii unui fluid închis într'un recipient, fie pentru măsurarea diferenfelor de presiune. — Tipuri de manometre: 1. Manometru cu gaz [ra30BbiH MaHOMeTp; manometre â gaz; Gasmanometer; gas manomefer; gázmanométer]: Manometru alcătuit dintr'un- mic cilindru care contine un gaz al cărui volum variază sub influenfa presiunii. Variaţiile de volum ale gazului sunt transmise unui piston şi apoi unui indicator. E folosit mai ales în laboratoare. 2. ~ cu lichid [jKHAKOCTHblH MaHOMeTp; manometre â liquide; Flüssigkeitsmanometer; liquid manometer; folyadékos manométer]: Manometru alcătuit dintr'un tub în U, în care se găseşte un lichid, şi care are una din ramuri în legătură cu recipientul care conţine fluidul a cărui presiune se determină. Se deosebesc două tipuri de manometre de acest fel: manometrul cu tub în U deschis, la care ramura care nu este în legătură cu recipientul este în comunicaţie cu atmosfera, şi manometrul cu tub în U închis, la care această ramură este închisă. în manometrele H’ t. n Manometre cu lichid. •a) manometru cu tub deschis; b) manometru cu tub închis. cu tub deschis, dacă dx este densitatea lichidului care umple manometrul, d2 densitatea fluidului din recipientul în care se măsoară presiunea, h diferenţa de nivel a lichidului manometric în cele două ramuri ale manometrului şi 1J0 presiunea exterioară din ramura deschisă, presiunea din recipient este P—P^ + b (d1 — d2). în practică, d2 e neglijabil faţă de d± şi, dacă se expri- h d mă Pin atmosfere, Po—1 aff deci Pat = 1 + ^qqq' In care h este exprimat în centimetri. în manometrele cu tub închis, presiunea P0 depinde de poziţia suprafeţei lichidului liber în ramura cere nu e în legătură cu recipientul în care se măsoară presiunea. Dacă lungimea coloanei de aer din ramura închisă este Hn când lichidul manometric se găseşte la acelaşi nivel "în ambele ramuri, şi H' când lichidul are o diferenţă de nivel h, astfel încât h= 2 (H0 — H'), dacă P0 era presiunea iniţială în ramura închisă, pre-P H siunea la echilibru e P'— - 0 ■ a şi deci, în reci-H hd pient, presiunea este Paf = P'-f ^ ex~ primat în centimetri. 3. ~ cu piston [nopiHHeBOH MaHOMeTp; manometre â piston; Kolbenmanometer; pressure 6 2 Manometru cu piston, pentru pneuri. Í) cilindru; 2) piston; 3) resort elicoidal; 4) tijă gradată; 5) arc din lamă de ofel, pentru menfinerea iijeî în pozifia finală; 6) ajutaj care se aplică pe ventilul pneului. gauge with piston; dugattyús manométer]: Manometru la care recipientul în care se măsoară presiunea e pus în legătură cu un cilindru metalic închis la un capăt cu un piston, a-păsarea asupra pistonului fiind echilibrată de o forţă exterioară, exercitată de un dispozitiv mecanic (resorturi, greutăţi, etc.). Exemple: manometrul cu aer, pentru pneuri, cu piston echilibrat cu resort elicoidal (v. fig.), folosit pentru presiuni de 1,5 • * ■ 6 ats; manometrul cu lichid, cu piston echilibrat cu greutăţi, montat la aparatele pentru etalo- narea şi verificarea manometrelor metalice (v. fig.), folosit până la 100 ats. 4. ~ diferenfial [AHcjpepeHiţHajibHbiH MaHOMeTp; manometre différentiel; Differentialmano-meter; differential manometer; differenciálmano-méter]: Manometru pentru măsurarea diferenţelor Manometru cu piston, echilibrat cu greufăji, montat înfr’un aparat de verificat manometre metalice. * 1) pistonul manometrului; 2) cilindrul manometrului; 3) greutăji; 4) pâlnie; 5) manometru de încercat; 6)pis-tonul presei hidraulice; 7) robinet cu arc. L. ă-.i. Manometre diferenţiale, a) manometru cu un singur lichid; b) manometru cu două lichide. de presiune. în manometrul cu un singur lichid manometric, diferenţa dintre presiunile din cele două ramuri este AP = hd, h fiind diferenţa de nivel dintre cele două coloane de lichid şi d, densitatea lichidului manometric. în manometrul cu două lichide manometrice, tubul manometric conţine două lichide nemiscbile A şi 8, ale căror den- 616 Manomefru inclinat. sităţi sunt dA şi dB. Tubul manometric are două camere de secfiune mare, al căror scop este de a menfine un nivel practic constant al lichidului A, când variază diferenfa de nivel h dintre suprafefele coloanelor lichidului 8. Diferenfa de presiune e dată de lP = h (dB -dA), şi, cu cât cele două lichide au densităfi mai apropiate, cu atât b este mai mare pentru o aceeaşi valoare a Iui 1P. î. Manometru electric [ajieKTpHHecKHH Ma-HOMeTp; manométre â résistance; elektrisches Wi-derstandsmanometer; electric resistance manome-ter; elektromos manométer]: Manometru în care presiunea este măsurată prin variafia rezistenfei unui fir de manganin. Este folosit pentru măsurarea presiunilor foarte înalte (până la 10000 at). 2. ~ inclinat [HaKJiOHHbiH MaHOMeTp; manométre incliné; geneigtes Manometer; indined manometer; hajlott manométer]: Manometru în care variafiile diferentelor de nivel dintre suprafefele libere ale lichidului manometric produc o deplasare a suprafeţei libere într'un iub inclinat. Dacă ol e unghiul pe care-l formează tubul cu orizontala, deplaserea h a suprafefei libere, corespunde unei denivelafii h = b1 sin a, şi deci ăP = /?, d sin a, d fiind densitatea lichidului manometric. Se pot aprecia astfel denivelări h mult mai mici. V. şi Micromanometru. 3. ~ metalic [meTajiJiHHecKHH maHc-MeTp; manométre métallique; Metallmanometer; metallic pressure gauge; fém-rrianométer]: Manometru în care recipientul a cărui presiune se măsoară é pus în comunicaţie cu un tub curbat, cu o capsulă metalică, cu o cameră închisă cu o diafragmă, etc., care se deformează sub acfiunea presiunii. Deformafiile sunt transmise, printr'un sistem de pârghii, Manometru metalic, unui ac indicator care se mişcă A^fub mefa,lc' B) sistem în fafa unui cadran divizat, d* pârghii; Clac indica-etalonat în unităfi de presiu- tor; Dj scar§ 9radaiă-ne cu ajutorul unui manomefru cu fluid. 4. ^piezoelectric [iiHesoajieKTppiHecKHH Ma-HOMeTp; manométre piézoélectrique; piezoelek-fnsches Manometer; piezoelectric manometer; piezoelektromos manométer]: Manometru în care presiunea este măsurată cu un cuarf piezoelec-fric. Se foloseşte în balistică penfru măsurarea presiunilor din gurile de foc. 5. Manometru de admisiune [MaHOMeTp no «Zia^H; manométre d'admission; Ladedruckmesser; întake manifold manometer; beömlési manomé-fer]. Av.: Manometru care indică presiunea din fevile de admisiune ale unui motor de aviaţie. Cadranul instrumentului se gradează în atmosfere absolute, tehnice sau fizice, sau în atmosfere relative, având ca zero presiunea corespunzătoare fie unei atmosfere fizice, fie unei atmosfere tehnice. 6. Manomefru de frână [T0pM03H0H MaHOMeTp; manométre de frein; Bremsmanometer; brake manometer; fékmanométer]. C. {.: Manometru cu două ace indicatoare pe acelaşi cadran, montat pe o instalaţie de frână pneumatică de vehicul, în cabina de comandă. Un ac indică presiunea din rezervorul principal de aer, iar celălalt indică presiunea din conducta generală. ?. Manometru de fund [rjivŐHHHbiH MaHOMeTp; manométre de fond; Tiefbohrungsmano- Manometru de fund. 1) spirală de protecfiune; 2) cap de prindere penfru corun-că; 3) termometru maximal; 4) diafragmă (foaie de aluminiu); 5) stil inscriptor; 6) tijă de transmitere a indicafiei de presiune; 7) orificiu de evacuare a aerului; S) resort manometric; 9) intrarea fluidului sub presiune; 10) membrană tubulară de cauciuc; 11) resort de rotafie; 12) mecanism de orologerie pentru rotafia stilului; Í3) amortisor de şocuri; i4)piesădesebot. meter; bottom hole pressure recorder; mélyfúrást manométer]. Expl. pefr.: Aparat pentru măsurarea 617 presiunilor la fundul sau la o adâncime oarecare a unei sonde de petrol sau de gaze. Cu un gabarit transversal cât mai restrâns, pentru a fi introdus prin fevile de extracfie, manometrul e compus din: o carcasă; un element receptor de presiune (tub Bourdon sau recipient flexibil cu aceeaşi funcţiune, adică un piston cu dispozitive de etanşare precisa şi de reducere a frecărilor de etanşare, sau un recipient relativ rigid, conţinând un lichid care rămâne ia presiunea atmosferică şi în care variaţia nivelului indică diferenţa de presiune dintre feţele recipienlului); un element de înscriere pe o diagramă (creion pe hârtie, stil de oţel pe foaie de aluminiu, etc.); un dispozitiv de orolo-gerie care mişcă de obiceiu diagrama (mai rar vârful care înscrie); dispozitive de etanşare, de reducere a frecărilor, a erorilor, etc. Din cauza influenţei temperaturii găurii de sondă (v.)f aparatul are totdeauna şi un termometru, uneori cu indicaţie de maxim, dar adesea cu înscriere continuă, pentru calculul corecţiilor de temperatură. Instrumentul este introdus în gaura de sondă cu un fir de oţel de 2-*-3 mm, printr'o cutie de etanşare, cu ajutorul unui troliu uşor, deservit de o autocamionetă. Manometrele permit aproape totdeauna să se măsoare în game de presiuni variate şi cu sensibilitate corespunzătoare, prin schimbarea elementului receptor de presiune sau a resortului care-l echilibrează (0 •• • 20 at sau O —500 at). î. Manometru înregistrator [perHCTpHpyiomHH MaHOMeTp; manometre enregistreur; Regi-striermanometer; recording pressure gauge; bejegyző manométer]? Sin. Manograf. 2. Manotermometru înregistrator [perHCTpHpyiomHH MaHOTepMOMeTp; m.ancrfhermométre enregistreur; Zweifachschreiber; double recording pressure gauge; bejegyző mano-termométer]: Instrument de măsură cu dublă înregistrare: a presiunii şi a temperaturii. 3. Manoză [MaHH03a; mannose; Mannose; mannose; manoza]. Chim.: Hidrát de carbon din clasa aldohexozelor (v. sub Hexoze). Nu se găseşte- liber în natură, ci numai sub formă de manani (v.). 4. Manşă [pyjieBanKOJiOHKa, pyjieBancTOH-Ka; manche a bălai; (Steuer)Knüppel, Steuer-săule; control column, joy stick; kormányrúd]. Av.: Pârghia din faţa pilotului, folosită la comanda aripioarelor şi a profundorului. Deplasarea manşei la stânga sau la dreapta provoacă înclinarea avionului pe stânga, respectiv pe dreapta. Deplasarea în faţă a manşei face ca avionul să intre în picaj, iar deplasarea ei înapoi îl face să cabreze. Sin. Volan inclinabil. 5. Manşă de admisiune. Av. V. Priză de aer. 6. Manşă de aer [BcacbJBaiomaH Tpyőa; manche d'air; Ansaugrohr; air scoop; szívócső]. V. Priză de aer. 7. Mansardă [MaHCapAa; mansarde; Dach-stube, Dachgeschofj; garret, garret story; padlásszoba]. Arh., Cs.: încăpere sau ansamblu de încăperi amenajate sub învelitoarea unui acoperiş ale cărui versante au de obiceiu câte două pante, cea din spre poale fiind mai pronunţată, pentru a se obţine un spaţiu util mai mare. Pereţii interiori ai încăperilor sunt verticali, iar pereţii exteriori sunt în parte verticali şi în parte înclinaţi. Atât pereţii interiori, cât şi cei exteriori se execută din materiale uşoare (lemn, plăci sau blocuri de materiale aglomerate, etc.) şi termo-izolante. învelitoarea trebue să fie constituită dintr'un material impermeabil şi să aibă rosturile etanşe. V. şi Acoperiş mansardat. ' 8. Manşetă[MaH}KeTa;manchette; Manschette; cup, cuff; szorító-perem]. Tehn.: 1. Garnitură inelară răsfrântă, executată din material elastic şi flexibil (în special din A piele sau din cau- | H.| i r I i ciuc),folosită la etan- \—** ! şarea deschiderilor dintre un organ fix şi unul mobil (v. fig. A). — 2. Marginea răsfrântă înafară, la extremitatea unei conducte sau a unei piese tubulare(v.fig. B). Manşete. A) garnituri; B) fevi cu manşetă. 9. Manşetă [MamKeTa; collier d'étanchéité; Tauchkolbenmanschette; plunger packing cup; tömitési gyűrű]. Expl. pefr.: Garnitură de cauciuc cu inserţii de pânză, uneori garnitură de piele, care se intercalează în serie pe pistoanele pompelor de adâncime (v.), pentru asigurarea etanşeităţii, în deosebi când se găseşte nisip în ţiţeiul pompat. Manşeta se foloseşte de obiceiu pentru adâncimi de pompare mici, fiindcă se pierde timp cu înlocuirea garniturilor uzate la mare adâncime; în acest caz se foloseşte, în locul manşetei, sistemul de etanşare metal pe metal, cu ajustaj de precizie mare. Sin. Garnitură de piston de pompă de adâncime. 10. Manşetă bibliografică [ÓHÖJiHorpaíimHec-KaH MaHJKeTa; manchette bibliographique; Ord-nungsleiste; bibliographical side-note; bibliográfiai jegyzék]. Arte gr.: Indicaţie bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicaţiilor periodice, cuprinzând datele necesare pentru identificarea sau citarea periodicului respectiv (titlul prescurtat, numărul volumului şi al caietului, paginaţia, locul şi data publicaţiei). 11. Manşon [MycjDTa; manchon, emboîtement; Muffe; socket, coupling; hüvely]. Tehn.: 1. Partea Manşoane de conductă de presiune, a) cu bordură simplă; b) cu bordură rigidizată; c) cu bordură pentru flanşă mob lă; d) pentru nituire; e) pentru sudură; f) pentru sudură, cu canelură de dilatafie. lărgită dela capătul unui tub, al unei piese tu-bulare sau cilindrice pline, sau al porţiunii tubu- 618 tare terminale a unei piese, şi care serveşte la îmbinarea acestui capăt cu un capăt al unei alte piese, pe care îl poate îmbrăca; manşonul poate fi nefiletaf sau filetat. Au manşoane conductele-de presiune (v. fig.), coturile, tuburile de scurgere de fontă, prăjinile de foraj (v. şi sub Legătură specială), etc. Sin. Mufă. — 2. Piesă de legătură de forma unui cilindru scurt, gol în interior, cu care se poate realiza o asamblare de-montabiiă sau nedemontabilă între două conducte sau între două cabluri, ale căror capete le îmbracă, sau care poate proteja o îmbinare între acestea. Se poate fixa pe cele două tuburi prin contact fix sau mobil, prin înşurubare, prin su- dură, etc. Mufă. — Exemple : î. Manşon de cuplare [npHCOeftHHHTejlbHaa MycjpTa; manchon d'accouplement; Kupplungs-muffe; coupling box, coupling clutch; kapcsolóhüvely]. Tehn.: 1. Piesă metalică turnată sau din ieavă fără sudură, cilindrică sau cilindroconică, folosită la o îmbinare de cabluri (v.) de fracţiune sau purtătoare. Manşonul folosit pentru cabluri purtătoare de funicular este înzestrat cu pene inelare şi cu cercuri (v. fig. sub Funicular). Sin. Mufă de cablu, Mufă de cuplare. ■— 2. Manşon pentru legarea unei bare de cuplare cu un cilindru de lucru, cu un cilindru de angre- , wi f 1 i „ a Legatura cu manşon de cup a^e. naje sau cu o bara a K i i Í) manşon de cuplare; 2) rozeta de cuplare a unui , i • a cilindrului de laminor; 3) bară de laminor. Are sec- ' tiunea golului de cup are’ forma rozetei cilindrului de laminor (v. fig.), iar exteriorul, cilindric. 2. ~ de dilatafie [AHJiaTaiţHOHHan Myc|)Ta; manchon de dilatation; Dehnungsmuffe; dilatation coupling; tágulási hüvely], Tehn.:Dispozitivconstituit Dispozitive cu manşon de dilafa|ie pentru conductă de presiune. Í) manşon de dilatafie; 2) tub intermediar; 3) conductă. 4) garnitură; 5) inel presgarnitură. dintr'o bucată de tub cu un capăt evazat, în care se asamblează altă conductă sau altă bucată de tub, folosind o presgarnitură, astfel încât, la dilatare, conducta să se poată deforma longitudinal fără ca etanşeitatea îmbinării să sufere. E folosit ia conducte tubulare penfru fluide, la conducte de presiune, etc., şi de obiceiu e asamblat cu conducta prin bride libere., Sin. Manşon de expansiune. 3. ~ de expansiune. V Manşon de dilatafie. 4. ~ de legătură. Elf.: Sin. Cutie de legătură (v.). 5. ~ de protecfiune [npéAOxpaHHTejibHan MycJ)Ta; manchon de protection; Schutzmuffe; proteciion coupling; védőhüvely]: Tub scurt, ne-fiietat, cu diametrul interior mai mare decât diametrul a două tuburi asamblate, şi care se aplică peste asamblare, pentru a o proteja. 6. ~ de racordare [ynJIOTHHTejibHafl My(J)-Ta; manchon d'étanchéité; Dichtigkeitsmuffe; tight-ness coupling; tömitőhüvely]: Tub scurt, care se sudează peste o îmbinare sudată de conducte, pentru a-i mări rezistenfa şi etanşeitatea. .7. ~ de reducfie [pe^yrajHOHHan My(J)Ta; manchon de réduction; Isolierrohr-Reduzierstück; reducer; redukálóhüvely]: Piesă care face legătura între două tuburi izolante de instalafie electrică, de diametri deosebifi. Când tuburile izolante sunt blindate, manşonul de reducfie are filet. 8. filetat. V. sub Mufă. 9. Manşon [BOHJiOHHan My^rra; manchon; Fiizármel; muff, felt sleeve; nemezhüvely], ind, hârt.: Pâslă tubulară fără cusătură, folosită la ma-* şina de fabricat hârtie, pentru îndepărtarea apei din pasta de hârtie. 10. Manşon Auer: Sin. Sita lui Auer. V. Auer, sita lui 11. Manşon cu incandescenfă: Sin. Sita Iui Auer. V. Auer, sita lui 12. Manşon de colector de maşină electrică [KOJiJieKTopHaa My^Ta ajieKTpH^ecKofi Ma-IHHHbi; manchon de collecteur de machine électrique; Stromwendernabe der elektrischen Ma-schine; sleeve of commutator of an electric machine; elektromos gép kollektorhüvelye]. Élt.: Manşon calat pe arborele sau pe manşonul de indus ai unei maşini electrice, şi care poartă lamele conductoare şi izolante ale colectorului. 13. ~ de inductor [HH^yKTopHan Myc})Ta; lanterne d'inducteur, croisillon d'inducteur; Lău-ferkörper; inductor alternator spider; állórész-hüvely]: Sin. Lanternă de inductor (v.). 14. ~ dé indus [pOTOpHafl My$Ta; lanterne d'induit, croisillon d'induit; Láuferkörper; armature spider; forgórészhüvely]: Sin. Lanternă de indus (v.). 15. ~ de întindere [HaTflîKHafl My^JTa; ten-deur; Spannschlof}, Spannvorrichtung; wire stret-cher; feszitö készülék]: Aparat pentru reglarea tracţiunii, adică a forţei de întindere a unor fire sau a unor cabluri. Se foloseşte şi pentru reglarea tracţiunii liniilor aeriene de contact, a cablurilor purtătoare longitudinale sau a transversalelor. ic. ~ de rotcr da maşină electrică [p0T0p-Han Myc|)Ta 3JieKTpHHeCK0H MaiHHHbl; lanterne de rotor de machine électrique, croisillon de rotor de machine électrique; Lăuferlaterne der elektrischen Maschine; armature spider of the electric machine; elektromos gép rotorhüvelye]: Sin. Lanternă de rotor de maşină electrică (v.). 17. Manşon de strângere. V. Inel de strângere. îs. Manşon de turnare. V. Umbreiă de cimentare. 619 i. Manşon-nod [y 3 e ji - m y (ţ> t a; manchon-noeud; Knotenmuffe; knot coupling; hüvely-csomó]. Av.: Piesă metalică formată din capete de tub asamblate prin sudură, în diferite direcţii, după necesitate, şi care uneşte între ele diferite piese tu-bulare ale unui avion (v. fig.). De exemplu, un longeron for-mat dintr'un tub cilindric de ... Mans°"-"°d- ,i , iii ntub-locaş pentrulon- metal poate fi asamblat cu o geron; • 2) tub-locaş traversă şi un montant, ambele pentru traverse; 3) tub-tubulare, şi cu două diagonale, locaş pentru montant; cari se prind într'o ferură cu 4) ferură Penfru d,a-două ochiuri. gonale. 2= Hanta [niHHejib; manteau; Mantei; mantie; köpenyeg, köpeny]. 1. Gen.; Veşmânt larg, care se poartă deasupra celorlalte haine, pentru a apăra de ploaie, de frig, etc. — 2. Tehn.: Element care serveşte pentru a îmbrăca, a proteja, etc. un sistefn tehnic. — Exemple: 3. Manta de abur. Mş,: Sin. Cămaşă de abur (v.). 4. ~ de apă: Sin. Cămaşă de apă (v.). s. Mantaua căldării verticale [KOJKyx BepTH-KaJlbHOro KOTJia; corps de chaudiére verticale; Stehkesselmantel; vertical boiler shell; állókazán-palást]. Mş. ferm.: Ansamblul format de pereţii laterali şi de plafonul căldării verticale a unei căldări de abur (locomotivă, locomobilă, etc.). De obiceiu, se construeşte dintr'o singură bucată, iar uneori din trei tole nituite între ele. 6. Mantaua cintrului [onajiyőna apKH; reve-tement du cintre; Lehrgerüstschalung; lagging of centering; boltiv-burkolat]. Cs.: îmbrăcăminte la partea superioară a unui cintru, formată din dulapi înguşti sau din lati alăturaţi, care constitue suprafata pe care se reazemă intradosul unei bolfi sau al unui arc, în tjmpul construcfiei. 7. Mantaua cutiei de foc [KOtftyx orHeBoft K0p0ŐKH; corps de boîte â feu, enveloppe de boîte â feu; Feuerbüchsmantel; fire box shell; tüzszekrény-palást], Mş. ferm.: Ansamblul format de perefii laterali şi de plafonul cutiei de foc a unei căldări de abur.de locomotivă, locomobilă, etc. Mantaua poate fi confecfionată dintr'o singură bucată, prin ambutisare, sau din trei tole separate, nituite sau sudate între ele. s. Mantaua pistonului [KOJKyx nopniHfl; surface latérale du piston; Seitenwand des Kolbens; piston skirt; dugattyúpalást]. Mş. V. sub Piston. 9. Mantaua tunelului. Tnl. V. îmbrăcămintea tunelului. 10. Mantisă [MaHTHCca; mantisse; Manfisse; mantissa; mantissza]. Maf.: Fracţiunea zecimală a unui logaritm. u. Manual [nocoÖHe, yneŐHHK, pyKOBOA-CTBO; manuel; Handbuch; handbook; kézikönyv]. Arfe gr.: Carte portativă, de utilizare comodă pentru citire şi lucru, în care sunt expuse strâns şi sistematic problemele principale ale unei discipline. Manualul poate avea mai multe volume. i2. Manufactură [MaHy(J)aKTypa; manufacture; Manufaktur; manufactory; manufaktúra]. Ec. f.: în- treprindere industrială în care cooperează, în procesul de producţie, pe bază de diviziune a muncii (spre deosebire de atelierul meşteşugăresc de cooperaţie simplă), muncitori cari lucrează cu ajutorul uneltelor acţionate manual, eventual şi cu unele maşini-unelte simple, acţionate de om (spre deosebire de fabrică, în care se folosesc maşini de forţă şi maşini de lucru). Acest mod de producţie e caracteristic perioadei dela mijlocul secolului al XVI-lea până pe la sfârşitul secolului al XVilWea. — 2. Numire folosită uneori pentru întreprinderi industriqle din ramurile de producţie în cari introducerea maşinilor s'a făcut târziu, fiindcă în procesul de producţie aveau un rol important abilitatea şi talentul lucrătorului (deex.: manufactură de tutun, manufactură de porţelan). 13. Manufacturat [MaHycJîaKTypHpoBaHHbiH; manufacturé; manufakturiert; manufactured; kézmű]. Tehn.: Calitatea unui produs fabricat, de a fi fost obţinut, în cea mai mare parte, prin lucru manual. 14. Mânuire [BJiaAeHHe HHCTpyMeHTOM; action de saisir, maniement; Griff; handling; kezelés]. Tehn.: Grup unitar de mişcări ale unui lucrător, constituit din mai multe „mânuiri elementare", prin cari lucrătorul acţionează asupra obiectului (piesei în lucru), uneltei sau maşinii, pentru a confecţiona un obiect sau pentru a pregăti confecfionarea lui. — „Faza" este o parte dintr'o operafiune (de confecţionare sau de montaj), constituită dintr'un grup de mânuiri caracterizate prin faptul că se fac cu obiectul fixat într'un loc de lucru, într'o pozifie dată, din care nu este desprins în tot timpul fazei. La prelucrarea cu maşini-unelte, suprafafa de prelucrat, unealta tăietoare şi regimul de lucru nu se schimbă în timpul unei faze. Faza poafe fi constituită din mai multe „trecgri" (pasaje) succesive ale cuţi-tului peste suprafafa de prelucrat, din care ia câte un strat de aşchii; mişcările lucrătorului, necesare pentru efectuarea unei treceri, constitue la un loc o mânuire; mişcările lucrătorului necesare pentru tăiere, depărtarea cufitului de piesă, revenirea cufitului în pozifia de pornire şi apropierea cufitului de piesă, sunt mânuiri elementare. Un plan de fabricafie, care e compus, în cazul general, din operafiuni de confecfionare şi de montaj, se împarte în felul următor: 620 1. Mânuire elementară [aJieMeHT MaHHIiyJlH-IÍHH; élément de maniement; Griffelemenf; handling element; elérni kezelés]: Parte dintr'o lucrare, care consistă cel mult într'o singură mişcare completă a lucrătorului. Este folosită în studiul timpilor de lucru şi la determinarea normelor tehnice de lucru. 2. Mănuşă [ijepnaTKa; gant; Handschuh; glove; kesztyű]. Gen..* îmbrăcăminte care acopere mâna, eventual fiecare deget în parte. 3. Manuscris [pyKOlIHCb; manuscrit; hand-schriftlich; manuscript; kézirat]. Gen.; Calitatea unui text de a fi scris cu mâna (spre deosebire de textul tipărit). 4. Manuscris [pyKOnHCb; manuscrit; Manu-skript; manuscript; kézirat]. Arfe gr.: Text scris de mână, dactilografiat, uneori chiar tipărit, care urmează a fi cules şi apoţ imprimat. 5. Mănuşi de sudor [samHTHbie nepnaTKH ZţJlH CBapilţHKa; gants de profection; Schutz-handschuhe; proiective gloves; hegesztő védőkesztyű]. Tehn.: Mănuşi de piele sau de asbest, folosite de sudor în timpul lucrului, pentru a-i apăra mâinile contra razelor vătămătoare emise de arcul electric, contra scânteilor împrăştiate de arc şi contra eventualelor comofii electrice la atingerea electrodului, în momentul schimbării lui. 6. — de zale [qemyÖHaTbie pyKaBHiţbi; ;cjantelet d'écailles d'acier; gepanzerte Hand-schuhe; iron gloves; páncélos kesztyű]. Agrof.: Mănuşi confecţionate din zale de ofel, folosite la curăţirea trunchiului şi a ramurilor groase de ritidöm, de muşchi şi de licheni, de ouă de insecte, de păduchi fesfoşi, etc. Curăţirea pomilor cu mănuşi de zale este urmată, de obiceiu, de badijonarea trunchiurilor cu lapte de var, zeamă sulfocalcică, uleiuri minerale, etc. 7. Manufenfiune [xpaHeHHe h ABHîKeHHe MaTepnajiOB; manutention; Hantierung; handling; anyagmozgatás], Tehn.: Deplasarea materialelor, a semifabricatelor sau a produselor, ca şi deplasarea deşeurilor, a materialelor auxiliare, etc., în interiorul unei fabrici, al unei uzine sau al unui depozit, sau în imediata apropiere a acestora. Include adesea şi cântărirea, măsurarea şi ambalarea. Se poate face prin mijloace întâmplătoare sau prin aparate şi instalafii speciale. Se poate face manual, mecanizat, prin gravitaţie, sau mixt. Mijloacele de manufenfiune pot fi cu funcfionare intermitentă (de ex. cărucioare) sau continuă (de ex. benzi fără fine, tobogane, conducte, etc.). Manutenfiunea se poate referi la materiale fluide (lichide sau gazoase) sau solide (în vrac, în bucăfi, sau în unităfi mari). Manutenfiunea fluidelor se face în recipiente (cari se transportă ca solidele), prin scurgere liberă prin jghiaburi (peniru corpuri în stare lichidă) sau prin instalafii de conducte şi de pompe^. Manutenfiunea solidelor pulverulente se poate face şi în suspensie într'un fluid, iar a unor solide mărunfite (de ex. talaşi), şi prin plutire. Mijloace de manufenfiune, în special pentru solide, sunt: planele inclinate, jghiaburile, toboganele, transportoarele (convoioarele), vehiculele (cărucioarele, va-gonetele), monoraiurile, funicularele, elevatoarele, mesele ridicătoare (la laminoare), macaralele, trans-bordoarele (de ex. pentru locomotive), melcurile, basculatoarele şi dispozitivele speciale de întoarcere, de sucire, ridicare sau împingere, etc. 8. Mânzaf [öblHOK; bouvillon; junger Ochs; young ox; tinó]. Zoof.: Animal din specia bovinelor, în vârstă de 6 luni'-^Va ani. 9. Mapă cadastrală [Ka#acTpaJibHbiH nJiaH; mappe cadastrale; Kafasterkarte; cadastral map; kataszteri térkép]. Cad.; Plan Ia scara 1 /500 * • • 1 /5000, fără curbe de nivel, care reprezintă una sau mai multe parcele cadastrale. 10. Mapamond [KapTa 3eMHbix noJiymapHH; mappemonde; Erdkarte; map of the world; földtérkép]. Cartog.: Reprezentare pe un plan a globului terestru, cele două emisfere fiind reprezentate în două cercuri tangente, ai căror diametri ín prelungire reprezintă ecuatorul. 11. Mărr pi, meri [H0JlOHfl;pommier; Apfelbaum; apple-tree; almafa]. Agr.; Malus pumila Mill. Arbore care creşte până la 10 m înălfime, originar din Asia şi din Caucaz, cultivat în numeroase varie-tăfi pentru fructele sale şi pentru lemnul, asemănător cu cel de păr, care se lustrueşte bine şi e mult apreciat în tâmplărie. îs. Măr, pl. mere [HŐJIOKO; pomme; Apfel; apple; alma]. Agr.: Fructul arborelui cu acelaşi nume. is. Măr [KJlOTHKOBblH £HCK; pomme du mât; Flaggenknopf; truck; lobogó-tárcsa]. Nav.: Disc de lemn, cu fante dreptunghiulare, în cari se rotesc scripefi. Se montează la extremitatea de sus a catargelor sau a bastoanelor de pavilion, şi este străbătut, prin fante, de saulele de pavilion. I) disc; 2) scripete; 3) locaş 1) disc; 2) locaş de frecere penfru fixarea pe cafarg. a manevrelor. 14. ~ Călăuz [KJlOTHKOBblH VnpaBJlHiOIUHH AHCK; cap de mouton; Juffer, Jufferblock; dead-eye; árbockarika]: Disc de lemn, cu fante circulare, fixat de sarturi, şi prin cari trec şi sunt ghidate manevrele curente. is. Marabu [neKopaTHBHan JieHTa; marabout; Marabu; marabout; marabu]. Ind. texf.: Panglică de pluş, de lână sau de mătase, folosită pentru margini de perne şi de perne decorative de mobile. îs. Maramă. Ind. far.: Legătură de cap pe care o poartă sătencele, făcută din pânză albă, uneori foarte subfire, sau din mătase, de obiceiu brodată. i?. Marangoz [cyfloCTpoHTejibHbiö njioTHHK; charpentier de bafeaux; Schiffszimmermann; ship 621 carpenter; hajóács]: Meseriaş specializat în cioplirea, fasonarea şi îmbinarea diferitelor părfi cari compun construcfia unei nave de lemn. î. Mărar [yKpon; aneth, fenouil batard; Dill; fennel, dili; kapor]. Bot,: Anethum graveolens L. Plantă aromatică din familia umbeliferelor, cu frunzele verzi, glauce, bi-, tripenatisecate, cu segmente lineare filiforme, cultivată în scopuri culinare şi medicinale. Se înmulţeşte prin seminfe, cari se seamănă direct, primăvara devreme şi mai târziu, în mai multe serii. 2. Marc [MHKOTb, MapK; marc; Mark; marc; gyümölcsvelő]. Ind. alim.: Terciul obfinut prin strecurarea fructelor şi a unor legume fierte sau nu, după eliminarea cozilor, a sâmburilor, a seminţelor şi a pelifelor. 3. Marcă [3HaH0K; marque; Marke; mark; jegy]: Fisă de metal, cu număr de ordine, care se înmânează lucrătorilor unei fabrici, spre a o schimba contra uneltelor împrumutate dela scu-lărie, pentru a-şi dovedi prezenfa la lucru prin punerea ei într'un tablou, etc. 4. Marcă [Mapna; portée de noyau; Kern-marke; core mark; magjegyzék]. Meti.: 1. Adaus al miezului prin care acesta se fixează în forma de turnătorie, în pozifia exactă pe care trebue să o ocupe. — 2. Locaşul din formă în care intră adausul miezului numit marcă (v. Marcă 1). Sin. Locaşul mărcii. V. şi fig. de sub Formare cu miez. — 3. Partea din modelul de turnătorie care corespunde formării mărcii formei. — 4. Partea din cutia de miez care corespunde formării mărcii miezului. Sin. Locaşul mărcii. V. şi sub Model de turnătorie. 5. Marcă: Cutie de lemn în care se aşază 350 de cutii de chibrituri, după ce acestea au fost umplute la maşina de umplut. (Termen de atelier). 6. Marcă [jlHH30BblH UITpHX; repere de l'ima-ge; Bildmarke; collimating point; képjel]. Fotgrm.: Indice fixat în -interiorul lunetei stereoscopice (sau al sistemului stereoscopic) al aparatelor de fotorestitufie, servind la exploatarea spafială a stereogramelor orientate în acele aparate. Este compus din: „marca dreaptă" (pentru ochiul drept) şi „marca stângă" (pentru ochiul stâng). 7. stereoscopică [CTepeoCKonHHeCKHH 3HaK; marque stéréoscopique; Mefjmarke; stereo-scopical mark; sztereoszkopiai jel]: Ţintă sau indice, parte constitutivă a sistemului optico-me-canic al aparatelor stereofotogrammetrice de res-titufie, care materializează, pentru fiecare cameră de proiecfie, respectiv pentru fiecare ochiu al observatorului, direcfia (finta) de vizare către punctul de restituit. s. Marca batonului [MapKa óeTOHa; marque du béton; Betonmarke; concrete mark; betonjegy]. Bet.: Valoarea minimă a rezistenfei de rupere la compresiune a unui beton, determinată pe cuburi, după 28 de zile dela confecfionarea acestora şi în condifiunile stabilite de standarde sau de prescripfii oficiale. Se notează prin litera B, urmată de valoarea rezistenfei de rupere la com- presiune. De exemplu, B 200 reprezintă marca unui beton a cărui rezistenfă de rupere la compresiune este de 200 kg cm2. 9. Marca cimentului [MapKa iţeMeHTa; marque du ciment; Zementmarke; cement mark; cementjegy]. Ind. cimt.: Valoarea minimă a rezistenfei de rupere la compresiune a unui mortar normal de ciment, determinată pe cuburi cu latura de 7,07 cm, după 28 de zile dela confecfionarea acestora şi în condifiunile stabilite de standarde sau de prescripfii oficiale. Se notează printr'o literă majusculă care reprezintă inifiala numelui cimentului, urmată de valoarea rezistenfei de rupere la compresiune a epruvetelor. De exemplu, P 300 reprezintă marca cimentului Portland cu rezistenţa de rupere la compresiune de 300 kg./cm2. 10. Marcă de bord liber. V. Marcă de încărcare. u. Marcă de fabrică [(JjaőpHHHoe KjieHMO; marque de fabrique; Fabrikmarke; trade-mark; gyári jegy]: Semn distinctiv, care constă din inscripfii, cifre şi desene, aplicat de unele fabrici pe produsele lor sau pe ambalajele acestora, spre a le indica provenienfa, a le deosebi de alte produse similare şi, uneori, spre a indica anumite sorturi. 12. Marcă de încărcare [cyAOBbie óopTOBbie JIHHHH; marque de franchebord; Seitmark, Frei-bordmark; freeboard mark, load mark; terhelési vonal]. Nav.: Ansamblul liniilor trasate pe flancul unei nave, cari indică până unde este permis să ajungă linia de plutire, în diferite anotimpuri şi ape, sub acfiunea încărcăturii. Marca de încărcare indică deci încărcătura maximă a navei, după anotimp şi după apele în cari navighează. Liniile de plutire poartă diferite indicafii, internafionale sau nafionale. Mărcile de bord sunt aplicate de birourile de clasificare a navelor, cari eliberează şi un certificat de „franc-bord". Liniile sunt săpate în nave, iar şanfurile sunt vopsite fie în alb, fie în galben. Sin. Marcă de‘bord liber. 13. Marcă de normalizare. V. Marcă de standardizare. 14. Marcă de recepfis [upnéMOHHoe KJieÖMO; marque de réception; Abnahmezeichen, Abnah-memarke; acceptarfce mark; átvételi jegy]: Semn care se aplică pe obiecte recepfionate, pe ambalajul materialului, sau pe al obiectelor recepfionate. îs. Marcă de siguranfă [npsjjoxpaHHTeJibHbiH nyTeBOH 3HaK; marque d'aiguillage; Weichen-merkzeichen; marking sign; tilalomjelző]. C. f.: Indicator de cale ferată, montat între două linii de cale ferată cari se întretaie (ramificafie, traversare, traversare-joncfiune), pentru a marca locul până unde fiecare linie poate fi ocupată de vehicule fără a stânjeni circulafia pe cealaltă linie. De obiceiu, se foloseşte ca marcă de siguranfă un cupon de şină vopsit în alb şi aşezat transversal între cele două linii. i6. Marcă de standardizare [CTaH/ţapTH0 6 OŐOSHaHeHHe; marque de normalisalion; Norm-zeichen; standardization mark; szabványjegy]. St.: Semn de recunoaştere, care se aplică pe pro- % 622 dusele standardizate sau pe ambalajele lor, spre a garanta că ele corespund standardelor respective, din punctul de vedere al calităţii şi al dimensiunilor. De obiceiu, este formată din iniţialele organului de standardizare al Statului respectiv, urmate sau nu de numărul de ordine al filei de standardizare corespunzătoare. V. şi sub Marcaj 2. î. Marcaj [0003HaneHHe, MapKHpoBKa; mar-quage; Markierung, Kennzeichnung; marking, mark; jelzés]. St.: 1. Sin. Marcare (v.). — 2. Semnul aplicat pe un obiect prin marcare (v.). Modul de marcare, amplasamentul marcajului şi conţinutul lui sunt stabilite prin standardizare, în cazul anumitor produse, unelte, etc. 2. Marcare [KJieăMeHHe, MapKHpoBKa; mar-quage; Markieren, Kennzeichnen; marking; jelzés, bélyegzés], Tehn.: însemnarea unui obiect, a unei plante sau a unui animal, cu un semn distinctiv, spre a le deosebi de altele. Marcarea se face, de exemplu, spre a arăta provenienţa, proprietatea, destinaţia unui obiect, a unei plante sau a unui animal, anumite calităţi ale lor, etc. Marcarea poate fi temporară sau definitivă (indelebilă). Marcarea se poate face prin aplicarea de ştampile (la ţesături, ambalaje, etc.), prin vopsire, prin ardere cu fierul ^--------- roşu (pentru lemn, r—f II.--- animale, piei), prin \ \ }) t " preducire, prin apii- 1 \ y care de etichete, prin ------- crestare (de ex. pen- Cu)jt de rabotez8 s)andardizal, fru grinzile de lemn cu locul penfru marcare (|)- cari intră într'o construcţie), prin poansonare (în special la piese metalice), prin tatuare (la animale), prin gravare chimică, electrică sau elecfrochimică, etc. 3» Marcarea timpului [rţ)OTOrpaMMeTpHHec-Kan MeTKâ BpeMeHH; inscription de l'heure (sur le négatif); Zeitmarkierung (aui dem Negativ); time recording (on the negative); időpontjelzés a negatívon]. Fofgrm.: înregistrarea momentului de fotografiere a unui obiect, pe însuşi negativul care redă obiectul. 4. Marcasif [MapKa3HT; marcassite, marcasife; Markasit; marcasife; markaszit]. Mineral.: FeS2. Sulfură de fier naturală, cristalizată în sistemul rombic, în cristale tubulare, dând macle polisin-tetice şi ciclice. Se prezintă în mase compacte, în agregate radiare, în concreţi-uni reniforme şi în cruste. Are coloare galbenă, uşor verzuie, şi e opac, cu luciu metalic. E casant, cu clivaj slab, cu duritatea 6--*6,5 şi gr. sp. A,65 ••■4,9. La temperatură înaltă se transformă în pirită. Este foarte răspândit în natură. Se întâlneşte adesea alături de pirită, având aceeaşi constituţie chimică, şi deosebindu-se de ea numai prin sistemul de cristalizare. 5. Marcat, ciocan de ~ [MapKHpoBOHHbiH MOJIOTOK; marteau â marquer; Markierhammer; marking hammer; jegyző kalapács]. Ind. lemn.: Ciocan înzestrat cu cifre, cu inscripţii sau cu semne, folosit mai ales în industria lemnului, şi Marcafor cu discuri. de administraţiile forestiere, spre a marca lemnul fasonat sau anumiţi copaci. Inscripţiile ciocanului pot fi fixe sau schimbabile. 6. Marcator [00p03,ZţHHK; marcateur; Markeur, Furchenzieher; marker; barázdajegyező]. Agrot.: Unealtă folosită în agricultură pentru trasarea rândurilor pe răzoare şi pentru marcarea cuiburilor în cari se pune sămânţa. Poate fi, fie ca o greblă cu mai mulţi dinţi, cari uneori se pot depărta unul de celălalt penfru a putea varia distanţa dintre şanţuri, fie ca un cadru cu discuri montate pe un tăvălug (v. fig.). t. Marchefărie[xy#o}KecTBeHHaH HaKjia/ţKa; marqueterie; eingelegte Arbeit; inlaid work; díszítés]. Artă: 1. Procedeu de decorarea unui obiect (în special de lemn), care consistă în aplicarea şi lipirea pe suprafaţa obiectului a unor bucăţi mici de lemn exotic sau preţios, de fildeş, de marmură, de baga sau de metal, de obiceiu colorate diferit, pentru a forma motive decorative. — 2. Lucrarea decorativă obţinută prin procedeul descris sub 1. 8. Marchiofă. Ind. făr.: Sin. Campadură (v.). 9. Marchifănie [CKOÓHHbie H3AejiHF, cko-ŐHHan ToprOBJiH; quincaillerie; (Eisen-) Kurzwa-ren, Kleineisenwaren; ironmongery, hardware; vas-rövidárú]: 1. Articole metalice mărunte, de uz casnic (lacăte, balamale, ustensile de gospodărie, etc.). — 2. Comerţul cu articole de marchifănie. 10. Marchiză [HaBec Ha# KpbiJibii;OM; marquise; Markise, Schutzdach; blind, awning; márkiz, védőtető, vihartető]. Arh., Cs.: 1. Acoperiş mic, aşezat deasupra uşii de intrare a unei clădiri importante sau monumentale, pentru a apăra de ploaie sau de soare spaţiul din faţa uşii. Se execută fie dintr'o şarpantă de lemn şi o învelitoare de tablă, de ţigle sau de olane, fie dintr'un schelet de metal şi panouri de geam, sau dintr'o placă de beton armat, în consolă. — 2. Construcţie formată dintr'un acoperiş şi pereţi de lemn sau de metal, cu geamuri numeroase, aşezată dinaintea uşii de intrare a unei clădiri, alipită de faţadă, pentru a apăra intrarea de intemperii (prin extensiunea sensului de sub Marchiză 1). u. Marchiza locomotivei [nap0B03Han na-ÖHHa MaiEHHHCTa; cabine du mécanicien de la locomotive; Lokomotivführerhaus; locomotive dri-ver's cab; mozdonysátor]. V. Ghereta mecanicului. 12. Marchizei [MapKH3eT; marquisette; Mar-quisette; marquisette; marchizei]. Ind. text.:'Ţesătură foarte subţire, transparentă, de bumbac, de mătase sau de lână piepienată, cu legătură „gaze". Marchizetul de bumbac se foloseşte penfru perdele şi pentru decoraţie. Marchizetul de mătase şi cel de fire de lână pieptenată se foloseşte pentru îmbrăcăminte. 623 i.. Marciavanfi [uinyHTOBbie őpycbH ajih yKpenjieHHH maxTHOH raJiJiepeH; boisage du tóit en palplanche; Verpfáhlung; piling boards; cölöpözés], Tn/.: Fiecare din dulapii alăturaţi, aşezaţi longitudinal, direct sub tavanul galeriei unui tunel, pentru a-l sprijini şi a transmite capelei presiunea verticală a muntelui, prin intermediul filatei. Marciavantele se introduc între filată şi tavanul galeriei, prin batere cu ciocanul, pe măsură ce înaintează săpătura galeriei. La excavarea calotei, marciavantele se aşază transversal şi se reazemă pe longarine. 2. Marconi [őpHraHTHHa; brigantine triangu-laire; dreieckiger Besan; three cornered mizen; háromszögű vitorla], Nav.: Sistem de velatură cu rande triunghiulare, fără pic. 3. Marcofă [OTBOflOK; marcotte; Pfropfreis, Absenker; layer; győkérsarj]. Agr.; Lăstar de 1-**2 ani, dela baza unei plante, nedesprins de planta-mamă, şi înrădăcinat la cealaltă extremitate sau spre cealaltă extremitate, prin muşuroire sau îngropare în pământ. E folosit pentru înmulţirea plantelor prin marcotaj (v.). 4. Marcotaj [pa3BOAKa, pa3MH0}KeHHe ot-BOflKOH; marcottage; Ablegen, Absenken, Einlegen (eines Reises); layering; gyökérsarjadzás]. Agr.: Procedeu de înmulţire vegetativă, care consistă în producerea unei plante noi, determinând, prin îngroparea lui în pământ, înrădăcinarea unui lăstar ataşat încă de planta-mamă. Se folosesc mai multe sisteme de marcotaj: 5. ~ chinezesc [KHTaHCKHH cnocoő pa3-MHOmeHHH OTBOtfKOH; marcottage chinois; chine-sisches Ablegen; Chinese layering, air layering; kinai gyökérsarjadzás]: Marcotaj în care ramura este întinsă pe fundul unui şanţ, şi dă mai mulţi lăstari aerieni şi numeroase rădăcini. Se obţin astfel mai multe marcote. 6. ~ prin muşuroire [pa3MH0îK6BH6 OKyHH-BaHHeM OTBO/ţKOB; marcottage en cépée; An-haufeln; mound layering; feitöltéses gyökérsarjadzás]: Marcotaj în care toţi lăstarii unei plante sunt muşuroiţi la bază cu pământ şi se înrădăcinează pe porţiunea lor îngropată. Este folosit cel mai mult la gutuiu şi la măr. 7. ~ şerpuitor [pasMHOJKeHHe h3bhjihctoh OTBO£KOH; marcottage en serpenteau; schlan-genartiges Absenken; serpentine layering; többszörös gyökérsarjadzás]: Marcotaj în care lăstarul este curbat de mai multe ori, convexităţile inferioare fiind îngropate în pământ, iar cele superioare rămânând deasupra solului. Primele emit rădăcini, iar cele superioare, lăstari. Toamna se separă câte o porţiune cu rădăcină şi lăstar. s. ~ simplu [npoCTGH otboaok; marcottage en archet; Absenken; simple layering; egyszerű gyökérsarjadzás]: Marcotaj în care lăstarul este curbat şi îngropat pe o singură porţiune în pământ, vârful rămânând afară. 9. Marcusson, aparat ~ [annapaT Mapny-C0H3; appareil de M.; M. Apparat; M. apparatus; M. féle készülék]. Ind. pefr.: Aparat folosit pen- tru determinarea punctului de inflamabilitate în; vas deschis al produselor de petrol. Este alcătuit dintr'o baie de nisip în care este introdus un creuzet de porţelan smălţuit, de 40 mm înălţime, şi care are în interior, la 10 şi la 15 mm dela marginea superioară, câte o linie de reper. Aparatul este echipat cu două termometre speciale, gradcte din grad în grad: unul dela 40 până la 260°, celălalt dela 190 până la 410°. Produsele cercetate sunt introduse în creuzet, — cele cu punctul de infla-mabilitate peste 250°, Aparat Marcusson. până la reperul inferior, A) creuzet de porfelan (sau d& iar cele CU punctul de in- metal neoxidabil); 8) baie de flamabilitate sub 250°, nisip; C) termometru specîaL până la reperul superior. Baia de nisip fiind încălzită treptat, inflamabili-tatea este încercată cu o flacără auxiliară. Se citeşte temperatura în momentul aprinderii. io. Maree [npHJiHB h otjihb; marée; Ebbe und Flut; tide; dagály és apály]. Geofiz.: Ridicarea şi coborîrea nivelului mării, în general de două ori pe zi, produsă de atracţiunea exercitată de Lună şi de Soare asupra apei mării, şi de rotaţia Pământului în jurul axei sale. Ridicarea nivelului mării se numeşte flux, iar retragerea apelor, în urma coborîrii nivelului, reflux. Mareele de Lună plină şi cele de Lună nouă, cari sunt cele mai înalte, se numesc ape vii, iar cele de primul şi de al treilea pătrar al Lunii, cari sunt cele mai puţin înalte, se numesc ape moarte. Apa staţionară dintre flux şi reflux se numeşte etală. Momentul mareei maxime de seară, la ora locală a. unui port, se numeşte timpul portului. Se numeşte curent de flux, respectiv curent de reflux, curentul în amontele, respectiv în avalul unui fluviu, datorit fluxului, respectiv refluxului. Locul geometric al punctelor în cari mareele se produc într'un acelaşi moment se numeşte linie cotidală. Punctele în cari nu se produc maree se numesc puncte amfidromice. n. ~ atmosferică [aTMOcc|)epHbie npHjiHB h OTJIHB; marée atmosphérique; atmosphárische Flut(erscheinung); atmospheric tide; légköri dagály]. Meteor.; Dilatări şi comprimări periodice ale atmosferei, cari se manifestă prin scăderi şr prin creşteri ale presiunii atmosferice. Se deosebesc: mareea termică sau barometrică, produsă de variaţia diurnă a temperaturii, şi mareea gravitaţională, datorită atracţiunii Lunii şi a Soarelui. La sol, mareea termică produce o variaţie regulată a presiunii, cu o perioadă de 12 ore şi o amplitudine mijlocie de 0,2 mm. Mareea lunară are perioada de 12 ore şi 27 de minute şi o amplitudine mijlocie de 0,01 mm. Mareea solară produce un efect mai mic. Prin mişcarea sa periodică, atmosfera antrenează păturile ionosferice, cari urcă 624 şi coboară în acelaşi ritm. De exemplu, amplitudinea variaţiei înălţimii păturii E este de cca 1 km. î. Maregraf [Mapeorpakhhh npeAeji; borne in-férieure; untere Grenze; inferior bound; alsó határ]: Număr m care are următoarele proprietăţi: niciun număr al unei mulţimi de numere reale nu este mai mic decât m\ există numere ale mulţimii mai mici decât m-\-s, oricare ar fi numărul pozitiv s. — Orice mulţime mărginită inferior are o margine inferioară bine determinată. 13. ~ superioară [sepxHHH npeAGJi; borne supérieure; obere Grenze; superior bound; felső határ]: Număr M care are următoarele proprietăţi: niciun număr al unei mulţimi de numere reale nu este mai mare decât M\ există numere ale mulţimii mai mari decât M — s, oricare ar fi numărul pozitiv s. — Orice mulţime mărginită superior are o margine superioară bine determinată. u. Margine [hhctmh 6pyc; bois vif, bois a vives aretes; vollkantiges Holz; full-edged timber; teljesélű deszka]. Ind.lemn.: Fiecare din scândurile nerefecate, cu feţele late plane şi paralele, iar cu feţele înguste neregulate, cari se obţin prin tăierea flancurilor buşteanului, după tăierea lătunoaielor (v. fig.). Lăţimea medie a feţei late din spre interior trebue să fie de cel puţin 12 cm. îs. Margine. Te/c. V. sub încălcare. i(3. Margine. Arfe gr. V. Cant. 17. Margine. Mş., Av. V. Bord. 18. Marialit [MapHajlHT; marialite; Marialith; marialite; marialit]. Mineral.: 2NaCI • 3NaâO ■ 3AI2Oa ■ 18Si02. Este un scapoiit sodic clorurat. 19. Mărime [BejiHHHHa; grandeur; Gröfye; quan- tity; mennyiség]. Mat.: 1. Fiecare din elementele Alf A2l Aa ... ale unei mulţimi între cari sunt definite relaţiile de egalitate, de ordonare şi de compunere (adunare). — Relaţia de egalitate (v.), care se notează cu simbolul =, este definită prin următoarele trei proprietăţi: e reflexivă (A^Aj), simetrică (dacă At —Ak, rezultă Afi=Aj) şi transitivă (dacă Ai=Ak şi Ak — A[t rezultă — Relaţia de ordonare, care poate fi exprimată prin „mai mare decât" (>) este de- I finită prin următoarele patru proprietăţi: e nere- 40 626 flexivă (nu există niciun element mai mare decât el însuşi), nesimetrică (dacă A;>Ak, nu există relafia Ak>A^, dar transitivă (dacă Ai>Ak şi Ak>Alt rezultă A^Aj) şi excluzivă în raport cu egalitatea (dacă A^Aţ,, nu există relafia A^A^). Inversa relafiei „mai mare decât" (>) se numeşte „mai mic decât" (<), adică relafia At>Ak se poate exprima şi sub forma AkAk, fie relafia AiJlOT; marine mili-taire; Kriegsmarine; navy, naval force; hadi tengerészet]: Flotă maritimă afectată operaţiunilor militare. s. Marinar [MOpHK; 1. matelot, marin, 2. ma-rinier; I.Seemann, 2. Flufjschiffer, Mairose; sailor; tengerész]. Nav.: 1. Persoană în serviciul unei nave din flota maritimă. — 2. Persoană în serviciul oricărei nave, chiar fluviale (accepţiune improprie a termenului). 9. Mariolfe, butelie ~ [őatma MapnoTTa, őyTejlb MapHOTTa; flacon de M.; M. Flasche; M.'s flask; M. palack]. Fiz.: Recipient care menţine constantă vitesa de scurgere a lichidului pe care-l conţine. Se compune dintr'o buteliejnchisă la partea superioară cu un dop străbătut de un tub care intră cu extremitatea sa inferioară în lichid. Astfel, vitesa de curgere a lichidului printr'un orificiu lateral, practicat lângă fundul buteliei, depinde numai de difereriţa de nivel dintre acest orificiu şi extremitatea inferioară a tubului care străbate dopul buteliei, adică e constantă. 10. punct ~ [Toqna MapHOTTa; point de M.; Boyle Punkt; Boyle's point; Boyle pont]: Dacă se reprezintă isotermele unui gaz (real) în sistemul de coordonate cu v în ordonate şi p în abscise, aceste curbe au un minim. Locul geometric al acestor minime este o curbă care intersectează axa p — 0 într'un punct numit punctul lui Mariotte. Dacă ecuaţia lui van der Waals este valabilă, temperatura absolută a punctului lui Mariotte este TM = 3,375TC, Tc fiind temperatura critică a gazului respectiv. n. Mărire [yBeJlH^eHHe; grandissement; Ver-gröíjerung; magnification, magnifying power; nagyítás]. Opt.: Raportul dintre o dimensiune lineară a unui element al unei imagini produse de un sistem optic, şi dimensiunea lineară corespunzătoare a obiectului respectiv. — Se deosebesc, în special: i2. ~ axială [oceBOe yBeJlH^eHHe; grandissement axial; Axialvergröfjerung, Longitudinal-vergröfjerung; longitudinal magnification; axiális nagyítás]: Raportul = dintre lungimea unui segment al imaginii, aşezat în lungul axei optice, şi lungimea segmentului corespunzător, de pe axa optică, al obiectului. Dacă x şi x’ sunt distanţele dela focarul-obiect la obiect, respectiv dela focarul-imagine la imagine, şi / şi /' distanţa focală-obiect, respectiv distanţa focală-imagine, i3. ~ transversală [nonepeqHoe yBejiHHeHHe; grandissement transversal; Lateralvergröljerung; transversal magnification; transzverzális nagyítás]: Ay1 Raportul — dintre lungimea unui segment al y imaginii, aşezat perpendicular pe axa optică, şi lungimea segmentului corespunzător, perpendicular pe axa optică, al obiectului: cu notaţiile de sub Mărire axială. 14. ~ unghiulară [yrJlOBOe yBeJlHMeHHe; grandissement angulaire, grossissement; angulare Ver-gröfjerung, winklige Vergröfjerung; angular mag- nification; szögnagyitás]: Raportul Mu= ^ - dintre tangentele trigonometrice ale unghiului solid al conului de raze emergente dintr'un sistem optic 630 şi ale unghiului conului de raze incidente corespunzător, care provine dela un punct-obiect: unde notaţiile sunt cele de sub Mărire axială, între diferitele măriri există relaţiile în cari n şi n' sunt indicele de refracţiune al spa-ţiului-obiect, respectiv al spaţiului-imagine. î. Mărire [yBeJiHHeHHe; agrandissement; Ver-gröfjerungjenlargemept, enlarging; nagyítás]. Foto.: Obţinerea unui pozitiv mai mare decât negativul, realizată prin aşezarea negativului într'un aparat de mărit şi proiectându-l pe un materia! fotosen-sibil (hârtie, film, etc.). 2. Mărirea şi reducerea desenului [yBejiHHeHHe h yMeHbineHne nepTejfca; agrandissement et réduction des dessins; Vergröfyerung und Ver-kleinerung von Zeichnungen; enlarging and re-ducing of drawings; rajz-nagyitás és -kisebbítés]. Cartog.: Reprezentarea la o scară mai mare (mărire) sau la o scară mai mică (reducere) a unui desen, a unei hărţi sau a unui plan grafic. Se face prin una din următoarele metode: metoda careurilor: se acopere desenul primitiv, fie direct, fie prin suprapunerea unei hârtii transparente cu o reţea de careuri numerotate, mai dese sau mai rare, după cum se urmăreşte redarea unui număr mai mare sau mai mic de detalii; pe hârtia albă se trasează un număr egal de careuri, la scara dorită pentru noul desen; apoi se trece Ia executarea desenului, urmărind succesiv careurile din desenul primitiv, şi transpunându-l în noul desen; — metoda compasului de reducţie (v. Compas reductor); — metoda pantografului (v. Pantograf); — metoda prin fotografiere, în care desenul este reprodus la scară mărită sau micşorată; etc. 3. Mări#, aparat de ~ [yBejiHHHTeJibHbiH annapaT; agrandisseur, amplificateur; Vergröfje-rungsapparat; enlarging apparatus; nagyitó készülék]: Aparat folosit pentru obţinerea unui pozitiv fotografic de dimensiuni mai mari decât dimensiunile negativului respectiv. Conţine o sursă de lumină, o ramă pe care se aşază negativul, un obiectiv şi o planşetă pe care se dispune materialul fotosensibil pe care se obţine pozitivul. Uneori se găseşte, între izvorul de lumină şi negativ, un condensor, care concentrează lumina sursei pe negativ. Tot aparatul e aşezat într'o cutie opacă. 4. Maritim [MOpcKOH; maritime; See-; maritime; tengeri]: 1. Calitatea de a se referi la mare. Sin. Marin. — 2. Calitatea de a fi lângă mare sau de a creşte pe malul mării. 5. Maritim, aer ~ [MOpcKOH B03jţyx; air maritime; Seeluft; sea air; tengeri lég]. V. sub Aer. o. Marmeladă [MapMeJîafl; marmelade; Mus, Marmelade; marmalade, jam; gyümölcsíz]. Ind. alim.: Produs obţinut prin fierberea fructelor proaspete (seu a pulpei de fructe conservate), fărâ- mate în prealabil, sau a unui amestec de diferite feluri de fructe, căruia i se adaugă zahăr. 7. Marmorajul cărţilor [oT^ejina KHHr no$ MpaMop; tranche marbrée, tranche jaspée; Mar-morschnitt; marbled edge; könyvmetszet-márvá-nyozás], Arfe gr.: Coloratură realizată printr'o metodă specială, pe marginile tăiate ale cărţilor sau ale registrelor, penfru a obţine un desen asemănător cu cel pe care-l prezintă marmura. De obiceiu, marmorajul se face în tonul copertei sau cu bronz. s. Marmorizare [pacKHCJieHHe noepe#CTBOM MpaMOpHOro (|)HJlbTpa; désacidification par filtre de marbre; Marmorisierung; marmorization; márványozás]. Canal.: Reducerea cantităţii de acid carbonic conţinut de o apă, trecând-o printr'un filtru cu pietriş de marmură. 9. Marmură [MpaMOp; marbre; Marmor; mar-ble; márvány]. Pefr.: Rocă calcaroasă complet re-cristalizată prin metamorfism şi formată din cristale de calcit incolore şi adesea transparente. Marmurele, chiar cele mai pure, conţin minerale accesorii: cuarţ, mică, feldspaţi, oxizi metalici, cari reprezintă impurităţile conţinute în calcarul din care a fost formată marmura; aceste minerale colorează marmura într'o mare varietate de nuanţe, dela alb până la negru, atât uniform, cât şi, de cele mai multe ori, neregulat sau în dungi. Datorită condiţiunilor în cari s'a format, marmura are o structură compactă şi de aceea poafe fi tăiată în blocuri şi în plăci rezistente cari pot fi lustruite, pentru a fi folosite în construcţii,'şi pentru sculptură. Este un bun izolant electric, folosit mai ales pentru tablouri de distribuţie. 10. ~ milonitică [ MH JIOHHTHblH MpaMop; marbre mylonitique; mylonitischer Marmor; mylonite; milonitikus márvány]: Varietate de marmură constituită dintr'o brecie alcătuită din elemente cal-caroase sau din serpentine cu forme unghiulare, unite între ele printr'un ciment, de obiceiu cal-caros. Se întrebuinţează ca piatră de ornamentaţie. u. Marmurei, exploatarea ~ [pa3paŐ0TKa MpaMOpa; exploitation du marbre; Marmorabbau; marble mining; márvány kitermelése]. Mine: Operaţiunea de extragere de blocuri de marmură din masiv. Se execută fie cu ajutorul explozivilor, ceea ce provoacă o foarte mare pierdere de material, fie prin tăiere cu ajutorul unor cabluri subţiri de oţel, foarte lungi, cari ferestruesc marmura printr'o mişcare de du-te, vino (metodă veche), fie cu ajutorul maşinii de canelat (v. sub Maşini miniere). Prin ultimele două metode se obţin blocuri cari au forme regulate paralelepi-pedice, în general cu volume până la cca 6 m3. 12. Marnă [CJianeu, Meprejlb; marne; Merge!; mari; márna]. Mineral.: Rocă pelitică cimentată, compusă dintr'un amestec de argilă şi carbonat de calciu. După conţinutul în carbonat de calciu, se deosebesc: calcar marnos (90 ■ ■ ■ 98%), marnă calcaroasă (75 ••• 90%), marnă obişnuită (401 ■ • 75%), ; marnă argiioasă (10 • ■ * 40°,o), aroilă marnoasă I (2 ■ ■ • 10%). 631 1. Marnă exfoliată [pacCJiaHBaioiu.HHCH CJia-Heu; marne exfoliée, schisfe exfolié; abgeblătterter Schiefer; exfoliated shale; lemezes márna], V. Marnă pătrăţică. 2. ~ friabilă [xpynKHH CJiaHen; marne fria-ble, schisfe friable; leicht zerbröckelnder Schiefer, brüchiger Schiefer; briitle shaíe; szétmáló márna], V. Marnă pătrătică, 3. ~ pătrăfică [B3AysatomHHCH cjiaHeu,; marne gonflante, schiste gonflant; drückender Schiefer, schwellender Schiefer; heaving shale; dagadós márna]: Formaţie marnoasă, care are tendinţa de a reduce sau de a bloca, în timpul forajului, gaura sondei. Se admite, în general, că în prezenţa apei din noroiu se produce o hidratare a acestor marne, însoţită de o creştere a volumului, de unde rezultă desintegrarea lor. Sin. Heaving shale, Marnă care se umflă, Marnă exfoliată, Marna friabilă. 4. Marnare [yAOÖpeHue MeprejieM; marna-ge; Mergelung; mariing; márnálás], Agrot.: Operaţiunea de presărare a unui sol cu marnă mă-runţită, executată pentru corectarea compoziţiei şi a proprietăţilor fizicochimice ale solului, şi pentru activarea proceselor biologice din sol. 5. Marochin [MapOKéH; maroquin; Marokko-leder; morocco leather, maroquin; marokkobor]. Ind. piei.: Piele de oaie sau de capră, tăbăcită cu tananţi vegetali, cu faţa plutuită în mod special, şi colorată în diferite nuanţe, folosita pentru articole de galanterie, articole de călătorie, le-gătorie de cărţi. o. Maron, animal ~ [oAHHajioe }KHB0TH0e; animal marron; entlaufenes Tier; animal run wild, animal gone to bush; elvadult háziállat]. Zoot.: Animal domestic care a revenit la starea de sălbăticie. Caii maroni, de exemplu, se domesticesc din nou, mai uşor; ei poartă coama în jos, spre deosebire de cei sălbatici, cari o poarta în sus. 7. Marquardt. masă ~ [Macca MapKapTa; masse M.; M. Masse; M. mass; M. tömeg]. Mineral.: Substanţă cu caracterele argilei, care, după ardere, se apropie de compoziţia 3AI203 • 2SiOs. E folosită ca material refractar. 8. Marquis. Agr.: Soiu de grâu de primăvară, care a servit pentru crearea unor soiuri româneşti, adaptate condiţiunilor climatului şi solului nostru. 9. Marquise. Ind. text.: Ţesătură cu urzeală de mătase organsin, sau de chappe, şi cu bătătură în care alternează fire fine, răsucite, de bumbac, cu fire groase, slab toarse, cari dau ţesăturii un aspect de rips. Ţesătura se lucrează pe războiul Jacquard. (N. C.). io. Marş [peHC; marche; Gestăngeeinbau und-ausbau; round írip; rúdazat be-és kihúzása]. Expl. pefr.: Operaţiunea de extragere din puţ şi de reintroducere în puţ a garniturii de prăjini c'e sapă. Marşul constitue un iimp inactiv din punctul de vedere el avansării sapei în teren. O durată prea mare a marşului prezintă şi un pericol prin faptul că gaura de sondă e ţinută în acest timp cu fluidul în repaus. De asemenea, marşul prezintă riscul amorsării unei erupţii prin uşurarea coloanei de noroiu, datorită unei eventuale goliri parţiale a‘puţului, ca şi prin efectul de pistonare (v.), exercitat de legăturile speciale (v.). Uneori, se numeşte marş şi durata de serviciu a unei sape la puţ, sau durata de lucru cu o unealtă specială la puţ (de ex. coruncă, un aparat de măsură, un aparat c'e încercare a straielor, etc.). 11. Marşă [nojib^ep, oŐBajiOBaHHaa HH3Hna; polder; Po.lder; polder; körgátas terület]. Geo/,: Sol care se formează pe depozitele cari apar în urma retragerii apelor de mare. Se formează la început din depozite minerale, la cari se adaugă resturi de animale şi de -plante marine, şi anume mai întâi plante salifere, iar cu timpul, pe măsură ce dispar sărurile, plante obişnuite. Sunt foarte cunoscute marşele artificiale din Olanda, formate prin îndiguirea malurilor şi prin drenarea suprafeţelor izolate. Sin. Polder. 12. Marsch, aparatul lui ~ [annapaT Mapuia; appareil de M.; M. Apparat; M. apparatus; M. készülék]. Chim.: Aparat folosit pentru constatarea prezenţei arsenului într'o substanţă. Se compune dintr'un generator de hidrogen (de ex. un flacon de sticlă în care se pune zinc şi acid clorhidric),în care se introduce şi substanţa de cercetat. Generatorul este legat cu un tub de sticlă, subţiat la vârf, unde se arde hidrogenul format. încălzind tubul pe o porţiune depărtată prezent, Aparatul lui Marsch. A) generator de hidrogen; B) amestec de acid cu zinc şi substanţa de analizat; C) tub cu vată de asbest, pentru oprirea eventualelor picături de lichid antrenate; D) oglindă de arsen. de vârf, arsenul, dacă este se depune, mai departe, pe pereţii reci ai tubului, sub formă de oglindă metalică. Se poate identifica arsenul în cantităţi până la 1/10000 mg. 13. Marshif [MapiIIHT; marshite; Marshit; marshite; marshit]. Mineral.: CuJ. Iodură de cupru naturală, cristalizată în fetraedri bruni, cu nD = 2,346. 14. Marşruf [MapmpyT; marcheroute; Marschrut; marchrout; marsrut, menetirány-eljárás]. 1. Tehn.: Procedeu de lucru al unui lucrător la mai multe maşini, în care ordinea de deservire a maşinilor şi ordinea operaţiunilor pe cari trebue să le execute lucrătorul sunt fixate dinainte şi nu pot fi modificate în limpul lucrului. — 2. C. Mersul unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă şi nici nu ia vagoane din vreo staţie de pe parcurs. îs. Marfac [koji, CBan; pieu; Pfahl; timber pile; kunyhócölöp]. Cs.: Căprior care serveşte la construirea învelişului unui bordeiu. Sin. (parţial) Par. i<>. Marfe [Mape; Mars; Mars; Mars; Marsz], Astr.: Planetă a cărei orbită este imediat exterioară orbitei Pământului. Distanţa mijlocie dintre Marte şi Soare este de cca 228000 000 km; ex- 632 centricitatea orbitei este 0,0933, cea mai mare dinire excentricităţile orbitelor planetelor mari, cu excepţiunea orbitei planetei Mercur. Diametrul planetei e de cca 6600 km, deci volumul său este 0,141 din volumul Pământului, iar masa sa este 0,108 din masa Pământului. Durata revoluţiei sale pe orbită este de 686,98 zile, iar durata rotaţiei, de 24 de ore şi 37 de minute. Are doi sateliţi: Phobos şi Deimos. Strălucirea planetei, care este de coloare roşcată, este mai mare decât a unei stele de mă- rimea întâi. Suprafaţa planetei Marte are o structură care prezintă pete galbene şi pete întunecate, ca şi, periodic, pete albe în regiunea polilor. S'a presupus că aceste pete albe ar reprezenta mase de apă în stare solidă, iar petele întunecate, zone de vegetaţie. Temperatura planetei variază între cca —20° şi +30°, dela marginea care corespunde răsăritului Soarelui pe Marte, până spre centru; în regiunea petebr albe polare, temperatura este de cca ■—70°. Marte are o atmosferă care conţine vapori de apă, dar a cărei constituţie precisă nu este cunoscută. î. Marfempering: Sin. Călire fracţionată (v.). 2. Marfens-Pensky,aparatul — [annapaT Map-TeHca-IIeHCKH; appareil rat; M.-P.apparatus; M.*-P. készülék]. Ind. pefr.: Aparat folosit pentru determinarea punctului de a-prindere în vas închis, al produselor distilate de petrol (motorine, uleiuri). Se compune din: un vas cilindric de metal cu înălţimea de 95 mm, în care se introduce produsul până la un reper, vas care are un capac, un dispozitiv mecanic pentru deschiderea unui orificiu în capac şi pentru aplecarea flăcării de aprindere, un agitator şi un locaş pentru termometru; un bloc de alamă, care serveşte drept baie de aer pentru încălzirea recipientu- D) maneta mecanismului de lui, şi un termometru Mar- aprindere; E) ferestruica de tens-Pensky, gradat dela aP'ind^; F) becuri de gaz. -—40° la 162°, sâu un termometru gradat dela 197 •• • 405°. 3. Martensită [MapTeHCHT; martensite; Mar-tensit; martensite; martenzit]. Metl.: Constituent structural caracteristic al oţelurilor călite, foarte dur (duritatea peste 65 Rockwell C), fragil şi cu aspect acicular. — Când se măreşte vitesa de răcire a soluţiei solide fier-carbon, temperatura corespunzătoare punctului de transformare Ar± a aus-tenitei în perlită şi ferită, din diagrama de echilibru fier-carbon, scade, şi se notează cu Ar\ (v. fig. A). Când valoarea vitesei atinge vifesa critică de răcire (valoarea M din fig. A), răci- de M.-P.; M.-P. Appa- Aparatul Martens-Pensky. A) vas metalic; 8) ba!e de aer cald; C) axa agitatorului; rea devine prea bruscă spre a mai permite descompunerea completă a austenitei în perlită şi A M Vitesa de ca/ire A) Variafia temperaturii de transformare cu viteza de călire a otelului. — B) Cristale de fier a în martensită: Í, fier a; 2) carbură de fier; 3) plane intercristaline de mică rezistenfă. ferită, şi începe transformarea ei în martensită (punctul Ar'i din fig. A). Dacă răcirea este şi mai bruscă (valoarea N din fig. A), perlită şi ferita dispar complet, şi în oţelul călit se găsesc numai austenită „îngheţată" şi martensită, în proporţii variabile. La răcirea cu vitesă mai mică decât cea critică, cristalele de fier Ţ cubice cu feţe centrate, din cari este compusă austenita, se transformă în cristale de fier a cubice centrate în spaţiu, iar carbura de fier este complet eliminată din soluţie. Dacă vitesa de răcire are valori superioare celei critice, această transformare este frânată, fiind înlocuită treptat prin formarea de cristale de fier a centrate în spaţiu (după caz, tetragonale sau cubice), cari prind în soluţie o parte din carbura de fier; aceasta este martensita* Diagrama procesului de fornmre a martensitei. care constă deci din fier a suprasaturat cu carbon. în cazul oţelurilor la cari transformarea în 633 marfensită se produce la temperaturi foarte joase, Ia cca 100° (la otelurile cu conţinut mai mare în carbon), se formează martensită p, ale cărei cristale sunt tetragonale. Prin încălzire între 100 şi 150° sau prin depozitare mai îndelungată, mar-tensita g trece îri martensită a, care este tot fier a suprasaturat cu carbon, dar cu cristale cubice. în cazurile în cari transformarea în marten-sită se produce la temperaiuri mai înalte, adică între 300 şi 400° (ca la oţelurile nealiate, sărace în carbon), se obţine de-a-dreptul martensita a. La temperaturi de transformare intermediare se formează atât martensita cubică (a), cât şi cea tetra-gonală ({3). — Duritatea martensitei e datorită, în cea mai mare parte, particulelor submicroscopice de carbură de fier prinse în interiorul cristalelor de fier a, particule cari reduc planele intercristaline de mică rezistenţă (v. fig. B); la aceasta se adaugă distorsiunea structurii interne a cristalului, producerea de tensiuni interioare şi micşorarea dimensiunilor granulelor formate prin juxtapunerea cristalelor. Formarea martensitei este favorizată şi de prezenţa în oţel a anumitor elemente (mangan, nichel, etc.),— Prin răcirea bruscă din regiunea celei mai joase temperaturi de formare a soluţiei solide (deci foarte puţin deasupra punctului de transformare Acx din diagrama de echilibru fier-carbon) a unui oţel eutectoid, se obţine o martensită neaciculară, cu structură extrem de fină, neaparentă, numită hardenită. î. Martensită cubică [KyŐHnecKHH MapTen-3HT; martensite cubique; kubischer Martensit; cu-bical martensite; kockás martenzit]: Sin. Martensită a* V. sub Martensită. 2. ~ tetragonală [qeTbipexrpaHHbiH Map-T6H3HT; martensite tetragonale; tetragonaler Mar-tensit; tetragonal martensite; négyvonalas martenzit]: Sin. Martensită p. V. su)d Martensită. 3. Mariin, cuptor V. Cuptor Siemens-Martin. 4. oţel ~ [MapTeHOBCKaH CTajib; acier M.; Siemens M. Stahl; open-hearth steel; Siemens M. acél]. Metl.: Oţel obţinut prin procedeul Martin, V. sub Oţel. 5. procedeu ~ [cnócoő MapTeHa; pro-cédé M.; M. Verfahren; open hearth process; M. eljárás]: Procedeu de afinare şi elaborare pe vatră a oţelului, în cuptoare Siemens-Martin (v.). După natura materialului afinat, se deosebesc procedeul cu minereu şi procedeul cu fier vechiu. După. căptuşeala vetrei cuptorului, se deosebesc procedeul Martin acid (căptuşeală de cărămizi de silice cu un strat de nisip de cuarţ) şi procedeul Martin bazic (căptuşeală de cărămizi de magnezie sau de dolomită cu un strat de magnez:e). Variante ale procedeului Martin sunt şi procedeele Duplex (v.), Bertrand Thiel (v.) şi Talbot. Procedeul acid poate fi folosit numai pentru şarje cu un conţinut foarte mic în sulf şi în fosfor (sub 0,05% din fiecare) şi cari dau sgură acidă (silicaţi), fiindcă desulfurarea şi defosforarea nu sunt posibile; se aplică greu pentru procedeul cu minereu (v. mai jos); pierderea de fier e de cca 13%. ■— Procedeu! bazic este mult mai răs- pândit decât cel acid, şi se foloseşte penfru şarje a căror compoziţie poate varia în limite foarte largi şi dau sgură bazică. în special fonta de adaus poate fi foarte impură (poate conţinâ până la 2,2% fosfor). La încărcarea cuptorului se adaugă piatră de var ca fondant. Pierderea de fier este de numai cca 6%. La procedeul cu fier vechiu, şarja cuptorului se compune dintr'un amestec de fier vechiu (capete de lingouri, de bare profilate, fierărie veche diversă, strujituri, etc.) şi de fontă noua (cel mult 30%). Fierul vechiu cositorit sau zincat nu trebue folosit, deoarece dă. un oţel fragil. — La procedeul cu minereu, şarja e formată dintr'un amestec de minereu şi fontă (în majoritatea cazurilor, fonta se introduce în cuptor în stare lichidă). El nu se poate aplica în cuptoare cu vatră acidă, fiindcă oxidul de fier atacă silicea; se foloseşte deci excluziv procedeul Martin bazic. Se foloseşte mai ales în oţelăriiie la cari alimentarea cu fier vechiu nu este posibilă. Prima fază a procedeelor Martin consistă în topirea şarjei. în a doua fază se produce o afinare la suprafaţa băii topite, prin oxidarea impurităţilor cu ajutorul oxidului de fier din sgura care pluteşte ta suprafaţa ei; în această fază se activează încălzirea, spre a avea în cuptor o atmosferă oxidantă. în faza a treia începe arderea carbonului, cu producere de oxid de carbon gazos, şi deci fierberea masei lichide; alinarea este mai intensă, dar cerbonul nu este ars complet. Luând probe de încercare, afinarea poate fi condusă cu mare precizie până la gradul dorit. Urmează îndepărtarea sgurii din cuptor şi adăugirea elementelor de aliere, etc. Procedeul Talbot este un procedeu cu minereu în cuptor bazic, la care se toarnă numai o treime din şarjă; restul rămâne în cuptor, spre a permite încălzirea rapidă a fontei de împrospătare şi a minereului şi calcarului necesare afină-rii acestei fonte. Reclamă un cuptor basculant Siemens-Martin (v.) şi permite producţia continuă. 6. Martingală [no/ţnopHbiH 6pyc; arc-bou-tant de martingale; Stampfstock; dolphin-striker; zúzónyil]. Nav.: Bară de metal în formă de suliţă, care se fixează dedesubtul bompresului şi care susţine tanţul de întăritură al bompresului şi subarbele. 7. Marfişevskî, porrpă V. sub Pompă de adâncime. 8. Martit [MapTHT; martite; Martit; martite; martit]. Mineral.: Pseudomorfoză de hematit de tipul magnetitului. 9. Marfonifă [MapTOHHT; martonite; Martoni-te; martonite; martonite]. Chim. V. sub Brom-acetonă. 10. Martor [Bexa; témo:n; Zeuge; witness; tanú]. Cs.: Reper fix, aşezat în interiorul sau în apropierea unei lucrări, ori trasat sau aplicat pe un element de construcţie, pentru a servi ca punct de referinţă la efectuarea măsurătorilor, sau la determinarea unor deformaţii. Exemple: La lucrările de săpături, martorii sunt constituiţi din prisme <634 de pământ lăsate nesăpate, pentru a se putea măsura adâncimea săpăturii fată de nivelul terenului natural. Pentru determinarea tasării unei construcţii se folosesc ca martori ţăruşi sau blocuri de beton înfipte în pământ, pfasate la o distanţă destul de mare de construcţia respectivă, pentru a nu fi influenţaţi de tasarea construcţiei, şi pe cari se trasează un semn ia nivelul unui punct marcat pe construcţie. Pentru a constata dacă fisurile dintr'un zid se măresc, se folosesc benzi de hârtie lipite transversal pe direcţia fisurii, şi cari se rup când fisura se lărgeşte. î. Maruflaj [npHKjieHBaHHe noJioTHa cne-U,HâJl£>HbiM KJieeM; marouflage; Aufleimen; lin-ing; felenyvezés]. Arfă: 1. Operaţiunea de lipire a pânzei unui tablou pe o altă pânză, pe un panou de lemn sau pe un perete, cu un cleiu special, numit maruflu. — 2. Pânză pictată şi lipită pe o altă pânză, pe un panou de lemn sau pe un perete. -2. Maruflaj [oÖBHBKa KJieHKOH JieHTOK; marouflage; Leinenumwicklung; fabric binding;vâszon-csavarlás], Nav. a.: înfăşurarea în elice a unei benzi de pânză în jurul unei piese, pentru a micşora fragilitatea piesei (de ex. întărirea, în construcţiile aeronautice, a pieselor de lemn, scobite), pentru a permite coaserea unei pânze de o piesă de lemn sau de metal (de ex. împânzirea aripii unui avion), pentru a împiedeca să se roadă o piesă prin frecarea cu o altă piesă, pentru a permite fixarea unui lac (a unei vopsele), pentru a proteja încleirea a două elemente, etc. 3. Maruflu [pa3H0BHAH0CTb KJien; maroufle; Malerleim; lining-paste; festő-enyv]. Arfă. V. sub Maruflaj. 4. Marulă [caJiaT-JiaTyn; laitue romaine, lai-fue longue; römischer Salat, Sommerendivie; cos lettuce, Roman lettuce; romai saláta]. Agr.: Lactuca sativa var. crispa L. (sin. var. romana Gars.). Soiu de salată cu frunzele lungueţe şi căpăţâna lungă. E puţin amăruie la gust. Sunt mai multe varietăţi: marula blondă de piatră, marula verde de iarnă, marula roşie de iarnă, marula englezească, etc. Se cultivă forţat şi în aer liber. 5. Marvînol [MapBHHOJlb; marvinol; Marvinol; marvinol; marvinol]. Ind. chim. sp.: Răşină de vinii folosită la confecţionarea unor obiecte penfru chirurgie (în special mănuşi). După mai multe sterilizări, aceste obiecte devin însă casante. 6. Maryland. Ind. tuf.: Varietate de tutun ame-can care se întrebuinţează în fabricaţia ţigărilor de foi şi a ţigaretelor mijlocii şi inferioare (de mare consum). Se cultivă în Transilvania. Originea botanică este Nicotiana tabacum var. macro-phylla X N. tabacum var. havanensis. 7. Masă, pi- mase [Macca; masse; Masse; mass; tömeg]. Fiz.: 1. Termen comun pentru masa grea (v.) şi pentru masa inertă (v.). 8. Masă gravitaţională: Sin. Masă grea (v.). 9. Masă grea [TfltfiejiaH Macca; masse, masse îourde; schwere Masse; heavy mass; nehéz tömeg]: Mărime scalară mc, care reprezintă, în greu- tatea unui corp, factorul care depinde numai de acel corp. Produsul ei printr'o mărime vectorială g, care depinde numai de poziţia corpului şi se numeşte intensitatea câmpului de gravitaţie, dă forţa (greutatea) Fg, care se exercită asupra acelui corp în câmpul de gravitaţie: Forţa F imprimă corpului o acceleraţie a faţă de grupul sistemelor inerţiale, egală cu câtul forţei prin masa inertă m a corpului, şi deci: a ma = m - . g Fiindcă experienţa arată că, într'un punct dat, acceleraţia căderii libere a corpurilor e independentă de natura şi de mărimea lor (v. Echivalenţei, principiul ~ masei inerte şi al masei grele), rezultă că ă e proporţional cu g şi, deci, că mg e proporţional cu m, cu un factor de proporţio-nalitate universal. Unităţile de măsură se pot alege deci astfel, încât masa grea să devină egală cu masa inertă. Această egalitate, care apare ca incidentală în Mecanica clasică, e pusă ca identitate în Teoria relativităţii generale (v.). Masa grea e o mărime primitivă a Mecanicei. io. Masă inertă [HHepTHan Macca; masse inerte; trage Masse; inert mass; tehetetlen tömeg]: Mărime scalară a unui corp care măsoară opunerea lui faţă de tendinţa forţelor de a-l accelera în raport cu sistemele de referinţă inerţiale. Masa inertă a unui corp e numeric egală cu valoarea reciprocă a câtului vitesei sale prin vitesa opusă cu care trebue proiectat contra lui un al doilea corp, ales drept corp cu unitatea de masă, pentru ca cele două corpuri să rămână, după ciocnirea şi unirea lor, în repaus în sistemul inerţial faţă de care li s'au considerat vitesele (în ipoteza că experimentul se face foarte departe de orice alte corpuri). Raportul de realizat între valorile absolute ale viteselor, pentru ca să reuşească experimentul de mai sus, e independent de orientările incidentale ale celor două corpuri şi de direcţia comună a celor două vitese opuse, adică masa inertă e un scalar capabil de un singur semn (care se alege pozitiv). Dacă, din experimentul efectuat, masele inerte a două corpuri oarecari rezultă egale cu o anumită valoare comună a celor două vitese opuse, ele rezultă egale pentru cricere altă valoare comună a lor, oriqari ar fi celelalte condiţiuni fizice, adică masa inertă m a unui corp e egală cu produsul unui scalar m0, care depinde numai de el, printr'o funcţiune scalară universală, care poate depinde numai de valoarea absolută v a vitesei corpului m — m0'q(v). Experienţa arată că, dacă vitesele a două corpuri sunt neglijabile faţă de vitesa de propagare a luminii în vid, masa inertă e independentă de vitesă, cum se admite în Mecanica clasică (newtoniană). Experienţa arată însă că, în cazul general, raportul de realizat între cele două valori absolute ale viteselor opuse v± şi v2 cu cari ar trebui pro:ectate unul contra altuia două cor- 635 puri peniru ca fiecare să-şi păstreze vitesa după ciocnirea !or elastică, e egal cu produsul unei constante a, care depinde numai de cele două corpuri, prin câtul radicalilor din diferenţa dintre unitate şi pătratele câturilor acestor vitese prin vitesa c de propagare a undelor electromagnetice în vid, că adică v± __m2_ V1 — v 1/cŞ v9 mi V1 — v\\c- ' de unde urmează, în general, suprimând indicii: V1 — v -ic2 m fiind masa inertă a corpului pentru vitesa v, iar m0 masa lui inertă proprie, adică pentru o vitesă a lui care tinde către zero (şi cu care se operează în Mecanica clasică). în Mecanica relativităţii restrânse se operează cu această masă inertă m a corpului, numita masă de impuls sau maupertuisiană, care e sensibil mai mare decât masa lui inertă proprie w0ldacă w nu e neglijabil faţă de c, tinzând către infinit când v tinde către c. Experienţa mai arată că masa inertă maupertuisiană proprie e o mărime conservativă şi practic aditivă a corpurilor, că adică masa inertă proprie a unui corp izolat e invariabilă şi că masa proprie a corpului obţinut prin reunirea altora e practic egală cu suma maselor lor inerte proprii (v. şi Defect de masă). Se definesc şi alte două mase inerte: cea longitudinală (v.) şi cea transversală (v.), cari caracterizează în alt fel aceleaşi proprietăţi ale corpurilor ca şi masa maupertuisiană. Masa inerta e o mărime primitivă a Mecanicei, î. Masă inertă aparentă [KaîKymaHCH HHepT-Han Macca; masse apparente; Trágheitsvergrös-serung; apparent mass; látszólagos tehetetlen tömeg]. Mec. fl.: Masa inertă de fluid, care, dacă ar avea vitesa de Iranslaţie v0, cu care se mişcă un solid în acel fluid, ar avea o energie cinetică egală cu energia întregului mediu fluid (care se mişcă sub acţiunea corpului mobil). 2. ~ inertă longitudinală [npOAOJibHaH HHep-THaa Macca; masse inerte longitudinale; longitudinale Trăgheifsmasse; longitudinal inert mass; hosszanti tehetetlen tömeg]: Câtul dintre componenta Fi, în direcţia vitesei unui punct material, a forţei care se exercită asupra lui, şi dintre acceleraţia absolută tangenţială ai a corpului: Fi ai în Mecanica clasică, acest cât e considerat independent de vitesa v şi egal cu masa inertă maupertuisiană, considerată, de asemenea, independentă de vitesă, adică egală cu masa proprie (v. sub Masă inertă). în teoria relativităţii restrânse se arată că tromagnetice în vid, şi experienţa confirmă această dependenţă. De cele mai multe ori, legea de mişcarş a punctului material se enunţă, în teoria relativităţii restrânse (v.), sub forma în care intervine mása inertă maupertuisiană (v. Masă inertă). 3. ~ inertă maupertuisiană: Sin. Masă inertă (v.). 4. ^ inertă proprie [co6cTBeHHan HHepT-HaH Macca; masse propre inerte; trage Eigen-masse; inert proper mass; tehetetlen sajáttömeg]. V. sub Masă inertă. 5. ~ inertă transversală [nonepeHHan HHepT-HaH Macca; masse inerte transversale; Quertrăgheits-masse; transversal inert mass; transzverzális tehetetlentömeg]: Câtul ^ dintre componenta Fr>, normală pe vitesa unui punct material, a forţei care se exercită asupra lui, şi dintre acceleraţia absolută normală pe vitesa an a corpului: în Mecanica clasică, acest cât e considerat independent de vitesa v şi egal cu masa inertă maupertuisiană, considerată, de asemenea, independentă de vitesă şi egală deci cu masa inertă proprie (v. sub Masă inertă). în teoria relativităţii restrânse se arată că o-r’ unde c e vitesa de propagare a undelor elec- fftt — --------» Vi—u2/c2 unde c e vitesa de propagare a undelor electromagnetice în vid, şi experienţa confirmă a-ceastă dependenţă. De obiceiu se operează însă, în teoria relativităţii restrânse (v.), cu o formă a legii de mişcare a punctului material în care intervine masa inertă maupertuisiană (v. Masă inertă). r,. Masă reculantă [oTKaTHan Macca; masse reculante; Rücklaufmasse; recoiling mass; visszaható tömeg]. B/s.: Masa inertă totală a părţilor cari au o mişcare de recul în timpul tragerii cu o gură de foc cu recul. 7. Masă redusă [npHBeAeHHan Macca; masse réduite; reduzierte Masse; reduced mass; redukált tömeg]. Mec.; Masa redusă a unui ccrp în raport cu o axă dată şi la o distanţă dată r de acea axă este o masă inertă mred presupusă concentrată într'un punct la o distanţă r de axă (sau repartizată pe un cerc de rază r, cu planul perpendicular şi cu centrul pe axă), astfel încât momentul de inerţie al masei mred să fie egal cu momentul de inerţie / al corpului (de masă M) în raport cu axa: / Wred = ^- s. Masă, număr de ~ [MaccoBoe hhcjio; nombre de masse; Massenzahl; mass number; to-rregszâm]. Fiz.: Numărul întreg cel mai apropiat de masa unui atom, exprimată în scara fizică a greutăţilor atomice (v. Atomică, greutate ~). 9. Masă, pl. mase: — 2. Material sau substanţă care prezintă plasticitate. — 3. V. Masă plastică. 636 1. Masă de acumulator electric [ajieKTpoaK-KyMyjIflTOpHaH Macca; mafiere active d'accu-mulateur électrique; wirksame Sammlermasse; accumulator active substance; villamos akkumulátor résztvevő anyag]. V. Substanfă activă de acumulator electric. 2. Masă plastică [iuiacTH^ecKaíi Macca; mafiere plastique; plastische Masse, plastischer Kunst-stoff; plastic mass; plasztikus műanyag]. Mase p/s.; Produs sintetic macromolecular, care poate suferi deformări, se poate prelucra uşor în diferite obiecte, la cald (termoplastice) sau la rece, cu sau fără presiune, îşi poate menţine forma, are greutate specifică mică,, e rezistent fată de agenţi chimici şi are uneori o foarte mare rezistivita-te. Unele mase plastice pot înlocui unele metale şi aliaje, având anumite calităţi superioare acestora. De obiceiu, pentru confecţionarea diferitelor obiecte se incorporează în masele plastice plastifianţi, materiale de umplutură, stabilizatori şi coloranţi organici sau minerali. Prelucrarea maselor plastice se poate face prin presare, turnare, extruziune, impregnare, etc. Sunt întrebuinţate pentru confecţionarea multor piese necesare în electrotehnică, uneori a unor piese de maşini, obiecte de menaj, ambalaje (în special pentru produse chimico-farmaceutice), etc. 3. ~ plastică de celuloză [nJiacTH^ecKan U,ejiJIí0Jl03HaH Macca; matiére plastique de cellulose; plastische Masse aus Cellulose; cellulosic plastic mass; cellulóz alapi műanyag]: Masă plastică formată în urma unui proces de polimerizare sau de policondensare a compuşilor de celuloză. După modul în care a fost condus procesul chimic, se deosebesc derivaţi în cari celuloza este regenerată şi derivaţi din celuloză transformată chimic. Din prima categorie fac parte: fibra sintetică textilă „cupra" (N. C.)f rezultată din trecerea prin filiere a pastei obţinute prin disolvarea celulozei într'o soluţie cuproamoniacală; „vis-coza" şi „vistra" (N. C.), obţinute prin disolvarea celulozei în hidroxid de sodiu şi sulfură de carbon, întrebuinţate în textile sub formă de fire; „celofanul" (N. C.), (v.), sub formă de foi transparente, folosite pentru ambalaje speciale; „fibra vulcan", „vulcot", sau „dynos" (N, C.), masă compactă sau laminată în foi, obţinută prin disolvarea celulozei cu clorură de zinc, folosită la confecţionarea izolatoarelor electrice, a cusi-neţilor, uneori a unor roţi dinţate, a geamantanelor, etc. Din a doua categorie fac parte esterii şi eterii de celuloză: „nitroceluloza", obţinută prin tratarea celulozei cu un amestec sul-fonitric, folosită la confecţionarea filmelor foto-cinematografice şi a diferitelor obiecte uzuale; „celuloidul", obţinut din nitroceluloză în amestec cu camforul (una dintre cele mai vechi mase plastice), folosit pentru confecţionarea unor jucării, articole de toaletă, ambalaje şi nitrolacuri; acetatul de celuloză, cunoscut sub numirile de „ceilon", „ultraphan", „lumarith" (N. C.), obţinut prin tratarea celulozei cu un amestec de acid acetic şi acid sulfuric, şi amestecat apoi cu ma- teriale de umplutură şi coloranfi, folosit la confecţionarea de filme cinematografice neinflamabile, de izolatoare electrice de joasă tensiune, crticole de birou, geamuri de siguranţă, etc.; COOCH, I -HC C(OH)-CH CH- -O CH —O — / H2C-COOCH3 Acetat de celuloză, etilceluloza şi benzilceluloza, folosite la prepararea pielei sintetice, pentru carcase de aparate de radio, mânere, butoane, lacuri, etc. 4. ~ plastică de siliciu [KpeMHeBan riJiacTH-HecKan Macca; silicone; Silicon; silicone; plasztikus ásványi eredetű műanyag, szilikon]: Masă plastică de condensare şi polimerizare, formată din r polimeri ai unor compuşi organosilicici, XSi-Q numita şi siliconi. Aceştia se obţin prin / diferite reacţii, ca reacţia la tempera- tură înaltă între clorură de metil şi siliciu, clo-rura de siliciu obţinută fiind apoi supusă poli-merizării. Se fabrică siliconi lichizi, siliconi-cau-ciuc şi siliconi duri; se caracterizează prin rezistenţă la umiditate, la temperatură, şi la solicitări de durată, fiind şi buni dielectrici; se întrebuinţează sub formă de vernis pentru izolări de fire electrice, de vopsele dielectrice în amestec cu substanţe de umplutură, ca răşini de presare, etc. Siliconii amestecaţi cu cauciuc formează „silas-ticul", un cauciuc care rezistă la temperaturi înalte. Sin. Siliconi. 5. ~ plastică policondensată [nOJiHKOHAeH-cau,HOHHaH njiacTHHecKan Macca; matiére plastique de polycondensation; polykondensierte plastische Masse; polycondensation plastic mass; poli-kondenszált műanyag]: Masă plastică formată prin condensări succesive între substanfele chimice puse în reacţie, obţinându-se molecule mai mari, prin combinarea, câte două, a moleculelor de substanţă. Mai importante sunt: fenoplastele, aminoplastele, răşinile alchidice. Fenoplastele sunt formate prin condensarea fenolilor cu diferite substanţe ca aldehida for-mică, furfurolul, etc., cele mai cunoscute fiind bachelitele (v.), de exemplu „bakelite", „tro-litan", „frolon", „rezinox" (N. C.). Sunt folosite la confecţionarea de piese de electrotehnică (dulii, carcase, întreruptoare, etc.), de mânere, angrenaje, cusineţi, obiecte uzuale de menaj, la impregnarea diferitelor ţesături sau hârtii, etc. Aminoplastele au rezistenţă mecanică mare şi pot fi şi transparente; cele mai importante sunt: răşinile carbamidice, răşinile melaminice, răşinile de ani- HC II HC OH ! c-ch2~ I CH c I H — Fenol + formaldehidé. -n-ch2 I co I _rNH _ Răşină carbamidică. lină, răşinile albuminoidice, răşinile poliamidice. 637 Răşinile carbamidice se prepară prin condensarea ureei cu formaldehida, când se obţine o răşină incoloră şi vâscoasă; după malaxare cu substanfe de adaus se laminează, iar foile se presează, sau se toarnă în forme, confecţionându-se obiecte tehnice sau uzuale, sau se fac lacuri de impregnare şi cleiuri cu foarte mare putere de lipire şi rezistente la umezeală, cum sunt cleiul „kaurit" (N. C.), întrebuinţat pentru lipirea foilor de placaj, sau cleiurile „pollopas", „aldur" (N. C.), etc. — Răşinile melami-nice se obţin prin condensarea formaldehidéi cu melamină, amestecându-se apoi cu substanţe de umplutură, pentru a fi. prelucrate prin turnare sau presare; sunt foarte rezistente la temperatură şi sunt întrebuin- N HN —— NH —CH I! I N N C-NH-CH2- Răşină melaminică. fate pentru confecţionarea de a-parate electrice, . de cleiuri rezistente la cald, nasturi, etc., cu nume ca „ultra-pas", „presai" (N. C.). — Răşinile de anilină obţinute prin condensarea formaldehidéi cu anil:na, ca „iganil", „cibanite" (N. C.), au bune calităţi mecanice şi sunt rezistente faţă de uleiuri şi alca-lii, dar nu sunt rezistente la apă. — Răşinile albuminoidice, se obţin prin condensarea formaldehidéi cu cazeină; sunt cunoscute sub numele de „galalit" (N. C.), (v,), care înlocueşte în mare măsură celuloidul. — Răşinile poliamidice sunt obţinute prin condensarea unor acizi organici dicarboxilici cu diamine; fabricarea lor este dificilă, făcându-se în anumite condiţiuni de atmosferă inertă. Important este produsul de condensare al acidului adipic cu hexametilendiamină, cunoscut sub numele de „nylon" (N. C.). Nylonul se poate fabrica HC I HC -N-CH,- i C XCH // CH C H Răşină de anilină. O li -c-(CH2)* O H I! I -C-N- Nylon. H I ~ (ch2)6 — N- din mai multe materii prime: fenol, furfurol, ciclo-hexanol, etc. în stare topită, răşinile de poliamide dau, prin extruziunea prin orificii calibrate, fibre textile tenace şi rezistente la alungire şi la tracţiune. Multiplele calităţi ale nylonului îl fac să fie folosit din ce în ce mai mult, nu numai ca fibră textilă, dar şi pentru perii, plase de pescuit, odgoane pentru corăbii, obiecte uzuale casnice şi de birou, piele artificială, etc. — Poliamidele prelucrate. prin presare sunt cunoscute sub numele de „igamide" (N. C.); au bune calităţi mecanice, sunt neinflamabile, şi izolează electric. Răşinile a|chidice se obţin printr'o reacţie de po-licondensare între anumiţi polialcooli şi acizi po-licarboxilici, cele mai importante fiind glicerofta-licele. Sunt folosite pentru impregnarea hârtiei, ca apret al unor fibre textile, ca liant la fabri- carea abrazivilor, ca plastifianţi ai altor răşini tari, etc., şi sunt cunoscute sub numiri ca: răşini O O H H H “ II II III C C-O-C-C-C-O-’ II III C-C H O H HC' % CH C = C H H Răşină afchidicl. ftalice, gliptali (v.), alchidali (v.) şi, „palatinol", „plastol" (N. C.). î. Masă plastică polimerizafă [nojiHMepHsa-iţHOHHan njiacTHHecKan Macca; matiére pla-stique de polymérisation; polymerisierte plastische Masse; polymérisation plastic mass; polimerizált műanyag]: Masă plastică macromoleculară, obţinută prin polimerizare. Substanţa unitară care se polimerizează este un monomer, iar substanfa rezultată este un polimer. Când polimerizarea se face între doi sau între mai mulfi monomeri, rezultă un polimer mixt sau copolimer. Proprietăţile maselor plastice polimerizate depind de numărul de molecule simple cari sé leagă, respectiv de felul cum a fost condusă reacfia de polimerizare. — Cele mai importante sunt: Polietilena, obfinută prin polimerizarea etilene [CH9--CH2 —]n. Are greutate specifică mică, pluteşte pe apă, este dielectrică şi rezistentă faţă/ de .agenţii chimici; este folosită ca izolant, în special pentru cabluri de înaltă frecvenţă, pentru piese de electrotehnică, ambalaje, etc., şi, sub formă de fire, în industria textilă şi în medicină, sub nume ca: „polythene", „lupolen" (N. C.). Poliisobutilena, obţinută din isobutilenă, este mai puţin termoplas-tică, dar rezistentă faţă de agenţii chimici, la umiditate, la substanţe grase, alcooli, eteri, şi are rigiditate dielectrică foarte mare. Este folosită ca izolant electric, pentru impregnarea unor ţesături, la prepararea unor cleiuri de protecţiune, etc., sub nume ca: „oppanol", „vistanex" (N. C.). Răşinile vinilice, obţinute din acetilenă sau din etilenă, conţin radicalul nesaturat CH2 = C— şi sunt numeroase: stirenul, cu nume ca „polistiren", „froNtul", „styron" (N. C.), se prepară din etilenă şi benzen; este foarte rezistent faţă de agenţii chimici sila umiditate, şi are rigiditate, dielectrică mare şi constantă dielectrică mică; este întrebuinfat pentru confecţionarea pieselor de radio, ca material izolant în instalaţii frigorigene, ambalaje, etc.; — clorura de polivinil, [ — CH2 — CHCI — ](J cu nume ca: „igelit", „viniden", „koroseal" (N. C.),e obţinută prin acţiunea acidului clorhidric asupra acetilenei; este termostabilă, tenace şi cu inerţie chimică; amestecată cu plastifianţi şi cu substanţe de umplutură, devine elastică şi înlocueşte uneori cauciucul; este întrebuinţată ca izolant electric, CH3 I -c-ch2- CH, CH, i c ! ch3 Poliisobutilenă. ch2- 638 !a confecfionarea conductelor rezistente fafă de agenfii chimici, a foilor penfru talpa de încălţăminte, haine de ploaie, etc. Copolimerii formafi din clorură de vinii şi clorură de viniiiden, cu nume ca „saran", „diurit" (N. C.), sunt buni di-electrici, termoplasfici, au mare rezistentă fată de agenfii corozivi şi sunt întrebuinţaţi pentru izolarea conductelor electrice, pentru protectiunea unor aparate industriale, etc. — Copolimerii formaţi prin polimerizare3 clorurii şi a acetatuiui de vinii ““ H H H I i , I -ch2-c-ch2-c-ch2-c- I ! I CI O CI I __ 0==C —CHtî Copoiimer de clorură şi acetat de vinit. au inerfie chimică, rezistentă la temperatură, la solicitări mecanice, şi se disolvă în pufini solvenţi; sunt cunoscuţi sub nume ca: „vinyon", „viny-îite", „mipolam" (N. C.) şi sunt folosiţi pentru ţesături speciale de filtre, carcase de aparate electrice, izolaţii de cabluri, Ja fabricarea stilourilor, a plăcilor de gramofon, etc.— Acetaţii de po-livinil, sunt preparaţi prin reacţia acidului acetic asupra acetilenei; sunt cunoscuţi sub numele de „mo-wilith", „gelva" (N.C.);sunt folosiţi mai mult sub formă de emulsiuni penfru apret în textile, ca lianţi la fabricarea pielei sintetice, ca lacuri de adezivi, etc. Răşinile acrilice sunt mase plastice cari conţin în molecula lor derivaţi ai acidului acrilic sau ai acidului metacrilic. Cel mai important este metacrilatul de metil, care se prepară din acetonă, acid cianhidric şi alcool metilic, cunoscut sub nume ca: „plexiglas", „plexigum", „perspex", „lucite" (N. C.). Se întrebuinţează la confecţionarea de lentile, de rame şi sticle de ochelari, rigle, geamuri de siguranţă la automobile şi avioane, în stomatologie pentru proteze dentare şi dinţi sintetici. Răşinile _ __ de alil se obţin d-in alcool alilic şi anhidridă italică, prin polimerizare. Sunt ter-morigide, dure, foarte rezistente fafă de agenţii chimici; Se întrebuinfează Polimer de metacrilat la aparatura chimică, la de metll‘ geamuri de siguranfă, la confecfionarea diferitelor obiecte uzuale, etc. Toate calităţile de cauciuc sintetic (v.) sunt mase plastice obfinute prin polimerizare. î. Masă sintetică [cHHTeTHHecKan Macca; masse synthétique, matiére synthétique; Kunst-stoff; synthetic material; szintétikus műanyag]: Sin. Masă plastică (v.). 2. Masă, pl. mase [Macca; masse; Masse; mass; tömeg, massza]: 4. Cantitate mare. Exemplu: Fabricaţie în masă (v.). 3. Masă de aer [B03AyniHaH Macca; masse' d'air; Luftmasse; air mass; légtömeg]. V. Aer, mase de 4. Masă, fabricaţie în V. Fabricaţie în masă. 5. Masa filonului [Macca HanoJiHHiomaa jkh-Jiy; masse du filon; Gangmasse; vein, load; érmassza]. Mine: Substanţa minerală (utilă şi sterilă) cuprinsă între culcuşul şi acoperişul unui filon. 6. Masă de tutun [TaőaHHan nanna; masse de tabac; Tabakhaufe; tobacco pack; dohénykö-teg]. Ind. tuf.: Figură paralelepipedică de diferite dimensiuni, formată din aceeaşi varietate şi calitate de tutun, şi în care se face fermentarea. Se obţine aşezându-se, pe duşumeaua compartimentului de fermentare, grătare de lemn de brad, de lungimea maselor, şi de 40■••80 cm lăfime, astfel încât dintr'un pod sau din mai multe să se obfină lăfimea necesară unei mase. Peste aceste poduri se aşază păpuşile de tutun, orizontal, de jur împrejur, cu vârfurile spre inferior şi. cotoarele spre exterior, formând astfel rânduri paralele. Păpuşile se petrec în latul lor până la nervura principală, iar în lungul lor, foarte pufin. în felul acesta se continuă până la înălţimea dorită, observându-se ca păpuşile din stratul superior să se aşeze în intervalul celor din stratul imediat inferior. Lungimea maselor este de 3 ■ • • 4 m, şi aceeaşi pentru toate varietăfile şi calităfile de tutun, iar înălfimea şi lăfimea sunt de 80*•• 160 cm şi variază cu calitatea şi varietatea tutunului. 7. Masă, pl. mase [Macca, Kopnyc; masse; Masse; mass; mennyiség]. 5. Elf.: Corp metalic mare, la care se leagă galvanic (conductor) anumite puncte ale unei înfăşurări electrice, pentru a evita supratensiuni fafă de el, sau care serveşte drept un3 din conductele unui circuit electric. Exemple: masa unei maşini electrice, masa unui autovehicul (carcasa lui metalică). — 8. Masă electrică, pl. mass electrice [kojih-HeCTBO 3JieKTpHHeCTB8; masse électrique; Elek-trizitătsmenge; electric mass; elektromos mennyiség]: Sin. Sarcină electrică (v.). 9. Masă magnetică, pl. mase magnetice [Mar-HHTHan Macca; masse magnétique; magnetische Masse; magnetic mass; mágneses mennyiség]: Sin. Sarcină magnetică (v.). 10. Masă, pl. mese [CTOJi; table; Tisch; table; asztal]. Gen.: 1. Mobilă cu o fafă de obiceiu orizontală şi plană, susfinută de unul sau de mai multe picioare. — 2. Partş dintr'un sistem tehnic sau dintr'o unealtă, care are asemănare cu masa în accepfiunea de sub 1. 11. Masa carului. Ind. făr.: Perinocul (v.) sau gresia carului. 12. Masă de alegere [py#0pa360p0HHbm CTOJI; table â trier; Klaubetisch; picking table; választó asztal]. Prep. min.: Masă pe care se face separarea manuală a minereurilor sau a cărbunilor de dimensiuni mai mari, fie prin alegerea sterilului, fie prin alegerea părţilor utile din minereu, dacă acestea sunt în cantităţi mai mici. Mesele de alegere fixe, în general circulare, sunt folosite foarte rar, iar cele circulare rotative, foarte des. Ele sunt inelare, orizontale, şi se rotesc în jurul unui ax. Minereul care trebue supus alegerii cade dintr'un siloz, şi masa îl trece prin faţa unor lucrători aşezaţi în jurul ei, şi cari fac COOCH3 I -ch2-c~ I CH., alegerea materialului util. Mesele pentru alegerea cărbunilor sunt înlocuite cu benzi de alegere, cari au o productivitate mai mare. 1. Masă de alimentare [noAaiomHH npHŐop; table d'alimentation; Speisungstisch; feeding table; táplaló-asztal]. Mş. min.: Aparat cu ajutorul căruia se evacuează din silozuri, automat şi continuu, minereurile, cărbunii sau alte substanfe solide. Mesele de alimentare sunt avantajoase în special pentru materialul mărunt. Ele constau dintr'un disc metalic orizontal, circular, pus în mişcare în jurul unui ax vertical, cu ajutorul unui sistem de rofi dinfate conice. Mesele de alimentare sunt montate central, sub gura de descărcare a silozurilor. Materialul din siloz cade pe masă, formând un taluz mai mare sau mai mic, după înălfimea liberă de deasupra mesei, care se reglează cu ajutorul unui guler metalic (telescop), manipulat cu ajutorul unei pârghii. Evacuarea materialului de pe masă se face cu ajutorul unui plug aşezat oblic, şi care deviază lateral stratul de material. Cu ajutorul unor aparate asemănătoare se face şi dozarea reactivilor solizi în instalafiile de flo-tafie, etc. Din punctul de vedere af construcfiei, sunt identice cu mesele de alimentare a minereurilor, dar sunt de dimensiuni mai mici. Sin. Masă de dozare. 2. Masă de amalgamare [ctoji A-tffl aMajibra-MHpOBclHHH,* table d'amalgamation; Amalgamier-tisch; amâlgamating table; foncsorozó asztal]. Prep. m/n.: Masă dreptunghiulară,pufin inclinată(4* ■ • 6°), acoperită cu o placă de cupru argintată, pe suprafafa căreia se aşterne un strat subfire de mercur, care refine aurul şi argintul din minereurile de aur şi de argint nativ, cari sunt lăsate să curgă sub forma unei turbureii diluate. Minereul este fin măcinat, pentru a pune în libertate particulele de aur liber pe cari le include. Dilufia turbu-relii este destul de mare (7 - • ■ 10 părfi de apă la o parte de minereu), pentru a permite depunerea pe masă a particulelor de aur, cari au greutate specifică mai mare şi formează cu mercurul un amalgam. Amalgamul format se adună de pe masă prin răzuirea acesteia la anumite intervale, determinate de confinutul în aur al minereului, în general, mesele de amalgamare sunt fixe, suprafafa plăcilor fiind uneori formată din 2---4 bucăfi aşezate în trepte, pentru a uşura, datorită căderii dela o treaptă la alta, contactul particulelor de aur cu plăcile de amalgamare. Pentru a se mări eficacitatea amalgamării, se construesc mese de amalgamare oscilante, cari prezintă avantajul de a răspândi granulele din turbureală pe toată suprafaţa mesei. Amalgamarea minereurilor aurifere pe mese de amalgamare este folosită pe scară întinsă penfru minereurile cu aur liber, în granule mai mari, granulele prea fine neputând fi refinute de mercur, în majoritatea cazurilor, se lucrează pe mesele de amalgamare cu minereurile măcinate în şteampuri. 3. Masă de amestec. Cinem. V. Amestec, masă de 63? 4. Masă ds concentrare [CTOJl JţJiH KOHlţeH-TpaiţHH, repA; table de concentration; Herd; concentrating table; gyüjtőasztal]. Prep. min.: Masă pufin inclinata, pe suprafafa căreia granu- Schema de lucru a unei mese ds concentrare. 1) alimentare; 2) feavă perforată pentru aducfia apei; 3) directa de vibrare a mesei; 4) direcfia de curgere a apei; a) granule grosolane, cu greutate specifică mică; b) granule fine, cu greutate specifică mare. lele minerale de dimensiuni mici (sub 1-**2 mm) se mişcă sub acfiunea unei pânze subfiri de apă. Datorită mărimii şi greutăfilor specifice diferite ale mineralelor, şi datorită creşterii vitesei apei dela fund spre suprafafă, se produce o separare a granulelor de densitate mai mare, cari au, îit sensul înclinării mesei, o vitesă mai mică decât particulele cu densitate mai mică şi cari sunt antrenate mai uşor de curentul de apă (v. fig.). Separarea se face mai uşor dacă materialuî supus separării pe mese a fost în prealabil clasaf gravimetric, după simptoticitate. Mesele de concentrare sunt folosite în special5 pentru separarea minereurilor fine, mai rar a cărbunilor. în trecut, mesele de concentrare erau folosite foarte mult; azi sunt folosite mai pufin, fiind înlocuite prin aparate de flotafie, cari realizează o separare mult mai eficace a minereurilor. După forma lor, mesele de concentrare se clasifică în mese rotunde, cari au o suprafafă pufin conică, şi în mese plane, cari sunt cele mai frecvente. Ambele feluri de mese pot fi fixe sau mobile, cele mobile fiind cele mai des folosite. Sin. Masă de spălare. — După construcfie şi modul de lucru, se deosebesc : 5. ~ cu impulsii [yAapHbra repA; table â secousses; Stoţjherd; percussion table; lüktető asztal]: Masă de concentrare, asemănătoare cu mesele oscilante din punctul de vedere constructiv şi al modului de funcfionare. Spre deosebire de acestea, mişcarea mesei cu impulsii este dată de un mecanism care aplică mesei impulsii repezi. Se folosesc în special pentru concentrarea minereurilor fin măcinate, spre deosebire de mesele oscilante, cari pot prelucra şi material mai grosier, până la 2 mm (cărbuni până la 10 mm). Sin. Masă vibrantă. 6. ~ cu pânză [npOMbIBOHHblH CTOJl OŐH-TblH nOJIOTHOM; table garnie de tissu; Plachen-tisch; blanket table; ülepítő asztal]: Masă de concentrare, dreptunghiulară, de lemn, pe suprafafa căreia se fixează o pânză ţărănească sau o pânză specială pâsloasă şi striată (corduroy), care 640 retine particulele mai grele din minereul aurifer ce se scurge sub formă de turbureală pe suprafata ei. Este folosită curent în exploatările aurifere rudimentare din Munţii Apuseni. Materialul mai greu, reţinut de firele pânzei, este colectat din timp în timp, prin spălare, şi supus apoi amalgamării cu mercur, în piue. î. Masă de control [KOHTpoJlbHbiH CTOJi; table de contróle; Kontrollherd; checking table; ellenőrző asztal]: Masă de concentrare, folosită la instalaţiile de flotafie pentru controlul sterilului evacuat din celulele de flotaţie, spre a se constata dacă mineralele utile au fost integral flotate. în general se supune controlului pe o astfel de masă numai o fracţiune din steril, corespunzătoare capacităţii mesei. Se folosesc, în special, mese oscilante. 2. ~ de spălare. V. Masă de concentrare. 3. ~ oscilantă [KaqaroiiţHHCH CTOJI; table os-cillante; Schüttelherd; oscillating table; lengő asztal]: Masă de concentrare cu suprafaţa plană, puţin inclinată, rezemată pe trei perechi de arcuri de ,lemn sau de oţel. Masa este supusă unei mişcări oscilante perpendiculare pe direcţia înclinării mesei, cu ajutorul unui dispozitiv cu excentric. Materialul de alimentare este adus sub forma unei turbureii, pe la unul din colţurile superioare ale mesei. Granulele minerale sunt supuse acţiunii a două forţe: una în direcţia înclinării mesei, determinată de acţiunea apei, şi alta perpendiculară pe aceasta, determinată de mişcarea mesei, respectiv de acceleraţia variabilă a acesteia. Datorită acestor forţe, granulele se mişcă după traiectorii diferite, determinate de densitatea şi de mărimea granulelor. Materialul fiind în prealabil clasat gravimetric, deci alcătuit din granule simptotice, cele de densitate mai mare, dar de dimensiuni mai mici, vor descrie traiectorii mai întinse, ajungând în contact cu părţile inferioare ale curentului de apă, unde vitesa este mai mică; elementele de densitate mai mică descriu, în schimb, traiectorii mai scurte şi părăsesc mai repede masa. Pentru a diferenţia şi mai mult traiectoriile mineralelor de densitate mai mare, de cele ale mineralelor cu densitate mai mică, suprafaţa meselor are o serie de adâncituri în sensul mişcării mesei, cari fac ca granulele mai grele să fie şi mai puţin supuse acţiunii apei (v. fig. de sub Masă de concentrare). 4. ~ pneumatică [iiHeBMaTHHecKHH ctoji; table pneumatique; Luftherd; pneumatic table; pneumatikus asztal]: Masă de concentrare folosită pentru tratarea cărbunilor cu umiditate mică (sub 3-■■4%). Suprafaţa mesei este perforată şi, în general, e alcătuită dintr'o sită fină, care se alimentează cu cărbune. Sub acţiunea unui curent de aer suflat prin ochiurile sitei, bucăţile de cărbuni sunt ridicate de pe suprafaţa acesteia, lăsând bucăţile mai grele şi sterilul în contact cu sita. Datorită înclinării nr.esei şi mişcării oscilatorii care i se imprimă prin dispozitive asemănătoare celor folosite la mesele oscilante, produsele sunt eliminate la capătul mesei. Iniţial, aceste mese se asemănau foarte mult cu mesele de concentrare pentru minereuri, dar construcţiile moderne reprezintă Masă pneumatică. 1) alimentare; 2) jghiab péntru coledarea produselor; 3) cărbune; 4) mixfe; 5) steril. o trecere dela mesele oscilante la maşinile de zeţaj. — Figura reprezintă o masă pneumatică, compusă dintr'o suprafaţă perforată şi în formă de Y, simetrică faţă de planul ei meridian. Cele două părţi simetrice ale mesei sunt înclinate către marginile lor longitudinale, şi sunt echipate pe prima porţiune cu o serie de stinghii dispuse în diagonale pe suprafaţa mesei. Pe suprafaţa celor două braţe ale sitei, stinghiile sunt dispuse în sensul oscilaţiilor mesei. Cărbunele curat se deplasează spre marginile laterale ale mesei, unde este colectat, mixtele şi sterilul rămânând între stinghii şi fiind eliminate la capătul lor. 5. ~ rotundă [KpyrjiblH CTOJI; table ronde; Rundherd; round table; kerek asztal]: Masă de concentrare, de formă rotundă, cu suprafaţa puţin conică, folosită mult în trecut pentru tratarea mâlurilor. La mesele rotunde fixe, materialul este alimentat central, printr'un jghiab care se roteşte, distribuind astfel materialul pe toată masa. Un tub arcuit, prin care ârculă apa, stropeşte suprafaţa mesei, favorizând separarea elementelor de densităţi diferife. Elementele de densitate mică se scurg mai repede către marginea inferioară a mesei, unde se colectează într'un jghiab care se mişcă şi el solidar cu dispozitivul de alimentare a turburetii. Elementele mai grele se elimină la o depărtare mai mare de locul de alimentare, tot la partea de jos a mesei, într'un alt jghiab. Alimentarea meselor rotunde rotative se face la partea superioară, într'un singur loc; culegerea materialului se face într'o serie de jghiaburi fixe. Granulele minerale se mişcă spre periferia mesei, cu vitese şi după traiectorii diferite, în funcţiune de greutatea specifică a mineralelor din cari este alcătuit minereul supus concentrării. Mesele de concentrare rotunde au fost înlocuite aproape în întregime prin aparate de flotaţie. 6. ~ vibrantă. V. Masă cu impulsii. 7. Masă de control [KOHTpOJlbHblfi CTOJI; table de contróle; Kontrolltisch; checking table; ellenőrző asztal], Tehn.: Masă pe care se controlează produsele finite sau semifinite la terminarea unui proces de fabricaţie, pentru a fi îndepărtate cele cu defecte; exemplu: masa pe -cáré §e controlează ţigaretele aduse în cadre dela maşinile la cari au fost confecţionate. 1. Masă de dozare. Mş. min. Vv Masă de alimentare. 2. Masă de finisaj [oTAejiOHHbiH ctoji ajih UlKyp; table de finissage; Strecktisch; finishing table;, finomító asztal]. Ind. piei.: Masă de marmură, de zinc sau de mozaic, folosită la întinderea pieilor, înainte de uscare. 3. Masă de frecai cerneala [THnorpa(|)Hbm HepHHJibHbiH CTOJi; table â encre, ais d'encre, marbre a encre; Farbtisch, Farbenbrett, Tisch-farbwerk; ink-table, ink-board; festő asztal]. Arfe gr.: Masa presei de imprimare, pe care se freacă cerneala (în unele prese de imprimare) înainte de a fi întinsă pe forma de imprimare. 4. Masă de îndoit armaturi [ctoji AJi** cmőa-hhh apMQTypbi; table de pliage; Abbiegungs-tisch; bending table; armaturahajlitó asztal]. Eef.: Masă de lucru alcătuită dintr'o platformă de dulapi, susţinută de obiceiu pe capre de lemn, pe care se execută îndoirea vergelelor de oţel cari formează armatura pieselor de beton armat, pentru a le da forma specificată în proiect. în platforma mesei sunt fixate cepuri puternice de oţel, între xari se fixează vergeaua care trebue îndoită. Când este necesar un număr mai mare de armaturi de acelaşi fel, se trasează pe masă forma armaturii respective, pentru ca toate bucăţile de acelaşi fel să fie executate cu dimensiuni egale. 5. Masă de lu.ru. V. Banc de atelier; v. şi sub Masa maşinii-unelte. 6. Masă de mixaj. Cinem. V. Amestec, masă de 7. Masă de pus coaie [HaKJiaAHOH ctoji, rpa- 4>bH; table de marge, table â papier; Anlegetisch, Papiertisch; feedboard; ivasztal]. Arte gr.: Masă constituită dintr'o platformă de lemn (m) în formă de plan inclinat, racordat cu suportul stivei (S) de coaie de hârtie (H) cari urmează să fie conduse la cilindrul de presiune (C). Masă de pus coaie. Acesta apucă coala de H) stivă de coa,e de hârfie; hârtie cu ghiarele, şi o S) Ş^ful stivei; m) platformă A , y de lemn; C) cilindru de presiune. antreneaza in rostogolire, presând-o asupra formei. 8. Masă de răspândire [ctoji HcnbiTa-HHH Ha pacTeKaeMOCTb; table a secousses; Aus-breittisch; percussion table; szétterítő asztal]. Bet. V. sub Răspândire, încercare de 9. Masă de scos coaie [pa3MeTOHHbifi ctoji; table de reception; Auslegetisch; delivery table, fly-board; kirakó asztal]. Arte gr.: Planşetă de lemn aşezată în spatele presei de imprimare, pe care se depun în stivă coaiele imprimate, scoase din presă. 10. Masă de trasare [TpaccHpOBOHHbiH CTCji; table â tracer, plaque â tracer; Anreifîtisch, Tras-siertisch, Anreifyplatte; tracing table, tracing plate; trasszirozó asztal]. Mş.: Masă înzestrată cu o ■M 1 tăblie groasă de metal, perfect plană, continuă sau cu discontinuităţi (de ex. cu şanţuri în Ţ), folosită spre a aşeza pe ea, pentru trasarea 'lor ■— piesele de prelucrat, şi uneltele de trasare. Sin. Masr de trasaj, Masă de trasat. 11. Masă da trasare [TpacCHpOBOHHHH CTOJi; table a tracer; Trassierungstisch; tracing table; trasszirozó asztal]. Cs.; Platformă provizorie de lemn, cu suprafaţa perfect plană şi orizontală, pe care se trasează, în adevărata mărime, unele elemente de construcţie (bolţari, cintre, ferme, etc.) în vederea executării sau a asamblării lor. 12. Masă de umezire [yBJianiHHTejibHbiH ctoji; table a humidifier; Befeuchtungstisch; moistening table; nedvesitesi asztal]. Ind. tuf.: Masă hexagonală, căptuşită cu tablă de zinc, pe care se desface tutunul din baluri, spre a fi aşezat în lăzile zincate, unde se umezeşte cu ajutorul unui pulverizator. 13. Masă Fedorov [ctoji OeoAopOBa; platine F.; F. Universaldrehtisch; F. stage; F. asztal]. Mineral., Fiz.: Dispozitiv adaptat pe platina unui microscop polarizant, şi care serveşte la studiul optic în trei dimensiuni al unui mineral. Sin. Masă universală. 14. Masă integrantă [HHTerpaiţHOHHbiH ctoji; table d'intégration; Integrationstisch; integrating stage; integráló asztal]. Mineral., Fiz.: Dispozitiv adaptat pe platina unui microscop polarizant, folosit pentru determinarea procentuală a diferitelor minerale dintr'o secţiune subţire, prin determinarea ariilor ocupate de aceste minerale în preparatul microscopic. 15. Masa maşinii-unelte [cTaHOHHbifi ctoji; plafeau de machine-outil; Tisch der Werkzeugs-maschine, Platté der Werkzeugsmaschine; ma-chine-tool table; szerszámgép-asztal]. Mş.-uneife: Organ al maşinii-unelte, care serveşte la susţinerea piesei de prelucrat şi are de obiceiu fafa superioară orizontală, piesa fiind fixată sau numai sprijinită, direct sau indirect, pe masă. Faţa superioară a masei este plană şi poate fi continuă sau discontinuă. Când este de formă circulară sau are şi avans circular (de ex. masa maşinii de mortezat), masa se numeşte şi platou. Dacă este verticală (de ex. la presele hidraulice orizontale), sau dacă are faţa orizontală, de lucru, orientată în jos (de ex. placa superioară a unei prese), se numeşte platou sau placă. Masa poate fi: fixă, dacă este construită solidar cu corpul maşinii-unelte, ca să nu existe nicio posibilitate de deplasare relativă (de ex. la unele maşini de găurit, la maşini pentru prelucrarea lemnului, la prese, etc.); reglabilă, dacă poziţia mesei poate fi reglată iniţial, înainte de începerea prelucrării unei anumite piese (de ex. reglarea înălţimii meselor anumitor maşini de găurit cu burghiul, reglarea unghiulară şi reglarea verticală iniţială a mesei maşinii de frezat, universale, etc.). — După deplasările din timpul prelucrării, masa poate fi: fixă; cu înaintare, când se deplasează lent .şi, în general, intermitent (discontinuu), într'un sens al direcţiei de înaintare, cuţitul (unealta) maşinii- 4t 642 unelte executând mişcarea principală de tăiere; sau mobilă, când masa execută mişcarea principală de tăiere, în general alternativă şi rectilinie, iar unealta, mişcarea de înaintare (de ex. Ia maşinile de rabotat cu masă mobilă). înaintarea mesei poate fi: rectilinie sau circulară (unghiulară), şi simplă (pe o singură direcfie) sau multiplă (la unele maşini de frezât, până la cinci înaintări: vertical, longitudinal, transversal, circular şi de inclinare). Unele mese mobile au miştări combinate relativ complicate, de exemplu Ia maşinile de rindelat rofi dinfate conice, cu dinfi curbi. Masa poate avea şanfuri în formă de T inversat, pentru fixarea pieselor sau a dispozitivelor (la majoritatea maşinilor-unelte pentru prelucrarea metalelor); ea poate fi netedă (la maşinile-unelte pentru prelucrarea lemnului), sau poate avea dispozitive electromagnetice pentru prinderea pieselor (v. sub Platou de fixare, electromagnetic). Unele mese de presă au găuri pentru introducerea cepului de fixare a matrifelor. Multe mese au un jghiab periferic, în care se strâng lichidul de tăiere şi aşchiile. — Masa circulară este o masă de formă circulară şi care are eventual o mişcare de avans circulară, în jurul unui ax perpendicular pe faţa ei (de ex. la maşini de mortezat). — Masa basculantă are o inclinare care poate fi reglată în jurul unei axe paralele cu fafa mesei (la unele maşini de găurit, radiale, sau la maşini rulouri, în fafa sau în spatele unei caje de laminor sau al unor foarfeci mecanice, pentru a deplasa pe verticală materialul de laminat, până Ia nivelul Ia care se efectuează trecerea de lucru (de ex. la lamifioarele trio) sau trecerea de întoarcere (la laminoarele duo nereversibile). E constituit, de obiceiu, dintr'un cadru în care sunt montate rulouri de transport antrenate în grup sau individual. Cadrele meselor pot fi antrenate hidraulic sau electric, mişcarea transmifându-se prin excentrice sau prin bare şi pârghii (v. fig.). •1 A- -imgwrjl /A Masă ridicătoare paralel?, cu acfionare prin pârghii şi bare (schemă). 1) cilindrii laminorului trio; 2) masă ridicătoare cu role; 3) pârghie; 4) bară; 5) bară de acfionare. Masa ridicătoare poate fi: masă ridicătoare paralelă, când cadrul are mişcări de translafie verticale; sau masă ridicătoare basculantă, când cadrul are o mişcare de basculare în jurul unui ax paralel cu axele cilindrilor laminorului (v. fig.). Pentru deservirea laminoarelor de produse grele Masă ridicătoare basculantă, cu acjionare prin pârghii şi bare. 1) cajă de laminor trio, cu cilindrul mijlociu liber; 2) masă ridicătoare; 3) longeronul mesei; 4) traversă; lierul axului de basculare; 6) angrenaj reductor; 7) bară; 8) pârghie; 9) contragreutate. 5) pa- de frezat, universale). — Platoul strungului paralel se numeşte uneori masă rotativă (accepfiune improprie a termenului masă rotativă). — V. şi sub Masă ridicătoare. î. Masă mecanică [ctoji £JiH copTHpoBKH TaöaKa; table mécanique; mechanischer Tisch; tobacco mixing table; mechanikai asztal]. Ind. tuf.: Masă pe care se desfac păpuşile în foi de tutun, după ce au stat 24 de ore în depozit, în lăzile zincate, pentru umezire. De aici, foile de tutun sunt purtate pe bandă în armane. La masa mecanică se face şi amestecul foilor de tutun pe varietăfi şi calităfi. 2. Masă ridicătoare ctoji; table levante; Hebetisch; lifting table; emelőasztal]. Metl.: Dispozitiv montat în prelungirea căii cu (de ex. de blooming-uri), cadrul cu rulouri e montat pe un al doilea cadru, care este mobil, per- Masă ridicătoare basculantă, mobilă transversal, î) cilindrii laminorului trio;<2) masă ridicătoare basculantă, cu role; 3) mecanism hidraulic de ridicare; 4) palierul axului de basculare; 5) cale de rulare; 6) paserelă. mifând şi o deplasare a laminatului, paralel cu direcfia de laminare (v. fig.). 643 t* Masă ridicătoare basculantă [noflTbeMHblH KanaiomHÖCH CTOJl; table levante basculante; Wipptisch; tippîng lifting table; himbaasztal]. V. sub Masă ridicătoare. 2. ~ ridicătoare, mobilă transversal [nOflT>eM-Hbift nepeHOCHbiH noneperabiH ctoji; table levante portative; fahrbarer Hebetisch; portable lifting table; járható emelőasztal]. V. sub Masă ridicătoare. 3. ~ ridicătoare paralelă [nofl^eMHbifi na-paJiJieJibHbiö ctoji; table levante parallele; Pa-rallelhebetisch; parallel lifting table; párhuzamos emelőasztal]. V. sub Masă ridicătoare. 4. Masă rotativă [őypOBöH poTop; table ro-tary; Rotary Drehtisch; rotary table; Rotary furó-asztal]. Expl. pefr.: Organ al instalafiei de săpare a sondelor, care se găseşte la suprafafă şi serveşte pentru a susfine greutatea prăjinilor de sapă şi a coloanei de burlane în timpul introducerii sau al extragerii, şi penfru a aplica garniturii de prăjini un cuplu de torsiune şi a-i permite o eventuală rotire în jurul axei proprii, fără a-i împiedeca deplasarea axială, care e necesară pentru a conduce unealta de săpare în timpul săpării sau al corectării. Se compune dintr'un batiu care susfine, in paliere cu rulmenfi, un arbore de transmisiune, (7), acfionat de un lanf printr'o roată cu dinfi sau direct prin transmisiune cardanică, sau chiar direct de o maşină specială, şi care, la rândul ei, printr'un angrenaj de pinioane conice, acfionează masa propriu zisă. Mesele rotative obişnuite se construesc pentru sarcini axiale dela 150*"300 tone şi pentru turafii de 100* •-600 rot/min. Ele sunt caracterizate prin diametrul maxim al deschiderii centrale (după scoaterea pieselor pătrate cari transmit cuplul de torsiune), care determină gabaritul maxim al uneltei ce poafe fi introdusă în puf (300- •• 700 mm). 5. Măsar. /nd. făr.: Meseriaşul care face mese (Transilvania şi Banat). Sin. Tâmplar. 6. Mască [MacKa; masque; Maske; mask; védőálarc]. 1. Gen.: Dispozitiv care acopere parfiai corpul unui lucrător, un obiect sau un sistem tehnic, penfru a Ie feri de anumite acfiuni exterioare, penfru a Ie ascunde vederii, etc. — Exemple: 7. ~ [MaCKHpOBOHHâfl ceTb; masque; Maske; mask; hálózatos leplezet]. Tehn. mii.: Perdea de plasă de cânepă, de sârmă, sau executată din alte materiale, întinsă de-a-lungul sau deasupra unei şosele, căi ferate sau lucrări de interes militar, pentru a le ascunde vederii inimicului. Sin. Perdea de camuflaj. 8. Hidrof. V. Ecran de etanşare. 9. ~ de pistă sonoră [MaCKa RJlR 3ByKÖB0Í| Tpaccbi; masque pour piste sonore; Abdeck-bîende; mask for sound track; fényhatároló ernyő]. Fiz.: Mic ecran opac sau sistem de două ecrane opace, care modifică prin obturare fasciculul de lumină care impresionează filmul cinematografic virgin în ritmul vibrafiilor acustice, impresionând astfel pista sonoră. 10. ~ de radiator [pa/ţHaTopHaH npe/ţoxpa-HHTeJlbHan ceTKa; pare-pierre pour radiateur, grille de radiateur; Steinschuizgitter für Kühler; radiator stone guard; hűtő-kővédőrács]. Auto.: Grilaj de protecfiune, de diferite forme şi variat ornamentat, plasat în fafa radiatorului. prin radiafie. 12. ~ de sudor: Sin. Ecran de sudor (v.). 13. Mască [np0THB0ra30Baa Macna; masque, masque pour la protection de la respiration; Maske, Atemschutzmaske; mask, breathing protection mask; álarc, lélegzetvédő]. 2. Ig. m.: Dispozitiv care se adaptează etanş pe fafa unui om sau a unui animal, acoperind orificiile căilor respiratorii, uneori şi ochii, pentru a proteja organismul contra introducerii, prin nas şi prin gură, a elementelor străine, dăunătoare sănătăţii. Folosirea măştii se impune în exploatările în cari se lucrează cu materiale cari se pulverizează, sau cu gaze toxice (în vopsitorii, în ateliere de decapare, în ateliere de sablare, etc.), în anumite mine, în încăperile cu fum şi în cele cu abur, etc. Unele măşti cari acoper şi ochii au în interior un dispozitiv, numit mască ajutătoare, care dirijează aerul inspirat spre vizoare, pentru a le desaburi. După atmosfera încăperii în care e folosită, masca poate fi: mască cu aer proaspăt, mască cu filtru sau mască cu oxigen. Sin. Mască pentru protec-fiunea respirafiei. u. Mască ajutătoare. V. sub Mască 2. i5. Mască cu aer proaspăt [Macna c npncno-coőJieHHeM ajih npHTOKa B03Ayxa; masque avec alimentatîon en air frais; Frischluftmaske; fresh air mask; frislevegős álarc]: Mască facială de protecfiune, folosită în încăperile în cari aerul, n. ~ de radiator [3anţHTHaH paflHaTopHaa ceTKa; cache-radiateur; Schutzmante! für Heizkör-per; radiator housing; fűtőtest-védőköpeny]. Cs.: Paravan de lemn sau de metal, perforat sau cu goluri, aşezat în fafa unui radiator de calorifer, pentru a-l ascunde vederii, permifând totuşi circulafia aerului. Uneori poate constitui şi un element decorativ al încăperii în care este aşezat radiatorul. Micşorează încălzirea Masă rotativă. 1) batiul mesei; 2) baie de uleiu; 3) păfrafi; 4) rulmenfu! principal; 5) capac de protecfiune; 6) roată cu dinfi pentru lanf; 7) arbore (prisnelj; 8) angrenaj de rofi dinfate pentru antrenarea mesei. 41* 644 viciat de gaze toxice sau de praf, nu se poate-împrospăta şi unde, deci, acfiunea unui filtru nu este eficace. Masca se foloseşte numai unde se găseşte în apropiere, un loc cu aer proaspăt, care este adus la mască printr'un ţub flexibil, prin simplă aspirafie, dacă distanfa e sub 20 m (la distantă mai mare, rezistenta Ia respiraţie ar fi prea mare), sau prin foaie, injectoare sau pompe, pentru distanfe mai mari (până la 200 m), intercalându-se, în acest din urmă caz, şi un filtru de aer. — Astfel de măşti sunt măştile pentru sablaj, numite şi căşti de sablor, cari acoper întreg capul, şi cari au un vizor clar pentru vizibilitate. Aerul proaspăt e adus la mască, printr'un tub flexibil, din afară. 1. Mască cu filtru [MacKa c (JmjibTpoM; mas-cjue â filtre; Filtermaske; filter mask; szűrős álarc]: Mască facială echipată cu un filtru, folosită pentru protecfiunea contra prafului, a fulgilor, gazelor otrăvitoare, fumului, aburului, etc. Are aplicafie în locurile în cari se găseşte aer în abundenfă şi în cari nu dispare oxigenul. După natura materialului care trebue refinut în filtru, şe deosebesc: 2. ~ cu fiftru, contra gazelor [np0THB0ra30- BaH MâCKa C (JpHJlbTpOM; masque de gaz; Gas-maske; gas mask; gázvédő álarc szűrővel]. Gaze: Mască facială echipată cu un filtru adecvat pentru refinerea gazelor otrăvitoare, Se compune’ din masca propriu zisă şi din filtru. Masca propriu zisă e confecţionată din fesut cauciucat şi din pânză impregnată cu uleiu de in, şi are un vizor de celofan, penfru vizibilitate. în interiorul măştii se găseşte un dispozitiv care canalizează aerul proaspăt direct spre vizor, spre a împiedeca aburul să se depună pe acesta. Filtrul este constituit dintr'o pungă sau dintr'un cartuş filtrant, în care se găseşte materialul care refine gazele toxice (de ex. cărbune activ). Legătura dintre pungă sau cartuş şi masca propriu zisă se face printr'un tub flexibil. Aerul respirat trebue să treacă mai întâi prin filtru. Unele măşti mai au un dispozitiv care refine praful coloidal (de ex. arsinele), pe care nu-l refine cărbunele activ. s. ~ cu filtru, contra prafului [MacKa C 4)HJib-TpOM npOTHB nbiJiH; masque pour la préser-vation contre la poussiére; Staubmaske; dust mask; porszűrő álarc]: Mască, de obiceiu bucală şi nazală, cu filtru pentru refinerea prafului şi a altor corpuri fin pulverizate, în suspensie în aer. Se compune din corpul măştii, confecfionat din cauciuc, care aderă perfect la fafă, având, la partea anterioară, o pânză filtrantă şi un burete peniru filtrarea aerului, ambele uşor accesibile pentru curăfire. Aspirafia se face printr'un orificiu obturat dé un disc cu mai multe găuri, care se găseşte în partea anterioară a filtrului, iar evacuarea aerului expirat se face automat, printr'o supapă de cauciuc, pe la partea de jos a măştii. 4. Mască cu oxigen [MacKa c KHCJiopoAOM; masque avec alimentatjon d'oxygéne; Sauerstoff-maske; oxygen. mask; oxigénálarc]: Mască pentru protecfiunea respirafiei, folosită în încăperile cu atmosferă toxică, sau în cari oxigenul consumat prin respirafie nu poate fi înlocuit prin aportul de aer proaspăt (pufuri de mină cu infiltrafiK de gaze toxice, pivniţe incendiate,, atmosfera rarefiată dintr'un avion la mare înălfime, etc.). Masca e alimentată cu aer printr'un inhalator (v.) fix, sau portabil într'o pungă care se aşază pe spate sau lateral, şi de care e legată printr'un tub de aspirafie şi unul de expirafie; punga contine o butelie cu oxigen* un reductor de presiune, un dispozitiv . dé dozare, o supapă de aspiraţie, şi una de expirafie, un avertisor de térmi-nare a rezervei de oxigen şi uneori un kalipatron (v). 5. Mască de gaze. V. Mască cu filtru, contra gazelor. 6. Mască pentru protecfiunea respirafiei. V. Mască 2. 7. Mascagnin [m a C K a r h h h ; mascagnine; Mascagnin; mascagnine; maskagnin]. Mineral.: (NH4)2 [SO«]. Sulfat de amoniu natural, isomorf cu arcanitul K2 [S04], 8. Mascarea ampenajelor [MSiCKHpoBKa xboc-T0B0r0 onepeHRP; masquage des gouvernes; Leitwerksabschirmung; empennage screening; fa-rokmű-árnyékolás]. Av.: Intrarea ampenajelor avionului, în anumite sifuafii de sbor, în dâra de vârtejuri a aripei şi a fuzelajului. în această situaţie, sensibilitatea ampenajelor scade, ele putând deveni chiar ineficace (de obiceiu la sbor prea cabrat sau în timpul vrilei). Mascarea e foarte periculoasă pentru avion. 9. Mascare* [BCTpena pe^HOH h MOpcKOH BOJIH; mascaret, barre; Barre; bar; dagályáradás]. Nav.: Valul care urcă pe gura fluviilor, datorită fluxului. Sin. Bară. 10. Mascaron [apXHTeKTypnbifi opHaMGHT; mascaron; Maske, Fratzengesicht; mask; álarc, maszka]. Arh., Artă: Element decorativ care reprezintă un cap fantastic sau grotesc, de om sau de animal, lucrat în ronde-bosse sau în basorelief, şi care este folosit pentru a decora cheile bolţilor sau ale arcelor, capitelurile coloanelor, antablamentele, consolele, balcoanele, frontoa-neîe, vasele de ornamentaţie, gurile de apă ale fântânilor decorative, etc. — Uneori, mascaronul în relief este înlocuit printr'un mascaron pictat direct pe elementul de construcţie pe care-l decorează. u. Mascaf [yKpbiTbiă ot BeTpa; déventé; bekalmt; becalmed; védállapot]. Nav.: Calitatea unei nave cu vele de a fi la adăpost de vânt, acesta fiind interceptat de un mal sau de velele unei alte nave. 12. Măselari|ă [őeJieHa; jusquiame; Bilsenkraut; henbane; beléndekfű]. BotFarm.: Hyosciatnus niger L Plantă erbacee din familia solaneelor, care creşte în Europa, în Africa de Nord şi în Asia de Vest. Frunzele şi seminţele conţin (cca 0,02■*•0,05%) următorii alcaloizi: scopolamina, hioscina şi hiosciamina. Se întrebuinfează în medicină, sub formă de extract şi de linctura, preparate mai ales din frunzele plantei. îs. Maselofă. V.. Cap pierdut. 645 ■-i, Maseu de glucoza [KpHCTaJiJiH3HpÓBaH-HáH rJH0K03âi glucoşe solide (cristallisée); kris-ialíisierté Glukose; crystallized gíucose; kristályos glukózé]. Ind. alim.: Glucoza comercială în stare solidă. 2. Masicof [MaccHKOT, okhcb CBHHiţa; massicot; Massicot; massicot; maszikot]. Chim.: PbO. Oxid de plumb, obfinut prin încălzirea cu pre-caufiurie a plumbului, a carbonatului sau a azotatului de plumb. Este un praf galben amorf, folosit la fabricarea acumulatoarelor electrice, ca mordant în industria textilă, ca smalţ în industria ceramică, pentru vopsele de uleiu, etc, . 3. Maşiculiu [HaBecHan őoÖHHija; mâchicou-lis, mâchecoulis; Guljerker; machicolation; védőerkély]: Balcon de zidărie, instalat la creastă şi de-a-lungul ziduriior cetăţilor şi aie casteieior, în fortificaţiile medievale, şi prin podeaua căruia apărătorii puteau bate piciorul zidului. în prezent, sé foloseşte în arhitectură, ca motiv decorativ sau de stil. 4. Maşină [ManiHHa; machine; Maschine; machine; gép]. 1. Mec.: Corp solid, sau sistem de corpuri solide cu mobilitate mutuală, care transmite forte sau momente, cu sau fără modificarea elementelor lucrului mecanic corespunzător (forfa şi deplasarea, momentul şi unghiul de rotire). Exemple: pana, şurubul, pârghia, scripetele, etc. Maşinile cari se compun dintr'un singur corp sau au un singur corp mobil se numesc maşini simple (pana, scripetele, etc.). Cele compuse din mai multe maşini simple se numesc maşini compuse (palanul, etc.). 5. Maşină [MailIHHa; machine; Maschine; machine; gép]. 2. Tehn.: Sistem tehnic compus (din corpuri solide, cu mişcări desmodrome, care transformă energia, din forma ei de energie mecanică a unor corpuri solide în mişcare, în alte forme de energie, — sau invers. Maşina este caracterizată deci prin mişcări desmodrome şi prin prezenfă energiei mecanice a unor solide în mişcare; transformarea energiei se face cu efectuare de lucru mecanic, de obiceiu fie la intrarea energiei în maşină, fie la ieşirea ei din maşină. Motivele péntru cari se grupează, sub numele de maşini, sistemele tehnice cari transformă energie şi prezintă aceste două proprietăţi, sunt următoarele: des-modromia mişcărilor prezintă mare interes în tehnică, fiindcă asigură primirea sau cedarea de energie, respectiv de lucru mecanic, sub forma determinată în prealabil, necesară în tehnică; energia mecanică a solidelor în mişcare prezintă mare interes, fiindcă admite cele mai variate forme de valorificare tehnică realizabile cu mijloace simple, şi poate fi transformată nelimitat în alte forme, prin efectuare de lucru mecanic, deoarece este de entropie nulă. Exemple de maşini: rofile hidraulice, cari transformă energia potenfială a apei în energie mecanică la arborele lor în mişcare; pompele hidraulice şi pneumatice, cari transformă energia primită la arborele lor în mişcare, în energie potenţială a unui lichid (apă, etc.), respectiv a unui gaz; generatoarele electrice, cari transformă energia mecanică primită la arborele în mişcare, ín energie electromagnetică; maşinile-unelte, cari — prin efectuare de lucru mecanic — transformă energia mecanică a unor solide în mişcare (primită), în energie folosită direct pentru anumite prelucrări de piese şi de materiale, etc.; autovehiculele, etc. După definifia dată, transmisiunile nu sunt maşini, fiindcă primesc şi cedează energia sub aceeaşi formă, adică sub formă de energie mecanică a unor solide în mişcare; pârghia, scripetele, pana de despicat sau şurubul nu sunt maşini în sensul din tehnică al termenului; sistemele tehnice folosite pentru ridicarea sarcinilor (de ex. aparatele de ridicat) sunt maşini numai dacă au mişcări desmodrome şi dacă energia primită este transformată în altă formă. în definifiile conceptelor de maşină şi de apărat se folosesc puncte de vedere diférite, astfel încât acestea, fără a se suprapune, nu se exclud. V. şi Aparat. Maşinile se împart în maşini de forfă, maşini de lucru şi maşini-instrumente. Maşinile cari servesc pentru obţinerea Unei forme de energie care mai e supusă, în general, unor transformări, înainte de a fi folosită direct, se numesc maşini de forfă, iar cele cari cedează, prin efectuarea de lucru mecanic, energie mecanică sub forma în care este folosită direct în tehnică (industrii, meserii,fagricultură, etc.), se numesc ma- 2 Maşini şi tipuri de antrenare. A) grup motor-maşină de lucru, cu antrenare individuală (prin curea de transmisiune); B) grup de maşini cu antrenare colectivă (prin erbore de transmisiune); C) grup cu motor incorporat (entectic); 1) maşină de forfă (motor); 2) transmisiune; 3) maşină de lucru; 4) pompă; 5) compresor; 6) ventilator. şini de lucru; ele pot fi antrenate de maşini de forfă, de animale sau de om. Un motor hidraulic, unul termic sau electric, de exemplu, sunt maşini de forfă, fiindcă energia cedată de ele mai trebue transformată printr'o maşină de lücru (strung, etc.), înainte de a se folosi direct lucrul mecanic efectuat. De asemenea, un generator electric este o maşină de forfă, fiindcă energia electrică mai trebue transformată pentru a fi folosită. Maşinile cari servesc pentru a determina mărimi fizice se numesc maşini-instrumente. 646 Maşinile de forfă cari primesc energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare şi cedează alte forme de energie se numesc maşini generatoare. Dacă cedează energia sub o formă unitară/ ele se numesc generatoare ale acelei forme de energie (dinamul e un generator electric; pompa e un generator hidraulic, etc.)- Dacă cedează energia prin absorpfie sau prin cedare de căldură, unui agent frigorigen, respectiv unui agent calorigen, sub formă de energie interioară, maşinile se numesc generatoare termice. Maşinile de forfă cari cedează energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare, primind energie sub alte forme, se numesc maşini motoare sau motoare. Motoarele se numesc fie după forma de energie pe care o primesc (motoare hidraulice, eoliene, electrice), fie după efecte tipice ale ciclului lor (de exemplu motoarele termice, cari primesc energie prin intermediul desvoltării şi al consumului de căldură şi o transformă în energie mecanică la ieşire, la arborele lor rotitor, etc.). Motoarele cari primesc energia în forma sub care se găseşte în natură se numesc motoare primare (motoarele hidraulice, cele eoliene, cu ardere internă), iar cele cari primesc energia sub o formă obfinută cu ajutorul generatoarelor se numesc motoare secundare (motoarele electrice, motoarele cu abur). — în practica industrială se numesc adesea maşini, şi sisteme tehnice cari sunt maşini numai în accepfiunea pe care o are acest termen în Mecanică (v.). Unele dintre aceste maşini sunt aparate (de ex. maşina de scris), altele sunt instrumente (anumite maşini de încercare), etc. De asemenea, se numesc maşini — şi anume motoare — anumite aparate cari, fără a trebui să aibă solide cu mobilitate mutuală, efectuează aceleaşi operafiuni ca şi motoarele. Reactoarele (v.) sunt astfel de aparate. în clasificarea maşinilor, care urmează, se cuprind toate maşinile, în accepfiunea termenului din practica industrială, cu excepfiunea reactoarelor. î. Maşină de forfă [cHJiOBan MâUlHHa; mach ine de force; Kraftmaschine; power engine; erőgép]. Tehn.: Maşină care cedează energie sub o formă care trebue să mai fie supusă unor transformări, spre a putea fi folosită direct în tehnică. După mişcările pe cari le efectuează mecanismul motor (v.) al maşinilor de forfă, acestea se împart în maşini rotitoare, al căror mecanism motor are mişcare de rotafie şi în maşini cu mişcare alternativă, al căror mecanism motor are părfi importante (între cari şi pistonul) în mişcare alternativă. Unele maşini de forfă sunt comandate de alte maşini, cari sunt auxiliare şi se numesc servomotoare (v.). — Din punctul de vedere al sensului în care se face transformarea de energie între forma mecanică a unor solide în mişcare şi celelalte forme, maşinile de forfă se împart în generatoare şi în motoare. 2. ~ de forfă, generatoare [CHJlOBâH, reHépaTopHafl Máimmá; machine génératrice, générateur; Generator; generator; generátor-erő- gép]: Maşină de forfă care cedează energia sub o formă diferită de aceea de energie mecanică a unor corpuri solide în mişcare. Sin. Generator. Termenul generator se foloseşte însă şi pentru generatoare cari nu sunt maşini, de exemplu generatorul de abur. 3. ~ de forfă, motoare [cHJiOBan, ABHra-TeJIbHan ManiHHa; machine motrice, moteur; Motor; motor; motor-erőgép]: Maşină de forfă care cedează energia sub formă de energie mecanică a unor corpuri solide în mişcare. Sin. Motor. V. şi sub Maşină 2, şi sub Motor. — După forma de energie diferită de cea mecanică, sau după caracteristice importante ale ciclului lor de transformare, maşinile de forfă se împart în maşini electrice, eoliene, hidraulice, pneumatice şi termice. 4. Maşină electrică [sjieKTpHHecKan Máimmá; machine électrique; elektrische Maschine; electric machine; elektromos gép, villamos gép]: Maşină de forfă care transformă energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare, în energie electrică, sau invers, sau care transformă energia electrică din forma în curent alternativ de o anumită frecvenfă, în forma în curent alternativ de altă frecvenfă, sau în curent continuu, prin interve-nirea formei de energie mecanică a unor corpuri solide în mişcare. Toate maşinile electrice industriale sunt rotitoare. Ele au o parte fixă, numită stator, şi o parte rotitoare, numită rotor. între rotor şi stator se găseşte un interstifiu de aer, numit întrefier. Atât statorul, cât şi rotorul, au un circuit feromagnetic în formă de cilindru gol sau aproape plin, masiv sau compus din table izolate între ele, dacă e străbătut de flux magnetic alternativ, pentru a reduce pierderile prin curenfi turbionari. Circuitul feromagnetic din table izolate se compune din table de dinam de 0,5 mm, izolate între ele prin hârtie de cca 0,03 mm, lipită pe câte o fafă a tablelor, sau izolate cu lac aplicat pe câte o fafă a lor. Pachetul de table este divizat în pachete de lungimi de cca 40*"70 mm, separate prin „canale" de răcire de câte cca 10 mm. Pentru a asigura rezistenfă mecanică a pachetelor de tablă, tablele dela capăt sunt mai groase (cca 1 mm), iar între fefele frontale ale pachetelor se intercalează table de distanfare, nituite sau sudate pe piese de distanfare. Tablele rotorului maşinilor mici şi mijlocii sunt montate direct pe arbore. Golurile practicate în tablele rotorului asigură accesul aerului de răcire la canalele de venti-lafie. Tablele rotorului maşinilor mai mari sunt montate pe un manşon care se aplică pe arbore. Afară de cazuri excepfionale, fiecare din aceste părfi are una sau mai multe înfăşurări electrice (v.), de obiceiu izolate. Acestea pot fi înfăşurări de excitafie sau inductoare, primare, induse, respectiv secundare, de comutafie, de compensafie, sau auxiliare. Afară de cazuri excepfionale (v. Maşină electrică de influenfă), tensiunile electromotoare din înfăşurările induse ale maşinilor electrice sunt in- 647 duse şi prin mişcare, sau numai prin mişcare. Când maşina e în sarcină, se exercită între stator şi rotor forfe (în mod normal cupluri de forje) al căror moment (în raport cu axa de simetrie a maşinii) reprezintă cuplul maşinii (activ pentru motoare, pasiv pentru generatoare). Puterea interioară Pi a unei maşini electrice, •adică puterea care se transmite între statorul şi rotorul ei, depinde de volumul Vr al rotorului, de turafia şi de valoarea mijlocie a produsului dintre induefia magnetică efectivă în întrefier B şi fluxafia specifică (v.) efectivă a maşinii A (numărul de amperispire pe unitatea de lungime a periferiei rotorului). în adevăr, forfa tangenfială care se exercită asupra unităfii de lungime de periferie a rotorului, „parcursă" de „curentul" A, pe lungimea L a rotorului, este F—ALB, dacă B e induefia în întrefier (v. Acfiunii, legea ~ ponderomotoare a câmpului magnetic). Suma forfelor tangenţiale pe periferia rotorului de diametru D este deci: î F — tz DL(AB)m, unde indicele m indică valoarea mijlocie a produsului AB pe suprafafa laterală a rotorului. Momentul acestor forfe In raport cu axa de simetrie a maşinii e deci: M=^DIiF, adică M—\^.D2LkrAMBM, unde Am şi BM sunt maximele spafiale ale valorilor «fective A şi B în maşină, iar kr este un factor de reducere ales astfel, încât: krAMB M—(AB) m. Dacă cţ> este deci defazajul interior al maşinii, «gal cu defazajul dintre A şi B (

, unde k e o medie spafială, expresiunea cuplului maşinii devine: M — -iz D2 LkAMBM cos $ — 2kVrAMBM cos iar expresiunea puterii interioare a maşinii se poate calcula cu o aproximafie suficientă din relafia Pi = 2 k nM, unde n e turafia maşinii, în ro-*tafii pe secundă, şi deci: Pf=K2 D-LkAMBMn cos ^-AKkVfAMBMncos^. Pentru maşinile unipolare, &cos4>=1; pentru lP cele de curent continuu, k cos — {k » 0,67), ZP unde lp e lăfimea ideală a polului şi Zp e intervalul polar; pentru maşinile cu colector mono- 1 lP fazate k « —tzz — cu aceleaşi notafii, iar pentru ma- V 2 xp şinile cu câmp învârtitor k = -p ţ ■ a, unde ^ e V2 factorul de înfăşurare, iar a e un coeficient supraunitar, care depinde de forma întrefierului şi de raportul dintre fluxafia magnetizantă pentru dinfi şi cea pentru întrefier (k » 0,72 •• -0,83). Cuplul maşinii e deci proporfional cu volumul rotorului ei, cu maximele spafiale ale solicitărilor A şi B, şi cu defazajul interior al maşinii; puterea ei interioară mai e proporfională cu turafia. Când partea indusă a maşinii e parcursă de curent, acesta stabileşte un câmp magnetic care modifică câmpul dat de curentul din partea inductoare, fenomen care se numeşte reaefiunea magnetică a indusului. — Maşinile electrice se împart după sensul în care efectuează transformarea de energie, după felul energiei electromagnetice care intervine în transformare, după felul circuitului lor feromagnetic, după numărul de perechi de poli şi succesiunea lor de-a-lungul periferiei indusului, după felul rotorului lor, după legătura dintre circuitul rotoric şi exterior, după locul în care se găseşte înfăşurarea lor de excitafie, după gradul de in-termitenfă pentru care sunt construite, după proprietăţile şi proteefiunea lor mecanică (v.), după principiul lor de funcfionare şi după forma lor (v. Formele maşinilor electrice). — După sensul în care efectuează transformarea de energie, se deosebesc maşini convertisoare rotative, generatoare electrice şi motoare electrice. î. Maşină electrică generatoare [sjieKTpore-HepaTop; machine électrique génératrice, dy-namo; Dynamo(maschine); dynamo; elektromos generatorgép, villamos áramfejlesztőgép]: Maşină care primeşte energia mecanică a unor solide în mişcare şi cedează energie electromagnetică. 2 Maşină electrică motoare [aJieKTpoMOTop; moteur électrique; Elektromotor; electromotor; elektromos motorgép, elektromotor]: Maşină care primeşte energie electromagnetică şi cedează energie mecanică a unor corpuri în mişcare. Sin. Motor electric (v.), Electromotor. s. Maşină convertisoare rotativă [Bpauţaio-uţHHCH KOHBepTOp; commutatrice; Einankerumfor-mer; rotary convertor; áramátalakító forgó gép]: Maşină care primeşte şi cedează energie electromagnetică sub formă de curenfi de frecvenfe diferite (incluziv curentul continuu). Comutatoa-rea electrică (v. Comutatoare electrică), de exemplu, este o maşină convertisoare rotativă. Sin. Convertisor rotativ, Convertisor electric. — După felul energiei electromagnetice care intervine în transformarea de energie pe care o efectuează maşinile electrice, acestea se împart în maşini de curent continuu, maşini de curent alternativ şi maşini comutatoare. 4. Maşină electrică de curent continuu [3JieK-TpoMauiHHa nocTOHHHoro TOKa; machine électrique a courant conţinu; Gleichstrommaschine; direct current electric machine; egyenáramú elektromos gép]: Maşină care transformă energia electromagnetică de curent continuu în energie mecanică a unor solide în mişcare, sau invers. Se caracterizează prin faptűl că prin circuitele ei exterioare trece curent continuu. Maşinile de curent continuu se împart în generatoare de curent continuu sau dinamuri, şi în motoare de curent continuu. 5. Maşină electrică de curent alternativ [ajieK-TpoMauiHHa nepeMeHHoro TOKa; machine électrique â courant alternatif; Wechselstrommaschine; alternating current electric machine; váltóáramú 648 elektrómos gép]: Maşina cáré transformă energia electromagnetică de curent alternativ în energie mecanică a unor corpuri solide în mişcare, sau invers, sau din energie de curent alternativ de o anumită frecvenfă, în energie de curent alternativ de altă frecventă. Se caracterizează prin faptul ca prin circuitele ei exterioare trece curent alternativ. Maşinile de curent alternativ se împart în generatoare de curent alternativ sau alternatoare, în motoare de curent alternativ, şi în convertisoare de frecventă. — După numărul de faze ale curentului alternativ, maşinile de curent alternativ se împart în maşini monofazate şi în maşini polifazate. î. Maşina electrică monofazată [oaho$^3-HaH BJieKTpOMaiIlHHa; machine électrique mono-phasée; elektrische Einphasenmaschine; electric one-phased machine; egyfázisú elektromos gép]: Maşină de curént alternativ al cărei circuit electric exterior este monofazat. Câmpul magnetic din în~ trefierul maşinilor monofazate e de obiceiu un câmp alternativ, care variază adică simfazic în toate punctele din întrefier. 2. ~ electrică polifazată [MH0r0(|)a3HaH 9JieK-TpoMaiHHHa; machine électrique polyphasée; elektrische vielphasige Maschine; electric poly-phased machine; többfázisú elektromos gép]: Maşină de curent alternativ ale cărei circuite exterioare constitue un sistem polifazat. Câmpul magnetic din întrefierul maşinilor polifazate este un câmp învârtitor, indiferent dacă e produs de un circuit polifazat fix sau rotitor. Posibilitatea de a produce câmpuri magnetice învârtitoare cu ajutorul circuitelor polifazate, chiar răspândirea tehnicei de curent alternativ, "— fie de exemplu, un circuit feromagnetic statoric, cu trei înfăşurări în inel ale fazelor unui sistem de curent trifazat, compuse din câte două bobine diametral opuse (fig. 2a). înfăşurarea /, /* e a fazei întâi, iar II, II' şi ?//, ///', ale fazéi a doua şi a treia, începuturile fazelor fiind I, II şi III, iar sfârşiturile, /*, II' şi HI'. Dreptele cari unesc mijlocurile bobinelor fazelor, ca I, !'; II, II’ şi III, III' formează unghiuri de câte 120°. Dacă trec curenfii fazelor unui sistem trifazat prin înfăşurările unui astfel de stator, se produce în interiorul cilindrului şi în golul d:n el un câmp magnetic cu doi poli cari se rotesc, numit câmp magnetic dipolar învârtitor, în adevăr, liniile unitate ale câmpului magnetic al: cyrenfilor din înfăşurări, curenfi al căror mers în timpe reprezentat în figura Í, se pot reprezenta, din şesime în şesime de perioadă (fig. 2a***2f). în figura 2a e reprezentat câmpul magnetic în momentul în care curentul fazei. I trece, crescând, prin valoarea zero (momentul a din fig. f)« în acest moment, . . curentul din faza a ő e flg doua e reprezentat 1 — — — de segmentul 02 şi e egal şi de sens contrar cu cel din faza a treia, care e reprezentat de I—— T---------------- segmentul 03 — şi Fig. Curenfii din fazele unui' anume circulă în sistem trifazat, faza a doua din spre sfârşit spre început, iar în? faza a treia circulă din spre început spre sfârşit. Prima bobină a fazei a doua şi a_doua bobină M*"* ..T;.. Fig. 2. Câmpul magnetic'învârtitor a) unei înfăşurări trifazate în ine!. dacă acestea sunt imobile, şi proprietăţile utile în tehnică, pe cari le au maşinile cu câmpuri învârtitoare, au contribuit la desvoltarea şi la a fazei a treia magnetizează, în acest momentr fierul cilindrului în acelaşi sens, spre stânga, iár a doua bobină a fazei â doua şi prima bobină 649 a fezei a treia nrtegnetizează fierul cilindrului ín acelaşi seni, de asemenea spre stânga. Liniile de câmp ale câmpului magnetic produs trec prin fierul cilindrului din spre dreapta spre stânga şi se închid; prin golul din cilindru din spre stânga spre dreapta, având ca linie de simetrie (sau ca axă) orizontala care trece prin mijlocurile bobinelor fazei întâi. După o şesime de perioadă (momentul reprezentat de verticala b din fig. 1), curentul din faza a treia e nul, iar cel din faza întâi e pozitiv (circulă din spre începutul spre sfârşitul ei) şi e egal şi de semn contrar cu cel din faza a doua, care circulă din spre sfârşitul spre începutul acestei faze (fig. 2b). Prima bobină a fazei a doua şi a doua bobină a fazei Înîâi magnetizează fierul cilindrului gol, spre stânga în sus, ca şi a doua bobină a fazei a doua şi prima bobină a fazei întâi. Liniile de câmp ale câmpului magnetic produs trec în acest moment prin fierul cilindrului din spre dreapta jos spre stânga sus, închizându-se prin golul din cilindru din spre stânga sus spre dreapta jos, având drept linie de simetrie (sau axă) dreapta care uneşte mijlocurile bobinelor fazei a treia: — Axa câmpului magnetic dipolar s'a rotit într'o şesime de perioadă cu o şesime dintr'o rotafie completă. Figurile 2c, 2d, 2e şi 2f reprezintă câmpul magnetic după câte o nouă şesime de perioadă, în momentele reprezentate respectiv de verticalele c, d, e şi f din figura 1. într'o perioadă a curen- î. Maşină electrica comutatoare [OAHOHKOP-HblH npe06pa30BaTeJlb; machine électrique corn-mutatrice; Einankerumformer; rotary conversor machine; átalakító elektromos gép]: Maşină care primeşte energie în curent continuu, respectiv alternativ, şi cedează energie în curent alternativ, respectiv continuu. Exemplu: comutatoarea electrică. — După felul circuitului lor feromagnetic, maşinile electrice se împart în maşini cu poli ieşifi sau cu întrefier variabil (numai una din părţile maşinii: statorul sau rotorul, are polii ieşiţi), şi în maşini cu poli înnecafi sau cu întrefier constant (atât statorul, cât şi rotorul unor astfel de maşini, au suprafeţele laterale cilindrice). 2» Maşină electrică cu poli ieşifi [3jiéKTpo-Mainam c Bbi^Tynaiomnivin no;nocaMH; machine électrique â pőles saillants; elektrische Ma-schine mit ausgesprăgten Polen; electric machine with salient poles; . kiugrópo-lusú elektromos gép]: Maşină electrică ai cărei poli au, fie în stator, fis în rotor, corpul cu axa radială ieşit spre întrefier din restul circuitului feromagnetic, în care liniile de câmp au în principal direcfia tangentă la cercurile transversale cu centrul pe axa maşinii (v. fig.). Polii ieşifi pot fi de excitaţie sau poli de comutafie (la maşinile cu colector). Rotor de maşină electrică cu poli ieşifi. Fig. 3. Câmpul magnetic învârtitor al une’i înfăşurări în tobă, dipolară (a) şi fetrapolară (c), şi câmpul unei singure bobine de înfăşurare tetrapolară (b). tului trifazat care o alimentează, câmpul magnetic dipolar al unei înfăşurări trifazate de stator se roteşte deci cu o rotafie completă. Un magnet (permanent sau electromagnet) introdus în golul d[ntr'un astfel de stator poate constitui un rotor de motor, fiind antrenat de câmpul magnetic rotitor. Statoarele şi rotoarele maşinilor industriale au înfăşurări în tobă, practicate în crestături axiale, şi cari produc, de asemenea, câmpuri învârtitoare (fig. 3). Relafia dintre turafia relativă nd a câmpului învârtitor fafă de înfăşurările cari îl produc (în rotafii complete pe secundă), dintre frecvenfă f a curentului care trece prin ele (în perioade pe secundă) şi dintre numărul de perechi de poli p ai câmpului este: n0=flp. 3. ~ electrică cu poli înnecafi [ajieKTpOMa-rn^Ha c yromeHHbiMH nojiiocaMH; machine électrique â pőles noyés; elektrische Maschine mit versenkten Polen; electric machine with sunk poles; süllyesztettpolu-sú elektromos gép]: Maşină electrică cu întrefier constant, ai Ro)or de maşln3 e,edricl cu polî cărei poli sunt repre- înneca(i (făr8 bandaje,e cari ,in ca_ zentafi de porfiunile pelele de bobinî con)ra ,or(ei cen_ de suprafaţă cilindri- trifuge). că laterală a statorului, respectiv a rotorului, prin cari ies, respectiv intră, liniile de inducţie magnetică (v. fig.). — 650 După felul organului de maşină care asigură legătura conductoare (galvanică) dintre circuitul sau circuitele electrice ale rotorului şi exterior, maşinile electrice se împart în trei grupuri; maşini cu colector, maşini cu inele colectoare şi maşini cu rotorul în scurt-circuit. î. Maşină electrică cu colector [KOJiJieKTOp-Han 3JieKTpoManiHHa; machine électrique a col-lecteur; elektrische Koflektormaschine; commutator machine; kollektoros elektromos gép]: Maşină electrică al cărei rotor are un colector (v.) pentru asigurarea legăturii conductoare dintre un circuit electric rotoric şi exterior. Legătura este asigurată de un grup de perii, montate pe buloane axiale, fixate într'un jug de perii (v.), montat în statorul maşinii. Maşina cu colector poate fi maşină de curent continuu sau de curent alternativ, monofazată sau polifazată. 2. ~ electrică cu inele colectoare [aJieKTpo- MauiHHa c KOJiJieKTopHbiMH KOJibiţaMH; machine électrique a ba-gues collectrices; elektrische Maschine mit Kollektorschleifringen; electric machine with collector rings; gyüj-tőgyürűs elektromos înfăşurare de rotor cu inele, tri-gép]: Maşină electrică fazafă( jegafă în sfea. al cărei rotor are inele colectoare pentru asigurarea legăturii conductoare dintre un circuit electric rotoric şi exterior. Circuitul electric legat Ia inelele colectoare poate fi parcurs de curent continuu (de ex. circuitul de excitafie al maşinilor sincrone) sau de curent alternativ (de ex. circuitul rotoric al maşinilor asincrone). Legătura dintre inelele colectoare şi circuitul exterior se face prin intermediul unor perii, montate pe buloane, cari sunt fixate pe un jug de perii (v.] montat în statorul maşinii. 3. ~ electrică cu rotorul în scurt-circuit. V. Maşină electrică fără colector şi fără inele colectoare. 4. ~ electrică fără colector şi fără inele colectoare OjieKTpoMaimraa 6e3 KOJiJieKTopa h 6e3 KOJlJieKTopHbix KOJieu,; machine électrique sans collecteur et sans bagues collectrices; elek-irische Maschine ohne Kollektor und ohne Kollektorschleifringen; electric machine without commutator and collector rings; kollektor-és gyüjtőgyürű nélküli elektromos gép]: Maşină electrică al cărei rotor are o înfăşurare scurt-circuitată permanent şi care nu poate fi legată deci galvanic cu exteriorul. Numai anumite maşini asincrone au astfel de înfăşurări. Ele se numesc şi maşini cu rotorul în scurt-circuit. Există însă şi anumite maşini cu colector al căror rotor esfe pus în scurt-circuit, şi anume prin scurt-circuitarea periilor (de ex. motoarele cu repulsie). — După cum înfăşurarea de excitafie se găseşte în stator sau în rotor, maşinile electrice cu exci- tafie se împart în două grupuri: maşini cu exci-tafia în stator şi maşini cu excitafia în rotor. 5. Maşină electrică cu excitafia în rotor [3JieK-TpOMaiHHHa C pOTOpHbIM BÖ3Óy}K#eHHeM; machine électrique â excitatibn dans le rotor; elektrische Maschine mit Lâufererregung; electric machine with rotor excitation; rotorgerjesztésű elektromos gép]: Maşină electrică a cărei înfăşurare de excitafie se găseşte în rotorul ei. Motoarele cu repulsie cu excitafia în rotor şi cele mai multe maşini sincrone fac parte din acest grup. 6. ~ electrică cu excitafia în stator [ajieK-TpOMaiUHHa CO CTaTOpHbIM B036yHCAeHHeM; machine électrique â excitation dans le stator; elektrische Maschine mit Stăndererregung; electric machine with stator excitation; sztatorger-jesztésű elektromos gép]: Maşină electrică a cărei înfăşurare se găseşte în stator. Maşinile de curent continuu, anumite maşini sincrone, şi aproape toate maşinile de curent alternativ, cu colector, fac parte din acest grup. — După felul în care fac serviciul, maşinile electrice se împart în patru grupuri: 7. Maşină electrică pentru serviciu scurt [ajieK-TpoMaiiiHHa KpaTKOBpeMeHHoro aghctbhh ; machine électrique pour service de courte durée; elektrische Maschine für kurzzeitiger Betrieb; electric machine for short-period 'service; rővidüzemű elektromos gép]: Maşină electrică al cărei timp de serviciu este atât de scurt, încât nu atinge temperatura finală în sarcină nominală, iar pauza de serviciu, în care maşina nu se găseşte sub tensiune, este atât de mare, încât maşina se răceşte pană la temperatura mediului de răcire (de ex. a aerului, sau a apei de răcire). 8. ~ electrică pentru serviciu permanent, cu încărcare scurtă [aJieKTpoMaimraa n0CT0HHH0r0 AeöCTBHH c KpaTKOBpeMeHHOH Harpy3KoS; machine électrique pour service permanent a charge courte; elektrische Maschine für Dauer-betrieb mit kurzer Last; electric machine for permanent service with short Ioad; tartósüzemű elektromos gép rövid terheléssel]: Maşină electrică al cărei timp de serviciu este atât de scurt, încât nu atinge temperatura finală în sarcină nominală, iar pauza de serviciu, în care maşina se găseşte sub tensiune, în regimul în gol, este atât de mare, încât maşina se răceşte până la temperatura sa finală la mersul în gol. 9. ~ electrică penfru serviciu intermitent [ajieK-TpoManiHHa npepbiBHCToro aghctbhh; machine électrique pour service intermittent; elektrische Maschine für intermittierendem Betriebe; electric machine for intermittent service; elektromos gép megszakítót! üzem részére]: Maşină electrică al cărei timp de serviciu alternează cu pauze fără tensiune la borne, astfel încât suma dintre durata serviciului şi a pauze» să fie de cel mult 10 min, şi astfel încât maşina să nu se răcească în timpul pauzei până la temperatura mediului de răcire. < 651 1. Maşină electrică pentru serviciu permanent, cu încărcare Intermitentă [aneKTpoMaimraa nocTO-HHHoro aghctbhh c npepbiBHCToft Harpy3Koii; machine électrique pour service permanent a char-ge intermittente; elektrische Maschine für Dauer-betrieb mit intermittierender Belastung; electric machine for permanent service with intermittent load; tartósüzeműj elektromos gép megszakított terheléssel]: Maşină electrică ale cărei durate de serviciu alternează cu pauze de mers în gol, astfel încât suma dintre durata serviciului şi a pauzei să nu depăşească 10 min, durata pauzei fiind destul de lungă pentru ca motorul să se răcească până la temperatura sa finală de mers în gol. — Din punctul de vedere al protecfiunii mecanice contra atingerilor voite sau incidentale, contra intrării prafului şi a apei de picurare, de stropire, respectiv de umflare, maşinile electrice se împart în maşini cu diferite grade de protecfiune (v. Protecfiunea mecanică a maşinilor electrice). — Din punctul de vedere al pozifiei arborelui lor, respectiv a axei lor de simetrie, maşinile electrice se împart în maşini cu arbore orizontal şi în maşini cu arbore vertical. 2. Maşină electrică cu arbore orizontal [3Jie-KTpoMaiHHHâ c ropH30HTajibHbiM BajiOM; machine électrique a arbre horizontal; elektrische Maschine mit liegender Welle; electric machine with horizontal shaft; vízszintes tengelyű elektromos gép]: Maşină electrică al cărei arbore are în serviciu axa de simetrie orizontală. Aproape toate maşinile electrice fac parte din acest grup. s. ~ electrică cu arbore vertical [ajieKTpo-ManiHHa c BepTHKajibHbiM BajiOM; machine électrique â arbre vertical; elektrische Maschine mit stehender Welle; electric machine with vertical shaft; függőleges tengelyű elektromos gép]: Maşină electrică al cărei arbore are în serviciu axa de simetrie verticală. Se construesc cu axa verticală generatoare electrice antrenate de turbine hidraulice cu axa verticală, şi anumite motoare electrice. — După felul rotorului lor, maşinile electrice se împart cum urmează: maşini cu rotorul în inel, maşini cu rotorul în tobă şi maşini cu rotorul cu poli ieşifi. 4. Maşină electrică cu rotorul în inel [3JieKTpo-MauiHHa c KOJlbiţeBbiM pOTOpOM; machine électrique a rotor en forme d'anneau; elektrische Maschine mit Schleifringanker; electric machine with slip-ring rotor; csúszógyürűsarmaturájú elektromos gép]: Maşină electrică al cărei rotor are un circuit feromagnetic în formă de inel şi înfăşurare electrică trecând prin exteriorul şi interiorul inelului (vJig. sub înfăşurare electrică în inel). Aceste maşini nu se mai construesc din cauza desavan-tajelor pe cari le prezintă din punctele de vedere magnetic şi electromagnetic. 5. ~ electrică cu rotorul în tobă [aJieKTpa-Mannraa c 6apa6aHHbiM poTopoM; machine électrique au rotor en tambour; elektrische Maschine mit Trommellăufer; electric machine with drum rotor; dobosarmaturájú elektromos gép]: Maşină electrică al cărei rotor are un circuit (aproape) feromagnetic de forma generală a unui cilindru plin, cu crestături axiale la periferie, şi cu înfăşurarea electrică practicată în aceste crestături. Toate maşinile electrice industriale cu întrefier constant sau cu excitafia în stator au rotorul în tobă (v. fig. sub Maşină electrică cu poli înnecafi). 6. ~ electrică cu rotorul cu poli ieşifi [_3JieK-TpOMaiHHHa y KOTOpOH POTOP HMeeT BblC-TynaiOIiüHe nOJliOCa; machine électrique â rotor â pőles saillants; elektrische Maschine mit Lăufer und mit ausgeprăgten Polen; electric machine with salient poles rotor; kiugrópolusú armaturájú elektromos gép]: Maşină electrică al cărei rotor are la periferie poli cu corpul ieşit radial. Maşinile sincrone de turafie normală sau joasă şi cu excitafia în rotor au rotorul cu polii ieşifi (v. fig. sub Maşină electrică cu poli ieşifi). — Din punctul de vedere al răcirii şi al ventilaţiei, maşinile electrice se împart în patru grupuri principale: maşini cu răcire proprie, maşini cu ventilafie proprie, maşini cu ventilafie separată şi maşini cu răcire cu apă. 7. Maşină electrică cu răcire proprie [3JieKTpo-MauiHHa C caMOOXJiaJKfteHHeM; machine électrique â refroidissement propre; elektrische Maschine mit Eigenkühlung; self-cooling electric machine; őnhűtő elektromos gép]: Maşină electrică la care aerul de răcire este pus în mişcare de părfile ei rotitoare, fără ajutorul vreunui ventilator. Acest fel de răcire se foloseşte la maşinile foarte mici, cari au o suprafafă de răcire mare de fiecare unitate de volum de material activ (adică de material în care se produc pierderi şi de care depinde puterea maşinii). 8. ~ electrică cu ventilafie proprie [9JieKTpo-ManiHHa c coöcTBeHHOH BeHTHJiflUHeH; machine électrique â ventilation propre; elektrische Maschine mit Eigenventilation; self-ventilating electric machine; őnszellőző elektromos gép]: Maşină electrică la care aerul de răcire este pus în mişcare de unul sau de două ventilatoare montate pe arborele rotorului, sau antrenate de el (v. fig.). Aerul poate fi aspirat pe la unul din capetele maşinii şi expulsat pe la celălalt, aspirat pe la ambele capete şi refulat prin suprafafa laterală a carcasei, aspi-rat prin filtre sau prin fu- V6ntMafia unei maşin; pro)e_ buri în comunicaţie cu ja)e conlra apei de s,ropire. exteriorul sau cu încăperi cari au aer curat, şi refulat prin tuburi sau prin deschizături ale carcasei. 9. ^ electrică cu ventilafie separată [aJieK- TpOMâllIHHa C OXJiaîKfleHHeM OT OTAeJIbHOrO BeHTHJiHTOpa; machine électrique â ventilation 652 séparée,* elektrische Masehine mit séparierter Ventilation; electric machine with sepárated ventilation; különszellözésű elektromos gép]: Maşina electrică la care aerul de răcire este pus în mişcare de un ventilator antrenat de un motor separat. Ventilafia separată se foloseşte la maşinile mari, la maşinile cari lucrează în încăperi cu mult praf, la maşinile cu ventilaţie în circuit cu răcitor, sau la motoarele cu turaţie reglabilă până la valori foarte joase, la cari ventilaţia proprie ar deveni insuficientă. Gazul circuitului de ventilaţie poate fi aerul sau hidrogenul. î. Maşină electrică cu răcire cu apă [ajieKTpo-MauiHHa C BOZţHHbiM oxJiaîKZţeHHeM; machine électrique â refroidissement par eau; elektrische Maschine mit Wasserkühlung; electric machine with water cooling; vizlehűtésű elektromos gép]: Maşină electrică a cărei răcire este asigurată, direct sau indirect, de, apa de răcire care circulă printr'o serpentina sau printr'un răcitor lateral; uneori apa răceşte numai răcitorul de aer al maşinilor cu' ventilaţie în circuit închis. Răcirea cu apă se foloseşte la motoarele verticale mari pentru pompele miniere, etc. — După principiul de funcţionare, maşinile electrice generatoare şi motoare se împart în cinci grupuri principale: maşini de curent continuu (de obiceiu cu colector), maşini asincrone de inducţie, maşini sincrone, maşini de curent alternativ asincrone cu colector, şi maşini de influenţă. Maşinile de curent alternativ pot fi monofazate sau polifazate. Comportarea generală a maşinilor asincrone de inducţie monofazate şi a celor sincrone monofazate se poate deduce prin mijloace simple din comportarea maşinilor asincrone, respectiv sincrone, polifazate. 2. Maşină electrică de curent continuu [ajieK-TpoManiHHa nocTOHHHoro TOKa; machine électrique â courant conţinu; Gleichstrommaschine; direct current electric machine; egyenáramú elektromos gép]: Maşina de curent continuu este o maşină electrică în care tensiunile electromotoare 1 utile sunt induse în una din cele două părţi (rotor sau stator) excluziv prin mişcare. Statorul maşinilor de curent continuu formează partea inductoare şi are poli de excitafie ieşiţi, cu înfăşurare de excitafie parcursă de curent continuu. Cu excepfiunea rotorului maşinilor unipolare, rotorul lor are o înfăşurare de curent continuu (v.), racordată la colectorul (v.) coaxial cu el şi montat la unul din capetele sale. Pe colector sunt aplicate periile maşinii, de obiceiu câte doua de fiecare pereche dé poli. Practic, toate Schemă de maşină de curent continuu. /) linie electrică; 2) circuitul magnetic statoric; 3) colector; 4) bobină de excitafie; 5) bobină de rotor; 6) curent de excitafie; 7) pol. înfăşurările rotorice sunt închise şi în tobă. Figura precedentă reprezintă părfile principale ale unei maşini de curent continuu. Dacă maşina are p perechi de poli, a perechi de căi de înfăşurare (v.) montate în paralel între perii, N conducte pe periferia tobei rotorului, dacă n e turafia rotorului şi <2>e fluxul magnetic fascicular al fiecărui pol, timpul în care o spiră rotorică trece prin fafa unui pol este Ai = 1 \(2pn), iar fluxul magnetic variază în acest timp, de exemplu dela până la—<3>, adică variafia corespunzătoare a fluxului magnetic prin bobină este A<î> = 2<î> şi deci tensiunea electromotoare mijlocie este A<î> -— — 2 pn2&. A t Fiindcă fiecare pereche din cel e N conducte formează o spiră, înfăşurarea are N :2 spire, şi fiindcă acestea sunt legate în câte 2a căi de înfăşurare în paralel între periile de pe colector, înfăşurarea are Ns = (N\2): (2a) spire în serie, Miezul de fier al unui rotor de maşină de curent continuu, împreuna cu colectorul şi cu arborele, a) crestătură; b) izolafia dintre lame; c) lami de colector. £3E 5' 6 Secfiune prin rotorul unei maşini de curent continuu. а) vedere; b) secfiune; f) bandaj; 2) înfăşurare; 3) pană; 4) izolafie de sprijin pentru înfăşurare; 5) discuri de: presiune; б) tablele rotorului; 7) inel spintecat; 8) lamă cu racord la colector; 9) inel de fixare; 10) izolaţii; 11) buceaua comutatorului. adică maximul tensiunii electromotoare mijlocii, care se induce în gol în fiecare din căile de înfăşurare, dacă periile se găsesc în legătură cu lamele la cari se racordează (în gol) conductele din planul de simetrie dintre doi poli consecutivi (zona neutră), este: U. = N Um = -Nn$. e sma 653 r ‘ Puterea interioară a maşinii, transmisă între statorul şi roforul eif prin câmpul electromagnetic din întrefier, e deci P;= U,I==-Nn$I, dacă I este intensitatea curentului—prin rotorul maşinii, adică suma întensităfilor ic ale curenţilor prin cele 2a căi de înfăşurare: I — 2aic. Cuplul care se exercită asupra rotorului maşinii are deci (aproximativ) expresiunea: Pi 1 p M = -— = — -N®I. 2 n n 2 n a Dacă A e fluxaţia specifică (v.) a maşinii (numărul de amperispire pe unitatea de lungime a periferiei indusului, sau solenafia specifică), şi deci Nic— îi DA, şi dacă Bm e inducţia magnetică mijlocie în întrefier, şi deci: <î> — kDLBw : (2p), rezultă: Pi = 2KnM = K2D2LABmn = r*D2LkABMnl adică expresiunea generală a puterii interioare a maşinii electrice Ia cp = 0 (v. sub Maşină electrică). Prin reacţiunea magnetică a indusului parcurs de curent (v. fig.)» zona magnetic neutră a maşinii se deplasează pe colector, şi anume în sen- Această deplasare e necesară dacă maşina nu are poli de comutaţie (adică poli înguşti, practicaţi în =zona de simetrie dintre polii de excitaţie, cu înfăşurarea parcursă de curentul rotoric, şi având polaritatea polilor de excitaţie cari urmează după ei în sensul mişcării). în adevăr, când o bobină de indus e scurt-circuitată de perie (v. fig), în timpul în care bobina trece dintr'o Curentul printr'o bobină rotorică înainte (a), în timpul (b) ş‘î după comutaţie (c). cale de înfăşurare în- alta, curentul din ea frece dela valoarea -fila valoarea—i, şi se induce în ea o tensiune electromotoare de inducţie proprie, care retardează comutarea curentului, dând o mare densitate de curent sub perie când aceasta părăseşte lamele de colector, şi provocând scântei la perii. Pentru a anula aceste efecte, trebue să se inducă în bobinele în comutaţie, prin inducţie prin mişcare, o tensiune electromotoare egală şi de sens contrar celei de inducţie pro- sul de rotaţie al rotorului, pentru maşinile generatoare, şi în sens contrar, pentru motoare. Aceasta produce şi o repartiţie neuniformă a inducţiei magnetice, chiar şi în părţile centrale ale polilor, ceea ce dă tensiuni electrice înalte între lamele de colector vecine, putând provoca scântei la colector, între aceste lame. Acest inconvenient poate fi înlăturat printr'o înfăşurare de compensaţie (v.) practicată în tălpile polare şi parcursă de curentul rotoric (cu a cărui înfăşurare e montată în serie) în sens contrar înfăşurării rotorului, pentru a înlătura reacţiunea lui magnetică. Deplasând periile pe colector în sensul spre noua zonă neutră, se slăbeşte câmpul magnetic al maşinii, faţă de cazul că aceasta ar merge în gol. prie, ceea ce se realizează prin comutarea într'un câmp magnetic de sens potrivit, produs prin poli de comutaţie şi lăsând periile în zona geometric neutră, sau prin deplasarea indicată a periilor pe colector, dacă maşina nu are poli de comutaţie. Această deplasare trebue să varieze cu intensitatea curentului din indus, şi deci nu poate fi practicată la sarcini cari variază brusc, pe când polii de comutaţie, având înfăşurarea parcursă de curentul rotoric, asigură o bună comutaţie, oricare ar fi curentul prin indus şi oricât de repede ar varia acesta. — După felul excitaţiei polilor inductorului, maşinile de curent continuu se împart în două grupuri principale: cu excitaţie independentă şi cu excitaţie proprie, ultimele putând fi cu excitaţia 654 înseriesautn derivafie cu înfăşurarea indusului (adică a rotorului), sau cu excitafie compusă. Fiecare dintre aceste maşini au caracteristice speciale în serviciu. Secfiune printr'o maşină de curent continuu. 1) înălfimea arborelui; 2) greutăfi de echilibrare a rotorului; 3) bridă de fixare; 4) perii; 5) bulon de perii; 6) conductă penfru perii; 7) găuri pentru buloane; 8) tablă de dinam; 9) buză de bridă; 10) filef; 11) palier cu alunecare; 12) mâner; 13) papuc de cablu; 14) pană; 15) bornă; 16) palier cu bile; 17) înfăşurare de excitafie; 18) cuplă; 19) roată dinfată; 20) disc de curea; 21) palier de rulare; 22) rotunjire; 24) inele de ungere; 25) ureche; 26) glisiere; 27) capăt de arbore. Toate aceste maşini pot fi folosite atât ca generatoare, cât şi ca motoare (v. sub Motor electric). i. Maşină electrică generatoare cu excitafie independentă [ajieKTporeHepaTop c He3aBHCH-MbiM B03Öy3KAeHHeM; dynamo a excitation indé-pendante; fremderregtes Dynamo; separately exci-ted dynamo; külső-gerjesztésű dinamó]: Maşină electrică al cărei curent de excitafie e dat de o sursă de curent continuu independentă de ea (de un generator separat, de o baterie de acumulatoare sau de o refea independentă). Figurile 2 şi 4 reprezintă schema de legături pentru ridicarea caracteristicei în gol a unui astfel de generator, care reprezintă, la turafie constantă, tensiunea electromotoare în vid în funcfiune de curentul de excitafie (v. fig. 1) şi schema de legături pentru ridicarea caracteristicei lui în sarcină la curent debitat constant şi turafie constantă — această ul- Fig. 1. Caracteristicele în gol la curent de excitafie crescător (a) şi descrescător (b). timă caracteristică putându-se referi la tensiunea electromotoare Ue (caracteristica interioară la debit constant) sau la tensiunea la borne Uh—Ue — RI, unde R e rezistenfa echivalentă a rotorului şi I este curentul (constant) debitat (caracteristica exterioară la debit constant), (v. fig. 3). Ultima schemă se poate folosi şi pentru ridicarea caracteristicei exterioare a maşinii la excitafie constantă, care dă tensiunea la borne în funcfiune de curentul debitat, la turafie constantă (v. fig. 5). Cu ajutorul acestor date se poate construi curba de reglare a generatorului, care reprezintă, în funcfiune de curentul debitat, curentul de excitafie necesar pentru a menfine, la turafie constantă, o tensiune la borne constantă (v. fig. 6). Generatorul cu excitafie independentă dă în scurt-circuit curentul maxim; tensiunea lui la borne Fig. 2. Legăturile pentru ridicarea caracteristicei în gol a generatorului cu excitafie independentă. Í) baterie de acumulatoare; 2) reostat; 3) înfăşurare de excitafie; 4) ampermetru; 5) indus; 6) voltmetru. 7 Fig. 4. Legăturile pentru ridicarea ca-racteristîcei în sarcină a generatorului cu excitafie independentă. 1) baterie de acumulatoare; 2) reostat; 3) înfăşurare de excitafie; 4) şi 7) ampermetre; 5) indus; 6) voltmetru; 8) reostat. Fig. 3. Caracteristicele în sarcină ale generátoraim cu excitafie independentă la debit constant. /J caracteristica în gol; II) curba tensiunii electromotoare din înfăşurarea indusului; III) caracteristica în sarcină; ifi) curentul de excitafie; U^j tensiunea la borne, în sarcină; Ueo) tensiunea electromotoare în vid; Ue) tensiunea-electromotoare rezultantă în sarcină; J!IR -j- 2 AU; căderea de tensiune în indus şî la perii. variază pufin cu sarcina şi poate fi reglată în limite largi. Generatorul se foloseşte penfru a debita în refele cu tensiune constantă şi pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare. Sin. Dinam cu excitafie independentă. Fig. 5. Caracteristicele generatorului cu excitafie independentă, la excitafie constantă. I) tensiunea electromotoare în gol (Ueo); //)tens‘iunea electromotoare rezultantă In sarcină (Ue); III) caracteristica exterioară (curba tensiunii la borne U^). Fig. 6. Curba de reglare a generatorului cu excitafie independentă. ie) curentul de excitafie; I) curentul debitat. 2. ~ electrică generatoare, cu excitafie proprie [jţHHaMOMaiiiHHa c caM0B03őy}KAeHHeM; dynamo a excitation propre; selbsterregtes Dynamo; self-excited dynamo; öngerjesztésű dinamó]: Maşină electrică al cărei curent de excitafie e dat de indusul ei. Se deosebesc: s. ~ electrică generatoare, cu excitafia în serie [ajieKTporeHepaTop c nocjieAOBaTejibHbiM B03ŐyJKAeHHeM; dynamo excitée en série; Se-riendynamo; series dynamo; főáramkör-gerjesztésű dinamó, szériesdinamó]: Maşină electrică ale cărei înfăşurări de excitafie sunt legate în serie cu circuitul exterior ai înfăşurării rotorului, şi al cărei curent Generator shunt, de curent continuu, cu şase poli. Generator shunt, de curent continuu, cu ş=>se poli, pentru puterea nominală de 60 kW şi tensiunea la borne nominală de 220 V la turaţia 600 rot/min, cu înfăşurare de excitajie în derivaţie, subdivizată, şi înfăşurare blanc a polilor de comutaţie, cu jugurile din oţel turnat (scara cca 1:8). 655 de excitafie e deci egal cu intensitatea curentului în sarcină. Figura de mai jos reprezintă schema de legături pentru ridicarea caracteristicei exterioare a maşinii, adică a curbelor cari dau tensiunea electromotoare şi tensiunea la borne în funcfiune de curentul debitat, egal cu cel de excitafie (v. fig.)* Caracteristica interioară diferă 02 ■VWWAM---- h Legăturile penfru ridica» rea caracteristice] exterioare a generatorului’ cu excitafie în serie. 1) indus; 2) voltmetru; 3) ampermefru; 4) înfăşurare de excitafie; 5) reostat. Caracteristica exterioară a generatorului cu excitafie în serie. mult de caracteristica respectivă a maşinii cu excitafie independentă, fiindcă în vid şi curentul de excitafie e nul. Generatorul cu excitafia în serie dă în scurt-circuit curentul maxim; tensiunea sa la borne creşte la început cu sarcina, pentru ca apoi să scadă, şi poate fi reglată prin-tr*un shunt în paralel cu excitafia în serie; la întoarcerea curentului, maşina îşi schimbă polaritatea. — Generatoarele serie se folosesc pentru alimentarea circuitelor electrice cu motoare serie montate în serie, pentru montaje de încercare şi frânare la tramvaiele electrice, pentru alimentarea lămpilor cu arc, etc. Nu prezintă mare imporfanfă practică. Sin. Dinam cu excitafia în serie, Dinam serie. î. Maşină electrică generatoare, cu exciîafia în derivafie [aneKTporeHepaTop c inyHTOBbiM B030y3K,îţeHH€M; dynamo excitée en dérivation; Nebenschluljdynamo; shunt dynamo; mellékaram-körgerjesztésű dinamó]: Maşină electrică a cărei înfăşurare de excitafie este legată îr> derivafie cu circuitul exterior al înfăşurării rotorului, şi al cărei curent de excitafie e deci proporţional cu tensiunea la borne (cât nu se variază rezistenfa electrică a circuitului de excitafie). Figura 1, reprezintă schema de legături pentru ridicarea caracteristicelor maşinii. Caracteristicele ei în vid şi la debit constant sunt asemănătoare cu ale maşinii cu excitafie independentă. Caracteristica ei exterioară la rezistenfă constantă a circuitului de excitafie diferă mult de cea a generatorului cu excitafie independentă. în adevăr, încărcarea maşinii, începând cu regimul în gol, se face scăzând rezistenfa circuitului exterior al înfăşurării rotorului. La început, curentul debitat de maşină creşte când se micşorează rezistenfa. Există însă o rezistenfă critică, sub care o nouă scădere procentuală a rezistenfei provoacă, prin reacfiunea corespunzătoare a indusului şi prin variafia corespunzătoare a curentului de excitafie, o scădere procentuală mai mare a tensiunii la borne, şi deci, dedesubtul acestei valori a rezistenţei, curentul debitat scade când scade rezistenfa circuitului alimentat. Caracteris- 0 5 —Mí\Íw^/W'> 7 Fig. 1. Legăturile pentru ridicarea caracteristic cei exterioare a generatorului cu excitaţia în derivaţie. 1) înfăşurare de excitafie; 2) şi 6) am* permefre; 3) reostat; 4) Indus; 5) voltme-tru; 7) reostatul circuitului exterior. Fig. 2. Caracteristicele generatorului în derivaţie la rezistenfă constantă în circuitul de excitaţie. /) curba tensiunii electromotoare în vid (Ueo); II) curba tensiunii electromotoare rezultante în sarcină (Ue); III) caracteristica exterioară (curba tensiunii la borne l/^); S/R + 2AU: căderea de tensiune în indus şi la perii; P) punctul de întoarcere al caracteristicei exterioare; OD) curentul de scurt-circuit. tica exterioară prezintă deci un punct de întoarcere (P; v. fig. 2), şi curentul de scurt-circuit al dinamului e foarte mic (ar fi nul dacă circuitul feromagnetic al maşinii nu ar avea remanenfă magnetică). Tensiunea lui la borne variază pufin cu sarcina, între vid şi sarcina nominală. — Cele mai multe generatoare de curent continuu au excitata în derivafie: generatoarele de curent continuu din uzinele electrice şi din instalafii elec-trochimice; în general, cele din locurile în cari variafiile de sarcină nu sunt prea dese şi prea brusce. Merg bine în paralel cu acumulatoare electrice. Sin. Maşină generatoare shunt, Dinam shunt. 2. ~ electrică generatoare, cu excitafie compusă [ajieKTporeHepaTop co CMemaHHbiM B030y}KAeHH-eM; dynamo â excitation mixte; Compounddynamo; compound dynamo; compound dinamó, vegyesgerjesztésű dinamó]: Maşină electrică de curent continuu care are o înfăşurare de excitafie în derivafie cu circuitul exterior al rotorului, şi una (auxiliară) în serie cu a-cest circuit. După sensul în care magnetizează şi după influenfă procentuală a celor două excitaţii asupra câmpului magnetic al maşinii, caracteristicele ei se apropie mai mult de cele ale maşinii în derivaţie, respectiv de cele ale maşinii cu excitaţia în serie. Când tensiunea la borne creşte odată cu intensitatea curentului debitat (intervalul până la B din figură), maşina se numeşte hipercompoundată, iar când Caracteristicele generatorului cu excitaţie compusă. Ue) tensiunea electromotoare rezultantă;. Ujj) tensiunea la borne; 2/R-J-2 AU: căderea de tensiune în indus şi la perii. ţŞ6 scade, hipocompoundată (intervalul BUdin figură); când excitaţia în serie magnefizează antagonist fafă de cea în derivaţie, tensiunea generatorului scade mai repede decât a dinamului shunt, şi generatorul se numeşte contracompoundat. Generatorul cu excitaţie compusă dă în vid curentul maxim. Se foloseşte pentru alimentarea reţelelor de tramvaie electrice sau a reţelelor cu variaţii brusce şi dese de sarcină (laminoare, uzine siderurgice), în cari se cere tensiune constantă, fără reglare. 1. Maşină electrică generatoare unipolară [yHH-nOJinpHbiH 3JieKTp0reHepaT0p; génératrice électrique unipolaire; unipolare elektrische Gleich-strommaschine; unipolar electric generator; egypólusú. elektromos dinamó]; Sin. Generator unipolar, Dinam unipolar (v,). 2. Maşină de curent continuu, cu poli de dispersiune [3ji0KTpHtîecKafl ManiHHa nocTOflHHoro TOKa c pacceHBaK)iij,HMH noJiiocaMH; machine électrique â courant conţinu â pőles de disper-sion; elektrische Streupol-Gleichstrommaschine; electric direct current machine with Jeakage poles; szortpolusú egyenáramú elektromos gép]; Maşină de curent continuu care are, afară de polii de excitaţie, în zona geometric neutră, în locul polilor de comutaţie, poli de dispersiune, a căror talpă e unită printr'un shunt magnetic cu talpa polilor de excitaţie cari urmează după ei în sensul rotaţiei, înfăşurarea de excitaţie a polilor de dispersiune fiind în serie cu înfăşurarea indusă •a rotorului. Când maşina e în gol, dispersiunea magnetică a polilor de excitaţie creşte, din cauza shuntului magnetic şi a polilor de dispersiune; când maşina funcţionează în generator şi este în sarcină, câmpul magnetic al înfăşurării polilor de dispersiune se opune fluxului de dispersiune al polilor de excitaţie, mărind astfel fluxul magnetic util al maşinii, aşa încât tensiunea ei la borne rămâne practic constantă între vid şi plină sarcină; dacă maşina funcţionează ca motor în sarcină, câmpul magnetic al înfăşurării polilor de dispersiune măreşte fluxul de dispersiune al polilor de excitaţie, micşorând astfel fluxul magnetic util al maşinii şi urcând deci turaţia, faţă de cazul când nu ar avea poli de dispersiune. Dinamurile cu poli de dispersiune se folosesc pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare la tensiune constantă între vid şi plină sarcină, şi ca ■generatoare de sudură. 3. Maşină electrică asincronă [aCHHxpoHHan ManiHHa; machine électrique asynchrone; asynchrone elektrische Maschine; asynchronous electric machine; aszinkron .elektromos gép]: Maşină electrică de curent alternativ, în care tensiunile electromotoare induse în înfăşurările din una dintre cele două părţi (stator sau rotor) au o frecvenţă care nu este proporţională cu turaţia rotorului maşinilor. Cu puţine excepţiuni, atât statorul, cât şi rotorul maşinilor asincrone prezintă spre întrefier o suprafaţă cilindrică, practic netedă. Statorul lor are o înfăşurare electrică de curent alternativ (v.). Rotorul lor poate avea o înfăşurare electrică -de curent alternativ şi inele colectoare, sau o „înfăşurare de curent alternativ în scurt-circuit, respectiv în colivie(v.) — şi maşina se numeşte, în acest cazj maşină asincronă de inducţie (v.), — sau rotorul poafe avea colector şi înfăşurare de curent continuu, dar parcursă de curent alternativ, şi maşina se numeşte, în acest caz, maşină asincronă cu colector (v.). Maşinile asincrone generatoare de curent electric se numesc generatoare asincrone sau alter-natoare asincrone. Maşinile asincrone motoare se numesc motoare asincrone — şi anume de inducţie, sau cu colector, după cum este tipul maşinii electrice respective. 4, Maşină electrică asincronă de inducţie [aCHH-xpoHHan HL'AyKiţHOHHaH ejieKTpoMaiHHHa; machine électrique asynchrone d'induction; asynchrone elektrische Induktionsmaschine; asynchronous electric induction machine; indukciós aszinkron elektromos gép]: Maşină electrică de curent alternativ asincronă, fără colector, care are legată la reţea, fie (de obiceiu) înfăşurarea statorului, fie înfăşurarea rotorului, înfăşurarea de nume contrar lucrând în fiecare caz numai prin inducţie electromagnetică. Maşina asincronă de inducţie are următoarele părţi principale (v. fig.): Circuitul feromagnetic al statorului, circuitul feromagnetic al rotorului, înfăşurarea statorică, înfăşurarea rotorică, arborele şi carcasa, eventualele inele colectoare şi perii, conductele de legătură la perii, şi borne. Secfiune printr'un motor asincron de inducţie cu rotorul cu inele. 1) înălţimea arborelui; 2) greutăţi de echilibrare a rotorului; 3) bridă de fixare; 4) perii; 5) bulon de perii; 6) conductă de perii; 7) găuri de trecere pentru buloane, şuruburi; 8) table de maşini electrice; 9) buză de bridă; 10) filet; 11) palier cu alunecare; 12) mâner; 13) papuc de cablu, bornă; 14) pană; 15) bornă; 16) palier cu bile; 17) înfăşurare; 18) cuplă; 19) roată dinţată; 20) disc de curea; 21) palier cu rulare; 22) rotunjire; 23) inel colector; 24) inel de ungere; 25) ureche;* 26) glisieră; 27) capăt de arbore; 28) carcasa. Toate maşinile de inducţie au întrefier constant, adică poli înnecafi şi înfăşurarea în tobă, practicată în crestături închise sau semideschise, şi numai rareori, la maşinile de tensiune înaltă, în crestături deschise, fiindcă acestea măresc reluc-tanţa magnetică. întrefierul acestor maşini este foarte mic. 657 Curenţii cari trec prin înfăşurarea maşinii care este în legătură cu linia sau cu reţeaua, produc în inferior un câmp magnetic alternativ sau învârtitor, după cum înfăşurarea este monofazată sau polifazată. Câmpul magnetic învârtitor are o turaţie egală cu câtul dintre frecvenţa tensiunii la borne şi numărul de perechi de poli. Câmpul induce tensiunea electromotoare în înfăşurarea indusj numai dacă există o turaţie relaiivă între el şi această înfăşurare. Câtul s dintre această furaţie relativă şi turaţia câmpului magnetic învârtitor se numeşte alunecare (v.). Frecvenţa tensiunilor induse în înfăşurarea indusă este egală cu produsul dintre alunecare şi frecvenţa din înfăşurarea inductoare. Oricari ar fi valorile curenţilor, fluxul magnetic fascicular polar care trece prin întrefierul maşinii polifazate are practic mereu aceeaşi valoare efec- tivă = ——• Ea induce în cele Nc spire ale unei * V2 faze (statorice sau rotorice) tensiunea electromotoare efectivă 2* fr Ue=—=-N8ts*, V 2 unde fr e frecvenţa relativă dintre câmpul magnetic învârtitor şi înfăşurarea indusă (/> — / pentru partea inductoare şi fr — sf pentru partea indusă), rar gs e un factor de înfăşurare subunitar, care ţine cont de faptul că, într'un moment dat, fluxul maxim nu e îmbrăţişat de toate spirele fazei. Cuplul maşinii se poate considera că se produce prin interacţiunea dintre câmpul magnetic rotitor, respectiv alternativ, şi curenţii stabiliţi de tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea secundară. Curentul efectiv indus într'o fază are expresiunea: VA1 + (2íií/Z.í,2i)2' unde R2 şi Ld2l sunt rezistenţa, respectiv inductivitatea de dispersiune a unei faze a indusului în raport cu inductorul. Puterea mecanică corespunzătoare P.2m este egală cu produsul puterii interioare: Pi=Ue2J2 cos qp2 a maşinii, transmisă prin câmpul electromagnetic din întrefier, prin diferenţa dintre unitate şi alunecare; P2m = (l - s) Pit iar o putere egală cu produsul puterii interioare prin alunecare se pierde în cele m faze ale indusuiui, prin efect Joule: mR2l\~s P^. Cuplul M al maşinii cu pierderi neglijabile în înfăşurarea legată la reţea se obţine deci din relaţiile: 2znM = 2Ksn0M = PQm - (1 — s) P^^-^-mRJl. Folosind expresiunile mărimilor î2 şi Ue2 şi notând mpNh PÍ-2 $2 se obfine următoarea relafie între cuplu şi alunecare: M 2 s s — + SM M unde M este cuplul corespunzător alunecări i s, este cuplul maxim pe care-l poate desvoltă maşina, iar sM este alunecarea corespunzătoare cuplului maxim, R2 e rezistenfa unei faze a înfăşurării induse, iar Ldn este inductivitatea ei de dispersiune. Maşina lucrează deci ca motor pentru alunecări > j > 1, ca generator pentru s < 0, şi ca frână, pentru s > 1 (v. fig.). mm—- 4 L, ~ = Mr ‘d 21 Şl CU ,r / ! t frână ! \ Tmotor \ s*o 5=7 s sr \^ger^ — 2 nfLd Curba cuplu-alunecare a maşinii asincrone polifazaie. Locul geometric al extremităţii vectorului curentului din înfăşurarea legată la refea, la valori variabile ale cuplului, este un cerc (v. şi sub Diagrama cercului). Pentru a regla deci turaţia la M constant trebue mărită rezistenţa din rotor, ceea ce implică pierderi suple-mentare. Reglarea turaţiei maşinilor asincrone mari se face deci prin varierea numărului de perechi de poli, prin legarea în cascadă a două maşini asincrone, sau cu ajutorul maşinilor cu colector, de excitaţie. Demararea maşinii ca motor se face, de asemenea, prin intercalarea de re- zistenţe în serie cu fazele rotorului. Demararea maşinilor mai mici se face folosind efectul peli-cular, care e pronunţat dacă alunecarea e mare (v. Pelicular, efect ~). Maşinile mici se pornesc prin legarea lor directă la reţea. ■— Câmpul magnetic alternativ al unei maşini asincrone monofazate fiind suma a două câmpuri magnetice alternative rotitoare egale, cari se rotesc în sensuri contrare, comportarea acestei maşini este egală cu a unei maşini polifazate compuse din două rotoare pe acelaşi arbore şi din două statoare, unul cu un câmp magnetic învârtitor direct, şi celălalt cu un câmp magnetic învârtitor 42 $ Variafia curbei cuplu-alunecare a motorului asincron, când variază rezistenfa rotorică. 658 invers. Maşinile asincrone rrcnofazate nu au deci cuplu de pornire (v. fig.). Curba cuplu-alunecare a maşinii asincrone monofazate. 1) regimul de generator al maşinii 1; 2) regimul de motor al maşinii Í; 3) regimul de frână al maşinii I; 4) şi 8) motor; 5) şi 9) generator; 6) mers spre stânga; 7) maşina í; Í0) mers spre dreapta; 11) maşina 2; 12), 13) şi 14) regimurile de generator, motor şi frână ale maşinii 2. î. Maşină asincronă de curenf alternativ, cu colector [KOJiJieKTOpnaH ecHHxpoHHan ManiHHa nepeMeHHoro TOKa; machine asynchrone acourant alternatif â collecteur; asynchrone Wechselstrom-Wendermaschine; alternating current asynchronous machine with commutator; kollektoros váltóáramú aszinkrongép]: Maşină electrică de curent alternativ al cărei rotor are o înfăşurare de tip continuu, şi colector. Maşinile de acesf fel se împart în maşini monofazate, cari au în întrefier câmp magnetic alternativ (sau uneori învârtitor) şi în maşini polifazate, cari au în întrefier câmp magnetic învârtitor. Se construesc ca maşini cu poli înnecafi, afară de anumite maşini monofazate tip serie, cari au poli ieşifi. — Din punctul de vedere al scopurilor în cari se folosesc, maşinile cu colector se împart în motoare cu colector şi în maşini de excitafie. 2. ~ asincronă cu colector, monofazată [o#-HO a în serie pe calea de înfăşurare (N fiind numărul de conducte ale rotorului şi 2a numărul căilor de înfăşurare), cu frecvenfă refelei (f—pn0, unde p e numărul de perechi de poli) şi cu fluxul magnetic polar ma- xim 4>; această tensiune este defazată cu un sfert de perioadă în urma fluxului magnetic de excitafie, şi este aproximativ proporfională cu cosi- Culegerea tensiunii electromotoare la rotafie a unei maşini cu colector monofazate, cu perii în axa AA', defazată cu unghiul electric de 90° fafă de axa EE’ a excitafiei. nusul unghiului electric a dintre axa polilor şi axa periilor. Expresiunea complexa a acestei tensiuni e deci: Culegerea tensiunii electromotoare de pulsafie a unei maşini cu colector monofazate, cu perii (ee) în axa EE' a excitafiei. - j -~z - Nn0 <î> cos oc. V2 a în acelaşi circuit se induce şi o tensiune electromotoare de rotafie, ca şi la maşinile de curent continuu (v.), proporţională cu numărul de spire în serie pe o cale de înfăşurare, cu turafia n a rotorului, cu numărul de perechi de poli şi cu fluxul magnetic inductor; această tensiune este în fază cu fluxul inductor şi aproximativ proporfională cu sinusul unghiului electric a dintre axa periilor şi axa polilor. Expresiunea complexă a acestei tensiuni e deci: 1 p U=—=~Nn 4> sin a. V2 a Cuplul acestor maşini corespunde puterii date de tensiunea electromotoare de rotafie şi de curentul rotoric; el este maxim când unghiul electric dintre axa periilor şi axa fluxului de excitafie este de 90°: M — 1 = -r--2 cos =—ţ~------- 7V?? <î>/2sinacos4>. 2n»0 2îih0 2y2nn0a ' în spirele în comutafie ale maşinilor cu colector, monofazate, se induce, afară de tensiunea de inducfie proprie, care intervine şi în maşinile de curent continuu, o tensiune de pulsafie independentă de turafie, care înrăutăfeşte condifiunile comutafiei acestor maşini. Maşinile cu colector, monofazate, se împart în maşini serie, maşini cu repulsie şi maşini în derivafie. Ele se folosesc ca motoare (v. sub Motor electric). 3. ~ asincrona cu colector, polifazată [MHoro-$a3Haü KOJIJieKTopHafl ManiHHa; machine asynchrone polyphasée a collecteur; asynchrone mehr-phasige Wendermaschine; polyphased asynchro-nous machine with commafafor; kol+ektoro, aceeaşi expresiune ca în cazul maşinii asincrone: Ue=^fNs^*, unde / e frecvenţa reţelei, NS2 e numărul de spire în serie pe fază şi p2 e factorul de înfăşurare şi de repartiţie a câmpului magnetic în întrefier. Curentul de excitaţie el maşinii sincrone fiind independent de sarcină, şi reacţiunea magnetică a indusului ei crescând cu intensitatea curentului în sarcină, maşina sincronă nu funcţionează la inducţie în întrefier practic constantă, spre deosebire de maşina asincronă. De aceea, comportarea ei se urmăreşte cu ajutorul caracteristicei ei în gol, care se ridică în acelaşi fel ca la maşinile de curent continuu cu excitaţie independentă, şi are o formă asemănătoare. Reacţiunea magnetică a indusului se descompune (în special la maşinile cu poli ieşiţi) în re-acţiune longitudinală (partea din câmpul magnetic Alternator sincron trifazat, vertical. î) arborele turbinei; 2) servomotor; 3) arbore gol în interior; 4) scurgerea uleiului; 5) intrarea uleiului; 6) şuruburi de reze-mare; 7) frâne; 8) spre serpentina de răcire; 9) rezervor de uleiu pentru palierele de ghidare; Í0) palier de ghidare; 11) era-podină; 12) indicator de curgere; 13) conducte de uleiu pentru palierul de ghidare şi crapodină; 14) ventilatoare; 15) scurgere pentru uleiu; 16) filet penfru ridicarea inductorului; 17) conductă de uleiu pentru coborîrea pistonului dela servomotor; 18) conducta de aducere a uleiului pentru ridicarea pistonului dela servomotor; 19) cablu spre regulatorul turbinei; 20) filet pentru desfacerea indusului excHafoarei; 21) inel din două părfi; 22) aduefie de uleiu; 23) crapodină; 24) palierul de ghidare superior; 25) reglarea palierului; 26) steaua-suport superioară; 27) inele de fretaj; 28) rost despărfitor; 29) carcasă; 30) inele colectoare; 3/) inel de frânare; 32) palierul de ghidare inferior; 33) reglajul palierului; 34) steaua-suport inferioară; 35) consolă demontabilă, penfru ridicarea turbinei; 36) racorduri la inelele colectoare; 37) picioare; 38) inductor. 661 al indusului, care are aceleaşi axe spafiale ca şi câmpul inductorului) şi în reacfiune transversală i f. a b w c Descompunerea reacfiunri indusului maşinii sincrone (a) în reacfiune longitudinală (b) şi transversală (c). ££') axa fluxafiei de excitafie; FF') axa fluxafiei de reacfiune - a indusului; FeFg) axa componentei longitudinale a fluxafiei indusului; F^Ff) axa componentei transversale a fluxafiei indusului. (partea din câmpul magnetic al indusului, care are axele decalafe în spaţiu cu 90° electrice fată de axele omoloage ale câmpului inductorului). Re-acfiunea transversală e produsă de componenta / cos a curentului, care e în fază cu tensiunea electromotoare indusă Ue, iar cea longitudinală e produsă de componenta I sin cp a lui, în cuadra-tură cu această tensiune, şi e antagonistă dacă acest defazaj cp e în urma tensiunii electromotoare (inductiv), şi auxiliară, dacă acest defazaj e înaintea ei (capacitiv). Puterea interioară a maşinii cu m faze se obţine ca putere transmisă indusului prin inducţie electromagnetică Pi=mUeI cos cp, unde I e curentul efectiv din indus, iar cp e defazajul lui interior (adică fată de tensiunea electromotoare U£). Cuplul M al maşinii se obfine, în aproximafie practic suficientă, împărfind puterea interioară cu vitesa unghiulară sincronă S0=: 2rr n0: M = r—— U, 1 cos 4». 2 jc»0 e Dacă R2 e rezistenfa indusului, practic neglijabilă fafă de reactanfa lui de dispersiune 2nf Ld2U unde / e frecvenfa, L^2i e inductivitatea lui de dispersiune fafă de inductor, curentul instantaneu i din indus se stabileşte prin R2, Ld2i sub acfiunea diferenfei dintre tensiunea la bornele maşinii uh şi tensiunea ei electromotoare ue\ ói R2* + Ld2t • Dacă cp e deci defazajul dintre Uh şi / şi R2 e neglijabil fafă de 2n f Ldn , rezultă că Ueşi Ub au componente active egale fafă de /(£/fecoscp= = Ue cos cp), şi că diferenfa dintre componentele lor reactive fafă de / e egală cu ö) Ld2l I (ou Ld21 1 — Uh sin cp— Ue sin cp), adică, dacă ■9- = qp—cp e defazajul dintre Ub şi Ue\ ®Lj2i ^c°s $ — {Ub sin y — Ue sin cp) cos cp = = Uh sin cp cos ty — Uh sin cp cos cp = Uh sin şi expresiunea cuplului maşinii devine mp UeUh M =-—----------------sin v. 2ic/ 2nfLd21 Cuplul depinde deci numai de valorile efective ale tensiunilor la borne şi electromotoare, de reactanfa de dispersiune a indusului, de numărul de faze, de frecvenfă şi de sinusul unghiului de defazaj fr, dintre tensiunea la borne şi tensiunea electromotoare, numit unghiu de stabilitate. Pentru unghiuri de stabilitate mici, cuplul are caracterul unui moment elastic, al cărui coeficient de elasticitate sau „moment sincronizant" este: $M_mp UeUb M ? = ——- = ----. ---ŢZ--- COS iT. 9 C)0- 2nf 2nfLd21 Faza tensiunii la borne e finută de refea, dacă maşina sincronă e legată Ja o refea de putere mare fafă de a maşinii, iar faza tensiunii electromotoare e dată de pozifia rotorului maşinii fafă de câmpul magnetic statcric. Dacă un generator sincron e legat deci la o refea care e alimentată şi de alfe generatoare, şi-i variază sarcina sau cuplul motor, variază temporar turafia lui, şi deci şi unghiul de stabilitate, iar cuplul tinde să frâneze rotorul, dacă acesta se accelerează, şi să-l accelereze, dacă acesta rămâne în urmă, asigurând astfel menfinerea turafiei sincrone, adică mersul în paralel stabil. El poate da însă, în condifiuni desavantajoase, şi pendulări periculoase în jurul turafiei sincrone, cauzând astfel ieşirea generatorului din sincronism şi deci declanşarea disjonctoarelor cari îl leagă la refea. Caracteristica exterioară a generatorului sincron, care dă relafia dintre tensiunea lui efectivă la borne şi curentul efectiv debitat la defazaj constant şi excitafie constantă (adică la Ue constant), se obfine din cele două relafii dinire componentele active şi reactive ale tensiunilor la borne şi electromotoare: U2=U2e cos2ty + U2e sin- cp = Ub cos2ţ+(Ub sin ?--o>Lâ21/)2 = U2b + tfL2d2l /2 —2 co Ld2l IUh sin ?, de unde rezultă ecuafia caracteristicei exterioare, dacă se notează cu Ub0= Up tensiunea la borne în vid, şi cu lsc— Ue: (coLd21) curentul în scurtcircuit : Deci, pentru qp = 0, caracteristicele exterioare sunt cercuri; pentru cp ± - , caracteristicele exterioare sunt drepte, iar penfru celelalte valori ale Iu; cp, caracteristicele exterioare sunt elipse (v. fig.). (4 t Ele arată că, la excitafie [}. constantă, defazaj constant şi curent debitat crescător (sarcină crescătoare), tensiunea la borne scade la sarcină ohmică şi inductivă, şi creşte la început, pentru a scădea apoi uşor, la sarcină capacitivă. Caracteristicele sunt în parte asemănătoare cu ale maşinilor de curent continuu în derivafie şi compound. Caracteristicele exterioare ale generatoarelor sincrone. 662 1. Maşină electrică de influenţă [3JieKTpo(J)op-Han ManiHHa; machine électrrque â inffuence; elektrische Influenzmaschine; electric influence machine; elektromos influencia-gép]: Maşină electrică bazată pe fenomenul de influenţă electrostatică. 2. Maşină eoliană [aojiHHCKan ManiHHa; machine éoliene; ăolische Maschine; Aeolian en-gine; szélerőgép]: Maşină de forţă în care intervine energia eoliană, fie la intrarea, fie la ieşirea din maşină. Aceste maşini pot fi: s. ^ eoliană generatoare [30J1HHCKHH re-HepaTop; génératrice éolienne; ăolischer Generator; Aeolian generator; szélerő generátor-gép]: Maşină de forţă, generatoare, care transformă energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare, în energie eoliană. Astfel de maşini sunt ventilatoarele (v.) şi suflantele (v.). 4. ~ eoliană motoare. V. Eolian, motor 5. Maşină hidraulică [rHflpaBJiHqecKan Ma-niHHa; machine hydraulique; hydraulische Ma-schineş; hydraulic engine; vizerőgép, vízgép]: Maşină de forţă în care intervine energia hidraulică, fie la intrarea, fie la ieşirea din maşină. Aceste maşini pot fi: 6. ~ hidraulică generatoare [rHApaBJiHHec-Kan reHepaTopHaa ManiHHa; génératrice hydraulique; hydraulischer Generator; hydraulic generator; vizerő generátor-gép]: Maşină de forţă, generatoare, care transformă energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare, în energie hidraulică. Astfel de maşini sunt pompele cu mişcare alternativă sau cele cu mişcare de rotaţie. V. sub Pompă. 7. ~ hidraulică motoare. V. Motor hidraulic. s. Maşină pneumatică (imeBMaTH’îecKaH Ma- tQHHa; machine pneumatique; Prefyluftmaschine; pneumatic machine, compressed air machine; pneumatikus gép, süritőgép]: Maşină de forţă, în care intervine energia elastică a unui gaz, trie la intrarea, fie la ieşirea din maşină. Aceste maşini pot fi: 9. ~ pneumatică generatoare [iraeBMaTHHec-Kaa reHepaTopHafl ManiHHa; génératrice pneu- , mafique; pneumatischer Generator; pneumatic generator; süritő generátor-gép]: Maşină de forţă, generatoare, care transformă energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare, în energie pneumatică. Astfel de maşini sunt compresoarele cu mişcare alternativă sau cele cu mişcare de rotaţie. V. sub Compresor. 10. ~ pneumatică motoare. V. Motor pneumatic. u. Maşină termică [TepMHHecKan Máimmá; machine thermique; thermische Maschine; ther-mal engine; hőerőgép, hőgép]: Maşină de forţă, în care se produc transformări ale energiei interioare a unui agent termic. Aceste maşini pot fi: i2. ~ termică generatoare [TepMH^ecKan re-HepaTopHan ManiHHa; génératrice thermique; thermischer Generator; thermal generator; hőerő generátor-gép]: Maşină de forţă, generatoare, care transformă energia mecanică a unor corpuri solide în mişcare, prin absorpfie de căldură dela un agent frigorifer sau prin cedare de căldură unui agent calorifer, în energie internă a unui agent frigorigen, respectiv calorigen. Generatoarele termice, cu rotor sau cu piston, pot fi: producătoare de frig, cum este maşina frigorigenă (v. sub Frigorigenă, instalaţie ~), sau producătoare de căldură, cum e pompa de căldură (v.). ia. ~ termică motoare. V. Motor termic. i4. Maşină de lucru [paöonafl ManiHHa; machine de travail; Arbeitsmaschine; work machine; munkálógép, munkagép]. Tehn.: Maşină care cedează energie prin efectuare de lucru mecanic folosit direct pentru prelucrarea sau deplasarea materialelor. în general, maşinile de lucru cuprind elemente de înmagazinare (de ex. volanul, condensatorul), elemente de transmitere (de ex. arborele), elemente de transformare (de ex. transformatorul), şi elemente de întrerupere (de ex. dispozitive de comandă, clapă). (V. planşa). — Maşinile de lucru pot fi antrenate de forţa musculară sau de maşini de forţă (motoare); ele pot fi echipate cu maşini auxiliare, cari sunt fie maşini de lucru, fie maşini de forfă. ■— După funcfiunile pe cari le îndeplinesc, maşinile de lucru se împart în maşini de transport şi în maşini de prelucrare. îs. Maşină de transport [ManiHHa ajih TpaHC-nopTa; machine â transport; Transportmaschine; transport machine; szállítógép]: Maşină de lucru care efectuează deplasarea materialelor. Maşinile se deosebesc după starea de agregare a materialelor pe cari le transportă. Maşinile pentru transportul materialelor solide se împart cum urmează: maşini cu deplasare pe o direcfie aproape orizontală (cari pot fi vehicule terestre, navale sau aeriene, transportoare, etc.), şi maşini cu deplasare între două plane orizontale (cari pot fi maşini de ridicat, ascensoare, elevatoare, transportoare, etc.). Maşinile de transport şi de ridicat pentru lichide pot fi transportoare cu cupe, etc. O parte dintre aceste sisteme tehnice sunt maşini numai în sensul pe care-l are acest termen în Mecanică (v. Maşină 1). ie. Maşină de prelucrare [o6pa6aTbiBaioiiţafl ManiHHa; machine â travailler; Bearbeifungsma-schine; working machine; megmunkálógép]. Tehn.: Maşină de lucru al cărei lucru mecanic efectuat e folosit pentru prelucrarea materialelor prin operafiuni mecanice: de uzinare, de mărunfire, separare, agregare, asamblare, speciale şi combinate. — Maşina de prelucrare are batiu sau carcasă (uneori, numai cadru), mecanism de antrenare, mecanism organic, ghidaje exterioare (cari nu sunt cuprinse între mecanisme), dispozitive auxiliare, dispozitive de comandă (v. fig., p. 665) şi eventuale instalafii anexe. — ^ După operafiunile pe cari le efectuează, maşinile de prelucrare se clasifică în: maşini-unelte, cari pot prelucra prin deformare plastică, prin aşchiere sau prin forfecare; maşini de mărunfit, cari pot prelucra prin tăiere (abatare, debitare, despicare, detaşare, retezare, etc,) sau prin fărâmare Elementele funcfionale ala maşinilor de lucru. 663 Domeniu! mecanică solidelor (energie) demente de inmagazinare resort sarcină girosco'p volan resort spira! pendul demente de transmitere arbore transmitător JL JL tijă transmitătoare demente de transformare mecanism cu frecare mecanism cu angrenaj prin curea ■QŰl H o. demente de întrerupere întreruptor cu intermitenţă 7%, întreruptor cu ■ variaţie continuă hidraulică aerodinamica conductă tampon de aer vană mecanica solidelor [materiale] depozit transportoare dispozitive de ret mere şi sortare comanda mecanică cartelă perforata Ml o disc de gramofon > transportoare culm fillh dispozitive de mzâvonre şi comanda prin întreruptoare deobiceiu cu energie auxiliară [prin releun ■ ^/>//777777777777777777777. linii electrice electromagnetism acumulator condensatot magnet bobină transformator redresor ...-H-rr multor spre -alternativ optică corp Jluorescent sursă de lumină x--- convertisor de frecvenţă k-------- I o öt ura tor iris 664 (concasare, granulare, măcinare, etc.); maşini de separare (prin cernere, triere, desprăfuire, spălare, uscare, etc.); maşini de agregare (prin lipire, sudare, concreţionare, metalizare, brichetare, etc.); Mecanisme de antrenare prin curea de transmisiune. A) sistem cu curea dre?ptă; B) sistem cu curea încrucişată; C) sistem cu roată înfăşurătoare; D) şi E) sisteme cu curea se-miîncrucişa*ă; Í) curea; 2) conul etajat al a-borelui motor; 3) conul etajat al maşinii; 4) întinzător; 5) roată înfăşurăfoare; 6) roată de curea (şaibă); 7) roată de conducere. maşini de asamblare (prin nituire, fălţuire, coasere, împletire, ele.); maşini combinate (prin asocierea mai multor operafiuni de prelucrare); maşini pentru operafiuni speciale. Caracteristicele maşinilor de prelucrare suni: tipul (felul construcţiei), greutatea şi ancombramentul; domeniul de folosire (de ex. sirung de filetat, maşină de grosime); dimensiunile maxime de prelucrare (de ex. dimensiunile maxime ale piesei sau ale materialului care poate fi prelucrat la maşină); puterea nominală necesară antrenării; vifesele de lucru; capacitatea de lucru (debitul orar corespunzător puterii de antrenare nominale); gradul de precizie nominal (corespunzător toleranţelor de prelucrare admise); durata de folosinţă cu gradul de precizie nominal. Energia absorbită de maşinile de prelucrare poate fi cedată de un motor, sau prin forţă musculară. La sistemul de antrenare prin forţă musculară se folosesc, de obiceiu, organe de deservire (ca manivela, etc.). Sistemul de antrenare cu motor poate fi: cu motor separat, când maşina este antrenată direct sau indirect de un motor electric, termic, hidraulic, etc., construit ca unitate independentă de ea; cu motor incorporat, inclus în maşina de lucru;,cu motor-organ, când agentul motor realizează transformarea de energie chiar în corpul maşinii, unde un organ constitue cilindrul (de ex. antrenare cu abur, pneumatică, hidraulică, etc.). Antrenarea şi comanda se pot efectua: individual, când pentru antrenarea maşinii se foloseşte un singur motor; multiplu, când peniru antrenarea şi comanda unei singure maşini se folosesc mai multe motoare; colectiv, când penfru mai multe maşini se foloseşte un singur motor de anfrenare; pe linie automată, când antrenarea unui grup de maşini cari execută operaţiuni succesive, legate între ele, se efectuează prin unul sau prin mai multe motoare comandate central şi automat, (v. fig., p. 665).— După rolul pe care-l au în efectuarea prelucrării, maşinile de prelucrare se împart în două grupuri: î. Maşină de prelucrare, principală [MauiHHa JţJlfl OCHOBHQH oőpaöOTKH; machine principale a travailler; Hauptbearbeitungsmaschine; principal working machine; főmegmunkálógép]: Maşină care efectuează o operaţiune principală de prelucrare; de exemplu: strung, ferestrău mecanic, trior, etc. 2. ~ de prelucrare, auxiliară [BcnoMoraTeJib-Han oőpaőaTbiBaíom.aH Máimmá; machine auxiliaire â travailler; Hilfsbearbeitungsmaschine; auxiliary working machine; segéd megmunkálógép]: Maşină care efectuează o prelucrare mecanică pentru asigurarea bunei funcţionări a maşinii de prelucrare principală. De exemplu, maşina de ceaprăzuit pentru gater, polisorul pentru ascuţit cuţitele maşinilor-unelte principale, maşina de ascuţit ace de cardă, etc. — După varietatea posibilităţilor de folosire, maşinile de prelucrare se împart în patru grupuri: s. Maşină de prelucrare, convertibilă [npe-BpamaiemancH o6pa6aTbiBaioirţaH Maimraa; machine converfible a travailler; umbaubare Bearbeitungsmaschine; convertible working ma- 665 Sisteme de antrenare prin motor electric, pentru maşini de prelucrare a metalelor. A) antrenare colectivă; B), C) şi D)antrenare individuală; E) antrenare multiplă; Í) motor principal (pentru mişcarea de lucru); 2) motcr secundar (de ex. pentru mişcarea de înaintare, pentru pompa de răcire); 3) arbore de transmisiune; 4) va- riatcr; 5) maşină de lucru; 6) port-unealtă. Dispozitive de comandă indirectă, prin centralizare. A) dispozitiv cu culise, cu un arbore de comutare; B) dispozitiv cu culise, cu doi arbori de comutare; C) dispozitiv cu came spafiale şi cu pârghii sau glisiere; D) dispozitiv cu came plane şi cu pârghii; E) dispozitiv cu camă plană şi culisă,* F) dispozitiv cu pârghie şi cu furci; G) dispozitiv cu ghiare; H) dispozitiv cu pârghie erticulată şi cu furci; /) dispozitiv cu pârghie şi cu tijă intermediară; J) dispozitiv cu disc de blocare şi cu pârghii pentru comandă directă, sau cu cabluri flexibile pentru telecomandă; K) dispozitiv cu selector, cu discuri şi glisiere; L) dispozitiv cu discuri canelate şi cu balansiere; M) dispozitiv selector, cu balansiere; N) dispozitiv selector, cu discuri canelate; O) dispozitiv selector, cu discuri şi cremalieră. 666 chine; különleges felszerelésű gép, aggregatum .szerszámgép]: Maşină de prelucrare construită spre a putea fi echipată cu dispozitive cari permit să fie folosită penfru mai multe feluri de prelucrări, şi anume: prelucrări multiple, prelucrări diferite sau prelucrări perfecfionate. — Maşinile cu «echipament de prelucrări multiple sunt maşinile simple cărora li se pot adapta anumite dispozitive amovibile, cu ajutorul cărora efectuează operaţiuni multiple. De exemplu, maşina de rabotat, simplă, cu un dispozitiv cu două cufite, poate efectua operafiuni de rindelare dublă; maşina de găurit, cu burghiu, simplă, cu un cap cu angrenaje montat pe arborele principal, poate efectua operafiunea de găurire multiplă (simultan cu mai multe burghie). — Maşinile convertibile cu echipament de prelucrări diferite sunt cele cărora Ji se pot adapta anumite dispozitive amovibile, cu ajutorul cărora efectuează alfe operafiuni decât cele pe cari le efectuează în mod obişnuit. Exemple: strungul paralel, cu dispozitiv de rectificare; strungul paralel, cu dispozitiv de lapping; maşina de frezat, cu dispozitiv de tăiat filet prin fre-zare. — Maşini convertibile cu echipament de lucrări perfecfionate sunt acelea cărora li se pot adapta anumite dispozitive amovibile, cu ajutorul cărora efectuează operaţiunile pentru cari au fost. construite, dar cu o productivitate sporită. Exemplu: strungul paralel, cu dispozitiv de copiat electric, î. Maşină de prelucrare, simplă [ManiHHa npoCTOH OŐpaóOTHP; machine simple a travailler; einfache Bearbeitungsmeschine; simple working machine; normálgépj: Maşină de pre-î ucrare, construită pentru a putea fi folosită, în general, pentru un singur fel de operafiune. Exemple: maşina de găurit, cu burghiu; maşina de întins pielea, etc. maschine; specialised working machine; különleges gép, speciális gép]: Maşină de prelucrare, simplă, care poate fi folosită pentru o singură gamă a unei mărimi caracteristice prelucrării. Aceste maşini sunt maşini de mare productivitate. Exemplu: maşina de tăiat dinfi de rofi de angrenaje. 3. ~ de prelucrare, universală [yHHBepcajib-Han oőpaóaTbiBaioin.aH ManiHHa; machine uni-verselle a travailler; Universalbearbeitungsma-schine; universal working machine; univerzális gép, egyetemes gép]: 1. Maşină de prelucrare care, echipată cu diferite unelte, poafe efectua simultan sau succesiv mai multe feluri de prelucrări. De obiceiu, maşinile universale sunt maşini semiautomate, rezultate din montarea pe acelaşi batiu a uneltelor specifice diverselor prelucrări. în acest scop se folosesc în comun batiul, mecanismul de antrenare, o parte din mecanismele organice şi, uneori, şi cele de ghidare, de comandă, etc. Maşina permite efectuarea unei game variate de operafiuni, dar în general cu productivitate mică. Exemple: maşina de îndreptat şi rindelat la gro*-sime (maşină de prelucrare a lemnului), strungul universal, etc. — 2. Sin. Maşină de prelucrare, convertibilă (v.). — După modul de deservire, maşinile de prelucrare se împart în trei grupuri: maşini deservite manual, maşini semiautomate şi maşini automate. 4. Maşină fautomată [aBTOMaTHHecKan ManiHHa; machine automatique; automatische Maschine; automatic machine; automatikus gép]: Maşină de lucru care efectuează diferite operafiuni, dela introducerea materialului de prelucrat până la scoaterea acestuia sub formă de produs finit, fără intervenfia operatorului în deservirea ei. Acfiunea operatorului se reduce la pornirea, reglarea, supravegherea şi oprirea maşinii. 7) roafă de curea; 2) angrenaj; 3) şurub melc-roată elicoidală; 4) cărucior transversal; 5) tachef; 6) camă; 7) camă cu canelură elicoidală, pentru şablon; 8) şablon; 9J cărucior longitudinal; Í0) camă cu canelură elicoidalăi pentru unealtă; 11)1 coroană cu tachet, care provoacă ambreierea manşonului cu ghiare (13), legând: fie arborete (20) — manşonul Í3)------transmisiunea -(J4), fie arborele (20) — manşonul (Í3) — servomotorul (12); 12) servomotor pentru readus uneal- ta (17) în pozifia inifială; 13) manşon de cuplare cu ghiare; 14) transmisiune care leagă arborele principal (19) cu arborele cu came (20); Í5) angrenaj cu rofi amovibile; 16) ambreiaj cu discuri; 17) cufit pentru sfrunjire longitudinală; 18) cufit penfru sfrunjire laterală; 19) arbore principal; 20) arbore cu came; 21) presă de sfrunjif; 22) rolă; 23) cărucior transversal. 2. ~ de prelucrare, specializată [ManiHHa între mecanismul de antrenare şi mecanismul AJIH cneiţHaJibHblx 0ŐpaŐ0T0K; machine spe- organic al unei maşini automate acfionează un cialisée â travailler; spezialisierte Bearbeitungs- sistem tehnic director, care realizează automati- 667 zarea maşinii, printr'o acjiune simplă, combinată sau de reglare. Sislemül director de automatizare (v.) este constituit din elemente rigide, flexibile, fluide, sau combinate. Sistemul director poate avea un singur arbore (în care caz se realizează accelerarea operafiu- Aufomatizarea operaţiunii de broşsre la presă. A) pregătirea piesei în poziţia de lucru; B) începutul operaţiunii de broşare; C) comanda mişcării de retragere a broşei; Í) electromagnet de comandă a mişcării presei; 2) contactor; 3) tijă de deconectare; 4) broşă; 5) tijă de deconectare la terminarea operaţiunii; 6) piesă. nilor fafă de maşina cu deservire manuală) sau mai mulfi arbori cu motoare individuale (în care caz maşina execută operafiuni diferite, simultan Maşină-unealtă automată, cu douăsprezece posturi de lucru, pe disc rotitor. î) avans şi detaşare; 2) slrunjire de degroşare; 3) găurire cu burghiu de centre şi cu burghiu transversal; 4) strunjire de finisare şi teşîrea muchiilor; 5) strunjirea fafetei şi a doua găurire transversală; 6) găurire longitudinală; 7) găurire pentru filetare; 8) frezarea a două feje laterale; 9) filetare; 10) post nefolosit; 11) feşirea şi scoaterea pieseî; 12) post nefolosit. sau succesiv), (v. fig.). Sistemul director e antrenat, fie dela arbörelé principal al mecanismului or- ganic al maşinii (de ex. arborele principal acţionează,' printr'un angrenaj de rofi dinfate, sistemul director constituit dintr'un arbore cu came şi tachefii de comandă), (v. fig., p. 666), fie independent (de ex. un motor electric acfionează un arbore cu came, care comandă, prin deschiderea şi închiderea supapelor, distribufia lichidului la o presă hidraulică). La maşinile înzestrate cu dispozitiv de control, sistemul director, care este un regulator, controlează execufia şi abaterile eventuale (în dimensiuni sau calitate), cari sunt corectate automat. Totodată, dispozitivul de control reglează cuplul motor de antrenare (după sarcina corespunzătoare fiecărei operafiuni) şi întrerupe execufia OTi m : iff 7 n ni i i in Presă de şfantat automată, cu dispozitiv de detaşare a materialului din bandă şi de evacuare a deşeurilor. 1) batiu; 2) dispozitiv de îndreptat materialul; 3) avans automat; 4) dispozitiv de decupare a benzii în bucăţi; 5) dispozitiv de eliminare a deşeurilor; 6) mecanism de comandă a dispozitivului (4); 7) matriţă şi poanson de şfanfat. unei operafiuni, fie la terminarea ei, fie în caz de accident. Dispozitivul de control al regulatorului e format din relee (electromagnetice, electronice, etc.) acfionate de mărimi de stare electrice, optice, termice, mecanice, chimice, etc., cari comandă, electric sau electronic, organul de control al regulatorului. Importanfa automatizării unei maşini consistă în economisirea energiei umane, în efectuarea operafiunilor cu un grad de precizie pe care un operator nu-l poate atinge (de ex. reglare la temperatură constantă, reglare la turafie constantă, la intensitate de curent constant), şi în realizarea unor condifiuni de securitate, cari permit efectuarea unor operafiuni, independent de starea de atenfiune a operatorului (de ex. oprirea maşinii în caz de accident sau în cazul unei operafiuni greşite, controlul automat al unor dimensiuni de prelucrare, etc.). Astfel, la un strung se poate efectua automat prinderea şi centrarea materialului de prelucrat, intrarea şi ieşirea din acfiune a uneltelor de lucru — într'o ordine şi cu o perioadă stabilită în prealabil —, scoaterea piesei, prelucrate din maşină, şi îndepărtarea aşchiilor; la o maşină de fabricat hârtie se poate efectua automat introducerea materialului (pastei), păstrarea omo-geneităfii pastei, menfinerea vitesei cilindrilor la o valoare constantă şi scoaterea hârtiei din maşină; la o maşină de copiat se poate tăîa automat, 668 dintr'un material, piesa corespunzătoare, după liniile unui desen. 1. Maşină deservită manual [pyqHafl ManiHHa; machine desservie â la main; Maschine mit Hand-bedienung; hand served machine; kézikiszolgáló gép]: Maşină de lucru care efectuează operaţiunea principală, operatorul efectuând manual introducerea materialului, punerea în poziţie de lucru a uneltei, variajia avansului, schimbarea sensului de mişcare, variafia vitesei şi scoaterea piesei din maşină. 2. ~ semiautomată [noJiyaBTOMaTHHecKaH ManiHHa; machine sémiautomatique; halbautoma-tische Maschine; semiautomatic machine; félautomatikus gép]: Maşină de lucru la care operafiunile de prelucrare se efectuează automat, afară de in- Maşină semiautomată. 1) păpuşă fixă; 2) arbore principal; 3) banc; 4) sanie; 5) păpuşă mobilă; 6) rolă; 7) camă cu canelură elicoidală, penfru şablon; 8) şablon; 9) cărucior transversal; 10) cama cu cane-lură elicoidală, penfru unealtă; 11) arborele camei. troducerea materialului de prelucrat, scoaterea pieselor din maşină şi controlul execufiei în timpul lucrului. Semiautomatizarea asigură şi oprirea maşinii, când survine un accidentfsau o operaţiune greşite. Maşinile semiautomate sunt înzestrate, afară de sistemul de antrenare, şi cu un sistem director. Sistemul director poate fi cu un arbore (şi, în acest caz, se realizează o accelerare a opera-fiunilor fafă de maşina cu deservire manuslă) sau cu mai mulfi arbori cu motoare individuale (şi, în acest caz, maşina execută operafiuni diferite, simultan sau succesiv), (v. fig.). Sistemul director este antrenat fie de arborele principal al mecanismului organic al maşinii (de ex. arborele principal acfionează, printr'un angrenaj de rofi dinfate, sistemul director constituit dintr'un arbore cu came şi tachefi de comandă), fie independent (de ex. un motor electric acfionează un arbore cu came care comandă, prin deschiderea şi închiderea supapelor, distribufia lichidului la o presă hidraulică). Maşinile de acest fel sunt folosite la fabricafia în serie (de ex. maşini-unelte diferite, maşini combinate pentru fabricarea articolelor de menaj, de sticlă, etc.). 3. Maşină -unealtă [c T a HO K; machine-outil; Werkzeugmaschine; machine-tool; szerszámgép]. Tehn.: Maşină de lucru care prelucrează cu unelte, într'o formă determinată în prealabil, materiale solide sau piese, prin solicitări mecanice şi conducere desmodromică atât a uneltelor, cât şi a materialelor sau a pieselor de prelucrat. Mate- rialele prelucrate pot fi metalele, masele plastice, lemnul, materialele de construcfié, etc. Caracteristicele importante ale unei maşini-unelte sunt: dimensiunile maxime de prelucrare (de ex. distanfa dintre vârfuri şi înălfimea vârfurilor unui strung), capacitatea de lucru (de ex. debitul în greutate al aşchiilor tăiate pe oră Ia o maşină de degroşare, suprafafa polisată pe oră la o maşină de rectificat, numărul de piese tip prelucrate pe oră la o maşină-unealtă), vitesele de lucru (de ex. numărul şi mărimea viteselor de tăiere şi de avans), gradul de precizie şi durata de folosinfă cu gradul de precizie nominal. O maşină-unealtă trebue să fie şi uşor maniabilă. Părfile principale ale maşinilor-unelte sunt; ba-tiul, mecanismul de antrenare, mecanismul organic, ghidajele exterioare, dispozitivele auxiliare, dispozitivele de comandă şi instalafiile anexe. Batiul, respectiv carcasa, e construcfia metalică pe care, respectiv în care, se montează celelalte organe ale maşinii. Mecanisme de antrenare. A) antrenare cu motor cuplat, în consolă; A') antrenare cu motor cuplat, între paliere; B) antrenare prin roată cu curea, în consolă; B’) antrenare prin roată cu curea, între paliere; C) antrenare prin angrenaje în consolă; C') antrenare prin angrenaje, între paliere; D) antrenare prin schimbător de vitese; B') anfrenare prin schimbător de vitese, cu angrenaje; 1) motor; 2) roata de curea; 3) roată dinfată de antrenare; 4) ambreiaj; 5) arbore motor; 6) arborele intermediar al schimbătorului de vitese; 7) arborele principal al schimbătorului de vitese. Mecanismul de antrenare este lanful cinematic cere primeşte energia, prin solide în miş- 669 care, dela sursa de energie (de ex. dela un motor electric), şi o transmite, sub aceeaşi formă, mecanismului organic al maşinii. în general, mecanismul de antrenare cuprinde: organul care face — direct sau indirect — legătura cu sursa de energie (de ex. roata de curea), ambreiajul, inversorul de mers, schimbătorul de vitese. La maşinile cu motor-organ, mecanismul de antrenare Sisteme de antrenare prin motor electric, pentru maşini de prelucrare a lemnului. A) antrenare colectivă (antrenare de grup, indirectă); B) şi C) antrenare individuală indirectă (prin curea); D) antrenare individuală directă (prin motor cuplat); Í) motor; 2) curea; 3) transmisiune principală-; 4) transmisiune intermediară; 5) maşină de lucru; 6) port-unealtă; 7) schimbător de curea. face parte din acest motor. Antrenarea poate fi individuală, multiplă, colectivă sau pe linie automată. Mecanismul organic este lanţul cinematic care primeşte energia dela mecanismul de antrenare şi o cedează prin efectuare de lucru mecanic util. Este format din ansamblul de organe cari realizează prelucrarea în maşină, şi, uneori, înaintarea piesei sau a uneltei. Mecanismul organic trebue să asigure contactul între unealtă şi piesă. Ghidajele exterioare (cari nu sunt cuprinse în mecanisme) sunt dispozitivele mecanice cari conduc, de obiceiu în mişcare de translafie sau de rotatie, materialul, piesa sau unealta în mişcarea de lucru. c d Dispozitiv auxiliar pentru avsnsul materialului pe masa de lucru, a) cu şenilă superioară; b) cu şenilă superioară şi cu role; c) cu şenilă inferioară şi cu cilindri dinfafi; d) cu două şenile; Í) şenilă transportoare; 2) material (parchet); 3) masa de lucru a maşinii; 4) dispozitiv cu resorturi de apăsare; 5) rolă; 6) cilindru dinfat. b-«- -H- Dispozitive de comandă directă, cu mişcare: A) rectilinie, pentru oprire-pornire; B) rotativă, pentru schimbarea vitesei; C) elicoidală, pentru schimbarea vitesei; D) rectilinie, pentru schimbarea vitesei; E) rotativă, pentru oprire-pornire; F) rotativă, pentru schimbarea vitesei şi inversarea sensului de mers; G) rotativă, pentru schimbarea vitesei; H) rotativă, cu cremalieră, pentru schimbarea vitesei; /) rotativa, pentru oprire-pornire; J) rotativă, pentru schimbarea vitesei în trepte şi cu o treaptă de inversare; I) buton; 2) manetă; 3) manivelă; 4) volan. 670 Dispozitivele auxiliare se compun din organele cari realizează sau reglează legăturile mecanice dintre piesă, unealtă şi maşină. Se deosebesc: dispozitive de fixare (prindere), cari asigură legătura dintre maşină şi piesă (de ex. mandrina universală); dispozitive cari asigură legătura dintre piesă şi unealtă (de ex. dispozitive Dispozitiv de copiat. Í) batiul strungului; 2) vârf; 3) inimă; 4) suport de dispozitiv; 5) rigle; 6) canal; 7) bulonul rolei de rostogolire pe canalul (6); 8) legătura căruciorului transversal cu rola; 9) sanie; Í0) piesă de prelucrat; ÍÍ) contravârf; 12) volan penfru deplasarea longitudinală a saniei; 13) port-cufit; 14) cufit. de prelucrare după şablon, de copiat, etc.); dispozitive cari asigură legătura dintre maşină şi unealtă (de ex. port-unealta). Dispozitivele de comandă sunt aparate sau grupuri de aparate cari asigură pornirea sau o-prirea maşinii, schimbarea vitesei, inversarea sensului de mers, etc. Ele pot fi dispozitive de comandă directă (cu forfă musculară) prin butoane, volane, manete, pedale, etc. (v. fig., p. 669), sau dispozitive de comandă indirectă, prin automatizare, centralizare (teleco- 6 mandă), mecanizare, sau prin distribufia agentului 5 motor (la motor-organ). Instalafie de ungere în circuit închis. Í) filtru; 2) pompă de uleiu (cu piston); 3) distribuitorde uleiu; 4) supapă de reglare a presiunii; 5) baie de uleiu. Dispozitiv de protecfiune. 1) batiul maşinii; 2) mecanism organic (arbore principal, bielă cu excentric, şi port-uneal-tă); 3) ghidaje de translafie (glisieră); 4) unealtă; 5) masa de lucru a maşinii (cu dispozitive auxiliare de legătură între maşina şi piesă); 6) grătar de protecfiune; 7) instalafie de protecfiune (mecanism cu contragreutate şi excentric). Instalafiile anexe asigură prelucrarea în bune condifiuni. Ele pot fi instalafii de ungere, de ră- cire a uneltei sau a piesei, de siguranfă, de măsură şi de control (în special la maşini automate), i rTL. Instalafie de răcire în circuit închis. A) răcire individuală, prin cădere liberă; B) răcire individuală, p„rin pompare; C) răcire colectivă, prin pompare; D) răcire colectivă, prin presiune; Í) maşină de lucru; 2) robinet; 3) rezervor de lichid; 4) conductă; 5) pompă; 6) legătură la refeaua de evacuare. X J a b c Dispozitive de siguranfă termică (telesemnalizafor termic), a) semnalizator; b) şi c) semnalizatoare cu dispozitiv de pro-tecfiune; Í) element sensibil; 2) element de semnalizare (de ex. lampă electrică); 3) element de protecfiune (de ex. releu). de amortisare a vibrafiilor, de protecfiune a muncii, etc. — Clasificarea maşinilor-unelte după felul prelucrării: î. Maşină-unealtă de aşchiere [cTpyHíKOcnbéM-HbiH CTaHOK; machine pour le détachement des copeaux; Spanabhebemaschine; machine for detachment of cuttings; forgácsoló szerszámgép]: Maşină-unealtă care serveşte la prelucrarea prin aşchiere a materialelor. Lucrează fie prin mişcarea de rotafie (continuă sau alternativă) sau de translafie alternativă a piesei de prelucrat sau a uneltei de prelucrare, fie prin mişcare^ amândo-rora. Mişcările obişnuite ale maşinii sunt: mişcarea principală, care asigură deplasarea relativă dintre unealtă şi piesă, şi care transmite energia necesară prelucrării (de ex. mişcarea de rotafie, la strung; mişcarea de translafie, la maşina de rindelat); mişcarea de pătrundere, care permite contactul de aşchiere, variafia adâncimii de pătrundere şi continuitatea aşchierii; mişcarea de avans, care permite schimbarea pozifiei uneltei fafă de piesă, perpendicular pe direcfia de pătrundere, pentru a se putea detaşa o nouă aşchie. î. Maşinile-unelte de aşchiere din construcfii. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în construcfii efectuează operafiunea de aşchiere a suprafefelor, pentru a realiza o prezentare agreabilă sau o nivelare a asperităfilor. Caracteristica acestei operafiuni este efectuarea ei la rece, prin ridicarea de aşchii (straturi) succesive dela suprafafă; aşchierea se efectuează cu unelte cu un singur tăiş (de ex. cu un cufit), cu mai multe tăişuri (de ex. cu două sau cu mai multe cufite), sau cu unelte cu tăişuri neregulate (de ex. piatră de polisor). In general, maşinile sunt deplasabile, şi antrenarea este individuală. După felul prelucrării se deosebesc următoarele maşini de prelucrare prin aşchiere: maşina de lustruit beton, care, printr'un electromotor, antrenează un cap de lustruit, înzestrat cu o piatră de carborundum, şi prin care maşina atacă şi lustrueşte betonul, mozaicul, etc.; maşina de lustruit parchetul, care curăfă parchetul folosind un abraziv (de ex. hârtie sticlată) şi îl lustrueşte cu ajutorul fetrului, cu ceară de lustruit; maşina de rindelat parchetul, care nivelează parchetul şi îndepărtează asperităţile, folosind o tobă înzestrată la periferie cu cufite drepte sau elicoidale. 2. Maşinile-unelte de aşchiere din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în industria alimentară şi în industriile anexe servesc la separarea de pe materia primă, prin operafiuni asemănătoare strunjirii sau burghierii, a părfilor cari nu sunt necesare produselor finite. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece; modificarea de formă se efectuează prin atac continuu şi prin luarea unui singur strat dela suprafafă sau prin luarea de straturi succesive spre interiorul materialului, prin mişcare de rotafie (a materialului sau a uneltei). După felul operaţiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşini de curăfit mere, pere, cartofi, etc., cari desprind coaja de pe fructe sau de pe legume, prin mişcarea de rotafie efectuată de material; maşini de scos inima fructelor şi a legumelor, cari extrag, prin burghiere (mişcarea de rotafie fiind executată de unealtă), inima, ia verze, S3u casa de seminfe, la mere şi la pere. s. Maşinile-unelte da aşchiere din industria cauciucului. Maşinile-unelte pentru aşchierea cau- 671 ciucului efectuează operafiuni de strunjire şi po-lisare. Aceste prelucrări urmăresc fie pregătirea cauciucului penfru tăiere, fie finisarea lui. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: uzina-rea se efectuează la rece; modificarea formei se face cu luare destraturi succesive dela suprafafă, prin atac continuu- asupra piesei de prelucrat, folosind unelte cu tăiş unic (de ex. cufite) sau cu tăişuri multiple (de ex. polisoare portabile sau fixate pe maşină). Antrenarea este, în general, individuală. Mecanismul organic efectuează mişec rea principală* fie a piesei (de ex. la strung), fie a piesei şi a uneltei (de ex. la polisor), mişcarea de pătrundere şi mişcarea de avans. După felul operaţiunilor de prelucrare, se deosebesc: strungul, folosit la polisarea pieselor de cauciuc de formă cilindrică şi de lungimi mici; strungul cu piatră de polisat, folosit la polisarea fină a cauciucului aplicat pe cilindri metalici. 4. Maşinile-unelte de aşchiere din industria da prelucrare a maselor plastice. Maşinile-unelte de aşchiere a maselor plastice efectuează următoarele operafiuni: strunjire, burghiere, frezare, ferestruire, rindelare, polisare, lustruire. Caracteristicele acestor operafiuni sunt aceleaşi ca ale prelucrării metalelor. Aceste materiale fiind însă rele conducătoare de căldură, vitesa de lucru trebue să fie mai mică, unealta trebue să fie bine aşcufită, şi evacuarea aşchiilor trebue să fie asigurată; uneltele pot fi cu tăişuri de metal dur, de diamant (de ex. pentru ferestruire), etc. Acest fel de maşini-unelte au o consfrucfie asemănătoare cu a celor folosite la aşchierea metalelor (v. Maşinile-unelte de aşchiere din industria de prelucrare a materialelor metalice). 5. Maşinile-unelte de aşchiere din industria de prelucrare a materialelor metalice. Maşinile-unelte de aşchiere a materialelor metalice, folosite în industria de prelucrare mecanică, efectuează următoarele operafiuni: pilire, dăltuire, strunjire, burghiere, frezare, rindelare, polisare, rectificare, ferestruire, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece; modificarea de formă Mecanisme de antrenare. Í) arbore principal; 2) con etajat; 3) platou; 4) vârf; 5) păpuşă fixă; 6) arbore de tracfiune; 7) arbore conducător; 8) angrenajul arborelui conducător; 9) angrenajul arborelui de tracfiune. se face prin luarea de straturi succesive dela suprafafă; aşchierea se obfine prin atac continuu (de 672 ex. la strunjire) sau prin atacuri succesive (de ex. la rindelare); aşchierea se face cu unelte cu tăişuri unice sau multiple, cari pot fi dispuse alăturat (de ex. la freza frontală), succesiv (de •ex. la ferestrău, la freza-disc) sau neregulat (de «ex. la aglomeratele abrazive). Batiul acestor maşini e de oţel sau de fontă. Mecanismul organic al maşinilor e format din mecanismul principal şi din mecanismele de înaintare, corespunzătoare mişcărilor caracteristice (în grenaje cu roti dinfate, cu angrenaje cu crema^ lieră), hidraulic, electric, fotoelectric sau electronic — prin care se poate transforma mişcarea de rotafie inVun alt fel de mişcare, se poate varia vitesa' (de ex. variatorul sau schimbătorul de vitese), sau se poate inversa mişcarea (cu sau fără inversor independent); un ambreiaj care. angajează sau întrerupe mişcarea de lucru; arborele principal, pe care se fixează — cu dispozitive auxiliare (de ex. mandrina) — piesa sau * Schema operaţiunilor de aşchiere a metalelor. *A) strunjire; B) burghiere; C) frezare; D) broşare; DJ broşare incorectă; D2) broşare corectă; E) ferestruire cu bandă din-jată; F) ferestruire cu ferestrău circular, cu mişcare de Iranslafie; G) ferestruire cu ferestrău circular, cu mişcare pendulară; H) polisare plană; I) polisare circulară; J) rabotare; K) mortezare; Vj) mişcare principală; v2) şi v'2) mişcare de înaintare (secundară); d) diametrul piesei sau al materialului; d0) diametrul uneltei; Í) unealtă; 2) material; 3) aşchie. general, de pătrundere şi de avans) ale maşinii. Mecanismul organic asigură deplasarea relativă dintre unealtă şi piesă (mişcarea de lucru), variafia cuplului şi a turafiei arborelui principal, inversarea mişcării (afară de inversarea care se poate obfine direct dela motorul sau dela mecanismul de antrenare), angajarea sau întreruperea mişcării. Mecanismul organic îndeplineşte aceste funcfiuni prin următoarele organe: arborele motor, legat de mecanismul de antrenare; lanful cinematic de transformare a mişcării — care poate fi mecanic (cu an- unealta. Mecanismele de înaintare (în general, mecanismul de pătrundere şi de avans) asigură: contactul dintre piesă şi unealtă, variafia adâncimii de pătrundere a uneltei, variafia vitesei de avans, inversarea mişcării, angajarea şi întreruperea mişcării. Mecanismele de înaintare îndeplinesc aceste funcfiuni prin următoarele organe: arborele de înaintare, care poate primi mişcarea dela arborele motor, dela schimbătorul de vitesă, dela un motor independent, sau manual; un cărucior (la mişcare rectilinie) sau o masă rotitoare 673 care, prin-angrenaje de rofi dinfaie, transmite mişcarea de înaintare dela arborele de înaintare la piesă sau la unealtă; un inversor, care poate schimba sensul mişcării; un dispozitiv pentru cuplare-decuplare. — Ghidajele exterioare pot fi orizontale (de ex. glisierele-unui strung) sau verticale (de ex. glîsiereJeimesei de lucru a unei maşini de frezat;. cu ~), folosită în principal pentru găurire şi în secundar pentru teşire, alezare, filetare; maşina de frezat, folosită în principal pentru frezare, şi în secundar pentru fasonare, copiere (frezare după şablon), filetare; maşina de rindelat (shaping-ulr maşina de rabotat, maşina de mortezat), folosită în principal pentru rindelare şi dăltuire sau pilire, A) sfrung; 8) maşină de burghiat; C) shaping; D) maşină de rabotat; E) maşină de mortezat; F) maşină de frezat; G) şl H) maşini de rectificat; /) maşină de broşat; J), K) şi L) ferestraie mecanice; —mişcare principală; EE—> mişcare de înaintare (secundară). După felul operafiunilor de prelucrare, se deose- I şi în secundar pentru rindelare după şablon (de besc: strungul, folosit în principal pentru strunjire, I ex.‘tăiere de dinţi); polisoruf, folosit pentru poli-şi în secundar pentru filetare, găurire, retezare; ma- sare sau pilire; maşina de rectificat, folosită pentru şina de burghiat (v. Burghiul, maşină de găurit I polisare la dimensiune; maşina de polisat fin (de 43 674 honing, lapping, ele.), folosită pentru superfinifie (prin polisare cu apăsare); maşina de broşat, folosită pentru tăieri de caneluri interioare sau exterioare longitudinale, prin deplasarea rectilinie a uneltei; ferestrăul mecanic, folosit pentru ferestruire (adică tăiere de şanfuri prin aşchiere), spre a se obfine o detaşare, decupare (excizie), debitare (îmbucătăfire), crestare; etc. î. Maşinile-unelte de aşchiere din industria forestieră. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în exploatările forestiere sunt: ferestraiele cu lanf fără fine, ferestraiele cu bandă fără fine, cele cu lamă cu mişcare alternativă, sau cu disc circular. Antrenarea se poafe face: printr'un motor cu ardere internă (motoferestraie), printr'un electromotor, sau cu ajutorul aerului comprimat (ferestraie pneumatice). Au aceleaşi caracteristice de funcfionare ca şi ferestraiele folosite la prelucrarea lemnului, trebuind să îndeplinească însă şi următoarele condifiuni: să fie uşoare şi maniabile, să poată sec-fiona arbori cât mai groşi, să poată fi reparate uşor. 2. Maşinile-unelte de aşchiere din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în industria hârtiei şi a celulozei sunt ferestraie (cu bandă, circulare, circulare-pendulare, etc.) cari servesc la retezarea buştenilor în bucăfi potrivite, pentru introducerea lor în defibratoare. Caracteristicele lor sunt acelea ale ’ ferestraielor folosite în industria de prelucrare a lemnului. s. Maşinile-unelte de aşchiere din industria lemnului. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în industria de prelucrare a lemnului efectuează următoarele operafiuni: ferestruire (cu unelte dinfate), rindelare (cu cufit drept), frezare (cu cufit profilat), burghiere, dăltuire, strunjire, răzuire, polisare, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea lemnului se face de obiceiu la rece, materialul nefiind supus în prealabil niciunui tratament termic sau chimic, cu excepfiunea uscării sale naturale sau artificiale; modificarea formei piesei se obfine prin ridicarea de aşchii în siraturi succesive de lemn dela suprafafă; aşchierea se face cu unelte cu un singur tăiş (cufite, dălfi),cu unelte cu mai multe tăişuri (cufite de freză, burghie), cu unelte dinfate (ferestraie) sau cu unelte cu tăişuri neregulate (aglomerate abrazive, tocile). Batiul acestor maşini, aşezat de obiceiu pe o fundafie, e construit din fontă, din ofel sau din lemn (de ex. la unele ferestraie circulare). — Mecanismul lor organic cuprinde: organul de lucru (de ex. rama cu pânze, la gatere; circularul, arborele port-cufit, capul de ra fi Construcţii de batiuri şi de mese de lucru, la maşinile-unelte de aşchiere a lemnului. freză, etc.); lanful cinematic de transmitere a mişcării (de ex. mecanismul bielă-manivelă la gatere, rofile de înfăşurare ale panglicii sau ale lanfului care taie sau scobeşte, etc.) care transmite mişcarea, şi care poate varia vifesa de lucru sau poate inversa sensul mişcării; ambreiaje pentru angajarea sau oprirea mişcării; mecanisme de înaintare pentru piesa de prelucrat, etc. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: ferestraie mecanice, cari seefionează în Maşini-unelte de aşchiere a lemnului, a) şi b) maşini de frezat; c) maşină de canelat; d) şi e) maşini de găurit (de sfredelit), verticale; f) ferestrău cu bandă; g) maşină de rindelat (geluit); h) maşină de grosime; i) şi /) maşină combinată. bucăfi lemnul de prelucrat, prin acfiunea unor lame (pânze) dinfate; ele produc aşchii mărunte Maşini-unelte de aşchiere a lemnului. /\)JFerestrău cu bandă: Í) batiu; 2) roată de conducere; 3) bandă; 4) buştean; 5) dispozitiv de fixare; B) maşină de rindelat: I) masă de lucru; 2) scândură; 3) rolă de antrenare; 4) instalafie de proteefiune; 5) cufit; 6) rolă de conducere; C) maşină de îndreptat: Í) arbore port-cufit; 2) cufit; 3) masă de Jucru; 4) dispozitiv de conducere a piesei; D) maşină de frezat bastoane: 1) cap port-cufit rotitor; 2) rolă de conducere penfru materialul brut; 3) material brut; 4) rolă de conducere pentru baston; 5) baston. (rumeguş), iar suprafefele pieselor obţinute sunt aspre; maşini de geluit (rindelat), cari ridică aşchii subfiri şi late (tajaşi) prin acfiunea unor cufite fixe sau rotitoare asupra piesei de prelucrat, pentru a-i netezi suprafafa (rindelare) sau pentru a-i da o grosime uniformă (îndreptare la grosime); maşini de frezat, fălfuit, canelat, etc., cari efectuează 675 operafiuni de frezare, modelare, etc.; maşini de găurit, cari execută găuri cilindrice de adâncime -T* Montarea cufitelor profilate pe maşina de frezat curb. Í) piesă frezată; 2) cufite; 3) arbore port-cufite. limitată; maşini de perforat, cari găuresc piesa pe întreaga ei grosime; maşini de scobit (cu dalta Schema strunjirii după şablon. I) batiu; 2) şurub conducător; 3) dispozitiv de copiat; 4) cufit; 5) piesă de strunjit; 6) deget de contact; 7) şablon; 8) contragreutate. sau cu lanf, pentru obfinerea de găuri prismatice; maşini de strunjit cilindric sau după diverse profilé (maşini de copiat); maşini de polisat şi finisat, cari execută lucrări de netezire, prin acfiunea unor abrazivi; maşini combinate, echipate cu diferite unelte tăietoare, şi cari pot executa (simultan sau succesiv) secfionarea pieselor (cu feres-trăul), geluirea, frezarea, făltuirea, găurirea, strun-jirea, etc., după nevoile atelierelor de tâmplărie de mobile, de binale, etc., în cari sunt folosite. î. Maşinile-unelte de aşchiere din industria materialelor de construcfie. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în industria materialelor de construcfie efectuează operafiuni de polisare, strun-jire, lustruire, ferestruire, împroşcare, etc. Operafiunile se efectuează la rece, prin ridicare de aşchii succesive, dela suprafafă spre interiorul materialului; aşchierea se efectuează cu wnelte cu un singur tăiş (de ex. cufite), cu mai multe tăişuri regulate (de ex. ferestraie), sau cu multe tăişuri neregulate (de ex. piatra de poli-sor). Maşinile sunt stabile sau deplasabile. După felul prelucrării se deosebesc următoarele Răşini de prelucrare prin aşchiere: polisorul penfru piatră, care aşchiază prin polisare cu o piatră de polisor; strungul pentru piatră, care aşchiază cu ajutorul unui cufit; suflătorul de nisip, care aşchiază prin împroşcarea cu nisip a suprafefei de prelu- crat; maşina de lustruit beton, care lustrueşte betonul cu ajutorul unui abraziv; gaterul pentru piatră şi ferestrăul pentru piatră, cari taie piatra prin aşchiere cu o lamă de ofel şi un material abraziv (nisip, granule de ofel), cu un cablu de ofel fără sfârşit sau cu un ferestrău. 2. Maşinile-unelte de aşchiere din industria pielăriei. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în industria încălfămintei şi în industria de prelucrare a pieilor efectuează operafiuni de egalizare, crestare, frezare, tăiere, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece, modificarea de formă se face prin egalizarea stratului de piele la o anumită grosime, prin crestarea pieselor de talpă croite penfru încălfăminte, sau prin frezarea sau tăierea surplusului la tocuri, etc. Aşchierea se obfine prin atac continuu (de ex. la maşinile de fălfuit şi de blanşiruit, de egalizat, glăzuit şi frezat talpa, de egalizat ridicătura dintre branf şi ramă) sau prin atacuri succesive (de ex. crestatul marginii, cioplitul tocului). Aşchierea se face cu unelte tăietoare unice (de ex. cufitele) sau dispuse alăturat sau paralel (de ex. ia maşina de fălfuit, la maşina de blanşiruit, la maşina de frezat talpa, la maşina de crestat margini), sau neregulat (de ex. la aglomeratele abrazive, la maşina de glăzuit talpa), după cum se efectuează operafiunea. Aceste maşini lucrează fie prin mişcarea uneltei de prelucrare şi adaptarea piesei de prelucrat la această mişcare (maşina de fălfuit, maşina de blanşiruit, maşina de cioplit tocuri, maşina de frezat talpa), fie prin menfinerea fixă a uneltei de aşchiat şi trecerea piesei de prelucrat prin unealta fixată (de ex. la maşina de egalizat talpa, la maşina de egalizat ridicătura dintre branf şi ramă). După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşina de fălfuit, care egalizează pielea tăbăcită, în stare udă, printr'un cilindru rotativ, cu cufite dispuse în formă, de V; maşina de blanşiruit, care egalizează pielea tăbăcită vegetal, în stare uscată, cu cufite aşezate pe un cilindru, după o linie elicoidală; maşina de egalizat talpa, care egalizează talpa ca piesă croită, prin trecerea între un cufit fix şi un cilindru canelat, fixat la distanfa de egalizat; maşina de crestat margini, care formează crestăturile necesare întăriturii (ştaifului), pentru a permite să se îndoaie sub călcâiu; maşina de glăzuit talpa, care nivelează talpa fixată de încălfăminte, cu benzi de hârtie sticlată antrenate de role; maşina de frezat talpa, care frezează talpa pe toc sau în părfi, pentru a aduce toate straturile Ia acelaşi nivel; maşina de tăiat surplusul de piele şi de deschis risul, care taie surplusul de talpă, după ce aceasta a fost fixată pe Maşină de fălfuit, pentru piele. 1) cilindru de cauciuc; 2) piele; 3) cilindru rotativ, cu cufite dispuse în V; 4) dispozitiv de ascufit cuţitele. 43* 676 calapod, şi deschide făgaşul prin care se coase talpa; maşina de cioplit tocuri, care, printr'un cuţit Maşină de crestat margini, a) ştaif cu coifuri crestate; b) maşină de crestat margini; Í)bielă; 2) excentric; 3) arbore principal; 4) placa port-cufite; 5) cufite; 6) rofifă dinfată; -7) rigle dinfate, angrenate cu rotifa (6) pentru limitare; 8) ştaif cu patru crestături. fix, taie gura tocului după forma pe care trebue să o ia; maşina de egalizat ridicătura dintre branţ şi ramă, care egalizează, prin tăiere, ridicăfurile interne ale branţului cu pânza pe el. î. Maşinile-unelte de aşchiere din industria sticlei. Maşinile-unelte de aşchiere folosite în industria sticlei efectuează operaţiuni de polisare, lustruire, supralustruire, gravare, sablare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea sticlei se face la rece, după ce sticla a fost scoasă din cuptorul de tratamente termice; luarea de straturi dela suprafafă se obfine prin unealtă, cu ajutorul unui abraziv în stare de aglomerat, în formă de disc, sau în stare de pulbere fină; aşchierea se face cu unelte în formă de discuri de fontă, gresie, lemn, pâslă, etc., şi, de obiceiu, la umed (polisare şi lustruire), sau la uscat (supralustruire). Polisarea şi lustruirea se pot efectua la maşini cu funcfionare periodică (pe mese rotunde) sau la maşini cu funcfionare continuă (cu masă mobilă sub formă de bandă rulantă cu mişcare uniformă). După felul prelucrării se deosebesc următoarele feluri de maşini: maşina de polisare brută a sticlei în plăci şi a sticlei de oglinzi, care îndepărtează straturi cu grosimea de 0,7 *2,2 mm, cu ajutorul abrazivului format din nisip de cuarf cu granule de 0,5* ■ *0,2 mm; maşina de polisare fină a sticlei în plăci şi a sticlei de oglinzi, care efectuează polisarea asperităfilor sub 0,7 mm, folosind ca abraziv nisip de cuarf cu granule de 0,1 ■••0,05 mm şi apoi pulbere de emeri, de nisip fin sau de grafit; maşina de lustruit sticla în plăci şi sticla de oglinzi, care rupe pelicula de pe suprafafa sticlei polisafe în prealabil, cu ajutorul discurilor de pâslă, folosind ca material abraziv nisip feruginos sau ox:d de fier; maşina de superlustruit sticla în plăci şi sticla de oglinzi, care elimină de pe suprafafa sticlei micile defecte de lustruire, rămase dela operafiunile anterioare; maşina de polisat sticle optice, care efectuează polisarea sticlelor optice cu ajutorul uneltelor plane, al uneltelor sferice-concave, respectiv al uneltelor sferice-convexe, pentru obfinerea de Maşină de polisat sticla în plăci. 1) pârghie de echilibrare; 2) contragreutate de reglare a forfei de apăsare; 3) disc abraziv; 4) canal de scurgere; 5) motor; 6) crapodină; 7) pivot; 8) masă de lucru. suprafefe optice perfect transparente şi fără defecte; maşina de lustruit sticle optice, care pre- Maşină de lustruit sticla în plăci. 1) dispozitiv de reglare a apăsării de lustruire; 2) unealtă de lustruire; 3) masă de lustruire; 4) cilindru hidraulic; 5) motor de antrenare; 6) disc de lustruire. lucrează, — cu ajutorul abrazivilor duri (roşi de polisat, oxid de ceriu, pulbere de diamant, etc.) şi al uneltelor în formă de disc sau de placă, de emeri, răşină, etc., învelite în postav,—fafete perfect transparente şi fără defecte; maşina cu funcfionare continuă, pe care se execută succesiv, pe bandă continuă, polisarea şi lustruirea; maşina de polisat vasele de menaj, care prelucrează, la umed, marginea, cu ajutorul unui disc abraziv de gresie naturală sau de material artificial; maşina pentru polisarea fundului, care prelucrează fundul vaselor de menaj (pahare, scrumiere, solnife, etc., cu unelte în formă de disc de material abraziv), maşinile de prelucrare artistică a vaselor de menaj, cari efectuează, prin polisare brută, prin polisare fină şi prin lustruire, diferife ornamente artistice pe suprafafa sticlei; prelucrarea se efectuează la umed, prin discuri de material abraziv sau de lemn. 1. M3şinile-unelt2 de aşchiere pentru lucrai calea. Maşinile-unelte de aşchiere folosite penfru lucrat calea efectuează prelucrarea locaşului plăcii de rezemare a şinei, taie şine, polisează şine, găuresc traverse, etc. Caracteristica acestor operafiuni consistă în faptul că prelucrarea prin. frezare, tăiere, găurire, etc., se efectuează la rece. Maşinile sunt deplasabile pe cale. Maşinile de aşchiat sunt: maşina de resabotat traverse, care frezează, cu o freză verticală, locaşul plăcii de sub şină; maşina de polisat şine, care egalizează fefele superioare ale coroanelor şinelor, la rosturi; maşina de tăiat şine, care taie şina la lungimea dorită; maşina de găurit traverse, care este o maşină de găurit cu burghiul care dă găurile pentru crampoane şi tirfoane, etc. 2. Maşină-unealtă de deformare plastică [cTa-hok AJia njiacTHqecKOH flecJîopMaiţHH; machine-outil pour la déformation plastique; Werkzeug-maschine für spanlose Formung; machine-tool for plasHc defor- 1 mation; forgácsnélküli alakitású szerszámgép]: Maşină-unealtă care serveşte la pre- 0 Ararea apei cu presiune; 2).CI- lucrarea mecanică a lindru de, presmne! 3) P's,on: materialelor prin de- Op.stondecompres.une; 5)man- formare plastică. Me- drin: a) lingou 'nc8lzi,; 7) tub i . . extrudat. canismul ei organic poate avea mişcări de rotafie, rectilinii, alternative, intermitente, oscilante sau combinate. 3. Maşinile-unelte de deformare plastică din construcfii. Maşinile-unelte de deformare plastică folosite în domeniul construcfiilor efectuează următoarele operafiuni: netezire prin umplere, înde-sare, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: opera-fiunile se efectuează prin apăsare statică sau dinamică, uscat sau umed. Toate maşinile sunt deplasabile. Maşinile pot lucra fie asupra solului unei construcfii (de ex. îndesarea umpluturilor), fie asupra materialului de construcţie (de ex. îndesarea betonului în cofraje). 2 3* 56 Presă da extrudat. După felul operafiunilor de deformare plastică, se deosebesc: maşina de netezit tencuiala (pe perefi sau pe tavan) care, prin discuri situate în acelaşi plan şi antrenate de un acelaşi arbore, nivelează tencuiala în stare umedă; maşina de îndesat, folosită pentru îndesat umpluturile de pământ, betoanele în cofraje, îmbrăcămintele rutiere, etc., şi care foloseşte un cilindru compresor, căderea liberă a unor greutăfi (de ex. maiul mecanic), vibrarea (de ex. maiul vibrator), etc. 4. Maşinile-unelte de deformare plastică din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile-unelte de deformare plastică, folosite în industria alimentară şi în industriile anexe, efectuează următoarele operafiuni: presare, laminare, fasonare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: operaţiunile se efectuează, în general, la rece, iar uneori la cald (de ex. prelucrarea masei de caramelaj, care nu este plastică la réce; prelucrarea cazei-nei în bare de galalit); modificarea formei materialelor se obţine prin comprimare, apăsarea exercitată putând fi constantă sau progresivă (până la terminarea deformării). După felul operaţiunilor de prelucrare şi după ramura de producţie, se deosebesc: în industria cărnii şi a produselor conservate: maşina de umplut (şpriţul) manual sau automat, la care un piston — acţionat mecanic, pneuma^ tic sau hidraulic — presează carnea tocată (introdusă în cilindrul maşinii prin pâlnia de umplere) în învelişul animal sau sintetic al preparatelor de carne. în industria conservelor de legume şi de fructe: maşina de dozat, pentru umplerea automată a cutiilor (de ex. de tablă albă) cu pastă de tomate, care — prin comprimare în mecanismul de dozare — dă o formă cilindrică pastei, o segmentează şi o împinge apoi în cutii; presa-ştanţă, care brichetează legumele uscate. în industria fermentativă: presa continuă, cu carcasă cilindrică sau tronconică, cu şurub elicoidal (de dimensiuni corespunzătoare inferiorului carcasei şi cu pas regresiv), care comprimă drojdia într'o matriţă de formă definită; uneori e înzestrată cu un dispozitiv auxiliar, peniru debitarea în calupuri de lungimi comerciale uzitate. în industria morăritului rile de benzi fără fine, sau a cofnurilor prin înfăşurare, cari rostogolesc aluatul prin mişcarea benzilor cu vitese şi direcţii diferite; presele - ştanfe pentru formarea biscuiţilor din benzi de aluat, cărora le imprimă şi desenul sau marca fabricii; presele-ştanfe cari taie şi formează cornurile. în industria zahărului şi a produselor zaharoase: cuplul de cilindri pentru formarea bomboanelor, prin laminarea la cald a masei de caramelaj, ai cărui cilindri sunt pro- şi a panificafiei: cuplu-pentru formarea pâinii '0/î *3 •fy- 3 Maşină de fabricat biscuiţi cu cilindri. Í) pastă; 2) cilindru cu forme multiple; 3) transportor; 4) biscuifi; 5) cilindru do cauciuc; 6) cilindru neted. 678 filafi şi au diametri egali şi turafii egale; şpriţurile pentru fasonarea garniturilor de prăjituri sau de torturi, prin presare în matrife. în industria laptelui şi a produselor lactate: presa continuă, pentru formarea calupurilor de unt, având aceeaşi construcfie ca şi presa continuă pentru drojdie; maşina de umplut burdufe cu brânză frământată, având aceeaşi construcfie ca şi şpriful din industria preparatelor de carne; presa continuă, pentru formarea barelor de gala-lit din cazeină form.alinată. în industria săpunului şi a produselor cosmetice: prese-ştanfe cari formează calupuri de săpun de toaleta, prin şocuri şi tăiere cu matrife de diferite forme; maşina de umplut tuburi cu paste cosmet'ce, care efectuează operafiunea după acelaşi principiu ca şi maşina de umplut din industria preparatelor de carne. î. Maşinile-unelte de deformare plastică din industria artelor grafice. Maşinile-unelte de deformare plastică folosite în industria artelor grafice, efectuează operafiuni de (biguire) îndoire, făl-fuire (împăturare), turnare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece (îndoire, împăturare) sau la cald (turnare de litere); modificarea de formă se face cu matrife (turnare), cu cilindri. Antrenarea este manuală sau mecanică, individuală (de obiceiu prin electromotoare) sau colectivă, dela o transmisiune. După felul operafiunilor, se deosebesc: maşina de îndoit, care execută caneluri pe o suprafafă a cartonului, pentru a uşura îndoirea; maşina de fălfuit, care îndoaie şi împătureşte coaiele de hârtie într'o anumită ordine; maşina de turnat, care toarnă litere mobile şi material tipografic (linii, etc.). 2. Maşinile-unelte de deformare plastică din industria cauciucului. Maşinile-unelte de deformare plastică, folosite în industria cauciucului, efectuează următoarele operaţiuni: calandrare, şpri— fuire, masticare, presare, înmuiere. Caracterist'cele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la cald (de ex. Ia calandrare), la rece, sau la cald şi la rece (de ex. la materiale cu asbest); modificarea de formă se face cu sau fără matriţe, cu cilindri, filiere sau calapoade (cari dau forma obiectului finit). în general, maşina asigură: o încălzire omogenă a amestecului, pentru a realiza o plasticitate convenabilă; condifiuni de temperatură şi de apăsare sau condifiuni de viscozitate, pentru înlesnirea operafiu-nii de deformare. Batiul maşinilor este metalic. Mecanismul de antrenare este de obiceiu individual, exterior şi direct, cu acfionare hidraulică. Mecanismul organic cuprinde, ca organe de lucru: cilindri cu cameră de încălzire sau de răcire; pistoane (acfionate hidraulic) cu plăci, cari au goluri interioare de încălzire sau de răcire. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: calandrul cu cilindri netezi, care laminează cauciucul la cald, cu ajutorul a doi, trei sau patru cilindri suprapuşi, străbătuţi de apă caldă sau de abur, şi care trage cauciucul în foi, sau îl aplică, prin presare, pe fesături, pentru cauciucare; calandrul cu cilindri profilafi, care funcfionează ca şi calandrul cu cilindri drepfi 3 Calandru penfru profilai cauciucul, cu trei cilindri supra-puşi. 1) suport de cilindri; 2) cilindru neted; 3) bară de legătură a suporturilor; 4) cilindru profilat. Calandru cu patru cilindri, pentru acoperit ţesăturile pe ambele fefe. 1) suport de cilindri; 2) ţesătură cauciucată pe ambele feţe; 3) bară de legătură a suporturilor; 4) amestec de cauciuc nevulcanizat; 5) cilindru; 6) ţesătură fără cauciuc. şi produce şnururi sau făşii, cu ajutorul profilului săpat pe mantalele cilindrilor; maşina de învelit (şprifuit) prin extrudare care, la cald, şi cu ajutorul unui şurub-melc forfează cauciucul să iasă printr'o filieră, confecfionând tuburi fără inserfie sau şnururi cu sau fără profilé; maşina de înmuiat, Maşină de învelit (şprifuit) cauciucul. 1) corpul maşinii; 2) capul port-unealtă; 3) mandrin; 4) filieră; 5) şurub-melc; 6) fir blanc; 7) fir cauciucat; 8) sensul de mişcare al materialului. care cufundă calapoade de sticlă sau de porfelan (cari au forma obiectului de fabricat) într'un rezervor cu solufie de cauciuc şi care, prin încălzire, evaporă solventul, provocând uscarea pieselor (de ex. a mănuşilor); prese hidraulice pentru vulcanizat plăci de cauciuc, anvelope de automobil sau de biciclete, etc., cari presează materialul între matrife, cu sau fără circulafie interioară de abur (în ultimul caz, aburul circulă în maşină); maşina de format plăci cu asbest, care frage amestecul de cauciuc cu asbest, prin presare între doi cilindri cuplafi prin rofi dinfate şi cu diametri diferifi, ce 679 cu diametru mare fiind străbătut de abur, iar celălalt, de apă rece; maşina de masticat, care frământă cauciucul pentru a-l plastifia. Presă hidraulică pentru vulcanizare. 1) batiu; 2) coloanele presei; 3) cilindru; 4) piston de lucru; 5) placă de presare; 6) conducte de abur; 7) distribuitor hidraulic (pentru agentul fluid de presare); 8) manometru; 9) matrife cu circuit de abur. î. Maşinile-unelte de deformare plastică din industria chimică. Maşinile-unelte de deformare plastică, folosite în industriile chimice şi în indus-triile chimico-farmaceutice, modifică — prin comprimare— forma materialelor. Presiunea exercitată poate fi constantă sau poate creşte până la terminarea deformării; ea se execută la cald sau la rece. După felul operafiunilor, se deosebesc: cupluri de cilindri metalici cu diametri şi vitese unghiulare egale, cari, prin laminare, dau forma de foaie materialului introdus ca pastă (celofanul, nitroceluloza şi acetoceluloza pentru filme fotocinematogra-fice, etc.); prese-ştanfe, cari dau materialelor diferite forme, prin presare bruscă.în spafiu limitat (de exemplu maşinile pentru comprimarea pastilelor de formaldehidă, a tabletelor farmaceutice, etc.); prese detip continuu, cari forţează materialul, prin comprimare, să freacă prin matriţe de o anumită formă, după care, dispozitive auxiliare le taie în lungimi stabilite (calupuri, fibre de visco-ză, materiale explozive, ca pulberile fără fum pentru proiectilele de artilerie şi pentru cartuşele de infanterie, etc.). ?resă continuă de calupuri. Í) tobă rotitoare; 2) calup pentru presare; 3) piston ■de presare; 4) bielă cu excentric; 5) calup sub pre- Maşină combinată de extrudat cu şurub-siune ; 6) calup melc, de tăiat calupuri (cu cufit) şi trans- presat. portat materialul. 2. Maşinile-unelte de deformare pjastică din industria de prelucrare a maselor plastice. Maşinile-unelte de deformare’ plastică a maselor plas- tice efectuează următoarele operafiuni: presare, extrudare, laminare, turnare cu presiune. A B Procedee de presare a maselor plastice. A) procedeu de presare a materialului în pulbere; 8) procedeu de presare a materialului în tablete; 1) patriţa; 2) matrifă; 3) rezistenfă de încălzire; 4) material în pulbere; 4') material în tablete; 5) piesă presată; 6) canal de aerisire. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece sau la cald; modificarea de formă se face cu şi fără matriţe, cu unelte de fasonat, cu cilindri, filiere, etc.; deformarea se obfine cu acfiune continuă, prin aducerea piesei la forma suprafefei de contact a uneltei, fie prin suprapunere, fie prin rulare (desfăşurarea suprafefei de lucru a uneltei), fie prin depunere (de ex. turnarea prin împroşcare); materialul de prelucrat poate fi în formă de pulbere (materiale termodurcisabiie) sau de tablete (materiale termo-plastice). Maşinile sunt asemănătoare cu cele folosite pentru materialele metalice, dar la prelucrare trebue să se fină seamă de compozifia materialului (a cărui comportare variază cu resiunea şi cu temperatura la care e supus în timpul prelucrării). Astfel, masele plastice se prelucrează diferit, după cum, în urma prelucrării, ele mai sunt plas- Mularea materialelor fermoplastice, prin injecfie. Í) piston de presare; 2) material plastic fluidificat; 3) instalafie de încălzire; 4) formă; 5) instalafie de răcire cu apă. ticizabile sau se durcisează [prin încălzire la o anumită temperatură (materiale termodurcisabiie). Mularea materialelor termodurcisabiie, prin compresiune la cald. A) umplerea matrijei; BJfazacomprimării; 1 )in-stalafie de încălzire; 2)o-biect mulat; 3) împingă-for; 4) praf pentru mulare. 680 Uneltele folosite la maşinile de prelucrare trebue să fie înzestrate cu dispozitive speciale de evacuare a aerului din materialul prelucrat. î. Maşinile-unelte de deformare plastică din industria de prelucrare a materialelor metalice. Schema operafiunii de profilare. Í) batiu; 2) unealtă profilată; 3) unealtă de împingere; 4) unealtă de fixare; 5) material. Schema operafiunii de extrudare. Í) matrifă; 2) material de extrudat; 3) piston (împingător); 4) dispozitiv de tăiere. Maşinile-unelte de deformare plastică, folosite în industria de prelucrare mecanică á materialelor A Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece sau la cald; modificarea de formă se face cu sau fără matrife, cu unelte de fasonat, nicovale auxiliare, cilindri, filiere, priboaie, etc.; deformarea se obfine prin acfiune t----------3 -EŢW"""—...■!&- Schema operafiunii de laminare la rece a tablei. Í) cilindru de lucru (al laminorului cuarto); 2) cilindru de sprijin; 3) cilindru de conducere; 4) tobă de derulare; 5) vâr-telnifă de tragere; 6) sensul de mişcare al laminatului. continuă (de ex. la presare) sau intermitentă (de ex. la ciocănire); deformarea se realizează prin B C T Schemele operafiunilor de deformare plastică a metalelor. A) forjare în matrifă: a) pozifie inifială; a') pozifie de lucru; B) îndoire în muchie; C) îndoire la cilindru; D) ambutisare, £) îndreptare ia presă; F) şi G) îndreptare cu cilindri rotativi. metalice, efectuează următoarele operafiuni: forjare, profilare, ondulare, laminare, tragere, trefi- A) tragere fără mandrin; B) tragere cu mandrin de împingere; C) tragere cu mandrin fix; D) tragere cu două filiere; 1) filieră; 2) feavă; 3) mandrin. lare, calibrare, zicuire, extrudare, filetare prin presare, turnare sub presiune. aducerea piesei la forma suprafefei de contact a uneltei, fie prin suprapunere, fie prin rulare (des- Schema operafiunii de dublare a tablei subfiri (la laminorul dublor). Í) pana dublorului; 2) tablă; 3) cilindru de lucru. Schema operafiunii de filetare prin presare, cu unelte rotitoare. f) dorn filetat, asamblat pe arborele principal al maşinii; 2) dorn filetat (depiasabil), de. presiune; 3) piesă de filetat; 4) sensul mişcării de apropiere; 5) sensul mişcării de rotafie. 681 A) laminare cu perforare, cu cilindri calibrafi oblici (procedeul Mannesmann): Í) cilindru; 2) piesă de prelucrai (bileiă); 3) mandrin; 8) laminare cu perforare, cu cilindri tronconici oblici: Í) cilindru; 2) piesă de prelucrat (eboşă); 3) mandrin; 4) sensul de mişcare al cilindrului; C) laminare cu cilindri profilafi, orizontali: Í) cilindru orizontal; 2) piesă de prelucrat; 3) mandrin; 4) sensul de mişcare al cilindrilor; 5) sensul de mişcare al piesei; D) laminare cu tren universal, cu cilindri profilafi: Í) cilindru vertical; 2) cilindru orizontal; 3) piesă; 4) sensul de mişcare al piesei; 5) sensul de mişcare al cilindrului; E) laminare de calibrare, cu tren universal cu cilindri cu axele la 45° fafă de orizontală: 1) cilindru calibrat; 2) piesă; 3) sensul de mişcare al cilindrului; F) laminare de netezire pe mandrin, cu cilindri tronconici oblici: /) cilindru tronconic; 2) piesă; 3) mandrin; 4) sensul de mişcare al cilindrului; 5) sensul de mişcare al piesei. Mecanismul de antrenare poate fi: ia maşinile cu motor-organ, însuşi acest motor (de ex. la presa hidraulică, la ciocanul cu abur, etc.); la maşinile cu sistem de antrenare separat, un lanf cinematic compus din arbore filetat, ambreiaj, inversor de mers, etc. (de ex. la presele cu fricţiune); sau un mecanism cu bielă-manivelă sau cu excentric, ambreiaj, etc. (de ex. la presele cu excentric, la ciocanele cu arc). Mecanismul organic trebue să asigure: contactul dintre unealtă şi piesă, variafia cursei de lucru a uneltei (de ex. adâncimea de pătrundere la presare),' mişcarea de înaintare a piesei şi variafia vitesei acestei mişcări, inversarea mişcării de lucru, angajarea sau întreruperea mişcării de lucru şi de înaintare a piesei. în acest scop, mecanismul organic cuprinde: organul de lucru (de ex. berbecul unui ciocan), care uneori poate fi* numai port-unealtă; lanful cinematic de transmitere a mişcării (de ex. la prese hidraulice) sau de transformare a mişcării (de ex. la prese cu excentric), care poate, totodată, să varieze vifesa de lucru sau să inverseze sensul de mişcare; un ambreiaj care angajează sau întrerupe mişcarea? un dispozitiv pentru înaintarea piesei, care poate fi manual sau mecanic (de ex. mecanismul de rotafie a cilindrilor unui laminor); un dispozitiv de alimentare a maşinii cu material de prelucrai (de ex. la prese automate). Ghidajele pot fi de rotafie (de ex. palierele cilindrilor de laminor) sau de translafie (de ex. glisierele ciocanelor, coloanele presei). Dispozitivele de comandă pot fi: de comandă directă, prin butoane, volane, manete, pedale, etc.; de comandă indirectă, prin automatizare (la maşini cu sistem de antrenare separat), prin distribufia agentului motor (la maşini cu motor-organ). Instalafiile anexe asigură: ungerea, răcirea uneltei şi a piesei; reglarea termică (prin încălzire electrică sau cu apă caldă, penfru menfinerea temperaturii materialului de prelucrare); siguranfa contra depăşirii pozifiilor-Iimită de lucru (limitoare cu decuplare automată prin cuplaje mecanice, electrice, hidraulice, etc,.); siguranfa pentru limitarea forfei de apăsare; amortisarea vibrafiilor; măsura şi controlul cu instrumente sau cu aparate incorporate în maşină; protecfiunea muncii. Ciocan mecanic cu abur. 1) şabotă; 2) nicovală; 3) batiu cu două picioare; 4) cilindru de abur; 5) intrarea aburului; 6) berbec; 7) pârghie de comandă. Ciocan mecanic cu arc de foi. 1) bafiu cu un picior; 2) pârghie de comandă? 3) volan-roată de curea? 4) arc eliptic, de foi; 5) berbec; 6) nicovală; 7) şabotă. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: ciocanul mecanic, folosit pentru forjare prin lovire (solicitare dinamică); presa, folosită pentru 682 ■forjare prin apăsare lentă (solicitare statică); strungul de presare, la care materiatuk e-def or m at 1) batiu cu doua coloa- 1) batiu cu două picioare; 2) pâr- atac continuu, cu unelte asociate, cari au muchii tăie- A m = Schemele operafiunilor de forfecare a meialelor. A) forfecare cu cufite-lamă; B) forfecare cu cufite-disc; C) şfanjare; D) grinofare. toare simple sau multiple; forfecarea se poate face astfel, încât mişcarea de pătrundere a uneltei să fie perpendiculară (de ex. la maşinile de ştanfat) sau oblică (de ex. la foarfeci) fafă de tăişul acesteia; forfecarea se obfine prin deplasarea (cu rotafie sau translafie) relativă a două muchii tăietoare paralele şi asociate, cari trebue să fie foarte apropiate, pentru ca deformarea materialului dintre cele două muchii să fie minimă (de ex. cu-fitele de foarfeci); la locul de pătrundere şi de ieşire al muchiei tăietoare, materialul rămâne cu o suprafaţă de rupere. *7^ Batiul acestor maşini este de oţel sau de fontă.— Sistemul de antrenare poate fi: individual (direct sau indirect) sau pe grupuri (colectiv). Unele maşini au şi un volan de inerţie (de ex. ştanţele). — Mecanismul organic are un mecanism principal care cuprinde: organul de lucru (port-unealta; de ex. capul de lucru al maşinii de ştanţat); lanţul cinematic de transmitere a mişcării, care poate varia vifesa de lucru; un ambreiaj care angajează sau întrerupe mişcarea (manual, mecanic, etc.); un dis-poziiiv pentru înaintarea pie- leie. Í) batiu; 2) volan; 3) motor; 4) arbore cu excentric; 5) cufite. Foarfeci manuale cu pârghie, pentru tablă. Í) pârghie; 2) cujite; 3J contragreutate; 4) batiu. sei, care poate fi manual sau mecanic; un dispozitiv de alimentare a maşinii cu material de prelucrare. 688 După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: foarfeci mecanice, cari taie cu ajutorul a •a) cu cujite-disc paralele; b) cu cufite-disc oblice; 1) batiu; 2) cufit-disc; 3) dispozitiv de distanţare (a cuţitului superior); 4) motor; 5) curele trapezoidale; 6) angrenaj. două cuţite cu tăişurile situate practic în acelaşi plan şi cari au mişcări relative (de translaţie sau Foarfeci termohidrauiice paralele. 1) batiu; 2) bară de prelucrat; 3) cufite; 4) sanie port-cufit; 5) berbec de lucru; 6) cilindru cu abur; 7) cilindru hidraulic; >8) distribufie de abur (cu sertar cilindric); 9) intrarea aburului; 10) coloana presei termohidrauiice. de rotaţie) în sensuri opuse; maşina de ştanţat, care taie cu ajutorul unui poanson şi al unei matriţe, dintre cari o unealtă este fixă şi alta mobilă. î. Maşinile-unelte de forfecare din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile-unelte de forfecare folosite în industria hârtiei şi a celulozei taie hârtia, după calandrare, în formatele dorite. Forfecarea se efectuează prin ştanţe sau prin foarfeci cu cuţite plane sau circulare. Operaţiunea se efectuează la rece, asupra materialului ieşit din maşina de fabricat hârtie sau din netezitor, sau asupra materialului în bobine. Maşinile lucrează cu deservire manuală sau automată. După operaţiunile de prelucrare, se deosebesc: maşina de tăiat hârtia în lung, echipată, fie cu perechi de cuţite-disc prin forfecare, fie cu cuţite-disc cari lucrează prin forfecarea materialului sprijinit pe un sul cilindric; maşina de tăiat hârtia în foi (în coaie), care taie în lung, cu cu-jite-disc, şi în lat, cu cuţite plane cu mişcare de translaţie, constituind foarfeci-ghilotină, sau cu cuţite plane, montate într'un plan radial al unui cilindru rotitor, al doilea cuţit fiind fixat pe o masă; maşina de tăiat hârtia în bobine, pentru bobine de hârtie de ţigarete, de benzi de telegraf, de bilete, etc., care taie, în bobine de lăţime «nică, hârtia (care a fost în prealabil tăiată în suluri de lăţime mare) folosind cuţite-disc de tablă de oţel. 2. Maşinile-unelte de forfecare din industria lemnului. Maşinile-unelte de forfecare folosite în industria de prelucrare a lemnului efectuează operaţiuni de detaşare, debitare, decupare. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: forfecarea se execută, de obiceiu, Ia rece; forfecarea se obţine cu unelte asociate, cu muchii tăietoare simple sau multiple, prin atac continuu (de ex. foarfeci pentru furnire) sau intermitent (de ex. maşina de tăiat beţe de chibrituri); forfecarea se obţine prin deplasarea relativă (de rotaţie sau de translaţie) a două muchii tăietoare, paralele şi asociate, cari trebue să fie apropiate, pentru ca deformarea materialului dintre cele două muchii să fie minimă; materialul se deformează în dreptul tăieturii, şi uneori se scămoşează. După felul operaţiunilor de prelucrare, se deosebesc: foarfeci pentru furnire, maşini de tăiat beţe de chibrituri şi scobitori, maşini de scos şi înlocuit noduri (cari lucrează ca ştanţele), maşini de ştanţat (la cari poansonul are O mişcare de translaţie, Operafiune de ştanfare. şi pătrunde în golul ma- 1) poanson; 2) matrifă. triţei, antrenând materialul aşezat între el şi matriţă), etc. 3. Maşinile-unelte de forfecare din industria pielăriei. Maşinile-unelte de forfecare folosite în industria de prelucrare a pieilor şi a încălţămintei efectuează operaţiuni de ştanţare, de perforare, etc. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece, modificarea formei se efectuează prin solicitări mecanice de forfecare, după anumite forme necesare prelucrării ulterioare. Forfecarea se realizează cu ştanţe cari dau conturul piesei detaşate din piele sau din talpă, sau cu maşini de perforat, cari dau aspectul materialului prelucrat. Mecanismul de antrenare poafe fi individual sau colectiv (prin transmisiune cu curele). Dispoiitivele de comandă pot fi directe sau indirecte. După felul operaţiunilor de prelucrare, se deosebesc: ştanţa pentru talpă, care efectuează operaţiunile de ştanţare a pieselor de talpă după forma cerută, spre a fi aplicate pe calapod; ştanţa pentru feţe, care îndeplineşte aceeaşi funcţiune, pentru pielea care formează feţele încălţămintei; maşina de perforat feţe, care perforează pieile pentru feţe, pentru a le da diferite desene, cerute de model. 4. Maşină de agregare [arperaiţHOHHan Ma-LUHHa; machine d'egrégation; Vereinrgungsma-schine; aggregation machine; egyesítési gép]. Tehn.: Maşină de prelucrare, care realizează, din materiale separate, prin solicitări mecanice, un 689 complex agregat mai síráns. Se deosebesc maşini de agregare de materiale solide; de mate- Maşină de amestecat vopsea, cu antrenare individuală, î) carcasa; 2) paletă amestecătoare; 3) motor; 4) roată de curea; 5) angrenaj cu roji conice; 6) robinat de golire. riale solide cu lichide, cari apoi se solidifică; sau de solide cu gaze, cari pătrund în ele. Maşină de brichetat. 1) }evi de încălzire; 2) formă semi-ovoidă; 3) cilindru; 4) transportor; 5) brichete ovoide; 6) pastă de gudron de huilă; 7) agitatoare. Betonieră. 1) pâlnie pentru introdus constituenfii betonului; 2) tobă de amestecare; 3) jghiab. La maşinile de agregare pentru materiale solide, agregarea constituenţilor Se obfine prin aport de Agitator cu palete şi cu con-trapalefe verticale. 1) palete rotitoare; 2) palete fixe; 3) arbore principal; 4) lichid de amestecat; 5) carcasă. Agitator cu elice şi cu ancoră. î) arbore principat; 2) cilindru gol; 3) lichid de amestecat; 4) şurub-melc; 5) ancoră. căldură, cu sau fără adaus de material străin, sau prin intermediul unui liant (la cald sau la rece). Operafiunile de agregare pot fi: lipirea (de ex. cu aliaj de cositor, cu argint, etc.); sudarea autogenă (prin topire, cu sau fără adaus de material; prin presiune sau prin lovire, fără adaus de material); încleirea (cu diferite cleiuri); chituirea (cu diferife chituri); înglobarea (de ex. în mase plastice); amestecarea (de ex. amestecarea de fonte topite); brichetarea (de ex. prin presare, cu lianfi; etc.); malaxarea (de ex. amestecarea argilelor, în industria ceramică); concrefionarea (de ex. printr'un tratament termic, etc.); metalizarea (de ex. alitarea, cositorirea, galvanizarea, etc.). La maşinile de agregare a materialelor solide cu materiale cari sunt încă lichide, agregarea se poate obfine prin următoarele mijloace: agitare (de ex. cu agitatoare cu palete, cu tobe, etc.), emailare (de ex. emailuri sticloase, etc.), spoire (de ex. cu vopsea, cu grund, cu lac, etc.), stropire sau împroşcare (de ex. cu vopsea, cu var, cu mortar, etc.), impregnare (de ex. cu gudron, cu uleiu, etc.), imprimare (de ex. cu vopsele, cu cerneală, etc,), brunare(de ex, acoperire cu un oxid colorat în negru), etc. La maşinile de agregare a materialelorsolidecu gaze, operafiunile de agregare pot fi: difuziunea (de ex. difuzoarele, în industria zahărului) sau absorpf ia (de ex. prin agitare mecanică), etc. După felul industriei în deosebesc: 1. Maşinile de agregare din construcfii. Maşinile de agregare folosite în construcfii efectuează operafiuni de împroşcare, amestecare, pulverizare, malaxare, etc. Caracteristicele acestor operafiuni consistă în faptul că materialul este fluidificat prin amestecare cu apă, sau prin topire, şi că ele se efectuează cu aer comprimat, sub presiune (prin pompe) sau prin cădere liberă. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşina de stropit lianfi hidrocarbonoşi, care topeşte lianfii hidrocarbonoşi (bitum, gudron, emulsiuni) într'o căldare şi îi aplică pe îmbrăcă-minfele rutiere, folosind căderea liberă, pompe sau aerul comprimat; maşina de tencuit, care aplică pe pereţi stratul de tencuială, prin împroşcarea cu o pompă sau cu o maşină pneumatică; maşina de torcretat, care proiectează betonul fluidificat cu apă, cu ajutorul aerului comprimat; betoniera şi malaxorul, cari amestecă şi omogeneizează unele materiale (beton, asfalt, mortar), prin rotire şi cădere liberă, etc. 2. Maşinile de agregare din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile de agregare folosite în industria alimentară şi în industriile anexe realizează agregarea prin amestecare, malaxare şi omogeneizare. 44 Amesfecător cu trei agitatoare. 1) carcasă; 2) cămaşă de abur sau de apă; 3) agitator; 4) arbore principal; 5) paletă orizontală. care se folosesc, se 690 în general, operaţiunile se execută la rece. Construcfia mecanismului organic depinde de starea de agregare şi de fracţionare a materialelor cari urmează să fie amestecate, malaxate sau omogeneizate, şi de regimul de lucru (care poate fi intermitent sau continuu). După operaţiunile pe cari le efectuează şi după ramurile de producţie, se deosebesc următoarele maşini de agregare: Agitatoare, fixe sau mobile, folosite la „tăierea" vinului şi la fabricarea băuturilor alcoolice; amestecătoare, folosite în industria preparatelor de carne şi a conservelor de peşte; freezer-e, folosite în industria îngheţatei; amestecătoare, folosite în industria nutreţurilor combinate. — Frământătoare (malaxoare) cu cuvă rotitoare şi basculantă (pentru golire) şi cu braţe (de formă adecvată), cari execută mişcări de rotaţie sau mişcări ritmice de frământare; din această categorie fac parte malaxoare le folosite în industria drojdiei sau a amidonului din făină de grâu, în industria panificaţiei, a preparatelor Agitator penfru uscat orzu!, la fabricarea berii, î) arbore principal; 2) con; 3) drumul orzului; 4) carcasă; 5) sită; 6) drumul aerului cald şi umed. Frământăfor-amestecător pentru preparat aluatul de pâine. 1) carcasă; 2) lame rotitoare; 3) angrenaj de antrenare. de carne, a brânzeturilor, etc. — Sdrobitoare cari, prin 2 4 perechi de cilindri, cu turaţii şi sensuri de mişcare diferite, freacă materialele între ele, producând omogeneizarea lor; din această categorie fac parte sdrobitoarele folosite pentru colorarea şi parfumarea săpunurilor de toaletă, sdrobitoarele penfru omogeneizarea grăsimilor animale, sdrobitoarele pentru frecarea şi omogeneizarea pastelor cosmetice, ca şi sdrobitoarele folosite în industria ciocolatei. — Mori chiliene, cari pot fi cu tăvă-luguri antrenate şi cu cuvă fixă, cu tăvăluguri fixe şi cuvă antrenată, sau cu acţiune combinată; aceste maşini (cu descărcare manuală sau automată), cu tăvăluguri şi cuvă de granit, se folosesc de exemplu în industria ciocolatei. î. Maşinile de agregare din industria artelor grafice. Maşinile de agregare folosite în industria artelor grafice sunt maşinile de imprimat, cari pun în contact forma de imprimare (clişeul) cu suprafafa pe care se imprimă, prin intermediul unui strat subfire de substanfă colorantă, uniform întinsă pe suprafafa activă a formei de imprimare. Imprimarea se poate efectua pantografic (imprimare de cărfi, de ziare, etc.), planografic (impri- mare cu piatră, cu zinc, cu gumă, etc.), sau calco-grafic (imprimare heliografică.sau rofoheliografică). După forma clişeului şi a piesei de presiune, imprimarea poate fi imprimare plană (v.), imprimare cilindrică (v.), sau imprimare rotativă (v.). Caracteristicele imprimării psntografice sunt: litera, respectiv desenul, sunt în relief fafă de forma Í de imprimare; cerneala tipografică se aplică numai pe porfiunile în relief; imprimarea esfe dură (cerneala este împinsă spre marginile reliefului); dosul hârtiei imprimate nu rămâne perfect neted. — Caracteristicele imprimării planografice sunt: litera, respectiv desenul, sunt în acelaşi plan cu piesa de presiune; cerneala grasă aderă numai pe liniile formei (clişeului) plane, care respinge apa; imprimarea esfe moale, iar imprimatul este mat (fără strălucire). — Caracterislicele imprimării calcografice sunt: unealta de imprimare esfe atacată chimic sau mecanic, astfel încât locurile cari trebue să imprime, adică să cedeze cerneala, sunt adâncite; după întinderea cernelii, suprafaţa plăcii trebue curăţită şi uscată; liniile imprimatului sunt netede şi vii. — Antrenarea se efectuează manual sau mecanic, ea putând fi individuală, prin electromotor, sau colectivă, dela o transmisiune. Maşinile de imprimat, pantografice, pot fi: prese plane de corectură, de imprimare sau automate, cari folosesc clişee şi suprafeţe de presare plane, ^Procedee de imprimare. /) cu clişeu pantografic;»//) cu clişeu calcografic; III) cu clişeu planografic (piatră litografică); Í) clişeu; 2) hârtie; 3) piesă depresiune; 4) cerneală pe clişeu; 5) cerneală imprimată. Maşini de imprimat pantografice (schemă de principiu). /) presă cilindrică; II) presă piană; III) presă rotativă; /) fundament plan; 2) cilindru de formă; 3) cilindru de presare; 4) piesă de presare plană; 5) clişeu. efectuând imprimate până la 40X50 cm; prese cilindrice (de corectură sau de imprimare) cari folosesc unelte (forme) plane şi piese de presare cilindrice, şi pot fi cu rotaţie intermitentă (cu cilindru opritor), cu rotaţie alternată, sau cu rotaţie continuă efectuând imprimate (cărţi) de dimensiunea 40X 50- ■■ 100 X 140 cm; prese rotative pentru coaie, pentru banda continuă, pentru formate va- 691 riabile sau maşini de liniat, la cari unealta (forma) şi piesa de presare sunt cilindrice şi au rotafie intermitentă, efectuând imprimate de dimensiuni mari (ziare, reviste, etc.); prese rotative multiple, constituite prin reunirea mai multor rotative, folosite penfru ziare de mare tiraj. — Maşinile de imprimat, planografice, pot fi: prese litografice, cilindrice, la cari forma esfe plană şi unealta de presare este un cilindru de piatră litografică; prese Rotativă planografică (offset). I) distribuitor de cerneala; 2) cilindri de vopsire; 3) cilindru de formă; 4) cilindru de transpunere, de gumă; 5) cilindru de presare; 6) hârtie; 7) hârtie imprimată; 8) cilindri de umezire. offset, rotative, cu doi sau cu trei cilindri, la cari atât unealta cât şi forma de presiune sunt cilindrice (forma este un cilindru de zinc, de pe care clişeul este transpus pe un cilindru de gumă, care face imprimarea, iar unealta de presare e un cilindru de gumă). — Maşinile de imprimat, calcografice, pot fi: prese de mână cilindrice; prese mecanice cilindrice, prese rotative, şi prese roto-heliografice. — Maşina de bronzat aplică o pulbere fină de bronz pe coaiele imprimate cu o cerneală specială, umedă, la care pulberea aderă. Maşina de liniat serveşte la linierea coaielor. Maşina de numerotat serveşte la numerotarea filelor, la numerotarea registrelor, a caietelor, chitanţierelor, etc. î. Maşinile de agregare din industria cauciucului. Maşinile de agregare folosite tn industria cauciucului efectuează următoarele operafiuni: amestecare (diferite ingrediente, cu cauciucul), înglobare (materiale diferite, în cauciuc), impregnare (materiale diferite, cu cauciuc), acoperire (materiale textile, cu cauciuc). Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează la cald, cauciucul fiind în stare solidă, în stare vâscoasă (ca liant) sau de curgere (pentru impregnarea fibrelor textile); funcţionarea este continuă. Antrenarea se face indirect, individual sau pe grupuri, transmisiunea efectuându-se, în general, prin curea, pentru a evita incendiile pe cari le pot produce electromotoarele. Instalafiile anexe cuprind: regulatoare sau aparate de control al temperaturii (indispensabile la maşinile de amestecat), instalafii pentru pro-tecfiunea muncii (cari absorb materialele foarte fine sau cu greutate specifică foarte mică, răspândite în aer în timpul lucrului), instalafii pentru recuperarea solvenfilor (de ex. la maşinile de impregnat sau de gumat), instalafii pentru stingerea incendiilor, şi instalafii de punere la pământ, pentru a permite să se scurgă la pământ sarcina electrică produsă în maşină (prin frecare) în timpul lucrului (de ex. la maşinile de cauciucat). După felul operafiunii de agregare, se deosebesc: maşina de amestecat, cu cilindri, care amestecă ingrediente, prin cilindri antrenafi în sensuri contrare, cu cauciucul; maşina de amestecat produse mixte de cauciuc cu asbest, în cari cauciucul este un liant, pentru a se obfine pasta pentru garniturile de etanşare; maşina de amestecat şi Maşină?de amestecat şi plastifiat'cauciucul, automată (Banbury). I) batiu; 2) electromotor; 3) piston; 4) cilindru cu aer comprimat; 5) greutate pentru îndesare; 6) paletă de amestecare; 7) manta răcită cu apă; 8) vână de apă; 9) cilindru cu aer sub presiune, pentru golire. plastifiat cauciucul (Banbury), care funcfionează automat; maşina pentru prepararea soluţiei de cauciuc, care funcţionează prin masticare şi rupere; maşina de impregnat şi cauciucat fesăturile textile, care depune un strat de cauciuc pe ţesătură şi apoi trece o soluţie vâscoasă sub un cuţit, care o fixează pe fesătură. 2. Maşinile de agregare din industria chimică. Maşinile de agregare folosite în industria chimică efectuează, prin operafiuni mecanice, amestecarea omogenă a diferitelor materiale, la cald sau la rece, cu presiune sau în vid, în vase închise sau deschise. După operafiunile pe cari le efectuează, se deo-^ sebese: Amestecătoare de lichide cu lichide sau cu solide, numite şi agitatoare, constituite din vase înzestrate cu palete cari se învârtesc în interiorul vasului; se folosesc pentru preparări de leşii, diluări de acizi, etc. Când amestecul se face sub presiune, vasele sunt închise şi se numesc autoclave. — Ma-laxoare, având unul sau mai multe sisteme de agi- 44* 692 Autoclavă excentrică. 1) capac; 2) supapă de siguranfa; 3) arbore principal. tatoare formate din axe cu braţe sau cu palete cari se învârtesc cu diferite turaţii şi, eventual, sisteme de frământare, ca, de exemplu, două palete elicoidale cu mişcări de rotaţie în sensuri contrare, astfel încât pasta de frământat este împinsă alternativ dintr'o parte în cealaltă a vasului şi, în acelaşi timp, este amestecată; astfel se fabrică unele produse chimice de apret pentru textile, etc.— Maşini de frecare simple, cu disc, cari, prin învârtire, freacă materialul de corpul vasului, sau cu cupluri de cilindri, cari, prin vitese diferite şi sensuri de turafie inverse, freacă materialele cari sunt introduse între ele, prefăcân-du-Ie într'o pastă fină, omogenă; astfel se obţin, de exemplu: vopselele cu uleiu, cerneala de tipar, unele paste şi creme farmaceutice şi cosmetice, etc. — Mori chiliene, folosite pentru omogeneizări de paste, sau de amestecuri solide, uscate, obfinute prin fărâmare, presare şi amestecare, prin trecerea discurilor grele de piatră sau de fontă peste materialul de omogeneizat, ca, de exemplu: în industria ceramică, pentru prepararea amestecului din care se fabrică obiectele de porfelan sau de faianfă; în industria chimică, pentru pregătirea amestecurilor de coloranfi; în industria cosmetică, pentru pudre fine, etc. — Maşini de imprimat şi de numerotat fiole, în cari o stampilă, prinsă de un dispozitiv cu pârghii, este aplicată pe fiecare fiolă care trece în dreptul ei; în acelaşi timp, un dispozitiv de pârghii, care este în legătură cu un contor, înregistrează numărul de aplicări ale ştampilei, respectiv numărul de fiole, î. Maşinile de agregare din industria de prelucrare a materialelor metalice. Maşinile de agregare folosite în industria de prelucrare mecanică a materialelor metalice efectuează următoarele operafiuni: lipire, sudare, chituire, înglobare, amestecare, malaxare, concreţionare, metalizare, emai-lare, acoperire sau spoire (cu vopsea, grund, lac, etc.), stropire, brunare, difuziune, etc. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: agregarea se efectuează asupra materialelor în stare solidă sau gazoasă, la cald sau la rece; agregarea se poate obţine cu material de adaus (de ex. sudura cu gaz) sau fără material de adaus (de ex. sudura autogenă directă); agregarea se poate obţine prin aderenţă, cu apăsare statică (de ex. concreţionarea sub presiune) sau dinamică (de ex. sudura autogenă directă); agregarea se poate obţine în stare de fuziune, prin amestecul cristalelor (de ex. amestec de cristale, compuşi inter-metalici) sau prin reacţii chimice (de ex. cristale mixte, compuşi chimici). în general, antrenarea maşinilor de agregare şe face individual (direct sau indirect), cu unul sau cu mai mülte motoare. — Mecanismul lor de lucru cuprinde: organul de lucru (de ex. pistolul de împroşcat); lanţul cinematic de transmitere sau de transformare a mişcării; un dispozitiv care angajează sau întrerupe mişcarea (manual, mecanic, etc.); un dispozitiv pentru înaintarea materialului sau pentru alimentarea cu material a maşinii. — Instalaţiile anexe pot fi: instalaţii de ungere, de încălzire (de ex. la concreţionare), de degresare (de ex. Ia metalizare), de preparare a materialului (de ex. la malaxare), de variere a energiei folosite (de ex. reostatul, la sudura electrică), de siguranţă a maşinii, de protecţiune a muncii, etc. După felul operaţiunii de agregare, se deosebesc: maşini de amestecat (de ex. pentru agre- Maşină de amestecat şi umezit pământul de turnătorie. J) carcasă cilindrică; 2) arbore cu palete; 3) jghiab pentru apă; 4) pulverizator de apă; 5) antrenare prin curea. garea pulberilor metalice, pentru amestecarea pământului de turnătorie), maşini de sudat (de ex. maşina automată de sudat), malaxoare (de ex. pentru fărâmarea şi omogeneizarea pământurilor de turnătorie), maşini de metalizat (de ex. Maşină de amestecat pământul de turnătorie. I) carcasă (tobă); 2) pâlnie; 3) vană de intrare a materialului brut; 4) vană pentru ieşirea materialului amestecat; 5) ieşirea materialului amestecat; 6) şurub-melc; 7) palete; 8) sensul de rotafie al şurubului-melc şi al tobei, pentru introducere şi amestecare (van3 3 deschisă şi vana 4 închisă); 9) sensul de rotafie al melcului şi al tobei, pentru evacuarea amestecului pe conducta (5) (vana 4 deschisă şi vana 3 închisă); maşina de metalizat cu pistol, care proiectează un material pe un altul); maşini de emailat (de ex. maşina de emailat prin împroşcare cu un metal topit, pe un metal încălzit la roşu), maşini de stropit (de ex. maşina care stropeşte sub presiune o vopsea pe un material), etc. 2. Maşinile de agregare din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile de agregare a materialelor, folosite în industria hârtiei şi a celulozei, efectuează următoarele operaţiuni: amestecare, subţiere, fierbere, imprimare, egutare. Caracteristica acestor operaţiuni consistă în faptul că prelucrarea se face cu sau fără aport de căldură, şi de obiceiu la umed, folosind ca unelte cilindri, roti cu palete, carcase rotitoare. 693 Antrenarea se face individual, prin electromotor, sau colectiv, dela o transmisiune. După felul operafiunilor efectuate, se deosebesc: holendrul de amestecare, în care se amestecă diferite semipaste (de lemn, de celuloză, din sdrenfe) sau în care se adaugă semipastei substanfele cari dau hârtiei calităfile cerute, fă-cându-se o circulafie a semipastei într'o cuvă, cu ajutorul unor rofi cu palete; subfietorul, în care se amestecă cu apă materialul prelucrat în de-fibratoare; îngroşătorul, cu care se execută în-groşarea pastei de lemn provenite dela sortator, prin trecere peste un cilindru-sită; egutoarele pentru netezirea suprafefei hârtiei şi egutoarele pentru filigrane, prin cari se imprimă în masa hârtiei semne şi desene vizibile prin transparenfă; fierbătoarele rotative (v.), pentru fierberea sdreri-felor mărunfite. î. Maşinile de agregare din industria lemnului. Maşinile deagregare folosite în industria de prelucrare a lemnului efectuează următoarele operafiuni: lipire, înnădire, încleire, vopsire şi lăcuire. Agregarea materialelor se efectuează la cald sau la rece, cu sau fără reacfii chimice (de ex. la lipirea cu diferite cleiuri). — Sistemul de antrenare al acestor maşini este de obiceiu individual (direct sau indirect), cu unul sau cu mai multe motoare. — Instalafiile anexe pot fi: instalafii de ungere, de încălzire (de ex. la presele calde), de potrivire şi uniformizare a stratului aplicat (de ex. la maşinile de întins cleiu), de siguranfă a maşinii, de protecfiune a muncii, etc. După felul operafiunii de agregare, se deosebesc: maşini de lipit (de ex. prese penfru confecţionarea contraplacajelor şi a panelelor, din furnire şi şipci); maşini de înnădit (de ex. pentru lipirea pe muchie a furnirelor); maşini de îmbinat (de ex. cele de încheiat tocuri de cutii, sertare, lăzi, etc.); maşini de stropit (de ex. maşina care stropeşte, sub presiune, un lac sau o vopsea pe o mobilă), etc. 2. Maşinile de agregare din industria materialelor de construcfie. Maşinile de agregare, folosite în industria materialelor de construcfie, efectuează operafiuni de agregare între materiale solide sau între solide şi lichide, şi anume: amestecare, malaxare, impregnare. Maşinile efectuează operafiunile umed, la cald sau la rece. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: amestecătorul, care amestecă materia primă; malaxorul, care amestecă şi mărunfeşte elementele componente ale agregatelor; maşina de impregnat carton şi pânză, cu bitum; maşina de fabricat carton de asbest, care funcfionează ca şi maşina de fabricat carton de celuloză; valful plimbător, care confecţionează tuburi de fibro-ciment, etc. s. Maşinile de agregare din industria pielăriei. Maşinile de agregare folosite în industria pielăriei se folosesc pentru lipirea tălpii de corpul încălfămintei. Caracteristica acestei operafiuni consistă în faptul că prelucrarea se efectuează la rece, prin pre- sarea tălpii pe calapodul pe care,este montată fafa încălfămintei. Această presare se face cu o pernă de cauciuc umflafă cu aer, care asigură adaptarea formei la model. Mecanismul lor de lucru trebue să asigure: o presare uniformă şi destul de pronunfată; pornirea şi întreruperea mişcării, aducerea calapodului montat în pozifia de lucru şi îndepărtarea calapodului după executarea operafiunii; o rotafie de 360° a întregii aparaturi, ca şi legătura cu un compresor, care dă presiunea necesară. Sursa de energie esfe necesară numai penfru funcfionarea compresorului. Se foloseşte un ambreiaj direct la un mofor, sau un ambreiaj colectiv, când antrenarea se face prin transmisiuni cari cuplează mai multe maşini la aceeaşi sursă de energie. Dispozitivul de comandă se reduce la conducerea maşinii cu ajutorul unei pedale, ca şi la asigurarea presiunii la compresor. Din această clasă face parte presa de lipit pneumatică, prin care se efectuează fixarea tălpii pe calapod, prin presare la o anumită presiune şi menfinerea calapodului, în această stare, tot timpul necesar ca să se evapore solventul şi să se producă lipirea. 4. Maşinile de agregare din industria textilă. Maşinile de agregare folosite în industria textilă efectuează următoarele operafiuni: prepară solufii şi diferite paste (maşina de preparat pasta de încleit pentru fesătorie, maşina de preparat apretul în apretură, agiutinanfii în imprimerie, etc.); impregnează, difuzează sau imprimă unele substanfe în masa altor materiale (maşina de încleit, maşina de apretat, maşina de albit, maşina de merceri-zat, maşina de vopsit, maşina de vaporizat, maşina de imprimat, mansarda, maşina de încărcat mătasea, maşina de naftolat, maşina de neutralizat, barata de xantogenare, maşina de disolvat xantogenatul, lupul de uns lâna, maşina de finisat ciorapii, etc.). Caracteristicele operafiunilor efectuate de maşinile de agregare din industria textilă sunt următoarele: lucrează, în general, la cald (cu ex-cepfiunea maşinilor de mercerizaf, a maşinilor de disolvat xantogenatul şi a lupului de uns lâna). Unele maşini au regim de lucru cu intermitentă; altele lucrează continuu; toate sunt fixe şi sunt montate, în general, pe un batiu. Maşinile de agregare mai importante din industria textilă, folosite în fesătorie şi la finisare, sunt: Maşina de preparat pasta de încleit, care formează, într'un malaxor şi într'o cadă de reacfie, — din substanfe cu bază de amidon, amestecate cu apă şi cu adause speciale, — o cocă omogenă pe care o transformă apoi într'o solufie clară, lipicioasă şi cu reacfie neutră, folosită pentru încleirea urzelilor. — Maşina de preparat apretul, care produce paste de apret, cu o compozifie variabilă după felul articolelor cărora le sunt destinate, asemănătoare cu maşina de preparat pasta de încleit. — Maşina de preparat agiutinanfii pentru pastele de imprimare, care se aseamănă cu maşina de preparat apretul. — Maşina de în- 694 eleit, care îmbibă firele urzelii cu o solufie cleioasă (fibrele se leagă între ele, iar capelele fibrelor se lipesc de corpul firelor, astfel încât firele solidarizate şi netezite să nu se scămoşeze şi să nu se rupă sub acfiunea frecărilor din mecanismele războiului), cu ajutorul unor cilindri cari conduc firele prin pasta de încleit, şi al unor cilindri de presare. — Maşina de albit, care îmbibă articolele textile cu agenfi chimici oxidanfi sau reducători (susceptibili să transforme pigmen-fii insolubili ai fibrelor în compuşi solubili, uşor de eliminat prin spălare ulterioară), cu ajutorul unor cilindri cari conduc materialul prin solufia de albit, şi al unor cilindri storcători. — Maşina de ^Maşina de apretat. Cadă de vopsit. 1) sul de fesătură ; 1) cadă cu solufie de colorant; 2) fe- 2) basin cu apret; sătură; 3) vârtelnifă; 4) cilindru con- 3) valf storcător; 4) sul ducător, de fesătură apretată. mercerizat, care dă firelor şi fesăturilor de bumbac un luciu mătăsos şi rezistent, prin tratarea acestora în basine cu solufie concentrată de hidrát de sodiu şi prin întinderea materialului cu ajutorul unor cilindri; acestea sunt: maşina de mercerizat fire, maşina de acidulat firele merce- Jigger (maşină de vopsit). 1) gură-capac; 2) valf desfăşurător; 3) basin cu solufia colorantului; 4) valf înfăşurător. rizate, maşina de uscat firele mercerizate, maşina de lustruit firele mercerizate, maşina de şevilat sculurile mercerizate, fulardul de semimercerizat, maşina de mercerizat cu lanf, maşina de mercerizat, fără lanf, etc. — Maşina de vopsit, care imbibă materialul textil cu solufie de colorant (în care se adaugă substanfe chimice ajutătoare), produce fierberea şi agitarea materialului (sau invers, agitarea solufiei, în timp ce materialul textil rămâne imobil), stoarcerea şi clătirea după vopsire; astfel de maşini sunt: cada de vopsit (cu cilindri conducători şi vârtelnifă pentru circulafia fesăturii în solufie), jigger-ul (cu cilindri conducători şi cu cilindri pentru desfăşurarea şi pentru înfăşurarea fesăturii), maşina de vopsit în lăfime (cu rulouri mobile), fulardul de vopsit (pentru azotoli şi cubozoli), fulardul de stors (cu presiune hidraulică), etc. — Maşina de apretat, cu fric-fiune (penfru apretare totală) sau cu raclu (pentru apretarea unei părfi a fesăturii), care imbibă în materialul textil o solufie (pastă) de o anumită com-pozifie, pentru a modifica greutatea, compacita-tea, etc., ale materialului respectiv, într'o cadă de apretat, cu ajutorul unor cilindri conducători şi al unor cilindri de presiune. — Maşina de stropit, care umezeşte fesăturiie, cu ajutorul unor ajutaje cari stropesc fesătură întinsă între cilindrii conducători. — Maşina de imprimat, care aplică desene colorate durabile pe suprafafa fesăturilor, tratând fesătură imprimată cu vapori; astfel de maşini sunt: maşina de imprimat cu un rulou (cu o coloare), maşina de imprimat cu patru colori, maşina de impregnat azotolul, maşina hofflue cu compensator de vitesă, maşina de tratat cu săpun şi de acidulat, maşina de grunduit, etc. î. Maşinile de agregare pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor. Maşinile de agregare folosite pentru prepararea minereurilor şî a cărbunilor servesc, în special, la brichetare. Operafiunea se efectuează sub presiune înaltă şi la cald, amestecul fiind preparat, în prealabil, cu sau fără liant; maşinile trebue să bricheteze în formă regulată şi destul de compact, pentru ca brichetele să poată fi uşor manipulate. Se deosebesc: prese de brichetat cu liant (v.), cari lucrează cu presiune de cca 200 kg/cm2, şi cari pot fi prese cu cilindri, prese cu forme închise, prese cu forme deschise; prese de brichetare fără liant (v.), cari lucrează cu presiune de maximum 3000 kg/cm2, şi cari pot fi prese cu piston sau prese cu cilindru interior. 2. Maşină de asamblare [MOHTaJKHO-COŐH-paTCJlbHaH MaiIIHHâ; machine d'assemblage; Zusammenfügungsmaschine; assembling machine; összeillesztési gép]. Tehn.: Maşină de prelucrare, care asamblează, prin operafiuni mecanice, mai multe materiale, cu sau fără elemente de asamblare (de ex. cuie, copci, afă, etc.), pentru a obfine un produs finit. Operafiunile folosite la asamblare pot fi: nituirea, fălfuirea, prinderea în cuie, încopcierea, capsarea, fretarea, împachetarea, coaserea, feserea, tricotarea, împletirea, bobina-rea, etc. Elementele reunite prin asamblare pot fi desfăcute, în general fără deteriorarea lor. în general, aceste maşini se folosesc pentru obţinerea de bunuri de consum. Carcasa sau batiul acestor maşini pot fi fixe sau portabile. Maşinile pot fi comandate direct (cu energie musculară) prin butoane, manete, etc., şi indirect, prin automatizare. — După felul industriei în care se folosesc, se deosebesc : 695 i. Maşinile de asamblare din industria agricolă. Maşinile de asamblare folosite în industria agricolă efectuează operaţiuni de îngrămădire, strângere în stoguri, împachetare în baloturi, etc. După felul operafiunilor, se deosebesc: maşini de făcut stoguri, cari adună fânul în grămezi, cu ajutorul unui grătar de vergele, formând stoguri; Maşină de presat paie şi fân. 1) pâlnie de alimentare; 2) dispozitiv de presare; 3) dispozitiv de legare; 4) dispozitiv de îndesare a paielor şi a fânului. Maşină de legat fân şi paie în baloturi, Í) pâlnie de alimentare; 2)dis-pozitiv de tăiere a snopilor; 3) dispozitiv de înfăşurare şi' de legare; 4) masă de transport. prese simple (stabile), cari comprimă fânul sau paiele, şi formează baloturi; prese culegătoare (mobile), cari culeg fânul şi-l presează, formând baloturi (baloturile pot fi paralelepipedice sau cilindrice; în ultimul caz, balotul se formează prin răsucirea fânului cu ajutorul unor curele cari se mişcă în sensuri opuse); etc. 2. Maşinile de asamblare din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile de asamblare folosite în industria alimentară şi în industriile anexe efectuează asamblarea la rece (maşinile de închis cutii, borcane şi sticle), sau la cald, când alimentele ambalate urmează să fie pasteurizate sau sterilizate (pentru a se obfine, după răcire, vid în interiorul recipientului). Se deosebesc maşini de asamblare manuale, semiautomate şi automate, cu acfiune continuă sau discontinuă. După ramurile de producfie şi felul operafiunilor de asamblare, se deosebesc: maşina de ambalat zahăr cubic sau căpăfâni de zahăr; maşina de ambalat calupuri de drojdie, săpunuri de toaletă, bomboane, unt, brânzeturi topite, legume şi fructe uscate, tutun şi figarete; maşina de confecfionat figarete şi figări de foi; maşina de închis cutii şi borcane de conserve de legume, de carne, sau de peşte; maşina de umplut sticle, sifoane; maşina de capsulat sticle, în industria băuturilor alcoolice şi nealcoolice; maşina de etichetat. s. Maşinile de asamblare din industria artelor grafice. Maşinile de asamblare folosite în industria artelor grafice efectuează următoarele operaţiuni: adunare, coasere, împachetare. Caracteristica acestor operafiuni consistă în faptul că ele se efectuează la rece, cu sau fără ejemente de asamblare. După felul operafiunilor, se deosebesc: maşina de cusut imprimatele cu sârmă, care coase îm-oreună, cu agrafe de sârmă, mai multe coaie, spre a forma un volum; maşina de cusut imprimatele cu afă, care le coase împreună, cu afă; maşina de adunat coaie, care adună coaie din diferite stive, spre a forma un volum; presa de împachetat, folosită la presarea şi legarea coaielor în pachete, după fălfuire; presa de deşeuri, care presează deşeurile şi le leagă în baloturi. 4. Maşinile de asamblare din industria cauciucului. Maşinile de asamblare folosite în industria cauciucului asamblează cauciucul cu alte materiale, fără elemente de asamblare, pentru a obfine produse finite. Caracteristicele acestei operafiuni sunt: asamblarea se efectuează la cald sau la rece, prin simplă suprapunere (cu apăsare statică sau dinamică), prin împletire sau prin deformare. — Ba-tiul acestor maşini este totdeauna fix. Sistemul de antrenare°este individual, mai rar pe grupuri. Mecanismul lor organic asigură contactul dintre maşină şi material prin presare, prin împletire sau prin rulare. Uneltele sunt fixe. Dispozitivele auxiliare asigură, în general, înaintarea materialului. După felul operafiunilor de asamblare, se deosebesc: maşina de învelit (maşina de şprifuit), care înveleşte la cald, cu cauciuc, o conductă care trece prin maşină; maşina de împletit, care fese, în jurul unui tub de cauciuc, fire textile sau metalice; maşina de confecfionat anvelope de biciclete şi maşina de confecfionat anvelope de automobil, cari Maşină de împletit, aplică straturi succesive Í) tub de cauciuc; 2) fire textile din materialele com- sau metalicei 3) bobine cu fire . . . textile sau metalice. ponente ale anvelopei, prin călcare cu discuri, pe un cilindru. 5. Maşinile de asamblare din industria chimică. Maşinile de asamblare sunt folosite, în general, pentru ambalare, spre a da forma comercială finită şi a asigura perfecta conservare, mai ales a produselor chimico-farmaceutice. Operaţiunile se efectuează la rece pentru unele ambalaje, şi la cald pentru fiolele de sticlă sau pentru alte forme de ambalare, cari trebue desinfectate în prealabil; pentru umplerea unor recipiente se foloseşte presiunea sau vidul. Există maşini de asamblare manuale, semiautomate şi automate, cu acfiune continuă şi discontinuă. După ramura de producfie în care se folosesc şi după construcfia mecanismului organic, se deosebesc: Maşini de umplut sticle (cu lichide), de astupat, de etichetat; sticlele sunt purtate pe bandă de transport dela o operaţiune la alta; de exemplu: pentru desinfectante, medicamente, etc. — Maşini de umplut cutii cu produse lichide sau solide; de fixat capace, etc., ca, de exemplu: pentru produse chimice, farmaceutice, coloranfi 696 etc. — Maşini de comprimat substanfe sub formă de pastile, în cari substanfa intră sub formă de pulbere şi este presată între două matrife de ofel, dându-i-se forma de pastilă şi imprimându-i-se, în acelaşi timp, numele produsului; de exemplu: maşinile pentru comprimat tablete, folosite în industria chimico-farmaceutică. — Maşini de umplut fiole cu solufiuni injectabile, în vid, pentru medicamente. — Maşini de tăiat, de umplut, de închis şi de numerotat fiole. Fiolele goale sunt aşezate, manual, în locaşuri practicate pe un disc orizontal rotitor, antrenat de un motor. Sunt umplute cu solufiuni injectabile, dintr'un vas aşezat deasupra discului; sunt lipite la flacără, după care sunt extrase, manual, din locaşuri. Maşina înregistrează numărul fiolelor în momentul trecerii lor prin dreptul aparatului de înregistrat şi de numerotat. î. Maşinile de asamblare din industria de prelucrare a materialelor metalice. Maşinile de asamblare folosite în industria de prelucrare a materialelor metalice pot efectua îmbinări demontabile sau nedemontabile, la cald sau la rece. Operafiunile de asamblare pot fi: nituirea, fălfuirea, capsa-rea, încopcierea, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: asamblarea se face la cald (de ex. nituirea) sau la rece (de ex. fălfuirea); asamblarea se poate face cu elemente de asamblare (de ex. nituri, copci, etc.) sau fără elemente de asamblare (de ex. prin bor-durare); asamblarea se obfine cu apăsare statică sau dinamică, prin deformarea materialelor asamblate sau a elementelor de asamblare. Antrenarea acestor maşini se poafe face individual (direct sau indirect) sau colectiv, cu acfio- Maşină de nituit, pneumatică. I) motor-organ, pneumatic; 2) mecanismul organic al maşinii; 3) cap nituitor, reglabil; 4) batiu. nare pneumatică, hidraulică, electrică sau mecanică. — Mecanismul lor de lucru cuprinde: organul de lucru (de ex. rola de presiune, Ia o maşină de fălfuit); lanful cinematic de transmitere sau de transformare a mişcării; un dispozitiv care angajează sau întrerupe mişcarea (manual, mecanic, etc.); un dispozitiv pentru înaintarea materialului sau a uneltei. Instalafiile anexe pot fi: de încălzire (de ex. la maşina de nituit), de siguranfă, de protecfiune a muncii, etc. După felul operafiunilor de asamblare, se deosebesc: maşini de nituit, maşjni de fălfuit (v. Fălfuit, maşină de ~ longitudinal), maşini de capsat, maşini de încopciat (de ex. în industria jucăriilor), etc. 2. Maşinile de asamblare din industria electrotehnică. Maşinile de asamblare folosite în industria electrotehnică efectuează următoarele operafiuni: înfăşurare, bobinare, cablare, izolare, în-velire cu plumb sau cu gumă, armare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: operafiunea se efectuează la rece (de ex. înfăşurare, bobinare, cablare, etc.) sau la cald (de ex. în-velire cu plumb, învelire cu cauciuc), cu sau fără elemente de asamblare. Antrenarea este manuală sau mecanică. Maşinile pot funcfiona cu deservire manuală, semiautomată sau automată. După felul operafiunilor, se deosebesc: maşina de bobinat, care înfăşură conductele pentru ro- Operafiunile de înfăşurare şi de izolare, în industria electrotehnică. /4) înfăşurare de fir pe mosor, cu spire alăturate; A') înfăşurare de sârma în elice cu pasul mare; B) înfăşurare cu elice de bandă de hârtie, cu spirele disfanfafe; C) conducerea a două elice alăturate, în înfăşurarea cu straturi multiple; D) înfăşurare cu şase straturi de hârtie; Í) mosor; 2) fir, respectiv toron conducător; 3) fir de sârmă de înfăşurare; 4) bandă de hârtie; 5) bobină de hârtie; 6) spiră de elice înfăşurată; 7) furcă de ghidare; 8) şurub de reglare a desfăşurării hârtiei; 9) mişcarea conductorului. toarele anumitor maşini electrice sau bobine de transformatoare şi aparate electrice, etc.; maşina de înfăşurat (vârtelnifă), care înfăşură firul sau toro-nul conductor din conducte, pe tobe, pentru a* 697 fi prelucrat în alte operafiuni; maşina de izolat, care înfăşură, cu material izolant sub forma de fir, de bandă sau de film de iac, etc., firele con- ■ Schema maşinii de izolai conducte electrice, cu benzi de hârtie. 1) palier de reazem; 2) cadru penfru bobine; 3) bobină; 4) bandă de hârtie; 5 confuctă electrică. ductoare sau toroaneie conductoare; maşina de învelit, care înveleşte firele sau toroaneie conductoare, sau cablurile, cu o manta de gumă sau de plumb, prin extrudare; maşina de cablat, care răsuceşte firele conductoare în toroane sau toroaneie în cabluri; maşina de armat, care înfăşură o armatură metalică pe cabluri, fie prin răsucirea armaturii în elice, fie prin împletire; maşina de confecfionat tuburi izolante, care confecţionează, din bandă de hârtie, un tub izolant, prin răsucirea mai multor straturi în elice, îl taie la lungimea standardizată de 3 m şi impregnează tubul, care este apoi îmbrăcat în mantaua de tablă plumbuită. î. Maşinile de asamblare din industria lemnului. Maşinile de asamblare folosite în industria de prelucrare a lemnului pot efectua îmbinări demontabile sau nedemontabiie, executate la cald sau la rece. Operafiunile de asamblare pot fi: prinderea în cuie (de ex. a părfilor de lăzi de ambalaj), capsarea (la unele cutii), aplicarea cercului pe butoaie, balotarea legăturilor, împachetarea în cutii (de ex. a chibriturilor), etc. După felul operafiunilor de asamblare, se deosebesc: maşina de îmbinat lăzi (maşina de bătut cuie în lemn), maşina de asamblat doagele butoaielor, maşina de aplicat cercuri pe obada rofilor de vehicule, maşina de balotat pachetele de părfi de lăzi, maşina de împachetat, etc. 2. Maşinile de asamblare din industria pielăriei. Maşinile de asamblare folosite în industria pielăriei pot efectua: asamblarea fefelor, asamblarea părfilor de talpă, asamblarea tocului. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece, prin solicitări mecanice, şi anume prin îmbinarea pieselor croite, prin coasere (de ex. maşina de cusut fefe, maşina de încheiat carâmbii la spate, în zig-zag, maşina de cusut rame, maşina de cusut talpa de branf, maşina de cusut talpa pe ramă) sau prin cuie speciale (de ex. maşina de fixat rama în scoabe, maşina de montat şi de presat tocul, maşina de bătut cuie de toc, maşina de fixat branful pe calapod). Mecanismul organic al maşinilor trebue să asigure mişcarea continuă a pieselor cari produc asamblarea, pornirea şi întreruperea mişcării, apropierea şi îndepărtarea piesei de unealtă. Antre- narea lor se poate face: individual, fie prin cuplaj direct, fie prin angrenaj, fie prin transmisiune (curea simplă sau trapezoidală); colectiv (pe grupuri), când antrenarea se face prin transmisiuni cari cuplează mai multe maşini la aceeaşi sursă de energie. După felul operafiunilor, se deosebesc: maşina de cusut fefe, la care asamblarea se efectuează prin coaserea tuturor pieselor cari constitue o fafă, după ce ele au fost croite după forma necesară pentru modei; maşina de încheiat carâmbii la spate, în zig-zag, la care se efectuează îmbinarea carâmbilor la spate, prin cusături în zig-zag; maşina de cusut rame, la care se efectuează fixarea ramei pe ridicătura dela branf; maşina de cusut talpa de branf, la care se coase talpa de Schema suveicii şi a bobinei cu afă, la o maşină de cusut fefe, cu un ac. Schema formarii unui lanf de cusătură, a) ansamblu ac-piesă de presare-afă; b) perforarea tălpii cu acul şi prinderea afei; c) tragerea afei prin ochiu, introducerea acului în gaura următoare penfru formarea ochiului următor; Í) ac; 2) piesă de presare; 3) primul ochiu; 4) afă-5) prima gaură; 6) a două gaură; 7) al doile3 ochiu. branf; maşina de cusut talpa pe ramă, la care se coase talpa pe ramă; maşina de montat şi presat tocuri, la care se prinde de încălfăminte tocul 1 IMS 43 fŢI Schema maşinii de fixat branful de calapod, prin scoabe. /) transportul sârmei; II) tăiatul sârmei la lungime; III) formarea scoabei; IV) fixarea scoabei; Í) role de-transport; 2) sârmă; 3). cufite de tăiat; 4) matrifă; 5) pafrifă; 6) ciocan de bătut scoabele. format; maşina de bătut cuie de toc, la care se bat cuiele pentru fixarea tocului pe încălfăminte; maşina de fixat branful de calapod prin scoabe, la care se prinde branful de calapod, înainte de a fi fixat definitiv. Maşină de cusut talpa. 1) ac; 2) piesă de presare pentru scoaterea acului şi tragerea ochiului; 3) afă; 4) ghHaj de translafie. 698 i. Maşinile de asamblare din industria textila. Maşinile de asamblare folosite în industria textilă sunt antrenate de forţa musculară, sau electric; ele efectuează următoarele operafiuni de prelucrare: condensare (adunarea materialului în-tr'un volum cât mai mic, penfru a-l face mai uşor transportabil şi mai uşor de conservat), amestecare (gruparea fibrelor de un fel sau de mai multe feluri şi amestecarea lor pentru omogenei-zare), reunire (asamblarea fibrelor într'o anumită ordine, în vederea unei alte operafiuni), împletire (pentru a produce suprafefe mai mult sau mai pufin compacte), împâslire, coasere temporară sau definitivă. Caracteristicele principale ale acestor operafiuni sunt: se efectuează la rece; servesc pentru a asambla materiale textile, cu excepfiunea coaserii nasturilor, la care se asamblează un material textil cu un material auxiliar. Maşinile de asamblare mai importante din prelucrarea primară sunt: maşina de condensare, care condensează bumbacul împrăştiat ca o ploaie de fulgi — debitat de maşina de egrenat — într'o pătură (uşor de detaşat şi de transportat), cu un cilindru de presiune (de lemn); presa de baloturi de bumbac, care condensează bumbacul egrenat, pentru a-l acumula într'un volum mic; presa de baloturi de celofibră, de in, cânepă, iută. Maşinile de asamblare mai importante, din filatură şi din fesătorie, sunt: urzitorul, care transpune paralel, pe o suprafafă de o anumită lăfime şi lungime, firele pe cari le desfăşură de pe fevi, de pe bobine sau mosoare, şi le înfăşură pe o tobă sau pe un sul, într'un sistem de fire asamblate, numit urzeală; războiul de fésűt, care asamblează tirele unui sistem, numit urzeală, cu firele altui sistem, numit bătătură, şi înfăşură pe un sul ţesătura brută obfinută, cu ajutorul unei suveici care trece firele bătăturii prin rosturile urzelii; maşina de tricotat, care asamblează firele, printr'o operaţiune asemănătoare croşetării, sub formă de ochiuri, cu ajutorul unor ace, al unor platine şi al altor piese. Maşina de asamblare mai importantă din finisare este maşina de cusut fesăturile brute, folosită în albitorie, care asamblează mai multe bucăfi de fesături brute, prin coaserea lor cap la cap. Maşina de asamblare mai importantă din con-fecfiuni este maşina de cusut, care asamblează diferite bucăfi, prin cusături cu fire de aceeaşi elasticitate şi rezistenfă ca şi ale bucăfilor asamblate; cusătura poate fi obşnuită, tighelare, în zig-zag, cu împuns pe un fir de urzeală, cu împuns pe două fire de urzeală. Ea poate fi făcută numai pentru a lega bucăfile textile între ele, sau pentru a împiedeca destrămarea firelor de fesătură sau de tricot, şi se face, în ultimul caz, la maşina interlock sau la maşina overlock. 2. Maşină de mărunfire [ManiHHa ajih H3-MejIbHeHHfl; broyeur, concasseur, machine de broyage; Zerkleinerungsmaschine; pulverizer, cru-sher, crushing mill, grinding mill; apritó-gép]. Tehn.: Maşină care serveşte la desagregarea mecanică a materialelor, în părfi cari nu au o formă regulată stabilită în prealabil. Mecanismul ei organic poate avea mişcări de rotafie, mişcări rectilinii alternate, sau mişcări combinate. Maşinile de mărunfire se clasifică în următoarele categorii: maşini de fărâmare, cari efectuează operafiuni de concasare, granulare şi măcinare; maşini de tăiere, cari efectuează operafiuni de tocare, spintecare, etc. s. ~ de fărâmare [ApoŐHJibHafl ManiHHa, ApoÖHJlKa; machine â broyer; Zerkleinerungsmaschine; crushing machine; zuzó-gép]. Maşină de lucru pentru prelucrarea materialelor prin fărâmare obfinută prin solicitări la compresiune, statice sau dinamice. Fărâmarea se poate realiza în una sau în mai multe trepte, prin concasoare (fărâmare până la bucăfi de minimum 30 mm); Moară cu ciocane. /) material brut; 2) carcasă; 3) ciocan; 4) grătar; 5) material fărâmat fin. granulatoare (fărâmare în bucăfi dela 30 mm, la griş); sau prin mori de măcinare (fărâmare în particule fine). Alegerea categoriilor de maşini de f£-râmare se face după mărimea părfilor fărâmate care este necesară, după mărimea bucăfilor înainte de mărunfire, după duritatéa şi proprie-tăfile fizice ale materialului, după starea inifială (uscată sau umedă), şi după proprietăfile feromagnetice. 4. Maşinile de fărâmare din construcfii. Maşinile de fărâmare folosite în construcfii sunt maşini carp sapă pământul, fie pentru a-l mărunfi, spre a realiza o materie primă de fabricafie, fie penfru a produce excavaţii, dislocări sau neteziri în diferite scopuri tehnice. Schema unui razboiu de fesut, J) sul de urzeală; 2) traverse de spate; 3) ife; 4) coclete; 5) fir de urzeală; 6)vătală; 7) traversă de piept; 8) cilindri de întindere; 9) sul de fesătură; 10) iepe (pedale); 11) excentricul pedalelor. 699 Se caracterizează prin faptul că lucrează fie pe uscat (de ex. excavatoarele), fie pe apă (de ex. dragele); sunt deplasabile (propulsate sau remorcate); prelucrează prin unelte tăietoare (de ex. cufite), prin aspirare sau prin vână de apă sub presiune. V. Maşină de săpat pământul. 1. Maşinile de fărâmare din industria agricolă. Maşinile de fărâmare folosite în agricultură efectuează următoarele operafiuni: greblat, grăpat, urluit, etc. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: urluitori cu discuri, la cari un disc e motor şi celălalt e condus, distanfa dintre discuri fiind reglabilă, şi cari se folosesc pentru prepararea nutrefurilor din boabe dure; urluitori cu tobe netede sau cu tobe cu dinfi, ia cari tobele se rotesc cu vitese diferite, şi cari servesc penfru prepararea nutrefurilor; maşini de fărâmat, cu o tobă, la cari o tobă echipată cu cufite dispuse ia periferie se roteşte într'o carcasă netedă sau cu dinfi (carcasa poate fi perforată sau înzestrată cu o sită, pentru evacuarea materialului), şi cari sunt folosite pentru fă-râmarea turtelor de se-minfe; maşini de fărâmat, cu perechi de tobe, la cari tobele cu cufite lucrează în perechi (prima pereche servind la fărâ-marea brută, iar a doua, la fărâmarea fină) şi se rotesc în sensuri inverse, şi cari sunt folosite pentru fărâmarea turtelor de seminfe; mori cu ciocane cari sunt folosite pentru prepararea nutreţurilor, etc. 2. Maşinile de fărâmare din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile de fărâmare folosite în industria alimentară şi în indus-frîiîe anexe efectuează următoarele operafiuni: măcinare, rupere, lovire, sdrobire. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează, în general, la rece; materialul se prelucrează uscat sau umed, în apă sau în prezenfă unei solufii (de ex. sodă caustică, la mărunfirea spărturii de orez, pentru fabricarea amidonului). După felul operafiunilor de prelucrare şi după ramura de producfie, se deosebesc: Concasoarele cu fălci, folosite pentru fărâmarea grosolană â oaselor (ceea ce înlesneşte extragerea ulterioară a grăsimilor din oase). Morile cu cuie, folosite pentru defibrinarea sângelui, în cari sângele trece prin interspafiile dintre două discuri fixe (verticale) şi unul rotitor, fefele discurilor fiind înzestrate cu cuie sau cu dinfi. Morile cu ciocane, folosite la producerea făinurilor furajere din coarne, din oase sau din peşte, după o prealabilă uscare a acestora. Moară cu ciocane, combinată. 1) pâlnie de umplere, pentru păioase; 2) păioase; 3) pâlnie de umplere, pentru grăunfe; 4) placă de alimentare, pentru grăunfe; 5) placă de alimentare, pentru păioase; 6) placă de măcinare; 7) ciocan; 8) carcasă; 9) cilindru cu ciocan3; 10) sită. Maşinile de tocat carne (wolf), folosite penfru ruperea cărnii cu ajutorul unui melc tăietor, carnea fiind apoi extrudată printr'un ciur, fracfiona-rea cărnii depinzând de finefa ciurului. Morile cu pietre, folosite pentru măcinarea ardeiului de boia sau a ciupercilor (după uscarea prealabilă a acestora), pietrele având axa orizontală sau verticală. Perechile de cilindri (de granit, sau de materiale acidorezistente), folosite pentru terciuirea prin sdrobire a fructelor, înainte de presare sau de fierbere. Morile cu discuri (de piatră, de fontă sau de ofel) sau cu cilindri, folosite la fabricarea amidonului din porumb sau din cartofi, prin măcinare umeda, cu o finefă care depinde de distan-fele dintre organele de fărâmare şi de canelu-rile acestora. Morile verticale cu pietre (de bazalt, de silice, cuarf, etc.), folosite în industria morăritului, şi Moară cu ciocane, pentru prepararea furajelor. Í) pâlnie dealimentare; 2) ciocane; 3) colector de furaje măcinate. 700 cari au o piatră superioară, rotitoare, şi o piatră inferioară, fixă (pietrele sunt coaxiale, cu axa verticală, şi cu diametrul de 1000-1500 mm, piatra rotitoare având o vitesă periferică de cca 9 m/s), materialul de măcinat fiind introdus printr'un canal (calea de măciniş) practicat în piatra rotitoare. Morile orizontale cu pietre (de bazalt, de silice, cuarf, etc.), folosite în industria morăritului, şi cari au o piatră rotitoare şi una fixă (pietrele sunt coaxiale şi au suprafefele de măcinat verticale), materialul fiind introdus prin canale, pe la partea superioară. Morile cu cilindri (de fontă de cochilie), folosite pentru măcinarea boabelor de cereale şi Aşezarea cilindrilor măcinători la o moară, a) moară cu perechile de cilindri în plan orizontal; b) moară cu perechile de cilindri în plane diagonale; c) moară cu perechile de cilindri în plane orizontale; d) moară cu cilindri In zig-zag. — Turafiile cresc cu numărul săgeţilor indicatoare. cari, în general, sunt constituite din două perechi de cilindri netezi (cari lucrează prin presare) sau Moară cu cilindri. 1) contragreutate cu manivelă pentru închis clapa de închidere (2); 2) clapă de închidere; 3) coş de alimentare; 4) clapă de alimentare automată; 5) resort peniru reglarea automată a clapei de alimentare; 6) cilindri de alimentare cu şurub-melc; 7) cilindru distribuitor, de turafie mai înaltă decât (6); 8) fereastră; 9) cilindru măcinător cu turafie înaltă; 10) perie de curăfire a cilindrului; îl) cilindru măcinător cu turafie joasă; Í2) carcasă. riflafi (cu caneluri tăietoare inclinate cu 10*-*15° fată de axa cilindrului); planele axelor celor două perechi sunt în prelungire sau formează un anu- mit unghiu, cilindrii unei perechi având diametri egali şi turafii diferite (la măcinarea cu presare, pentru făină, raportul dintre turafiile 1/1,25 ■ • ■ 1, 1,5, cilindrul cu turafie mai înaltă având vitesa periferică de 2,5 m/s; la măcinarea cu tăiere, pentru griş, raportul este 1/2,5, cilindrul cu turafie mai înaltă având vitesa periferică de 3,8 m/s). Detaşoarele folosite pentru desagregarea solzilor de făină, provenifi din măcinarea cu presare (dela moara cu cilindri netezi), în cari operafiunea se efectuează cu ajutorul unor palete Defaşor cu palete. Í) intrarea materialului de măcinat; 2) carcasă cu suprafafa interioară rugoasă; 3) paletă; 4) arbore; 5) roată de curea; 6) ieşirea materialului măcinat. rotitoare (detaşoru! cu palete) sau al unei perechi de discuri canelate (detaşoru! cu discuri). Morile cu cilindri netezi (de fontă de cochilie sau de ofel), folosite pentru măcinarea turtelor de seminfe oleaginoase (sparte în prealabil în concasoare cu fălci sau cu cufite, sau în mori cu ciocane). Concasoarele cu cufite, folosite pentru spargerea turtelor de seminfe oleaginoase, la cari prelucrarea se efectuează cu cufite dispuse la periferia unor cilindri rotitori. Morile cu cilindri canelafi, folosite pentru măcinarea prealabilă a seminfelor oleaginoase de dimensiuni mari (de ex. soia, ricin, seminfe de dovleac, etc.). Morile cu cilindri netezi, pentru măcinarea seminfelor uleioase dedimensiunimai mici (floarea-soarelui des-cojită, rapifă, in, cânepă, bumbac desco-jit, etc.), şi pentru măcinarea definitivă a seminfelor uleioase mari, trecute în prealabil prin moara cu cilindri canelafi. Moriştile cu ciocane, cu discuri sau cu cuie, folosite la măcinarea şroturilor şi a borhotului uscat, provenit din sfeclă sau din amidon de porumb, î. Maşinile de fărâmare din industria cauciucului. Maşinile de fărâmare folosite în industria cauciucului efectuează operafiuni de concasare şi de măcinare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece şi în stare uscată; fărâmarea se face prin transformarea pieselor vechi de cauciuc, în particule cu granulafie fină, folosind de obiceiu o succesiune de maşini, pentru o fărâmare progresivă; acfiunea este continuă, prin discuri sau prin cilindri. Moară cu cilindri riflafi. 1) pâlnie; 2) resort de rapel; 3) cilindru canelat; 4) carcasă. Sistemul de antrenare al acestor maşini este, în generai, individual. După felul operaţiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşini de fărâmat cu discuri, cari macină cauciucul vechiu, între două discuri presate între ele, realizând gradul de granulafie după natura discurilor; maşini de fărâmat cu cilindri, cari fărâmă materialul folosind doi cilindri foarte scurţi, cari se rotesc cu vitese diferite. î. Maşinile de fărâmare din industria chimică. Maşinile de fărâmare folosite în industria chimică efectuează operafiuni de măcinare, rupere, lovire, sdrobire. Operafiunile pot fi efectuate la rece sau la cald, uscat sau umed. Se deosebesc următoarele maşini de fărâmare: Concasoare cu discuri, pentru carbură de calciu, klinker, efc.; concasoare cu cilindri; etc. — Mori cu bile, pentru caolin, glazuri ceramice, ultramarin, 3 Moară cu bile. Í) pâlnie; 2) tobă rotitoare; 3) cameră de evacuare; 4) orificii pentru evacuarea materialului măcinat; 5) material măcinat; 6) bile şi material brut; 7) şurub-melc. materii colorante, etc. — Mori cu cilindri, pentru măcinarea umedă a cloratului de potasiu, a clo-rurii de amoniu, a pigmen-tilor, etc. — Mori cu ciocane, folosite penfru fărâmarea u-medă a unor produse farmaceutice. — Desintegratoa-re, în cari se învârtesc, în sensuri opuse, tobe paralele, cu dinfi dispuşi pe cercuri concentrice şi intercalafi, pentru a măcina foarte fin: materii colorante, extracte colorante, extracte tanante, cărbune fin, pulbere de plută, sare de bucătărie fină, pigmenfi, sulfat de bariu medicinal, etc. 2. Maşinile de fărâmare din industria forestieră. Maşinile de fărâmare folosite în industria forestieră efectuează următoarele operafiuni: greblare, grăpare, frezare. După felul operafiunilor efectuate, se deosebesc: freze forestiere pentru prelucrarea solului, înzestrate cu freze-unelte în formă de disc cari, prin rotire, mărunfesc solul şi sunt autodeplasabile sau remorcabile prin tractor; grapa finlandeză, pentru prelucrarea solului cu unelte-cufite răsucite elicoidal şi montate pe arbori sau pe discuri ro- is Deslntegrator. Í) pâlnie; 2) intrarea materialului ae mărunfit; 3) dinfi; 4) carcasă; 5) ieşirea materialului fărâmat. titoare, prelucrarea solului fiind realizată prin deplasarea maşinii, remorcată de obiceiu prin tractor. Comparafie între modul de lucru al plugului (stânga) şi modul de lucru al frezei (dreapta). 3. Maşinile de fărâmare din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile de fărâmare a materialelor folosite în industria hârtiei şi a celulozei efectuează operafiuni de măcinare, defibrare, desini e gr are. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece, umed sau uscat. Prelucrarea se efectuează prin fărâmarea materialului în maşini cu cilindri, cu discuri, cu tăvăluguri, etc.; desagregarea materialului se obfine prin acţiunea continuă (de ex. la mori cu cilindri) sau intermitentă (de ex. la mori cu tăvăluguri). Antrenarea 2 3 Moară cu tăvăluguri. /) făvăîug neted; 2) răzuitor; 3) cuvă; 4) tăvălug profilat; 5) arbore; 6) materia! fărâmat; 7) linie de contact cuvă-tăvălug profilat; 8) linie de contact cuvă-tăvălug neted. este individuală, de obiceiu prin electromotor, sau colectivă, dela o transmisiune. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: defibratoare cu prese, sau continue, cari efectuează defibrarea lemnului prin frecare pe un cilindru rotitor de a-braziv, stropit abundent cu apă; defibratoare-des-făcătoare, cari efectuează desfacerea fibrelor de celuloză; desintegratoare pentru aşchiile şi nodurile rămase după trecerea prin maşinile de separare a materialului fărâmat; mori chiliene, cari efectuează măcinarea nodu- 5 Defibrator cu prese. î) intrarea apei de antrenare; .. , - . 2) bucăţi de lemn; 3) cilindru rior, a bracului şi a ma- ... .. . , „ , , . î • . i hidraulic; 4) piatra de defi- culaturn, cu ajutorul unor tăvăluguri cari se rostogolesc într'o cuvă; holendre de măcinare şi holendre de rafinare, cari efectuează măcinarea şi sortarea la umed, la di- brare; 5) pastă de lemn cu apă. 702 ferite grade de finefă, a fibrelor de celuloză, pentru a le transforma în semipastă; mori conice, cari mărunfesc fin semipasta ieşită din holendrele măcinătoare, prin trecerea materialului între o manta conică, şi un rotor conic, echipate cu cufite. î. Maşinile de fărâmare din industria materialelor de construcfie. Maşinile de fărâmare folosite în industria materialelor de construcfie efectuează operafiuni de concasare, granulare, măcinare, debitare. Caracteristicele acestor operafiuni consistă în faptul că ele se efectuează la rece, uscat sau umed. După felul operafiunilor de prelucrare, se deo-sebescr concasorul, care fărâmă uscat şi grosolan piatra, prin presiune şi lovire obfinute prin mişcarea pendulară a unei fălci mobile fafă de o falcă fixă (concasor cu fălci), prin lovire efectuată de ciocane antrenate în mişcare de rotafie (concasor cu ciocane), prin presiune periodică exercitată de două discuri conice verticale (rotitoare) dintre cari unul are şi o mişcare oscilantă (concasor cu discuri), prin presiune şi frecare obfi-nute prin rotirea în sensuri contrare a doi cilindri netezi sau canelafi, cu axe paralele (concasor cu cilindri), etc.; granulatorul, care fărâmă uscat, în granule, materialul pietros; ciocanul pneumatic, care debitează blocuri de piatră în calupuri; morile cu bile şi morile tubulare, cari fărâmă fin materia primă, produse intermediare (de ex. klinker) sau produse finite (de ex. praf de calcar). 2. Maşinile de fărâmare din industria pielăriei. Maşinile de fărâmare folosite în industria de prelucrare a pieilor şi a încălfămintei sunt maşinile folosite pentru măcinarea materialelor tanante. Caracteristicele operafiunii sunt: prelucrarea se efectuează la rece, iar modificarea formei se face prin solicitări mecanice. Fărâmarea materiei prime se realizează prin maşini de tocat (de ex. tocătorul de coajă) sau prin mori centrifuge (de ex. moara pentru material tanant). Mecanismul de antrenare poate fi individual sau colectiv (prin transmisiuni cu curele). Dispozitivele de comandă pot fi directe sau indirecte. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: tocătorul de coajă, folosit pentru toca- 3. Maşinile de fărâmare din industria textilă. Maşinile de fărâmare folosite în industria textilă efectuează următoarele operafiuni de prelucrare: sdrobire (mărunfire prin sdrobire a substanfelor fărâmicioasecari însof esc fibrele) şi destrămare (baterea materialului cu organe destrămătoare). Aceste operafiuni se efectuează la rece, şi servesc la pregătirea materialului pentru operafiuni ulterioare. Maşina de fărâmat mai importantă, din prelucrarea primară, este: sdrobitorul din topitorie, care mărunfeşte, între o serie de perechi de cilindri, substanfa lemnoasă din paiele plantelor liberiene (topite în prealabil, pentru ca substanfa lemnoasă să fie desprinsă şi să devină fărâmicioasă), pentru a putea fi apoi eliminată uşor la meiife. Maşinile de fărâmat mai importante, din filatură, sunt: maşina de retezat fuiorul de cânepă, care scurtează smocul fibros, prin sdrobire între două role cu suprafafă rugoasă, pentru ca să poată fi prelucrat mai uşor; desfăcătorul de inele, folosit în filatura de bumbac, care mărunfeşte deşeurile în formă de inele rămase pe cilindrii sistemelor de laminare, cu ajutorul unor tobe rotitoare cu cuie destrămătoare; defibratorul resturilor de semitort, asemănător desfăcătorului de inele, care mărunfeşte deşeurile provenite din fragmente de semit orturi; defibratorul capetelor de fire, care destramă fragmentele de fire încurcate, cari, din cauza răsucirii lor, opun la destrămare o rezistenfă mai mare decât deşeurile din inele sau din semitort, mărunfind printr'o acfiune mult mai viguroasă; destrămătorul de deşeuri, care mărunfeşte deşeurile (din fibre rămase sub grătarele de separare a impurităfilor la maşinile de curăfit, din măturătură, etc.), cu ajutorul unei tobe rotitoare cu ace puternice; maşina de sdrobit roca de asbest, care o mărunfeşte cu ajutorul unor ciocane, pentru a detaşa substanfa fibroasă din el, ir Maşinile de faramat mai importante, din finisare, sunt: maşina de rupt apretul, care înmoaie fesătură rigidizată prin apret, cu ajutorul unor cilindri cu şan-furi elicoidale, cari o presează şi o ondulează, 12 3 4 5 6 7 8 9 1011 Î2 13 K 15% 1718 ——/-si j n-75 1 n--75D n-750 L- Agregatul sdrobifor KAZ, penfru paie degradafe. í«**í î) perechi de cilindri sdrobifori; 12) cilindri cu palete bătătoare (de melifaf); Í3---Í5) perechi de cilindri sdrobifori; 16) palete de melifaf; 17) şi 18) perechi de cilindri sdrobifori; 19) la 20) linealele cu cuie ale primului scufurător; 21) al doilea scufurător. rea cojii uscate, în vederea pregătirii ei pentru măcinare; moara pentru materiale tanante, în care se introduce materialul tocat, spre a-l fărâma cât mai fin posibil, şi a-l pregăti astfel pentru extracţia taninului. pentru a deveni mai suplă; maşina de măcinat substanfe auxiliare, care este o moară cu bile, folosită pentru operafiunile de finisare şi care serveşte la mărunfirea diferitelor substanfe auxiliare, cum sunt sărurile, coloranfii, etc. i. Maşinile de fărâmare din metalurgie şi turnătorie. Maşinile de fărâmare folosite în me- Schema unui concasor cu fălci. /) mecanism cu excenfric; 2) pârghie; 3) iijă cu resort de rapel; 4) falcă; 5) contra-falcă; 6) material; 7) volan. 1) carcasă; 2) sită; 3) şicane; 4) bile. talurgie şi în turnătorie efectuează operafiuni de concasare, granulare, măcinare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se poafe face uscat sau umed; modificarea se face Desintegrator de pământ de turnătorie. Í) tobă de amestecare; 2) registru; 3) ca- Schema unei mori meră de amestec; 4) sită vibratoare; cu ciocan. 5) sită de pământ ia ieşire; 6) sită pen- 1) carcasă; 2) cuvă; tru pulberi metalice. 3) ciocan. prin fărâmarea în maşini cu fălci, cu cilindri, discuri, bile, ciocane, etc.; desagregarea minereurilor se f) batiu; 2) carcasă; 3) cuvă; 4) tăvăluguri (pietre călcătoare); 5) mecanism de antrenare; 6) rofi de curea (liberă şi calată); 7) sită rotitoare; 8) alimentarea cu material a morii; 9) Intrarea materialului în cuvă; 10) eliminarea materialului mărunt. obfine prin acfiune continuă (de ex. la concasoa-recu cilindri) sau intermitentă (deex. la mori cubile). 703 Antrenarea se face individual (direct sau indirect) sau pe grupuri (colectiv, prin transmisiuni). Mecanismul organic cuprinde: organul de lucru, care este însăşi unealta (de ex. ciocanele, la o moară cu ciocane); lanful cinematic de transmitere sau de transformare a mişcării; un ambreiaj care angajează sau întrerupe mişcarea; uneori, un dispozitiv de alimentare a maşinii cu material de fărâmat (de ex. transportoare vibrante). Instalafiile anexe pot fi de ungere, de umezire sau de us- 0 carcasă; 2) pâlnie de umplere,-carea materialului, 3) arbore: 4) Paleie (cuîite): 5) me~ de protecfiune a canism, ds ^nar®; 6) roti dé =n-1 .. . trenare (libera şi calata), muncii, etc. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: concasoare, cari efectuează operafiuni de fărâmare medie (în granule); mori, cari efectuează operafiuni de fărâmare fină (măcinare). 2. Maşinile de fărâmare din minerit. Maşinile de fărâmare folosite la abataj efectuează următoarele operafiuni: loviri repetate, sfredelire- fără lovire, sfredelire cu lovire, fărâmare fără lovire» Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece, uscat sau umed; prin apăsare (de ex. sfredelire cu perforatoare electrice, sau fărâmare prin acfiunea barelor cotite) sau prin lovire (de ex. maşinile de havat percutante, ciocanele de abataj, etc.). Maşinile sunt portabile (de ex. perforatoarele pneumatice) sau semi-portabile, adică putându-se deplasa în timpul lucrului; tipurile grele se deplasează pe şenile, sau sunt antrenate cu cabluri sau cu un şurub fără fine (de ex. maşinile de havat percutante, perforatoarele pe coloană). Acfionarea poate fi electrică sau pneumatică. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşini de havat percutante, semiportabile, cari fărâmă prin acfiunea percutantă a unui sfredel (loviri repetate); ciocane de abataj portabile, la cari unealta lucrează percutant (prin loviri repetate); perforatoare electrice, cari perforează roca cu ajutorul sfredelelor acfionate electric; sondeze pentru explorare subterană (cu carotă); maşini pentru găuri de aeraj, cari funcfionează prin sfredelire fără lovire; maşini cu bare cotite (cu mişcare de rotafie) sau maşini cu bare drepte (cu mişcare de translafie şi rotafie), cari lucrează prin fărâmare fără lovire, etc. Maşinile de fărâmare pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor. Maşinile de fărâmare folosite Ia prepararea mecanică a minereurilor şi 704 -a cărbunilor efectuează operafiuni de concasare, granulare, măcinare. Scopul fărâmării este fie aplicarea unui tratament ulterior, fie obfinerea unui produs care să poată fi folosit imediat (de ex. sare, cărbuni). Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează umed sau uscat; fărâmarea se poate obfine prin prasiune şi lovire, prin frecare, prin presiune şi frecare, lovire, lovire şi frecare, încovoiere şi forfecare. în general, maşinile de fărâmare, cari pot fi stabile sau semi-stabile, sunt asociate cu maşinile de clasat; în mod special, concasoarele sunt astfel construite, încât lucrează prin solicitări multiple. După felul operafiunilor pe cari le efectuează, se deosebesc: concasoare cu fălci, cari, prin mişcarea pendulară a unei fălci mobile fafă de o falcă fixă, fărâmă materialul prin presiune şi lovire; concasoare cu discuri, cari, prin mişcarea rotativă a două discuri, fărâmă materialul prin frecare, la trecerea printre discuri; concasoare cu mişcare de giratie, cari, prin mişcările de rotafie şi de revolufie ale unui trunchiu de con (axele celor două mişcări fiind paralele) într'o pâlnie, fărâmă materialul prin presiune şi frecare; concasoare cu cilindri, cari, prin rotirea în sensuri inverse a doi cilindri (cu axele paralele), fărâmă materialul prin presiune şi frecare, la trecerea lui printre cilindri; concasoare conice, cari, prin mişcarea de rotafie a unui con canelat în interiorul unui alt con canelat, fix şi coaxial cu el, fărâmă materialul prin lovire şi frecare; concasoare cu spini pe suprafeţele lor laterale, cari tărâmă materialul prin încovoiere şi forfecare; concasoare cu fepi, cari, prin mişcarea oscilantă a unei fălci cu fepi, cari se înfig în material, provoacă fărâmarea prin încovoiere şi forfecare; concasoare cu şurub, cari, prin mişcarea de şurub a unei bare cotite, fărâmă prin încovoiere şi forfecare; granulatoare cu fălci, cari lucrează ca şi concasorul cu fălci, dar realizează o mărunfire mai uniformă; mori cu pendule, cari, prin forfa centrifugă a două pendule în mişcare de rotafie în inferiorul unei carcase cilindrice, fărâmă materialul (între greutăfi şi carcasă) prin presiune şi frecare; mori chiliene, cari, prin rostogolirea a două tăvăluguri într'o cuvă circulară (deplasarea relativă dintre tăvăluguri şi cuvă fiind obfinută fie prin rotirea cuvei, fie prin rotirea perechii de tăvăluguri), fărâmă prin presiune şi frecare; mori cu ciocane, cari, prin forfele centrifuge ale unor serii de ciocane, articulate la una sau la două axe rotative, fărâmă materialul prin lovire; mori cu bile, cari, prin forfele centrifuge ale unor bile cari se Concasor cu mişcare de girafie. î) roată de curea; 2) angrenaj; 3) material de fărâmat; 4) pâlnie; 5) nucă (trunchiu de con); 6) arbore principal. găsesc într'o carcasă rotitoare, fărâmă materialul prin lovire şi frecare; mori cu bare, cari funcfionează ca morile cu bile (bilele sunt înlocuite cu bare); şteampuri cari, prin căderea liberă a unor greutăfi ridicate periodic, fărâmă materialul prin lovire; desintegratoare cu bare, cari, prin rotirea în sens invers a patru şiruri concentrice de vergele, fărâmă materialul prin lovire, la trecerea lui printre vergele. î. Maşină de tăiere [pemynţaH Mauitma; machine a couper; Schneidmaschine; cutting machine; vágógép]. Maşină de mărunfire, care se foloseşte în operafiunile de prelucrare a materialelor prin tăiere. Tăierea se poate obfine prin detaşare (tăiere pentru îndepărtarea de fragmente dintr'un material), despicare (tăiere parfială a unui material, dela exterior spre interior), debitare (tăierea unui material în bucăfi determinate, cari urmează să fie folosite), retezare (tăiere de capete din bare, înainte sau după prelucrarea lor), decupare sau exciziune (scoaterea dintr'un materia! a unui fragment care urmează să fie folosit). 2. Maşinile de tăiere din construcfii. Maşinile de tăiere folosite în construcfii taie pământul spre a-I nivela. Sunt caracterizate prin lama tăietoare cu care taie pământul, şi prin faptul că sunt deplasabile. Se clasifică după operafiunile pe cari le efectuează: buldozerul, care taie şi nivelează; grederul, care constă dintr'un cărucior înzestrat cu o lamă; sca-rificatorul, etc. s. Maşinile de tăiere din industria agricolă. Maşinile de tăiere folosite în agricultură efectuează următoarele ope-a/ rafiuni: arat, cosit, ^ secerat, tocat, pră- şit. Cadrul maşinii e uneori suspendat pe rofi; pe el sunt montate celelalte elemente componente ale maşinii; mecanismul ei or- Cositori în serie. Í) cositoare; 2) spre ractor. ganic este constituit dintr'un mecanism bielă-manivelă, sau dintr'un mecanism cu rofi dinfate, care 705 pune în mişcare rectilinie aliernativă aparatul iăieior (cufite cari taie prin deplasare de-a-lungul unei con-traplăci dinfate fixe); dispozitivele auxiliare permit reglarea pozifiei aparatului tăietor; mecanismul de comandă este acfionat, în general, manual. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: cositori, cari au un aparat tăietor şi sunt Schema de prindere a plantei între cuţit şi contraplacă, la o cositoare. 1) cujit; 2) contraplacă; 3) tulpina plantei. Dispozifia rofilor aparatului tăietor şi a axului de tracfiune, la o cositoare cu atelaj, hipo-mobilă. Í) rofi; 2) axul de tracfiune. folosite peniru cositul ierbii; secerători simple, cari au un aparat tăietor (analog cu al cositorilor) şi uneori un aparat rabator (pentru aplecarea spicelor în fafa aparatului tăietor), şi cari sunt folosite pentru seceralul cerealelor cu tulpină folosesc, în acest caz, cufite drepte sau curbate, şi dispozitive de alimentare) sau al plantelor ră-dăcinoase (şi folosesc, în acest caz, cufite ondulate sau dinfate, şi dispozitive de alimentare); tocători cu tobă, la cari aparatul tăietor este un cufit elicoidal, dispus la periferia unei tobe (cilindrice sau conice), şi cari sunt folosite la tocatul păioaselor, al rădăcinoaselcr (sfeclă, cartofi, etc.), etc. î. Maşinile de tăiere din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile de tăiere folosite în industria alimentară şi în industriile anexe Dispozitivul greblelor la secerătoarea Í) greblă; 2) braf; 3) piesă de legătură; 4) articulafie; 5) platfo 7) cârlig; 8) bordură; 9) roată motoare; 10) scaun; 11) cadran 13) manetă. mică (rară şi culcaiă), al păsiăioaselor, cl ierburilor pentru seminfe şi al fânefelor (pe cari le lasă pe cârrp); tocători cu disc, cari taie cu cufite (drepte, curbale, ondulaie seu dinfafe) dispuse la periferia unui disc cu axa orizcnială, şi cari sunt folosite pentru tocaiul paielor şi al plantelor de nutref (şi Maşină de tăiat sfecla în făiefei. 1) carcasă; 2) sfeclă; 3) cuţite; 4) disc rotitor; 5) tăie-ţei de sfeclă; 6) arbore principal. efeciuează operaţiuni de detaşare, spintecare, retezare. Aceste operafiuni se efectuează la rece, uscat sau umed. După felul operafiunilor de prelucrare şi după ramura de producfie, se deosebesc: ferestrăul electric, folosit Ia spintecarea în sferturi a carcaselor de vită sau de porc; maşina de spintecat peştele, de obiceiu automată, folosită penfru eviscerare şi pentru detaşarea capetelor şi a vârfurilor cozilor de peşte; cut-ter-ul folosit Iá fabricarea pastei de carne sau a pastei de sardele, şi în care peştele sau carnea, tăiate în prealabil în bucăfi grosolane, sunt antrenate de o farfurie rotundă şi sunt tăiate de unul sau de o serie de cufite în formă de triplă secere (cari se rotesc eu 1200 ■ • ■ 1300 rot min);maşina detă-iat în bucăfi carnea şi slănina; maşina-lea-găn, care taie cu 5 ■■■9 cufite, cu tăişul în formă de segment de cerc, prin mişcarea de pendulare a acestora peste carnea aşezată pe un bloc de lemn (de obiceiu de fag); maşina de tăiat fasole verde; maşina de tăiat zarzavat şi varză, care taie zarzavaful în făşii, în felii sau tăietei (după forma tăişului utomată. rmă în sfert de cerc; 6) platformă; dinţat; 12) pârghie de ambreiaj; 45 706 cuţitelor), tăierea efecfuându-se cu o serie de cuţite în formă de secere; maşina de răzuit cartofi, care detaşează fragmente din cartofi şi pe cari le transformă în pulpă fină, cu ajutorul unor fame de ferestrău dispuse la periferia unui cilindru rotitor (cu turaţia de 1200---1500 rot/min); maşina de împărţit aluatul, folosită în panificaţie; maşina de tăiat tutun, care taie în fire subţiri balurile de frunze de tutun presate, cu ajutorui unui cuţit culisant sau al unor cuţite rotative; maşina de tăiat sfecla în. tăieţei, cu ajutorul unor cuţite (cu lamă în zig-zag) dispuse la periferia unui cilindru sau a unui disc rotitor; maşina-ghilo-tină, care taie în cuburi barele de zahăr, cu ajutorul a două lame tăietoare; etc. î. Maşinile de tăiere din industria cauciucului. Maşinile de tăiere folosite în industria cauciucului efectuează operaţiuni de detaşare, debitare, spinfecare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece, cu ajutorul unor cufife cari pătrund în material prin apăsare oblică sau perpendiculară; operafiunea se efectuează, în general, automat, şi este continuă sau intermitentă (în ultimul caz, cufitul are o cursă limitată). — Sistemul de antrenare poate fi individual sau pe grupuri, prin curele. — Mecanismul organic, care asigură contactul dintre maşină şi piesa de tăiat, reglează cursa cuţitului, adâncimea şi vitesa de pătrundere. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşina de tăiat vertical, care taie cau- Maşină de secfionat. a) presă, în pozifia de tăiere a balotului; b) presă, după tăierea balotului; f) soclu; 2) piston hidraulic; 3) cufite convergente; 4) coloană; 5) platformă; 6) balotul în forma inifială; 7) balotul în curs de tăiere; 8) balotul secfionat. ciucul brut în fragmente potrivite (îl debitează), pentru ca acestea să fie prelucrate la maşinile de amestecat cu cilindri; maşina de secfionat, care debitează cauciucul prin presarea baloturilor de cauciuc brut pe o garnitură de cufife fixe; presa-şfanfă, care taie, prin presare, piese de diferite forme (tălpi, focuri, etc.), din cauciuc nevulcanizaf; maşina de tăiat inele (sau rondele) orizontală, care detaşează inele sau rondele de cauciuc, cu ajutorul unor cufite cari taie în pozifie orizontală; maşina de tăiat inele, verticală, care detaşează inele sau rondele de cauciuc, cu ajutorul unor cufite cari taie în pozifie verticală; maşina de tăiat inele, verticală, care detaşează inele, prin mişcarea de rotafie a unui cuţit vertical drept; maşina de tăiat fire elastice, care taie fire, folosind un cuţit circular; maşina de tăiat gume de şters, care taie cu un cuţit drept. 2. Maşinile de taiere din industria chimică. Maşinile de tăiere folosite în industria chimică efectuează următoarele operaţiuni: detaşare, spin-tecare, retezare. Operaţiunile se efectuează uscat sau umed. Se deosebesc următoarele maşini de tăiere: maşina de tăiat nitroceluloza, care taie, cu ajutorul unor cuţite, pasta de nitroceluloză căruia i sş adaugă cca 20% solvent; maşina de tăiat filmul fotocinematografic în benzi, folosind cuţite circulcre, etc. 3. Maşinile de tăiere din industria de prelucrare a materialelor metalice. Maşinile de tăiere folosite în industria de prelucrare a materialelor metalice efectuează operaţiuni de detaşare, despicare, debitare, retezare, decupare (exciziune). Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: prelucrarea se face la rece sau la cald; vitesa de tăiere trebue să permită curgerea materialului din vecinătatea tăieturii; tăierea se face cu cuţite, cu unul sau cu mai multe tăişuri, prin atac intermitent (de ex. cu dălţi pneumatice); tăierea se poate face astfel, încât mişcarea de pătrundere să fie perpendiculară sau oblică faţă de suprafaţa de tăiere, şi se obţine prin deplasarea uneltei faţă de material; maşina de tăiere poate fi fixă sau portabilă. ■— Mecanismul de antrenare, care e de obiceiu individual, poate fi electric, pneumatic, etc. Mecanismul său organic cuprinde: organul de lucru, care este port-uneaita; lanţul cinematic de transmitere a mişcării; un ambreiaj care angajează sau întrerupe mişcarea. — Dispozitivele de comandă pot fi de comandă directă, prin butoane, manete, etc. Maşinile de tăiere curente în industria mecanică sunt maşinile de dăltuit, portabile. 4. Maşinile de tăiere din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile de tăiere folosite în industria hârtiei şi a celulozei efectuează operaţiuni de detaşare, despicare, sfâşiere, etc. Aceste operaţiuni se efectuează la rece, în bucăţi de formă neregulată, cu unelte formate din cuţite cu mişcare alternativă sau de rotaţie. Antrenarea se face, de obiceiu, individual, prin electromotoare. După felul prelucrării, se deosebesc: maşina de despicat lemne, care desface în foi bucăţile de lemn tăiate cu ferestrăul, pentru a fi trimise în fierbătorul de celuloză; maşina de tocat paie şi stuf, care mărunfeşte materialul înainte de fierbere; maşina de sfâşiat şi destrămat sdrenţe, care mărunfeşte sdrenfele* sortate înainte de fierbere, folosind holendre adică vase ovale în cari se roteşte un cilindru de defibrare cu cuţite de 707 bronz cari alternează cu cufite fixate în fundul vasului; maşina de tăiat hârtia de maculatură, care mărunfeşte materialul, folosind cuţite rotative, înainte de măcinare. î. Maşinile de tăiere din industria lemnului. Maşinile de tăiere folosite în industria de prelucrare a lemnului efectuează următoarele opera-fiuni: detaşare, despicare, debitare şi retezare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează la rece; vitesa de tăiere trebue să permită deplasarea (curgerea) materialului din vecinătatea tăieturii; tăierea se obţine cu ajutorul unor cuţite simple (de exemplu la maşinile de tăiat furnir) sau asociate (de exemplu la cele de făcut cuie de lemn sau bete de chibrituri), prin atac conîinuu (la maşina de tăiat furnir) sau intermitent (la maşina de dăltuit); tăierea poate fi astfel, încât mişcarea de pătrundere a cuţitului să fie perpendiculară faţă de tăiş (de ex. la maşina de tăiat furnir) sau oblică faţă de ei (de ex. ia maşina de dăltuit). — Báliul acestor maşini poafe fi de fontă sau de oţel. Antrenarea lor se face individual (direct sau indirect) sau pe grupuri (colec iv). — Mecanismul lor organic, care realizează acţiunea de lucru a uneltei şi acţiunea de înaintare a piesei, trebue să asigure contacljl dintre unealtă şi piesă, variaţia cursei de lucru a uneltei (de ex. la maşina de scos noduri) sau de înaintare a piesei, şi variaţia vitesei acestor mişcări, angajarea sau întreruperea miş- Mecanisme organice de maşini de debitat lemnul, a) cu unealtă neechilibrată; b) cu unealtă echilibrată; 1) unealtă; 2) masă de lucru; 3) batiu; 4) angrenaj cu cremalieră; 5) contragreutate; 6) pârghie; 7) cablu. cării de lucru şi de înaintare a piesei. EI cuprinde: organul de lucru (port-unealfa, de ex. bara port-cuţit dela maşina de derulat furnir); lanful cinematic de transmitere a mişcării, care poate varia vitesa de lucru; un ambreiaj care angajează sau întrerupe mişcarea (manual sau automat); un mecanism pentru înaintarea piesei (de ex. cu lanf, cu cilindri) sau a cuţitului; diferite dispozitive penfru alimentarea maşinii cu material de prelucrare. Dispozitivele de comandă pot fi de comandă directă (prin butoane, volane, pedale, pârghii, etc.) sau de comandă indirectă (automată). După felul operafiunilor de prelucrare, maşinile de tăiat lemnul se împart cum urmează: maşini de tăiat furnir, cari execută tăierea cu ajutorul unui cufit şi al unei bare de presiune cu lăişurile apropiate (fără forfecare); maşini de Maşină plana, orizontală, de tăiai turnir, î) masa; 2) lemn, 3) grindă cu bare de presiune; 4) cufit; 5) grindă port-cufit; 6) bară laterală a căruciorului port-cufit; 7) podea. Schema dispozitivului de tăiere a furnirului, la maşina plană, orizontală. Í) cufit trasor; 2) grindă cu bare de presiune; 3) cufit; 4) furnir; 5) grindă port-cufit; 6) lemn. 2 Maşină verticală de tăiat furnir. Í) batiu; 2) dispozitiv de fixare a piesei; 3) lemn; 4) bară de presiune; 5) cufit. fabricat cuie de lemn, la cari unealta atacă lemnul în lungul fibrelor (pe cari le separă prin despicare); maşini de dăltuit, la cari dalta are o mişcare rectilinie alternativă (ceea ce înlocueşte 45* 708 procedeul de dăltuire manuală); maşini de scobii cu dalta, Ia cari unealta e o daltă găunoasă, etc. Maşină de derulat furnir. i) cufit de deruiai; 2) furnir derulat; 3) bară de presiune 4) cufit trasor; 5) buştean; a) unghiu liber; |3) unghiu de ascuţire; 8) grosimea furnirului; h) distanfă sub axa buşteanului cilindric. î. Maşinile de tăiere din industria materialelor de construcţie. Maşinile de tăiere folosite în industria materialelor de construcfie efectuează operafiuni de tăiere cu cufite sau cu dălfi. Prelucrarea se efectuează la rece şi uscat. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşina de tăiat plăci de asbest, care taie plăcile de asbest cu ajutorul unor cufife; maşina de debitat calupuri şi pavele, care taie blocurile de piatră cu ciocane pneumatice înzestrate cu dălfi, etc. 2. Maşinile de tăiere din industria textilă. Maşinile de tăiere folosite în industria textilă servesc la tăiere (desfibraforul de alcaliceluloză din industria fibrelor de viscoză), la tundere (maşina de tuns fibrele proeminente din fesături), la croit, etc. Aceste maşini lucrează la rece şi pregătesc materialul pentru operafiuni ulterioare; antrenarea maşinilor este individuală şi, de obiceiu, cu motor electric. Maşinile de tăiere mai importante sunt: desfi-bratorul de alcaliceluloză, folosit în filatura de viscoză, care mărunfeşte cartoanele de alcaliceluloză, cu ajutorul unor cufife elicoidale; materialul este debitat sub forma de scame, cari, după un timp de depozitare (pentru prematurafie), sunt xantogenate cu sulfură de carbon; maşina de tuns, care taie cu cufite elicoidale capetele fibrelor ieşite înafara fesăturii, penfru a netezi suprafcfa acestora (pentru a se obfine un aspect mai plăcut şi pentru a înlesni imprimarea cu coloranfi); maşina de croit, care detaşează din fesătură bucăfi de anumite forme, cu ajutorul unor lame tăietoare, mărunfirea obfinându-sefie prin deplasarea cufitului, fie prin deplasarea materialului. 3. Maşinile de tăiere din minerit. Maşinile de tăiere folosite în abataj detaşează minereul sau cărbunii din zăcământ. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece, uscat sau umed, cu lanfuri cu cufite tăietoare (de ex. maşina de havat cu lanf), cubare rotative echipate cu cufite (de ex. maşina de havat cu bară) sau cu lame (de ex. plugurile de abataj). Maşinile sunt portabile (de ex. ferestrăul de cărbuni) sau semi-portabile, acestea putându-se deplasa în timpul lucrului; tipurile grele se deplasează pe şenilă (de ex. maşina de havat universală) sau sunt antrenate cu cabluri sau cu şurub fără fine. Acfio-narea poate fi electrică sau pneumatică. După felul operafiunii de prelucrare, se deosebesc: maşini de havat, cu lanf, cari taie cu ajutorul unui lanf cu cufite tăietoare; maşini de havat, cu bară, cari taie cu cufite (fixate y pe o bară învârtitoare); maşini de havat, cu disc, cori taie cu ajutorul unui disc învârtitor, echipat la periferie cu cufite; ma- Maşină de havat, cu lanf. î) lant fără fine, cu cufite tăietoare; 2) bandă de transport. şini de havat, cu două brafe, la cari se taie concomitent două făgaşe; ferestraie de cărbuni, Ia cari unealta este o pânză tăietoare; pluguri de a-bataj, cari taie cu ajutorul unei lame ascufite, etc. 4. Maşinile de tăiere pentru lucrat calea. Maşinile de tăiere folosite la lucrarea căii sunt maşini cari curăfă şanfurile vechi, sapă şanfurile noi, taie banchetele, nivelează taluzele, etc. Ele se numesc maşini de profilat calea şi prelucrează prin cufite montate pe un plug, cari, prin deplasare, efectuează tăierea terasamentului de profilat. Sunt remorcate sau autopropulsate. 5. Kaşină de separare [oTAejiHTejibHan Ma-niHHa; machine de séparation; Separationsma-schine; separation machine; fajtázó-gép]: Maşină Separare prin diferenfă de greutate specifică, în mişcare forfafă. 1) pâlnie de alimentare cu material de separat; 2) curent de aer; 3) ieşirea materialului greu; 4) sită oscilantă; 5) ieşirea aerului cu materialul uşor; 6) oblon pentru şicanare. de prelucrare care separă, pe cale mecanică, până la un anumit grad, o parte din consiitu-enfii unui complex de materiale. Operafiunile de separare diferă după starea de agregare a materialelor. Din acest punct de vedere, se deosebesc maşini de separare penfru materiale solide, pentru materiale lichide, gazoase, sau pentru amestecuri solide-lichide şi solide-gaze. 709 La maşinile de separare pentru materiale solide, separarea constituenţilor se obţine prin următoarele mijloace: diferenţa de dimensiuni; di- Separare magnetică. Aspirafor (desprăfuifor). Í) material supus separării; f) intrarea aerului cu praf; 2) praf, 2) pâlnie; 3) cilindru dis- 0pr;f ţn fj|frU; 3) sită; 4) exhaus- Tribuiior; 4) cilindru sepa. , c* . . , . , r, ' , , for; 5) ieşirea aerului desprafuit. rafor; 5) magnet; 6) material neferomagnetic; 7) material feromagnetic. ferenfa de greutate specifică, folosită în cădere liberă sau în mişcare forţată (de ex. prin curenţi Filtru de desprăfuire, Í) intrarea aerului cu praf; 2) carcasă; 3) clapă cu contragreutate, pentru descărcat praful refinut; 4) sită filtrantă; 5) bielă cu excentric; 6) pârghie oscilantă pentru scuturarea sitelor; 7) exhausfor; 8) ieşirea aerului desprafuit. Maşină de vânturat. J) pâlnie de introducere materialului; 2) disc de centrifugare; 3) ventilator centrifug; 4) carcasă exterioară; 5) pâlnie pentru materialul mare; 6) pâlnie pentru materialul mărunt; 7) mecanism de antrenare. de aer); proprietăţi magnetice; punct de topire; punct de fierbere; solubilitate, etc. Operaţiunile pot fi: cernere (cu site, pentru separarea materialelor fin pulverizate), ciuruire(cu ciururi, pentru separarea materialelor în granule),triere (cusitesau cu ciururi multiple), tarare (cu site şi curenţi de aer), vânturare (prin centrifugare şi curenţi de aer), desprăfuire (prin curenţi de aer), sedimentare (prin cădere liberă sau prin vitesă de deplasare), flo-taţie (v.), separare magnetică, curăţire (prin fierbere, disolvare, etc.), împroşcare (prin sablare), decorticare, depănare (de ex. dărăcire, car-dare), spălare (cu ciururi şi curenţi de apă), etc. Cardă. 1) tobă; 2) bandă de transport; 3) pălărie;4) cilindru curăfitor. La maşinile de separare pentru materiale lichide, separarea constituenţilor se obţine prin următoarele mijloace: diferenţa de greutate spe-cifică, folosită în m-No,not cadere liberă sau i---- în mişcare forţată '' (de ex. prin centrifugare); puncte de fierbere diferite; solubilitate diferită, etc. Operaţiunile pot fi: centrifugare, curăţire, fierbere, refrigerare, disolvare, precipitare, concentrare, epurare, floculaţie (coales-cenţa picăturilor din emulsiune), etc. La maşinile de Lichid dai Centrifugă de filtrare, a) tobă exterioară în rotafie; b) sită; c) orificii pentru trecerea lichidului; d) tobă interioară filtrantă, solidară cu toba (a); e) straturi de nomol fin, după îngroşarea stratului, acest nomol este proiectat (a); f) straturi de nomol gros. separare a materialelor gazoase, separarea constituenţilor se obţine prin următoarele mijloace: diferenţa de greutate specifică; diferenţa între punctele de lichefiere; etc. Operaţiunile pot fi: con- Filtru. 1) intrarea apei de filtrat; 2) tobă de filtrare; 3) feavă de aspirafie. Filtru-sită centiifug, cif acfiune continuă. 1) tub de alimentare; 2) canale rotitoare; 3) cilindru-sită; 4) palete de curăţire; 5) ieşirea lichidului filtrat; 6) roată de antrenare. a a .,sQT ID _D densare (prin răcire şi comprimare, sau numai prin comprimare), spălare, disolvare (într'un solvent), distilare fracţiona-tă (după lichefiere), etc. La maşinile de separare penfru amestecuri'so-lide-lichide, operaţiunile de separare pot fi: centrifugare filtrantă, filtrare cu vid sau cu presiune (separarea fazei solide, folosind o suprafaţă poroasa şi permeabilă pentru faza lichidă), difuziune (prin exos-moza lichidului conţinut în amestec), decantare (prinsedimen-tarea particulelor solide şi scurgerea lichidului suprapus), va- D D W Io O D Maşină de uscat. 1) pâlnie cu material da uscat; 2) ieşirea aerului umed; 3) şicană de aer; 4) radiator de încălzire; 5) material uscat; 6) transportor; 7) cilindru distribuitor. 710 porizare (de ex. la etuve, la mangăle, uscăiori-tunel, etc.), floculafie (coalescenfă în particule mai mari a unui precipitat divizat fin), etc. La maşinile de separare peniru amestecuri solide-gaze, operaţiunile de separare pot fi: filtrare cu presiune sau cu vacuum, spălare, etc. Gradul de separare pe care-l realizează o maşină de separare constitue o caracteristică importantă a maşinii. Antrenarea acestor maşini poate fi individuală sau pe grupuri, şi se realizează prin folosirea energiei electrice, hidraulice, termice, musculare, etc, — Mecanismul lor organic realizează prelucrarea, iar uneori şi deplasarea materialului în circuitul de lucru. — Exemple de maşini de separare, după felul indusiriei în care se folosesc: i. Maşinile de separare din construcţii. Maşinile de separare folosite în construcţii efectuează operafiuni de curăţire, măturare, uscare, sortare, spălare, etc. Caracteristicele acestor operafiuni consistă în faptul că ele se efectuează la cald (de ex. pentru îndepărtat apa prin uscare) sau la rece (de ex. peniru ciuruire), cu maşini stabile (de ex. maşina de spălat agregate) sau mobile (de ex. maşina de măturat). Proprietăfile folosite pentru efectuarea separării sunt: diferenfa de dimensiuni, diferenfa de greutate specifică, diferenfa de temperatură de evaporare, etc. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşina de curăfit cărămizi, care foloseşte un arbore cu nervuri elicoidale, pentru îndepărtarea mortarului de pe cărămizile vechi, scoase din construcfie; maşina de măturat, care, printr'o perie metalică rotitoare (în formă de sul), mătură partea carosabilă a căii prin deplasare, stropind totodată caisa; maşina de spălat, în al cărei cilindru se introduc pietrişurile, şi nisipurile, pentru a fi spălate de argilă şi de alte impurităfi; maşina de sortat agregate, care triază materialul concasat în prealabil, folosind trioare cu site cilindrice, cu găuri din ce în ce mai mari; maşina de uscat şi încălzit îmbrăcămintea rutieră, care, printr'o flacără sau printr'un curent de aer cald, usucă porfiunea de pe şosea, peste care se va aşterne mixtura asfaltică; maşina de uscat agregate, în al cărei cilindru rotitor materialele de construcfie (pietriş, piatră spartă, etc.), ajung în coniact cu un curent de gaze de ardere, în scopul uscării materialelor. î. Maşinile de separare din industria agricolă. Maşinile de separare folosite în agricultură efectuează următoarele operafiuni: treierare, curăţire, selecfionare, sortare, triere, clasare, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează astfel, încât să evite spargerea bobului sau pierderile de boabe (procentul de distrugere şi de pierderi trebue să fie sub 1%); separarea se obfine prin diferenfa de di mensiuni, de greutate specifică, de formă, de grad de rostogolire, de sustentafie (raportul dintre greutate şi suprafafa laterală), etc. Carcasa acestor maşini, cu cadru suspendat pe rofi, poartă celelalte elemente ale maşinii. Mecanismul de antrenare e constituit din organe cari fac legăiura între sursa de energie (de ex. locomobilă, motor electric, tractor) şi maşină. Mecanismul lor organic e constituit din un mecanism bielă-manivelă, un mecanism cu rofi dinfate, etc., cari pun în mişcare aparate de treierat, scuturăiori, ciururi, aparate de curăfit, vânturători, etc. Mecanismul lor de comandă este acfionat, în general, manual. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: batoze cu alimentare manuală, cari suni Schema de funcţionare a bafozei de păioase. 1) infroducejea snopilor (alimentarea bafozei); 2) evacuarea paielor; 3) separarea corpurilor mari; 4) evacuarea plevei; 5) separarea corpurilor mici; 6) evacuarea boabelor de iarbă; 7) selectarea boabelor treierate. înzestrate cu aparat de treierai (tobă cu bare şi contrabătător) şi dispozitive accesorii — ca scuturătorul de paie (cu clape), două sau trei aparate de curăfit (cu ciur şi site, şi cu circuit de aer), gro-hăitorul, elevatorul, vânturăioarea — şi cari sunt folosite pentru separarea boabelor de spice (pe cari le curăţă şi le separă totodată de pleavă) şi, uneori, pentru soriarea acestora; batoze cu alimentare mecani că, înzestrate cu aparat de treierat (de obiceiu o tobă cu dinfi şi contrabătător), Aparatul de treierat al batozei cu alimentare mecanică. 1) tobă cu dinfi; 2) contrabătător; 3) dinte de treierat; 4) modul de prindere a dintelui W////////////////////////S////////S* Vânturăfoare. Tarar. 1) pâlnie de alimentare; 2) cu- Í) pâlnie de alimentare; 2) ven-rent,de aer; 3), 4) şi 5) pâlnii filator; 3) curenf de aer; 4] ciur, pentru grăunţe de greutăţi diferife; 6) ventilator. cu dispozitive accesorii — ca scuturătorul de paie cu platformă, unul sau două aparate de curăfire 711 (cu ciur şi site, cu curent de aer), vânturătoarea, aruncătorul automat de paie — şi cu un alimentator cu snopi automat, şi cari sunt folosite pentru separarea boabelor de spice şi, uneori, pentru sortarea acestora; batoze pentru păstăioase (fasole, mazăre, etc.), pentru plante •oleaginoase (de ex.rapi jă) sau pentru furajere (trifoiu, lucerna, etc.), abţinute din transformarea batozelor pentru păioase,prin modificarea aparatului detreie-rat şi schimbarea vitesei de lucru; batoze pentru de păstăioase, cari suntînzes-frate cu site cu găuri (de 6 ■•■9 mm), în cari boabele se desfac de păstăi Batoză manuală penfru porumb. Í) manivelă; 2) pâlnie de introducere a ştiulefilor de po- desfacere a boabelor de pe şfiulefi. TnT- 1 2 3 Schema procesului tehnologic la trior. 1) ovăs sălbatic; 2) grâu calitatea I; 3) grâu calitatea a Il-a; A) grâu calitatea alll-a;5) neghină şi grâu fărâmat; 6) gri ovăs şi ovăs sălbatic. i) grau calitatea i; grau calitatea yrau cdMTciTeci alll-a;5) neghină şi grâu fărâmat; 6) grâui 7) neghină; 8} grâu şi neghină; 9) ovăs şi ovăs sălba Separator elicoidal. Sorfator de cereale după gradul de rostogolire. 1) coş de alimentare; 2) seminfe netede; 3) seminfe aspre; 4) arbori de rulare a pânzei fără fine. (cari rămân în site) şi cad într'un jghiab colector, de unde trec la trior; batoze pentru porumb, cari sunt înzestrate cu unul sau cu două discuri(cu colţi mari) rotitoare, cu ajutorul cărora boabele de porumb se desfac de pe ştiulete; vânturători înzestrate cu site sau cu ciururi vi-branteşi cu ventilatoare (peniru a produce curent de aer), cari separă seminţele de adulteranţi, datorită raportului dintre greutate şi suprafaţa expusă curentului de aer; trioare cu unul sau cu doi cilindri, cari clasează seminţele după formă, Separator centrifug pentru grâu. Í j renuri în cari se depun pietrele din grâu; 2J intrarea grâului amestecat cu impurităfi; 3) apă; 4) impurităfi uşoare ; 5) grâu; 6J pietre; 7) ci- lindru rotativ. prin rotirea ci- lindrilor compartimentaţi în celule; trioare cu discuri, cari clasează seminţele după formă, Tarar aspirator de grâu. 1) pâlnie; 2) ieşirea aerului refulat de ventilatorul (6); 3) evacuarea corpurilor mari; 4) evacuarea grâului; 5) evacuarea corpurilor mici; 6) ventilator; 7) excentrice de agitare a sitelor; 8) distribuitor. cu ajutorul unor celule dispuse la periferia unei serii de discuri coaxiale, rotitoare; trioare cu pânză fără fine, cari separă seminţele după gra- 1) ventilator; 2) coş de alimentare; 3) ieşirea aerului; 4) sită de curăfire pentru refinut impurităfi mari (pietre, befe, etc.); 5) ciocane; 6J perie care freacă sita de sortare; 7J sita de sortare, care refine boabele mici; 8) jghiab pentru evacuarea impurităfilor mari (pietre, befe, etc.); 9) jghiab pentru evacuarea impurităfilor mărunte; 10) jghiab pentru evacuarea boabelor bune; 11) gură pentru evacuarea boabelor rele; 12) jghiab pentru evacuarea boabelor rele; 13) cilindru trior alveolar, care antrenează boabele rele. dul de rostogolire, seminţele netede alunecând în jos şi corpurile străine — cu suprafaţă aspră— fiind transportate pe pânză în sus şi aruncate peste marginea de sus a maşinii; separatoare elicoidale (trioare-melc), cari clasează se-minţele după gradul de rostogolire, sub influenţa forţei centrifuge care acţionează asupra seminţelor în mişcare elicoidală (seminţele late şi lungi, cari au un mare coeficient defre-care, se apropie de axa separatorului şi coboa- Dispozifiv pentru curăfirea sitelor. 1) sită; 2) perie; 3j rolă de conducere; 4) mecanism bielă-manivelă. 712 ră cu o vifesa mai mică); separatoare prin aruncare, cari separă seminfele după greutatea specifică şi sustentafie (adică după raportul dintre greutate şi suprafafa laterală); mese vibrante inclinate, înzestrate cu canale în zig-zag (reglabile), cari separă (de ex, grâul, de orz) sau curăfă Maşină de uscat şi cernui. 1) cameră de intrare (închisă); 2) pâlnie de umplere; 3) us-cător cu instalafie de abur; 4) sită cu ochiuri mari; 5) sită fină; 6] elevator; 7j colector; 8J cărucior de transport. (de ex. ovăsul); selectoare, înzestrate cu ciururi sau cu site vibrante, cu Irioare, vânturători şi mese vibrante, şi cari sortează, clasează şi curăfă seminfele de cereale (îndepărtând seminfele străine, seminfele prea mari sau prea mici, boabele sparte, seminţele sterpe, praful, pleava, cojile, paiele, pietricelele, gunoaiele, neghina, etc.); site sau ciururi vibrante, plane sau cilindrice, cari separă seminfele după dimensiuni; maşini de periat, cari curăfă (cu perii) boabele de grâu ieşite din decorticator; etc. î. Maşinile de separare din industria alimentară şi din industriile anexe. Maşinile folosite în industria, alimentară şi în industriile anexe efectuează operafiunile de separare, până Ia un anumit grad, a unei părfi din constituenfii unui complex. Aceste operafiuni sunt: sortare, cernere, spălare, separare, separare centrifugă, decorticare, presare, filtrare, Operafiunile se efectuează numai la rece, mecanismul organic fiind adaptat la forma de agregare a complexului, care poate fi fluidă, pulverulentă sau solidă. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: trioare, site, spălătoare de sfeclă sau de ; Principiul decorficării cu disc orizontal. 1) disc abraziv; 2) bob; 3) tub de cauciuc; 4) piesă de presare a boabelor pe discul abraziv; 5) bară de ghidare; 6) perete; 7) coji. cartofi, batoze de mazăre, separatoare centrifuge, decorticafoare de orez, de orz, de mazăre, prese mecanice şi hidraulice, separatoare magnetice, filtre-prese. Trioarele de cereale separă, prin selecfionare, impurităţile din materiale, datorită alveolelor de formă definită practicate într'o manta cilindrică, şi datorită inclinafiei cilindrului; trioarele de mazăre separă diferitele dimensiuni de mazăre boabe, din Trior cu alveole, î) pâlnie de intrare a grâului; 2) şurub-melc de transport; 3) tobă; 4) ieşirea boabelor de grâu, lungi; 5) ieşirea boabelor de grâu, scurte; 6) alveole; 7) boabe de grâu lungi; 8) boabe de grâu scurte; 9) paletă. mazărea desghiocată; selectoarele de fructe selecţionează, după diametru, diferitele specii de fructe. Sitele plane, sitele scuturătoare, sitele cilindrice şi burafele (sitele hexagonale de moară) separă, prin cernere, părfile fine dintr'un complex, măcinat şi elimină părfile grosolane. Din această categorie fac parte: burafele de moară, buratele de amidon şi de dextrină (formate dintr'un cadru d 3 secfiune hexagonală îmbrăcat cu site de bronz sau de mătase având, pe unitatea de suprafafă, numărul de ochiuri indicat de finefa cerută pentru materialul finit); sitele plane, cari separă grişurile, şrofurile, făinurile şi tărâfele, în diferitele faze ale diagramei de măcinare; sitele scuturătoare, folosite în indusiria amidonului, cari separă borhotul din laptele de amidon, prin vibrafie de frecvenfă înaltă şi amplitudine mică, şi cari se pot clasifica în site de separare sau în site de rafinare (după finefa sitei de bronz sau de mătase); site cilindrice (site de spălare), folosite în industria amidonului, pentru spălarea în contracurent a amidonului din materialul măcinat. Spălătoarele de sfeclă, de cartofi, etc. îndepărtează nisipul şi alte impurităfi de pe rădăcini sau de pe tubercule, prin mişcări imprimate acestora de către brafele spălătoare în lungul unei albii semicilindrice; spălătoarele de fructe şi de legume execută spălarea prin barbotarea (produsă de un ventilator) în apa curgătoare a rezervorului, şi prin duşarea materialului scos din apă, fie pe o bandă de transport, fie printr'un elevator cu bandă lată. Batozele de mazăre separă mazărea boabe, de păstăi; desbrobonitoarele de struguri (des-ciorchinătoarele) smulg boabele de struguri de pe ciorchine, înaintea presării boabelor şi extragerii mustului; maşinile de curăfit solzii se foiosesc în industria piscicolă; ventilatoarele se folosesc pentru a separa praful şi zobul de tutun înainte de tăierea foilor, pentru a curăfi cerealele de praf şi de părfile uşoare, înainte de spălare şt de măcinare. 713 Separatoarele centrifuge se folosesc pentru smântânit laptele, pentru separat chiagul din sânge, pentru limpezit (clarificat) musturile (nefermentate) de fructe, pentru clarificat solufiile Separaior de lapte, termomecanic. Í) inirarea iapfeiui; 2) inirarea aburului; 3) răzuifoare; 4) cilindri metalici; 5) ieşirea vaporilor de apă din lapte; 6) ventilator ; 7) carcasă. de pectină, pentru separat suspensiile fine din uleiurile vegetale, pentru separat amidonul din laptele de amidon, penfru separat drojdia de Centrifugă fără sita. a) tub pentru extragerea lichidului uşor; b) tub penfru extragerea lichidului greu. bere; centrifugele, cari pot fi cu funcfiune discontinuă sau continuă, se folosesc în industria amidonului pentru rafinare şi preuscare, şi pot fi'cu Separator de unt, centrifug. 1) jghiab de scurgerea amestecului de unt şi zer; 2) ieşirea apei de răcire; 3) cilindru de centrifugare, deschis; 4) paletă de lemn; 5) suportul paletei; 6) paiefă; 7^ arbore principat; 8) curea de transmisiune; 9) intrarea laptelui; tO) manta dublă de răcire; 11) intrarea apei de răcire. tobă plină (pentru amidonul de grâu şi de orez) sau perforată (pentru amidonul de porumb şi decartofi); centrifugele se folosesc şi în industria prelucrărrîde-şeurilor de peşte sau a celor provenite din abatoare, pentru separarea grăsimii din deşeurile uscate, ca şi în industria zahărului, pentru separarea de melasă a cristalizatului. Decorficatoarele de orez, cele de orz sau de mazăre, separă coaja de sămânfă, prin frecarea Decorficafor penfru seminfe. Í) intrarea în canalul inelar; 2) canal inelar; 3) arbore principal; 4) roată de curea; 5) carcasă; 6) .ieşirea boabelor decorticate; 7) şurub de fixare a obturatorului; 8) obturator de tablă; 9) conductă de aer spre exhaustor; 10) mantaua perforată a canalelor de decorticare; 11) canal de decorticare; 12) disc porf-cilindru de lucru; 13) cilindru de lucru, de material abraziv; 14) fablă-suporf, de lemn. pe o suprafafă abrazivă; decorficatoarele de seminţe oleaginoase desfac coaja dejpe seminfe, Presă de mere. Presă mecanică continuă, de Í) pâlnie; 2) mere; 3) cilin- extras uleiul din turte fărâmate, dru cu cufite; 4) suc de 1) pâlnie; 2) grătar; 3) şurub- mere; 5) placă de strivire, melc; 4) cuvă de colectare a uleiului; 5) ieşirea turtelor fărâmate; 6) dop de contrapresiune. prin cilindrare şi lovire, şi apoi o îndepărtează prin ventilare. Presele mecanice şi hidraulice, continue sau Presă continuă de struguri. 1) struguri; 2) pâlnie; 3) desciorchinător; 4) angrenaj; 5) şurub-melc; 6) scurgerea mustului din prima presare; 7) sită; 8) scurgerea mustului din a doua presare; 9) dop de borhot; 10) pârghie cu contragreutate. discontinue, separă uleiul din seminfele oleaginoase, sau din grăsimea animală topită; presele de 714 borhot reduc conţinutul în apă al borhotului de sfeclă sau de amidon (mărind astfel productivitatea uscătorului); presele de fructe sau de struguri se folosesc pentru extragerea sucului sau a mustului. Separatoarele cu magneţi se folosesc pentru îndepărtarea metalelor feroase din seminţele de oleaginoase şi din reziduurile de fabricaţie, ca şi pentru protejarea instalaţiilor contra pătrunderii particulelor metalice între cilindri, în prese, etc. Filtrele-prese (cari se construesc din lemn sau din fonta) cu rame sau cu camere, după volumul filtratului reţinut de pânze, lucrează intermitent şi cu închidere mecanică sau hidraulică; filtrele rotative cu vid lucrează continuu, filtratul fiind detaşat, de un cuţit, de pe suprafaţa filtrantă. 1. Maşinile de separare din industria cauciucului. Maşinile de separare folosite în industria cauciucului efectuează următoarele operaţiuni: cernere, uscare, spălare, rupere. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: tratarea se face la rece (de ex. cernerea ingredientelor cari intră în compunerea amestecurilor de cauciuc) sau la cald (de ex. uscarea ingredientelor), uscat (de ex. cernerea ingredientelor) sau umed (de ex, ruperea cauciucului natural sub acţiunea unei curent de apă). Mecanismul organic asigură fie o mişcare alternativă a uneltei sau a piesei (vibratoare), fie o mişcare de rotaţie (amestecare), fie o mişcare de translaţie continuă (de ex. o vână de apă pentru ruperea cauciucului). După felul operaţiunii de separare, se deosebesc: maşina de cernut, care cerne material prin site vibrante; maşina de uscat, în care materialul este transportat cu un şurub-melc deasupra unui cilindru cu mantaua încălzită; maşina cu cilindri, peniru spălat cauciucul, care rupe cauciucul cu doi cilindri rotitori şi îl spală într'un curent de apă care antrenează impurităţile. 2. Maşinile de separare din industria chimică. Maşinile de separare folosite în industria chimică efectuează separarea, până la un anumit grad, a constituenţilor sau a unei părţi de constituenţi dintr'un amestec, prin următoarele operaţiuni: sortare, cernere, spălare, separare prin sedimentare, separare magnetică, separare electrică, separare prin centrifugare, presare, filtrare. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: separarea se efectuează uscat sau umed, prin diferenţă de greutate specifică sau de proprietăţi electromagnetice. Maşinile se compun din următoarele părţi: carcasă, mecanism de antrenare, mecanism organic, ghidaje, dispozitive auxiliare, dispozitive de comandă şi instalaţii anexe. După felul operaţiunilor, se deosebesc: Site plane, fixe, pe cari se frece materialul cu ajutorul lopeţilor; site scuturătoare, acţionate de o bielă care le transmite mişcarea alternativă; site cilindrice, rotative (cu rrişcare de rotaţie în jurul axei lor), cari cern, separând materialele numai după mărime. Astfel se sortează, după numărul de ochiuri ale sitei pe unitatea de suprafaţă (care dă fineţa materialului cernut), carbura de calciu în patru mărimi; diferite produse chimice cristalizate sau măcinate, ca, de exemplu, clorura de amoniu, cloratul de potasiu, etc. Operaţiunile se fac cu materiale uscate sau umede, sau în curent de apă pentru spălare. Separatoare cu curenţi puternici de aer, pentru separarea particulelor foarte fine de particulele mai mari ale aceluiaşi material, sau pentru separarea particulelor de aceeaşi mărime, dar cu densităţi diferite, ca, de exemplu, pentru separarea negrului de fum, a unor pigmenţi, etc. Separatoare cu apă, ca: tobe rotative, cu perefii perforaţi cu găuri de anumite dimensiuni; selectoare cu bandă de transport; separatorul Dorr, i 3 a «w r' 3 ^ m T z wm ri: v !W Separare prin spălare. 1) intrarea apei; 2) ieşirea apei; 3) intrarea gazului de huilă cu amoniac; 4) ieşirea gazului fără amoniac; 5) rofi de material poros, în rotajie lentă. cu raclete cari sunt antrenate într'o mişcare într'un singur sens, agitând uşor amestecul de substanţe insolubile în apă, astfel încât o parte din amestec este evacuată prin prea-plin (în acest amestec se găsesc particulele cele mai fine din substanţa de separat; separatorul Dorr se foloseşte pentru separarea pulberilor foarte fine, cum sunt cele de emeri, de carborundum, etc.); dispozitive de flotaţie, penfru a separa, pe cale umedă, folosind apa sau unele uleiuri, materiale de diferite densităţi sau cu diferite proprietăţi de flotafie (de ex.: unele metale native sau unele minerale, de amestecuri pământoase sau de sulfuri; cărbunii, de steril; etc.). Prese mecanice şi hidraulice, pentru separarea materialelor solide de cele lichide, de exemplu la confecfionarea calupurilor de clorură de amoniu (ţipirig), etc. Maşini centrifuge, cari, prin învârtirea cu tu- Maşină [centrifugă (pentru separat solide de lichide). 1) carcasă; 2) sită fină; 3) a-mestec de substanfe solide şi lichide; 4) ieşirea lichidului; 5) arbore principal. rafie înaltă a coşului interior, separă de lichide substanfele cristalizate sau granulate, ca sulfatul de cupru, sulfatul de aluminiu, bicromatul de potasiu, cloratul de potasiu, Maşină centrifugă (penfru separat lichide de lichide). Í) intrarea amestecului de lichide; 2) lichidul cu greutate specifică mai mare; 3) lichidul- cu greutate specifică mai mică; 4) amestecul de lichide; 5) palete fixe; 6) arbore de rotafie solidar cu cuva; 7) cuvă rotitoare. 715 hexametilentetramina, etc.; sau centrifuge speciale, în cari se introduc amestecuri lichide antrenate într'o mişcare circulară repede, când se separă lichidele între ele, ca, de exemplu, produsele chimice ajutătoare în industria textilă, clarificarea uleiurilor, a vernisurilor, etc. Filtre pentru, separarea solidelor în suspensie în lichide sau în gaze, şi a lichidelor în suspensie în gaze. Filtrarea solidelor din lichide se face cu ajutorul filtrelor simple sau cu vid, şi al filtrelor-prese construite din rame de lemn sau de fontă, înzestrate cu pânză deasă de in sau de bumbac, prin care solufiile sunt împinse cu presiune şi pe care se depune filtratul (ca, de exemplu, sulfatul'de bariu, litoponul, fosfatul dîsodic, ele.); se folosesc, de asemenea, filtre rotative cu vid şi cu presiune, lucrând continuu, filtratul (de ex. Filtru cu vid (soiide-lichide). f) sită fină, pe care se prinde materialul solid; 2) carcasă care confine amestecul de filtrat; 3) absorpfia aerului; 4) intrarea aerului după filtrare; 5) apă de spălare; 6) ieşirea substanfei filtrate. clorură de calciu, carbonatul de sodiu, oxidul de aluminiu, etc.) fiind desprins de pe tobă cu ajutorul unui cufit (v. şi sub Filtru). î. Maşinile de separare din industria forestieră. Maşinile de separare folosite în cultura pădurilor efectuează următoarele operafiuni: extragere de seminfe, curăfire, sortare, selectare. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se efectuează astfel, încât să evite spargerea seminfelor sau pierderile de seminfe; separarea se obfine prin diferenfa de dimensiuni, de greutate specifică, de formă, de grad de rostogolire, de grad de sustentafie (raportul dintre greutate şi suprafafa laterală). . Carcasa acestor maşini poartă celelalte elemente ale maşinii. Mecanismul lor organic e constituit dintr'un mecanism bielă-manivelă, un mecanism cu rofi dinfate, etc., cari pun în mişcare aparate de curăfire, scuturători, ciururi, vânturători, tri-oare, etc. După felul operafiunilor de separare, se deosebesc: maşina cu tobă pentru extragerea seminfelor forestiere, care, prin rotire şi izbire de pe-refi sau de şicane radiale, detaşează seminfele din conuri; maşina cu tobe cu dinfi şi contrabătător, pentru extragerea seminţelor de răşinoase prin ruperea solzilor conurilor; batozele forestiere, pentru extragerea seminţelor din aripi şi părţi din fructe, cu tobe sau cu cilindri, după principiul de funcfionare al batozelor agricole; trioare cu discuri, cari clasează seminfele după formă, cu ajutorul unor celule dispuse la periferia unor discuri coaxiale rotitoare; trioare cu pânză fără fine, cari separă seminfele după gradul de rostogolire; separatoare elicoidale (trioare-melc), cari clasează seminfele după gradul de rostogolire, sub influenfa forfei centrifuge care acfionează asupra Seminţelor m miş- Secfiune printr’o tobă cu dinfi Care elicoidală ; sepa- pentru extragerea seminfelor ratoare prin aruncare, forestiere. Cari separa seminţele j) cilindru-contrabătăfor exfe-după greutatea specifică rior, fix; 2) tobă rotativă cu şi sustentaţie; selectoare dinfi; 3) gură de alimentare; înzestrate CU ciururi sau 4) 9ură de evacuare; 5) arcú site vibrante, trioare bore,e iobei'' 6) Pâ,nie de a,i~ şi vânturători, cari sor- mentare. tează, clasează şi curăţă seminţele; site sau ciururi vibrante, plane sau cilindrice, cari separă seminfele după dimensiuni. 2. Maşini.e de separare din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile de separare folosite în industria hârtiei şi a celulozei efectuează următoarele operafiuni: cojire, ciuruire, separare de noduri şi de aşchii, triere, desprăfuire, sortare, spălare, svântare, uscare. Aceste operafiuni se fac la rece sau la cald, uscat sau umed. Antrenarea maşinilor se face individual, prin electromotor, sau colectiv, dela o transmisiune. După felul operafiunilor de separare se deosebesc: maşina de cojit (cojitorul), care separă, prin acfiune mecanică, hidraulică sau combinată, coaja de pe buşteni; separatorul de noduri şi de aşchii, care refine nodurile şi aşchiile mari din semipastă, prin tobe rotitoare sau vibrante; ciurul plan sau cilindric, cu mişcare de translafie, de. rotafie sau pendulară, pentru separarea, după diferite mărimi, a materialului; triorul cu site multiple sau suprapuse, pentru trierea după mărime a materialelor; sortorul, care sortează fin, prin centrifugare, pasta de lemn provenită dela defibrator; maşina de svântat şi de uscat, care separă apa din semipastă şi care poate lucra cu sau fără aport de căldură, prin filtrare sub presiune sau cu vid, sau prin centrifugare; desprăfuitorul, care elimină praful din cârpele sfâşiate, înainte de a fi fierte; sortorul, care sortează fin, prin centrifugare, semi-pasta de lemn provenită dela defibratoare; ho-lendrul spălător, care spală cârpele fierte, într'o tobă rotitoare, cu palete. 3. Maşinile de separare din industria materialelor de construcfie. Maşinile de separare folosite în industria materialelor de construcfie efectuează operafiuni de separare după dimensiuni, sau operafiuni de separare gravifică forfată. 716 Caracteristicele acestor operaţiuni consistă în faptul că ele se efectuează uscat şi la rece, prin acfiune continuă sau periodică. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: separatorul cu aer, care separă particulele fine de ciment, de filer, etc., folosind un curent de aer; sita vibratoare, care cerne materialul prin vibrarea sitei; sita basculantă şi sita rotitoare, cari cern prin mişcarea alternativă sau rotitoare a sitei. î. Maşinile de separare din industria pielăriei. Maşinile de separare folosite în industria de prelucrare a pieilor şi în industria încălfămintei efectuează următoarele operafiuni de prelucrare: separarea straturilor din piele, separarea umidi-tăfii şi a murdăriei, şi spintecarea pieselor de piele croite. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: prelucrarea se face la rece, modificarea formei se face prin solicitări mecanice, cu unelte ascufite sau boante; separarea de straturi se realizează prin cufite ascufite (de ex. maşina de descărnat, maşina de şpalt, maşina de spintecat branful), prin cufite teşite, montate pe cilindri (de ex. maşina de curăfit fafa şi de depărat), prin cilindri îmbrăcafi cu pâslă (de ex. maşina de stors), sau prin prese (de ex. presa de stors pieile). Mecanismul organic trebue să asigure mişcări continue în timpul operafiunii de separare, pornirea, întreruperea şi inversarea mişcării. Antrenarea poate fi individuală, prin motoare cuplate cu maşina, sau prin transmisiune (cu curea simplă sau trapezoidală), sau colectiv (în grupuri). Dispozitivele de comandă asigură pornirea sau oprirea maşinii, schimbarea sensului de rotafie şi a vitesei, prin comanda directă prin butoane, volane, manete, sau prin pedale. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: maşina de curăfit fafa şi de depărat, la care Maşină de curăfit fafa pielei şi Maş;nă de despicat p:e!ea (maşină de şpalt). 1) pielea, după despicare; de depărat. A) maşina, în pozifie deschisă] 8) maşina, în pozifie de lucru; 2) cufit rotativ, fără fine; J) piele; 2) cilindru de ofel, fix, 3) cilindri metalici de apă-caneiat; 3) cilindru de cauciuc, sare; 4) pielea, înainte de fix; 4) cilindru mobil, rotativ, cu despicare; 5) masă de sus-cufite dispuse în V; 5) cilindru finere a pielei; 6) cilindru de mobil, metalic, canelat. cauciuc, de contraapăsare; 7) cilindru cu inele de alama juxtapuse. se efectuează, în principal, operaţiunile de curăfire a fefei pielei în slare de gelatină şi, în secundar, depărarea pieilor, după operafiunea de cenuşărit; maşina de descărnat (şeruit), la care se efectu- ează îndepărtarea stratului subcutanat aderent la dermă, după operafiunea de cenuşărit; ma- Maşină de descărnat (şeruit) pielea. /) pozifia deschisă; I!) pozifia închisă; Í) manivelă de reglare; 2) cilindri mobili, de cauciuc; 3) cilindru fix, de cauciuc; 4) cilindru pneumatic; 5) piele; 6) cilindru mobil rotativ, cu cufite dispuse în V. şina de şpalt, la care se efectuează despicarea pielei la grosimea dorită; maşina de stors, la care se efectuează îndepărtarea surplusului de apă din pielea udă tăbăcită; presa de stors, cu aceleaşi funcfiuni ca şi maşina de stors; maşina de deschis risul, la care se efectuează formarea unui şanf la branf sau la talpă, în vederea coaserii tălpii. 2. Maşinile de separare din industria textilă. Maşinile de separare folosite în industria textilă efectuează următoarele operafiuni ds prelucrare: separarea materialului textil de curentul de aer care-l transportă, eliminarea apei (prin stoarcere, prin centrifugare, uscare, etc.); separarea de impurităfi (de ex. la sămânfa de bumbac, la gogoşile de mătase, etc.). Caracteristicele operafiunilor pe cari le efectuează aceste maşini sunt: lucrează, de obiceiu, integrate întrfun ansamblu de alte maşini; în general, separă fibrele de alte elemente însofitoa-re, penfru ca, în stare curată, să poată fi transformate în fire, în fesături şi în articole finite; prelucrarea se efectuează la rece, cu excepfiunea prelucrării la maşinile de uscat. Separarea se face în diferite moduri, şi anume: destrămarea fibrelor pentru dislocarea impurităfilor aderente şi eliminarea lor cu ajutorul exhaus-toarelor sau al unor cutii cu grătare separatoare; stoarcerea cu cilindri, printre cari circulă materialul textil care trebue eliberat de lichidul în care a fost tratat anterior; centrifugarea; uscarea prin evaporarea apei din malerialul textil umed, străbătând o atmosferă nesaturată sau fiind adus în contact cu suprafefele unor cilindri metalici încălzifi; sdro-birea cu cilindri canelafi, cari sdrobesc substanfele fărâmicioase însofitoare, în timp ce fibrele textile rămân intacte, datorită flexibilităfii lor. Maşinile de separare mai importante, din prelucrarea primară a bumbacului (în staţiuni de egre-nare), sunt: separatorul cu aer, care separă, printr'o tobă ciuruită, rotitoare, fibrele (cari se depun pe tobă), de praful şi de impurităţile mărunte, cari trec prin orificiile tobei; maşina eliminatoare de 717 pietre (care precede maşina de curăfit bumbacul şi e combinată, adesea, cu separatorul cu aer), care e folosită pentru a elimina pietrele din bumbacul neegrenat, cu ajutorul unui ax rotitor cu palete; maşina curăfitoare, cu cilindri cu nasuri sau cu cilindri îmbră-cafi cu garnituri de ace, care curăfă în mare parte bumbacul neegrenat, de impurităfile minerale (nisip, pământ, praf) şi de aderenţele vegetale (fragmente de frunze, de pereţi capsulari, coji de seminfe, etc.), pe cari le elimină cu ajutorul unui curent de aer; maşina de egrenat cu ferestraie şi maşina de egrenat cu tobe rotitoare, cari egrenează bumbacul prin smulgerea. fibrelor de pe seminfele din camera de lucru a maşinii (cu ajutorul unor ferestraie circulare sau cu cilindri îmbrăcafi în piele de focă, crestată); maşina de delintersaf, care separă, cu ajutorul unor ferestraie, seminfeleegrenate, de fibrele mai scurte decât cca 8 mm, rămase pe ele; triorul pentru sămânţa de bumbac, care separă sămânţa sănătoasă (destinată agriculturii) de sămânţa nesănătoasă, din care se poate extrage uleiu, prin separare gravifica în curent de aer; maşina de analizat bumbacul, care separă componentele dintr'o probă de bumbac, pentru ca ele să poată fi cântărite şi exprimate procentual (de ex. fibre sănătoase, fibre scurte cu ghemotoace, impurităţi mari şi praf), mărunţind ansamblul fibros cu ajutorul unei tobe cu garnituri ’ de ace; maşina de curăţit deşeuri, care elimină fibrele scurte şi impurităţile din deşeuri, prin destrămarea materialului, cu ajutorul unui sistem de cilindri cu garnituri de ace. Maşinile de separare mai importante, din prelucrarea primară a fibrelor liberiene de in, de cânepă, etc. (în topitorii), sunt: maşina de decap-sulat, care smulge fructele capsulare ale inului, cu ajutorul unei tobe cu piepteni cari se înfig în mănunchiul de tulpine şi-l pieptenă spre vârf, ducând cu ei capsulele separate de plante; maşina de dessămânţat, care are o tobă cu pereţii ciuruiţi, în care se sparg capsulele introduse, iar sămânţa brută de in — separată de pleavă — se strecură prin orificiile tobei; maşina de decuscutat şi de triat, care separă sămânţa de in de sămânţa de cuscută, şi triază sămânţa de in, prin site scuturătoare dispuse în etaje; maşina de stors paiele topite, care elimină o parte din apa din paiele umede (scoase din basinul de topire), cu ajutorul unor cilindri storcători cu suprafaţa netedă; maşina de uscat paiele jilave, care elimină excesul de umiditate al paielor topite şi uscate (cari au devenit jilave din cauza umidităţii atmosferice), prin trecerea lor, pe o bandă transportoare, printr'o cameră încălzită; melifa cu aripi, care separă puzderiile din smocul fibros şi câlfii, cu ajutorul unor cufite fixate pe un arbore rotitor; melifa cu tobe, care separă câlfii şi puzderiile din fuior, prin tobe orizontale cu lineale; scuturătorul, care separă puzderiile şi praful din câlfi, prin acăfarea şi destrămarea fibrelor cu ajutorul unor lineale cu ace şicanatoare; maşina de finisat câlfii, asemănătoare cu maşina scuturătoare, care completează separarea puzderiilor şi a prafului; maşina de pieptenat, care separă de fuior puzderiile, fibrele scurte şi praful rezultat din resturile parenchimatoase, pieptenând fuioarele cu ajutorul unor lineale cu ace. Maşinile de separare mai importante, din ramura de prelucrare primară a lânii, sunt: leviatanul, care separă produsele glandelor sebacee şi su-doripare (usucul) din lână, pe care o trece printr'o serie de basine cu solufii disolvante; maşina de clătit, care elimină produsele glandelor sebacee şi sudoripare (usucul) rămase pe lâna spălată în leviatan, şi care spală, într'un basin, lâna de calitate excepfională, prin adaus de detergenfi superiori; maşina de uscat lâna spălată, care separă apa rămasă în lâna centrifugată, într'un tunel sau pe bande etajate, lâna circulând în contracurent cu aerul. Maşina de separare mai importantă din prelucrarea primară a mătasei este maşina de sortare, care separă mai întâi frizonul (adică învelişul exterior, afânat) de pe gogoşi, cu ajutorul unor vergele cu asperităfi, şi apoi sortează gogoşile după mărime, prin site. Maşinile de separare mai importante, din industrializarea bumbacului (filatură, fesătorie, finisare), sunt: maşina de desfoiat, care separă fibrele unele de altele, pentru dislocarea şi eliminarea impurită-filor, în lăzi cu fundul şi cu un perete format din pânze fără fine, cu şipci cu cuie cari mărunfesc, omogeneizâază şi curăfă bumbacul; eliminatorul de metale, care reţine obiectele metalice aderente la bumbac, prin trecerea lui printr'un câmp magnetic, în timp ce bumbacul este transportat pneumatic pe conducte; lupul Crighton, care separă impurităţile bumbacului, prin destrămare cu ajutorul unor discuri paralele rotitoare, cu nasuri periferice* bumbacul fiind reţinut pe vergelele pereţilor camerei de lucru; lupul orizontal, care separă praful şi nisipul din bumbac, cu ajutorul unui arbore cu braţe radiale bătătoare, care se roteşte într'o tobă ciuruită; destrămătorul preliminar, care separă impurităţile bumbacului cu ajutorul unei tobe rotitoare, cu lame radiale de oţel; destrămătorul fin, care separă impurităţile bumbacului în mod asemănător cu destrămătorul preliminar; maşina bătătoare, care prepară cojocul prin învălătucirea valului de bumbac, separând în acelaşi timp impurităţile şi fibrele scurte, cu ajutorul unor lineale cari bat şi scarmănă bumbacul; carda sau daracul, cari elimină impurităţile, separă fibrele scurte şi ghemotoacele, de fibrele normale, individualizează şi paralelizează fibrele, pe cari le strânge în formă de bandă, cu ajutorul Separator cu aer. Í) tub de intrare; 2) palete cu raclete de cauciuc; 3) sită; 4) conductă de evacuare a aerului încărcat cu praf; 5) exhaustor; 6) conductă de evacuare a bumbacului. 718 unei tobe, al unui capac mobiJ şi a! unor cilindri cu garnituri de ace; maşina de curăfit de- Cardă de bumbac (fără capac), î) cojoc preparat de maşina bătătoare (din învălătucise* valului fioros); 2) cilindri de alimentare; 3) valf rupător (fărâmător); 4) tobă; 5) cilindru lucrător; 6) cilindru întorcitor; 7) cilindru perietor (doffer); 8) cilindri condensatori; 9) cana ('(oaia). 440 Maşină de pârlit. Maşină de descleif. I) fesătură; 2) bare de condu- î) fesătură; 2) cilindru conducere şi întindere; 3) cilindri cător; 3) instalaţie de apă-abur; conducători; 4) dispozitiv cu 4) şi 5) cilindri conducători; flacără; 5) şi ó) cilindri de con- 6) pereche de cilindri storcă-ducere şi de sdrobit scrumul; tori. 7) mecanism oscilant de depunere a ţesăturii în falduri. şeurile recuperabile din filatura de bumbac, care elimină impurităfile din deşeuri, pe cari le scar-mănă cu ajutorul unei tobe cu cuie de ofel; curăfitorul deşeurilor inferioare fl Wilow", care separă fibrele scurte, impurităţile şi praful din mă-turătura rezultată la curăţirea grătarelor sau a garniturilor cardelor, etc., cu ajutorul unor organe de bătut şi de mărunţii, cari acţionează într'o tobă; maşina de pieptenai, care elimină prin piep- tenare impurităţile, ghe- Maşină de spălat în ştreang, motoacele şi fibrele scurte 1) ţesătură; 2) cilindri stor-din bumbacul lung, cători şi de conducere; 3) cu ajutorul unor piep- cilindri de conducere; 4) gură teni mobili; maşina de de scurgere; 5) basin cu so-pârlit fire, care separă iuţie de spălare, capetele fibrelor ieşite înafară, din firele destinate mercerizării sau fabricării afei, folosind un dispozitiv de ardere cu gaze, prin care trece firul; maşina de pârlit fesături-le, asemănătoare cu cea de pârlit fire, care separă — prin ardere — capetele de fibre ieşite în relief Ia ţesăturile brute, înainte de a fi albite; maşina de descleit, care separă din fesătură brută substanfele cari au fost impregnate prin încleirea urzelii, trecând fesătură printr'un basin cu diverse solufii; maşina de spălat ţesătura, care elimină cerurile, grăsimile şi alte impurităţi din ţesăturile de bumbac, imediat după fierbere, cu ajutorul apei sub presiune şi al unor cilindri de presare; maşina de spălat fire în sculuri, cu ejutorul unor cilindri cari conduc firele prin basinul de spălare; maşina de spălat fire în bobine, prin aşezarea acestora într'un basin, în dreptul unor orificii prin cari e pompată soluţia de spălare; calandru! de apă, care separă, prin stoarcere între cilindri şi clătire cu apă, impurifăfiledi-solvate, aderente la ţesăturile ude (cari sunt scoase din auto-clava de fierbere sau din soluţiile de reactivi pentru finisare); maşina de uscat, care se foloseşte (după tratamente la umed) pentru eliminarea apei care depăşeşte umiditatea normală, şi care poate fi: fie cu camere de aer cald şi cu dispozitive de aşezare a ţesăturii în falduri verticale (ia care uscarea se produce fără circulaţia ţesăturii), fie cu lanţ cu clupe (în care Calandru de apa. Í) ţesătură; 2) basin cu lichid (apă); 3) cilindru de agitare, întindere şi conducere; 4) cilindri de presare şi stoarcere; 5) mecanism oscilant pentru depunere în falduri. Maşină de uscat cu cilindri încălziţi. 1) ţesătură; 2) cilindri încălziţi; 3) cilindri cu spaţii de eliminare a aerului umed. ţesătura bine întinsă circulă în spaţii încălzite), fia cu cilindri încălziţi (pe suprafaţa cărora ţesătura circulă întinsă). Maşinile de separare mai importante, din prelucrarea primară a fibrelor liberiene, sunt: daracul preliminar pentru torsul căiţilor, asemănător dara-celor de lână şi de vigonie, care curăţă câlţii de impurităţi, elimină fibrele curăţite, ghemoioacele şi praful; daracul fin, care separă fibrele scurte şi impurităţile din câlţii de in, de cânepă şi de iută, şi care pregăteşte panglica; daracul unic pentru câlţi, care înlocueşte daracele preliminar şi final, şi care este folosii pentru separarea impurităţilor şi a fibrelor scurte, şi pentru pregătirea benzii. 719 Maşinile de separare mai importante, din industrializarea lânii, sunt: lupul cu acţiune continuă, folosit pentru bătut şi scuturat lâna, care separă impurităţile de lână prin grătare şi absoarbe praful cu ajutorul unui exhaustor; lupul cu bătătoare în serie, care curăfă de câlti lâna spălată, cu ajutorul unor lineale bătătoare; separatorul de sca-iefi, care elimină din lână scaiefii cari aderă mult la fibre; maşina de carbonizat, care separă de lână scaiefii, cornufii, turifa şi aderenţele vegetale, prin transformarea celulozei conţinute, în hidroceluloza fărâmicioasă (care este sdrobifa şi eliminată); ea are un dispozitiv de impregnare a lânii cu substanfă hidrolizantă, un dispozitiv de stors, un uscător, un dispozitiv de sdrobire a hidrocelulozei şi un sistem de ventilare (care elimina hidroceluloza fărâmată); aaracui de lânăr care separă impurităfile şi fibrele scurte, asemănător daracului de vigonie; maşina des-prăfuitoare de sdrenfe, care separă impurităfile minerale cari însofesc cârpele uzate, prin baterea lor într'o tobă ciuruită. î. Maşinile da ssparare din metalurgie şi turnătorie. Maşinile de separare folosite în metalurgie şi turnătorie efectuează următoarele operafiuni: cernere sau ciuruire, triere (umedă sau uscată) mecanică sau magnetică, vân- liturare, filtrare cu presiune 1 1 . sau cu vid, centrifugare, decantare, etc. Caracteristicele acestor operafiuni sunt: separarea se efectuează asupra materialului în stare fărâmată, umed sau uscat; separarea se sprijine pe diferenfa dintre proprietăfile fizice ale compuşilor metalici şi gangă (de ex. diferenfa de densitate în operafiunea de concentrare hidromecanică); separarea se poate efectua prin folosirea tensiunilor superficiale (de ex. la concentrarea prin flotafie) sau a proprietăfilor feromag- Vânturătoare-ciclon. Í) cameră de separare; 2) in-netice (de^ ex. la separarea {rarea tangentia!ă a aerului; 3) traiectoria curentului de magnetică), etc Sistemul de antrenare al 4] mrt»rtal"ul maşinilor poate fi indivi- )ui de separa). 5) ieşirea dual (direct sau indirect) 3eru,ui cu materi3|u| fin. sau pe grupuri (colectiv). 6) fantă pentru trecerea ma-Mecanismul organic tre- terialului grosolan; 7) îeşi-bue să asigure mişcarea rea ma)eria|u|ui gr050|an. materialului şi, uneori, variafia vitesei acestei mişcări, ca şi angajarea sau întreruperea acfiunii de lucru şi de înaintare a materialului. El cuprinde: organul de lucru (de ex. ciurul); lanful cinematic de transmitere sau de transformare a mişcării; ambreîajul care angajează sau întrerupe mişcarea (manual, mecanic, etc.); un dispozitiv pentru deplasarea materialului (de ex. un transportor), care poate fi manual Maşină cu site vibratoare. Í) batiu; 2)site; 3) excentric; 4) pârghie; 5) amortisoare de gumă; 6) suport telescopic. sau mecanic şi un dispozitiv de alimentare cu material a maşinii (de ex. o pâlnie). După felul operafiunilor de separare, se deosebesc: maşini cu grătare (vibratoare, cu bare rotitoare, cu discuri), la cari deschiderea dintre bare este de cca 50 mm, pentru a se obfine o ciuruire grosolană; maşini cu site (scuturăfori, vibratoare), penfru cernerea materiale-ior; trioare cu tobe cu site multiple, penfru sortarea materialului; tarare aspiratoare cu site suprapuse şi curent de aer; vânturători (cu vacuum sau copresiune) penfru separarea materialului, mai ales umed, cu granule cari trec prin sita de 4900 ochiuri pe cm2; maşini de filtrat (cu vacuum sau cu presiune), penfru separarea apei, a nomolului, efc.;maşini centrifuge (cu sau fără site) penfru extragerea lichidului (de ex. a apei) sau a impurităfilor solide, din material; maşini de decantare, la cari decantarea se face în curent de apă pulsator, produs de un piston vă) într'un jghiab cu sită; maşini de separare magnetică pentru extragerea minereurilor de fier feromagnetice (de ex. mag-netit), sau pentru separarea impurităfilor feroase din nisipul folosit în turnătorie; maşini de flotafie (v. Flotafie), pentru separarea pe cale umedă, prin efectul tensiunilor in-terfaciale dintre particulele de lichid şi de aer, astfel încât particulele hi-drofobe din minereu, a-mestecafe cu bule de aer, se aglomerează la suprafafă şi sunt culese pe cale mecanică, iar particulele hidrofilé, cari rămân imer-se, sunt antrenate de curentul de lichid şi evacuate; maşini de curăţire Maşină de separare magnetică. Í) bielă cu excentric; 2) jghiab oscilant; 3) material de separat,* 4) electromagnet; 5) tobă rotitoare; 6) material feromagnetic; 7) material neferomagnefic. mişcare alternati-$ (cu Maşină de flotafie. 1) emuls’une de uleiu, apă şi minereu; 2) agitator; 3) arbore tubular prin care se aspiră emulsiunea; 4) palete; 5) emuisiune; 6) aspirafie de aer (vid); 7) concentrat (particule metalice); 8) gangă. a gazelor, de impurităfi, prin centrifugare. 720 Se observă că o parte dintre aceste „maşini" de separare sunt maşini numai în sensul pe care-l are acest termen în Mecanică. Sife clasoare. 1) material de clasat; 2) pâlnie; 3) site cu ochiuri din ce în ce mai mari (spre stânga); 4) arbore principal; 5) şi 6) material de dimensiuni din ce în ce mai mici (spre dreapta); 7) angrenaj de antrenare. î. Maşinile de separare pentru lucrat catea. Maşinile de separare folosite la lucrarea căii sunt maşini cari efectuează operaţiunea de îndepărtare a ierbii de pe cale, de curăţire a balastului, etc. Maşinile se bazează pe principii diferite, după cum brăzdează balastul, tare iarba sau o ard. în general, toate sunt autopropulsate. După modul în care efectuează separarea, se deosebesc: maşina cu brăzdare, care afânează stratul superior al balastului şi taie iarba cu ajutorul unor cuţite; maşina cu discuri, care ară balastul de pe părfile laterale ale căii; maşina cu arzătoare, care distruge iarba prin ardere; maşina de pulverizare, care distruge iarba prin pulverizarea cu substanţe chimice (de ex. cu solufie de arsenic şi clorat de potasiu), etc. 2. Maşinile de separare pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor. Maşinile de separare folosite la prepararea minereurilor şi a cărbunilor efectuează următoarele operaţiuni: separare gra-vifică, liberă sau forţată; separare prin frecare, separare după dimensiuni, separare magnetică, separare electrică, spălare, uscare, etc. Caracteristicele acestor operaţiuni sunt: prelucrarea se bazează pe proprietăţile fizice ale mineralelor din minereuri; separarea se efectuează umed sau uscat, prin acfiune continuă sau periodică; prelucrarea consistă în separarea unor constituenţi solizi, dintr'un complexsolid sau solid-lichid. Mecanismul de antrenare al maşinilor poate fi individual (direct sau indirect) sau pe grupuri (colectiv). Mecanismul organic trebue să asigure mişcarea materialului şi, uneori, variafia vitesei acestei mişcări, ca şi angajarea sau întreruperea acfiunii de lucru a maşinii şi de înaintare a materialului. După felul operafiunilor de prelucrare, se deosebesc: Maşini de ciuruit (maşini de clasare volumetrică), cari separă excluziv după dimensiunea geometrică. Separarea se face pe suprafefe de tablă perforată, pe împletitură de sârmă, pe bare, vergele sau lamele aşezate la o anumită distanfă una de alta. Materialul de clasat este adus pe suprafafa perforată, montată pe o ramă care se mişcă; din cauza mişcărilor ramei, materialul de pe ciur înaintează pe suprafafa de ciuruire; bucăfile mai mici decât ochiurile ciurului cad prin găurile suprafefei de ciuruire şi astfel se separă. Maşinile de ciuruit se clasifică, după construcfie şi după mişcarea ramei, în grătare cu ciururi, tobe (tambure, trioare), ciururi cu impact, ciururi oscilante, ciururi cu rezonanfă, ciururi vibrante cu ramă mobilă (mişcarea ramei, care este sprijinită pe resorturi, se obfine prin excentrice sau prin roţi neechilibrate), ciururi vibrante cu ramă fixă (suprafafa de ciuruire vibrează sub acfiunea unui electromagnet sau a unui piston cu aer comprimat). Clasoare (maşini de clasare simptotică), cari separă clase simptotice, adică formate din granule cu aceeaşi vitesă limită de cădere într'un mediu fluid. Aceste maşini se clasifică, după mediul în care se produce separarea, cum urmează: maşini de clasare în apă, ia cari materialul care cade în apă este raclat şi îndepărtat cu ajutorul unor raclete sau al unui transportor-melc; maşini de clasare în aer, la cari separarea se obfine cu un curent de aer produs de un ventilator. Maşini de sortare prin gravitafie, cari separă un amestec — într'un mediu lichid sau în aer — în sorturi formate dintr'un singur fel de constituenţi mineralogici, prin simplă cădere sau prin antrenarea fragmentelor de material de către mediul fluid. Aceste maşini pot sorta prin efect gravific liber sau forţat, şi anume: maşini cu mediu liniştit, la cari materialul este cufundat în mediul lichid, iar sortarea se obţine prin radare (pentru constituenţii mai grei, cari cad la fund) şi prin ecremare cu palete (pentru constituenţii mai uşori decât fluidul, cari se ridică la suprafaţă); maşini cu curent de apă vertical, la cari materialul e lăsat să cadă într'un curent de apă ascendent (obţinut prin pompare sau prin împingerea cu o elice), astfel încât constituenţii mai uşori sunt luaţi de curent; maşini cu curent de aer vertical, la cari materialul este depus pe mese perforate, vibratoare, iar sortarea se obţine printr'un curent de aer ascendent (constituenţii mai uşori sunt ridicaţi de aer, iar cei mai grei sunt îndepărtaţi prin vibrafiile mesei); maşini de zefaj (maşini cu curent vertical pulsator); maşini cu curent de apă orizontal, cari pot lucra prin simplă cădere, în con-tracurent sau în'curent pulsator (aluviopulsoare); maşini cu pânză de apă, la cari materialul este depus pe o masă striată oscilantă, iar sortarea se obfine prin circulafia apei (care antrenează granulele de gangă sau de cărbune, de densitate mică şi cu diametru mare) şi prin mişcarea oscilantă a mesei (care evacuează granulele de minereu, de densitate mare şi cu diametru mic). Maşini cu curent de aer orizontal, la cari materialul este depus într'un recipient, iar sortarea se obfine prin curent de aer. Maşini de sortare cu fricfiune, la cari sortarea se obţine cu ajutorul unor suprafefe plane (de ex. benzi), cari antrenează mineralele cu coeficient de frecare mare (constituenfii cu coeficient de frecare mic alunecă de-a-lungul suprafefei). Maşini de sortare magnetică, la cari sortarea se obfine prin atracfiunea mineralelor feromagnetice 721 de către o suprafafă magnetizată; aceste maşini pot funcţiona în regîm umed sau uscaii. ^ Maşini de flotaţie, la cari sortarea se obfine prin diferenfa tensiunilor interfaciale dintre suprafeţele diferitelor minerale şi apa; la suprafafa apei se formează o spumă, cu ajutorul unui mecanism cu palete, elice sau aripi, iar materialul flotat, an-irenaide spumă, este eliminat cu lopefi învârtitoare. Maşini de sortare electrică, la cari sortarea se obfine prin diferenfa dé conductibilitate electrică a diferitelor materiale, iar dirijarea materialului se obfine cu ajutorul unui mecanism. Maşini de uscat, la cari reducerea confinutului în apă al materialului se poate obfine prin mai multe mijloace: ciururi de desecare, cari au o mişcare de oscilafie sau de vibrafie, pentru a înlesni îndepărtarea apei; fiifre, cari pot fi pneumatice, cu discuri, cu tobe; centrifuge, constituite dintr'un corp tronconic exterior (cu site cu lamele) şi un corp tronconic interior (cu sau fără lopefi la periferie), cari se rotesc, cu aceeaşi vitesă (la centrifugele fără lopefi) sau cu vitese diferite, în jurul unei axe comune. Maşini de desprăfuit, cari îndepărtează praful, fie din minereuri şi cărbuni bruţi, cari se supun preparării, fie din aer. După felul în care se face desprăfuirea, se deosebesc: maşini cu filtru umed, la cari praful este colectat într'o serie de mici cutii cari străbat apoi o baie de uleiu, unde sunt spălate de praf; maşini cu filtru uscat, la cari praful este colectat în pungi (de material textil), cari sunt apoi curăfite cu un curent de aer; maşini centrifuge, la cari aerul este împins, cu un ventilator, spre perefii carcasei maşinii, iar praful este colectat fie pe cale uscată (prin cădere liberă într'o rigolă, sau prin pătrundere forfată într'o serie de alveole), fie pe cale umedă (cu ajutorul unei pânze de apă). î. Maşină combinată de prelucrare [oőpaóa-ŢblBaKHIţaH KOMÓHHHpOBáHHaH ManiHHa; machine combinée a travailler ; kombinierte Be-arbeitungsmaschine; combined working machine; kombinált megmunkáló gép]: Maşină de lucru care reuneşte, pe un singur batiu, funcfiunile mai multor maşini, şi care efectuează simultan sau succesiv, fie aceeaşi operafiune pe mai muftefefe, fie mai multe operafiuni diferite pe una sau pe mai multe fefe. Cu aceste maşini se urmăreşte să se reducă timpul de fabricafie a! unui material şi spafiul necesar instalaţiei, şi să se mărească productivitatea muncii. în cazul maşinilor combinate automate, alimentarea cu piese brute şi evacuarea pieselor finite se fac prin transportoare sau prin dispozitive automate de introducere şi de evacuare. Pentru coordonarea diferitelor operaţiuni executate de maşină, o serie de operaţiuni auxiliare, făcute manual la maşinile simple, sunt mecanizate la maşinile combinate; de exemplu: deplasarea organelor de lucru ale maşinii (mese, suporturi, etc.). Maşinile combinate sunt folosite mai ales la fabricaţia în serie şi la fabricaţia în masă. — Exemple de maşini combinate de prelucrare,, după felul industriei în care se folosesc: 2. Maşinile combinata din industria agricolă. Maşinile combinate, folosite în agricultură, pot efectua mai multe operaţiuni, şi anume: secerare, treierare, separarea boabelor, curăţire, sortare, tranşport (de ex. combina); desgroparea şi extragerea plantei, scuturarea de pământul aderent, curăţirea de excrescenţe inutile sau de buruerci, strângerea şi aranjarea în grămezi (de ex. inaşîna de recoltat cartofi sau sfeclă), tăierea şi colectarea firelor (de ex. maşina de recoltat in sau cânepă), etc. Aceste maşini lucrează prin deplasare, ele putând fi cu autopropulsie sau remorcate (cu fracţiune animală sau cu tractor). După felul culturii la care sunt folosite, se deosebesc: maşina de recoltat păioase, care efectuează tăierea firelor (cu un dispozitiv tăietor acţionat fie de un motor independent, fie de motorul de propulsie al maşinii), colectarea (printr'un dispozitiv cu greblă şi o masă colectoare) şi gruparea în snopi şi legarea; maşina de recoltat cartofi, care poate fi cu vârtelniţă, cu mişcare de rotaţie într'un plan vertical, sau cu dispozitiv cu furci care se roteşte într'un plan orizontal şi atacă lateral cuibul; maşina de recoltat sfecla de zahăr, care este înzestrată cu aparate tăietoare şi de extragere a sfeclei, operaţiunea de tăiere putând fi anterioară sau ulterioară extragerii din pământ; maşina de recoltat porumb, care taie coceni (strujenî) de porumb, aşezându-i în braf; maşina de Maşina ce recoltat cartofi. A) maşină cu vârtelnifă, cu mişcare într'un plan vertical; B) maşină cu furcă, cu mişcare într'un plan orizontal; î) vârtelnifă; 2) dispozitiv de antrenare; 3) dispozitiv cu furci. Í) mecanism organic a! maşinii;' 2) cufit rotitor; 3) dispozitiv articulat penfru reglarea cufitului. recoltat in, care este înzestrată cu un aparat de recoltat, cu benzi fără fine, pe.discuri sau pe role, şi 722 cu un transformator sau cu un aparat rabator; maşina extensibilă de recoltat cânepă, care este constituită din aparatul tăietor, din transportorul orizontal cu benzi şi degete, transportorul suplementar şi aparatul rabator; maşina secerătoare-fegătoare, folosită pentru recoltarea cânepei, şi care este constituită din aparatul tăietor, din transportor, elevator şi aparatul de legat; combina penfru cereale, care e constituită din aparatul tăietor, din vârtelnifa, transportorul cu pânze, tobă, transportorul cilindric şi ventilator. î. Maşinile combinate din industria artelor grafice. Maşinile combinate folosite în industria artelor grafice sunt maşinile de cules pentru alcătuirea formelor (clişee) de imprimare pantografică şi de confecfionat imprimate (de ex. plicuri, mape, etc.). Primele culeg semnele tipografice şi le toarnă, fie formând un singur bloc (de ex. linotipul), fie succesiv literă cu literă (de ex. monotipul), operaţiunile fiind concentrate într'un singur mecanism, respectiv în două mecanisme. — Maşinile de confecţionat, prelucrează hârtia sau cartonul formând prin operaţiuni succesive (ştanţare, îndoire, lipire, etc.), diverse obiecte. După felul operaţiunilor, se deosebesc: linotipul, care culege şi toarnă automat rânduri întregi de semne tipografice; intertipul, care este un linotip perfecţionat; tipograful, care culege şi toarnă rânduri întregi de semne, efectuând într'o mânuire un singur rând; monotipul, format din maşina de turnat monotip şi din maşina propriu zisă de cules monotip (taster), care culege şi toarnă succesiv fiecare semn tipografic; maşinile de confecţionat, de exemplu maşina de confecţionat plicuri, care efectuează formarea, gumarea, fălţuirea, şi împăturarea plicurilor. 2. Maşinile combinate din industria de prelucrare a materialelor metalice. Maşinile de pre- S 6 ' 5 Maşină combinată de ştanfare, tragere şi ambufisare. I) poanson de decupare; 2) tablă metalică (în care s'au efectuat decupări succesive); 3) inel de decupare; 4) inel de tragere; 5) matrifă pentru formarea fundului; 6) fereastră pentru scoaterea pieselor confecţionate; 7) presă de ambutisare; 8) piesă confecfionată. lucrare combinate, folosite penfru prelucrarea mecanică a materialelor metalice, sunt maşini-unelte şi se pot împărrţi în două grupuri, şi anume: maşini-unelte combinate, multiple, şi maşini-unelte combinate cu prelucrări variate. Maşinile-unelte combinate multiple sunt maşini-unelte cari efectuează simultan sau succesiv, pe una sau pe mai multe feţe ale piesei, mai multe operafiuni de acelaşi gen. De exemplu: maşina de frezat, orizontală, dyblă; maşina de frezat, orizon-tala-verticală, dublă; maşina _de burghiat, multiplă; strungul paralel dublu, cu mai multe cuţite, pentru prelucrarea simultană a manetoanelor a doi arbori cotiţi; strungul paralel, cu cuţite multiple, care efectuează simultan operaţiunile de degroşare şi finisare pe părţi diferite ale piesei. Maşinile-unelte combinate cu prelucrări variate sunt maşini-unelte cari efectuează, simultan sau succesiv, pe una sau pe mai multe feţe ale piesei, prelucrări cu unelte variate. De exemplu: maşina combinată de alezat şi strunjit (penfru alezarea cilindrilor de locomotivă şi strunjirea flanşelor); maşina combinată ds strunjit, alezat şi burghiat, la care masa rotitoare este montată pe căruciorul strungului; presa care ştanţează, trage şi ambutisează. s. Maşinile combinate din industria electrotehnică. Maşinile combinate din industria electrotehnică sunt maşinile de confecfionat cabluri izolate, maşinile de aşezat cabluri (poza cablurilor), şi maşinile de confecţionat tuburi izolante. Primele concentrează într'o singură maşină operaţiunile de izolare, cablare, învelire cu gumă sau cu plumb, armare şi impregnare. Maşinile combinate de aşezat cabluri efectuează săparea şanţurilor pentru cablu, aşezarea cablului, astuparea şanfului şi netezirea terenului. 4. Maşinile combinate din industria hârtiei şi a celulozei. Maşinile combinate din industria hârtiei şi a celulozei se împart în maşini de fabricat hârtie, maşini de fabricat carton şi maşini de fabricat mucava. Ele efectuează, prin operaţiuni succesive pe linia de lucru, de obiceiu automată, operaţiunile de prelucrare, începând cu introducerea pastei de hârtie în maşină, până la finisare şi, uneori, ambalare (înfăşurare), şi anume: turnarea pastei, formarea benzii de hârtie, de carton sau de mucava, eliminarea celei mai mari părţi din apă, presarea, egutarea, uscarea, netezirea. 5. Maşinile combinate din industria lemnului. Maşinile combinate folosite în industria mecanică 1 3 4 5 6 7 3 Operafiuni executate la maşina combinată. 1) rindelare (lamba şi uluc); 2) profilare (cheluire) executată cu arborele de rindelat; 3) retezare oblică la 45° şi cane-lare dreaptă, executate cu arborele ferestrăului circular; 5) şi 6) profilare dreaptă, respectiv profilare curbă, executate cu arborele de frezat; 7) teşiri executate cu unealta de teşit, montată pe arborele circularului; 8) găurire de găuri rotunde şi de secfiune alungită, executate cu burghiul. a lemnului lucrează simultan asupra piesei, cu mai multe unelte identice sau diferite ca funcţiune. 723 îa) maşină de găurit, cu burghiu, verticală (trei operafiuni simultane pe o fafa); 1 b) maşină de găurit, cu burghiu, inclinată, (trei operaţiuni simultane pe o fafă); 2 a) maşina de găurit, cu burghiu, cu deplasare transversală, (trei operafiuni simultane pe o fafă); 2 b) maşină de frezat, dublă, (două operafiuni simultane pe o fafă); 3a) presă cu triplu poanson, lucrând o fafă a piesei, cu deplasare laterală (trei operafiuni simultane); 3 b) strung cu triplu cufit, lucrând o fafă a piesei, cu deplasare laterală (trei operafiuni simultane); 4 a) maşină de găurit, cu burghiu, cu trei coloane în linie (trei operafiuni simultane pe una, pe două sau pe trei piese); 4b) maşina de găurit, cu burghiu, cu trei coloane în linie (trei operafiuni simultane pe una, pe două sau pe trei piese); 5a) maşină de găurit, cu burghiu, orizontală-verticală, lucrând pe trei fefe; 5 b) maşină de găurit, cu burghiu şi de frezat, lucrând pe două fefe; 6 a) maşină de găurit, cu burghiu, cu masă cu deplasare transversală, (trei operafiuni simultane pe o fafă; 6b) maşină de găurit, cu burghiu, cu masă cu deplasare transversală (trei operafiuni simultane pe o fafă); 7 a) maşină de găurit, cu burghiu, cu masă rotitoare (două operafiuni simultane pe o fafă); 7b) maşină de găurit, cu burghiu, cu masă rotitoare (două operafiuni simultane pe o fafă); 8 a) maşină de frezat simplă, lucrând pe o fafă (succesiv pe trei piese); 8b) maşină de frezat, dublă, cu masă rotitoare, lucrând pe o fafă (două operafiuni pe două piese); 9a) maşină de găurit, cu burghiu, cu masă rotitoare, (patru operafiuni simultane pe o fafă); 9b) maşină de frezat, cu trei freze rotitoare, lucrând pe o fafă (trei operafiuni simultane); fOa) maşină de găurit, cu burghiu, orizontală-verticală, cu trei capete, cu masă rotitoare, lucrând pe trei féfe (mai multe operafiuni simultane); 10b) maşină de găurit, cu burghiu, orizontală-verticală, cu trei capete, cu masă fixă, lucrând pe trei fefe (mai multe operafiuni simultane); 11a) maşină de găurit, cu burghiu cu trei coloane în triunghiu, lucrând pe o fafă (mai multe operaţiuni simultane); 11b) maşină de găurit, cu burghiu, verticală-orizontală, dublă, cu patru capete, cu masă rotitoare, lucrând pe două feţe a două piese (mai multe operaţiuni simultane); 12a) maşină de găurit, cu burghiu, cu trei coloane în linie, lucrând pe trei feţe a trei piese (mai mulle operaţiuni simultane); 12b) maşină de găurit, cu burghiu, orizontală-verticală, cu trei capete, lucrând pe trei feţe ale unei piese (mai multe operaţiuni simultane). 46* 724 La aceste rnaşini, prelucrarea şe face |a rece, modificarea formei obţinându-se de obiceiu prin aşchiere. Maşinile combinate se compun, în general, din aceleaşi părfi ca şi maşinile-unelte de aşchiere, adică dintr'un batiu comun, montat pe o fundafie, din mecanismul de antrenare, care face legătura între sursa de energie şi mecanismul organic, din ghidaje, dispozitive de comandă şi instalafii de ungere, de control, de protecfiune a muncii, etc. După felul operafiunilor de prelucrare, maşinile combinate din industria lemnului se împart în două grupuri: Primul grup este caracterizat prin acfiunea simultană asupra piesei a mai multor unelte identice: de exemplu maşina de găurit, multiplă. — La grupul al doilea se folosesc unelte diferite, plasate fie concentrat, într'o anumită regiune a maşinii, fie eşalonate în lungul mesei de lucru. La aceste din urmă maşini, piesa este condusă automat în faţa uneltelor şi iese complet prelucrată; de exemplu, maşina de făcut parchete, la care se execută simultan îndreptarea şi rindelarea la grosime a frizelor, apoi tăierea lambalei şi a ulucului pe cele două muchii longitudinale. Urmează întoarcerea cu 90° a piesei, retezarea ei 1a lungimi stabilite şi, în fine, executarea lambalei şi a ulucului în capete. î. Maşinile combinate din industria materia-lalor da construcfie. Maşinile combinate folosite în industria materialelor de construcfie sunt maşini cari efectuează simultan mai multe operafiuni (de ex. fărâmare şi amestecare). După felul operafiunilor combinate, se deosebesc: laminorul pentru argilă şi moara chiliană, cari fărâmă fin şi omogeneizează materialele întrebuinţate la fabricarea cărămizilor sau a altor produse ceramice. 2. Maşinile combinate din industria sticlei. Maşinile de prelucrare combinate servesc la fabri- Maşină*semiautomată Schmidt, pentru íaminarea sticlei în placi. 1) cilindru de laminare, răcit cu apă; 2) masă de lucru, înclinată; 3) masă de alimentare; 4) rulouri de transport; 5) cărucior; 6) bandă de sticlă* carea produselor de sticlă de dimensiuni mici şi mijlocii (fiole, butelii, borcane, etc.), şi la confecţionarea plăcilor de sticlă armată prin laminare continuă. Maşinile combinate pot fi semiautomate sau automate. — Maşinile semiautomate sunt alimentate cu material de către operator, de exemplu: maşina semiautomată V. S. (Schiller), fiare fcfitnează sticla introdusă în formă, după ce a fost culeasă de operator; maşina 2 P. V., care formează sticla introdusă în formă, după ce a fost culeasă de operator, şi efectuează apoi presarea pneumatică a piesei în matriţă; maşina Schmidt, pentru confecţionarea plăcilor de sticlă armată, prin laminare continuă a benzii de sticlă între do* cilindri cu răcire interioară. Maşină de suflat butelii, cu alimentare prin vacuum cu două mese de lucru (Lynch L, A.). /) masă rotitoare de pregătire, cu şase forme; 2) masă rotitoare de terminare, cu şase forme; 3) formă rotitoare, închisă; 4) formă rotitoare, deschisă; 5) rezervor de sticlă topită; 6) formă în postul de umplere; 7) formă în postul de suflare pregătitoare; 8) formele (3) şi (4), în postul de trecere la masa de terminare; 9) formă în postul de suflare de terminare; 10) formă în postul ce ieşire din maşină; 11) bandă de transport. Maşinile automate sunt maşini în cari este automatizat întregul proces de fabricaţie, dela intro- I ' 51 J' Maşină automată penfru fabricarea sticlei de menaj cu perefi groşi (Owens). I) alimentare;!,//) preformare şi tăiere; III) desfacerea matrife!; îll a) şi /V) formare; ^V)] suflare; Í) ajutaj de vid; 2) matrifă de preformare; 3) formă de suflare; 4) ajutaj de aer de suflare; 5) patrifă penfru fund; 6) cufit. ducerea în formă a sticlei brute topite până la ducerea produsului în Cuptorul de recoacere. După metoda de alimentare, maşinile automate se împart în maşini cu alimentator (feeder) sau vacuum.— După modul de antrenare, maşinile sunt pneumatice, 725 Mecanice, sau cu acfiune combinată (cu aer cornel primat şi cu dispozitive mecanice). — După modul de lucru, maşinile sunt: cu masă rotitoare şi cu mecanisme cu mişcare rectilinie alternativă, prin presare, prin suflare, sau prin presare şi suflare (prelucrarea efectuându-se cu presarea prealabilă Maşină automată pentru fabricarea obiectelor de sticlă cu perefi subfiri (Empire). /) alimentare mecanică ; II) preformare a masei de sticlă în matrifă; III) şi IV) preformare prin suflare; V), VI) şi VII) preformare prin suflare şi prin mişcări de rotire şi pendulare; VIII) formare finală în matrifă. a obiectului care urmează să fie suflat). — Fiecare tip de maşină este adaptat pentru producerea unui anumit sortiment de articole (de exemplu piesele cu perefii groşi se confecţionează la maşini cu presare; buteliile, la maşini cu suflare, etc.). Exemple: maşina Owens şi maşina Roirant, cari funcfionează automat, prin suflare şi alimentare prin vacuum, şi confecţionează butelii, borcane, etc; maşina Lynch, care funcfionează automat, prin suflare şi alimentare prin feeder, şi confecfionează butelii; maşina Empire, care funcfionează prin suflare şi cu alimentare mecanică, pentru confecfionarea de vase cu perefi subfiri (de ex. becuri); maşina Westlake, cu presare şi suflare, şi cu alimentare Maşină automată penfru fabricarea obiectelor de sticlă cu perefi subfiri (Westlake). I) alimentare cu vid; II) detaşarea masei de sticlă preformată din capul de alimentare; III) strângerea masei de sticlă preformată în fălcile pipei de suflare şi introducerea dornului; IV) şi V) faze de preformare prin sufÍ3re; VI) formare finală în matrifă. prin vacuum, pentru fabricarea produselor cu perefi subfiri (becuri electrice); maşina R. V. care, prin presare şi suflare, sau numai prin presare, pneu- matic şi cu alimentare prin feeder, confecţionează articole de menaj (pahare, borcane, etc.); maşina P. V. M. care, prin presare şi suflare, şi Cu alimentare prin feeder, confecţionează articole de menaj; maşina Graham, cu masă rotitoare şi alimentare prin feeder, care confecfionează articole de menaj. î. Maşinile combinate din industria textilă. Maşinile combinate folosite în industria textilă se clasifică după felul operafiunilor de prelucrare pe cari le efectuează, şi anume: Maşinile de depănat, cari transferă firele de pe un suport pe altul, dintr'o formă în altă formă. Astfel de maşini sunt: maşina de făcut sculuri, care trece firele de pe fevi, bobine sau mosoare, pe o vârtelnifă, în formă de sculuri; maşina de făcut fevi, care transformă fevile mari, comerciale, bobinele, mosoarele şi sculurile, în fevi de bătătură cu suporturi, sau în fevi oarbe, pentru suveici; maşina de făcut mosoere, care transferă firele de pe orice formă de colectare, pe mosoare (cilindrice sau bombate); maşina de bobinat, Cere transferă firele de pe orice formă de colectare, formând bobine cu înfăşurare paralelă, în cruce, cilindrice, conice, în formă de butelie, etc. Prin depănare se urmăreşte adunarea unei cantităţi de fir într'un anumit format (scul, ţeavă, bobină, mosor) şi de o anumită mărime, curăţirea firului de impurităţi (scame, noduri prea mari, etc.), descoperirea secţiunilor slabe în fir, înfăşurarea mai strânsă sau mai largă a firului. Operaţiunile combinate, efectuate de aceste maşini, sunt: asamblarea firelor şi separarea de impurităţi. Maşinile de destrămat, cari măruntesc materialul textil prin batere, prin scărmănare cu elemente de sgâriere şi pieptenare (de ex. destrămă-toarea preliminară de bumbac, destrămătoarea fină de bumbac, maşins bătătoare, carda, da-racul, maşina de pieptenat, lupul care precede leviatanul). Operaţiunile combinate, efectuate de aceste maşini, sunt: mărunţirea fibrelor, până la individualizare, separarea impurităţilor, a ghemo-toacelor şi a fibrelor scurte; deformarea plastică, trecând materialul, din formă aglomerată, în fibre individualizate; asamblarea fibrelor în formă de văl, de cojoc sau de panglică. Maşinile de tors, cari omogeneizează şi subţiază panglica sau împart vălul în benzi, răsucesc complexul fibros pentru a-i da consistenţă, şi înfăşură pe suporturi firul rezultat (flyer-ul, maşina cu aripioare, selfactorul, maşina cu ineluşe, maşina de răsucit, maşina de făcut frânghii, etc.). Operaţiunile combinate, efectuate de aceste maşini, sunt: deformarea plastică, separarea de impurităţi, scame, fibre scurte, şi asamblarea. Calandrele, folosite fie pentru spălarea şi stoarcerea fesăturilor, pentru impregnare şi netezire, fie pentru imprimarea desenelor (prin presiune). Se deosebesc: calandrul cu trei cilindri, pentru stors; calandrul cu şapte cilindri, pentru stors şi netezit; calandrul cu fricfiune, care îmită efectul finish; calandrul universal cu şapte cilindri, cu dispozitiv pentru şase treceri; calandru! canelat, 726 pentru gofrat; calandrul de crep, pentru ţesături de fibre artificiale; calandru! cu pâslă, care constă dintr'un calandru de apretat, o tobă uscă-toare, un dispozitiv de lărgit şi o tobă de uscat, cu pâslă; calandrul de efect mat. Maşinile de fabricat celofibră, cari transformă pasta celulozică sau necelulozică, în fibre, pe cari apoi le taie în lungimi comparabile cu lungimea bumbacului, a lânii sau a inului, Operaţiunile combinate, efectuate de aceste maşini, sunt: deformarea plastică, mărunţirea şi agregarea. Maşinile combinate din industria textilă funcţionează cu vitese mari (maşina de tors depă-şeş(e 6000 rot/min), cu excepţiunea maşinii de fabricat celofibră; ele lucrează la rece, cu excepţiunea unor calandre, cari lucrează la cald. Ele sunt antrenate individual, de electromotoare. 1. Maşinile combinate din minerit. Maşinile combinate folosite în minerit servesc la exploatarea cărbunilor şi a anumitor minereuri puţin dure. Ele pot efectua mai multe operaţiuni combinate, ca: havare şi tăiere; tăiere şi încărcare; havare, tăiere şi încărcare. Astfel de maşini sunt: maşina combinată de abataj cu lanţ; maşina combinată de abataj cu bare, etc. 2. Maşinile combinate pentru lucrai calea. Maşinile combinate, folosife pentru lucrai calea, sunt maşini cari efectuează mai multe operaţiuni, simultan sau succesiv, asupra unei căi. în general, maşinile sunt remorcate de o locomotivă, sau autopropulsa’e. Operaţiunile combinate pe cari le efectuează sunt: acoper calea cu balast, mătură balastul vechiu, ridică şi lasă linia pe patul de balast, nivelează balastul. Maşina de balastat (v.) este o maşina combinată, care efectuează acesie operaţiuni. 3. Maşinile combinate pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor. Maşinile combinate folosife pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor efectuează operaţiuni de zeţaj, de deshidratare a produselor zeţate, de deşlamare şi clarificare a apelor, etc. Ele suni folosife în special la prepararea cărbunilor (de exemplu maşina combinată folosită în spălarea cărbunilor). 4. Maşină de operaţiuni speciale [ManiHHa iţjifl cneiţHajibHbix onepaiţHH; machine pour opéraiions spéciales; Maschine für spezielle Ope-rationen; machine for special operations; különleges műveletek részére való gép]: Maşină de prelucrare a materialelor prin operaţiuni variate şi concomitente, de obiceiu, inseparabile una de alta, cari nu pot fi încadrate în grupurile de operaţiuni ale celorlalte maşini de lucru, sau de efectuare de operaţiuni izolate. Astfel de operaţiuni sunt: semănatul (care cuprinde, în complex asociat, operaţiuni de fărâmare, de împrăştiere, de introducere a seminţelor, de acoperire, de nivelare); plantatul (care cuprinde operaţiuni de săpare, de aşezare în cuiburi, de acoperire cu pământ); prelucrarea marginii sticlei (care cuprinde netezirea prin încălzire); corodarea, ghioşarea, prăfuirea, baterea, etc. (ca operaţiuni izolate). Diferitele maşini pen- tru operaţiunile speciale au caracteristice foarte variate, specifice operaţiunilor respective. Exemple de maşini de operaţiuni speciale, după felul industriei în care se folosesc: 5. Maşinile de operafiuni speciale din construcfii. Maşinile de operafiuni speciale din construcfii folosite mai des, sunt următoarele: maşina de bătut pilofi, maşina de extras pilofi, maşina de răspândit agregate, etc. Maşina de bătut pilofi înfige pilofii în pământ prin aplicare de lovituri pe capul lor; maşina de răspândit agregate, răspândeşte materialul în stare umedă (de ex. betonul), sau uscată (de ex. pietrişul); maşina de extras pilofi, extrage pilofii prin lovituri de berbec aplicate vertical în sus. 6. Maşinile de operafiuni speciale din industria agricolă. Maşini folosite în agricultură pen- A B Maşină de semănat cartofi. A) maşină cu lanf fără fine; B) maşină cu disc cu cupe; î) pâlnie de alimentare'; 2) lanf fără fine; 3) dispozitiv de punere în cuib a tuberculei; 4) disc cu cupe. tru: semănat (v. Semănat, maşină de ~), plantat (v. Plantai, maşină de ~), repicat (v. Repicaf, maşină de ~), sulfatat (v. Sulfatat, maşină de ~), împrăştiat îngrăşăminte, etc. 727 Schema adaptării maşinii de prăfuit, tip OKO-1, la în rânduri. Semănatul se poate face în rânduri paralele, în cuiburi, în refea (prin împrăştiere), bob cu bob; maşinile de semănat sunt, de obiceiu, remorcate de tractor, şi pot fi înzestrate cu dispozitive de împrăştiat îngrăşăminte. Maşinile de semănat trébue să satisfacă următoarele condifiuni: să distribue uniform seminfele; să permită reglarea cantitativă uşoară şi precisă; să asigure integritatea seminfelor; să funcţioneze uniform, fără a fi influenţate de accidentele terenului. Plantatul se face, în generai, în cuiburi şi în rânduri; de obiceiu, maşinile deplantat sunt remorcate detractor şi sunt înzestrate cu dispozi-zitive de săpare a pământului pentru plantare. Maşinile de plantat pot fi cu lanf fără fine, cu discuri cu cupe, etc. Maşinile de piantat trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să permită uniformitatea plantării, independent de diferenţele de formă şi de dimensiuni ale tuberculelor; să asigure egalitatéa distanţelor dintre rânduri şi dintre cuiburi, şi a adâncimilor de plantare, ca şi integritatea tuberculelor. Repicatul se efectuează, de obiceiu, prin distribuirea manuală a plantelor, îngroparea acestora fiind obţinută cu maşina. Sulfatarea se efectuează prin agitatoare mecanice, cari amestecă, în recipiente, seminţele, cu soluţii fungicide. îngrăşămintele se potîmprăş-iia cu maşini cari împrăştie numai îngrăşămintele, sau cu maşini combinate, cari împrăştie îngrăşămintele în acelaşi timp cu introducerea seminfelor. î. Maşinile de operafiuni speciale din industria artelor grafice. Maşini folosite în industria artelor grafice pentru: corodare, ghioşare, frecarea cernelii. Corodarea se efectuează prin pulverizarea şi proiectarea unui acid pe suprafafa plăcilor metalice (zinc) pentru clişee. Ghioşarea se cultură puiefi Maşina de împrăştiat îngrăşăminte. Í) tobă cu palete; 2) tub de împrăştiere efectuează cu ajutorul unui ac a îngrăşământului; cu vârf de diamant, pe supra- 3) d,recî|a^ jmP'n-t , ■ • i pi î- gereainqraşamantulul. tafa unei pietre litogratice sau s a •a unei plăci de metal. Frecarea cernelii se face pentru omogeneizarea acesteia. Maşinile folosite sunt: maşina de corodat, care efectuează corodarea plăcilor fixate pe un cilindru care se roteşte într'o cuvă; maşina de ghio- şat, care serveşte pentru efectuarea clişeelor pentru imprimate cu valoare nominală (bancnote, timbre, mărci, etc.); maşina de frecat cerneală, care omogeneizează cerneala prin rotirea a trei cilindri. 2. Maşinile de operafiuni speciale din industria forestieră. Maşini folosite în silvicultură pentru: semănat, plantat, repicat, prăfuit, etc. Maşinile forestiere de semănat se construesc în special pentru în-sămânfări în' rânduri paralele, pentru însămânfări prin împrăştiere şi pentru însămânfări în cuiburi (v. sub Semănătoare forestieră). Principiul de funcfionare e asemănător cu principiul semănătorilor agricole, ele trebuind să de-depună seminfele la o anumită adâncime, să le repartizeze uniform, să acopere seminfele depuse, şi să taseze pufin pământul deasupra lor. Maşina forestieră de plantat plantează puiefii forestieri, în general pe rânduri şi în cuiburi (v. sub Plantat, maşină de ~). Puiefii forestieri se repică, în cazul împăduririi terenurilor burue-noase sau când semănătura în pepinieră a fost prea des făcută (v. sub Repicat, maşină de ~). Maşina de prăfuit se foloseşte pentru împrăş-tierea de pulberi fungicide, pentru a proteja plantaţiile (v. sub Prăfuit, maşină de ~). 3. Maşinile de operaţiuni speciale din industria sticlei. Maşini folosite în industria sticlei pentru: ardere (încălzire), etc. Maşina de ars îndepărtează, prin flacără, aspectul mat cl marginilor sticlei. 4. Maşinile de operafiuni speciale, din industria textilă. Maşinile de operafiuni speciale, folosite mai des în industria textilă, sunt: maşina de me-trat, care depune fesătura în falduri suprapuse, lungi de câte un metru, cu ajutorul unui mecanism oscilant; maşina de periat, care regularizează fibrele ieşite la suprafafa fesăturilor vapo-rizate, etc.; maşina de decatat, care vaporizează, într'o etuvă, ţesăturile întinse, înfăşurate pe suluri, pentru a li se fixa dimensiunile; maşina de ajourat; maşina de făcut butoniere; distribuitorul de bumbac, la maşinile de egrenat; maşina de egalizat, care orientează, într'o ţesătură, firele de bătătură, cari nu sunt perpendiculare pe firele de urzeală; maşina de opărit gogoşile de mătase şi de tras borangicul, care înmoaie seri-cina, culege şi asociază într'un anumit număr capetele gogoşilor, trage şi deapănă firul de bo-rangic, în formă de scul; maşina de asfixiat crisalidele, în care gogoşile se depozitează sau circulă cu o anumită vitesă, străbătând o atmosferă de aer încălzit sau de abur (unele maşini sunt 728 completate cu o instalafie de uscat gogoşile asfixiate în abur); maşina de spălat şi netezit benzile de lână laminate la intersecting; maşina de apretat sfori; maşina de recuperat hidratul de sodiu din leşiile folosite la mercerizare. — Maşinile de prelucrare se clasifică şi după ramurile de industrie în cari se folosesc. în cadrul fiecăreia dintre aceste ramuri industriale, clasificarea se face fie după operafiunea de prelucrare, fie după criterii specifice; de exemplu: după felul operafiunilor pe cari le efectuează maşina (în industria de prelucrare a materialelor metalice, în industria lemnului, etc.); după locul pe care îl ocupă maşina în procesul de lucru (în agricultură, în silvicultură, în artele grafice); după locul pe care îl ocupă maşina în circuitul de producfie (în industria textilă); după produsul fabricat pe care îl dă maşina (în industria sticlei, în industria alimentară, etc.). î. Maşini din construcfii [cTpoHTejibHbie Ma-illHHbi; machines de bâtiment, machines utilisées dans la construction, matériaux de construction; Baumaschinen; building machines, building machi-nery; építészeti gépek]: Maşini de lucru folosite pentru pregătirea materialelor sau pentru executarea mecanică a lucrărilor dé construcfii civile, industriale, hidrotehnice, rutiere, de poduri, etc., ca şi a construcţiilor de cale, pentru cari se folosesc maşini speciale. Maşinile din construcfii sunt, în general, mobile, fiindcă sunt folosite la lucrări cari durează pufin timp, şi fiindcă reclamă schimbări dese de pozifie, chiar la aceeaşi lucrare. Deplasarea se poate face prin remorcare sau prin autopropulsie, pe şine sau pe teren, maşinile fiind echipate cu rofi metalice sau cu pneuri, sau cu şenile. Pot executa operafiuni de aşchiere, de agregare, de deformare plastică, de fărâmare, de separare, de tăiere, sau operafiuni speciale. Maşinile de aşchiere sunt: maşina de lustruit betonul, maşina de rindelat parchetul, maşina de lustruit parchetul, maşina de resabotat traverse, etc. Maşinile de agregare sunt: maşina de stropit lianfi hidrocarbonoşi, maşina de tencuit, maşina de ior-cretat. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de netezit tencuiala, maşina de îndesat, maşina de burat traverse, etc. Maşinile de fărâmare sunt: maşinile de săpat pământul, concasorul (v.), granulatorul (v.)r sca-rificatorul (v.), etc. Maşinile de separare sunt: maşina de curăfit uscat agregate, maşina de uscat şi încălzit îmbrăcămintele rutiere, maşina de îndepărtat iarba, etc. Maşinile de tăiere sunt: buldozerul (v.), gre-derul (v.)f scraperul (v.), plugul nivelator (v.)r maşina de profilat calea, etc. Maşinile speciale sunt: maşina de bătut pilotir maşina de extras pilofi, maşina de răspândit agregate, maşina de pozat calea, etc. Maşinile din construcfii permit 'prelucrarea şr punerea în lucrare, economic şi rapid, a unor cantităfi mari de materiale, ca şi concentrarea mijloacelor de lucru pe un spafiu mic, şi folosirea la maxim a anotimpurilor favorabile pentru construcfii, a condifiunilor atmosferice şi a cotelor apelor. Acfionarea maşinilor din construcfii se poate face manual, cu aer comprimat, cu motoare cu ardere internă, cu motoare cu abur, sau cu motoare electrice. Acfionarea manuală este folosită rar, pe şantiere mici, şi este economică numai pentru maşini mici şi folosife cu intermitenţă. Acfionarea cu aer comprimat se foloseşte pentru anumite maşini speciale (de ex. la maşinile de săpat tuneluri), deoarece cauzează mari pierderi de energie la producerea şi la transportul aerului comprimat. Acfionarea cu motoare cu ardere internă, electrice sau cu abur, este cel mai mult folosită. Fafă de motorul cu abur, motorul cu ardere internă prezintă următoarele avantaje: poate fi pus în funcfiune imediat; nu are pierderi în pauzele de lucru; este mai curat; nu necesită cantităfi mari de apa de alimentare; nu are nevoie de fochist etc. Fafă de motorul electric, prezintă avantajul că nu are nevoie de conducte, cari sunt supărătoare în cazul schimbărilor de pozifie. Prezintă desavantajul că necesită mecanisme de ambreiere şi angrenaje pentru .reducerea turafiei şi pentru schimbarea sertsului de mers. Acţionarea cu motoare electrice prezintă următoarele avantaje: au mers liniştit, greutate mică şi posibilităfi mari de reglare; pot acfiona maşinile individual; nu produc pierderi în pauzele de lucru; nu produc gaze; pot inversa sensul de mers, fără intermediul unui mecanism auxiliar, etc. Prezintă desavantajul că nu pot fi folosite oriunde. Unele maşini din construcfii au acfionare mixtă (de ex. excavatoarele cu acfisnare Diesel-electrică, sau cele cu acfionare Diesel-pneumatică). Maşină de construcfie, demontabilă. A) maşina asamblată pentru transport; B) maşina asamblată pentru lucru, cărămizi, maşina de măturat, maşina de spălat I Maşinile din construcfii trebue să aibă o greu- agregate, maşina de sortat agregate, maşina de | tate proprie mică, pentru a economisi cheltuelile 129 de’transport şi pentru a putea fi deplasate cu uşurinţă pe şantier. Maşinile de dimensiuni mari trebue executate astfel, încât să nu depăşească gabaritele de liberă trecere ale şoselelor, al e tunelurilor, căilor ferate, podurilor, etc., şi să nu depăşească încărcările admise pentru acestea. Uneori, maşinile mari sunt formate din mai multe părfi, cari pot fi asamblate astfel, încât transportul lor să se poată face mai uşor (v. fig.). Materialele folosite la construirea maşinilor din construcţii trebue să fie de calitate bună, fiindcă în timpul exploatării vor fi manevrate, uneori, de persoane cari, în general, nu au o pregătire tehnică specială. Nu se foloseşte, de exemplu, fonta cenuşie, ci se foloseşte fonta maleabilă, ofelul turnat, etc. Piesele cari sunt supuse mai mult uzurii trebue făcute din materiale corespunzătoare, şi uşor demontabile, pentru a fi înlocuite repede, fără a se întrerupe prea mult timp lucrarea. Maşinile din construcţii sunt folosite, în special, la lucrări de pregătire a materialelor (pentru mă-runfire, sortare, spălare, uscare, şi amestecare), la lucrări rutiere (v. Maşina rutieră), la lucrări de cale (v. Maşină de lucrat calea), lucrări de finisare treaga cale cu un strat de balast nou, luat din grămezile pregătite pe banchete, lăsând libere numai coroanele şinelor, pentru a permite deplasarea maşinii; ridică linia montată pe traverse, la o înălfime mai mare decât nivelul noului pat de balast; mătură balastul de pe traverse, introdu-cându-l în spafiul dintre traverse; nivelează balastul şi aşază din nou linia pe patul de balast refăcut. Maşinile de balastat sunt alcătuite, în principal, din două grinzi metalice asamblate, montate pe boghiuri, şi pe cari sunt instalate toate organele şi accesoriile maşinii, ca: dozatoarele de balast, mecanismul de ridicat, periile pentru măturarea balastului de pe traverse, cabinele de comandă şi de control al acestor mecanisme, ca-binele-atelier, etc. Acfionarea mecanismelor se poate face cu aer comprimat sau electric. Ridicarea liniei de pe balast se face cu ajutorul unor cleşte cu role, sau cu ajutorul unor electromagnefi (dacă maşina este acfionată electric). Cleştele cu role sunt formate din câte două rola cu şanf, cari strâng cu putere, între ele, inima şinelor, sub coroană (v. fig.). Atât cleştele cu role, cât şi electromagnefii, se gă- Dispozitivul de ridicare al maşinii de balastat, tip Barachin-Belogonfev-Alioşin. J) traversă; 2) şine; 3) cleşte cu role; 4) role; 5) cadrul dispozitivului de ridicat; 6) perii pentru măturarea balastului de ps traverse; 7) lanf penfru nivelarea balastului; 8) pat de balast; 9) montanţi pentru reglarea adâncimii lanfului de nivelare; 10) opritoarele montantului. (de ex. maşina de rindelat parchetul, maşina de lustruit parchetul, maşina de lustruit betonul, maşina de tencuit, maşina de netezit tencuiala, etc.). Exemple de maşini din construcţii : i. Maşină de balastat [ManiHHa flJiH őajuiac-THpOBBHHfl; machine â charger le ballast; Maschine zur Bettung aufbringen; machine for laying the ballast; kavicsozó és vágánymező-fektető gép]: Maşină combinată, de lucrat calea, de tip greu, folosită pentru a împrăştia balast nou peste patul vechiu de balast al unei Unii de cale ferată, şi pentru a ridica această linie şi a o aşeza pe noul pat de balast. în timpul lucrului, maşina înaintează cu o vitesă de 10 ■ • • 15 km/h, fiind remorcată de o locomotivă, sau autopropulsată (de obiceiu cu motoare electrice). în timpul deplasării, maşina efectuează următoarele operafiuni: acopere în- sesc sub un cadru puternic, prin ridicarea şr coborîrea căruia se execută ridicarea liniei, respectiv aşezarea ei pe balast. Unele maşini de balastat pot fi echipate şi cu alte mecanisme, pentru executarea unor operafiuni supiementare, ca: îndepărtarea balastului murdar din vechiul pat de balast, vibrarea noului pat de balast, mutarea şi riparea liniei, supraînălfarea liniei, deplasarea transversală a liniei, etc. 2. ~ de bătut pilofi [cBaesaÖHBOHHan Ma-UIHHa; machine â piloter, sonnette; Rammen; rame, rammer; cölöpverő gép]: Maş:nă de lucru specială, folosită pentru înfigerea pilofilor şi a palplanşeior în pământ, prin aplicarea de lovituri repetate pe capătul care rămâne afară. Se numeşte, de obiceiu, sonetă. Se compune din următoarele părfi: un schelet vertical, format din 730 bare de lemn, de ofel profilat, sau din tuburi de ofel, aşezat la marginea unei platforme; o piesă de gréutafe mare, numită berbec, care alunecă în lungul scheletului vertical şi efectuează loviturile; mecanismul de antrenare, montat pe platformă. De obiceiu, sonetele sunt derhontabile, pentru a putea fi transportate mai uşor. înălfimea de cădere a berbecului se alege după natura şi rezistenţa terenului, după felul pilotului şi după tipul de maşină folosit. Numai o parte din energia liberată la cădere este folosită pentru înfigerea pilotului; restul se pierde prin ciocnire şi prin deformare. Greutatea berbecului trebue să fie cel pufin egală cu a pilotului; de obiceiu, este de 2***3 ori mai mare decât a acestuia. Numărul de lovituri date în unitatea de timp depinde de tipul de sonetă. — Din punctul de vedere ai modului de acfionare, se deosebesc sonete cu acfionare manuală şi sonete mecanice. La sonetele- cu acfionare manuală, berbecul este ridicat de un cablu de care se frage direct, sau care este înfăşurat pe un troliu. Sonetele mecanice pot fi cu berbec cu cădere liberă, şi cu berbec acţionat direct. Sonetele cu berbec cu cădere liberă sunt echipate cu un troliu pe care se înfăşură cablul de ridicare a berbecului, şi care poafe fi acfionat de un motor cu abur, cu ardere internă, electric sau pneumatic; căderea berbecului se face fie prin debreierea iroliului, fie prin declanşarea lui (manuală sau automată) din cârligul prin care e acăfat de cablu, în momentul când a ajuns la punctul superior al cursei. Berbecul sonetelor cu berbec cu acfionare directă este format dintr'un cilindru, în interiorul căruia se mişcă un piston, şi care se reazimă direct şi continuu pe capul pilotului sau al palplanşei. La unele tipuri de berbeci, piesa care produce lovitura este cilindrul; îa altele, pistonul. Ridicarea piesei (cilindru sau piston) se face prin acfiunea aburului, a aerului comprimat sau gazelor de ardere (la motoarele cu explozie) în interiorul cilindrului. Berbecii cu acfionare directă pot fi cu simplu efect, la cari aburul, aerul comprimat sau gazele de ardere (din explozie) produc numai ridicarea piesei, căderea făcându-se sub acfiunea gravitafiei, sau cu dublu efect, la cari aburul, aerul comprimat sau gazele de ardere lucrează asupra piesei şi în timpul căderii acesteia. Berbecii cu simplu efect pot da 30 ■ • ■ 40 de lovituri pe minut, dacă sunt acfionafi cu abur sau pneumatic, sau 50 - "60 de lovituri pe minut, dacă sunt acfionafi de motoare cu explozie. Berbecii cu dublu efect pot da un număr mult mai mare de lovituri (100 ***500 lovituri pe minut) şi sunt foarte indicafi pentru baterea pilofilor inclinafi sau sub apă. Prezintă avantajul că numărul mare de lovituri date la intervale foarte scurte împiedecă înfepenirea pilotului în pământ, iar terenul din jurul pilotului este influenfat foarte pufin, fiindcă înălfimea de cădere a berbecului este mică (0,5 • • • 1,5 m). Sonetele cu berbec cu acfionare directă sunt montate, de obiceiu, pe un şasiu •echipat cu rofi, pentru a putea fi transportate repede (uneori pe şine), în diferitele puncte ale aceluiaşi şantier, fiindcă timpul necesar baterii unui pilot este relativ scurt. Gradul lor de folosire este mare numai în cazul lucrărilor cu un număr mare de pilofi. Pentru baterea pilofilor în ape adânci se folosesc sonete plutitoare. î. Maşină de burat traverse [ManiHHa RJînnOR-ŐHBKH Hinaji; machine a bourrer Ies traverses; Maschine zur Schwellenunterstopfung; sleeper pac-king machine; talpfaaláverő gép]: Maşină de deformare plastică pentru lucrat calea, folosită pentru îndesarea balastului sub traverse. Tipurile de maşini de burat folosife cel mai des sunt: maşinile cu cadru bătător; maşinile cu ciocane mecanice; maşinile cu ciocane vibratoare; maşinile cu vână de aer. — La maşinile cu cadru bătător, îndesarea balastului se face cu ajutorul unui cadru vertical, de fonta, care are fixate, la partea de jos, ciocane speciale, articulate câte două. îndesarea se face prin căderea cadrului, dela înălfime, în spafiul dintre traverse, şi prin pătrunderea ciocanelor, oblic, în balastul de sub traverse. — Maşinile cu ciocane mecanice sunt alcătuite din mai multe ciocane, acfionate cu aer comprimat, electric, sau de un motor cu ardere internă, şi cari aplică balastului de sub traverse lovituri oblice, repetate des, producând îndesarea balastului. — Maşinile cu ciocane vibratoare produc îndesarea balastului cu ajutorul unor ciocane speciale (v. fig.), fixate pe un cadru care se poate ridica şi coborî. Operafiunea se faceîndouă faze: în prima fază se coboară cadrul, pentru ca ciocanele să pătrundă, prin vibrare, în balast; în faza a doua, ciocanele se apropie de traversă şi împing balastul sub ea, prin vibrare. — Maşinile cu vână de aer produc îndesarea balastului prin împingerea acestuia sub traversă, cu ajutorul aerului comprimat, suflat printr'un ajutaj al unui pistol care se înfige în prealabil în balast, lângă traversă. 2. ~ de curăfit cărămizi [MaÍHHHa flJlH HHC-TKH KHpnHneH; machine â nettoyer Ies briques; Ziegelreinigungsmaschine; brickcleansing machine; téglátisztitó gép]: Maşină de separare folosită pentru a curăfi de mortar cărămizile provenite dela clădirile dărâmate, în vederea reîntrebuinfării lor. Tipul de maşini folosit cel mai des se compune din următoarele părfi (v. fig.): batiul, de tablă de ofel întărită cu corniere; unealta, formată dintr'un cilindru de ofel, cu nervuri elicoidale, şi al cărei ax se reazimă pe paliere cu bile; masa de lucru, care are o tăietură transversală dea- Ciocane vibratoare, penfru burat tra- versele. î) şina; - 2) traversă de burat; 3) pozifia ciocanelor în timpul pătrunderii în balast; 4) pozifia ciocanelor în timpul îndesării balastului sub traversă. 731 şupra uneltei, pentru ca aceasta să poată ataca piesa de prelucrat; motorul electric, pentru, an- Maşina de curăfit cărămizi, tip Fesencov şi Giuzin. H batiu! maşinii; 2) unealtă; 3) masă de lucru; 4) masă pentru cărămizile necurăfite; 5) masă pentru cărămizile curăfite; 6) electromotor; 7) ventilator; 8) portifă pentru evacuarea materialului mare, rezultat dela curăfire. trenarea uneltei şi a ventilatorului; ventilatorul pentru îndepărtarea prafului de mortar. Bucăfile, mai mari de mortar cad în interiorul batiului şi sunt îndepărtate printr'o deschidere laterală a acestuia. î. Maşină de extras piloţi [cBaeBbmeprHBaio-man Máimmá; machine â arracher Ies pilots, extrac-teurde pilots; Pfahlausheber, Pfahlzieher, Ausziehmaschine für Pfăhle; pile extractor; cölöpkihuzó gép]: Maşină de lucru, specială, folosită pentru extragerea din pământ a pilofilor şi a palplanşelor, în vederea recuperării lor pentru alte lucrări. Se deosebesc : maşini obişnuite, echipate cu pârghii, cu vinciuri sau cu prese hidraulice; maşini speciale, cari lucrează ca berbecii cu acfionare directă, prin aplicarea de lovituri dese (150 •••200 de lovituri pe minut), de jos în sus, asociate cu exercitarea unei forte de tracţiune transmise printr'un cablu. Legătura dintre maşină şi pilot (sau palplanşă) se face cu eclise speciale. —Uneori se poate folosi, ca maşină de extras piloţi, soneta cu berbec cu acţiune directă; în acest caz, berbecul este inversat, loviturile sunt date de jos în sus, şi sunt transmise pilotului sau palplanşei (dela piesa care se reazimă pe capul pilotului, când berbecul -este folosit la baterea piloţilor) prin intermediul adouăeclise de tracţiune, montate lateral (v. fig.). 2. ~ de îndepărtat iarba [MaiEHHa flJlH yfla-JieHHH TpaBbi; machine pour desherber; Ausjă- Maşini de extras pilofi. A) maşină specială de extras pilofi; B) berbec cu acfiune directă, folo-sit la extragerea pilofilor; I) piesă pentru fixarea maşinii de pilot; 2) cilindrul maşinii; 3) pistonul maşinii; 4) tijă găurită la interior; 5) resort; 6) inel de prindere de cabiu; 7) berbec; 8) eclise de transmitere a loviturilor. tenmaschine; unweeding machine; fűtisztitó gép]: Maşină de separare pentru lucrat calea, folosită pentru îndepărtarea ierbii crescute pe patul de balast al unei căi ferate. Tipurile de maşini de îndepărtat iarba folosite cel mai des, sunt: maşinile cu brăzdare, maşinile cu discuri, maşinile cu arzătoare, şi maşinile cu pulverizatoare. Maşinile cu brăzdare sunt echipate cu cuţite speciale, cari afânează stratul superior al balastului şi taie iarba.— Maşinile cu discuri sunt echipate cu discuri cari ară balastul de pe părţile laterale ale liniei. — Maşinile cu arzătoare (v. fig.) distrug iarba prin ardere, iar maşinile cu pulverizatoare o Maşină de ars iarba. I) rezervor de combustibil; 2) arzător; 3) robinet de închidere; 4) cadru de susfinere; 5) rofi. distrug prin împrăştierea unei substanţe chimice (de obiceiu o soluţie de arsenic şi de clorat de potasiu; arsenicul pătrunde în seva plantelor şi distruge celulele, iar cloratul astupă canalele şi opreşte circulaţia substanţelor nutritive). 3. ~ de îndesat [ynjiOTHHTeJibHan ManiHHa; machine â damer, machine pilonneuse; Stampf-maschine; ramming machine, stamping machine; döngölő gép]: Maşină de lucru prin deformare plastică, folosită pentru reducerea golurilor dintre granulele unui material. în construcţii, maşinile de îndesat sunt folosite pentru îndesarea umpluturilor de pământ sau a stratului dela suprafaţa terenului, pentru îndesarea betoanelor în cofraje, a îmbrăcămintelor rutiere, etc. Din punctul de vedere al modului de lucru se deosebesc următoarele tipuri de maşini de îndesat: maşini cari îndeasă prin greutatea proprie şi cari se deplasează cu vitesă mică pe stratul de material care trebue îndesat (de exemplu cilindrul compresor); maşini cari îndeasă prin căderea unei piese grele, dela înălţime mare, şi cari pot produce un număr mic de lovituri în unitatea de timp (de ex. sonetele cu berbec special, excavatorul convertibil echipat cu maiu); maşini cari îndeasă prin căderea uneia sau a mai multor piese grele, dela înălţime mică, şi cari pot produce un număr mare de lovituri în unitatea de timp (de ex. maiurile mecanice, maiurile tip „broască"); maşini cari îndeasă prin producerea de lovituri foarte des repetate (cca 1500 de lovituri pe minut), la suprafaţa stratului de materia! care trebue îndesat, cunoscute sub numele de 732 vibratoare (de ex. maiul vibrator, tama vibratoare, vibropila,etc.). — Pentru îndesarea umpluturilor de pământ se folosesc următoarele maşini: cilindrul picior de oaie, cilindrul compresor, cilindrul compresor vibrator, vibratoarele, sonetele speciale, maiurile mecanice, maiurile-broască, maiurile vibratoare. Pentru îndesarea îmbrăcăfnintelor rutiere se folosesc: cilin-drele compresoare, simple sau vibratoare, maiurile mecanice şi vibratoarele. Betoanele din cofraje se îndeasă cu vibratoarele. Maiurile tip „broască" sunt formate dintr'o piesă grea, care aplica loviturile, şi dintr'un motor cu explozie, care ridică maiul dela pământ. Funcţionarea maiului-broască se poate urmări în figu- î. Maşină de lucrat calea [MaiHHHâ flJiH CTpOH-KH nyTH; machine pour iravaux de voie; Maschine zum Arbeiten des Geleises; machine for working the line; pályadolgozó gép]: Maşină de lucru sau maşină de transport, folosită pentru executarea lucrărilor de construire, de reparare sau de întreţinere a suprastructurii unei căi ferate. Din punctul de vedere al greufăfii, maşinile de lucrat calea se împart în maşini grele şi în maşini uşoare. Maşinile grele ocupă linia curentă în timpul lucrului, şi nu pot fi îndepărtate de pe linie pentru a permite trecerea trenurilor. Din această cauză, sunt folosife în special la căile cu linie dublă, pentru ca circulaţia să se poată face pe una din linii, în timp ce cealaltă linie este în lucru. Maşinile Fazele de lucru ale unui m3iu tip „broască", a) ciocanul maiului; b) corpul maiului; c) supape pentru intrarea aerului îh carburator; d) carburator; e) conductele amestecului exploziv; f) mâner pentru demarare; g) cameră de combustie; h) piston. i rile de mai sus. Ridicarea părţii care formează corpul se face prin acţiunea unui amestec exploziv; ridicarea ciocanului se face datorită destinderii unui resort elicoidal care a fost comprimat in timpul exploziei; căderea maiului se face datorită gravitaţiei. Maiul vibrator este constituit dintr'un bătător în formă de farfurie, care transmite terenului vibraţiile produse de un motor cu ardere internă. Maiu vibrator. I) motor Diesel; 2) placă de montaj; 3) resorturi de amortisare; 4) transmisiune prin curele; 5) transmisiune de direcfie; 6) volan de direcfie; 7) organele producătoare de vibrafie; 8) bătător. Figura reprezintă un maiu vibrator cu următoarele caracteristice: greutatea totală, 1200 kg; numărul de vibraţii pe minut, 1500; puterea motorului, 15 CP. uşoare ocupă linia curentă în timpul lucrului, dar pot fi îndepărtate repede de pe linie, pentru a permite trecerea trenurilor. Maşinile de transport, de lucrat calea, sunt: maşina de pozat calea şi altele. Maşinile de lucru, de lucrat calea, se împart după operaţiunea sau operafiunile pe cari le efectuează, în maşini de aşchiere (de ex. maşina de resabotat traverse), maşini de deformare plastică (de ex. maşina de burat traverse), maşini de tăiere (de ex. maşina de profilat calea), maşini de separare (de ex. maşina de îndepărtat iarba) şi maşini combinate (de ex. maşina de balastat). Acţionarea maşinilor de lucrat calea se poate face prin motoare electrice, pneumatice, cu ardere internă, sau cu abur. Motorul poate fi plasat chiar pe maşină sau poate să fie cuplat de aceasta. Cel mai des se foloseşte acţionarea cu abur, care e produs de o locomotivă. Din punctul de vedere al lucrărilor pe cari le execută, se deosebesc: maşina de balastat, maşina de pozat calea, maşina de profilat calea, maşina de burat traverse, maşina de găurit traverse (v. Burghiu, maşină de găurit, cu ~), maşina de resabotat traverse, maşina de polisat şine (v. Polisor), maşina de tăiat şine (v. Ferestrău pentru metale), maşina de curbat sau de îndreptat şine (v. îndoit, maşină de ~ cu cilindri), maşina de îndepărtat iarba de pe balast, etc. 2. ~ de lustruit betonul [MaiiiHtía flJifl ihjih-t|)OBKH öeTOHa; polisseur pour beton, machine 733 é poiir le béton; Poliermaschíne für Beton; concrete polishing machine; betonfényesitő gép]: Maşină-unealtă de aşchiere, folosita pentru lustruirea fefelor văzute ale pieselor de beton, respectiv de mozaic, în special a pardoselilor, a lambriuri-lor, a treptelor, peroanelor, etc. Maşina se compune din următoarele părfi (v. fig.): carcasa de Maşină de lusfruit beton şi mozaic. 1) cap principal de lusfruit; 2) cap secundar de lustruit; 3) electromotor; 4). braf lateral pentru deplasarea maşinii; 5) rezervor de apă; 6) conducte de apă; 7) arbore flexibil; 8) suportul arborelui flexibil. fontă, cu braf lateral pentru deplasarea maşinii în timpul lucrului; electromotorul, aşezat în interiorul carcasei; capul principal de lustruit, pentru prelucrarea suprafefelor orizontale; capul auxiliar de lustruit, pentru prelucrarea suprafefelor verticale sau greu accesibile; arborele flexibil, pentru antrenarea capului auxiliar, şi rezervorul de apă, penfru slropirea suprafefelor de lustruit. Capetele de lustruit sunt formate din câte un manşon, în interiorul căruia se fixează pietrele lustruitoare (de obiceiu, fiecare manşon ere trei pietre). Capul principal de lustruit este antrenat de electromotor prin roţi dinfate; capul auxiliar este antrenat prinlr'un arbore flexibil. Pietrele lustruitoare sunt de carborundurh. Prelucrarea suprafeţelor se face folosind pietre cu granulaţie din ce în ce mai fină; lustruirea fină se face cu discuri de pâslă şi cu un praf de lustruit. i. Maşin? de lustruit parchetul [ManiHHa HaTHpaHHH napKeTa; machine a poncer leparquet,* Maşină de lusfruit parcheful, tip „8". Í) electromotor; 2) unealtă; 3) aspirator de praf; 4) feavă pentru îndepărtarea aerului aspirat; 5) pârghii pentru ridicarea şi coborîrea uneltei; 6) rofi penfru deplasarea maşinii. Parkettschleifmaschine; parquetry sand papering machine; parkétafényesitő gép]: Maşină-unealtă de aşchiere, folosită pentru curăţirea şi lustruirea pardoselilor de parchet (v. fig.). Curăţirea se face prin frecarea suprafeţei parchetului cu un abraziv, de exemplu cu hârtie sticlată, iar lustruirea, prin frecarea cu pâslă şi aplicare de ceară de lustruit. Maşina e antrenată de un electromotor. Unealta este formată, de obiceiu, dintr'un cilindru aşezat orizontal, şi pe care se fixează hârtia abrazivă. Presiunea exercitată de unealtă Maşină de măturat, tip D-154. 1) cadru de ofel profilat, rezemat pe osia din spate; 2) bară tubulară de ofel; 3) rezervor de apă; 4) pompă de apă, manuală," 5) conductă de alimentare a stropitorii; 6) stropitoare; 7) mătură rotitoare; 8) carcasă dé protecfiune; 9) len-furi de transmisiune; Í0) schimbător de vitese; 11) roata din spate; 12) roata din fafă, pivotanfă; 13} articulafie; Í4) bară de cuplare. 734 pe suprafafa de prelucrat poafe fi reglată cu ajutorul unor contragreutăţi sau al unei pârghii. Praful şi aşchiile fine, rezistate în timpul lucrului, sunt aspirate de un ventilator şi reţinute de un separator de praf. 1. Maşină de măturat [noAMeTaioman MauiH- na; balayeuse, machine a balayer Ies routes; Kehr-maschine, Stra^enkehrmaschine; street cleansing machine; útseprő gép]: Maşină de separare, folosită pentru îndepărtarea prafului şi a murdăriilor (uneori şi a zăpezii) de pe partea carosabilă a unei şosele, prin perierea îmbrăcămintei şi împingerea, la rigolă sau pe acostament, a materialului adunat. Această maşină de lucru se compune, în principal, din următoarele părţi: şasiul, de oţel profilat sau din tuburi de oţel; unealta, constituită dintr'o perie metalică în formă de sul, care se roteşte în timpul lucrului; dispozitivul de punere în mişcare a periei; rezervorul de apă; dispozitivul de stropire. Maşina poate fi remorcată, sau autopropulsată. Mătura are o lungime de 2 ■••2,5 m şi e formată din fire de sârmă de ofel. în timpul lucrului poate fi inclinată cu cca 30° fafă de planul vertical longitudinal al maşinii. Un dispozitiv ridică mătura, când maşina nu este în lucru; rotirea măturii în timpul lucrului se face de către rofile din spate, prin intermediul unor angrenaje şi al unei transmisiuni cu lanţ, uneori cardanică. Figura dela p. 733 reprezintă o maşină de măturat pe trei roţi, remorcată, cu vitesa de deplasare de 8-•• 16 km/h., în timpul lucrului. 2. ~ de netezit tencuiala [MauiHHa fiJiH pa3-rjiaHCHBaHHH iirryKaTy pKH; machine â aplanir l'enduit; Verputzabziehmaschine; plaster work smoothing machine; vakolatsimitó gép]: Maşină-unealtă de deformare plastică, folosită penfru a netezi faţa tencuelilor proaspete, după ce acestea au fost nivelate cu mistria şi mortarul a făcut priză. Se deosebesc două tipuri de maşini de netezit tencuiala: maşini de netezit pereţii, şi maşini de netezit plafoanele. Maşina de netezit perefii (v. fig.) se compune dintr'o platformă pe care este fixată o bară verticală, care susţine palierele unui ax orizontal, care are fixat la unul din capete braful port-uneal-tă, format din două bucăfi articulate. Unealta este aşezată la capătul braţului şi e formată din trei discuri aşezate în plan vertical şi fixate pe un ax orizontal, care este rotit de un electromotor, prin intermadiul unui reductor de turaţii. Mişcarea de avans a uneltei este comandată de un volan fixat la unul din capetele axului ori- Maşină de netezit perefii. 1) platforma maşinii; 2) suport vertical; 3) ax orizontal; 4) palierele axuluî orizontal; 5) braf articulat; 6) unealtă; 7) electromotor; 8) reductor de turafri; 9) volan pentru comanda mişcării de avans a uneltei; 10) arbore pentru transmiterea mişcării de a- vans a uneltei. zontal al braţului. în timpul lucrului, unealta este rotită cu cca 100 rot/min, şi freacă faţa tencuelii. Prin mişcarea relativă a celor două părţi ale braţului 1 port-unealtă, unealta avansează în spirală şi netezeşte o suprafaţă circulară, a cărei rază este egală cu lungimea braţului. Maşina de netezit plafoanele (v. fig.) se compune dintr'unşasiu tubular, care susţine o platformă în mijlocul căreia este fixată o tijă verticală,care arefixat la capătul de sus un braţ port-unealtă format din două bucăţi articulate între ele. La capătul braţului este fixat un electromotor, care antrenează, prin „ , . .. .. . , ... . “ Maşina de netezit plafoanele intermediul unui re- NCh-1. ductor, unealta de Iu- j) şasiu tubular; 2) platforma ma-cru formată din trei şinii; 3) ax vertical; 4) braf aifi-discuri de metal sau culat; 5) volane pentru comanda Hf» li»mn în mişcării de avans a uneltei;; 6) ar- acelaşi pian orizontal ^ore Pentru transmiterea mişcării ■ f» « • de avans a uneltei; 7) unealta; ş, fixate pe un singur eIectromotor. 9) re'ducfor de ax vertical. Mişcarea rotatii. de avans a uneltei este comandată prin două volane fixate pe tija verticală. Maşinile de netezit lucrează din poziţii succesive (v. fig.) şi sunt deservite, de obiceiu, de doi lucrători. Capacitatea lor de lucru este de cca 80 m2 h. Suprafaţa netezită din-tr'o singură poziţie este de 5 m2. Penfru lucrări mici 9-o-- f \ ít $ 4 A--0---4 4 P^> &—-o-------o-o-o-— se folosesc maşini de netezit portative, cari Pozifiile maşinii de netezit pla-pot fi acţionate de un foane. electromotor, sau cu pozifie iniţiată; Pn) pozifie aer comprimat. Uneai- flnaB. p p p } pozi,a in_ ta este asemanatoare . 1 . termediare. cu a maşinilor nepor- tative, şi este antrenată de motor prin intermediul unui reductor de turaţie. în timpul lucrului, maşina este ţinută de două mânere laterale; pe mânerul din dreapta se găsesc: un ajutaj pentru, stropirea tencuelii de prelucrat, şi butoanele de comandă ale motorului şi ale ajutajului de stropire. 3. ~ de nivelat pământul [ManiHHa hk-BeJiHpOBKH 3eMJiH; nivelleuse; Nivelliermaschine; earth levelling machine; szintező gép, földegyengető gép]: Maşină de lucru, de tăiere, folosită pentru a obţine suprafeţe de teren plane. Maşinile de nivelat pământul sunt maşini de săpat, a 735 căror unealtă este formată dintr'o lamă tăietoare care poate fi înclinată mai mult sau mai puţin, penfru a tăia ridicăturile de pământ sau pentru a împinge materialul de umplutură în adânciturile de teren. Maşinile de nivelat folosite cel mai mult, în special la lucrările de drumuri sau de terasa-merite, sunt: buldozerul, grederul, plugul nivelator şi, în măsură mai mică, scraperul. i. Maşină de pozat calea [ManiHHa AJiflyKJiajţ-KH nyTH; machine a poser la voie; Maschine zum Gleisverlegen; machine for laying the line; vágánylefektető gép]: Maşină de lucrat calea, folosită pentru aşezarea pe patul de balast a panourilor de şine montate pe traverse. Este o macara feroviară, adică o maşină de transport, formată, în principal, dintr'un vagon-platformă, pe care esfe montată o macara sprijinită pe cadre-portaluri (v. fig.). Macaraua are o porţiune în consolă, lungimea consolei fiind cel puţin egală cu lungimea unei Maşină de pozai calea, fip Platov. 1) vagon-platforma; 2) motor cu benzină; 3) generator electric; 4) motor cu benzină, auxiliar; 5) cadre-porfaluri; 6) cabină de comandă; 7) electromotor; 8) grinda macaralei; 9) căruciorul macaralei; 10) panouri de linie. jumătăţi de panou de cale. Panourile de cale sunt aşezate unele peste altele, pe platforma vagonului, de unde sunt luate de căruciorul macaralei şi aşezate pe balast, cap în cap. Acţionarea căruciorului macaralei se face printr'un electromotor. Aşezarea panourilor, la distanţele prescrise unele de altele, se face cu ajutorul unei agrafe în formă de ghiară, montată la capătul din spre maşină al panoului ce se aşază, şi care se acaţă de un bulon montat la capătul liber al panoului aşezat mai înainte. Maşina de pozat calea este reversibilă, adică poate fi folosită şi la demontarea căii, în care caz ea execută operaţiunile în ordine inversă. 2. ~ de profilat calea [ManiHHa ajih npo(J)H-JlHpOBâHHfl nyTH,* machine â profiler la vöie; Maschine zum Profilieren des Gleises; machine for profiling the line; pályaszelvényező gép]: Maşină de tăiere pentru lucrat calea, folosită pentru executarea lucrărilor necesare obţinerii profilului transversal prescris al unei căi ferate. Este formată, în principal, dintr'un plug, echipat cu scuturi şi aripioare înzestrate cu cuţite, şi cari pot lua diferite poziţii, pentru a se obţine tăierea terasamentului la profilul respectiv. Maşina de profilat calea poate fi remorcată (de obiceiu, de o locomotivă), sau poate fi autopropulsată. Operaţiunile executate de maşinile de profilat sunt: curăţirea şanţurilor vechi; săparea şanţurilor noi; tăierea «banchetelor şi nivelarea taluzelor) aranjarea patului de balast; nivelarea suprafeţelor orizontale din profilul căii; îndepărtarea zăpezii şi a gheţei de pe liniile din staţii, etc. 3. ~ de răspândit agregate [ManiHHa flJiH pa3ŐpacbiBaHHH arperaTOB; machine â épandre les agrégats; Streumaschine für Zuschlagstoffe; aggregates spreadirig machine; adalékanyagszoró gép]: Maşină de lucru specială, folosită pentru împrăştierea uniformă a unui agregat (pietriş, piatră spartă, criblură, etc.) pe platforma şoselei. De obiceiu materialele se răspândesc în stare uscată, dar se pot răspândi şi în stare plastică (de ex. betonul de ciment). Se deosebesc trei tipuri de maşini de răspândit agregate: maşini de răspândit, suspendate, susţinute de cabluri ancorate de stâlpi aşezaţi lateral, sau atârnate de un cadru în formă de portal; maşini de răspândit, cu sanie, a căror deplasare pe teren se face prin alunecare pe tălpi de sanie, maşinile fiind remorcate de un vehicul; maşim de răspândit, montate pe roţi, şi cari pot fi remorcate sau autopropulsate. Cel mai des se folosesc maşinile cu sanie şi maşinile pe rofi. — Maşinile cu sanie sunt folosite, în general, pentru răspândirea pietrei sparte sau a pietrişului. Tipul folosit cel mai des (v. fig.) se compune 1) rezervor de materiale; 2) tălpile saniei; 3) roată anterioară; 4) vană pentru dozarea materialului; 5) volanul de acţionare a vanei pentru dozare; 6) aripi laterale pentru limitarea suprafefei de prelucrat; 7) roată montata- penfru transport. dintr'o ladă rezemată la partea din faţă pe doua1 roţi, iar Ia partea din spate, pe tălpi de sanie. Capacitatea lăzii este de 2 m3. Maşina poate aşterne un strat de material gros de 3***20 cm şi lat de 3-••3,6 m. Grosimea stratului se reglează prin ridicarea sau coborîrea lăzii şi a lamei nivelatoare din spate, cu ajutorul unui volan. Maşina este remorcată de un autocamion cu benă basculantă, care descarcă materialul, în timpul lucrului, în Iada maşinii de răspândit. — Maşinile pe roţi (v. fig.) sunt formate dintr'un şasiu cu rofi (de obiceiu două), pe care se montează lada de material, şi dintr'un dispozitiv de împrăştiere,^ asemănător celui dela maşinile de semănat sau de împrăştiat îngrăşăminte. Dispozitivul de împrăştiere este format dintr'un cilindru rotitor şi o clapetă, care se poate apropia sau depărta de cilindru, pentru a lăsa o deschidere mai mare sau mai mică. Cilindrul dispozitivului de împraş- 736 tiat este pus în mişcare de osia roţilor maşinii, prin intermediul unui schimbător de vitese care-i 1) ladă de încărcare a materialului; 2) cilindru distribuitor; 3) clapă de reglare a deschiderii de evacuare a materialelor; 4) dispozitiv de cuplare; 5) platforma operatorului. permite să se rotească într'un singur sens, indiferent dacă maşina merge înainte sau înapoi, şi să fie decuplat de osia motoare în timpul deplasării dela locul de aprovizionare până la locul de punere în lucrare a materialului. Maşinile de răspândit cu roţi sunt folosite în special pentru răspândirea splitului sau a criblurii pe îmbrăcă-mintele legate cu bitum, fiindcă nu strică îmbrăcămintea proaspăt executată. De obiceiu, sunt ataşate la un camion sau la altă maşină de lucru (compresor, cisternă, etc.), formând un agregat. Singurul desavantaj al acestor maşini este că au o capacitate prea mică şi că reclamă deplasări dese către punctele de aprovizionare, şi deci întreruperi de lucru. Aceasta se remediază folo-sindu-se mai multe distribuitoare, cari sunt încărcate pe rând, sau folosind, pentru remorcare, camioane cu benă basculantă, cari alimentează cu material lada maşinii de răspândit, mărind astfel cantitatea de material răspândită într'o repriză de lucru a maşinii. î. Maşină de resabotat traverse [ManiHHa A-J1H nepe3aTecKH ninaJi; machine pour resaboter Ies iraverses; Maschine zum Nachdechseln der Auf- Maşină de resabofaf traverse (tip sovietic). 1) cadrul maşinii; 2) motor; 3) rezervor de combustibil; 4) curea de transmisiune; 5) freză; 6) mâner penfru susflnerea marinii în timpul lucrului; 7) disc pentru reglarea adâncimii tăieturii; 8) roată pentru deplasare în timpul lucrului; 9) roată rabatabilă, servind drept contragreutate în timpul lucrului; 10) rolă pentru menţinerea rofii pe şină. lagesstellen; machine for re-adzing the rail seats; talpfa-bevágó gép]; Maşină-unealtă de aşchiere, folosită pentru executarea tăieturii de pe faţa superioară a traversei, în care se introduce placa pe care se reaztmă şina. Se compune dintr'un cadru, de obiceiu triunghiular, mpntat pe trei roţi de cale ferată, şi care are montat la unul din capete unealta, iar la partea opusă, motorul de acţionare. Două roţi sunt aşezate într'un plan vertical, sub motor, iar roata a treia este rabatabilă şi serveşte la echilibrarea maşinii în timpul lucrului. Unealta este formată dintr'o freză cu ax vertical. Adâncimea tăieturii în traversă este reglată printr'un disc, care se sprijine pe faţa traversei, când a fost atinsă adâncimea prescrisă. Penfru a se evita căderea celor două roţi de pe şină, în timpul lucrului, maşina este echipată cu două rob, cari se deplasează pe faţa laterală exterioară a coroanei şinei şi împiedecă alunecarea transversală a roţilor (v. fig.). 2. ~ de rindelat parchetul [MaillHHâ #JIH CTporaHHH napKeTa; machine â raboter le par-quet; Parketthobelmaschine; parquetry planing machine; parketa-gyalúgép]: Maşină-unealtă de aşchiere, folosită pentru rindelarea pardoselilor de parchet, pentru a îndepărta asperităţile şi denivelările eventuale dintre lamelele de parchet, ca şi pentru a curăţi parchetul murdărit de substanţe cari au pătruns pe o anumită adâncime în masa lemnului (v. fig.). Se compune dintr'un şasiu montat pe roţi, pe care este montat electromotorul care antrenează unealta; aceasta este formată dintr'un cilindru orizontal pe care sunt montate două sau mai multe cuţite, drepte sau elicoidale. Cuţitele elicoidale prezintă, faţă decuţitele drepte, avantajul ca nu produc lovituri în supra- , . . .w , . , , , f. i . , Maşina oe rindelat-parchetul, tip ţaţa de prelucrat. Ma- r . I, , Spefstroi. şrnilecu mai mult de carcasa maşMi. 2) ereclro_ doua cuţite prelucrea- motor; 3) curea de transmisiune; ză mai uniform şi mai 4) unealtă; 5) pârgkie pentru re~ fm suprafata parche- glarea adângimit de pătrunderea tului. Adâncimea de pitelor în parchet; 6) întremptor; pătrundere a cuţitelor 7) p,afra pentru ascu*if cuîife,e* (0,5-■-4 mm) poate fi reglată cu ajutorul unei pârghii. De obiceiu, maşinile de rindelat parchetul sunt echipate şi cu un disc de pofisor pentru ascuţirea cuţitelor, şi care se poate cupla la nevoie cu electromotorul. 3. ~ de săpat pământul [3eMJTeKonaTejibHaH ManiHHa; machine de dragage; Bdggermaschine; dredging machine; kotrógép]: Maşină de lucru, de fărâmare, folosită pentru săparea pământuluir fie pentru a se procura materialul pământos necesar unor construcţii (de ex. terasamente, diguri) sau materia primă pentru fabricarea unor produse (de ex. cărămizi), fie pentru a se executa excavaţii sau pentru a se disloca stratul superficial at terenului, în diferite scopuri tehnice, şi penfru nivelarea terenului. 737 Din punctul de vedére al mediului în care lucrează, se deosebesc două categorii de maşini ele săpat: maşini cari lucrează în apă, numite drage, şi maşini cari lucrează pe uscat, numite de obiceiu excavatoare. Din punctul de vedere al modului de executare a săpăturii, se deosebesc: maşini cari lucrează prin fărâmare, şi la cari unealta poate lua straturi succesive de pământ, sau poate numai disloca pământul pe o anumită adâncime dela •suprafaţă (de ex. scarificatoarele); maşini cari lucrează prin aspirarea materialului pământos îmbibat în mod natural cu multă apă; maşini cari -lucrează prin dislocarea stratului de pământ cu ajutorul unei vine de apă sub presiune (maşini de săpat, hidraulice). Maşinile cari lucrează prin fărâmare pot fi echipate cu o singură unealtă (de ex. grederul, scraperul, buldozerul, excavatorul cu benă, excavatorul cu lingură, etc.), sau cu mai multe unelte (de ex. excavatorul cu cupe, excavatorul cu roată port-cupe, etc.). Săparea se obfine prin atac continuu (de ex. la greder, la buldozer, la excavatorul cu cupe), sau prin atacuri succesive (de ex. Ia excavatorul cu lingură, la excavatorul cu benă, etc,).*— Din punctul de vedere ai mobilităţii în timpul lucrului, se deosebesc: maşini cari lucrează din pozifie fixă (de ,ex. excavatorul cu benă, dra-glina, excavatorul cu lingură, etc.), săparea şi încărcarea în mijloacele de transport făcându-se prin mişcări (de translafie sau de rotafie) efectuate de unele părfi ale maşinii; maşini cari se deplasează în timpul lucrului, această deplasare ■fiind independentă de mişcările uneltelor tăietoare {de ex. excavatorul cu roată port-cupe, excavatorul cu elindă, pentru săpat şanfuri); maşini cari se deplasează în timpul lucrului în direcfia de avans a uneltei, săparea efectuându-se prin deplasarea întregii maşini (de ex. buldozerul, grederul, scraperul, plugul penfru şanfuri). — Din punctul de vedere al transportării materialului săpat, se deosebesc următoarele tipuri de maşini: maşini cari lasă materialul pe locul de unde a fost săpat (de ex. scarificatorul); maşini cari sunt echipate pentru a putea încărca materialele în alte mijloace de transport (de ex. excavatorul, grederul cu elevator, etc.); maşini cari transportă materialele pe distanfe mici, prin împingere în direcfia de lucru a maşinii sau către părfile laterale ale săpăturii (de ex. buldozerul, grederul, plugul de şanfuri), unealta lor fiind aşezată inclinat fată de planul longitudinal vertical al maşinii; maşini echipate pentru a putea transporta materialul săpat la distanfe mari, fie prin remorcare, fie prin autopropulsie (de ex. autopatrolul, grederul remorcat sau automobil, scraperul remorcat sau automobil, etc.). Maşinile cari sapă prin aspirafie sunt de tipul dragelor şi se folosesc la lucrări sub apă (v. Dragă aspiratoare). Solurile îmbibate cu multă apă (no-molul, mâlul fin, nisipul fin) sunt aspirate printr'un sorb în formă de pâlnie ; pentru nomol sau mâl gros se foloseşte sorbul remorcat (v. fig.), care adună materialul în fafa gurii de aspirafie; pentru soluri mai vâscoase se foloseşte sorbul tăietor, J B Sorburi de dragă aspiratoare. A) sorb remorcat; B) sorb tăietor; 1) conductă de aspirafie a materialului; 2) conductă penfru apa sub presiune; 3) pâlnia sorbului; 4) arborele frezei; 5) freză pentru pământ; 6) cablu. care este echipat cu un dispozitiv de frezare (v. fig.). Materialul săpat este înmagazinat în compartimente amenajate în corpul dragei— şi este transportat de aceasta la locul de descărcare, sau este transportat de îmbarcafii speciale, sau este pompat prin conducte plutitoare. Maşinile de săpat, hidraulice, numite de obiceiu monitoare, lucrează prin dislocarea materialului pământos (mai ales de provenienfă aluvionară), cu ajutorul unei vine de apă care iese sub presiune printr'un ajutaj (V. Monitor). îndepărtarea materialului săpat se face, de obiceiu, cu ajutorul apei, prin jghiaburi inclinate sau prin pompare. î. Maşină de sortat agregate[ManiHHa AJifl cop-mpOBKH arperaTOB; trieur, machine a trier Ies agrégats; Siebmaschine, Sortiermaschine, Scheide-maschine für Zuschlagsioffen; separator for aggre-gates; adalékanyag-fajtázó gép]: Maşină de prelucrare de separare, folosită pentru separarea, în sorturi monogranulare, a materialului provenit dela con-casare. în construcfii, şi în special la lucrările rutiere, se folosesc maşinile de sortat cu site rotitoare. Sita rotitoare se compune dintr'un cilindru de tablă de ofel găurită, pufin inclinat. Cilindrul este împărfit în mai multe tronsoane, fiecare dintre ele având găuri de diametru diferit de al găurilor de pe celelalte tronsoane. De obiceiu, cilindrul este format din mai multe bucăfi, corespunzătoare tronsoanelor, îmbinate între ele cu ajutorul unor cercuri de rigidizare. Numărul de sorturi cari se pot obfine depinde de lungimea şi de diametrul cilindrului, şi poate ajunge până la zece, la cilindrii mari. Tronsonul cu găurile cele mai mici se găseşte la capătul pe la care se alimentează. Antrenarea poate fi manuală, cu motor cu ardere internă, sau electrică; directă, prin intermediul unui reductor de turafie, sau indirectă, prin transmisiune cu curea. Sitele rotitoare mici se rotesc în jurul unui arbore interior, fixat de cilindru prin brafe încrucişate; sitele mari se rotesc în paliere cu rul-menfi cu rulouri, aşezate la capete, sau şi în puncte intermediare, dacă cilindrul este prea lung. Sitele rotitoare se construesc fixe sau mobile, remorcate sau autopropulsate. De obiceiu sunt asociate cu un concasor de dimensiuni mici, care mărunfeşte bucăfile de material cari nu au putut 47 738 frece prin sită, şi cu un elevator (cu benzi sau cu cupe) care alimentează sita rotitoare, sau transportă la concasor materialul care nu a trecut prin sită. î. Maşină de spălat agregate [MauiHHa RJ1H npoMbiBKH arperaTOB; laveuse, machine â laver les agrégats; Waschmaschine für Zuschlagstoffen; machine for washing aggregates; adalékanyagmosó gép]: Maşină de separare, folosită pentru a îndepărta, prin spălare, praful, argila sau alte impurităţi conţinute de nisipurile sau de pietrişurile folosite la lucrările de construcţii. Se deosebesc două tipuri de maşini de spălat agregate: maşini cu tobă şi maşini cu albie. Maşinile cu Maşină de spălat agregate, cu tobă rotitoare penfru sortat, a) baie de apă; b) tobă rotitoare de tablă găurită; c) aripioare pentru împingerea materialului; d) cupe penfru îndepărtarea nisipului; e) cupe pentru îndepărtarea pietrişului; f) infrarea apei de spălare; g) ieşirea apei murdare; h) intrarea materialului murdar; i) ieşirea nisipului; J) ieşirea pietrişului. tobă se compun dintr'un cilindru de tablă care se roteşte, şi în interiorul căruia se introduce materialul de spălat. Spălarea se face fie printr'o vână de apă, proiectată asupra materialului, fie prin cufundarea şi rotirea tobei, care conţine materialul, într'o baie de apă. Toba de spălare poate fi completată cu dispozitive de cernere, cari rea- íííííííllíír Maşină de spălat agregate, cu albie, a) albie de spălare; b) aripioare pentru amestecarea şi împingerea materialului; c) intrarea materialului murdar; d) ieşirea materialului spălat; e) intrarea apei de spălare; f) ieşirea apei murdare. lizează şi sortarea materialului. Uneori, însăşi toba poate fi formată dintr'o manta de oţel găurită, care realizează separarea pietrişului de nisip. Cele două sorturi sunt evacuate séparat din maşină (v. fig.). — Maşini|f cu albie se folosesc în special pentru materifle cari conţin argilă sau materii humice, fiindcă acestea se separă mai greu, din cauza aderenţei mai mari la granulele de pietriş sau de nisip, astfel încât este necesar ca granulele să se frece unele de altele, penfru a separa siratul de argilă sau de humus. Maşinile de spălat, cu albie, se compun dintr'un jghiab cu secţiunea semicirculară, şi dintr'un arbore cu aripioare, cari amestecă materialul, constrângând granulele să se frece unele de altele, şi cari împing încet materialul către gura de evacuare (v. fig.). 2. ~ de stropit lianţi hidrocarbonoşi [ManiHHa AJifl oőpbi3rHBaHHH yrjieBOAopoAHbix BHJKy-IIIHX BeilţecTB; machine d'arrosage de lianfs hy-drocarbonés; Sprengwagen von Kohlenwasserstoff-Bindemittel, Sprengmaschine von Kohlenwasser-stoff-Bindemittel; hydrocarbonous binding matter sprinkling machine; hidrokarbon kötöanyag-locsoló-gép]: Maşină de agregare, folosită pentru a împrăştia, prin stropire, lianţii hidrocarbonoşi (bitumr gudron, emulsiuni) folosiţi la legarea îmbrăcămin-telor rutiere executate prin penetrare sau prin tratamente superficiale. Se compune din următoarele părţi principale: rezervorul pentru liant, format dintr'o căldare de tablă de oţel; dispozitivul de încălzire a bitumului din rezervor; pompa pentru umplerea rezervorului; dispozitivul de stropire a liantului. Dispozitivul de încălzire este format din-tr'un focar cu unul sau cu mai multe arzătoare* Uneori, la maşinile mici, focarul este format dintr'o cămaşă de tablă aşezată la partea inferioară a rezervorului de liant, la oarecare distanţă de peretele rezervorului, pentru a lăsa un spaţiu liber prin care să circule gazele de ardere. Unele maşini nu au focar propriu, dar au rezervorul căptuşit cu materiale izolante, cari menţin cald bitumul încălzit într'o căldare separată. Pompa de alimentare a rezervorului şi alte robinete sunt aşezate într'o cameră în jurul căreia circulă gazele de ardere, pentru a se împiedeca astuparea lor din cauza răcirii liantului. Pompele sunt antrenate manual, şi dau o presiune de 4***6 at. Dispozitivul de răspândire poate fi manual, printr'un furtun şi o ţeava de metal terminată cu un ajutaj, sau poate fi constituit dintr'o ţeavă fixată de maşină, transversal pe axa longitudinală, şi echipată cu mai multe ajutaje cu robinete. Stropirea liantului se poate face fie prin curgere liberă, fie sub presiune, cu ajutorul pompelor (cu o presiune de 3***6 at) sau cu ajutorul aerului comprimat. Stropirea cu presiune este indicată la penetrări, fiindcă liantul pătrunde mai adânc în îmbrăcăminte, şi la tratamente superficiale, fiindcă se măreşte aderenţa liantului prin faptul că aerul sub presiune îndepărtează particulele de praf dintre granulele agregatelor îmbrăcămintei şi de pe ele. La stropirea sub presiune, liantul trebue să fie încălzit la o temperatură mai înaltă decât cea prescrisă, fiindcă se răceşte foarte mult la trecerea prin ajuta:e, din cauza vitesei mari. Din această cauză, înălţimea dela care trebue stropit nu trebue să depăşească 20'*’30 cm. Stropirea cu aer comprimat prezintă avantajul că împiedecă înfundarea robinetelor sau a ajutajelor, iar în caz de înfun-dare, aerul comprimat poate servi la curăţirea conductelor şi a pieselor îriiufidate. Compresorul de aer poate fi acţionat manual, la maşinile mici, sau cu motor (electric sau cu ardere internă), 739 la maşinile mari. Unele maşini au două rezervoare timpul încălzirii bitumului şi cari, prin'amestecul cu de liant, independente, cari pot fi racordate al- aerul comprimat folosit Ia stropire, pot da ames- Maşină de stropit bitum, manuală, a) plan înclinat pentru ridicarea butoaielor cu liant; bl butoiu cu lianf; c) scripete pentru ridicarea butoiuiui; d) pâlnie pentru umplerea rezervorului;, el rezervor de liani; f) compresor manual; g) rezervor de combustibil; h) arzător pentru încălzirea liantului; /) manta metalică; /) supapa fevii de stropire; k) mânere; /) feavă de stropire; m) ajutaj. tecuri explozive, unele maşini au dispozitive de siguranfă. Maşinile de stropit lianfi sunt foarte indicate pentru a fi folosite la îmbrăcămintele legate cu emulsiuni, fiindcă asigură o împrăştiere uniformă a emulsiunii şi nu reclamă dispozitive de încălzire cari măresc greutatea proprie a maşinii. temativ la dispozitivul de stropire, un rezervor servind pentru stropire, iar celălalt pentru umplerea cu liant şi încălzirea lui. Maşinile cu rezervoare cu o capacitate până la 1500 I se construesc pentru a fi remorcate. Cele cu rezervoare mai mari sunt autopropulsaie. Din cauza gazelor desvoltate în Pompă de mortar, tip RN-1. 1) rezervor de mortar; 2) cilindru vertical; 3) cilindru orizontal; 4) cameră de echilibrare; 5) conductă de racordare a rezervorului de mortar cu cilindrul vertical; 6) peretele de cauciuc al cilindrului vertical; 7) peretele metalic al cilindrului vertical; 8) piston plonjor; 9) dispozitiv pentru reglarea presiunii apei din cilindri; 10) supape sferice. í7* 740 Figurile reprezintă o maşină de stropit bitum, manuală, şi o maşină de stropit liant, de mare capacitate. B C Maşină de stropit liant de mare capacitate. A) vedere dintr'o parte; 8) vedere din fafe; C) vedere din spate; 1) rezervor de lianf; 2) rezervor de apă de răcire; 3) dispozitiv de răcire a motorului; 4) cabina maşinii; 5) supapă de siguranfă; 6) cameră de ardere; 7) stropitor transversal; 8) rezervor de benzină; 91 rezervor de combustibil pentru încălzit; 10) indicator dé nivel; ÍÍ) mofor cu benzină; 12) compresor; 13) termometru; 14) tablou de comandă; 15) arzător de combustibil lichid; 16) filtre pentru liant. î. Maşină de tencuit [MamHHa/IJiH OiHTyKaTy-pHBaHHfl; machine a enduire; Putzenmaschine; plastering machine; vakoló gép]: Maşină de agre-. gare folosită pentru aplicarea pe perefi a stratului de tencuială, prin împroşcarea mortarului cu ajutorul aerului comprimat. Maşinile folosite mai des sunt de două feluri: pompe de mortar şi maşini de tencuit pneumatice. Pompele de mortar (v. fig., p. 739) se compun dintr'un rezervor de mortar, o cameră de aspirare-refulare, formată din doi cilindri comunicanţi, unul vertical şi altul orizontal, şi o cameră de echilibrare care e umplută, în parte cu mortar şi în parte cu aer sub presiune. Cilindrul vertical este racordat cu rezervorul printr'o conductă, şi are perefi dubli. Peretele interior este format dintr'o cămaşă de cauciuc, iar peretele exterior este metalic. în cilindrul orizontal se mişcă un piston plonjor, acfionat de un motor electric, sau cu ardere internă, printr'un mecanism bielă-manivelă. Partea anterioară a cilindrului orizontal şi spafiul dintre perefii cilindrului vertical se umplu cu apă. Prin mişcarea pistonului plonjor, cămaşa de cauciuc a cilindrului vertical este comprimată sau destinsă, prin presiunea exercitată de apă, realizându-se aspirarea mortarului din rezervor şi refularea lui în camera de echilibrare, de unde este împins în conducta exterioară de aerul comprimat dela partea superioară a camerei de echilibrare. Aspirarea şi refularea sunt comandate de două supape sferice. Capătul conductei exterioare este legat, printr'un ajutaj, de o conductă de aducere a aerului comprimat, care proiectează mortarul pe perete. Unele pompe de mortar sunt folosite numai pentru transportul mortarului, pentru a fi întrebuinfat la alte lucrări decât cele de tencuială, de exemplu pentru lucrări de zidărie. în acest caz se lucrează numai cu pompa, fără aer comprimat. Când lucrarea se execută la o înălfime prea mare, se aşază, etajate, mai multe pompe, fiecare dintre ele alimentând rezervorul celei de deasupra şi lucrând fără aer comprimat, afară de ultima pompă, care execută tencuiala. Maşinile de tencuit, pneumatice, folosesc aerul comprimat, atât pentru împroşcarea mortarului, cât şi pentru transportul lui. Se compun din una sau din două camere în cari se introduce întâi mortarul; apoi se pompează aer, care împinge materialul în conducta exterioară şi-l proiectează cu presiune printr'un aju-taj. Figura alăturată reprezintă o maşină pneumatică de tencuit, cu două camere. Această maşină prezintă avantajul că nu reclamă întreruperea lucrului în timpul alimentării cu mortar, fiindcă cele două camere intră în funcfiune alternativ: în timp ce una funcfionează, cealaltă Maşină pneumaticăde tencuit, tipKR. 1) camere pentru mortar; 2) pâlnii penfru alimentarea cu mortar a camerelor; 3) manometre;4)conducfe de aer comprimat, penfru producerea presiunii înalte în camere; 5) conducte auxiliare de aer comprimat, pentru desfundarea conductei exterioare; 6) robinete pentru închiderea conducfelor de aer comprimat ale camerelor; 7) robinete pentru închidereacon-ducfelorauxiliaredeaer comprimat; 8) conductă de legătură; 9)Jconductă de alimentare cu aer comprimat; Í01 conductă exterioară; ÍÍ) conducte de racordare fa conducta exterioară; 12) robinet cu trei căi. este umplută cu mortar. Camera în funcfiune nu trebue golită complet de mortar, pentru ca debitul conductei să fie cât mai uniform. 2. ~ de torcretat [ManiHHa ajih TopKpeTH-pOBaHHfl; machine â torcréter; Torkretkanone, Torkretmaschine; injectingmachine;betonszivattyú]: Maşină de agregare, folosită pentru punerea în lucrare a betonului fluid prin proiectarea lui cu ajutorul aerului comprimat. Se compune din doua camere cari se pot închide ermetic şi în cari se introduce amestecul de agregat şi de liant uscat (v. fig.)- Camera superioară serveşte la realizarea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte, în momentul introducerii materialului în maşină sau în camera inferioară, astfel încât alimentarea să se facă fără întreruperea lucrului şi fără scăderea presiunii din camera inferioară. în camera inferioară se găseşte un disc cu alveole, care este rotit 741 Maşină de torcretat. î) camera superioară; 2) camera inferioară; 3) capacul camerei superioare; 4) capacul camerei inferioare; 5) pârghii pentru manevrarea capacelor; 6) disc cu alveole; 7) paletă de amestecare; 8) pipă; 9) conductă exterioară; 10) motor cu aer comprimat; 11) conductă de aer comprimat, pentru echilibrarea presiunii din cele două camere; Í2) conductă generală de aer comprimat; 13) conductă de aducere a aerului comprimat, la pipă; 14) arbore cu filet fără fine, pentru antrenarea rofii cu alveole; 15) intrarea aerului comprimat; 16) ieşirea materialului sub presiune; 17) ajutajul conductei exterioare; a) Intrarea apei sub presiune; b) intrarea amestecului uscat de material; c) cameră de amestec; d) cămaşă de cauciuc. de un motor cu aer comprimat. Aerul comprimat care serveşte la proiectarea betonului intră în camera inferioară, printr'o piesă în formă de pipă, şi antrenează, în conducta exterioară, materialul adus de fiecare alveolă, în dreptul pipei. înainte ca materialul să iasă din conductă, prin ajutaj, i se adaugă apa necesară, care esfe adusă sub presiune prin altă conductă. Materialele folosite trebue să aibă granule cu diametrul maxim de 5 mm, pentru a se evita înfundarea conductei de ieşire şi a ajutajului. 1. Maşină de uscat agregate [ManiHHa ajih cy-IIIKH arperaTOB; séchoir pour agrégats, sécheuse; Trockenmaschine für Zuschlagstoffen; dewatering machine, drying machine ; adalékanyag-száritó gép]: Maşină de prelucrare, de separare, folosită Maşini de uscat agregate (scheme). A) maşină cu confracurent; B) maşină cu echicurent; a) intrarea materialului umed; b) ieşirea materialului uscat; c) arzătoare; d) ieşirea gazelor de ardere. pentru a îndepărta apa din masa unui material mineral (pietriş, piatră spartă, nisip) folosit la lucrările de construcfii (betoane, asfalturi). Uscarea materialului se face prin încălzirea lui cu ajutorul gazelor rezultate prin arderea unui combustibil. Maşinile de uscat agregate sunt formate dintr'o tobă cilindrică puţin inclinată către Maşină de uscat agregate, cu ciururi (schemă). Í) elevator cu cupe; 2) jghiab; 3) coş; 4) cameră de uscare; 5) palete; 6) ciur rotativ; 7) arzător; 8) carcasa maşinii; 9) pâlnii pentru scurgerea materialului sortat; 10) gura de ieşire a materialului prea mare. capătul de evacuare a materialului, aşezată pe paliere cu rulmenţi cu bile, şi care se roteşte în jurul axei sale longitudinale. Gazele de ardere sunt constrânse să parcurgă toba dela un capăt la altul, fiind aspirate de un ventilator. Din punctul de vedere al sensului în care gazele parcurg toba, se deosebesc două tipuri de maşini de uscat agregate: maşini cu contracurent şi maşini cu echicurent. — La maşinile cu contracurent, gazele de ardere parcurg toba în sens contrar sensului materialului (v. fig.). încălzirea se face încet, pe măsură ce materialul înaintează către gura de evacuare, unde se găseşte regiunea cu tem- 742 peratura cea mai înaltă. Astfel se evită încălzirea bruscă a materialului până la otemperafură prea înaltă, şi desagregarea Iui. La maşinile cu echicurent, gazele de ardere parcurg toba în acelaşi sens ca şi materialul (v. fig.). Zona cu temperatura cea mai înaltă se găseşte la capătul de intrare a materialului. Maşinile cu contracurent produc o încălzire a materialului la temperaturi mai înalte decât cele obtinute în maşinile cu echicurent. Acest lucru este avantajos când materialul trebue supraîncălzit în anumite scopuri, de exemplu când trebue amestecat cu alt material, rece, când punerea în lucru se face pe timp răcoros, etc. — încălzirea materialului de uscat se poate face cu combustibili solizi, lichizi, gazoşi, sau de două feluri. Folosirea combustibililor lichizi sau gazoşi prezintă avantajul că se poate regla focul cu mai multă precizie, astfel încât iemperaiura de încălzire a materialului este independentă de temperatura mediului exterior. Maşinile încălzite cu două feluri de combustibil folosesc, de obiceiu, combustibilul solid pentru încălzirea obişnuită, şi arzătorul de combustibil lichid sau gazos, când este necesară o cantitate mai mare de căldură. Varierea încălzirii materialului se poafe realiza şi prin mărirea sau micşorarea vitesei de rotire a tobei, astfel încât materialul să rămână în tobă mai mult sau mai pufin timp. în acest caz, se intercalează, între motor şitobă,un schimbător de vitese. Pentru a se micşora pierderile de căldură, toba este căptuşită la exterior cu materiale izolante. Maşinile de uscat agregate pot fi fixe sau mobile (remorcate sau cu autopropulsie). Ridicarea materialului la gura de alimentare, uneori şi transportarea lui la alte maşini de lucru (betonieră, malaxor, etc.), se face prin elevatoare cu cupe, prin benzi de transport, etc. Uneori, maşinile de uscat agregate sunt echipate cu ciururi, pentru a se face şi sortarea materialului, după uscarea lui. (v. fig). Odată cu operafiunea de uscare se face şi o desprăfuire a materialului, fiindcă ventilatorul care aspiră gazele de ardere antrenează şi praful produs prin vânturarea materialului, din cauza rotirii tobei. Acest praf este separat apoi de un separator de praf şi poafe fi folosit ulterior ca filer. î. Maşină de uscat şi încălzit îmbrăcămintele rutiere [ManiHHa ajih cyuiKH h HarpeBa Aopom-Horo nepeKpbiTHtf; machine a sécher Ies rou-tes; Strafjentrockner; road drying machine; ut-melegitő és száritó gép]: Maşină de prelucrare de separare, folosită la uscarea şi încălzirea porfiu-nilor degradate din îmbrăcămintea unei şosele şi cari trebue. reparate cu o mixtură asfaltică, penfru ca materialul nou să se lipească mai bine de cel vechiu. Se deosebesc două tipuri de maşini de uscat şi încălzit îmbrăcămintele rutiere: maşini cu flacără şi maşini cu aer cald. — Maşinile cu flacără sunt formate (v. fig.) dintr'un rezervor dej combustibil (de obiceiu petroi iam- Maşină de uscat şi încălzit îmbrăcămintele rutiere, cu flacără, a) rezervor de combustibil; b) robinetul conductei de alimentare a arzătorului; c) manometru; d) orificiu penfru umplerea rezervorului cu combustibil; e) pompă de aer, manuală; f) furtun; g) robinetul arzătorului; h) arzător; i) difuzor metalic. pani sau motorină), un arzător şi o pompă de aer, manuală. Arzătorul este echipat cu un difuzor care proiectează flacăra asupra locului de încălzit. Unele maşini au două sau mai multe arzătoare, a căror flacără arde sub o apărătoare metalică, în formă de ladă, izolată cu asbest şi deschisă la partea de jos, care realizează o ri- Maşină de uscat şi încălzit îmbrăcămintele rutiere, cu flăcări, cu Iadă. 1) rezervor de combustibil; 2) manometru; 3) pompă de mână; 4) supapă de siguranfă; 5) gură de umplere a rezervorului; 6) conducta de alimentare a arzătoarelor; 7) arzătoare; 8) ladă Izolata cu asbest; 9) pârghie pentru ridicarea şi coborîrea lăzii. dicare de temperatura mai mare (v. fig.)- — Maşinile cu aer cald sunt formate dintr'un rezervor de combustibil, un ventilator şi un arzător care încălzeşte, la 2GC-**250°, aerul împins de ventilator într'o cameră în jurul căreia circulă gazele de ardere. Aerul încălzit este împins sub o pâlnie de metal, care-l proiectează asupra îmbrăcămintei (v. şi Greco, maşină ~). 1. Maşină rutieră [/ţopoHiHafl ManiHHa; ma-«chine^routiere, machine pour la construction des .routes; Strafjenmaschine, Strafjenbaumaschine; road building machine, road making machine; útépítő -gép]: Maşină de construcfii, de lucru, folosită pentru executarea lucrărilor de construire a unei şosele. — După numărul operafiunilor pe cari le pot executa, se deosebesc: maşini cari execută «o singură operaţiune; maşini cari execută mai multe operafiuni cu acelaşi echipament, dar nu simultan; maşini combinate, cari execută mai multe operafiuni în acelaşi timp, fiecare ope-rafiune fiind executată de alt echipament al maşinii. După felul operafiunilor executate, se deosebesc: maşini pentru construirea infrastructurii drumului, cari execută operafiuni de sspare, de transport, de îndesare şi de nivelare a pământului, şi ale căror caracteristice depind de felul ipământuiui şi de mărimea lucrărilor de executat; maşini pentru construirea suprastructurii, cari execută operafiuni de aşfernere a materialului (de -ex. maşina de stropit bitum, maşina de răspândit agregate), de îndesare a îmbrăcămintei (de ex. cilindrul compresor simplu sau vibrator, vibratorul) şi de finisare a îmbrăcămintei (de ex. finisorul, netezitoarea, freza pentru drumuri); maşini peniru pregătirea materialelor, cari execută operafiuni de mărunfire (de ex. concasoarele, morile, granulatoarele), de sortare (de ex. sitele rplane vibratoare, silele rotitoare, etc.), de spălare, de uscare şi de amestecare (de ex. ma-laxoarele, betonierele); maşini pentru întrefinerea drumurilor, cari execută operafiuni de stropire -cu apă sau cu alte substanfe, pentru a combate praful, de măturare a părfii carosabile, de îndepărtare a zăpezii, de uscare şi încălzire a îmbrăcămintei, pentru a se putea executa reparaţiile cu materiale calde (beton asfalfic, asfalt turnat, etc.). 2, Maşini din industria agricolă [ceJibCKOXO-3iîHCTBeHHbie ManiHHbi; machines agricoles; landwirfschaftliche Maschinen; farming machines, agricultura! machines; mezőgazdasági gépek]: 1. Maşinile de prelucrare folosite în agricultură cuprind: maşina de pregătit solul, maşina de semănat şi plantat, maşina de cultivat plante, maşina de recoltat, maşina de treierat, maşina de clasat, sortat şi curăfit boabele şi seminfele, maşina de pregătit furajele. După operafiunile pe cari le efecfuează, se deosebesc: maşini de tăiat, maşini de fărâmat, ^maşini de separat, maşini de asamblat, maşini de operafiuni speciale, maşini combinate şi maşini universale. Pot fi cu deservire manuală, semiautomate şi automate; anumite maşini agricole (de ex. cosiforile, secerătorile, semănătorile, etc.) lucrează prin deplasare, iracfiunea fiind animală sau mecanică (prin tractor). Penfru pregătirea solului se folosesc maşini de fărâmare, de exemplu motofreza (v.), şi maşini de operafiuni speciale, de exemplu maşina de împrăştiat îngrăşăminte. Pentru semănare şi plantare se folosesc maşini de operafiuni speciale: maşina de semănat, maşina de plantat, maşina de repicat. Pentru cultivarea plantelor se folosesc maşini de operafiuni speciale, de exemplu maşina de sulfatat. Pentru recoltare se folosesc: maşini de tăiat (cositori, secerăfori); maşini de asamblat (maşina de făcui sfoguri); maşini combinate (maşina de recoltat păioase, maşina de recolfat cartofi, sfeclă, in, cânepă, bumbac, etc.); maşini universale, combinate (combina; v.); maşini universale (maşini combinate universale, cari, pe lângă operafiunea de recoltare, efectuează şi operafiuni de treierare şi operafiuni de clasare, de sortare şi curăfire a boabelor); maşini de strâns şi Iransportat fânul (v. sub Fânul, maşină de strâns şi transportat ~). Penfru treierat se folosesc maşini de separat: batoze (v.) cu alimentare manuală şi batoze cu alimentare mecanică, pentru păioase, pentru păs-tăioase, pentru porumb, etc. Pentru clasarea, sortarea şi curăfirea boabelor se folosesc maşini de separat, trioare cu cilindri, frioare cu pânză fără fine, separatoare elicoidale, separatoare prin aruncare, selectoare, mese vibratoare, site şi ciururi vibratoare (plane sau cilindrice).. Pentru prepararea furajelor se folosesc: maşini de tăiat (tocătoarea cu disc, tocătoarea cu tobă), maşini de fărâmat (urluitoarea cu discuri, urluitoarea cu tobă, maşina de fărâmat cu perechi de tobe; maşina de fărâmat, cu tobă, cu cufite la periferie), maşini de asamblat: presa simplă pentru fân şi paie, şi presa culegătoare (v. sub Fân, presă de ^). — 2. Aparatele şi uneltele folosite în agricultură, cari lucrează prin deplasare (accepfiune improprie a termenului maşină). Astfel, se numesc maşini agricole: plugul, grapa, cultivatorul, tăvălugul, târşitoarea, greblele mecanice, etc. — Exemple de maşini folosite în agricultură: 3. Maşină agricolă universală, combinată [yHH-BepcaJibHbiH KOMŐaHH; combine; Kombain; combine; kombáin, univerzális kombáin]: Maşină de lucru care efectuează mai multe operafiuni combinate, şi anume: secerare, Ireierare,, separarea boabelor (de paie, de pleâvă, de adulteranfi), curăfire, sortare, transport (la locul de depunere), şi, eventual, desmiriştirea pămânlului (la unele combine sovietice). Combina se foloseşte în agricultură, pentru cereale, pentru păstăioase, uleioase, etero-uleioase, ierboase, etc. Combinele pot fi auto-propulsoare sau remorcate cu tractor; în ultimul caz, energia necesară pentru operafiunile de lucru poate fi dată fie de un tractor, fie de un motor 744 instalat pe combină. Se deosebesc: combine Ion- j gitudinaie, la cari circuitul de treierare este orientat în sens contrar sensului deplasării maşinii; combine transversale, la cari circuitul de treierare este orientat perpendicular pe direcfia de deplasare (v. fig.); combine longitudinale-transversale, cari au un circuit mixt (de ex. combina Stalinef-6). Combina cuprinde un ansamblu de mecanisme, corespunzătoare operafiunilor pe cari trebue să le efectueze, şi anume: — Aparatul tăietor, la care tăişul cufitelor trebue să fie bine ascufit şi unghiul de deschidere dintre cufite să fie mic, iar vitesa de tăiere, \,5-"2 m/s; — dispozitivul de treierat, care poate fi constituit din tobe cu bare de ofel (la cele mai multe combine), tobe cu bare cu garnituri de cauciuc (pentru evitarea strivirii boabelor), tobe cu colfi (la combine lon-gitudinale-transversale), tobe cu dinfi. Vitesa periferică a tobei variază după felul culturii, după faza de coacere, gradul de umiditate, etc.; de exemplu, vitesa periferică optimă pentru păioase (grâu, secară, orz, ovăs) este de 29" *30 mm/s, iar pentru păstăioase (mazăre, soia) este de 14 * ■ ■ 15 mm/s. Penfru variafia vitesei, maşina este înzestrată cu schimbătoare de vitese cu discuri conice sau cu rofi dinfate. — Scuturătorul de paie, care poate fi cu clape (clapele sunt echipate cu degete, pentru a evita alunecarea vrafului, când maşina este înclinată), cu platforme (folosit la combine longitudinale-transversale), cu bandă fără fine (folosit la combine cari lucrează în teren accidentat), rotativ (compus din pieptenătoare de paie, şi folosii mai ales pentru grâu umed). — Ciururi şi site, cari se folosesc împreună, ciurul (de obiceiu cu jaluzele) fiind aşezat deasupra sitei, (care poate fi ştanfată, cu găuri rotunde sau alungite) sau din împletitură de sârmă. —Ventilatoare, cari trebue să asigure o anumită vitesă a curentului de aer, care depinde de vitesa critică a corpurilor vânturate; în fafa sitelor, vitesa curentului de aer trebue să fie de cca 13•■■14 m/s, iar după site, de maximum 6m/s. Sin. Combină. î. Maşină de făcut stoguri. V. Stoguri, maşină de făcut 2. ~ de fărâmat, cu o tobă [ftpoŐHJIbHafl Ma-niHHa C őapaőaHOM; machine a broyer a un tambour; Zerkleinerungsmaschine mit einer Trommel; one drum crushing machine; egyhengeres zúzógép]: Maşină cu o tobă, care serveşte la fărâmarea nutrefului prin prinderea materialului între tobă şi carcasa în interiorul căreia se roteşte toba. Toba este echipată cu cufite dispuse la periferie, iar carcasa poate avea suprafafa interioară netedă sau cu dinfi. Carcasa este perforată, prin găuri scurgându-se materialul fărâmat. Maşina e folosită la prelucrarea turtelor de seminfe oleaginoase. s. ~ de fărâmat, cu perechi de tobe [jţpo-őHjibHan ManiHHa c AByMH óapaöaHaMH; machine a broyer â paires de tambours; Zerkleinerungsmaschine mit Trommelpaaren; crushing machine with drum pairs; hengerpáros zúzógép]: Maşină de fărâmat, cu tobe, la care tobele (echi- pate cu cufite) lucrează în perechi; prima pereche, pentru fărâmarea brută, alimentează a doua pereche, care efectuează fărâmarea fină. Dela perechea a doua de tobe, fărâmăturile trec printr'o-sită, spre jghiabul de evacuare. Mărimea fărâmăturilor se reglează prin varierea distanfei dintre tobe împerechiate. E folosită la prelucrarea turtelor de seminfe oleaginoase. 4. ~ de împrăştiat îngrăşăminte [ManiHHa AJ7H pa3ÖpaCbIBaHHH ynoőpeHHfl; machine dis— tributrice d'engrais, machine a épandre Ies en-grais; Düngerstreumaschine; manure distributor, manure drill; mütrágyaszoró gép]: Maşină folosită pentru distribuirea şi împrăştierea uniformă a îngrăşămintelor. Se deosebesc: maşini pentru împrăştierea îngrăşămintelor la suprafafă (de ex.. maşini centrifuge); maşini combinate, pentru introducerea simultană a seminfelor şi a îngrăşămintelor, cari se folosesc la cultura cerealelor, a sfeclei de zahăr, a porumbului, bumbacului, cartofilor; maşini pentru iniroducerea suplementară a îngrăşămintelor, în perioada de vegetafie. Aceste maşini se compun din următoarele părţi: un cadru suspendat pe roţi; aparatul de distribuţie, care cuprinde dispozitivul de fărâmiţare şi dispozitivul de împrăşliere; brăzdarul, care poate fi combinat (la maşinile combinate de semănat şD de fertilizat), având o pâlnie (în faţă) pentru îngrăşăminte, şi o altă pâlnie (în spate) pentru seminţe; mecanismul de antrenare; dispozitivul de comandă (în general, manual). Forma aparatului de distribuţie variază cu natura^ şi starea de agregare a îngrăşămintelor (v. fig.)- /) cu tobă elicoidală; II) cu tobă cu palete radiale; III) cu piston şi aripioare rotitoare; IV) cu disc rotitor inferior; V) cu bandă fără fine; VI) cu disc cu palete radiale. De obiceiu, dispozitivul de fărâmiţare are două plăci în mişcare relativă de oscilaţie, una dintre plăci fiind fundul cutiei aparatului; la îngrăşămintele granulate, fărâmiţarea se obţine cu amestecătoare rotative. Dispozitivul de împrăştiere serveşte la repartiţia cât mai uniformă a seminţelor depuse superficial pe o platformă (v. fig. I şi II, p. 746). La maşinile combinate, de însămânţat şi fertilizat, dirijarea materialului (prin conducte) spre brăzdare se face cu ajutorul unor distribuitoare, cari sunt piese de lemn, mobile (v. fig. II, p. 746). Brăz-dârele servesc la îngroparea simultană a seminţeloir Maşină universală combinată (combină), autopropulsoare. î) rgbştor de spice; 2) aparat tăietor; 3) transpo tor despice; 4) IT>otor; 5) tpbă; 6) squtyrător de paie; 7) evacuarea paielor; 8) ciur; 9) şitŞ; 10) exhagstor; li) elevator. J 745 746 :ş\ a îngrăşămintelor, la un loc sau distanţate (de ex. pentru îngrăşămintele azotosse), şi pot fi de dife- -Si /) Platformă de împrăştiere, la maşina de împrăştiat îngrăşăminte: î) platformă,* 2) cuie distribuitoare; II) dispozitiv de împrăştiat îngrăşăminte, la maşini de împrăştiat îngrăşăminte simultan cu însămânfarea: 1) placă; 2) piesă distribuitoare de lemn, mobilă. rite tipuri (cu unghiu ascuţit, cu unghiu obtuz, cu disc, etc.). Mecanismul de antrenare, care transmite mişcarea dela roţi la organele lucrătoare ale aparatului de distribuţie, este forrrat din angrenaje, din lanţuri, curele, excentrice, etc. Aparatele de distribuţie pot fi montate pe semănători sau pe alte maşini agricole (de ex. pe cultivatoare), formând combine (v. fig.). Maşină de împrăştiat îngrăşăminte, cu tracfiune mecanică. #) tractor; 2) rezervor de îngrăşăminte; 3) brăzdar; 4) tub distribuitor. î. Maşină de plantat. V. Plantat, maşină de ~ 2. ~ de recoltat. V. Recoltat, maşină de ~ s, ^ de repicat. V. Repicat, maşină de 4. ~ de semănat. V. Semănat, maşină de ~ 5. ~ de sulfatat. V. Sulfatat, maşină de ~ o. Maşini din industria alimentară şi din in- dustriile anexe [MaiHHHbi fljiH nHiiţeBOH npo MbiniJieHHOCTH h üOflCOŐHbix npoMbiniJieH-H0CT6H; machines pour l'industrie alimentaire et Ies industries annexes; Nahrmittel-und verwandten Industriemaschinen; food-and annex industry machines; élelmezési és mellékipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria alimentară şi în industriile anexe sunt maşini cari efectuează operaţiuni (simple sau combinate) de de-tormare plastică, de aşchiere, tăiere, fărâmare, separare, agregare, asamblare. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de umplut cârnaţi (şpriţul), maşina de dozat pasta de tomate, maşina de presat drojdie şi unt (presă continuă), maşina de umplut burdufe de brânză frământată, maşina de confecţionat bare de galalit (presă continuă), maşina pentru formarea pâinii şi a cornurilor (cuplu de benzi fără fine), ştanţa pentru biscuiţi, ştanţa pentru cornuri, maşina pentru formarea bomboanelor (cuplu de cilindri), maşina pentru fasonarea garnifurilor de prăjituri (şpriţ), maşina de format săpun, maşina de umplut tuburi cu paste cosmetice, maşina de brichetat legume uscate (ştanţa de brichetat). Maşinile de aşchiere sunt: maşina de curăţit mere şi pere, maşina de scos inima legumelor. Maşinile de tăiere sunt: ferestrăul electric pentru spinfecarea carcaselor de vite mari sau mici, maşina de spintecat peştele, cutter-ul pentru mărunţirea cărnii, maşina de tăiat în bucăţi carnea şi slănina, maşina de tăiat fasole verde, maşina de tăiat zarzavat şi varză, maşina de răzuit cartofi, maşina de tăiat tutun, maşina de tăiat sfecla în tăieţei, maşina-ghilotină pentru spintecat barele de zahăr în cuburi. Maşinile de fărâmare sunt: concasorul cu fălci penfru fărâmarea oaselor, moara cu cuie pentru de-fibrinarea sângelui coagulat, moara cu ciocane pentru producerea făinurilor furajere, maşina de tocat carne (Wolf), moara cu pietre pentru măcinarea ardeiului de boia seu a ciupercilor, perechile de cilindri pentru terciuirea fructelor, moara cu discuri pentru mărunţirea amidonului de porumb sau de cartofi, moara verticală cu pietre pentru morărit, moara orizontală cu pietre penfru morărit, moara cu cilindri pentru măcinarea boabelor de cereale, detaşorul pentru desagregarea solzilor de făină (proveniţi din măcinarea cu presare), moara cu cilindri netezi penfru măcinarea turtelor de seminţe oleaginoase (sparte în prealabil în concasoare cu fălci sau cu cuţite, sau în mori cu ciocane), concasorul cu cuţite penfru spargerea turtelor de seminţe oleaginoase, sdrobitorul de malţ (v.), moara cu cilindri canelaţi (riflafi) pentru măcinarea prealabilă a seminfelor oleaginoase de dimensiuni mari, moara cu cilindri netezi pentru măcinarea seminfelor oleaginoase dé dimensiuni mici, moriştele cu ciocane pentru măcinarea şroturilor sau a borhotului uscat (provenite din sfeclă sau din amidon de porumb). Maşinile de separare sunt: triorul de cereale, triorul de mazăre, selectorul de fructe, buratele de moară, buratele de amidon şi dextrină, sita hexagonală, sita plană pentru grişuri şi şroturi, sita plană pentru făinuri şi tărâţe, sita scuturătoare pentru amidon (care separă borhotul din laptele de amidon), sita cilindrică pentru spălarea amidonului, spălătorul de sfeclă, spălătorul de cartofi, spălătorul de fructe şi de legume, batoza de mazăre, desbrobonitorul de struguri (desciorchinăto-rul), maşina de curăţit peştele de solzi, ventilatorul de tutun (care separă praful şi zobul de tutun, înainte de tăierea foilor), ventilatorul de cereale, separatorul centrifug pentru smântânit laptele, separatorul centrifug penfru limpezit sucuri de fructe, separatorul centrifug pentru limpezit soluţii de pectină, separatorul centrifug pentru uleiuri vegetale, separatorul centrifug pentru separat amidonul din laptele de amidon, separatorul centrifug 747 penfru drojdia de bere, centrifugele pentru rafinarea şi uscarea prealabilă a amidonului, centrifugele penfru separarea grăsimilor din deşeuri uscate, centrifugele penfru separarea cristalizatului de melasă, decorticatorul de orez şi de orz, decorti-catorul de mazăre, decorticatorul de seminţe oleaginoase, presa mecanică de uleiu (pentru seminţe oleaginoase), presa hidrculică de uleiu (penfru seminfe oleaginoase), presa de borhot (care reduce conţinutul în lichid al borhotului), presa de sfeclă şi de amidon, presa de fructe pentru extragerea sucului, presa de struguri pentru extragerea mustului, separatorul cu magnefi pentru îndepărtarea metalelor feromagnetice din seminfele oleaginoase şi din reziduuri, filtrul-presă. Maşinile de agregare sunt: agitatorul pentru cuparea vinului, agitatorul de băuturi alcoolice, amestecătorul de conserve de carne şi de peşte, freezer-ul folosit în industria înghe-. fatei, amestecătorul de nutrefuri, frământătorul (malaxorul) de drojdie, frământătorul de amidon din făina de grâu, fră-mânfătorul de pâine, frământătorul de preparate de carne, frământătorul de brânzeturi, sdrobitorul pentru prepararea ciocolatei, moara chiliana pentru prepararea ciocolatei, sdrobitorul pentru colorarea şi parfumarea săpunului de toaletă, sdrobitorul pentru omogeneizarea grăsimilor animale, sdrobitorul pentru frecarea şi omogeneizarea pastelor cosmetice. Maşinile de asamblare sunt: maşina de ambalai zahăr cubic, maşina de ambalat căpăfâni de zahăr, maşina de ambalat calupuri de drojdie, maşina de ambalat săpun de toaletă, maşina de ambalat bomboane (caramele), maşina de ambalai unt, maşina de ambalat brânzeturi topite, maşina de ambalat legume şi fructe uscate, maşina de ambalat tutun şi figarete, maşina de confecfionat figări de foi, maşina de închis cutii şi borcane de conserve (de legume, carne, peşte), maşina de umplut sticle, maşina de umplut sifoane, maşina de capsulat sticle, maşina de etichetat.— Exemple de maşini folosite în industria alimentară şi în industriile anexe: î. Maşină de brichetat legume uscate [Ma-IIIHHa flJIH ŐpHKeTHpOBaHHfl CyXHX OBOmefi; machine a briqueiier les légumes secs; Briquet-tiermaschine für Dörrgemüse; dried vegetable briquetting machine; száritottfözelék-brikettáló gép]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru presarea, în formă de brichete de 100'-*500 g Amestecător de tocăfură (carne tocată). 1) cuvă; 2) platformă; 3) batiu; 4) lopată dreaptă; 5) lopată îndoită; 6) scut protector; 7) pârghie de acfionare; 8) arborele şurubului-melc; 9) şurub-melc; 10) axul cuvei; 11) roată- elicoidală; 12) şurub-melc; 13) transmisiune cu lanf; 14) placă de rulare. şi de 10C0 g, a legumelor uscate. Aceste maşini pot fi manuale sau hidraulice. Cantitatea corespunzătoare de legume uscate se introduce în încăperea de sub un piston care, prin şoc, formează din această cantitate o brichetă (care ia forma fundului încăperii). Această brichetă se evacuează printr'o deschidere. Sin. Ştanfă de brichetat legume uscate. 2. ~ de capsulat sticle [ManiHHa fljifi Kan-ClOJiHpOBaHHH ŐyTblJlOK; machine â capsuler Ies bouteilles; Flaschenkapselmaschine; bottle cap-ping machine; űvegzáró gép]: Maşină de asamblare, care serveşte la închiderea sticlelor umplute cu băuturi fermentate sau nefermentate. Capsulele metalice au marginea gofrată şi strânsă pe coroniţa gâtului sticlei, etanşeitatea fiind obfinută prin rondele de plută presată; uneori se folosesc capsule de tablă de aluminiu (de 0,46 • ■ • 0,50 mm), în care caz maşina efectuează tăierea şi formarea capsulelor, pe cari apoi le strânge pe gâtul sticlei, etanşeitatea fiind obţinută cu ajutorul unei rondele de plută presată. De obiceiu se construesc maşini combinate, de umplut şi de capsulat. 3. ~ de confecfionat bare de galalit [$0pM0-BOHHaa ManiHHa ftjiH rajiaJiHTO-BblX ŐpyCKOB ; machine â mouler Ies barres de galalithe; Galalithstăbemaschine; gale-lith bar moulding machine; galalitrúd-készitő gép]: Maşină de deformare plastică,folosită pentru confecţionarea, prin presare şi încălzire, de bare de galalit, din masa granuloasă (uşor umectată) de caz ină amestecată cu c lo-ranţi şi cu materii de umplutură;. presiunea trebue mărită continuu şi uniform, pentru a permite eliminarea completă a incluziunilor de aer. Amestecul de caze-ină granuloasă (având cel mult 20°/o umiditate) cu coloranţi şi cu material de umplutură se încarcă în presă (v. fig.) prin pâlnia de încărcare şi este pre- Maşină de confecfioi I bare de galalit. 1 carcasă cilindrică; 2) şurub-melc; 3) pâlnie de încărcare; 4) canale pentru circuitul de răcire; 5) canale pentru circuitul de încălzire; 6) rezisfenfe electrice de încălzire; 7) şi 10) plăci perforate; 8) trunchiu de con; 9) corp conic, cu matriţă; îf) masă plastică. 748 sat de un şurub-melc cu pas regresiv; prin rotire, materialul ajuns în carcasa cilindrică este împins spre o placă perforată, astfel încât se obfine frământarea şi comprimarea componenfilor, ca şi înlăturarea incluziunilor de aer. în această zonă a carcasei cilindrului, cazeina se menfine granuloasă, datorită răcirii efectuate printr'o manta de răcire; în zona de încălzire, cazeina îşi schimbă structura, devine plastică şi se comprimă. După ce a trecut prin prima placă perforată, masa plastică este împinsă spre a doua placă perforată, printr'un trunchiu de con şi printr'un corp conic, care este echipat cu matrifa care dă barei obfinute forma definitivă. Sin. Presă continuă pentru bare de galalit. î. Maşină de confecfionat figarete [nannpoco-HaÓHBOHHan MauiHHa;machine â fabriquer Ies ciga-rettes; Zigarettenherstellungsmaschine; cigarette-making machine; cigarettakészitő gép]: Maşină de asamblare, care confecfionează automat figaretele, într'un singur ciclu de lucru. Tutunul tăiat este introdus în pâlnia de umplere a maşinii, de unde este scos de câfiva cilindri cu dinfi, cari îl repartizează, cu ajutorul unei tobe, pe o bandă de transport, pentru a fi dus într'un canal; din canal, tutunul este tras de rofi dinfate, şi este trecut la nişte rofi de presiune, rotative, cari îl comprimă şi-i dau forma de sul. Acest sul; dispus pe un alt transportor, este adus peste făşia de hârtie de figarete, tăiată din bobina cu hârtie, după ce făşia de hârtie a trecut prin dispozitivul care imprimă pe ea emblema figaretei. Făşia pe care este dispus sulul de tutun este umectată cu cleiu vegetal pe una din laturile longitudinale, apoi este răsucită în jurul sulului de tutun şi lipită prin apăsare. Un cufit circular (cu lamă subfire şi cu o turafie de 1000- ■■ 5000 rot/min), care are şi o mişcare rectilinie alternativă, taie figaretele, cari cad pe o bandă de transport şi sunt duse apoi la împachetare. în timpul fiecărei învârtifuri, cu-fitul se ascute din nou. Maşinile sunt combinate cu maşini cari taie figaretele defectuoase şi separă tutunul de hârtie; dispozitivul de alimentare a maşinii cu tutun este înzestrat cu magnefi, cari elimină eventualele particule de fier. Pentru a asigura şi a accelera lipirea, maşinile sunt echipate cu un dispozitiv de călcat lipitura, care este încălzit electric. 2. ~ de confecfionat figări de foi [MauiHHa JţJJH H3rOTOBJieHHH CHrap; machine a fabriquer Ies cigares; Zigarrenherstellungsmaschine; cigar-making machine; szivarkészitő gép]: Maşină de asamblare, care serveşte la confecfionarea ţigărilor de foi, tutunul de umplutură fiind prins, presat de câteva rofi, şi apoi răsucit şi presat în formă de mănunchiu. Prima foaie învelitoare este ştan-fată de un poanson, apoi este ridicată de un dispozitiv cu vid şi adusă pe o bandă de cauciuc, cu ajutorul căreia este înfăşurată; învelişul exterior se aplică în mod asemănător. Netezirea formei se face prin trecerea figărilor printr'un tren de cilindri de ofel. 3. ~ de curăfit mere şi pere [MaiHHHa AJIfl OHHCTKH HŐJIOK H rpyiH; machine pour peler Ies pommes et Ies poires; Apfel-und Bimen-schălmaschine; apple and pear peeling machine; alma-és körtetisztitó gép]: Maşină de aşchiere, care serveşte la curăfirea de coajă a merelor şi a perelor. Odată cu aceasta, maşina scoate, prin burghiere, şi casa seminfelor. Maşina este construită pe principiul strungului. Fructul este prins între două vârfuri sau într'o furcă, şi primeşte o mişcare de rotafie; cufitul se deplaseză lateral şi separă coaja. Totodată, un cufit cu secfiune circulară sau având forma unui burghiu, intră în fruct şi scoate casa seminfelor. Maşinile de curăfit mere şi pere pot fi acfionate cu mâna (v. fig.) sau de un electromotor. La maşinile manuale, fructul este fixat Ma?inâ de curăt-|t mere ?■ Pere' între cele două vâr- acfionată manual, a) cufit. furi, şi mecanismul organic al maşinii este pus în funcfiune prin învârtirea unei manivele. Maşinile acfionate de motor sunt înzestrate cu un arbore cu două furci, în cari se fixează merele. în timp ce o furcă, cu fructul fixat în ea, se găseşte în dreptul * cufitului, cealaltă furcă se descarcă şi se încarcă. Forma naturală a fructului, chiar neregulată, nu este o piedecă pentru buna curăfire, deoarece cufitul este finut în contact cu fructul, cu ajutorul unui resort. Pentru a evita pierderi prea mari prin curăfire, cufitul este echipat cu un dispozitiv care reglează grosimea cojii. Părfile maşinii cari ajung în contact cu fructul sau cu sucul care se scurge din fruct trebue să fie de ofel inoxidabil. 4. ~ de dozat pasta de tomate [,o;o3Hpo-BOHHaa MaiiiHHa ajih nacTbi H3 noMH/ţop; machine a emboîter la pâte de tomates; Schach-telfüllmaschine für Tomatenpaste; tomato pulp canning machine; paradicsompéptöltő gép]: Maşină de deformare plastică, folosită la umplerea cutiilor (de tablă albă) cu pastă de tomate, dozând cantitatea care se introduce în cutie. Maşina este constituită, în principal, din doi cilindri de bronz antiacid, în cari se mişcă câte un piston a cărui cursă poate fi variată după necesitate. Pasta de tomate este absorbită de pistonul maşinii, pe la partea superioară a cilindrilor, cari sunt dispuşi orizontal, şi presată în cutii pe la partea inferioară, prin intermediul supapei (care este confecţionată din bronz antiacid). Cutiile goale sunt transportate, cu ajutorul a trei discuri de tablă, la şi dela dispozitivul de umplere; primul şi al doilea disc servesc la aducerea cutiilor sub acest dispozitiv, iar ultimul evacuează cutiile umplute. Maşinile de dozat lucrează complet automat, având motor electric propriu. Se construesc maşini cu una, cu două sau cu trei guri de încărcare. 5. ~ da etichetat [ManiHHa ajih 3THKeTHpo-BBHHH; machine â étiqueter; Etikettiermaschine; 749 íabelling machine; címkéző gép]: Maşină de asamblare care serveşte la etichetarea sticlelor, a pachetelor, cutiilor şi borcanelor de conserve. După construcfie şi felul folosirii se deosebesc: maşină de Maşină de etichetat cutii de conserve. Í) batiu; 2) şi 3) masă inclinată; 4) dispozitiv (în curele) de conducere a cutiilor; 5) depozit de etichete; 6) rezervor cu material de lipit; 7) sensul de circulafie (prin rostogolire) al cutiilor. etichetat cu lipire prin contact (umectarea cu material de lipit fiind efectuată pe toată suprafafa), maşină de etichetat cu încleire pe margine, maşină de etichetat cu lipire prin contact în rotafie (pentru suprafefe rotunde), maşină de etichetat cutii rotunde de conserve (cari lipesc eticheta margine la margine, direct pe cutie). î. Maşină de format săpun [ManiHHa AJ1H (J)Op-MOBKH MblJia; machine de moulage du savon; Seifenformmaschine; soap moulding machine; szappanformázó gép]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru formarea din calupuri (de formă determinată şi apropiată de forma săpunului finit), a săpunului de ras, de toaletă sau de spălat rufe. Imprimă totodată şi emblemele sau caracteristicele cerute de standarde. Se deosebesc: maşini manuale, pneumatice sau hidraulice. Sin. Ştanfă de format săpun. 2. ~ de frământat aluatul [TeCTOMeCHTejibHan ManiHHa; machine â pétrir la pâte; Teigknet-maschine; dough kneading machine; tésztagyuró Maşină de frământat aluatul (sistem Crâmmasiroi). Í) cuvă; 2) pârghie cu furci pentru frământat; 3) mecanism cu rofi dinfate conice; 4) arbore intermediar; 5) arbore principal de antrenare; 6) rofi de transmisiune. gép]: Maşină folosită la frământarea aluatului, şi care e constituită dintr'o cuvă rotitoare şi un braf frământător, mişcarea cuvei şi a brafului fiind asigurate de acelaşi mecanism de antrenare. Cuva poate fi demontabilă sau nu, după cum serveşte la frământare şi dospire, sau numai la frământare; braful frământător poate avea o mişcare de rotafie sau basculantă (cu cufundare în aluat). Figura reprezintă o maşină de frământare sistem Crâmmastroi, la care braful frământător are forma unei furci şi se roteşte în aluat, iar cuva este rotitoare (în jurul axei sale) şi demontabilă; această maşină are un mecanism de antrenare cu rofi dinfate conice, comun pentru braf şi pentru cuvă, şi serveşte mai ales la frământarea aluatului din făină de grâu de mare extracfiune (96%) şi a aluatului de secară. 3. ~ de închis cutii şi borcane de conserve [MauiHHa a-tch sanynopKH KOHcepBHbix Kopo-6ok H 6aH0K; machine â sertir Ies boîtes et Ies bocaux de conserves; Konservenbüchsen- und Glăserverschlie^maschine; seaming machinefor pre-serve cans and glasses; konzervdoboz- és üvegzáró gép]: Maşină de asamblare, care serveşte la închiderea ermetică, înainte de sterilizare, a cutiilor de tablă albă şi a borcanelor de conserve, de fructe şi de legume, închiderea cutiilor cu marginea îndoită se face prin presarea marginii capacului, care are fixată pe el o garnitură de cauciuc, îndoitura fiind obfinută printr'o rulare prealabilă şi o rulare definitivă, închiderea capacului pe coroana borcanului se face rulând marginea capacului, astfel încât el să se strângă bine pe coroană, etanşeitatea fiind obfinută cu ajutorul unui inel /—-i\ iüi .8 'm ii ^ 2 1 Üt" V Maşină de închis cutii de tablă. I) batiu; 2) dispozitiv de conducere a cutiilor; 3) dispozitiv de strângere (prin rulare şi presare) a capacelor. de cauciuc. Maşinile pot fi manuale, semiautomate sau automate, iar închiderea poate fi executată fie prin procedeul cu cutie rotitoare şi role fixe, fie prin procedeul cu cutie fixă şi role mobile; la cele mai multe maşini se foloseşte primul procedeu. Se construesc şi maşini automate pentru închis cutii şi borcane în vid. 4. ^ de presat drojdie şi unt [npeecyiomafl MaiHHHa AJ1H APOJKAeft h Macjia; machine pour le moulage des briquettes de levure et de beurre; Hefe-und Butterprefjmaschine; yeast and butter moulding machine; élesztő-és vajpréselő gép]: 750 Maşină de deformare plastică, folosită pentru formarea, din drojdie sau din unt, prin presiune uniform crescătoare, a unei mase omogene şi fără incluziuni de aer; această masă părăseşte presa prin matriţe de formă adecvată şi este, uneori, secţionată, cu ajutorul unor dispozitive de tăiere, în calupuri cu greutăţi şi forme determinate. în carcasa cilindrică a presei, materialul este împins, spre matriţa dela gura de ieşire, de un şurub-melc cu pas regresiv. Antrenarea se efectuează de obiceiu mecanic, fie prin curea, dela o transmisiune principală, fie direct (prin curele trapezoidale) dela motorul presei. Blocul paralelepipedic al materialului format iese din matrifă şi este condus, pe un transportor cu role, până la dispozitivul de tăiere în calupuri. Sin. Presă continuă pentru drojdie şi unt. î. Maşină de scos inima legumelor [MaiHHHa flJiH y/ţajieHHH cep/ţiţeBHHbi OBOiiţeH; machine â extraire le coeur des légumes; Gemüsenkern-Gewinnungsmaschine; vegetable core extracting machine; fözeléktorzsa-kifuró gép]: Maşină de aşchiere, folosită în special pentru a scoate, prin burghiere, inima verzelor, casa seminţelor din fructele de sâmburoase (mere, pere), etc. 2. ~ de tocat carne [MHCOpyŐKa; machine a hacher la viande; Fleischhackmaschine; flesh min-cing machine; húsdaráló gép]: Maşină de mărun-tit care serveşte la tocarea cărnii necesare pentru preparatele de carne. Prin folosirea unor matriţe cu orificii mari la gura de descărnare se poate tăia carnea în bucăţi mai mari, pentru conservele de carne. Maşina este constituită dintr'un cilindru de fontă în care se învârteşte un şurub-melc, care împinge carnea spre mecanismul de tăiere, după ce o rupe cu ajutorul unor nervuri dispuse pe peretele interior al cilindrului. Mecanismul de tăiere se compune dintr'un cuţit în cruce, care se învârteşte, şi care taie într'un plan apropiat de un grătar circular cü găuri mici. Cuţitul poate fi fixat pe un arbore independent, coaxial cu şurubul elicoidal, în care caz poate avea o vitesă diferită de aceea a şurubului (fiind antrenat separat); vitesele sunt egale dacă cuţitul primeşte mişcarea direct dela şurubul-melc. Cuplarea maşinii de tocat cu electromotorul de antrenare se face prin două discuri paralele, calate printr'un spin; când cufitul se înţepeneşte, spinul este rupt şi maşina se opreşte. Organele maşinii cari ajung în contact cu carnea sunt smălfuite sau sunt confecţionate din materiale inoxidabile. a. ^ de umplut cârnafi [ManiHHa ajih Ha-ÖHBKH KOJiÖac; machine a bourrer Ies saucisses; Wurstfiillmaschine; sausage encasing machine; kolbásztöltő gép]: Maşină de deformare plastică, folosită la umplerea învelişului artificial sau animal (maţe de porc, de oaie sau de cal), cu carne tocată, amestecată cu condimente. Maşina, manuală sau mecanică, se compune dintr'un cilindru de fontă gol în interior (v. fig.), în care se introduce masa tocată, astfel încât să nu se producă goluri cu aer; fundul cilindrului este format dintr'un piston de fontă, fixat pe un arbore ver- tical. Pistonul este etanşat cu garnituri de cauciuc sau de piele. Capacul cilindrului este rabatabil; Maşină manuală de umplut cârnaji. a) cilindru pentru carne; b) piston; c) angrenaj; d) manşon de înşurubare; e) feavă de umplere. închiderea lui este asigurată prin presarea obţinută prin înşurubarea unui şurub în potcoava de care este ataşat. La maşinile manuale, pistonul este pus în func-ţiune printr'o roată dinţată care atacă dinţii arborelui vertical, iarla maşinile mecanizate, printr'un mecanism asemănător cu acela al preselor hidraulice, antrenarea putându-se face fie prin curea de transmisiune, fie prin motor electric individual. Se construesc maşini la cari presiunea asupra pistonului se transmite hidraulic (cu uleiu, apă) sau pneumatic. Masa de carne tocată este presată de un piston în învelişul care urmează să fie umplut printr'o ţeavă, înşurubată la cilindru cu o piulifă exterioară; ţeava este schimbabilă, după diametrul învelişului preparatelor de carne. Sin. Maşină de şpriţuit. 4. ~ de umplut sticle [MaiHHHa ajih Hanoji-HeHHH őyTblJIOK; machine â remplir Ies bou-teilles; Flaschenfüllmaschine; bottling machine; üvegtöltő gép]: Maşină de asamblare, care serveşte la umplerea automată a sticlelor cu băuturi fermentate sau nefermentate. Se deosebesc: maşina cu umplere individuală (cu capacitate mică) şi maşina cu baterii de umplere (cu capacitate mare). în cazul umplerii cu lichide cari conţin bioxid de carbon, maşina trebue să lucreze cu contrapresiune, în care scop se stabileşte în sticle, înainte de umplere, aceeaşi presiune ca şi în rezervorul din care se umple. 5. ~ de umplut tuburi cu paste cosmetice [MaUIHHbl AJIH HanOJIHeHHH TyÖHKOB KOCMe-TH46CKHMH naCTaMH; machine a remplir Ies tubes de pâtes cosmétiques; Tubenfüllmaschine für kosmetische Pasten; cosmetic paste tube fii- 751 ling machine; kozmetikai pasztatöltő gép]: Maşină de deformare plastica, folosită la presarea pastelor cosmetice în tuburi. Construcţia maşinii este asemănătoare cu a maşinii de umplut cârnaf i. Se folosesc mai mult rnaşini (v. fig.) la cari pistonul presează de sus în jos, materialul din cilindru, pe care îl împinge în feava de umplere cu ajutorul căreia se încarcă tuburile. La această maşină, feava de umplere e dispusă la partea inferioară, pe când la maşina de umplut câr-nafi, feava este totdeauna în partea de sus. î. Maşină pentru fasonarea garniturilor de prăjituri [(jpopMQBOHHâH Ma-IHHHa flJlfl OTAeJIKH riH-pOHCHbix; machine pour faţonner Ies garnitures de gâteaux; Maschine zum Modeln von Kuchenverzie-rungen; machine for the shaping of cake trimmings; süteménydiszités-formáló gép]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru formarea garniturilor pe suprafafa prăjiturilor. Formarea se obfine prin presare pneumatică, astfel încât masa onctuoasă este împinsă prin deschideri deformă adecvată. Sin. Şprif. 2. ~ pentru formarea bomboanelor [cjDopMO-BOHHaa ManiHHa ajih koh(|)6kt; machine a mou-ler les bonbons; Bonbonformmaschine; bonbon moulding machine, sweetmeat moulding machine; cukorkaformázó gép]: Maşină de deformare plastică, folosită la laminarea masei calde de cara-melaj. Cilindrii ei sunt de bronz şi au gravat pe suprafafa de lucru negativul formei bomboanelor. Ei se rotesc în sensuri contrare, cu vitese egale, antrenarea făcându-se prin angrenaje dinfate dispuse astfel, încât o jumătate de negativ al formei să coincidă cu cealaltă jumătate. Sin. Cuplu de cilindri pentru formarea bomboanelor. s. Maşini din industria arfelor grafice [Ma-inHHbi ajih npoMbiHiJiGHHOCTH rpac|)HHecKoro HCKycCTBa; machines pour Ies arts graphiques; Maschinen für die graphische Industrie; machines for thegraphic industry; nyomda-ipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria artelor grafice sunt maşinile pentru alcătuirea formelor (clişeelor) de imprimare, maşinile de imprimare şi maşinile de legătorie. După operafiunile pe cari le efectuează, ele sunt maşini de deformare plastică, de agregare, de forfecare, de asamblare, combinate, şi speciale. Pentru alcătuirea formelor de imprimare se folosesc: maşini de deformare plastică (maşina de turnat), maşini combinate (maşina de cules) şi maşini speciale (maşina de corodat, maşina de ghio-şat, maşina de frecat cerneală). Pentru imprimare se folosesc maşini de agregare (maşina de bronzat, maşina de imprimat cal- cografică, maşina de imprimat planografică, maşina de imprimat pantografică, maşina de liniat,, maşina de numerotat). în legătorie se folosesc: maşini de forfecare (foarfecile circulare manuale, foarfecile plane manuale, maşina de crestat, maşina de perforat, maşina de ştanfat, maşina de repertorat, maşina de tăiat coifuri; maşina de tăiat, ghilotină; maşina de tăiat, cu trei cufite), maşini de deformare plastică (maşina de fălfuit, maşina de îndoit), maşini de asamblare (maşina de adunat coaie, maşina de cusut imprimate, cu afă; maşina de cusut imprimate, cu sârmă; presele de deşeuri, presele de împachetat) şi maşini combinate (de ex. maşina de confecfionat imprimate). — Exemple de maşini folosite în industria artelor grafice: 4. Maşină d 2 adunat coaie [jiHCTonoAŐopo^-Han ManiHHa; machine â assembler; Maschine zum Zusammentragen; folding machine; ivgyüjfő gép]: Maşină cu ajutorul căreia se adună coaiele.— La maşinile semiautomate, lucrătorul şade pe scaun* şi stivele cu coaie trec prin fafa lui; el ia câte o coală din fiecare stivă şi alcătueşte broşura. La maşinile complet automate, adunarea este făcută de un dispozitiv pneumatic de adunat, cu sorburi. 5. ~ de biguit: Sin. Maşină de îndoit (v.). 6. ~ de bronzat [6pOH3HpOBaJibHan Ma-EUHHa; machine â bronzer; Bronziermaschine; bron-zing machine; bronzirozó gép]: Maşină care aplică - !»./>• *Dl - H Maşină de bronzat. o pudră fină de bronz pe coaiele imprimate cu o cerneală specială, umedă, la care aderă pulberea (v. fig.). Hârtia (H) esfe condusă pe o bandă fără fine (F), care circulă pe sub pâlnia de distribuire a pulberii (C). La ieşirea din maşină, surplusul de pulbere este îndepărtat printr'un sistem de perii (P)* 7. ~ de confecfionat plicuri [ManiHHa /ţJJH H3r0T0BJieHHH KOHBepTOB; machine pour la fabrication d'enveloppes â leltres; Briefumschlag-maschine; envelope machine; levélboriték-készitő gép]: Maşină combinată, care primeşte pachete de material decupat, prin ştanfare, la conturul plicului desfăşurat; piesa ştanfată este unsă cu ma-terial de lipit, la clapa de închidere, apoi este fălfuită, gumată la celelalte clape şi adusă la forma finală (v. fig., p. 752). 8. ~ de corodatfKopŞoSHpyiomaH ManiHHa r machine â corroder; Atzmaschine; etching machine; maratási gép]: Maşină folosită pentru gravarea chimică a clişeelor zincografice cari nu au linii prea fine şi trebue confecţionate rapid (pentru ziare). în această maşină, acidul este pulverizat şi proiectat cu putere pe suprafafa metalului. Maşinile de corodat moderne se compun din următoarele părfi principale: o cuvă de gresie şi un Maşină de umplut tuburi cu paste cosmetice. Í) cilindrul maşinii; 2) pistonul care presează pasta; 3) mecanism cu cremalieră; 4) feavă de umplere. 752 cilindru vertical de ebonită, înzestrat la partea inferioară cu o elice care irage şi împroaşcă acidul prin rotire. Antrenarea elicei se obfine cu ajutorul unui motor electric, capsulat, aşezat deasupra capacului de gresie al cuvei. Vaporii rezultaţi din împroşcarea acidului sunt absorbifi prin-1r'un coş de evacuare. troduc firul de afă în aceste perforafii, pătrunzând din afară înăuntru, şi apoi nişte cârlige îl prind şi îl deplasează lateral, aducându-l în dreptul altor găuri; o serie de croşete pătrund apoi în perforafii, apucă firul adus de cârlige, îl răsucesc şi-l trag printr'un ochiu dş afă (dela coala anterioară) care se găseşte pe o croşetă, imi- Í) masă de alimentare; 2) alimentator prin depresiune; 3) postul pentru piesele aşezate în pozifia de gumat; 4) postul de gumat a clapei de închidere; 5) canal de aer cald, pentru uscare; 6) role de susfinere a benzii de transport; 7} pompă de vid; 8) ventilator de aer cald; 9) preîncălzltor de aer; 10) punctul terminal al transportorului uscător; 11) bandă de transport şi dispozitive cu role pentru desfacerea pieselor uscate; Í2) dispozitiv cu rulouri pentru îndoirea (biguirea) c!ape!or; 13) dispozitiv de fălfuire; 14) gumarea clapelor laterale; 15) împăturarea clapelor; Í6) postul de ieşire a plicurilor din maşină; 17) contor de plicuri; 18) masă de împachetat. î. Maşina de crestat [MaiHHHa HaApe3Han; machine a tracer, machine a rayer; Ritzmaschine; scratching machine; karcoló gép]: Maşină de tăiere care serveşte la crestarea unui şant (ris) pe suprafafa cartonului, pentru ca acesta să poată fi îndoit în lungul lui. Crestarea nu străbate întreaga grosime a cartonului. 2. ~ de cules [MaiHHHa HaőopHafl; machine â composer; Setzmaschine; composing machine; szedőgép]: Maşină care culege matrifele şi toarnă literele direct în pozifia pe care o ocupă în forma de imprimare. Se deosebesc: maşini cari culeg literele unui rând şi le toarnă simultan, formând un singur bloc, operafiunile fiind concentrate într'un singur mecanism, — şi maşini cari culeg şi toarnă succesiv, literă cu literă, operafiunile efectuându-se în două mecanisme separate. Din prima categorie fac parte: linotipul (v.), intertipul (v.) şi tipograful (v.); din a doua categorie: monotipul (v.). — Orice maşină de cules are un ansamblu culegător şi un ansamblu turnător. Partea principală a ansamblului culegător este claviatura cu alfabetul, care comandă matrifele, acestea fiind trimise la turnare printr'un sistem de pârghii sau pe cale pneumatică. Ansamblul turnător este compus dintr'un creuzet cu pompă de injectare, şi din forma de turnare, la care se aşază matrifele de turnare. s. ~ de cusut imprimate, cu afă [MaiHHHa HKTK0IHB6HHafl; machine â piquer au fii; Fa-denheftmaschine; thread stitching machine; cérnás varrógép]: Maşină cu ajutorul căreia se cos imprimatele cu un fir de afă de cusut. Funcfionează pe principiul maşinii de cusut obişnuite şi al maşinii de tricotat. O serie de ace oarbe perforează coala de hârtie pe linia de îndoire, dinăuntru înafară; tot atâtea ace de cusut in- tând astfel tricotajul. Astfel, coala nouă este prinsă de cea precedentă, operafiunea repetându-se până ce se coase tot volumul. La lucrările obişnuite, nu prea groase, cusăturile se fac direct pe coală, formând la cotor un desen în zig-zag. La volumele groase, la cari se cere o rezistenfă mai mare, coaiele se cos pe o făşie de pânză de bumbac. Registrele se cos pe şireturi solide de in. 4. ~ de cusut imprimate, cu sârmă [MaiHHHa npOBOJlOKOlHBeHHafl; machine â piquer, bro-cheuse a fii métaliique; Drahtheftmaschine; wire stitching machine, stapling machine; drótos varrógép]: Maşină care coase împreună mai multe coaie, cu agrafe de sârmă, pentru a forma un volum. Maşina de cusut cu sârmă are unul sau mai multe dispozitive cari desfăşură sârma de pe bobine şi o taie, cu un cufit circular, la lungimea fixată (A). O nicovală (N) prinde sârma la mijloc şi două piese (G), cari co-boară lateral, îi îndoaie cape- qc tele. Agrafa formată este presată de o piesă în formă de furcă (F) în topul de hârtie, pe care-l străbate; apoi degetele (C) îi apropie capetele şi le închid. Maşina coase prin străpungere, în care caz masa este plană şi orizontală. — Pentru coaserea pe linia de îndoire, masa maşinii este înlocuită cu o platformă care are suprafafa îndoită în unghiu drept. 5 ~ de fălfuit [MaiHHHa JIHCTO(|>aJ]bI]tO- BOHHafl; machine a plier; Falzmaschine, Fálzap-parat; folder, folding machine; hornyológép]: Maşină r 1 -WV7SA" N Principiul de funcfionare al maşinii de cusut imprimate, cu sârmă. 753 Câre-îndoaie şi împătureşte coaiele într^o anumită ordine; este folosită în special pentrujucrări de mare tiraj, cu format , standardizat. Maşina de fălfuit are un dispozitiv de pliere caracteristic; plierea se repetă de atâtea ori câte îndoituri trebue făcute până când coala ajunge lâ mărimea paginii. Dispozitivul de pliere constă dintr'un cufit cu muchia rotunjită sau teşită (C), care apasă coala (Hj pe locui îndoiturii, împingând-o între doi cilindri apropiaţi, cu axe!e paralele (T). Cilindrii se rotesc în sensuri contrare, acţionând asupra coalei concomitent cu cuţitul, şi o îndoaie, împăturând-o în două; după ce a fost asifel împăturată, coala este supusă acfiunii dispozitivului următor, care repetă operafiunea de pliere şi de împăturare. î. Maşina dsfrecat cerneală [ManiHHa AJinpac-THpaHHfl THnorpa(|)CKOH KpacKH; machine â broyer Ies couleurs, broyeuse; Farbenreibma-schine; ink grinding mill, colour grinding machine; festékdörzsölő gép]: Maşina cu trei cilindri de ofel, cu gensratoarele tangente, în care se freacă cerneala pentru a o omogeneiza. 2. ~ de ghioşat [MauiHHa AJia rHjiboniH-pDBaHHfl; machine â guillocher; Guillochierma-schine; gjilloshing machine; guilloche-gép]: Maşină care, cu ajutorul unei serii da excentrice, gravează, prin copiere, cu un ac cu vârf de diamant, pe suprafafa unei pietre litografice sau a unei plăci de metal, desene complete, repetate foarte fidel. Toate mişcările de gravare ale maşinii sunt automate. Cu maşina de ghioşat se poate grava, pe o suprafafă plană, în linii, o figură în relief (clişeu), acul de gravură fiind în legătură cu un ac care urmează figura în relief. Se foloseşte la executarea imprimatelor cu valoare nominală (bancnote, timbre, mărci, etc.), pentru a se face desene şi fonduri de siguranfă contra falsificărilor. V. Ghioşaj, Ghioşare. 3. ~ de imprimat [ManiHHa neqaTHan; machine â imprimer; Druckmaschine; printing machine; nyomdagép]: Maşină care pune în contact forma de imprimare (clişeul) cu suprafafa pe care se imprimă, prin intermediul unui strat de cerneală subfire şi uniform, întins pe suprafafa activă a formei de imprimare. După forma clişeului şi a piesei de presiune, se deosebesc: maşina de imprimat plană (la care atât suprafafa clişeului, cât şi piesa de presiune, pe care se aşază hârtia, sunt plane), maşina de imprimat cilindrică (la care suprafafa clişeului este plană, iar piesa de presiune este un cilindru care se rostogoleşte, împreună cu hârtia, pe supra-fa[a clişeului) şi maşina de imprimat rotativă (la eare atât suprafafa clişeului, cât şi piesa de presiune, sunt cilindrice). După modul de acfionare, maşinile de imprimat pot fi manuale sau mecanizate. După natura formei de imprimare se deosebesc: maşini de imprimat pantografice, în cari se imprimă clişee pantografice, şi cari pot fi prese tipografice plane (v.), prese tipografice cilindrice (v.) şi rotative (v.); maşini de imprimat planografice, în cari se imprimă clişee planogra-fice; şi cari pot fi prese litografice cilindrice (v.) şi prese offset (v.); maşini de imprimat calcografice, în cari se imprimă clişee calcografice, şi cari pot fi prese calcografice cilindrice (v.), prese calcografice rotative (v.) şi prese rotoheliografice (v.). 4. ~ de îndoit [ManiHHa ajih nepernőa; cinfreuse pour carton; Biegemaschine für Kar-tonnage, Pappenbiegemaschine; cardboard bending machine; hajlító gép]: Maşină de deformare plastică în care se imprimă şanfuri pe suprafafa cartonulu, pentru a-l face flexibil de-a-lungul lor. E folosită pentru copertele de dosare. Sin. Maşină de biguit. 5. ~ de liniat [ManiHHa JiHHOBOHHan; machine â régler, régleuse; Liniiermaschine; paper ruling machine; vonalzó gép]: Maşină cu ajutorul căreia se liniază coaiele. Se aseamănă, în principiu, cu o presă de imprimare. Imprimarea liniilor pe coala de hârtie se face cu ajutorul unor sfori cari au rolul formei de imprimare. Cerneala imbibă sforile, iar acestea o depun pe coală sub formă de linii. 6. ~ de numerotat [ManiHHa ajih HyMe-pau,HH; machine â numéroter; Zâhlapparat, Nu-meriermaschine; numbering machine; számozási gép]: Maşină cu ajutorul căreia se numerotează filele registrelor, ale caietelor, etc. Unele maşini de numerotat se montează în presele de imprimare, prinse în rame speciale; altele sunt manuale. 7. ~ de perforat [nepcjDDpaiţHOHHafl Ma-UIHHa; machine â perforer; Perforiermaschine; perforating machine; átlyukasztó gép]: Maşină cu ajutorul căreia seobfin perforări: Coaiele sunt aşezate pe masă şi sunt perforate de o serie de ace perforatoare, montate pe rigle fixate pe o piesă de presiune care lucrează într'un plan vertical. Are un reper care serveşte la aşezarea justă a coaielor în maşină. s. ~ de repertorat [MauiHHa flJia penep-TyapOB; machine â répertorier; Indexmaschine; index cutting machine; index-gép]: Maşină de tăiat, care decupează o porfiune anumită dela marginea filei, lăsând loc pentru imprimarea repertoarelor. 9. ~ de ştanfat [niTaMnoBajibHan ManiHHa; machine â découper â I'emporte-piece; Ausstanz-maschine; punching machine, stamp-out machine; lyukasztó gép]: Presă plană care detaşează dela suprafafa hârtiei, prin apăsare, por(iuni cu marginile poligonale. Presa are fixat, pe piesa de presiune, un cufit de decupare (ştanfă), a cărui lamă are seefiunea de forma decupajului şi care 48 Maşină de fălfuit'. 754 acţionează perpendicular pe planuí hârtiei. Penfru forme mari, cuţitele se fac mobile şi. se aşază cu mâna pe topul de hârtie de pe masa, iar piesa de presiune apasa asupra cufitului. î. Maşină d* tăiat hârtie [0yMaro-pe3aJibHaa MauiaHa; coupause de papier; Papierschneidma-schine; paper cutting machine; papirósvágó gép]: Maşină fo-losită pentru taierea hârtiei, a cartonului, etc., în coaie sau sub formă de carte. Hârtia este aşezată pe o masa metalică (fundament), este fixată cu o şină de presare şi apoi este tăiată, prin forfecare, cu un cufit mobil, care oscilează într'un plan vertical. Pentru fixarea lăţimii de tăiere, maşina are o riglă de reper. Se deosebesc: foarfecile; maşina de tăiat, ghilotină; maşina de tăiat, cu trei cuţite. 2. ~ de Hiat, ghilotina [pesajibnae ?viatntf-Ha THJlbOTHHa; cisaille â guillotine; Guillotinma-schine; guillotine (shears); guil-lotin-vágó gép]: Maşină de tăiat (foarfeci) cu cuţit lung, cu mişcare de translaţie, care taie mai multe coaie deodată sau rotunjeşte colţurile, la formatul dat. Topul de hârtie sau volumul sunt aşezate pe masa maşinii (F) şi sunt fixate cu şina de presare (S), acfionată manual cu o roată (R), sau mecanic. Cuţitul mobil (C) este fixat într'un suport (G), M3şln8 de tiiat care îl conduce într'un plan ver- hârlie (ghilofină). tical; alunecarea topului de hârtie este împiedecată de un limitor (L). 3. ~ de Hiat, cu trei cuţite [pe3ajibHan Ma-irtHHa C TpeMfl HOHUMH; massiquot trilateral; Dreischneider; fhree-sided frimmer; háromkésű vágógép]: Maşină de tăiat cărţi. E o ghilotina care taie pe trei părţi şi rotunjeşte colţurile coaielor. Cartea este aşezată pe o masa metalică şi este fixată cu o placă metalică aplicată deasupra ei; apoi se taie marginile cu un sistem de trei cuţite, cari lucrează în plane verticale, în doi timpi: un cuţit taie marginea opusă cotorului şi, imediat după ce acesta a terminat operaţiunea, celelalte două cuţite (cari sunt cuplate) intră în acţiune, tăind capetele volumului. 4. ~ da turnat litere [őyKBOJlHTeÖHaH MaiHHHa; machine â fondre les caractéres; Schrift-gie^maschine; type casting machine; betűöntő gép]: Maşină de prelucrare, care toarnă litere mobile şi material tipografic (linii, regleţi, etc.). Organele principale ale maşinii sunt: batiul, creuzetul de topit aliajul de literă, dispozitivul de turnare sub presiune, şi forma de turnare, care este închisă la un capăt de matriţa semnului tipografic (literă, etc.). Maşina poate fi acţionată manual sau mecanic. 5. Maşini din industria cauciucului [ManiHHbi ftJiH P83HH0B0H npOMbHHJieHHOCTH; machines pour Industrie du caoutchouc; Maschinen für die Kautchukindustrie; machines for the caoutchouc industry; kaucsuk-ipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria cauciucului efectuează operaţiuni (simple sau combinate) de deformare plastică, de aşchiere, tăiere, fărâmare, separare, agregare, asamblare. Maşinile de aşchiere sunt: strungul (v.), strungul cu piatră de polisat (v.), etc. Maşinile de deformare plastică sunt: calandrul cu cilindri netezi (v. S.), calandr-ul cu cilindri profilaţi (v. S.), maşina de şpriţuit, maşina de înmuiat, maşina de format plăci cu asbest, maşina de masticat, etc. Maşinile de fărâmare sunt: maşina de fărâmat, cu discuri; maşina de fărâmat, cu cilindri; etc. Maşinile de tăiere sunt: maşina de tăiat vertical, maşina de secţionat, presa-ştanţă, maşina orizontală de tăiat inele şi rondele, maşina verticală de tăiat inele, maşina de tăiat fire elastice, maşina de tăiat gume de şters, etc. Maşinile de separare sunt: maşina de cernut ingrediente, maşina de uscat, maşina de spălat cauciucul, etc. Maşinile de agregare sunt: maşina de amestecat, cu cilindri; maşina de amestecat produse mixte, maşina de amestecat şi plastifiat cauciucul, maşina pentru prepararea soluţiei de cauciuc, maşina de impregnat şi cauciucat, etc. Maşinile de asamblare sunt: maşina de învelit, maşina de împletit, maşina de confecţionat anvelope, etc. — Exemple de maşini folosite în industria cauciucului: 6. Maşină cu cilindri, peniru spălat cauciucul, V. Spălat, maşină cu cilindri, penfru ~ cauciucul. 7. ~ cu soldafi. V. Maşină de împletit. 8. ~ de amestecat, cu cilindri [MaiHHHa ClţH-JlHHflpaMH jjjîh pa3M6LHHBaHHfl; mélangeur â cylindres; Mischer mit Walzen; mixer with cylin-ders; keverőgép]: Maşină de agregare, care amestecă diferite substanţe cu cauciucul plastifiat în prealabil, folosind doi cilindri cari se rotesc cu vitese diferite, obţinându-se astfel un amestec omogen. Maşina este constituită dintr'un postament pe care se montează în paliere, pe suporturi, doi cilindri rotitori, perforaţi în lung. Instalaţiile anexe sunt: o tava de cules cauciucul care cade în timpul lucrului, o instalaţie centrală de ungere a palierelor, şi instalaţia de răcire interioară a cilindrilor. o. ~ da amestecat şi plastifiat cauciucul [Ma-IHHHa flJIfl CMeiHHBaHHH HnaCTH^HLţHpOBaHHH KaynyKa; mélangeur automatique Banbury; Ban-bury Mischer; Banbury mixer; Banbury keverőgép]: Maşină automată de agregare, care, prin paletele fixate pe arbori cu rotaţii în sensuri inverse, amestecă diferite substanţe cu cauciucul pe care îl plastifiază, în vederea obţinerii unui fabricat. Maşina este constituită dintr'o carcasă cu pereţi dubli — cu circulaţie de abur sau de apă de răcire — şi din palete rotitoare cu pereţi dubli, cu circu-1 laţie de abur. Maşina are următoatele părţi: instalaţii de încălzire şi de răcire; un transportor cu bandă, pentru purtat materialul amestecat; un dispozitiv de deschidere-închidere, hidraulic; dispozitive de protecţiune cari evacuează fumul şi pulberile nocive; dispozitive de 755 Semnalizare, âortore sau luminoase; instrumente înregistratoare de temperatură (de ex. termometru înregistrator electric). 1. Maşină de cernut ingrediente [Maimmá #jih npoceHBâHHH HanoJiHHTe^eS; machine â tami-ser; Siebmaschine; sifting machine; szitálógép]: Maşină de separare, care cerne, prin site foarte fine, materialele de adaus ale cauciucului. 2. ~ de confecfionat anvelopa [ManiHHa £J1H aBTOnOKpblineK; machine â confectionner Ies pneus; Reifenkonfektionsmaschine; tire confection machine; tömlőkészitő gép]: Maşină de asamblare, care aplică straturile succesive de materiale din cari se compune o anvelopă, folosind un cilindru rotativ (constituit din sectoare) pe care calcă automat nişte discuri de presare. Discurile au marginile rotunjite; după confecţionare, sectoarele cilindrului se strâng, dând anvelopei posibilitatea de a fi scoasă. 3. ~ de fărâmat, cu cilindri [BaJIbiţOBaa Apo-ŐHJlbHaa ManiHHa; machine de broyage â cylindres; Zerkleinerungsmaschine mit Walzen; crushing machine with cylinders; hengeres zúzógép]: Maşină de fărâmare, care macină cauciucul vechiu între doi cilindri canelaţi (riflaţi), cari se rotesc în sensuri contrare şi cu vitese diferite. 4. ~ de fărâmat, cu discuri [jţHCKOBaH #po ÖHJlbHan MaiUHHa; machine de broyage â dis-ques; Zerkleinerungsmaschine mit Scheiben; crushing machine with disks; tárcsás zúzógép]: Maşină de fărâmare, care macini cauciucul vechiu între două discuri apăsate între ele. Gradul de fărâmare variază cu natura suprafeţei de frecare a discurilor. 5. ~ de formal p!ăci cu asbest [ManiHHa AJifl HiroTOBJieHHfl njiacTHH c aeőecTOM; calan-dre pour la fabrication des cartons pour joints; lt-Platten Walzwerk; machine for manufacturing lt-plates; It-lemezalkotó gép]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru a forma plăci cu asbest, care frage amestecul de cauciuc cu asbest între doi cilindri de oţel rotativi, dintre cari unul de diametru mare, străbătut de abur, şi unul de diametru mic, străbătut de apă rece. Cilindrii sunt cuplaţi între ei prin roţi dinţate, iar cilindrul mare este antrenat de un electromotor. Raportul dintre diametrii cilindrilor este 1:3,5. 6. ~ da împletit [ManiHHa onJiéTKH; tresseuse; Kloppelmaschine; braiding machine; verőgáp]: Maşină de asamblare, care împleteşte inserţiile de fire textile pe un tub de cauciuc. Se compune dintr'un batiu pe care sunt montate două plăci circulare orizontale, aşezate paralel, între cari se găsesc axele bobinelor cari conţin firele textile ce urmează să fia împletite; bobinele se rotesc unele spre dreapta şi altele spre stânga, axele lor urmând două traseuri sinusoidale, cari se întretaie. Tubul trece prin centrul plăcilor şi înaintează prin acţiunea unui dispozitiv de tragere. (V. fig. sub Maşinile de asamblare din industria cauciucu lui). Sin. Maşină cu soldaţi. 7. ~ de impregnat şi cauciucat [MatilHHa nporiHTKH H npopS3HHHBaHHfl; métier â gom- mer; Kautschuk lmprâgnierungs- und Streichma-schine; caoutchouc spreading machine; áthuzási gép]: Maşină de agregare, folosită pentru impregnarea cu cauciuc a ţesăturilor de textile, care depune un strat de cauciuc şi apoi îl fixează cu o soluţie vâscoasă. Este constituită dintr'un postament, suporturi pentru ţesături, doi cilindri rotativi cari întind ţesătura, un cilindru cauciucat pe care se depune soluţia de cauciuc cu ajutorul unei Maşină de impregnai şi cauciucat. f) mecanism de derularea pânzei; 2) zona de acoperire cu solvent, cu o spatulă; 3) cufit nivelator; 4) cilindru; 5) table în:ă!zite; 6) cilindru; 7) role de conducere; 8) mecanism de înrulare; 9) pânză de impregnai; 10) pânză impregnată şi cauciu:ată; 11) me:an’sn de derulare a hârtiei izolante între înfăşurări. spatule, un cuţit nivelator a! soluţiei şi un cilindru pentru înfăşurarea ţesăturii cauciucate. Maşina are o carcasă şi instalaţii anexe: o instalaţie de abur, o instalaţie de colectare a aburului amestecat cu solvenţi (pentru recuperarea solvenţilor). Carcasa maşinii este pusă la pământ, penfru descărcarea ei de sarcini electrice. 8. ~ de înmuiat [ManiHHa ajih CMa^HBaHHH; machine â tremper; Eintauchmaschine; dipping machine; meritőgép]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru confecţionarea unor articole de cauciuc, fără lipituri sau îmbinări, prin înmuierea ca-lapoadelor într'o soluţie de cauciuc. Este constituită dintr'o cameră cilindrică de tablă, cu uşi şi ferestre; cilindrul are axa verticală şi este montat pe un postament paralelepipedic, cu a cărui cavitate comunică — în partea inferioară — printr'o deschidere. în mijlocul cilindrului se roteşte un arbore vertical, pe care sunt fixate rame cari susţin calapoade de sticlă sau de porţelan, de forma obiectelor de fabricat. în partea inferioară se găseşte un rezervor cu soluţie de cauciuc, care poate fi ridicat sau coborît cu ajutorul unei pompe hidraulice. Prin ridicarea rezervorului, calapoadele sunt înmuiate în soluţia de cauciuc ; la coborîrea rezervorului, o instalaţie de încălzire usucă soluţia pe calapoade; stratul de cauciuc ia forma cala-poadelor, deci a obiectelor de fabricat. Solventul evaporat esfe dirijat spre exterior sau spre Instalaţia de recuperare. Se foloseşte la confecţionarea de baloane, de mănuşi, etc. a. ~ de învelit [ManiHHa ajih nOKpbiTHH; machine â revetement; Umhüllungsmaschine; coat-ing machine; boritógép]: Maşina de asamblare, cu ajutorul căreia se obţin tuburi, benzi, şnururi, sau care înveleşte cu cauciuc, prin extrudare la cald, o conductă de metal care trece prin ma- 75é şină (v. fig.). Se compune dinîr'in batiu, pe care este montat un cilindru cu pereţi dubli, cu circulaţie Maşină de învslit. Í) pâlnie; 2) cilindru filefaf; 3) cap (ajufaj); 4) şi 5) circu-lajie de abur (sau de apă); 6) şurub de presare; 7) extrudarea cauciucului. de apă rece sau de abur; în interiorul cilindrului, care are fata interioară fiietată, se deplasează coaxial un şurub-melc care antrenează cu presare, spre una din extremităţile cilindrului, materialul introdus ta celălalt capăt, printr'o pâlnie. La capătul de ieşire a cauciucului se găseşte un ajutaj cu profilul cerut, numit cap. Atât ajutajul, cât şi cilindrul, se încălzesc cu abur sau se răcesc cu apă. Sin. Maşină ds şpriţuit. î. Maşină de izolat conducte elactrice [MaiHK-Ha AJlfl H30JlHp0RaHHH 3JieKTp0np0B0A0B; machine â isoler les conducteurs électriques; Strom-leiterisoliermaschine; electric conductor insulating machine; villamosvezető-szigetelő gép]: Maşină de asamblare, care izolează cu cauciuc conductele metalice. Este o maşină de învelit, înzestrată cu un cap special (v. fig.). Schema maşinii de izolat conducte electrice, cu gumă. Í) cilindri (valfuri) profilafi; 2) firele conductei de izolai; 3) foi de gumă brută; 4) conductă izolată. 2. ~ de masticat. V. Masticat, maşină de 3. ~ de secţionai. V. Secţionat, maşină de 4. ~ de spălat cauciucul. V. Spălat, maşină de ^ cauciucul. 5. ^ de tăiai fire elastice. V. Tăiat, maşină de ^ fire elastice. 6. ~ de tăiat gume de şters. V. Tăiat, maşină de ~ gume de şters. r. ~ ds tăiat inele, orizontală. V. Tăiat, maşină de ~ inele, orizontală. ~ de tăiat inele, verticală. V. Tăiat, maşină de ^ inele, verticală. 9. ^ da taiai verti:al. V. Taiaf, maşina de ~ vertical. 10. ~ de uscat. V. Uscat, maşină de 11. ~ de vulcanizat anvelopa. V. Vulcanizat, maşină de ~ anvelope. 12. ~ peniru prepararea soluţiei de cauciuc [Ma-niHHa AJifl npHroTOBJieHHH pe3HH0B0rc> pacT-Bopa; pétrisseur-malaxeur; Lösungsknetter; knead-ing-mixing machine; oldatkeverő gép]: Maşină de agregare, folosită penfru prepararea soluţiei de cauciuc, E constituită dintr'o cuvă cufund dublu, în care se rotesc două elice de oţel, în formă de Z. Maşina efectuează operaţiunile de masticare, rupere şi amestecare. Antrenarea se realizează prin roţi ds fricţiune, iar evacuarea materialului, prin bascularea cuvei cu ajutorul unei pârghii sau al unei manivele care acţionează printr'un mecanism cu şurub-melc. închiderea cuvei trebue să fie etanşă, spre a evita evaporarea solvenfilor. îs. Maşini din industria chimică [MaTTHHbi AJift XHMHqecKoă npoMbiiHJieHHOCTH; machines pour ('industrie chimique; Maschinen für die chemische Industrie; chemical industry machines; vegyipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria chimică cuprind maşini cari efectuează operaţiuni (simple sau combinate) de deformare plastică, fărâmare, tăiere, separare, agregare şi asamblare. Maşinile de deformare plastică sunt: laminorul (v.)f ştanţa (v.), presele cu injecţie (v.), etc. Maşinile de fărâmare sunt: concasoarele (v.) cu discuri, cu fălci, cu cilindri, etc.; morile (v.) cu bile; cu cilindri, cu ciocane; desintegratorul (v.); etc. Maşinile de tăiere sunt: defibratorul (v.), etc. Maşinile de separare sunt: sita (v.), separatorul (v.) cu aer, cu lichid; selectorul (v. Bandă de alegere), separatorul magnetic (v.), centrifugele (v.), filtrele (v.)r filtrul-presă (v.), filtrul-rota-tiv (v.)f etc. Maşinile de agregare sunt: agitatorul (v.), ames-tecătorul (v.),etc. Maşinile de asamblare sunt: maşini de umplut, de astupat şi etichetat sticle sau cutii; maşini de numărat pastile, tablete, etc.; maşini de umplut fiole (v.) în vid sau automate, etc. Maşinile combinate sunt: malaxorul (v.), moara chiliană (koliergang), eic. — Exemple de maşini folosile în industria chimică: . 14. Maşină de numărat pastile. V. sub Numărat, maşină de ~ pastile. îs. ~ de umplut, capsulat, etichetat. V. sub Maşini din industria alimentară. 16. ~ de umplut fiole. V. Umplut, maşină de ~ fiole. n. Maşini din industria de prelucrare a maselor plastice [MauiHHbi a^h npoMbiuineHHocTH no oőpaőoTKe njiacTHqecKHX Maee; machines â travailler pour ('industrie des masses plastiques; Be-arbeitungsindusiriem3schinen von plastischen Mas-sen; working machines for plastics induslry; műanyag-megmunkálásipari gépak]: Maşinile de prelucrare folosite în industria de prelucrare a maselor plastice sunt maşini cari efectuează opera- 757 fiuni de aşchiere, operaţiuni de deformare plastică şi operaţiuni combinate. Maşinile de aşchiere folosite sunt aceleaşi ca şi maşinile-unelte folosite în industria de prelucrarea materialelor metalice, înzestrate cu reductoare de vitesă (aşchierea maselor plastice se face la vitesă de lucru mai mică, e!e fiind rele conducătoare de căldură) şi cu instalafii de evacuare a aşchiilor. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de turnat prin injectare (pentru masele plastice ter-moplsstice) şi maşina de exfrudat (penfru masele plastice termodure), presa (v.), presa de ambutisat (v.)t laminorul (v.), etc. Aceste maşini sunt diferite după cum prelucrează mase termodure sau mase termoplastice, respectiv după cum prelucrează materiale în pulbere sau în tablete. Maşinile de operafiuni combinate sunt aceleaşi ca în industria de prelucrare a materialelor metalice, cu aceleaşi modificări ca şi la maşinile-unelte de aşchiere. — Exemple de maşini folosite în industria de prelucrare a maselor plastice: î. Maşină de extrudat. V. Presă de extrudat. 2. ~ de turnat prin injectare. V. Turnat, maşină de ~ prin injeciare. s. Maşini din industria de prelucrare a materialelor metalice [iwaiiiHHbi A-nn npoMbiiujieH-hocth no oőpaőoTKe MeTajiJiHnecKHx MaTe-pnaJlOB; machines â travailler pour l'industrie des matériaux méfalliques; Bearbeitungsmaschinen für die Industrie der metallischen Stoffen; working machines fór the metallic materials industry; megmunkálási gépek fémesanyag-ipar részére]: Maşinile de prelucrare a materialelor metalice sunt maşini cari efectuează operafiuni de aşchiere, de defermare plastică, tăiere, agregare, asamblare, şi operafiuni combinate, asupra metalelor sau aliajelor lor. Maşinile de aşchiere sunt: maşina de alezat, maşina de alezat-frezat, meşina de broşat, maşina de burghiat (v. Burghiu, maşină de găurit cu ~), maşina de copiat, maşina de filetat, maşina de frezat, maşina de hening, maşina de lapping, maşina de mortezat, maşina de pilit, maşina de rabotat, maşina de rectificat, shaping-ul, maşina de polisat, maşina de tăiat dinfi, ferestrăul mecanic (v.), polisorul (v.), strungul (v.)f etc. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de îndesat, maşina de îndoit, maşina de îndreptat, maşina de matrifat, maşina de poansonat, maşina de tras, maşina de trefilat, maşina de zicuit, ciocanul mecanic (v.)i laminorul (v.), presa (v,), presa de ambutisat (v.), presa de îndoit în muchie (v.)r etc. Maşinile de forfecare sunt: foarfecile (v.), maşina de ştanţat (v.), maşina de grinotat, etc. Maşinile de tăiere sunt: maşina de dăltuit, etc. Maşinile de agregare sunt: maşina de emailat, maşina de metalizat, maşina de stropit, maşina de sudat, etc. Maşinile de asamblare sunt: maşina de fălfuit longitudinal, maşina de ntfuit, maşina de strâns faltul, efc. Maşinile combinate sunt foarté variate, şi anume: maşini de burghiat, multiple; maşini de frezat, duble; maşini de alezat-sfrunjit; maşini de strunjif-fre-zat-burghiat; prese de ştanfaf-tras-ambutisat, efc. — Exemple de maşini folosite în industria de prelucrare a materialelor metalice: 4. Maşină de alezat [pacTOHHbm CTaHOK; machine â aléser, aléseuse; Ausbohrmaschine; boring machine; feldörzsölő-gép, eszterga-fúrógép]: Maşină-unealtă folosită pentru aşchierea materialelor metalice, care efectuează operafiunea de alezare (adică uzinează suprafefele interioare cilindrice, concomitent, diamefral şi longitudinal), cu ajutorul unei lame fixate pe un arbore rotitor. Operafiunea de alezare orizontală poate fi efectuată şi pe un strung (la care piesa se fixează în mandrină), dar, fiindcă atât cufitul cât şi piesa sunt în consolă, precizia operafiunii limitează lungimea suprafefei cilindrice de uzinat. De asemenea, operafiunea de alezare verticală se poafe efectua, cu o precizie mai mică, pe o maşină de burghiat. Aşchierea se obfine prin atacul continuu, efectuat de o unealtă cu muchie tăietoare, numită lamă, asamblată pe un arbore rotitor, numit bară de alezat. Mişcarea de tăiere este efectuată prin rofajia barei de alezat; mişcarea de avans este efectuată fie de port-unealfă, care se deplasează de-a-lungul barei de alezat, prin intermediul unui şurub longitudinal montat în interiorul barei şi legat cu port-unealta printr'o piulifă, fie de piesa fixată pe o sanie care alunecă de-a-lungul barei; mişcarea de pătrundere se efectuează prin deplasarea lamei pe port-unealfă,în direcfie perpendiculară pe axa barei. Maşina-unealtă cuprinde: batiul, mecanismul de antrenare, mecanismul organic, ghidaje, dispozitive auxiliare, dispozitive de comandă şi insfalafii auxiliare. Batiul se compune dintr'un soclu şi din una sau două coloane. Mecanismul de antrenare poafe avea un con etajat, un schimbător c'e vitss? sau o roată de curea, antrenarea efectuându-se ds obiceiu prin motor individual. Mecanismul organic cuprinde: mecanisnrvul principal, constituit din bara de alezat, legată cu sistemul de antrenare (care îi poate imprima diferite vitese de rotafie, după caz), şi mecanismul de înaintare, legat sau nu de mecanismul principe 1; mecanismul de înaintare poate deplcsa fie port-unealta (prin şurub fără fine), fie masa pe care este fixată piesa (în acest scop, maşina poate fi înzestrată cu glisiere longitudinale pentru deplasarea piesei de-a-lungul barei de alezat, şi cu glisiere verticale şi transversale pentru adus piesa în dreptul barei de alezat). Maşina este înzestrată cu: dispozitive de prindere a piesei de masa de lucru (menghină, cleme, etc.), port-unealta cu manşon, dispozitive de răcire, dispozitive de ungere. Caracteristicele ei principale sunt: distanfa maximă dintre axa barei şi suprafafa mesei; deplasarea longitudinală a mesei, respectiv a porf-uneltei; diametrul barei de alezat; numărul viteselor barei; numărul avansurilor; etc. — După pozifia barei de alezat se deosebesc: maşina de alezat, orizontală, şi maşina de alezat, 758 verticală. După deplasările efectuate de "port-unealtă sau de port-piesă, maşinile de alezat, orizontale, pot fi cu masă alunecătoare, cu port-unealtă alunecătoare, cu port-piesă reglabilă, cu banc reglabil. Maşina de alezat care efectuează numai operaţiunea de alezat, adică numai prelucrările pe o direcţie, are un domeniu restrâns de aplicare (de ex. cilindri mari, tuburi de diametru mare), şi tinde să fie înlocuită prin maşina de alezat-frezat. Sin. Maşină de alezat, cu bară fixă. î. Maşină de alezat, cu banc reglabil [paCTOH-Hbifi CTaHOK c peryjrapyeMbiM ctojiom ; machine â aléser a banc montant; Ausbohrmaschine mit verstellbarem Arbeitstisch; boring machine with adjustable bench; feldörzsölő-gép szabályozható asztallal]: Maşină de alezat, orizontala, ia care port-unealta e fixă pe bara de alezat, iar mişcarea de a-vans şi mişcarea depăirunderesunt efectuate de masa de lucru, care are mişcări în trei direcfii. în acest caz, masa e un cărucior cu mişcare transversală pe o sanie; sania are o mişcare de avans pe un banc cu glisiere longitudinale, iar bancul se poate deplasa pe verticală,, alunecând pe glisierele a două coloane, sub acfiunea a doi arbori verticali, filetaţi. Se foloseşte pentru piese relativ mici, deplasarea pieselor cu masa fiind anevoioasă. 2. ~ de alezat, cu masă alunecătoare [paCTO-HHbiH CTaHOK CO CKOJlb3i]UjlHM CTOJIOM; machine a aléser a table dâplaţable; Ausbohrmaschine mit hoch un tief stellbarem Tisch; boring machine with rising and falling table; feldcrzsölc-gép felhúzható és leereszthető asztallal]: Maşină de alezat, Maşină de alezat, cu banc reglabil’ 1) soclu; 2) coloană port-bară; 3) bară de alezat; 4) suport curbat de bară; 5) lamă pentru alezare; 6) coloană-suporf; 7) manivelă pentru reglarea înălfirr.ii bancului; 8) banc reglabil; 9) arbore filetat de ridicare; 10) masă de lucru; 11) cărucior transversal; 12) sanie. L 1 ,/m IM ! Tf'- ' P Maşini de alezat, a) cu port-unealtă alunecătoare; b) cu masă alunecătoare; 1) soclu; 2) coloană fixă; 3) bară de a'ezat rotitoare; 4) porf-unealtă (cu lamă) alunecătoare; 5) cilindru de alezat; 6) arbore filetat pentru deplasarea port-uneltei; 7) masă fixă; 8) port-cjnealtă (cu lam~) calată pe bara de alezat; 9) masă alunecătoare. la care port-unealfa e fixată pe bara de alezat, iar mişcarea de avans e efectuată prin deplasarea mesei de lucru de-a-lungul barei de alezat. Maşină de alezat, cu porf-piesă reglabilă. 1) soclu; 2) coloană fixă; 3) piesă de alezat; 4) cărucior transversal; 5) bară de alezat; 6) suportul căruciorului; 7) arbore filetat. Se foloseşte penfru piese cu dimensiuni relativ mijlocii (v. fig. b). 3. ~ de alezat, cu port-piesă reglabilă [pac-TOHHbifí CTaHOK c peryjinpyeMbiM RépmaTe-JléM fteTaJlH; machine a aléser a support dépla-ţable; Ausbohrmaschine mit verstellbarem Tisch; boring machine with adjustable support; feldörzsölő-gép szabályozható tárgyfogóval]: Maşină de alezat, orizontală, la care port-unealta poate aluneca de-a-lungul barei, iar masa ds lucru e deplasabi-lă atât în înălfime, cât şi transversal. Masa de lucru es-1-te un cărucior transversal, care se poate deplasa pe un suport, el însuşi de-plasabil pe verticală, cu ajutorul unui arbore vertical filetat. Permite aşezarea u-şoară în pozifia de lucru a piesei de prelucrat, şi efectuarea mai multor alezări succesive, fără demontarea piesei. 4. ~ de alezat, cu port-unealtă alunecătoare [pacTOHHbifi CTaHOK co cK0Jib3flmHM Aepma-TeJléM HHCTpyMeHTa; machine â aléser â porte-o ut i f coulissant; Ausbohrmaschine mit gleitendem Bohrkopf; boring machine with gliding cutier headj feldörzsölő-gép csúszó szerszámtartóval]: Maşină de alezat, orizontală, la care masa de lucru e fixă, iar mişcarea de avans e efectuată prin deplasarea port-uneltei de-a-lungul barei de alezat, în acest caz, bara e perforaiă şi are o fantă longitudinală; în interiorul barei se roteşte un arbore filetat pe care se poate deplasa o piuliţă solidarizată cu port-unealta montată pe arbore. Prin rotirea arborelui filetat, piuliţa cu port-unealta se deplasează de-a-lungul barei de alezat (v. fig, a sub Maşină de alezat, cu masă alunecătoare). 5. ~ de alezat, orizontală [paCTO^HbiH ro-pH30HTaJibHblH CTaHOK; machine â aléser hori-zontale; liegende Ausbohrmaschine; horizonial boring machine; vízszintes feldörzsölő-gép]: Maşină de alezat a cărei bară de alezat are axa orizontală. Bara de alezat se roteş'e în două paliere, la înălţime fixă, fiecare palier fiind susţinut de o coloană fixă. Ea poate fi cu masă alunecătoare, cu port-unealiă alunecătoare, cu port-piesă reglabilă, cu banc reglabil. 6. ~ de alezat, verticală [paCTOHHbiH eep-THKajlhHbiH CTaHOK; machine â aléser verticale; stehende Ausbohrmaschine; vertical boring machine; függőleges feldörzsölő-gép]: Maşină de alezat, a cărei bară de alezat, are axa verticală. Bara de alezat se roteşte fiind susfinută la partea superioară de un cadru aşezat pe două coloane, iar la partea inferioară, de o crapodină. Mecanismul organic şi mecanismul de antrenare sunt montate pe un cadru. Se foloseşte, de exemplu, pentru alezarea cilindrilor motoarelor verticale. 759; i. Maşină de alezat-frezat [paCTOHHO-(f)pe-3epHbiH CTaHOK; aléseuse-fraiseuse; Bohr- und Frăsmaschine; boring and milling machine; maró-feldörzsőíő gép]: Maşină de alezat, la care bara de alezat e deplasabilă, iar piesa se fixează pe o masă susţinută de un banc fix. Caracteristicele acestei maşini sunt: bara de alezat e montată pe un cărucior depiasabil, pe glisîerele unei coloane, bara însăşi putând fi alunecătoare în cărucior, iar piesa, montată pe o masă, care poate fi fixă sau orientabilă şi, la rândul ei, e sustinută de un cărucior transversal; glisierele căruciorului transversal sunt montate pe o sanie, care poate aluneca pe glisiere longitudinale, de-a-lungul barei de alezat. în general, maşina áré şi un platou rotitor asamblat prin pană alunecătoare cu bara de alezat, şi pe care se poate deplasa radial un cărucior port-unealtă. Mişcările principale ale maşinii de alezat-frezat sunt: mişcarea de tăiere, care e dată fie de rotaţia barei de alezat, fie de rotatia platoului; mişcarea de avans, care poate fi efectuată în cinci moduri diferite adică : avans longitudinal (care se obfine fie prin alunecarea barei de alezat de-a-lungul axei ei, fie prin alunecarea saniei), avans transversal (care se obtine prin deplasarea transversală a .căruciorului pe sanie), avans vertical (care se obfine prin deplasarea căruciorului port-bară), avans radial (care se obfine prin deplasarea radială a căruciorului port-unealtă), avans de rotafie (care se obfine prin rotafia mesei); mişcarea de pătrundere, care se obfine fie prin înaintarea barei, fie prin deplasarea radială a căruciorului port-unealtă de pe bara de alezat, fie prin deplasarea saniei, etc. Prin aceste mişcări, rr.aşina este capabilă de a prelucra în direcfiile a trei axe de coordonate perpendiculare; ea poate îndeplini funcţiunile unei maşini de alezat, ale unei maşini de găurit şi ale unei maşini de frezat, depăşind totodată — prin dimensiunile maxime de prelucrare — posibilităţile unui strung şi ale unei maşini de rabotat. Operaţiunile pe cari le poate efectua sunt: alezare (prin bara de alezat, cu căruciorul port-unealtă montat pe bară), frezare (printr'o freză montată în capul barei de alezat), filetare (printr'un cuţit montat în capul barei de alezat), sirun-jire exterioară (printr'un cuţit montat pe o bară fixată pe căruciorul port-unealtă de pe platou), sfrunjire plană (printr'un cuţit montat pe căru- Maşlnă c'e alezat-frezat. 1) soclu; 2) coloană fixă; 3) cărucior port-bară; 4) bară ,de alezat; 5)* platou; 6) coloană port-lunetă; 7) lunetă; 8) masă rotitoare; 9) cărucior transversal; Í0) sanie; a) avans transversal; b) avans vertical; c) avans radial; d) mişcare de rotafie a barei; e) mişcare de translafie a barei; f) avans de rotafie; g) avans longitudinal. ciorul port-unealtă de pe platou), burghiere (printr'un burghiu montat în capul barei de alezat). Maşina de alezat-frezat cuprinde: báliul, mecanismul de antrenare, mecanismul organic, ghidaje,. Operafiuni de prelucrare la maşina de alezat-frezat. a) sfrunjire interioară; b) strunjire exterioară; Í) platou. 2) cărucior port-unealtă; 3) cufit, 4) piesă de prelucrat; 5) masă. dispozitive auxiliare, dispozitive de comandă şi instalaţii auxiliare. Batiul cuprinde un soclu, una sau două coloane, un banc cu sanie, un cărucior transversal şi o masă fixă sau rotitoare. Mecanismul de antrenare se compune dintr'un schimbător de vitese care transmite mişcarea de rotaţie barei de alezat şi platoului. Lanţul cinematic al mecanismului organic poate fi mecanic, hidromecanic, electric, electronic sau special. — Lanţul cinematic mecanic se compune dintr'un schimbător de vitese care transmite mişcarea Tabloul de comandă al mişcărilor (de înaintare şi principală) maşinii de alezat-frezat. 1) arborele filetat pentru înaintarea barei; 2) manetă de blocare a barei; 3) manetele de vitese ale barei; 4) manetele pentru schimbarea mişcărilor de înaintare; 5) electromotor; 6) manetă pentru schimbarea sensului de rr.işcare; 7) manete penfru schimbarea viteselor de înaintare; 8) şi 9) volan şi manetă pentru rotafiile platoului; 10) platou; 11) bară de alezat ; 12) volan pentru prelucrare plană, manuală; 13) manetă pentru prelucrare plană, automată; 14) manetă pentru ambreierea barei de alezat; 15) volan de comandă generală; 16) manetă pentru debreierea barei. principală barei de alezat, şi care, prin angrenaje şi un arbore vertical, transmite mişcarea de înaintarea căruciorului port-unealtă şi platoului (printr'un schimbă_ tor de vitese), căruciorului port-bară (pentru avansu vertical), saniei (pentru avansul longitudinal), căru 760 cioruluitransversal (peniru avansul transversal). Antrenarea seobtine printr'un electromotor. — Lanful cinemctic electric cuprinde mai multe electrc motoare, cale unul pentru íiecere dinire mişcări (cari pot fi: cinci de avans şi mişcările de rotafie ale barei şi ale platoului); electromotoarele sunt de Lan}ul cinematic al mecanismului de antrenare şi cel organic al unei maşini de alezat. 1, 4, 11, 16, 23, 28) cufil de vitese; 2) arborele de înaintare; 3, 13, 14, 21) angrenaje conice; 5) arbore filetat pentru înaintarea barei (8); 6, 9, 10, 15, 17, 18, 22) angrenaj frontal cilindric exterior; 7) piulifă solidară cu (8); 12) electromotor unic (organ de antienare); 19) angrenaj cilindric frontal interior; 20) platou; 24) arbore filetat pentru înaintarea verticală' 25) arbore penfru acfionarea arborelui (26)', 26) arbore filetat pentru înaintarea transversală;'27) arbore filetat pentru înaintarea longitudinală; 29) arbore motor; 30) cărucior port-unealtă. Mecanism de antrenare: (Í3) şi (29). Mecanism de înaintare a barei de alezat: (15)—(16)—(14)—(2)—(3)—(4)— (6)—(5)—(7)—(8). Mecanism de rotafie a barei de alezai: ( 11)—(10)—(9)—(8). Mecanism de rotafie a platoului: (15)— ( 16)—(í?)—(Í9) şi (15)—(Í6)—(Í7)—(Í8). Mecanism de înaintare a căruciorului port-unealtă: (15)—(16)—(14)—(2)—(3)— (23)—(22)—(2f). Mecanism de înaintare, vertical: (Í5)—(16)— (14)—(2)—(1)—(24). Mecanism de înaintare, longitudinal: (Í5)—(16)—(Í4)—(2)—(Í)—(27). Mecanism de înaintare, transversal: (15)—(16)—(14)—(2)—(Í)—(25)—(26). curent continuu, şi, în general, alimentate în grup Leonard. Variafia curentului debitat dă variafiile de vitese la diferitele electromotoare, ceea ce permite o gamă continuă de vitese şi chiar o telecomandă dela un singur dispozitiv. — Lanful cinematic electronic cuprinde tiratroane (lămpi triode cu gaz de ex. vapori de mercur — la 0,1 •■•1 cm col. Hg), cari permit redresarea curentului alternaiiv şi variafia intensităfii debitate la electromotoarele de curent continuu. Tiratronul permite: reglarea fină a vitesei electromotoarelor, controlul accelerafiilor, controlul deplasării pieselor legate de motor, sincronizarea mişcărilor (de ex. la filetarea pe maşina de alezat-frezat). Mecanismul eledronic permite să se realizeze, cu ajutorul unei comenzi unice, un anumit raport între mişcarea de avans transversal şi cea de avans vertical; aceasta face ca maşina să poată prelucra după o curbă spafială precisă, deci să poată fi folosită penfru a realiza diferite profilé sau penfru reproducerea suprafefelor de ferme complicate.— Lanful cir.emaiic hidromecanic se foloseşte mai ales peniru avansul longitudinal şi, mai rar, peniru celelalte avansuri. — Lanful cinemaiic special poate fi realizat în diferite moc'uri (de exemplu: unele maşini sunt înzestrate cu două celule fotoelectrice, cari pot coordona mişcările transversale şi verticale, cari permit realizarea unui cilindru cu o curbă oarecare ca generatoare, adică dă o gamă variată de suprafefe prelucrabile). Maşina mai este înzestrată cu un tahometru şi cu un tablou de comandă (nronfat pe căruciorul port-bară), prin care operatorul poate comanda mişcările maşinii, iar securitatea mişcărilor este dată de limitoare de cursă. Batiul este de foniă de mare duritate, cu glisiere bine tuşate şi unse (în care scop maşina de alezat-frezat este înzestrată cu o ungere cenfrală, care este comandată chiar prin deplasarea mesei de lucru), masa fiind precedată în deplasarea ei de un dispozitiv de curăfire şi de unul de ungere. Ca dispozitive auxiliare, maşina are: porf-freză, mandrină, port-unelte, aparat de frezat, aparat de filetat. Se foloseşte pentru prelucrări de cilindri mari, de batiuri de motoere şi de maşini, de organe de turbine, elice, piese fasonate de dimensiuni mari, armaturi de conducte (hidraulice şi de gaze) de dimensiuni mari, matrife, tunuri, cupole de tancuri, etc. Uneori maşinile se construesc pentru operafiuni de degroşare (când folosesc cufite rapide) sau pentru operafiuni de finifie (când folosesc plăcufe de metal dur sau de diamant). Maşinile de alezat-frezat pot fi cu coloană fixă sau cu coloană alunecătoare; ele pot fi cu cursă transversală mare, sau inclinabile. Se deosebesc de alte maşini prin mijloacele de obfinere a mişcării de avans longitudinal şi transversal, î. Maşină de alezat-frezat, cu coloană alunecătoare [paCT0HH0-(|)pe3epHbIH CTaHOK CO CKOJIb-3flm;eii CTOHKOH; aléseuse-fraiseuse a montant mobile; Bohr- und Frăsmaschine mit gleitender Saulé; boring and milling engine with gliding column; maró-feldörzsölő gép csúszó oszloppal]: Maşină de alezat-frezat, cu o singură coloană deplasabilă pe un banc. Coloana a doua lipseşte, iar piesele grele cari sunt prelucrate sunt montate pe o masă separată, care poate avea mişcări diferite. Maşina poafe efectua deci numai două mişcări, şi nu trei mişcări normale, ca maşina cu coloană fixă. 2. ~ de alezat-frezat, cu coloană fixa [pac-TOHHO-4)pe3epHbIH CTaHOK C HenOABHHiHOH CTOHKOH; aléseuse-fraiseuse â montant fixe; Bohr-und Fresmaschine mit fesier Saulé; boring and milling machine wiih fixed column; maró-feldör-zsölő gép fix oszloppal]: Maşină de alezat-frezat, a cărei coloană, pe care glisează căruciorul port-bară, este solidară cu soclul. A doua coloană se 761 numeşte suport-lunetă, bara de alezat intrând într'un palier care alunecă pe a doua coloană. Maşină de alezat-frezat, cu coloană fixă. 1) soclu; 2) dimensiunile maxime de prelucrare; 3) coloană fixă; 4) glisieră verticală; 5) bară de alezaf; 6) cărucior port-bară; 7) glisiera căruciorului port-unealtă; 8) platou; 9) cărucior transversal; 10) coloană port-lunetă; 11) lunetă; 12) glisieră verticala; 13) sanie, î. Maşină de alezat-frezat, cu cursă transversală mare [pacTOHHO-(J)pe3epHbiH cthhok c őojib-IHHM nonepeqHbiM xoaom; aléseuse-fraiseuse â grande course transversale; Bohr- und Frásma-schine mit grosser Querverschiebung; boring and milllng engine with great cross travel; mcró-fel-dörzsölő gép nagy transzverzális lökettel]: Maşină Maşină de aîezat-frezat, cu cursă transversală mare. f) soclu; 2) glisierele transversale ale căruciorului transversal; 3) dimensiunile maxime de prelucrare a maşinii; 4) cărucior transversal; 5) bară de alezaf; 6) cărucior port-bară; 7) coloană port-bară, mobilă; 8) glisierele platoului; 9) platou; Í0) glisieră verticală; ÍÍ) lunetă; 12) coloană port-lunetă mobilă; 13) glisiera orizontală a coloanelor. de alezat-frezat, cu coloană mobilă şi cu masă fără deplasare longitudinală, dar cu mare deplasare transversală a căruciorului. Maşina are ambele coloane, coloana port-bară şi coloana port-lunetă, deplasabile. Căruciorul port-bară are bara fixată într'o mandrină, care dă mai multă siguranţă în lucru, mai ales la operaţiunea de frezare. 2. ~ de alezat-frezat, inclinabilă [HaKJlOHH-IOIU,HHCH paCT04H0-(|)pe3epHbIH CTaHOK; alé-seuse-fraiseuseâ broche inclinable; schrăgstellbare Bohr- und Frásmaschi- ne; inclinable boring and mil!:ng machine; meghajlító maró-fel-dörzsölő gép]: Maşină de alezat-frezat, cu căruciorul port-bară inclinabil. Maşina are şi o masă separată, care poate avea diverse mişcări. Se foloseşte pentru prelu- Prelucrarea unei elice de navă, crarea de piese foarte |a 0 maşină de alezat-frezat. mari, ca, de exemplu, î) soclu; 2) coloană port-barai cupole de tancuri, tu- 3) cărucior port-bară; 4) elice de nuri, etc. prelucrat. 3. ~ de ascufit [3aT04HblH CTaHOEf; machine â affuter; Schleifmaschine, Schărfmaschine; grinding machine, sharpening machine; fenőgép, élesitögép]: Maşină-unealtă de aşchiere, folosită Maşină de ascufit freze. Í) soclu; 2) coloană; 3) roată de curea; 4) port-disc; 5) glisieră; 6) volan pentru ridicarea port-discului; 7) arbore fila-tat; 8) disc abraziv (tocilă); 9) freză; 10) păpuşă; 11) cărucior; 12) volan pentru deplasarea căruciorului; 13) suportul căruciorului; 14) şurub de reglare. pentru ascuţirea uneltelor metalice. Maşinile sunt, în general, polisoare înzestrate cu discuri abrazive (tocile) de emeri sau de carborundum, cu o granulaţie foarte fină. Maşina cuprinde, în principal: un batiu; un arbore port-disc (mecanismul principal), care poate avea o deplasare pe verticală; un mecanism de înaintare, care se compune dintr'o păpuşă montată pe un cărucior deplasabil paralel cu arborele port-disc, căruciorul putând fi inclinat faţă de planul soclului. Maşina mai este înzestrată cu o instalaţie de ungere, de răcire cu apă şi de protecţiune (printr'un înveliş protector). Ca dispozitive auxiliare, maşina dispune de calibre pentru verificarea unghiurilor de ascuţire şi a unghiurilor şi muchiilor obţinute prin prelucrare. 762 Unealta de ascufit se montează pe păpuşă, iar unealta de lucru, adică discul abraziv, pe arborele porf-disc. Inclina}iile date păpuşii variază după Ascufirea unui burghiu de filef (farod) de detalonat. 1) burghiu; 2) disc abraziv. Ascufirea unei freze cu dinfi frezafi. Í) freză; 2) disc abraziv 3) opritor. forma discului abraziv şi a unghiurilor de realizat pe unealtă. (V. şi sub Detalonare; v. şi sub Polisor). î. Maşină de broşat. V. Broşat, maşină de . 2. ~ de burghiat. V. Burghiu, rpaşină de găurit cu 3. ~ de copiat [KormpoBajibHbiH cthhok; machine a copier; Kopiermaschine; copying machine; másológép]: Maşină-unealtă de aşchiere, folosită în industria de prelucrare a materialelor metalice, péntru a prelucra piesele după şabloane de anumite profilé. Funcţionează prin sisteme mecanice, electronice, prin celule fotoelectrice, etc. Exemple de maşini de copiat: strungul de copiat, maşina de frezat prin copiere, maşina de frezat prin reproducere, etc. 4. ~ de dăltuit [ftOJlöétfmbiH CTaHOK; machine â buriner; Meisseleimaschine; chiseliing machine; vésőgép]: Maşină-unealtă de tăiere, fo-losiiă în industria de prelucrare a materialelor me-ţolice pentru acţionat o unealtă în formă de daltă, în general, ele sunt maşini pneumatice, ideniice cu ciocanele pneumatice portative, înzestrate cu o daltă. Se folosesc mai ales la îmbinări de construcţii metalice (rezervoare, nave, etc.) şi la operaţiuni de debavurare. 5. ~ de emailat. V. sub Vopsire. e. ~ de fălfuit longitudinal. V. Fălfuit, maşină de ~ longitudinal. 7. ~ da filetat. V. Filetat, maşină de 8. de frezat. V. Frezat, maşină de 9. ~ de grinotat, V. Grinotat, maşină de 10. ~ de honing. V. Koning, maşină de 11. ~ de îndesat. V. îndesat, presă de 12. ~ de îndoit. V. sub îndoit, maşină de . 13. ~ de îndreptat. V. îndreptat, maşină de ~ tablă. 14. ~ de lapping. V. Lapping, maşină de 15. ~ de matrifat. V. Presă de matriţat. io. ~ de metalizat. V. sub Metalizare prin pul- verizare. i7. ~ de mortezat. V. Mortezat, maşină de îs. ~ de nituit. V, Nituit, maşrnă de 19. ~ de pilit. V. Pilit, maşină de 20. ~ de poansonat. V. Poensonat, maşină de 21. ~ de rabotat. V. Rabotat, maşină de 22. ~ de rectificat. V. Rectificat, maşină de 23. ~ de rindelat. V. Rindelat, maşină de 24. ~ de şlefuit. V. sub Polisor. 25. ~ de ştanfat. V. Ştanfat,- maşină de 26. ~ de strâns faiful. V. Falful, maşină de strâns 27. ~ de stropit. V. Stropit, maşină de 28. ~ de sudat. V. Sudat, maşină de 29. ~ de tăiat dinfi. V. Tăiat, maşină detăiat 30. ~ de tras. V. Tras, maşină de 31. ~ de trefilat. V. Trefilat, maşină de v. şi sub Banc de treafilt. 32. ~ de zicuit. V. Zicuit, maşină de 33. Maşini din industria electrotehnică [ms-uiHHbi Hcnojib3yeMbie b sjieKTpoTexHHne-CKOH npOMbiniJieHHOCTH; machines pour Industrie électrotechnique; Maschinen der elektro-technischen Industrie; electrotechnical industry machines; villamosipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria ^electrotehnică sunt maşini-unelte şi maşini cari efectuează operafiuni de asamblare sau operaţiuni multiple (combinate). Maşinile-unelte folosite în industria electrotehnică sunt cele folosite în industria de prelucrare mecanică. Maşinile de asamblare sunt: maşina de bobinat; maşina de înfăşurat (vârtelniţa); maşina de cablat; presa de extrudat, penfru învelit cu gumă sau cu plumb; maşina de armat cu elice de sârmă, cu elice de bandă sau cu împletitură de fire metalice; maşina de izolat cu fire sau cu bandă izolantă; maşina de confecţionat tuburi izolante; etc. Maşinile combinate sunt: maşina combinată de confecţionat cabluri; maşina combinată de aşezat cabluri (de pozat cabluri); efc. — * Exemple de maşini folosite în industria electrotehnică: 34. Maşină combinată de aşezat cabluri [kom-ŐHHHpoBaHHan ManiHHa ajih yKJiaAKH Ka6e-Jien; machine a poser Ies câbles; Kabelverlege-maschine; cable laying machine; kombinált kábelfektető gép]: Maşină combinată care efectuează săparea şanţurilor pentru poza cablurilor terestre, aşezarea cablului în şanţ, astuparea şanţului şi nivelarea terenului. Are următoarele părfi: un excavator cu cupe autopropulsat, pe şenilă, pentru efectuarea săpăturii; un transportor cu bandă, care transportă pământul scos de excavator, înapoi în şanţ, unde îl descarcă după aşezarea cablului (cca 5'-*6 m în urma excavatorului); un cărucior port-bobina de cablu, montat pe şenilă şi remorcat de un tractor; un aparat de conducere, care desfăşură cablul de pe bobină şi îl aşază direct în şanţ, 35. ~ combinată de confecfionat cabluri [kom-ÓHHHpOBaHHafl MaiHHHa flJIfl H3rOTOBJieiIHH Itaőejieö; machine pour fabriquer Ies câbles ; Kabelmaschine; cable manufacturing machine; kábelgép]: Maşină combinată care concentrează într'un agregat operaţiunile de izolare, de cablare, 763 de învelire cu gumă sau cu plumb, de armare şi impregnare a cablurilor electrice izolafe. Are următoarele părfi: toba de desfăşurare, care poartă bobinele de fire conductoare, blanc sau izolafe; de formare a unui strat compound, penfru a împiedeca scurgerea gudronului. 2. ~ de bobinat [oŐMOTOHHan MauiHHa; machine a bobiner; Wickelmaschine; winding ma- Maşină de cablat, rapidă, cu şase bobine (dispozitivul de înfăşurat). 1) bobină de înfăşurare; 2) cadru de susfinere a bobinei; 3) tub de susfinere; 4) palierele cadrelor fixate în tubul de susfinere; 5) scripete de ghidare a sârmei; 6) paliere (cu rulmenfi) de rezemare a tubului; 7) roată de antrenare; 8) inelul de calibrase a cablului. dispozitivul de cablare, care răsuceşte firele în toroane şi torsadează toroanele; dispozitivul de înfăşurare, cu unul sau cu mai multe straturi de bandă de hârtie în elice; dispozitivul de izolare cu gumă, prin extrudare; dispozitivul de învelire cu o manta de plumb, prin extrudare; dispozitivul de învelire cu iută; dispozitivul de armare cu elice de sârmă chine; tekercselő gép]: Maşină de prelucrare, cere serveşte la înfăşurarea firelor conductoare sau a conductelor, fie pe bobine (cu sau fără carcasă), sau pe mosoare de transport, fie direct în crestăturile anumitor maşini electrice. Maşina pentru bobinat pe mosoare mari (tobe) de transport se compune dintr'o capră care sus- Maşină de cablat (dispozitivul de înfăşurat). 1) bobină cu sârmă; 2) cadru de susfinere a bobinei; 3) colivie cu arbore fubular; 4) reazem principal; 5) inel; 6) inel greu pentru susfinerea cadrelor în pozifie orizontală; 7) rofi de susfinere a inelelor; 8) roată de antrenare; 9} inel^de calibrare a cablului; 10) tobă de înaintare; 11) transmisiune cu angrenaje pentru antrenare; 12) tobă de transport penfru înfăşurarea cablului. sau cu bandă de ofel; baia de impregnare. De obiceiu, maşina lucrează semiautomat, operatorii făcând alimentarea cu bobine de conductă şi cu izolant, lipirea şi sudarea conductelor, şi supravegherea. Sin. Maşină de cablat. î. Maşină de armat cabluri [ManiHHa £J7H ap-MHpOBaHHfl Kaöejiefí; machine pour armer les câ-bles; Kabelarmierungsmaschine; cable armouring machine; kábelpáncélozó gép]: Maşină care execută armarea cu manta de plumb a cablurilor izolate. Cablul ieşit din maşina de învelit cu manta de plumb este trecut într'o baie de impregnare cu gudron încălzit, apoi într'un dispozitiv de înfăşurare cu una sau cu mai multe elice de bandă de hârtie, şi prin a doua baie de guc'ron; apoi, prin dispozilivul de înfăşurare cu iută şi prin a treia baie de gudron, prin dispozitivul de armare cu elice de sârmă sau de bandă de ofel, şi prin a patra baie de impregnare cu gudron; în sfârşit, printr'un alt dispozitiv de înfăşurare cu iută, prin a cincia baie de gudron, şi printr'un dispozitiv fine mosorul montat pe un arbore antrenat manual sau mecanic, semiautomat sau automat. Sârma se deapănă de pe tobe conice pe toba de transport; operatorul maşinii manuale urmăreşte ca firele să se înfăşure în elice alăturate, fără suprapuneri sau goluri. — Pentru bobine mici, maşina are un batiu pe care sunt fixate: dispozitivul de prindere a bobinei; dispozitivul de conducere a firului (astfel încât spirele să se alăture regulat şi la intervalul cerut) şi de întoarcere, la terminarea unui strat; dispozitivul de susfinere a bobinelor de sârmă, pentru bobinarea unor fire în paralel. Maşinile semi-automate au conducerea firelor automată; maşina se poate opri după înfăşurarea unui număr de siraiuri, peste cari se aşază un strat izolant. Decuplarea maşinilor automate se face automat, când s'a atins numărul de spire sau grosimea stratului de înfăşurare. Maşina de bobinat direct rotoare este folosită la fabricarea în serie a maşinilor mici. E compusa dintr'un batiu cu un suport pentru rotor, un 764 suport pentru dispozitivul de înfăşurare a firului în crestături şi un suport el bobinelor cu sârmă. Dispozitivul de înfăşurare are piese de ghidare cari acoper crestăturile în cari nu se introduce sârmă. Maşina e înzestrată, de obiceiu, cu un contor de spire, şi e deservită manual, atât la trecerea înfăşurării dintr'o pereche de crestături în alta, cât şi la retezarea capetelor înfăşurării. î. ~ de cablat. V. Maşină combinată c’e confecfionat cabluri. 2. ~ de confecfionat tuburi izolante [MaiHHHa flJifl H3r0T0BJi€*HHH H30JifliţH0HHbix Tpy6; machine â fabriquer Ies tubes isolants; Isolierrohrher-stellungsmaschine; insulating tube manufacturing machine; szigetelőcső-készitő gép]: Maşină combinată, penfru confecfionarea tuburilor izolante. Maşina confecfionează un tub continuu izolant, din benzi de hârtie răsucite în elice, în mai multe straturi de hârtie, în jurul unui priboiu care înaintează cu vitesă lineară uniformă. Maşina taie apoi tubul la lungimea standardizată de 3 m. Tuburile trec printr'o baie de impregnare, şi apoi sunt îmbrăcate în mantaua exterioară de tablă plumbuită, încheiată prin falf. 3. ~ de înfăşurat. V. Maşină de izolat. 4. ~ de învelit cu gumă. V. Maşină de învelit, sub Maşini din industria cauciucului. 5. ~ de învelit cu plumb. V. sub Presă de extrudat. e. ~ de izolat [H30JiHp0B0HHaa MaiUHHa; machine â isoler; Iscliermaschine; insulating machine; szigetelő gép]: Maşină care înfăşură firul Mofofreză de cuMură, cu discuri speciale penfru lucrări forestiere. conductor sau toronul conductor cu elice de material izolant, fie în formă de fire, fie în formă de benzi (de hârtie). Materialul de izolat trece cu vitesă uniformă prin centrul unui corp purtător de bobine de bénzi de hârtie. Prin rotirea corpului pcrt-bobine şi prin mişcarea de avans a firului conductor, izolantul se înfăşură în elice în jurul firului. Pentru straturi multiple de fire şi, uneori, pentru izolare cu straturi multiple de bandă, sensul de răsucire al elicelor se alternează. 7. Maşini din industria fcrestieră [MauiHHbi AJiHJiecHOH EpOMMiHJieHHOCTH; machines pour les exploitations forestiéres; Forstwirtschaftsma-schinen; forest exploitation machines; erdészeti gépek]: 1. Maşinile de prelucrare folosite în exploatările forest:ere sunt: maşinile de pregătit solul; maş:nile de semănat şi plantat; maşinile de cultivat arbori şi puiefi; maş:n:le de protecfiune a culturilor; maşinile de extras senrnfele; maşinile de separat, curăţit şi sortat seminfele; 'maş:n:ie de doborît şi secfionat arbori. * După operafiunile pe cari le efectuează, se deosebesc: maşini penfru aşchiere, maşîni pentru fărâmare, maşini penfru separare, maşini pentru opera-fiuni speciale. Maşinile sunt cu deservire manuală; unele maşini forestiere (de ex. frezele forestiere, grapa finlandeză, etc.) lucrează prin deplasare, fracfiunea fiind animală sau mecanică (prin tractor). Penfru pregătirea solului se folosesc maşini de fărâmat: freze forestiere. Penfru semănare, plantare şi repicare se folosesc maşini pentru operafiuni speciale: maşina de semănat, maşina de plantat, maşina de repicat. Pentru cultivarea arborilor şi a puiefi lor se folosesc maş;ni pentru operaţiuni speciale; de exemplu; maşina de prăfuit. Pentru extragerea seminfelor forestiere se folosesc maş:ni de separare: maş:na de exlras seminfe forestiere, cu tobă cu dinfi; batozc'e forestiere. Pentru curăţire, sortare şi selecfionare se folosesc: trioare cu discuri, trioare cu pânză fără fine, separatoare elicoidale (trioare-melc), separatoare prin aruncare, selectoare cu ciururi sau cu site vibrante, trioare şi vânturători, site sau ciururi vibrante (plane sau cilindrice). Penfru doborîrea şi secfionarea arbori'or se folosesc maşini de aşchiaf: ferestraie cu lanţ fără fine; ferestraie cu bandă fără fine; ferestraie cu lamă cu mişcare alternativă; ferestraie cu disc circular. — 2. Aparate şi unelte folosite în silvicultură, cari lucrează prin deplasare (accepfiune Grapa scormonitoare finlandeză. improprie a termenului maş:nă, din tehnică). Astfel, se numesc maşini forestiere: plugurile forestiere, grapele forestiere (de exemplu grapa finlandeză), (v. fig.), cultivatoarele forestiere, etc. — 765 Exemple de maşini folosite în expioatarile forestiere: î. Maşină de extras seminfe forestiere, cu foba [MauiHHa c óapaőaHOM ^jih H3BJie-H6HHH JieCHbix ceMHH; machine â tambour pour l'extraction des semences d'arbres; Trommel-maschine zur Gewinnungvon Waldsamen;drumma-chine for the extraction offorest seeds; famagkihuzó gép]: Maşină de lucru pentru extragerea seminfelor rămase în conurile coniferelor după scoaterea acestora din camera de uscare. Este formată dintr'o tobă rotitoare, de secfiune hexagonală sau circulară, care are montate la interior o serie de şicane radiale. Prin rotirea tobei, conurile se izbesc de perefi şi de şicane, şi se provoacă astfel detaşarea seminfelor, cari sunt conduse în colectoare. Antrenarea e de obiceiu manuală, prin manivele şi angrenaje. 2. ~ de extras seminfe forestiere, cu tobă cu dinfi [MaiiHHa c 3yŐ4aTbiM öapaőauoM rjih H3BJieqeHHH JieCHblX ceMHH; machine a tambour â denls pour l'extrac-tion des semences d'ar-bres;Trommelmasch:ne mit Zăhnen zur Gewinnung von Waldsamen; teeth drum machine for the extraction of forest seeds; szeges rendszem forgódob]: Maşina de lucru pentru extragerea seminfelor din conurile de larice, la cari seminţele sunt lipite cu răşină. Este formai dinfr'o Toba cu dinfi panfru extra-tobă rotitoare cu dinfi la gsrsa seminţelor forestiere, exterior, care e coaxială cu o manta contrabătătoare, cu dinfi în inferior. Extragerea seminfelor se face prin trecerea conurilor între cele două mantale dinfate. Antrenarea e manuală sau mecanică. s. ~ de prăfuit. V. Prăfuit, maşina de ~. 4. ^ forestieră, de plantat. V. sub Plantat, maşrnă de 5. ~ forestieră, de repicat. V. sub Repicat, maşină de 6. ~ forestieră, de semănat. V. sub Semănat, maşină de 7. Maşini* din industria hârtiei şi a celulozei [Ma ntîHbi fljifl 6yMa>KH0H h iţejuiK)ji03H0H npOMbriIJieHHOCTH; machines pour 1'industrie du papier et de la cellulos'e; Maschinen aus der Papier- und Zellulosenindustrie; machines for the paper and the cellulose industry; papiros és cel-lulozipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria hârtiei şi a celulozei cuprind maşini penfru fabricarea celulozei, maşini pentru fabricarea semipastei de hârtie, maşini pentru fabricarea pastei de hârtie, şi maşini de fabricat hârtie, carton, mucava, etc. După operafiunile pe cari le efectuează, maşinile sunt maşini de aşchiere, maşini de tăiere, maşini de fărâmare, maşini de forfecare, maşini de deformare plastică, maşini de separare, maşini de agregare, şî maşini combinate; ele pot fi cu deservire manuală, semiautomate sau automate. La fabricarea celulozei se folosesc: maşini de aşchiere (ferestraie: circulare, circulare pendulare, sau cu bandă), maşhi de tăiere (maşina de despicat lemnul, maşina de tocat paie şi stuf), maşini de fărâmare (defiloratoare cu prese sau continuef des-integratoare pentru aşchii şi noduri, defibrato3re-desfăcătoare), maşini de separare (maşina de cojit, separatorul de nodurile şi de aşchii, ciururile plane sau cilindrice, triorul cu site multiple, sortatorul), maşini de agregare (subfietorul, îngroşătorul). La fabricarea semipastei de hârtie se folosesc: maşini de aşchiere (ferestraie: circulare, circulare pendulare, sau cu bandă), maşini de tăiere (maşina de despicat lemnul, maşina de sfâşiat şi destrămat sdrenfe, maşina de tăiat hârtia de maculatură), maşini de fărâmare (defibratorul, desinte-gratorul, moara chiliană, holendrul de măcinat, ho-lendrul de rafinat, moara conică), maşini de separare (maşina de cojit, maşina de curăfit sdrenfe, separatorul de noduri şi de aşchii, ciururi plane sau cilindrice, triorul, sortatorul, maşina de svântat şi uscat, desprăfuitorul, holendrul spălător), maşini de agregare (subfietorul, holendrul de amestecare, fierbătorul rotativ). La fabricarea pastei de hâriie se folosesc maşini de separare (sortatoare) şi maşini de agregare (holendre de amestecare). La fabricarea hârtiei, a cartonului şi a mucavalei se folosesc maşini de forfecare (maşina de tăiat în lung, maşina de tăi3t în foi, maşina de tăiat în bobine) şi maşini combinate (maşina de fabricat hârtie, carton şi mucava). — Exemple de maşini folosite în industria hârtiei şi a celulozei: 8. Maşină de bătut cârpe. V. Maşină de curăfit sdrenfe. 9. ~ de bobinat şi de tăiat în lung [MaiUHHa iţJiH o5motkh h npo^ojibHoro pe3aHHH; rou-leuse-bobineuse; Roll-und Spulmaschine; rolling-winding machine; tekercselő és hosszanvágó gép]: Maşină de bobinat şi de tăiat în lung. Maşină (v. fig.) pentru bobinarea sulurilor brute (6), ieşite deia înfăşurătorul maşinii de fabricat hârtie. Hârtia (i) este tăiată în lungime, la dimensiunile cerute, cu ajutorul unor cufite circulare (2), ?éé şi este întinsa prin trecerea pe in cilindru întinzător (3). Bobinele (4) sjnt susţinute de doi cilindri, dintre cari unu! (5) este motor şi asigură rotaţia bobinei pentru înfăşurarea hârtiei. Marginile tăiate a!e sulului de hârtie brut sunt evacuate prin dispozitive laterale de colectare a deşeurilor. î. Maşină de cojit. V. Cojitor. 2. ~ de curăfit sdrenţe [Ma'HHHa AJ1H o-HftCTKH TpnribH; machine a nettoyer Ies chif-fons; Haderndrescher; rag cleaning machine; rongy-tisztító gép]: Maşină pentru baterea sdrentelor (folosite la fabricarea semipastei de hârtie) şi pentru eliminarea prafului din ele, înainte de introducerea lor în maşina de sfâşiat şi destrămat. 1) banda de transport la intrarea sdrentelor; 2) cilindri; 3) tobă bătătoare; 4) piesă băfătoare; 5) sifa; 6) exhausfor; 7) ieşirea cârpelor. Maşina e constituită din două sau din trei tobe rotitoare cu dinţi lungi ş.i tociţi, montate într'o carcasă; corpurile străine, greie, cad printr'o sită, iar cele uşoare sunt aspirate din carcasă de un curent de aer (v. fig.). Sin. Maşină de bătut cârpe. 3. ~ de deíibrat. V. Deiibrator. 4. ~ ds desintegrat. V. sub Desintegrator. 5. ~ de despicat lemu! [MaiHHHa’ajih pac-KOJlKH: JiacoMaTepaana; machine â ifendre Ie bois; Holzspaltmaschine; wood splitting machine; fahasitó gép]: Maşină detăiere, cu cuţite plane, montate pe un disc care se roteşte în jurul unui ax orizontal, folosită penfru despicarea buştenilor de lemn (tăiaţi la lungime cu ferestraiele) în făşii subţiri cari sunt apoi introduse în fierbătorul de celuloză. Sin. Maşină de tocat lemnul. 6. ^ de fabricat carton, cu site rotunda [Mani na c KpyrjibiMHCHTaMtf ajih np3H3BOACTBa KapTOHa; machine â carton â formes rondes; Rundsieb-Kartonmaschine; round sieve cardboard i Maşină de fabricat carton, cu 1) tobă cu sită metalică (sită rotundă); 2) cadă; 3j pâslă pr ó) cilindrii praselor de uscare (deshidratare); 7) presă umedă suitoare; 11) pâslă umedă; 12) machine; hengerszifás karfonlerrtez-gep]: Maşina combinată pentru fabricarea cartonului din pastă de hârtie. Este constituită dintr'o parte umedă şi o parte uscată. Partea umedă este compusă dintr'o serie de tobe cj site metalice, cari se rotesc în jurul unor axe orizontale şi transportă pasta de hârtie din căzi pe o singură pâslă primitoare. Foaia de carton obţinută astfel la grosimea cerută este transportată de pâslă primitoare printr'o serie de prese de deshidratare, compuse din perechi de cilindri rotitori; apoi este trecută prin presa umedă primitoare şi prin alte prese umede. Maşina are cilindri de conducere, de întindere, de reglare, ca şi maşina de fabricat hârtie. Pâslă primitoare şi întregul sistem de site rotunde sunt antrenate şi conduse de către cilindrul inferior, motor, al primei prese umede (presa primitoare). Din partea umedă, foaia de carton trece prin partea uscată, asemănătoare cu cea dela maşina de fabricat hârtie, compusă dintr'o serie de perechi de cilindri uscători. Prin înmulţirea tobelor-site se poafe obţine un carton compus din straturi de fibre diferite; de exemplu: interiorul, din fibre de calitate inferioară (de brac, de maculatură), iar feţele, din material de calitate fină (celuloză albită), (v. fig.). 7. ~ de fabricat hârtie, cu sită plană [Ma-IHHHa C nJlOCKHM CHTOM AJIH np3H3B0ACTBa őyMarH; machine â table plate (Fourdrinier), machine â papier â tamis plan; Langsiebpapier-maschine; endless wire paper making machine; sikszitás papirosgáp]: Maşină combinată pe care se formează foaia de hârtie, prin eliminarea din pastă a celei mai mari părţi de apă, constituind o bandă rulantă automată, continuă. Se compune dintr'o parte umedă şi o parte uscată. în partea umedă, o sită metalică fără fine, susţinută pe cilindri purtători, şi cu o mişcare de translaţie în sensul curgerii materialului fibros, primeşte pasta de hârtie; sub sită sunt montate sorburi cari absorb o mare parte din apa din pastă. (La unele maşini, între sorburi sau în faţa ultimului sorb, este montat egutorul format dintr'un cilindru uşor, acoperit cu sită; el serveşte la ameliorarea transparenţei hârtiei, sau !a imprimarea de filigrane în hârtie). La capătul sitei e montată presa primitoare, constituită din doi cilindri, dintre cari cel inferior este cilindrul motor şi are o carcasa de cauciuc sau de cupru, iar cilindrul superior are o cămaşă de pâslă groasă; presa primitoare primeşte banda de pastă de hârtie şi o conduce site rotunde (partea umedă). ’mitoare; 4) cilindru (valf} de presiune; 5) kbandă de C3rfon; primitoare; 8) presă umedă; 9) cilindru (valf) mofor; 10) presă spre partea uscătoare a maşinii. 767 la prése'e umede ale maşinii, în porfiunea dela începutul sitei, pasta e împiedecată să cada lateral, prin curele fără fine. Presele umede sunt formate din perechi de cilindri între cari este condusă hârtia purtată de o pâslă sau de o flanelă fără fine, şi ele continuă deshidratarea hârtiei prin presare. Din presele umede, hârtia trece, eventual, prin-tr*o presă suitoare, în partea uscată a maşinii, care are următoarele părfi principale: cilindrii us-cători.de hârtie, cilindrii uscători de pâslă, presa de stoarcere a pâslei, cilindrii de satinare, presa de satinare, netezitorul umed, netezitorul uscat (calandrul) şi înfăşurătorul de hârtie. Hârtia trece printre cilindri, purtată de o pâslă primitoare inferioară, fără fine, şi este acoperită de o a doua pâslă primitoare, superioară, fără fine, fiind supusă astfel unei presiuni elastice. Atât hârtia, cât işî pâslele, sunt uscate cu ajutorul unor cilindri încălziţi cu abur. înainte de uscarea completă, hârtia este trecută printre cilindrii netezitorului umed; hârtia uscată este trecută peste cilindrii răcitori, cărora le cedează căldură, apoi în calandru (netezitor uscat) şi în înfăşurătorul de bobine. Maşina este echipată cu cilindri de conducere, de întindere şi de reglare. Antrenarea maşinHor moderne se face prin mai multe motoare, fiecare parte a maşinii având antrenare individuala. Reglarea diferitelor vitese se face prin schimbătoare de vitesă în trepte fine, comanda fiind concentrată într'un post central. V. fig. sub Hârtie. î. Maşină defabricat hârtie, cu site rotunde [ivia-uiHHa Rím np0H3B0ACTBa őyMara Ha Kpyr-JlblX CHTax; machine â papier â ta,mis circulaires; Rundsiebpapiermaschine; sifting drum paper making machine; hengerszitás papirosgép]: Maşină de fabricat hârtie, echipată cu site rotunde în locul mesei cu site plane. Se foloseşte pentru fabricarea hârtiei compacte, cj greutate mare pe metrul pătrat (de ex. cartonul). V. şi sub Maşină de fabricat carton, cu site rotunde. 2. ~ di fabricat hârtia, multiplă [Ma’JIHHa MHOrOKpâTIIoro AGHCTBÎÎfl JţJlH npOH3BOACTBa őyMarH; machine multiple a papier; Multiplum-maschine zur Papierherstellung; multiple paper mak-ing machine; kombinált papirosgép]: Maşină combinată, formată prin compunerea unei maşini cu site rotunde, cu una, cu două sau cu trei maşini cu sită plană, cari sunt situate la etaje diferite. Maşina serveşte la fabricarea hârtiei cu mare rezistenfă mecanică. 3. ~ de fabricat hârtie netedă pe o parte [MauiHHa ajih np0H3B0ACTBa OAHocTopomie rJiaAKOH ŐyMarH; machine á papier lisse d'un cőté; Papiermaschine für einseitiges glattes Papier; paper making machine for one-sided smooth paper; egyoldaltsima papirosgép]: Maşină care serveşte la fabricarea unor sorturi de hârtie cu aspecte diferite pe cele două fefe (de ex. hârtia de afişe, care are o fafa netedă, pe care se imprimă, şi o fată mată). Se deosebeşte de maşina de fabricat hârtie obişnuită, prin partea uscată, care este formată din două grupuri: unul pentru uscarea prealabila, şi altul pentru netezirea şi lustruirea hârtiei pe una din fefe. 4. ~ di fabricat mucava [MamHHa RJ1H npo-H3BOACTBa KapTOHa; machine pour la fabrication des cartonnages; Kartonagemaschine; cardboard making machine; papiroslemez gép]: Maşină folosită pentru fabricarea mucavalei (v. fig.). Are o tobă rotitoare (1), acoperită cu o sită metalică pe care sunt refinufe fibrele ce formează foaia de mucava; toba este montată şi se învârteşte într'o cadă (2), în care este introdus materialul. Apa strecurată prin sită, din exterior spre interiorul tobei, este evacuată prin canalul (3); etanşeitatea dintre cadă şi gâtul tobei este asigurată prin cureaua-gamitură (4), întinsă în jurul gâtului tobei. O pâslă (5), presata pe tobă de cilindrul (6), primeşte materialul depus pe sită şi îl conduce spre cilindrul înfăşurător (7), de unde este desprins cu mâna, după obfinerea grosimii de carton cerute. Mucavaua astfel obfinută este umedă şi are nevoie de o stoarcere într'o presă hidraulică, şi apoi de o uscare într'o uscatorie speciala, sau în ex- 4 —5 768 ferior, la aer. Conducerea pâslei sa iace prin cilindrii de conducere (8), iar întinderea ei, prin cilindrii întinzători (9); uscarea se face prin trecerea printre cilindrii presei de deshidratare. î. Maşină da înfăşurat. V. Maşină de bobinat şi de tăiat în lung. 2. ~ de măcinat semipasta de hârtie. V. sub Moară conică. 3. ~ de sfâşiat şi destrămat sdrenje [ManiHHa /yifl pa3pbiBaHHH h pa3pbixjieHHH TpnnbH; dérompoir, coupe-chiffons; Hadernschneider; rag cutter; rongyfoszlató és- roncsológép]: Maşina pentru mărunţirea sdrenţelor folosite la fabricarea samipastei de hârtie, după ce au fost trecute prin maşina de curăfit sdrenfe. Mărunţirea se face cu cuţite ascuţite, rotitoare sau cu mişcare alternativă. Bucăţile triate ia dimensiuni de 20*"100 cm- sunt trimise apoi la maşinile de desprăfuit. 4. ~ de svântat şi uscat [ManiHHa ajih bh-BeTpHBaHHH H cynitfH ; essoreuse ; Entwâsse-rungsmaschine; couch rolls; víztelenítő- és száritógép]: Maşina care serveşte la eliminarea unei părţi din apa conţinută în semipasta de hârtie, la ieşirea acesteia din sortator. Eliminarea apei se obţine prin rotirea unui cilindru pe care se întinde semipasta de hârtie. Maşina e folosită la svânta-rea mucavalei şi a celulozei. 5. ~ de tiiat hârtia ds maculatură [MaiHHHa AflH p63aHHH MaKyjiaTypbi őyMarn; machine a couper le papier maculature; Makulaiurpapier-Schneidmaschine; wasfe paper cutting machine; makulatura-vágó gép]: Maşină de mărunţire a maculaturii sortate pentru fabricarea semipsstei de hârtie, prin acţiunea unor cuţite-disc cari funcţionează prin apăsare. Maculatura se mai mă-runţeşte şi prin prelucrare în mori chiliene. 6. ~ ds tăiat hârtia în bobine [MailHHa AJIH pa3pe3aHHH pyjiOHaMH őyMarn; machine â couper le papier en bobines; Papierspulen-Schneid-maschine; paper spool cutting machine; papiros-tekercs-vágó gép]: Maşină pentru tăierea bobinelor de hârtie de lăţime mare, în bobine cu lăţimea de 9 • • • 350 mm. Tăierea se execută cu cuţite-disc de tablă de oţel. Maşina e folosită pentru obţinerea de bobine, de examplj bobina de hârtie de ţigarete, de benzi de telegraf, de bilete, de benzi pentru maşini de calculat, etc. 7. ~ de tăiat hârtia în lung [MaiHHHa AJifl npoAOJibHoro pe3aHHH őyMarn; machine â couper le papier en long; Papier-Langsschneid- 1 ^1 maschine; paper cutting machine along the paper; papiros-hosz-szantvágó gép]: Maşină pentru tăierea hârtiei în lung, cu cu-fite-disc rotitoare cari acţionează prin forfecare, sau cu un cufit-disc care acţionează prin apăsare asupra materialului sprijinii pe un sulcilindric(v.fig.). De obiceiu este combinată cu maşina de bobinat (v.), sau constitue o parte a maşinii de tăiat hârtia în foi. 8. ~ da tăiat hârtia în foi [Ma-ii^Ha jyifl pa3pé3aHHH JMCTaMH őyMarn; machine â couper le papier en feuilles; Papierblattschneidma-schine; paper leaf cutting machina; papiroslap-vágó gép]: Maşină pentru tăierea hârtiei la forma- Tăiere în lung. I)cu cufit-disc, cu acţionare prin presiune; II) cu perechi de cu-fite-disc, cu acfionare prin forfecare; Í) cufit-disc, cu acfio-nîre prin presiune; 2) cufite-disc, cu acfionare prin forfecare; 3) cilindru de sprijin; 4) bandă de hârtie. Tăiere în foi. I) tăiere transversală, cu cufite plane cu mişcare alternativă; II) tăiere transversală, cu cufife plane rotitoare; 1) pâsTă transport Dare; 2) cufit-disc pentru trierea în lung; 3) cufit cu mişcare alternativă, pentru taiere transversală; 4) cilindru rotitor cu cufit plan rotitor, pentru tăiere transversală; 5) bandă de hârtie; 6) material Hiat. tele cerute. Cuprinde un sistem de tăiere în lung şi un sistem de tăiere transversală a benzii. Tăie- Maşină de tăiat hârtia în foi, cu cjfile rotitoare, penfru două formate. I) cufif-disc peniru tăiai în lung; 2) bandă de hârlie; 3) cilindru cu cuHte p'a.is rotitoare, psntru tăiere transversală; 4) pâslă transportoare; 5) stivă de material tăiat; 6) matarial î.i foi, pa pâsb trans^ortoara. 769 ea în lung se face cu câteva perechi de cufite-disc acfionând prin forfecare, sau cu un cufit-disc care acfionează prin apăsare asupra materialului sprijinit pe un sul. Tăierea transversală în foi se face cu cufite plane cu mişcare de translafie, sau cu cufite plane montate în planele radiale ale unui cilindru rotitor, al doilea cufit fiind montat fix pe masă (v. fig. I si II). Unele maşini sunt echipate cu doi cilindri rotitori cu cufite, cari pot tăia două formate diferite (v. fig. III). î. Maşină de tocat paie şi stuf. V. Tocător de paie şi de stuf. 2. Maşini din industria lemnului [Ma.niHHbi jyiH JiecHOH npOMbiuiJieHHOCTH; machines pour l'industrie du bois; Holzindustriemaschinen; wood industry machines; faipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria lemnului cuprind următoarele grupuri: Maşini pentru fabricarea cherestelei (gatere, maşina de rindelat, etc.). Maşini pentru fabricarea parchetelor (ferestraie, maşina de rindelat, maşina de frezat lambaua şi ulucul, maşina de împachetat, etc.). Maşini pentru fabricarea furnirelor, a placajelor şi a panelelor (maşina de derulat, maşina de tăiat furnir, maşina de înnădit, maşina de polisat, maşina de întins cleiu, maşina de scos şi înlocuit noduri, maşina de împachetat, prese, etc.). Maşini pentru fabricarea tâmplăriei de binale şi a caselor prefabricate (ferestraie, maşina de frezat, maşina de găurit cu burghiul, maşina de îndreptat, maşina de rindelat, maşina de scobit, maşina de polisat, etc.). Maşini pentru confecţionarea mobilei (maşina de frezat, maşina de curbat, maşina de rindelat, maşina de găurit cu burghiul, maşina de polisat, maşina de lustruit, strunguri, ferestraie, etc). Maşini pentru vehicule, caroserie şi rotărie (aceleaşi ca şi pentru confecfionarea mobilei). Maşini pentru construcţii de nave plutitoare de lemn (aceleaşi ca şi pentru confecţionarea mobilei). Maşini pentru dogărie şi butoaie (ferestraie, maşina de curbat doage, maşina pentru funduri, prese, etc.). Maşini pentru fabricarea lăzilor şi ambalajelor de lemn (ferestraie, maşina de fabricat lâna de lemn, maşina de îmbinat scânduri, maşina de bătut cuie, maşina de rindelat, etc.). Maşini pentru fabricarea calapoadelor (maşina de frezat, maşina de copiat, maşina de scobit, maşina de ascuţit cuie de lemn, maşina de tăiat cuie de lemn, etc.). Maşini pentru confecţionarea periilor, a pensulelor şi a bidinelelor (maşina de spălat păr, maşina de pieptenat şi sortat păr, maşina de cusut perii, maşina de polisat, maşina de găurit, multiplă; etc.). Maşini pentru fabricarea creioanelor, a tocurilor de scris şi a rechizitelor de birou (maşina de frezat, prese, maşina de polisat, maşina de retezat capetele creioanelor, maşina de lustruit, maşina de vopsit, etc.). Maşini pentru fabricarea chibriturilor (maşina de descojit, maşina de derulat, maşina de tăiat befe, maşina de continuu, maşina de egalizat, maşina de confecţionat tocuri şi sertare, de cutii de chibrituri, maşina de pastat cutiile, maşina de umplut cutiile, maşina de împachetat, etc.). Maşini pentru prelucrarea plutei (maşina de tăiat cuburi, maşina de ştanfat, maşina de polisat, strungurile de dopuri de plută, morile de măcinat plută, etc.). Maşini pentru valorificarea deşeurilor (maşina de brichetat rumeguş, etc.).— După operaţiunile efectuate, maşinile din industria lemnului se clasifică în maşini de aşchiere, de deformare plastică, de forfecare, tăiere, agregare, asamblare, şi combinate. Maşinile de aşchiere sunt: ferestrăul mecanic, maşina de rindelat (geiuit), maşina de îndreptat, maşina de frezat, maşina de găurit, maşina de scobit, strungul, maşina de polisat, maşina de fabricat iâna de lemn, etc. Maşinile de forfecare sunt: foarfecile pentru furnire, maşina de tăiat befe de chibrituri, maşina de retezat creioane, maşina de ştanfat dopuri, etc. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de curbat, maşina de confecfionat mânere şi cadre pentru articole de sport, prese, etc. Maşinile de tăiere sunt: maşina de cojit, maşina de derulat, maşina de scobit cu dalta, maşina de fabricat cuie de lemn, etc. Maşinile de agregare sunt: maşina de înnădit, maşina de îmbinat, maşina de stropit, maşina de întins cleiu, maşina de brichetat rumeguş, etc. Maşinile de asamblare sunt: maşina de bătut cuie, maşina de asamblat doage, maşina de aplicat cercuri pe obada roţilor, maşina de egalizat, maşina de balotat, maşina de împachetat, etc. Maşinile combinate sunt: maşina de găurit, multiplă; maşina de confecţionat tocuri şi sertare, maşina de continuu, maşina de confecfionat creioane, maşina de pastat şi împachetat, maşina de scos şi de înlocuit noduri, etc. — Exemple de maşini folosite în industria lemnului: 3. Maşină de aplicat cercuri pe obada rofilor [ManiHHa ajih HaKJiazţKH iiihh Ha oőotf KOJieca; machine pour poser des bandages sur Ies jantes; Radreifenaufziehmaschine; machine for fixing tyres on wheel rims; kerékabroncshuzó gép]. V. sub Presă de lemn. 4. ~ de asamblat doage [ManiHHa AJifl CŐopKH KJlénOK; machine â assembler Ies dou-ves; Fa^daubenfügemaschine; stave jointing machine; hordodongaillesztő gép]. V. sub Presă de lemn. 5. ~ de bătut cuie la lăzi [ManiHHa fljm 3a-ŐHBáHHH TB03AeH B fliiţHKH; machine â clouer Ies caisses; Kistennagelmaschine; case nailing machine; ládaszögverő gép]: Maşină de asamblat prin cuie, pentru confecfionarea lăzilor de lemn. Maşina funcfionează în modul următor: cuiele, de mărime corespunzătoare tipului de ladă, sunt aşezate într'o cutie cu mişcare de scuturare, datorită căreia cuiele trec în jghiaburi deschise, cari lasă să treacă numai corpul (tiu şi capul) cuiului. Cuiele alunecă 49 770 în pozifie verticală, prin jghiaburile inclinate fafă de masa de lucru, şi ajung la o riglă de distribufie. Rigla are, în prelungirea fiécarui jghiab, şi fa distanfa stabilită, egală cu distanfa de batere a cuielor, câte un locaş în care pătrunde capul cuiului. împreună cu rigla, cuiele sunt conduse, pe ghidaje speciale, înir'un locaş mai mare, în dreptul unui ciocan, care le face să pătrundă în lemn, când se apasă pe o pedală. Maşina serveşte atât pentru alcătuirea perefilor şi a fundurilor de lăzi, cât şi pentru îmbinarea acestora, dispozitivul putând fi adaptat şi pentru curbarea la 180° a vârfului cuielor şi înfigerea în lemn a vârfului. Sin. Maşină de asamblat. î. Maşină deconfecfionat cutii de chibrituri [Máimmá AJ1H H3rOTOBJieHHH CnHHeHHblX Kopo-ÖOK; machine â confectionner Ies boîtes d'allumet-tes;Schachtelfabrikationsmaschine; match-box fold-ing machine; gyufadobozkészitő gép]: Maşină folosită la fabricarea cutiilor de chibrituri (tocuri şi sertare) din furnir. Maşina ştanfează şi crestează furnirul în locurile în cari urmează să fie îndoit, îndoaie piesele de lemn, le lipeşte şi le înfăşură cu o bandă de hârtie. 2. ~ de continuu [Maimma ajih óecnpe-pblBH0r0 npOH3BOACTBa; machine a paraffiner et â tremper les tiges d'allumettes; Paraffin- und Tunkmaschine für Holzdrăhte; match splint dip-ping machine; paraffináló és gyujtófejkészitő gép]: Maşină folosită la fabricarea chibriturilor, cu următorul mod de funfionare: befele albe de chibrituri, aduse în cutii dela maşinile de egalizat, sunt înfipte automat în găurile practicate în nişte benzi de ofel numite „şine de încadrare", cari conduc befele albe printr'un vas cu parafină, în care li se înmoaie capul. Befele sunt purtate mai departe, la vasul de înmuiat, unde trec prin şanţurile unor suluri în cari se formează gămălia. Parafinarea se efectuează pentru ca flacăra provocată de arderea gămăliei să se poată transmite uşor lemnului. Apoi befele se usucă la temperatura camerei, şi sunt scoase din şinele de încadrare de un aparat de decadrare, care le împinge afară, după care sunt aranjate în tăvi metalice, cu o capacitate de 22 000 de bucăfi, şi transportate la maşinile de umplut. s. ~ de copiat [KonupoBajibHaH Maimma; machine â reproduire, machine â copier; Kopier-frăse; copy milling machine; másológép]: Maşină de frezat cu care se fasonează automat, după model, piese de diferite forme (de ex. picioare de scaune sau de mese, calapoade, cozi de instrumente, paturi de armă, etc.). Piesa de lemn se fixează într'un dispozitiv de prindere, montat pe arborele principal, care are o mişcare de rotafie lentă; freza are o deplasare în lungul piesei şi o mişcare de avans, comandată de dispozitivul de copiat in contact cu modelul. 4. ~ de curbat lemnul [Maimma ajih H3-rHŐamm JiecoMaTepnajia; machine â cinfrer le bois; Holzbiegemaschine; wood bending machine; fahajlitó gép]: Maşină-unealtă de deformare plas- tică, folosită în industria lemnului, peniru curbarea părfilor de mobilă, a mânerelor de unelte, a articolelor de sport şi a doagelor, etc. Mecanismul de antrenare al acestor maşini poate fi mecanic sau hidraulic, cu antrenare individuală sau colectivă. Mecanismele principal şi de înaintare pot fi, de asemenea, mecanice sau hidraulice. Legătura dintre piesele de lemn şi unealtă (şabloane sau matrife) este asigurată de o lamă de ofel care este solicitată la întindere, ea fiind aplicată pe fafa exterioară a piesei (supusă la întindere). — Instalafiile auxiliare ale maşinilor de curbat sunt: dispozitivele de reglare a lungimii active a lamei de ofel, instalafiile de reglare termică şi aparatele de măsură şi de control. Tipuri de maşini de curbat lemnul: 5. ~ de curbat cercuri [oőpynecrHÖaTeJib-Han Maimma; machine â cintrer le bois en cer-cles; Biegemaschi-ne für kreisrunde 7 Biegearbeiten; hoop bending machine; kerékhajlitó gép]: Maşină- unealtă de curbat lemnul pe şabloane circulare sau ovale, spre a obfine rame rotunde, cercuri, rofi, colaci, etc. pentru producfia de mobilă acfionată forme deschise Maşină de curbat cercuri. 1) axu! şablonului; 2) şablon; 3) lamă de ofel; 4) suport; 5) piesă de curbat; 6) opritor; 7) rolă de presare suplementară. şi de rotărie. Maşina este mecanic, iar mişcarea principală este efectuată de şablon, care se roteşte în jurul axei sale, înfăşurând piesa de curbat pe exteriorul şablonului, cu ajutorul unei lame de ofel aplicate pe exteriorul piesei. 6. ^ de curbat lemnul [Maimma a-kh H3rH-óamm jiecoMaTe-pnajia b oTKpbiTbie (})0pMbi; machine â levier pour le cintrage du bois; Holzbiegemaschine für offene Formen; lever arm-bending machine for U-shaped bend; fahajlitó gép nyilt formák részére]: Maşină-unealtă de curbatlem-nul în formă de curbă deschisă, folosită în industria mobilei, a caroseriilor, a construcfiilor navale şi a butoaielor. Curbarea se efectuează pe şablonul neîncălzit, prin intermediul a două pârghii acfionate mecanic sau hidraulic, cari încovoaie piesa spre şablon. După curbare, capetele lamei de ofel se leagă printr'un-tirant, menfinând astfel piesa la curbura dorită. 7. ~ de curbat placaje pentru funduri şi spătare de scaune [ManiHHa ajih BbirnöaHHH mnoHa Maşină de curbat lemnul în forme deschise, î) piesă de lemn; 2) lamă de ofel; 3) şablon; 4) lanf de tracţiune; 5) pârghii; 6) role de ghidare; 7) glisieră; 8) tirant. 771 #jih CHAeHHH h ciihhok CTyjibeB; presse pour siéges et dossiers de chaises; Spezialpresse für Stuhlsitze und Lehnen; press fór chair seats and chair backs; hajlított ré-tegeltdeszka-sajtoló gép]: Maşină-unealtă de deformare plastica, pentru confecţionarea fundurilor şi a spătarelor de scaune din placaj curbat. Curbarea placajelor se efectuează la cald, prin presare între plăci metalice, cu matrife corespunzătoare, încălzite cu abur sau electric. Maşina de curbat placaje este O Maşină de curbaf placaje pen- presă hidraulică sau me- tru funduri şî spătare de canică. scaune. î. Maşină de curbat şi uscat lemnul [ManiHHa AJIH H3rH0aHHH HCyiHKIT JiecoMaTepnajia; machine â courber et â sécher le bois;6 Holzbiege-und Trockenmas-chine; wood bending and drying machine; fahajlitó es 5 szárító gép]: Maşină-unealtă de curbat lemnul, înzestrată cu şabloane sau cu matrife încălzite cu abur, cari usucă piesele de lemn în timpu! curbării. Maşina este acfionată mecanic sau hidraulic, Maşină de curbat şi uscat şi permite curbarea şi usca- lemnul, rea mai multor piese deo- *) bafiur' 2) piedestal; dată, în funcţiune de nu- 3) piese de lemn pentru ~ i . , - curbat; 4) lame de otel; marul de şabloane sau de 5) sabo)i de presare. matrife cu cari este înzes- 6) opritori; 7) tiranf-î. trată. 2. de dăltuit. V. Scobit, maşină de 3. ~ de decorticat. V. Cojitor. 4. ~ de derulat furnir [-ManiHHa ajih pa3- BepTbiBaHHH mnoHa; machine â dérouler; Fur-nierschălmaschine; rotary lathe, rotary veneer machine; furnirhámozó gép]: Maşină de mărunfit, peniru prelucrat lemnul prin tăiere, care serveşte la debitarea buştenilor în foi subfiri, continue şi de grosime uniformă pe toată lungimea lor. Mişcarea principală este efectuată de buştean, care se roteşte în jurul axei sale, în faţa uneltei. Unealta maşinii de derulat este un cuţit de oţel, de lungime mai mare decât lungimea buşteanului. Cufitul este aşezat cu muchia tăietoare paralel cu axa de rotaţie a buşteanului şi înaintează automat, progresiv, în buştean, cu o vitesă proporfională cu vitesa unghiulară a acestuia. Mărimea deplasării cuţitului, la o turaţie completă, este constantă şi egală cu dublul grosimii stratului de lemn pe care îl detaşează de pe buştean. La nivelul muchiei tăietoare a cuţitului se găseşte bara de presiune, care are rolul de a împiedeca crăparea şi de a asigura compacitatea furnirului, prin apăsarea exercitată asupra lemnului. Cufitul şi bara de presiune sunt montate pe un suport mobil, care execută mişcarea de pătrundere (v. fig.). Antrenarea este individuală (prin electromotor) sau colectivă, dela o transmisiune (v. fig.). Se deosebesc: maşina cu tu-rafie constantă sau variabilă; maşina cu suportul cufitului fix sau reglabil; maşina cu motor comun sau cu motoare individuale pentru mişcările principală şi de pătrundere; maşina penfru derulare centrică şi maşina cu dispozitive speciale, pentru derulare excentrică; ma- Pozifia cufitului şi a barei de presiune, la maşina de derulat furnir. Í) cufit de derulat; 2) bară de presiune; 3) cufit trasor. Maşină de derulat furnir, î) batiul maşinii; 2) şi 3) păpuşi fixe; 4) transmisiune principală; 5) mecanismul de prindere axială; 6) suportul cufitu-lui şi al barei de presiune; 7) şi 8) mecanism de acfionare rapidă a suportului. şina pentru derularea furnirelor tehnice şi de artă; maşina de derulat furnire pentru beţe şi cutii de chibrituri. 5. ~ de desfăşurat. V. Maşină de derulat furnir. 6. ~ de egalizat [ManiHHa fíjin BbipaBHH-BaHHH; machine â ranger Ies tiges; Gleichlege-maschine; splint levelling machine; rendező gép]: Maşină folosită la fabricarea chibriturilor, în care befele albe de chibrituri, după ce au fost curăţite şi uscate, sunt aşezate automat în cutii cu capacitatea de cca 14000 de bucăţi, în cari apoi sunt transportate la maşina de continuu. 7. ~ de fabricat lâna de lemn [ManiHHa AJIH np0H3B0ACTBa APeBecHOH BaTbi; machine pour fabriquer la laine de bois; Holzwollemaschine; woodwool making machine; fagyapot- gép]: Maşină de aşchiere folosită pentru fabricarea lânii de lemn, adică a unor făşii subfiri şi înguste de lemn, cu aspectul de paie, folosite ca ambalaje, ca izolant, ca material pentru tapiţerie şi schelet pentru producţia plăcilor de construcţie. Prelucrarea se face la rece, din lemn bine uscat în prealabil (răşinoase, teiu, fag, etc.). Tăierea este executată de un cufit de rindelat, cu mişcare alternativă, care la fiecare cursă taie o foaie subţire de lemn (furnir). O serie de cufite trasoare, plasate înaintea cufitului de rindea, crestează lemnul în direcfia fibrelor, pătrunzând pe o adâncime egală cu grosimea lânii care trebue produsă. Distanta dintre cuţitele trasoare, ca 49* 772 şi grösimea taţaşilor, sunt reglabile, spre a se putea produce material de diferite grosimi. Lafi-mea firelor de lână de lemn este de 1-'*4mm, grosimea de 0,05* • * 0,5 mm şi lungimea de aproximativ 500 mm. La unele tipuri de maşini, cadrul care poartă cufitele este verţical, iar la altele, orizontal, deplasarea cadrului făcându-se însă în Schema maşinii de fabricat lâna de lemn. Í] volan; 2) bielă; 3) cuţite trasoare; 4) şine de ghidaj; 5) bucăţi de lemn; 6) cufit de rindea. direcţie orizontală. Există şi maşini cu cadru şi deplasare pe verticală. Legătura dintre maşină şi lemn este asigurată prin cilindri cari presează lemnul şi îl fixează în timpul tăierii. Un dispozitiv special permite deplasarea saniei care poartă cuţitele, reglând şi adâncimea de pătrundere a acestora, la fiecare cursă. Materialul obfinut se presează apoi în baloturi paralelepipedice şi se leagă cu sârme sau cu cercuri de fier. 1, Maşină de fasonat bastoanerotunde [MâillHHa Ajih otagjikh Kpyrjibix najiOK; tour pour bâtons ronds; Rundstabfrăser; rounding machine; pálcagyalugép]: Maşină-unealtă (de frezat), pentru prelucrarea lemnului, care serveşte la fasonarea pieselor cilindrice lungi şi subţiri (de ex. piese de mobilă curbată, picioare de scaune, beţe de drapele, etc.), cari se lucrează greu la strung, din cauza vibraţiei lor. Maşina este înzestrată cu un cap port-unealtă, numit lunetă, în care sunt montate 2*"4 cuţite, şi care se roteşte cu 2000•■■3000 rot/min. Piesa brută, de formă prismatică, e împiedecată să se rotească de către un suport cu gaură de secţiune pătrată, plasat chiar lângă lunetă, şi e constrânsă să treacă printre cuţite, înaintarea piesei se face cu ajutorul unor cilindri cari o antreneazăl; maşina are 2 • • • 3 trepte de vitese, după tăria lemnului şi diametrul care tre-bue obţinut. 2. ~ de frezat [(J)pe3epHbm CTaHOK; machine â fraiser le bois, fraiseuse pour le bois; Holzfrăsmachine; wood milling machine; marógép]: Maşină-unealtă care foloseşte freza pentru a prelucra lemnul prin aşchiere. Mişcarea principală de tăiere este efectuată de freză, căreia i se imprimă o mişcare de rotaţie în jurul axe' sale, iar mişcările de înaintare sunt efectuate fie de piesa de prelucrat, fie de freză. Construcţia maşinii este asemănătoare cu construcţia maşinii de frezat metale (v. sub Frezat, maşină de ~). Maşinile de frezat au dimensiuni diferite, după forma şi felul de construcţie al uneltei (de ex. maşina de frezat obişnuită, maşina de frezat cu lanţ); după operaţiunea pe care o efectuează (maşina de frezat curb, maşina de frezat scobituri, maşina de frezat muchiHe, maşina de copiat, etc.); după piesele pe cari le prelucrează (maşina de frezat bastoane rotunde, maşina de frezat calapoade); după poziţia arborelui principal (de ex. maşina de frezat, orizontală; maşina de frezat, verticală; maşina de frezat, universală). Tipuri de maşini de frezat lemnul: s. ~ de frezat bastoane rotunde, V. Maşină de fasonat bastoane rotunde. 4. ~ de frezat creioane [CTaHOK ajih (|)pe3e-pOBaHHH KapaHAauieH; machine â fraiser Ies crayons; Bleistiftenmaschine; pencil milling machine; ceruza-gép]: Maşină combinată semiautomată, folosită în industria creioanelor. E o maşină da frezat compusă din următoarele părţi: un alimen-tator(pentru plăcile cu mine de grafit); operechede cilindri transportori; un arbore port-unealtă, cu freză cilindrică, orizontală; un alimentator intermediar, şi a doua pereche de cilindri transportori. Alimentatorul este încărcat cu plăci cj mine de grafit (compuse din două scândurele prelucrate la lungimea brută a creionului şi la o grosime cu puţin mai mare decât jumătate din grosimea creionului, pe cari sunt rabotate caneturi semicirculare pentru minele de grafit şi cari sunt încleite sub presiune, după aşezarea minelor în caneluri). Din alimentator, piesele sunt conduse de cilindri transportori, peste unealtă, astfel că freza le prelucrează fafa inferioară, şi trec în alimentatorul intermediar; de acolo, piesele sunt conduse sub unealtă, şi astfel freza prelucrează plăcile, transformându-le în creioane brute (v. fig.). Schema fabricafiei creioanelor. 1) scândură tăiată la dimensiunea brută a creionului; 2) scândura cu canelurile pentru mina de grafit; 3) piesa cu minele aşezate tn caneluri; 4) piesa frezată pe partea inferioară, după prima trecere prin maşina de frezat; 5) acţiunea frezei la a doua trecere prin maşină; 6) creioane brute obfinute prin frezare; 7) circuitul materialului în maşina de frezat creioane; a) alimentator; b) cilindri transportori; c) freză cilindrică; d) alimentator intermediar; e) cilindri transportori; /) creioane brute. Creioanele brute obfinute trec apoi în maşina de polisat, în baia de vopsire, în maşina de retezat la lungime şi în presa de imprimat inscripţia. 773 1. Maşină de frezat, cu lanf [(|)pe3epHbiH CTaHOK C iţenbio; mortaiseuseâchaîne denfée; Ketten-frăsmaschine; chain cutter moulding machine; láncmaró-gép]: Maşină de frezat a cărei unealtă este un lanf fără fine antrenat de o rolă, condus şi întins de altă rolă, elementele lanfului constituind uneltele de aşchiere. Mişcarea principală este efectuată de freza-lanf, mişcarea de pătrundere fiind efectuată, fie de unealtă, fie de piesă, mişcarea de avans fiind efectuată, de obiceiu, de piesă. Grosimea lanfului este de 6*--25 mm. Maşina e folosită pentru efectuarea de scobituri pentru cepuri. 2. de frezat curb [KpyrjiopemymHH 4>pe- 3epHbiH CTaHOK; machine â fraiser circulaire-ment; Rundfrăsmaschine; circular milling machine; körmaró gép]: Maşină de frezat piese curbe. Piesele sunt fixate orizontal, între vârfuri, şi se rotesc încet, iar frezele profilate, montate pe un arbore paralel cu piesa, se rotesc cu vitesă foarte mare. Vârfurile între cari se fixează piesa sunt montate pe un cărucior deplasabil fafă de cufite, cu un avans reglabil manual sau mecanizat. 3. ~ de frezat de sus [TopiţeBon (ppe3ep-HblH CTaHOK; défonceuse; Oberfrăse; recessing and shaping machine, top spindle moulder; felsőmaró gép]: Maşină de frezat al cărei arbore port-freze se găseşte deasupra mesei, fiind fixat la capătul, îndoit în formă de C, al postamentului. în felul acesta, unealta frezează piesa de sus, pe deasupra. Frezele au diametri mici, dar se rotesc cu turafie foarte înaltă (până la 24000 rot/min). Este o maşină cu întrebuinfare „universală". Cu ea se poate lucra şi prin copiere după şablon. 4. — de frezai dinfi [ManiHHa flUH $P^3H-pOBaHHH 3yŐbeB; machine a embrever; Zinken-frasmaschine; dovetailing machine; fogazó gép]: Maşină-unealtă de aşchiere a lemnului, care execută, prin freze-disc, dinfii (fincurile) necesari îmbinărilor de colt ale sertarelor, ale lăzilor, cutiilor, etc. La maşinile simple se montează pe arborele vertical 5**-8 cufite de freză speciale (freze-disc), distanfate între ele prin inele de diferite grosimi, după dimensiunile cepurilor de obfinut. Scândurile de dinfat sunt aşezate în pachet şi sunt trecute împreună prin fafa uneltelor. Maşinile sovietice moderne au 15*-*20 de arbori, purtând câte o singură freză, aşezafi vertical unul lângă altul, la distanfe reglabile, putând tăia simultan dinfi la scânduri cu lăfimi până la 600 mm. După forma cufitelor se pot obfine dinfi cu profil în coadă de rândunică sau dinfi acoperifi, cari dau îmbinări rezistente fi estetice. Sin. Maşină de frezat fincuri. 5. ^ de frezat lambaua şi ulucul [ManiHHa #JIH (|)pe3HpOBaHHH iHnyHTOB; machine â rainer et languetter, machine â faire Ies rainures et Ies languettes.; Nut- und Spundmaschine, Spundmaschine; tonguing and grooving machine; horony- és csapmaró gép]: Maşină penfru făcut lambaua şi ulucul, pe laturile scândurilor, cu ajutorul frezelor de forme corespunzătoare. în timpul lucrului, scândurile sunt rezemate pe masa maşinii şi pe ghidul longitudinal, şi sunt conduse de cilindri verticali. 6. ~ de frezat, obişnuită. V. Maşină de frezat, universală. ?. ~ de frezat, orizontală [r0pH30HTaJlbHbiH (f)pe3epHblH CTaHOK; machine horizontale â fraiser Ie bois, toupie horizontale; horizontale Holz-frăsmaschine; horizontal shaping machine for wood; vízszintes marógép]: Maşină de frezat lemnul, cu arbore port-freză orizontal. Maşina poate avea un suport cilindric sau o masă colfar, pe care se reazemă piesa; suportul şi masa sunt deplasabile în înălţime. Se foloseşte în industria scaunelor, a mobilei, a caroseriilor, a jucăriilor, etc. 8. ~ de frezat scobituri lungi [(J)pe3epHblH CTaHOK jţJiH Bbl6MOK; mortaiseuse â rneche; Langlochfrăsmaschine; mortising machine for deep holes; hosszúvájatmaró gép]: Maşină de frezat scobituri lungi în lemn, folosite pentru îmbinări cu cep. Operafiunea se efectuează în două faze: în prima se găureşte piesa, iar în a doua se frezează scobitura. Unealta folosită (freza-burghiu) are la vârf tăişuri pentru găurire, iar lateral, muchii tăietoare paralele cu axa, sau în elice, penfru frezare. Frezarea scobiturilor se realizează prin două mişcări relative dintre piesă şi unealtă: una, pe direcfia axei uneltei, şi a doua, perpendicular pe axă. Cele două mişcări pot fi efectuate, fie ambele de către piesă, în timp ce unealta are numai o mişcare principală de rotafie, fie o mişcare de avans efectuată de unealtă, iar cea Iransversală efectuată de piesă. Scobituri se pot executa şi cu maşina de frezat, cu lanf (v.). 9. ~ de frezat, universală [oőblKHOBSHHbiH (f)pe3epHblH CTaHOK; machine á fraiser, fraiseuse pour Ie bois, toupie; Frasmaschine, Frăse, Holz-frăsmaschine; vertical spindle moulding machine; egyszerű marógép, függőlegestengelyü marógép]: Maşină de frezat lemnul, al cărei arbore port-unealtă este vertical. Piesa de prelucrat este condusă, de obiceiu manual, pe masa maşinii, cu ajutorul unor ghidaje fixate pe aceasta. Masa este orizontală sau inclinabiiă. La unele maşini şi arborele este inclinabil. — Unele maşini pot avea doi arbori port-unealtă, şi masa de lucru comună. Sin. Maşină de frezat, verticală; Maşină Maşină de frezat, cu lanf. 1) cufit de frezat; 2) disc de antrenare; 3) lanf; 4) ghidaj lateral; 5) inel de ghidare; 6) disc de conducere. 774 de frezat, obişnuită; Maşină' de frezat de masă; Sfârlează. Maşină de frezat, universală (verticală), i) batiu; 2) masă de lucru; 3} arbore principal; 4) freză; 5) arbore de transmisiune; 6) roată motoare; 7J roată antrenată; 8) curea semiîncrucişafă. î. Maşină de găurii cu burghiul [CBepJlHJlbHblH CTaHOK; machine â percer; Bohrmaschine; boring machine; fúrógép]; Maşină-unealtă de aşchiere, folosită pentru a face găuri cilindrice în lemn, cu ajutorul burghiului. Prelucrarea se face prin aşchiere, unealta având o mişcare de rotafîe în jurul axei proprii şi o mişcare de pătrundere (deplasare de-a-lungul acestei axe) către piesa de prelucrat. După poziţia burghiului, se deosebesc maşini verticale şi maşini orizontale, iar după numărul uneltelor cari lucrează simultan, maşini simple (cu un singur burghiu) şi maşini multiple. De obiceiu, maşinile verticale sunt puse în funcfiune sau oprite prin pedale, lăsând libere ambele mâini ale lucrătorului. Ele elimină însă greu talaşii şi unealta se încălzeşte, iar lucrul executat e greu de supraveghiat. Maşinile orizontale evacuează uşor aşchiile, şi servesc în special pentru a da găuri de lungime mare în capătul pieselor. Sin. Maşină de burghiat, Maşină de sfredelit. 2. ~ de găurit, multiplă [MHOroKpaTHbiH CBepJlHJlbHblH CTaHOK; machine multiple a percer; merhfache Bohrmaschine; multiple boring machine; Maşină de găurit, multiplă (triplă). I) coloana bafiului; 2) braf cu glisiere, penfru mişcarea de avans; 3) electromotor port-unealtă; 4) pârghie pentru mişcarea de avans; 5) masă fixă; 6) pedală de pornire a motorului. többszörös fúrógép]: Maşină de găurit, cu 4--- 30 de arbori port-burghie, a căror deplasare pe5 verticală poate fi comandată prin pedală. Este acţionată de obiceiu prin electromotor propriu, cuplat direct cu arborele principal, sau legat de acesta prin curele. Transmiterea mişcării la arborii burghielor se face prin angrenaje cu rofi dinfate; uneori, fiecare arbore port-burghiu este antrenat de un electromotor propriu. Se foloseşte în fabricile de perii, pensule, instrumente, maşini agricole, etc. 3. ~ de găurit, orizontală [r0pH30HTaJibHbiH CBepJlHJlbHblH CTaHOK; machine a percer horizontale; Waagerechtbohrmaschine; horizontal boring machine; vízszintes fúrógép]; Maşină de găurit, asemănătoare unei freze de scobit. Arborele port-unealfă orizontal e acfionat de obiceiu printr'un electromotor cuplat direct. în general, piesa e fixă, iar avansul pentru prelucrare e imprimat arborelui port-burghiu. Masa maşinii are şi deplasări laterale sau verticale, spre a putea da găuri de secfiune alungită pe aceeaşi direcfie. Când trebue date găuri adânci, pătrunse, se folosesc şi maşini cu două burghie, cari atacă piesa din ambele părfi. 4. ~ de găurit, verticală [BepTHKaJibHbifi c BepJlHJibHblH CTaHOK; machine â percer verticale; Stănderbohrmaschine; upright boring machine; függőleges fúrógép]: Maşină de găurit, cu un batiu înalt, încovoiat în partea superioară, în care se montează arborele principal care poartă burghiul. Masadé lucru culisează vertical pe două glisiere fixate pe batiu, având posibilitatea de a se aşeza orizontal sau oblic, după cum se efectuează găuri verticale sau inclinate. Burghiul se fixează în capul arborelui, cu ajutorul unei mandrine sa al unui con Morse. Mecanismulorganicse compune dintr'o roată cu canal de pană în care culisează arborele port-burghiu, astfel încât permite deplasarea acestuia pe verticală. Mişcarea de pătrundere a arborelui se realizează cu ajutorul unei pârghii cu contragreutate, acţionată manual sau cu pedală. Vitesa de rotire a burghiului e reglabilă după diametrul burghielor. La unele maşini, arborele principal e cuplat direct cu un electro- Maşină de găurit, verticală. Í) coloana bafiului; 2) braf cu glisieră pentru mişcarea de avans; 3) elec- motor; ]a 'altele, "electromo- * torul este sub masa de lucru, iar transmiterea mişcării se face prin curea. 5. ~ de geluit. V. Rindelat, maşină de 4) burghiu; 5) masă incli-nabilă; 6) suportul mesei, deplasab:il pe verticală; 7) pedală de pornire a motorului; 8) pârghie 8. ~ de grosime. V. Rin- pen,ru mi?careade delat, maşină de ^ la grosime. 7. ~ de îmbinat lăzi. V. Maşină de bătut cuie la lăzi. 775 i, Maşină^de îndreptat [ManiHHa ftJiH BbinpaB-JieHHH; dégauchisseuse; Abrichthobelmaschine; under planing machine; egyengető gép]: Maşină-unealtă de aşchiere, folosită pentru prelucrarea lemnului pe una din fefe, prin rindelare, cu ajutorul unor cufite plane rotitoare. Ea netezeşte şi îndreaptă fefele neregulate, strâmbe sau răsucite, ale pieselor de lucru brute, astfel cum au fost Maşină de îndreptat. Í) batiu; 2) tăblie mobilă (masa maşinii); 3) volan de reglare >a înălţimii tăbliilor (reglarea grosimii de rindelare); 4) gli-sierele tăbliilor; 5) arbore port-unealtă; 6) ghidaj lateral al "materialului de prelucrat. obfinute din tăierea cu ferestrăul sau din manipularea ulterioară (depozitare, uscare artificială, etc.). Batiul are două tăblii mobile, între cari e montat orizontal arborele port-cufite. Masa de lucru are lungimea de 2000•■•7000 mm şi lăfimea 400 ■■■ 600mm. Reglarea grosimii derindelare seob-fine prin ridicarea sau coborîrea tăbliilor, ceea ce se realizează prin alunecarea lor pe glisiere oblice, prelucrate cu mare precizie. Piesa cea mai caracteristică a maşinii este arborele port-cufite, care constă din corp, din clape de fixare şi din cufite. în prezent, se folosesc arbori cu secfiune circulară, cari permit fixarea mai multor cufite (6-** 12) şi reglarea precisă a pozifiei lor, reducând şi lăfimea, respectiv grosimea acestora. La maşinile sovietice moderne, arborele are diametrul de 120---150 mm, e confecfionat dintr'o singură bucată de otel, şi este echilibrat static şi dinamic, spre a se evita vibraţiile. Cufitele confecţionate din otel aliat sunt ascuţite cu un singur tăiş, unchiul de ascufire fiind cu atât mai mare, cu cât lemnul este mai umed (unghiul variază între 20 şi 40°). La maşinile simple, piesa e condusă la rindelare, fiind apăsată cu mâna pe masă. Piesele scurte se manevrează greu; de aceéa se folosesc dispozitive cu mâner, cari feresc pe lucrător de accidente. Maşinile moderne sunt echipate cu dispozitive automate de condus lemnul peste cuţite, permifând trecerea simultană, prin maşină, a mai multor piese alăturate, de grosimi diferite. Maşina funcfionează în rftodul următor: bucata de lemn se reazemă pe tăblia din fafă a mesei, aşezată mai jos decât tăişul cufitului, cu o distanfă egală cu grosimea talaşilor cari se taie de pe piesă, la o trecere a ei prin maşină. După trecerea piesei peste arborele port-cufite, care se roteşte în sens contrar înaintării lemnului, acesta se reazemă pe tăblia dinapoi, care se găseşte ^într'un plan ţtangent la cilindrul descris de tăişurile cufitelor. 2. ~ de îndreptat şi profilat lemnul [Ma-uiHHa ftjis BbinpaBJieHHH h otagjikh jieco-MaTepnaJia; fraise a faţonner, fraise â profiler; Formfrăser, Profilfráser; profile cutter; alak-maró-gép]: Maşină-unealtă de aşchiere, combinată, folosită în atelierele de tâmplărie mici, pentru lucrări de frezare. în acest scop se aşază pe arborele port-unealtă numai cufite de profilat, sau, alternativ, şi cufite de rindelat. Montarea arborelui în palierele lui trebue să asigure o rotire fără joc, deoarece, în timpul lucrului, acesta poate fi împins lateral, jocurile provocând o execufie nere-gulală a piesei. Conducerea piesei la tăiere se face cu dispozitive speciale, adaptate la ghidajul longitudinal ai maşinii. 3. ~ de înnădit furnire [ManiHHa jyifl. cpa-nţHBaHHfl mnOHa; machine â assembler Ies pla-cages; Fugenleimmaschine; tapeless veneer spli-cer; furnirenyvező gép]: Maşină de agregare folosită în industria placajelor pentru înnădirea paralelă a fâşiilor înguste de furnir, spre a obfine foi de dimensiuni mari. înnădirea se efectuează prin lipirea marginilor laterale ale fâşiilor de furnir, îndreptate în prealabil prin frezare, şi unse cu cleiu. După direcfia înaintării făşiilor în maşină, se deosebesc maşini de înnădit cu avans longitudinal, şi maşini de înnădit cu avans transversal. 4. ~ de înnădit furnire, cu avans longitudinal [ManiHHa ajih cpain,HBaHHH ninoHa c npoAO-JibHMM xo/ţOM; machine pour assembler Ies pla-cages â amenage longitudinal; Fugenverleimma-schine; tapeless splicer; furnirenyvező gép hosz- Maşină de înnădit furnire, cu avans longitudinal. /) schemă de funcţionare; II) maşină; AB) axa (dispozitivului de umezi re; 1) masă; 2) foaie de furnir; 3) role de ghidare; 4) bară încălzitoare; 5) bandă transportoare. szanti előretolással]: Maşină de înnădit furnire, cu mecanismul de avans compus din două benzi fără fine, cu segmenfi cari antrenează fâşiile de furnir în sens longitudinal. Pe lângă mişcarea longitudinală de înaintare, făşiile de furnir primesc, prin intermediul unor role cu şanfuri elicoidale, şi o mişcare laterală de apropiere. Dispozitivul de în- 776 călzire, care usucă cleiul, constă din două plăci încălzite cu abur sau electric, dispuse în sensul direcţiei de înaintare, exercitând simultan şi o uşoară presiune asupra furnirului (v. fig.). î. Maşină de înnădit furnire, cu avans transversal [ManiHHa fljiH cpaiiţHBaHHH rnnoHa c none-peHHblM XOflOM; panneauteuse pour placages; Zusammensetzmaschine für starke Furniere; tape-less jointer for cross-grained outer plies; furnir-enyvező gép transzverzális előretolással]: Maşină de înnădit furnire, cu mecanismul'de avans compus din doi cilindri de avans, cari impri- ^ l mă bucăţilor de furnir o mişcare de înaintare în sens perpendicular pe ungimea lor. în continuarea mecanismului de avans se găseşte dispozitivul de încălzire, compus dintr'o placă încălzitoare Maşină de înnădit furnire, cu avans şi O placă de pre- transversal, sare, suprapuse, 0 schemă de funcfionare; II) maşină; după care urmea- Í) recipient cu aldehidă formica; 2) ci-ză o zonă de ra- lindri de avans; 3) dispozitiv de presa-cire. Ca instalafii re; 4) placă încălzitoare; 5) placă de auxiliare, maşina răcîre; 6) foarfeci; 7) furnir, este înzestrată cu un recipient pentru înmuierea furnirelor în aldehidă formică şi o foarfecă-ghilotină, care secţionează foaia continuă, realizată prin înnădire la dimensiunile dorite (v. fig.)* 2. ~ de întins cleiu [Ma-niHHa zţjiH paccTHjia Kjien; encolleuse; Leimauftragma-schine; glue spreader; enyvező gép]: Maşină-unealtă de agregare, pentru întins cleiul uniform pe suprafeţe mari, fo- 1 losită în industria placajelor şi a panelelor. Maşina se compune dintr'o carcasă, din recipientul cu cleiu, din doi cilindri cu suprafafă riflată, rotitori, şi din doi cilindri de conducere. 3 ~ c'e pastat şi împa^ chetat [ManiHHa ajih oőpa-ŐOTKH nacTbi h #JiHrynaKOBKH; machine a sa-bler et â empaqueter Ies boîtes d'allumeftes; Besandungs- und Einpackmaschine für Zündholz-schachteln; maich box sanding and packing machine; gyufadoboz dörzsölőfelületgyártó és csomagoló gép]: Maşină folosită la fabricarea cutiilor de chibrituri. Cutiile de chibrituri sunt aduse pe tăvi de lemn, numite mărci, cari confin câte 350 de bucăţi şi sunt puse în maşina de pastat. Aici se face automat pastarea cutiilor pe două fefe, apoi cutiile sunt trecute prin nişte uscătoare încălzite la 50••*60°, pentru a se usca pasta şi, în Maşină de întins cleiu (schemă). Í) cilindri riflafi de întins cleiu; 2) recipient. sfârşit, cutiile sunt luate câte 10 bucăfi şi împachetate automat. 4. ~ de polisat. V. Polisat, maşină de 5. ~ de prelucrat muchiile pieselor pentru încleire [ManiHHa rjih oőpaőoTKH idomok fle-TaJieH #jih CKJieHBaHHfl; machine â faire Ies joints de collage; Fügemaschine, Leimfügema-schine; machine for straight glued joints, jointing machine; hézagsimitó gép]: Maşină pentru îndreptarea şi netezirea scândurilor pe muchie, în vederea încleirii lor. Scândurile sunt conduse pe masa maşinii, printre ghidajul longitudinal şi cilindrii verticali. în unele cazuri, muchiile se fasonează cu şanfuri, ulucuri coadă de rândunică, falt, etc., spre a se obfine, prin încleire, o îmbinare (încleire) mai rezistentă. o, ~ de rindelat parchetul. V. sub Maşini din construcţii. 7. ~ de scobit cu dalta. V. sub Scobit, maşină de 8. ~ de scobit,cu lanf. V. Maşină defrezatcu lanf. 9. ~ de scos şi înlocuit noduri [ManiHHa flJIH H3BJieneHHH CyHKOB H 3anOJIHeHHH flbl-pOK,* machine â bouchonner Ies noeuds; Astaus-flickmeschine; knot repairing machine; csomóel-távoiitó gép]: Ma- şină-unealtă care foloseşte unul sau mai multe burghie speciale penfru scoaterea porfiu-nilor defecte din scânduri şi înlocuirea lor cu dopuri de lemn sănătos, tăiate cu freze, de diametri corespunzători. Mişcarea principală şi mişcarea de avans sunt executate de burghie, Maşină de scos şi înlocuit noduri, iar acţionarea este multiple, manuală. Clasificarea acestor maşini se} face după numărul de burghie, după modul de^actio-nare şi după modul de înlocuire a nodurilor (în maşini manuale sau semiautomate). 10. ~ de tăiat befe de chibrituri [pyŐHJibHbiH CTaHOK jţjifl cnHHenHOH cojiomkp; machine â couper Ies tiges de bois; Holzdrahtschneidma-schine; splint cufting machine; gyufaszálvágógép]: Maşină folosită la fabricarea chibriturilor, în care făşiile de plop sau de plută, mai rar de teiu uscat, cari sunt aduse dela maşinile de derulat, sunt tăiate în befe albe de 4,5 cm lungime şi 2,4 mm grosime, cari vor constitui chibriturile propriu zise. 11. ~ de tăiat tocuri, funduri şi sertare pentru cutii de chibrituri [ManiHHa ftJia pe3KH ^eTajieil flJiH cnHHeHHbix KOPOŐOK; machine a diviser Ies copeaux pour boîtes; Schachtelspanteilmaschine; machine for cutting matchbox veneer lengths; dobozrészkészitő gép]: Maşină folosită la fabricarea cutiilor de chibrituri. Fiecare parte din cutia de chibrituri este tăiată la dimensiunile cerute, din benzile de furnir aduse dela maşina de derulat. î. Maşini din industria materialelor de construcfie [MaiIIHHbl £JIH npOMbiniJieHHOCTHCTpO-HTeJibHbix MaTepnaJlOB; machines pour Industrie des matériaux de construction; Maschinen für die Baumaterialienindustrie; machines for the building material industry; épitőanyagipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria materialelor de construcfie cuprind maşinile pentru pregătirea materiei prime şi maşinile pentru fasonarea produselor folosite ca materiale de construcfie. Aceste maşini pot executa operafiuni de aşchiere, de deformare plastică, de fărâmare, agregare, tăiere, separare, sau operafiuni combinate. Maşinile de aşchiere sunt: poiisorul pentru piatră (v.), strungul pentru piatră (v.), suflătorul de nisip (v.), maşina de lustruit betonul (v.), maşina de frecat marmura, gaterul pentru piatră (v.), fe-restrăul pentru piatră (v.), etc. Maşinile de deformare plastică sunt: presa de cărămidă (v.), presa cu şurub-melc (v.) şi repre-seza (v.) pentru fasonarea cărămizilor şi a altor produse ceramice; presa cu maiu (v.), presa cu cilindru bătător (v.), presa pentru tuburi (v.), folosită la confecfionarea tuburilor de beton; presa cu excentric (v.), folosită la confecţionarea plăcilor termoizolante; vibratoarele (v.), folosite la confecfionarea pieselor prefabricate; etc. Maşinile dé fărâmare sunt: concasorul (v.), pentru fărâmarea grosolană; granulatorul (v.); ciocanul pneumatic (v.), pentru debitarea blocurilor de piatră în calupuri; moara cu bile (v.), moara tubulară (v.), pentru fărâmarea fină a materiei prime, a unor produse intermediare (de ex. klinkerul de ciment), sau chiar a produselor finite (de ex. filer, praf de calcar, etc.); etc. Maşinile de tăiere sunt: maşina de debitat calupuri şi pavele, maşina de tăiat plăci de asbest, etc. Maşinile de separare sunt: separatorul cu aer(v.), folosit pentru separarea particulelor fine de ciment, de filer, etc.; sitele vibratoare (v.), sitele oscilante (v.), sitele rotitoare (v.); etc. Maşinile de agregare sunt: amestecătorul (v.) şi malaxorul (v.), pentru amestecarea materiei prime; maşina de impregnat carton şi pânză, cu bitum; maşina de fabricat carton de asbest, care este asemănătoare cu maşina de fabricat carton de celuloză; vâlful plimbător (v.), pentru confecţionarea tuburilor de fibrociment; etc. Maşinile combinate sunt:' laminorul pentru argilă (v.) şi moara chiliana (kollergang-ul), folosife pentru fărâmarea fină şi omogeneizarea materiei prime întrebuinfate la fabricarea cărămizilor şi a altor produse ceramice. — Exemple de maşini folosite în industria materialelor de construcfie: 2. Maşină de frecat marmura [ManiHHa ajih niJlH) curba vitesei coliviei descendente, în m/s; P) curba puterii, în kW. !*4< (P) -//( 1-f)} în care q este sarcina utilă, H este lungimea cablului, p este greutatea unitară a cablului (adică greutatea pe metru linear), w e numărul de spire înfăşurate dela începutul cordajului, W e numărul de spire cari se vor înfăşură în tot cursul cordajului şi R e raza tobei. Dacă se suspendă, sub colivii, un cablu de compensaţie, cu greutatea unitară egaiă cu a cablului de manevră, cuplul rezultant rămâne constant. Realizarea practică a cablului de compensaţie este dificilă, şi de aceea tobele cilindrice se folosesc numai pentru adâncimi până la 250 m. 3. ~ de extracfie, cu tobe cilindroconice [SKCTpaKipiOHHaH ManiHHa C IţHJlHHApO-KO HHHeCKHMH ŐapaŐaHaMH; machine d'extraction a tambours cylindro-coniques; Fördermaschine mit konisch-zylindrischen Trommein; hoisting engine with cylindro-conical drums; kúp-hengeres dob-szállitógép]: Maşină echipată cu tobe cilindroconice, cari au o suprafaţă cilindrică continuată cu o suprafaţă tronconică. Tobele bicilindroconice se construesc din două suprafeţe cilindrice, de raze diferite, racordate între ele cu o suprafaţă conică. Compensaţia se face între anumite limite ale puterii maxime. Diagrama puterii se caracterizează prin vârfuri cari nu sunt prea depărtate (pe diagramă este trasată, în linie punctată, vitesa unghiulară). Pentru adâncimi medii se folosesc maşini cu două tobe cilindroconice. Pentru adâncimi mari se folosesc maşini cu o tobă bicilindroconică unică, constituită dintr'o tobă cilindrică cu diametru mare, racordată cu două tobe cilindrice cu diametru mic. Acest dispozitiv nu reclamă lăţimi prea mari de construcţie; se pot folosi cabluri cu secţiune variabilă. 4. ~ de extracfie, cu tobe în spirală [3K-CTpaKiţHOHHan ManţHHa c cnnpajibHbiMH 6a-paőaHaMH; machine d'extraction â tambours en spirale; Fördermaschine mit Spiraltrommeln; hoisting engine with spiral drums; szpirálisdob-szállitógép]: Maşină echipată cu tobe în spirală, la cari profilul generatoarei e o curbă care se Diagrama puterii şi a viteseî unghiulare, a unei maşini de extracfie cu tobe cilindroconice. fi) perioada de accelerare; Í2) perioada de regim; fg) perioada de frânare; t4) pauză; co) curba vitesei unghiulare, în rad/s; P) curba puterii, în kW. 782 poafe determina din relafia care exprima valoarea cuplului rezistent instantaneu (Cr)i cr = [3 + Qi + Q2+ph]ra~ [Qi + Q2+P(H~h)]rd, unde q este sarcina utilă, p esfe greutatea unitară a cablului, ra şi rd sunt razele instantanee de înfăşurare a cablurilor ascendent şi descendent, h şi H—b sunt lungimile instantanee ale cablurilor ascendent şi descendent, Q* şi Q2 sunt greutăţile vagonetelor, respectiv greutatea coliviei. Cuplul Cr rămâne constant, dacă între ra şird există o anumită relafie, care reprezintă condifiunea de determinare a curbei generatoarei tobei. Practic, profilul este o linie dreaptă medie, pe care se fixează nervuri de fier profilat, pentru susfinerea cablului. înclinarea poate depăşi 30° Diagramele puterii şi vitesei sunt analoage cu ale maşinilor cu tobe tronconice. 1. Maşină de extracfie, cu tobe tronconice [3KC-TpaKiţHOHHan ManiHHa c kohhh6ckhmh őapa-ÖaHaMH; machine d'extraction â tambours tronc-co-niques; Fördermaschine mit konischen Trommeln; hoisting engine with conical drums; kúpos-dob-szállitógép]: Maşină echipată cu tobe în formă de trunchiu de con, pe a căror suprafafă laterală cablul se aşază spiră lângă spiră. Raza de înfăşurare creşte pe măsură ce scade lungimea cablului ascendent; la ramura descendentă, raza de înfăşurare scade pe măsură ce creşte lungimea cablului din puf. înclinarea generatoarei suprafeţei nu trebue să fie mai mare decât 30°, ca să nu se încalece spirele cablului. Reglarea cuplului se face numai penfru o anumită adâncime. Această maşină reclamă, pentru o anumită extracţie, o putere mai mică decât alte maşini. Desavantaje: diametri mari ai tobei, manevre greoaie penfru schimbare de orizont. Se foloseşte penfru adâncimi până la 600 m. — După natura energiei consumate, se deosebesc: 2. Maşină de extracfie, cu abur [sKCTpaKiţHOH-Han napoBan ManiHHa; machine d'extraction â vapeur; Dampffördermaschine; steam hoisting engine; gőzhajtású szállítógép]: Maşină de extracţie, acţionată de un motor cu abur saturat sau supraîncălzit până la 320° şi 12 at. De obiceiu se folosesc motoare cu expansiune fracţionafă, orizontale, cu doi cilindri compound sau în tandem; pe arborele motorului se găsesc tobele (de diferite profilé), bobinele sau roata Koepe. Penfru puteri mari se folosesc motoare cu condensaţie, cu patru cilindri în dublu tandem. Frâna e cu contragreutate, cu comandă cu aer comprimat sau cu abur% Organele de comandă Diagrama puterii şi a vifesei, a unei maşini de exíracfie, cu tobe tron-conice. 11) perioada de accelerare; fâ) perioada de regim; f3) perioada de frânare; t4) pauză; va) curba vifesei coliviei ascendente, în m/s; v^) curba vitesei coliviei descendente, în m/s; P) curba puterii, în kW. ale maşinii trebue să fie simple, uşor de manevrat, cu acţiune imediată şi foarte sensibile. Acest fel de maşină se foloseşte în special la minele de cărbuni, unde combustibilul pentru căldările de abur e uşor de procurat, 3. ~ de extracfie, electrică [aKCTpaKiţlfOH-Han 3JieKTpHHecKan ManiHHa; machine d'extraction électrique; elektrische Fördermaschine; electric hoisting engine; villamos szállítógép]: Maşină de extracţie, acţionată de un motor electric. Aceste maşini se construesc fie cu dispozitivul de înfăşurare a cablului montat pe arborele motorului (la motoare de curent continuu), fie inter-punând un angrenaj de roţi dinţate (la motoare de curent alternativ) între motor şi dispozitivul de înfăşurare a cablului. Dacă energia electrică se ia dela o refea trifazată, pentru a înlesni reglarea turafiei motorului tobelor şi pentru a reduce şocurile în refea, se instalează un generator de curent continuu, antrenat de un motor trifazat legat la refea; astfel, toba maşinii de extracţie poate fi antrenată de un motor de curent continuu alimentat de dinam, şi a cărui turaţie poate fi reglată prin reglarea tensiunii dinamului. La maşini cu puteri mici, tobele pot fi antrenate de motoare de curent alternativ, legate direct la reţea. Maşinile de extracţie electrice sunt echipate cu frână pneumatică. După felul motorului electric şi după sistemul de legătură, se deosebesc: 4. ~ de extracţie, cu legătură Leonard-Hg-ner [sKCTpaKiţHOHHaa ManiHHa coBKJnoneHHeM JleOHapA-HjlbrHepa; machine d'extraction a commande L.-l. avec volant; Gleichstromförderma-schine mit L.-l. SchaltungundSchwungradausgleich; L.-l. electric hoist with fly-wheel balancer; L.-l. rendszerű szállítógép]: Maşină cu motor de curent continuu, care esfe alimentat dela o reţea trifazată prin intermediul unui grup convertisor, înzestrat cu un volan. Acest volan are rolul de tampon, în cazul când momentul rezistent la arborele tobei variază. Volanul poate fi: de ofel turnat, pentru vitese de maximum 115 m/s; cu janta din tole de ofel, pentru vitese de 115**-130 m/s; de ofel Cr-Ni, pentru vitese de 130 ■ • ■ 170 m/s. Ansamblul arbore-volan trebue bine echilibrat. Volanul se opreşte cu ajutorul unei frâne. 5. ~ de extracfie, cu legătură Leonard şi cu baterie tampon [sKCTpaKiiiHOHHaH ManiHHa co BKjHoneHHeM cHCTeMbi JleoHapfta c 6y$ep-HOH óaTapeen; machine d'extraction a commande L. avec batferie-fampon; L. Fördermaschine mit Pufferbatterie; L. hoist with buffer baftery; L. rendszerű szállítógép kiegyenlítő teleppel]: Maşină cu motor de curent continuu, care este echipată cu un grup convertisor şi cu o baterie de acumulatoare tampon. Grupul convertisor are un dinam tampon, a cărui excitaţie depinde de curentul absorbit de motorul grupului convertisor; dacă energia cerută reţelei depăşeşte o anumită limită, bateria de acumulatoare debitează curent dinamului tampon care, devenind motor, ajută motorul 783 grupului. Dacă sarcina motorului grupului scade, dinamul tampon încarcă bateria. Sistemul prezintă avantajul că, în caz de extracfie neregulată prin puf, poate fi uşor oprit în perioadele de pauză, economisind astfel energie. Reclamă cheltueli mari de investifie şi de întreţinere. i. Maşina de extracfie, cu legătură Ward-Leonard [SKCTpaKIţHOHHaH MaiHHHa CO BKJHOHe-HHeM CHCTeMbi BapA-JIeoHapjţa; machine d'ex-traction â commande W.-L.; Gleichstromförderrna- schine mit W.-L. Schaltung; W.-L. electric hoist; W.-L. rendszerű szálitógép]: Maşină cu motor de curent continuu, care este alimentat dela o refea trifazată, prin intermediul unui grup convertisor. Dinamul grupului convertisor şi motorul de extracfie au excitatoare separate. Reglarea turafiei motorului de extracfie se face variind tensiunea la borne (dela zero la valoarea nominală), ceea ce se obfine variind excitaţia dinamului grupului convertisor. Maşină de extracţie, cu abur, cu doi cilindri compound, î) cilindru de înaltă presiune; 2) cilindru de joasă presiune; 3) distribufie cu came; 4) servomotor; 5) indicator de adâncime; 6) frână; 7J roată Koepe; 8) indicator de vitesă; 9) coniragreutatea frânei. 784 Maşină de extracfie cu motor asincron 'trifazic (putere mica). ( 7 V I) secfiune A—B; II) secfiune C—D; III) vedere de ansamblu; I) motor; 2) pornitor; 3) roată Koepe; 4) frână de manevră; 5) frână de siguranfă; 6) indicator de adâncime; 7) întreruptor centrifugal; 8) indicator de vitesă; 9) pedala frânei. 785 Dispozitivul suprimă şocurile din rejea în perioada de accelerare a coliviilor din puf; în schimb, are randament mic, din cauza dublei transformări de energie, şi reclamă cheltueli mari de investiţie. i, Maşină de exiracfie, cu motor asincron trifazat [3KCTpaKD,H0HHaH MaiUHHa C TpH(jDa3HbIM aCHHXpOHHbiM MOTOpOM; machine d'extraction ă commande directe par moteur asynchrone tri-phasé; Fördermaschine mit areiphasigem Asynchron-motor; hoisting engine with fhree phase asyn-chronous motor; háromfázisú asynkron-motoros-szállitógép]: Maşină echipată cu un motor asin- cron trifazat, pentru antrenarea organelor de înfăşurare (tobe), antrenarea fiind obfinută prin in-iermediul unui angrenaj de roţi dinfate, de oţei. Aparatajul de pornire a motorului este compus din inversorul statorului şi reostatul de demaraj (cu rezistenfă cu apă), cari sunt manevrate de o singură manetă. Reglarea vitesei de extracfie se face deplasând continuu maneta reostatului, pentru a-i varia rezistenţa; aceeaşi deplasare continuă a manetei se face când vitesa rămâne constantă, dar variază cuplul la arborele organului de înfăşurare. Reglarea se face cu pierderi în reostat. Maşina poate fi frânată cu frână mecanică, acfionată cu aer comprimat sau cu contracurent; la coborîrea coliviei, frânarea se poate obfine prin scurt-circuitarea rotorului motorului asincron, Frână de coborîre prin scurt-circuitarea retorului, î) motor asincron trifazat; 2) manetă; 3) întreruptor-inversor al statorului; 4) rezistenfe de demarare şi de reg'are; 5) contactor de scurt-circuitare; 6) inversor unipo'ar; 7) întreruptor pentru schimbare de vitesă; 8) întreruptor cu forjă centrifugă. astfel încât acesta să lucreze ca generator asincron (v. fig.). Această maşină prezintă avantajul simplicităţii c'e construcfie, dar are randament mic; se construeşte pentru puteri mijlocii. 2. ~ de extracfie, cu motor cu colector OKCTpaKiţHoiiiiaa ManiHHa c KOJiJieKTopHbiM MOTOpOM; machine d'extraction avec moteur â collecteur; Fördermaschine mit Stromsammler; hoisting engine with commutator; kollektor-mo-toros szállitógép]: Maşină echipată cu motor serié cu colector, pentru antrenarea .tobelor. Motorul serie cu colector (v.) permite varierea turafiei prin deplasarea periilor pe colector. Maşina are pornire uşoară, reglare precisă a vitesei şi pierderi de energie mici. Aceste maşini se construesc pentru puteri de maximum 600 kW; pentru puteri mai mari se adoptă legătura Leonard (v. sub Scheme de legături electrice). — s. Maşină descensoare [cnycKHan ManiHHa; machine descenseuse; Niederfahrtmsschine; des-cending machine; leszálló szállítógép]: Maşină care serveşte la coborîrea materialelor şi a rocelor detaşate în pufuri, pe coborîşuri sau pe plane incli-- nate. — Se deosebesc: descensorul cu cupe (v. şi Elevator cu cupe), ia care cupele sunt prinse de eclise articulate între ele (în formă de lanf) şi care este folosit pentru pufuri; descensorul cu raclete, care este analog cu banda cu raclete (v.); descensorul cu lanfuri, folosit la plane inclinate şi care diferă de elevatorul cu lanfuri prin faptul că sprijine vagonetele sub osie (ceea ce face ca va-gonetele sa coboare pe plan cu vitesa lanfului). 4. Maşină de transport de-a-lungul frontului de tăiere [TpaHcnopTép BAOJib 3a60HH0F0 (|)pOHTa; machine de transport le long du front de taille; Transportmaschine dem Abbaustofj entlang; machine for transporting along the face of workings; fejtési front-hosszanti szállítógép]: Maşină care serveşte la transportul materialului detaşat din front. De obiceiu este o bandă metalică cu raclete (v. Bandă cu raclete), construită din segmenti cari se pot detaşa şi transporta uşor, urmând deplasarea frontului de tăiere. Maşina poate fi antrenată cu lanfuri profilate sau calibrate, cu motor electric, sau pneumatic. 5. ~ de transport în c,a!erii [rajlJiepeHHblH TpaHcnopTép; machine de transport dans Ies galeries; Transporimaschine in Strecken; machine for transporting in galleries; akna szállítógép]: Maşină care serveşte la transportul pe orizontală, şi care poafe fi: bandă fără fine (de cauciuc sau metalică, pe rulouri) sau bandă cu raclete (v. sub Bandă de transport), care se instalează de-a-lungul galeriilor, dela silozul colector al frontului de lăiere până la gara subterană, unde se încarcă în vagonete; transportor cu funii fără fine (v.); locomotivă subterană (v. Locomotivă de mină). 6. ~ de transport pe plane înclinate [TpaHC-nopTHafl ManiHHa rjir HaKJiotiHbix njiocnoc-TCH ; machine de transport sur plâns inclinés; Transportmaschine cuf geneigten Bahnen; machine for transporting along inclined planes; szállitógép lejtős pályán]: Maşină care deserveşte planele inclinate. Se deosebesc: trolii, pe toba cărora se înfăşură cablul de care e prins vagonéiul (cărucior, skip), şi cari sunt ccfionate electric (cu una sau cu c'ouă tobe) Seu pneumatic (cu unul sau cu doi cî- 50 786 îindri sau cu două tobe); trolii pentru funii fără fine; elevatoare, înzestrate cu lanf cu cârlige de cari se prind vagonetele (de cutia osiei), şi cari sunt antrenate în susul planului inclinat. 1. Maşină pentru manevre la rampele pufurilor [MaiHHHa flJlH MaTieRpHpOBâHHH y UiaXTHblX KOJiOAUeB; machine de manoeuvre aux rampes des puits; Manövriermaschine an den Schacht-rampen; manoeuvring machine at the shaft ram-pings; aknalejtő-tolatási szállítógép]: Maşină folosită pentru diferite manevre ale vagonetelor, ale podurilor de încărcare-descarcare, sau ale uşilor pufurilor. Se deosebesc: maşina pentru împingerea vagonetelor în colivii, care are un cârlig acfionat fie de tija unui cilindru cu aer comprimat, fie de un cablu care se înfăşură pe o tobă cu antrenare electrică; maşina pentru manevrarea podurilor de încărcare şi descărcare simultană din colivii cu mai multe etaje; maşina pentru manevrarea automată a uşilor pufurilor, care este acfionată pneumatic. 2. Maşini pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor [MauiHHbi zum nepepaőoTKH pyAbi H yrJieă; machines pour la préparation mécanique des minerais et des charbons; Erz-und Kohlenauf-bereitungsmaschinén; ore and coal dressing machines; érc- és szénelőkészitési gépek]: Maşini de prelucrare folosite la operafiuni de preparare mecanică, cari consistă în concentrarea în substanfă utilă a minereului brut extras din mină. — După operafiuni şi după caracteristicele de funcfionare, se deosebesc: Maşini de clasare volumetrică, cari separă ex-cluziv după dimensiunea geometrică. Materialul e depus pe o suprafafă de ciuruire (tablă perforată, împletitură de sârmă, grătare cu bare sau cu vergele, etc.) şi, prin mişcarea imprimată acestei suprafefe, materialul de dimensiune mai mare se deplasează, iar bucăfile mai mici cad prin găurile ciurului. Aceste maşini pot fi: grătare cu ciururi, tobe (trioare), ciururi cu impact, ciururi oscilante, ciururi cu rezonanfă, ciururi vibrante cu ramă mobilă, ciururi vibrante cu ramă fixă. Maşini de clasare simptoiica (clasoare), cari separă clase simptotice, adică formate din granule cu aceeaşi vitesă limită de cădere într'un mediu fluid. Aceste maşini pot fi: maşini de clasare în curent de apă şi maşini de clasare în curent de aer. Maşini de sortare gravifică, în cari se separă un amestec (într'un mediu lichid sau în aer) în sorturi formate dintr'un singur fel de constituenfi mineralogici, prin simplă cădere sau prin antrenarea fragmentelor materialului de către un mediu fluid.Exemple de maşini de sortare gravifică: maşina de sortare cu mediu liniştit, maşina de sortare în curent de apa- vertical, maşina de sortare în curent de aer vertical, maşina de zefaj, maşina de sortare în curent de apă orizontal, maşina cu pânza de apă, maşina de sortare în curent de aer orizontal. Maşini de sortare cu fricţiune, cari sortează prin efectul de frecare dintre material şi suprafafa pe care este depus. Maşini de sortare magnetică, pentru sortarea prin efectul magnetic al unei suprafefe magne-tizate. Maşini de flotaţie, cari separă materialul fin măcinat şi amestecat cu apă, prin efectul tensiunilor interfaciale dintre particule, particulele hidrofobe din minereu fiind captate în spuma şi îndepărtate prin deversarea spumei (v. sub Flotaţie). Maşini de sortare electrică, pentru sortarea prin diferenţa de conductibilitate electrică a diferitelor materiale. Maşini de mărunţit, cari fărâmă minereul complex, ca să se poată rupe legătura dintre constituenţii mineralogici, fiecare constituent putând fi apoi separat. Exemple de maşini de mărunţii: concasorul cu fălci, concasorul cu discuri, concasorui cu bare, concasorul cu spini, concasorul cu şurub, concasorul cu ţevi, granulatorul cu fălci, moara cu pendule, moara chiliană, moara coloidală, moara cu ciocane, moara cu bile, moara cu bare, desintegratorul, etc. Maşini de transport, cari servesc la transportul materialului, al minereului sau al sterilului. Astfel de maşini sunt: banda de transport (v.), elevatorul (v.), transportorul (v.). Maşini de dozat, cari dozează materialul de preparare. Maşini pentru luarea probelor. Maşini de deshidratat, cari servesc la reducerea conţinutului în apă al materialului. Exemple de astfel de maşini: filtrul pneumatic, filtrul cu discuri, filtrul cu tobe, maşina centrifugă, ciurul de desecare, etc. Maşini de desprăfuit, cari servesc la îndepărtarea prafului (a materialului mărunt, sub o anumită limită de finefă), fie din minereu sau din cărbunele brut, fie din aer. Exemple de astfel de maşini: maşina cu filtru umed, maşina cu filtru uscat, maşina centrifugă (care colectează praful pe cale umedă sau uscată). Pompe, de exemplu: pompa cu spirală (v.)f pompa cu membrană, pompa centrifugă penfru noroiu (v.)f pompa Mammuth (v.), pompa cu piston (v.). Maşini de brichetat, cari servesc la formarea brichetelor dintr'o pastă ,de cărbune, preparată în prealabil, cu sau fără liant. Astfel de maşini sunt: maşina de brichetat cu cilindri (v. Presă cu cilindri pentru brichete ovoide), maşina de brichetat cu forme închise (v. Presă cu forme închise), maşina de brichetat cu forme deschise (v. Presă cu forme deschise), maşina de brichetat cu cilindru interior (v. Presă cu cilindru interior), maşina de brichetat cu piston (v. Presă cu piston). — Exemple de maşini pentru prepararea minereurilor şi a cărbunilor: 3. Maşină centrifugă de deshidratat [qeHTpoőe-JKHaH MaiHHHa flJlH cyiHKH; machine centrifuge â sécher; Zentrifugaltrockenmaschine; drying centrifugal machine; centrifugális szárítógép]: Maşina constituită din două corpuri tronconice concentrice, cel exterior fiind constituit dintr'o sită 787 formată din lame, iar cel interior, monobloc şi uneori echipat cu lopefi; ambele corpuri sunt montate într'o carcasă şi se rotesc în jurul aceleiaşi axe (axa carcasei), turafiile celor două corpuri fiind diferite la maşinile centrifuge cu lopefi, şi egale la maşinile centrifuge fără lopefi. Materialul de uscat este admis pe trunchiul de con interior şi este împroşcat prin forfa centrifugă pe sita exterioară, astfel încât apa pătiunde printre spafiile dintre lame, iar materialul e refinut pe fafa inferioară a lamelor. La maşinile cu lopefi, datorită diferenţei de turaţie dintre cele două corpuri, materialul de pe lame este răzuit de lopefi. La maşinile fără Io-pefi, materialul a-lunecă de-a-lungul sitei (care are, în acest caz, o conicitate mare) şi este cules într'o rigolă dela partea de jos a carcasei. î. Maşină centrifugă de despră-fuire umedă [iţeH-TpoőejKHan Ma-iiiHHa a-îih BJiaHi-Horo OÓecnblJIHBaHHfl; machine centrifuge pour laséparafion humide de la poussiére; Zentrifugal-entstaubungsmaschine auf nassem Wege; wet centrifugal dust removing machine; centrifugális gép nedvesen való porelválasztásra]: Maşină constituită dintr'o carcasă, în care se injectează o ploaie de apă asupra aerului intrat în interiorul carcasei. Se deosebesc: Maşina cu ventilator centrifug, care absoarbe aerul încărcat cu praf, paletele ventilatorului provocând un amestec intim de picături de apă şi aer, care refine praful. Maşina cu carcasa compartimentată, compartimentele fiind suprapuse şi încărcate cu apă; apa din compartimente e pusă în mişcare cu ajutorul unui rotor cu palete, astfel încât aerul încărcat cu praf, care traversează aceste compartimente, trebue să freacă prin pânza de apă, curăfindu-se de praf. 2. ~ centrifugă ds desprăfuire uscată [iţeH-TpoöemHafl MauiHHa ajih cyxoro oöecnbi-JlHBaHHH; machine centrifuge pour la séparation séche de la poussiére; Zentrifugalentstaubungs-maschine auf trockenem Wege; dry centrifugal dust removing machine; centrifugális gép szárazon való porelválasztásra]: Maşină constituită dintr'o carcasă pe perefii căreia sunt proiectate particulele de praf antrenate de forfa centrifugă, şi cari sunt reţinute în maşină. Se deosebesc: Maşina cu ventilator, care aspiră aerul încărcat cu praf şi îl proiectează pe peretele interior al carcasei; astfel, particulele de praf îşi pierd energia cinetică, prin izbire, şi alunecă pe peretele carcasei într'o rigolă, de unde sunt evacuate. Maşina cu tobă rotitoare, care are pereţi despărţitori înclinaţi şi periferia ondulată; prin rotirea tobei, praful se adună între ondulaţii cari sunt echipate cu căpăcele, şi — când praful adunat depăşeşte o anumită greutate — deschide căpă-celele şi se evacuează din carcasă. s. ~ combinată pentru spălarea cărbunilor [KOMŐaHH RJ1H npOMbiBKH yrjifl; machine com-binée pour le lavage des charbons; Kohlenwă-schekombine; coal washing combine; szénmosó kombinált gép]: Maşină care realizează simultan mai multe operaţiuni în legătură cu spălarea cărbunilor, şi anume: zeţajul, deshidratarea produselor zeţate, depunerea şlamului şi clarificarea apelor. Maşina este constituită dintr'o cuvă cu compartimente pentru o maşină de zeţaj, un ciur, bandă cu raclete, elevator, trans-portor-melc. Maşina UMK- 1, construită în URSS, are un compartiment cu un ciur (2) aşezat sub un unghiu de cca 5°, pe care cărbunele se zeţează, pulsaţiile apei fiind produse de un piston (1). Sterilul este evacuat de un transportor-melc, într'o bandă cu raclete (12); cărbunii sunt transportaţi tot de o bandă cu raclete (6), pe un ciur, şi deşlamati. Şlamul este condus într'un compartiment (7), în care se depune la fund, fiind apoi luat şi evacuat de cupele elevatorului (13). Apa circulă în combină în circuit închis, adăugindu-se apa necesară pentru înlocuirea cantităţii evacuate cu produsele finite. Combina nu dă produse intermediare. Se foloseşte pentru cărbuni cari nu dau mult şlam (de ex. antracitul). Debitul în cărbuni spălafi depinde de clasa cărbunilor cari se supun spălării. 4. ~ de brichetat. V. Presă de brichetat. 5. ~ de clasare în curent de aer [copTHpc-BOHHan ManiHHa npn noMomH B03AyniH0r0 nOTOKa; classeur pneumatique; pneumatischer Klas-sierer; pneumatic classifier; osztályozógép légáramlással]: Maşină constituită dintr'un cilindru de tablă, în care se introduce materialul de clasat care, căzând pe un disc în mişcare de rotaţie (în jurul axului cilindrului), este împrăştiat în spafiul interior al cla-sorului; bucăfile mai mari cad într'o pâlnie, iar bucă-file mici sunt luate de curentul produs de un ventilator (solidarizat cu axul cilindrului) şi sunt proiectate spre perefii clasorului, astfel încât, prin izbire şi frecare, îşi pierd din energia cinetică şi se separă de aer. 6. ~ de clasare în curent de apă [eoprapo-BOHHan ManiHHa npn noMonţH BOAfmoro nc-TOKa; classeur hydraulique; hydraulischer Klas- 788 sierer; hydraulic classifier; osztályozógép vízáramlással]: Maşină constituită dintr'o cuvă în care se introduce apă cu materialul de clasat în suspensie; bucăţile mai mari de material cad la fund, de unde sunt răzuite continuu şi îndepărtate prin mişcarea unor raclete sau a unui transportor-melc. Apa cu materialul fin este îndepărtată prin prea-plin. î. Maşină de desprăfuire, cu filtru umed [ManiHHa flJIH OŐecnblJlHBaHHH C BJia}KHbIM (})HJlb-TpOM; machine pour la séparation de la poussiére par filtre humide; Entstaubungsmaschine durch nassem Filter; dust removing machine by wet filter; pórelválasztó gép nedves szűrővel]: Maşină constituită dintr'un recipient închis, în care se mişcă un lanf cu eclise pe care sunt prinse cutiuţe cu inele de filtrare; în partea de jos a recipientului se găseşte o baie de uleiu prin care trece lanţul. Aerul traversează inelele cari se încarcă cu praf; la trecerea prin baie, uleiul spală inelele de praful pe care l-au refinut. 2. ~ de desprăfuire, cu filtru uscat [MauiHHa Ajih oőecnbiJiHBaHHH c cyxHM (JmjibTpoM; machine pour la séparation de la poussiére par filtre sec: Entstaubungsmaschine durch Trocken-filter; dust removing machine by dry filter; pórelválasztó gép száraz szűrővel]: Maşipă constituită dintr'un recipient închis în care sunt instalate pungi de fesături textile. Aerul străbate pungile, cari se umplu cu praf, iar un dispozitiv mecanic inversează, la perioade egale, curentul de aer; prin această inversare, pungile sunt scuturate şi deci curăţite de praf. 3. ~ de sortare cu fricfiune [copTHpOBO1!-Haa (JjpHKiţHOHHaH ManiHHa; machine a fric-tion pour le triage; Reibungssortiermaschine; fric-tion sorting machine; surló szortálógép]: Maşină constituită din suprafefe plane (în formă de benzi) sau din suprafefe cilindrice, în mişcare, pe cari se depune materialul de sortat; mineralele cu coeficient de frecare mai mic alunecă de-a-lungul suprafefei şi se separă de cele cu coeficient de frecare mai mare. 4. ~ de sortare electrică [3JieKTpHHeCKafl copTHpOBOHHan ManiHHa; machine électrique pour le triage; elektrische Sortiermaschine; electrical sorting machine; elektromos szortálógép]: Maşină care sortează minerale după diferenţa dintre conductibilităţile lor electrice. Maşina distribue material în pânză (pe cât posibil, formată dintr'o singură pătură de bucăţi din materialul de sortat), dirijarea fiind efectuată mecanic, şi apoi detectează materialul, prin încărcarea particulelor de material cu sarcini electrice de nume diferite. 5. ~ de sortare magnetică [copTHpOBOH-Han MarHHTHaa ManiHHa; machine magnétique pour le triage; magnetische Sortiermaschine; magnetica! sorting machine; mágneses szortálógép]: Maşină care sortează minerale prin acţiunea magnetică a unei suprafeţe magnetizate. Această maşină poate funcţiona în mediu umed sau în mediu uscat. — Se deosebesc: maşina cu o suprafaţă cilindrică, ce se roteşte în zone inegal mag- netizate şi de care sunt atrase materialele feromagnetice; maşina cu poli aşezaţi deasupra unei mese (uşor înclinată) pe suprafaţa căreia e atras materialul feromagnetic; maşina cu bandă rulantă, pe care e depus materialul, şi care trece prin câmpul magnetic al unor electromagnefi. 6. ~ de zeţaj. V. Zefaj, maşină de 7. Maşini din industria pielăriei [ManiHHbi AJifl KOJKeBeHHOH npoMbiinjieHHOCTH; machines pour l'industrie du cuir; Lederindustriemaschinen; leather industry machines; bőripari gépek]: Maşinile din industria pielăriei sunt maşini folosite în industria de prelucrare a pieilor (v.) sau maşini folosite în industria încălfămintei (v.). 8. Maşini din industria de prelucrare a pieilor [ManiHHbi /ţjiH K03K006pa6aTbiBain,8H npo-MbiniJieHHOCTH; machines a travailler pour l'industrie des cuirs; Maschinen der Lederbearbei-tungsindustrie; working machines for the leather industry; bőripari-megmunkáló gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria de prelucrare a pieilor sunt maşini cari efectuează operafiuni de deformare plastică, de fărâmare, de separare, efc. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de apretat; maşina de călcat pielea (maşina de călcat pielea, cu cilindru; maşina, de călcat pielea, hidraulică); maşina de dat lustru; maşina de întins pielea (maşina de întins pielea, cu tobă; maşina de întins pielea, cu o masă; maşina de întins pielea; cu patru mese); maşina de plutuit; maşina de ştoluit; valţul pentru presat pielea (v,); efc. Maşinile de aşchiere sunt: maşina de fălfuit, maşina de blanşir, etc. Maşinile de fărâmare sunt: moara pentru materiale tanante, tocătorul de coajă (v.)f etc. Maşinile de separare sunt: maşina de curăfit fafa şi de depărat, maşina de descărnat, maşina de şpalt, maşina de stors, etc. — Exemple de maşini folosite în industria de prelucrare a pieilor: 9. Maşină de apretat [annpeTypHan ManiHHa; machine â appreter; Appreturmaschine; seasoning machine; appretura-gép]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru apretarea pieilor vopsite în negru, înainte de a fi lustruite. Maşina este constituită dintr'un rezervor din care se scurge solufia de apretură peste un cilindru canelat; de pe cilindru, solufia este luată de un cilindru-perie, care se roteşte cu o vitesă diferită de a cilindrului canelat şi care distribue apoi solufia în mod uniform pe pielea de apretat. în mod automat, masa de lucru (pe care s'a întins pielea) depune pielea pe o masă de expedifie. 10. ~ de blanşir [ŐJiaHUiHpOBOHHaH ManiH-Ha; machine â blanchir; Blanchiermaschine; whi-tening machine; blansirgép, hengerlőgép]: Maşină de aşchiere, folosită în industria pielăriei, care egalizează pielea tăbăcită vegetal, în stare uscată sau uşor umezită, cu cuţite în formă de elice, aşezate pe un cilindru. Pielea frece printre cilindrul cu cuţite şi un cilindru de cauciuc. Modul de funcţionare diferă 789 pufin de al maşinilor de fălfuit. Se foloseşte la pieile tăbăcite vegetal: tóval, piei pentru harnaşament, curele, etc. Sin. Maşină de blanşiruit. î. Maşină de călcat pielea [ManiHHa ajih pa3-TJiaHíHBaHHfl KOtftH; machine â repasser le cuir; Lederbügelmaschine; leather ironing machine; bőrvasaló gép]: Maşină-unealtă de deformare plastică, folosită în industria pielăriei, care netezeşte şi lustrueşte suprafafa pielei, prin rostogolirea unui cilindru sau prin presare la presă. După unealta folosită la călcare, se deosebesc: maşina de călcat pielea, cu cilindru, şi maşina de călcat pielea, hidraulică. 2. ~ de călcat pielea, cu cilindru [MaiHHHa c iţHJiHHApaMH ajih pa3rjia}KHBaHHH kohîh; machine â cylindre â repasser le cuir; Leder-walzbügelmaschine; leather ironing machine with cylinder; hengeres bőrvasaló gép]: Maşină de călcat, al cărei mecanism organic se compune dintr'un cilindru mobil, care calcă pielea pe o placă de otel, lustruită şi încălzită. între piele şi cilindrul de lucru se interpune o făşie de pâslă de lână, căptuşită cu piele de crom. Cilindrul se rostogoleşte, iar axa lui are o mişcare alternativă. Forfa de apăsare a cilindrului este reglată de un dispozitiv cu resort. 3. ~ de călcat pielea, hidraulică [rH/ţpaBJlH-necKan MauiHHa ajih pa3rJia}KHBaHHH kohîh; machine hydraulique â repasser le cuir; hydrau-lische Lederbügelmaschine; hydraulic leather ironing machine; hidraulikus bőrvasaló gép]: Maşină de călcat, la care pielea este presată; cu o presă hidraulică, pe o placă de ofel încălzită. Presarea se face între o placă superioară, de otel, încălzită, şi una inferioară, acoperită cu pâslă şi antrenată de un piston hidraulic. Un robinet reglează automat presiunea, iar un manometru o controlează; un dispozitiv auxiliar linrtează timpul de presare. Prezintă avantajul unei presări uniforme, care dă pielei o fafă netedă şi lustruită. Un dispozitiv de siguranfă nu permite închiderea plăcilor înainte ca lucrătorul să-şi fi retras mâinile. 4. ~ de curăfit fafa şi de depărat [MaiHHHa AJifl o^HCTKH n0BepxH0CTH koîkh h ajih eé 06e3B0Jl0CbiBaHHfl; machine a lisser et ébour-rer; Glătt- und Enthaarmaschine; smoothing and unhairing machine; tisztító- és kopasztógép]: Maşina de separare, folosită pentru curăfirea fefei în stare de gelatină a pielei, şi pentru depărarea pielei, după operafiunea de cenuşărit. Maşina are un cilindru mobil (mecanismul organic) care este înzestrat cu cufite în spirală şi neascufite; cilindrul are o mişcare de rotaţie şi una lineară alternativă, sub acţiunea unui lanţ de transmisiune, pe o placă de cauciuc bine întinsă prin contragreutăţi. Pielea este susţinută cu un dispozitiv de întindere pe o placă de cauciuc. Prin mişcarea cilindrului pe piele se curăfă fafa de resturile albuminoide disolvate prin procesele anterioare, dar rămase prinse în mod mecanic în fesuturile pielei. V. fig. sub Maşinile de separare din industria pielăriei. 5. ~ dé dat lustru [MauiHHa ajih npHAaHHH ÖJiecna; machine â polir; Glanzstofjmaschine; glazing machine; fényesitőgép]: Maşină de deformare plastică, folosită la lustruirea pieilor cari au fost tăbăcite în crom, sau a pieilor tăbăcite vegetal, cari au fost tratate în prealabil cu vopsele de acoperire. Este constituită dintr'o placă (orizontală sau înclinată) pe care se montează pielea, şi dintr'o rolă de sticlă, care are o mişcare rectilinie alternativă; mişcarea activă este numai cea de ducere, la întoarcere rola fiind ridicată automat de pe piele. 6. ~ de descărnat [MaiHHHa ajih Me3Ape-hhh; machine â écharner; Ausfleischmaschine; fleshing machine; huso!ógép]: Maşină de separare, folosită pentru îndepărtarea stratului subcutanat, aderent la pielea cenuşărită. Maşina are un mecanism organic constituit din doi cilindri canelafi de conducere, cari apucă pielea şi o trag afară; pielea trece printre un cilindru cu cufite ascufite şi un cilindru cu manta de cauciuc. Cilindrii conducători ajung în contact numai după prinderea capătului pielei între ei; prin tragere, cufitele cilindrului de lucru descărnează pielea. V. fig. sub Maşinile de separare din industria pielăriei. 7. ~ de fălfuit [c^aJibiţMainHHa; machine â dérayer; Falzmas-chine; shaving machine; hajtogató gép]: Maşină de aşchiere, folosită în industria pielăriei, care egalizează pielea tăbăcită, în stare umedă printr'un cilindru pe care sunt montate cuţite aşezate în formă de V. Pie- Maşină de {5,luit. lea, avâjld partea cilindru de cauciuc; 2) cilindru cu cărnoasă îndrep- cuţite; 3) pedală; 4} pârghie; 5) batiu, tată spre cilindrul cu cuţite, trece printre cilindrul cu cuţite şi un cilindru de cauciuc. Sin. Maşină de falţ. 8. ~ de întins pielea [njiaTHpoBOHHan Ma-HlHHa AJ1H K03KH; machine â retaler le cuir; Lederausreckmaschine; leather racking machine; kiegyenesitőgép]: Maşină-unealtă de deformare plastică, folosită în industria pielăriei, care întinde suprafafa pielei tăbăcite, în stare umedă, şi o nivelează. Maşinile de întins pielea pot fi: cu tobă, cu o masă şi cu patru mese. 9. ~ de întins pielea, cu tobă [őapaőaHHan njiaTHpoBOHHafl MaiHHHa ajih kojkh; machine â tambour â retaler le cuir; Trommel-Lederaus-reckmaschine; drum leather racking machine; hen-gerres kiegyenesitőgép]: Maşină de întins, la care întinderea pielei se efectuează între o tobă şi un cilindru înzestrat, la periferie, cu cufite neascufite, în formă de V. Maşina este constituită din următoarele părfi: o tobă, de forma unui sector cilindric, pe care se montează pielea şi se fixează cu 790 ajutorul unui dispozitiv de fixare cu funcfionare automată; un cilindru de întins, rotativ, înzestrat cu cufite în forma de V, neascutife, care calcă pielea de pe tobă, în timp ce toba are o mişcare de rotafie alternativă, schimbân-du-şi sensul de rotafie după fiecare ciclu. Forfa de apăsare a tobei pe cilindru se reglează cu ajutorul une pedale. Toba are o manta de pâslă sau dei cauciuc. V.fig; v. şi fig. Maşină de întins pieIea( cu fobg< de sub Maşinile-unelte t) ciHndru de pr6sare. 2) iobă }n de deformare plastică formă de sector; 3) dispozitivde din industria pielăriei, fixare a pielei, în pozifie închisă; 1. Maşină de întins ^ mantaua tobei; 5) pedală, pielea, cu o masă [oA" HocTOJibHan njiaTHpoBOHHan MauiHHa ajih KOîKH; machine â unetable a retaler le cuir; Lederaus-reckmaschine mit einem Tisch; leather racking machine with one table; kiegyenesitőgép egy asztallal]: Maşină de întins, la care pielea este presată între un cilindru de întins, cu cuţite neascuţite şi cu mişcare rectilinie alternativă, şi o masă cu mişcare de rotafie în jurul unei axe perpendiculare pe axa cilindrului de întins. Cilindrul de întins este montat pe o sanie care alunecă sub acţiunea unor lanfuri de antrenare; el primeşte şi o mişcare de rotafie în care e antrenat prin intermediul unor role de presi'une. Mecanismul organic mai asigură: o reglare a rolelor, prin care se reglează forfa de apăsare a uneltei, adică a cilindrului de întins; apropierea şi depărtarea cilindrului de întins, fafă de masa de lucru. — Un dispozitiv auxiliar permite montarea şi demontarea mesei de lucru, în vederea înlocuirii piesei de prelucrat. Maşina este folosită penfru pieile grele. 2. ^ de întins pielea, cu patru mese [neTbi-pexcTOjibHan njiaTHpoBOHHan ManiHHa ajih K05KH; machine a quatre tables â retaler le cuir; Lederausreckmaschine mit vier Tischen; leather racking machine with four tables; kiegyenesitőgép négy asztallal]: Maşină de întins pielea, cu patru mese, la care pieile sunt aplicate pe mese deplasabile printre cilindrii de întins, cari au axele nedeplasabile şi sunt antrenafi prin contactul cu mesele. Contactul se realizează cu ajutorul unei pedale. Mesele sunt acoperite cu pâslă, cu piele, sau cauciuc. Cilindrii de întins sunt de bronz, cu filete stânga şi dreapta, încrucişate în V, pentru a putea realiza întinderea cutelor pielei. Maşina e folosită pentru piei cu suprafafă şi greutate mică. s. ~ de plutuit. V. Plutuit, maşină de 4. ~ de şeruit. V. Maşină de descărnat. 5. ~ de şpalt. V. Şpalt, maşină de e. ~ de şioluif. V. Ştoluit, maşină de 7. ~ de sfcrs. V. Stors, maşină de ~. 8. Maşini din industriaîncălfămintei [MaiHHHbi cőyBHOH npoMbiuiJieHHOCTH; machines pour l'industrie de ia chaussure; Schuhmachereima-schinen; shoe making machines; cipőipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria încălfămintei efectuează operafiuni de deformare plastică, de aşchiere, tăiere, forfecare, agregare, etc. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de ciocănit pielea trasă pe calapod, maşina de ciocănit rame, maşina de prins fefe pe calapod, maşina de fixat rama în scoabe, maşina de netezit talpa, maşina de scămoşat pielea, maşina de tras pe calapod, etc. Maşinile de aşchiere sunt: maşina de cioplit tocuri, maşina de crestat margini, maşina de egalizat ridicătura dintre branf şi ramă, maşina de egalizat falpa, maşina de frezat talpa, maşina de glăzuit falpa, efc. Maşinile de asamblare sunf: maşina de cusuf fefe, maşina de cusut rame, maşina de cusut falpa pe ramă, maşina de cusut talpa de branf, maşina de încheiat carâmbii la spate (în zig-zag), maşina de fixat rama în scoabe, maşina de bătut cuie de foc, etc. Maşinile de tăiere sunt: maşina de ascufit (şer-fuit) marginile pielei, maşina de tăiat surplusul de piele şi de deschis risul, maşina de spintecat branful, etc. Maşinile de forfecare sunt: ştanfa penfru fefe (v.), ştanfa pentru talpă (v.), etc. Maşinile de agregare sunt: presa pneumatică de lipit (v.), etc. Exemple de maşini folosite în industria încălfămintei: 9. Maşină de bătut cuie de toc [ManiHHa AJIH 3aŐHBKH rB03AGH B KaŐJiyKH; machine a assembler Ies talons; Absatzpresse; heel compressor; cipősarok-sajtó]: Maşină de asamblare folosită penfru formarea tocurilor prin fixarea straturilor de talpă cu ajutorul cuielor. Maşina este o presă care fixează într'un dispozitiv straturile de talpă ştanfate ale tocului, prinse în prealabil în spini, le presează la cca 60 at şi bate cu- iele. O instalafie anexă efectuează operafiunea de evacuare a tocului, după asamblare. io. ~ de ciocănit pielea trasă pe calapcd [MaUIHHâ flJIH paCKOJiaHHBaHHH KOJKH HaTK-HyTOÖ Ha KOJiOflKy; machine â rabattre le mon-fage; Anklopfmaschine; pounding up machine; bőrkopogtató gép]: Maşină de deformare plastică folosită pentru nivelarea asperităfilor pielei în regiunea tălpii, după ce pielea a fost trasă pe calapod; operafiunea se efectuează prin ciocănire mecanică. Maşina are un organ de lucru constituit din două discuri, legate pe conture prin bare perpendiculare pe cele două suprafefe ale discurilor; pe bare sunt introduse inele cu joc cari, prin rofafia ansamblului în jurul axei discurilor, lovesc prin acfiunea forfei centrifuge, efectuând operaţiunea de ciocănire. Finisarea este efectuată cu o pilă de lemn (raşpilă) şi cu un fier de călcat. n. ~ de ciocănit rame [ManiHHa pac-KOJiaHHBaHHH paHTa; machine â marteler Ies trépointes; Rahmenhemmer; welt hammer; cipő- 791 keref-kalapácsgép]: Maşină de deformare plastică folosită pentru întins rama care a fost cusută pe pielea trasă pe calapod, spre a-i nivela asperilăfile şi a o aşeza într'o pozifie convenabilă pentru operafiunea de fixare a tălpii prin coasere. Operafiunea de ciocănire este executată de un ciocan care aplică lovituri verticale. Un dispozitiv reglează distanfa ciocănită, în funcţiune de lăfimea ramei. V. iig. sub Maşinile-unelte de deformare plcstică din industria pielăriei. î. Maşină de cioplii tocuri [MaiHHHa A-fitf o6-TecbiBaHHH KaŐJiyKOB; machine â faţonner Ies talons; Maschine zum Bearbeiten von Schuh-absátzen; heel trimming mechine; sarokfaragógép]: Maşină de aşchiere, folosită penfru tăierea tocurilor libere sau montate pe calapod. Mecanismul organic al maşinii se compune dintr'un cutif-ghilotină care, comandat de o pedală, taie în adâncime tocul la gură, oprindu-se la nivelul tălpii. 2. ~ de crestat margini [MaiHHHa A-fifl Ha- ce^KH KpaeB; machine a denteler; Auszackma-schine; indenfing machine; kicsipkéző gép]: Maşină de aşchiere, folosită pentru formarea crestăturilor necesare întâriturii (ştaifului) spre a putea lua forma calapodului. Mecanismul organic al maşinii se compune dintr'un ansamblu de câteva cufite-ştanfe crestate, cari pot efectua 2 4 crestături în vârf; adâncimea crestăturilor variază după necesitate. V. fig. sub Maşinile-unelte de aşchiere din industria pielăriei. 3. ~ de cusut fefe [MaiHHHa ajih npHiHHBKH Bepxa OÓyBH; machine â coudre Ies tiges; Năh-maschine fűr Oberleder; sewing machinefor uppers; cipőfejvarró gép]: Maşină de asamblare prin coasere a pieselor componente ale unei fefe, croite în prealabil după un anumit model. Lucrează după principiul de lucru al maşinilor uzuale de cusut: un fir de afă este condus de ac, şi al doilea, de suveică. în industria încălfămintei se folosesc două tipuri de astfel de maşini: una are o masă orizontală în dreptul dispozitivului de asamblare, şi unul sau două ace, cari execută simultan una sau două cusături; cealaltă are braful suveicii sub formă de coloană şi coase mai rigid (de ex. la bocanci). 4. ~ de cusut rame [MaiHHHa AJlH npHHlHBKH paHTa; machine a coudre les trépointes; Rahmen-einstechmaschine; welt siitcher; keretvarró gép]: Maşină de asamblare, care prinde rama prin coasere; e folosită pentru confecfionarea încălfămintei lucrate prin sistemul de fixare a tălpii pe ramă. Talpa principală se prinde de ramă, care, la rândul ei, este cusută de ridicătura branfului. Cusătura se face în ~formă de lanf, cusătura dublă rămânând înafera branfului, iar cea simplă, înăuntrul lui. Organul de lucru care efectuează coaserea este constituit din ace curbe cari pătrund orizontal prin ridicătura branfului, iar suveica este montată lângă aceste ace; 5. ~ de cusut talpa de branf [MaiHHHa AJifl npHiHHBKH noAOuiBbi qepe3 CTejibKy; machine -a coudre Ies semelles au point de chaînette; Durch-năhmaschine; sole sewing machine; talpvarró gép kéregre]: Maşină de escmblare, care coase talpa de branf. Mecanismul organic at maşinii se compune dintr'un dispozitiv de coasere cu ac şi o suveică montată pe un brat care poate fi manevrat în interiorul încălfămintei. Conducerea operafiunii se efectuează manual pe şanful (risul) tăiat în prealabil pe talpă, prin care se face şi coaserea. o. ~ de cusut tclpa pe ramă [MaiHHHa A^H npHiHHBKH nOAOHIBbi K paHTy; machine a coudre le petit point; Doppelmaschine; oufside stitch-er; talpvarró gép]: Maşină de asamblare, folosită penfru coaserea tălpii pe ramă. Mecanismul organic este constituit dintr'un ac şi o suveică. Prin manevrare manuală, se introduce, în dispozitivul de coasere, calapodul, cu rama fixată prin coasere la maşina de fixat rama şi cu talpa prinsă în texuri. Dispozitivul este acfionat cu o pedală, afa fiind adusă prin ac, după ce, în prealabil, a trecui prin ceară şi prin suveică. 7. ~ de egalizat ridicătura dinire branf şi ramă [MaiHHHa AJ1H BbipaBHHBaHHH HepOB-HOCTefi MeîKAy CTejibKOH h paHTOM; machine â entoiler les premieres; Brandsohlűberzieh-und Stoffbeschneidmaschine; insole reinforcing machine; keret- és kéregegyenesitő gép]: Maşină de aşchiere, folosită pentru egalizarea prin tăiere a ridicăturii de pe branf, prin apăsarea marginii exterioare a ridicăturii şi prin tăierea eventualului surplus de pânză. Maşina are un dispozitiv de apăsare şi unul de tăiere. 8. ~ de egalizat talpa [ManiHHa aJIH BbipaBHHBaHHH noAOHiBbi; machine â égaliser Ies semelles; Egalisiermaschine; evening machine; talpegyenesitő gép]: Maşină de aşchiere, folosită pentru egalizarea tălpi lor şi a branfurilor Ia grosimea dorită. Mecanismul organic se compune dintr'un cufit fix la o distanfă reglabilă fafă de un cilindru canelat rotativ, talpa trecând printre cilindru şi cufit. Distanfa se reglează automat, după grosimea cea mai mică a tălpii. în secundar, maşina serveşte şi la imprimarea mărcii de fabrică pe piese. 9. ^ de fixat rama în scoabe [MaiHHHa AJJH yKpenjieHHH paHTa CKOŐaMH; machine a coudre aux crampons; Klammerheftmaschine; staple tac-ker; kapcsos varrógép]: Maşină de asamblare, care fixează rama, prin scoabe, pe o încălfăminte montată pe calapod. Operafiunea este urmată de fixarea celei de a doua tălpi pe ramă. Scoabele sunt confecf ionate de aceeaşi maşină care le fixează, înşirându-Ie de-a-lungul unei sârme prinse pe ramă; astfel se măreşte rezistenfă asamblării. în acest scop, maşina este înzestrată cu un sistem de role de conducere a sârmei, un sistem de cufite cari taie sârma la lungimea scoabelor, un sistem ma-trifă-patrifă care îndoaie sârma Ia forma scoabelor, şi un mecarusnrude batere a scoabelor. Aceeaşi maşină se foloseşte şi pentru fixarea branfului sau a tălpii. ? io. ~ de frezat talpa [ManiHHa a*nh (J)pe3i:-pOBaHHH nOAOHIBbi; machine de finissage; Frâs-maschine; trimming machine; talpmaró gép]: Maşină de aşchiere, folosită pentru frezarea tălpii pe toc sau în părfi, pentru a aduce la acelaşi nivel toate straturile montate pe calapod. 792 Mecanismul organic al maşinii este constituit dintr'o serie de cufite dispuse după generatoarele unui cilindru solidar cu un arbore de rotaţie; prin rotaţie, cuţitele ataca succesiv materialul. Maşina are o instalaţie anexă de absorbit aşchiile şi, uneori, este înzestrată şi cu cilindri abrazivi, pentru glăzuirea tălpii. 1. Maşină de glăzuit talpa [ManiHHa A-nfl rjia-3HpOBaHHH nOAOUlBbJ; machine a verrer; Abglas-maschine; scouring machine; talpcsiszoló gép]: Maşină de aşchiere/ care foloseşte benzi mobile de hârtie sticlată pentru a natezi suprafaţa tălpii, pentru a o face aptă să primească vopseaua în mod uniform. Mecanismul organic al maşinii este format din unui sau din mai mulţi cilindri îmbrăcaţi cu pâslă şi apoi cu hârtie sticlată, şi cari se rotesc cu turaţie înaltă. Talpa este aplicată cu presiune pe suprafaţa abrazivă a hârtiei sticlate. Maşina e înzestrată cu un tub colector şi cu un exhaustor care elimină praful rezultat din abra-ziune. 2. ~ de încheiat carâmbii la spate (în zigzag) [ManiHHa ajih maxMaTHOH ciuhbkh ro-jieHHin.a c 3aAHen CTopoHbi; machine â coudre en zig-zag; Zickzacknăhmaschine; zig-zag sewing machine; cik-cak gép]: Maşină de asamblare, care coase în zig-zag carâmbii încheiaţi la spate. Cusă-sura prinde cele două părţi ale carâmbului, cari tunt puse cap în cap. Mişcarea se reglează cu ajutorul unei furci. s. ~ de netezit talpa. V. Netezit, maşină de ~ talpa. 4. ~ de prins feţe pe calapod [ManiHHa A-flfl (J)HK,CHpoBaHHH KO>KH Ha KOJlOAKe; machine â meftre sur forme; CJberholmaschine; pulling-over machine; kaptafejrehuzó gép]: Maşină de deformare plastică, penfru fixarea feţelor d3 încălţăminte ps calapod. Are un dispozitiv în cleşte, care trage feţele pe calapod, după care acestea sunt fixate prin texuri şi sunt bătute cu ciocane mecanice, în timpul efectuării operaţiunii de întindere a pielei pe calapod, ciocanele şi texurile sunt orientate către interior. Când prinderea ajunge la vârf, ciocănirea se poate regla cu o pedală, astfel încât dispozitivul să se poată adapta curburii respective. Calapodul are două canale cu texuri, pentru texurile lungi şi penfru cele scurte; primul canal foloseşte penfru fixarea pielei în părţi şi la vârf, iar al doilea, pentru fixarea la călcâiu. Trecerea se face cu o manetă, fără întreruperea mişcării. 5. ~ de scămoşat pielaa. V. Scămoşat. maşină de ~ pielea. 6. ^ de şerfuit marginile pielei. V. Şerfuit, maşină de ~ pielea. 7. ^ de spintecat branful. V. Spintecat, maşină de branţul. 8. ~ de tăiat surplusul de piele şi de deschis risui. V. Tăiat, maşină de ^ surplusul de piele şi de deschis risul. 9. ~ de tras pe calapod. V. Tras, maşină de ~ pe calapod. io. Maşini din industria sticlei [ManiHHbi AJiH npOMbimaeHHOCTH CTeKJia; machines pour In- dustrie du verre; Glasindustriemaschinen; machines for the glass industry; üvegipari gépek]: Maşinile de prelucrare folosite în industria sticlei cuprind maşinile pentru prelucrarea sticlei topite şi maşinile de finisat (prelucrarea produselor de sticlă). După operaţiunile pe cari le efectuează, ele sunt: maşini de aşchiere, maşini de deformare plastică, maşini combinate şi maşini de operaţiuni speciale; ele pot fi cu deservire manuală, semiautomate sau automate. La prelucrarea sticlei topite se folosesc: maşini de deformare plastică şi maşini combinate. Maşinile de deformare plastică sunt: maşina de suflat cilindri; maşina de tras geamuri după procedeul Fourcaulf; maşina de tras geamuri după procedeul Colburn; maşina de fras geamuri după procedeul Gregorius; maşina de laminat geamuri; maşina de laminat sticlă de ornament; maşina de laminat sticlă armată; maşina orizontală de tras tuburi după procedeul Danner; maşina orizontală de tras tuburi după procedeul Philips; maşina verticală de tras tuburi; maşina de suflat în matriţe;: presa cu şurub; presa cu excentric; etc. Maşinile combinate sunt: maşina de suflat V. S., penfru articole de sticlă suflată, semiautomată; maşina de suflat-presat 2 P. V., pentru articole de menaj, semiautomată; maşina de laminat Schmidt, pentru laminarea continuă a benzii de sticlă, semiautomată; maşina de suflat articole de sticlă suflată după procedeul Roirant, automată; maşina de suflat butelii, după procedeul Lynch, automată; maşina de suflat vase cu pereţi subţiri (de ex. baloane de sticlă pentru becuri electrice), după procedeul Empire, automată; maşina de suflat butelii, după procedeul Owens, automată; maşina de suflat, pentru articole de menaj, după procedeul Graham, automată; maşina de presat R. V., pentru articole de menaj, automată; maşina de suflat-presat, pentru fabricarea produselor cu pereţi subţiri, după procedeul Westlake, automată; maşina de suflat-presat R. V., pentru articole de menajr automată; maşina de suflat-presat P. V. M.r pentru articole de menaj, automată. La prelucrarea produselor de sticlă (finisarea sticlei) se folosesc: maşini de aşchiere (maşina de polisat, maşina de lusfruit, maşina de superlus-truit, maşina de gravat, maşina de fabricat oglinzir maşina de sablat, maşina de tăiat); maşini combinate (maşina combinată, de polisat şi lustruit); maşini de operaţiuni speciale (maşina de ars, maşina de încălzit). — Exemple de maşini folosite fn industria sticlei: ü Maşină combinată, de polisat şi de lusfruit [KOMŐHHMpOBaSHatfmJIHCjpOBaJIbHC-IIOJlHpOBO-HHan ManiHHa; machine combinée â polir et doucir le verre; kombinierfe Schleif- und Poliermaschine; combined glass grinding and polishing machine; kombinált csiszoló és fényesitő gép]: Maşină combinată, cu funcţionare continuă, care execută, succesiv, pe bandă continuă, polisarea şi lustruirea plăcilor de sticlă. Plăcile de sticlă, ieşite din* cuptorul de recoacere, sunt aşezate pe masa de 793 lucru şi trecute sub discuri de polisare, de lustruire şi de curăţire. V. fig. sub Maşinile-unelte de aşchiere dini ndustria sticlei. î. Maşină ds ars [MaiiHHa AJifl C/KHra-HHfl; machine â bruler le verre; Glasbrennma-schine; glass burning machine; égetőgép]:. Maşină pentru prelucrarea marginilor sticlei după tăiere şi polisare, pentru a îndepărta aspectul mat. Maşina este formată dintr'o parte rotitoare, pe care se fixează piesele de sticlă de prelucrat, şi dintr'o manta metalică — căptuşită cu material refractar — având montat,la un capăt al ei, un arzător cu petrol sau cu gaz. Prin rotirea maşinii, piesele de sticlă sunt trecute în dreptul flăcării arzătorului (Ia temperatură superioară punctului de înmuiere al sticlei), şi aspectul mat al sticlei dispare. Sin. Maşină de încălzit. 2. ~ de centrifugat [u,eHTpo6e?KHaH ManiHHa; centrifuge pour fils de verre; Glasfadenzentrifuge; centrifuge for glass thread manufacture; centrifugáló gép]: Maşină care serveşte la fabricarea firelor de sticlă pentru ţesături de sticlă (benzi şi pânză de izolat) şi pentru vată de sticlă. Maşina de fabricat fire discontinue este formată dintr'o tobă rotitoare pe care se înfăşură, angrenată de către curenţii de abur, sticla topită într'un cuptor electric şi trecută printr'un ciur de platină. Firele de sticlă, cari se formează prin rotirea tobei, se înfăşură pe bobine sub formă de benzi late de 3,5-•-6 mm şi sunt trimise, pentru prelucrare, la maşini iexiile. — Maşina de fabricat fire continue este constituită din bobine rotitoare, cu vitesă mare (cca 2000 m/min), pe cari se înfăşură sticla topită în cuptoare electrice şi trecută prin orificii cu diametri foarte mici; la maşină se efectuează şi trefilarea firelor până la un diametru de 5'"7 p.. Firele de sticlă înfăşurate în bobine sunt transportate pe o tobă rotitoare, de pe care firele se desfăşură şi se răsucesc. Firele de sticlă cari se obţin în maşinile de centrifugat au o grosime care variază între 2 şi 100 >j.. s. ~ de fabricat sticlă de oglinzi [ManiHHa AJIH H3rOTOBJieHHfl 3epKaJl; machine pour fa-briquer le verre pour gîaces; Spiegelgtasherstel- Maşină de fabricat sticlă de oglinzi. 1) cuptor-vană pentru topirea sticlei; 2) dispozitiv de reglare a curentului de sticlă topită; 3) jghiab de material refractar; 4) cilindru de laminat, inferior: 5) cilindru de laminat, superior; 6) cilindru de răcire; 7) masă de întins sticla; 8) cuptor de recoacere; 9) tablă de sticlă; 10) role de conducere a plăcii de sticlă. lungsmaschine; mirror glass manufacturing machine; tükörüveggyártó gép]: Maşină de defor- mare plastică, pentru fabricarea sticlei de oglinzi. Maşina este formată, în principal, dintr'un. dispozitiv de laminare, în care placa de sticlă turnată se fasonează la dimensiune, după care se introduce într'un cuptor de recoacere, în care placa de sticlă se răceşte încet; la maşinile noi, sticla curge din cuptorul de turnare, printr'un jghiab căptuşit cu material refractar, la maşină. Laminarea se efectuează cu o pereche de cilindri de diametri diferiţi, goi pe dinăuntru şi răciţi' continuu, cari se rotesc în sens invers; banda de sticlă este încălzită continuu, cu arzătoare. După ieşirea dintre cilindri, banda de sticlă se întinde pe o masa şi apoi este condusă, cu ajutorul unor role, la cuptorul de recoacere. V. şi sub Sticlă. 4. ~ de gravai [rpaBHpoBQ4aa>i ManiHHa,-machine â graver le verre; Glasgraviermaschiner glass engraving machine; vésőgép]: Maşină pentru efectuarea de gravuri sau de desene mate pe suprafaţa sticlei. Maşiniie de gravat pot fr cu acţiune mecanică (prelucrarea sticlei se face cu un disc de cupru sau de aluminiu, folosind ca abraziv praf de emeri amestecat cu uleiu) sau cu acţiune chimică, maşina efectuând însemnarea desenului, cu un ac sau prin pantografe (gravarea propriu zisă fiind realizată prin atac chimic). 5. ~ de laminat [npOKaTHan MaJiHHa; laminoir pour plaques de verre coulé; Gufjglaswalze; cast glass-plate rolling machine; öntőttüveg-hen-gerlő gép]: Maşină care serveşte la laminarea în-plăci a sticlei turnate, pentru a obţine geamuri, sticlă de ornament, sau sticlă armată cu inserţii metalice. Maşina este formată, în principal, din masă şi din unu! sau din mai mulţi cilindri, laminarea făcându-se între masă şi cilindri, — sau este formată dintr'o pereche de cilindri, laminarea făcându-se între cilindri, cu sau fără masă de întinderea plăcii de sticlă; uneori, maşina are o pereche de cilindri auxiliari, netezi sau canelaţi, pentru a doua laminare a masei de sticlă. Maşinile sunt cu masă fixă sau cu masă deplasabilă, şi cu cilindru rotitor cu axa fixă sau cu cilindru de rostogolire. Dispoziţia cilindrilor diferă după felul de sticlă care urmează să fie obţinut (geamuri, sticlă de ornament, sticlă armată). Introducerea inserţiei metalice, în masa de sticlă, se face cu un cilindru canelat (riflat), rotitor. Se deosebesc: maşina de laminat plăci de sticlă, cu cilindru mobil; maşina de laminat plăcr de sticlă, cu cilindru rotitor cu axa fixă; maşina de laminat plăci de sticlă, cu o pereche de cilindri paraleli; maşina continuă de laminat plăci de sticlă groasă sau de ornament, cu doi cilindri, masa de sticlă având o mişcare continuă; maşina de laminat sticlă armată, cu trei cilindri de rostogolire; maşina de laminat sticla armată pe două straturi, cu masă fixă sau mobilă şi cu doi cilindri; nhaşina de laminat sticlă armată, cu cilindri rotitori. V. fig. sub Maşinile-unelte de deformare plastică din industria sticlei. 6. ~ de laminat continuu [MaiHKHa Atin ne-npepbiBHOH npoKaTKH; laminoir conţinu pour 794 plaques de verre; fortlaufende Gufjglaswâlze; con-~tinuous cast glass-pla e rolling machine; folytonos-hengerlő gép]: Maşină semiautomată, pentru laminarea continuă a plăcilor de siiclă. Laminarea se efectuează între doi cilindri goi pe dinăuntru ş\ răciţi cu apă. La ieşirea din cilindrii de laminare, banda de sticlă alunecă, pe un plan inclinat, In cuptorul de recoacere. Tăierea Ia dimensiune a benzii, în plăci, se face prin discuri rotitoare, în timpul mişcării benzii. î. Maşină de lustruit [nojmpoBOHHan ManiHHa; machine â polir Ies plaques de verre; Glasplat-tenpoliermaschine; glass-plate polishing machine; fényesitő gép]: Maşină de aşchiere, pentru lustruirea sticlei în plăci. Placa de sticlă, polisată în prealabil, este aşezată pe o masă rotitoare, pe cere apasă discurile de lustruire (unealta), cu o presiune variată, descrescând dela 1 Ia 0,3 kg/cm2. Discurile de lustruire sunt de pâslă sau de gresie, iar pentru lustruirea sticlelor optice, de răşină; ca material abraziv se foloseşte nisip feruginos sau un oxid de. fier amestecat cu apă. Operafiunea de lustruire începe cu o mare cantitate de abraziv amestecat cu apă şi se termină fără a se adăugi material abraziv în cursul operaţiunii. V. fig. sub Maşinile-unelte de aşchiere din industria sticlei. 2. ~ de presat. V. Presă pentru sticlă. 3. ~ de sablat. V. Sablat, maşină de 4. ~ de suflat. V. Suflat, maşină de 5. ^ de suflat-presat. V. Suflat-presat, ma- şină de n. ~ de superlustruit [ManiHHa rjih bbicot-HOÖ nOJIHpOBKH; machine â surpolir Ie verre; Glasnachpoiiermachine; glass superpolishing machine; utánfényesitő gép]: Maşină de aşchiere, care, printr'o lustruire suplementară (prin discuri cu pastă fină), elimină de pe suprafafa sticlei micile defecte de lustruire şi de polisare, rămase dela operafiunile anterioare. Se foloseşte numai în cazurile în cari se cer sticle cu suprafefe ex-irafine. 7. ~ de tăiat [pe3aTejibHan ManiHHa; machine a couper le verre; Glasschneidmaschine; glass cutting machine; vágógép]: Maşină pentru tăierea calotei (clopotului), la articolele de menaj de sticlă suflată (pahare, farfurii, etc.). Unealta tăietoare este un disc— cu diametrul de500-*‘700mm rşi grosimea de 10**-25 mm — de material abraziv (gresie sau material artificial), montat pe un arbore cu suport. Tăierea se realizează prin rotirea arborelui. — Tăierea sticlelor optice se efectuează cu ferestraie de diamant, mecanice. s. ~ de tras. V. Tras, maşină de 9. Maşini din industria textilă [ManiHHbi rjir teKGTHJibHOH npoMbiniJieHHOCTF?; machines pour l'industrie textile; Textilienindustriemaschinen; lextile industry machines; textilipari gépek]: Maşini folosite la prelucrarea fibrelor textile sau Ia operafiuni ajutătoare în prelucrarea fibrelor. Ele trebue să fie robuste şi pufin ancombrante. Maşinile destinate prelucrării mecanice primare a fibrelor sunt capsulate şi pot fi legate la instalafia de desprăfuire locală, ier maşinile destinate prelucrării chimice se construesc din materiale rezistente fafă de reactivii chimici folosifi şi fafă de vapori. în general, maşinile textile sunt acfionate electric; maşinile din industria textilă casnică sunt acfionate manual. — După felul operafiunilor pe cari le execută, se deosebesc: Maşini pentru prelucrarea primară a bumbacului, cari pot efectua următoarele operafiuni: separarea fibrelor de curentul de aer, separarea metalelor, a pietrelor şi a corpurilor grele din masa fibrelor, separarea impurităţilor uşoare din fibre, separarea fibrelor normale de seminfe, separarea fibrelor scurte (a lintersului) de seminfe, îndesarea fibrelor, trierea seminfelor de bumbac, curăfirea de impurităţi a seminţelor, presarea bumbacului normal, a lintersului şi a deşeurilor, etc. Astfel de maşini sunt: separatorul de aer, separatorul de metale, separatorul de pietre, separatorul de seminţe, maşina de curăfit, maşina de egrenat cu ferestraie, maşina de egrenat cu tobe, maşina de îndesat bumbacul, maşina de delintersat, maşina de curăţit seminţele de bumbac, şi presa de făcut baloturi. Maşini pentru filarea bumbacului, cari pot efectua următoarele operaţiuni: mărunţirea şi curăţirea bumbacului, baterea şi transformarea pufului de bumbac în cojoc, separarea fibrelor scurte, a ghe-motoacelor şi a impurităţilor, transformarea cojocului în văl şi bandă, omogeneizarea şi uniformizarea benzii, laminarea benzii, torsul, depanarea, dublarea şi răsucirea firelor, pârlirea şi mer-cerizarea firelor, curăţirea deşeurilor, desfacerea inelelor de semitort, culegerea segmentelor de fire din deşeurile de fibre, scurtarea şi destrămarea sdrenţelor de bumbac, ascuţirea acelor din garnituri. Astfel de maşini sunt: maşina de desfoiat bumbacul (desfăcătorul de baloturi), lupul Crigh-ton, lupul orizontal, maşina destrămătoare preliminară, maşina destrămătoare finăr maşina bătătoare, carda pentru filatura normală de bumbac, carda pentru filatura de vigonie, laminorul, flyer-ul, lupul-darac amestecător, maşina cu ineluşe pentru vigonie, maşina de filat ţevi oarbe cu doze, maşina de filat ţevi oarbe fără doze, maşina de dublat (reunit) panglicile dela carde, laminorul de bumbac pieptenat, maşina de pieptenat, maşinile de depănat (maşina de făcut ţevi, cu şaibă de fricţiune; maşina de făcut ţevi, cu pâlnie; maşina de făcut ţevi, cu role conice; maşina de făcut ţevi, cu vitesa fuselor variabilă; maşina de făcut fevi, cu cursor volant; maşina de făcut fevi „rapid"; maşina de făcut ţevi oarbe; maşina de dublat şi de făcut ţevi; maşina de făcut sculuri; maşina de bobinat în cruce; maşina de făcut mosoare, cu fuse verticaLe;maşina^de făcut mosoare, cu fuse orizontale; maşina de dublat; maşina de răsucit maşina de pârlit firele; maşina de mercerizat firele; etc.). Maşini de prelucrare primară a fibrelor liberiene, cari pot efectua următoarele operaţiuni: decapsu-larea, dessămanţarea, decuscutarea şi trierea seminţei de in; sdrobirea şi rrelifarea paielor to- 795 pite; scuturarea şi finisarea câlfilor; presarea fuiorului şi a câlfilor; retezarea fuiorului de lungime mare (cânepă, iută, etc.) şi pieptenarea. Astfel de maşini sunt: maşina de decapsulat, maşina de dessamânfat, maşina de decuscutat, maşina de sdrobit, melifa cu aripi, melifa cu tobe, maşina de scuturat, maşina de finisat câlfi, agregatul de sdrobit şi melifat (v. S.), presa de făcut baloturi, maşina de retezat fuiorul, şi maşina de pieptenat. Maşini pentru filarea fibrelor liberiene, cari pot efectua următoarele operafiuni: formarea panglicii din fibre liberiene (de în, cânepă, iută, etc.), reunirea şi laminarea panglicilor, torsul gros, torsul fin, uscarea firelor toarse la umed, bobinarea, formarea sculuri lor, cardarea brută şi fină a câlfilor, laminarea câlfilor, apretarea sforilor, înmuierea iutei, cardarea preliminară şi cardarea fină a iutei. Astfel de maşini sunt: maşina puitoare, laminorul de in şi de cânepă (v. S.), laminorul de iută, maşina cu aripioare pentru tors la uscat, maşina cu aripioare pentru tors la umed, maşina cu ineluşe pentru tors la uscat, maşina cu ine-luşe pentru tors la umed, maşina de uscat firele toarse la umed, maşina de făcut sculuri, maşina de făcut mosoare, maşina de făcut bobine, carda brută pentru câlfi, carda fină pentru câlfi, laminorul de câlfi, maşina de făcut sfoară, maşina de apretat sfoară, maşina de lustruit afă neapretată, maşina de lustruit afă apretată, carda unică pentru câlfi, maşina de înmuiat iuta (softener), carda preliminară de iută, carda fină de iută, maşina cu aripioare pentru torsul fin al iutei, etc. Maşini pentru filarea lânii, cari pot efectua următoarele operafiuni: spălarea, clătirea şi uscarea lânii, amestecarea şi ungerea cu emulsiune, cardarea şi filatui gros, torsul fin, depănarea, pieptenarea şi mărunţirea lânii. Astfel de maşini sunt: lupul rupător (lup destrămător de sdrenfe), leviatanul, maşina de clătit, maşina de stors, centrifuga, maşina de uscat, lupul amestecător, carda, drusa (v. S.), selfactorul, maşina de pieptenat, laminorul de lână pieptenată (v. S.), maşina cu ineluşe, maşina de făcut ţevi, maşina de făcut sculuri, maşina de bobinat, etc. Maşini pentru filarea fibrelor semisintelice, cari pot efectua următoarele operaţiuni: transformarea celulozei într'un ester, desfibrarea alcalicelulozei, xantogenarea, disolvarea, filtrarea, filarea, coagularea şi înfăşurarea firului, tratarea firelor pentru curăţire, uscarea şi depanarea. Astfel de maşini sunt: presa de cartoane celulozice, maşina de desfibrat alcaliceluloza, barata (v. S.), maşina de disolvat xantogenatul, filtrul-presă, maşina de filat viscoză, maşina de fabricat celofibră, maşina de făcut sculuri, maşina penfru finisarea chimică a firelor de viscoză, maşina de uscat sculuri, maşina de bobinat, maşina de răsucit, maşina de filat fibre cupro, maşina de acetilat, maşina de filat fibrele acetate, etc. . Maşini pentru ţesutul bumbacului, inului, cânepei, iutei, lânii, mătasei, etc., ceri pot efectua următoarele operafiuni: pregătirea urzelii, pregătirea bătăturii, ţesutul şi depănatul. Astfel de ma- şini sunt: maşina de bobinat; maşina de făcut sculuri; maşina de făcut fevi; maşina de făcut mosoare; urzitorul comun; urzitorul secfionat; maşina de preparat pastă de încleit; maşina de în-cleit în sculuri; maşina c’e stors sulurile încleite; maşina de periat; maşina de încleit urzeala, cu înfăşurare centrală; maşina de încleit urzeala, cu tobă; maşina de încleit urzeala, cu aer cald; maşina de încleit, cu turn de uscare; maşina de încleit, cu înfăşurare pe două suluri; maşina de înfăşurat urzeala pe sul; războiul de fesut; maşini de fesut speciale; maşina de dublat; maşina de răsucit, cu ineluşe; maşina de răsucit, cu aripioare; etc. Maşini de finisare, cari pot efectua următoarele operaţiuni: coaserea bucăfilor (ţesăturilor) cap la cap; eliminarea cerurilor şi a grăsimilor din ţesătura brută; pârlirea ţesăturilor; descleirea, spălarea, albirea, acidularea, mercerizarea ţesăturilor; recuperarea hidratului de sodiu, vopsirea, imprimarea, apretarea, barchetarea, scămoşarea, centrifugarea, stoarcerea, clătirea, uscarea, imper-meabilizarea, stabilizarea dimensiunilor, egalizarea firelor de bătătură, carbonizarea, piuarea, calan-drarea, presarea, ruperea apretului, stropirea, perierea, aburirea, gofrarea, rafinarea, aplicarea efectului finish, decatarea, dublarea, metrarea, tunderea, etc. Astfel de maşini sunt: maşina de cusut; maşina de pârlit, cu platane; maşina de pârlit, cu flacără; maşina de descleit; maşina de spălat în ştreang; maşina de spălat în lăţime; maşina de lărgit; rraşina de albit; maşina de acidulat şi de neutralizat; calandrul de apă; maşina de mercerizat, cu lanţ; maşina de mercerizat, fără lanţ; fulardul de mercerizat; maşina de vopsit sculuri; maşina de vopsit bobine; maşina de vopsit sculuri de urzeală; maşina de vopsit, cu vârtelnifă; jigger-ul; maşina de vopsit continuu; maşina de grunduit; maşina de preparat aglutinanţii şi pasta de imprimat; maşina de imprimat cu o coloare; maşina de imprimat cu mai multe colori; mansarda; maşina de uscat, cu lanţ; maşina de uscat, cu cilindri; presa cu cartoane; calandrul; presa cu cilindri; maşina de apretat; maşina de bar-chetat; maşina de scămoşat; centrifuga; maşina de stors; maşina de clătit; piua; maşina de carbonizat; maşina de fixat; maşina de egalizat; maşina de rupt apretul; maşina de stropit; maşina de decatat; maşina de aburit; maşina de periat; maşina de gofrat; maşina de ratinat; maşina de mutonat; maşina de dublat; maşina de metrat; maşina de tuns; calandrul pentru efect mat; calandrul de fricţiune; calandrul universal; mangălul;calandrul decrep; calandrul de pâslă; etc. Maşini de confecţiuni, cari pot efectua următoarele operaţiuni: tăierea fesăturilor şi a tricoturilor în bucăţi, după mcdele corespunzătoare diferitelor articole de confecţiuni, asamblarea acestor bucăţi prin coasere, asemblarea articolelor confecţionate cu materiale auxiliere, ca nasturi, copci, garnituri, etc., netezirea srticolelor confecţioncte prin prescre în mediu umed şi cald, etc. Astfel de maşini sunt: meşina de croit cu bandă, ma- f 796 şina de croit cu cuţit, maşina de cusut cu tighel, maşina de cusut ascuns, maşina de făcut festőn, maşina de cusut zig-zag, maşina de cusut şi tăiat marginile, maşina de făcut butoniere, maşina de cusut nasturi, maşina de călcat, maşina de brodat, etc. Maşini de pasmanterie, cari pot efectua următoarele operaţiuni: împletirea firelor pentru fabricarea şnururilor, găetanelor, şireturilor de ghete, asamblarea firelor în benzi înguste, brodarea articolelor de pasmanterie cu fire obişnuite sau cu fire de efect, etc. Astfel de maşini sunt: maşina de şireturi de ghete, maşina de fitiluri, maşina de făcut găetane, maşina de făcut galoane, maşina de făcut broboade, maşina de brodat, maşina pentru dantele, maşina de panglici, etc. — Exemple de maşini folosite în industria textilă: î. Maşină absorbitoare [MauiHHâ ajih no-rjiomeHHH HiHAKOCTeH; machine aspiratrice; Saugmaschine; suction machine; szivógép]: Maşină care absoarbe excesul de lichid din ţesături, înlocuind centrifugele, cari pot produce accidente. In maşină (v. fig.)» ţesătura se desfăşură întinsă de pe suiu! de alimentare (2), este condusă de o serie de role (3) şi trece (cu o vitesă de 5■ • • 30 m/min) deasupra a două fante (4), lungi cât lăţimea maşinii, cari sunt în legătură cu o cameră cilindrică (5), din care o pompă de vid aspiră aerul; ţesătura se depune în falduri, pe o rampă, cu ajutorul unui mecanism pendular (6'). Maşina e înzestrată cu dispozitive de antrenare şi cu dispozitive cari Maşină absorbitoare. 1) batiu; 2) sul de alimentare; 3) role conducătoare; 4) fante de absorpfie; 5) cameră de vacuum; 6) mecanism pendular. întind marginile ţesăturii pentru ca fanta să fie bine acoperită de ea. 2. ~ bătătoare [TpenaJibHan ManiHHa; bat-teur; Schlagmaschine; beater; felbontó gép]: Maşină care destramă mai intens bumbacul, îl amestecă, îl eliberează de impurităţi şi formează un văl subţire pe care-l înfăşură în jurul unei vergele, pentru a produce cojocul. Maşina (v. fig.) e constituită din: prima ladă de alimentare, care cuprinde trei benzi de transport (1), (2) şi (3), un cilindru întorcător-egaliza-tor (4) şi un cilindru desprinzător (5); a doua ladă de alimentare, care cuprinde două benzi de transport (6) şi (7), un cilindru întorcător-egaii-zator (8) şi un cilindru desprinzător (9); o bandă de transport (10), care conduce materialul la o pereche de cilindri furnisori (11); un cilindru alimentator, de lemn (12); un mecanism cu pedale (13), care reglează alimentarea; un volan bătă-tor-cardator (14), cu trei lineale lucrătoare, cu garnitură cu dinţi destrămători; două tobe-site (15), în legătură cu un ventilator (16), cari condensează bumbacul sub formă de pătură; o pereche de cilindri debitori (17); un ansamblu de cilindri (18), care presează pătura; doi cilindri înfăşurafori (ca-landre), (19), cari învălătucesc pătura în jurul unei vergele; două dispozitive (20) de oprire automată a alimentării maşinii, când lăzile sunt supraîncărcate; un mecanism pentru oprirea automată a maşinii, după completarea fungimii cojocului. Turaţia volanului (Nt) şi distanfa (d) dintre vârful dinţilor cardatori faţă de cilindrul alimentator (12) se reglează în raport cu calitatea bumbacului (N± = 800 • ■ ■ 1 300 rot/min; d = 4 ■ • • 12 mm), şi anume, cu cât bumbacul este mai lung, cu atât distanţa d se măreşte, :ar vitesa volanului se micşorează. Unele maşini bătătoare au două volane, aşezate unul după altul, între cari se găseşte o ladă alimentatoare. Lungimea vălului (păturii) dintr'un cojoc este de 36,8 m, iar greutatea pe 1 m variază cu fineţa (gradul de subţirime al) firului care se face din el. Producţia este de 8 m de pătură pe minut, adică un cojoc la fiecare cinci minute. 3. ~ cu aripioare [KpblJib^aTaH ManiHHa; machine a ailettes; Flügelmaschine; flyer; röpítőgép]: Maşină folosită pentru torsul gros sau pentru torsul fin al fibrelor liberiene (in, cânepă, iută), care corespunde flyer-ului din filatura de bumbac. (V. Flyer). La maşina penfru torsul gros (v. fig.), panglica unică — debitată de laminorul fin — e trasă din cana (1) de alimentare, şi trece peste o rolă de Maşină bătătoare. î), 2), 3), 6), 7) şi 10) benzi de transport; 4) şi 8) cilindri înforcători-egalizat ->ri; 5) şi 9) cilindri desprinzător!; 11) cilindri furnisori; 12) cilindru de lemn, alimentator; 13) mecanism (cu pedale), pentru reglarea alimentării; 14) volarţ bătător- cardafor; 15) tobe-site; /6) ventilator; 17) cilindri debitori; 18) cilindri de presare a păturii; 19) cilindri înfăşurători (calandre); 20) dispozitiv de oprire automată a alimentării lăzilor. 797 întindere şi de conducere (2), printr'un tren de laminare (3) şi prin tubul aripioarei (6), iar semi- Maşină cu aripioare, penfru torsul gros al inului. 1) cană; 2) rolă conducătoare; 3) tren de laminare; 4) cilindri de alimentare; 5) cilindri de debitare; 6) aripioară (turcă); 7) mosor. tortul se înfăşură pe mosoarele cu discuri (7), susţinute de fuse; trenul de laminare e compus din gill-box, care laminează de cca 20 de ori, distanfa dintre cilindrii de alimentare (4) şi cilindrii de debitare (5) fiind de 50--*60 cm. Spre deosebire de flyer, la maşina cu aripioare banca coboară şi urcă, în cursă constantă, deoarece mosoarele au discuri marginale; vitesa aripioarelor este constantă şi independentă de mişcarea mosoarelor. Variafia în mişcarea mosoarelor, astfel încât vitesa de rotafie a, lor să fie în raport invers cu diametrul stratului de spire care se înfăşură, se obtine cu ajutorul unui mecanism cu conoizi, combinat cu un mecanism diferenfial (ca la flyer). Maşina cu aripioare pentru torsul fin se folo-. seşte la fabricarea firelor groase, şi se deosebeşte de maşina penfru torsul gros prin următoarele caracteristice: lucrează pe două părfi; alimentarea se face cu mosoare mari de semitort (în loc de cane cu panglici); are 'dispozitive de umezire pentru torsul la umed. Unele maşini filează peo parte la uscat, iar pe partea cealaltă filează la umed. La maşina pentru torsul uscat şi pentru torsul umed al inului, semitortul se desfăşură de pe mosoarele (i), trece prin ochiul conducător (2), prin cilindrii de alimentare (3), peste placa de conducere (4), prin cilindrii de laminare (5), prin basinul cu lichidul de umezire (12), pentru torsul umed—, prin braful aripioarei (7), şi apoi firul se înfăşură pe mosorul (8), sub întinderea produsă de o greutate (9). Fusele sunt mişcate de o tobă (10), câte o tobă pentru fiecare parte a maşinii, ■— prin intermediul unor cureluşe (11); în general, o cureluşă acfionează, un grup de patru furci (v. fig.). Maşina cu’ aripioare pentru torsul umed pe ambele părfi, lucrând pe o parte cu ineluşe, şi pe Maşină cu aripioare, pentru torsul uscat şi umed al inului. /) parte care filează Ia uscat; II) parte care filează la umed; 1) mosoare cu semitort; 2) ochi conducători; 3) cilindri de alimentare; 4) placă conducătoare; 5) cilindri de laminare; 6) ochiu conducător; 7) aripioare; 8) mosor; 9) greutate de frânare a înfăşurării pe mosor; 10) toba care transmite mişcarea fuselor (mosoarelor); 11) cureluşe de transmisiune; 12) basin cu lichidul de umezire; 13) bancă. cealaltă parte cu aripioare (v. fig.), are următoarele piese: o capră metalică, o serie de fuse dis- Maşină cu aripioare, pentru torsul umed pe ambele părfi al inului. /) parte care filează cu ineluşe; II) parte care filează cu aripioare; 1) ramă de alimentare; 2) basin de umezire; 3) sistem de laminare; 4) pâlnie-manşon de tors; 5) feavă de înfăşurare; 6) nucă; 7) tobă care transmite mişcarea la fuse; 8) sfori de transmisiune; 9) aripioare. puse longitudinal (pe o parte, fuse cu ineluşe, iar pe partea opusă, fuse cu aripioare), sisteme de laminare cu câte două perechi de cilindri, basine cu apă caldă, ramă de alimentare cu mosoare de semitort, şi organe de mişcare. La această 798 maşină, lungimea de laminare este de 100 mm, adică mult mai mică decât lungimea medie a fibrelor. Pentru evitarea ruperilor, cilindrii alimentatori au caneluri printre cari fibrele supraîntinse pot să alunece, fără să se rupă; în timpul torsului, zona de stropire e limitată prin scânduri de lemn, aşezate în fafa şi înapoia fuselor. Maşina cu aripioare şi cu mosoarele fixate la un singur cap se foloseşte pentru torsul fin al cânepei şi al iutei (v. fig.). Aripioarele primesc mişcarea dela un electromotor, iar mosoarele sunt fixate de fuse numai la capul inferior. i. Maşină cu ineluşe [ManiHHa c KOJie1!-KaMH; métier conţinu â anneaux; Ringspinn-maschine; ring spinn-ing frame; gyűrűs fonógép]: Maşină de fi- Maşină cu aripioare, penfru torsul fin, în fire subfiri, al iutei, inului şi cânepei. 1) mosoare de semitort; 2) cilindri de alimentare; 3) cilindri de laminare; 4) aripioară; 5) mosor; 6) bancă. lat fin, continuu, care întinde semitortul până când acesta obfine grosimea finală (stabilită în raport cu finefa firului), dublează semitorturile (când firul trebue să aibă o uniformitate mai mare), realizează torsiunea necesară şi înfăşură firul pe suporturile fevilor. Maşina (v. fig.) cuprinde: un batiu lung, de fontă turnată; un arbore principal, comandat de un electromotor, care poate avea turafie constantă sau variabilă; o ramă de alimentare cu bobine de semitort; un tren de laminare de mare întindere, care subfiază banda de semitort până la de 400 de ori; un număr de ochiuri conducătoare de semitort, egal cu numărul fuselor; un număr de cca 200 de fuse, pe cari se aşază suporturile de înfăşurare a firelor şi cari se rotesc (în rulmenfi), cu 9000 •••13000 rot/min, primind mişcarea — dela arborele principal — prin intermediul unei tobe calate pe el, al unor sfori (fitiluri) şi al unor nuci (durife şănfuite) fixate pe fiecare fus; o bancă orizontală cu găuri, prin cari trec fusele verticale, şi care execută alternativ o cursă de ridicare şi una de coborîre; câte un ineluş cu margine de ghidare, fixat în fiecare perforafie a băncii şi echipat cu un cursor care aleargă pe marginea de ghidare, fiind antrenat de rotafia fuselor. între fiecare ineluş se fixează câte un perete vertical „antibalon", care împiedecă întâlnirea traiectoriilor descrise de firele a două fuse vecine, în timpul lucrului. Mişcarea băncii se face cu ajutorul unui ansamblu de pârghii, rofi şi lanfuri, cu antre- nare dela arborele principal. Maşina cu ineluşe are trei rofi schimbătoare, şi anume: de laminare, de torsiune şi de mişcare a băncii. V\ V\\W \V\ \ \ \A '\\\V\ ^ Maşină cu ineiuşe, cu două tobe. Í) tobe cari transmit mişcarea la fuse; 2) fuse; 3) banca cu ineluşe; 4) ochiu conducător; 5) tren de laminare (de mare întindere); 6) bobine cu semitort de alimentare; 7) platformă-depozit de bobine; 8) nucă. Filarea se efectuează astfel: semitortul se desfăşură de pe bobinele (6) aşezate pe rastelul de alimentare, intră dublat şi se subfiază în trenul de laminare (5), trece prin ochiul conducător (4) şi prin cursorul care aleargă pe ine-luşul fixat în banca (3), e răsucit datorită alunecării sau „târîielii" cursorului (adică decalajului produs la fiecare rotafie, între mişcarea fusului şi a cursorului, din cauza frecării cursorului pe inel şi a firului în aer) şi e înfăşurat pe Formarea fevii la suportul fevii care îmbracă fusul. Depunerea firului începe cu o înfăşurare la baza fevii (pentru formarea aşa numitului picior), şi, după fiecare ridicare şi coborîre, banca (3) îşi deplasează cursa de mişcare în sus, cu o distanfă egală cu grosimea firului, pentru a asigura depunerea straturilor până la vârful fevii. Producfia depinde atât de finefa şi torsiunea firelor, cât şi de vifesa de ro- maşina cu ineluşe. Í) ineluşe; 2) cursor; 3) bancă; 4) ochiu conducător; 5) balon descris de fir; 6) spire depuse îr* cursa ascendentă a băncii; 7) fire depuse în cursa descendentă a băncii. 799“ tafie a fuselor (de ex., pentru firul Nm 40, cu torsiune de 7 răsucituri pe centimetru, la o vitesă de 8800 rot/min, se poate considera că un fus produce teoretic 18 g de fir pe oră). Maşina cu ineluşe, pentru vigonie (fire de bătătură de bumbac scurt, de finefă maximă Nm 4), se caracterizează prin adaptarea unui tubuşor care aplică semitortului răsucituri false; acesta se învârteşte cu 2500 rot/min, iar la capul inferior are un nas care face mişcări brusce de întindere, producând semitortului o laminare de 2**-3 ori. Maşina cu ineluşe pentru fire mai fine decât Nm 4 nu are tubuşor de răsucit fals, nici sistem de mare întindere (tren de laminare). î. Maşină de aburit şi periat [ManiHHazţJiHOna-pHBaHHH H QHHCTKH TKaHH; machine â vapo-riser et â peigner; Dămpf- und Bürstmaschine; damping and brushing machine; gőzölgő- és kefélőgép]: Maşină care abureşte şi perie ţesăturile, anterior sau ulterior altor procedee de finisare. Spre exemplu, perie fesăturile înainte de a fi tunse, pentru eliminarea impurităfilor (noduri tăiate, segmente de fire, scame, etc.) cari pot toci tăişul cufitelor sau pot găuri fesătura; tot astfel perie unele fesături înainte de a intra la scămoşare, pentru a le egaliza şi a le netezi su-prafafa. După tundere, fesătura intră în maşina de aburit şi periat, pentru înviorarea fibrelor şi pentru cu-răfirea scamelor. în maşină, fesătura e întinsă de un dispozitiv (2) şi circulă deasupra unei perne (3) prin care iese abur sub presiune, fiind condusă de o serie de role(4); apoi ajunge în contact cu o tobă (5) echipată cu perii (6), şi se înfăşură pe un cilindru (7), sau sedepuneînfaldu-ri, cu ajutorul unui mecanism pendular (8). Se consiruesc şi maşini duble de aburit şi periat, la cari un cilindru pe-rietor perie fafa, iar celălalt perie dosul fesăturii. 2. ~ deaceti- roteşte în jurul axei sale longitudinale. Aceeaşr maşină poate servi şi la disolvarea acetatului. s. ~ de acidulat şi spălat fire [ManiHHa JţJlfl nOAKHCJieHHH H npOMbIBKH HHTefí; machine pour l'acidification et le lavage des fils; Garn-sáuren- und Waschma-schine; yarn acidulating and washing machine; fonal-savifó és mosógép]: Maşină care completează tratamentul merceri-zării firelor, neutralizând hidratul de sodiu cu acid clorhidric diluat şi spălând sculurile. Maşină de acidulai şi spălat fire. Í) cilindri motori; 2) cadă cu apă acidulată sau cu apă caldă; 3) scul. Maşină de albit, acidulat şij spălat fesături. Í) cadă; 2) cifindri conducători; 3) maşină de lărgit. Maşina cuprinde o cadă cu apă acidulată sau cu apă simplă (după cum se foloseşte pentru aci-dulare, respectiv pentru spălare), în care sculurile se afundă, fiind susfinute vertical de cilindrii motori situati deasupra căzii, cărora le corespund tot atâfi cilindri carî se rotesc prin fricţiune, situafi în cadă, aproape de fund (v. fig.). Prin rotirea cilindrilor (î), sculurile se în* vârtesc în solufia de acidul are; apoi sunt tratate în mod asemănător, cu apă simplă, penfru spălarea urmelor de acid. 4. ~ de albit, acidulat şi spălat fesăfuri [ManiHHa AJiH OTőejiHBa- Maşină de aburit şi periaf. lât Celuloza [Ma- j) batiu; 2) dispozitiv de întindere; 3) pernă de aburire; 4) role conducătoare; IlO/ţKHCJIG- niHHaAflHaiţeTH- 5) cu perjj; 6) perii; 7) cilindru înfăşurător; 8) mecanism pendular, ^ IipOMblB- JiHpoBaHHH ne-JlJiyjlÓ3bi; machine pour l'acétylation de ia cellulose; Zelluloseazetat Herstellenmaschine; cellulose acetate preparing machine; cellulózacetát-készitő gép]: Maşină care prepară, din linters, un ester, acetatul de celuloză, pentru fibre textile artificiale. Maşina cuprinde un rezervor cu perefii dubli (pentru răcire), de bronz sau de metal argintat, şi e înzestrată cu palete; rezervorul se KH TKaHeH; machine pour le blanchiment, l'acidulation et le lavage des tissus; Bleich- Azidulierung- und Wasch-maschine fürGewebe; fabric bleaching, acidulating and washing machine; fehérítő, savitó és mosógép]: Maşină care albeşte, acidulează şi spală fesăturile de bumbac, în formă de ştreang (v. fig.). Ea cuprinde: o cadă (i), căptuşită cu faianfă, cilindri conducători rotativi (2), ochiur* 800 de conducere (de porţelan), instalaţie de alimentare cu apă şi cu.reactivi, uneori o maşină de lărgit ţesătura (3). Aceiaşi cilindri rotativi (2) au şi rolul de storcători pentru ţesătura care iese de maşină, î. Maşină de albit bobine de in [ManiHHa OTŐejiHBaHHH JibHHHbix mnyjieK; machine a blanchir pour bobines croisées de lin; Bleichma-schine für Leinenkreuzspulen; bleaching machine for flax cross wound bobbins; lencséve-fehéritő gép]: Maşină care albeşte firele de in înfăşurate pe bobine, în cruce (v. fig.). Ea cuprinde: o cadă (1), Maşină de albit bobine de in. I) cadă; 2) suport; 3) pompă; 4) interspafii; 5) conductă. care se încarcă cu bobine suprapuse, astfel încât suporturile lor să formeze tuburi verticale bine încheiate (2), înfundate la capul superior; o pompă (3), care împinge lichidul de albire prin bobine. Lichidul străbate straturile de fire de pe bobine şi iese prin golurile (4) dintre ele, de unde pompa îl aspiră prin conducta (5). Circulaţia sie face continuu, până la albirea completă a bobinelor de in. 2. ~ de albit fire [ManiHHa rjir OToejiH-BaHHH HHTeH; machine â blanchir Ies fils; Garn-bleichmaschine; thread bleaching machine; rost-fehéritő gép]: Maşină care distruge pigmenţii naturali ai fibrelor din cari se compun firele, prin tratarea: acestora cu un oxidant, sau cu un alt mijloc de albire, care depinde de felul fibrelor textile cari se tratează. Se deosebesc: maşina de albit în scul, care poate fi cu cadă închisă sau deschisă; maşina de albit suluri de urzeală; maşina de albit în bobine. în 'maşina cu cadă închisă, firele se albesc cu soluţie alcalină de peroxid de sodiu (Na202); maşina are o cadă închisă (de lemn, de piatră sau de gresie), înzestrată cu ţevi de racord, de gresie, cu pompe de porţelan şi cu ţevi demontabile de plumb, prin cari circulă aburul de încălzire. Sculurile se umezesc, se aşază în cadă repartizate uniform, şi se acoper cu o ţesătură; apoi se aplică un cadru de lemn, care împiedecă ridicarea materialului, după care cada se închide cu un capac. Soluţia de albire, care se pompează dintr'un rezervor, intră prin partea de jos a cadei şi străbate sculurile; când cada se umple, pomparea se face în sens invers; în acest timp, soluţia se încălzeşte până la 45° şi, la această temperatură, circulaţia în ambele sensuri continuă timp de 3,* *»6 ore. cadă cu învârtesc & rr în maşinile de acest tip se poate face şi albirea semitorturilor. Maşina cu cadă deschisă cuprinde o soluţia de albit, în care sculurile se fiind susţinute deasupra de cilindrii motori, iar la capul opus, de cilindrii conducători afundaţi în basin (v. fig.). Maşina de albit suluri de urzeală, la care sulurile pot fi aşezate în plan vertical (v. fig.) sau orizontal, este constituită cum urmează: o cameră (6), în care un cap al suporturilor sulurilor (suporturile sunt perforate, iar sulurile sunt formate din urzeala înfăşurată pe ele) se montează la o gură prin care se pompează soluţia (1), iar capul opus se închide cu un capac (2); pompa (3) trimite soluţia Maşină de albit în scui, cu cadă deschisă. 1) cilindru motor; 2) cilindru conducător; 3) cilindru de presare; 4) cadă. Maşină de albii suluri de urzeală. Í) gură de pompare; 2) capace; 3) pompă; 4) conductă; 5) suluri de urzeală; 6) cameră de albire; 7) conductă de evacuare. de albit prin conducta (4), apoi pătrunde prin tubul suporturilor sulurilor (5) şi prin urzeală, şi ajunge în camera (6), de unde este aspirată prin conducta (7). Această circulaţie durează câteva ore. La unele maşini, încărcarea şi descărcarea se fac mecanic, cu ajutorul unor macarale speciale. Maşina de albit în bobine este asemănătoare cu maşina de albit în scul, cu deosebirea că bobinele se aşază cap în cap, spre a forma un fel de coloane, pe la baza cărora se presează soluţia de albit, pentru a străbate prin perforaţiile suporturilor şi prin spirele bobinelor. 3. ~ de albit şi de fiert [ManiHHa flJiH ot-őejiHBaHHH M BapKH; machine a lessiver et a blanchir; KocIit und Bleichmaschine; boiling and bleaching machine; fehérítő és főzőgép]: Maşină simplă pentru albirea şi fierberea fibrelor, 801 Maşină de albit şi de fiert. 1) cadă; 2) fund fals (perforat); 3) capac perforat; 4) pompă. •a firelor în sculuri sau în suluri, şi a fesăturilor. £a cuprinde o cadă confecţionată din doage de lemn (i), care are un fund perforet (2) şi un capac perforat (3), care distribue uniform lichidul trimis de pompa (4) în cadă. Cada se încarcă cu materialul care trebue albit, iar pompa (4) a-sigură circulafia lichidului de albit. î, Maşină deapre-tat [ManiHHa ajih an-n peTHpORaHHH; machine a appreter; Ap-pretiermaschine; dressing machine; appretáló gép]: Maşină care impregnează fesăiurile cu paste de diferite compozifii, pentru obfinerea unuia sau a mai multor efecte, ca: îngreunare, mărirea com-pacităfii, rigi ditate, impermeabilizare, ignifugare, sensafie plăcută la pipăit, etc. Se deosebesc următoarele tipuri: fulardul de apretat; maşina de apretat, cu raclu; maşina de apretat prin stropire. Fulardul de apretat cuprinde: un batiu de fontă, consolidat prin traverse; cilindri de conducere şi de stoarcere, cu palierele sprijinite pe batiu; un basin de alamă cu perefii dubli, pentru pasta de apret, care poşte fi ridicat sau coborît cu ajutorul unui mecanism cu cremalieră. în basin (jghiab) se găsesc 2 ••• 3 cilindri conducători, cu palierele cul'sante în sus şi m jos, ptin manevrarea unei rofi de mână. Ţesătura trece întinsă în lăfime în ba-sinul cu apret, în care un cilindru de presiune stoarce excesul de apret (care cade în basin), şi apoi se învălătuceşte pe un cilindru. Maşina de apretat, cu raclu (v. fig.), este folosită pentru aplicarea apretului numai pe o parte a fesăturilor (cum este cazul fesăturilor scămoşate Maşini de apretat, cu raclu. 1) batiu; 2) basin aeapret; 3) cilindru de imersat parţial; 4) cilindru de înfăşurare; 5) raclu; 6) ţesătură; 7) cilindru de alimentare. Maşină de apretat prin stropire. 1) batiu; 2"! sul de alimentare; 3) bare întinzătoare şi de conducere; 4) pulverizator de apret; 5) cilindri de conducere; 6) cilindru de înfăşurare. pe o parte). Are următoarele părfi: un batiu (1); bare Şi cilindri de conducere; un basin (2); m cilindru rotitor (3), cufundat parfiai în basin, şi care e îmbrăcat în iută sau e gravat, ca să antreneze pasta de apret; un cilindru c'e înfăşurare (4); un raclu (5), care rade excesul de apret. Nivelul apretului în basin esle sub punctele ce luare şi de pier- dere a contactului dintre ţesătura (6) şi cilindrul de imersiune (3), pentru ca atingerea apretului cu fesătura să se facă numai pe o parte a acestuia. Maşina de apretat prin stropire (v. fig.) se foloseşte la apretarea articolelor cari trebue să rămână rrici; apretul confine uleiu şi este aproape fluid. în maşină, fesătura se desfăşură de pe sulul (2), şi trece printre barele (3) şi cilindrii de conducere (5), în timp ce este stropită cu apret; apoi trece printre cilindrii (6), înfăşurându-se pe cilindrul superior (sul). 2. ~ de apretat sfori [ManiHHa ajih annpe-THpOBaHHfl BepéBOK; machine â appreter Ies ficelles d'ambalage; Bindfaden-Appretiermaschine; packing twine dressing machine; zsinegappretáló gép]: Maşină care apretează sforile înainte de a fi făcute ghem sau păpuşi, şi care cuprinde dispozitive de umezire cu apă, de imbibat cu compozifie de amidon, de netezit, de uscat şi de înfăşurat pe mosoare. De ,pe mosoarele de alimentare, sforile trec printr'o serie de inele de conducere, prinlr'un grătar cu cuie, şi peste nişte cilindri acoperifi cu o garnitură de ace; aceşti cilindri scsmoşează sforile la suprafafă, pentru a le da porozitatea necesară pătrunderii apei şi a compozifiei de apret. După scămoşare, sforile circulă printr'o baie de apă, printre cilindrii po-lisori (ímbracafi cu sfoară de cocos), prin baia de apret şi printre cilindrii storcători; sforile apre-tate şi stoarse trec printre cilindrii polisori şi se usucă în contact cu suprafafa unei tobe rotitoare, încălzită cu abur, în timp ce nişte vergele le freacă, pentru netezire. în partea finală a maşinii, sforile se înfăşură pe mosoare. s. ~ de ascuţit ace [MauiHHa fljifl 33T0HKIÎ Hrji; machine a aiguiser Ies aiguilles; Nadelschleif-maschine; needle grinding maehine; tűhegyesitő gép]: Maşină de prelucrare auxiliară, folosită pentru ascuf irea acelor garniturilor de carde (v.fig.). Este con-stituită dintr'un cilindru ascuf itor(i), îmbrăcatcupânză emeri; doi cilindri (2), echipafi cu garniturilecuace; un batiu (4) cu dispozitivul de fixare (3); un mecanism de antrenare (5). Prin rotirea cilindrului cu pânză emeri (în contact cu ceilalţi doi cilindri), concomitent cu o deplasare axială, â-cele se ascut, obfinând muchii oblice, condifiune care se cere acelor pentru a putea prinde bine fibrele. Dispozitivul de fixare a cilindrilor cu ace are două şuruburi, cu aju+oru! cărora se poate regla distanfa dintre ace şi cilindrul ascufitor. Batiul maşinii de ascuţit serveşte şi ca suport pentru un dispozitiv de curăţire a gârniturii -tobei mar* Maşină de ascuţit ace. I) cilindru ascufitor, îmbrăcat cu pânză emeri; 2) cilindri cu garnituri cu ace; 3) şuruburi de fixare şi de reglare; 4) batiu (capră); 5) mecanism de antrenare. 51 802 şi a garniturii cilindrilor cardatori, de fibrele scurte, pătrunse adânc în ele. 1. Maşină de barchetat [MaiHHHa AJiHÖapKeTH-pOBaHHH; laineuse â futaine; Barchentmaschine; leaf twill top gig; borzositó gép]: Maşină care scămoşează ţesăturile pe o parte sau pe ambele părţi, pentru a produce articole pluşate de tipul finetului, al moltoanelor şi al pichetului. Maşina cuprinde: o tobă orizontală rotitoare (cu diametrul de cca 2 m), fixată pe un arbore înzestrat cu roţi fixe şi cu roţi libere de transmisiune prin curea; un număr de 24, 30 sau 60 cilindri rotitori, dispuşi orizontal în jurul tobei (cu diametrul de cca 10 cm), din ţeavă de ofel îmbrăcată cu o garnitură de cauciuc cu dinfi scărmănători (lungi de 6 ••■8 mm) cari au vârful îndoit (la 120°); doi cilindri rotitori de lemn, echipaţi cu perii de păr tare, situaţi. în planul inferior al maşinii, pentru scoaterea şi eliminarea scamei dintre dinţii sgârietori ai cilindrilor scărmănători; mecanisme de antrenare, de reglare a scămoşsrii, şi un mecanism pendular care depune în falduri ţesătura bar-chetată; o serie de cilindri rotitori, îmbrăcaţi cu pâslă sau cu o pânză de cauciuc, cu asperităţi, şi cari sunt antrenaţi printr'un mecanism de transmisiune cu con etajat (în trei trepte), de către arborele tobei.. Ţesătura circulă în jurul tobei (cu vitesă şi cu întindere variabilă, după natura ţesăturii), condusă astfel, încât suprafaţa ei să fie în contact cu suprafeţele cilindrilor sgârietori (scăr-mănători)., Cilindrii sgârietori se rotesc o jumătate într'un sens, iar cealaltă jumătate, în sens opus. La aceeaşi maşină, dinţii sgârietori, cari au o mărime constantă, pot fi îndoiţi în sensuri diferite. După felul de orientare al acelor sgârietoare, maşinile de barchetat pot fi: maşină de barchetat prin scărmănare, „în păr şi răspăr", la care cilindrii cu acele orientate (îndoite) într'un sens, alternează cu cilindrii cu acele orientate în sens opus; maşină de barchetat prin pâslire, la care toate acele sgârietoare sunt îndoite în acelaşi sens. Se barchetează numai ţesături cu fire slab răsucite şi provenite din amestecuri, bine propor-ţionate, de materiale cu fibre lungi, mijlocii şi scurte. Barchetarea pe o singură parte se face pe partea în care desenul ţesăturii scoate la suprafaţă mai mult bătătura decât urzeala. Se recomandă barchetarea cu acfiune moderată, în timp mai lung, şi nu barchetarea cu acfiune puternică, fiindcă aceasta ar putea cauza găuri prin scămo-şare. Apretul are o influenţă importantă asupra cali-tăfii barchetării; de aceea se recomandă să se folosească apret cu substanfe de încărcare (amidon desagregat, caolin, etc.), iar nu cu lianţi (cleiu, făină, etc.). 2. ~ de bătut ţesătura [MaiHHHa AJIH Tpe-naHHH TKaHH; machine a relever Ies velours; Klopfmaschine; pile lifting machine; velourboly-hositó gép]: Maşină care bate cu vergele ţesătura velurată, pentru ridicarea fibrelor pe suprafaţă (v. fig.). Ea cuprinde un batiu (f) şi două lineale cu vergela bătătoare (2) aşezate la capetele maşinii, cari sunt ridicate printr'o mişcare Maşină de bătut fesătură. Í) batiu; 2) lineale cu vergele bătătoare; 3) arbore cu camă; 4) nas montat pe lineal; 5) resort. de rotaţie a unor arbori cu came (3); camele apasă pe nasurile linealelor (4), ridicând vergelele (fusceii), (2), cari bat sub acţiunea resorturilor (5). Ţesătura, stropită cu apă, circulă, întinsă în lăţime, dela un cap de alimentare spre capul opus al maşinii, unde se înfăşură pe un sul. Bătăile unui lineal cad alternativ cu bătăile celuilalt lineal şi sunt astfel reglate, încât vergelele să se ridice de pe ţesătură imediat după lovire. Dedesubtul ţesăturii se găseşte o pânză de corabie care protejează ţesătura contra ruperilor, formând o saltea elastică. s. ~ de bobinat în cruce [MaiHHHa jjjih oo-MOTKH Ha KpeCT; bobinoir â fii croisé; Kreuz-spulmaschine; traverse winding frame; kereszt-csévező gép]: Maşină care formează bobine cu înfăşurări în cruce, pe cari încape o cantitate mult mai mare de fir decât pe mosoarele de mărimi comparabile cu a lor. Depunerea în cruce se face pe tuburi (fără discuri marginale), conducătoarele de fir având vitese mari, pentru ca spirele să se încrucişeze şi să dea soliditate marginilor bobinai. Bobinele în cruce pot fi cilindrice, conice, semiconice, în formă de butelie (bobine-sticlă), etc. După felul conducătorului de fir, maşinile de bobinat pot fi cu tobe şănţuite, cu talere, cu cursor, etc. Maşina de bobinat cu tobe şănţuite (v. fig.) formează bobine prin conducerea firului pe şanţul unei tobe rotitoare. Firul se desfăşură de pe ţeava \ Maşină de bobinat, cu tobă şănfuită. 1) ţeavă de alimentare; 2) traversă curăfitoare; 3) ochiu de conducere; 4) tobă şănfuită; 5) roată motoare; 6) fus cu bobină. 803 de alimentare (1), e curăfit şi întins de o traversă (2), şi © condus de ochiu\ (3) în şanţul tobei (4), care este rotită de roata motoare (5); la fiecare ro-tafie a tobei (confecfionată din fontă sau din bachelită), firul e condus de şanf dela un cap al bobinei la celălalt şi înapoi, odată sau de mai multe ori, şi se înfăşură pe bobina (6) care e rotită prin fricfiune de tobă. Când bo-bina e gata sau când firul Tobă şăn(uită_ se rupe, maşina se opreşte ,)tobă; 2)şant; 3)bobină. automat. Maşina de bobinat, cu talere, formează bobine prin conducerea firului cu ajutorul unor talere, cu scobituri, aşezate, oblic pe un ax longitudinal (câte un taler la fiecare fus); firele trec prin scobituri şi se depun în cruce. Maşina de acest tip este uşor de manipulat, ocupă pufin loc şi deapănă cca 500 metri pe minut şi pe fiecare fus. După felul suporturilor şi după forfa de întindere a firului, formează bobine în cruce, cilindrice sau conice, mai dense sau mai afânate (e nevoie de bobine afânate, când acestea urmează să fie vopsite şi albite). Maşina de bobinat, cu cursor, (v. fig.)» formează bobine cu ajutorul unor cursoare cari Maşină de bobinat, cu cursor. , l) ochiu de conducere; 2) bară de întindere; 3) bară de cu-răfire; 4) cursor; 5) disc cu elice; 6) bobină; 7) cilindri de fricfiune; 8) arbore motor; 9) brafe de presare; 10) resort. aleargă orizontal, dela un capăt al bobinei la altul, cu vitesă mare, variabilă. Firul de alimentare trece prin ochiul (Í), peste bara de întindere (2) şi peste bara de curăfire (3), prin cursorul (4), mişcat în lungul bobinei de un disc cu elice (5), şi se depune în cruce pe bobina (6), care e rotită de cilindrii (7); brafele (9) cu resort (Î0) menfin bobina în contact cu cilindrii de fricfiune (7), cari sunt acfionafi de arborele motor (8). La unele maşini, fiecare cursor are mişcare independentă; cele mai cursoare. 1) disc excentric; 2) bara; 3) cursor; 4) axul cursoarelor; 5) bobină. multe maşini au un mecanism de conducere (v. fig.), la care cursoarele (3) sunt fixate pe o bară (2) acfionată de un disc excentric (1). Maşina de bobinat fire tari (de in, de cânepă, iută) şi fire în răsucitorie se caracterizează prin înălfimea şi lăfimea ei mare, prin dispozifia vârtelniţelor sub planul bobinelor, prin acţionarea cu un singur excentric a tuturor conducătorilor de fire de pe o parte a maşinii şi prin armaturile protectoare de porţelan (uşor de înlocuit, după uzură) ale conducătoarelor de fire. î. Maşina de brodat [ManiHHa BbiniH-BaHHfl; machine â broder, brodeuse; Strickma-schine; embroidery machine; himsző gép]: Maşină de cusut (v.) obişnuită, la care se înlocueşte piciorul de tighel şi acul, prin dispozitive cu cari se fac figuri decorative pe ţesături, prin coasere cu aţe de diferite colori. 2. ~ de carbonizat [ManiHHa flJiH oóyr-JlHBaHHH; machine pour la carbonisation de la laine; Wollkarbonisiermaschine; machine for car-bonizing wool; karbonizáló gép, szenesitő gép]: Maşină care eliberează lâna fină, printr'un procedeu chimico-mecanic, de aderenţele vegetale (turiţă, cornuţi mari de baltă, scaieţi, pleavă de orz şi cornuţi mici, numiţi şi dracilă sau umbra iepurelui). Sé deosebesc: maşini de carbonizat lâna în fibre şi maşini de carbonizat lâna în fesătură. Maşina de carbonizat lâna în fibre cuprinde: un dispozitiv de impregnare cu reactiv (acid sulfuric de 3***4°Bé, acid clorhidric, clorură de aluminiu, etc.), care se compune dintr'o cadă de lemn, căptuşită cu tablă de plumb, sau dintr'un basin de cărămizi (legate între ele cu ciment antiacid); dispozitive de stors, de uscat, de eliminare a sub-stanfei carbonizate, şi de neutralizare. Prin uscare, reactivul se concentrează, şi transformă celuloza aderenfelor vegetale, în hidroceluloză, care este fărâmicioasă în stare uscată; cu cât concentraţia reactivului este mai mare, cu atât temperatura folosită ta uscare e mai joasă. După uscare, lâna trece în lupul de carbonizare, unde cedează hidroceluloză, sub formă de pulbere; un exhaustor elimină această pulbere, iar lâna iese eliberată de aderenfele vegetale. Maşina de carbonizat lâna în fesătură se deosebeşte de maşina care carbonizează materialul sub formă de fibre, prin mecanismele penfru circulafia continuă a fesăturii (întinsă în lăfime în zona de uscare) şi prin ansamblul suplementar de cilindri sdrobitori (cu caneluri); la trecerea fesăturii printre cilindrii sdrobitori, hidroceluloză se pulverizează şi se elimină cu ajutorul unui exhaustor. s. ~ de clătit [ManiHHa AJin onojiocKHBa-hhh; machine â rincer; Spülmaschine; rinsing machine; öblögető gép]: Maşină care clăteşte lâna, după spălare, şi uneori spală loturi mici de lână superioară în băl cu adausuri speciale (v. fig-). Maşina are un basin oval (1) de clătire, înzestrat cu unul sau cu mai multe rotoare cu palete arcuite (2), pentru mişcarea, agitarea şi mărun- 51* 804 firea lânii în basin; un dispozitiv cu grebla (3), pentru scoaterea lânii după clătire; o bandă fără Maşină de clătit lâna spălată. Í) basin de clătire; 2) agitator (rotoare cu palete); 3) greblă pentru scoaterea lânii ciăttte; 4) bandă fără sfârşit. sfârşit (4), care transportă lâna pe un grătar; dispozitive de antrenare. î. Maşină de croit [ManiHHa RJIH KpoHKH; machine â tailler Ies hsbifs, machine â couper Ies habits; Kleiderzuschneidemaschine; cutting out machine for clothes; ruhaszabászatigép]: Maşină care taie bucăfi din fesături, după tipare desenate, pentru confecfionarea îmbrăcămintei. Se deosebesc: maşină de croit, fixă, la care maşina e imobilă, iar ansamblul fesăturilor suprapuse este mişcat cu mâna, şi maşină de croit, mobilă, la care ansamblul fesăturilor de croit stă fix, iar maşina este condusă cu mâna pentru a tăia pe linia desenului. Maşina de croit, fixă, (v. fig.), cuprinde: o masă de lemn (1), pe care se aşază ansamblul Maşină de croit, fixă. 1) masă; 2) scobitură; 3) lamă tăietoare; 4) discuri conductoare; 5) arbore motor; 6) curea de transmisiune; 7) ciocane abrazive; 8) manetă; 9) dispozitiv de . ungere; 10) pârghiei 11) contragreutate. de fesături suprapuse în mai multe foi pentru a fi tăiate deodată, şi care are o scobitură (2) prin care frece o lamă tăietoare (3), (o lamă de ofel cu tăiş drept ori cu dinfi de ferestrău), care circulă ca o bandă fără sfârşit, condusă de o serie de discuri (4), antrenată de arborele motor (5), prin intermediul unei curele de transmisiune (6); un dispozitiv (7), pentru ascufirea lamei tăietoare (Ia anumite intervale), apropiind de ea nişfe ciocănele de substanfe abrazive, prin manipularea unei manete (8); un dispozitiv (9) pentru un- gerea continuă a lamei tăietoare, cu emulsiune; o pârghie (10), cu greutate (11), care menfîne lama într'o întindere constantă. Maşina de croit, mobilă, se deosebeşte de maşina fixă prin faptul că, în locul unei benzi de tăiat, are un arbore cu disc ascufit rotitor, care poate fi purtct cu mâna pe urmele desenului; în acest timp, ansamblul ţesăturilor din foi suprapuse stă fix. 2. ~ de croşetat festőn [ManiHHa ajih (jpeCTOHHpOBaHHH; rmchine â festőn; Feston-maschine; festoon machine; csipkeszalag-varró gép]: Maşină de cusut marginea ţesăturilor sau a tricoturilor, printr'o cusătură de efect în formă de scoici. Pe lângă un ac obişnuit, maşina are şi un ec cu limbă, care prinde laţul firului din acui obişnuit şi-l fixează ornamental pe marginea stofei (dinţat ca o dantelă). s. ~ de curăţit, cu cinci tobe [oHHCTHTeJib-Han nHTHÓapaöaHHafl ManiHHa; neftoyeur de coton a cinq fambours; Fünf-Trommel-Baumwol-lereiniger; five drum cotton cleaner; öthengeres pamuttisztitó gép]: Maşină care desfoaie şi curăţă de impurităfi bumbacul, înainte de a fi egrenat. Cuprinde cinci tobe egale, rotitoare (cu axele orizontale), echipate cu palete, şi cari sunt dispuse în trepte pe un plan inclinat (v. fig.). Toba dela bază primeşte bumbacul printr'o conductă de alimentare (3), îl bate şi-l predă tobei din treapta următoare, care efectuează aceeaşi operafiune; materialul trece astfel, succesiv, sub acţiunea celor cinci tobe, iar dela ultima tobă cade într'o conductă (5) care duce la maşina de egrenat. Impurităţile se separă că- Maşină de curăţit, cu cinci zând prin grătarul in- tobe> clinat (2), care dublează 0 fobe cu Pa,ete'’ 2) 9ră-fundul maşinii, şi ies prin *ar' 3) conductă de alimen-conducta (4). Mişcarea *are cu bumbac "eegrenat; se transmite dela arbo- 4> conductă de le*ire acor' rele motor de antrenare ia purilorstrăine; 5) conductă de arborele tobei dela bază, 5e*ire a bumbacu,ui cură^ iar dela acesta se transmite la celelalte tobe, prin curele de transmisiune. Efectul de curăţire al maşinii cu cinci tobe este de 46•••63% şi creşte cu gradul de impuritate al bumbacului; producţia maşinii e de 4»• * 12 t/h, iar puterea necesară este de 2,8-5,2 kW. 4. ~ de curăţit seminţele de bumbac [Máimmá ajih ohhctkh xjionKOBbix ceMiiH; machine a neftoyer Ies graines de coton; Baumwollsa-rren-Reinigungsmaschine; cotton seed cleaning machine; pamufmag tisztító gép]: Maşină care separă impurităţile din seminţele de bumbac. Este constituită dintr'o tobă rotitoare (de tablă perforată sau de reţea de sârmă cu ochiuri mici) şi din mai multe transportoare-melc (v. fig.). Toba (2) 805 Maşina de curăfit seminfele de bumbac. Í) pâinie de alimentare; 2) tobă cu perefe-sifă; 3) fransportor-melc penfru colectarea impurităţilor şi a seminfelor mici; 4) frans-portor-melc penfru colectarea seminfei; 5) sită; 6) transportor-meic penfru colectarea nisipului şi a prafului; 7) transportor-melc pentru impurifăfi mici; 8) franspor-tor-malc pentru impurifăfi mari. are axa longitudinală inclinată, iar peretele-sită al acesteia are ochiuri mici (de 3,5-**4 mm 0) spre capătul mai ridicat (până la cca 3/4 din lungimea tobei) şi ochiuri mari y (decca15-16mm0), ; fi------ spre celălalt capăt. Sămânţa curge continuu în tobă, se rostogoleşte şi cedează impurităţile, cari cad — prin ochiurile mici — pe un transportor (3); când ajung în zona cu ochiuri mari, seminfele cad pe un transportor (4), care le transportă în sens opus cir-culafiei impurifăfilor. Praful şi nisipul trec printr'osită (5) latrans-portorul (6), şi apoi sunt luate de transportorul (7); impurităfile mari ies pe la capul inferior al tobei şi cad pe un transportor-melc de evacuare (8). î. Maşină de cusut [niBeftHafl ManiHHa; machine. â coudre; Nâhmaschine; sewing machine; varró-gép]: Maşină pentru îmbinarea prin fire (prin coasere) a două sau a mai multor materiale (ţesă-turi, pielărie, etc.). Maşina are, în. principal, un ac cu o gaură sau cu un cârlig aşezat la vârful acului, în care este prins firul pa care-l conduce acul; mişcarea acului cu firul produce bucle, cari sunt prinse în alte bucle ale aceluiaşi fir, sau ale unui al doilea fir. — După modul de formare a cusăturii, se deosebesc: maşina cu cusătură simplă în lanf (v. fig. E-a), construită azi numai ca maşină speciala; maşina cu cusătura dublă în lanf (v.fig. E-c), azi complet părăsită, afară de câteva maşini speciale (de cismărie), din cauza consumului mare de afă (cca 6,5 m la 1 m de cusătură); maşina cu cusătură dreaptă, cu două fire (v. fig. E-b), care, în prezent, este cea mai răspândită. Cusăturile în lanf se fac la maşini cu iglifă, iar cele drepte, cu două fire, la maşini cu suveică. — Maşinile de cusut pot fi pentru uzul casnic sau profesional. Cele pentru uzul profesional sunt de construcfie mai robustă şi mai variată; se subîmpart în maşini pentru meseriaşi sau pentru ateliere, şi în maşini industriale. Cele industriale pot fi foarte mult specializate, după lucrarea pe care o execută, după materialul cu care lucrează şi după debit. Se cunosc peste două mii de tipuri speciale, de exemplu: maşini de cusut pentru încălfăminte, pentru mănuşi, curelărie, valize, curele de transmisiune; maşini de tighelit; maşini de cusut nasturi, blănuri, broşuri, capote şi huse, corturi, paraşute, benzile de piele interioare ale pălăriilor; maşini de cusut în zig-zag, în cruce sau în diagonală; maşini de cusut inifiale, etc.; maşini de cusut, combinate,cu anumite adausuri şi accesorii; unele maşini automate sau semiautomate cos cute sbu pliseuri; altele fes sau remaiază defecte, etc. — Maşinile de cusut se numesc simple, dacă execută o singură cusătură, şi multiple, dacă execută simultan mai multe cusături alăturate (până la circa cincisprezece cusături), folosind în paralel ace, suveici şi bobine de afă. Principiul maşinilor de cusut în lanf simplu, sau cu iglifa, este prezentat în figura D. Un ac cu cârlig la vârf (iglifă) străpunge materialul de cusut, apucă o bucată a unui fir care se desfăşură de pe o bobina sau de pe o suveică dispusă sub material, şi trage bucla în sus, prin material; materialul înaintează spre stânga, cu un pas de cusătură, iar bucla este desprinsă din iglifă de un deget; iglifa străpunge din nou materialul şi revine în sus cu o a doua buclă, pe care o petrece prin cea dintâi, formând astfel primul ochiu al lanfului. Desavantajul acestui fel de cusătură consistă în faptul că se destramă, când se trage de capătul firului ultimului ochiu. — Maşinile de cusut în lanf dublu lucrează cu două fire şi cu două iglife; a doua iglifă lucrează orizontal, sub materialul de cusut, şi în buclele formate de ea se prind buclele formate de prima iglifă. La unele maşini, iglifa a doua este înlocuită printr'o suveică rotativă. Cusăturile în lant, simplu sau dublu, se folosesc mai ales în con-fecfiunile de pielărie, de exemplu la cusutul tălpilor. Maşinile de cusut cu suveică, cari efectuează o cusătură dreapta cu două fire, pot fi, după forma şi mişcarea suveicii: cu suveică lunga (v. fig. B), circulară (v. fig. C), oscilantă, rotativă sau centrală. La toate aceste maşini, un ac găurit la vârf străpunge materialul şi formează dedesubt o buclă; suveica, în care se găseşte o bobină cu un al doilea fir, trece prin bucla primului fir, care prinde firul al doilea şi îl trage în sus, cele două fire rămânând împletite la mijlocul grosimii materialului de cusut (v. fig. E-b). Figura B reprezintă principiul funcţionării unei maşini cu suveică oscilantă longitudinală, iar figura C, al unei maşini cu suveică oscilantă rotativă. Figura A reprezintă principalele mecanisme ale unei maşini de cusut. Pe placa sau pe masa (Í) a maşinii este fixat braţul maşinii (3), în interiorul căruia se găseşte arborele principal (2); acesta este antrenat fie printr'o pedală acţionată cu piciorul şi cureaua de transmisiune (4), fie manual, prin volanul (5) cu manivela (6), fie printr'un electromotor. Tija port-ac (9) este pusă în mişcare printr'un sistem bielă-excentric (9a), iar pârghia (8), care ridică sau slăbeşte firul de aţă după nevoie, la fiecare ciclu al maşinii, este condusă prin cama spaţială cilindrică (cama-tobă), (7). Presa (10) apasă stofa, presiunea reglându-se prin şurubul (11). Un dispozitiv cu rotiţe de fricţiune, care nu este reprezentat în figură, asigură întinderea firului înainte ca acesta să ajungă la pârghia (8). Transportorul (12) asigură avansarea stofei între două împunsături; el este antrenat prin intermediul camei (13), al furcii (14) şi al arborelui cu manivelă (16); pasul cusăturii se re- 806 Maşină de cusXif. A) schema unei maşini de cusut obişnuite, cu diferitele ei mecanisme: a) mecanism cu rofi de transmisiune; b) mecanism cu camă, plan; c) mecanism cu camă, spafial (cu camoidă); d) mecanism şurub-pîulifă; e) mecanism cu excentric; i) mecanism cu două balansiere; g) mecanism cu două manivele; h) mecanism cu pârghii articulate, combinat cu un mecanism cu rofi de transmisiune; B) principiul maşinii de cusut cu suveică lungă, oscilantă; C) principiul maşinii de cusut cu suveică circulară, oscilantă; D) principiul maşinii de cusut cu cusătură simplă în lanf; E) cusături de maşină, simple: în lanf (a), dreaptă, cu două fire (b) şi dublă, în lanf (c). 807

( = 0 se obfine randamentul ciclului Cu ardere isocoră, iar pentru $ —1, randamentul ciclului cu ardere isobară). — Deoarece încărcătura este mai mică decât cilindreea corespunzătoare a motorului, randamentul termic mai trebue corectat cu un coeficient care reprezintă gradul de plenitudine al diagramei (^g)i ?i care depinde de densitatea aerului, de temperatură, de cantitatea gazelor reziduale şi de rezistentele hidrodinamice; acest coeficient are valoarea y^ = 0,65“*0,85. Produsul ^ — v)t'r}g se numeşte randament indicat (sau intern). Sistemul mecanic (v. fig.) este constituit din organele exterioare ale motorului şi din mecanismul mofor, acesta din urma fiind compus Organele unui motor cu ardere internă (schemă desfăşurată), í) bloc-cilindru, monobloc cu batiul; 2) cămaşa cilindrului; 3) culasă;'4) colector de admisiune; 5) colector de evacuare; 6) placă de fundafie; 7) ba*e de uleiu; 8) palier fix; 8’) capacul palierului; 9) cusinet; 10) tirant (pentru fixarea blocului-cilindru pe placa de fundafie); 11) carterul distribufiei; 12) piston; 13) bulonul (bolful) pistonului; 14) bielă; 14') capul bielei; 14") piciorul bielei; Í5) arbore cotit. din mecanismul principal (mecanismul motor propriu zis) şi din mecanismul de distribufiei. — Organele exterioare sunt organele comune mecanismului principal şi distribufiei, şi anume: blocul-cilindru, culasa (v.), carterul sau batiul, placa de fundafie (la motoare Cămaşă raportată, uscată. 1) cămaşă; 2) bloc-cilindru. Cămaşă raportată, umeda. 1) cămaşă; 2) bloc-cilindru; 3) apa de răcire. stabile) sau suporturile motorului (la motoare de autovehicule, de automotoare, etc.) şi baia de 1068 uleiu. La unele motoare de putere mijlocie (cu alezajul da 250-•• 300 mm) sau mică, carterul este turnat monobloc cu cilindrul. Blocul-cilindru cuprinde cilindri cari pot avea cămăşi raportate (demontabile), umede (v.fig.) sau uscate (v. fig.). burant, amestecul putând fi format înafara motorului (de ex. la motoare cu explozie) sau în interiorul lui (de ex. la motoare Diesel). Aprinderea amestecului se obţine printr'o scânteie electrică, prin autoaprindere, sau^prin efect ter- J A) mofor cu simplu efect; B) motor cu simplu efect, cu cap de cruce; C) motor cu dublu efect, cu cap de cruce; 1) placă de fundafie; 2) baie de uleiu; 3) bloc-cilindru; 3') carter seu batiu; 4) arbore cotit; 5) bielă; 5’) cap de cruce; 6) piston; 6*) tija pistonului; 7) colector de admisiune; 8) colector de evacuare. mic combinat (la motorul cu cap incandescent). La unele motoare, pentru a obfine o umplere cât mai bună a cilindrului, se realizează o admisiune forfată a încărcăturii, care se numeşte supra-alimentare. în acest scop, motorul este înzestrat cu o turbosuflantă, sau cu un compresor antrenat de arborele motor sau da un motor separat. Mecanismul motor propriu zis, adică mecanismul bielă-manivelă care transformă mişcarea rectilinie alternativă a pistonului în mişcare de rotafie a arborelui, cuprinde: pistoanele, bielele şi arborele cotit; uneori, în spacial la motoare mari, cu dublu efect, pistoanele sunt solidarizate cu tije cari sunt legate de biele prin intermediul unui cap de cruce (v. fig. C). Pistonul e legat de bielă prin intermediul unui bulon. Arborele cotit e articulat cu bielele prin paliere, şi poate fi monobloc sau asamblat din tronsoane (v. — Mecanismul de distribufie (v.), adică ansamblul Piston (secfiune). organelor cari comandă au- 0 fundul pistonului; 2) fus-tomat intrarea încărcăturii în tă; Ş) segmenfi de com-cilindru (adică a amestecului Pres,une (<*e etanşeitate); combustibil-aer, sau numai a 4)se9ment'raclori; 5>bu-aerului comburant) şi evacuarea gazelor de ardere din cilindru, cuprinde: organe de admisiune şi de evacuare (de ex. supape, manşoane, obturatoare, sertare, etc.), organe de comandă (de ex. mecanism cu came, la distribuţia cu supape, sau mecanism cu pârghii articulate, la distribufia cu manşoane) , organe de antrenare (de ex. mecanism cu rofi dinfate, mecanismcu rofi de transmisiune prin lanf). Pentru ardere, combustibilul trebue să fie amestecat cu o cantitate corespunzătoare de aer com- lon (bolf); 6) bielă; 7) bucea. Arbore cotit. A) arbore monobloc; 8) şi C) arbore „din tronsoane"; I) fusul arborelui; 2) braful cotului.; 3) fusul cotului (manefon). Motorul cu aprindere electrică este echipat cu un magnetou, sau cu o batarie de acumulatoare şi o bobină de induefie; motorul cu autoaprin-dere e înzestrat cu o instalafie de aer comprimat (de ex. compresor şi butelii de aer comprimat), când combustibilul sa injectează pneumatic, sau cu o pompă de injecfie, când com- 1069 Injecfie Archaulov. I) pompă de injecfie, cu piston diferenfial; 2) pompă de combustibil; 3) sensul curentului de combustibil, spre pompa de injecfie; 4) sensul curentului de combustibil sub presiune, spre motor; 5) injector; 6) bloc-cllindru; 7) cămaşă; 8) culasă; 9) piston; 10) sensul curentului de aer comprimat în cilindrul motorului. bustibilul se injectează cu presiune hidraulică (injecfie mecanică). Unele motoare Diesel, şi mai ales cele transformate prin eliminarea compresorului, sunt echipate cu o pompă diferenfială de injecfie, acţionată de aerul comprimat în cilindrul motorului (v. fig.)* La motoarele cu aprindere electrică (electro-aprindere), amestecul se poate forma într'un carburator (la motoare cu combustibil lichid volatil) sau într'un amestecător (la motoarele cu gaz); uneori, amestecul este un aerosol (ceafă) format în colectorul de admisiune sau în cilindru (în timpul cursei de compresiune), prin injectarea unui combustibil pufin volatil (de ex. alcool) în aerul comburant. — La motoarele cu autoaprindere, amestecul se formează în interiorul cilindrului, prin injectarea unui combustibil greu volatil (de ex. motorină) în aerul comburant comprimat în cilindru; la motoarele cu raport mare de compresiune (Diesel), aprinderea este datorită temperaturii obfinute prin comprimarea aerului, iar la motoarele cu raport mic de compresiune (semi-Diesel), aprinderea este datorită şi temperaturii unei porfiuni incandescente a camerei de combustie. Motoarele cu piston sunt înzestrate cu următoarele instalafii sau organe auxiliare: instalafia de ungere, instalafia de răcire, dispozitivul de demarare, inversorul de mers, instalafiile de filtrare a uleiului, etc. Instalafia de ungere trebue să asigure ungerea organelor în mişcare relativă, cum sunt: fusurile arborelui cotit, manetoanele, buloanele pistoanelor, perefii cilindrilor, fusurile arborelui cu came, camele, culbu-toarele,împingătoa-rele, etc. Se folosesc următoarele sisteme de ungere (v.): ungere prin barbotaj, ungere forţată (integrală sau limitată), ungere forţată şi prin barbotaj, ungerefor-ţată şi ungere dozată pentru cilindri, ungere forţată şi centrifugă, ungere prin gresoare, ungere cu carter uscat, etc. Astfel, după caz, instalafia de ungere poate cuprinde următoarele organe: pompe de uleiu (la Pompe de uleiu. A) pompă cu palete; 8) pompă cu angrenaje; 1) corpul pompei; 2) arbore (rotativ); 3) palete; 4) rofi de angrenaj; 5) sensul curentului de uleiu aspirat; 6) sensul curentului de uleiu refulat; 7) sensul de rotafie al rofilor. ungerea forfată), gresoare, filtre, refrigeratoare, manometre, etc.; la ungerea forfată se folosasc, în general, pompe'cu palete (v. fig. A) şi pompe cu angrenaje (v. fig. B). Instalafia de răcire poate fi în circuit închis (de ex. la motoare de vehicule, la motoare stabile) sau în circuit deschis (de ex. la motoare Schema instalafiei de răcire la un motor de autovehicul. A) răcire prin termosifon; B) răcire prin circulafie forfată; 1) bloc-cilindru; 2) radiator; 3) ventilator; 4) circulafia lichidului de răcire (apă); 5) pompă de apă. marine). Răcirea se obfine printr'un circuit cu apă (de ex. la instalafii în circuit închis) sau cu un fluid oarecare, sau printr'un curent de aer; răcirea cu apă (v. fig.) se poate realiza prin termosifon sau prin circulafie forfată (cu pompe de apă). Astfel, după caz, instalafia de răcire cuprinde: turnuri de răcire (de ex. la motoare stabile) sau radiatoare (de ex. la motoare de vehicule, cu răcire cu apă), pompe de apă (la răcirea cu cir-culafie forfată), epuratoare, etc.; la unele motoare mari, pistoanele au un circuit de răcire cu uleiu, în derivafie cu circuitul de ungere a\ motorului. Pentru demararea motoarelor se folosesc de-maroare electrice, demaroare cu inerfie, etc.; la unele motoare se foloseşte demararea pneumatică (de ex. 1a motoare Diesel stabile), care consistă în antrenarea motorului prin introducerea aerului comprimat în unul sau în mai mulfi cilindri, în momentul pornirii. Pentru înlesnirea pornirii, motoarele cu carburator sunt înzestrate cu dispozitive starter, obturatoare (choke), etc.; la motoarele cu autoaprindere, se preîncălzeşte camera de combustie cu bujii incandescente, cu figarete de aprindere, etc. Motoarele cu ardere internă, cu piston, se pot clasifica după mai multe criterii, cum sunt: felul aprinderii, locul de formare a amestecului, felul combustibilului folosit, raportul de compresiune, felul ciclului termodinamic, modul de alimentare cu combustibil, turaţia, greutatea unitară, modul de acţionare a produselor de ardere, forma constructivă. Sin. Pulsomotor, — După felul aprinderii, se deosebesc: i. Mofor cu electroaprindere [flBHraTeJib c 3JieKTpHHecKHM 3âJKHraHHeM; moteur a allu-mage électrique; Motor mit elektrischer Zündung; mofor with electric ignition; villamos gyujtású motor]: Motor cu ardere internă, cu piston, la care încărcătura comprimată în cilindru este aprinsă printr'o scânteie electrică. Energia electrică este luată dela un magnetou sau dela o baterie de acumulatoare, iar aprinderea se realizează prin pro- 1070 ducerea unei scântei electrice în interiorul cilindrului; în general, se foloseşte sistemul de aprindere de înaltă tensiune, în care caz scânteia se produce între electrozii unei bujii. Sin. Motor cu aprindere electrică, Motor cu explozie (v.). î. Motor cu cap incandescent [flBHráTejib c rojlOBKOH HaKaJlHBaHHfl; moteur a bulbechaud, moteur a culasse incandescente; Glühkopfmotor; hot bulb motor, hot bulb engine; izzó-fejes motor]: Motor cu ardere internă, cu piston, la care combustibilul este injectat în aerul comburant aspirat în prealabil în cilindru, aprinderea fiind obţinută prin efectul termic combinat produs de comprimarea aerului în cilindru şi de căldura des-voltată de o porţiune incandescentă a camerei de combustie. La acest motor, temperatura la sfârşitul cursei de compresiune este prea joasă pentru a asigura autoaprinderea combustibilului, şi de aceea o porţiune din camera de combustie (capul incandescent) nu este răcită, pentru a se obţine o temperatură care să permită aprinderea combustibilului; la pornire, capul incandescent este pre-încălzit prin aport de căldură dela o sursă exterioară (de ex. o lampă cu benzină). Sin, Motor semi-Diesel (v.). 2. ~ cu autoaprindere [jţBHraTejib c caMO-3á5KHraHHeM; moteur a allumage spontane; Selbstzündungmotor; seif ignition motor; öngyújtó motor]: Motor cu ardere internă, cu piston, la care combustibilul se injectează în aerul comprimat (la presiune înaltă) în cilindru, şi se autoa-prinde datorită temperaturii înalte dela sfârşitul cursei de compresiune. Sin. Motor Diesel. V. Diesel, motor — După locul în care se formează amestecul combustibil-aer, se deosebesc: s. Mofor cu formarea amestecului în exterior [ABHraTejib c bhgihhhm 0őpa30BaHHeM CMecu; moteur avec formation du mélange â l'extérieur; Motor mit ăufjerlicher Gemischbildung; motor with externai mixture formation; külső keveréklétesi-fésű motor]: Motor la care amestecul se formează înafara cilindrului, fiind apoi introdus şi comprimat în cilindru. é Astfel de motoare sunt: motorul cu carburator (v. fig.), la care amestecul se formează într'un carburator, prin difuziunea unui 2 combustibil lichid (volatil) în curentul de aer comburant; motorul CU gaz, la Care amestecul Motor cu carburator, dintre un gaz combustibil şi ,) cj|jndru; 2) pis-aerul comburant se formează i0n, 3) supapă de într'un amestecător (cameră de admisiune; 4) car-amestec); motorul cu injecfie şi burator; 5) dapetă; electroaprindere, la care ames- 6) bujie. tecul se formează în colectorul de admisiune, prin injecţia unui combustibil puţin volatil în curentul de aer comburant, la intrarea acestuia în cilindru (amestecul sub formă de aerosoli este aprins, după comprimare, printr'o scânteie electrică). 6 1 4. ~ cu formarea amestecului în interior [/ţBH-raTejib c BHyTpeHHHM 0őpa30BaHHeM CMecn; moteur avec formation du mélange â 4 l'intérieur; Motor mit innerlicher Gemischbildung; motor with internai mixture formation; belső ke- 5 veréklétesitesű motor]: Motor la care amestecul se formează în interiorul cilindrului, prin injecţia combustibilului în aerul comburant intrat în cilindru. Astfel de motoare sunt: motorul cu injecţie şi electroaprindere, la care un combustibil puţin volatil este injectat direct în cilindru (de ex. motorul tip Hesselmann), amestecul fiind apoi aprins printr'o scânteie electrică; motorul cu cap incandescent (v. fig.), la care un combustibil greu volatil este injectat în cilindru, la începutul cursei de compresiune; motorul Diesel, cu injecţie indirectă, Ia care un combustibil greu volatil este injectat (cu o presiune hidraulică de 80- Motor cu cap incandescent (semi-Diesel). Í )cilindru;2)pis-ton; 3) cap incandescent; 4) calotă protectoare; 5) orificiu de preîncălzire; 6) Injector. 150 ats) într'o cameră auxiliară (v.fig.) a camerei de combustie — de exemplu într'o cameră deprecombustie, într'o ca- Motor Diesei cu injecfie directă. Í) cilindru; 2) piston; 3) injector. 1) cilindru; 2) piston; 3) cameră de precombustie; 4) camera de turbu-lenfă; 5) cameră de acumulare; 6) injector. meră de turbulenţă, sau într'o cameră de acumulare — către sfârşitul cursei de compresiune; motorul Diesei cu injecţie directă (v< fig.), la care un combustibil greu volatil este injectat în cilindru (cu o presiune pneumatică de 60--70 ats, la motorul Diesel cu compresor, sau cu o presiune hidraulică de 200-•-300 ats, la motorul Diesel cu pompă de injecţie), către sfârşitul cursei de compresiune. — După felul combustibilului folosit, se deosebesc: 5. Motor cu combustibil lichid [jţBHraTejib Ha JKHflKOM TOnjiHBe; moteur a combustible liquide; Motor mit flüssigem Brennstoff; motor with liquid fuel; folyékony-tüzelöanyagú motor]: Motor la care se foloseşte un combustibil lichid, amestecat, în exteriorul sau în interiorul cilindrului, cu cantitatea corespunzătoare de aer comburant. Astfel de motoare sunt: motorul cu combustibil uşor volatil, cu carburator şi electroaprindere, care are un consum de combustibil de 250-■ • 350 g/CPh; motorul cu combustibil puţin volatil, cu injecfie şi electroaprindere, care are un consum de combustibil de 200* • *260 g/CPh; motorul cu combustibil greu volatil, cu injecfie şi autoaprindere, care 1071 are un consum de combustibil de 160-*-22Q g/CPh; motorul cu combustibil greu volatil, cu injecfie şi cap incandescent, care are un consum de combustibil de 250-•• 300 g/CPh. î. Motor cu combustibil gazos [ABHraTejib Ha ra30B0M TonJiHBe; moteur a combustible gazeux; Motor mit gasförmigem Brennstoff; motor with ga-seous fuel; gáznemű-tüzelőanyagú motor]: Motor la care se foloseşte un combustibil gazos, amestecat în exteriorul sau în interiorul cilindrului cu cantitatea corespunzătoare de aer comburant. Astfel de motoare sunt: motorul cu gaz, la care amestecul se formează într'un amestecător (cameră de amestec), înafara cilindrului, iar aprinderea se obfine prin scânteie electrică; motorul Diesel cu gaz, la care amestecul se formează în interiorul cilindrului, iar aprinderea se poate obfine prin injectarea unui combustibil iichid sau printr'o scânteie electrică. 2. ~ cu combustibil solid [ABHraTejib Ha TBepftOM TOilJiHBe; moteur â combustible solide; Motor mit festem Brennstoff; motor with solid fuel; szilárd-tüzelőanyagú motor]: Motor la care se foloseşte drept combustibil cărbune pulverizat care este ars— într'o antecameră — sub presiune înaltă, şi care are un consum de combustibil de 250 • • • 300 g/CPh. V. Diesel, motor ~ cu cărbune praf. — După presiunea din cilindru, la sfârşitul cursei de compresiune, se deosebesc: s. Motor de joasă presiune [ABHraTejib HH3-Koro AaBJieHHfl; moteur â basse pression; Nieder-druckmotor; low-pressure motor; alacsonynyomású motor]: Motor la care raportul de compresiune este eo = 5*\-8 (de ex. • motor cu carburator), presiunea dela sfârşitul cursei de compresiune fiind de 6”*10 kg/cm2, iar temperatura corespunzătoare, de cca 300°. 4. ~ de medie presiune [ABHraTéJlb cpeA-Hero AâBJieHHfî; moteur a moyenne pression; Mitteidruckmotor; mean-pressure motor; közép-nyomású motor]: Motor la care raportul de compresiune este s0 ^ 9 (de ex. motor semi-Diesel), presiunea dela sfârşitul cursei de compresiune fiind de 18 kg/cm2, iar temperatura corespunzătoare, de cca 400°. 5. ~ de înaltă presiune [ABHraTejib Bbico-Koro AâBJieHHH; moteur a haute pression; Hoch-druckmotor; high-pressure motor; magasnyomású motor]: Motor la care raportul de compresiune este s0=12"*22 (de ex. motor Diesel), presiunea dela sfârşitul cursei de compresiune fiind de 25*- *60 kg/cm2, iar temperatura corespunzătoare, de 500 • • ■ 700°. — După ciclul termic, se deosebesc: e. Motor în patru tirrţpi [qeTbipeXTaKTHbiH ABHraTejib; moteur â quatre temps; Viertakt-motor; four síroké nngine; négyütemű motor]: Motor la care ciclul termic se efectuează în patru curse ale pistonului (ceea ce corespunde la două rotafii complete ale arborelui motorului), dintre cari numai una e activă. Cei patru timpi (v. fig.) sunt: timpul întâiu, în care pistonul parcurge cursa dela punctul mort exterior la cel interior, şi în care se obfine încărcarea cilindrului, adică admisiunea amestecului combustibil-aer ia motoare cu electroaprindere, sau a aerului comburant la Funcţionarea motorului în 'patru timpi. A) admisiunea încărcăturii ciiindrurui; B) comprimarea încărcăturii; C) arderea şi expansiunea; D) evacuarea gazelor de ardere; 1) cilindru; 2) piston; 3) bielă; 4) cotul arborelui (manivelă); 5) supapă de admisiune; 6) supapă de evacuare; 7) bujie sau injector. motoare cu autoaprindere (schema A); timpul al doilea, în care pistonul parcurge cursa dela punctul mort interior la cel exterior, şi în care se realizează comprimarea încărcăturii cilindrului (schema B); timpul al treilea, în care pistonul parcurge cursa dela punctul mort exterior la cel interior, şi în care se produce arderea şi expansiunea (schema C); timpul al patrulea, în care pistonul parcurge cursa dela punctul interior la cel exterior, şi în care se evacuează gazele de ardere (schema D). în general, admisiunea şi evacuarea se efectuează cu avans la deschidere şi întârziere la închidere, astfel încât depăşesc limitele curselor respective (v. fig. sub întârziere la admisiune). De obiceiu, ca motoare în patru timpi se construesc: motoare cu carburator, motoare cu gaz, motoare Diesel (de putere mică sau mijlocie). 7. ~în doi timpi [AByxTaKTHbiH ABHraTejib; moteur a deux temps; Zweitaktmotor; two stroke Funcţionarea motorului în doi timpi. A) baleiaj (spălare); B) comprimarea încărcăturii cilindrului; C) arderea şi detenta; D) evacuarea gazelor de ardere; î) cilindru; 2) piston; 3) bielă; 4) cotul arborelui (manivelă); 5) colector de baleiaj; 6) colector de evacuare; 7) bujie sau injector. engine; kétütemű motor]: Mofor la care ciclul termic se efectuează în două curse ale pistonului 1072 (ceea ce corespunde unei rotafii complete a arborelui motorului), dintre cari una e activă. Cei doi timpi sunt (v. fig.): timpul întâiu, în care pistonul parcurge cursa dela punctul mort interior la cel exterior, şi în care se produce baleiajul (schema A) şi apoi comprimarea încărcăturii rămase în cilindru (schema B); timpul al doilea, în care pistonul parcurge cursa dela punctul mort exterior la cel interior, şi în care se produce arderea şi expansiunea (schema C), şi apoi începe evacuarea gazelor de ardere (schema D). Evacuarea începe în timpul al doilea şi se termină în timpul întâiu al ciclului următor, după închiderea orificiului de baleiaj, şi dsci detenta gazelor şi compresiunea nu ocupă complet cele două curse ale pistonului; baleiajul începe în timpul al doilea al ciclului precedent, după deschiderea evacuării (v. fig. sub întârziere la admisiune). Tipuri de baleiaje. Baleiaj în echicurent, prin supape (A) şi prin fante (8): 1) bloc-cilindru; 2) supapă de baleiaj; 2') fante de baleiaj; 3) fante de evacuare; 3') supapă de evacuare; 3”) arbore cu came; 4) colector de baleiaj; 5) colector de^evacuare; 6) orientarea curentului de fluid; 7) piston. — Baleiaj încrucişat (C şi D): 1) bloc-cilindru; 2) fantă de baleiaj; 3) fantă de evacuare; 4) fantă de preadmisiune a gazelor proaspete în carter; 5) orientarea curentului de fluid. — Baleiaj fransversaj (E) şi baleiaj în contracurent (F): 1) bloc-cilindru; 2) fante de baleiaj; 2’) fante de supraalimentare; 3) fante de evacuare; 4) colector de baleiaj; 5) colector de evacuare; 6) orientarea curentului de fluid; 7) piston. — Baleiaj indus (G): Í) bloc-cilindru; 2) colector de evacuare; 2') clapetă de refinere; 3) colector de baleiaj; 4) piston; 5) orientarea cu_ renfufui de fluid. — Baleiaj turbionar (H): 1) bloc-cilindru; 2) fantă de baleiaj; 3) fantă de^evacuare. 1073 După direcfia şi sensul curentului de baleiaj, se deosebesc următoarele tipuri (v. fig. Tipuri de balejaje): baleiaj în echicurent la care gazele proaspete precomprimate intră în cilindru prin supape şi ies prin fante (fig-. A), sau intră prin fante şi ies prin supape (fig. B), păstrând acelaşi sens de curgere; baleiaj în curent încrucişat la care gazele proaspete precomprimate intră în cilindru prin fante cu axele concurente, şi se încrucişează cu curentul de gaze de evacuare (fig. C şi D); baleiaj transversal, la care deschiderea fantelor de baleiaj şi ale celor de evacuare ocupă două zone opuse pe suprafafa interioară a cilindrului (fig. E), astfel încât curentul de baleiaj păstrează acelaşi şens de curgere; baleiaj în contracurent, la care deschiderile fantelor de baleiaj sunt dispuse în zona deschiderilor fantelor de evacuare, pe suprafafa interioară a cilindrului, şi dedesubtul acestora (fig. F), ceea ce provoacă o curgere a gazelor în circuit aproape închis; baleiaj indus, la care fantele de baleiaj sunt diametral opuse celor de evacuare, curentul gazelor de evacuare fiind activat prin depresiunea creată la deschiderea unei clape care obturează orificiul de evacuare (fig. G); baleiaj turbionar, la care axele fantelor de evacuare sunt- inclinate fafă de direcfia radială a cilindrului, provocând un curent turbionar al gazelor proaspete precomprimate (fig. H). Pompe de baleiaj. >A) baleiaj prin carter; B) baleiaj prin piston diferenţial; C) şi D) baleiaj prin pompă antrenată de motor; I) supapă de preadmisiune a aerului atmosferic, respectiv a gazelor proaspete; 2) carter etanş; 3) piston diferenţial; 4) pompă de baleiaj; 5) bielefă; 5') braf; 6) orierrtarea curentului fluid; 7) colectorul gazelor de evacuare (gaze de ardere). Precomprimarea gazelor proaspete se obfine folosind fie o suflantă independentă de motor (de obiceiu, cu antrenare electrică), fie o pompă de baleiaj comandată de motor (v. fig.). De obicéiu, ca motoare cu ciclu în doi timpi se construesc: motoare mici cu explozie, motoare Diesel mari şi motoare semi-Oiesel (acestea se construesc aproape excluzîv în doi timpi). — După modul de introducere a încărcăturii în cilindru se deosebesc: î. Motor cu aspirafie [BcacbiBaiomHH flBHra-Tejib; moteur a aspiration; Ansaugungsmotor; suction motor; szívó motor]: Motor la cere încărcătura este aspirată în cilindru, dctorită depresiunii creste de piston în timpul cursei dela punctul mort exterior la punctul mort interior. în general, la motoarele cu explozie şi la motoarele Diesel mici sau mijlocii, încărcarea cilindrului se obfine prin aspirafie. 2. ~ cu supraalimentare [jţBHraTejib c npa-Hy#HTejlbHbiM iiHTaHHeM; moteur a suralimen-tation; Motor mit überladung; motor with super- Turbosuflantă (turbocompresor) de^supraalimentare, cu antrenare prin turbină cu gaze, al unui motor Diesel în patru timpi. 1) cilindru; 2) piston; 3) supapă de admisiune; 4) supapă de evacuare; 5) colector de evacuare; 6) turbină cu gaze evacuate; 6') rotorul turbinei; 7) suflantă (compresor) pentru aerul de supraalimentare; 7*) rotorul suflantéi; 8) colector de admisiune; 9) sensul curentului gazelor evacuate; 10) senşql curentului de aer atmosferic; MV sensul curentului de aer comprimat. Suflantă volumetrică (compresor volumetric). A) schema ciclului motorului Diesel; B) montajul suflantei; f) aspirafie; 2) compresiune; 3) injecfte; 4) expansiune (detentă); 5) evacuare; 6) corpul suflantei; 7) aripa rotitoare; 8) mecanismul de antrenare a suflantei; 9) cilindrul motorului; 10) pistonul motorului; îi) supape. charging; tultőltéses motor]: Motor la care încărcarea cilindrului este forfată, prin comprimarea prealabilă a amestecului combustibil-aer, sau numai a aerului comburant. Prin supraaljmentare se măreşte cantitatea de combustibil introdusă în cilindru şi se obfine o putere mai mare, datorită creşterii presiunii medii. Supraálimentarea se poafe realiza: cu turbosuflante (v.fig.), antrenate de gaze- Compresor centrifug. Í) rotor; 2) stator; 3) sensul cu-rentului_de fluid. 1074 Supraalimentare prin acfiunea de pompare a pistonului. 1) cilindrul motorului; 2) piston; 3) tijapisfonului; 4) supapa; 5)sen-sul curentului de aer precom* primat; 6) sensul curentului de aer aspirat (aer afmoşferic); 7) sensul curentului de gaze evacuate (gaze de ardere). íe de evacuare; cu suflante volumetrice (v. fig.) sau cu compresoare centrifuge (v. fig.), antrenate da arborele mofor; prin acfiunea de pompare a pistonului motorului (v. fig.). — După turafia motorului, se deosebesc: î. Motor !ent[abh-raTejib c Me^jieH- HblM XOflOM; moteur ă petite vitesse; lang-samlaufender Mofor; slow speed motor; lassú motor]: Motor la care vitesa pistonului poate ajunge la cca 7,5 m/s. Acest motor se foloseşte în instalafii stabile sau la nave, unde este necesară o funcfionare continuă sub sarcină mare. Motoarele lente pbt fi motoare Diesel, motoare cu gaz stabile. 2. ~ rapid [őbiCTpoxoAHbiH ABHraTejib; moteur â grande vitesse; schnellaufender Motor; high speed motor; gyors motor]: Motor la care vitesa pistonului este mai mare decât 7,5 m/s. La acest motor interesează raportul dintre greutate şi putere, deoarece se foloseşte mai ales pentru autovehicule, automotoare, avioane, tractoare, efc. — După greutatea raportată la unitatea de putere, se deosebesc: s. Motor uşor [jierKHH ABHraTejib; moteur ieger; leichfer Motor; light motor; könnyű motor]: Motor lâ care raportul dintre greutatea totală a motorului şi puterea nominală este de maximum 2 kg CPe{. Aceste motoare se folosesc la automobile (v. Motor de autovehicul şi Motor de autovehicul, cu piston), ta avioane (v. Motor desvion şi Motor de avion, cu piston), etc, 4. ~ semigreu [nojiyTflHcejibiH ABHraTejib; moteur demi-lourd; halbschwerer Motor; half-heavy motor; félnehéz motor]: Motor la care raportul dintre greutatea totală a motorului şi puterea nominală este de 2«-*10 kg CPef. Aceste motoare se folosesc la automotoare, la nave mici, etc. 5. ~ greu [THHcejibiâ ABHraTejib; moteur lourd; schwerer Motor; heavy motor; nehéz motor]: Motor la care raportul dintre greutatea totală a motorului şi puterea nominală este mai mare decât 10 kg CPef. Aceste motoare sunt, în general, stabile. — După modul cum acfionează asupra pistonului gazele produse prin arderea combustibilului, se deosebesc: s. Motor cu simplu efect [ABHraTejib npoc-Toro AGHCTBHfl; moteur â simple effet; einfach-wirkende Maschine; single acting engine; egy- szerű működésű motor]: Motor la care presiunea de ardere se exercită pe o singură fafă a pistonului. In general, ca motoare cu simplu efect se construesc: motoare cu carburator, motoare cu gaz (mici şi mijlocii) motoőre Diesel (mici şi mijlocii). 7. ~ cu dublu efect [ABHraTejib ABOHHoro AGHCTBHiî; moteur a doubie effet* doppelfwir-kende Maschine; doubie acting eligirie; kettős működésű motor]: Motor la care pfesfcinea de ardere se exercită alternativ pe cele două fefe opuse ale pistonului, astfel încât cele două cicluri sunt^decalate. La acelaşi diametru şi la aceeaşi cursă, puterea motorului cu dublu efect este aproape dublă fafă de aceea a motorului cu simplu efect. Astfel de motoare pot fi: motoare Diesel mari, motoare cu gaz mari. — După numărul şi dispozifia cilindrilor, se deosebesc: 8. Mofor monocilindric [OAHOIţHJlHK- APOBbiâ ABHraTejib; moteur mönocylinc’ri-que, moteur â un (seul) cylindre; Einzy-lindermaschine; single cylinder engine; egyhengeres motor]: Motor cu un singur cilindru, cu simplu efect; la aceste moatoare axa cilindrului poate fi orizontală sau verticală. Exemplu: motor cu gaz, mic (v. fig.). Motor monocilindric. 1) carter; 2) bloc-cilindru;3) piston; 4) bielă; 5) cotul arborelui, cu contragreutate; 6) arbore motor; 7) angrenajul distribufiei; 8) arbore cu came; 9) tachet; 10) supapă; 11) cameră de combustie; 12) bujie. bicilindric [AByxiţHJiHHApOBbiH ABHraTejib; moteur bicylindrique; Zweizylindermotor; two-cylinder motor; kéthengeres motor]; Motor cu doi cilindri, cu simplu efect; Ia aceste motoare axele cilindrilor pot fi cuprinse într'un plan orizontal sau vertical. La aceste -t, Q3E3- Motor bicilindric, orizontal. Motor bicilindric, verlical. I) bloc-cilindru; 2) piston; Í) bloc-cilindru; 2) piston; 3) biela; 4) arbore [cotit, cu 3) b:eîă; 4) arbore cotit, cu doua coluri; 5) volan. două coturi; 5) volan. 1075 motoare, coturile arborilor sunt coplanare, dar pot fi situate, fie de aceeaşi parte a axsi arborelui, fie de ambele părfi ala acesteia. Exemple: motoare cu gaz mici, motoare Diesel lente. 1. Motor boxer. V. Motor cu cilindri opuşi. 2. ~ cu cilindri opuşi [flBHraTejib c npo-THBOnoCTaBJieHHblMH IţHJlHHflpaMH; moteur a cylindres opposés; Ge-genzwilling, Boxer-Mo-tor; two-cylinder engine with opposed cylin-ders; ellenhengeres motor, boxer-motor]: Motor cu doi cilindri opuşi, cu simplu efect, la care axele cilindrilor sunt cuprinse într'un plan Motor cu cilindri opuşi, orizontal. Í) bloc-cilindru; 2) piston; orizontal. La acest mo- 3) biela; 4) arbore cotit, cu două coturi. tor, axele cilindrilor sunt decalate, deorece pistoanele sunt legate, prin biele, la două conturi diferite. Exemplu: motor Diesel rapid, pentru automobile sau pentru automotoare (v. fig.). Sin. Motor boxer. s. ~ cu pistoane duble [flBHraTejib c flBOH-HbiMH nopniHHMH; moteur â doubles pistons; Doppelkolbenmotor; double piston engine; dupla dugattyús motor]: Motor cu două pistoane, cu simplu efect, la care axele cilindrilor sunt cuprinse într'un plan vertical. Exemplu: motor de autovehicule (v. fig.). tical. /) bloc-cilindru; /') culasă; Motor cu pistoane opuse. 2) piston; 3) bielă principală; 1) bloc-cilindru; 2) piston; 3') bielă auxiliară; 4) cotul ar- 3) bielă; 4) cotul arborelui. borelui. 4. ~ cú pistoane opuse [iţBHraTejib c npo-THBonocTaBJieHHbiMH nopiHHflMH; moteur a pistons opposés; Motor mit Jgegenlâufigen Kőiben; two-cylinder engine with opposed pistons; ellendugattyús motor (egy hengerben]: Motor cu două pistoane opuse, cu simplu efect. Exemplu: motor Diesel rapid, în doi timpi (v. fig.). 5. ~ în linie. V. Motor policilindric în linie, a. ~ în tandem [flBHraTejib-TaHfleM; moteur tandem; Tandemmaschine, Reihenmaschine; tan-dem-cylinder engine; tandem-motor]: Motor cu doi cilindri, în tandem, cu simplu efect sau cu dublu efect, la care axa cilindrilor este orizontală. Exemple: motor cu gaz, în patru timpi, de putere mijlocie (v. fig. A); motor cu gaz, în patru timpi, de putere mare (v. fig B.). Á iii KT D- . 5 =V, Motor în tandem. A) motor cu simplu efect; B) motor cu dublu efect; Í) bloc-cilindru; 2) piston; 3) bielă; 4) arbore cotit, cu un singur cot;.5) volan. 7. ~ în dublu tandem [^ByxTaHAeMHbiHABH-raTeJib; moteur double tandem; Zwillingreihen-maschine, Doppelreihenmaschine; ttoin-cylind# tandem engine; dupla-tandem motor]: Motor -c Motor în dublu tandem. 1) bloc-cilindru; 2) piston; 3) bielă; 4) arbore cotit, cu două coturi; 5) volan. cu patru cilindri, în dublu tandem, cu dubiu efect, la care axele cilindrilor sunt cuprinse într'un plan orizontal. Exemplu: motor cu gaz, în patru timpi, de putere mare (v. fig.). s. ~ tricilindric [TpexuHJiHHApoBbiH ABHra-Tejlb; moteur triple; Drilling, Drillingmaschine, Drillingmotor; three-cylinder engine; háromhengeres motor]: Motor cu trei cilindri, cu simplu efect sau cu dublu efect, la care axele cilindrilor sunt cuprinse într'un plan vertical. Exemple: motor Diesel lent (v. fig.); motor cu gaz. 9. ~ policilindric în linie [MHOroiţH-JlHHflpOBblH flBHra- Motor tricilindric, vertical, î) bloc-cilindru; 2) piston; 3) bielă; 4) arbore cotit, cu trei coturi; 5) volan. Tejlb no npHMOH JIHHHH; moteur polycylindrique en ligne, moteur â plusieurs cylindres en ligne; Reihenmotor; engine with several cylinders in line; sorelrendézesű többhengeres motor, sormotor]: Motor cu mai mulfi decât patru cilindri în linie, cu simplu efect, la care axele cilindrilor sunt cu- 66* 1076 prinse într'un plan vertical. Exemple: motor cu explozie pentru automobile; motor Diesel, rapid, pentru automobile, pentru automotoare, tractoare (v. fig.). î. Motor policilindric în H [MHoroiţHJiHHApo-Bbiii ABHraTejib b bhAe H; moteur polyclindrî-que en H; H-Mctor; H-type multicylinder engine; H-JMofor cu patru cilindri, în elrendezésű többhenge- linie, res motor]: Motor CU bloc-cilindru; 2) piston; mai mulfi decât patru 3> bielii 4> ^bore cotii, cu cilindri, cu simplu efect, patru cotun- la care axele cilindrilor se găsesc în două plane paralele, cate doi cilindri fiind aşezaţi fafă în fafă. Mecanismele motoare antrenează doi arbori motori cuplafi între ei prin angrenaje. Exemplu: mofor cu explozie, de mare putere, şi cu număr mare de cilindri (de ex. 24), pentru avion. 2. ~ policilindric îri V[MHororţHJiHHApoBbiH ABHraTejib B (}X)pMe V; moteur a plusîeurs cylindres en V; Motor mit V-förmig ángeordneten meh-reren Zylindern; V-type multicylinder engine; V-elren-dezésű többhengeres motor]: Motor cu mai mulfi decât patru cilindri, cu simplu efect, la care axele cilindrilor se găsesc în două plane cari formează un unghiu die-dru mai mic decât 90°. Exemple: motor cu explozie, pentru automobile sau pentru avioane; motor Diesel rapid (pentru automobile sau pentru automotoare), (v. fig.). s. ~ policilindric în W [MHoroiţHJiHHAPO-BblH ABHraTejib B 4>opMe W; moteur a plu-sieurs cylindres en W, moteur en fléche; W-Motor, Dreireihenstandmotor; W-type engine, broad arrow type engine; W-élrendezésű több-hengsres motor]: Motor cu mai mulfi decât şase cilindri, cu simplu efect, la care axele cilindrilor se găsesc în trei plane cari formează două unr ghiuri diedre ascufite şi egala. Exemplu: motor cu explozie, pentru automobile sau pentru avioane. 4. ~ policilindric în X [MHoroiţHJiHHAPOBbiH ABHraTejib b bhag X; moteur polycylindrique en X; X-Mofor, Motor mit X-förmig ángeordneten mehreren Zylindern; X-type multicylinder engine; X-elrendezésű többhengeres motor]: Motor: cu mai mulfi decât patru cilindri, cu simplu efect, Ia care axele cilindrilor se găsesc în două plane cari formează un unghiu diedru mai mic decât 90°, câte doi cilindri fiind opuşi între ei. Motorul în Xeşte format din două motoareînV,coxiale şi opuse. Exemplu; motor cu explozie demare putere şi cu număr mare de cilindri (de ex. 24), pentru avion. 5. ^ policilindric în stea. V. Motor în stea. (î. ~ policilindric în stea dublă: Sin. Motor în stea dublă. Motor în V. 1) bloc-cilindru; 2) piston; 3) bielă. 7. ~ policilindric în stea multiplă: Sin. Motor în stea multiplă. 8. ~ în stea [3Bé3A00Őpa3Hbii! ABHraTejib; moteur en étoile; Sfernmofor; radia! engine; csil-lag-motor]: Motor cu mai mulfi decât cinci cilindri, cu simplu efect, cari sunt dispuşi în stea, Motor în stea. A) motor în stea simplă; B) motor în stea rabătută; 1) bloc-clllndru; 2) piston; 3) bielă. ; cu axele cuprinse în unul sau în două plane verticale. în ultimul caz, şe deosebesc: motor în stea rabătută, motor în stea dublă, motor în stea multiplă. Exemplu: motor peptru avion (v. fig.). 9^ ~ în stea dubla [ABHraTejib b BHAe ABOHHOH 3Be3Abi; moteur en étoile doubie; boppelsternmotor; doubie radial engine; keftös-csillagmotor], V. sub Motor în stea. 10. ~ în stea multiplă [ABHraTejib b BHAe MHoroKpaTHOil 3Be3Ablî moteur en étoile multiple; Mehrsternmofor; multjple radiaj engine; több-csillagmotor]. V. sub Motor în stea. 11. ~ în H, V. Motor policilindric în H. 12. ~ în V. V. Motor policilindric în V. is. ~ în W. V. Motor policilindric în W. 14. ~ în X. V. Motor policilindric în X. îs. Mofor cu ardere lentă: Sin. Motor Diesel. V. Diesel, motor io. Mofor cu ardere sub presiune constantă: Sin. Motor Diesel. V. Diesel, motor i7. Motor cu explozie [ABHraTejib co Bcnbiui-koh; moteur â explosion; Explosionsmotor; ex-plosion motor, explosion engine; robbanómotor]: Motor cu ardere internă, la care amestecul com-bustibil-aer, format în exteriorul sau în interiorul cilindrului, este aprins cu o scânteie electrică produsă în cilindru, către sfârşitul cursei de compresiune. Aprinderea se poafe obfine printr'o scânteie formată într'un circuit de înaltă sau de joasă tensiune. La aprinderea de înaltă tensiune, scânteia se producă între electrozii unei bujii Dispozifia electrozilor la sistemul legate Jn serie în de aprindere de joasă tensiune, circuitul de înaltă f) cilindru; 2) electrod fix, izolat; tensiune al siste- 3) electrod mobil; 4) pârghie de acjio-mului de aprinde- nare. re (un electrod al •bujiei fiind- legat la masa motorului, prin înşurubarea bujiei în culasă), în momentul când se întrerupe circuitul de joasă tensiune al sistemului 1077 de aprindere; la aprinderea de joasă tensiune (care este aproape complet abandonată), scânteia se obfine întrerupând circuitul electric prin îndepărtarea a doi electrozi dispuşi în interiorul cilindrului, şi dintre cari unul este mobil (v. fig.). Aprinderea de înaltă tensiune (v. Sisteme de aprindere) se poate realiza prin două sisteme: aprindere cu magne- , _ 4 A tou (v. fig. sub Mag- netou), care este fo- 6 losită la motoare sta- _ bile, de tractor, de Lj^m avion, etc.; aprinde-re cu baterie-bobină (v. fig.), care este folosită mai ales la autovehicule. Combustibilul poate fi introdus în cilindru, amestecat sau neamestecat în prealabil cu aerul comburant. Astfel, se deosebesc: motor cu car- Schema aprinderii în sistemul baterie-bobină. Í) batrie de aecumulatoare; 2) bobină de inducfie; 2') înfăşurare de joasă tensiune; 2") înfăşurare de înaltă tensiune; 3) ruptor; 3') camă; 3") ciocănel mobil; 4) cap distribuitor; 4') pipă; 4") plot; 5) bujie; 6) conducte electrice. burator (v.), la care amestecul dintre un combustibil lichid volatil (de ex., benzină) şi aerul comburant se formează într'un carburator; motor cu amesfecător (v. Motor cu gaz), îa care amestecul dintre un gaz combustibil (de ex. gaz de cuptor înalt, gaz de gazogen) şi aerul comburant se formează într'un amestecător; motor cu injecfie şi electroaprindere (v.), la care amestecul dintre un combustibil lichid, pufin volatil (de ex. alcool), şi aerul comburant, se formează în colectorul de admisiune sau în cilindru, prin injecţia combustibilului în masa de aer comburant. Arderea motoare este o reacfie exotermică de oxidare a combustibilului în prezenfa oxigenului din aer. în cilindrul motoarelor cu explozie se produce o ardere la völüm aproximativ constant, aprinderea fiind provocată prin temperatura înaltă a unei scântei electrice. Arderea în cilindru se propagă dela locul de aprindere (scânteia electrică), : prîh transferul de căldură între diferitele straturi ale amestecului, datorită conductibilităfii termice, difuziunii, convecfiei şi radiafiei. Producerea în lanf a reacţiilor de oxidâre este posibilă când combustibilul este amestecat, în proporfii bine definite, cu aerul comburant (adică pentru dozaje cuprinse într'un anumit interval), deci când fiecare moleculă de combustibil se combină cu cantitatea dé oxigen necesară pentru arderea-ei. Vitesa dé propagare a arderii în cilindru este influenfată de raportul de compresiune şi de coeficientul dé umplere al cilindrului, de dozajul şi de gradul de turbulenţă al aifrestecului, de forma camerei de combustie şi dé caracteristicele combustibilului; de obiceiu, arderea în cilindru se propagă cu o vitesă de 20* •• 30 m/s (v. Deflagraţie), şî depăşeşte 250 m/s în cazul deforia-fieî (y. Detpnafie). Deoarece exploziile ie propaga cu o vîfesă de 1 • • • 4 km/s, ndmirea de motor cu explozie este improprie. în timpul arderii, constituenfii combustibilului se combină cu oxigenul din aer, producând gâzele de ardere cari confin bioxid de carbon, abur, diferite gaze inerte (de ex. azotul) şi oxigenul rămas disponibil la sfârşitul arderii; dacă oxigenul este insuficient sau dacă arderea este întreruptă, gazele de ardere confin praf de cărbune (funingine), diferite hidrocarburi, oxid de carbon, etc. De aceea arderea trebue să fie completă, ceea ce reclamă un anumit raport între cantitatea de aer şi de combustibil din amestec (de ex. la amestecul benzină-aer sunt necesari 12,7 m3 aer/kg benzină; la amesfecul benzen*-aer, 10,6 m3 aer/kg benzen; la amestecul alcool etilic-aer, 7,4 m3 aer/kg alcool; la amestecul gaze naturale-aer, 9,5 m3 aer/m3 gaz; la amestecul gaz de lemn-aerf 1,1 m3 aer/m3 gaz). Afară de cantitatea de aer teoretic necesară, trebue să existe, la arderea motoare, un exces de aer, deoarece amestecul combustibil-aer nu poate fi perfect omogen (şi deci ar putea exista zone cu aer insuficient), iar proporfia prea mică de aer încetineşfe arderea, în general, la motoarele cu carburator se admit cca 20% exces de aer, pentrucă amestecul poate deveni intim şi omogen în intervalul de timp cât durează cursa de aspirafie; la motoarele cu injecfie se admite un exces de aer mai mare, deoarece combustibilul ajunge în contact cu aerul comburant numai în momentul injecfiei (în colectorul de admisiune sau în cilindru). Dozajul amestecului combustibil-aer (v. Dozaj) nu poa- | te depăşi anumite li-.’§ mite, numite limită c§:" superioară şi limită in- # ferioară de aprindere, dincolo xie cari aprinderea nu mai e posibilă. Ciclul termic real a motorului (v. fig.) diferă de ciclul teoretic, din următoarele cauze: în timpul admisiunii există o depresiune în cilindru;în timpul compresiunii, perefii cilindrului cedează căldură amestecului; aprinderea amestecu- i/o/atn Diagrama ciclului în patru timpi al unui motor cu carburator. -------- diagramă teoretică; ---------diagramă reală. * v) volumul camerei dé combustie; V) volumul cilindreei unitare (a unui cilindru); Vj) volumul total al cilindrului (la începutul compresiunii). lui nu este instantanee; în timpul detentei, gazele cedează căldură perefilor; în timpul evacuării (care începe înainte de punctul mort interior), presiunea este mai mare decât cea atmosferică. Aprinderea nefiind instantanee, se dă un avans la aprindere, care variază după tipul de motor (v. fig. sub întârziere la admisiune). Mărimile caracteristice ale unui motor cu explozie sunt: alezajul, d (în mm); cursa pistonului, s (în, mm); numărul de cilindri, z; cilindreea unire^2 tară, Vk 10~6 (în I); cilindreea; totală, 1078 Vh ' i (în I); turafia, n (în rot/min); numărul de timpi ai ciclului motor, a (a = 4 la ciclul în patru timpi, şi a = 2 la ciclul în doi timpi); presiunea medie indicată, Pl (înkg/cm2), care se determină împărfind suprafata diagramei lucrului mecanic indicat — ridicată cu un indicator — la lungimea cursei; cuplul Cfîn kgm) la arborele motorului, care se măsoară printr'o încercare la un banc de probă; puterea indicată: puterea efectivă: Pm ' Vh ' 15 & C[kgn$ 7 6 5 i 225 a Curbele caracferisfice ale unui motor cu explozie. I) curba puterii (P); II) curba cuplului motor (C); III) curba presiunii medii (pm); /V) curba consumului specific. (în CP); Ne = - 225 a vitesa medie a pistonului: s * n C • n luă (în CP); 30 10~3 (m/s); raportul dintre cursa puterea litrică pistonului şi alezaj, sjd', - (CP/l); nj=- Vh: . consumul de combustibil (în g/CPh). Randamentul total (sau economic) al motorului este raportul dintre căldura transformată în lucru mecanic şi căldura furnisată de combustibil prin ardere, şi poate (i exprimat prin relafia: 632 • Ne 464 P* e B-H, B-H o unde \ este. randamentul termic, y]g este gradul de plenitudine al diagramei, rhn este randamentul mecanic (sau organic), Ne este puterea efectivă în CP, P’e este puterea efectivă în kWé,B este consumul de combustibil (în kg/h sau dm3/h), Hi este puterea calorifică inferioară a combustibilului (în kcal/kg sau kcal/m3). Figura alăturată reprezintă bilanful termic al unui mofor cu explozie: din căldura (Q), cedată de combustibil prin ardere, numai o fracfiune(Qw) este transformată în lucru* mecanic util; restul căldurii esfe pierdut Qu(~Z3?o) Brfanful termic al unui motor cu explozie. Q) căldură cedată; Qa) căldură pierduta în apa de răcire; Qe) căldură pierdută în gazéle evacuate; Qf) căldură pierdută prin scurgerea în conducte (datorită rezistenţelor hidrodinamice); Qf) căldură pierdută în frecări mecanice; Q, Principiul procedeului de pulverizare. 1) difuzor; 2) jiclor; 3) curenful de combustibil; 4) curentul de aer; 5) curentul de "amestec combustibil-aer, spre cilindrul motorului. în fluidul de răcire al motorului {Qa), (de ex. în apa de răcire), în gazele evacuate (Q^) în frecări hidrodinamice (Q*) şi în frecări mecanice (Qf)' î. Motor cu carburator [KapóiopaTopHbiH ABHraTejib; moteur â carburateur; Motor mit Vergaser, Mofor mit Karburator; carburettor motor; karburátor-motor]: Motor cu explozie, la care amestecul combustibil-aer (de fapt, difuziunea particulelor de combustibil lichid în masa de aer) se formează într'un aparat numit carburator, şi anume în camera de amestec a acestuia. Pentru difuziunea combustibilului lichid în masa de aer — care se numeşte carburarea aerului — este necesar ca, în prealabil, combustibilul să fie vaporizat sau pulverizat. Primul procedeu este complet abandonat, deoarece reclamă combustibili foarte volatili; al doilea procedeu (v. fig.) este folosit curent la carburatoarele cu jiclor (v. Carburator). Mărimea carburatorului se indică prin diametrul D0 al orificiului (cm), prin care amestecul combustibil-aer trece în colectorul de admisiune al motorului, şi care se determină aproximativ din relaţia D0 = 0,04 ^VhXn cm, unde Vh este cilindreea (în litri), iar n este turafia maximă a motorului (în rot/min); de obiceiu, diametrul minim al orificiului se determină experimental. La motoarele de automobile se folosesc carburatoare cu diametrii 22, 26, 30, 35, 40, 45, 50, 60 mm; la motoarele de motociclete, cu diametrii 20, 22 şi 24 mm. Diametrul difuzorului carburatorului se alege astfel, încât vitesa maximă a aerului să fie mai mica decât 120 m/s, la motoare poltciltndrrce, sau mai mică decât 75 m/s, la motoare monocilindrice. Un difuzor strâmt înlesneşte reprizele dela turafii joase la turafii medii, dar strangulează trecerea aerului la turafii înalte; pentru a evita acest des-avantaj, se folosesc uneori carburatoare cu mai multe difuzoare. Carburatorul trebue să asigure: dozajul constant al «amestecului la orice turafie a motorului; amestecul intim şi omogen, pentru ca particulele de combustibil să găsească aerul necesar pentru âr-dere; încărcarea cilindrilor motorului cu o cantitate de amestec variabilă cu turafia, dar de dozaj constant. Totuşi, carburatorul trebue să permită îmbogăţirea amestecului (v.)f la anumite regimuri ale motorului, şi anume: la pornire, când depresiunea în carburator este aproape nulă (deoarece depresiunea variază cu pătratul turafie»), astfel încât cantitatea neînsemnată de combustjbil, debitată de jiclor, finde să se depună pe perefii co- 1079 lectorului de admisiune, şi amestecul devine mult prea sărac; la mers încet, deoarece cjapeta carburatorului este închisă şi debitul jiclorului de mers încet este prea mic pentru a asigura funcfionarea motorului cu un dozaj normal; la repriză (adică la urcarea turafiei motorului), când se produce o reducere temporară a depresiunii, ceea ce provoacă o sărăcire pronunfată a amestecului. Dozajul amestecului poate fi: dozaj cu t0*‘»30% exces de aer, pentru funcfionarea cu consum mic a motorului; dozaj cu 0*"10% exces de aer, adică dozajul optim care cores-pun4e arderii complete a combustibilului (de ex. amestecul benzină-aer corespunde proporţiei de benzină de cca 1/20 din greutatea amestecului); dozaj cu 0"*10?/o lipsă de aer, pentru funcfionarea motorului în suprasarcină; dozaj cu 30* • *40 °/o lipsă de aer, pentru regimul de mers încet. Carburatoarele folosite de obiceiu sunt echipate cu jicloare cari permit menfinerea dozajului constant, şi anume: cu jiclor compensator (v.), cu jiclor dispersor, numit impropriu emulsor (v. Emulsor, v. Jiclor de amestec), cu jiclor multiplu, etc. Pentru modificarea dozajului, astfel încât să corespundă unui anumit regim al motorului, carburatorul poafe avea următoarele accesorii; jiclor de mers încet (v.)r obturator (v.) sau starter (v.), pompă de reprize (v.), economizor (v. sub Jiclor economizor), etc. Carburatoarele normale, la cari curentul car-burat este ascendent (curentul de aer putând fi paralel sau perpendicular pe axa jidorului), se montează mai jos decât supapele de admisiune ale motorului; carburatoarele inversate, la cari curentul carburat este descendent (astfel încât pătrunde în cilindru atât prin aspirafie, cât şi prin gravitafie), se montează mai sus decât supapele de admisiune ale motorului. Raportul de compresiune depinde de felul combustibilului şi al răcirii motorului. Astfel: peniru motoare cu benzină se ia s0 = 5f8* • • 7,2, la răcire cu apă, şi s0=4,8«**5,8, la răcire cu aer; pentru motoare cu benzină şi antidetonanfi (sau cu benzen) se ia s0 = 7***7f6, la răcire cu apă, şi s0 = 5,5- • • 6,8, la răcire cu aer. î. Motor cu carburator, în patru timpi [neTbipex-TaKTHbril KapőfopaTopHbiH flBHraTejib; moteur I) Funcfionarea motorului în patru timpi, cu supape. Á) timpul întâiu; B) timpul ai doilea; C) timpul al treilea; D) timpul al patrulea; I) bloc-cilindru; 2) culasă; 3) carter; 4) baie de uleiu; 5) arbore cotit; 6) bielă; 7) piston; 8) arbore cu came; 9) supapă de admisiune; 10) supapă de evacuare; II) tachet; Î2)buj?e; 13) colector de admisiune; 14) carburator. A?' ✓ .................. i. . i -o -; I • , II) Funcfionarea ^motorului ,în patru timpi, fără supape. 6) timpul întâiu; C) timpul al. doi,lea; D, E) timpul al treilea; F, G) timpul al patrulea; I) bloc-crlindru; 2) celasă; 3) arbore cotit; 4) bielă; 5) -piston; 6) mecanism-cu pârghii articulate» d& disfribufie; 7) manşoaine; 8) bujfe. • töéd á quaire temps a carburateur; Viértaktmotor mit Vergaser, Viertaktmotor mit Karburátor; four-stroke carburettor engine; négyütemű karburátor-motor]: Motor care funcfionează după ciclul în patru timpi, realizat prin mişcarea în patru curse a pistonului, dintre cari una singură este activă. Motorul este înzestrat cu carburator şi cu un sistem de aprindere electrică; poate fi cu sau fără supape. Figura I reprezintă modul de funcfionare al unui motor cu distribufie cu supape, la care ciclul se efectuează cum urmează: în timpul întâiu se introduce încărcătura în cilindru, când numai supapa de admisiune e deschisă (v* fig. I,A); în timpul al doilea se Comprimă încărcătura cilindrului, când ambele supape sunt închise (v. fig. /, B); în timpul al treilea se produc arderea şi detenta, când ambele supape surit închise (v. fig. I, C); în timpul al patrulea se evacuează gazele de ardere, când numai supapa de evacuare é deschisă (v. fig. I, D). Figura II reprezintă modul de funcfionare al unui motor fără supape, la care ciclul se efectuează în arderea şi detenta, când ambele fante sunt închise (v. fig. II, D şi E); evacuarea, când numai fanta de evacuare e deschisă (v. fig. II, F, şi G). La motorul cu supape, acestea sunt comandate de un mecanism cu came, fie prin intermediul unui tachet, fie prin intermediul unui culbutor (cir sau fără împingător). Distribuţiile cu supape (fig. III) se deosebesc după poziţia supapelor, şi pot fi: cu supape laterale, la cari supapele de admisiune şi de evacuare sunt aşezate în linie, şi sunt comandate prin tachet (v. fig. III, A); cu supape în cap verticale, la cari supapele de admisiune şi de evacuare sunt aşezate în linie pe axa cilindrilor, şi sunt comandate prin culbutoare cu împingător (v. fig III, B); cu supape în cap, verticale, la cari supapele de admisiune şi de evacuare sunt aşezate în linie pe axa cilindrilor, şi sunt comandate prin culbutoare, fără împingător (v. fig. Ifi, C); cu supape în Cap, inclinate, la cari supapelâ de admisiune şi de evacuare sunt grupate în ^două şiruri separate şi sunt comandate prin ciilbutoare fără îm- Distribufii cu supape:^) 8) C) D) E) F) G): I) supapă; 2) arbore cu came; 3) tachet; 4) culbutor; 5) împingător.— Distribufie cu supape, mixta (H).* î) supapa de evacuare; 2) supapă de admisiune; 3) arbore cu came; 4) tachet; 5) culbutor; 6) împingător. aceeaşi ordine ca la motorul cu supape, şi anume: introducerea încărcăturii, când numai fanta de admisiune e deschisă (v. fig. H, A şi B); comprimarea, când ambele fsrtte sunt închise (v. fig. II, C); pingător (v. fig. III, D); cu supape în cap, inciinste, la cari supapele de admisiune şi de evacuare şunt grupate în două şiruri separate, fiecare pereche de supape fiind comandată printr'un singur cui- Motor de autocamion Zis 150. t j bloc-cilindru; 2) culasă; 3) baie de uleiu; 4) piston; 5) bielă; 6) arbore cotit; 7) angrenajul de antrenare a distribuţiei; 8) arbore cu came; 9) angrenajul de antrenare a axdiui ţapului-distribuitor; /0) supapă'; 1t) resorful supapei; 12) pompă de apă; 13) termostat; 14) ventilator; 15) roată5 de transmisiune (pulie); 16) curea da transmisiune; 17) compresor pentru frână; 1Ş) bujje? 19) cap-distribuit bustibil-aer; M') amestec bogat; ciul la câteva proce- M") amestec sărac; G) gaz sub deedesupraalimenta- presiune, re; procedeul de supraalimentare prin baleiaj(b) este de preferat pentru gaze de putere calorifică mică, iar procedeul prin 1088 injectarea combustibilului (c), peniru gaze de putere calorifică mare. La supraalimentarea prin baleiaj se foloseşte o suflantă (cu piston sau centrifugă), care comprimă aerul la 0,1 v*0,15 ats, şi o supapă de admisiune şi supraalimentare (v. fig.). Baleiajul începe înainte de închiderea supapei de evacuare, pentru a spăla cilindrul de gazele de ardere, şi se termină după ce pistonul a trecut de punctul mort «xterior, când începe admisiunea: în cilindru a amestecului gaz-aer; înainte de punctul mort interior se închide ad-misiuhea amestecului gaz-aer, şr începe supra-^Rrhentarea cu aer comprimat, care se continuă până ce pistonul a trecut de punctul mort. Gu acest procedeu se obtineo majorare cu cca 25°/o a puterii motorului (excluziv puterea absorbită de suflantă), o îmbunătăfire a randamentului mecanic şi, uneori, o reducere a consumului de combustibil. Figurile I şi II reprezintă/ Supapă de admisiune şi supra-alimentare. î) bloc-cilindru; 2) cameră de combustie; 3) supapă de admisiune; 4) orificiu pentru aerul de baleiaj; 5) orificiu penfru aerul comburant; 6) orificiu pentru combustibil (gaz); 7|, 8), 9) sertare cilindrice. J Xy; V vM~ -RÍ- --1 - J Diagramele ciclurilor unui mofor cu gaz, în patru timpi» ţj dîagrâma mötörulu} fără baleiaj; tf) diagrama motorului cu baleiaj şi supraalimentare; D) detenta; E) evacuarea gazelor de ardere; M) admisiunea amestecului; C) compresiune; Ag) baleiaj; A$) încărcătură suplementară de aer; l) încărcă-Jura cilindrului; R) gaze de ardere reziduale; v) volumul camerei de combustie; V) cilindree. comparativ, funcţionarea unui motor în patru timpi, fără baleiaj, şi a aceluiaşi motor, cu supraalimentare prin baleiaj. \ . La supraalimentarea prih injecfie, gazul precom-primat este introdus în cilindrii la începutul cursei de compresiune, ceea ce asigură un amestec cu dozajul corecf^La acest procedeu, consumul de combustibil este de cca 2650 kcal/CPh în sarcină nominală, şi de 2400 kcal/CPh în suprasarcină, Uneori se poate folosi procedeul de supraalimentare prin injectarea gazului precomprimat, într'un amestec sărac introdus în cilindru (procedeul d din figură), saü un procedeu mixt de supraalimentare prin baleiaj şi injecfie (combinaţie între procedeele b şi c din figură). : î. Motor cu electroaprindere şi injecfie [#SH-raTejib c ajieKTpanecKHM 3a}KHraHH€M h go BcnpblCKHBâHHeM,* moteur a állumagé électrique et â injection; Mofor mit elektrischer Zündung und Einspritzung; motor with electric ignition and injection; villamos gyujtású és befecskendezésű motor]: Motor cu explozie, la care combustibilul este injectat fie în timpul cursei de compresiune, direct în cilindru (în care se realizează vârtejuri), fie în timpul cursei de admisiune, direct în cilindru sau în colectorul de admisiune (când vitesa aerului Motor cu injecfie şi electroaprindere (tip Hesselmann). I) bloc-cilindru; 2) cămaşă; 3) carter; 4) arbore cu came; 5) bielă; 6) piston; 7) cameră de combustie; 8) bujie; 9) in-jectori 10) pompă de injecfie. comburant e maximă). Prin injecfie, combustibilul este pulverizat mărunt şi formează un aerosol (ceafă) se pot obfine amestecuri stabile chiar cu combustibili pufin volatili, deoarece particulele lichide rămân în suspensie. Aerosolii, formafi prin injecfie, difuzează foarte uşor; formarea amestecului combustibil-aer se face fără consum de căldură, deoarece combustibilul nu trebue să fie vaporizat, astfel încât cantitatea de gaz din amestec e mai mare decât în cazul alimentării prin carburafie. în plus, se pot folosi combustibili foarte pufin volatili, pentrucă particulele de combustibil pulverizat se aprind uşor, chiar când temperatura mediului ambiant t-relativ joasă. Pentru injectarea combustibilului se foloseşte o pompă de injecfie (ca la motorul Diesel) colectivă penfru tofi cilindrii, sau câte o pompă individuală pentru fiecare cilindru. Combustibilul iese din pompă cu o presiune de 300 ■ • • 350 kg/cm2 1089 şi pătrunde în cilindru, printr'un injector închis, ca o vână de particule fin pulverizate. Pompa de injecţie este înzestrată cu un dispozitiv de ungere* deoarece combustibilii folosiţi (ca benzina sau alcoolul) nu au lubrifianţă. Figurile de mai jos reprezintă câteva tipuri de camere de combustie. La motorul cu cameră de Avantajele motorului cu injecţie sunt: repartiţia egală a combustibilului pe cilindri, prin reglarea convenabilă a pompei de injecfie sau prin folosirea unor pompe de injecţie individuale pentru fiecare cilindru; concentrarea combustibilului împrejurul bujiei şi diluarea amestecului în zonele mai depărtate,* ceea ce permite mărirea rapor- Camere de combustie. A) cameră cu turbionare, pentru un motor în patru timpi; B) cameră cu turbionare, pentru un motor în doi timpi; C) cameră de vaporizare; Í) bloc-cilindru; 2) culasă; 3) piston; 4) cameră de combustie; 5) injecfor; 6) bujie; 7) supapă; 8) canal pentru combustibil; 9) supapă pentru combustibil; Í0) grătar. combustie din figura C, procesul est a următorul: îa pornire şi la mers încet se foloseşte combustibil volatil, iar apoi, odată cu creşterea turaţiei, se trece automat la combustibil puţin volatil; combustibilul puţin volatil trece din canalul (8) în camera (4), prin supapa (9), şi — ajungând în contact cu grătarul încălzit (10) — se vaporizează; aprinderea se obţine printr'o scânteie electrică, produsă între electrozii bujiei (6). Figura D reprezintă ó cameră de combustie (tip Hesselmann) practicată în fundul pistonului. La motoarele cu electroaprindere şi injecfie se deosebesc următoarele mărimi caracteristice: presiunea medie — 5,5* 5,9 kg/cm2; raportul de compresiune e0 —5 • • • 6; vitesa medie a pistonului Vp~8*” 14 m/s; puterea litrică 13-* 18CP/I; greutatea pe unitatea de putere 7,1 •••7,6 kg/CP, sau greutatea pe unitatea de cilindree 12 •••100 kg/l; consumul de combustibil 0 = 200•••260 g/CPh. Cameră de combustie practicată în piston. I) bloc-cilindru; 2) culasă; 3) piston; 4) cameră de combustie; 5) injector; 6) bujie. tului de compresiune; evitarea detonafiilor fiindcă permite folosirea combustibililor pufin volatili, cari au indice octanic foarte mare (de ex. alcool). î. Motor cu injecţie şi cu aprindere independentă comandată. V. Motor cu electroaprindere şi injecfie. 2. ~ Hesselmann. V. Motor cu electroaprindere şi injecţie. s. Motor Ottó. V. Motor cu explozie. 4. Motor Diesel. V. Diesel, motor 5. ~ cu cărbune pulverizat [ABHraTejib Ha BbiJieyroJibHOM TOiuiHBe; moteur â poussier de charbon; Kohlenstaubmotor; coal dust engine; szénpor-motor]. V. Diesel, motor ~ cu cărbune praf. R. ~ cu injecfie directă. V. Diesel, motor ~ cu injecfie directă. 7. ~ cu injecfie indirectă. V. Diesel, motor ~ cu injecfie indirectă. 8. ^ cu injecfie mecanică. V. Diesel, motor ~ cu injecfie’mecanică. 9. ~ cu injecţie pneumatică. V. Diesel, motor ~ cu injecfie pneumatică. 10. ~ cu insuflare. V. Diesel, motor ^ cu injecfie pneumatică. 11. Motor semi-Diesel [nojiy-^HsejibHHH ABHraTejib; moteur semi-Diesel; Halb-Dieselmotor, Glühkopfmotor; semi-Diesel engine; fél-Diesel*motor f izzófejes motor]: Motor cu ardere internă, în care combustibilul motor, injectat în masadé aer din cilindru, se aprinde prin efect termic combinat, da- 69 Î09Q torit atât comprimării încărcăturii cilindrului, cât şi căldurii desvottate de o porfiune din capul motorului, încălzită la roşu. — Raportul de compresiune e de cca 9: 1, iar presiunea şi temperatura finală de comprimare sunt de 15 • • • 20 kg/cm2, respectiv, maximum 300* (insuficientă pentru aprinderea spontană a combustibilului). — Combustibilul este pulverizat prin injectarea într'o cavitate emisferică (numită cap incandescent sau cap de aprindere), la o presiune de 75 • • ■ 80 kg/cm2, unde se transformă în vapori, din cauza căldurii perefilor acestei, cavităfi. Arderea se efectuează la volum aproape constant, cu o creştere rapidă a presiunii. Părfile principale ale unui motor semi-Diesel (v. planşa) sunt: postamentul (placa de fundafie), carterul, blocul-cilindru (cu unul sau cu mai mulfi cilindri), culasa (cu capul incandescent), mecanismul motor cu distribufia, sistemul de alimentare cu combustibil, regulatorul şi instalafiile auxiliare. — Carterul (de obiceiu, de fontă) se compune din carterul superior şi din carterul inferior, asamblate etanş prin şuruburi cu piulife (uneori, fără garnitură de etanşare). La unele motoare, carterul inferior are perefii dubli, şi printre ei circulă aerul proaspăt, înainte de intrarea în carter; în carterul superior, la motoarele în doi timpi, sunt practicate ferestre (fante) obturate cu supape, şi prin cari pătrunde aerul proaspăt de baleiaj. — Blocul cilindru (în general, de fontă) are perefii dubli, formând camera de circulafie a apei de răcire; el este montat etanş, pe fafa superioară a carterului (uneori, fără garnitură de etanşare). La motoarele în doi timpi, cilindrul are două fante laterale: una de evacuare a gazelor de ardere, iar cealaltă, la un nivel mai jos, în comunicaţie cu carterul (printr'un canal interior sau exterior). — Culasa (în general, de fontă) are perefi dubli, printre cari circulă apa de răcire; în culasă e montat un dispozitiv de decomprimare (de ex. un şurub). — Capul incandescent are forma de cavitate emisferică, şi e fără perefi dubli, nefiind răcit. La pornirea motorului, capul incandescent se încălzeşte cu o lampă obişnuită de benzină, sau cu o instalafie fixă cu motorină şi aer, până Ia coloarea roşie-cireşie, încălzirea făcându-se direct asupra perefilor capului, sau asupra unui şurub gros care pătrunde în interiorul cavităfii emisferice; după un timp de funcfionare, capul incandescent acumulează suficientă căldură penfru a asigura aprinderea combustibilului, permifând înlăturarea sursei exterioare de încălzire. — Mecanismul motor cuprinde: pistonul (gol în interior, şi în peretele căruia e practicată, uneori, o deschizătură prin care carterul poate comunica cu cilindrul); biela, al cărei picior e articulat cu bolful pistonului, uneori prin intermediul unui rulment cu ace (acest rulment nu are inel exterior şi inel interior, acele fiind plasate direct între capul bielei şi maneton); arborele motor are un singur cot (la motoarele monocilindrice, brafele cotului sunt înzestrate cu contragreutăfi, pentru echilibrare), sau mai multe coturi. — Distribufia poafe fi cu supape sau cu fante; la motoarele în doi timpi, cu fante (cari se folosesc la majoritatea motoarelor semi-Diesel), pistonul descopere şi obturează aceste fante, asigurând baleiajul şi evacuarea (acest motor are o construcfie simplă, fără supape şi fără arbore cu came). — Sistemul de alimentare cu combustibil, care serveşte la introducerea sub presiune a combustibilului în capul incandescent, e înzestrat cu o pompă de injecfie cu piston, în legătură cu un regulator; reglarea puterii motorului se efectuează prin varierea debitului pompei. Injectorul e montat în capul incandescent, are un ajutaj reglabil, şi e înzestrat cu un circuit de răcire cu apă, el primind combustibilul sub presiune dela pompa de injecfie. — Regulatorul, în general de tip centrifug, acfionează asupra debitului de injecfie. — Un volan menfine cuplul motor, în timpul unui ciclu, la o valoare aproximativ constantă. Instalafiile auxiliare sunt: instalafia de răcire cu apă, instalafia de ungere, f cea de aer comprimat (la unele motoare), de filtrare a aerului şi a combustibilului. — Uágerea se efectuează sub presiune, cu ajutorul unei pompe de uleiu. La unele motoare (de ex. la motorul TN-60)r pompa are atâtea pistoane câte orificii de ungere sunt (orificiul pentru regulator, orificiul peniru cilindrul motor, pentru pompa de apă, pentru inelul de ungere al arborelui motor). De asemenea, ungerea perefilor cilindrului şi a bulonului pistonului poate fi realizată printr'un circuit de uleiu, în care caz uleiul intră în acest circuit prin două orificii practicate în peretele cilindrului (v. planşa). Uleiul soseşte la pompă din rezervorul de uleiu, montat, de obiceiu, la înălfime. După numărul de timpi, se deosebesc: motor semi-Diesel în doi timpi (cel mai răspândit) şi motor semi-Diesel în patru timpi (care se construeşte foarte rar). Fazele de funcfionare ale motorului semi-Diesel în doi timpi sunt următoarele (v. Schema şi Diagrama): pornind dela punctul mort interior (punctui A), pistonul — în cursa lui ascendentă — închide succesiv fanta de baleiaj (punctul B) şi fanta de evacuere (punctul C), după care urmează comprimarea aerului rămas în cilindru şi injecfia combustibilului; către sfârşitul compresiunii (într'un punct D), începe arderea combustibilului, cu ridicarea repede a presiunii, care continuă şi după ce pistonul trece de punctul mort exterior (punctul E)f până când pistonul parcurge 1U,"1U din cursa descendentă (punctul F); în timpul cursei descen- Schema de funcfionare a motorului semi-Diesel. 1) carter; 2) supape de preadmisiune; 3) ori^-f ic iu în piston; 4) canal decomunicafie;5) piston; 6) orificiu de comunicafie canal-cilin-dru; 7) cilindru; 8) in-jector;9)cavitate emisferică (cap incandescent); 10) apă de răcire; 11) fereastră (fantă) de evacuare; Í2) bielă; 13) arbore cotii. 1G9I dente, gazele de ardere se destind până când pistonul deschide fanta de evacuare (punctul G), când aceste gaze încep să părăsească cilindrul, iar după descoperirea fantei de baleiaj (punctul B), evacuarea continuă datorită presiunii aerului de baleiaj. — Aerul de baleiaj pătrunde în carterul motorului prin orificii cu supape (v. Schema), în timpul cursei ascendente a pistonului, şi este precomprimat la 0,1 ••■0,4 ats în timpul cursei descendente a acestuia. Punctul D, în care începe aprinderea primelor straturi de combustibil, şi care se găseşte înainte de punctul mort exterior, reprezintă avansul la aprindere. Spre deosebire de motoarele cu explozie şi de cele cu autoaprindere, la cari avansul poate fi ales sau modificat după voie, avansul motorului semi-Diesel depinde de raportul de compresiune şi de temperatura la care e menfinută calota în forma de emisferă, care formează fundul camerei de combustie, deci de funcfionarea internă a motorului. Demararea motorului se face cu mâna (pentru motoarele mici), sau cu aer comprimat din butelii umplute de însuşi motorul (la motoarele cu mai mulfi cilindri). Motorul semi-Diesel consumă 250*•-300 g/CPh. Se construeşte cu 1*-*4 cilindri, fiecare cilindru dând cca 10•••50 CP. Randamentul total (economic) este de 24•••30%. La o putere de peste 200 CP, motorul semi-Diesel este mai pufin avantajos decât motorul Diesel; la putere egală, motorul semi-Diesel este cu cca 20% mai ieftin, dar consumă cu 20---25% mai mult. Avantajele motorului semi-Diesel consistă în construcfia sa simplă, şi în faptul că foloseşte combustibili pufin volatili (petrol, motorină, etc.). E fofosit în mica industrie, la grupuri electrogene de ajutor, la maşini agricole, la vapoare mici de pescari şi de agrement, etc. Sin. Motor cu cap incandescent. — După felul instalaţiilor în cari se folosesc, motoarele se împart în motoare de instalafii mobile, de instalafii semistabile şi de instalafii stabile. 1. Motor de instalafie mobilă [flBHraTeJib AJifl noABHJKHOH ycTHHOBKH; moteur d'instal-lation transportable; Motor für bewegliche Anlage; portable plant motor; mozgó berendezési motor]: Motor folosit pentru antrenarea unui vehicul (incluziv cele folosite pentru nave). Se deosebesc: 2. ~ de automotor [/ţBHraTejlb AJ1H aBTO-MOTpHCbJ; moteur pour automotrice; Triebwa- genmofor; rsil motor car engine; motoroskocsi-motor]: Motor folosit pentru antrenarea automo--toarelor. Tipurile de motoare folosife mai des sunt: motorul Diesel, motorul cu explozie (la unele automotoare mici şi de construcfie veche), motorul cu abur (la unele automotoare vechi). V. şi sub Diesel, motor ~ de automotoare. s. ~ de autovehicul [aBTOMOŐHJibHbiö #be-raTeJlb; moteur de véhicule automobile; Kraft-wagenmotor; motor car engine; gépkocsi-motor]: Motor cu ardere internă, care cedează energia mecanică necesară pentru înaintarea unui vehicul terestru. în general, se foloseşte motorul cu piston, cu explozie sau Diesel. 4. ~ de autovehicul, cu piston [nopumeBOH aBTOMOŐHJibHbiö ABHraTeJib; moteur a pisîon pour véhicule automobile; Kolbenmotor für Kraft-wagen; piston engine for motor car; dugattyús gépkocsi-motor]: Motor de autovehicul, cu ardere internă, cu explozie sau Diesel. Motoarele cu explozie sunt echipate cu sisteme de aprindere cu magnetou (de ex. motoare pentru vehicule grele) sau cu bobină-baterie, şi pot fi: motoare cu carburator (v.) sau motoare cu injecfie (v. Motor cu electroaprindere şi injecfie). Motoarele Diesel au injecfie mecanică, fiind echipate cu pompă de injecfie.. Se deosebesc: motoare cu răcire cu aer (de ex. motor de motocicletă), cu cilindri cu nervuri printre cari circulă un curent de aer, uneori dozat şi dirijat (prin volefi şi deflectoare); motoare cu răcire cu lichid (în general, apă), cu circuit forfat de răcire (prin pompă) sau cu termosifon. Datorită condifiunilor de serviciu, motoarele cu piston trebue să aibă următoarele caracteristice: greutate mică pe unitatea de putere (de ex. mai pufin decât 2 kg CP la motoare de automobile); putere mare pe litru de cilindree (de ex. mai mare decât 20 CP,I la autoturisme, şr mai mare decât 10 CP/I, la autocamioane); turafie moderată (de ex. mai mare decât 3000 rot/min la autoturisme şi mai mică decât 3000 rot/min la autocamioane); raport de compresiune mare (de ex. s0 = 5***7 la motoare cu carburator, s0 = 17 ••• 20 la motoare Diesel). în general, motoarele de autovehicule sunt poli-cilindrice, în patru timpi; la unele vehicule, de exemplu la motociclete, se folosesc motoare mici în doi timpi sau în patru timpi. Alimentarea cu combustibil se efectuează prin aspirafie (obfinută prin depresiunea creată în cilindru), şi numai în cezuri speciale se construesc motoare cu supraalimentare (de ex. motoare pentru curse). 5. ~ de avibn [caMOJiéTHbiö ABHraTeJib; moteur d'avion; Flugzeugmotor; airplane engine; repülőgép-motor]: Motor cu ardere internă, care cedează energia mecanică necesară penfru înaintarea unui vehicul aerian. Un motor de avion trebue să aibă următoarele caracteristice: greutate cât mai mică pe unitatea de putere (sub 1 kg/CP); să cedeze puterea necesară la altitudinea' de sbor; ancombra-mentcâtmai mic, pentru a se putea reduce rezistenta la înaintare; uniformitatea cuplului motor; aprindere sigură (asigurată, de exemplu, prin două Diagrama cu ciclul de funcfionare al moforului semi-Diesel. 69* 1092 bujii de fiecare cilindru); carburafie siguri în timpul evoluţiilor vehiculului aerian. După principiul lor de funcţionare, se deosebesc: motoare cu piston, motoare cu rotor (v. Turbine) şi motoare cu reacfiune (v. Reactor). Ultimele nu sunt motoare propriu zise. î. Motor de avion, cu piston [caMOJiéTHbiö ABHraTejib cnopniHeM; moteur d’avion â piston; Flugzeugmotor mit Kőiben; airplane engine with piston; dugattyús repülőgép-motor]: Motor de avion, cu ardere internă, cu explozie, sau, uneori, de tipul Diesel (v. Diesel, motor ~ de avlafie). Motoarele cu explozie sunt echipate cu un sistem de aprindere cu magnetou, şi pot fi: motoare cu carburator, la cari amestecul combus-tîbil-aer se formează într'un carburator astfel construit, încât să permită alimentarea uniformă a cilindrilor în timpul diferitelor evolufii ale avionului (de ex. sbor pe spate, întoarceri pe o aripă); motoare cu injecfie, la cari combustibilul este injectat în aerul comburant din cilindru, cu ajutorul unei pompe de injecfie (v. Motor cu electroaprindere şi injecfie). Se deosebesc: motoare cu răcire cu aer (de ex. motoare cu cilindri în stea sau cu cilindri in-versafi),. având cilindri cu nervuri printre cari circulă un curent de aer dozat şi uneori dirijat (printr'un sistem de volefi şi deflectoare, cu cari e înzestrată capota motorului); motoare cu răcire cu lichid (de ex. apă, amestec de apă şi glicol), cu un circuit forfaf de răcire, lichidul fiind împins de o pompă în camerele din jurul cilindrilor. Din cauza condifiunilor de serviciu, motoarele cu piston trebue să aibă următoarele caracteristice: putere mare pe litru de cilindree (de obiceiu, mal mare decât 20 CP/I); cilindree unitară care să fie mare (1,5*--3l), deşi alezajul cilindrului şi cursa pistonului sunt limitate de ancombramentul şi de rezisterifele aerodinamice ale motorului, de coeficientul de umplere, de răcire, etc.; turafie adecvată, pentru a asigura un randament optim ăl elicei avionului (la motoare cu turafie înaltă, elicea e cuplată prin intermediul unui reductor) şi pentru ca vitesa medie a pistonului să nu fie prea mare (vp< 20 m/s); raport de compresiune mare (de ex. eo=6‘'*7,5 Ia motoare cu carburator; s0=16**’18, la motoare Diesel). în general, motoarele de avion sunt de putere mare, ceea ce se poate realiza cu o construcfie pol i-cilindrică. Cilindrii pot fi în linie, în V, în H, în X, în W, opuşi, în stea simplă (de ex. 7,9, 11 cilindri), în stea dublă, în stea multiplă, etc. Pentru a obfine puterea corespunzătoare, la •diferite altitudini sau în diferite condifiuni de sbor (de ex. la decolare), motoarele de avion sunt echipate cu sisteme de supraalimentare, astfel încât coeficientul de umplere poate deveni unitar sau supraunitar, ceea ce conduce la o mărire a presiunii medii; pentru altitudini până la 5000 m se folosesc suflante antrenate mecanic de motor, iar pentru altitudini mai mari, turbosuflante antrenate de gazele de ardere (v. Turbină cu gaze evacuate). La motoarele cu carburator, acesta ’e înzestrat cu starter (carburator auxiliar de pornire), cu pompă de reprize, corector altimetric, etc. Combustibilii folosifi trebue să aibă indicie octanic mare, ceea ce se obfine adăugind în benzină antidetonanfi (de ex. tetraetil de plumb, benzen); uneori se folosesc supracarbiiranfi cu indicele octanic mai mare decât 100, în care caz sunt necesare unele modificări constructive (de ex. modificarea culasei, introducerea unor amor-tisoare). De obiceiu, uleiul de ungere trebue să fie răcit, fie într'un radiator, fie în conducte cari înconjură feava de admisiune, fie prin nervurarea băii de uleiu a motorului. 2. ~ de locomotivă [nap0B03Hbiö ABHraTejib; moteur pour locomotive; Locomotivenmo-tor; locomotive engine; mozdonymotor]: Motor folosit pentru antrenarea locomotivei. Caracteristicele motorului sunt astfel alese, îrjcât să corespundă condifiunilor de exploatare feroviară. La locomotive se folosesc: motorul cu abur cu piston, motorul Diesel, motorul electric, turbîna cu abur, turbina cu gaze. V. sub Locomotivă. а. ~ de navă [cyAOBOH ABHraTejib; moteur marin ; Schiffsmotor; marine engine; hajómotor]: Motor folosit pentru propulsia unei nave. Tipurile de motoare de navă folosite sunt: motorul cu abur cu piston, motorul Diesel, turbina cu abur, turbina cu gaze, grupul Diesel-electric, motorul electric alimentat din acumulatoare (la submarine). Sin. (parfiai) Motor marin. V. sub: Diesel, motor ^ marin; Motor cu abur, de navă; Navă; Turbină cu abur, de n3vă; Turbină cu gaze, de navă. 4. ~ marin [\i0pCK0H ABHraTejib; moteur marin; Schiffsmotor; marine engine; hajómotor], V. sub Motor de navă. 5. Mofor de instalafie semistabilă [ABHraTejib AJiH noJiynoABHJKHOH ycTaHOBKH; moteur d'in-stalJation semi-stable; Motor für halb-stabile Anlage; half-stable plant motor; félsztebil berendezési motor]: Motor instalat pe un vehicul care nu are motor propriu de propulsie. Instalafiile semi-stabile sunt, în general, agregate formate din căldare şi motor (de ex. locomobilă) sau din motor de antrenare şi o maşină de lucru (de ex. grup motocompresor, grup motopompă, etc.). Dacă agregatul instalat pe vehicul poate fi deplasat manual sau prin motorul vehiculului, instalafia se numeşte portabilă. în instalafiile semistabile se folosesc: motorul cu abur cu piston, motorul cu explozie, motorul Diesel, motorul electric. V. şi sub Locomobilă. б. Motor de instalafie stabilă [ABHraTejib A^fl CTaiţHOHapHOH ycTaHOBKH; moteur d'installa-tion fixe; Motor für ortsfeste Anlage; stable plant motor; sztabil berendezési motor]: Motor folosit în instalafii stabile (fixe). în aceste instalafii, cari prezintă o mare diversitate, se folosesc toate felurile de motoare, alegerea tipului de motor făcându-se după condifiuniie speciale de funcfionare a instalafiei, după criterii de economie, după sursa de energie care stă îa dispozifie (combustibil, căderi de apă, energie eoliană, etc.). 1093 V. sub Diesel, Tnotor Eolian, [motor Motor pneumatic; Motor electric; Motor cu abur, cu piston; Motor cu aer cald; Motor cu ardere internă; Motor cu explozie; Motor semi-Diesel; Motor cu gaz; Turbină cu abur; Turbină hidraulică; Turbină cu gaze, Turbină cu aer cald. — După pozifia pe care o are un motor fafă de maşina de lucru pe care o deserveşte» motoarele se clasifică în: motor separat, motor incorporat, şi în motor-organ. 1. Kotor entetic. V. Motor incorporat. 2. ~ incorporat [flBHraTeJib MOHTHpOBaH-HblH B ManiHHe; moteur incorporé; Einbaumo-tor; incorporated motor; beépített motor]: Motor inclus- în maşina de lucru pe care o deserveşte. Motorul funcfionează numai împreună cu sistemul pe care îl antrenează. De exemplu: motorul locomotivei cu abur; motorul electric (cu rotor şi stator, fără carcasă proprie şi, eventual, fără arbore propriu), montat într'un locaş anume practicat în maşina-unealtă pe care o deserveşte; etc. Sin* Motor entetic. s. ~ -organ [M0T0p-0praH; moteur-organe; Organmotor; organ motor; szervezeti motor]: Motor care face parte integrantă din maşina de lucru pe care o deserveşte, constituind împreună un ansamblu inseparabil în serviciu. De exemplu: motorul unui ciocan cu abur, motorul unui ciocan pneumatic, motorul unei pompe cu abur sistem Worthington, etc. 4. ~ separat [OT,iţejibHbJH MOTOp; moteur sé-paré; Anbaumotor; separated motor; külön épitett motor]: Motor distinct de maşina de lucru, antrenarea maşinii de lucru efectuându-se prin cuplare directă (antrenare individuală) sau prin transmisiune (antrenare indirectă colectivă). Motorul poate funcfiona împreună sau separat de sistemul pe care-l deserveşte. 5. Motor CFR [MOTOp CFR; moteur CFR; CFR Motor; CFR engine; CFR motor]. V. CFR, aparat 6. Mofoi cu reacfiune [peaKTHBHbiH ABHra-Tejib; moteur é réacfion; Reaktionsmotor; reaction motor; reakció-motor]: Sin. Reactor (v.). 7. Motor de lansare: Sin. Motor de pornire (v.). s. Kotor de pornire [nycKOBOH ABHraTejib; moteur de démarrage; Anlafjmotor; starting motor; indítási motor]. V. sub Demaror. 9. Mofor-bloc. V. Bloc-motor, ío. Moforeactor [MOTopeaKTop; motoréacteur; Reaktionsmotor; reaction motor; reakció-motor]. V. sub Reactor. n. Motoretă [M0T0peTa, motophhh Bejio-CHne#; motorette; Motorrad; motor bicycle; motoros kerékpár]. Auto.: Motocicletă cu o cilindree mai mică decât 125 cm3. i2. Motorină [motophh; gasoil, huile pour Diesel; Gasöl, Dieselöl, Solaröl; gas oii, Diesel oii; ^gázolaj, Diesel-olaj]. Ind. pefr.: Combustibil lichid, de coloare brună-verzuie închisă, produs de obiceiu din unele fracfiuni ale distilatelor de petrol sau de produse sintetice, uneori de cărbuni sau de bitumuri. în fara noastră, motorina este standardizată în cinci tipuri, cu densităţile 0,900•■•0,860 şi punctele de fierbere 300 • • • 350°, cu o putere calorifică de cca 10 500 kcal/kg. Motorina este folosită drept combustibil pentru motoarele Diesel şi, în amestec cu păcură, la prepararea combustibililor speciali pentru calorifer. Pentru ca să poată alimenta motorul sau injectorul, ea trebue să îndeplinească anumite condiţiuni: să nu depună reziduuri pe conducte, pentru ca să poată fi pompată, să nu corodeze pereţii vaselor în cari se depozitează, să nu cocsifice ajutajul de alimentare* etc. în cantităţi mai mici, motorina se întrebuinţează şi ca materie primă în industria chimică, de exemplu pentru fabricarea benzinei de cracare, la prepararea cerurilor de parchete, etc. îs. ~ absorbantă [norjiOTHTeJibHoe Macjio; huile d'absorbtion; Weschől; absorbent oii; ab-szorbáló olaj]: Motorina folosită ca mediu absorbant la recuperarea gazolinéi din gazele bogate de sondă sau de cracare. Este avantajos să se întrebuinţeze o fracţiune uşoară de motorină din ţiţeiuri neparafinoase (v. Absorpţie). 14. Motorist [MOTOpHCT; motoriste; Motor-führer; motorist; motoros]: Mecanic sau conducător de motor cu combustie internă. Exemplur motoristul de ş.alupă este persoana care conduce o şalupă cu motor, şi întreţine motorul. îs. Motorizare [M0T0pH3aiţHiî; motorisationr Motorisierung; motorization; motorizálás]: 1. Echiparea unui vehicul rutier cu motor de tracţiune. — 2. înlocuirea tracţiunii animaleprintracfiuneacu motoare. Exemple: folosirea tractoarelor în lucrări agricole; dotarea şi echiparea trupelor cu autovehicule.. ie. Mofotrofinefă [MOTOTpoTHHeTâ; trotinette â moteur; Motorroller; motor scooter; motoros gördülő]: Trotinetă care are un motor cu ardere internă, pentru propulsie. 17. Mottramit [MOTpaMHT; mottramite; Mottra-mit; mottramite; mottramit]. Mineral.: (Pb.Cu)3 (V04)2 + 2 PbCu (OH)2. Vanadat de cupru şi plumb, natural. 18. Motyl: Amestec de volume egale de benzină şi pentacarbonil de fier, Fe(CO)5, folosii ca agent antidetonant. Nu esle folosit ca atare, decât sub formă de Tnotalin (v.). (N.C.). 19. Mouliné [HHTKa MyjiHHS; fii mouliné; Mou-linégarn, Moulinetgarn, Zwirn aus verschiec'en ge-fărbten Garnen; double coloured twist yarn; mouliné]. Ind. text.: 1. Aţă răsucită din două fire colorate diferit. — 2. Stofă pentru îmbrăcăminte bărbătească şi femeiască, confecţionată din aceste fire. — 3. Fir de bumbac mercerizat. 20. Mousmette. Ind. texi. Ţesătură uşoară, transparentă, de mătase, care prezintă efecte în lungime, fiindcă se adaugă fire mai groase de urzeală. Uneori se ţese şi cu efecte de carouri. 21. Movilă de piatră [rpy;ţa KaMHefi; tas de pierres; Steinhaufen; stone heap; kőhalom]. Drum: Figură de piatră, în general de formă conică. 22. Movilit [MOBHJIHT; movilith; Movilit; movi-lith; movilit]. V. Polivinilacetat. 23. K o violă [MOBHOJia; moviola; Moviola (Ab-hörtisch); moviola, movieola; moviola]. Cinem.: Mic aparat de proiecţie cinematografică/ folosit 1094 Ia controlarea pozitivelor în atelierele de montare a filmelor. î. MoXr cleşte V. sub Cleşte cu dinţi, pentru fevi. 2. Mozaic [M03aHKa; mosai'que; Mosaik; mo* saic; mozaik]. Drum.: Pavaj de calupuri (accepţiune improprie a termenului Mozaic). 3. Mozaic [M03aHKa; mosai'que; Mosaik; mo-saic; mozaik]. Arh., Cs.: îmbrăcăminte ornamentală sau protectoare pentru perefi, tavane, plan-şeuri, fafade, coloane, etc., alcătuită din plăci sau din bucăfi mici, cu forme geometrice sau neregulate, de marmură, de materiale ceramice, de sticlă, smalf, etc., uneori de lemn, de piele, de postav, colorate diferit, lipite între ele şi pe fafa elementului de construcfie pe care-l căptuşesc, cu ajutorul unui mortar sau al unui mastic. Din punctul de vedere al modului de execufie, se deosebesc: 4. ~ de plăci [iiJiacTHHHaTan M03aHKa; mosai'que en carreaux; Fliesenmosaik, Platten-mosaik; tile mosaic, flag mosaic; lemezmozaik]: Mozaic economic şi uşor de executat, alcătuit din plăci prefabricate de mozaic turnat sau de materiale ceramice, aşezate unele lângă altele, pe un strat de mortar de ciment. Plăcile pot fi de formă pătrată, triunghiulară, dreptunghiulară, exa-gonală, octogonală, etc., şi pot avea aceeaşi coloare sau colori diferite, pentru a se putea realiza desene geometrice, împletituri sau motive decorative colorate. Uneori, plăcile sunt împărţite în mai multe părfi colorate diferit, sau pot avea diferite desene colorate, astfel încât desenele de pe o placă să se racordeze cu cele de pe plăcile alăturate, pentru a se putea realiza motive decorative mai mari şi mai complicate. Mozaicul de plăci se foloseşte în special penfru pardoseli. 5. ~ mărunt [MejiKan M03aHKa; petit mosai'que; Kleinmosâik; small mosaic; kismozaik]: Mo-zaric alcătuit din plăci cu dimensiuni până la 5 cm, de materiale ceramice concrefionate, colorate diferit şi aranjate pentru a forma desenş. geometrice regulate. Plăcile pot fi de formă triunghiulară, „pătrată, exagonală, octogonală, în formă de pişcot, de solzi, de evantaliu, etc. Se foloseşte, de obiceiu, ca pardoseală sau ca lambriu la încăperi cu destinafie specială (băi, bucătării, laboratoare, coridoare, etc.), ca element decorativ la faţade, la soclurile clădirilor sau ale coloanelor, etc. Este rezistent la uzură, la coroziune, şi se poate curăfi prin spălare. 6. ~ turnat [jTHTan M03aHKa; mosai'que de béton; Betonmosaik; concrete mosaic; betonmo-zaik]: Mozaic executat prin turnarea, pe fafa elementelor de construcfie, a unui strat, gros de 1,5 *v 2 cm, de beton de ciment al cărui agregat este format din granule rotunde, sau poliedrice, de marmură, de calcar compact, serpentine, tufuri vulcanice, sau de alte roce cu calitafi asemănătoare, având o colorafie uniform? şi putând fi lustruite cu uşurinţă. Şe folosesc agregate cu granule de 0,2* "6 mm, împărfite în şapte sorturi: 0,2---0,5 mm, 0,5--*1 mm, 1***2 mm, 2***3 mm, 3-**4 mm, 4v--5 mm şi 5***6 mm (v. şi Piatră de mozaic). Mozaicul turnat se execută pe un strat (grund) de mortar de ciment, gros de 2 • • • 3 cm. Stratul de mozaic poate fi executat, fie continuu şi cu aspect uniform, fie încadrat de făşii de mozaic de altă coloare, sau împărfit în panouri de aceeaşi coloare, separate prin făşii colorate în alt fel, ori împărfit în panouri colorate diferit, aranjate astfel, încât să se realizeze desene sau figuri geometrice decorative. Colorarea mozaicului se face, fie folosind roce colorate diferit, fie adăugind în mortar diferite materii colorante. După întărirea mortarului, stratul de mozaic se netezeşte prin frecare cu pietre mai dure sau cu maşini speciale, şi se lustrueşte cu ceară şi cu terebentină. Mozaicul turnat se foloseşte ca pardoseală şi lambriu, în special la coridoare, la scări, la săli de spitale şi de laboratoare, etc. Sin. Beton mpzaicat. 7. ~ venefian [BeHeiţHaHCKaH M03aHKa; mosai'que de Venise; venezianicHes Mosaik; Vene-tian mosaic; velencei mozaik]: Mozaic executat din bucăfi mici, cubice, prismatice, sau de forme neregulate, de marmură, de sticlă, materiale ceramice, etc., colorate diferit şi aşezate unele lângă altele, pentru a forma desene geometrice sau picturale. Bucăfile de material sunt lipite între ele şi de fafa elementului de construcfie pe care se aplică, printr'un mortar de ciment sau un masfic cu bază de uleiu. Din punctul de vedere al execufiei, mozaicul venefian este o lucrare de marchetărie. Se deosebesc două procedee de executare a mozaicurilor venefiene: procedeul direct şi procedeul indirect. în procedeul direct, mai artistic, se taie, dela suprafafa zidului pe care se va aplica mozaicul, un strat continuu de material, executându-se o adâncitură egală cu grosimea stratului de mozaic. Se umple apoi această adâncitură cu un strat de mortar de ipsos, care se netezeşte bine. După uscarea stratului de ipsos, se reproduce, pe suprafafa acestuia, desenul sau pictura mozaicului. După aceasta, se decupează bucăţi mici din stratul de ipsos şi se fixează, cu mortar, în locul lor, bucăfi de forme identice din materialul din care trebue executat mozaicul. Se procedează astfel din aproape în aproape, până la terminarea întregii lucrări, în procedeul indirect, avantajos din punctul de vedere industrial, dar mai pufin artistic, se reproduce pe un carton desenul sau pictura mozaicului, inversată, după care se lipesc cu cleiu, pe acest carton, cu fata în jos, bucăfile de material din cari trebue executat mozaicul. După uscarea cleiului, se aplică mozaicul fixat pe carton, pe suprafafa unui strat proaspăt de mortar de ciment, gros de 3*-'5 cm, aşternut pe suprafafa elementului de construcfie care trebue acoperit cu mozaic. După întărirea mortarului, se deslipeşte cartonul, prin înmuiere cu apă, şi se umple rosturile cu un mortar în care se adaugă, de obiceiu, un colorant, pentru a-l colora la fel cu pictura mozaicului. — La amân- 1095 două procedeele, după întărirea mortarului, mozaicul este netezit şi lustruit. Mozaicul veneţian, cunoscut şi folosit de Greci şi de Romani, mai ales la pardosirea încăperilor, a fost foarte mult folosit de artiştii bizantini, ca procedeu de decoraţie murală. Sin. Mozaic roman, Mozaic florentin. î. Mozaic [M03aHqHan 6ojie3Hb TaőaKa; mosaíque du tabac; Mosaikkrankheit des Tabaks; Tobacco mosaic; dohány-mozaikbetegség]. Agr.: Nicotiana virus Afecţiune patologică a plantelor, provocată de virusuri. Prima viroză studiată a tost mozaicul tutunului. Boala este caracterizată printr'o marmoratură foliară (pete verzi deschise, alături de pete verzi închise), uneori însofită de necroză, deformări, etc. — Există mozaic slab, mozaic deformant, alb, albicios, galben, verde, etc. — Mijloacele de combatere sunt aceleaşi ca pentru toate virusurile, adică desinfectarea termică a seminţei, curăfenia perfectă şi sterilizarea solului şi a obiectelor folosite în răsadniţe, distrugerea răsadului bolnav, ca şi a plantelor în câmp (cât mai repede după transplantare), distrugerea buruenilor. 2. Mozaic fotografic [M03aHHH0e (|)0T0rpa-JiOKyjiflLţHH; moulage par floculation; Formung durch Flockung; flock moulding; floku-lácios formálás]: Procedeu de mulare prin compresiune, aplicat la piese mari de anumite materiale, cari sunt premulate prin „floculafie". Materialul este disolvat în anumiţi solvenţi, dând fulgi; dintr'o foaie de tablă perforată se confecfionează forma care trebue mulată. Foaia e cufundată în solvent, o fafă a tablei fiînd supusă vidului; fulgii impregnaţi sunt atraşi de curentul de fluid şi aderă la fafa foii metalice. După evaporarea solventului, piesa, astfel premulată, este mulată prin procedeul de compresiune obişnuit. Se foloseşte pentru piese mari şi simple, de exemplu pentru panourile de caroserie de automobil mulate complet din materiale plastice. s. ~ prin injecfie [OTJIHBaHHe nocpéflCTBOM HHHteKTHpOBaHHH; moulage par injection; Formung durch Einspritzen; injection moulding; frö-cses formálás]: Mulare la care încărcarea matri|ei închise se face prin injectarea materialului, adus . tn. prealabil'în stare semifluidă, prin încălzire în afara matrifei. întărirea se face în matrifă, care poate fi înzestrată cu mijloace de răcire. Acest procedeu permite automatizarea Muiare prin injecţie. mai completă a procesului de mulare, reducând cu cca 50% perioada de mulare fafă de mularea prin compresiune. în figură, (1) reprezintă tremia de încărcare prin gravitafie; (2), camera de încărcare; (3), pistonul de injecfie; (4), ajutajul de injecfie; (5), deflectorul (ma- sele termoplastice fiind rele conducătoare de căldură, deflectorul este necesar spre a împrăştia mása şi a-i mări suprafafa de contact cu perefii calzi); (6), camera de încălzire; iar (7), matrifa. 4. Mulaf, presă de V. Presă de mulat. 5. Mulinare [cyneHHe rnejina ; mouHnage ; Zwirnen; throwing; cérnázás]. /nd. fexf.; Răsucirea, unul în jurul altuia, a două sau a mai multor fire de mătase, penfru a se obfine din ele un singur fir. Se execută în sensul contrar răsuciturilor firelor individuale. e. Mulinef [KpbIJiaTKa ; moulinet; Hilfsluft-schraube; auxiliary airscrew; segéd légcsavar]. v.: Elice mică, auxiliară, care, lucrând ca receptoare în vântul relativ, serveşte ca să pună în mişcare anumite organe de servitute ale unui avion, ca generatorul de curent, etc. — în cazul generatorului, acesta se montează—cu mulinetul de pe arborele său — fie pe aripă, fie pe părfile laterale ale trenului de aterisaj, pentru ca cercul descris de palele mulinetului să fie depărtat cu cel puţin 30 cm de orice organ al avionului. 7. Mulinef [KpbIJiaTKa; moulinet; Regelluff-schraube für dîe Luftschraubensteigung; windmill; légcsavar-beállitó]. Av.: Dispozitiv montat în partea anterioară a unei elice de avion (pentru a-i regla automat pasul) compus dintr'o elice mică, coaxială cu elicea avionului. Printr'o serie de angrenaje, mulinetul acfionează asupra palei elicei mari, făcând să pivoteze pala în jurul axei ei înseşi, şi modificându-i prin aceasta pasul. Reglarea se face numai la două pozifiî ale elicei: pozifia de pas mic (penfru decolare, urcare, etc.) şi cea de pas mare (pentru vitesă de sbor orizontal); poziţiile intermediare sunt excluse. Mulinetul e astfel construit, încât trecerea dela pasul mic la pasul mare al elicei avionului să se producă la o diferenţă de turafie de cca 100 rot/min între turafia elicei şi turafia mulinetului. La decolare, mulinetul se reglează astfel, încât elicea avionului să fie în pozifia pasului mic (ceea ce se obfine prin învârtirea elicei mulinetului în sens invers mersului elicei avionului); dacă avionul ia vitesă, astfel încât turafia elicei mulinefulut depăşeşte cu cca 100 rot/min turafia elicei avionului, mulinetul acfionează în mod automat asupra palelor, aducându-le în poziţia pasului mare, şi invers. La orice urcare, mulinetul întârzie, readucând elicea avionului la pasul mic. Cele două poziţii extreme ale mulinetului sunt limitate de un opritor. Reglarea prin mulinet a pasului elicei este abandonată şi înlocuită cu regulatoare automate electrice, cari permit o întreagă gamă de variaţii ale pasului, după regimul de sbor al motorului. Mulinetul mai e folosit, uneori, la avioane cari nu au energie electrică la bord. 8. Mulinef de banc de probă. V. Frână de încercare, cu aer. 9. Mulinef Renard. V. Frână de încercare, cu aer. 10. Mulineu. V. Mulinet. u. Mulif [wyJlHT; mullite; Mullit; mullite; mul-lit]. Mineral.: 3 Al203 • 2 Si02. Silicat de aluminiu 1102 natural sau sintetic, cristalizat în sistemul rombic, în cristale aciculare, cu d. 3,03. Se obfine prin calcinarea andaluzitului, a silimanituJui sau a dis-fenului. E un mineral refractar, component foarte important în materialele afuminoase, argiloase, în mase mulitice şi în porfelanuri. E rezistent fafă de acidul fluorhidric. 1. Mullopol. Ind. text.: Pastă aibă, neutră, rezistentă la apă dură şi la acizi organici, compusă din grăsime neutră cu emulgator. Se foloseşte pentru a obfine fesături moi la pipăit. (N. C). 2. Mulfime [MHOHcecTBO, eepHfl; ensemble; Menge; set; mennyiség], Teor. m.: Reunire M de obiecte a, b,..., cari se numesc elementele mulfimii. Relafia dintreo mulfime Mş i elementele ei a,b,... e netransitivă, se numeşte apartenenţă (v.)f şi se notează, de exemplu pentru a, prin: a£M. O mulfime e determinată când e determinet, penfru fiecare obiect, dacă aparfine sau nu aparfine mulfimii. Această determinare poate fi obfinută prin enumerarea elementelor mulfimii, când aceasta se poate, sau prin indicarea unei proprietăfi comune elementelor ei. Conceptul de mulfime e, de fapt, un concept primitiv în Matematice; el se foloseşte fiindcă nu există o singură proprietate comună elementelor unei mulfimi. Exemple de mulfimi: Mulfimea numerelor naturale; mulfimea numerelor prime; mulfimea formată din Lună, număr şi maşină; mulfimea punctelor unui plan. Dacă orice element care aparfine mulţimii M aparfine şi mulfimii N, se spune că mulfimea M e o submulfime a mulfimii N. Se mai spune ca între mulfimea N şi mulfimea M există relafia transîtivă de incluziune (v.), şi se notează MCN. Dacă é valabilă relafia MQN, dar nu e valabilă şi relafia NQM, rezultă că există elemente cari aparfin mulfimii N, fără a. aparfinea şi mulfimii M, şi M se numeşte submulfime propriu zisă a mulfimii N. Dacă, pentru două mulfimi, sunt valabile ambele relafii M C N şi N C M, cele două mulfimi se numesc egale, şi se notează M=N. în aceşte condifiuni, orice element care aparfine uneia dintre mulfimi, aparfine şi celeilalte. Mulfimea S, căreia îi aparfin toate şi numai toate elementele unor mulfimi date Mu se numeşte mulfimea-sumă a lor, sau suma lor, şi se notează S — Mi -f- M% -f- ». • • De exemplu, suma dintre mulfimea Lună, număr, maşină şi mulfimea Lună, aparat, este mulfimea Lună, număr, aparat, maşină. Mulţimile adunate sunt submulfimi ale mulfimii-sumă. Mulfimile adunate pot avea elemente comune, sau pot să nu aibă elemente comune, adică pot fi disjuncte. Mulfimea /, căreia îi aparfin toate şi numai toate elementele comune tuturor mulfimilor date Mu M2,_______ se numeşte mulfi mea-inter secjiun 3 sau intersecfiunea acelor mulfimi şi se notează, de exemplu, De exemplu, intersecfiunea dintre mulfimile Lună, număr, maşină şi mulţimea Lună, aparat esfe mulfimea Lună. în particular, intersecfiunea a două mulţimi cari nu au elemente comune se numeşte mulfime vidă. Două submulfimi se numesc complementare în raport cu o a treia mulfime, dacă suma lor e mulfimea a treia, şi dacă intersecfiunea lor e mulfimea vidă. De exemplu, submulfimea Lună, aparat e complementară submulfimii număr, maşină, în mulfimea Lună, număr, aparat, maşină. Se spune că între elementele a două mulfimi M şi N există relafia (transitiva, reflexivă şi simetrică) de corespondenfă biunivocă, dacă fiecărui element al mulfimii M îi* corespunde un element al mulfimii N, şi unu) singur, şi dacă fiecărui element al mulfimii/N îi corespunde un element al mulfimii M, şi unul singur. Se spune că două mulfimi între ale căror elemente se poate stabili o corespondenfă biunivocă sunt echivalente. Se spune că mulfimile echivalente cu mulfimea numerelor naturale sau cu mulfimea numerelor naturale mai mici decât un număr dat, sunt numerabile. Celelalte mulfimi se numesc nenumerabile. < Proprietatea comună tuturor mulfimilor echivalente se numeşte numărul cardinal sau puterea lor (v. Putere). De exemplu, numărul cardinal al tuturor mulfimilor echivalente cu mulfimea Lună, număr, maşină este 3 (trei). O muJfime M se numeşte finită, dacă o submulfime proprie a ei se poate reprezenta astfel biunivoc pe o altă submulfime proprie a ei, încât, Ia orice descompunere în două părfi (mulfimi) complementare a mulfimii M, una dintre aceste părfi să conţină un element care să corespundă, în reprezentarea indicată, unui element al celeilalte părfi. Altfel, mulfimea M se numeşte transfînifă. Numărul cardinal al unei mulfimi finite se numeşte număr cardinal finit, iar numărul cardinal al unei mulfimi transfinite se numeşte număr cardinal transfinit. O mulfime finită nu e deci echivalentă cu niciuna din submulfimile ei proprii. Această relafie se poate stabili însă între o mulfime transfinită (de ex. mulfimea numerelor naturale: 1, 2, 3,...) şi o submulfime proprie a ei (de ex. mulfimea numerelor pare: 2, 4, 6,...). O astfel de corespondenfă e, de exemplu, aceea din coloanele de mai jos: 1 2 3 4... 2 4 6 8 . . . Se spune că o mulţime este ordonată, dacă se poate stabili o relaţie de succesiune între toate elementele ei. Dacă, în particuler, orice submulfime a unei mulţimi ordonate are un prim element, mulţimea ordonată se numeşte bine ordonată. 1103 Mulfimile ordonate se compară între ele prin j relafia dé asemănare (v. Asemenea). Sé spune ?ă două mulfimi asemenea au acelaşi număr ordinal (v.). în studiul sistemelor de mulfimi se foloseşte conceptul de mulfime analitică (v.). Teoria mulfimilor are aplicaţii numeroase în studiul mulfimilor de puncte dintr'o multiplicitate topologică (v.). Cu ajutorul conceptului de punct-limită (v.) al unei mulfimi se definesc operafiuni invariante din punctul de vedere topologic, referitoare la mulfimile de puncte. în studiul acestor mulfimi intervin conceptele de mulfime derivată (v.), închisă (v.), deschisă (v.), densă (v.), densă în sine (v.), nedensă (v.), compactă, conexă (v.), perfectă (v.), şi mulfime Borel (v.), ca şi conceptele de continuu (v.), domeniu (v.), închiderea unei mulfimi (v.)r .punct de acumulare (v.) şi punct de condensare (v.), î. Mulfime analitică [aHajiHTHHecKafl cepHfi; ensemble analytique; analytische Menge; analy-tical set; analitikus mennyiség]: Fiind dat un sistem S de mulţimi M, se numeşte mulfime analitică în raport cu S, orice mulfime E de forma (1) £= Yl ufde n\, tt% 111 £S. Sumarea se extinde la totalitatea Ml * nk nenumerabilă a şirurilor de numere naturale. Operafiunea indicată în (1) se numeşte operafiune (/1). а. ~ bine ordonată (cHCTeMaTH3HpoBâHHafl cepHfl; ensemble bien ordonné; wohlgeordnete Menge; well ordered set; jól rendezett mennyiség]: Mulfime ordcnată, în care orice submul-ţime a ei are un prim element. 3. ~ Borel [cepHfl Bopejia; ensemble de B.; B. Menge; B.'s set; B.-féle mennyiség]: Mulţime aparfinând celei mai mici clase aditive construite pornind dela familia mulfimilor închise. Sin. Mulfime măsurabilă Borel. 4. ~ complement ară [flonojiHHTejibHan cepHfl; ensemble complémentaire; Komplementár-menge; complementary set; komplementáris meny-nyiség]: Mulfimea M fiind inclusă în A, se numeşte mulfime complementară a lui M în raport cu A mulfimea tuturor elementelor din A cari nu sunt elemente ale lui M. 5. ~ conexă [cBfl3aHHafl cepHfl; ensemble connexe; zusammenhăngende Menge; connexe set; összefüggő mennyiség]: Un spafiu topologic este conex, dacă nu poate fi descompus în două mulfimi deschise nevide şi disjuncte, iar o mulfime M dintr'un spafiu topologic S se numeşte conexă dacă, oricare ar fi mulfimea AQ S, astfel încât M'A^.Q şi Af-(5-^l)=0, să obfinem Af*Fr. ^4 = 0, unde 0 e mulfimea vidă, iar Fr. A e frotiera lui A. б. ~ densă [nJIOTHafl cepHfl; ensemble dense; dichfe Menge; dense set; sűrű mennyiség]:O mulţime este densă într'o multiplicitate, dacă închiderea ei este toată multiplicitatea. Exemplu: mul- ţimea numerelor rafionale este densă în multiplicitatea numerelor reale. „ 7» ~ densă în sine [He3aBHCHMO IIJlOTHâfl cepHfl; ensemble dense en soi; in sich dichte Menge; set dense in itself; önmagában sűrű mennyiség]: O mulfime este densă în sine, când fiecare punct al ei este punct de acumulare. Exemplu: mulfimea numerelor rafionale, etc. 8. ~ derivată [npOH3BOAHafl cepHfl; ensemble dérivé; Ableitung einer Menge; derived set of a set; derivált mennyiség]: Mulfimea tuturor punctelor de acumulare ale unei mulfimi. Derivata mulfimii M se notează prin M'. 9. ~ deschisă [OTKpblTaH cepHfl; ensemble ouvert; offene Menge; open set; nyilt mennyiség]: O mulfime dintr'o multiplicitate topologică este deschisă când, odată cu fiecare punct al ei, confine şi o vecinătate a acelui punct. O mulfime deschisă are numai puncte interioare. Complementara unei mulfimi deschise este o mulfime închisă, şi invers. Fiecare dintre aceste propoziţii poate fi considerată ca definifie a mulfimii deschise.. 10. ~ închisă [3aMKHyTafl cepHfl; ensemble fermé; abgeschlossene Menge; closed set; zárt mennyiség]: Mulfime care confine toate punctele ei de acumulare. Complementara unei mulfimi închise este o mulfime deschisă. u. ~ mărginită [orpaHHHeHHâfl cepH£; ensemble bőmé; beschrănkte Menge; limited set; korlátozott mennyiség]: Mulfime a unei multipii-cităfi metrice al cărei diametru (v. S., Diametru de mulfime) este finit. 12. ~ nedensă [HenJlOTHafl cepHfl; ensemble non-dense; nirgends dichte Menge; not dense set; nem-sűrű mennyiség]: Mulfime care nu este densă în nicio submulfime deschisă a multiplicităţii elementelor ei. De exemplu, mulfimea numerelor întregi este nedensă în mulfimea numerelor reale. V. şi Densă, mulfime ~. 13. ^ numerabilă [cneTHafl cepHfl; ensemble dénombrable; abzâhlbare Menge; numerable set; számolható mennyiség]: Mulfime care are aceeaşi putere ca mulţimea numerelor naturale. 14. ~ ordonată [CTpoimafl cepH* ; ensemble ordonné; geordnete Menge; ordered set; rendezett mennyiség]: Mulfime pentru care a fost stabilită o relafie de succesiune între orice pereche de elemente ale ei. Succesiunea a două elemente a şi b, care se notează cu akh-TeJlb, MyJibTHIUlHKaTop; multiplicateur; Multiplikator; multiplicator; sokszorosító, szorzó]. Mat.: 1. Factor. — 2. Funcţiune sau parametru al cărui produs printr'o funcţiune sau printr'o expresiune matematică are proprietăţi matematice importante,; pe cari nu le avea funcfiunea sau expresiunea considerată. s. Euler [MyjibTHHJiHKaTop 3îijiepa; multiplicateur d'E.; E. Multiplikator; E* multiplicator; E. sokszorosító]. An. mat.: Fiind dat sistemul diferenfial j£ ^i( xi i • • • i xn i 0 f * • • i ^^ = (^i,..., Xn,t)i se numeşte multiplicator al lui Euler, fiecare din cele n funcfiuni jii,...,\in de Xi,..., xn, t, astfel încât expresiunea n U1 să fie o diferenfială totală exactă. Un sistem de multiplicatori ai lui Euler procură o integrală primă a sistemului considerat. Multiplicatorii lui Euler generalizează nofiunea de factor integrant. : 9. ~ Jacobi [MyjibTHnAHKaTOp HíaKOŐH; multiplicateur de J.; J. Multiplikator; J. multiplicator; J. sokszorosító]. An. mat.: Se spune că o funcfiune M (xlt...,xn) este un multiplicator al lui Jacobi pentru sistemul diferenfial dxt _dx2_ ~x;-ir2:=z"'-'Ynt X; fiind funcfiuni de variabilele xx, ...,xn, dacă satisface ecuafia cu derivate parfiale MMX,), $(MX2) , , ó(^w)^o d*i ö*i ‘ dxn Se demonstrează că un multiplicator al lui Jacobi este o densitate scalară. O teoremă, numită principiul ultimului multiplicator, arată că, dacă se cunosc n—2 integrale prime ale sistemului considerat şi un multiplicator al lui Jacobi, se poate determina, printr'o cua-dratură, integrala generală a sistemului. în mod analog, se introduce şi multiplicatorul lui Jacobi pentru un sistem diferenfial în care intervine şi un paramelru t, ales ca variabilă independentă. io. ~ Lagrange [MyjibTHnJiHKaTop JlarpaH-HCa; multiplicateur de L.; L. Multiplikator; L. multiplicator; L. sokszorosító]. Mec.: Fiecare dintre coeficienţii parametrici introduşi în studiul echilibrului sistemelor cu legături, în expresiunea principiului lucrului virtual. Dacă principiul lucrului virtual se pune sub forma n £<3,^=0. 1=1 în care Qz- sunt forfele lagrangiene corespunzătoare Coordonatelor lagrangiene qi, iar legăturile sub forma fk âT 5?» = °: k~ 1 * 2i • • •. m (mCn), î=1 ciift 1105 folosind multiplicatorii lui Lagrange A/?( rezultă relafia S(Q.+Sx»s;)î„=o. care trebue să fie satisfăcută ca şi când 8#$ ar fi independenţi între ei. Se deduce ™ dfk Q; + 2jxă^“ = ° Per|fru *=1,2,...,«. *=1 00* Formula e generală, valabilă pentru sisteme de puncte materiale olonome şi neolonome. Ea se poate extinde la Dinamică, cu ajutorul principiului lui d'Alembert. î. Multiplicator, pl. multiplicatoare [MyjibTH-iIJlHKaTOp; multiplicateur; Multiplikator; multipli-er; többszörösitő]: Aparat sau maşină de multiplicat sau de multiplicare a unor acţiuni, mărimi sau exemplare. — Exemple: 2. Multiplicator [MyjibTHnjiHKaTOp; appareil duplicateur, appareil multiplicateur; Vervielfâlti-gungsapparat, Vervielfăltigungsmaschine, Kopier-maschine; duplicating machine, copying apparatus; többszörösitő gép]: Maşină sau aparat de dimensiuni mici, folosit în birouri pentru obţinerea mai multor exemplare ale unui document original (text sau desen). Multiplicatoarele pot fi fotografice sau mecanice. Cele fotografice pot fi helio-grafe, maşini de fotocopiat, sau maşini cu cameră. Multiplicarea mecanică se poate face prin procedeul maşinii de scris sau prin procedeul copierii, care se poate executa fără sau cu înlocuirea cernelii. Multiplicatoarele fotografice reproduc pe hârtie sensibilă copii în fac-simile ale originalelor. La heliografe (v.), originalul, executat pe o foaie transparentă, se aplică direct pe foaia sensibilă. La maşinile de copiat, banda sensibilă ■— în contact cu banda negativă — se deplasează cu mişcare intermitentă, expunerea, developarea, fixarea, spălarea şi eventual lustruirea şi uscarea copiilor făcându-se automat. La multiplicatorul cu cameră, copiile se obţin direct, fără negativ, printr'un obiectiv fotografic şi o prismă de inversiune. Copiile pot fi mărite sau micşorate faţă de model. La multiplicarea mecanică prin procedeul maşinii de scris, copiile (cca şase, iar la maşinile de scris electric, cca douăsprezece) se execută în acelaşi timp cu originalul, introducând purtătoare de coloare (hârtie carbon, etc.) între foile de hârtie. La multiplicarea mecanică prin procedeul copierii, foaia multiplicatoare este presată între un corp port-inscripţie şi un corp de contrapresiune; fiecare dintre aceste corpuri poafe fi cilindric sau o placă plană. — Prin multiplicarea fără înlocuirea cernelii se pot obţine cel mult o sută de copii. La presele de copiat, originalul scris cu cerneală de copiat se presează pe o hârtie de copiat transparenţă, umedă sau caldă; copia obţinută având textul inversat, se citeşte prin transparenţă; se pot obţine cel mult şase copii. Cu hectograful (v. Şapirograf), se pot obţine până Ia o sută de copii. — Multiplicatorul de reimprimare foloseşte, pentru imprimare, o foaie hecfografică cu scrisul inversat, care se obţine în prealabil, odată cu originalul, dispunând-o în contrapagina originalului şi aplicând un procedeu de copiere. — Dintre multiplicatoarele cu înlocuirea cernelii fac parte cele pantografice, cele cu şabloane şi cele prin imprimare (cari se sub-împart în imprimatoare cu plane directe şi cu plane indirecte). Multiplicatoarele pantografice folosesc tipe, matriţe, clişee, etc., ca şi cele din tipografie, folosind însă un aparat care face culegerea uşoară şi pentru o persoana necalificată. Liniile culese, completate eventual cu matriţe, cu clişee, etc., se aşază pe un cilindru impri-mator, folosindu-se pentru imprimare valuri ungătoare sau panglici cu cerneluri tipografice (v. fig. A). — Multiplicatoarele cu şabloane folosesc ca şabloane foi preparate special, cari sunt permeabile pentru cerneală numai în dreptul inscripţiilor; şabloanele se compun din foi de hârtie cu fibră lungă, permeabile pentru cerneală, cari sunt acoperite pe o faţă cu un strat de substanţă impermeabilă pentru cerneală (de exemplu ceară); pe aceste foi se scrie la maşina de scris fără a folosi panglica, sau cu un condeiu special; bătaia tipelor sau apăsarea condeiului îndepărtea- Diferife multiplicatoare (scheme). A) multiplicator pantografic: a) sul de contrapresiune; b) tablă de conducere; c) sul de stors; d) forma de imprimat (originalul); e) copie; f) cilindru imprimator (cilindru principal); g) baie de umezire; 6) multiplicator cu şabloane: a) cilindru (sul) de contrapresiune; b) copie; c) forma de imprimat (originalul); d) cilindru poros; e) ungă-for de cerneală; C) multiplicator prin imprimare: a) sul de contrapresiune; fa) copie; c) forma de imprimat; d) cilindru; e) ungător de cerneală; f) umezitor; D) imprimator direct (offset); a) sul de contrapresiune; b) copie; c) cilindrii cu cauciuc (val offset); d) foaie metalică; e) cilindru imprimator; /) umezitor; g) ungător de cerneală. za ceara, lăsând inscripţiile permeabile; şablonul se aşază pe placa sau pe cilindrul poros sau perforat al multiplicatorului, prin care primeşte cerneala; aceasta pătrunde prin cilindru şî şablon, şi realizează imprimarea (v. fig. B); aceste multiplicatoare sunt folosite cel mai des. —La multiplicatoarele prin imprimare se scrie cu o materie grasă (cerneală, coloare, creion de grafit) pe suprafaţa granulată a plăcii imprimatoare (de aluminiu, de sticlă, cauciuc, zinc, etc.), trecând apoi peste inscripţie cu o soluţie acidulată; suprafeţele nescrise rămân mereu umede şi nu prind cerneală; locurile scrise iau cerneala grasă dela valurile ungătoare, trecând-o mai departe pe hârtia de multiplicat. La imprimatoarele í 106 indirecte, placa imprimatoare are scrisul inversat şi se obţine prin imprimare după un text original (v. fig. C). La imprimatoarele directe (multiplicatoare offset sau cu cilindru de cauciuc) se execută un original pe o foită metalică (de obiceiu, de aluminiu), care se întinde pe un cilincru imprimator; acesta presează originalul pe un cilindru cu cauciuc (cilindru offset), dând o impresiune inversată, care esie reirrprimată apoi pe hârtie (v. fig. D). î. Multiplicator [MaHTHHKOBan nepeftana; pendule de renvoi; Pendelgetriebe; jack; himbamű]. Expl. pefr.: Organ care transmite acţiunea tijelor pompelor de adâncime, constituit dintr'o pârghie cu trei articulaţii, dintre-cari una de reazem, una motoare, şi una comandată. 2. Multiplicator. V. Pendul de pompare. 3. Multiplicator de impact [MyjibTHnjiHKaTop y#apeHHfl; coefficient d'impact; StoNzahl; impact coefficient; ütés többszörösitő], Rez. mat. V. sub Impact. 4. ~ dinamic. Rez. maf.: Sin. Multiplicator de impact. V. sub Impact. 5. Multiplicator electric de frecvenţa [ajien-TpHHeCKHH MyjibTHIUlHKaTOp HaCTOTbJ; multiplicateur électrique de fréquence; elektrischer Frequenzvervielfacher; electric frequency multi-plier; frekvencia-többszörösitő]. Elf.: Transformator electric de frecvenţă, a cărui frecvenţă de ieşire e un multiplu întreg al frecvenţei de intrare. Transformatorul Jolly (v.)( de exemplu, este un dublor de frecvenfă. 6. Multiplicator ’electronic [3 Jl e k t p o h h bl h MVJlbTHilJlHKaTOp; multiplicateur électronique; Vervielfacher; electron multiplier; elektroncsoves többszörösitő]. EJf.: Aparat care produce un curent electronic intens, prin multiplicarea numărului de electroni primari, cu ajutorul emisiunii de electroni secundari din suprafeţele lovite de electronii primari. Aceştia sunt emişi, fie termoelectronic (termionic), fie fotoelectronic, de un catod, şi sunt acceleraţi apoi către suprafaţa emiţătoare de electroni secundari, cu ajutorul unor câmpuri electrice longitudinale, fiind focalizaţi asupra ţintei, fie prin câmpuri electrice transversale, fie prin câmpuri magnetice. Suprafeţele emiţătoare sunt fie suprafeţe metalice (de nichel, de molibden, etc.), fie suprafeţe sensibilizate (de ex. suprafeţe de argint, acoperite cu un strat de oxid de argint, pe care s'a depus un strat de ceriu). Se deosebesc: 7. ~ electronic cu plăci [ajieKTpoHHbiH njiac-THHHaTblH MyjibTHIUlHKaTOp; multiplicateur a plaques; Prallplattenvervielfacher; plate electron multiplier; lemezes elektroncsoves többszörösitő]: Multiplicator electronic în care suprafeţele ciocnite de electroni emit electroni pe aceeaşi faţă pe care au fost ciocnite. Catodul emite foto-electroni, cari sunt acceleraţi de câmpul dintre plăci şi focalizaţi atât printr'un câmp magnetic, cât şi printr'un câmp eledric. Diferenţa de potenţial dintre plăcile vecine se stabileşte poten-ţiometric. Dispozitivul folosit se găseşte, de obi- ceiu, în interiorul tubului aparatului pentru etajele de ordin mic, şi în exterior, pentru cele de Multiplicator electronic cu plăci. B) baterie; Ci»**Cn) catozi emiţători; £1-*.£n) electrozi de câmp; Pi) potenfiometru pentru etajele de amplificare joasă; P.>) potenfiometru de amplificare înaltă; A) anod colector; G) qrilă de prcfecfiune. ordin mare. Pentru a împiedeca eventuale oscilaţii, electrodul colector e protejat de o grilă protectoare. în alte tipuri c’e aparate, .focalizarea se face cu lentile electrostatice. Se folosesc astfel multiplicatoare în L, sau multiplicatoare în T (v. fig.)- Mu/tiplicator electronic cu plăci. I) tipul în L; II) tipul în T; E) catod emiţător; Ta), Ts) suprafeţe emiţătoare de electroni secundari; Lt), L2), L3) lentile electronice de focalizare. 8. ~ electronic cu refele [aJieKTpoHHbiH pe-ineTHaTbiH MyjibTHIUlHKaTOp; multiplicateur ă grilles; Prallnetzvervielfacher; grid electron multiplier; rácsos elektroncsoves többszörösitő]: Multiplicator electronic alcătuit dintr'un catod care, de obiceiu, emite fotoelecironi, urmat de mai multe reţele (cu 40 000 ochiuri pe 1 cm2), depărtate de catod şi depărtate între ele cu 5 mm, şi între cari se stabileşte o diferenţă de potenţial de 50* ••100 V. Pentru a împiedeca difuziu- —mrirLrLruiriiin^ R NI--*—Ih Multiplicator electronic cu reţele. A) anod; B) baterie; C) catod; F) fascicul luminos incident; Gi**-Gn) reţele; L) lentilă; R) rezistenţă. nea laterală a electronilor, se folosesc, pentru concentrare, fie câmpuri electrice (diafragme sau inele 1107 B tmsúi immr------1 1* T 1 Mulfiplicafor elecfronic de înaltă frecvenfă, A) anod; B) bobină; C) catod; /) dispozitiv producător de înaltă frecvenfă. încărcate5* negatív, sau ineíé de sticlă, cari se încarcă negativ în timpul funcfionării, intercalate între refele), fie câmpuri magnetice. Fiecare reţea produce o multiplicare de 3-*-5 ori, multiplicarea totală depinzând de numărul de etaje. % î. Multiplicator de înaltă frecvenţă [MyjibTH-nJiHKaTop BbicoKOH nacTOTbi; multiplicateur é haute fréquence; Pendelvervielfacher; high fre-quency electron multiplier; magas frekvenciájú több-szörösitő]: Multiplicator electric cu două plăci emiţătoare de electroni secundari, între cari se stabileşte o tensiune electrică alternativă de înaltă frecvenţă, astfel încât cele două plăci să devină pe rând catod şi anod. Electronii emişi de fiecare dintre ele sunt acceleraţi către celălalt, producând pe el o emisiune secundară, după care, sensul câmpului schimbându-se, ei revin la prima suprafaţă, şi fenomenul se repetă. între plăci se găseşte un anod cilindric isau inelar, care serveşte drept colector, pus în legătură cu polul pozitiv al unei surse reglabile de tensiune electrică. O bobină exterioară produce între plăci un câmp magnetic longitudinal, care compensează acţiunea anodului care ar capta prea repede electronii. Acest efect se poate obţine şi printr'o focalizare, dând catozilor forma de suprafeţe sferice concave. 2. Multiplicitate [mhojkgctbo; multiplicité; Mannigfaltigkeit; multiplicity; többszörűsitvény]: Mulţime (v.). 3. Multiplicitate continuă [HenpepbiBHOe mho-HieeTBO; multiplicité continue; stetige Mannigfaltigkeit; continuous rr.ultiplicity; folytonos többszörűsitvény]. Maf.: Multiplicitate în care s'a definit limita sau continuitatea. Sin. Multiplicitate topologică în sens larg (v.), Spaţiu topologic. Se deosebesc mai multe tipuri de multiplicităţi topologice în sens larg: 4. ~ afină [a$HHHoe np0CTpaHCTB0; espsce affin; affiner Raum; affine space; affinis tér], Maf.: Multiplicitate cu n dimensiuni, ale cărei puncte sunt definite prin n numere prietate a unei mulţimi de puncte proprietate afină, dacă ea aparfine fimilor-cari se obfin din mulfimea transformare de forma n «=1,2, i 5. ~ euclidiană [3BKJiHA0B0e np0CTpaHCTB0; espace euclidien; euklidischer Raum; Euclidian space; euclidesi tér]: Multiplicitate cu n dimensiuni, ale cărei puncte sunt definibile în aşa fel prin n coordonate x1,...,xn, încât distanfa dintre două puncte să poată fi pusă sub forma ,■*»• ° Pr0 se numeşte tuturor mul-dată printr'o O proprietate a unei mulfimi dé puncte se numeşte proprietate metrică, dacă ea aparfine tuturor mulfimilor cari se obfin din cea dată, printr'o transformare care conservă distanfele dintre puncte. 6. ~ proiectivă [npoeKTHBHoe npocTpaH-CTBO; espace projectif; projektiver Raum; proiective space; projektív tér]: Multiplicitate cu n dimensiuni (n- 1, 2, ...), ale cărei puncte sunt definite prin rapoartele dintre tf+1. numere *i» cari nu sunt toate nule. Prin ur- mare, sistemul de numere nu toate nule x0, xil...,xn şi sistemul k xG, kxit..., kx (k^O) definesc acelaşi punct. O proprietate a unei mulfimi de puncte se numeşte proprietate proiectiva, dacă ea rămâne valabilă pentru toate mulţimile de puncte cari se obfin din mulfimea dată printr'o transformare proiectivă, definită prin relafii de forma n xi=Yiaikx'k *=o,...........»• k=0 de determinant nenul: 5*°- no’■’dnn 7. ~ pseudoeuclidiană [nceBfl03BKJiim0B0e npoCTpaHCTBO; espace pseudoeuclidien; pseu-doeuklidischer Raum; pseudoeuclidian space; pseudoeuklidesi tér]: Multiplicitate cu n dimensiuni (rc>1) ale cărei puncte sunt definibile în aşa fel prin n coordonate xx,x2,..., xn sau y,1 y2,..., yn, încât intervalul dintre două puncte (în locul distanfei din multiplicităfile euclidiene), să poată fi pus sub forma ... ±(xn-y„)1, unde cel pufin două din semnele termenilor sumei sunt diferite unul de altul. 8. ~ pseudoriemanniana [nceB/ţopnMaHHHa-HHoe npoCTpaHCTBO; espace pseudoriemannien; pseudoriemannscher Raum; pseudoriemannian space; pseudoriemanni térj: Multiplicitate cu n dimensiuni, pentru care e definit intervalul dintre două puncte infinit vecine, de coordonate **.....xn,x* + dxi,...,x*+dx* printr'o formă pătratică diferenfială care nu e pozitiv definită: d'2= £ îgJ*.............. i=\ £=1 9. ~ riemanniană [pHMaHHHaHHoe ripoc-TpaHCTBO; espace riemannien; riemannscher Raum; Riemannian space; riemanní tér]: Multiplicitate cu n dimensiuni, pentru care e definită distanfa di între două puncte infinit vecine, de coordonate şi xi + dx1, ...,xn + dxn, printr'o formă pătratică diferenfială pozitiv definita: 70* 1108 i. Multiplicitate topologică în sens larg [toîio-jiorHHecKoe npocTpaHCTBO b ihhpokom cmbic-Jie; espace topologique; topologischer Raurn; to-poiogical space; topologiai tér széles értelemben]: Mulfime M de elemente x, y,..., numite „puncte„ ale multiplicităţii, astfel încât, pentru fiecare punct x sunt definite submulfimi V(x) ale multiplicităţii M, numite „vecinătăfile punctului xu. Aceste vecinătăţi satisfac următoarele condifiuni: 1) Punctul x aparfine oricărei vecinătăfi a sa xD(x, y). Mărimea D se numeşte distanfa dintre elementele x şi y. El determină metrica mulfimii R. Oe exemplu, în mulfimea elementelor reale R, se defineşte o metrică punând D (*, y) = x — y. s. ~ metrizabilă [npocTpaHCTBO iipHBOflH-Moe K MeTpHnecKOMy; espace métrisable; me*-trisierbarer Raum; metrisable space; metrizálható tér]: Multiplicitate topologică omeomorfă cu o multiplicitate metrică. 6, Multiplu [KpaTHOe; multiple; Vielfaches; multiple; többszörös]. Mat.: Număr întreg b care admite un număr dat a ca divizor. b se numeşte un multiplu al lui a. — Orice număr întreg b este multiplu al unităţii. Forma generală a multiplilor lui a este b=ka, unde k este un număr întreg arbitrar. în termeni de congruente, multiplul b al lui a satisface relafia b = Q (mod. a), (b congruent cu zero, módulo a). Zero esfe singurul multiplu al oricărui număr întreg. î. Multiplu comun [oăiîţee KpaTH08; multiple commun; gemeinsames Vielfaches; common multiple; közös többszörös]: Numărul întreg b este multiplu comun mai multor întregi alt a2,... ,an, dacă este un multiplu alfiecăruia dintre ei. Multiplul comun al numerelor au a2 man, care este divizor al oricărui alt multiplu comun al acestor numere, se numeşte cel mai mic multiplu comun al lor, şi este egal cu produsul factorilor primi comuni şi necomuni ai numerelor at,... ,an, fiecare factor prim fiind ridicat la puterea cea mai mare cu care intervine în unul din aceste numere. Sin. Comultiplu. 2. Multiplu, aparat cu ~ efect [annapaT c KpaTHblM 3(|)$eKT0M; appareil a effet multiple; Apparat mit vielfacher Wirkung; multiple effect apparatus; többszörű hatású készülék]. Ind. alim.: Aparat folosit la concentrarea zemurilor de zahăr dela defecare şi carbonatare (v.), şi a sucului de glu-coză. Un astfel de aparat este format, în general, din mai multe căldări, numite corpuri fierbătoare, aşezate una lângă alta, ultima fiind pusă în legătură cu un condensator şi cu pompa de vid. La partea inferioară a fiecărui corp fierbător se găseşte sistemul de încălzire, care este format dintr'un fascicul de tuburi. Zemurile de concentrat se găsesc în interiorul tuburilor, pe când aburul de încălzit este în exteriorul lor. Primul corp fierbător este încălzit cu aburul adus dela un generator, pe când fiecare dintre celelalte corpuri fierbătoare este încălzit cu aburul rezultat din concentrarea zemurilor din fierbătorul din fafa lui. Aburul rezultat din ultimul corp fierbător trece la condensator, unde este condensat. între corpurile fierbătoare se găseşte câte un dispozitiv de siguranfă, care separă din abur picăturile de suc zaharat, cari eventual ar fi antrenate de acesta. Presiunile din corpurile fierbătoare sunt cu atât mai mici, cu cât corpurile fierbătoare stmtmai aproape de condensator. Astfel, sucul zaharat, pe măsură ce se concentrează, fierbe la temperaturi din ce în ce mai joase, evifându-se caramelizarea substanfei zaharoase. Zemurile de concentrat sunt aduse în primul corp fierbător şi, pe măsură ce sunt concentrate la un anumit grad, trec în celelalte corpuri fierbătoare. Operafiunea este astfel condusă, încât în ultimul corp fierbător zemurile să ajungă la concentrafia necesară. Aparatele cu multiplu efect se clasifică, după numărul corpurilor fierbătoare, în aparate duplex (cu două corpuri fierbătoare), triplex (cu trei corpuri fierbătoare), cuadruplex (cu patru corpuri fierbătoare), etc. 3. Multipolar [MHoronojiiocHbiH; multipo-laire; mehrpolig; multipolar; multipolár]. Elf.: Calitatea unui aparat electric de a avea elemente corespunzătoare mai multor poli sau mai multor conducte de linie sau de fază, izolate electric unele de altele, dar cuplate mecanic, spre a se 11 Of obfine funcţionarea lor simultană. Exemplu: Dis* jonctor tripolar. — 2. Calitatea unei maşini, a unui aparat sau a unui instrument de a avea mai multe perechi de poli magnetici principali (de excitafie), 4, Multivibrator [ncjiHBHŐpaTop; multivibra-teur; Multivibrator; multivibrator; multivibrâtor]: Generator de unde relaxate, cu circuite cari confin numai rezistenfe şi, capacităfi. 5. Mulură [KapHH3; moulure; Gesims; moulding; prárkányzat]. Arh.: Element secundar de arhitectură destinat să sublinieze, să lege între ele, sau să decoreze elementele principale, constructive, ale unui ordin arhitectonic. Mulurile sunt caracterizate de profilul lor, totdeauna pronunţat, care poate fi de secfiune poligonală sau curbe, concav sau convex. Mulurile simple au profilul format dintr'o singură curbă (în general, un arc de cerc); cele compuse au profilul format din două sau din mai multe curbe, racordate între ele. Mu^ lurile pot fi regulate sau neregulate, după cum curbele componente sunt egale între ele sau nu. e. Mu metal: Aliaj cu 75% nichel, 2% crom, 5% cupru şi 18% fier, obfinut prin tratament termic în hidrogen, Ia 1100°, care are permeabilitatea magnetică inifială 20000, permeabilitatea maximă 110000, forfa coercitivă de 0,03 oerstezi, induefia de saturafie până la 7 200 gauşi şi punc^ tul Curie la 430°. E folosit ca material feromag* netic în fabricarea transformatoarelor. (N.C.) 7. Muncă, accident de ~ [HecnacrHbiH CJiy^ qail Ha np0H3B0#CTBe; accident de travail; Ar-> beitsunfall; work accident; munka-baleset]: Eveniment întâmplător şi neprevăzut, care se produce în timpul muncii în industrie sau în timpul unui proces tehnologic, şi care dăunează sănătăţii şi integrităţii corporale a unui lucrător, Accidentele de muncă sunt urmarea unui complex de înr^ prejurări, dintre cari una (cea principală) produce declanşarea accidentului. Foarte multe accidente sunt uşoare (lovituri, simple sgârieturi) şi nu produc întreruperea lucrului, dar pot cauza accidente ulterioare mai grave, prin faptul că micşorează atenfiunea lucrătorului, datorită durerii şi nervo* zîfăfîî, Cauzele accidentelor de muncă pot proveni din instalafii, maşini şi aparate, din organizarea proceselor tehnologice şi a locurilor şi condifiu^ nilor de lucru, şi din comportarea lucrătorilor. Cauzele cari provin din instalafii, maşini şi apa^ rate pot fi, de exemplu: defecte de construcfie a clădirilor (spafii de circulafie prea mici între maşini; goluri sau deschideri în planşeuri, lăsate neîngrădite, rău plasate sau fără a fi indicate prin semnale; ieşiri şi scări rău plasate, insuficiente sau subdimensionate, sau cari nu pot fi utilizate cu uşu-rinfă; etc.), defecte ale instalafiilor de forfă, de lucru sau auxiliare (conducte electrice rău izolate, aşezate prea jos, încât pot fi atinse cu mâna; instalafii, aparate, maşini şi piese metalice sub tensiune, lăsate neprotejate), defecte de mon^ tare a maşinilor şi lipsa dispozitivelor de protec-fiune la nivelul maşinilor, mai ales al organelor de maşini în mişcare de rotafie sau cari se de-> 1110 plasează, în timpul funcţionării, înafara gabaritului maşinii. Cauzele accidentelor cari provin din organizarea proceselor tehnologice şi a locurilor şi con-difiunilor de lucru pot fi, de exemplu: insuficienta încălzirii, a iluminaţiei şi a ventilaţiei; temperatura prea înaltă şi umiditatea prea mare (cari micşorează atenţiunea şi vitesa de reacfiune a omului); temperatura prea joasă (care micşorează mobilitatea extremităţilor corpului şi reclamă o îmbrăcăminte groasă, care stinghereşte mişcările); im-purificarea aerului cu gaze toxice sau inflamabile (care produce, pe lângă îmbolnăvire, incendii şi explozii, mai ales în locurile de depozitare); lipsa de instruire şi de calificare la intrarea în producţie sau la schimbarea locului de muncă; lipsa unor cunoştinţe tehnice minime, a cunoaşterii deservirii neprimejdioase a maşinilor şi a instalaţiilor, a momentelor grele sau periculoase, specifice fiecărui proces de producfie (din cauza insuficienţei instrucţiei, care trebue reîmprospătată după anumite perioade de timp şi reamintită în fiecare moment, prin mijloace vizuale — afişe, semne convenţionale — plasate în apropierea locurilor periculoase); lipsa de supraveghere şi de întreţinere a maşinilor şi a instalaţiilor, în special a dispozitivelor de alarmare şi de siguranţă (supape, fluiere, nivele indicatoare, etc.); folosirea de unelte deteriorate sau montate greşit ori nereglementar; mecanizarea neraţională şi exagerată, prin faptul că transformă lucrătorul într'un automat care execută mereu aceleaşi mişcări, fără ca atenţiunea lui să fie concentrată asupra lucrului executat; oboseala, cauzată de un drum prea lung până la locul de muncă, de lipsa de educaţie fizică, de boală sau de condiţiuni de lucru neigienice (prin faptul că micşorează atenţiunea şi împiedecă unele mişcări reflexe). Cauzele accidentelor cari provin din comportarea lucrătorilor pot fi, de exemplu: imprudenţa şi neglijenţa (nefolosirea Său folosirea nereglementară a echipamentului individual de protecţiune; ungerea şi curăţirea maşinilor în timpul funcţionării; oprirea maşinilor prin frânarea volanelor cu răngi de fier sau cu alte obiecte; faptul că lucrătorul care predă schimbul nu-i comunică celui care îl ia în primire toate defectele sau deranjamentele observate în timpul lucrului, şi cari nu au putut fi înlăturate, etc.). Accidentele de muncă se evită înlăturând cauzele cari le produc, prin studierea, elaborarea şi aplicarea celor mai raţionale şi adecvate măsuri de tehnică a securităţii muncii. î. Muncel [ropna; colline; Hügel; hill; domb]. Topog.: Munte mic, izolat sau nu. 2. Muncel, conglomerate de ~ [KOHrjiOMe-paTbi MyHHejia; conglomérats de M.; M. Kon-glomerate; M. conglomerates; M. konglomerátok]. Geo/.: Conglomerate mărunte, cari aparţin Cre-tacicului inferior (Barremian) din Bucovina, formate din elemente de cuarţ şi şisturi cristaline. s. Muncitor miner [inaxTép; ouvrier mineur; Bergarbeiter; miner; bányamunkás]: Oricare dintre muncitorii subterani ai unei exploatări miniere. în această numire se cuprind: mineri, ajutor-mineri, bărdaşi, ucenici-bărdaşi, zidari, ucenici-zidsri, vagonetari, rambleatori, artificieri, vizitii, etc. 4. Muncifori de port [flOKepbi, nopTOBbie paőoqne; dockers; Hafenarbeiter; dockers; kikötőmunkások]: Muncitori cari execută încărcări, descărcări, manipulări şi transporturi în porturi. Se împart în categorii, după felul muncii: muncitori manuali, cărăuşi, cărători (cari transportă cu spinarea), lopătari, rujari (cari răspândesc şi fac separaţii de cereale în hambarele vaselor şi în vagoane), stivatori (cari aşază marfa în stive), robagii, botagii (cari aduc apa de băut), pietrari (la piatră, nisip şi minereuri), cherestigii, manu-facturişti, cerealişti, vaporeni (la mărfuri generale), cărbunari, elevatorişti (la /elevatoare plutitoare), docheri (pe lângă un doc 'plutitor), barcagii, seferişti (cari însoţesş ún ceam pentru încărcări şi descărcări), găisfi (manevranţi ai braţului bigei pe vapor), vinceri (cari manipulează vinciul pe vase), sondatori de cereale, chiligii (cari mătură cerealele risipite şi le dau la ciur).— Aceşti muncitori folosesc diferite unelte, instrumente şi dispozitive, ca, de exemplu: plase, ţapani, frânghii sau cabluri cu cari se leagă marfa pentru ridicare; coşuri-cupe; boxe, lăzi cu ajutorul cărora se încarcă sau se descarcă animalele din vase; gafe, gafii sau crapane (patru capete de lanţuri, de cabluri sau parâme, prinse de un inel, cu cârlige la capete, pentru prinderea şi ridicarea butoaielor sau a balurilor); harfe, ciururi dreptunghiulare, puse în picioare inclinat, pentru cereale; sbire, cabluri de macarale; ganciuri, cârlige de macarale; cote, legături de prindere a cârligului macaralei; boti, capete de frânghii, roduri, pârghii rotunde de lemn sau de fier. 5. Mungiu [Moromoc; monte-jus; Druckfass; montejus; folyadékszállitó]. Ind. chim.: Aparat care îndeplineşte funcţiunea unei pompe, folosit pentru iransportul prin conducte, cu ajutorul aerului comprimat, al lichidelor corozive, cari ar deteriora pompele. E alcătuit dintr'un vas de tablă groasă de oţel, închis cu un capac prin care pătrund o conductă de umplere cu lichid, o conductă de introducere şi una de ieşire a aerului comprimat, ca şi o conductă de evacuare a lichidului, care ajunge până în fundul recipientului. (Termen de atelier). 6. Mungo. Ind. text.: Deşeuri de lână, obţinute prin destrămarea postavurilor vechi şi folosite ca materie primă pentru filatura de lână artificială. 7. Municipiu[MyHHiţHnaJlHTeT; municipe; Mu-nizipium; rpunicipality; törvényhatósági joggal felruházott város]. Urb.: 1. în antichitatea romană, oraş care avea o administraţie locală autonomă, deşi depindea de guvernul dela Roma; cetăţenii lui se bucurau de toate drepturile cetăţenilor romani. — 2. Astăzi, comună urbană de 1111 mare importantă, care are un regim deosebit de al oraşelor obişnuite. î. Muni|ie [óoeBbie npnnacbi; munition; Mu-nition; ammunition; muníció]: Proiectilele, atât ale gurilor de foc, cât şi cele aruncate prin alte mijloace (din avion, cu mâna, etc.), împreună cu accesoriile lor: cartuşe, obuze, bombe, torpile, etc. Se deosebesc: muniţie de războiu (de infanterie, de artilerie, specială, etc.) şi muniţie de vânătoare. 2. Mur [eJKeBHHHbiHKyCT; murier de ronce; Brombeerstrauch; blackberry, bramble; szederbokor]: Rubus fruticosus L. Arbust căţărător, spinos, din familia rozaceelor, care creşte prin păduri şi tufişuri şi are fructe comestibile (mure). Sin. Rug. s. Mură [eîKeBHKa; mure de ronce, mure sauva-ge;Brombeere;blackberry;szederl:Fructul murului. 4. Mură. Nav. V. sub Manevră curentă. 5. Murchîsonia. Paleonf.: Gen de gasteropod, care cuprinde specii cari au trăit în Paleozoic şi în Triasic. Are cochilia fuziformă. 6. Murex. Paleonf.: Gen de gasteropod, cu specii cari au trăit din Eocen până astăzi. Are cochilie fuziformă, pântecoasă şi ornată cu coaste transversale ţepoase. Are deschiderea orală ovală, terminată cu un canal sifonai alungit. 7. Murexid [MypeKCHfl; murexide; Murexid; murexide; murexid]. Chim.: Combinaţie roşie-purpurie, care se formează la tratarea unei pu-rine (acid uric) cu amoniac, în anumite condiţiuni. Serveşte la recunoaşterea purinelor (reacfie mu-rexidică). 8. Murgociu [Bpe/ţHoe TaőaHHoe HacenoMoe; noctuelle des moissons, ver gris; Wintersaateule; common dart-moth; dohánymoly]: Una dintre insectele cele mai răspândite şi mai dăunătoare plantelor de tutun. în stadiul de larvă, atacă tutunul, rozând rădăcinile şi mai ales scoarţa la colet şi puţin mai sus, pe tulpină. Plantele astfel rănite se ofilesc şi cad la pământ. Prima generaţie de larve apare în luna Iunie, când planta de tutun este tânără, proaspăt transplantată din răsadniţe în câmp. Combaterea se face prin captarea fluturilor cu melasă sau a larvelor cu momeli (otrăvite sau neotrăvite), ca şi prin strângerea omizilor cu mâna, dimineaţa, şi prin transplantare cât mai timpurie. Sin. Buha semănăturilor. 9. Muriacîf: Sin. Anhidrit. 10. MurîaflCr acid ~ [cojumafl KHCJIOTa; acide muriatique; muriatische Saure; muriatic acid; mu-riátsav]. Chim.: Acid clorhidric. Termenul de acid muriatic nu se mai foloseşte. 11. Murmur confuz [HeHCHbiH rnyM; murmure confus; Babbein; babbie; Phorgás]. Te/c.: Murmur care se produce din cauza diafoniilor multiple simultane dintre circuitele telefonice. * 12. Muruială [rJiHHHCTbiH MaTepHaJi ajih 3a-Ma3bIBaHHfl; matériel argileux pour étancher; lehmiges Stoff zum dichtmachen; tightening cla-yey material; tömörítő agyag]. Mine: Materialul argilos folosit penfru astuparea fisurilor, crăpăturilor şi, în general, a golurilor de dimensiuni mici din pereţii lucrărilor sau ai construcţiilor subte- rane, pentru a le asigura etanşeitatea contra infiltraţiilor de gaze. 13. Muruire [3aMa3biBaHHe rjiHHOii; étancher avec de l'argile; mit Lehm dicht machen; clay tightening; agyagtömörités]. Mine; Operaţiunea de lipire cu lut a fisurilor, a crăpăturilor, etc. din pereţii unei lucrări sau construcfii subterane, pentru a i se asigura etanşeitatea contra infiltraţiilor de gaze (de ex. la barajele pentru izolarea focurilor subterane). 14. Mus. Zoo/.: Şoareci şi şobolani din ordinul rozătoarelor, familia muridelor. Trăiesc în locuinţe, în canale, hambare, ogoare, livezi, silozuri, etc., şi produc mari pagube. Mai cunoscute sunt speciile: Mus decumanus, M. rattus, M. musculus, M. sylvaticus şi M. minutus. Se combat prin trei procedee: procedeul cultural, bazat pe plantarea vegetalelor de cari nu se pot folosi pentru hrana lor; metoda biologică, în care se folosesc duşmanii naturali din rândul pasărilor şi al unor mamifere, şi metoda tehnică, bazată pe folosirea substanţelor chimice toxice, lichide şi gazoase, sau momeli, capcane, etc. îs. Mus [íOHra; mousse; Schiffsjunge; shipboy; tengerésznövendék]. Nav. m.: 1. Elev marinar.— 2. Coechipierul însărcinat cu manevrarea velelor la un cuter, în care echipajul e compus din două persoane (skiper şi mus). ie. Musa. V. sub Bananier. 17. Muşama [KJieéHKa; toile cirée; Wachstuch; wax cloth; viaszos vászon]. Ind. texf.: Ţesătură de pânză, impregnată cu substanţe impermeabile, lăcuită pe o parte cu materii colorate cari imită pielea, şi căptuşită pe cealaltă parte cu bumbac, cu pâslă, etc. Este suplă, impermeabilă, şi se poate spăla cu apă. Se foloseşte pentru acoperirea meselor din bucătării, din laboratoare, etc., la confecţionarea învelitorilor pentru aparate fine, pentru instrumente de măsură, a huselor de automobile, a îmbrăcămintei impermeabile, etc. îs. Muşarabie [3aKpbiTbiH őajiKOH; moucha-rabieh; Muscharabije, Maschrabije; mushrebiye; musarabijé]. Arh.: Balcon închis şi acoperit, plasat pe faţada unei case turceşti, şi din care femeile puteau vedea ce se întâmplă pe stradă, fără a fi văzute de trecători. 19. Muscă [Myxa; mouche; Fiiege; rly; légy]: Insectă din ordinul dipterelor, care trăieşte prin locuinţe, prin grajduri sau gunoaie. Musca domestică are patru dungi negre pe piept, lungimea de 6**-8 mm, ochi mari, antene păroase, două aripe prinse de torace, transparente, şi picioarele cu nişte băşici cleioase, cu ajutorul cărora se poate urca şi pe obiecte netede. Se înmulţeşte prin ouă, pe cari le depune prin gunoaie. Se cunosc mai multe specii: musca calului, musca de carne, musca columbacă (musca iadului), musca cu ferestrău, musca de Hessa, etc. 20. ~ de Hessa [pa3H0BHAH0CTb Myx Xecca; mouche de Hesse; Hessenfliege; Hessian fly; heszeni légy]: Mayetiola destructor Say, ordinul dipterelor, familia cecidomidelor. Adulţii (muştele) au coloare cenuşie închisă, exceptând mar- 1112 SUnj0 s®9mentelor abdominale, cari, la masculi ne»c r°?''..‘nchise, iar la femele sunt şterse (bru- din Antenele ambelor sexe sunt formate doua • arf>cole şi au numeroşi peri. Primele lalte 9-rií'Co^e antenale sunt globuloase, iar cele-pedicC| ^r'ce' ^ung‘ ^ separate între ele prin scurte I Car‘ ca iun9'm© la sexe (sunt nale i ^emelei Şi de lungimea articolelor ante-variáz"'^ rnasculi). Lungimea corpului masculilor 3(4 sjâ.,'n*re 2,5 şi 3,5 mm, iar al femelelor, între ' In rnm’ răspÂ0H -este or'9'nara ^in Asia Mică. Astăzi este cultivă *'n *oa*e re9'unile globului în cari se are fr ?rau*‘ re9>un>le noastre, musca de Hessa Aprili e' generaţii anuale: prima se desvoltă în Şiafree:--Mai, a doua la sfârşitul lui lunieIulie A,a August- • -Septemvrie, continuându-se "nse'nt primSvară (Martie)-g^âu *a *ace Pa9u^e ca larvă. Atacă, afară de su|) ' ^Ite cereale (secara, orzul, mai rar ovă- efc \ , ^erite graminee spontane (pirul, păiuşul, niré * ?rvelei »n stadiul de creştere şi de hră- deas ntensa, se găsesc la subsuoara frunzelor, atacul^9 l3r',Tlu^u' n°d a^ ptantulei. De pe urma Plant V* Se resimt în special cerealele de toamnă. frunz |G a*aca*e prezintă simptome caracteristice: usucă ep>Se *nro?esCf se îngălbenesc şi apoi se iar a ' • a ^aza luIP'ne^or atacate pornesc frafii, ma|eCep'9 Sun* s^bi fafă de fraţii plantelor nor- uniforrn U^Urile as^e* a^aca^e au un aspect. ne- cele^SUri^e ce^e ma’ ef'cace de combatere sunt rj- Preventive: desmiriştire, imediat după sece-(plant ? 3 se îmP'e<^eca formarea samulastrei lor), j '"9azdă ale generaţiei de vară a muşte-anual *^e~curse' a^ernarea culturilor; fixarea %'n fiecaré regiune, a celor mai potrivite epoc ‘nsamânţare. în regiunile noastre, aceste tomvf OSc'^eaza în*re ^ Septemvrie şi 10 Oc-dovei'e‘ 'n regiunile de coline ale Mol- Trans’l^1 ^un^en‘e'» 'n unele regiuni din podişul între se P°* face însămânţările de toamnă de at ^ ^ Septemvrie, pentru a feri culturile duna Q ^uş-tei de Hessa; în regiunea Câmpiei amânT*8 *n ^obrogea, aceste însămânţări sunt So* m ^en‘ru începutul lunii Octomvrie. HessQUr 9rau rezistente la atacul muştei de Co kU Prez>nfă importanţă practică, mene erea mu?tei Pe cale chimică, de ase-' nu prezintă interes practic, du USC£» verzei [KanycTHan Myxa; mouche Chort°UL Kohlíl>ege; cabbage fly; káposztalégy]: relor ^ Y^a (Hylemya) brassicae B., ordinul dipte-nuşie Qrn^'a anthomidelor. Muscă de coloare ce-lunaiir»CU *re‘ ^un9' negre pe torace, la mascul, cu dită î ea, c°fpului de 5- • -6 mm. E foarte răspândi,^ Cu'furile de varză şi de conopidă, unde pro-apar până la 75% din recoltă. Muştele ouale'n| ^r'*le'' ’ Mai, se împerechiază şi depun (varz^ c°letul plantelor tinere de crucifere etc ) 'i c°n°pidă, gulie, rapiţă, muştar, ridiche, forrne arv®^e pătrund în rădăcină şi colet, unde aza galerii. Transformarea în pupă se face în pământ sau în locurile de hrănire. Are două, trei generaţii pe an. Se combate prin asolarea culturilor, scoaterea şi arderea în toamnă a cotoarelor de varză, de conopidă, etc., prin arături adânci, făcute toamna, pentru a scoate şi a expune pupele la ger, prin praşile cari se fac pentru a distruge cruciferele spontane, ca şi prin tratarea rădăcinilor şi a coletului cu emulsiuni de uleiuri, cu DDT, înainte de repicare. 2. Muscardîna [MycKapAHHa (6ojie3Hb rneji-KOBHqHoro HépBH); muscardine; Kalksucht, Mus-kardine, Muskadine; muscardine; muszkardin], Zoot.: Boală a viermilor de mătase, produsa de ciuperca Botrytis Bassiana. Viermii atinşi de această boală se colorează în roz, se întăresc, se acoper eu un strat alb, catifelat, şi mor repede. s. Muscarufină [MycKapycJîHH; muscarufine; Muscarufin; muscarufin; muszkarufin]. Chim.: O I! C HO-C7 XC—C0Hj-COOH(c-) il II (o-) HOOC • H4C6-C C-CH=CH-CH=CH COOH c II O Derivat al oxichinonei. E materia colorantă din bureţii pestriţi (Amanita muscaria). 4. Muscal de Hamburg: Varietate de struguri pentru masă, cu ciorchine mari, ramificate. Au boabe rotunde sau ovale, rare pe ciorchine, cu peliţa groasă, neagră-violetă, acoperite cu un strat abundent de ceară (pruină) şi cu miez cărnos, cu aromă pronunţată de tămâios. Varietatea are flori normai constituite, dar cu polen puţin fertil, din care cauză este bine să fie cultivată in^ tercalată cu soiul Cinsaut. Coacerea e mai mult târzie: la sfârşitul epocei a doua. Cere o tăiere lungă de 10-*-12 ochi. Producţia mijlocie e de cca 7000 kg/ha. Rezistă bine la transport şi la boale criptogamice. 5. Muscele [xOJIMbI; chaîne de collines; Hü-gelkette; chain of hills; domblánc]. Topog.: Dea^ luri foarte mari, grămădite, cu văi despărţitoare adânci, râpoase şi împăduriie. o. Muschelkalk [panymeHHbiH H3BecTHHK; muschelkalk; Muschelkalk; muschelkalk; muschelkalk]. Geol.: Triasicul mediu de tip german, fóromat din depozite marine, bogat în fosilele litorale: Cerafites nodosus şi Encrinus liliiformis, 7. Muşchetar. Ind. fexf. V. Carabină. 8. Muscovit [MycKOBHT; muscovite; Kaliglim- mer; muscovite, potash mica; muszkovit, kálicsillám]. Mineral.: Varietate de mică de coloare albă. Este un silicat de aluminiu şi potasiu (H2KAl3Si3012). Este greu fuzibilă şi greu altera-bilă. Cristalizează în sisfemul monoclinic holoe-dric. Prezintă luciu sidefos pânâ la semimetalic, şi birefringenţă negativă. Prezintă clivaj foarte bun, desfăcându-se în foi subţiri, foarte elastice. Ara densitatea 2,76 3,31 şi duritatea 2 ■ * ■ 3, Muşcpvi- 1113 tul e foarte răspândit în rocéle eruptive intruzive acide (graniţe, pegmatite), în şisturile cristaline (gneisuri, micaşisturi), ca mineral remaniat în aluviuni şi gresii, unde se conservă datorită elasticităţii sale şi rezistenfei chimice. Se exploatează din pegmatite, în cari este desvoltat sub formă de foi puternice. E singura varietate de mică răspândită în natură, care e întrebuinţată în tehnică (v. şi sub Mică). Sin. Mică albă. î. Musculife albe [őejibie MyniKH; aleurodes c'es serres; Mottenschildlaus; white flies; fehér legyecskék]: Asterochiton vaporariorum Westw. Insecte dăunătoare tutunului în răsadnife şi în câmp, şi cari atacă şi alte plante, în special în sere. Adulfii, pufin dăunători, stau de obiceiu pe partea interioară a frunzelor. Larvele sunt foarte dăunătoare plantelor, cărora le sug seva, uscân-du-le. Combaterea se face în sere, prin fumi-gafie cu acid cianhidric. Se foloseşte şi praful de nicotină (2,5%) şi stropirea cu sulfat de nicotină şi săpun. Pe cale biologică, se pot combate prin hiperparazitul Encarsia formosa Gah. Sin. Fluturaşi albi. 2. Muşeţel [poManiKa; camomille; Kamille; camomile; kamilla]: Matricaria chamomilla L,, din familia compozeelor. E o plantă anuală şi vivace, erbacee şi odorantă, cultivată pentru florile sale dispuse în capitule solitare la vârful ramificafiilor, de coloare dela alb la galben. înfloreşte din Mai până în toamnă. Se întrebuinfează pentru proprietăfile ei medicinale şi în grădini, la ronduri, grupuri, platbande, şi ca flori tăiate. Se înmulţeşte prin seminfe şi prin des-părfire. Se seamănă direct pe brazde. Sin. Matricea, Romanifă, Morună. 3. Muslin de bumbac [őyMajKHbifi MycJiHH; mousseline de coton; Baumwollmussölin; cotton muslin; pamutmuszlin]: Ţesătură apretată, moale, uşoară, transparentă, solidă şi, în general, de o singură coloare, uneori ornată cu desene, fie la fesut, fie cu mâna, după fesut. Cele realizate la tesut sunt obţinute prin bătături groase, cari se adaugă bătăturilor de fond şi cari formează astfel ornamente opace pe fondul ţesăturii, care rămâne transparentă. 4. ~ de mătase [méJiKOBbiö MycJiHH; mousseline de soie; Seidenmusselin; silk muslin; selyemmuszlin]: Ţesătură deasă cu legătură „pânză", fabricată din mătase fiartă*. Are, de obiceiu, o singură coloare, şi este ornată uneori cu broderie. 5. Muson [MyccoH; mousson; Monsun; mon-soon; műszón]. V. sub Vânt, tipuri de ~. 6. Must [MycT; moüt; Most; must; must]: 1. Sucul proaspăt şi dulce, stors din struguri, care nu a început să fermenteze. — 2. Sucul stors din fructe sau din rădăcini, de ex. din mere, din sfeclă, trestie de zahăr, etc. — Prepararea mustului constitue prima operaţiune fundamentală în vinificaţre, la fabricarea berii şi a spirtului. La fabricarea berii, mustul este format din orz germinat, amestecat cu apă caldă; la fabricarea rachiurilor, din fructe sdrobite; la fabricarea spir- tului, din materii amilacée zaharificate; în vinifi-care, din struguri sdrobiţi. — 3. Suc, în general. 7. ~ de bere [iihbhoh MycT; mout de biére; Bierwürze; beer must; sörzamat]. Ind. alim.; Lichid zaharat care conţine în soluţie substanţe solubile din malţ (substanţe minerale, zaharuri, etc.) ca şi substanţe solubilizate în timpul brasajului (v.), ca maltoza, dextrina, etc. 8. ~ de struguri [BHHorpaAHoe eycJio; mout de raisin; Weinmost; wine must; must]: Lichidul stors din boabele de struguri, înainte de a începe procesul de fermentare. Se obfine prin strivirea şi presarea boabelor în teascuri. Confine, în medie, 85% apă. Concentrarea mustului se poate face, fie în vid, fie prin înghefare. Penfru concentrarea în vid se folosesc diferite aparate, de exemplu, evapora-torul Késtner, în care se încălzeşte lichidul de concentrat numai câteva secunde, la temperatură înaltă (100°). Evaporarea este făcută cu rapiditate, astfel încât mustul proaspăt, de 6 ■ • • 7° Bé, iese din aparat concentrat la 36---700 Bé, câteva secunde după intrarea lui; aparatul Aerix, în care mustul este pulverizat la partea superioară a unui turn, în timp ce un curent de aer cald, filtrat şi sterilizat, este suflat de un ventilator, de jos în sus. Aerul încărcat cu umiditate iese pe la partea superioară a turnului. Mustul concentrat este reluat de o pompă centrifugă, care-l trimite din nou la partea superioară a turnului, până ce atinge gradul de concentrare dorit. Temperaturi la care se încălzeşte mustul nu depăşeşte 35°. Pentru concentrarea prin înghefare, mustul proaspăt presat este răcit în jurul temperaturii de — 10°, când se transformă într'un amestec de ghiafă fină şi sirop, iar apoi se separă siropul de ghiafă. Limpezirea mustului se face, fie prin depozitarea mustului, la temperatură joasă, timp de una sau două zile, şi prin decantarea ulterioară a lichidului, fie prin eleire (adăugire de substanfe cari favorizează flocularea părfilor în suspensie: gelatină, albumina,- cazeină, tanin, caolin, pământ de irrfu-zorii, cărbune de lemn sau animal), fie prin centrifugare în supercentrifuge, sau cu ajutorul unor enzime filtrante (filtragol), cari hidrolizează pectinele, transformându-le în substanfe solubile. Pasteurizarea mustului se face prin încălzire la 72°. Drojdiile sunt omorîte şi conservarea mustului este nelimitată, dacă se evită contactul lui cu noi germeni. Enzimele cari formează buchetul sunt distruse. Vitaminele rămân în cea mai mare parte intacte, dacă pasteurizarea se face ia adăpost de aer, Se mai foloseşte uneori o sterilizare prin curent electric, care serveşte ca sursă de căldură. încălzirea mustului se face în aparate circulatoare sau în aparate electrolitice, în cari chiar mustul serveşte ca rezistenfă, şi a cărei valoare scade cu creşterea acidităfii mustului. Aparatele se compun din doi sau din trei electrozi de cărbune special, cari se inlroduc în mustul de sterilizat. Pentru a se evita descompunerea electrolitică, nu sefolo- 1114 seşte curent continuu. Sterilizarea se faceri supunând mustul acţiunii undelor uttrasonore*. 1. Muşfar [rppHHiţa; moutarde blanche; weis-ser Senf; white mustard; mustár]: Plantă erbacee, oleaginoasă, din familia cruciferelor. Mai cunoscute sünt varietăţile: muştar alb (Sinapis alba, sin. Brassica alba) şi muştar negru (Brassica nigra). Seminfele dau, prin presare, 30 - • • 35% uleiu eteric, picant, care are utilizări culinare şi terapeutice. Pentru prepararea muştarului de masă se amestecă muştarul alb cu muştarul negru. Din făina de muştar se fabrică sinapisme (foi de muştar) cari au o acfiune vezicantă. 2. Mustea: Unealtă în formă de ciocan, pe care o foloseşte cismarul când bata talpa. s. Musfîerian [MycTHepuaHOBCKHH npyc; moustiérien, moustérien; Mousterien; Mousterian; muszterián]. Geo/..' Al cincilea etaj al Cuaternarului inferior (Pleistocen). Acestui etaj îi corespunde cea de a doua glaciafie (Riss). în timpul corespunzător s/a desvoltat Homo primigenius (omul dela Neandertal). 4, Mustimetru: Sin. Glucometru (v.). 5, Muştiuc [conJio, MyH/ţurryK; embouchure, filiere; Mundstück; mouthpiece; szájcső]: 1. Ajutajul metalic (de obiceiu de bronz sau de alamă) cu care se termină un furtun de stropit şi care concentrează şi dirijează vâna de lichid (termen de atelier). — 2. Ajutaj de diferite forme, de oţel sau de lemn, căptuşit cu tablă, fixat la capul presei de cărămidă, prin care se exfrudează cărămizile sau ţiglele. Sin. Filierl. o. M ustuitor. Ind. făr.: Unealtă cu ajutorul căreia se sdrobesc strugurii în hârdău. Are formă de lemn lung, cu mai multe cioturi la un capăt. 7. Musulmană, arfă ~ [MycyjibMaHCKoe HC-Ky.CGLTBO; ad musulman; mohammedanîsche Kunst; Mohammedan art; muzulmán művészet]. Arh., Artă: Numirii generică dată artelor cari s'au desvoltat între secotele VII şi XVIII, sub influenţa religiei şi a civilizaţiei mahomedane, în Asia, în Africa de Nord şi în unele ţări europene de pe ţăr-'műn^étíitéráíí^í.'' Arta mtisutmaftă are domeniul, cel mai vast şi o durată dintre cele mai lungi. După locul şi epoca în care s'au desvoltat, se deosebesc: arta omeiadă, care s'a desvoltat în timpul dinastiei Omeiazilor, între jumătatea secolului VII şi jumătatea secolului VIII, s'a răspândit în Arabia, Siria, Egipt, Africa de Nord, şi a avut, drept cel mai important centru artistic, oraşul Damasc; arta abbasidă, care s'a desvoltat în timpul dinastiei Abbasizilor, din jumătatea secolului VIII până la mijlocul secolului IX, răspândită în Mesopotamia, Persia, Egipt, şi care a avut, drept centru artistic mai important, oraşul Bagdad; arta fa-timidă, care s'a desvoltat în timpul dinastiei Fa-timizîlor (descendenţi ai lui Mahomed prin fiica acestuia Fatima), între secolul ÍX şi sfârşitul secolului XII, în Africa de Nord (Magreb) şi în Égipt, şi al cărei centru artistic mai important a fost oraşul Kairuan; arta seldjukidă (turcă), care este .-arfa desvoltată în Asia occidentală, între sfârşitul secolului XI şi sfârşitul secolului XIII (în timpul egemoniei Turcilor veniţi dinTurkestan şi din Mongolia, conduşi de dinastia Seldjukizilor) şi a avut ca centru artistic mai important oraşul Bagdad; arta mongolă-timuridă, care s'a desvoltat sub influenfă mongolilor lui Timur-Lenk şi a urmaşilor săi, în Persia şi în Asia Centrală, între secolul XIII şi secolul XV, şi care a avut dreptcéntré artistice importante, oraşele Tebriz (în Azerbaidjan) şi Samarkand (în Usbekistan); arta mame-lucă, care s'a desvoltat în Egipt, între începutul secolului XIII şi începutul secolului XVI, în timpul stăpânirii Mamelucilor, şi a avut drept centru ar-* tîstic mai important oraşul Cairo, arta maură, desvoltată între sfârşitul secolului XI şi jumătatea secolului XIII în Spania, Africa de Nord (Magreb) şi Sicilia, având drept centre, artistice importante, oraşele Cordova, Sevilla, Rabat, Marrakech, Palermo; arta mongolo-indiană, desvoltată în India între secolele XVI şi XVIII, şi care a’ avut drept centre artistice importante, oraşele Delhi şi A9ra»’ arta şefevidă, desvoltată între secolele XVI şi XVIII, în Persia, în timpul dinastiei locale a Şe-fevizilor, al cărei centru artistic mai important a fost oraşul Ispahan; arta otomană (turcă), care s'a desvoltat între jumătatea secolului XIV şi sfârşitul secolului XVIII în Asia Mică şi în Peninsula Balcanică, sub influenţa şi dominaţia Turcilor otomani, 4şi al cărei centru artistic mai important a fost oraşul Constantinopol. Arfele musulmane, cari au influenţat artele popoarelor cu cari a ajuns în contact islamismul, şi cari au fost influenţate la rândul lor de arfele acestor popoare, au excelat în domeniul arhitecturii religioase prin construirea de moschee şi minarete impunătoare, iar în domeniul arhitecturii civile, prin realizări întinse, bogate şi elegante, de palate şi şcoale de Teologie şi Drept, iar în domeniul arhitecturii funerare, prin construirea de morminte monumentale, dar cu linii graţioase. Caracterele distinctive ale artei musulmane sunt: folosesc zidurile de cărămidă, în generai lipsite de muluri, şi faţadele în cari predomină plinul; împodobesc suprafe]e întinse de zid cu plăci de faianţă smălţuită şi divers cbiorafaT^cu ^rcâ^e oarbe şi cu decoraţii sculpturale, plate, compuse din motive bogate şi complicate, formate din împletituri geometrice şi florale (arabescuri); absenţa totală a reprezentărilor, sub orice formă, a figurii omeneşti şi, în general, a oricărei vietăţi; folosesc arcul frânt sau în potcoavă, şi decorează bolţile şi elementele de trecere dela planul pătrat al încăperilor la baza circulară a cupolelor (trompe şi pandantive), cu stalactite şi reţele de stuc; folosesc în mod desăvârşit arta peizagistă, a fântânilor şi a întinselor oglinzi de apă, pentru mărirea splendorii monumentelor de arhitectură. 8. Muşuroire [oKanbiBaHHe pacTeHHfi; but-tagé, blrîotage; Anhăufelung; earthing up, tum-ping; felhalmozás]. Agr.: Operaţiune prin care se adună un muşuroiu de pământ în jurui fiecărei plante. Se face pentru a sprijini plantele contra vântului, a favoriza formarea tuberculelor (la cartofi, etc.), a favoriza creşterea unor rădăcini ad- 1115 ventive şi a produce fraţi, a ajuta scurgerea şi evaporarea apei în regiunile umede, pentru a feri plantele de îngheţ, de arşiţă, etc. Se aplică la cele mai multe dintre plantele prăşitoare, în horticultura, îti viticultură, etc. î. Muşuroiu [npHropOK; butte de terre, tau-piniére; kleiner Érdhügel; mole-hill; boly, kishalom]: 1. Mică ridicătură de pământ.— 2. Mică ridică-tură de pământ care se face în jurul lujerelor de porumb sau ale altor plante, când se prăşesc. 2. Mutarea. V. Piuliţă. s. Mutarofafie [MyTapOTaiţHH; mutarotation; Mutarotaiion; mutarotation; mutarotáció]. Chim.: Proprietatea unei substanţe optic active de a-şi modifica puterea rotatorie după disolvarea într'un solvent, până la stabilirea unei valori constante. Cauzele pot fi diferite: stabilirea unui echilibru între doi componenţi, combinarea cu disolvantul, etc. Fenomenul este frecvent8 în clasa hidraţilor de carbon. De exemplu, glucoza formează doi isomeri: a şi g, cari se deosebesc prin poziţia hi-droxidului glicozidic faţă de planul determinat de ciclu; a-d-glucoza (glucoza obişnuită) are în soluţie apoasă proaspătă rotaţia specifică -h 111 °; p-glucoza are rotaţia specifică + 19°. Rotaţia specifică scade dela-f 111 ° (sau creşte dela +19°) până la +52,5°, pe măsură ce o formă trece în cealaltă, până la stabilirea unui echilibru. 4. Mutaţie cadastrală [KaAacTpajibHan 3a-riHCb; mutation cadastrale; Eintragung eines Eigen-tümerwechsels; cadastral registering; kataszteri bejegyzés]: Operaţiune prin ca?*e se radiază contul deschis în registrele cadastrale ale vechiului proprietar al unei parcele cadastrale şi se trece acest cont pe numele noului proprietar al parcelei. 5. Mutafor [nHBepTop; mutateur; Stromrichter; reversible rectifier; áramátalakító]: Aparat de transformare a puterii din curent alternativ în putere în curent continuu, sau invers, sau aparat de schimbare a frecvenţei sau a fazei în curent al-ternaliv sau de schimbare a tensiunii în curent continuu. Mutatoarele se împart în redresoare (v. Redresor), cari efectuează prima din aceste transformări, în onduloare (v. Ondulor), cari efectuează a doua din aceste transformări şi în schimbătoare (v. Schimbător), cari efectuează ul- tima transformare. Mutatoarele pot avea în partea de curent continuu tensiuni până la 60 kV, intensităţi de curent până la 15 kA şi puteri active până la 10 MVA. Ele şe deosebesc de convertisoare prin lipsa mişcării de rotaţie. 6. Mutelcă: Sin. Piuliţă (v.). 7. Mutulă [apxHTeKTypHpe yEpametme; mutule; Mutulus, Dielenkopf, Sparrenkopf; mutule; szarúfej]. Arh.: Ornament în formă de conséla, cu secţiunea transversală dreptunghiulară, plaşat sub lăcrimarul cornişei, deasupra fiecărui triglif. Lăfimea mutulei este egală cu lăţimea triglifului. Mutulele sunt ornamente caracteristice cornişei ordinului doric, şi reprezintă capetele căpriorilor dela acoperişurile clădirilor construite din lemn. 8. Muzacee [pa3HOBHAHOCTb öaHanoBbix pacTeHHH; musacées; Musazeen; musaceae; mu-zaciek]. Bot.: Familie de plante monocotilec'o-năte, din care fac parte manila, bananierul, etc. a. Muzeu [My3eH; musée; Museum, Museums-bauten; museurr; muzeum]. Arh.: 1. în antichitatea greacă, templu dedicat muzelor. — 2. Astăzi, clădire care adăposteşte şi în care sunt expuse, pentru a fi vizitate, colecţiuni de lucrări de artă, piese arheologice, obiecte cari interesează ştiinţele, produse industriale, etc. 10. Muzoar [moji; musoir; Molenkopf; molehead; molfej]. Hidrot.: Capul rotunjit al unui mol. 11. Mya. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat, care cuprinde specii răspândite din Triasic până astăzi. Are cochilia oval alungită, cu valve egale. 12. Myophoria. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat, care cuprinde specii caracteristice, întâlnite din Devonian până în Triasic, răspândite mai ales în Triasic. Are forma oval-alungită, netedă şi, de obiceiu, cu o creastă radiară posterioară proeminentă. 13. Myrmekif [MHpMeKHT; myrmékite; Myrme-kit; myrmekite; myrmekit]. Mineral.: Concreşfere de plagioclaz şi cuarţ vermicular, care substitue, în general, feldspatul potasic. 14. Mytilus. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat, cu specii cari apar începând din Triasic şi se menţin până astăzi. Are valve subţiri, curbe, alungite, cu partea posterioară ovală şi cu cea anterioară ascuţită, cu ţâţâna fără dinţi. Sin. Midia.