LEXICONUL TEHNlC ROMÂN n 2>-3 (\ UknUiti /I ..........'^/ EDITURA TEHNICA 19 5 O r> Nr. de control J TOATE DREPTURILE REZERVATE PENTRU AST ACEASfĂ LUCRARE ESTE ELABORATĂ DE ASOCIAŢIA ŞTIINŢIFICĂ A TEHNICIENILOR DIN RPR (A ST) BUCUREŞTI ACEST VOLUM S'A IMPRIMAT IN ATELIERELE INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE „TIPARUL ROŞU" SIBIU I. ABREVIAŢII Şl SIMBOLURI A amper at atmosferă tehnică ata atmosferă absolută atl atmosferă litrică ats atmosferă suprapresiune B. bacii Be grade Beaume °C grade Celsius cal calorie cca circa cm centimetru cm 2 centimetru pătrat cm3 centimetru cub conc. concentrat const. constant, constantă d. densitate d- dextro- 0 diametru etc. et caetera °F grade Fahrenheit f. fierbere g acceleraţia gravitaţiei g gram gr. at. greutate atomică gr. mol. greutate moleculară gr. sp. greutate specifică h oră ha hectar kcal kilocalorie kg kilogram kV kilovolt kVA kilovoltamper kVAr kilovoltamper reactiv kW kilowatt 1 litru 1- levo- m- meta- m metru m2 metru pătrat m3 metru cub mg miligram mm milimetru mol. moleculă micron nr. at. număr atomic N. C. nume comercial N. D. nume depus o- orto- obs. observafie P“ para- P* pagina p. f. punct de fierbere pl. plural pr. presiune p. s. punct de solidificare p. t. punct de topire r rază °R grade Reaumur s secundă sin. sinonim t tonă temp. temperatură V volt V. vezi voi. volum W watt __ m Barare simplă {ă, b,...) vector Barare multiplă (A,..., T > mai mare decât < mai mic decât ^ aproximativ egal tensor II. ABREVIAŢII PENTRU DISCIPLINELE REPREZENTATE IN LEXICON A Acustică ........ Acust. Agronomie.............................Agr. Algebră ..............................Al g. Analiză matematică....................An. mat Arboricultură.........................Arb. Arheologie . ......................Arhg. Arhitectură ..........................Arh. Aritmetică . . . . . . . . Arif. Arte grafice Arte gr. Artilerie.............................Ari. Artă....................... Arfă Astronomie............................Astr. Automobilism..........................Auto. Aviafie ..............................Av. B Balistică.............................B/s. Beton.................................Bet. Biologie......................... Biol. Botanică ........................ . Bot. C Cadastru..............................Cad. Căi ferate............................C. f. Calculul erorilor . . . . . . C/c. e. Calculul probabilităţilor . . . C/c. pr. Calculul tensorial....................C/c. t. Calculul vectorial....................C/c. v. Canalizare............................Canal. Cariere de piatră.....................Cr. p. Cartdgrafie...........................Cartog. Chimie........................... . Chim. Chimie biologică . . ... Chim. biol. Chimie fizică.........................Chim. fiz. Cinematică ....... Cin. Cinematografie........................C/nem. Comasări..............................Coms. Comunicafii...........................Cpm. Construcfii...........................Cs. Construcţii metalice..................Cs. met. Construcfii civile....................Cs. c/v. D Dendrologie...........................Dendrl. Dendrometrie..........................Dendrm. Dinamică..............................Din. Drept.................................Drept Drumuri................... ... Drum. Economie agrară E . Ec. a. Economie generală . . Ec. g. Economie tehnică . Ec. t. Edilitate . . . . , Edil. Electricitate . . . . El. Electrocăldură . . . Electr oc. Electrochimie . . . . Electrochim. Electromagnetism . E/m. Electrotehnică . . . Elf. Evaluări funciare . . . Ev. f. Explozivi .... . Expl. Farmacie F Fizică . Fiz. Fotografie . . . . , Fotogrammetrie . . Funda|ii Fungicide .... Gaze ..... G . Gaze Generalităţi . . . Gen. Geniu forestier . . . G. forest. Geniu militar . . . . ,G., mii. Geniu rural . . . . G. rur. Geodezie .... . Oeod. Geofizică .... . Geo fiz. Geografie .... Geog. Geologie .... . Geo 1. Geometrie .... . Geom. Geometrie analitică . Geom. a.. Geometrie descriptivă . ,Gşom. d. Geometrie perspectivă . Geom, persp. Hidraulică .... H Hidraulică agricolă . Hidraulică edilitară . . Hidr. e. Hidrotehnică . . . Horticultură ... I Iluminat electric..................II. el. Industria alimentară................Ind. alim, Industria artelor grafice . . . Arte gr. Industria cărbunelui................Ind. cb. Industria cauciucului .... Ind. cc. Industria celulozei............Ind. ce/. Industria cerurilor............Ind. cer. Industria cimentului...........Ind. cimf. Industria frigului.............Ind, frg. Industria hârtiei .............Ind. hârf. Industria lemnului.............Ind. lemn. Industria microbiologică ... Ind. micrb. Industria mijloacelor de transport .................................Ind. mij. tr. Industria petrolului..............Ind. petr. Industria pielăriei ..... Ind. piei. Industria sticlei şi a ceramicei . Ind. st. c. Industria textilă.................Ind. text. Industria tutunului...............Ind. tuf. Industria uleiurilor şi a grăsimi- Ind. ulei. si. lor ......... gras. Industrii chimice speciale . . . Ind. chim. sp. Industrii ţărăneşti...............Ind. far. Instalafii sanitare ......Inst, san. L Legumicultura ........................Legcu/f. Logică................................Logică M Magnetism.............................Magnt. Maşini................................Mş. Maşini agricole ..........Mş. agr. Maşini de ridicat........Mş. rid. Maşini electrice.........Mş. el. Maşini hidraulice ..........Mş. hidr. Maşini miniere ...... Mş. m/n. Maşini navale .’.... Mş. nav. Maşini termice...........Mş. ferm. Maşini-unelte.........................Mş.-unelte Măsuri................................Ms. Matematice............................Mat. Mecanică..............................Mec. Metalografie..........................Mefgr. Metalurgie ...........................Metl. Meteorologie ....... Meteor. Metrologie ...........................Mefr. Microchimie ..........................Microchim. Mine .................................Mine Mineralogie...........................Mineral. N Naviga}ie.............................Nav. Navigafie aeriană.....................Nav. a. Naviga|ie fluvială ..... Nav. fl. Navigafie maritimă....................Nav. m. Nivelment.............................N/v. Nomografie............................Nomg. O Optica . . . ... . . . Opt. P Paleontologie ........................Paleont. Petrografie ....... Petr. Piscicultură..........................Pisc. Poduri........................ Pod. R Radar.................................Radar Radiofonie ........ Radio Rezistenta materialelor . . . Rez. mat. S . Siderurgie............................Sidg. Silvicultură ....... Si/v. Standardizare.........................St. Statică...............................Stat. Statistică ..... . . Statist. T Tehnică...............................Tehn. Tehnică militară .....................Tehn. mii. Telecomunicaţii.......................Te/c. Telefonie..................... Tel f. Telegrafie............................Tel g. Televiziune ................... Te/v. Teoria mulţimilor.....................Teor. m. Terasamente...........................Ter. Termochimie...........................Termochim. Termodinamică . . ... Termod. Termotehnică ...... Termof. Topografie ....... Topog. Transporturi..........................Transp. Transporturi aeriene .... Transp. a. Transporturi pe apă .... Transp. ap. Transporturi terestre .... Transp. t. u,v,z Urbanism Urb. Vopsitorie .... ... Vops. Zootehnie ............................Zoof. LEXICONUL TEHNIC ROMÂN Voi. II D-H VOLUMUL AL DOILEA CUPRINDE 8863 TERMENI D, d; A, § 1.D 1. E/f.: Simbol literal pentru inducţia electrică. — 2. Mş,: Simbol literal pentru dia- metrul cilindrilor sau ai pieselor cu secţiune circulară. — 3. Fiz.: Simbol literal pentru linia galbenă a sodiului, de lungime de unda medie 58.93 A. De fapt, această linie e formată din două componente vecine, Di şi D2, de lungimi ’ de undă de 5896 şi 5890 A. 2. D 1. Chim.: Simbol literal pentru deuteriu (hidrogen greu), |H — 2. Simbol literal pentru 500, în sistemul de cifre romane. — 3. Elf.: Simbol literal pentru debye (unitate de moment electric), de folosit numai după valorile numerice. 3. d 1. Mat.: Simbol literal pentru diferenţială. —* 2. Chim.: Simbol literal care arată că o substanţă chimică roteşte planul luminii polarizate spre dreapta. — 3. Opt.: Simbol literal pentru dioptrie, de folosit numai după valorile numerice. 4. d Simbol pentru prefixul deci. Ex.: dm = decimetru. 5. 8 1. Mat.: Simbol literal pentru varia-ţiune. •— 2. Chim.: Simbol literal prin care se indică o substituţie la al patrulea atom de carbon dintr'o moleculă organică. 0. ~ Mat.: Simbol grafic literal pentru derivata parţială în raport cu variabila x. 7. A 1. An. mat.: Simbol literal pentru ope~ ratorul lui Laplace. — 2. An. mat.: Simbol literal pentru creşterea finită a unei funcţiuni sau variabile independente. — 3. Chim.: Prefix literal care arată că o dublă legătură începe la al patrulea atom de carbon al unei molecule organice. 8. da Simbol literal pentru prefixul deca. Ex„* dam=decametru. 9. Dab de turnare. V. Oală de turnare. 10. D'Âchiardil [/ţ’AxHapAHT; d'Achiardite; D'Achiardite; d'Achiardite; dakiardit]. Mineral.: (Na2|K2,Ca)3A!4Sii8045 • 14HsO (?). Mineral din grupul cabazit-phillipsit. Cristalizează în sistemul monoclinic, cu macle octaedrice. Prezintă clivaj perfect după (100). Are duritatea 4 şi gr. sp. 2,7. £ incolor. 11. Dacian [AaKHHCKHH HpyC; Dacien; Daz, dazische Stufe; dacian; dâcit reteglepcso]. Geol.: Al treilea etaj al Pliocenului de facies lacustru continental (tip ponto-caspic) din Estul Europei. In fara noastră, Dacianul este reprezentat, în ge-rjeral, printr'un complex de nisipuri, argile, gresii, cu o grosime până la 450 m, având o faună bogată de molusce, dintre cari mai importante sunt: Stylodacna Heberti, Stylodacna orientalis Proso-dacna bertae, şi specii de Unio cu scoica netedă: Vivipara transitşria, Vivipara rumana,, Vivipara bi-farcinata, Melanopsis-sandbergeri şi Neritina. Dintre nrvamiferei, trăiau pe marginea lacurilor da-ciene: Mastodon borsoni, Rhinoceros megarhirus, Machaerodus şi Dinotherium giganteum. In tara noastră, Dacianul conţine bogate zăcăminte de petrol şi de lignit. In Dacian, Transilvania a fost locul unor importante erupţii de andezite. 12. Dacîf [/ţaiJHT, KBapiţeBblH aH^e3HT; da-cite; Dazit; dacite; dâcit]. Pefr.: Rocă efuzivă, alcătuită din fenocristale de cuarf, feldspafi pla-gioclazi şi biotit sau homblendă,, într'o masă mi-crocristalină sau sticloasă. 13. Dacifă [Aau,HT (B3pbiB^aToe Beiu,ecTBo); dacite; Dacit; dacite; dâcit robbano-anyagj. Expl.: Exploziv antigrizutos, cu următoarea compoziţie: 25% nitroglicerină, 37°/o azotat de amoniu, 1°/o nitroceluloză, 5% mononitrotoluen, 3°/o glicerină, 4°/o dextrină, 24% sare gemă şi 1% oxid de fier. Are urmatoareie caracteristice balistice: vitesa de detonafie 4500 m/s, căldura de explozie 675 kcal/kg, presiunea specifică de explozie (f) 6910 atl/kgj volumul gazelor de explozie (0° şi 760 mm) 560 l/kg, brizanfa (Kast) 52,86, proba Trauzl 220 cm3, temperatura de explozie 2010°, gr. sp. 1,7. Este un exploziv mult folosit în minele de cărbuni. 14. Dacrydium Soland. Bot.: Gen de conifere din Arhipelagul malaez, insulele Oceanului Pacific, Noua Zelandă, Tasmania şi Chile. Toate speciile produc o răşină care se scurge în formă de lacrimi. Lemnul se foloseşte în industrie. Plantele se adaptează uşor climei temperate. 15. Dactilografie [nepeiracna na immymeH ManiHHe; dactylographie; Maschinenschrift; ty-pewriting; gepirâs]: 1. Tehnica scrierii cu maşina de scris. — 2. Profesiunea de dactilograf(ă). 16. Dafilif. Mineral.: Numele vechiu, părăsitr pentru tetradimit. 17. Dafin [JiaBp; laurier; Lorbeerx Lorbeer-baum; laurel; baber-fa]. Bot.: Laurus nobilis; familia lauraceelor. Arbore mic, frumos, totdeauna verde. Frunzele lui, uscate, aromatice, cunoscutesub numele de foi de dafin, se întrebuinţează drept condiment. Confine printre componenţii impor-ianţi 1,,,2% uleiuri eterice şi substanţe grase. Din fructe se extrage un uleiu şi o substanţă grasă, întrebuinţate în medicină ca stimulente. îs. Dafne [BOJib^bH nro/ţbi (pacTeime); daphne; Daphne; daphne; dafne cserje]. Bot.: Daphne. Gen de plante lemnoase (arbuşti) din familia timeleaceelor, răspândite în Asia şi în Europa. Scoarţa acestor arbuşti conţine o răşină cu proprietăţi vezicante şi sudonfice (D. meze- 2 reum). Fibrele de D. gnidium se folosesc ia fabricarea de cabluri şi frânghii. D. pseudomeze-reum şi D. cannabina dau o hârtie de bună calitate. Toate speciile de dafne conţin dafnină şi mezereină, din care cauză toate plantele acestui gen sunt toxice. 1. Dafnetină [AacJmeTHH; daphnetine; Daph-netin; daphnetine; dafnetin]. Chim.: Produs de dedublare al dafninei, isomer al esculefinei, constituind 3, 4 dioxicumarina. Se topeşte la 255°. Acidul corespunzător, acidul dafnitic sau 2, 3, 4 trioxicinamic, nu este stabil. 2. Dafnină [/ţafJîHHH; daphnine; Daphnin; daph-nine;dafnin].Ch/m.:Ci5Hio09 + 2 H20.Glucozid isomer ai esculmei, care se găseşte în planta Daphne mezereum şi se dedublează în glucoză şi dafnetină. E o substanţă foarte amară. s. Dafnit [#a(j)HHT; daphnite; Daphnit; daph-nite; dafnit]. Mineral.: Fe4Al2[(OH)81 Al2Si2Oio]. Mineral din grupul leptocloritelor. Cristalizează în sistemul monoclinic. Se" prezintă sub formă de agregate cu structură radiar-foioasă saucurbi-corticală. Are coloare verde. E moale; are gr. sp. 3,2. Se găseşie mai des sub formă de incrustaţii în cristalele de mispichel şi de cuarf. 4. Dagenan. V. Eubasin. 5. Daguerreofipie [flareppoTHiran; daguer-reoiypie; Daguerreotypie; daguerreotype; da-guerreotipia]. Foto.: Vechiu procedeu fotografic, inventat de Daguerre, folosit pentru fixarea imaginilor obţinute cu ajutorul unei camere obscure, pe o placă de cupru argintată, sensibilizată prin expunere la vapori de iod şi resensibilizată cu brom. Developarea se face deasupra unei capsule cu mercur,încălzită la cea 75°, iar imag;nea objinută este fixată cu o soluţie de tiosulfat de sodiu. 6. Dăiană. V. Contrabuterolă. 7. Daikcn. Agr.: Ridiche din regiunea Sat-suma (Japonia), cultivată ca plantă potajeră şi furajeră. A fost introdusă în Europa în anul 1881. Produce rădăcini cari ajung la o greutate de 5,,,10kgr sunt albe, au un gust plăcut şi se conservă bine în timpul iernii. 8. Daisse. Ind. text.: Iută maron, cu fibre fine, cars se găseşte în comerţ sub formă de baloturi. 9. Dakeif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru schroeckingerit. 10. Dală [njlHTa, nJlHTKa; dalie; Platte; slab, plate; Iernez, burkololap]. Cs.: 1. Placă poligonală, de grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosită Ia executarea de pardoseli (la încăperi cu destinaţie specială, Ia ateliere, fabrici, etc.), la pavarea curţilor, a trotoarelor sau a altor spaţii circulate de pietoni,ca şi la căptuşirea zidurilor. Materialele întrebuinţate Ia confecţionarea dalelor sunt: piatra naturală dură (granitul, marmura, bazaltul),lavele, produsele ceramice, betonul,sticla şi chiar fonta turnată. — 2. Placă de beton arma, a unui planşeu. 11. Dalac [CHdnpCKaH H3Ba; anthrax; An-fhrax, KarbunkeI, Milzbrand; anthrax; antrax Jepfene]. Zoof.: Boală infecţioasă# produsă de un bacii. Se întâlneşte la toate animalele domestice, afară de pasări, şi chiar ia om. Când se manifestă sub formă externă, apar, în anumite regiuni ale corpului, umflături moi cari se întind foarte repede. Temperatura se ridică până Ia 41° şi inima bate puternic, producând moartea. In forma internă, boala are mers: supraacut, când animalul se intinde jos şi moare în \"'2 ore; acut (cea mai răspândită formă), când animalul are febră mare, pulsul rar, respiraţie accelerată, mucoasa congestionată, disenterie, etc. (boala durează 1---3 zile, după care animalul moare în 80% din cazuri); ea are mers subacut, când manifestările frec de obiceiu neobservate, sub formă de colici, puţină febră,, etc. Această formă constitue uneori o imunizare pentru infecţii mai grave. Lupta contra dalacului se face pe de o parte prin imunizarea animalelor prin vaccinare, iar pe de altă parte prin izolarea cadavrelor animalelor moarte de această boală, prin îngroparea lor la mare adâncime, înconjurate de straturi de var nestins, ca şi prin desinfectarea cu soluţiie de sublimat co-roziv de2°/oof a tot ce se bănueşte că a venit în contact cu un animal bolnav. Sin. Antrax, Cărbune, Talan. 12. Dalac [oAHQHro/ţHHK, bopohhh rjia3 (paCTeHHe); parisette; Einbeere; (herb-) paris, four-leaved herb; gyogyitofu], Bot.: Paris quadrifolia L. Plantă ierboasă din familia foliaceelor, cu rizom; are tulpina dreaptă. Creşte prin locuri umbroase; înfloreşte în luna Mai. Frunzele sunt întrebuinţate de săteni la vindecarea dalacului. îs. Dalaj [HacTHJi H3 iijihtok, odjimţoBKa IIJîHTKaMH; dallage; Plattenbelag; flag, floor of slabs; Iernez, burkololap e!heIyezes],Cs.î Ansamblu de dale alcătuind o pardoseală, un pavaj sau o căptuşeală de ziduri. 14. Daibergia. Bot.: Gen de arbori şi arbuşti din familia leguminoaselor, originari din regiunile tropicale. Cuprinde peste 100 de specii. D. melanoxylon GuilI et Perr. produce abanosul african sau abanosul de Senegal; D, latifolia Roxb. lemnul de trandafir din India (blackwood). Alte specii dau lemnul de palisandru (bois de trac), foarte căutat în ebenisterie. 15. Dăfcăuş [pyjieBOH (rrjiOTa); timonnier; Steuermann; steersman; tutaj-kormânyos]. Nav.: Plutaşul care stă pe ultima tablă a unei plute, şi îi dă direcţia. ie. d'ÂIembert, principiul lui ~ [npHHiţHii A,AjieM6epTa; principe de d'A.; d'A.sches Prinzip; d'A's principie; d'A.-elve]. Alee.: Daca forţei F t care acţionează asupra punctului Mţ, din sistemul de puncte materiale Mk {k=\,2, i s'ar adăugi o forţă egală cu—^ fiind masa, respectiv acceleraţia_punctului Mţ), sistemul de forţe ^ ar ţinea în echilibra legăturile sistemului — Combinarea acestui principiu cu principiul lucrului virtual conduce la ecuaţia fundamentală a Mecanicei analitice. V. d'Alembert-Lagrange,. principiu! Iui 3 î. d'Alemberfian [onepaTop /ţ’AjieMdepTa; d'AIembertien; d'A-scher Operator; d'A. operator; ic) d'A.-fele]. An. mat.: Operatorul unde v este o constantă,, iar A e simbolul la-placianului. El se aplică intensităţii câmpurilor de scalari şi de vectori. In coordonate cartesiene tniortogonale: _ _ _1_ _0___________o)____c) U “ v2 dx2 dy2 c)z2' Intervine în ecuaţia micilor mişcări ale unui fluid perfect, în ecuaţia undelor electromagnetice, etc. 2. d'Alemberf-Lagrafige, principiu! lui ~ [npHHiţHii A’AjieMOepT-JIarpaHma; principe ded'A.-L.; d'A.-L. sches Prinzip; d'A.-L.-principle; d'A.-L.-elve]. Mec.: Mişcarea unui sistem de n puncte materiale^ (k= 1,2,..., n) când se_exer-cită asupra punctului Mi forţa propriu zisă (fie interioară, fie exterioară, nu însă de legătură), este dată de ecuaţia £(- 87;=°, i=î _ valabilă pentru orice deplasare virtuală bri a sistemului, compatibilă cu legăturile (mit ^ fiind masa, respectiv accelerafia punctului Mj. 3. Dalie. Hort.: Dahlia variabilis. V. Gherghină. 4. Dalină [HHyjiHH; dahline; Dahlin; dahline; dalin], Chim.: (CeHioOs)*. Subsianţă amilacee, foarte asemănătoare cu inulina,, şi care se extrage din tuberculele de dalie. s. Daltă [aojioto, CTaivrecKa, 3y6njio; bu-rin; Meissel; chisel; veso]. Mş.: Unealtă de me- tal, în formă de pană cu tăiş, folosită la lucrări de desprindere dintr*un material. Se confecţionează din bare de oţel-carbon sau de oţel aliat, forjat, călit şi revenit. Se compune din cap, corp şi tăiş (v. fig.). Deosebim: 6. Dalfă pentru lemn [CTOJinpHoe aojioto; ciseau de menuisier; Tischlermeissel; joiner's chisel; asztalosveso]. Tehn.: Daltă cu sau fără mâner de lemn, folosită de lemnar la tăjatul în lemn,, pentru aşchiat, pentru şanţuri şi scobituri. Dalta pentru lemn poate fi: 7. ~ dreaptă [npHMoe #OJlOTO; ciseau (tran-chant); Stechbeitel, Einschnittmeissel; jagger; tisztito-veso].* Daltă pentru lemn, lată, cu tăişul drept. Lăţimea ei variază între 5 şi 40 mm. Serveşte Ia curăţirea cepurilor. s. ~ groasă [TOKapHbiH peseu;, rpaBep; bec d'âne; Lochbeitel; mortise chisel, heading chisel; csapveso]: Daltă pentru lemn.,. îngustă, cu tăişul oblic. Grosimea poate varia între 3 şi 26 mm. Are mâner de lemn. Serveşte la făcut cepuri. 9. ~ în Z [flOJlOTO B <})0pMe Z; ciseau doublement courbe; gekropfter Stechbeitel; twice bent chisel; zârveso]: Daltă lată, îh formă de Z, servind la săpatul lemnului când se montează broaştele. Are mâner de lemn. 10. ~ jumătate rotundă [na30BblH H03K, nojiyKpyrjioe flOJiOTO; gouge; Hohleisen; gouge; felgombolyu veso]: Daltă pentru lemn, cu corpul şi tăişul de form<ă concavă. Are mâner de lemn. 11. ~ pentru îngropat balamale [Tpane30H-AHJlbHOe ^OJIOTO; ciseau de fiche (â vase); Fitschenbeitel, Fischbandeisen; butt(-hinge) chi- Tipuri de dălfi. J) dalia pentru roce; 2) daltă pentru lemn, dreaptă; 3) daltă pentru lemn, dreaptă (secţiune trapezoidală); 4) daltă pentru lemn, groasă; 5) daltă pentru lemn, jumătate rotundă; 6) daltă pentru lemn, pentru îngropat balamale; 7) dalfă pentru metale, crucişă; 8) daltă pentru roce, dinfată; 9) daltă pentru metale, lată; 10) daltă pentru metale, curbată; f|) daltă pentru metale, concavă; 12) daltă pentru metale, convexă. 1* sel, pin (-hinge) chisel; pânfveso]: Daltă pentru lemn, cu două caneluni longitudinale. Nu are mâner. Serveşte la săpat lemnul, pentru îngroparea balamalelor. 1. Daltă pentru metale[flOJlOTO; burin; Meissel; chisel; femveso]. Mş.; Daltă folosită la degro-şarea pieselor de metal. Capul este lat, spre a putea primi loviturile de ciocan, cari produc înaintarea uneltei; corpul este de secţiune pătrată, circulară sau dreptunghiulară; tăişuli are un unghiu de ascuţire |3 = 30,,,80a, care creşte cu duritatea metalului de aşchiat; are lungimea de 150,*,300mm, Se foloseşte în atelierele mecanice, pentru corectări şi tăieri de materiale, în turnătorii, pentru debavurarea pieselor turnate, în atelierele de forjat şi laminat, pentru înlăturarea defectelor superficiale ale lingouri lor, biletelor şi bloomurilor, etc. Dalta pentru metale poate fi: 2. ~ cruciişă [flOJlOTO; bedane, bec d'âne; Kreuzmeissel; boit chisel,cross-cuttingchisel; lyuk-veso]: Daltă pentru metale, cu tăişul perpendicular pe lăţime. Se foloseşte pentru tăiat şanţuri în piese. Uneori, când este de dăltuit o supra-fafă mai mare, se taie cu dalta crucişă şanfuri longitudinale, la distanfe egale cu lăfimea daltei late, după care, porţiunea dintre şanfuri se aşchiază cu dalta lată. 3. ~ lată [nJlOCKoe AOJIOTO; ciseau plat; flacher Meissel; flat chisel; lapos veso]: Daltă pentru metale, cu tăişul lat sau cel pufin egal cu lăfimea corpului. Se foloseşte mai mult pentru înlocuirea operaţiunilor maşinilor de rabotat, de mortezat sau de frezat. Tăişul poate avea forme diferite: drept, concav, curbat, triunghiular, etc. 4. Daltăacfionatăpneumatic[nHeBMaTH^ecKoe AOJIOTO hjih 3ydHJIO; burin pneumatique; Luft-druckmeissel; pneumatic chisel; pneumatikus veso]: Daltă pentru metale, acţionată prin ciocanul de aer comprimat. Corpul ei are secfiune octogonală, cu excepfiunea unei porţiuni spre cap, unde are secţiunea circulara, spre a se putea monta în ciocanul cu aer comprimat. Se confecţionează din oţel special,, rezistent. 5. Daltă pentru roce [maxTHoe 3y6njiO; burin brise-roc; Felsmeissel; rock-chisel; koveso]. Mine: Daltă cu sau fără coadă de lemn, folosită la spartul rocelor, la operaţiunii de tăiere sau de cioplire, sau în exploatări de minereuri pentru desprinderea bucăţilor în prealabil crăpate (copturi). Unghiul tăişului (unghiul de ascuţire) este mai mic decât 90° pentru roce moi, şi mai mare decât 90° pentru roce tari. 6. Dalton, legea Iui ~ [3âKOH flajlbTOHa; loi de D,; D.sches Gesetz; D.'s law; D.-tor-venye], F/z..* Presiunea exercitată de un amestec de gaze este egală cu suma presiunilor pe cari le-ar exercita fiecare din gazele componente, dacă ar ocupa singur volumul ocupat de amestec. •— 2. V. Proporţiilor multiple, legea ~ multiple. 7. Daltonism [jţaJIbTOHH3M; daltonisme; Dal-tonismus, Farbenblindheit; daltonism; szinvaksâg]: Defect al vederii, care consistă în faptul că anumite colori, de obiceiu colorile complementare roşu-verde, produc aceeaşi sensafie de coloare, şi deci nu pot fi deosebite de cel care sufere de acest defect. s. Dăltuire J/ţOJidHTb, py6HTb 3y6HjiOM; buri-nage; Meil^eln, Auskreuzen;chiseling; kiveses]. Mş.; Operafiunea de desprindere dintr'un material, cu ajutorul daltei şi al ciocanului. Dăliuirea pieselor turnate, pentru desfacerea bavurilor, se numeşte debavurare. Dăltuirea pentru luarea de aşchii din metal se numeşte degroşare. Dalta se jine înclinată fafă de planul materialului, fa{a inferioară a tăişului făcând cu planul de lucru un unghiu liber de 3-"5°, Aşchiile se iau în grosime de maximum 1 mm. Pentru pătrundere mai bună, tăişul se unge cu uleiu, sau cu apă cu săpun. Dacă planul de simetrie al daltei este perpendicular pe planul piesei, dalta despică. Se poate dăltuii manual sau cu ajutorul ciocanului cu aer comprimat. Sin. Cioplire cu dalta. 9. Dăltuirea cuptorului [madpoBKa; buri-nage; Abmeiljieln; scraping, chiseling off; a salak leverese]. Metl.: Operaţiunea de desprindere a sgurii de pe căptuşeala cuptorului de turnat metale. io. Damă [BHJiKa, yKJiiOHHHa (ajih Beceji); dame; Ruderstiitze; crutch; evezoful, evezocsap]. Nav.: Scobitură în formă de U în copastia unei bărci, în care se introduce şi se sprijine mânerul ramei (vâslai, lopata). Acest sistem este folosit rar şi numai la bărcile foarte mari, fiindcă, de obiceiu, este întrebuinţat sistemul cu furcheţi şi acela cu cuiu de strapazan. n. Damasc [AaMâ, SejibeBan TKaHb c bht-KaHHblM y30p0M; damas; Damast; damask; damaszk]. Ind. text.: Ţesături numite astfel după oraşul Damasc, unde s'au fabricat în Evul Mediu. Diferă de ţesăturile obişnuite şi de ţesăturile Jacquard, atât prin desen, cât şi prin tehnica lor, aici mişcându-se . deodată un grup de 2,,,6 şi chiar 8 fire învecinate. Se folosesc pentru feţe de masă, şerveţele, prosoape, şi pentru mobilier. 12. Damaschinat [ftaMacKOBbift; damasquine; damasziert; damascened; daszkozott]: Sculptură în metal (pe mânerul say pe teaca săbiilor) cu incrustaţii de fire de aur sau de argint. 13. Dâmb [6yrop, XOJIMHK; tertre; Anhohe; tump, hillock, knoll, mound; domb, halom, ma-gaslat]. Topog.; Deal mic sau ridicătură de pământ, rotundă sau de forme variate, izolată, într'o regiune uşor frământată. 14. Dămfuire [nponapHBaHHe; soufflage â la vapeur; Ausdămpfen; steaming; kigozoles]. Tehn.: Suflarea cu abur a coloanelor de fracţionare,, a cuptoarelor, a conductelor şi, în general, a oricărui recipient, pentru a elimina gazele şi produsele petroliere, aşa încât să se poată lucra cu foc în interiorul recipientului, fără pericol de explozie sau de incendiu. Sin. Aburire. îs. Dâmigeană [dojibinan onjieTeHHan 6y~ TblJlb; bonbonne, dame-jeanne; grosse Korb- flasche, Demijohn; demijohn; kosaras-uveg]. Ind. st. c.: Sticlă mare,, d© 5■••50 litri.,. cu gâtul scurt, îmbrăcată, de obiceiu, în împletitură de nuiele de răchită sau de papură, pentru a o feri de lovituri. Se foloseşte la transportul şi la păstrarea lichidelor (vin, uleiu, etc.) şi în special, a acizilor, cari atacă vasele de metal sau de lemn. 1. Dammannasphalt. V. Essener-Asphalt. 2. Dammar, Iac ~ [AaMMapoBbiH JiaK; vernis dammar; Dammarlack; dammar; dâmmârlak]. Ind. chim. sp.: Lac preparat din răşină de Dammar. Se întrebuinţează ca lac de acoperire pentru obiecte albe,, sau ca Iac de amestec pentru lacurile cu pigmenţi albi (lac pentru porţelan). Pelicula nu este prea tare. s. Dammar, răşină de ~ [îţaMMapOBan GMOJia; resine de dammar; Darmnarharz, Katzen-augengummi; dammar; dammar gyanta]. Chim.: Răşină extrasă din arborii din familia diptero-carpaceelor, din Arhipelagul malaez. Până acum vreo câteva decenii se considerau plante producătoare de dammar, Agathis dammara, un co-, nifer din Filipine, mai târziu şi Engelhardia spj-cata, o iuglandacee din India. In urmă s'au acceptat şi răşinile de burseracee în grupul celor asemănătoare’ răşinilor de dammar. Acestea erau produsele arborilor Canarium strictum şi Canarium rostratum, a căror răşină era însă neagră. Răşina de daiyi'mar, care curge dela sine, în cantităţi apreciabile, din trunchiurile arborilor, şi care se întăreşte repede în aer, este albă-gălbuie, transparentă, prăfuită pe dinafară, solubilă în benzen, acid sulfuric, cloroform şi sulfura de carbon, mai puţin solubilă în alcool, eter, toluen şi acetonă. Răşina conţine 23% acid demmaric, CseHsoOs, 40°/o răşină a, C22H8402, 22,5% răşină P, C31H52O, uleiu eteric, 0,5% compuşi amari, 2,5% apă, 3,5% săruri minerale, 8% reziduuri. Se întrebuinţează în medicină, la fixarea preparatelor microscopice, la fabricarea lacurilor şi a torţelor. 4. Damourif, Mineral.: Nume vecfoiu, părăsit, pentru o varietate de muscovit, cu structură solzoasă, fină. 5. Damposcop [HHflHKaTop hjih yKa3aTejib rpeMynero ra3a; damposcope; Damposcop; damposcope; bânyalegkimutato muszer]. Mine: Aparat pentru determinarea proporţiei de grizu care se găseşte în atmosfera minelor de cărbuni. Se bazează pe legile propagării vibraţiilor sonore, având ca organ principal un diapason vibrant, aşezat în faţa unui tub telescopic. Intensitatea vibraţiei depinde de proporţia de grizu din atmosferă. e. Dană 1. [MecTo #jih npHHajiHBaHHH, AJIH aHKepama (ey^OB); lieu d'accostage; An-legeplatz; anchoring place; kikotohely]. Nav.: Loc de acostare pentru vase, amenajat într'un port şi situat de-a-lungul cheurilor sau, în mod excepţional, în mijlocul apei navigabile. Lungii-mea lui este egală cu lungimea celor mai mari vase cari acostează de obiceiu la acea dană. La o dană pot acosta, bord la bord, mai multe vase (v. fig.). W//////////////Z,r//////////y, i< ^)k T c -----4-— 3) nave; b) cheu; c) dană (loc de acostare). 7. ^ 2. [pHfl 6apîK; convoi de chalands; Schlepp(kăhne)zug; train of barges; uszâly, uszâly vonulâs]. Nav.: In navigaţia fluviaiă, grup de 1, 2 sau 3 şlepuri cu acelaşi front, în convoaiele de şlepuri (v. fig.). Dană. a) remorcher; b) şlepuri; c) dană (grup de nave). s. ~ 3. [TaMomeHHbiH CKJiaA; depât dou-anier; Zollniederlage; bounded ware-house; vâmraktâr]: Magaziie de mărfuri, în porturi sau în vămi mari, în care se înmagazinează mărfuri supuse regimului vamal. 9. Danaidă [HopMajibHaa HacaAKa (conjio)s B/ţH; ajutage VDl; Normalduse VDl, Danaide; normal nozzle; mero csapj. Hidr.: Ajutaj calibrat, cu marginile rotunjite prin arce de cerc (v. fig), folosit la măsurarea debitelor în conducte, coeficientul de scurgere fiind stabilit cu precizie pentru diferite cifre Reynolds (ţx = 0,957 pentru R= 50000; ja = 0,964 pentru R = 100 000; (J. = 0,970 pentru R = 200 000; [i = 0,979 pentru R = 1 000 000). Danaidă. 10. Danaif [flaHaHT; danaîte; Danait; Kobalt-arsenkies; danaite; danaitx arzenes * kobalt]. Mineral.: Mineral din grupul arsenopiritelor,, cu un conţinut de 6- -9% cobalt. Cristalizează în sistemul monoclinio, în cristale cu habitus pseu-dorombic. 11. Danalii [jţaHajiHT; danalite; Danalith; da-nalite; dânâlit].Mineral.: 3(Fe,Zn,Mn)BeSi04'ZnS. Mineral rar, din grupul helvinului. Cristalizează în sistemul cubic. De cele mai multe ori se găseşte masiv sau diseminat. E casant; are duritatea 5,5"'6 şj gr. sp. 3,4. Prezintă luciu sticlos sau răşinos. E translucid, de coloare roşietică-cenuşie. Se găseşte în graniţe. 1. Danburit [/ţaHdypHT; danburite; Danburit; danburife; danburit]. Mineral.: CaB2(Si04)2. Cristalizează în sistemul rombic,, în cristale asemănătoare cu ale topazului. Prezintă spărtură neregulată până ia concoidală. Are duritatea 7"'7,5 şi gr. sp. 2f9,,,3. Prezintă luciu sticlos; gras. E incolor», alb-gălbuiu, galben până la brun. Se găseşte în gneisuri,, în graniţe şi în ganga zăcămintelor metalifere. 2. Daneză. Agr.: Varietate de conopidă cu frunze mari, lăsate,, şi cu căpăfâna mare,, fragedă. E o varietate târzie, bună pentru cultura de câmp pentru toamnă. a. Danga [KJTeHMO; marque au fer; Brand-marke; brand; egetovas], Zoot.: Semn sau iniţiale aplicate cu fierul roşu sau cu substanţe rui cilindrului de zinc este introdus un vas poros cu o sol uf ie cpncentrată de sulfat de cupru, în care este cufundat un cilindru de tablă de cupru (polul pozitiv). Pila dă curent sub tensiunea continuă constantă de 1,08 volţi. e. Dansantă, traversă ~ [iioabhjkhoh 6pyc, nonepe^HHa; traverse danseuse; Wiege-balken; bolster,. movable beam; bolcsogerenda]. C. f.: Grindă puternică, aşezată între traversele intermediare ale cadrului unui boghiu de vehicul de cale ferată (v. fig.). Pe ea se montează crapodina boghiului şi reazemele laterale, prin cani se transmite greutatea cadrului vehiculului la boghiu. Sarcina traversei dansante se transmite printr'un sistem de legături elastice (arcuri "cu foi, eliptice, duble, şi resorturi elicoidale) la Cadru de boghiu de tender, f) traversa dansantă superioară; 2) crapodina; 3) bara cu fălci, superioară; 4) reazem lateral; 5) piesă de legătură; 6) traversa dansantă inferioară; 7) arc de suspensiune; 8) legătură de arc; 9) contrafjşă de întărire; 10) bara cu fălci, inferioară; If) osie. corozive pe pielea cabalinelor (mai rar a bovinelor), pentru marcarea lor. Se aplică pe falcă, pe gât, pe locul şelei sau pe crupă. La cabaline se folosesc patru feluri de dangale: dangaua hergheliei.,, a armăsarului., a iepei (a rasei) şi a mânzulu}. Fiecare herghelie are un sistem propriu de aplicare a dangalelor. 4. Danian [ftaHCKHă npyc (reo JioriraeeKHii); danien; Damien; danian; dâniân-retegek]. Geol.: Ultimul etaj al Cretacicului, caracterizat prin prezenfa nautiloideului Nautilus danicus. s. Daniei!, pilă electrică ~ [3JieMeHT ^ţa-HHeJlJIH; pile electrique de D.; D. Element; D. cell; D.-fele villamos elem]. Elf.: Pilă cu doi electrolifi; se compune dintr'un vas cilindric de sticlă sau de porţelan, cu o solufie de sulfat de zinc, în care este cufundat un cilindru de tablă de zinc (polul negativ); în interio- cadrul de boghiu. Traversa dansantă se confecţionează fie ca grindă dintr'o singură bucată, fie din două bucăfi,. numite, 1 respectiv, traversă dansantă superioară şi traversă dansanfă inferi- Boghiu de tramva:iu, fără traversă oară, legate dansantă, elastic între ^ cadrul boghiuIu:i; 2) pivot pre- ele. Unele con- lungit; 3) crapod:ină; 4) cadrul cut:ie:i strucfii de bo- vehiculului; 5) jumelă de arc;/ 6) arc ghiuri moderne cu ,f0j suprapuse. (în special boghiuri de tramvaie) se fac fără traverse dan- sânte stabilitatea transversală a cadrului vehiculului fiind asigurată prin pivotul care are o lungime suficientă şi e fixat direct pe un arc de susperisiune transversal. Sin. Leagăn. 1. Dantelă [KpymeBO,* dentelle; Spitze; lace; csipke]. Ind. text.: Ţesătură sau împletitură rară, cu diferite desene, folosită la albituri sau ca ornament la îmbrăcămintea femeilor şi a copiilor. 2. Daourii. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru rubelîif. s. Dara [Tapa; tare; Tara; tare; tara]: Greutatea unui vas, a unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi; se scade din greutatea totală, pentru a se obţine greutatea netă a mărfii. S'n. Tara. 4. Darabană [ihkhb (#jih npHBOAHoro peMHH); poulie â courroie; Bandscheibe; band wheel; fatârcsa]. Mine; Mare roată de transmisiune,. plină, de lemn, care face parte din instalaţia de foraj sistem pensilvan. 5. Darac [Mbinaroiiţa, necama (ajih jibHa), Kap^a, ^ecajibHbm MexaHH3M Ojjih rnepcra); drege; Riffel; ripple; foszto, gyaratalo]. Ind. text.: 1. Unealtă formată dintr'un scaun, pe care se monţează o serie de dinţi dispuşi linear, perpendicular, pe fata scaunului, şi care serveşte la decapsularea tulpinelor de in. — 2. Unealtă care serveşte la scărmănarea fibrelor de in sau de cânepă, după ce âu fost melijate, sau a iânei. Sin. (Transilvania): Scărmănătoare. e. ~ 3. [Kap^a; ca-rde; Riffel; card; foszto, gyaratolo]: Maşină-unealtă pentru scărmănat lâna şi alte materiale textile, compusă din două feţe paralele în sector de cilindru, pe cari sunt mon-tafi dinfi; una din fete e fixă, iar cealaltă poate executa o mişcare de pendulare. — 4. V. Cardă. '7. Dărăcif [KapAO^ecaHHe, .Kap/ţOBamie; cardage; Krempeln; carding; fosztâs, gyara-tolâs]. Ind. text.: Operaţiunea prelucrării fuiorului de fibre textile cu ajutorul daracului. 8. Darapskif [ftapancKHT; darapskite; Da-rapskit; darapskite; darâpszkit]. Mineral.: Mineral din grupul sulfafilor hidrataţi cu formula: Na3[N03 I SO4] ' H2O. Cristalizează în sistemul monoclinic, în cristale tabulare. E uşor solubil. Prezintă clivaj perfect după (100). Are duritatea 2,,I3 şi gr. sp. 2,2. E incolor. Se găseşte frecvent în regiunea aridă a zăcămintelor de salpetru de Chile. 9. Darcy. Unitate de permeabilitate a mediilor poroase. V. sub Unităţi de măsură. 10. Dardă [KOllbe; dard; Wurfpfeil; dart; darda]. Tehn. mii.: Armă albă, de împuns şi de aruncat, formată dintr'o vargă subjire de lemn, cu vârf ascuţit de fier. 11. Darea focului [3amHraHHe, Bocnjiaivie- Henne 3anajia; allumage, mise de feu; Zun-dung; fi ring; begyujtâs]. Mine: Operaţiunea de provocare a unei explozii, la distrugeri. V. şi Tirul găurilor de mină. 12. Darea la larg [oTnajiHBaHHe, OTBajiH-BaHHe (cy/ţHa); action de pousser au large; Absetzung; push off; parttol valo eltolodâs]. Nav.: îndepărtarea unui plutitor dela malul apei, ca să poată pluti şi să se mi^te liber cu axa sa longitudinală spre larg. La pontonieri, darea Ia larg se poate face prin împingerea plutitorului de pe mal sau din interiorul plutitorului, cu ajutorul căngii sau al lopeţii. 13. Dârg [HHCTHJiKa, HHHţajlKa; curette; Bohr-krătzer; flukej scraper; lyukkaparo]. Mine: Unealtă care serveşte la curăţitul găurilor de mină, de praful de rocă rezultat dela perforare. 14. Dârg [MeiliajiKa; melangeur; Mischer; mixer; vero, kavaro], Ind. făr.: 1. Cociorbă. — 2, Amestecător de felul celor folosite la bătutul laptelui în putineiu, sau Ia amestecatul varului. Este format, ca şi cociorba, dintr'o coadă de lemn sau de fier, având la capăt o placă găurită sau sub formă de sapă. 15. Dârjală [Hiep^b, HieCT; perche; Stânge; pole; rud]. Ind. făr.: 1. Prăjină lungă. — 2. Coada lungă a îmblăciilor. 16. DârmocsSm. V. Dârmoz. 17. Dârmoz [KajiHHa; mancienne, viorne; Mehl-schlinge; wayfaring tree; ostormenfa]. Silv.: Viburnum lantana L. Arbust din familia caprifo-liaceelor. Creşte în pădurile din regiunile deluroase. E înalt de 1-,m2 m. Lemnul, alb,, compact, omogen, este puţin preţios. Fructele sunt comestibile, astringente. Se cultivă uneori pentru ornament şi pentru lujerii săi, folosiţi Ia legat. Sin. Dârmocsim. . îs. D'ÂrsonvaSizare [A’ApcoHBajmsaiţHH; d'Arsonvalisation; D'Arsonvalisation; D'Arsonvali-sation; D'Arsonvâlizâcio]; Terapeutică prin curenţi slabi de înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune, cari produc, în principal, căldură, în interiorul organelor tratate ale corpului. 19. Dârstă. Ind> ţar.: Piuă rudimentară, de bătut (piuat) dimia, etc. 20. Darwinif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit,, pentru withneyit. 21. Daşkezanif. Mineral.: Mineral din grupul amfibolilor, asemănător hastingsitului, cu 7,24% CI, din Daşkezan (Transcaucazia). 22. Dafisca [/ţaTHCKa; datisque; Streichkraut, Strichkraul; dafisca; sârga kender]. Bot.: Gen de plante din familia datiscacetelor, cu 4,,,5 specii, dintre cari D. cannabina L., cunoscută sub numele de cânepă de Creta sau cânepă galbenă, e răspândită din regiunea Mediteranei până în Nordul indiei. Planta conţine,, în toate părţile sale, un colorant — datiscetina — care, sub forma unui glicozid, datiscina (C21H24O1.1 +2 H2O), se întrebuinţează şi astăzi în Orient, la vopsitul mătasei. Datiscina dă, cu alcaloizi o coloare galbenă, foarte intensă şi durabilă. Fibrele plantei se folosesc la împletituri şi ţesături foarte rezistente. 23. Dafolif [AaTOJiHT, 6opocHJiHKaT Kajib-IJHH; datolite; Datolith; datolite, datholyte; da-tolit]. Mineral.: Ca[OH I BSi04]. Mineral din grupul borosilicaţilor. Cristalizează în sistemul monoclinic holoedric. Se prezintă în cristale cu numeroase feţe, ca mase granuloase sau fin fi- 8 broase, uneori şi ca agregate reniforme sau bo-trioidale, pe calcitul dela Arendâ!. Are spărtură neregulată, până Ia concoidală, duritatea 5-"5,5 şi gr. sp. 2,9-■ *3, luciu sticlos pe feţe, gras pe spărtură. E transparent până la translucid, incolor, alb-verzuiu, galben, rar altfel colorat. E un produs al fenomenelor pneumatolitice sau hidroter-male, asociat cu zeoliti pe crăpăturile rocelor eruptive bazice (diabaz, melafir, serpentin). Sin. Botriolit. 1. Datorie publică [rocy/ţapcTBeHHbiă #ojir; dettepublique;Staatsschuld;national debt;kozado-sâg, âllamadosâg]: Datorie a Statului, rezultată din împrumuturi interne sau externe. 2. Daturînă [ftaTypHH; daturine; Daturin; da-turine; daturin]. Chim.: Alcaloid extras din se-minfele de datură (Datura strammonium). 3. Dauberit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru uranofilit. 4. Daubreeif [£06peHT; daubreeite, dau-breite; Daubreeit; daubreite; dâubreit]. Mineral.: BiCls ’ 2 BiâOs. Oxiclorură de bismut. Se prezintă sub formă foioasă cu luciu sidefos, sau pămân-toasă. Are duritatea 2,5 şi gr. sp. 6,4. E de coloare gălbuie-cenuşie. 5. Daubreelif [/ţodpeeJlHT ; daubreelite ; Daubreelif; daubreelite; daubreelif]. Mineral.: FeS * O2S3. Singura sulfură de crom naturală; cunoscută numai din meteorite. Cristalizează în sistemul cubic. Are gr. sp. 5. Prezintă luciu metalic. E casant. 6. Dăunători ai1 plantelor [Bparn (BpeAH-TeJlH) paCTeHHH; ennemis des plantes; Pflan-zenschădlinge; plant enemies; novenykârtevok]. Silv.: Organisme animale sau vegetale dăunătoare plantelor cultivate sau arborilor forestieri. 7. Dauphinit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru anatas. 8. Davidit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit; pentru un amestec de ilmenit, tscheffkinit şi car-notit. Sin. Selfstromit. 9. Davidsonit. Mineral.: Varietate de berii (nume vechiu, părăsit). 10. Daviezit [^aBH63HT; daviesite; Daviesit; daviesite; daviezit]. Mineral.: Hidroxiclorură de plumb; cristalizează în sistemul monoclinic. E o varietate de paralaurionit. 11. Davy, lampa lui V. sub Lampă de si-guranfă. 12. Dawsonif [#ayC0HHT; dawsonite; Dawso-nit; dawsonite; dâvzonit]. Mineral.: Mineral cu formula NaAI[(OH)2 I CO3]. Cristalizează în sistemul rombic. Cristalele se prezintă sub formă fin foioasă, lamelară sau în agregate fibroase. Are coloare albă şi luciu mătăsos. 13. D* D. T. V. Insedioid D. D. T. 14. Deacon, procedeu ~ [cnoco6 Ahkoh ; procede D.; D. Verfahren; D.-process; D.-fele eljârâs], Ind. chim. sp.: Procedeu pentru prepararea clorului prin oxidarea catalitică a acidului clorhidric cu oxigenul din aer. Reacţia are loc la 400°. Catalizatorul e clorura cuprică. 15. Dead weight. V. Capacitate maximă. 16. Dea! [xojim, ropa; col line; Hugel; hilj; hegy, domb]. Topog.: Ridicătură a scoarţei pământului, cu caracteristice proprii,, având înălţimea de cca 800 m şi constituţia petrografică formată din roce mari, şi deci pante domoale. — Se deosebesc/ dealuri foarte înalte, cu înălţimea de peste 800 m, cari se numesc şi măgurr sau obcine, când sunt mai mult sau mai puţin izolate; dealuri înalte, de 600,,*800m; deaiurr propriu zise, de 400,,,600m; dealuri mici sau coline înalte, de SOO-'^OOm, numite şi muncele sau muscele. 17. Deambulatoriu [6okoboh KopHflOp; deam-bulatoire; Seitenschiff; deambulatory; oldalhajoP mellekhajo]. Arh.: Coridor, într'o catedrală romanică sau gotică, în prelungirea navelor laterale, care înconjură corul şi absida, deservind’ capelele din spatele acesteia. îs. Dean-Davis, indice de viscozitate ~ [no-Ka3aTeJIb BHCK03HOCTH a.-A*; indice de vis-cosite D.-D.; D.-D. Viiskositâtsindex; D.-D.-visco-sity index; D.-D.-fele nyulossagi tenyezo]. Ind* petr.: Indice convenţional de caracterizare a variaţiei viscozităţii cu temperatura, pentru uleiurile, de uns, pe baza valorilor viscozităţilor la temperaturile de 100° F şi 210° F. Caracterizarea se face în raport cu două uleiuri de comparaţie^ cari trebue să aibă, la 210° F, aceeaşi viscozitate ca şi uleiul examinat,, şi aparţin la două serii extreme: unui din seria«H (uleiuri pensilvanice), cărora li s'a atribuit indicele 100, iar celălalt din seria L (uleiuri Gulf Coast), cărora li s'a atribuit indicele zero. Indicele de viscozitate Dean-Davis I. V., pentru un uleiu (£/), se ca^‘ culează din relaţia: în care U, L şi H sunt viscozităţile Saybolt, la 100° F, pentru uleiul examinat şi pentru uleiurile corespunzătoare din seriile L şi H. U se determină experimental, iar L şi H pentru uleiurile din seriile L şi H cari au, la 210° F, aceeaşi viscozitate ca uleiul dat, la 210° F, se găsesc în tabele. Valorile mari ale indicelui Dean-Davis indică o calitate superioară de ungere pentru uleiu. Valori mari se întâlnesc la uleiurile cu bază parafinică. Uleiurile nafteno-aromatice au valori mici, uneori negative. Indicele Dean-Davis este un mijloc curent de apreciere a calităţii uleiurilor pentru motoarele cu explozie. V. şi Diagrama indicelui de viscozitate a unui uleiu. 19. Debaclu [Jie/ţoxo/ţ; debâcle; Eisgang; breaking up (of ice); jegzajlâs]. Geol.: Ruperea şi pornirea gheţei prinse între malurile unui curs de apă. Sin. Pornirea gheţurilor, Zăpor. 9 1. Debarcader [npHCTaHb, fleŞapnaflep; debarcadere; Landungsplatz; landi^ place, wharf; kikdtohely]: Instalaţie, pe malul unei ape, care serveşte la înlesnirea debarcării persoanelor,, animalelor sau materialelor transportate pe îmbar-cafiuni. La podurile militare, debarcaderele sunt alcătuite din rampe sau blăni rezemate cu un capăt pe mal şi cu celălalt pe un suport fix sau plutitor (pentru oameni şi animale), sau sunt construcfii speciale, rezistente, dacă materialele de debarcat sunt grele. 2. Debarcare [Bbica/ţKa, Bbirpy3Ka; debar-quement; Anlanden,, Entmannen Loschen; lan-ding, disembarking, unloading; partraszâllâs, partolâs]. Nav.: 1. Acţiunea unei persoane de a coborî de pe o navă. — 2. Scoaterea dintr'o navă a întregii ei încărcături, sau a unei părţi din ea. s. ~r. navă de ~ [cyAHO AJifl BbicajţKH, .ZţJIH ^ŞCaHTa; navire de debarquement; Anlan-dungsschiff; landing ship; partolâsi hajo]. Tehn. mii.: Nâvă de construcţie specială, care permite apropierea de ţărm prin atingerea fundului sau a plajei, ceea ce uşurează debarcarea prin plan-şeuri speciale, rabatabile, cari constitue punţi pentru^trecerea trupelor sau a materialelor dela navă- la uscat. 4> Debarras (termen francez) [CKJiaAOHHOe pOMememie, HyJiaH; chambre de debarras; Sparrkammer; closet; szerkamra]. Arh.: încăpere pentru depozitarea mobilelor, a valizelor şi a altor obiecte nefolosite în mod curent, într'o locuinţă, într'un internat, etc. 5. Debavurare [^HCTKa otjihbkh ot 3ayeeH-U.OB; ebarbage; Abgraten; paring, scraping; leelezes]. Mefl.: Operaţiunea de îndepărtare a bavurilor de pe piesele turnate sau prelucrate. Se efectuează prin strunjire, frezare, pi lire, etc., sau cu un cuţit special, în care caz se numeşte şi tundere. V. şi sub Bavură. Debazeificare [3aMeHa ocHaBaHHH; de-baseification; Entbasung; base exchange; lugta-lanitâs]. Chim.: Schimbul de cationi din complexul adsorptiv, cu ajutorul hidrogenului, şi îndepărtarea acestor cationi din masa unui solr ceea ce are ca urmare ridicarea acidităţii acelui sol. 7. Debit [£e6HT, peîKHM, nponycKHan cno co6HocTb (}KHAKOCTeH, MejiKHx MaTepHajiOB); debit; Durchfluf}, Durchflufjmenge; flow capacity; âtfolyo mennyiseg]. Fiz.: Cantitatea de fluid (sau de material mărunt) care trece printr'o secţiune (sau suprafaţă) datăj raportată la unitatea de timp. După cum cantitatea se măsoară în volum sau în masă, se obţine debitul de volum (mai ales pentru lichide), respectiv debitul de masă. Debitul de masă e integrala densităţii de volum a impulsului fluidului, extinsă asupra secţiunii (sau a suprafeţei) considerate. Debitul de volum se m'ăsoară, obişnuit, în tehnică, în m3/h sau îr> m3/st iar cel de masă în kg/h sau în kg/s. s. Debit aspirat [3aeocaHHbiH-o6rbeM, kojiH' HeCTBO (}KH#K0CTH); deUt d'aspiration; An-saugemenge; sucked volume; beszivott meny-" nyiseg]. Mş.; Debitul de fluid care intră în dis-presor, calculat la presiunea şi temperatura din* conducta de aspiraţie a compresorului. 9. Debit de admisiune [KOJiHHeCTBO BnycKa (jKH/ţKOCTH); debit d'admission; Einstromungs-menge; admission quantity; bevezetett meny-nyiseg]. Mş.: Debitul de fluid care intră în distribuitorul unei turbine hidraulice, respectiv \n> ajutajul unei turbine cu abur. io. Debit de circulaţie [MOiiţHOCTb, eMKOCTb-/ţBHJKeHKH; debit de circulation; Zirkulations-leistung; circulation output; forgalmi teljesitmeny]* C. f.: Numărul de trenuri cari circulă simultan, în 24 de ore, pe o secţiune de cale ferată. Variază după capacitatea de circulaţie a liniei şi după cerinţele traficului. u. Debit de curs de apă [Ae6HT, HCTeqe-HHe, CTOK, pemHM (bomei); debit; Wasser-menge; discharge; vizfolyâsi mennyiseg]. Hidr.: Debitul, de obiceiu de volum, al cursului natural de apă. — El poate fi: i2. ~ de etiaj [Ae6iîT HaH6ojiee HH3Koro ypOBHH BOAbI B pene; debit d'etiage; Nieder-wasserstandsmenge; low water level discharge; alacsonyvizâllâsu folyomennyiseg], corespunzând nivelului celui mai scăzut din cursul a zece ani secetoşi. îs. ~ mediu [cpe^HHH AeâHT BO/ţbi; debit moyen; mittlere Wassermenge; average discharge; âtlag-vizmennyiseg], corespunzând mediei înălţimilor medii citite pe o miră hidrometrică îr> cursul celor 365 de zile ale unui an. 14. ~ modul [Ae6HT MO/ţyjlb; debit de module; Modulus-Wassermenge; discharge module; modulus-vizmennyiseg], reprezentând cantitatea* de apă scursă timp de un an, împărţită cu cele 31 536 000 de secunde ale anului. 15. ~ maxim [MaKCHMaJibHbiH fle6HT; debit maximum; Maximum-Wassermenge; maximum discharge; legnagyobb-vizmenhyiseg], corespunzând celei mai mari înălţimi a nivelului apeh citite pe miră în curs de un an. ie. ~ extraordinar [9KCTpaopflHHapHblH fle-6hT; debit extraordinaire; ausserordentliche Wassermenge; extraordinary discharge; rendkivuli; vizmennyiseg], corespunzând înălţimii nivelului, maxim citit pe miră în curs de 30 de ani. 17. ~ catastrofal [KaTacTpo(J)ajibHbiH fle6HT; debit catastrophal; katastrophenariige Wasser-mencfe; catastrophical discharge; kataszirofâlis vizmennyiseg], corespunzând înălţimii nivelului maxii^citiţ pe miră în curs de peste 100 de ani. r, ft. 0 £ ^ ^ ^ 10 1. Debit de servitute [3aBHCHMbi& J\e6w? (KOJlH^eCTBO) BO#bl; debit de servitude; recht-tiche Freiwassermenge; servitude obligation ; szolgalmijogi vizmennyiseg]. Hidr. a.: Debitul ce trebue lăsat pe râu şi neîntrebuinţat în Irigaţie, pentru a putea fi folosit în aval. 2. Debit disponibil [nojie3Hbm /ţe6iîT (ko-JîHHeCTBO) BO^bl; debit utile; Nufzwassermenge; disposable water quantity; hasznosithato vizmeny-nyiseg]. Hidr. a.: Debitul care poate fi folosit pentru irigaţie. Reprezintă volumul de apă cuprins între diagrama de debit (m3/s) pe an şi debitul de servitute. 3. Debit efectiv [nojie3Han MOiiţHOCTb (na-coca); debit effectif; tatsăchliche Durchflufjmenge, tatsăchliche Lieferung; effective delivery quantity; tenyleges âtfolyo mennyiseg]. Mş.: 1. Debitul măsurat în conducta de refulare a unei pompe de apă, a unei pompe de aer sau a unui injector. Valoarea debitului efectiv se poate obţine din debitul teoretic prin înmulţire cu randamentul volumetric (care este 0,92-■■ 0,98) sau din debitul teoretic, din care se scad pierderile de debit. — 2, Debitul masurat într'o secţiune determinată a unei conducte de fluid. 4. Debit instalat [ycTâHOBJieHHbiîi as6ht (KOJIHHeCTBO) BOflbI; debit installe; Ausbauwas-sermenge; installed water quantity; beepitett viz-mennyiseg]. Hidrof.' Valoarea maximă a debitului ce poate fi folosit de turbinele unei instalaţii hidroelectrice (Q^ = Qm, unde k- este coeficientul „instalat11 şi Qm debitul modul). 5. Debit livrat. V. Debit refulat. o. Debit practic. V. Debit efectiv. 7. Debit refulat [MOiiţtfOCTb HarHeTaHHH; debit de refoulement; Fordermenge; delivery quantity; szâllitott mennyiseq]. Mş,: 1. Debitul de fluid măsurat la ajutajul ultimului etaj de comprimare al unui compresor, calculat la pre-s’unea şi temperatura din conducta de aspiraţie. — 2. Debitul efectiv al unei pompe de apa, pompe pneumatice, sau al unui injector. Sin. Debit livrat. s. Debit solid [#e6HT TBep/ţbix tcji ; debit solide; Menge der schwebenden festen Stoffe; quantity of solid matter held in suspen-sion; a viz hordalektartalma, szilârd uszoanyagok mennyisege]. Hidr.: Cantitatea de materiale solide purtate în suspensie de un curs de apă, socotită în masa raportată la unitatea de debit. Cunoaşterea acestui debit e foarte importantă pentru stabilirea duratei de folosinţă a rezervoarelor de retenţiune şi a canalelor navigabile, de irigaţie, de alimentări cu apă, etc. 9. Debit specific [yAejibHbiH /ţe6HT hjih peJKHM (}KH/ţKOCTH); debit specifique; spezi-fische Durchflussmenge; specific flow capacity; fajlaqos âtfo ya i mennyiseg]. Fiz.: Cantitatea de fluid care dffece printr'o suprafaţă perpendiculară pe liniile de scurgere,, raportată la unitatea de arie a acelei suprafeţe şi la unitatea de timp. Debitul specific e egal, în fiecare punct, cu densitatea de volum, locală,, a impulsului fluidului. 10. Debit teoretic [TeopeTH^ecKaa no^a^a, MOiiţHOCTb (Hacoca, HHHteKTopa); debit theo-rique; theoretische Durchflufjmenge, theoretische Lieferung; theoretical quantity; elmeleti âtfolyo mennyiseg], Mş.; Debitul unei pompe sau al unui injector, calculat cu ajutorul caracteristicelor de proiectare ale maşinii. 11. Debit, măsurare de ~ [H3MepeHH6 /ţe-6 HTa, KOJIH^eCTBa (hîhakocth) ; mesure du debit; Flufymengemessung; measuring of the dis-charge; folyomeny-nyiseg-meres]: Operaţiunea de măsurare a unui debit de fluid. Exemple de metode de măsurare: 12. măsurare de ~ cu morişca hidraulică [H3Me-peHHe ,n;e6HTa no- MOHţbK) rHApaB-JIHHeCKOH Bep-TytEIKH; jaugeage au moulinet hydrau-lique; Wassermenge mit dem Ge-schwindigkeitsflugel Morişcă hidraulică cu bară gemessen; measure- (pentru măsurarea debitelor în menf of the di- canale şi râuri), scharge by hydrau- î) sonerie electrică; 2) toba lic propeller; szâr- pentru cablul de adâncime; 3) nyas m>uszerrel valo bară de conducere; 4) morişcă vizmennyisegmeres]. hidraulică cu palete; 5) placă Hidr.: Măsurarea vi- de fixare pe fund. fesei unui curent de lichid, cu ajutorul unei morişti hidraulice, din care se deduce apoi debitul. Aparatul se compune dintr'o roată cu palete, fixată pe un ax cu şurub fără fine, angrenat cu o roată dinţată, care declanşează un semnal electric Morl$ci Mraul,ca (pentru masurarea sau fonic la un număr fix de în- debitului în conducte închise). 1) bare de fixare în conductă; 2) corpul moriştii hidraulice; 3) paletele. vârtituri efectuate (v. fig.)- Vitesa se măsoară în diferite puncte şi la diverse adâncimi, iar din media viteselor se deduce valoarea debitului, Metoda se poate 11 folosi şi la măsurarea debitelor în conducte. Se deosebesc aparatele Voltman,. Ott, Amsler, etc. Măsurător de debit, în conducte închise. 1) electromotor; 2) conductă electrică de alimentare; 3) dispozitiv de ungere; 4) conductă de ungere; 5) cir-cuii electric pentru aparatul de înregistrare a debitelor; 6) debitmetru; 7) priză pentru conducta electrică; 8) bandă de înregistrare; 9) baterie de pile pentru circuitul electric; 10) conductă de apă; 11) feavă cu bară de comandă pentru morişcă; 12) morişcă cu palete; 13) robinet cu vană de închidere. Măsurător de debit, cu venturimetru. 1) tub Venturi; 2) cameră de presiune; 3) cuplaj magnetic; 4) manometru diferenfial; 5) dispozitiv de înregistrare. 1. Debit, măsurare de ~ cu venturimetru! [H3MepeHHe Re6ma noMonţbK) cneT^HKa c TpyâKOH BeHTypH; jaugeage d'une conduite par appareil Venturi; gelieterte Waşsermenge mit dem Venturischem Messer gemessen; measurement of the discharge by Venturi(water)meter; vizmennyisegmeres Venturi-fele merovel]: Măsurarea debitului într’o conductă, prin trecerea lichidului printr'un aparat Venturi intercalat în ea, echipat cu două tuburi prismatice, în cari se citeşte înălţimea coloanei de apă la intrare şi în zona lui de secţiune minimă (v. fig.). 2. ~r, măsurare de ~ prin efalonare [H3Me-peHHe A^^HTa noMombK) Kajra6poBaHHoro pen,HIlHeHTa; jaugeage par etalonnage; Wasser-messung in geeichten Gefăfjen; measurement of the discharge in calibrated recipients; vizmennyisegmeres mertekes edennyel]: Măsurarea prin captarea într'un vas etalonat a întregii cantităţi de lichid care se scurge într'un anumit timp. 3. ^r, măsurare de ~ prin orificiu calibrat [H3MepeHHe ,n;e6HTa npn noMomn Kajra6poBa-HHblx OTBepCTHH; jaugeage par orifice calibre; Wassermenge durch kali-brierte Mundungen gemessen; measurement of the discharge through calibrated openings; vizmennyisegmeres csoât-merovel]: Măsurarea debitului într'o conductă, prin trecerea fluidului printr'un orificiu calibrat (v. fig.). O bridă cu un orificiu de un anumit diametru se intercalează pe conductă; cu un manometru diferenţial se măsoară diferenţa de presiune înainte şi după bridă. Debitul Q este Q — liS^h, unde S este secţiunea, fi un coeficient experi-mental, iar b înălţimea M8sură)or de debif corespunzătoare diferen- ficju caIibra, ţei de presjune. a) orificiu ca|ibrat. fe) vase 4. măsurare de ~ de presiune (de Conden- printr'unprea-plm[H3Me- sare pentru abur); c) con_ perne Re6ma uomo- ducfe de presjune; d) robi. LU,bIO nonjiaBKa; jau- nefe cu supape de eva-aeage par un trop plein; cuare; e) robinete cu su_ Wassermessung durch pape de • închidere; f) ro-□berlauf; measurement binet cu supapă de egd. of the discharge through ,izare a presfUnii; g) musu-an overflow; vzmennyi- rător de debit< segmeres tulfolyoval]: Măsurarea debitului unui curs de apă prin scurgerea apei peste un baraj mobil cu margine dreaptă orizontală, aşezat în drumul ei. Debitul 12 Q (în m3/'s) de apă scursă se calculează cu ajutorul formulei 3 Q = 2,95p,B>h2, în care h este înălţimea în metri a apei deasupra marginii barajului, măsurată la o distanţă orizontală de 2"*4ori cât valoarea sa în spatele barajului, B este lăţimea în metri a barajului la marginea de sus, iar p, un factor de corecfie pentru vitesa de sosire a apei. După unele standarde: H —0,615 (1 +0|001 h + Q,QQu) [1+0,5(tf)]' unde H este înălfimea totală în metri a coloanei de apă, dela baza barajului până la suprafaţa ei. 1. Debit, pierderi de ~ [yTeHKa hjih no-Tepa Redma, KOJiEraecTBa (jkh^kocth) , no-TepH B npOH3BO£HTeJIbHOCTH; pertes de debit; Durchflul^mengenverluste; loss of fluid discharge; âtfolyâsi vesztesseg]. Mş.: Pierderi de debit datorite frecărilor interioare şi scăpărilor de fluid printre piesele unei maşini. La pompe, de ex., pierderile de lichid sunt datorite neetanşeităjii pistonului, a cutiilor de etanşeitate, a supapelor, închiderii întârziate a supapelor, conţinutului de aer şi de gaze în apă. La turbina Francis sunt datorite neetanşeităfii legăturii dintre distribuitor şi rotor, etc. 2. Debifaj. V. Debitare. s. Debitare [cpe3amie, pe3Ka; debitage; Schneiden; cutting; deszkafureszeles]. Tehn.: Operaţiunea prin care se taie un material în bucăţi mai mici, de forme determinate, în vederea folosiri lui. 4. Debitmetru [H3MepnTejn>, yKa3aTejib Re6ma (KOjnraecTBa, npoTona); compteur de debit; Durchflul^messer; delivery meter; menyi-segmero]. Tehn.: Instrument pentru măsurarea debitelor. 5. Debitmetru [H3MepHTejib jţe6HTa, kojih-HeCTBa, eMKOCTH; debitmetre; Mengenmesser; volume-meter; legmennyisegmero]. Tehn.: Indicator de debit de aer, folosit pe coloana de refulare a ventilatoarelor centrifuge din posturile de apărare pasivă (termen impropriu). Este alcătuit dintr'un plutitor care se mişcă într'un canal de sticlă,datorită diferenţei dintre presiunea totală şi presiunea statică. Pe canalul de sticlă este indicată cu roşu poziţia plutitorului pentru un debit normal al ventilatorului. o. Debleu [aKCKaBatţHH, BbieMKa; deblai; Abtrag, Abgrabung; excavation, cutting, cut; beâsâs, bevagâs]. Ter.: Săpătură sub linia de nivel a pământului, prin care trece, sau urmează să treacă, de obiceiu, o cale de comunicaţie. 7. Deblocare [,n;e6ji0KHp0BKa; deblocage; Entblocken, Entsperren; unblocking; kinyitâs, feloldâs], Tehn.: Operaţiunea de ridicare sau de suprimare a unei blocări. V. sub Blocare. — Exemple de deblocări: s. ~ a câmpului de blocare electrică [#e-6jioKHpoBKa MexanH3Ma 6jic>K-nocTa; deblocage du champ de blocage electrique, deblocage de Pappareil de bloc; Freigabe des Blockfeldes; unblocking of the block-apparatus; villamos blokk-rendszer feloldâs]. C. f.: Operaţiunea de des- cleştare a tijei de înzăvorire, într'un câmp de blocare electrică, pentru efectuarea comenzii de executare a unui parcurs. V. sub Câmp de blocare electrică. 9. ~a parcursului [,Eţe6ji0KHp0BKa nym (MapinpyTa); deblocage du parcours; Entblok-kung der Fahrstrasse; giving the track clear; vâ~ gânyut feloldâs]. C. f.: Operaţiunea de ridicare a blocării aparatelor de cale (macazuri şi semnale fixe), pentru manevrarea lor în vederea executării unui parcurs de tren comandat. V. sub Asigurarea parcursului, Bloc, Instalaţie de bloc. io. ~a semnalului de acoperire [jţe6jlO-KHpOBKa CHrHaJia /ţBHJKeHHfl; deblocage du signal de protection; Signalentblocken; unblocking of the signal; blokkjelzo feloldâsa]. C. f.: Operaţiune prin care se ridică blocarea făcută normal prin trecerea trenului prin faţa semnalului din aval convenit, în sistemul de circulaţie la interval de sector de bloc. V. sub Bioc-sistem. n. Debordate . [HaBOjţHeHHe, pa3JiHB, bh-XO£ H3 6eperOB; debordement; Dberflutung; overflowing; kiontes, mederbol valo kilepes]. V. Revărsarea unui fluviu sau a unui râu. 12. Debreiere [pa3o6meHHe, paciţenjietrae, pa3TDeAHHeHHe, (ClţeiIJieHHH); debrayage; Aus-kuppeln, Losen der Kupplung, Ausrucken der Kupplung; clutch disengagement, clutch release; kikapcsolâs]. Mş.: Desfacerea legăturii mecanice a două mecanisme cuplate printr'un dispozitiv de ambreiaj. Mecanismul conducător poate continua mişcarea, fără să mai antreneze mecanismul condus. La unele sisteme, debreierea se poate face numai după oprire (ambreiaje cu ghiare), la altele,şi în timpul mersului (ambreiaj cu frecare şi hidraulice). La automobile, de exemplu, debreierea se face apăsând pe o pedală, şi este folosită la pornire, pentru ca motorul să atingă vitesa de regim, sau în timpul schimbării viteselor, spre a feri angrenajele şi motorul de şocuri. V. fig. sub Ambreiaj. 13. ~ automată [aBTOMaTH^ecKoe pa3o6-meHHe ciţenjieHHH, aBTOMaTHHecKoe pac-iţenJieHHe; debrayage automatique; selbststă-tiges Auskuppeln, automatisches Losen der Kupp-ung; automatic clutch release, self-release of clutch; onmukodo kikapcsolâs]. Mş.: Debreiere care se face fără intervenţia omului. Debreierea automată se efectuează, de obiceiu, prin resorturi antagoniste, prin servomotoare, variaţii de vi-tesă, etc. 14. Debreiere, furcă de ~ [BHJiKa pa3o6m;e-HHH, BbIKJIlOHeHHH (ciţenJieHHH); fourchette de debrayage, fourchette de declenchement; Aus-schaltgabel; clutch (release) fork; kikapcsolo viIla]. Mş..* Furca intermediară dintre pedaJă şi inelul ambreiajuluj (v. fig. sub Ambreiaj), Sin. Furca ambreiajului. 15. Debreiere, pedală de ~ [ne/ţajib hjih hoîkhoh pbinar rjih paciţenjiemiH; pedale de 13 debrayage; (Aus)-Kupplungsfusshebel, (Aus)-Kupplungspedal; clutch (release) pedal; kikap-csolo emelfyu]. Aufo..- Pedală a cărei apăsare decuplează ambreiaj ul (v. fig. sub Ambreiaj). Sin. {uzual, dar mai pufin corect) Pedală de ambreiaj. 1. Debuclarea reţelei [pa3fleJieHHe KOJib-IţeBOH npOB0#KH; deboudage du reseau; Auf-schneiden der Ringleitung; unlooping of the net; a korvezetek felvâgâsa]. Elf.: Operaţiunea de suprimare a buclei reţelelor buclate (v. fig. b, sub Descărcarea reţelei electrice). In caz de accident pe unul din elementele buclei, s'ar produce o cerere mare de putere din toate direcţiile, care ar putea duce la ruperea sincronismului. Ca să se evite aceasta, se deschide bucla, izolându-se regiunea defectă. Debuclarea trebue să fie rapidă, şi se comandă prin releuri de direcţie. 2. Debuşeu [pbIHOK; debouche; Absatzmarkt; outlet market; elhelyezo piac] : Piaţă de desfacere, naţională sau internaţională. 3. Debye, unitate ^ [e/ţHHHiţa fleâafi; unite D.; D. Einheit; D. unit; D.-egyseg]. El.: Unitate de măsură a momentului electric: 1 debye: 1 D = 10”18 unităţi electrostatice absolute. V. sub Unităţi de măsură. 4. Debye-Scherrer, diagramă ~ [^HarpaMMa /ţedaă-IIIeppep; diagramme de D.-S.; D.-S. Dia-gramm; D,-S. diffradion pattern; D.-Sch.-fele abra]. Fiz.: Figură de difracţiune, obţinută prin acţiunea unui fascicul de raze X asupra unei pulberi cristaline. Difracţiunea are loc după legea lui Bragg, pe cristale orientate în diferite sensuri, şi produce, pe o placă fotografică, un sistem de inele concentrice, a căror dispoziţie depinde de natura pulberii cristaline studiate. Fenomenul se produce şi cu fascicule de electroni. V. planşa. ^ 5. Deca [#eKa-, jţeCHTH-; deca-; Deka-; deca-; deka-]; Prefix care indică înzecitul unei unităţi de măsură Ex.: decalitru (zece litri), de-cametru (zece metri), etc. e. Decadă [fleKa/ţa, ^ecHTHAHeBKa; decade; Dekade; decad, decade; tiznaponkent]. Meteor.: Interval de timp care cuprinde zece zile. Durata unei luni reprezentând un interval de timp prea mare pentru urmărirea unui fenomen meteorologic, se obişnue-şte să se calculeze mediile clima-tologice pe decade. Ultima „decadă" climatolo-gică a unei luni nu este, de obiceiu, o decadă propriu zisă, fiindcă poate cuprinde 8, 9, 10 sau 11 zile, după lungimea lunii, fapt de care trebue sa se ţină seamă în calcule. 7. Decadrarea beţelor de chibrituri [chh-MaHne (cenapHpoBairae) cimneHHOH cojiomkh; desencadrement des tiges; Entrahmung des Holz-drahtes; unframing of the match splints; gyujto-kotes kioldâsa]. Tehn.: Îndepărtarea beţelor de chibrituri din benzile de încadrare, după ce au fost parafinate, ii s'a pus gămălia şi au fost uscate. Decadrarea se face cu ajutorul unei şine echipate cu ace cari ajung exact în dreptul găurilor de pe şinele de încadrare. s. Decagama, procedeul ~ [MeTOfl fleKa-FâMMa; procede D.; Dekagammverfahren; D.- process; D.-eljârâs]. Microchim.: Ansamblul mi-crometodelor cari permit executarea analizelor cu cantităţi de substantă cuprinse între 10 şi 100 r (F. Emich). ' a. Decagon [^ecHTHyrojibHHK, /ţecHTHrpaH-HHK; decagone; Zehneck; decagon; tizszog]. Geom..* Poligon cu 10 laturi. Un decagon convex cu laturi egale se numeşte decagon regulat. Unind, din trei în trei, vârfurile unui decagon regulat, se obţine un decagon regulat stelat. împărţind raza cercului circumscris în medie şi extremă raţie, se obţin laturile decagoanelor regulate, convex şi stelat. 10. DecahidronaffaUnă. V. Decalină. 11. Decalaj [np0Me}KyT0K BpeMeHH, nepe-TOH, pacCTOHHHe; decalage; Zeitunterschied, Raumunterschied; time interval, space intervaK lagging; idokoz]: 1. Intervalul de timp dintre două evenimente. — 2. Distanţa pe un anumit parcurs» între poziţiile unor corpuri. , 12. Decalaj [nepeMenţeHHe 4>a3; decalage; Phasenverschiebung; shifting of phase; fâziselto-lodâs]. Sin. Diferenţă de fază, Defazaj (v.). 13. Decalaj [yroji 3aKjiHHeHHH KpbiJîbeB (6HnJiaHa) ; decalage ; Staffelung ; decalage ; szărnyhelyzet], Av.: Diferenţa de poziţie dintre două elemente oarecari ale unui avion. Labiplan, deplasarea unei aripi faţă de cealaltă. Se măsoară, în general, prin distanţa pe orizontala dintre centrele aripilor sau prin unghiul format de dreapta care uneşte aceste centre cu normala pe coarda aripii superioare. 14. Decalaj telegrafic [TejierpacJmaH pec- THTyiţHH; resîitution tel ea ra ph i q ue: telegraphi-sche W i ede rga b ef^felegra ph ic displacement; surgonyleadâsi ido]. Telc.: întârzierea dintre modulaţia telegrafică dela emisiune şi restituirea ei la recepţiune. Transmisiunea telegrafică este fără distorsiune, când întârzierea la recepţiune este egală la toate semnalele emise. îs. Decalaj unghiular [yrjiOBoe nepeMenţe-HHe, 3aKjiHHeHHe; decalage angulaire; Flugel-schrănkung; angle of decalage of wings; a szârnyak szogbeâllitâsa]. Av.: Unghiul dintre axele de referinţă sau dintre axele de portanţă nulă ale celor două aripi, Ia biplane. Sin. Inter-inclinare. ie. Decalare [cjie/ţOBaHHe c npOMeîKyTKOM bo BpeMeHH, cjie#OBaHHe c npOMeîKyTKOM B pacCTOHHHH; decalage; Zeitunterschied;Raumunterschied; time shifting, space shifting, lagging; idotartam kulombseg]: 1. Acţiunea de distanţare în timp a două (sau a mai multor) evenimente. — 2. Acţiunea’de distanţare în spaţiu, pe un anumit parcurs, a două (sau a mai multor) corpuri, — 3. Deplasarea relativă între două corpuri, cari sunt asamblate cu contact de presiune. i7. Decalcifiaţii [fleKajibiţH^Hpyiomee, o6es-H3BeCTBJIHK)Hţee BemeeTBO; decalcifiant; Ent-kalkungsmittel; decalcificating agent; mesztelenito anyag]. Tehn.: Substanţă de . tipul permutitului, folosită pentru micşorarea durităţii apelor calca-roase. 14 î. DecaJcificare[£eKaji^H(|)HpoBaHHe,o6e3-H3BeCTBJieHHe; dăchaulage; Entkaiken; unli-ming; a bor . mesztelenitese]. Ind. piei.: Opera-jiunea prin care se elimină ultimele resturi de var rămase în piele după cenuşărit. 2. Decalcifîcare biogenică [âHOJiorfraecKoe 06e3H3BeCTBJieHHe; decaicttication biogenique; biogene Entkalkung; biogenous decalcification; biogen mesztelenites]: FenomenuJ contrar calci-ficării biogenice. 3. Decafcomanie [AeKajibKOMaHHH; decalco- manie; Abziehbildubertragung; metachromotype; szines fenykep âttevese]. Tehn.: Procedeu de decorare a unei suprafefe prin transpunerea pe ea a unei imagini colorate, imprimate în prealabil pe un suport provizoriu de hârtie. Imaginea, numită metacromotipie, se umezeşte şi se aplică pe suprafaţa umezită sau lăcuită a obiectului ce trebue decorat, şi apoi se umezeşte suportu! până se desprinde de stratul colorat. Acest procedeu e folosit în industria porţelanului, la decorarea obiectelor de tablă,, de sticlă, de lemn, etc., cu steme, figuri, etc. 4. Decalină [/ţeKaJIHH; decaline; Dekalin; decalin; dekalin]. Chim.: ,, H Decahidronaftalina. Are iso- q ~2 meri cis şi trans. Isomerul / \^/ \ cis are p. f. 193° şi d. 0,895 ^2C C CH2 la 20°, iar isomerul trans are H i * p. f. 185° şi d. 0,872 la 20°. M2 \ y2 Se foloseşte ca solvent. Se C C prepară hidrogenând total H2 H2 naftalina, prin metodele descrise la tetralină. 5. Decalol, [AeKaJlOJI P; decalol p; De- kalol P; decalol p; dekaloip]. Chim.: Alcool ob-jinut prin hidrogenarea p-naftolului. Prezintă patru isomeri: doi cis şi doi "trans, cu p. t. foarte depărtate unul de altul (cis-decalolii au p. t. 105° şi 17°; trans-decalolii au p. t. 75° şi 53°). jj-decalolul poate avea opt isomeri optici (v. Isomerie racemica). Sin. Decahidro-P-naftol. o. Decamefru 1. [#eKaMeTp; decametre; Deka-meter; decametre; dekameter]: Măsură de lungime egală cu 10 m. 7. ~ 2. [pyjieTKa, MepHaa JieHTa; decametre â ruban; Bandmass zu zehn Metern; ten meters measuring tape; fizmeteres meroszalag]: Panglică sau lanf de 10 metri lungime, care serveşte pentru măsurători. Este format, de obiceiu, dintr'o panglică de otel sau de pânză, divizată în metri şi în ceniimetri, sau dintr'un lanrţ metalic compus din 50 de verigi de câte 20 cm. 8. Decan J/ţeKaH; decane; Decan; decane; dekân]. Chim.: Ci0H22. Hidrocarbură lineară, saturată, cu zece atomi de carbon. Se obţine prin distilarea fracţionarfă a petrolului lampant. Are p. t. -30,1°; p. f. 173,7°; d. 0,731 la 2Q°. 9. Decană de iarnă [3hmhhh copT rpyni; doyenne d'hiver; Winter Dechantsbirne; dean's winter pear; teii dekân-korte], Hort.: Varietate de’ pere de iarnă. Fructul este de mărime mij-locie-mare, scurt, invers ovoid, cu gâtul plin sau şters de totr încât ia forma unui butoiaş. Cod^a* scurtă şi groasă, e aşezată într'o adâncitură mică şi neregulată, Pelita e destul de groasă, însă fină, de coloare verde închisă, apoi galbenă ca iarba, cu numeroase puncte de rugină, sau chiar voalată cu ele. Miezul e alb, fondant şi zemos, cu gust dulce, acidulat, foarte fin, şi cu o aromă de pară nobilă. 10. Decanoi, 1- ~ [/ţeKaHOJl; decanol; Deca- noi; decanol; dekanol]. Chim.: CHsţChtaJsCFkOH. Alcool primar linear al decanului (cu zece atomi de carbon), cu p. f. 7° şi p. f. 231°. 11. Decantare [AenaHTaiţHH, /ţeKaHTHpoBa- HHe; decantaiion; Dekantierung; decantaiion^ ulepifes], Tehn.: Operaţiunea de separare a particulelor solide dintr'o suspensie, prin sedimen- tarea lor şi scurgerea lichidului suprapus. 12. Decantare, basin de V. Basin de de- cantare. 13. Decanfor [annapaT ajih AeKaHTaiţHH; decanteur; Dekantierapparat,, Absetzvorrichtung, Setzapparat, Sedimentierapparai, Klărvorrichtung; decantaiion apparatus; ulepito berendezes]. Tehn.: Aparat, cu funcţionare continuă sau discontinuă, pentru decantarea unei suspensii în dispersai (precipitat, nomol) şi în dispersant (lichid) mai mult sau mai puţin limpede (v. fig.). Separarea Decanfor. 1) conductă de încărcare; 2) conductă şi robinete pentru evacuarea dispersatului; 3) termometru; 4) conducte pentru evacuarea dispersatului; 5) robinete pentru evacuarea dispersantului; 6) rezervor de decantare finală. este condijionată de existenta unei diferente de greutate specifică între componenţi. Ex.: Basin de decantare, decantor Dorr. i4. Decanfor de t'fe*u [annapaT jţjin KaHTaiţHH He(f)TH; separateur d'eau; Wasser-abscheider; decantaiion apparatus; nyerspetro-leumot viztelenito tartâny]. Ind. pefr.: Rezervor cilindric orizontal, cu capacitatea de 3***6 vagoane, care serveşte la decantarea apei dia tifeiu, prin micşorarea vitesei de trecere a fluidului. Ţiţeiul, preîncălzii Ia o temperatură de cc« 120° şi sub presiunea de 4*MO at, este introdus şi evacuat la cele două extremităţi, prin partea 15 superioară a decantorului, iar apa se depune în partea inferioară, de unde este scursă din când în când. ‘ i. Decapaj. V. Decapare. 2. Decapanf [cTpe/ţCTBa, BenţecTBa £jih #e-KannpoBaHHH, ajih OHHmeHHH (npoTpaB-jlHBaHHH); decapant; Beize, Abbeizmittel; pick-ling agent, diipping agent; pâcoio anyag]. Chim., Tehn.: Substanţă chimică folosită, în genera!, pentru atacul superficial al suprafeţei metalice a pieselor cari urmează să fie supuse netezirii, lustruirii, lipirii, sudurii sau galvanoplastiei, şi în special pentru curăţirea picturilor. Decapanţri metalici sunt, de obiceiu, acizi la cari se adaugă mici cantităţi de catalizatori. Cei întrebuinţaşi îr> pictură sunt, de obiceiu, substanţe alcaline sau solvenţi organici,, cum este, de ex.r acetona. Tabloul alăturat cuprinde decapanţii folosiţi mai des, acţiunea exercitată de ei şi întrebuinţările lor» Substanţa Acţiunea exercitată Se întrebuinţează pentru Acetona umflă şi înmoaie uleiurile rezinifi-cate sau derivaţii celulozici curăţirea picturilor vechi Acidul clorhidric corodează metalele, mai ales fierul şi zincul curăţirea zincului, în special de metalele feroase Acidul fluorhidric disolvă metalele şi silicaţii curăţirea fontelor cari sunt supuse spoirii (metalizării) Acidul azotic corodează metalele obişnuite curăţirea cuprului şi a aliajelor săîe Acidul oxalic disolvă oxidul de cupru curăţirea alamei Acidul fosforic disolvă oxidul de fier îndepărtarea ruginii Acidul sulfuric corodează cele mai multe din metalele obişnuite curăţirea tablelor şi a firelor de fier sau de oţel Amoniacul emulsionează substanţele grase şi răşinile îndepărtarea lustrului de pe o suprafaţă metalică Bisulfatul de sodiu are acţiunea acidului sulfuric, fiind un substituent mai economic curăţirea metalelor feroase Boraxul în stare topită, disolvă oxizii metalelor comune curăţirea şi netezirea pieselor supuse lipirii Carbonaţii alcalini în soluţie caldă, emulsionează grăsimile şi disolvă oxizii curăţirea pieselor supuse metalizării Cianura de potasiu e un bun disolvant al sulfurilor metalice netezirea obiectelor de argint Citratul de amoniu disolvă oxizii de staniu şi de plumb netezirea pieselor de plumb Fosfatul trisodic emulsionează grăsimile netezirea pieselor metalice Hipocloriţii sunt oxidanţi energici curăţirea şi îndepărtarea mirosului greu al unor impurităţi organice de pe suprafeţele obiectelor Ortodiclorbenzenul disolvă bine oxizii metalelor comune lustruirea cuprului, a nichelului şi argintului Piridina pătrunde şi înmoaie uleiurile rezinificate curăţirea suprafeţelor pictate sau vopsite Protoclorura de staniu disolvă rugina curăţirea de rugină a pieselor de fier şi ae oţel Soda caustică în soluţie, emulsionează grăsimile curăţirea suprafeţelor metalice pentru metalizare, sau a suprafeţelor pictate, făcându-le proprii pentru a fi pictate din nou. 16 î. Decapare [BbipaBHHBaHHe, HHBejiupo BaHHe; decapement; Planieren; levelling; egyen-getes]. Drum.: Operaţiune care constă în ridicarea îndepărtarea unui strat superficial de pe un teren, platformă, umplutură, împietruire, etc., după ce a fost săpat cu unelte de mână sau .mecanice, cu scopul de a-l nivelaf eliminând ridicăturile. Sin. Decapaj. 2. Decapare [TpaBjieHne, npoTpaBKa, #e-KailHpOBaHH€; decapage; Beizen; scouring, sca-âing, pickiing; pâcoiâs]. Mefl.: Operaţiune de preparare a suprafeţelor metalice (table, fire, etc.), fie în vederea unui tratament ulterior de protecţiune a suprafeţei (pictură,, metalizare, smălţuire, etc.), fie în vederea unor operaţiuni de prelucrare prin deformare, cari reclamă suprafeţe curate (trefilare, ambutisare, presare, tragere, •etc.). Consistă în curăţirea suprafeţei respective de stratul de oxid, şi e, de obiceiu, precedată de degresare şi spălare. Se realizează fie prin mijloace mecanice (sablare, granulare), fie prin mijloace chimice sau electrolitice. Sin. Decapaj. — Exemple: 3. ~ chimică [xHMHHecKan npoTpaBKa (/ţe-KarmpOBaHHe); decapage chimique; chemisches Beizen; chemical pickiing; vegyi pâcoiâs]: Decapare efectuată prin atacarea suprafeţei cu reactivi alcalini sau acizi, cari diferă după natura materialului şi grosimea stratului de oxid superficial. Aliajele de cupru se decapează prin cufundarea într'o baie de 10°/o acid sulfuric şi spălarea cu apă, urmată de o cufundare scurtă într'o baie de ^cid azotic cu adaus de ciorură de sodiu şi negru de fum, urmată de spălarea cu apă. Aliajele de aluminiu se decapează prin sablare urmată de cufundarea într'o baie de acid azotic concentrat. Piesele de fontă, mari, cari au fost parţial emailate, sunt curăţite de email şi decapate prin cufundarea într'o baie de sodă caustică topită, urmară de spălare. Oţelul oxidat după laminare sau după tratamente termice se decapează de obiceiu în acid clorhidric rece (pentru zincare sau galvanizare), sau în soluţie de acid sulfuric încălzită la 60° (pentru operaţiuni de tragere •sau trefilare), iar uneori în acid fosforic, acid "fluorhidric sau acid azotic (cu sau fără adaus de acid clorhidric). Decaparea oţelului recopt, înainte de zincare, se poate face prin trecerea prinfr'o baie caldă de săruri topite (de exemplu 60°/o cianură de sodiu, 20°/o carbonat de sodiu şi 20% ciorură de sodiu). Hidrogenul care se degajă în timpul reacţiei dintre acid şi oţel difuzează în masa oţelului şi provoacă sufluri superficiale sau tensiuni proprii, dând fragilitatea de decapare. 4. ~ electrolitică [ajieKTpoJiHTH^ecKoe fle-KanHpOBamie; decapage efectrolytique; elektro-lytisches Beizen; electrolytic pickiing; elektroli-tikus pâcoiâs]: Decapare prin mijloace electrolitice. Materialul poate constitui fie anodul, fie catodul unei băi electrolitice cu acid sulfuric diluat (până la 10%). Când materialul constitue catodul băii, o parte din hidrogenul degajai difuzează în oţel, dându-i fragilitatea de decapare. Pentru oţel se mai folosesc băi cu soluţii de sulfat de fier, de hidrat de sodiu sau de carbonat de sodiu. 5. Decapare* coş de ~ [TpaBHJibHan Kop-3HHE; corbeille de decapage; Beizkorb; pic-kling basket; pâcolo-kosâr]. Mefl.: Coş format dintr'un grilaj metalic rezistent la acizi, în care se pun piesele cari urmează să fie decapate pe cale chimică. Coşul se introduce apoi în baia cu decapant, 6. Decapat [AeKaimpoBaHHbiH, o^HiiţeH-Hblă; decape; gebeizt; scoured, scaled, pickled; pâcolt]. Mefl.: Calitatea unui material de a fi fost supus unei operaţiuni de decapare. 7. Decapod [heKano^, nHTHOCHbiH napo-B03; decapod, locomotive â 5 essieux couples; Lokomotive mit 5 gekuppeltenAchsen; decapod, ten coupled locomotive; otcsatlos mozdony]. C. f.: Locomotivă cu abur, cu cinci osii cuplate. s. Decarboxifarea acizilor [/ţeKap6oKCHJiH-pOBaHHe KHCJIOT; decarboxylation des acides; Dekarboxylierung der Săuren; acid decarboxyli-zing; savak szensavtalanitâsa]. Chim.: Eliminarea uneia sau a mai multor molecule de bioxid de carbon din molecula unui acid organic. La unii acizi se realizează uşor; la acizii monobazici saturaţi, decarboxilarea se produce greu. 9. Decarburare [o6e3yrjiepo}KHBaHHe; de-carburation, decarbonisation; Entkohlung; decar-burizing, decarbonisation, decarburation; szente-lenites]. Mefl.: Reducerea procentului de carbon dintr'un aliaj feros. Eliminarea se obţine prin acţiunea oxigenului sau a hidrogenului asupra întregii mase sau asupra suprafeţei metalului. In general, prima acţiune este folositoare, iar a doua, dăunătoare, Decarburarea poate fi superficială sau în toată masa metalului. In siderurgie, decarburarea prin acţiunea oxigenului este utilă, şi se foloseşte la procedeele de afinare a fontei, premergătoare fabricării oţelurilor. La procedeele cari pornesc direct dela un minereu sărac sau bogat, decarburarea nu este prea puternică. Ea este mai pronunţată la procedeele de convertisarea fontei (Bessemer, Thdmas), şi anume în a doua fază a convertisării. Procedeul Aston permite lobţinerea oţelului decarburat din convertisorul Bessemer. La cuploarele Siemens-Martin, decarburarea este şi mai puternică. Ea este aproape completă în focarele joase (Wall-don, Lancashire), în cari se tratează numai fonte curate (fontă de Suedia), ca şi în cuptorul de pudlaj sau cu reverberaţie. Oţelul, astfel decarburat, se foloseşte excluziv la fabricarea oţelurilor speciale superioare, în creuzete sau în cuptoare de inducţie. —'In tratamentele termice, decarburarea este, în marea majoritate a cazurilor, un defect. Decarburarea superficială se poate produce de câte ori se încălzeşte un oţel într'un mediu gazos sau lichid oxidant, sau într'un gaz cu un conţinut de hidrogen; de asemenea, când un oţel cu arsuri de forjare este recopt în atmosferă reducătoare. In maleabilizarea după procedeul european, se obţine o decarburare, superficială a fontei albe, produsul fiind numit fontă maleabilă „cu miez alb". V. sub Malea-bilizare. 1. Decarburăriî, prevenirea ~ [npe/ţOTBpa-HţeHHe 06e3yrJiep03KHBaHHH; evitement de la decarburation; Abhilfe gegen Entkohlung; avoidance of decarburation; a szentelenites megelozese], Met!.: Prevenirea decarburării în tratamentele termice ale otelului se face folosind fie adausuri cari cedează carbon, cari neutralizează sau reduc atmosfera din cuptorul de tratare, fie un exces de oxigen în atmosfera cuptorului — care carburează suprafaţa şi provoacă o cojire a piesei —, fie folosind cuptoare moderne, cu atmosferă de gaze protectoare. învelişul decar-burat înmuiat, odată format, poate fi îndepărtat sub forma de ură, prin încălzire peste punctul de transformare A± (punctul de trecerea liniei P S K în diagrama fier-carbon) într'o atmosferă foarte oxidantă. V. fig. sub Călire. 2. Decalare [AeKaTHpOBKa; decatissage; De-kattierung; sponging, unglossing; avatâsf gozoles]. Ind. text.: Fixarea ireversibilă a formei definitive a unei fesături,, cu ajutorul aburului. 3. Decauvilie [y3KOKOJieHHaa m. /ţ.; Decau-ville; Feldbahn; contractor's railway; keskeny-vâgânyu vasut], C 1* Instalaţie portativă de linie ferată, cu ecartament îngust, pentru exploatări locale şi temporare. — 2. Termen impropriu, folosit, uneori, şi pentru instalatii' de căi ferate înguste cu traverse fixate pe teren. 4. Decavîf. Chim. biol.: Emulsie uleioasă standardizată de vitamină A şi D2 (N. C.). 5. Decca, Nav. a.: Metodă de navigaţie radio-electrică, bazată' pe comparaţia între fazele perechilor de semnale emise pe unde lungi de două sau de mai multe radiofaruri, Sistemul are nevoie de o staţiune principală şi de două sau trei stafiuni auxiliare, cari creează, prin oscilaţiile electromagnetice emise continuu, nişte lînii de referinţă caracterizate printr'un maxim de amplitudine. Aceste linii de referinţă, în cari se întâlnesc simultan maximele oscilaţiilor dela staţiunea principală şi dela o staţiune auxiliară, sunt nişte hiperbole reprezentate pe o hartă specială cu diverse colori (câte una pentru fiecare staţiune). La bordul avioanelor există nişte indicatoare cari funcţionează ca fazmetre, fiecare lucrând cu una din staţiunile auxiliare şi arătând, cu ajutorul unor ace indicatoare, numărul de ordine ' al liniei de referinţă tăiate de avion. Comparând aceste indicaţii cu cele de pe hartă, se determină imediat punctul în care se gaseşfe avionul, la intersecfiunea a trei linii de referinţă, indicate pe cadrane şi pe hartă. 6. Decca. Ind. text.: Iută maron, din fibre aspre, care se găseşte în comerţ sub formă de baloturi. . 7. Deceniu [AecHTHJieTHHH nepHOA, espace de dix ans; Jahrzehnt; space of ten years, de-eenial period, decade, decennary, decennium; tiz eves idoszak]: Interval de izece ani calendaristici consecutivi. 8. Dechenif. Mineral.: Descloizit în formă de cruste (nume vechiu, părăsit). 9. Deci [AeiţH-, /ţecHTan nacTb; deci-; Dezi-; deci-; deci-]: Prefix care indică o zecime dintr'o unitate de măsură. Ex,: decilitru (o zecime de litru), decimetru (o zecime de metru), etc. 10. Decibel [fleiţHdeji; decibel; Dezibel; decibel; decibel]. F/z., Telc.: Submultiplu decimal al unităţii bel: 1 bel = 10 decibeli. Se foloseşte mult pentru măsurarea atenuării în transmisiunile telefonice şi a atenuării undelor sonore. însemnând cu P± şi P2 puterile în două puncte ale unui P isistem de transmisiune, expresiunea 10 log ^ dă * 2 atenuarea între acele puncte, exprimată în decibeli. u. Decilă [fleiţHJibl; decije; Dezil; decile; tizes csoport]. Statist.: Fiecare din valorile cari despart mulţimea ordonată a elementelor unei serii statistice în 10 grupuri cu aceeaşi frecvenţă. 12. Decimal. V. Balanţă zecimală. 13. Decimal [AeCHTHHHblH; decimal; Dezimal; decimal; tizedes rendszer]. Mat.: Calitatea de a se baza pe rapoarte ale numărului zece şi ale puterilor lui. Sin. (în parte): Zecimal, 14. logaritm ~ [AeCHTHHHbiH Jiorapn^M; logarithme decimal; Dezimallogarithmus; decimal logarithm; tizedes logaritimis]. Mat.: Logaritmul unui număr în sistemul cu baza 10, în care logaritmul numărului zecee egal cu unu. Sin. Logaritm zecimal. 15. număr ~ [/ţeCHTHHHOe HHCJIO; nombr.e decimal; Dezimalzahl; decimal number; tizedes szâm], Maf,: Număr a cărui parte fractionară e exprimată printr'o fracţiune decimală. Sin. număr zecimal. 16. Decimai, sistem ^ de măsură [$eCHTHH-HaH CHCTeMa; systeme decimal de mesures; Dezimalr-Ma^system; decimal system; tizedes me.rtek-rendszer]. Tehn.: Sistem de unităţi de măsură în care multiplii şi submultiplii unităţilor principale, exprimaţi în aceste unităţi, au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau "negative,ale numărului zece. Sistemul de : măsură - pentru mase (greutăti) , bazat pe kilogram, şi' sistemul de măsură pentru lungimi, arii şi volume, bazat pe metru sunt decimale. Sistemul de măsura pentru timp nu e decimal. 17. Decimală [AeCHTH^HaH; decimale; Dezi-male; decimal; tizedes resz]. Maf;: Fiecare din cifrele unei fracţiuni decimale. Sin. Zecimală. îs. clasificaţie ~ [fleCHTHHHaH KJiacCH- cjpHKaiţHH; classification decimale; Dezimalklassi-fikation; decimal classification; tizedes osztâlyo-zâs]. V. Clasificaţie decimală. 19. ~ri. fracţiune ~ [/ţecHTHHHan Apo6b; fraction decimale; Dezimalbruch; decimal frac-tion; tizedes tort]: Fracţiune al cărei numitor e egal cu o putere întreagă şi pozitivă a numărului zece. Sin. Fracţiune Zecimală. 20. numerafie ~ [fleCHTHHHOe hghhg- JieHHe; numeration. decimale; Dezimalzahlen- 18 sysfem; decimal numerafion; tizedes szâmrend-szer]: Numerafie cu baza zece. î. Decimetru [fteiţHMeTp; decimefre; Dezi-meter; decimefre; decimeter]: 1. Unitate de lungime egală cu a zecea parte dintr'un metru. — 2. Instrument în formă de riglă, divizat în centimetri şi milimetri, şi a cărui tlungime este egală cu un decimetru; când un astfel de instrument are lungimea de 20 cm, se numeşte dubludecimetru. 2. Declanşor [BbiKjiiOHaTejib, BbiKJiiOHa-iciiţHH, pacu;enjiHK)iiiiHH, pa3T>e£HHHK)iiţHiî MexaHH3M; declencheur; Ausloser; releaser; kikapcsolo]. Tehn.: Dispozitiv care provoacă pe cafe mecanică suprimarea unei zăvoriri, sub influenţa variaţiei unor mărimi fizice. Sin. Declanşator. După felul mărimii fizice a cărei variaţie provoacă intrarea în acţiune a dectanşoarelor, acestea se clasifică în: 3. Declanşor electric [ajieKTpiraecKHH bm-KJimaTejIb; declencheur electrique; elektrischer Ausloser; elec- tric releaser; vi-llamos kikâp-csolo], care e acţionat când o mărime electrică atinge o anumită valoare. 4. Declan-şor electromagnetic [ajieKTpoMar- 7. ~ bimetalic [âHMeTajiJiHHecKHÎi bw-KJllO^aTejlb; declencheur bimetallique; BimetaH-ausloser; bimetallic releaser; kettosfemu kikap- HeTHHeCKHH BblKJIiOHa-teJIb; declencheur elecfro- magnetique; ______ eiektrpmagne- Declanşor electromagnetic cu dispozitiv tîscher Aus- de declanşare, loser; electro- e) racordul declanşorului termic (bi-înagnetic rele- metal»c) ; /) arbore de declanşare ; _gSer; elekfro- n) m>ez feromagnetic; o) înfăşurarea mâgneses ki- declanşorului; p) armatura electromag-kapcsolo], care netului; pt) pârghie; q) lamă de de-© acfionat de clanşâre; s) şurub de reglare; t) şurub Utt releu cu de reglareî °) resort pentru armatură; electromagnet, v) dispozitiv de reglare; w) şurub când intensita- pentru v; d) spre motor, tea instantanee a curentului prin înfăşurarea releului atinge o anumită valoare (v. fig.). 5. Declanşor mecanic [MexaHHHecKHH Bbi-KJIIOHaTeJIb; declencheur mecanique; mecha-nischer Ausloser; mechanical releaser; mekânikus kikapcsolo], care e acfionat când o mărime mecanică (njvel, etc.) atinge o anumită valoare. c. Declanşor termic [TepMHqecKHH bhkjiio-^aTeJIb; declencheur thermique; Wărmeausloser; thermic releaser; hokikapcsolo], care e acfionat când temperatura atinge o anumită valoare. Exemplu de declanşor termic: ' /s o Funcţionarea unui declanşor termic (bimetalic) cu încălzire indirectă. I) poziţia la sarcină II) pozifia la suprasarcină normală. mai lungă, a) placă de bază; b) racordul contactului; c) racordul declanşorului electromagnetic; e) scară de reglare; k) bimetal; k±) înfăşurarea de încălzire; /) creion de declanşare; m) şurub pentru I; o) arbore de declanşare. csolo], care lucrează sub acjiunea unei îame bimetalice încălzite direct prin curentul care trece Secfiune transversală printr'un disjonctor de proîecfiune, cu declanşor bimetalic şi declanşor electromagnetic, a) contact fix; b) contact mobil; c) resort de presiune; d) bulon cu resort; e) scară de reglare; f) şurub d* fixare pentru a; k) şi k±) declanşor bimetalic cu bimetaf (k) şi cu înfăşurare de încălzire (kj); I) creion d* declanşare; m) şurub de fixare; n) suportul contactului; o) arbore de declanşare; p), p±), q) şi r) declanşor electromagnetic cu corp feromagnetic (p), înfăşurare electrică (p±), armatură q) şi şurub de reglare (r), s) resort; t) lamă de declanşare; u) arbore de închidere şi deschidere a întreruptorului; vj piesă de capăt de resort, prin ea, sau indiirect,. prin curentul care frece printr'o înfăşurare a lamei bimetalice (v. fig.). V. sub Bimetal 2. 19 După circumstanţele în cari intră în acţiune,, decianşbarele sunt: î. Declanşor de maxim [MaKCHMajibHbiiî BH-KJIIO'îaTeJIb; declencheur â maximum»; Maximal» ausloser; maximum releaser; maximâl-kikapcsolo],, care declanşează când mărimea care-1 acţionează, crescând, atinge un anumit maxim; 2. ~ de minim [MHHHMajibHbiH BbiKJiioqa-TeJlb; declencheur â minimum; Minimalausloser; minimum releaser; minimâl-kikapcsolo], care declanşează când mărimea care-1 acfionează, des-crescând, atinge un anumit minim. După mărimea a cărei valoare atinge minimul sau maximul, se deosebesc: 3. Declanşor de supracurent [BbiKJiKrqaTeJib CBepXTOKa; declencheur â surimtensite; Dber-stromausloser; excess-current releaser; tulâram-kikapcsolo], când declanşează la un anumit maxim al intensităţii curentului. Sin. Declanşor de suprainiensifate. V. fig. sub Automat de instalaţie; 4. ~ de minim de curent [BbiKJiiOHaTe^tb MHHHMajlbHOro TOKa; declencheur â minimum d'intensite; Minimalstromausloser; minimum current releaser; elmarado âram-kikapcsolo], când declanşează la un anumit minimi al intensităţii . curentului. Sin. Declanşor de şubintensitate; 5. ~ de supratensiune [Bbi-KjnoHaTejib ne-peHanpHJKeHHH; declencheur â sur-tension; □berspar-nungsausloser; ex-cess voltage releaser; tulfeszuli-seg kîkapcsolo], când declanşează la un anumit maxim al tensiunii; a. ~ de sub-tensiune [BbiKJliO-naTejib HH3K0r0 HanpHTKeHHH; declencheur â minimum de tension; Unterspannungs-ausloser; minimum voltage releaser; alfeŞzultseg kikap-cşolo] f când declanşează la un anumit minim al Declanşor de subtensiune al unui tensiunii (v. fig.). disjonctor. ultimul putând fi: a) electromagnet; b) armatura 7. de ten- electromagnetuIu:i; c) resortul ar-siune nulă [BBI- naaturTi; d) bare arficulate; e) ar-KJIIO^aTejIb Hy-- bore de declanşare ; i) pârghie ; JieBOrO Hanpfl- 9) înclkhetaj de declanşare; i) re- HCeHHH* declen- sor*ul de declanşare prins de mâ- cheur â manque ner : h) arborele de declanşare de tension* Nuli- Pen*ru un declanşor termic şi pentru spannungsauslo- unul electromagnetic, ser; no-voltage releaser; null-feszultseg kikapcso^ Io], când minimul valorii tensiunii electrice sub care declanşează, e zero. 8. Declanşor de curent de defect [BbiKjno-qaTejib TOKa noBpe5K£eHHH; declencheur â courant de defaut; Fehlerstrom-Ausloser; fault current releaser; hibâs âramkikapcsolo}. Elf.; Declanşor de curent de defect, a) electromagnet; b) armatura electromagnefului; c) carcasa arculu:i; d) axul de acfionare a încFichetajulul; e) pârghie cotită; f) pârghie de declanşare; g) pârghj« cu fantă; h) arbore de declanşare principal (pentru declanşor terrmc ş:i electromagnetic); ’i) suport pentru k; k) rezistenţe de verificare; /) racord; m) înclicheta) ; n) arbore de închidere fi deschidere a disjonotoruhri; o) arbore de declanşare la înclichetaj; t) buton de test; 1, 2, 3) brafele pârgh:ie‘i. Declanşor electromagnetic care acţionează când tensiunea dintre pământ şi o piesă metalică, pusă obişnuit la pământ, trece de o anuniita valoare periculoasă pentru persoanele sau animalele cari ar atinge-o (24 V, dacă rezistenţă de contact la pământ e 200 S şi 42 V, dacă rezistenţa de contact la pământ e 500 8), şi deci trece un anumit curent prin bobina electro-magnetului (v. fig.). Declanşorul e echipat cu un dispozitiv care permite să fie pus alternativ la tensiunile a două faze ale instalaţiei trifazate, pentru a verifica dacă el e în bună stare. Se foloseşte la disjonctoarele de protecţiune contra tensiunilor de atingere. Constitue un tip special de declanşor de curent maxim. 9. Declanşor automat [aBTOM&THHecKHH BblKJIIOHaTeJîb, pacu;enHOH MexaHHSM; declencheur automatique; automatische Auslosevor-richtung; timing gear; onmukodo kikapcsqlo Mine: Dispozitiv folosit Ia aparatele 2* B t îH U 20 de măsurat devierile de sonde, care,. în momentul doriţi declanşează un mecanism de înregistrare pe cale electrică sau mecanică. 1. Declic [pa3o6maiomHă Me-xaHH3M; declic; Ausklinkvorrich-tung; releasing gear, releasing mechanism; kikapcsolo keszulek]. Tehn.: Mecanism dispus astfel între două piese, încât să desfacă, într'un moment dat, legă- / tura mecanică dintre ele (v. fig.). Se foloseşte pentru reţinerea şi liberarea roţilor dinţate şi a axelor sau a arborilor lor, a supapelor în mecanismele de distribuţie, a berbecilor de bătut piloţi, etc. 2. Declinafia Soarelui [ckjio- HeHHe COJlHlţa; declinaison du soleil; Deklination der Sonne; de-clination of the sun; a nap elhaj-lâsa]. Astr.: Declinafia centrului Berbec de sonetă. Soarelui egală cu semisuma decli- 0 d-ecISc; 2) ber- nafiilor celor doua margini ori- bec ; 3) pârghia zontale ale lui. decl:iculu:i. 3. Declinafie astronomică [acTpOHOMH^ecKOe CKJIOHeHHe, OTKJIOHeHHe; declinaison astrono-mique; astronomische Deklination; astronomical declinâtion; csillagâszati elhajlâs], Astr.: Unghiul dintre planul ecuatorului şi raza vizuală care trece printr'o stea; e măsurată, deci, pe meridianul ceresc, pozitiv dacă steaua este în emisfera de Nord, şi negativ dacă este în emisfera de Sud V. şi Deciinaţie a unui astru t. 4. Declinafie a unui asfru [aCTpâJibHoe ckjio-HŞHHe; declinaison; Gestirndeklination; declinâtion of a, star^ csillag-elhajlâs]. Astr.: Deciinaţie astronomică măsurată de pe pământ. —. 1. Unghiul format de raza vizuală dusă dela observator spre stea, cu planul ecuatorului (numit: şi deciinaţie ecuatorială)..2. Depărtarea -măsurată în grade, pe cercul orar al stelei, începând- dela ecuator spre stea (numită şi deciinaţie orară), — Se deosebesc: . 5. ~ australă [iOJKHOe CKJIOHeHHe (OTKJIO-HeHHe); declinaison australe; sudliche Deklination; austral declinâtion; deii elhajlâs], când steaua este în emisfera australă; ea este negativă, variind dela 0 la — 90°; declinafia stelei nu variază dacă se schimbă locul de observaţie pe Pământ; e. ~ boreală [6opeajibHoe (ceBepHoe) ckjio-HeHHe;' declinaison boreale; nordliche Deklination; boreal declinâtion; eszaki elhajlâs], când steaua este în emisfera boreală; ea este pozitivă, variind dela 0 la 90°; declinaţia stelei nu variază dacă se schimbă focul de observaţie pe Pământ. 7. ~ ecuatorială [SKBaTopnajibHoe otkjio-HeHHe (CKJIOHeHHe); declinaison equatoriale; ăquatoriale Deklination; equatorial declinâtion; egyenlitoi elhajlâs], Astr.: Coordonată astronomică. V. sub Declinafia unui astru. s. ~ orară [nacOBOe OTKJIOHeHHe; declinaison horaire; stundliche Deklination; horary decli-nation; orânkenti elhajlâs]. Astr.: Coordonată astronomică. V. sub Declinaţia unui astru. 9. Declinafie magnetică [MarHHTHoe ckjio-HeHHe (OTKJIOHeHHe); declinaison magnetique; magnetische Deklination; magnetic declinatiion; mâgneses elhajlâs]. E/m.: Unghiul pe care îl formează planul meridianului geografic cu planul vertical îp care e cuprinsă ‘intensitatea locajă a câmpului magnetic terestru. Declinaţia magnetică variază cu latitudinea, cu longitudinea locului şi cu momentul măsurătorii. Valoarea medie, într'un moment dat, a declinaţiei magnetice este contată pozitivă, dacă Nordul magnetic este în dreapta celui geografic? şi negativă în cazul contrar. Valoarea, ca şi variaţia e.i anuală, pentru fiecare regiune, sunt reprezentate în hărţile marine ale regiunii respective. 10. Decimator [KOMnac . #jih H3MepeHHH MarHHTHOrO CKJlOHeHHH; declinatoire; Deklina-torium, Deklinations-bussole; declination-compass, rectifier; elhajlâsos irânytu]. Topog.: Instrument provăzut cu ac magnetic şi servind la orientarea unei direcţii oarecari faţă de meridianul magnetic. 11. ~ [reo/ţesHHe’cKaH 6yccojib; bous-. sole declinatoire; Einrichtebussolfe; declinâtion instrument, surveyorV compass; beâllithato irânytu], Topog.; Busolă folosită pentru orientarea anumitor instrumente şi permiţând aşezarea lor în diferite staţii, în poziţii paralele. Declinatorul este compus dintr'o cutie cu bază dreptunghiulară, în centrul căreia se aşază un ac magnetic orientat pe axa longitudinală a dreptunghiului, şi care nu poate oscila decât câteva grade la dreapta şi la stânga axei; în faţa vârfurilor acu-lui se găseşte un limb şi inscripţiile Nord şi Sud; 12. ~ goniometric [roHHOMeTpHHeCKHH kom-nacJ^JIH H3MepeHHH MarHHTHOrO CKJIOHeHHH; declinatoire goniome-trique; goniometrisches Deklinatorium, gonio-metrische Dekliriations-bussole ; goniometric declination-compass, goriometric rectifier ; goniomefrikus elhajlâsos irânytu], Topog.: Decii- \ y \ DecFinafor gomomefric. nator magnetic, provăzut cu ac magnetic şi cu cerc orizontal, complet sau panţial, cu diviziuni în grade şi jumătăţi de grade şi servind la măsurarea orientării unei direcţii sau. a unui aliniament faţă de Nordul magnetic, sau la determinarea unghiurilor orizontale ale unei linii poligonale, cu ajutorul unghiurilor de orientare ale laturilor ei (v. fig.). Sin. Decimator topografic, Busolă declinatoare. 13. Declinograf [AeKJiHHorpa^) ; declino-graphe; Deklinograph; declinograph; deklinogrâf, mâgneses vâltozâst jelzo muszer]! Topog.: Mag-netograf care înregistrează variaţia declinaţiei magnetice. 21 1. Declinometru [yKJiOHOMep, #eKJiHHO-MeTp; dedinomefre; Deklinomefer; deflecto-rrieter; hajlâsmero]. Topog.: Instrument pentru măsurarea declinaţilor,, folosit în topografia de campanie (adică în topografia de câmp). 2. Declivitate [ckjioh, CKaT, nonaTOCTb; declivite; Abdachung; slope, failr declivity; te-rephajlâs]. Topog.: Panta unei suprafeţe plane, de ex. a suprafeţei scoarţei terestre, pe o porţiune dată. s. Declivitate [ckjioh, CKaT; (declivite; Nei-gungf, Neigungswinkel; declivity; lejtes, hajlâs]. ----Topog,: Unghiul format de o linie înclinată cu orizontala. Sin. Unghiu de declivitate. 4. Declivitate [rpa^neHT, yKJiOH, CKaT, Ha-KJIOH,; declivite ; Neigurig* Neigungsverhăltnis ; gradient,, încline, grade; lejtes, lejtesj viszony]. Drum., C. f.r Numire prescurtată pentru raportul de declivitate. Este raportul dintre diferenţa de nivel a două puncte ale axei unui drum sau a unei căi ferate şi distanţa între aceste puncte, măsurată pe orizontală (v. fig.). Este egală cu tangenta trigonometrică a unghiului de declivitate a, sau cu ra- r ' — / —--------«n portul dintre unitatea Declivitate. de înălţime şi lungimea- respectivă pe orizontală, sau cu raportul dintre diferenţa de nivel Ia o lungime orizontală de 100 (pentru drumuri) sau 1000 (pentru căi ferate) unităţi. Exemplu: tg a = 0,008 sau 1 : 125 sau 0,8%> sau 8°/oo. Declivitatea se numeşte rampă sau pantă, dacă, parcurgând traseul, se a-junge la un punct superior, respectiv inferior punctului de plecare. Declivitatea are un rol important pentru alegerea traseului unei căi de comunicaţie terestră (drum, cale ferată). Ea este unui din factorii cari determină capacitatea de transport a unei căi. Declivitatea exprimată în mm/m este egală cu rezistenţa în kg/t, pe care o întâmpină vehiculul ia mersul în rampă, respectiv în pantă (r = ±.d), fiindcă, pentru valori mici tga = sina (v, sub Rezistenţă în rampă). Pentru calea ferată cu aderenţă şi tracţiune prin locomotivă cu abur, declivitatea maximă admisă este de 25%o pentru linii principale, şi de 40°/oo pentru linii secundare. Pentru şosele, declivitatea variază după situafia geografică (deal,, şes, etc.) şi după importanţa şoselei, putând merge până la 4% la autostrade şi până la 5?,,7% la şosele cu trafic mixt. 5. ~ cu frânare [Hpe3MepHblH yKJlOH, CKaT, CKJIOH; declivite exigeant un freinage; schăd-liche Steigung; excessive gradient; kâros emel-kedes]: Declivitatea limită admisibilă^, până Ia care acţiunea forţei de frânare este eficientă. Peste această declivitate, componenta greutăţii vehiculelor, care acţionează pentru tragerea la vale, este mai mare decât forţa de frecare plus frânare şi este egală, în kilograme pe tona de greutate a vehiculului, cu numărul care exprimă înclinarea în mm/m. Limita pantei admisibile se deduce din considerarea forţei de frânare maxime care se poate sigur realiza. 6. ~ limită penfru frânare [He60JibHI0H HJIH JierKHH no^TbeM; declivite limite sans freinage; Maximum - Nei-gung ohne Brem- F sung,, unschadli-che Steigung ; easy gradient ; megengedett e-melkedes]:Decli-vitale limită peste carte componenta greutăţii unui vehicul, paralelă cu planul £ indinat al declivi- Coborîrea unui vehicul în pantă. . tăţii, întrece SU- pj forfa de frânare; G) greutatea ve-ma dintre rezis- hiculului; Gn) componenta normală tenţele de frecare a greufgjii vehiculului; Gf) compo-la rulare şi la TU- nenfa tangenţială a greutăţii vehi-suri Şi dintre cu|u!ui; R) forja de frecare; a) unghiu forţa de frânare cIq declivitate; n) coeficient de fre-(v. fig.). care ; oq) unghiu de declivitate ~ limită când F = 0, pentrufracjiunea g„=Gcos«; g,= G sin a; prin aderenfă R =|lGcost. f = g,-r. [npeflejibHbift Pentru F = 0iG R sau yKJIOH, pyKOBO- G sin «„ = „ G cos o„ .IţHHţHH yKJIOH, şj cjecj va|oarea declivităfii limită declivite limite pentru frânare )g oo=|J. de freinage, declivite pour Ia traction par adherence; Bremsgrenz-neigung, Neigungsgrenze; limiting gradient, maximum braking gradient, limit of adhesion; adhezios emelkedesi hatârertek] : Declivitatea-Iimită, peste care nu mai este posibilă, la căile ferate, folosirea forţei de aderenţă simple. Peste aceste limite se folosesc căi ferate cu cremaliere, sau cu funi- culare, pentru a învinge efectul declivităfii. Deoarece în curbe trebue învinsă o rezistentă su-plementară, în ele declivitatea se reduce astfel, încât suma rezistenţelor în rampă şi în curbă să nu depăşească rezistenţa rampei în aliniament. V. şi'sub Cale. 8. Declivitate, indicator de ~ [yKa3aTejib yKJioHa, yKjioH-HblH 3HaK; po-teau (indicateur) de pente, poteau (indicateur) de de- Indicator de declivitate, cu două table clivite; Neigungs- 0 orizontal (palier) pe lungimea zeiger; gradient de 1350 m; 2) rampă de 60/00 pe board; lejtesmu- lungimea de 820 m. tato]. Drum., C. f.: Tablă indicatoare pentru declivitate şi pentru lungimea de traseu cores- 22 punzătoare (v. fig.). Se instalează de schimbare a declivitătii. punctele -\-n- 3-3 i a h d c 1 1 ii 2 indicator de decl:iv:itate, cu o s:ingură tablă 1) pantă de 20%o pe Iung:imea de 810 m; 2) rampă de 5%o pe lungimea de 1230 m; 3) palier (orizontal) pe lungimea de 2345 m. 1. Declivîtafe, racordare de ~. V. sub Racordare. 2. Declivitate, schimbare de V. sub Profil longitudinal,, Racordare. a. ~ variabilă [nepeMeHHbiH yKJiOH, ckjioh; declivite variable; wechselnde Neigung; changing g rad ie nt, variable gradient; vâltozo emelke-des]: Declivita- tea unei căi care are, între două puncte, porţiuni cu înclinări diferite, fie în continuare, fie separate prin paliere. Pe liniile ferate principale, schimbările de declivitate se fac cu un arc cu raza de minimum 5000 m, iar excepţional, pe liniile secundare, de 2000 m. Pe' liniile din stafii, deci ivita-tea nu poate trece de 2,5%0 (1 :400), cu ex-cepfiunea stafiilor de pe liniile secundare sau a haltelor, unde poate fi depăşită. 4. Deciivo. mefru [H3Me-pHTejib noKa-TOCTH, OTJIOrO-CTH; indicateur de perite; Dek-livometer;decli- terestre sau, în general, a unei suprafeţe plane înclinate. 5. Decoct [OTBap, HaCTOH; decocte; Dekokt; decoct ; novenykivonat]. Farm.: Extract apos de principii activ© dintr'o plantă, obfinut prin decocfie. e. Decocfie [OTBapHBaHHe; decoction; Ab-kochung; decoction; kifozes], Farm.: Operafiunea prin care se realizează prepararea unui decoct. Se efectuează introducând în apă bucăţi din planta al cărei decoct se urmăreşte, amestecul rămânând la rece un timp mai scurt sau mai lung* determinat de practică, după care se fierbe timp de 15'‘-40 minute. 7. Decofrare [pacnajiydKa; decoffrage; Aus-rusten, Abrusten; taking down the fimberlng; ki-zsaluzâs, leszereles]. Cs., ..Şef.: Operafiunea de demontare a cofrajelor, după întărirea materialului fluid (beton, asfalt, etc.) turnat în ele. s. Decolare [B3JieT, CTapT; decollage; Start, Abflug; take-off; felszâllâs]. Nav. a.: Evolufia în care avionul, după ce a rulat pe sol, se desparte de pământ şi se ridică în aer. Decoleîare în 8 operafiuni, a) arborele principal perforat; b) bară; c) cap-revolver; d) vârf pentru fixarea lungimii barei; e) burghiu; f) cufit; g) burghiu elicoidal înzestrat cu c muchie pentru teşire; h} burghiu de filetat; i) cufit; u) moletă; k) cufit; I) cufite de formă; m) cufit de formă; o) piesă. 1) înaintarea barei şi strângerea ei; 2) găurire la 15 mm 0 şi strunjire exterioară (concomitent); 3) găurire la 8 mm 0 şi teşire (şanfrenare) pentru intrarea filetului; 4) filefare; 5) molefare şi netezirea feţei; 6) strunjire; 7) executarea gâtuirilor şi a canelurilor cari limitează moletarea (concomitent); 8) executarea capătului conic şi retezarea (concomitent). vometer; hajlâs-mero}. Topog.: Aparat cu ajutorul căruia se mă- 9. Decolefa- re [peşKa, bh-pe3biBaHHe; decoIletage;Ab-stechen; cutting-off; leesztergâ-lyozâs]. :Mş.: Operafiunea de prelucrare din bară, la strungul de decoletat (v. fig.). io. Decoletat, strung de ~ [TOKapHblH CTaHOKAJlH paspesaHHHHa HaCTH; four â decolleter; Ab-stechdrehbank; bar lathe, job work lathe; eşz-tergapadj. Mş.: Strung paralel, al cărui arbore principal este perforat în lung (v. fig.). Păpuşa mobilă este înlocuită printr'un cărucior înzestrat cu o turela porf-unelte(cap-revolver). Foloseşte la prelucrarea de piese din bare. Bara se soară sau se indică panta terenului, a unei căi | introduce prin canalul arborelui principal şi se 23 scoate spre turelă, cu lungimea liberă necesară; ea se fixează prin mandrină sau prin bacurile piatoului Turela poartă uneltele cu cari se exe- ---26 1. Decoiorant [oâedj.BeHHBaioiUHH; decoiorant; entfărbend, bleichend; decolourizing; szinte-lenito szer]. Chim.: Calitatea unuii material, a unui i Strung semiautomat pentru decoietat. a) batiu; b) electromotor iridvidual; c) sanie; d) păpuşă mob:iiă; e) păpuşă fixă; 1) indicator de vitese; 2) co- manda v'ites.elor arborelui principal; 3) arbore principal perforat ; 4) suportul dispozitivului de înaintarea barei; 5) uşă de acces Ia schimbătorul de vitese; 6) pârghie pentru schimbarea viteselor săniei; 7) debreior ş' schimbător de mers; 8) volan, de comandă manuală a săniei; 9) volan de comandă manuală pentru cele două cărucioare; 10) port-unealfă; 11) pârghie pentru comanda automată a săniei; 12) arborele de tracfiune; 13) cre~ maReră; 14) pârghie pentru comanda avansului automat al sanlel şi a căruciorului porf-unealtă; 15) platou cu bacuri .de strângere; 16) zăvor de blocare a capului-revolver (turelă); 17) cap-revolver (turelă); 18) debreloru) pentru rotirea capului-revolver; 19) cruce pentru comanda manuală a păpuşii mobile; 20) căruciorul păpuşii mob'ile; 21) pârghie pentru comanda automată a păpuşii mob:ile; 22) pompă electrică pentru pompat lichid de răcire; 23) vas cu lichid de răcire; 24) cufie pentru colectat aşchiile; 25) picior; 26) dispozitiv de răcire a lichidului; 27) pârghie pentru strângerea bacurilor platoului; 28) arbore conducător (şurub-mamă). cută operaţiunile succesive pe bară. înaintarea barei, pentru a se lucra noua piesă, se efectuează prin slăbirea mandrinei sau a platoului, şi împingerea barei (v. fig.). Strungurile moderne v 0-7 rr~o ~~ Tt If (oŢ —(o) j1 F * dispozitiv pentru înaintarea bare:i la strungul de decoietat. î) pârghie de comandă a înaintării barei şl pentru desfacerea bacurilor platoului; 2) bară de prelucrat; 3) padină pentru împingerea barei; 4) păpuşă fixă; 5) bacurile platoului. sunt fie automate, când înaintarea barei şi schimbarea uneltei (rotirea turelei) se fac automat, iie semiautomate, când numai bara înaintează automat. Caracteristicele strungului sunt: puterea, diametrul interior al arborelui principal şi numărul uneltelor ce se pot monta pe turelă. agent fizic sau a unei reacţii chimice, de a distruge sau de a îndepărta un material colorant. 2. Decoiorant [odeciţBe^HBaiomee cpe/ţcTBO; decoiorant; Entfărbungsmittel, Bleichmittel; blea-ching agent, decolourizing agent; halvânyiito szer]. Chim.: Material sau agent fizic capabil de a distruge sau de a îndepărta un material colorant. 3. Decolorare [odeciţBe^HBaHHe; decolorâ-tion; Entfărbung; discolouration, bleaching; szinte-lenites]. Chim.r Operaţiunea de înlăturare a coloraţiei unei substanţe sau a unui material, ’ 4. Decompozifie [aHajiH3 TKaHeă; decompo-sition des tisşus; Musterzerlegen; decpmposition of textures; szovetminta elemzes], Ind. fext.: Analiza unei fesături în vederea cunoaşterii structurii ei. 5. Decompresiune [AeKOMnpeccHH, CHHJKe-HHe jţaBJieHHH; decompression; Dekompreşsion; compression relieving; nyomâscsokkentes]. Aiş.: Operaţiunea de reducere a presiunii dintr'un cilindru sau dintr'un recipient, punându-le în comunicaţie cu mediul ambiant. .— Pentru pornirea motoarelor cu ardere internă, decompresiunea se 24 efectuează prin deschiderea supapei de admi-siuner sau a celei de evacuare, sau printr^o supapă sau un robinet special de decompresiune. 1. Decompresiune, dispozitiv de ~ [#eKOM-npeccop; dispositif de decompression; Dekom- Dispofifiv de decompres'iune. a) arbore cof:ii; b) camă; c) culbutor; d) iijă de acţionare; e) şurub de reglare; i) roată dinfată cu 5 dinfi; g) bulon angrenat cu roata dinfată; h) man:ive!ă solidară cu cama; i) arc; k) palierul axului care poartă roata d:infată; /) axul rofri d:in|ate; m) axul cuibutorulu'i. pressionseinrichtung; eomprssion relieving device; nyomâscsokkento berendezes]. Mş.: Dispoziiivul care permite, la unele motoare, comanda supapelor cari sunt folosite la decompresiunea cilindrilor în perioada de demarare (v. fig.). 2. robinet de ~ [AGKOMnpecCHOHHblH KpaH; robinet de decompression; Dekompres-sionshahn, Entspannungshahn,, Entluftungshahn ; compression relieving cock ; nyomâscsokkento szelep], Mş.; Robinet montat la motorul cu explozie, care permite, la pornire, decompresiunea cilindrului, prin punerea lui în legătură cu mediul ambiant. 3/ Deconectare [pa3o6nţeHHe, BbiKjnoneHHe; deconnexion; Abschalfung; disconneciion; kikap-csolâs], Tehn.: Operaţiunea de suprimare a unei conexiuni. 4. Decongelare [OTTaHBaroie; decongela-tion; Auftauen; thawing; megolvadăs] : Aducerea unui corp lichid congelat, din starea solidă în starea lichidă. Pentru apă, temperatura de decongelare se numeşte şi temperatură de topire (a ghefei). 5. [OTTaHBaHHe; decongelation; Auf-tauen, Abtauen; defrosting, thawing; magolvadâs]r Trecerea lichidului congelat, îmbibat într'un corp* din starea sa solidă în starea lichidă. Exemple: decongelarea cărnii» decongelarea terenurilor, etc. e. Decor [yKpameHHe, AenopaiţHH; decor; Dekoration; decoration; disz]. Arh.r Arfă: 1. Orice obiect (sculptură, pictură, orfevrerie, etc.) care serveşte la înfrumuseţarea interiorului sau a exteriorului unei clădiri. — 2. Ansamblul de pânze pictate, de paravane mobile, şi de alte obiecte, care serveşte la crearea unui mediu adecvat acţiunii care se petrece pe scena unui teatru. 7. Decorafie [AeKopaTHBiioe ncKyccTBO, neKopHpoBaHHe, yKpameHHH; decoration*; De-korafion; decoration; diszites]. Arh., Artă: 1. Arta de a decora. — 2. Acţiunea de a compune şi de a dispune ornamente şi decoruri. — 3. Totalitatea ornamentelor, obiectelor sau elementelor arhitectonice cari servesc la înfrumuseţarea exteriorului sau a interiorului unui edificiu. 8. Decorativ [AeKOpaTHBHbiii; decoratif; ver-zierend; decorative, ornamental; diszes]. Arh.+ Arfă.\ Calitatea unui obiect de a fi propriu pentru decoraţii, sau de a forma el însuşi o decorafie. 9. Decorator [A.eKopaTop; decorateur; De-korateur, Verzierer; decorator; diszito]. Arh.i Artă: Persoană care compune sau execută decoruri sau decoraţii. 10. Decorflcare [AeKOpTHKaiţHH; decortication; Schălen; decortication; hămozâs]. 1. Ind. alim.: Operaţiunea de curăţire a seminţelor de pleava concrescută sau de coji, pentru a putea fi consumate. Se decortică: orezul, orzul, ovăsul, meiulf mazărea, floarea-soarelui, etc. — 2. Horf.: Operaţiunea de curăţire a scoarfei arborilor, pentru stârpirea micilor animale şi a ouălor depuse de ele. Se face numai iarna, cu unelte speciale, luându-se anumite precauţiuni. 11. Decrement logarifmic [jiorapH^MH^eCKHiî AeKpeMeHT, (3aTyxaHHe); decrement logarith-mique ; logaritmisches Dekrement ; logarithmic decrement; logaritmikus fogyatkozâs]. Me£,: Logaritmul natural al raportului a două amplitudini consecutive, în două momente separate printr'o perioadă, în cazul unei oscilafii amortişate după o funcţiune exponenţială. 12. Decremetru [AeKpeMeTp; decremetre; De-krementmesser; decremeter; fogyatkozâsmero muszer]. Mec.: Instrument pentru măsurarea de-crementelor logaritmice. 13. Decrepitare [pacTpecKHBaHHe (Ha orae npn pe3KOM HarpeBaHHH); decrepitation; Ver-knisterung, Verpuffung; decrepitation; felduz-zadâs, felpuffadâs]. Chim.: Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri, din cauza dilatării lor inegale, când lî se ridică brusc temperatura. E însoţit, uneori, de un sgomot particular, ca un pârâit slab. 14. Decroşarea maşinii sincrone. V. Desprinderea maşinii sincrone. 25 1. Decumanus [termen latin]: Nume dat străzilor unui castru sau ale unui oraş roman, având aproximativ, direcţia, E-V. 2. Decupaj tehnic al scenariului [pa3pe3bl-B3HHe, MO'HTaJK (|)HJIbMa, KHHOGIjeHapHH; decoupage; Drehbuch; sound cuffing7i editing; sz.cenârium filmâtultetesej. Cinem.; Operaţiunea transpunerii unui subiect in scenariu cinematografic. s. Decupare [paciţenKa; tranchage; Messern; trimming; lefejtes], V. sub Furnir. 4. Decupare [Bbipe3biBamie, BbicenKa; decoupage; Abschneiden, Ausschneiden; cutting ouf; levâgâs,, kivâgâs]. 1. Acţiunea de a tăia o piesă în două bucăţi. — 2. Acţiunea de a tăia, după o formă dată, un obiect de grosime con-stantăr redusă faţă de lungimea şi lăţimea lui. Operaţiunea se poate efectua urmărind un desen cu foarfecile de mână, cu ferestrăul cu bandă, cu maşina de decupat iabla, cu flacăra oxiacefilenică ; ea se mai poate efectua prin presarea cu ajutorul unei perechi poanson-matrifă, la prese de decupare pentru prelucrarea tablelor metalice. 5. Decuplare [paciţenKa; decouplement; Ent-kuppelung ; uncoupling, disengaging ; kikapcso-las]: 1. Operaţiunea prin care se desfac cuplele a două vehicule de cale ferată, cari au fost cuplate. — 2. Desfacerea unui cuplaj. 8. Decuscufare [o^HiiţeHHe ceMHH ot no-BHJIHKH; decuscutage; Kleeseidesamen-Schei-dung; dodder seeds separation; ioheremag-tisztitâs]. Agr..* Operaţiunea de separare a seminţelor plantei parazite cuscuta, de seminţele de lucerna, de trifoiu, măzăriche, etc. 7. Decuscufafor [oHmiţaTejib ceMHH ot nOBHJlHKH; decuscuteuse; Kleeseidesamen-Schei-demaschine; dodder seeds separator; elektro-mâgneses magkulonito]. Agr.: Instalaţie care separă cuscuta de trifoiu şi de lucernă, prin cernere şi cu ajutorul efectromagneţilor, după ce sămânţa a fost impregnată, în prealabil, cu pulbere de fier, care se prinde numai pe cuscută, fiindcă aceasta are tegumentul aderent din cauza asperităţii. 8. Decuvaj [pa3JlHB BHHa; decuvage; Ab-iassen (des Weines); tapping (of wine), broa-ching (of wine); bor-lehuzâs]. Agr.: Tragerea vinului fermentat din tocitoare. 9. Dedekind, tăietură ~ [ceneHne, itymopa ffefieKHHRa; coupure de D.: D.scher Schnitt; D. cut; D.-fele vâgâs], Maf.: Orice împărţire a mulţimii numerelor raţionale în două clase, astfel încât numerele din prima clasă să fie mai mici cfecât cele din a doua clasă. O astfel de tăietură defineşte un număr N, astfel încât orice număr mai mic decât N aparţine primei clase, iar orice număr mai mare decât N aparţine celei de a doua clase. Dacă acest număr N aparţine uneia din cbse, el este raţional. Dacă nu aparţine nici-uneia din ele, se numeşte iraţional. Ex. : V2 este numărul definit prin tăietura care aşază în prima clasă numerele raţionale de pătrat mai mic decât 2, iar în a doua clasă pe cele de pătrat mai mare decât 2, el însuşi nefăcând parte din niciuna din aceste clase. 10. Dedifel [aHeMOHa, BeTpeHHiţa; anemone; Kuhschelle, Kuchenschelle; anemone,, windflower; şzelrozsa]. Hort.: Anemone; familia ranuncu- laceelor. Plantă vivace, rizomatoasă, ale cărei seminţe (cu coadă cu peri) sunt foarte uşor luate de vânt. Creşte 20-’25cm înălţime şi înfloreşte din primăvară până în vară. Se foloseşte pe sub arbori sau arbuşti, pentru ghivece şi chiar ca floare tăiată. Se înmulţeşte prin seminţe, semănate imediat după recoltare, fiindcă astfel răsar în primăvara celui de al doilea an. Se mai înmulţeşte prin divizarea rizomilor, punându-i în pământ din toamnă. Dediţeii sunt cunoscuţi de popor sub diferite nume: dediţei (Anemone pulsaţiIla L.)f cu flori albastre-violete; păştiţă (A. ranunculoides L.)f cu fiorii galbene; oiţe (A. silvestris L. şi A. narcissiflora L.), cu flori albe, roze pe dinafară; crucea voinicului (A. angulosa Lam.), cu flori albastre. 11. Dedoioinitizare [pa3A0Ji0MHHHBaHHe; .de-dolomitisation; Dedolomitisierung; dedolomiti-saf'ion; dolomittalanitâs], Mineral.:, Metamorfozarea termică a dolomifului, caracterizată prin formarea de calcare cu periclaz sau brucit, datorită disocierii carbonatului de magneziu. 12. Defazaj între două mărimi armonice [c/ţBHr $a3 AByx rapMOHHnecKHX BejiHHHH; dephasage de deux grandeurs harmoniques; Pha-senverschiebung zweier harmonischen Grofjen; phase difference beiween two harmonic quanti-ties; ket harmon'kus mennyiseg fâziskulombsege]r 1. Diferenţa minimă dintre două valori ale variabilei independente, în raport cu care mărimile sunt armonice şi de aceeaşi frecvenţă, corespunzătoare la două valori de aceeaşi fază ale celor două mărimi. Diferenţa de fază se contează numai între zero şi o jumătate de perioadă, adică, dacă o mărime are o diferenţă de fază mai mult decât o jumătate de perioadă în urma* unei alte mărimi, se spune că ea are o diferenţă de fază egală cu lipsa până la o perioadă întreagă, înaintea celeilalte mărimi. Sin. Decalaj (termen care se foloseşte mai ales pentru diferenţele de fază provenite din calarea sub unghiuri diferite pe un corp rotitor), şi Diferenţă de fază. — 2. Unghiul dintre doi vectori cari reprezintă, în diagrama polară, două mărimi armonice şi de aceeaşi frecvenţă. Se contează numai între — tt şi + jc, în radiani, respectiv între — 180a şi +180°, în grade sexagezimale. 13. ~ caracteristic [xapaKTepHCTHHeCKHB C/ţBHr (|)a3; dephasage caracteristique; karakte-ristischer Phasenunferschied; characterîstic diş-placement of phase; jellegzetes fâziskulombseg]. V. sub Exponent de transfer. 14. ~ exterior al unui circuit electric [BHeni-HHH C/ţBHr (|)a3 B 3JieKTpHHe.CK0H IţeiIH; dephasage exterieur d'un circuit electHque; âu^ere Phasenverschiebung eines elektrischen Kreises? 26 exterior phase displacement of an electric circuit; villarhos âramkor kulso fâziseltolodâsa]. El.: Diferenţa de fază dintre tensiunea la bornele circuitului şi curentul care trece prin el în regim armonic. 1. Defazaj inferior a! unui circuit electric [BHyT-peHHHH c/ţBHr cpa3 b 3jieKTphh6ckoh iţeira; dephasage interieur d'un circuit electrique; in-nere Phasenverschiebung eines eîektrischen Krei-ses; interior phase displacement of an electric circuit; villamos âramkor belso fâziseltolodâsa]. El.: Diferenţa de faza dintre tensiunea electromotoare indusă din exterior în circuitul electric .şi dintre curentul care trece prin el în regim armonic. 2. ~ iterativ [nOBTOpHK)HţHHCH GABHr $a3; dephasage iteratif; Kettenwinkelmafj; (iterative phase displacement; szogmertek]. V. sub Exponent iterativ de propagare. 3. ~ lineic [jlHHeHHblH C/ţBHr (|)^3; dephasage lineique; lineischer Phasenunterschied; lineic displacement of phase; lineikus (âziskulomb-seg]. V. sub Exponent de transfer. 4. ~ pe imagini [HeTbipexnojnoCHbiH c/ţBHr 4>a3; dephasage sur images; Vierpolwinkelmass; quadripole phase displacement; negypolusu fâzis-eltolodâs]. V, sub Exponent de transfer. 5. Defecant [ajibdyMHHOBbiă oca^HTejib; defecant, desalbuminant; Eiweifjfallungşmittel ; albumin' precipitating agent; feherjeejto anyag]. Chim. biol.: Substanţă chimică având proprietatea de a precipita albuminele din soluţii. Ex.: acidul fricloracetic wolframatul de sodiu, sulfatul de zinc, etc. V. Defecare. 6. Defecare [,n;e(|)GKari;HH, ocan^eime, OHHIIţeHHG; defecation; Klărung; defecation; tisztulâs]. Ind. alirn.: Depunerea, sub forma unui depozit pe fundul vasului, a diferitelor substanţe pe cari un lichid le ţine în suspensie. Prin această depunere,, lichidul se purifiică. In industria zahărului, se înţelege prin defecare tratarea zemurilor dela difuzoare cu oxid de calciu sau cu hidrat de calciu, pentru a purifica aceste zemuri în vederea cristalizării 'zahărului. Totodată, prin tratarea cu var, zahărul trece sub •forma unei combinaţii numite monozaharat de calciu. 7. Defecare [ocaJK^eHHe aJib6yMHHa; desal-bumination;] Enfeiwei^ung, Eiwei^făllung; albumin precipitation; feherje kivâlasztâs]. Chim. biol'. : Precipitarea albuminelor dintr'o soluţie, cu ajutorul unui reactiv chimic (defecant). Defecarea este folosită în anumite analize chimice ale sângelui şi urinei, pentru îndepărtarea albuminelor, cari împiedecă aplicarea metodelor curente de analiză. Sin. Desalbuminare. 8. Defect [noBpeiKAeHHe, ^ecJjeKT; defaut; Fehţer; fault; rminosegi hiba]. Tehn.: Lipsa de calitate a. unui fabricat, faţă de calitatea urmărită. 9. ~ de execuţie [Ae^eKT BbinojmemîH; defaut d'execution; Ausfuhrungsfehler; fault of exe-cution; eloâltâsi hiba]: Orice defect de fabricaţie, care nu e defect de material. Ex.: Defectul de depăşire a toleranţelor privitoare la dimensiunile unei piese fabricate. 10. ~ de fabricaţie faec|)eKT 4>a6pHKamiH; defaut de fabrication; Fabrikationsfehler; fault of fabrication; gyârtâsi hiba]: Defect care provine din procesul de fabricaţie. Ex.: suflura unui lingou; decarburarea superficială a unei piase de otel, în timpul tratamentului termic. 11. ~ de izolare [noBpeHgţeHne (fle(|)eKT) H30JIHU.HH; defaut d'isolement; Isolationsfehler; insulation fault; szigetelesi hiba]. EL: Stare cu rezistenţă electrică de izolare anormal de mică. 12. ~ de material [^e^eKT MaTepHaJia; de- faut de materiei; WerkstoffehIer; fault of material; anyaghiba]: Defect care consistă în lipsa de proprietăţi fizicochimice adecvate ale unui material. Ex.: Prezenţa fosforului într'un oţel. îs. Defect de masă [#e(J)eKT Maccbi; defaut de masse; Massendefekt; mass defect; tomeghiâny]. Fiz.: Diferenţa dintre suma maselor particulelor elementare cari alcătuesc un nucleu atomic, şi dintre masa acestui nucleu. Conform relaţiei relativiste dintre masa m şi energia E: E~mc2, c fiind vitesa luminii, defectul de masă este echivalent cu energia de legătură a particulelor din nucleu. Defectul de masă se exprimă, de obiceiu, în miimi ale unităţii nucleare de masă (mUM), unitate care este egală cu a şasespre-zecea parte din masa atomului neutru de isotop uşor al oxigenului. Trecerea la scara energetică obişnuită în fizica nucleară se face ţinând seamă că 1 mUM = 0,93 MeV. t4. Defectare în serviciu [noBpeHc^eHHe bo BpeMH pa60Tbf; defaut pendant rexploitation; Betriebsstorung; fault during service; uzemhiba]: Defectare care survine în cursul serviciului sau al exploatării. Ex.: Străpungerea izolaţiei unui cablu electric în serviciu. îs. Defectiv [£eeKTHBHbiH; defectif; defek-tiv; defective; defektiv}. Mineral.: Calitate a unui cristal în care patru unghiuri solide ale cubului primitiv au fost înlocuite cu tot atâtea faţete. ie. Defecfoscop [Ae$eKT0CK0n; defectoscope; Defektoskop; defectoscope; Defektoszkop]. C. f.: Aparat folosit la detectarea defectelor de material (variaţia structurii, incluziuni, fisuri* etc.) în piesele de oţel (fusuri, bufoni de manivelă, biele motoare şi cuplare; tijele pistoanelor, şine, arbori de pompe, etc.), prin variaţia proprietăţilor lor magnetice. Constă dintr'o bobină magnetică de explorare care este purtată în lungul piesei ce trebue examinată, astfel că în dreptul porţiunilor cu defect se citeşte, cu ajutorul unui-galvanome-tru, variaţia curentului indus. Poate avea forma de inel sau de potcoavă. i7. Deferîzare [y^Jienue h3Jihihkob me-Jie3a; deferrisation; Enteisenung deferrization; vastalanitâs]: îndepărtarea excesului de fier din apele feruginoase, în scopul îmbunătăţirii lor pentru a putea fi consumate. îs. Deferlare [npH6oft (bojih); deferlement; Brandung; unfurling; hullâmforesj. Nav.: Revărsarea unui val, când întâlneşte un fund înalt. i9. Deferiilizare [pa3pymeime njio^opo^HH (nOHBbl); defertilisatioff; Unfruchtbarmachen; un- fertilizing; fertoflenites]. Agr.: Acţiunea de a de-fertiliza un teren, adică de a-l aduce în stare de neproducti vitale. î. Defibrare [TpenaHHe, MHTbe; defibrage; Zerfasern; scutching; rostfosztâs]. Ind. chim. sp.: Operaţiunea prin care alcaliceluloza este desfăcută în fibre. Este operaţiunea prealabilă xantogenării, şi are de scop să asigure, în timpul xantogenării, o suprafaţă mare de dontact, între alcaliceluloza şi sulfura de carbon, şi apoi să realizeze şi o depolimerizare a macromoleculei de alcaliceluloza, convenabilă xantogenării. Defibrarea se execută în aparate speciale, numite defibratoare, la temperatura deSO'-SS0, în prima fază timp de două ore, iar în a doua fază, latempera^-tura de 3*/*5°, de asemenea timp de două ore. 2. Defibrarea lemnului [pasTHpaHHe, H3-MeJIbHeHHe JţpeBeCHHbl; defibrage, rapage; Holzschleifen; wood gninding; fafoszlatâs, fa-koptătâs]. Ind. hârt.: Operaţiunea răzuirii lemnului, adică a desprindem fibrelor, pentru obţinerea pastei de lemn. a. Defibrafor [HcrapaTejib, fte(|)H6pep; de-fibreur; Schleifer; wood grinder; foszlato, kop-tato]. Ind. hârf.: Maşina de lucru cu care se execută defibrarea lemnului prin frecarea pe o piatră cilindrică în rotaţie (d), stropita abundent cu apă. Lemnul (c) este împins spre piatră prin intermediul unui sistem hidraulic sau mecanic. Defibratorul se numeşte: ■' 4. Defibrafor continuu [6ecnpepbiBHbiH #e-<|>H6pep; defibreur conţinu; Stetigschlerfer; contii-nual grinder; folytomos foszlato], când lemnul (c) este încărcat în mod continuu la partea superioară a maşinii (a) şi împins spre piatra (d) printr'un sistem mecanic: lanţ (b), spirală, roţi dinţate (v. fig.). Defibrafor continuu, a) gaură de încărcare; b) lanf transportor; c) material lemnos; d) piatră de defibrare. 5. ~ cu prese [npeccoBblH fle(|)H6pep; defibreur â presses; Pressenschleifer; press grinder; presfoszlato], când lemnul (d) este conţinut în casete (b) de dimensiuni mici şi repartizate în jurul pietrei, şi e împins prin presiune hidraulică, (a), (v. fig.). Defibrafor cu prese, a) cilindru hidraulic; b) piston; c) casetă; d) material lemnos; e) piatră de defibrare. e. Defibrafor [,o;e(i>H6pep; defibreuse; Ent-faserungsmaschine; scutcbing machine; koptatâ, foszlatogep]. Ind. chim. sp.: Aparat cu care se obţine desfacerea foilor de alcaliceluloza în fibre, pe cât se poate, individualizate. In principiu, un defibrafor este format dintr'o cadă cu pereţii dubli, prin care se trimite apă la temperatura dorită. In interiorul său se roteşte o serie de cuţite elicoidale zimţuite pe margini, şi cari se pot mişca în ambele sensuri. 7. Deficient, număr ~ [He^ocTaTOHHoe HHCJIO; nombre deficient; defiziente Zah.l; deficient number; hiânyos szâm]. Aritm. : Număr pentru care suma divizorilor săi este inferioară lui însuşi. Ex.: numărul 10 (1+2-f-5 = 8<10). 8. Deficit de oxigen [AecJîHiţHT, HeflOCTaTOK KHCJlopo/ţa; deficit d'oxygene; Sauerstoffdefizit; oxygen deficit; oxigen - hiâny]. Chim.: Diferenţa dintre oxigenul de saturare şi oxigenul disolvat într'o apă oarecare. 9. Deficit de saturaţie [Ae(f)HiţHT, HSftQCTa-TOK Hacblin,eHHH; deficit de saturafion; Satura-tionsdefizit; saturation deficit; telitesi hiânyj Mefeor.: Diferenţa dintre cantitatea de vapori de apă corespunzătoarestării de saturaţie Ia o temperatură dată, şi dintre cantitatea de vapori de apă din atmosferă, înfr'un moment dat. Sin. Deficit higrometric. V. şi sub Umezeala aerului. 10. Deficit higrometric. V. sub Umezeala aerului. 11. Defileu [ymeJibe, y3KHH npoxo^- defile; Pa^; defiler gorge; hegyszoros].* Topog.: 1. Trecătoare foarte îngustă, care se desfăşură pe o lungime mare, permiţând trecerea unei ape curgătoare printr'un lanţ de munţi. V. Trecătoare. — 2. Trecere strâmtă printre două stânci înalte sau printre coastele abrupte a două versante muntoase, , 12. Definitivare [oKOH^aTejibnaH OTja;ejiKa; amenagement definitif; Ausbau; finishing; veg-legesites]. Drum.: Ansamblul lucrărilor necesare pentru a face ea partea carosabilă a unei şosele să îndeplinească conditiunile cerute de o şosea modernă. Implică aplicarea unui pavaj sau a unei îmbrăcăminte definitive (permanente). 1. Deflagraţie [^e^JiarpaiţHH; deflagration; (schnelle) Verbrennung; deflagration; eleges]. ExpL: Regim de ardere explozivă în care- reacţia se propagă cu vitesă mică, de ordinul metrului pe secundă. Deflagraţia este iniţiată, în general, de acţiunea unei flăcări sau scântei şi, mai rar, de aceea a unui şoc mecanic. Sin. Explozie de ordinul întâiu. 2. Deflarit. Ind. pişj.: Produs cu ajutorul căruia se albesc extractele de quebracho întrebuinţate în industria pielăriei. Este un sulfoxilat al formaldehidei (N. D.). s. Defîafie eolică [BeTpoBan Ae^JiHiţHH; de-flation eoliienne; Winddeflation; wind deflation; szelcsokkenes]. Geo!.: Transportul, datorit vântului, al unui material devenit mobil prin eroziune. 4. Defîafie monetară [/ţecJîJiHiiiHH; deflation; Deflation; deflation; penz deflâcio]: Modificarea raportului dintre bunuri şi monetă, cu scopul de a spori puterea de cumpărare a monetei, adică pentru a face să scadă preţul bunurilor şi al serviciilor. Factorii monetari cari provoacă de-flaţia sunt: micşorarea cantităţii de monetă în circulaţie, reducerea vitesei de circulaţie a monetei, restrângerea creditelor etc., faţă de o producţie presupusă constantă. 5. Deflector [Ae(i)JieKTOp; deflecteur; Abien-ker; deflector; irâny-terito] 1. Mş.: Piesă sau dispozitiv care serveşte pentru a schimba direcţia unui curent de gaz sau de lichid. — 2. C.f.: Clapă de fontă montată, la unele locomotive, în interiorul focarului, în dreptul uşii cutiei de foc, cu axa de articulaţie orizontală (v. fig.). Poate fi menţinută mai mult sau mai puţin Înclinată printr'o pârghie, şi conduce aerul care intră prin uşa cutiei de foc, asigurând un amestec bun cu gazele din focar. — 3. Av.: Element de suprafaţă, adesea esca-motabil, dispus în relief la exteriorul planorului* în dreptul unei deschideri, pentru ca, prin deflexiu-ne, să creeze la marginea sa o depresiune care să împiedece intrarea aerului în acea deschidere. Deflector în cu fia de toc a locomot:ive:i. a) pârghie de comandă; b) balama; c) d'ispofifjv de fixare cu cadran; d) cadrul uşii; e) placa portală a căldării verticale; f) deflector; g) uşa focarului. e. Deflector [rop6 nopniHH, OTKJiOHHTejib; deflecteur; Kolbennase; piston hump; hengerorr]. Mş. ferm.: Proeminenţă pe capul pistonului» care serveşte la dirijarea fluidului admis în cilindru. Se foloseşte la unele motoare cu explozie în doi timpi pentru dirijarea baleiajului, sau la unele motoare Diesel în patru timpi, pentru dirijarea turbulenţei. V. fig. sub Cilindru cu răcire de aer. 7. Deflector [OTKJlOHHTejlb CTpy H; deflecteur; Strahlablenker; deflector; deflektor]. Mş. hidr.: Piesă aplicată ia statorul turbinei Pelton, Turb:ină Pelton. a) acul :injecîoru!u:i; b) regulatorul automat de vitesă; c) roată cu cupe; d) conductă de apă; e) cuvă; f) ca- potă; g) deflector, în faţa distribuitorului. E comandată de regulator şi abate brusc curentul de apă, când rotorul are tendinţa de a se ambala, la o scădere bruscă de sarcină, spre a da acului timp să intre în acţiune, evitând astfel loviturile de berbec în conductă (v. fig.). V. şi Tur- bină Pelton. s. Deflector [oTpa-HîaTeJIbHblH JIHCT; deflecteur; (Ab-) Lenk-platte; deflector plate, diaphragm ; terelo Iernez], C. i.: Placă mobilă, aşezată oblic, dela rândurile superioare de ţevi spre partea^inferi- Deffector în camera de fum a locomotvei. 1) cameră de.fum; 2) deflector; 3) coş; 4) cap de emisiune. oară a cutiei de fum a unor locomotive, pentru a împiedeca gazele arse să treacă în cantitate mai mare prin ţevile din rândurile superioare (v. fig.). Serveşte, în acelaşi timp, ca şicană în drumul scânteilor şi a fraisilului. 9. Deflector [onpeAejiHTejib OTKJiOHeHHH; ^deflecteur; Ablenkungsmesser; deviation-meter; kiteresmero-muszer]. Nav.: Aparat care serveşte la determinarea deviaţiei busolelor (compasurilor) navelor,, pentru a regJa compensaţia lor. 29 - i. Deflector de cilindru [OTparaaTejibHan neperopo^na (3acjio’HKa) iţHjraimpoB; deflec-teur de cylindre; Zylinderleitblech; cylinder deflector; legirânyito hengerlemez]. Mş. ferm.: Ansamblu de ecrane de tablă, în jurul cilindrilor şi al culaselor unui motor răcit cu aer, cari dirijează astfel curentul de aer, încât întreaga suprafaţă a acestor organe să fie bine şi omogen răcită. 2. Deflector de scorii (conic) [oTpamatoman HCKpbl TapeJIKa; cone deflecteur d'escarbilles; Funkenablenkţeller; spark deflector cone; szikra^ terelo-târcsa]. C, f.: Piesă metalică, în formă de —■con. cu vârful în jos, aşezată deasupra coşului locomotivei, în care izbesc corpurile antrenate de;gaze, cari apoi cad în cutia de fum. Serveşte şi ca parascântei. s. Deflegmare [^e(|)jierMHpoBaHHC; defleg-mation, dephlegmation; Dephlegmierung; dephlegmation; elvâlasztâs]. Ind. chim. sp,: Separarea şi purificarea componenţilor unui amestec lichid,, cu ajutorul unei instalaţii de distilare echipate cu un element deflegmator. Termenul, care provine din f'ndustria spirtului, indica eliberarea vaporilor de distilat din flegmă, de părţile carii fierb mai greu. Ei s'a extins apoi ia tehnica distilării produselor petroliere, a produselor obţinute prin distilarea gudroanelor de cărbuni, a uleiurilor eterice, etc. Procesul deflegmării se produce în domul unui alambic sau în defleg-matorul unui cazan de distilare, la o temperatură bine definită, prin răcirea produsă de aerul înconjurător sau de apă, când se condensează o parte din vaporii distilatului mai bogaţi în constituenţi cu punctul de fierbere mai înalt decât al vaporilor iniţiali. Vaporii condensaţi se scurg pe pereţii recipientului de distilare şi cad înapoi peste cei cari vin, răcindu-i parţial. Datorită schimbului de căldură dintre vaporii condensaţi şi cei cari vin din cazan, primii se evaporă din nou şi trec mai departe în deflegmator. Fenomenul acesta de condensare pe o suprafaţă răcită şi de reevaporare în contact cu vaporii proaspeţi, veniţi din cazan, se numeşte-şi reflux. Vaporii condensaţi în deflegmator au altă compoziţie chimică decât amestecul celor cari sosesc din lichidul ce fierbe în cazan, şi decât vaporii cari se scurg pe pereţii instalaţiei de distilare. Deflegmarea este caracterizată prin jocul dintre căldura care trebue dată distilatului şi condensatului, ca şi prin mişcarea într'un sens şi în sens contrar a distilatului în faza de vapori, a condensatului şi a reziduului din cazan. Acţiunea deflegmării depinde de următorii factori: creşte cu căldura transportată de vapori şi cu raportul dintre cantitatea de vapori totali şi de vapori rămaşi; este cu atât mai mare, cu cât drumul Ia care este supus materialul condensat la acţiunea vaporilor este mai lung, şi cu cât acesta este mai fin divizat, când întâlneşte vaporii. In tehnica modernă, deflegmarea este combinată, de obiceiu, cu fracţionarea, sistem care înlo-cueşte, din ce în ce mai mult, vechiul sistem de * purificare a substanţelor prin distilare însoţită de deflegmare. 4. Deflegmator [;ţe(|)JierMaTop; deflegmateur; Dephlegmator; dephlegmator; elvâlaszto beren-dezes, elkulonito berendezes]. Ind. chim. sp.: Aparat folosit în unele distilerii pentru efectuarea operaţiunii de deflegmare (v. fig.). El poate fi vertical sau orizontal. A Operaţiunea de defleg- qmnnnij * mare se produce prin contactul vaporilor materialului de deflegmat cu suprafeţele reci cu cari vin în contact, prin aceea că părţile grele din vapori sunt condensate. In general, un deflegmator este format dintr'un ci- lindru de tablă, închis la ambele capete cu capace în şuruburi, şi echipat în interior cu o serie de table dispuse astfel, încât să formeze şicane în drumul vaporilor cari trec prin ele. Are, de ' 1 asemenea; armaturi pen- Deflegmator. tru racordul: conductei de ^ vaPorii <^tilahilu5 intrare şi de ieşire a va- ieşirea aPei de răcire; 3) porilor, şi! de condus intrarea aPei de răcire; 4> condensatul, fie înapoi «pac .de răcire cu-jaripi; în circuitul de fabricaţie, 5) vas cu pere|i d! re*jnere fie pentru a-l separa pentru apa. definitiv. In multe cazuri, deflegmatorul este de tipul răcitoarelor multitubulare, răcirea făcându-se cu ajutorul apei, pe principiul contracurentului. o U- r-K 2 2) 1 şi 2) intrarea şi ieşirea apei; 3 şi 5) intrarea şi ieşirea vaporilor distilatului; 4) suprafaţă de răcire (deflegmare). Şicanele interioare ale vechilor tipuri de defleg-matoare au fost înlocuite cu adevărate elemente de rectificare de tip Heckmann, iar apoi, defieg-matoarele au fost complet înlocuite prin chjar coloana de rectificare propriu zisă; astfel s'a mărit randamentul, iar în cazurile în cari se defleg-mează mai multe subproduse, ca în industria de petrol, deflegmarea se poate realiza printr'un singur aparat, în locul câte unui deflegmator pentru fiecare subprodus. Deflexiune [OTKjiOH©HHe; defiection; Ab-lenkung; defiection; irânyelteriteş]. Tehn.: Abaterea unui curent de fluid din direcţia lui de curgere. V. şi sub Deflector. 30 î. Deflexiune [/ţe(|)JieKiţHH, otk jiOHGHîie; deflection; Abwind; down wash, down flow, hâtszel]. Av.i Abaterea curentului în spatele unei aripi (care este sediul unei forje portante şi în jurul căreia există deci o circulaţie). Se măsoară prin unghiul de deflexiune. 2. unghiu de ~ [yroji OTKJiOHeHHH; angle de deflection; Ablenkungswinkel; angle of deflection; elterito szog]: Unghiul format de vitesa iniijială â curentu4ui, cu vitesa rezultând din efectul deflexiunii. Se operează curent cu tangenta acestui unghiu, egală cu raportul dintre vitesa indusă şi vitesa la infinit în amonte. s. Defloculare [#e(|)JTOKyjiHij;HH ; dispersion; Zerstreuung; defloculation; szetszorâs]. Chim. V. Peptizare. 4. De Florez, aparat ~ [arinapaT Re Ojio-pe3; appareil de de F.; De F. Apparat; de F. appa-ratus; De F.-fele villamos nyito es zaro beren-dezes]. Elf.: Aparaj care serveşte la închiderea şi deschiderea, dela mare distanfă, pe cale electrică, a supapelor şi a canalelor. formei : O sferă omogenă care se comprimă uniform sub acfiunea unei presiuni exterioare nu-şi schimbă forma, dar în starea comprimată se numeşte sferă deformată. 7. Defoimafie [fle^opMaiţHH, H3MeHeHHe (jpOpMbl; anamorphoşe; Verzerrung; deformation; anamorfozis alakvâltozâs], Geom. : Schimbarea formei unui obiect, printr'o proiecfie. Orice proiecţie deformează obiectele din spaţiu, afară de cazul proiecfiei unei figuri plane pe un plan paralel cu ea, când figura-proiecţie e egală cu originalul, în proiecţia cilindrică, şi omotetică cu eaf în proiecţia conică. Fiecare proiecfie îşi are legile ei de deformare sau de anamorfozare, exprimate prin ceea ce ele păstrează. Astfel: Proiecţia cilindrică păstrează raportul a trei puncte în linie dreaptă. Proiecţia conică păstrează bira-portul (raportul anarmonic) a patru puncte în linie dreaptă. Sin. Anamorfoză. s. Deformafie [/ţecjpopMaiţHH ; deformation ; Fbrmănderung; deformation, străin; alakvâltozâs], Rez. mat.: Schimbarea formei sau a dimensiunilor Schema unei instalaţii De Florez. "t)’"cupfor fip de Florez; 2 şi 3) coloană de fracfionare; 4) coloană de stabilizare; 5) pompă de alimentare; 6) benrină stabilizată spre depozit; 7) reziduu spre depozit; 8) coloană-flash. 5. De Florez, procedeul de cracare ~ [Me-TOA KpeKHHra /ţe-OjiopeS; procede de cra-cking de de F.; De F. Krackprozess; deF. cracking process; De F*-fele krakkolâsi eljârâs]. Ind. pefr.: Unul din primele sisteme de'cracare, folosit pentru a produce economic benzină cu indice octanic mare, şi care lucrează cu temperaturi de peste 550° şi presiuni de cca 15 at. Schema alăturată permite să se urmărească mersul operaţiunii. De remarcat e cuptorul vertical, cu încălzirea care se face pe la partea superioară şi cu preîncălzitor de aer. «. Deformare [HCKpHBJieirae, HCKaJKemîe; deformation; Deformierung; deformation; alakvâltozâs]: 1. Operaţiunea de schimbare a formei unui corp. — 2. In rezistenţa materialelor, ope-rafiuneâ de schimbare a formei sau a dimensiunilor unui corp sau ale unei porţiuni dintr'un corp, chiar dacă ultimele nu implică o schimbare a părţilor unui corp, prin sarcini exterioare sau prin tensiuni proprii. Prin schimbarea) formei se înţelege schimbarea formei figurilor geometrice determinate de pozifiile relative ale punctelor corpului, chiar dacă aceasta nu implică o schimbare a formei lui exterioare, cum e cazul torsiunii simple (v. sub Deformajie, stare de ~ simplă). Cazul particular al schimbării dimensiunilor fără schimbarea formei se numeşte, de asemenea, deformajie. 9. ~ admisibilă [AonycKaeMas #e(|)QpMa» iţHH; deformation admissible; zulâssige Form-ănderung; admissible deformation; megengedett alakvâltozâs] : Deformaţia limită permisă într'o construcfie, din consideraţii de siguranjă. 10. ~ elastică [ynpyran Ae^opMaiţHH; de-formation elasfique ; elastische Formănderung ; elastic deformation; rugalmas alakvâltozâs]: De-forma|ie care se anulează când sarcina încetează de a lucra asupra sistemului solid care se deformează. 3f 1. Deforma fie permanentă [n0CT0HHHâH ycaAKa, ocTaTOHHaa ftec|)opMaiilHH; deformation permanente; bleibende Formănderung; permanent setr permanent deformation; âllando alak-vâltozăs, marado alakvâitozăs]: Deformatia unui solid care rămâne şi după încetarea sarcinii. Sin. Deformafie reziduală. 2. ~ plastică [njiacTHHecKan ^e^opMat^HH; deformation" plastique; plastische Formănderung; plastic deformation; plasztikus alakvâltozâs] Deformafie care corespunde unei rezistente peste limita de curgere, când deformatiile cresc fără sporirea rezistentei. V. şi sub Plasticitate. 3. ~ reziduală [0CTaT0HHafl fte^opMaiţHH; deformation residuelle; bleibende Formănderung; residual deformation; marado alakvâltozâs]. V. Deformafie permanentă. • 4. ~ specifică [yflejibHan /ţe^opMaiţHH; deformation specifique; bezogene Formănderung; specific deformation; jellemzo alakvâltozâs, faj-' lagos alakvâltozâs] : Termen comun pentru lungirile specifice şi alunecările specifice, cari caracterizează complet starea de deformare într'un loc dat dintr'un mediu material continuu. Dacă w e vectorul deplasării unuii punct P± şi w = -f* Aw vectorul deplasării unui punct P2, situat în orientarea v fafă de P±, şi la distanfa de el, limita câtuluj dintre diferenţa celor două deplasări şi distanfa &sv, când această di sta nfă tinde către zero, se numeşte derivata de direcţie deplasării, şi e: ^ojw ây ^ dz __ âsv $x âsv $y div q)z d*v“ Q)W , Q)W q)W . =^COS9« + ^cos“vy + ^cos“v, unde avx, ayyf avz sunt unghiurile directoare ale orientării v. Aceasta arată că derivata de direcfie a deplasării reprezintă vectorul asociat acelei orientări de către un tensor de ordinul al doilea wf numit tensorul deformafiei specifice, ale cărui componente sunt c)wi =âv Partea lui antisimefrică R, de componente Rik wik=^T < (hxk = x,y,z). 1 Q)Wk\ R*=2(-$rk-&rJ' *•*<■**=*■**>' caracterizează rotafia locală a elementului de volum, considerat ca solid rigid. Partea simetrică f a tensorului derivatei de direcfie a vectorului de deplasare, de componente Tf#: 1/Swi SwA T^=2te+^7;: <»'*>*<■ *»=*■**)• caracterizează starea de deformafie şi se numeşte tensorul deformafiei specifice. Componentele lui de prima spefă, adică de indici egali, cari se notează şi cu _ , _ _C)Wy _ )WZ e*=rxx=wi Sy=Tyy=:w: reprezintă lungirile specifice (adică alqngirile sau comprimările specifice, după cum sunt pozitive sau negative) în direcfia axelor Ox, Oy şi Ozr iar componentele lui de a doua spefă (de indici diferifi) reprezintă jumătate din lunecările specifice în planele axelor la cari se referă indicii lor: y _Y _!(&»* , Ixy—Iyx~ 2\&y + QxJ' 2 \ 5)2 + Qy )' T 2\ S* + 0*/ Dacă direcţiile axelor de coordonate coincid cu axele principale ale tensorului deformafie specifică, lunecările specifice respective sunt nule, şi starea de deformafie apare ca suprapunere de lungiri specifice simple şi de rotafii. V. sub Deformafie, stare de ~ simplă. 5. Deformafie sub greutate [/ţe(|>opMa-iţHH no/ţ TfDKeCTbK); deformation sous charge; Druckfeuer deformation; deformation under load; ho es sulyokozta alakvâltozâs]. Ind. st. c.: De-formaţia sub greutate, care se observă la produsele refractare la o anumită temperatură înaltă. Rezistenţa la deformare sub greutate a produselor refractare tinde către zero, când temperatura atinge 11501500°,, temperatură care se găseşte cu vreo câteva sute de grade sub punctul lor de topire. o. Deformafie, stare de ~ [C0CT0HHHe #e-(jpopMaiţH; etat de deformation; Deformations-zustand; deformation state; alakvâltozâsi âllapof]. F/z.» Rez. mat.: Stare a unui mediu continuu, în care prezintă lungiri (alungiri sau compresiuni) specifice, sau lunecări specifice diferite de zero. V. sub Deformafie specifică. 7. stare de ~ simplă [COCTOH- HHe npocTOH ^6(|)opMai];HH; etat de deformation simple ; einfacher Deformationszustand ; w simple deformation state; egyszeru alakvâltbzâsi âllapot]. Fiz., Rez. mat.: Stare de deformafie pe care o constitue fie lungirea simplă, fie torsiunea, fie lunecarea simplă. — In cazul lungirii simple, toate deplasările relative ale punctelor corpului sunt paralele cu o direcfie dată, iar valorile absolute ale acestor deplasări sunt egale pentru toate punctele unui plan perpendicular pe această direcfie. Limita variafiei relative a dis-tanfei dintre două plane de acest fel şi dintre însăşi distanfa, când aceasta tinde către zero, e lungirea specifică în direcţia dată. — In cazul torsiunii, toate deplasările relative ale punctelor corpului sunt cuprinse în plane paralele, perpendiculare pe o axă dată, şi sunt dirijate, în fiecare plan în parte, într'un sens dat, după tangentele la cercurile din ace! plan cari au centrul pe axă, şi depind numai de razele acelor cercuri. Forma şi dimensiunile corpului, sau ale porţiunilor corpului supus la torsiune rămân deci nemodificate; se modifica numai formele figurilor geometrice pe cari le determină punctele materiale ale corpului. 32 — In cazul lunecării simple, toate deplasările relative ale punctelor corpului sunt paralele şi cuprinse în plane paralele între ele şi cu o direcţie dată, iar valorile absolute ale acestor deplasări sunt egale pentru toate punctele unui astfel de plan. Unghiul de rotire al unui ax, presupus perpendicular pe aceste plane, se numeşte unghiu de lunecare. — Lunecarea simplă se ob-fine şi suprapunând, la câte 45° fată de direcţia de lunecare, o alungire simplă cu o compresiune simplă, şi apoi cu o rotaţie, aşa încât lungirea simplă şi torsiunea constitue deformaţii le simple propriu zise. — Suprapunând, pe elemente de volum destul de mici, deformaţii simple, se pot obţine cele mai generale stări de deformafie posibile. V. sub Deformafie specifică. 1. Defosforare [/ţe4)oc(})opH3aij;HH; dephos- phorage ; Entphosphorung ; dephosphorisation ; foszfortalanitâs], Mefl. : îndepărtarea fosforului dintr'o fontă, cu iocaziunea elaborării otelului. La o temperatură joasă şi în prezenfa unui adaus bazic (calcaros), fosforul se oxidează înaintea carbonului, şi trece în sgură. Aceasta este măcinată, ciuruită, triată magnetic şi apoi folosită ca îngrăşământ agricol (sgură Thomas). Reprezintă un caz de afinare prin oxiidare, folosit la cuptoarele cu . reverberafie cu căptuşeală bazică, şi ia convertisoarele Thomas. 2. Defrânare. V. Frânei, slăbirea 3. Defrişare [pacHHiiţeHHe. (3eMJiH ot jieca); defrichement; Rodung ; clearing, breaking up ; letarolâs]. Silv.: Operafiunea de tăiere înlăturare complefă a arborilor dintr'o pădure. Defrişarea se face pentru a pune în cultură un teren împădurit (şi şe numeşte, în acest caz, lăzuire) sau pentru a-i da alte întrebuinfări (şosele, drumuri, clădiri» etc.). Defrişarea este legiferată de Stat, avându-se în vedere proiecţiunea pădurilor 4. Degajare [owiţemie, paspencemie; jiet-foiement, degagement; -Lăuterungen, Reinigun-gen; clearing, thinning; felszabaditâsok, tisztî- * tâsok, villâgitâsok].Silv.; Operafiunea prin care se scoate, dintr'un seminfiş, o parte din exemplarele de mai puţină valoare cari copleşesc sau stingheresc în creştere specia principală. Sin. Curăţire; Lămurire. 5. Degajare [OHHin.eHHe; degagement; Einste-chen; relieving; eltâvolitâs]. 1. Tehn.: Acţiunea de îndepărtare a unei porţiuni de material, de pe o piesă, pentru a. permite o operaţiune ulterioară sau pentru a obţine o suprafafă curată. — 2. Arfe gr.: Repetarea trecerii, în liniile tăiate, a vârfului piesei cu care s’a executat o gravură, pentru a se îndepărta resturile de lemn sau de metal. e. Degajare [3aT0HKa; degagement; Rille; relief; vâjat]. Mş.; Canelură circulară, făcută prin prelucrare cu aşchiere într'o piesă cilindrică ce urmează să.fie rectificată sau filetată, pentru a permite uneltei (piatră de rectificat, cufit de tăiat filet) să-şi termine cursa fără să deterioreze faţa laterală învecinată a piesei (v, fig.), respectiv să atace piesa pe o lăţime suficientă pentru a permite evacuarea aşchiei. — 2. Orice canelură circulară făcută prin aşchiere într'o suprafafă f) Degajare pentru rectificare; 2) degajare inierioară peniru filetare. a) degajare; b) suprafafă rectificată; c) degajare interioară; d) suprafafă filetată. cilindrică exterioară sau interioară, sau între două suprafeţe cilindrice exterioare sau inferioare de diametri diferiţi (v. fig.). / ? * î) Degajare exterioară între două suprafefe cilindrice; 2) degajare interioară între două supraiefe cilindrice; 3) ungh:iu de degajare. a) degajare exterioară între două suprafefe cilindrice; b) suprafefe cilindrice; c) degajare interioară între două suprafefe cilindrice; d) suprafefe cilindrice; e) piesă de prelucrat; f) unealtă tăietoare; a) unghiu de degajare. 7. fafă de V. sub Cuţitului,, faţă de aşchiere a e. unghiu de ~ [nepe^HHH yroji pe3l],a; angle de degagement; Spanwinkel; rake angle; beâliitâsi szog]: Unghiul pe care o unealtă tăietoare sau un dinte al unei unelte tăietoare îl formează cu planul perpendicular pe suprafaţa pe care o prelucrează. Lucrând cu unealta respectivă sub ac.est unghiu, se realizează o îndepărtare uşoară a aşchiilor. V. şi Cuţitului, unghiul principal de degajare al 9. Degajat [pa3pdm1eHHblH; degage; unbe-iastet- disengaged; szabadonâllo]. Arh.: Calitatea unui pilastru sau a unei coloane aşezate lângă un zid, dar depărtată de acesta printr'un spaţiu mic (v. fig. sub Angajat), 10. Degarnisire [AeHyAai^HH, orojiemie #pe-BeCHoro CTBOJia; denudation; Kahlwerden; de-nudation; elkopaszodâs]. Agr.: Pierderea ramurilor roditoare de către ramurile de schelet, ca efect al îmbătrânirii şi al morţii celor dintâi, al greşelilor de tăiere sau din alte cauze. 11. Degazare [AerasaiţHH; degazage; Entga-sung; degassing; gâztalanitâs]. Fiz.: îndepărtarea gazelor dintr'un volum sau de pe o suprafaţă solidă. O bună degazare este condiţiunea indispensabilă pentru funcţionarea unui mare număr de aparate, de ex. a tuburilor electronice cu vid. Se realizează prin pomparea cu pompe de vid înaintat, în timp ce recipientul de degazat este încălzit la temperaturi cât mai înalte, urmată de absorbirea gazelor restante cu substanţe convenabil alese (cărbune activ la temperaturi joase, magneziu metalic, etc.). 1. Degazare [yCTpaneHae haobhthx râ30B; assainissemenf de J'air, degazage; Entgasung; gas removal; gâztalanitâs]. Gaze; Îndepărtarea gâzelor de luptă din adăposturi, din tranşee, încăperi, etc. Operafiunea se poate face mecanic — prin ventilare — sau chimic, prin neutralizarea gazelor cu substanfe neutralizante, cum ar fi carbonatul de sodiu, un amestec de carbonat de sodiu şi hiposulfit de sodiu, carbonatul de potasiu, ficatul de sulf, etc. 2. Degazare. V. Desaerisire. 3. Degazeificare [ycTpaHeHHe ra30B H3 yrjia cyxoâ neperoHKoâ, flerâsaipa yrjia; degazage; Entgasung; degasification; gâztaiani-fas], Ind, cb.: îndepărtarea materiilor volatile din cărbuni prin distilare. Se obţine un reziiduu de-gazât. Sin. Degazificare. 4. Degazeificarea noroiului [/ţerasaiţHH 6y-pOBOâ rpH3H; degazage de la boue; Entgasung der Spulung; degasification of mud; furosâr gâz-talanitâsa]. Mine: Operafiunea de îndepărtare a gazelor din noroiul de foraj. Pentru degazeificare se pot folosi următoarele procedee: agitarea noroiului în jghiaburi cu şicane şi în batale, trecerea peste turnuri de degazeificare şi site vibratorii, împroşcarea sub presiune a noroiului pe paravane de scânduri, injectarea cu abur care produce vid, curgerea peste suprafefe mari, diluarea cu apă, tratamentul chimic, pomparea cu presiune prin ajutajele malaxoarelor. s. Degazolinare [peKynepaiţHH, OTiiţen-JIGHHe ra30JlHHa; degazolinage; Entbenzinie-rung; gasoline removal; gazolinvisszanyeres]. Ind. petr.: Operafiune de recuperare a gazolinei din gazele bogate, provenite din exploatările petroliere. Se efectuează în instalaţii de trei tipuri: Instalaţiile de primul tip folosesc metode prin compresiune realizată cu ajutorul unor compresoare cuplate cu răcitoare (v. fig.). Efectul este limitat dependentă de temperatura optimă, care este foarte greu de menfinut în tehnică. Recuperarea nu se poate face, deci, cantitativ. In principiu, o astfel de instalaţie se compune dintr'un vas absorbitor vertical, încărcat cu material de suprafafă (inele Raschig, etc.) sau dintr'un grup de astfel de vase, în care gazele vin în contracurent cu lichidul absorbant, şi un al doilea vas sau grup de vase, în care absorbantul este liberat de hidrocarburile disolvate (gazolina) prin încălzire :d> C Schema unei instalafii de degazolinare prin compresiune, a) compresoare; b) răcitoare; c) acumulatoare; d) rezervoare. de o creştere prea mare a temperaturii şi de excluderea gazelor cari conţin aer şi cari, prin autoaprindere, ar putea provoca accidente grave. Presiunea de lucru este cea corespunzătoare condensării hidrocarburilor respective, dependentă şi de temperatura la care se lucrează. — Instalafii le de a doilea tip folosesc metode prin absorpfie, absorbanţii folosiţi cel mai mult fiind motorina, fetralina, uleiurile uşoare, etc. (v. fig.), Operafiunea este limitată de saturaţia absorbantului şi Schema unei r instalafii1" de degazolinare prin adsorpfie. a) compresor; b) răcit or; c) turnuri de adsorpfie; d) pompe; e) rezervor; f) conductă de motorină. indirectă, ceea ce alcătueşte, de fapt, o uşoară distilare urmată şi de o rectificare, care stabilizează calitatea gazolinei. — Instalaţiile de al treilea tip folosesc procedeul adsorpfiei care se produce prin difuziunea moleculelor gazoase în capilarele mediului adsorbant, saturafia fiind realizată când tensiunea vaporilor gazolinei adsor-bite e egală cu presiunea gazului exterior. Ad-sorbanfii folosiţi în mod curent în industria gazolinei sunt cărbunii activi. Acest procedeu prezintă, faţă de cele anterioare, avantajele că are un caracter mai general, el fiind folosibil la orice fel de gaze; lucrează fără presiune, şi produce o gazolină mult mai stabifă, Se cere însă ca gazele să nu conţină impurităţi, ca apă, praf, uleiu, sulf, etc., pentru care motiv ele sunt supuse unei purificări prealabile. Succesiunea operaţiunilor într'o astfel de "instalaţie este următoarea: Dirijarea gazelor cu un debit cât mai constant; filtrarea şi purificarea gazelor; adsorpţia propriu zisă; recuperarea gazolinei brute, care este, de fapt, o distilare a hidrocarburilor reţinute în stratul de cărbune, şi care se face cu vapori trecuţi prin serpentine montate în adsorbitoare; insuflarea de vapori direcţi, daţi invers, adică de sus în jos; recuperarea căldurii latente a amestecului de abur-vapori de gazolină, cu ajutorul unor aparate speciale, intercalate între adsorbitor şi condensatorul amestecului abur-vapori de gazolină; pregătirea materialului adsorbant pentru un nou ciclu de operaţiuni, care se face prin insuflarea de aer prin adsorbitoare, de jos în sus, producându-se uscarea cărbunelui. Sin. Desbenzinare. e. Degazor [/ţeaepaTOp; degazeur; Entlufter; de-aerator; szellozteto]. Mş. ferm.: Aparat folosit pentru desaerisirea apei. Constă dintr'un recipient, în care apa de alimentare a căldărilor de abur este pulverizată prin trecerea pe nişte şicane, şi apoi preîncălzită printr'un sistem de ţevi cu abur. O conductă asigură evacuarea aerului în atmosferă. Un bun degazor este cel care poate reduce H conţinutul cfe oxigen cfm apă fa 0,02 cms/fitru (v. sub Desaerisire). V. fig. sub Desaerisire. 1. Degelificare [momcht KpHCTajiH3au;HH KOJIJIOH/ţaJIbHblX MHHepaJIOB; degelification; Degelifikation; degelification; kristâlyosodâs]. Mineral.: Fenomenul de cristalizare a mineralelor coloidale. 2. Degenerescentă de schimb [AereHepaiţHH 3aMeHbl; degenerescence d'echange; Austausch-entartung; exchange degenerescence; kicserelesi elfajulâs]. Fiz.: Când un sistem conţine mai multe particule identice, se poatş obţine, din orice soluţie a ecuaţiei Iui Schrqdinger pentru acest sistem, o alta soluţie, permutând între ele coordonatele diferitelor particule. Dacă printre soluţiile astfel obţinute există mai multe cari să fie linear independente, starea staţionară respectivă e degenerată, degenerescenţă purtând numele de degenerescenţă de schimb. Această degenerescenţă nu apare niciodată, când se tratează riguros mecanica unui sistem cu particule identice, de oarece, în acest caz, nu se obţin, prin permutări, soluţii linear independente de cea iniţială. Conceptul ‘de degenerescenţă de schimb îşi păstrează însă importanţa, dacă unele din coordonatele particulelor, cum ar fi coordonatele de spin, au o influenţă dinamică neglijabilă, in acest caz, se studiază funcţiunile de undă depinzând numai, de coordonatele de poziţie, şi e posibilă existenţa mai multor funcţiuni linear independente, obţinute prin permutarea acestor coordonate. s. Degenerescentă, grad de ~ [CTeneHb BbipoHC/ţeHHH, flereHepaiţHH; degre de degenerescence; Entartungsgrad; degree of degenerescence; elfajulăs]. Fiz.: Un nivel de energie al unui sistem fizic izolat se numeşte degenerat, dacă ecuaţia lui Schrodinger pentru valoarea proprie respectivă a energiei admite mai .multe soluţii, linear independente. Numărul maxim de soluţii linear independente se numeşte grad de degenerescenţă sau greutate statistică a nivelului. 4. Degeroeit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru hisingerit. 5. Deget [;ţepeBHHHan 6ajina Ha 6ypoBoM BbiniRe flJiH ynopa 6y.poBbix iiiTaHr hjih TK)£)HHra ; doigt, barre qui soutient Ies tiges; Finger; fingerboard; ujj]. Mine: Bară fixată de podul de siguranţă din turla de foraj, pe care se reazemă capetele superioare ale păsurilor de prăjini sau de tubing, când se extrag din gaura sondei. a, Deget [najieiţ y maTBeHHbix ManiHH ; doigt de faucheuse; Finger; knife holder, mower clip; kaszâlo-aratogep vâgo-ujja]. Agr.: Element al aparatului de tăiat a! cositoarelor şi ai secera-toarelor, care susţine contraplaca tăietoare. Uneori are formă specială, pentru a separa şi ridica plantele căzute (sabot separator). 7. Deget. Veche unitate de măsură de lungime cu valoarea de cca 25 mm. 8. Deget de controler [KOHTaKTHbiH najieiţ KOHTpoJIJiepa; doigt de contact du controleur; Schaltwalzenkontaktfinger; controller finger; kon- troffer butu]. Eft. : Lamă eîasfică de arama prinsă în plotul (contactul) unui controler şi frecând pe segmentul de contact. V. fig. sub Controler. 9. Deget de oprire [HatftHMHOH, npyniHHHbiH najieiţ; aoigt de butee; Pressfinger; spring finger; megallito butu]. Mş.: Piesă de forma specială, folosită pentru oprirea unui mecanism. 10. Degefar [HanepCTOK; de â coudre; Fin-gerhui; thimble; gyuszu]: Apărătoare metalica a vârfului degetelor împotriva înţepăturilor acului de cusut. Are, în general, forma unui trunchiu de con, gol în interior şi fără baza mare, uneori şi fără baza mică (ia degetareie de croitori). 11. Degefar Elf. V. Farfurioară 12. Degetar de supapă [ce/ţJio KJianaHa; frein de la coupelle du ressort de soupape; Ventil-spreizkegel, . Ventilkeilhulse valve-spring cone; szelepkup]. Mş..* Piesă compusă din două jumătăţi de con, care se mon- Dege)ar de supapJ teaza mtr un şanf situat la capul f) tija supapei 2) tijei anumitor supape de motor, r#sorlu| j. 3, pentru a fixa, la tija, ta erul ta,eru| resortu|ui de resortului de supapă (v. tig.). - 4) de 13. Degeţel roşu [aanepc- )ar de THHKa; digitale; Fingerhut; fox- glove; gyuszuvirâg]. Horf.: Digital îs purpurea L.; familia scrofulariaceelor. Plantă bisanuală şi vivace, cultivată atât pentru florile ei elegante, aplecate în jos şi dispuse în raceme lungi de 50- *80 cm, de coloare dela alb la roz purpuriu şi înflorind din Iunie până în August, cât şi pentru proprietăţile ei medicinale, din foi extrăgându-se digitalina. Planta creşte 'înaltă până Ia 1 m, şi este acoperită cu perişori albicioşi, foarte fini. Se foloseşte în platbande ş) borduri, amestecată cu alte plante, şi chiar ca floare tăiată. Se înmulţeşte prin seminţe, semănate prin Mai-lunie direct pe brazde, sau în cutii. Se repică odată, apoi se plantează la locul definitiv, sau în ghivece cari se iernează în răsadniţe reci. Sin. De-getariţă. 14. Degivror [oTTaHBaTejibHoe ycTponcTBO; degivreur; Abtauvorrichtung; thawing-off device; olvaszto berendezes]. Av.: Dispozitiv folosit la avioane pentru a preveni sau a înlătura ghiaţa care se formează pe aripile, ampenajele şi eli-cele avioanelor Deosebim: 15. ~ chimic [xHMHnecKoe oTTaHBaTejibHoe yCTpOHCTBO; degivreur chimique; chemische Abtauvorrichtung; chemical thawing-off device; vegyi olvasztoberendezes], care lucrează prin proiectarea unei soluţii anticongeiante. Se foloseşte mai mult la degivrarea elicelor. ie. ~ mecanic [MexaHHnecKoe oTTaHBaTejib-Hoe yCTpOHCTBO; degivreur mecanique; mecha-nische Abtauvorrichtung; mechanical thawing-off device; mekânikai olvasztoberendezes], în care bordui de atac al aripilor şi aî ampenajeîor are nişte,camere de cauciuc etanşe, în cari se trimite aer comprimat. Umflarea şi desumflarea alternativă a camerelor provoacă ruperea pojghiţei de ghjjajăr care este antrenată de curentul de aer. j. Degivror termic [TepMEraecKoe OTTaHBa-tfeJIbHOe .yCTpoâCTBO; degivreur thermique; thermische Abtauvorrichtung; thermal thawing-off device; .termikus olvasztoberendezes], care lucrează prin circulafie de aer cald în interiorul bordului 'de atac, sau prin încălzirea unor rezistente electrice. ^ 2.-Degomare[AeryMHpOBaHHe; degommage; Degummieren; de-gumming, boiling-offr ungum-ming; gumikivonatolâs]. Ind. text: îndepărtarea serjqinei de pe firul de mutase naturală propriu zis „(fibroina), într'o baie de apă calda în care s^a adăugit săpun şi glicerină. Rolul săpunului este de a rejine sericina în baie-, iar al glicerinei, de a menfine firului umiditatea necesară prelucrărilor ulterioare, glicerina fiind o substan(ă higro-scopică; / 3. Degorjare ‘ [/ţeropJKHpoBaHHe, o^HCTKa; degorgeage, degorgement; Ausschlămmen; dis-gqrgement;_ kiiszapolâs], /nd« al'im.: Operaţiunea de extragere a impurităţilor cari se formează în timpul fermentării zahărului, în special a drojdiei, şi. cari se depun pe dopul sticlelor de vin spumos, în timpul cât acestea sunt finute cu gâtul în jos, .4, Degradare [yMeHbineHHe MOjieKyji; de-gradafion; Abbau; degradation; âtalakulâs]. Chim.: Transformarea unei substanţe organice compuse din molecule cu un mare număr de atomi de carbon, în una sau în mai multe substanţe compuse din molecule cu un număr mai mic de astfel de atomi. Fenomenul se poate datori unor agen{i biochimici, unei radiaţii, influenjeii temperaturii, unor reactivi specifici, etc. Exemple de degradare prin agen(i biochimici: Degradarea amidonului la glucoza, a proteinelor la amiino-aTcrzi, sub acfiunea fermenţi for. Exemplu de degradare sub ac{iunea unei radiafii: îmbătrânirea ^cauciucului sub acjiunea razelor ultraviolete. Pentru degradarea sub influenta temperaturii şi a unor reactivi specifici, v. Hoffmann, degradarea ~ a amidelor,. şii Hoffmann, degradarea ~ a aminelor. s. Degradare [noHHJKeHHe KanecTB MaTe-pHa.Aa;£ degradation; Verfallen; degradation; şrfekcsokkeno âtalakulâs]. Tehn.: Modificarea calităţilor unui material, astfel încât materialul modificat să, fie maii puţin valoros din punctele de vedere considerate. e. Degradare [AerpaAaiţHH; degradation; Degradierung; degradation; rongâlt âllapot]. Drum.: Deteriorarea unei împietruiri, a unui pavaj sau a. oricărui fel de îmbrăcăminte rutieră, aşş încât circulaţia se face cu multă greutate şi poate’ deveni chiar periculoasă. 7. Degradarea apelor [3arpH3i-ieHHe boa; pollution des eaux; Wasserverunreinigung; water pâllution; vizek elszennyezodese]. Hidr.: Murdărirea apelor naturale, în deosebi din râuri, prin dejecfiuni industriale sau menajere. O apă care 35 a suferit un desechilibru chimic îşi pierde valoarea inijială şi devine periculoasă, nu numai., sub raportul igienic, dar şi sub cel economic şi piscicol, datorită schimbărilor biologice petrecute în ea. Sin. Poluare. s. Degradarea energiei [Aerpa/ţaiţHH (anTpo-IIHH) 3HeprHH; degradation de l'energie; Ener-giedegradation; degradation of the energy; energia âtalakulâs]. Tehn.: Trecerea energiei unui sistem fizic (printr'un şir de transformiări ireversibile), dintr'o stare dată, în alta, de entropie mai mare. 9. Degradarea solului [AerpaflaiţHH, noHH-HteHHe KaneCTB IIOHBbl; degradation du sol; Degradation des Bodens; ^degradation of the soil; talajâtalakulâs]. Agr.: Micşorarea valorii agricole a unui sol, în urma reacţiei de schimb între baze din complexul adsorptiv al solului şi dintre hidrogenul din apa de ploaie, în urma căreia se acumulează, în complexul adsorptiv, hidrogenul deplasabil, şi creşte aciditatea solului. 10. Degradarea zăcămintelor [AerpaAaiţHH 3ajie3Keâ (Hecjmi); degradation des gisements; Degradation der Lagerstătten; depletion of oii beds; lelohelyek âtalakulâsi folyamata]. Mine: Starea unui zăcământ petrolifer în urma unei exploatări nerationale, care a avut ca urmare de-gazeificarea şi inundarea zăcământului. Degazei-ficarea zăcământului,, prin exploatarea sondelor cu o rafie mare de gaze, are ca urmare scurtarea perioadei de erupfie; ulterior o mărire a costului de exploatare, şi o recuperare totală mai redusă a fifeiului din zăcământ. 11. Degras [Aerpa, mosjijioh, HCHponoT; de-gras; Degras; degras, moellon; halzsir]. Ind. piei.: Uleiurile de peşte, oxidate.,, cani se între-buinfează pentru ■ ungerea pieilor. Degrasul rezultă dela tăbăcirea cu untură de peşte a aşa numitelor „piei de căprioară", constituind excesul de uleiuri oxidate care se fixează pe acest fel de piele. Este o grăsime emulsionabilă care unge bine pieile. 12. Degresant [o6e3JKHpHBaK)ru;ee BenţecTBO; degraissant; Entfetter; degreasing substance; zsirtalanito szer]. Chim.: Substanţă întrebuinfată pentru îndepărtarea grăsimilor de pe suprafâfa anumitor obiecte. 13. Degresanî [cjia6bm, njioxoH MaTepHaji (yroJIb); amaigrissant; Magerungsmittel; leăn material; zsirtalanito anyag]. Ind. cb.: Semicocs» praf de cocs, sau cărbuni cu pufine materii volatile, cari nu aglutinează sau aglutinează pufin, şi cari se amestecă cu huilele grase, pentru â împiedeca formarea unui cocs umflat, ; 14. Degresare [y/ţaJieHHe jKHpa, o6e3JKHpH-BaHHe; degraissage; Entfetten; degreasing; zsir-talanitâs], Mefl.: Operafiunea de îndepărtare a petelor grase de pe suprafaţa pieselor metalice, în vederea decapajului, pentru a asigura contactul cu baia acidă. Principalele moduri de degresare sunt: degresarea simplă, prin -băi alcaline compuse din sodă, silicat şi fosfat de sodiur etc.; prăjirea pieselor în cuptorul de emailare; degre- r sarea în băi de solvenţi organici, în aparate închise, cu recuperarea solventului (clorură de etilen, tetraclorură de carbon, etc.); în băi electrolitice cu soluţie concentrată de potasă şi puţină cianură de potasiu. î. Degroşare. V. sub Sficie optice. 2. Degroşare [nepHOBan 06T0HKa, oâ^ejiEa HanepHO, o6flHpKa; degrossissage; Schrup-pen; roughing; vekonyitâs]. Mş.: Prima operaţiune de aşchiere efectuată asupra unei piese brute de metal, pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. Piesele brute pot proveni din matriţare, din forjare sau turnare, iar degroşarea se poate efectua prin strun-jire, mortezare, rindelare, frezare, găurire cu burghiul, alezare. Suprafaţa degroşată are un aspect striat. In general, materialul care trebue îndepărtat prin degroşare nu trebue să depăşească 2 "'5 mm la piesele mafrifate, 5* "25 mm Ia cele forjate, şi 5:"16mm la cele turnate. Degroşarea se efectuează cu cuţite de degroşat. Exemple: s. la maşina de frezat [odTOHKa Ha $pe3epH0M CTaHKe; degrossissage â Ia fraise; Schruppen durch Abfrăsen; rough milling; vekonyitâs marâs âltal]: Degroşare efectuată Ia maşina de frezat. Frezele folosite sunt cele cu dinţi puţini dar puternici, şi cu şanţuri adânci pentru aşchii. Se lucrează cu avans mare şi vitesă relativ mică (S'-'ISm/min pentru fontă şi oţeluri, 15-1 *:25 m/friin pentru aluminiu). 4. ~ ia maşina de găurit [o6pa6oTKa Ha CBepJlHJIbHOM CTaHKe; degrossissage par per-ţage; Schruppen an der Bohrmaschine; roughing on a boring machine; a lyukasztogepen valo îeve-konyitâs]: Degroşare efectuată la maşina de găurit cu burghiul. Uneori găurile făcute de burghiu sunt socotîte insuficient netezite şi centrate; în acest caz, operaţiunea de găurire este o degroşare, finisarea urmând a se face prin alezare. 5. ~ la strung [n0ftr0T0BHTejibHaH nepuo-Ban 06T0HKa, OOTOHKa KpyrOM; degrossissage au tour; Vordrehen; preparatory cut taking; eszter-gapadon valo vekonyitâs]: Degroşare efectuată la strung, prin una sau mai multe treceri. Numărul trecerilor variază după mărimea strungului, după felul cuţitului şi modul de centrare a piesei. Se foloseşte avans mare şi vitesă de tăiere mică (4*,,18m/min pentru oţel şi fontă cu unealtă de ojel-carbon, 6,,,22m/min pentru oţel şi fontă cu unealtă de oţel aliat, 25-,,35 m/min pentru alamă şi 40*••60 m/min pentru aluminiu), iar obişnui;, vârful cuţitului se aşază deasupra axei vârfurilor. Dacă ş© taie un filet la strung, prima trecere se face, de asemenea, cu un cuţit de degroşat. 6. ~ prin alezare [o6pa6oTKa pacTOHKOH; degrossissage par alesage; Schruppen durch Auf-reiben;roughing by reamingţdorzsâros vekonyitâs]*. Degroşare efectuată cu alezorul Segroşor. Operaţiunea alezării reclamă o serie de trei sau mai multe alezoare: degroşor, intermediare, finisor. Trecerea alezorului degroşor pentru degroşarea suprafeţei se efectuează cu ungere abundentă, alezorul fiind acţionat manual sau mecanicr de un strung, de o maşină de frezat verticală sau de o maşină de găurit cu burghiu. 7. Degrosisor [(]?HJibTpoBajibHaH ycTaHOBKa c rpaBHeM; degrossisseur; Schotterfilteranlage; gravei filter plant; kavicsszuro]. Canal.: Ansamblul de mai multe filtre cu pietriş aşezate în trepte, intercalat între basinelejie_sedimentare şi filtrele grosiere ale unei instalajţii mari de limpezire a apei, pentru a spori randamentul filtrelor, reţinând impurităţile de dimensiuni mari. 8. Degroşor, alezor ~ [CTporaJibHaa pa3-BepTKâ ; alesoir degrossisseur, eboucheur; Schruppreibahle; pilot reamer; vekonyito dorzsâr]. Mş.: Alezorul cel mai subţire din jocul (seria) de două sau mai multe alezoare necesare pentru o alezare, cu ajutorul căruia se efectuează prima operaţiune de prelucrare a unei găuri, adică degroşarea. In general, alezorul degroşor este uşor conic. 9. burghiu de filetaf V. sub Burghiu de filet. 10. Degudronare [AeETeoT/ţejieHHe; degou-dronnage; Entteerung; tar removal; kâtrânyelvâ-lasztâs], Ind. cb.: Separarea gudroanelor antrenate de gazele de distilaţie dela distilarea cărbunilor. 11. Deguelîa. Bot. V. Derris. 12. Degtisfarea fructelor [AerycTaiţHH, npo6a (|)pyKTOB; degusfafion des fruits; Kosten von Fruchten; tasting of fruit; gyumolcs-kostolâs]: Examinarea organoleptică a fructelor prin aprecierea calităţilor lor gustative. îs. Degustarea vinurilor [AerycTaiţHH, npo6a BHH; degustation des vins; Kosten von Wein; tasting of wine; bor-kostolâs]: Examinarea organoleptică a unui vin, cu ajutorul văzului, al mirosului şi al gustului. Prin degustare se apreciază calitatea, maturitatea, sănătatea şi valoarea de consumaţie a vinului. i4. Dehagen S. Ind. text.: Produs care se aplică în baia de vopsit cu coloranţi de mordan}i, pentru ameliorarea supleţei produselor vopsite, împiedecă coagularea gumelor (M.'D.). îs. Dehapane G. B. Ind. text.: Tiodietilen gli-col. Disolvă coloranţii bazici. Se foloseşte ca agent pentru pastificarea coloranţilor de cadă. Egalizează şi ameliorează nuanţa şi randamentul la vopsire (N. D.). -ie. Dehapane O. Ind. text,: Amestec de uree, alcool şi fenol. Disolvă coloranţii indigosoli şi coloranţii crom; se adaugă în baia de vopsit cu coloranţi de mordanţii. (N. D.). 27. Dehidrator [flerH/ţpaTop, 06e3B03KHBa-TeJib; appareil pour desbydratation; Entwăsse-rungsmaschine; dehydrator; gyumolcsszârito]. Ind. afim.: Aparat folosit pentru uscarea fructelor şi a legumelor, bazat pe principiul eliminării apei, în mod artificial (cu ajutorul ventilatoarelor) r sau natural (prin curenţi naturali). îs. Dehidraze [AerHflpa3H; dehydrases; De-hydrasen; dehydrases; dehidrâz^k]. Chim. biol.: 37 Enzime din clasa desmolazelor. Grupările proste-tice ale dehidrazelor adiţionează, în dauna substratului, doi atomi dej hidrogen, pe cari îi cedează fermenţilor galbeni, cari trec în forma leuco- (leucoflavine). Leucoflavina cedează apoi hidrogenul ei\ oxigenului molecular, formându-se apă oxigenată. In iprocesul de transmitere a hidrogenului dela dehidraze la fermentul galben participă şi unii acizi cu patru atomi de carbon. Dehidrazele se găsesc în celulele organismului animalr luând parte Ia oxidările în fază aerobă şi anaerobă. î. Dehidrocinconina [AerHApo^HXOHHH;de-hydrocinchonine; Dehydrocinchonin; dehydrocinchonin; dehidrocinkonin]. Chim.: C19H20N2O. Alcaloid obţinut prin acţiunea alcaliilor asupra dibromurii de cinconină. 2. Dehidrogenare [AerHAPHpoBairae, AerH-Ap0reHH3Hp0BaHHe; deshydrogenation; Dehy-drierung; dehydrogenation; hidrogen kiyonâs]. Ch:im.: Eliminarea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din hidrocarburi parafinice, naftenice şi din alcooli, de obiceiu în prezenţa catalizatorilor şi sub acţiunea temperaturii înalte. Astfel, hidrocarburile saturate ciclice (şi, uneori, chiar şi cele aciclice cu mai mult de şapte atomi de carbon în moleculă) se dehidrogenează la temperaturi cuprinse între 300 şi 550°, în prezenta platinei, a sulfului, seleniului, trioxidului de crom, oxidului de molibden, şi dau hidrocarburi aromatice, respectiv olefinice. Alcoolii cedează doi atomi de hidrogen şi frec în cetone, respectiv în aldehide, în prezenţa1 catalizatorilor de dehidrogenare, cum sunt negrul de paladiu şi unii oxizi metalici. Reacţia este cantitativă şi reversibilă, dar pentru a se putea obţine, cantitativ, produsul dehidrogenat, se lucrează în prezenţa unor acceptori de hidrogen (ca: oxigen, care dăr cu hidrogenul, apă, chinona care frece în hidrochi-rionă, albastru de metilen, etc.). Dehidrogenarea catalitică are numeroase întrebuinţări în sinteza organică de laborator sau industrială, şi ea con-stitue, în multe cazuri, o metodă pentru studiul structurii substanţelor organice. Pe această cale, s'a putut stabili, de ex., prezenţa naftenelor în petrol. «. Dehidromorfina [AerHApoMop<|)HH; dehy-dromorphine; Dehydromorphin; dehydromorphine; dehidromorfin]. Chim.: C34H36N2O6 ' 3 H2O. Alcaloid ce se găseşte în opiu şi se extrage din clorhidratul de morfină. Sin. Pseudomorfină. ^ 4. Dehidropeptidază [AernAponenTHAa3a; dehydropeptidase; Dehydropeptidase; dehydro-peptidase; dehidropeptidâzis]. Chim. biol.: En-zimă din clasa proteazelor, prezentă în rinichi. Dehidropeptfidaza scindează numai peptideie cari au fost mai înainte dehidrogenate. Din gliei ldi-hidrofenil-alanină rezultă,. prin acţiunea acestei enzime, glicocol, amoniac şi acid a-ceto-J3-fenil-propionic. 5. Dehiscenfă [pacTpecKHBaHHe, pacKpbi-THe IIJIOAOB; dehiscence; Aufspringen; dehis-cenee; § mpgburgk felpatfanasa]. Bof.: Acţiunea de deschidere a unor fructe ajunse la maturitate, pentru a elibera seminţele. La unele fructe, deschiderea se face în momentul coacerii, brusc, fără vreo intervenţie străină, aruncând seminţele la distanţă. 6. Dejă. Ind. făr.: Vas de lemn, în formă de cadă, de înălţime mică, servind şi la prepararea vinului,, Sin. Curătoare (Moldova şi Transilvania). 7. Dejecfiuni [CTOHHan boa^; eaux residu-elles; Abwâsser; waste water; szennyvizek]. Canal.: Scursorile industriale sau menajere cari, ajungând într'o apă naturală, o degradează (poluează) într'o măsură care depinde de concentraţia lor şi de debitul (sau volumul) apei primitoare. După natura lor, dejecfiuni le produc impurificări chimice (schimbarea reacţiei naturale prin acizi sau alcalii, amestecul cu substanţe toxice, încărcarea cu materii putrescibile) sau impurificări mecanice (aduceri de nisip, de mâi, sgură, etc.). îndepărtarea pericolului dejecţiunilor, ca şi purificarea lor din punctul de vedere piscicol, con-stifue probleme importante în piscicultură. Procedee tehnice de purificare: îndepărtarea materiilor grosolane prin grătare, site şi alte dispozitive; îndepărtarea materiilor plutitoare mai fine, prin depunere sau prin precipitare chimică; purificarea prin tratare chimică (neutralizare, legarea substanţelor toxice); purificarea prin procese biologice (autopurificarea biologică). Hotărîtoare nu este atât prezenţa unor instalafii tehnice per-feefionafe, cât starea biologică a apei primitoare. Pe lângă purificarea însăşi, joacă un rol şi modul în care dejecfiunile purificate sunt deversate (la mal) sau amestecate cu altele. 8. Dekol. Ind. fexf.: Compus pe bază de leşie sulfifică, rămasă dela fabricarea celulozei, folosit ca agent de înmuiere, de pătrundere şi egalizare. Protejează fibrele animale contra acţiunii substanţelor alcaline (N. D.). 9. Del [AeJI ; del ; Nabla, Nablaoperator; del; nâbla]. C/c. v..* Operator diferenţial de ordinul întâiu, având caracterul de vector, ale cărui „componente" sunt egale, în coordonate carte- siene triortogonale O x y 2, de versori i, ; şi kt cu derivatele parţiale în raport cu acele coordonate: e) .70 tq) V — * T j ^ i~ k— 1 Q)x 02 şi ale cărui componente covariante sunt egale, în coordonate oarecari x1, x2, x3,..., de vectori de bază elte2,e9, cu derivatele covariante în raport cu acele coordonate, D D D Dx1' Dx2' Dx*' adică nik. i, k D Dxk’ unde g*k sunt componentele contravariante ale tensoruiui metric. Cu operatorul del se poate opera formal ca*şi cu un vector. „Produsul" Iui prin scalarul de 38 ~^=gradF. câmp Val unui câmp de scalari dă gradientul. In adevăr, în coordonate cartesiene triortogonale ----h Jrr-----------h k —- = grad V e)x c)y c)z şi în coordonate oarecari k Dx itk 0a: „Produsul lui scalar" prin vectorul de câmp A al unui câmp de vectori e divergenfa vectorului de câmp. In adevăr, în coordonate car- tesiene triortogonale - ^A c)A. • QA ’ _ XA = —^ 4- ^ + —f = div A, Qx o)y q)z iar în coordonate curbilinii VĂ = £ ^ ~ £ f* .te*) = div i, unde ^ e modulul determinantului componentelor covariante ale tensorului metric. „Produsul lui vectorial" prin vectorul de câmp A al unui câmp de vectori în spaifiul cu trei dimensiuni e rotorul vectorului de câmp. In adevăr, în coordonate cartesiene triortogonale iar tensorul antisimetric de ordinul ai doilea, DAi $)Ak QA, ataşat lui rot A în spafiul cu trei dimensiuni, are componentele covariante :: DŞk Dxl DxR 0x’ Sin. Nabla, Hamiltonian. î. Delaborare [fleMOHTam, pa36opKa; de-montage; Abbau, Zerlegung; dismantling; szdt-szedes], Tehn. mii. : Operaţiunea prin care se desfac, în elementele componente, materialele sau maşinile inutilizabile sau periculoase, ca armamentul vechiu, muniţiile scoase din uz, “maşinile sau instalaţiile perimate, autovehiculele* navele, avioanele date la reformă, etc. Delabo-rarea este urmată de triaj, care se face în vederea valorificării resturilor recuperate. Sin! Desmembrare. . " 2. Delafosif [fleJia^OCHT; delafossite; Dela-fossite; delafossite ; delafosszit]. Mineral. : CuFe02. Se prezintă în foi, asemănătoare, în structură, cu acelea ale grafitului. Are duritatea 4,5, gr. sp. 5,52, iar coloarea şi urma neagră; 3. Deîanovif [AejiaHOBHT; delanovite; Dela^ novite, Delanouit; delanovite; delanovit]. Mineral.: Varietate de montmorillonit. 4. De Laval, procedeul ~ [MeTO#./ţe JlaBaji#; procede de de L.; De L. prozefj; De L. process; De L-fele eljârâs]. Ind. pefr.: Procedeu continuu pentru rafinarea uleiurilor, a petrolului sau a benzinelor de cracking. Caracteristic acestui procedeu este separatorul centrifug de acid, în care Schema unei instalaţii De Laval pentru rafinarea uleiurilor. 1). fancuri de contact; 2) fanc de acid; 3) conduciă de aer; 4) valvă de reducjie pentru aer; 5) pompă de acid; 6) măsu raîor; 7) pompă de amestecare; 8)- abur; 9) încălzitor; 10) pompă de alimentare; .11) regulator de presiune; 12) filtru; f3) vas pentru descărcat reziduurile acide; 14) pompă pentru reziduurile acide; 15) colector peniri ylşiu;' 16) pompă dş ulşiu; 17) separatoare centrifuge de agid, rafinarea şi separarea produselor se fac în .fnod continuu, iar timpul de contact se poate regla. Schema alăturată reprezintă o astfel de instalaţie pentru tratarea uleiurilor, şi se foloseşte, în general, cu unele modificări de detaliu, pentru rafinarea oricărui fel de produs. j. Delawarit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit,. pentru un ortoclaz din Delaware (USA). 2. Delco [npepbiBaTejib-pacnpeAeJiHTejib ; delco; Zundverteiier; timer-distributor; delko szlkraeloszfo keszulek]. Mş. ferm.: Capul distribuitor ai motoarelor cu explozie, uşoare. Numirea (improprie) provine dela numele fabricei „Delco-Rşrny". V. Distribuitor, cap /^. 8. Delesif [XJlOpHCTOe ÎKeJie30; delessite; Delessit, Eisenchlorit; delessite, ironchlorite; vas-klorit], Alinera/.; (Mg,Fe, Al)(OH)s [AI(AlSi)Si20io]. Se prezintă compact, cu structură radiar-fibroasă sau solzoasă. Se găseşte pe pereţii inferiori ai druzelor, sau căptuşind druzele mai mici din me-lafire şi porfirite. Coloarea lui e verde-măslinie până la neagră, iar urma, verde deschisă. Are duritatea' 2*”3 şi gr. sp. 2,6•■■2,9. 4. Delesfare [Bbirpy3Ka 6aJiJiacTa; dele-stage; Entlasten; unballasting; tehermentesites]. Nav., Nav. a.: Aruncarea lestului din nacela unui balon sau debarcarea lestului dintr'o navă, pentru a micşora greutatea balonului, respectiv a navei. s. Delfin, uleiu de V. Uleiu de delfin. e. Delfinidină [AeJib^HHHAHH; deiphinidine; Delphinidin; delphinidin; delfinidin]. V. sub An-tocianidine. 7. Delfinină [AeJl^HHHH; delphinine; Del-phinin; delphinine; delfinin]. Chim.: Antocianină (diglucozida delfinidinei). Se găseşte în Delphi-nium consolida (nemfişorul de câmp). V. şi sub Antociane. 8. Delfinif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru epidot. 9. Delicafesse. Horf.: Varietate de pătlăgele vinete, cu portul pitic, tulpina violetă, fructul mic, oval, negru. Varietate timpurie, bună pentru forţat. 10. Delicvescenfâ [pacTBopHMoeTb, paciuibi-BaHHe; deliquescence; Deliquescenz, Zerfliessen; deliquescence; gozelnyeles]. Ch/m.r Proprietatea anumitor substanţe chimice de a absorbi vaporii de apă din atmosferă la temperatura normală, dând produşi bine definiţi sau soluţii. Fenomenul are loc numai când tensiunea vaporilor de apă din atmosferă este mai mare decât tensiunea de vapori a substanţei respective. Se întâlneşte, în general, la sărurile hidrafafe. 11. Delimitare. V, Demarcare. 12. Delineafor convergent [npH6op . ajih 3a-rmcbiBaHHH KOHBepreHTHOH AJiHHbi h npo- np0HAeHH0r0 nyTH; delineateur de con-vergence; Fluchtpunktschiene; convergence de-lineatpr; osszetarto irânypont-vpnalzo]. Geom.; Aparat pentru desenarea dreptelor concurente în puncte inaccesibile. Ex.: Paralelogramul lui Thi-bault, bazat pe fixitatea centrului de omotetie al unei figuri asemenea,, în mişcare; tririgla lui Ni-cholson, bazată pe proprietatea de a trece printr'un punct fix, pe care o are bisectoârea unui unghiu constant, ale cărui laturi alunecă trecând prin două puncte fixe. 13. Delinf. Ind. hârf.: Material fibros, confecţionat din învelişul seminţelor de bumbac şi întrebuinţat pentru prepararea hârtiei fine şi a mătasei artificiale (N. D.). 14. Delislit. Mineral'.: Numeie vechiu, părăsii, pentru freieslebenit. îs. Dellerif. Ind. chim. sp.: Material impermeabil pentru apă şi ignifug, confecţionat din asbest şi cauciuc vulcanizat. Are aspectul preiei (N. D.). io. Dellinger, efectul V. sub lonosferă. 17. Dellif, Elf.: Izolant electric de hârtie impregnată cu răşină sintetică (N. D.). 18. Delnifă. 1. Loc semănat, în spatele casei. — 2. Mic loc de arătură (sau de fânaf). 19. Delorenzit [;ţejiopeH3HT; delorenzite; De-lorenzit; delorenzite; delorenzit]. Mineral. : (Y, U, Fe, Ti) [Tî^Oe]. Titanat radioactiv; cristalizează în sistemul rombic. Are duritatea 5*5, gr. sp. 4,7, coloare neagră şi luciu răşinos. E un mineral foarte rar. 20. Deltă [AeJIbTa; delta; Delta; delta; delta]: Zonă terestră, de obiceiu în formă asemănătoare literei majuscule' delta (A), dela gura unui fluviu, cuprinsă între braţele exterioare pe cari acesta le formează la Delta Dunării. vărsarea lui în- tr'o mare sau într'un ocean (v. fig.). 21. Delfamin. Farm.: Medicament conţinând pirazolon-fenil-diamino-metil, atofan şi fosfat de codeină, întrebuinţat ca antinevralgic (N. D.). 22. Deltapurpurina G. Ind. chim. sp.: (C6H4)2(N2)2 . (Cl0H5)2(NH2)2(HSO3)2. Colorant azoic, isomer cu roşul de Congo, obţinui prin acţiunea benzidinei diazotate asupra acidului $~amino-5-sulfonic (N. D.). _ 23. Delusfran. Ind. texf. : Amestec de wolf-ramat şi molibdaf de sodiu, folosit ca agent de mataj, aplicat în două băi. Se aplică atât la mătasea naturală cât şi la cea sintetică (N. D.). 24. Demagneflzare [pa3MarHH^iHBaHHe; des;ai> mantaion; Entmagnetisierung; dismagnetization; 40 măgnessegtol valo megfosztăs]. Elm.: Operaţiunea prin care un maierial feromagnetic se neutralizează din punctul de vedere magnetic. 1. Demantoid [/ţeMaHTOHfl; demantoi’de; De-mantoid; demantoid; demantoid]. Mineral,: Varietate de granat, de coloare verde. Se poate folosi ca piatră preţioasă. 2. Demarare [Tporamie c MecTa, CTapT, 3anycKaHHe, nyen b xoa /ţBHraTejiH; demar-rage; Anlassen, Anfahren, Anlauf, Anwerfen ; start(ing); megindităs]. Tehn.: 1. Trecerea unui vehicul sau a unei maşini din starea de repaus în starea de mişcare cu vitesa, respectiv cu turaţia de regim (fără să se producă în ea fenomene dăunătoare). Sin. Demaraj, Pornire. — 2. Acţiunea de punere în mişcare a unui vehicul sau a unui motor, cu sau fără ajutorul unui dispozitiv de demarare. Sin. Demaraj, Pornire. După încărcarea maşinii, demararea poate fi: 3. Demarare cu cuplu crescător [3anyCKa- HHe AsnraTejiH c HapacTaioru;™ MOMeHTOM; demarrage â couple croissant; Anlauf mit stei-gendem Drehmoment ; starting with increasing couple; emelkedo forgafonyomateku megindităs]: Demarare sub o sarcină care creşfe cu turaţia. Ex.: Demararea pompelor, a compresoarelor centrifuge, a ventilatoarelor. 4. ~ grea [TflîKejioe 3anycKaHHe £BHra-TeJlH; demarrage lourd; Schweranlauf; heavy starting; nehez megindităs]: Demarare cu forţe de inerţie mari, la care cuplul rezistent total este mai mare decât cel în plină sarcină. Ex.: Demararea centrifugelor, a trenurilor de laminare, a calandrelor, a morilor cu bile. 5. ~ în gol [3anycKaHne ^BHraTejia Bnyc- TyfO; demarrage â vide; leerer Anlauf, Leeran-lauf; starting without load; ures jâratu megin-ditâs]: Demararea maşinilor în gol, cari se încarcă abia după ajungerea la vitesa sau la tu- raţia de regim. Ex.: Demararea maşinilor-unelte:' strunguri, prese, ştanţe, a compresoarelor cu piston cari demarează în gol. 6. ~ în jumătate sarcină [3anycKaime #bh- raTeJIfl npn IIOJIOBHHHOii Harpy3Ke; demarrage en demi-charge; Halblastanlauf; half load starting; feljăratu megindităs]. V. Demarare cu cuplu crescător. 7. ~ în plină sarcină [3anycKaHHe flBHra-TejiH npn n0JiH0H Harpy3Ke • demarrage en pleine charge; Vollastanlauf, Anlauf unter voller Last; full load starting; terhesjăratu megindităs]: Demarare, la care cuplul rezistent în cursul demarării e sensibil constant, de ordinul cuplului în plină sarcină. Ex,: Demararea pompelor cari pornesc încărcate, ». Demarare, butelie de ~ [nycKOBOH pe-3epByap (#BHraTeJlH); recipient de demarrage; Anlassgefăss, Anlassflasche; starting receiver; in- v/ Its 2 Butel:ie de demarare. 1) secţiunea CD; 2) vederea capacului şi secfiunea AB. a) butelie; b) bridă (flanşă) filetată; c) capacul buteliei; d) şurub de strângere; e) conductă de golire a apei de condensare; f) robinet de golire a apei de condensare; g) robinetul manometrului; h) conducta mano-metruluî; i) robinet de închidere a conductei compresorului; k) robinet de demarare; /) conducta de aer de demarare; m) siguranfă; n) conducta compresorului; o) robinet de golire. dito palack]. Mş. term.: Butelie de presiune înaltă, în care şe înmagazinează aerul comprimat ne- 41 cesar demarării motoarelor Diesel (v. fig.). De obiceiu, are capacitatea necesară pentru 6---10 demarări. Se încarcă fie cu un compresor de înaltă presiune, separat sau cuplat cu motorul Diesel, fie chiar de motorul Diesel, în timpul epuizării energiei şale cinetice, după închiderea injecţiei printr'un robinet de umplere combinat (robinet cu supapă acfionat manual şi robinet de reţinere care -împiedecă trecerea aerului comprimat din butelie în cilindru), (v. fig.). Buteliile se încarcă, uneori, la presiuni până la cea 100 at (pentru a avea un volum mic) şi au un reductor pentru a reduce presiunea aerului de pornire (cca 30 at). î. Demarare, cuplu de ~ [KpyTflHţHH MOMeHT 3a-nycKaHHHABHraTejiH; couple de demarrage; Anlauf-drehmoment; starting torsionai moment; inditâsi kapeso-lâs]. Mş.: 1. Cuplu rezistent Robinet combinat pentru care trebue învins pentru umplerea buteliei de a putea demara un motor, demarare cu gazele Este dat de frecările pieselor .din cilindru, în mişcare de rotaţie sau în a) corPul robinetului; mişcare rectilinie, de com- b) tija cu mâner pentru presiunea din cilindri, de for- închiderea supapei de ţele de inerţie cari trebue refînere; c) supapă de Învinse, etc. — 2. Cuplul pe fefinere; d) canal de co-care-l dă un motor (de ex. municafie cu cilindrul; electric) în momentul dema- e) legătura cu butelia rării, demarare. ... 2. Demarare, curent de ~ [nyCKOBOâ tok QţBHraTejiH); courant de demarrage; Anlaufstrom, Anlasstrom; starting current; inditoâram]. Elf.: Valoarea efectivă a curentului absorbii de un motor electric la demarare. La motoare mici, de curent continuu, sau monofazate, sau trifazate, poate fi de 5-"7 ori curentul nominal. La motoarele trifazate cu rotorul în dublă colivie, sau la cele trifazate cu demaror stea-triunghiu, valoarea Iui scade la de 2,,,2I5 ori curentul nominal. 8. ~r curent maxim de ~ [MaKCHMaJlHblft nycKOBOH tok (ffBHrareJiH); courant maximum de demarrage; Anla^spitzenstrom, Anla^maximal-strom; maximum starting current; inditoelâram]. Elf,: Valoarea instantanee maximă a curentului de demarare, la scurt-circuitarea unui trepte a de-marorului unui motor electric. 4. curent mediu de ~ [cpe/ţHHH nycKOBOH TOK taBHraTeJIH); courant moyen de demarrage; mittlerer Anlasstrom; mean starting current; inditokdzepâram], Elf.: Media geometrică dintre curentul maxim de demarare şi dintre curentul minim la care se poate face conectarea motorului la reţea cu scurf-circuifarea demarorului. s. frecventă de ~ [naCTOTa BKJllOHeHHă (nyCKOB B XOR) ^BHraTejIH; frequence de demarrage; Anlaljfrequenz, Anlaljhăufigkeit; starting frequency; inditâsi gyakorisâg]. Elf.: Numărul de demarări, la intervale egale de timp, admise într'o oră, fără ca demarorul sau maşina electrică să sufere. Demarare, manivelă de ~ [nycKOBaH pyKOHTKa; manivelle de demarrage, manivelle de mise en marche, manivelle de lance-ment; Andrehkurbel, Anwerfkurbel; starting crank; indito kar]. Manivelă pentru demararea manuală a motoarelor cu ar- dere internă, sta- Manive,s de demarare, bile, mobile sau de a) manivelă; b) cuplaj cu ghiare; autovehicule, până la c) resort; d) arborele motor. Mânuirea manivelei de demarare a autovehiculelor, î) mânuire greşită, prin apăsare; 2) mânuire corectă, trăgând de mâner. 25/^ 5 kw. (v. fig.). [Ambreiază cu arborele motorului prin ghiare, astfel că debre-iază automat, după ce motorul a demarat. Se mânueşte totdeauna trăgând de mâner, pentru e-vitarea accidentelor posibile la mânuirea prin a-păsare, în cazul pornirii motorului în sens invers, din cauza unei aprinderi premature. 7. supapă de [nycKo-boh KJianaH (^BHraTejiH); soupape de demarrage, soupa-pe de mise en marche; Ani a^-ventil; starting „ , valve; indito sze- Supapa de demarare' «cf.onaţa pneu-lep]. AAş.: ferm.: Supapă specială, la motoarele Die- îlonare mat’ic de aerul de demarare, a) tija supapei: b) piston de ac- supapei; c) piston de seil'prin care se c*escSrl:are' <*) conducta aerului de face admisiunea ac,t.l0"a'?:. e> de aerisire în cilindri a aeru- cilindrului , de acţionare; f) resort. lui comprimat folosit |a demarare (v. fig.), 42 Este acfionată fie direct de aerul de demarare, fie prin culbuîor. V. şi sub Distribufia motoarelor Diesel; 1. Demarare, timp de~[np0A0Ji}KHTejibH0CTb nycKa, BpeMH pa3roHa (ABHraTejra); temps de demarrage; Anlafjzeit; starting fime; inditâsi ido], Mş',* Timpul necesar pentru atingerea vitesei sau a turafiei de regim nominal, Variază cu tipul şi cu puterea motorului. Ex.: 10• • * 12 secunde la motoare electrice până la 10 kW, 20**’40 secunde Ia motoarele electrice de 10 • * • 75 kW. 2. Demararer transformator de ~ [nyCKOBOH TpaHC^opMaTOp; transformateur de demarrage; Anlafjtransformator; starting transformer; inditâsi transzformâtor]. Elf,r Transformator folosit pentru limitarea curentului de demarare, prin micşorarea tensiunii aplicate Ia bornele electromotorului. Are o înfăşurare pentru fiecare fază şi este, de obiceiu, un autotransformator echipat cu un înfrerup-tor în trepte, Se construeşie, de obiceiu, ca transformator în uleiu. Sin. Transformator de pornire. s. Demararea locomotivei [nycK B xoa jioko-MOTHBa; demarrage de la locomotive; Anfahren der Lokomofive, Anlassen der Lokomotive; start-(ing) of the locomotive; a mozdony meginditâsa]. C. f,: Ansamblul operafiunilor de punere în mişcare a locomotivei izolate respectiv în remorca-rea unui tren: Punerea schimbătorului de mers la gradul de admisiune corespunzător, închiderea eaalizatorului de presiune, deschiderea regulatorului (la locomotivele compound şi deschiderea demarorului), deschiderea robinetelor de scurgere din cilindri (după o staţionare mai lungă şi când e nevoie). Pentru evitarea patinării roţilor se dă, din timp, nîsîp pe linie, iar dacă totuşi roţile alunecă, se închide regulatorul. 4. Demararea maşinii cu abur [nycK B xoa napOBOft ManiHHbl; demarrage de la machine â vapeur; Anîauf der Dampfmaschine; starting of the steamengine; gozgep indîtâsâ]. Mş. ferm.: Demararea se face cu preîncălzirea conductelor şi a maşinii şi după scurgerea apei de condensare din cilindri. Dacă maşina este oprita cu pistonul într'un punct mort, ea trebue scoasă din aceasta poziţie. 6. Demararea maşinii electrice [nycK B xoA SJieKTpHHeCKOH ManiHHbl; demarrage de Ia machine electrique; Anlassen der elektrischen Maschine; electric machine starting; a villamos gepek meginditâsa], Eli.: Aducerea maşinii electrice Ia turaţia de regim, astfel ca nici în maşină şi nici în reţeaua Ia care este legată să nu se producă supracurenţi dăunători. După felul maşinii electrice, deosebim: o. ~ comutatoarei [nycK B xoa OAHOHKOP-Horo npeo6pa3QBaTeJiHî demarrage de Ia corn-mutatrice; Anlassen des Einankerumformers; starting of the rofary converfer; vâltokapcsolâs meginditâsa]. Elf,: In partea de curent continuu, demararea se face prin legarea comutatoarei Ia refea, cu ajutorul unui demaror. La atingerea turafiei de sincronism, comutatoarea se leagă la refeaua ae curent alternativ, deconectând, pentru scurt timp,, înfăşurarea de curent continuu, pentru a evita şocul de curent. In partea de curent alternativ, demararea se face fie printr'un transformator de demarare şi pornirea ca motor asincron, fie cu ajutorul unui motor asincron, de demarare, care o aduce la turaţia de sincronism, după care urmează legarea Ia refea. 7. ~ motoarelor de curent alternativ, cu colector [nycK b xoa ABHraTejieft nepeMeH-Horo TOKa C KOJIJieKTOpOM; demarrage du mo-feur â courant alternatif avec collecteur; Anlassen des Wechselstrom-Kollektormotors; starting of the alternating current commutator motor; âramszedos vâlfoâramu villamosmofor meginditâsa]: Motorul serie monofazat are cuplu de pornire mare şi demarează cu ajutorul unui transformator de pornire cu raport de transformare variabil, prin care se scade tensiunea de alimentare până ce creşte turafia motorului. — Motorul serie trifazat, care are caracteristice analoage cu ale motorului serie de curent continuu, demarează prin cuplarea la reţea şi deplasarea periilor din poziţia în care cuplul motor este nul. Uneori se foloseşte şi un transformator reductor de tensiune, care se montează fie înaintea statorului, fie între stator şi rotor. — Motorul în derivaţie monofazat are cuplu de pornire foarte mic şi se porneşte, de obiceiu, cu legăturile ca motor în serie. — Motorul în derivaţie trifazat are periile rotorului legate la reţea printr'un transformator de demarare şi reglare a turaţiei, şi demarează prin acest transformator. V. şi Demararea motorului monofazat, cu repulsie. 8. ~ motorului de curent continuu, cu ex-citatie compound [nycK B xoa ABHraTeJiH no- L’egăfurile motorului de curent continuu, cu excitaţie compound, pentru demarare, a) electromotor; b) întreruptor; c) demaror; of) cutie de borne; e) perie; f) circuitul de excitafie în serie g) c:ircu:itul de excitafie în derivaţie. cTOHHHoro TOKa c KOMnayHAHbiM B036y>KAe-HHeM; demarrage du moteur â courant conţinu 43 avec excitation compound; Anlassen des Gleich-sffommotors mit Compounderregung; starting of a direct current motor with compoiind excitation; osszetett gerjesztesu egyenâramu villamos motor meginditâsa]: Demarare cu un demaror cu trepte, în serie cu rotorul, Ia a cărui borna  se leagă o extremitate R a iui, cealaltă extremitate L a demarorului fiind legată direct la refea, iar borna lui; intermediară M, la borna liberă a excitaţiei în derivafie; demarorul se scoate din circuit pe măsură ce creşte turajia (v. fig.). i. Demararea motorului de curent continuu, cu excitaţie în derivaţie, proprie sau separată [nyCK b xofl flBHraTejia nocTOHHHoro Tona c B03-6y}KAeHHeM ot co6cTBeHHoro hjih n0CT0p0H-Hero OTBGTBJieHHH; demarrage du mofeur â courant conţinu avec excitation shunt propre ou separee; Anlauf des Gleichstrommotors mit eigene oderbesonderer Nebenschluljerregung; starting of a direct current motor with proper or separate shunt excitation; 6n vagy kiilon gerjeszteses egyen âramu villamos motor meginditâsa]: Demarare cu ajutorul unui demaror cu trepte în serie cu rotorul, şi cu o bornă intermediară M legată la extremitatea' liberă a excitafiei în derivajie; el limitează curentul de pornire şi se scoate treptat din circuit, pe măsură ce,, odată cu turatia creşte tensiunea contraelectromotoare indusă în rotor (v. fig,). -egăfurile motorului de curenf continuu, cu excitafie în derivafie, pentru demarare. -’) electromotor; b) întreruptor; c) demaror; d) cutie de borne; e) perie; f) circuitul excifafiej în derivafie. 2. ~ motorului de curenf continuu, în serie [nycK b xo£ TţBHraTejiH nocTOHHHoro Tona c nocjie^OBaTejibHbiM hjih cepHHCHbiM B03-6yjK^eHHeM; demarrage du moteur â courant conţinu avec excitation en serie; Anlauf des Gleichstrommotors mit Serienerregung; starting of a direct current motor with series excitation; •>orbakapcsolt egyenâramu villamos motor megin- ditâsa]: Demararea cu un demaror cu trepte, în serie cu rotorul, şi care se scoate treptat din cir-^ cuit, pe măsură ce creşte turajia (v. fig,). Legăturile motorului de curent continuu, în serie, pentru demarare. a) electromotor; b) întreruptor; c) demaror; d) cutia de borne; e) periile motorului; /) c:ircu:itul de excitare în serie. s. ~ motorului monofazat asincron [nyCK B xoa 0AH0t|)a3H0r0 acHHxpoHHoro /ţBHraTejiH; demarrage du moteur asynchrone monophase; Anlassen des Asynchronen Einphasenmotors, Anlassen des Einphaseninductionsmotors; starting of the single-phase induction motor; aszinkron egy-fâzisu villamos motor meginditâsa]: Motorul nu are cuplu de demarare. Pentru pornire, i se adaugă o înfăşurare statorică auxiliară, pentru a-1 transforma în difazat, înfăşurarea auxiliară având un defazaj diferit de al celei principale, pentru ca intensitatea curentului din ea să aibă o componentă în cuadratură cu a curentului principal şi să dea deci, împreună cu el, un câmp magnetic învârtitor, chiar dacă ambele înfăşurări sunt alimentate sub tensiunea unei singure faze. Uneori, curentul din faza auxiliară este defazat printr'o rezistentă, bobină, sau printr'un condensator montat în serie cu această fază. Scoaterea de sub tensiune a fazei auxiliare se face manual sau automat (de ex. printr'un regulator centrifug), la atingerea turafiei de regim. 4. ~ motorului monofazat, cu repulsie [nyCK b xo# 0flH0(|)a3H0r0 penyjibCHOHHoro flBHra-TejIH; demarrage du moteur monophase a re-pulsion; Anlassen des Einphasen-Repulsionsmotors; starting of the single-phase repulsion motor; visz-szahatâsos egyfâzisu villamos motor meginditâsa]: Demarare prin deplasarea periilor din zona neutră. 5. ~ motorului sincron [nyCK B xoj\ chh-xp0HH0r0 /ţBHraTeJlH; demarrage du mofeur 44 synchrone; Synchronmotorsanlauf; starting of the synchronous motor; szinkron motor meginditâsa]: Demararea motorului sincron, care nu are cuplu de pornire Ia tu rafie sub-sincronă, prin antrenarea Iui cu un motor separat (de curent continuu, asincron, termic sau hidraulic) până Ia turafia de sincronism, şi apoi prin cuplarea lui Ia rejea, când tensiunea indusă de inductor în înfăşurarea indusului este în concordantă de fază cu aceea a reţelei (v. fig.)- — Motorul sincron di-fazat sau trifazat poate demara şi ca motor asincron legat Ia reţea. In Schema legăturilor motorului sincron, trifazat, pentru demarare cu motor de demarare de curent continuu cu excitaţia în derivaţie, a) înfăşurarea Indusului; b) înfăşurarea inductorului; c) electromotor de demarare; d) demaror; e) reosfat pentru variafia vitesei electromotorului de demarare; f) circuitul ex-citafiei; g) lămpi de fază. acest caz, rotorul are o înfăşurare auxiliară scurtcircuitata (înfăşurare amortisoare), în care nu se induc curenţi decât pentru turafii cari diferă de tura-tia de sincronism. Cuplul de demarare este mic, şi motorul poate demara în gol sau cu sarcină mică. i. Demararea motorului trifazat asincron [nycK c xoa Tpex(|)a3Horo acHH-xpoHHoro ABHraTe-JIH ; demarrage du moteur asynchrone tri-phase; Anlassen des asynchronen Dreh-strommofors; starting of the three phase asynchronous motor; hâromfâzisu aszinkron motor meginditâsa]: Motoarele asincrone trifazate mici şi cele cu rotorul în scurtcircuit demarează prin legarea directă Ia reţea, şi au un curent maxim de pornire de 5'"7 ori curentul nominali şi cuplul de Schema legăturilor motorului pornire de 1,2-*'*2,6 trifazat asincron cu rotor în ori cuplul nominal. — colivie şi întreruptor-comutator Motoarele asincrone stea-triunghiu. mâi mari se pornesc a) înfăşurare sfatorică; b) rotor în CU un comutator (sau colivie; c) întreruptor-comutator demaror) stea - tri- sfea-triunghiu; d) contactele între-unghiu, legându-se, la ruptorului-comutafor. demarare, înfăşurarea statorică în stea, până când rotorul ajunge la o turaţie desful de înaltă, pentru ca trecerea la legătura în triun-ghiu să nu dea un şoc de curent prea mare; au cuplul de dema- $sr rare de 3 ori mai mic decât dacă ar fi legate direct la reţea (v. fig.). ~ Motoarele trifazate asincrone cu rotorul cu inele pot fi demarate cu un cuplu mare şi totuşi cu o intensitate mică a curentului de de- |i/ marare, cu a-juforul unui de-maror constituit din 3Preostate legate [în serie cu fazele rotorului. — Demararea CU un mic cuplu ^c*1ema legăturilor motorului trifazat de pornire se as,ncron cu rofor în scurt-circuit şi poate obfine prin cu demaror în circuitul statorului, legarea unei re- a) înfâ$urare sfatorică; b) rotor în zistenfe în serie scurt-circuit; c) demaror cu şase borne; CU una din fa- «0 întrerupfor. zele statorului.— La demararea prin legarea câte unui reostat în serie cu fiecare fază a statorului, se micşorează tensiunea aplicată statorului, şi deci atât curentul, cât şi cuplul de demarare. Tensiunea la bornele motorului, şi deci şi cuplul şi curentul de demarare, se pot micşora şi prin legarea statorului la refea prin intermediul unui transformator rJo Schema legăturilor motorului trifazat (construit,de obi-asincron cu rotor în c0,ivie ?l cu ceiu,caautotrans-formator), si a a> înfăşurare unui întreruotor iransformator de demarare; d) între-în trepte rupfor în trepte; e) rotor în colivie. 2. Demararea motorului cu explozie [nycK b xoa ABHraTejiH B3pbiBHoro rana; demarrage du moteur â explosion, mise en marche du moteur â explosion; Anlassen des Explosionsmotors; starting of the explosion motor; robbanomotor m&eginditâsa]. Mş. ferm.:' Aducerea motorului cu explozie la turaţia Ia garş $e poatş fagş transformator de demarare. sfatorică ; c) auto- 45 carburafia şi aprinderea (v. fig.). La motoarele cu aprinderea cu magnetou, turaţia necesară este mai mare (80.;; 100 rot/min) decât la cele 'C Schema legăturilor electromotorului de pornire (Ia autovehicule). a) demaror electric; b) volanul motorului; c) buton de demarare; d) conductă electrică spre cutia de siguranfe; e) baterie de acumulatoare; f) legătura la masă. cu aprinderea cu baterie (40-***60 rot/min). La motoarele autovehiculelor şi alie tractoarelor, demararea se face manual, cu ajutorul unei ma-nivele/rsau mecanic, cu ajutorul unui electromotor de tip Bendix (v.) sau al unui electromotor de pornire, al cărui rotor se poate deplasa în sensul axei lui şi al cărui arbore se poate angrena, printr'o roată dinţată, cu volanul motorului. Prin butonul de pornire se închide circuitul bateriei; rotorul electromotorului ia turaţia normală, este deplasat de câmpul magnetic în sensul arborelui şi antrenează volanul motorului cu explozie. După ce se produce carbura-ţia şi aprinderea, se întrerupe circuitul curentului de pornire, iar rotorul este readus de un resort în poziţia iniţială. Motoarele de avion au demaror cu inerţie, şi demarează manual prin mişcarea elicei, sau mecanic, fie cu ajutorul unui demaror electric, fie folosind aer comprimat. Pentru uşurarea demarării carburatoarele au un jiclor sau un dispozitiv care asigură un amestec mai bogat în gaze. La motoarele cu gaz sau cu explozie, cu demaror cu inerţie, se foloseşte fie decompresiunea, fie micşorarea gradului de compresiune în timpul demarării, printr'un spaţiu suplementar, care se pune, cu ajutorul unei supape, în comunicaţie cu camera de compresiune. î. Demararea motorului Diesel [nyCK B xo/ţ ABHraTeJIH ,IţH3ejIb; demerrage du mofeur Diesel; Anfahren der Dieselmaschine, Anfahrt des Dieselmotors; starting of the Diesel engine, starting of the Diesel motor; D.-motor meginditâsa]. Mş. ferm.: Aducerea motorului Diesel la o turaţie la care temperatura aerului comprimat de piston depăşeşte temperatura de autoaprin-dere a combustibilului motor. Pentru compensarea pierderilor de căldură la pornire este necesară o turaţie de 100‘”150 rot/min sau sporirea gradului de compresiune. Motoarele mari şi cele mici cu compresor, denrrarează, de obiceiu, cu ajutorul aerului comprimat trimis în cilindrii dintr'o butelie (alta decât butelia pentru aer de injecţie), printr'o supapă de demarare. Uneori se foloseşte aerul comprimat luat dintr'un rezervor încărcat cu aer, imediat înainte de pornire, de un compresor acţionat de un motor cu benzină. Aerul comprimat fiind cald, demararea este uşurată. Pentru motoarele Diesel mici, şi pentru cele cu injec- 3 ţie de combusti- bil prin pompă, se foloseşte fie aerul comprimat în butelia de pornire printr'un compresor mic, special, fie aerul comprimat în cilindri în timpul epuizării energiei cinetice a motorului. — Motoarele mai mici şi cele montate pe vehicule se pot demara ca şi cele cu explozie, prin demaror cu inerţie sau cu demaror electric. — Pentru motoarele cu cameră de pre-combustie sau cu cameră de turbulenţă, cari au pierderi de căldură prin pereţii reci ai camerelor, se folosesc mijloace auxiliare la demarare, de exemplu bujii de pornire încălzite prin curentul electric dat de bateria de pornire, sau cartuşe de demarere. Se foloseşte, uneori, preîncălzirea aerului de admisiune prin curenţi electrici, prin căldura desvoltată de un combustibil cu joasă temperatură de autoaprindere (de ex. eterul etilic), adăugit combustibilului motor, sau preîncălzirea cilindrului cu apă fierbinte. 2. Demararea turbinei cu abur [nycK B Xojcţ napOBOH TypdHHbl; demarrage de la turbine â vapeur; Anlassen der Dampfturbine; starting of Dispozitiv pentru micşorarea raportului de compresiune la demarare prin cameră suplementară. a) supapă de admisiune; b) supapă auxiliară de demarare; c) arborele de comandă a supapei auxiliare; d) came/ă suplementară; e) resort; f) robinet manual de decompresiune a camerei suplementare. 46 the steam turbine; gozfurbîna indifăsa]. Mş.ierm.: Demararea se face după o perioadă de preîn-călzire a rotorului, pentru a evita deformarea lui. Succesiunea operaţiunilor: asigurarea ungerii, punerea în funcţiune a insfalaţiei de condensare, admisiunea aburului prin robinetul de siguranţă, astfel ca maşina să capete o turaţie redusă, mărirea admisiunii de abur, după perioada de preîncălzire a turbinei (15* ■ *25 minute), şi aducerea la turaţia de regim. î. Demarcare [AeMapKaijHH, pasrpaHH^e-HHe; demarcation; Abgrenzung; demarcation; el-batărolâs]. Cad. ; Operaţiunea de a materializa limita dintre două proprietăţii, fruntaria dintre două provincii sau ţări, linia despărţitoare dintre două sectoare, pomenii, etc. Sin. Delimitare. 2. Demaror [nycKOBoft npHdop, CTapTep ; demarreur; Anlasser; starter; inditokesziilek]. 1. Mş. ferm..* Dispozitiv pentru pornirea motoarelor cu ardere internă. El trebue să desvolte puterea mecanică necesară pentru antrenarea instalaţiilor auxiliare şi cea necesară pentru a învinge puterea rezistenţelor de frecare şi a forţelor tangenţiale de inerţie a maselor în rotaţie. Cel mai simplu demaror manual este manivela de demarare (v. Demarare, manivelă de folosită pentru motoare mici, până la 25*■ *35 kW. Uneori se folosesc, la demarare, dispozitive de decompresiune, pentru micşorarea rezistenţelor de demarare. 3. ~ cu aer comprimat [npH6op A-kh nycKa B XOA CJKaTbIM B03AyX0M, IIHeBMaTHHeCKHH nyCKOBOH npHdop; demarreur â air comprime; Pressluftanlasser, Druckluftanlasser; compressed-air .starter; legnyomâsos inditokeszulek]: Demaror folosit la pornirea motoarelor Diesel. Este constituit din una sau, de obiceiu, din două butelii de aer comprimat (V. Demarare, butelie de ~), din robinete de umplere, de închidere şi de golire a apei condensate, ca şi din conductelede aer şi supapele de demarare. Una din butelii e,, de obiceiu, de rezervă. Aerul comprimat este dat de un compresor, care poate fi separat, sau cuplat dired cu motorul Diesel. V. şi sub Demarare. 4. ~ cu benzină [6eH3HHOBbiH nyCKOBOH npH(5op; demarreur â benzine; Benzinanlasser; gasoline starter; benzines inditokesziilek]: De- maror folosit pentru pornirea motoarelor Diesel fără compresor, montate pe tractoare puternice. Este compus, de obiceiu, dintr'un motor cu explozie, de turaţie înaltă, al cărui arbore motor şe angrenează, la pornire,, cu volanul motorului Diesel, dându-i o turaţie de cca 80 rotaţii pe minut, care asigură autoaprinderea combustibilul ui motor. Gazele de ardere ale demaro-rului preîncălzesc conductele de admisiune, iar apa de răcire a demarorului trece prin cămăşile de apă ale motorului principal. s. ~ cu cartuş [naTpoHHbiă nyCKOBOH npH(5op ; demarreur â cartouche ; Patronenan-lasser; cartridge starter; toltenyes inditokeszulek]: Dispozitiv în care impulsia de demarare a unui mofor esfe dată de presiunea gazelor produse prin explozia unui cartuş, într'o cameră care e în comunicaţie cu cilindrul motorului. e. ~ cu inerte [HHepiţHOHHbiH CTapTep ; demarreur â volant; Schwungradanlasser; inerţia starter; tehetştlensegi inditokesziilek]: Demaror constituit dintr'o masă d$ inerfie, care este adusă la o turaţie destul de înaltă pentru a acumula energia cinetică folosită la demararea motorului, când se întrerupe legătura dintre masa de inerfie şi sistemul ei de lansare (v. fig.). Demaror cu inerfie, cu acfionare electrică, a) baterie; b) buton de demarare; c) electromotor; d) masă de inerfie (volanul demarorului); f) roată planetară; g) cuplaj cu lamele; h) pinionul demarorului; i) pârghie de demarare. Demaroru! de inerţie este de diferite tipuri, după masa de inerfie: — Masa de inerţie poate fi adăugită volanului şi este acţionată deci odată cu acesta, ia demararea manuală, motorul fiind decomprimat. La acumularea energiei cinetice, decompresiunea este scoasă din funcţiune, iar după demarare, masa de inerţie este decuplată de volan. Este folosit la motoare de turaţie, joasă. Masa de inerţie poate fi constituită numai de volanul motorului, care este lansat printr'o manivelă şi o transmisiune cu lanţ, şi se poate deplasa în sens longitudinal pe arborele motor, fiind cuplat cu motorul, printr'un cuplaj cu fricţiune, după ce a acumulat energie cineticăsuficientă pentru demarare. — Când există o masă specială de inerţie — volanul demarorului — ea este în rotaţie şi poate fi cuplată cu fi f b d dd c b d c' e d fi .. Demaror cu inerfie, manual, a) manivelă; b) roată planetară; c) coroană fixă cu din-fare interioară; d) roată dinfată; e) masă de înerfie (volanul demarorului); f) cuplaj cu lamele; g) pârghie de demarare; h) pinionul demarorului; i) volanul motorului. volanul, când a acumulat energie cinetică suficientă pentru demarare. Masa poate fi acţionată manual (prin manivelă şi angrenaje), sau electric, iar cuplarea cu volanul se face printr'o roată dinţată cu număr mic de dinţi. Acest sistem e folosit pentru demararea motoarelor de avion, de tancuri sau de autovehicule, cari ar cerş p Comanda demarorului elecfric. 1J Demaror elecfric cu cuplare prin inerfie (tip Bendix), cu comandă directă prin buton de pornire în circuitul bateriei; 2) Demaror electric cu cuplare prin inerfie cu comandă indirectă (dela distanfa) prin releu electromagnetic; 3) Demaror elecfric cu cuplare prin forfă electromagnetică cu deplasare axială a rotorului cu comandă directă prin buton în circuitul bateriei; 4) Demaror electric cu cuplare prin forfă electromagnetică, cu deplasare axială a rotorului cu comandă prin releu elecfromagnatic; 5) Demaror elecfric cu cuplare mecanică directă, prin pedală de demarare; 6) Demaror electric cu cuplare mecanică cu comandă prin releu electromagnetic; a) Demaror electric; b) corpul demarorului; c) rotorul demarorului; d) pinionul demarorului; e) resort de cuplare; f) releu electromagnetic; g) pedală de demarare; h) pârghie de acţionare a demarorului; i) baterie de acumulatoare; k) buton de pornire; /) buton auxiliar al demarorului comandat de releul electromagnetic; m) înfăşurare de excitafie în serie a demarorului; n) înfăşurare de excitafie în serie auxiliară a demarorului. 47 baterie de pornire prea mare, daca ar fi demarate cu demaror electric. î. Demaror elecfric [ajieKTpocTapTep; demarreur electrique; Anlasser, elektrischer Anlasser; electricstarter; villamos indito keszulek]: Demaror de autovehicule, compus dintr'un electromotor serie de curent continuu şi alimentat de o baterie de acumulatoare; el pune în mişcare, printr'un pi-nion, coroana dinţată a motorului (v. fig.). La După materialul rezistenţelor şi după felul de răcire, deosebim: s. Demaror cu rezistenţe de cărbune [yrojib-Hblâ nyCKOBOH npH6op; demarreur â plots de charbon; Kohlenwiderstandsanlasser; carbon starter; szenellenâllâsos indito keszulek]: Demaror cu rezistenţele constituite din bare de cărbune. 4. Demaror cu rezistenţe de grafit [rpa^H-TOBblft nyCKOBOH npH6op; demarreur â gra-phite; Graphitwiderstandsanlasser; graphite starter; grafitos inditokeszulek]: Demaror cu rezistenţele conştituite dintr'o masă de grafit concre-ţionat şi presat, aşezat în canale sau în tuburi de material izolant. 5. Demaror cu rezistenţă lichidă [nyCKOBOH npHdop C JKHflKHM COnpOTHBJieHHeM; demarreur a (resistance) liquide; Fliissigkeitsanlasser; liquid starter; folyadekos inditokeszulek]: Demaror la care rezistenţa e constituită de un lichid (de Demaror elecfric, cu cuplare prin inerfie (tip B.ndix). I 6X; 10-20V. carbonat ŞOdjU *U. de a) înfăşurarea statorului; b) piesa polară; c) rotor; d)car- j Potasiu). Un vas metalic Cuprinde lichidul, in care casa motorului; e) pinion; f) axul filetat al Bendixului; ! se cufundă la demarare, prin rotirea în jurul unu. g) resort; h) colector; /) port-perie (negativ); k) port- : ax Perpendicular pe ele nişte plac. de cărbune perie (pozitiv); /) cablu de legătură. : ŞJ»U .d« *abla, df.°Jel "? *?™a. d,f Cerc. | Rezistenţa electrica a lichidului dintre placi şi vas pornirea motorului, cuplajul se desface automat. ! scade când tabla se cufundă mai adânc, iar la Cuplarea cu volanul se poate face prin inerţie | terminarea cursei se închide un contact de scurt-(roata dinţată a demarorului deplasându-se prin j circuitare. Are, de obiceiu, un dispozitiv (angrenaj inerţie pe axul filetat al demarorului) sau electromagnetic (axul cu rotorul şi pinionul demarorului deplasându-se axial, datorită fluxului polilor maşinii) — sau mecanic, prin acţionarea unui sistem de pârghii. Comanda demarorului poate fi directă (circuitul principal al de-, marorului se închide direct printr'un între- Demaror elecfric, cu cuplare electromagnetică, cu deplasare axială a rotorului, a) carcasa motorului; c) piesă polară e) pinion; f) resort de decuplare; g) resort; h) colector; i) port-perie, k) întreruptor automat în trepte; I) borna conductei de legătură. ruptor),. sau indirectă (dela distanţă), când în-treruptorul de pornire închide circuitul unui releu electromagnetic. 2. Demaror [nycK0B0ft npH6op, CTapTep; demarreur; Anlasser; starter; villamos indito keszulek]. 2. Elf.; Aparat pentru pornirea în bune condiţiuni a motoarelor electrice, prin intercalarea de rezistenţe în înfăşurarea statorului sau a rotorului. — 3. Aparat pentru pornirea în bune condiţiuni a motoarelor electrice, prin schimbarea legăturilor statorului sau ale rotorului, astfel încât, la început, înfăşurările să fie legate în stea şi apoi în triunghiu. Sin. Demaror ştea-triunghiu, Comutator stea-triunghiu. cu şurub fără fine şi roată eli-coidală sau un amortisor cu u-leiu) care împiedecă mânuirea prea bruscă. Este folosit pentru motoare mari de curent continuu sau alternativ, şi e echipat, pentru puteri mari, cu dispozitiv de răcire a lichidului. In curent continuu descompune apa, dând un amestec exploziv de oxigen şi hidro- gen, care ar putea prezenta uneori pericof. 6. Demaror cu rezistenţă metalică [MeTajuiH-HecKHă nyCKOBOH npHdop; demarreur metalli-que; Metallanlasser ; metallic starter ; femellen-âllâsos inditokeszulek]: Demaror a cărui rezistenţă e metalică. Ea poate avea formă de sârmă, de bandă, de reţea sau de foi. Sârma subţire se înfăşură în elice pe izolatoare cilindrice, iar sârma mai groasa (răsucită în spirală), banda (de obiceiu ondulată) sau foile de metal se suspendă între role izolatoare. Pentru intensităţi mari de curent (de ex. la tramvaie), rezistenţele sunt constituite din plăci sau din bare de fontă turnată. După felul răcirii rezistenţei, deosebim ; * 1. Demaror cu răcire cu aer [nyCKOBOH npn6op G B03/ţyniHbIM OXJiaJK/ţeHHeM; demarreur â refroidissement d'air; Luftanlasser; air cooling starter; leghuteses inditokeszulek]: Demaror cu rezistente metalice răcite de aerul înconjurător. Rezisfenfele se găsesc, de obiceiu, într'o cutie de tablă perforată, care are pe una din fete o serie de contacte fixe şi dispozitivul de mânuire. E folosit, uneori, şi pentru reglarea turafiei. 2. ~ cu radi re cu nisip [nyCKOBOii npndop C necOHHbIM OXJiaîKAeHHeM; demarreur â refroidissement desable; Sandanlasser; sand cooling starter; homokos inditokeszulek] : Demaror cu rezistenfe metalice, aşezate, pentru răcire, în nisip uscat de cuarf. Nu se construeşte pentru industrie. 3. ~ cu răcire cu uleiu [nyCKOBOH npn6op C MacjlHHbIM OXJiaJKAeHHeM; demarreur â refroidissement d'huile; Olanlasser; oii cooling starter; olajhuteses inditokeszulek]: Demaror cu rezistenfe metalice cufundate în uleiu. Are, de obiceiu, şi contactele în baia de uleiu. Uleiul evită oxidarea rezistentelor. Pot fi folosite ca reostate de reglare a turafiei, când baia de uleiu este răcită, mai ales în încăperi murdare sau umede. Uleiul trebue să fie complet lipsit de apă şi de acizi. După felul de acţionare, deosebim: 4. Demaror acfionat automat prin electromotor [aBTOMaTHnecKHH nyCKOBOH npn6op (caMOnycn) c cepBOMOTOpOM; auto-demarreur â servo-moteur; Selbstanlasser mit Hilfsmotor; self-starter with servomotor; onmukddo villanymâ-toros inditokeszulek] : Demaror acfionat de un electromotor auxiliar printr'un angrenaj cu şurub fără fine şi roată elicoidală. Acesta poate fi pornit cu întreruptor manual sau de un disjonctor comandat dela distanţă (de ex. printr'un plutitor). In pozifia de mers, electromotorul auxiliar este scos din funcfiune. Un resort acţionează pârghia de contact a demarorului şi o aduce în pozifia de oprire, la întreruperea curentului din circuitul de comandă a electromotorului. ». ~ cu declanşare automată [nyCKOBOH npndop c aBTOMaTiraecKHM BbiKjnoHeiraeM; demarreur â declenchementautomatique; Anlasser mit seibstfăfiger Auslosung ; starter with automatic releasing; onmukodo inditokeszulek] : Demaror acfionat, în condifiuni normale, manual, şi înzestrat cu un resort şi cu un releu de subten-siune în circuitul excitaţiei motorului. La întreruperea curentului, acesta aduce demarorul în pozifia de oprire. Uneori, un al doilea releu este acfionat de curentul din rotor şi scurt-circuitează, la supracurent, primul releu, aducând demarorul în pozifia de oprire. e. ~ manual [pyHHOft nycKOBOîi npn-6op ; demarreur manuel ; Handanlasser ; manual starter; kezi inditokeszulek] : Demaror la care trecerea dela o treaptă, de contact la alta se face manual, cu ajutorul unei manivele sau al unei rofi de acfionare. După dispoziţia şi comutarea între contactele treptelor de rezistenţă, deosebim: 7. Demaror cu cale plană [ nyCKOBOH npn-6op (peocTaT) c njiocKon ko HTaKTHOH no-BepXHOCTbK) ; demarreur plan ; Flachbahnan-lasser ; face-plate starter; lapospâlyâju» indifto-keszulek] : Demaror cu piesele de contact/ cari sunt legate la extremităţile rezistenţelor, dispuse într'un plan, pe una din feţele demarorului, ca să se poată stabili contactul cu ajutorul unei manivele. 8. ~ cu releuri de comandă [KOHTaKTOp-HblH nyCKOBOH annapaT; demarreur â relais de commande; Schiitzaniasser; starter with magnet switches; vezenylos inditokeszulek]: Demaror Ia care treptele de contact sunt închise şi deschise de disjonctoare acţionate prin releuri electromagnetice. Poate fi construit pentru curenţi foarte tari, fiind acţionat printr'un cilindru tip controler, dimensionat numai pentru intensitatea curenţilor de releu. Este folosit pentru motoarele mari, cu demarări dese. 9. ~ tip controler [iţHJIHHAPHHeCKHH nyC- KOBOH peoCTaT; demarreur â cylindre; Walzen-anlasser; drum starter; kontroler rendszeru inditokeszulek] : Demaror cu contactele dispuse la înălţimi diferite, pe generatoare diferite ale unui cilindru circular izolant, care este rotit cu o manivelă sau cu o roată, pentru a stabili contactul cu o serie de degete de contact fixe. (Cilindrul cu contacte se numeşte controler când demarorul este folosit Ia variaţia turaţiei sau la rever-siune). Este folosit când curenţii de demarare sunt tari şi condifiunile de funcţionare sunt grele. De obiceiu cilindrul cu contacte nu face corp comun cu cutia cu rezistenţe, de ex. în cazul demarorului tip controler pentru framvaiu, Ia care rezistenţele răcite cu aer sunt plasate pe acoperişul vagoanelor. Sin. Demaror cu cilindru cu contacte. io. Demaror de locomotivă-compound [nyc-koboh npn6op K0MnayHA-nap0B03a; demarreur de la locomotive compound; Anlasser der Verbundlokomotive; starter of the compound locomotive; kompound mozdony inditokeszuleke], C. f.: Demaror montat la locomotivele-compound. Serveşte pentru trimiterea de abur viu în cilindrul de joasă presiune, când locomotiva nu poate demara numai prin acţiunea mecanismului de înaltă presiune. E format dintr'o supapă de admisiune, acţionată printr'o bară de comandă din marchiza locomotivei, din conducta de admisiune a aburului viu în cilindrul de joasă presiune, din supape de reducere a presiunii în cilindrul de joasă presiune şi din supapa de reţinere montată în receiver, şi care opreşte, în perioada de demarare, trecerea aburului din cilindrul de înaltă presiune, în cilindrul de joasă presiune. Acfiunea demarorului se exercită numai în timpul unei semiînvârtituri a rofilor, timp după care intră în funcfiune mecanismul compound. La unele tipuri de locomotive, supapa de admisiune acfionează automat, prin punerea schim- 49 de mică valoare nominală şi intrinsecă, fie prin distrugerea mecanică (de ex,: prin laminare) a inscripţiilor şi figurilor monetare sau a formei lor. 7. Demontare [AeMOHTam, pa36opKa; de-montage; Zerlegung, Abbau; dismounting, dis-mantling; leszereles]. Gen.: Operaţiunea de desfacere a pieselor unei maşini, ale unui instrument, aparat, sau ale unei construcţii, din poziţia asamblată în care se găseau în serviciul normal al sistemului respectiv. Ea poate fi; generală, când se demontează întregul sistem, sau parţială, când se demontează una sau mai multe piese. 8. Demucilagi-nare [ocBeTJie-hhh, OMHmeHHe, pa(|)HHHpoBaHHe npoMbinuieHHbix Maceji; demuci- Demaror de locomotivă-compound. Jagination; Absch- anj_ î) feavă de adm:is:iune Ia ciFindrul de înaltă pres:iune; 2) supapă de ad- |@jjYjen’ clarifica- bătorului demers la un anumit grad de admisiune a aburului în cilindri. Alte sisteme permit trimiterea de abur viu în cilindrul de joasă presiune şi în timpul mersului. In acest scop, cilindrul de înaltă presiune are o ţeavă specială de emisiune. 1. Demidovif [fleMHflOBHT; de- midoffite; Demi-doffit;demidovite; demidovit]. M/ne-ral.: Varietate de crisocol care conţine fosfor. 2. Deminerali-xare [fleMHHepa-jlH3au;Hfl; demi-neralisation; Ent- mineralisierung; demineralization ; âsvânykivâlasztâs]* Chim., Chim. biol.: 1.EIiminarea componenţilor minerali dintr'un material sau dintr'o substanţă de natură organică. — 2. Eliminarea, din organismul mal, a substante- a aburu!u:i la demaror; 3) bară de acţionare a supapelor jjon from mucila- ginous matter adnrvisiune; 4) feavă de abur la supapa de adm:is:iune a aburulu:i v:iu aburului Jor minerale, prin aparatul urinar, în 5> suPaPa de *dmisiu"e 3 viu: «> t^vă de admisiune a aburuiu, olajfinomitâs]. Ind. proporţie mai ma- viu în c1lindrul de ioas*, presiune; 7) cMindru de ioasS pres1une; 8), ,ea';S a/im.: Procedeu *7 a, de comunicaţie între cilindri; 9) supapa de demarare; 10) teavă de abur la i .r. / re decât cea nor- 1 , tX ..... , , . , ' . oe purificare (ra supapa de demarare; 11) -«-u- —----- 3. Demodulaţie [fteMOAyjiaiţHH ^eTeKTHpo-BaHHe; demodulation; Entmodelung; demodula- tion ; demodulâcio]. Fiz.: Procedeu prin care, dintr'o oscilaţie modulată, se obţine o alfa, care are caracteristice sensibil egale cu ale oscilaţiei care a produs modulaţia. 4. Demodulator [#eTeKTOp ; demodulateur ; Gleichrichter; demodulator; egyenirânyito]. Elt.: Aparat care, sub acţiunea unei oscilaţii modulate, dă o oscilaţie care are caracteristice sensibil egale cu ale oscilaţiei care a produs modulaţia. 5. Demografie [^eMorpa^na, CTaTHCTHKa HaceJieHHH; demographie; Demographie; demo-graphy; demografia]. Sfaiisf. : Ştiinţa care studiază populaţia, şi în special fenomenele cari o caracterizează din punct de vedere economic şi social. 6. Demonetizare [oâeciţeHeHHe MOHeTbi; de-monetisation; Geldentwertung; calling-in of mo-ney; ercpenz forgalombol valo kivonâsa]: Operaţiunea de retragere din circulaţie şi de distrugere a monetelor metalice cari au suferit o uzură mare, sau al căror metal este necesar baterii de noi monete, în alte condiţiuni. Demonetizarea se efectuează fie prin topirea directă a monetelor finare) a uleiurilor industriale. Procedeul folosit cel maî des consistă în tratarea uleiului cu o anumită cantitate de acid sulfuric concentrat. După tratarea cu acid sulfuric, se lasa 1 ,,,3 ore în repaus, în care timp se depun impurităţile, cari sunt apoi eliminate. Uleiul rămas după separarea impurităţilor este spălat cu apă fierbinte sau cu vapori de apă, până ce tot acidul sulfuric a fost îndepărtat; apoi uleiul este încălzit şi filtrat. a. DemuSfipticarea diferenţialului [nepe^a-To^Hoe hhcjio (oTHomeHHe) flH V. sub Densitate de sarcină electrică. 12. Densitate electrică de volum [od'beMHan IIJIOTHOCTb; densite de volume, densite cubique; răumliche Dichte; volume density, cubical density; terbeli villamos suruseg]. El. V. sub Densitate de sarcină electrică. 13. Densitate electrică lineară [JlHHeHHaH 3jieKTpHHecKaH nJlOTHOCTb (3apHfla); densite electrique lineaire; «Lineardichte der Ladung; linear electric density; lineâris villamos toltes-su-ruseg]. El. V. sub Densitate de sarcină electrică. 14. Densitate electrică lineică [JiHHeHHaa IIJIOTHOCTb; densite lineique; Lineardichte; linear density; vonal suruseg]. El. V. sub Densitate de sarcină- electrică. 54 î. Densitate electrică superficială [noBepx-HOCTHan sjieKTpHHecKaa njiOTHOCTb (3apn;ţa); densite electrique superficielle; Ladungsflăchen-dichte; superficial electric density; feluleti villamos suruseg]. EL V. sub Densitate de sarcină electrică. 2. Densitate optică [onTHHecKan iuiothoctb; densite optique; optische Dichte; optical density; optikai suruseg]. Opt. V. sub Extincfie. s. Densitate reală [peajibHan njiOTHOCTb; densite reelle; wahre Dichte; real density; reâlis suruseg]. F/z..* Raportul masei unui corp poros prin volumul pe care-l ocupă, excluziv volumul porilor. E aproximativ egal cu raportul masei corpului redus în pulbere, prin volumul ocupat de pulbere. 4. Densitate relativă [0TH0CHTeJibHafl njiOT-HOCTb; densite relative; relative Dichte; relative density; viszonylagos suruseg]. Fiz. .* Raportul dintre masa unui corp şi masa unui volum egal de apă distilată, la 4°. Dacă se ia drept unitate de masă, masa unităţii de volum de apă distilată la 4°, densitatea reală, definită mai sus, şi densitatea relativă (care e o mărime fără dimensiuni) se exprimă prin acelaşi număr. 5. Densitate superficială [iiOBepxHOCTHaa njiOTHOCTb; densite superficielle; Flăchendichte; surface density; feluleti villamos-suruseg]. EL : Sarcina electrică raportată la unitatea de arie a suprafeţei pe care e repartizată. c. Densitate tensorială [TeH3opnajibHaHnjiOT-HOCTb; densite tensorielle; Tensordichte; tensorial density; tenzorsuruseg]. C/c.f..,Tensorul î®’’’ Y| g [, care intervine într'o integrală jfj"' V Igl do), dco fiind elementul de volum, g valoarea determinantului | g^v |f iar Vl*I dco un invariant. 7. Densitate-viscozîtate, constanta de ~ [nocTOHHHan nji0TH0CTH-BHCK03H0CTH; constante densite-viscosite ; Viskosităt-Dichte-Kon-stante; density-viscosity constant; surusegi-nyulos-sâgi-ăilando]. Ind. petr.: Caracteristică analitică a uleiurilor minerale, care depinde de natura lor chimică şi se exprimă prin relaţiile: 108-1,0752 log(v38—38) 10— log (v38 —38) ' 5-0,24-0,22 log(v99-35,5). K=^-------------0J55-------------' § fiind densitatea la 15,6°, iar v38 şi v99 viscozităţile în secunde Saybolt Universal la 38, respectiv la 99°. Uleiuri de aceeaşi natură chimică au aceeaşi valoare pentru constanta densitate-viscozi-tate. Se obţin, la fiecare din cele două temperaturi, valori mici (0,790—0,830) pentru uleiuri cu bază parafinică, şi valori mari (0,870 — 0,900) pentru uleiuri naftenoaromatlce. Constanta den-sitate-viscozitate este un mijloc expeditiv pentru caracterizarea naturii chimice a uleiurilor minerale. 8. Densitate, indice de ~ [rycTOTa JiecoHa-ea3K/ţeHHH; consistance du peuplement; Besto-ckungsgrad; density of crop; fatomoruseg]. Silv.: Raportul dintre suprafaţa de bază a unui arboret dat şi suprafaţa unui arboret %imiIar normal (după tabelele de producţie). 9. Densitatea aerului. V. sub Aer. 10. Densitatea relativă a gazului [othoch-TeJIbHan njiOTHOCTb ra3a; densite relative du gaz; relative Gasdichte; relative gas density; a gaz relativ surusege], Fiz.: Densitatea unui gaz sau a unor vapori, raportată la densitatea aerului, în condiţiunile normale de temperatură şi presiune (0° şi 760 mm Hg), luată drept unitate. Solidele şi lichidele fiind corpuri foarte puţin compresibile, densitatea lor este aproape independentă de presiune, pe când gazele, fiind foarte compresibile, au o densitate care depinde de presiune. De aceea se indică în tabelele de densitate a gazelor presiunea la care se raportă. De cele mai multe ori, densitatea unui gaz se reduce la condiţiunile normale de temperatură şi de presiune. 11. Densitatea unui arboret. V. Gradul de populare al unui arboret. 12. Densitatea vaporilor de apă. V. sub Vaporii de apă din atmosferă, 13. Densităfii, determinarea ~ [onpeftejiemie nJIOTHOCTH; determination de la densite; Dichte-bestimmung; density determination; suruseg meg-hatârozâs]. F/z.: Densitatea unui solid se determină cântărindu-l în aer, şi apoi, după introducerea lui în apă,— sau prin metoda flotaţiei, adică introducându-l într'un amestec lichid a cărui compoziţie se variază până când solidul pluteşte în echilibru în interiorul lichidului, ceea ce arata că lichidul are densitatea lui. Se determină apoi densitatea amestecului lichid. — Densitatea lichidelor se determină cu picnometrul, cu balanţa Mohr-Westphal, sau cu un densimetru gradat convenabil. — Densitatea gazelor se poate măsura cântărind un recipient, odată plin cu gazul la presiunea dorită, şi apoi vid, sau măsurând volumul unei cantităţi cunoscute de gaz (în cazul vaporilor, aceaşta constitue metoda lui Victor Meyer). Pentru a obţine rezultate comparabile, se reduce la condiţiunile normale densitatea măsurată la o temperatură f şi o presiune p. Dacă V este volumul unei mase de gaz la t° şi presiunea p, volumul la 0° şi 760 mm Hg este p 273 Vo = V 760 273+ f ' în aproximaţia pe care o dă asimilarea cu un gaz perfect, valoare cu ajutorul căreia se calculează densitatea căutată 8, pentru condiţiunile normale. Cunoaşterea valorii densităţii este importantă pentru identificarea sau stabilirea proprietăţilor multor substanţe. Exemple: densitatea aerului, densitatea vaporilor de apă. 14. Densitometru [AeHCHTOMeTp; densito-metre ; Densitometer ; densitometer ; denzito-meter]. Fiz.: Microfotometru folosit la determinarea opacităţii plăcilor fotografice. Există mai multe tipuri de astfel de aparate: Densitometre cu comparaţie vizuală, cuprinzând un dispozitiv fotometric ce permite compararea unui fascicul luminos care a traversat placa examinată, cu un 4 55 fascicul identic care nu a traversat acea placă, şi densitometre cu receptor neselectiv, cari pot fi instrumente de zero sau instrumente cu deviaţie (acestea din urmă putând fi chiar aparate înregistratoare). 1. Dentalium [/ţeHTajiHy M; dentalium; Dentalium; dentalium; dentalium], Paleonf.: Moluscă scafopodă (grup care face, probabil, trecerea între lamelibranhiateşi gasteropode). Genul Den-falium are simetrie bilaterală, corpul protejat de o cochilie tubulară, în forma unui con alungit şi arcuit, deschis la ambele capete. Este cunoscut din Eocen. 2. Denticul [AaHTHKyji, 3y6qaTe ynpa-metrae; denticule; Kălberzahn; dentil; fogaslec]. Arh.: Element de ornamentafie arhitecturală, în formă de dinte cubic sau paralelepipedic, folosit Ia decorarea cornişelor ordinelor arhitect-tonice clasice, în special a ordinelor ionic, corintic şi compozit. In alcătuirea ornamentului, den-ticulele sunt aliniate pe faţa văzută a cornişei, fiind separate unele de altele printr'un spaţiu liber, egal cu jumătate din lăfimea unui denticul. s. Denfifia animalelor [0,n;0HT0Ji0rHH jkh-BOTHblX; dentition; Zahnung der Tiere; dentition; aliaţi fogazat]. Zoof.: Ansamblul conceptelor privitoare la formarea, creşterea şi aparifia dinfilor. Aceştia sunt organe tari, de coloare albă, fixaţi *n alveolele maxilarelor, şi servesc la sfărâmarea ■alimentelor. La animale există o dentiţie caducă sau de lapte (care apare întâi) şi alta permanentă sau de înlocuire. Dentiţia permanentă completă, exprimată printr'o formulă dentară (l=inci-zivi; C = canini; P=premolari; M= molari, indicii superiori şi inferiori indicând numărul de dinţi ai maxilarului respectiv) se compune, după specie, din următoarele piese dentare: 6 2 6 6 La cai I —, C -, P - şi M în total 40 de 6 1 6 6 i. i 6 0 6 6 ‘dinţi; la iepe I C -, P şi M în total 36. 6 0 6 6 La rumegătoare (bovine şi ovine) I C P ^ 6 şi M 7, în total 32 piese dentare. La porcine, 6 6 2 6 dentiţia caducă are formula I C P -t în 6 2 6 total 28, iar cea permanentă are 44 de dinţi, cu formula ! C P f şi M 7- 6 2 8 6 Incizivii sunt compuşi din următoarele substanţe: smalţul, care înveleşte tot dintele, formând, la cabaline, şi invaginaţia numită cornet dentar extern; cimentul, care se găseşte în jurul coroanei şi în fundul canalului dentar extern, deasupra lui găsindu-se mişuna; ivoriul sau den-tina, care formează corpul dintelui, fiind străbătut de jos în sus de cornetul dentar intern, al cărui vârf, când ajunge, prin tocire, pe tabla dentară, se numeşte steaua lui Girard. In cornetul dentar intern se găseşte pulpa dintelui, formată din nervi şi vase de sânge. Incizivii celorlalte specii nu posedă decât canalul intern. De asemenea, nu prezintă nici creşterea continuă de B-^ mm pe an a incizivilor cabalinelor. De aceea, pe măsură ce se tocesc, dinţii se şi scurtează. La dinţi se disting trei părţi: coroana, coletul sau gâtul şi rădăcina. Incizivii de lapte sunt mai albi, netezi, îngustaţi Ia colet, semănând cu o lopată. Dentiţia constitue un criteriu principal pentru determinarea vârstei animalelor (v. Vârsta animalelor). 4. Dentifie [o/ţOHTOJiorHHecKaH ;,,3°/o; lapte de var (oxid de calciu) 1 : 3; soluţie de hipoclorit de calciu 1 : 5, etc.; cianură de mercur, sulfat de fier, sulfat de cupru, permanganat de potasiu, tinctură de iod, etc. Pentru deparazitare se folosesc etuve, eva-poratoare, pulverizatoare, stropitori, etc. Pentru deparazitare, vehiculele se introduc în spaţii ermetic închise (de ex. în tuneluri, în cari încap mai multe vagoane de cale ferata),în cari se trimit vaporii unui desinfectant puternic, de exemplu formol, acid cianhidric, bioxid de sulf, oxid de carbon, etc. Casele, vasele fluviale şi maritime se desinfectează şi se deparazitează prin gazarea tuturor spaţiilor. 2. ~ fizică [(|)H3HHeCKaH fle3HHeKIţHH; desinfecfion physique; physikalische Desinfek-fion; physical disinfection; fizikai fertotlenites]: Deparazitare prin mijloace fizice. Exemple: Lumina solară incidenţă distruge germenii patogeni, dacă aGţiunea ei se exercită un timp mai îndelungat. Temperatura joasă, în special sub zero grade, ca şi temperatura de peste 42° inhibă desvoltarea germenilor patogeni. s. Deparazitare radioelecfrică [ycTpaHemie HOMex (pa/ţHO); suppression des interferences; funktechnische Entstorung; interference suppression; râdiohullâmzavar kikiiszobolese]. Radio: Operaţiune prin care, la un aparat de radiofonie,, de radiotelefonie sau de televiziune, sunt înlăturate, total sau parţial, perturbaţiile produse în audiţie de cauze exterioare instalaţiei. Acestea pot proveni dela instalaţii industriale sau semi-industriale, sau din manifestările electrice din atmosferă. Cteparazitarea radioelectrică se efectuează cu ajutorul unor condensatoare, bobine, rezistenţe şi blindaje. Condensatoarele, singure, sau împreună cu bobine, sunt folosite pentru a împiedeca perturbaţiile să pătrundă pe firele reţelei electrice, în aparatul de recepţie. Sche- mele 1, 2,. 3 şi 4' reprezintă câteva din dispozitivele cele mai frecvente de deparazitare prin condensator şi bobine, dispozitive cari se aplică Dispozitive de deparazitare radioelectrică. f,i-2, 3, 4) dispozitive de deparazitare prin condensator şi bobină, aplicate la locul de pătrundere a refelei în locuinfă; 5) dispozitiv aplicat înaintea aparatului de protejat; 6, 7) dispozitive de deparazitare la motoare electrice şi la aparate domestice; 8, 9) dispozitive de deparazitare prin shuntare cu un condensator şi rezistenţă,-la contacte intermitente. la locul unde reţeaua pătrunde în locuinţă, imediat după contorul electric. Combinaţiile de condensatoare şi bobine au, în general, o eficacitate mai mare decât a condensatoarelor singure. Schema 5 reprezintă un dispozitiv mai complicat, folosit imediat înaintea aparatului de protejat,, între priza de curent., şi cordonul lui de alimentare. Este recomandat mai ales în cazul1 clădirilor cu mai multe apartamente, unde conductele electrice ale instalaţiei interioare ale unui apartament sunt foarte apropiate, şi adesea şi paralele cu acelea ale apartamentelor învecinate. Astfel, perturbaţiile de pe conductele apartamentelor vecine . s'ar transmite prin inducţie şf la firele din apartamentul care şi-a instalat dispozitivul de protecţiune la intrare,, anulând efectul acestuia din urmă. Când o sursă de perturbări este cunoscută şi* accesibilă, este preferabil ca deparazitarea să fie făcută chiar la sursă. Dispozitivele simple sunt, în general, îndestulătoare pentru motoarele cu colector, la cari se montează între perii r având grijă ca şi carcasa motorului să fie pusă Ia pământ. Dacă perturbaţiile persistă, punerea la pământ a carcasei trebue făcută prin mijlocirea unei bobine potrivite. In cazul aparatelor electrice domestice (aspirator, maşină de cusut, ventilator, etc.) cari — fiind mobile — nu pot fi legate la pământ, se aplică dispozitive de felul celor din schemele 6 şi 7. înlăturarea perturbaţilor produse de contacte intermitente (întrerup-toare) sau vibratorii (sonerii) se face, în general, prin simpla shuntare a acestor contacte cu un condensator sau, de preferinţă, cu un conden- sâtorîn serie cu o resistenjă, ca în schemele 8 şi 9. — Pentru combatarea perturbaţilor produse de tramvaie,, se folosesc prize de curent cu perii de cărbune şi cu bobine intercalate cât mai aproape de motor, sau câte două condensatoare în serie, cu mijlocul pus la pământ,, montate la fiecari 50---100 miefri,, între firele cari aduc curentul. Rezultatele sunt mediocre. — Perturbafiile produse de aparatele medicale pot fi înlăturate, în unele cazuri, prin dispozitive asemănătoare celor de mai sus. In cazul curenţilor de înaltă frecventă însă, şi mai cu seamă când aceştia sunt amortisati, singurul procedeu de a evita perturbarea aparatelor de radio vecine este blindarea metalică a întregii suprafeţe interioare a încăperii, care cuprinde atât aparatul, cât şi bolnavul (pereţi, plafoane, duşumele, uşi, ferestre). Pereţii şi plafonul pot fi tapetate, în acest scop, cu hârtie dublată cu staniol. Pentru duşumea, şi mai ales pentru uşi şi ferestre, o simplă reţea, destul de rară, de sârmă de cupru, este îndestulătoare. Multe perturbaţii pot fi evitate prin blindarea firului care coboară dela antenă la aparat. Blindajul acestui fir trebue legat la pământ. 1. Depărtare [paccTOHHHe, ^HCTaHiiiHH; eloignement; Abstand; distance; tâvolsâg, ordinala]. 1. Geom.; Distanfă. — 2. Geom. d. /Distanţa dintre un punct şi planul vertical de proiecţie. In epură, este distanţa dintre proiecţia sa orizontală şi linia de pământ (depărtarea este pozitivă în diedrele I şi IV, negativă în II şi III, şi nulă în planul vertical de proiecţie). 2. Depavare [BCKpbiTHe, JiOMKa mocto-BOH; depavage; Aufreissen; unpaving; burkolat felszakitâs]. Drum.: Desfacerea unui pavaj executat din bolovani sau din pavele. s. Dependenţă [cjiy}K6bi, npHCTpoăKH; de-pendance; Nebengebaude, Nebenraum; outbuil-ding; mellekepulet]. Arh.: Partea accesorie a unei locuinţe, dependentă de aceasta: bucătărie, cămară, baie, şopron, etc. Sin. Atenansă. 4. Dependenţele drumului [nyTeBbie nPH" CTpoiîKH; accessoires de la route; Abhăngen; road accessories; utjelzo berendezesek]. Drum.: Toate lucrările sau instalaţiile accesorii cu cari este înzestrată o şosea, pentru marcare, pentru reglementarea şi siguranţa circulaţiei, etc., ca; borne, parapete, table indicatoare, semnalizări, bariere, plantaţii, etc., şi cari formează zestrea şoselei. 5. Depilare. V. Depărare. 6. Depîlator [cpe^CTBO fljin y/ţajieHHH bo-JIOC; depilatoire; Depilator; depilatory; szorte-lenitoszer], Farm.; Amestec cosmetic cu bază de sulfuri alcaline, de obiceiu incorporate într'o cremă, şi care, întins pe piele în regiunile păroase, exercită o acţiune gelatinantă asupra părului, care poate fi îndepărtat apoi prin radare. Preparatele orientale, numite ruhsma, cari au la bază sulfură de arsen, întrebuinţate timp îndelungat, dau accidente uneori mortale. 7. Deplantarea minelor [ycTpaHeHHe mhh; deplantation des mines; Minenbeseitigung; mine removal; aknael'tâvolitâs]. Tehn. mil..i Operaţiunea de desgropare şi ridicare a minelor (fie plasate de inimic, fie proprii), dacă nu mai sunt necesare. s. Deplasament [B0£0H3MemeHHe cyAHa; deplacement1; Verdrăngung; displacement; kiszo-ritâs]. Nav.: Greutatea volumului de apă dislocată de o navă. Deplasamentul variază după starea de încărcare a navei: deplasament în plină încărcare, deplasament navă goală, etc. 9. ~ de construcţie [CTpoHTejibHoe B0£0-H3Mem;eHHe' (cy#Ha); deplacement de con-struction; Bau (Wasser) Verdrăngung; construc-tion displacement; vizkiszoritâs]. Nav.: Greutatea totală a unei nave, cu toate instalaţiile şi cu jumătate din combustibilul pe care-1 poate lua. 10. ~ maxim [MaKCHMajibHoe BO/ţOH3Meiu;e-HHe (cyflHa); deplacement maximum; Maximum (Wasser) Verdrăngung; maximum displacement; a legnagyobb vizkiszorito kepesseg]. Nav.: Greutatea totală a unei nave, cu tot combustibilul pe care-1 poate lua. 11. ~ tip [BO/ţOHSMenţeHHe-THn; deplacement modele, deplacement type; Typ (Wasser) Verdrăngung; type displacement; kiszoritâs]. Nav.: Greutatea totală a unei nave, fără combustibil şi fără apa de rezervă pentru căldări. 12. Deplasare electrică [sjieKTpHnecKoe CMe-HţeHHe; deplacement electrique; elektrische Verschiebung; electric displacement; villamos eltolodâs]. Elf.: Câtul inducţiei electrice prin A%. 13. Deplasare electromeră [3JieKTpoMepHoe CMenţeHHe; deplacement electromere; Elektro-merverschiebung ; electromeric displacement ; elektromer eltolodâs]. Chim.: Fenomenul de deplasare a uneia din perechile de electroni cari participă la dubla sau la tripla legătură moleculară, astfel încât să aparţină în totul unuia din atomii de carbon dublu sau triplu legaţi. Acesta îşi co mpletează astfel . octetul, ce I ăl a 11 ato m ră mâ -nând numai cu şase electroni, din care cauză legătura devîne polară. Ex.: gruparea = C : : O : din molecula organică. Atomul de carbon pierde + ■■ — o pereche de electroni = C : O : , pe cari îi ia atomul de oxigen, care îşi completează octetul. Pentru acest motiv, această grupare devine activă, adică reacţionează cu alte combinaţii chimice, dând naştere la produşi de adiţie. Fenomenul se întâlneşte la substanţe organice cari au în molecula lor duble şi triple legături. 14. Deplasare magnetică [MarHHTHoe CM6-meHHe; deplacement magnetique; magneiische Verschiebung; magnetic displacement; mâgneses eltolodâs]. Elm.: Câtul inducţiei magnetice prin47r. îs. Deplasare paralelă [napaJUiejibHoe cmg-IlţeHHe; deplacement parallele; Parallelverschie-bung; parallel displacement; pârhuzamos eltolodâs]. C/c. v.: In plan şi în spaţiul euclidian, postulatul Iui Euclid asigură existenţa unei singure paralele cu o dreaptă dată, printr'un punct dat. Se poate deci construi, totdeauna şi într'un singur mod, 59 un vector cu o origine dată arbitrar M şi echipolent cu un vector dat (adică cei doi vectori sunt paraleli, egali şi au aceeaşi orientare). Acest vector se numeşte vectorul obţinut prin deplasarea paralelă în M a vectorului dat. Doi vectori paraleli au componente egale într'un sistem cartesian de coordonate. într'o multiplicitate oarecare, paralelismul a doi vectori având origini diferite nu poate fi definit prin egalitatea componentelor lor, deoarece această definiţie depinde de sistemul de coordonate curbilinii ales. Definiţia adoptată e bazată pe următorul postulat: In fiecare punct P există un sistem de coordonate (numit geodezic), astfel încât deplasarea paralelă a unui vector cu originea în P, într'un vector cu originea în punctul infinit vecin P' să lase neschimbate componentele vectorului. Se arată că, faţă de un sistem arbitrar de coordonate, variaţiile du* ale componenteIor| u* în deplasarea paralelă au expresiuni de forma {1) d#*=—u' dx5' r,srs undedx1,..., d%4 sunt diferenţele dintre'coordona-lele punctelor P' şi P, iar T^sunt componentele conexiunii afine a varietăţii. Deplasarea paralelă într'un punct Q, situat la distanţă finită, de P, se obţine unind punctele P şi Q printr'o curbă x~f(t) şi integrând sistemul de ecuaţii dife-rent'ale Ai - A * 7-=:Sr«B,,r' dt — îtr r d£ condiţiunile iniţiale fiind ca ul să se reducă în punctul P la valorile date. Vectorul final obţinut prin această operaţiune nu depinde, în general, numai de punctul Q, ci şi de curba PQ, căci ecuaţiile cu diferenţiale totale (1) nu sunt, în general, complet integrabile. Exemplu: Pe o fetră, doi vectori tangenţi la sferă în două puncte infinit vecine P şi P1 se numesc paraleli, dacă au lungimi egale şi dacă formează unghiuri egale şi de acelaşi sens cu arcul de cerc mare care trece prin P şi P'. Deplasând vectorul v, situat în polul unei sfere, de-a-lungul sfertului de meridian PO tangent la v, unghiul trebue să rămână mereu nul, deci poziţia vectorului în O este cea perpendiculară pe ecuator (^o)* Continuând apoi deplasarea de-a-lungul arcului de ecuator OQ, pozifiajinală a vecto- Deplasare paralelă rujui (v) este tot perpendiculară pe ecuator, deci tangentă la meridianul PQ. Deplasând direct vectorul din P în Q, de-a-lungul acestui arc de meridian,, vectorul care, în poziţia iniţială, este înclinat cu unghiul a faţă de acest cerc mare, păstrează această înclinaţie în Q, şi ajunge în v", adică nu coincide cu v (v. fig.). î. Deplasare volumetrică [ofrbeMHoe^CMe-HţeHHe; deplacement volumetrique; Hubvolumen; volumetric displacement; loketterfogat], V. Cilindree. 2. Deplasare, legea de ~ [3,'aKOH CMenţeHHH; loi de deplacement; Verschiebungsgesetz; displacement law; eltolodâsi torveny]. Fiz.: Spectrul de arc al unui element de număr atomic Z este analog cu spectrul' de scânteie de ordinul p al elementului care are numărul atomic Z + p. Frecvenţele liniilor unei serii ce corespunde trecerii între nivelele cu numerele cuantice principale n şi m verificând o formulă de tip Balmer y = RZ2f-2-'^], \n2 m2J aspectul seriei este acelaşi pentru spectrul atomului neutru al elementului cu număr atomicZ, ca şi pentru spectrul atomului cu număr atomic Z + p, de p ori ionizat, dar, din cauza factorului care înmulţeşte paranteza, care are, pentru primul, valoarea RZ2, iar pentru celălalt, valoarea R(Z-hp)2, frecvenţele liniilor acestuia sunt mai înalte, şi spectrul este deplasat spre ultravioletul depărtat. s. Deplasare, legea de ^ a lui Wien. V. Wien, legea de deplasare a lui 4. Deplasare, legile de ~ radioactivă [3aK0H paAH0aKTHBH0r0 CMeilţeHHH; lois de deplacement radioactif; radioaktive Verschiebungsgesetze; radioactive displacement laws; a râdioaktiv elto-lodâs forvenye]. Chim.' fiz.: „Legile" obţinute aplicând legea conservării sarcinii electrice şi a masei la desintegrările radioactive: — 1. Un nucleu care emite raze a dă un nucleu cu numărul de ordine cu două unităţi mai mic şi cu numărul de masă cu patru unităţi mai mic. — 2. Un nucleu care emite raze P negative dă naştere unui nucleu cu acelaşi număr de masă., dar cu un număr de ordine cu o unitate mai mare. — 3. Un nucleu care emite raze fi pozitive, sau se desintegrează prin captură, dă naştere unui nucleu cu acelaşi număr de masă,, dar cu un număr de ordine cu o unitate mai mic. 5. Deplasfificafor [peftyKTop njiacTH^HOcra; matiere amaigrissante, reducteur de plasticite; Magerungsmittel; leanness means; sovânyito-anyag]. Ind. sf. c.: Material ceramicîntrebuinfatpentru reducerea plasticităţii, ca, de ex., nisipul cuartos. 6. Depolarizant electrolitic [3JieKTp0JiHTH-HeCKHH Aen0JIHpH3aT0p; depolarisant eledro-lytique; elektrolytischer Depolarisator; electrolytic depolariser; elektrolitikus depolârizâtor]. Electro-chim.: Material sau mijloc întrebuinţat spre a .împiedeca sau a reduce polarizaţia electrolitică. 7. Depolarizare [AenojiHpH3aij;HH; depolari-sation; Depolarisation; depolarisation; depolâri-zâcio]. 1. Electrochim.: Operafiunea de împiedecare a polarizării electrozilor (acumularea la electrozi a produselor de electroliză). Se întrebuinţează, ca depolarizanţi, substanţe capabile să intre în reacţie cu substanţele liberate. Depolarizantii pot fi oxidanţi puternici (bicromat, permanganat, pi-roluziîă, etc.), pentru hidrogen şi produsele catodice, şi reductori puternici pentru oxigen şi produsele anodice. Temperatura ridicată şi agitarea soluţiei pot fi folosite, uneori, în depola-rizare, — 2. Opt.: Pierderea stării de polarizare a unui fascicul de raze de lumină/ în urma anumitor fenomene (difuziune efectuată în anumite condiţiuni,, etc.). 1. Depolimerizare [AenojiHMepH3au;HH; de-polymerisation; Depolymeriesierung; depolymeri-sation; depolimerizăcio], Chim.: Fenomen de trecere a unei substanţe chimice dela un grad de polimerizare mai mare la un grad de poiimeri-zare mai mic, El are loc prin acţiunea căldurii, a anumitor agenţi chimici, fizici, prin tratament mecanic, etc. 2. Deponfare [pasâopna iiOHTOHa; demon-tage d'un pont; Briickentrăgerherausholen; taking to pieces of a bridge; szerelohid hosszfartoinak-felszedese], Tehn. mii.: Scoaterea vaselor sau a căluşilor dintr'un pod, la strângerea podului de echipaj. s. Depou de locomotive [nap0B03H0e Aeno; depot de locomotives; Lokomotivbehandlungs-anlage ; locomotive depot ; mozdony-futohâz]. C. f. : Unitate feroviară pentru exploatarea şi întreţinerea locomotivelor, aşezată fa capătul unei secţii de remorcare (v. fig.). Cuprinde, I) placă învârtitoare; 2) linii de acces Ia remiză; 3) transbordor; 4) canale în remiză. după importanţa lui, următoarele instalaţii: una sau mai multe remize de locomotive; atelier de reparaţii, instalaţii de ridicare a locomotivei şi scufundător de osii, instalaţii de spălare şi de Depou de locomotive cu remiză circulară, cu rază mică de intrare. 1) canale în remiză; 2) placă învârtitoare. curăţire a căldărilor de abur, instalaţii de alimentare a locomotivelor cu combustibil (solid şi lichid), alimentare * cu apă, cu nisip, cu uleiuri şi cu materiale de curăţit, instalaţii de suflare şi curăţire a ţevilor, de curăţit sgura şi fraisilul, instalaţii de încălzire şi ventilaţie, centrală ter- mică, placă învârtitoare şi triunghiu pentru întors locomotivele, transbordor pentru introducerea locomotivelor pe canalele remizelor dreptunghiu- Depou de locomotive cu remiză circulară, cu rază mare intrare. 1) ateliere; 2) canaie în remiză; 3) linii de acces în remiză. lare, linii de garare şi remizare, linii de lucru, de vizitare şi de revizie, canale de curăţit, etc. Tipul depoului de locomoiive se determină după numărul de locomotive din parcul depoului, după capacitatea de remizare a Iui (depouri principale şi secundare) ca şi după forma de construcţie a remizelor: dreptunghiulare cu şi fără transbordor, circulare cu rază mare de curbură (în care introducerea locomotivelor se face pe linii cu macazuri), circulare cu rază mică de curbură (în care introducerea locomotivelor se face prin placă turnantă). La depourile cari au în parc şi automotoare se găsesc instalaţii speciale pentru deservirea automotoarelor,încălzirea remizelor făcându-se deosebit de îngrijit. Depourile de locomotive electrice, de locomotive Diesel sau Diesel-electrice cuprind instalaţii speciale pentru deservirea lor. 4. Depou de tramvaie [TpaMBaHHoe #eno; remise de voitures; Strassenbahnhalle; tramway shed; villamos-csarnok] : Remiză în care staţionează vagoanele motoare şi remorcele de tram-vaiu, cât nu sunt în circulaţie. Sunt înzestrate cu instalaţii pentru întreţinerea curentă. 5. Depozif [1. dca/ţOK, 2. cnjia^; depot; Ablagerung; deposit, sediment; raktar]. 1. Gen.: Rezultatul unei depuneri. — 2. Cs.: Teren sau clădire în care se depun anumite materiale. e. Depozit de calcinare. V. Depozit Ia roşu. 7. Depozit de cărbuni [yrojibHbiH 6yHKep; soute â charbon; Kohlenbunker; coal bunker; szenraktâr], Nav.: Compartimentul etanş al unei nave, unde se depozitează cărbunii. O navă poate avea unul sau mai multe compartimente, aşezate ^simetric faţă de planul ei longitudinal, în vecinătatea compartimentului cazanelor. 8. Depozit de decantare [ocaflOK; residu; Niederschlag ; sediment ; hordalektartalom]. Canal.: Cantitatea de substanţe conţinute în suspensie de o apă, depuse prin sedimentare. Se măsoară în miligrame la litru. 9. Depozit de explozivi [CKJia# B3pbiBHaTbix BeiiţeCTB; depot d'explosifs; Sprengstofflager; explosives store-house; robbanoanyagraktâr]. Expl.: Construcţie de suprafaţă sau subterană, cu mai multe încăperi, în care se depozitează (înmagazinează) pentru păstrare, explozivii, capsele detonante şi fitilul Bickford. După amplasamentul 61 (or, deosebim: depozite de suprafaţă şi depozite subterane, iar după cantităţile înmagazinate: depozite principale (cu rezerve pentru mai multe luni) şi depozite secundare (cu rezerve pentru o săptămână). 1. Depozit de suprafafă, deschis [oTKpbiTHH IIOBepXHOCTHblH CKJia/ţ BSpbIBMaTbIX BenţeCTB; depot de surface ouvert; offenes Oberflăchen-lager; surface ammunition store; felszini robbano-anyagraktâr]. Expl.: Construcţie de zidărie uşoară sau de paiantă, cu acoperişul de lemn, învelit cu eternit, sau de tablă galvanizată, având mai multe încăperi (câte una pentru fiecare fel de exploziv şi, separat, pentru capse şi fitil). In jurul clădirii se face un parapet de pământ cu fetele taluzate la 45° şi muchia având o lăţime de cca 1 m, provăzut cu o galerie de acces la curtea interioară* şi la clădirea depozitului; în faţa acestei galerii se construeşte un al doilea parapet, pentru a împiedeca propagarea valului de explozie în această direcţie. Distanţa minimă D, în m, dintre un astfel de depozit şi alte construcţii învecinate, se calculează cu una din formulele: D= 10 Vg sau D~K ^G, unde G este încărcătura de explozivi în kg şi K un coeficient car.e depinde de natura explozivilor. 2. ~ de suprafaţă, îngropat [3âKpbiTbiH (nOfl3eMHbIH) nOBepXHOCTblH CKJiafl B3pbIB“ *iaTbIX BenţeCTB; depot de surface enterre; begrabenes Oberflâchentager; ammunition store dug in a hi!I slope; beasott felszini robbano-anyagraktâr]. Expl.: Construcţie subterană, practicată în coasta unui deal sau a unui munte, constând dintr'o galerie de pătrundere şi din una sau mai multe galerii perpendiculare pe aceasta, servind ca încăperi pentru înmagazinarea explozivilor, a capselor şi a fitilului Bickford. Distanţa minimă D, în m, dintre un depozit îngropat şi o lucrare subterană oarecare, este dată de formula: D=\,7s\j^, iar grosimea minimă b, în m, a terenului acope-riror se calculează cu formula: unde G e încărcătura de explozivi în kg; oc e un coeficient variabil cu natura explozivului şi c un coeficient variabil cu natura terenului înconjurător. 3.. ~ subteran [no/i;3eMHblH, CKJiaft; depot souterrain; unterirdischeş Lager; underground store-howse; foldalatti robbanoayagraktâr]. Expl.: * Construcţie subterană, alcătuită din mai multe încăperi (câte una pentru fiecare fel de exploziv, una pentru capse şi fitil, şi alta pentru distribuire), plasate într'o regiune din apropierea puţului de aeraj al unei mine, pentru ca, în caz de explozie, gazele respective să fie dirijate spre puţul de aeraj, nu spre interiorul minei. 4. Depozit la roşu [KpacHbift 0CTaT0K; residu au rouge; Gluhruckstand; calcinated sediment; âsvânyi maradektartalom]. Chim.: Cantitatea de substanţe minerale conţinute de o apă, rămase prin calcinarea depozitului total. Se măsoară în miligrame la litru. Sin. Depozit de calcinare. 5. Depozit legal [jierajibHbiH CKJia/ţ; depot legal; Pflichtexemplar; legal deposit; kotelezo nyomtatvânypeldâny]. Arfe gr.: Exemplarele din lucrările tipărite pe cari tipografiile sau editurile sunt obligate legal să le trimită, gratuit, bibliotecilor mari, generale sau speciale, de interes public, pentru mărirea şi completarea fondului lor. 6. Depozit prin evaporare [cyxoă OCTaTOK; residu sec; Abdampfruckstand; dry sediment; elpârolâsi maradektartalom], Chim.: Cantitatea de substanţe minerale şi organice rămase după evaporarea apei care le conţinea. Sin. Depozit total. 7. Depozit totat [nojiHbiH OCTaTOK; residu total; gesammter Ruckstand; total sediment; osszmaradektartalom], Chim. V. Depozit prin evaporare. 8. Depozitare în racle [cKjiaflbiBaHHe b Mara3HH c nepeBHHHbiMH neperopo/ţKaMH; depot en compartiments de planches; Verwah-rung in Bretterabteilungen; storing in wooden compartments; szakaszos raktârozâs]: O marfă aşezată într'o magazie, în compartimente făcute din pereţi despărţitori de scânduri, se spune că este depozitată în racle. 9. Depozitare în vrac [ckJia^biBaHH6 Bne-peMeuiKy, 6e3 Ha/ţjiemameft ynaKOBKH (ccbin-Ka); stockage en vrac; lose Aufbewahrung; loose stock; szabad felhalmozâs]. Gen.: Depozitare în grămadă, fără a se ţinea seamă de felul cum se aşază marfa respectivă. Cocsul se depozitează în vrac. Asfaltul solid, dacă nu e pus în ambalaj, se poate, de asemenea, depozita şi livra în vrac. 10. Depresant [AenpeccKOHHbiH peaKTHB; deprimant; Drucker, druckendes Schwimmittei; depressant; sulyosbito uszoanyag]. Mine: Reactiv folosit în flotaţia minereurilor, pentru a împiedeca, definitiv sau temporar, flotaţia unui anumit minereu. Pentru fiecare minereu există anumiţi depresanţi caracteristici. De ex.: varul nestins, pentru pirită; cianura de sodiu sau de potasiu şi sulfatul de zinc, pentru blendă; sticlele solubile de sodiu (siîicatiide sodiu), pentru gangă, etc. 11. Depresare [c^BHr npH noMomH AaBJie-HHH; decalage par pression; Abpressen; press drawing; lepreseles]. Mş.i Operaţiunea, efectuată cu presa mecanică sau hidraulică, de des-asamblare a unei piese asamblate cu o altă piesă prin contact cu presiune. Ex.: depresarea unei roţi de locomotivă de pe osie, depresarea pistonului de pe tijă, etc. 12. Depresare [pa3pe>KeHHe ; depressage, desserrage; Durchlichtung; thinning; ritkitâs]. Silv.: înlăturarea unui număr din puieţii prea înghesuiţi dintr'un seminţiş. Operaţiunea se aseamănă cu o răritură, cu deosebirea că nu se urmăreşte realizarea de venituri. 62 î. Depresiune [AenpeccHH, nomimemie, Bna^HHa; depression; Senkung; depression; terepmelyedes]. Topog.: Adâncitură de teren* de întindere mare, având forma unei căldări. Se deosebesc depresiuni intramuntoase, când sunt înconjurate de munţi, şi depresiuni submuntoase, când sunt înconjurate atât de munţi, cât şi de dealuri, sau numai de dealuri. In ţara noastră, depresiunile submuntoase se numesc, obişnuit, subcarpatice. 2. Depresiune [AenpecciiH; depression; Depression, Unterdruck; depression; legritkult ter]. Meteor.: Regiune de presiune coborîtă, în care aerul are o mişcare ciclonică. V. şi sub Perturbaţii atmosferice. — Perturbaţii le mai importante sunt: s. ~ mobilă. V. sub Perturbaţii atmosferice. 4. ~a Golfului Persic. V. sub Atmosferei, centru de acţiune al 5. ^a Islandică. V. sub Atmosferei, centru de acţiune al 6. Depresiune aerodinamică [a3pO£HHaMH-HeCKaa ftenpeccHH; depression aerodynamique; aerodynamischer Unterdruck; aerodynamical depression; âerodinamikus nyomâs]. Nav. a.: Depresiune care se constată, în sborul normal, pe exfradosul aripilor unui avion. 7. Depresiune baromeîrică [âapoMeTppraec-Kaa /ţenpeccHH, noHHmeHHe 6apoMeTpn-HeCKOro /ţaBJieHHH; depression barometrique; barometrischer Unterdruck,, niedriger Barometer-stand; barometric depression; barometrikus nyomâs]. Fiz.: Presiunea atmosferică inferioară valorii normale a presiunii într'un loc oarecare, şi care poate afecta o regiune numită zonă de depresiune. 8. Depresiune crioscopică [KpHOCKOiiHHec-KaH flenpecCHH; depression cryoscopique; Schmelzpunkterniedriguhg; cryoscopic depression; olvadâsi pont leszâllâsa]. Chim. fiz.: Diferenţa dintre temperatura de congelare a solventului pur şi temperatura de congelare a unei soluţii. 9. Depresiune la carburator [noHHJKeHHe Kap6i0paT0pH0r0 .ZţaBJieHHH; depression au carburateur; Unterdruck beim Karburator; depression at the carburettor; nyomâscsokkenes a gâzelegyitoben]. Mş.; Presiunea mai joasă decât aceea a mediului ambiant, a amestecului gazos aspirat dela un carburator. 10. Depresiune morfologică [M0p(|)0Ji0rHHec-KaH flenpeccHH; depression morphologique; morphologische Depression; morphological depression; morfologikus terephajlat], Topog.: Formă de relief, geografică, complexă, la şes sau într'o regiune deluroasă, încadrată cel puţin din două părţi de înălţimi cari o domină. 11. Depresiune motoare [ecTecTBeHHan fle- IipeCCHH; depression motrice; Unterdruck, Depression, dynamische Druckhohe; natural draft; dinâmikus nyomâsmagassâg]. Mine: Diferenţa de presiune a aerului, între intrarea şi ieşirea acestuia din exploatările miniere subterane, sau | între exteriorul şi interiorul acestor exploatări# produsă prin aspirare, la ieşire, şi reprezentând, de cele mai multe oru cauza circulaţiei aerului* în lucrările miniere subterane. Depresiunea motoare rezultă uneori din diferenţa de înălţime dintre punctele de ieşire şi de intrare a aerului, în exploatările miniere subterane, producând aerajul natural; de cele mai multe ori însă, aceasta este produsă şi întreţinută prin mijloace artificiale — mai ales cu ajutorul ventilatoarelor — producând aeraj artificial. In practică, mărimea acestei depresiuni variază, de obiceiu, între 20 mm coloană de apă şi cca 200 mm coloană de apă, care este numai rareori întrecută, cu toate că există, astăzi, mijloace mecanice cari permit dublarea acestei valori. 12. Depresiune, cameră de ~ [KaMepa HH3K0r0 AaBJieHHfl; chambre de depression; Unterdruckkammer; low pressure chamber; legnyomâsvizsgâlo kamra]. Nav. a.: încăpere de construcţie specială, în care se provoacă scăderea presiunii aerului, prin pompare,, pentru a efectua probe fiziologice asupra personalului navigant, sau încercări de motoare şi de accesorii de avioane. Camera de depresiune realizează presiunile joase cari survin în altitudine. îs. Depresiunea /orizontului [eaKJiOHeHHe r0pH30HTa; depression de Phorizon; Horizont-vertiefung; dip of the horizon; a lâtsik • leszâllâsa]. Astrif Geod.: Unghiul format, într'un punct oarecare,, de planul orizontal al locului cu tangenta la orizontul terestru. 14. Depropanizăfor [annapaT fljin OT^ejie-HHe nponaHa; appareil de depropanisation, colonne de depropanisation; Entpropanisierungs-apparat; apparatus for propane extracting; de-propânizâtor]. Ind. petr.: Coloană de fracţionare, lucrând sub presiune, cu care se separă pro-panul, eventual şi butanul sau un amestec de ambele —, sub forme de gaze,, pe la partea superioară. Hidrocarburile mai grele se obţin sub formă lichidă şi se captează pe la partea de jos a coloanei. Operaţiunea, în întregime,, poartă numele de restabilizarea gazolinei. îs. Depside [flenCHflbi; depsides; Depside; depsides; depszidek]. Chim.: Combinaţii organice formate din două sau d,n mai multe molecule de acizi fenolici, legate între ele prin legături esterice,, având proprietăţi asemănătoare cu ale materiilor tanante. Reprezentanţi ai clasei sunt: acidul m-galoil-galic, acidul di-p-oxibenzoic şi acidul elagic. Acidul m-galoil-galic se obţine prin hidroliza blândă a taninului chinezesc. Sinteza lui a fost făcută pornind dela acidul galic. Acidul elagic se obţine prin hidroliza unor materii tanante şi, sintetic, prin dehidrogenarea oxidantă, cu clorură ferică sau cu acid arsenic, a acidului galic, ori din acidul m-galoil-galic prin oxidare cu apă oxigenată. Formează cristale gălbui foarte greu solubile în apă. Are proprietăţi de materie colorantă şi, cu mordant de crom, dă o coloraţie galbenă foarte rezistentă la lumină. 4 63 î. Depsoline. Ind. texf.: Derivaţi ai tiofeno-lului, cari se prezintă ca pulberi cenuşii. Mordanţi cari înlocuesc taninul, Ia vopsirea fibrelor vegetale cu coloranţi bazici (N. D.). 2. Depunere cărbunoasă [HajieT, ocTaTKH ropeHHH; residus carboneux de Ia combusfion; Verbrennungsruckstănde, Treib- und Schmier-stoffruckstănde ; carbonized residue ; hajto es kenoanyag maradekok]: 1. Depunerea în formă de praf de cărbune, ca reziduuri de ardere, a combustibilului în cilindrii motoarelor cu ardere internă (v. Calamină). — 2. Depunere prin degradare parţială, a lubrifianţilor folosiţi în cilindrii motoarelor termice. Prin oxidarea lubrifianţi lor se produc gaze şi reziduuri de cocsificare cari, parţial se evacuează, iar parţial se pot depune pe anumite organe ale motorului (pistoane, supape, bujii, etc.), (v. fig.). Comportarea Depunerea cărbunoasă în cilindrul unui motor cu explozie. 1) culasa cilindrului; 2, bujie; 3) supapă de admisiune; 4) canal de admisiune; 5) piston; 6) segmenfi de piston. Săgeţile indică locurile unde se depun, obişnuit, reziduurile» cărbunoase din arderea combustibilului şi cocsificarea uleiului. unui uleiu e în funcţiune de compoziţia sa chimică finală, care depinde de felul fabricaţiei : uleiurile parafinice sunt mai rezistente, dar dau depuneri dure şi aderente; cele naftenice şi as-faltice sunt mai puţin rezistente, dar depunerile lor sunt mai puţin aderente şi, într'o anumită măsură, se pot elimina prin evacuarea gazelor de ardere. Pentru determinarea rezistenţei lubrifianţi lor la cocsificare, probele Conradson sau Ramsbottom,» ca şi proba de îmbătrânire artificială, sunt relativ concludente, pentrucă nu fin seamă de caracteristicele de construcţie şi de funcţionare ale motorului. s. Depunere catodică [KaTOAHbiH oca^OK; depot cathodique; kathoden Niederschlag; ca-thodic deposit; katodikus femlerakodâs]. Electr ochim.: Stratul de metal depus la catod prin electroliză. Formarea stratului catodic este presupusă identică cu formarea cristalelor. Pentru aceasta trebue să fie format din cristale mici, iar depunerea să se facă fără degajare de hidrogen. Un strat catodic bun trebue să fie compact şi aderent. Depunerile cu cristale foarte mici sunt sfărâmicioase şi neaderente; depunerile cu cristale mari sunt arborescente. Agitarea, prezenţa coloizilor, folosirea ionilor Ia valenţă maximă, sau lipsa ionilor de hidrogen în soluţii uşurează formarea depozitelor bune. Sin. Depozit catodic. 4. Depunere de piatră [c>6pa30BaHHe Ha-KHIIH (K0TeJIbH0r0 KaMHH); entartrage, depot d'incrustations; Kesselsteinablagerung; deposit of scale incrustation; kazânkolerakodâs]. Mş. ferm.: Depunerea sărurilor, din apă sau din abur, în căldările de abur, în camerele de apă ale motoarelor cu ardere internă şi în turbinele cu abur. Majoritatea pietrei depuse este constituită din săruri de carbonat neutru de calciu (CaCOs) f de carbonat neutru de magneziu (MgCOs), sulfat de calciu (CaSC>4), sulfat de magneziu (MgS04) şi, în măsură mai mică, din oleat de calciu, provenit din combinarea uleiului vegetal de ungere cu oxidul de calciu,cloruri, silicaţî alumino-sodici (Na^AtaO* * 4 Si02 ■ 2 H2O) etc. Carbonaţii sunt’ pulverulenli, necristalini şi neaderenţi; sulfaţii, silicaţii şi olea-tul de calciu sunt cristalini, duri şi aderenţi. Amestecul lor constitue o crustă dură şi rău conducătoare de căldură, ce se depune pe suprafeţele de contact, provocând cheltueli şi deranjamente în buna funcţionare a maşinilor şi a instalaţiilor. Calitatea apei, adică duritatea ei, va trebui, aşa dar, stabilită şi măsurată în prealabil (în grade hidrotimetrice, cari vor indica dacă apa va ft folosită în starea în care se găseşte, sau va fi nevoie de un tratament de epurare sau de desin-crustare). Deosebim: 5. Depunere de piatră în căldări [o6pa3C>- BaHHe HaKHIIH B napOBblX KOTJiaX;, entartrage des chaudieres, depot d'incrustations dans Ies chaudieres; Dampfkessel-Steinablagerung, Niederschlag von Dampfkesselstein; deposit of scale in boilers, boilers incrustation; kazânkolerakodâs]: Depunerea sărurilor din apa de alimentare, pe suprafeţele interioare ale rezervoarelor sau căldărilor de abur. Depunerile au loc în mod sensibil după ce apa a atins temperatura de fierbere, şi anume : către 100° se depun car- bonaţii, iar peste 130°, sulfaţii. Aderenţa pe suprafeţele interioare ale căldărilor de abur depinde atât de natura, cât şi de coeficientul de solubilitate al sării ce se depune. Sulfaţii, spre deosebire de carbonaţi, sunt aderenţi prin natura lor. Coeficientul de solubilitate reprezintă gradul de solubilitate în apă în raport cu temperatura: la carbonaţi este aproape constant, iar la sulfaţi scade cu temperatura, de unde rezultă <64 ca depunerile de sulfaţi vor creşte, odată cu temperatura (v. fig.). Acesta este motivul pentru care depune-rile sunt mai mari g Ia ; căldările cu producţie mare de .abur pe unitatea 5 de suprafaţă, Fenomenul are loc în condiţiunile urmă- 4 toare: dacă o soluţie saturată este în contact cu o 3 suprafafă încălzită, tracţiunea imediat ? vecină din soluţie se suprasaturează; «a nu se depune 1 însă, decât când se formează o primă cristalizare, o Al I 100 140 180 220 260 h Aceasta se produce a w f ■când o bulă de Gradul de solubllltate aPa a su'-mil.-ech.vaienfi (v.) Încălzeşte, peli- în grade c; -.1» înconjurând 0 sulfat de calclu in apS purî; bula se evaporă, şi II) sulfat de calciu în soluţie primele cristale se^»* sul!at df sod!u; “r' ■ ' - - bonat de calciu in apa pura; III ) carbonaf de calciu în apă pură (după Straub);/V) carbonat de calciu în solu- fie de 0,25 %o de carbonat de sodiu. depun. Efectele depunerilor de piatră pentru căldările de abur: măresc consumul de combustibil, obligă la cheltuel! pentru curăţirea căldărilor, provoacă accidente prin defectarea plăcilor sau a ţevilor. Consumul de combustibil se măreşte, din cauză că depunerea de piatră izolează apa de sursa de căldură (5 mm de piatră micşorează coeficientul -de transmitere cu 27°/o). Curăţirea apei sau a căldării e o necesifater şi ea se poate efectua: înainte de intrarea apei în căi-dare (v. Epurarea apei), în timpul cât apa se găseşte în căldare (v. Desincrus- _ . ... wl lw , % i w i Burduşeli la căldările de tare) sau după depune- , .. . . . , r locomotive. rea pietrei (v. Desincrus- v \ ni» -i ■ i a) caldarea verticala; b) tare). Plăcile şi ţe- .. , , , , . 7 ■ I • i î i cutia de toc; c) antretoaze; vile primesc căldură dela sursa de căldură şi o cedează apei în mod parţial, din cauza stratului izolant de piatră; temperatura locală se ridică excesiv şi, cum rezistenţa lor mecanică scade cu creşterea temperaturii, materialul poate ajunge la incandescenţă, tisurare, burduşire şi chiar Ia rupere urmată de explozia căldării (v. fig.). d) cadrul inferior; e) şuruburi de plafon; /) burduşeli. 1. Depunere de piatră în motoare [06pa30Bamîe HaKHlIH (HaJieTa) B flBHraTejIHX; entartrage des moteurs, depot d'incrustations dans Ies mo-teurs; Steinablagerungen in den Motorenf Nieder-schlag von Stein in den Motoren; deposits of scale in the motors, incrustations in the motors; kolerakodâs a moforok vizkamrâjâban]: Depunerea de piatră în camerele de apă ale motoarelor cu ardere internă. Apa de răcire depune, în general, carbonaţi, şi, mai rar, sulfaţi şi oleaţi, cari formează cruste pe pereţii interiori ai camerelor de răcire. Stratul izolant împiedecă răcirea motorului, ceea ce provoacă ridicarea excesivă a temperaturii acestuia şi, deci, vaporiza-rea abundentă a apei, pierderea apei de răcire, griparea motorului. Tratamentul poate fi anterior introducerii apei (prin epurare sau ntrodu-când apă de ploaie), în timpul cât apa se află în circuitul de răcire, sau după depunere (v. Desincrustare). 2. ~ de piatră în turbine [c>6pa30BaHHe I-iaKHIIH B TypfrHHaX; depot d'incrustations dans Ies turbines, entartrage des turbines; Steinablagerungen in den Turbinen, Niederschlag von Stein in den Turbinen; deposits of scale in the turbines, incrustations in the turbines ; kolerakodâs a turbinâkban]: Depunerea de piatră, din picăturile de apă sau din abur, pe suprafeţele paletelor turbinelor cu abur. Aburul produs în căldările de abur antrenează picături de apă (v. Primaj); dacă antrenarea este slabă, picăturile se evaporă în supraîncălzitor, şi depunerea de săruri se face acolo; dacă antrenarea este abundentă, o parte din picături intră în turbină, unde depun piatra pe palete. Depunerile sunt de două feluri: cele de pe paletele de înaltă presiune şi cele de pe paletele de joasă şi medie presiune. Depozitul de piatră pe paletele de înaltă presiune are drept cauză picăturile de apă cari conţin în soluţie hidratul de sodiu (NaOH). Conţinutul de NaOH modifică curba de saturaţie; picătura de apă nu poate să se evapore complet — chiar dacă străbate supraîncălzitorul — evaporaţia oprindu-se când este atinsă concentraţia corespunzătoare temperaturii şi presiunii *>?■ Mo.' —- — (a / 8 Jh k 1 O i P m / O 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 Presiune în kg /cm2 Concentrafia de echilibru a unei solufii de Na OH în funcfiune de temperatură şi de presiune, aburului (v. fig.). Picăturile de apă ajung deci în stare semifluidă în turbină, unde, fiind proiectate de palete, se lipesc şi formează un de- pozit capabil de â fixa şi alte săruri. Depunerile •pe paletele de joasă şi de medie presiune conţin silice, (Si02), amorfă sau cristalină, sau silicat de sodiu (Na2SiOs). S'a constatat că aburul le antrenează şi le depune, când temperatura şi presiunea scad. Fenomenul devine sensibil dela o presiune de 80 kg/cm2 în sus. La aceasta se adaugă şi depunerea provenită din fenomenul de antrenare a picăturilor de apa. Consecinţă : spaţiile dintre palete sunt reduse, iar randamentul ş\ puterea turbinei scad simţitor (la unele turbine, puterea scăzută cu 20% după o lună de depu--- nere de piatră). V. sub Desincrustare şi sub Epurarea apei. 1. Deraiere [cxo/ţ c pejibCOB, KpymeHHe; deraillement; Entgleisung; derailment; kisikiâs]. C. f.: Ieşirea de pe linie a uneia sau a mai multor roţi ale unui vehicul de cale ferată. Cauzele cari pot provoca o deraiere sunt foarte variate. Afară de cazul că deraierea este rezultatul unei ciocniri sau acostări, ea poate fi provocată de poza defectuoasă a căii, de slăbirea sau denivelarea terasamentului, de un ac întredeschis, când capetele a două şine nu sunt în prelungire (şinele plăcii învârtitoare sau ale transbordorului faţă de şinele liniei de acces), când roţile nu sunt paralele, când uzura bandajelor a întrecut limitele admise, când se rupe o osie, când o locomotivă e cuplată prea strâns cu tenderul, când nu se înscriu osiile unui vehicul în curbe, etc. 2. Deraiere, sabot de ~ [6aniMaK CBOjţHiiţHft C pejibCOB; sabot de deraillement, taquet de deraillement ; Entgleistungsschuh ; derailing block ; kisiklâsi saru], C. f.: Sabot special, fixat pe şină pentru a anihila, în mare parte, energia cinetică a unui vehicul, iar, pe de altă parte, pentru a provoca o deraiere, astfel încât vehiculul să nu poata continua drumul pe linie, evitându-se astfel un accident. Saboţii sunt fixaţi pe şină cu un dispozitiv de închidere. 3. Deranjament pe linia electrică [H6HC-npaBHocTb, noBpeîKfleHHe Ha sjieKTpH^ecKOH JIHHHH; derangement de iigne; Leitungsstorung; line fault; vonalzavar]. Eli.: Perturbarea serviciului normal al unei linii electrice. Poate fi provocat de ajungeri la pământ, atingeri (directe sau indirecte) între conducte, sau de ruperea conductelor. După natura instalaţiei şi a curenţilor, ajungerea la pământ poate ocaziona scurgerea de energie, eventual scurt-circuit şi arc la pământ, cu producerea de fenomene transitorii, în specia! supratensiuni. Atingerea între conducte conduce, în general, la scurt-circuit, iar ruperea unei conducte, la întreruperea funcţionări: ei. Şi aceste deranjamente pot da naştere la fenomene transi-torii. In curent trifazat, pot să apară, la fiecare fel de defect, fenomene de desechilibrare. 4. /x/ permanent pe o linie electrică [IIOCTO-HHHan iieHcnpaBHocTb na 3 jieKTpHnecKOH JIHHHH; derangement permanent d'une Iigne electrique ; dauernde Storung einer elektri-schen Leitung; electric line permanent disconnec-tion; âtmeneti vonalzavar]: Deranjament de linie, care nu dispare dela sine şi nici prin jocul aparatelor de protecţiune. Poate fi provocat de ruperea unui fir, spargerea unui izolator, etc. 5. ~ trecător pe o linie electrică [nepexofl-nan HenciipaBHocTb Ha sjieKTpHnecKOH JIHHHH; derangement transitoire d'une Iigne electrique; vorubergehende Storung einer elektri-schen Leitung; electric line transitory disconnec-tion; villamos vonalak âtmeneti zavara]: Deranjament care apare pe o iinie electrică şi are o durată scurtă, dispărând dela sine, fără nicio intervenţie sau prin acţiunea aparatelor de protecţiune. Poate fi provocat de: ajungerea întâmplătoare la pământ; atingeri cu ramuri de copacii sau între fire, pe timp de furtună; atingerea a două faze sau cu pământul, provocată de pasări; descărcări atmosferice, etc, e. Derapare [HapymHoe CKOJibmeHHe (caMO-JieTa); derapage; Seitenabrutsch; sideslipping; oldal csuszâs]. Av.: Evolufia unui avion, când direcţia vitesei lui nu este paralelă cu planul de simetrie: unghiul pe care-1 formează cu acest plan este unghiul de derapare. Deraparea se produce la sborul cu un motor stopat la avioanele muiti-motoare, la viraj incorect, la glisadă, etc. 7. Derapare [flepanaîK, 60K0B0e cnojib-JKeHHe, 3aH0C (KOJiec aBTOMOâHJIH); derapage; Schleudern; skidding; csuszâs]. Auto,: Alunecarea roţilor unui autovehicul, oblic faţă de direcţia de înaintare pe teren. Efectul ei este diferit,. după cum deraparea se produce la roţile din faţă sau la roţile din spate. La deraparea roţilor din faţă, fie la mersul în curbă (la un vehicul »cu roţile din faţă motoare), fie la o frânare blocată (indiferent dacă roţile din faţă sunt motoare sau libere), autovehiculul are tendinţa de a părăsi curba şi de a şe deplasa după o linie dreaptă. La deraparea roţilor din spate, fie la intrarea cu vitesă prea mare în curbă, fie la o frânare blocată, autovehiculul tinde să se aşeze transversal pe direcţia de mers. — Deosebim: s. ~ în curbă [6oKC>Boe CKOJibmeHHe npa n0B0p0Te ; derapage en virage ; Wegkurven-schleudern; (road) turn skidding; az ivben valo elsiklâs]: Derapare provocată ia mersul vehiculului în curbă. Fiecare dintre roţile motoare este supusă, ia mersul în curbă, pe lângă acţiunea forţei de tracţiune şi acţiunii forţei centrifuge. Solicitarea totală a roţii este formată din rezultanta ambelor forţe. Când rezultanta celor două forţe este ,superioară forţei de'aderenţă (coeficientul de a-derenţă sub o limită admisă), roata derapează după direcţia rezultantei. ; 9. la frânare [6oKOBOe CKOJibmeHHe npp T0pM0meHHH; derapage en fre'mage} ‘Schleudern bei Bremsung;; -skidding at- braking; fekezes!-kozb©n 66 valo csuszâs]: Deraparea provocată la frânarea aspra a autovehiculului. Când forţa de frânare depăşeşte forţa de aderenţă, roata se blochează şi începe să alunece pe teren. Asupra roţilor mai acţionează: o forţă laterală, datorită acţiunii vântului sau unui şoc transversal datorit neregula-rităţii căii,, o forţă centrifugă tot laterală când există o schimbare de direcţiuni în mersul vehiculului şi o forţă de inerţie datorită pieselor în mişcare şi dirijată după sensul de mers. Rezultanta acestor forţe nu mai poate fi echilibrată de forţa de aderenţă care este anihilată de forţa de frşnare şi roţile derapează după direcţia rezultantei. Deraparea la frânare poale să aibă loc concomitent cu deraparea în curbă; în acest caz efectele lor se suprapun. 1. Deratizare [HCTpe6jieHHe Kpbic; derati-sation; Entratung; deratization; eger es patkâny pusztitâs]: Operaţiunea de omorîre a şoarecilor şi a şobolanilor din magazii, hambare, pătule, pivniţe, poduri de case, sol, nave, etc. cu ajutorul raticidelor. De obiceiu se întrebuinţează bioxid de sulf sau acid cianhidric. 2. Derbylif [Aep6bIJlHT; derbylite; Derbylith; derbylite; derbilit]. Mineral.: Fe6Îi5Sb202i. Se prezintă sub forma de prisme rombice. Duritatea 5; gr. sp. 4,5. Are coloare neagră pe feţe, brună pe spărtură şi luciu răşinos. 3. Derelicvă [3a6pomeHHbin, noKHHyTbiH; derelict; verlassenes Eigentum; derelict; eihagyott tulajdon], Nav.: Un bun abandonat şi fără proprietar. In termeni marinăreşti, derelicvele sunt nave sau părţi din navă, eşuate sau părăsite de către echipaj, fără posibilităţi de salvare. 4. Dericino!. Ind. pefr.: Produs obţinut prin încălzirea uleiului de ricin la cca 300°,, până îşi pierde cca 5"*10% din greutate. E perfect mis-cibil cu uleiurile minerale cărora le măreşte considerabil viscozitatea (N. C.). Sin. Floricinol. 5. Derivă [OTKJIOHeHHe, yrjiOBOH choc caMOJieTa; derive; Abtrift; drift, leeway; repu-logep irânyelteresenek javitâsa]. Fofgrm. : Dispozitivul care permite corectarea abaterii unui vehicul aerian dela direcţia de sbor, impusă prin schimbarea axei orizontale longitudinale a camerei aerofotogrammetrice, cu unghiul de derivă corespunzător. 6. Derivă [BepTHKajibHbift CTa6HJiH3aTop; derive; Seitenflosse; (vertical) fin; oldalszârny]. Âv.: Partea fixă a ampenajului vertical al avionului. Organul care contribue Ia menţinerea traiectoriei avionului într'un plan vertical. V. fig. sub Avion. 7. Derivă [choc, #peH({>, 60K0B0e otkjio-HeHHe (cy/ţHa); derive; Stromversetzung; angle of deflection; hajo irânyvâltozâsa]. Nav.: Unghiu pe care-J formează, în navigaţie, axa unei nave (capul adevărat) cu direcţia sa de deplasare (drumul adevărat), sub acţiunea unui curent marin sau a vântului. Semnul derivei este pozitiv, când drumul adevărat este la dreapta axei, şi negativ în cazul contrar. s. Derivă [yroji Apeîi^a, CHOCa; derive; Abdrăngung, Abtrift ; drift ; irâny-szog]. Nav. a.: Unghiul format de direcţiile cap adevărat şi drum adevărat. Reprezintă abaterea unghiulară provocată de acţiunea vântului, şi se măsoară Derivă, dela axa avionului (v. Va«) vitesa aerodinamică; Vv) fig.). Dacă Na este vitesa vântului; Va) vitesa ab-Nordul adevărat, Ca solută. capul adevărat şi Dg AC) direcţie cap adevărat; drumul adevărat, de- direc*ie drum adevăraf- riva este unghiul Da-Ca. Sin. Unghiu de derivă. 9. Derivă [yroji OTKJlOHeHHH, yroji 06-CTpeJia; derive; Richtungswinkel ; angle of deflection; irânyszog]. Tehn. mii.: Unghiul pe care-l formează pla- ^ nul de tragere, j (p.anul vertical i care conţine J axa ţevii unui J tun) cu planul de ochire (planul vertical care trece prin centrul optic al lunetei şi printr'un reper a-jutător vizat prin lunetă),, măsurat în sensul acelor unui ceasornic, dela planul de tragere (v. fig.). Deriva serveşte la tragerile in- ~ Cei t a cl Deriva* ‘ , 1 Amplasamentul unui tun, cu biserica drepf ţinta nu se ve- .w . . , . , de direct dela ref3er ?l cu ° ^ a ,n sPa*e*e unei cres*® , , (4- A este deriva), tun, care, de exemplu, se găseşte înapoia unei creste. Indicân-du-se reperul (punctul de ochire) şi deriva, planul de tragere esie adus în direcţia ţintei. Valoarea derivei, când luneta este pusă la gradaiţia zero, poarta numele de derivă normală. Sin. Unghiu de derivă. 10. Derivă, indicator de ~ [H3MepHTejib OTKJlOHeHHH, CHOCa; indicateur de derive; Ab-triftmesser; drift indicator; irânyszogmutato]. Fofgrm.; Indicator cu care este echipat mecanismul de suspensiune al unei camere aerofotogrammetrice automate, permiţând măsurarea şi fixarea unghiului de derivă al camerei respective. 11. Derivă, unghiu de ~ [yroji CKJlOHeHHH;, angle de deviation; Abtriftwinkel; angle of 67 deviation; szogelteres], Fotgrm. V. Abatere, unghiu de î.Derivafă [npOH3BO,îţHaH; derivee; Ableitung; derivative; differenciâl hânyados], An. mat.: Dacă'f(x) este o funcţiune de variabila x, continuă pentru valoarea ;c0 a variabilei, şi h este un număr variabil, raportul f(x0 + b) ~f(x) h când h tinde către zero,* iar x0 rămâne fix, poate avea sau nu o limită. Dacă această limită există, ea se numeşte derivata funcfiunii f(x) pentru valoarea #0 a variabilei x. Se scrie: =,im rt»o+&) -fe>. \dx/x=x0 h^0 h In reprezentarea geometrică a funcţiunii y — f{x), derivata este tangenta trigonometr că a unghiului format cu axa absciselor de tangenta la curba reprezentativă în punctul x0. Continuitatea este o condiţiune necesară pentru ca f(x) să aibă o derivată, dar nu e suficientă. In punctele în cari derivata este pozitivă,, funcţiunea este crescătoare cu x, iar în cele în cari derivata e negativă, funcţiunea este descrescătoare. In punctele în cari derivata este zero, funcţiunea e staţionară, şi poate admite o valoare extremă. Derivate succesive: Dacăf'(x) este ea însăşi o funcţiune continuă într'un punct x, şi dacă admite o derivată, aceasta se notează cu şi se numeşte derivata a doua a lui f(x). in mod analog se definesc derivatele de ordin superior, cari se notează, respectiv, cu: n*)sa*........./W(*,sd^' 2. ~ areolară [npoHSB.O/ţHafl nJlOCKOCTH (nOBepXHOCTH); derivee areolaire; flăchen- mafyqe Ableitung; areolar derivative; Ierul eti differenciâl hânyados]. An. mat.: Limita câtului d ntre integrala de linie a unei funcţiuni de variabilă complexă f(z) — u(x,y) + w(x, y), unde z=zx + iy, iar u(x,y) şi v(x,y) nu satisfac condi-ţiunile de monogeneitate ale lui Cauchy, extinsă asupra unei curbe rectificabile închise simple y, şi dintre de 2 it ori aria Act) a domen:u!ui § limitat de y, când curba y se strânge indefinit în jurul unui punct z0, astfel încât § să poată fi închis într'un cerc cu centrul z0 şi cu o rază r oricât de mica voim: r „ % , °f 1 )yf&dz —— = lim — —-——» Uj) Aco->0 A uj funcţiunile u(x, y) şi v(x, y,) fiind presupuse continue într'un domeniu mărginit D, iar 5 C D. Când u(x,y), v(x, y) admit derivate parţiale de primul ordin, continue în D, avem Df_ \_ .(&> , ŞffNI _ Da) 2 L\c)x c)y) 1 9y/J a. ~ exterioară [BHemHHH np0H3B0flHafl; derivee exterieure; âu^ere Ableitung; externai derivative; kiilso differenciâl hânyados]. An. mat. V. Diferenţială exterioară. 4. /v/ parţială [naCTHan iipoH3BC>£Haji; derivee partielle; pârtiei Ie; Ableitung; parţial derivative; reszleges differenciâl hânyados]. An. mat.: O funcţiune f(xlr x2, x3,..., xn) de variabilele Xi ,x2,x3, ...,xn admite, pentru valorile ... ,xj^ ale variabilelor, o derivată parţială în raport cu xt, dacă funcţiunea de o variabilă xi< 40)) are o derivată pentru valoarea a lui x^. Această derivată se notează cu Derivatele 0** parţiale de ordinul n se definesc ca derivatele parţiale ale derivatelor de ordinul n— 1,şi se notează cu y/ unde pi + p2 + . . iar ..., ik reprezintă o permutare a numerelor 1, 2, ..., k, indicându-se astfel ordinea derivărilor. s. Derivata contravariantă a componentelor Intensităţii unui câmp de tensori [KOHTpa-BapnaHTHaH np0H3B0AHan cjiaraiomnx Ha-npHmeHHOCTH noJiH TeH3opoB; derivee con-travariante des composantes de l'intensite d'un champ de tenseurs; kontravariante Ableitung der Feldstarkekomponenten eines Tensorfeldes; con-travariant derivative of the intensity components of a tensor field; egy tenzormezo mezoeros-segosszetevojenek ellenvariânsos levezetese]. C/c. f.: Componenta de tensor care se obţine ridicând indicele de covarianţă corespunzător derivării covariante a componentelor intensităţii unui câmp de tensori (v. sub Derivata covarianţă a componentelor intensităţii unui câmp de tensori). Derivatele contravariante ale componentelor j^s1s2...sp %' iq ale unui tensor de câmp în raport cu xl sunt deci n lkDT*S*"'5p Hh—iq ~ k M Dx unde r e simbolul derivatei covariante. Dxk e. Derivata contravariantă a componentelor intensităţii unui câmp de vectori [KOHTpa-BapnaHTHaH np0H3B0AHan cjiaraioiu,Hx Ha- npHH£eHHOCTH nOJlfl BeKT0p0B; derivee contravariante des composantes de l'intensite d'un champ de vecteurs; kontravariante Ableitung der Feldstarkekomponenten eines Vektorfeldes; con-travariant derivative of the intensity components of a vector field; egy vektormezo mezoerossegosz-szetevojenek ellenvariânsos levezetese]. C/c. v.: Componenta tensorului de ordinul al doilea, care se obţine ridicând indicele de covarianţă corespunzător derivării covariante a componentelor 5* 68 intensităţii unui câmp de vectori (v. sub Derivata covariantă a componentelor intensităţii unui câmp de vectori). Derivatele contravariante ale componentelor A* şi Ai ale unui vector de câmp în raport cu xl sunt deci: V *D/f ■ V »DA* h S -Ti S' hg " Dxk T’ “1° Dxh ' D unde —~~~r e simbolul derivatei covariante. • Dxk 1. Derivata covariantă a componentelor intensităfii unui câmp de tensori [KOBapHaHT-naa np0H3B0AHaa cjiaraionţiix HanpHHcen-HOCTH nojlH TeH30p0B; derivee covariante des composantes de l'intensite d'un champ de ten-seurs; kovariante Ableitung der Feldstărkekom-ponenten eines Tensorfeldes; covariant derivative of the intensity components of a tensor field; egy tenzormezo mezointenzitâsânak kovariâns levezetese], C/c. t.: Limita câtului dintre creşterea absolută a componentelor tensorului de câmp dintr'o multiplicitate cu n dimensiuni în direcţia curbei-coordonate de-a-lungul căreia variază nu- coordonata şi dintre creşterea Ax a lui x , când aceasta din urmă tinde către zero. Fiindcă, la această trecere Ia limită, creşterea absolută tinde către diferenţiala absolută a componentelor tensorului de câmp după orientarea lui âiXk, derivata covariantă în raport cu xk a unei componente TSiS2 '* ,SP iti2- ■ ■ iq a tensorului de câmp DTSi S2''' SP • • Han npoH3Bo/ţHaH cjiaraiomHx HanpHHîeH-HOCTH IlOJlfl BeKTOpOB; derivee covariante des composantes de l'intensite' d'un champ de vec-teurs; kovariante Ableitung der Feldstărkekom-ponenten eines Vektorfeides; covariant derivative of the intensity components of a vector field; egy vektormezo mezoerossegkomponen-senek kovariâns levezetese]. C/c. f.: Limita câtului dintre creşterea absolută a componentelor contravariante A1, respectiv covariante Ait ale vectorului de câmp dintr'o multiplicitate cu n dimensiuni în direcţia curbei-coordonate de-a-lungul căreia variază coordonata dintre creşterea a lui **, când acesta din urmă tinde către zero, Fiindcă, la această trecere la limită, creşterea absolută tinde către diferenţiala absolută a componentelor vectorului de câmp după orientarea lui âxk, derivatele covariante sunt Ar Dx se obţine cum urmează: Se derivă componenta XS1S2”,SP parţial în raport cu cU-A se adaugă pentru fiecare indice de contrava-rianfă s al componentei considerate T' s "... câte o sumă JL . . + Srî,r-'- r=t şi pentru fiecare indice de covariantă i al componentei considerate câte o sumă n - £ r*; T"'..r.: r--1 ' unde Vik sunt componentele conexiunii afine. — Derivata covariantă a sumelor şi a produselor de componente de tensori se obfine după regulile de derivare obişnuită. Derivata covariantă a unui scalar e egală cu derivata lui parţială în raport cu coordonata respectivă. Tensorul metric se comportă» faţă de derivata covariantă, ca o constantă. In'derivatele de ordin superior, ordinea de derivare nu er în general, indiferentă. 2. Derivata covariantă a componentelor intensităţii unui câmp de vectori [KOBapnaHT- D-âiJ-±-yr A ' Dxk SXk h kl r Aceste derivate se numesc covariante, fiindcă ele sunt componentele unui tensor de ordinul al doilea cari au cu un indice de covarianţă mai mult decât componentele derivate ale vectorului. Derivatele covariante ale componentelor contravariante A1 sunt deci componentele mixte, iar derivatele covariante ale componentelor covariante Ai sunt componentele covariante ale unui aceluiaşi tensor, de ordinul al doilea. V. şi Derivata covariantă a intensităţii unui câmp de tensori. 3. Derivata de direcţie a intensităţii unui câmp de vectori [npoH3Bo,zţHaH HanpaBjie-HHH HanpmKeHHOCTH nOJIH BeKTOpOB; derivee de direction de l'intensite d'un champ de vec-teurs; Richtungsableitung der Feldstărke eines Vektorfeides; direction derivative of the intensity of a vector field; egy vektormezo erossegenek irânyelteritese].C/c.f.,CIc.v..'Limita câtului diferenţei dintre valoarea vectorului de câmp A în punctul P’ şi dintre valoarea  pe care ar avea-o în P\ dacă s'ar obţine prin transport paralel din valoarea pe care o are în Pi prin lungimiea arcului de curbă A* dintre punctele P şi P\ când P' tinde către P, se numeşte derivata de direcţie a vectorului de câmp după direcţia PP', pe care se presupune că o are arcul de curbă A*. E egală cu vectorul pe care tensorul de ordinul al doilea, definit de derivatele covariante. ale componentelor contravariante A1, ale vectorului de câmp A, le asociază direcţiei d* a elementului de linie PP': ’dĂ i (M , $ vi A dxk unde V'lkr sunt componentele conexiunii afine, iar componentele mixte din parenteză, ale tensorului 69 de ordinul al doilea, sunt calculate sub Derivata covarianţă a intensităţii unui câmp de vectori. în coordonatele cartesiene rectangulare Oxyz din spaţiul euclidian cu trei dimensiuni: x1 — x\x2 — y. x3 = z, componentele conexiunii afine sunt nule. — i, €'2~ 'h ^kt i, j şi k fiind versorii axelor Ox, Oy şi Oz, iar Ax=Ax) A2=Ay şi A3 = AZ, urmează de mai sus DĂ c)^4 dx ^ cM dy ^ dz Ds ~~ o)x di dy ds dz ds 1. Derivată, mulţime ~ a unei mulţimi [np0H3B0,n;H0e iţejioe HeKOTopoă C0B0Kyn-HOCTH; ensemble derive d'un ensemble; Ableitung einer Menge; derived set of a set; nyilt so- kasâg]. Teor. m.: Mulţimea tuturor punctelor de acumulare ale unei mulţimi date. Derivata mulţimii M se notează cu M*. 2. Derivate, ecuaţie cu derivate parţiale. V. Ecuaţie cu derivate parţiale. a. Derivaţie [AepHBaiţHH, oTKJioHeHHe; de-rivation; Ableitung, Abzweigung; derivationr branch; elâgazâs]. 1. Gen.: Ramificaţie secundară a unui curs de apă, a unei conducte de fluid, a unei canalizări, sau căi de comunicaţie, etc., care poate fi temporară sau permanentă. — 2. Elf.: Ramificaţie a unei conducte electrice. 4. Derivafie [AepHBaiţHH; derivation; Seiten-abweichung; drift; oldalkiteres]. Tehn. mii.: Abaterea din planul de tragere, pe care o sufere proiectilul, ca urmare a rotaţiei în jurul axei lui şi a faptului că rezultanta rezistenţelor aerului nu trece prin centrul de greutate al proiectilului. Rotaţia este imprimată de ghinturi; abaterea este spre dreapta sau spre stânga planului de tragere, după sensul de rotaţie al ghinturilor. Valoarea derivaţiei se deduce prin trageri balistice şi se evaluează în metri sau în mii mi. Datorită derivaţiei, traiectoria nu mai este plană. Derivafie [OTBe,meHHe hjih otboa boabi; derivation de l'eau; Ableitung des Wassers; water discharging; elâgazâsj. Hidrot.: Lucrare tehnică prin care se abate, parţial sau în întregime, debitul unui curs de apă, în vederea folosirii lui pentru producere de forţă, pentru irigaţii, alimentări cu apă, etc. e. Derivafie de înfăşurare electrică [BeTBb (3JieKTpHHecKan) o6motkh HKopa; derivation d'enrouiement electrique; elektrischer Anker-zweig; path of winding; villamos armatura elâgazâs]. V. sub înfăşurare electrică. 7. Derivomefru [H3MepHîejib CHOca, ^epHBO-MeTp; derivometre; Abtriftm'esser; drift-meter, drift indicator; irânyszogmero]. Av.: Instrument folosit la bordul avioanelor pentru măsurarea unghiului de derivă (v. fig.)* Are un dispozitiv de vizare prin care se observă terenul, în timp ce se roteşte o piesă cu fire reticulare (alidada)# până ce obiectele de pe teren par că se deplasează paralel cu aceste fire. Un cadran cir- cular gradat permite citirea directă a unghiului de derivă. _ . Derivometru. 1) vizor; 2) alidadă; 3) şurub pentru rotirea alidadei; 4) placă orientată după axa longitudinală a avionului; 5) cadran circular gradat(—50°—0°.--l-50o) pentru citirea unghiului de derivă; 6) manivelă pentru rotirea cadranului. s. Derivor [iţeHTpajibHan Aocna (KHJib); derive centrale; Mittelschwert; centre-boardr vitorlarogzito], Nav.: Piesă plată, fixă sau mo- bilă, prinsă sub chila îmbarcaţiunilor acţionate cu vele, care împiedecă deriva acestora (deplasarea laterală), sub acţiunea vântului. Îndeplineşte, în acelaşi timp, şi funcţiunea de lest. 9. Dermă [/ţepMa; derme; Lederhaut; derm; borkozep]. Ind. piei.: Pătura mijlocie a pielei, cuprinsă între epidermă şi subdermă. Derma reprezintă partea din piele care se transformă în piele tăbăcită. Este constituită dintr'un ţesut dens de fibre care formează două straturi: unul exterior, numit stratul papilar, pe suprafaţa căruia se des7 chid porii şi canalele glandulare, şi altul interior, mult mai desvoltat, numit strat retlcular, care cuprinde partea cea mai groasă a pielei. 10. Dermaiin. Mineral.: Un amestec în care serpentinul este componentul principal (nume vechiu, părăsit). 11. Dermatol. Farm.: (HO^CeH^— COOBi(OH)2. Pulbere amorfă, galbenă, fără miros, insipidă, insolubilă în apă, în alcool, eter, etc. Antidiareic, desinfectant, cicatrizant, antiseptic, astringentr absorbant (N. D.). Sin. Galat bazic de Bi; Subgalat de Bi. 12. Dernbachit. Mineral: Numele vechiu, părăsit, pentru beudantit. 13. Derecare [pa36HBaHHe n0#B0AHbix enaji; derochement, derochage, pilonnage; Stampfen, Feststampfen; Tock rarnming; dongoles]. Nav.: Operaţiunea de sfărâmare a fundurilor stâncoase prin lovituri repetate date cu piloanele deroşe-zelor. Derocările se execută pentru a face posibilă dragarea fundurilor stâncoase. ,14. Deroşeză [TOJiKan, mojiot, 6a6a; dero-cheuse, pilonneuse; Rammer; rammer; sziklato-rogep]. Nav.: Aparat servind la derocarea fundurilor stâncoase prin lovituri repetate cu ajutorul pi Ioanelor. Deroşeza constă dintr'un ponton de lemn sau de metal susţinând o sonetă care ridică unul sau două piloane de oţel (în greutate de 10’"20 tone), manevrate cu vinciuri, şi cari pot fi lăsate să cadă dela înălţimea de cca 3 m. 15. Derrick [AeppHK-KpaH;’ derrick; Derrick; derrick; tomegbetonozo berendezes]. Mş. rid. V. sub Macara. î. Derris [AeppHC; derris; Derris; derris; derisz gyoker]. Bot., Fung.: Gen de plante leguminoase din Malaezia, confinând rotenonă în rădăcini. In comerţ se prezintă sub formă de rădăcini, de pulbere şi ca extras acetonic sau alcoolic Se întrebuinţează, în stare de praf sau pulverizat, pentru combaterea insectelor sugătoare şi rozătoare ; lucrează prin contact şi prin ingestiune. Sin. Deguelia. 2. Derulare [OKopKa, C^HpaHHe; deroulage; Schalen; peeling; lefejtes]. V. sub Furnir. s. Derulafor [HaMaTbiBaTejib (c|)HJibMa), 6a-pa6aH; derouleur; Umroller; rewinder;. âiterker-cselo], CinemMosor metalic care se poate roti în jurul unei axe şi de pe care se desfăşură filmul cinematografic. 4. Desacidare [y^ajiemie H3JiHUiKa yrjie-KHCJIOTbl; desacidification; Entsăuerung; deaci-dification; savtalanitâs] : înlăturarea excesului de acid carbonic conţinut de o apă, în scopul îmbunătăţirii calităţilor ei. 5. Desacord [pa3HOrjiaCHe; desaccord; Ver-stimmung; state of untuned systems; osszhang-hiâny]. Tehn.: Lipsa de acord între două sisteme (de ex. circuite electrice) oscilante, cuplate între ele. 6. Desaerisire [y^ajieirae ra3a H3 boam; degazage, desaeration de l'eau, elimination de Pair de l'eau; Entluftung des Wassers; depriving the water of its air, de-aeration of the water, expulsion of air from water; a levego kibocsătăsa]. Mş. ferm.: Operaţiune prin care se îndepărtează aerul din apa de alimentare a căldării de abur, pentru 'împiedecarea coroziunii. Oxigenul din aer, inclus în apă, este unul din agenţii de coroziune care se intensifică în prezenţa bioxidului de carbon. Limita admisibilă pentru conţinutul de oxigen este de 0,02 cm3/l. Sin. Degazare. — Deosebim: 7. ~ chimică [y^ajieHne ra3a H3 BO/ţbi XHMHneCKHM nyT€M; degazage chimique, desaeration chimique de l'eau, eiimination chimique de Pair de l'eau; chemische Entluftung des Wassers; chemical method of depriving the water of its air, chemical de-aeration of the water, chemical method of expulsion of air from water; a viz vegyi legtelenitese]: Desaerisire prin reacţii chimice. Un procedeu consistă în întrebuinţarea unui corp oxidabil, ca de exemplu, a aşchiilor de oţel, introduse în filtre instalate pe conducta de alimentare, între preîncălzitorul de apă şi rezervorul de alimentare. Oxigenul se reduce însă abia la 0,5 cm3/l, ceea ce este insuficient. Alt procedeu consistă în adăugirea de substanţe reductoare în apa de alimentare, de exemplu a sulfitului de sodiu sau a hidroxidului feros. Acest procedeu prezintă însă desavantajui că măreşte salinitafea apei şi că, peste temperatura de 270°, sulfitul de sodiu se descompune în substanţe corozive. s. ~ fizică [yflajieHHe ra3a H3 BO/ţbi (|>n-3HHeCKHM MeTOAOM; degazage physique, des- aeration physique de l'eau, elimination physique de Pair de Peau; physische Entluftung des Wassers; phys:cal method of depriving the water of its air, physical de-aeration of the water, physical method of expulsion of air from water; a viz fizikai legtelenitese]: Desaerisire prin mijloace fizice. Procedeul se bazează pe faptul că, dacă apa e în echilibru cu un amestec aer-vapori de apă, solubilitatea oxigenului este proporţională cu presiunea sa parţială (sau a aerului) în acest amestec — şi pe faptul că solubilitatea unui gaz în apă scade, când temperatura creşte. Apa este deci încălzită într'un rezervor (degazor), fie la presiunea atmosferică, fie în camere, la presiuni mai joase decât cea atmosferică. După încălzire, amestecul abur-aer se evacuează cu ajutorul unui injector sau punând degazorul în legătură cu condensatorul sau cu un preîncăi-zitor cu o presiune mai joasă; evacuarea aerului se face astfel în cascadă, către condensator, sau, mai simplu, direct în atmosferă, desaerisirea fă-cându-se, în acest caz, sub 100°. Un mic condensator de suprafaţă, aşezat pe conducta de aspiraţie a amestecului aer-abur, răceşte gazele şi reduce cantitatea de vapori antrenaţi. Cu cât temperatura este mai înaltă, cu atât cantitatea de aer extrasă e mai mare, dar cu atât şi canti- Instalajie de desaerisire. J) turbină cu abur; 2) condensator; 3) degazor; 4) grup motopompă de alimentare; 5) conductă dela turbină !a suprafaţa de încălzire; 6) suprafaţa de încălzire; 7) evacuarea aburului; 8) conductă de apă dela condensator la degazor; 9) plutitor de reglare a debitului de apă de desaerisit; 10) şicane; 11) rezervor de apă tampon; 12) conductă de evacuare a aerului din degazor; 13) apă desaerisită; 14) conductă de refulare a apei desaerisite spre căldarea de abur. tatea de vapori' antrenată şi deci pierderea în calorii, e mai mare. In acest caz, desareisirea se efectuează peste 100°, ceea ce mai prezintă avantajul că se împiedecă intrarea de aer. De asemenea, apa bine pulverizată este constrânsă să curgă pe anumite şicane, pentru a se înlesni evacuarea gazelor (v. fig.). 71 . i. Desaerisire [/ţeaspaiţHfl, yflajieHHe B03-jîţyxa; desaeration; Entluftung; de-aeration; leg-telenites). Tehn.: Operaţiunea de evacuare a pungilor de aer formate într'o conductă sau într'un rezervor cu apă, respectiv cu abur. Se efectuează prin robinete cu supape de descărcare, înzestrate uneori cu dispozitive automate. Ex.: desaerisirea conductelor forţate, desaerisi-rea conductelor şi a radiatoarelor de caloriferi a conductelor de apă, etc. 2. Desagregare j/ţesarperaiţHH; desagrega-fion; Aufschiiessung; disaggregation; feloidâsra valo elokeszites]. Chim.: Transformarea chimică a unui material sau a unei substanţe insolubile în agenţi de disolvare obişnuiţi, în una sau în mai multe substanţe dintre cari cel puţin una să fie solubilă. Desagregarea se efectuează încălzind corpul respediv, în creuzete de nichel sau de platină, cu substanţe ca peroxidul de sodiu, oxidul de calciu, carbonatul de calciu anhidru, azotatul de potasiu curat sau amestecat cu carbonat de sodiu, borax, etc. s. Desagregare [pacna/ţeirae, £e3HHTerpa~ iţHH; desagregation; Desagregation; disintegra-tion* elmâlâs]. Geo/.; Distrugerea stării de coeziune a unei roce, rezultată prin alterarea pe cale fizică şi chimică, provocată de agenţii atmosferici sau hidrosferici, sau de vieţuitoare. 4. Desagregarea unui minereu [pa3pbixjie-HHe, pacna^eHHe pyftbl; desagregation d'un minerai, effritemient d'un minerai; Zerfallen eines Erzes; disaggregation of an ore, crumbling of an ore; az ere szetmâlâsa], Mefl.: Operaţiune metalurgică, consistând într'o încălzire urmată de o răcire bruscă, pentru a uşura tratarea, prin transformarea minereului compact într'un produs mai poros, care prezintă gazelor o suprafaţă mai mare de acţiune. 5. Desagregafor. Tehn.: Sin. Desintegrator. V. ub Draga cu sorb. c. Desalbuminare [ocamtfeHHe ajib6yMHHa; desalbumination; Enteiweissung; albumin precipi-tation; feherje kivâlasztâs]. V. sub Defecare. 7. ,Desamestec [oT^ejiemie, Bbi/ţejieHHe, £H(|)Vc" 3. ~ electrică critică [KpHTHHeCKHH pa3pHA; decharge electrique critique; kritische elektrische Entladung; criticai discharge; kritikus kisules]. Elf.: Descărcare electrică a unui condensator electric (de capacitatea C) printr'un circuit cu inductivitatea L şi cu rezistenţa R, eventual şi cu distanţă explozivă, al cărei regim e la limita dintre descărcarea oscilantă şi cea aperiodică. Se stabileşte când *=Vc- 4. ~ electrică oscilantă [KO Jie6 aTejibHblâ pa3pa#; decharge oscillante; oszillierende Ent-îadung; oscillating discharge; rezgo villamos ki-^ules]. Elf.: Descărcare electrică a unui condensator electric (de capacitatea C), printr'un circuit cu înductivitate L şi rezistenţa R, eventual şi cu distantă explozivăr în timpul căreia curentul îşi schimbă sensul şi se amortizează prin efect Joule. Descărcarea e oscilantă, dacă R< 14 L -I Descărcare oscilantă (peria** dică) amortisată. i) intensitatea curentului; f) timpul. 5. Descărcare, canal de V. Canal de descărcare. 6. Descărcare, cheu de ~ în staţii. V. Descărcare, rampă de 7. Descărcare, dispo-' zitiv de /-W a frânei [MexaHH3M (npHcnocoâjieHHe) ajih OTnycna T0pM03a; dispo-sitif de deblocage du frein; Loseeinrichtung fur Bremsen; device for releasing the brake; fekol-do szerkezet], C.f.i Dispozitivfor-mat din trei supape, din canalele de legătură şi un mâner, montat pe cilindrul de frână al unui vehicul de cale ferată, care e echipat cu frână continuă. Serveşte la desfacerea cu mâna a saboţilor de frână ai vehiculului, ca şi la descărcarea de aer a ci I indrului de frâna, când se izolează frâna (v. fig.). Sin. Valvă de descărcare r Dispozitiv de deblocare. 8. Descărcare, gură de ~ [BbinycKHoe OTBepCTHe (ycTbe); orifice de dechargement; Ausgufjoffnung; discharging mouth; kiomlonyilâs]: Racord cu robinet de închidere, montat pe conducta colectoare de descărcare într'un rezervor (de păcură, de fiţeiu, petrol, etc.). La capăt are o înşurubare prin care se leagă tuburile de descărcare din vagoanele cisterne. Pentru descărcarea păcurii cu punct de congelare înalt, gura de descărcare are şi o teavă de trecere a aburului în serpentinele de încălzire ale vagoanelor cisterne. ». Descărcare, linie de ~ [Bbirpy30HHbift HJIH 3arpy30HHblH nyTb; voie de dechargement; Absetzgleis; unloading siding; rakodo-vâgâny]. C. f.: Linie dintr'o staţie, dintr'un depou de locomotive, atelier de cale ferată, etc., destinată pentru descărcarea vagoanelor. Dispozitiv de descărcare a frânei. 0 camera supapei; 2 şi 3) supapă de descărcare; 4) mâner; 5) supapă de refinere; 6) canal de legătură cu cilindrul de frână. 1. Descărcare, rampă de ~ [pa3rpy3o^Haa njiat4)0pMa, nJIoma/ţKa; rampe de dechargement; Entladungsrampe; unloading wharf; rakodo rampa]. C.f.: Plan înclinat, construit în stafiile de cale ferată,, având capătul de sus la nivelul liniei de descărcare, iar cel de jos la n veîul drumului de acces. Sin. Cheu de descărcare in stafii. 2. Descărcare, valvă de V. sub Descărcare, dispozitiv de ~ a frânei. s. Descărcarea feţelei electrice [pa3pHA aJieKTpHHeCKOH ceTH; delestage du reseau electrique; Entlastung des elektrischen Netzes; discharging of the electric net; villamos hâlozaf tehermentesitese]. Elf.: Operaţiune care con- sistă în suprimarea parţială a sarcinii unui centru de consum, în vederea menţinerii alimentării celorlalte receptoare. Dacă, din cauza unui accident grav, frecvenfa scade dela / la o valoare dată flt seîntrerupe alimentarea unui prim centru; dacă, şi cu această descărcare, frecvenţa mai scade şi ajunge la o altă valoare dată /2K/ţeHHH; travaux de premier etab-lissement; Ausrichtung; opening work ; feltâ-râs]. Mine: Lucrări miniere executate în steril, în vederea accesului la zăcământ şi a menţinerii unei legături permanente cu suprafaţa, ca galerii de pătrundere (coastă), plane înclinate la zi, puţuri, galerii transversale principale (cari leagă puţurile cu zăcământul), galerii direcţionale prin- 76 cipale (cari pornesc din galeriile transversale principale şi sunt paralele cu zăcământul), galerii transversale secundare (cari pornesc din galeriile direcţionale principale şi străbat zăcământul), pufuri oarbe, etc. 1. Deschiderea mlaştinilor [ocymeHHe 6ojiot (TOneH, TpHCHH); assa'inissement; Entsumpfen; drainage, desiccation; lecsapolâs]. Hidr. a.: Operaţiunile de desecare a unui teren mlăştinos, pentru a permite aerului şi căldurii să pătrundă în sol şi să-l transforme în pământ fertil. Se folosesc canale sau drenuri cari strâng apele într'un receptor principal (v. sub Metode). Sin. Punere în cultură. 2. Deschiderea relativă a unui obiectiv [ot-HOCHTejibHan nţejib HenoToporo 06'beKTHBa; ouverture relative d'un objectif; Offnungsverhăltnis eines Objektivs; relative opening of an objective; egy leneşe nyilâsviszonya]. Opt.: Raportul dintre diametrul diafragmei de intrare (anterioare) şi distanta focală a unui obiectiv. Acest raport este important pentru cunoaşterea puterii de luminozitate a obiectivului fată de pianul imaginii. La obiectivul lunetei teodolitului se ia diametrul lentilei exterioare ca diametru de diafragmă utilă, iar pentru lunetele cu focalizare interioară se iar ca distantă focală a obiectivului, distanta focală totală, sau echivalentă, a obiectivului,, împreună cu lentila mobilă. La aparatele geodezice, acest raport variază între 1 :4 şi 1:8; la aparatele fotogrammetrice, raportul variază între 1 : 25 pentru fototeodolite, şi 1 :4,5 pentru camerele aerofotogrammetrice. 5. Deschiderea unei cariere [OTKpbiTHe, BCKpbiTHe napbepa, 3ajie5Ken, MecTopom-ReUHpL; ouverture d'une carriere; Eroffnung des Tagebaues; opening of a quarry; kobânya nyitâsa]. Mine; Operafiunea de îndepărtare a terenurilor sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea începerii unei exploatări la zi. 4. Deschiderea unui circuit electric [pa3Mbi-KaHHe 3JieKTpHHeCKOH IţeiIH; ouverture d'un circuit electrique; Offnen des elektrischen Strom-kreises; opening of a circuit; villamos âramkor nyitâsa].Eif. .-Suprimarea legăturilor conductoare cari permit trecerea curentului electric printr'un circuit. 5.. Deschis, deschisă [OTKpbiTbiH; ouvert, ouverte; offen; open; nyitott]: Tip de protecţiune mecanică (P00). V. sub Protectiunea mecanică a maşinilor, aparatelor şi instrumentelor electrice. e. Deschis şi protejat contra apei de picurare [OTKpblTblă H npe/ţOXpaHeHHblH; ouvert abrite; offen tropfwassergeschutzt; open and protected; nyitott es csepegoviz ellen vedetr]: Tip de protec-fiune mecanică (P 01). V. sub Protecfiunea mecanică a maşinilor, aparatelor şi instrumentelor electrice. 7. Deschisă, mulfime ~ [oTKpbiToe iţeJioe; ensemble ouvert; offene Menge; open set; nyilt sokasâg]. Teor, m.: O mulţime dintr'un spahiu topologic este deschisă când, odată cu fiecare punct a| ei, conţine şi o vecinătate a acelui punct. O mulţime deschisă are numai puncte interioare. Complementara unei mulţimi deschise este o mulţime închisă, şi invers. Fiecare din aceste propoziţii poate fi luată drept definiţie a mulţimii deschise. s. Descinfrare [pacKpymajiHBaTb, pa36n-paTb Jieca; decintrement; Ausrustung; un-scaffolding ; leszereles], Cs.; Operaţiunea de îndepărtare a cintrelor cari au servit la construirea unui arc sau a unei bolţi de zidărie sau de beton. Descintrarea se execută după terminarea perioadei de întărire a mortarului sau a betonului şi trebue condusă cu grijă, pentru a nu se produce accidente, prin suprimarea bruscă a cintruluţ de susţinere a construcţiei.6 Se execută, de obiceiu, în două reprize, dela cheie ia naşteri, prin coborîrea reazemelor cintrului,. folosind dispozitive speciale. V. Dispozitiv de descintrare. 9. Cescteire [MoneHHe, BbiMaHHBamie; des-encollage; Entschlichten, Absteifen, Entstărken; steeping; szovetek olajtalanitâsa]. Ind. text.: îndepărtarea uleiului de in cu care sunt imbibate ţesăturile. Această operaţiune se face, pentru mătăsuri, prin spălare cu apă, cu săpun şi soda calcinată, 'iar pentru bumbacuri, prin spălare cu o soluţie de sodă caustică de 1-,,1,5°Be. Sin. Desancolare. 10. Desţloizif [,n;eCKJiOH3HT; descloizite; De-scloizit ; descloizite; deszkloizit]. Mineral.: Pb(Zn,Cu)[(OH) 1VO4]. Cristalizează în sistemul rombic. Are duritatea 3,5, gr. sp. 5,9*■ '6,1, coloare roşie, brună, neagră,şi luciu sticlos. 11. Descompunere chimică [xHMH^ecKoe paSJTOJKeHHe; decomposition chimique; chemische Zersetzung; chemical decomposition; vegyîbomlâs]. Chim.: Descompunerea unei substanţe chimice în substanţe cu mai puţini atomi în moleculă. Este fenomenul invers combinării chimice. 12. Descompunerea unei accelerafii. V. Descompunerea unui vector în vectori concurenţi. 13. Descompunerea unei forfe [pa3JiO}KeHHe CHJIbl; decomposition d'une force; Zerlegung einer Kraft; resolution of a force; egy ero fel-bontâsa]. V. Descompunerea unui vector în vectori concurenţi,şi Forţei, descompunerea 14. Descompunerea unui tensor de ordinul al doilea [pa3jjO}KeHHe TeH3opa BToporo no-pH/ţKa; decomposition d'un tenseur du deuxieme ordre; Zerlegung eines Tensors zweiter Ordnung; decomposition of a tensor of the 2d order; mâsodrendu tenzor szetbontâsa]. C/c. t.: Orice tensor de ordinul al doilea, de componente Tu, se poate descompune într'un singur fel în suma dintre un tensor simetric şi unul antisimetric, de componente S^, respectiv A^: hk=\iTlk + Tkiy, A,^'-{Tik-Tkl). 15. Descompunerea unui vector în vectori concurenţi [pa3Jio}KeHHe HenoToporo BeKTopa B BGKTopbi KOHKypeHTHbie; decomposition dTun> vecteur en vecteurs concurrents; eine Vektor-zerlegung in konkurrenten Vektoren; resolution of a vecior in concurrent vectors; vektor felbontâs]. C/c.; v. Determinarea unor vectori concurenţi, a căror sumă să fie vectorul dat. —Descompunerea 77 este nedeterminată, fiindcă se poate efectua în oricâte feluri. Ea devine determinată în următoarele cazuri particulare: Descompunerea unui vector după două direcţii date, adică în doi vectori ■de direcţii date, concurenţi cu vectorul de descompus ; descompunerea unui vector în două componente, cunoscând una din ele; descompunerea după trei direcţii concurente date. a b c a) descompunerea unui vector după două direcţii con- curente. Re vectorul care se descompune; F± şi F2 sunt vectorii componenfi k = JL _ JL sin(a+[5) sin J3 sin a b) descompunerea unui vector în doi vectori, cunoscând pe unul din ei. R e' vectorul care se descompune; F1 e componenta cunoscută; e un vector component care rezultă. c) descompunerea unui vector după trei direcţii con- curente. R e vectorul care se descompune; F±, F2 şi Fs sunt componentele după cele trei direcţii. 1. Descompunerea vitesei [pa3Jio)KeHHe CK0p0CTH; decomposition d'une vitesse; Zer-legung einer Geschwindigkeit; resolution of a velocity; egy sebesseg felbontâsa]. V. Descompunerea unui vector în vectori concurenji. 2. Descriptivă, geometrie V. sub Geometrie. 3. Deseafină: Unitate de arie folosită în URSS, care reprezintă o suprafaţă de cca 10900 ma. 4. Desecare [ApeHam, ocyineHHe; desseche-ment; Entwăsserung; draining; viztelenifes]. hfidr. â.: Lucrare de ameliorare funciară, care consistă în eliminarea prisosului de apă de pe solurile umede, spre a face posibilă cultivarea îor. 5. Desecare [ocymeHHe, cTeKaHHe KanjiHMH; essorage, egouttage ; Entwăsserung ; draining ; viztelenifes].. Ind. cb.: Operaţiunea de eliminare mecanică a apei din cărbune, fie prin centrifuge, fie prin depozitare în silozuri cari au la fund ciururi prin cari se scurge apa. Sin. Egutaj. 6. Desemuisionant [Ae33MyjibrHpyiom,HH j areHT; desemulsionnant; Entemulgierungsmittel; desemulsifyer; emulziobonto anyag]. Chim. fiz.: Agentul chimic care provoacă ruperea emulsiilor prin modificarea fizică sau chimică a emulgatorului, astfel. încât acesta să nu mai poată acţiona ca stabilizator al emulsiei,şi deci să se separe fazele. Agenţi desemulsionanţP sunt: electroliţii, uleiurile sulfonate, disolvanfii inerţi, etc. Alegerea dese-mulsionantului trebue făcută ţinându-se seamă de tipul emulsiei care trebue.ruptă. 7. Desemuisionare [Ae39MyjibrHpoBaHHe ; desemulsionnement; Emulsionscheidung, Entemui-gierung; desemulsifying process; emulziokivâlasz-tâs]. Chim., Ind. pefr.: Ruperea unei emulsii şi transformarea în componenţii ei, sub formă de faze separate. Operaţiunea este foarte frecventă în industria petrolieră, a grăsimilor, a uleiurilor vegetalei, etc. In industria petrolierăt ţiţeiul brut extras este emulsionat cu apă sărată, iar grăsimile şi uleiurile,6 cu ape alcaline sau acide formate în timpul fabricării lor. Emulsionarea ţiteiurilor nu este decât o dispersiune a uneia din faze, a apei spre exemplu, în cea de a doua, adică în. ţiţeiu, care consiirue faza de dispersiune — şi pentru separarea cărora se folosesc, fie metode fizice, fie metode fizicochimice. Dintre metodele fizice, cea mai elementară e decantarea prin simplă încălzire cu ajutorul aburului indirect, la o temperatură de 50---600, sau chîar până la 130°, în vase închise. Ea provoacă pierderi prin evaporarea părjiior uşoare. O altă metodă fizică este centrifugarea, care foloseşte supercentrifiige de peste 20000 rot/min. Metodele electrice folosesc curentul continuu sau alternativ. Cele din prima categorie se bazează pe faptul că, într'un câmp electric continuu, faza dispersată a unei emulsii se îndreaptă către polul încărcat cu sarcină electrică de fel contrar. Se foloseşte o tensiune între electrozi de cca 250 V şi o distanţă de cca 5 cm. — Metodele de curent alternativ sunt preferate şi se bazează pe faptul că, într'un câmp electric alternativ, faza dispersă se aşază în lungul liniilor de forţă. Rezultate optime se obţin cu o tensiune de cca 10 000“-12 000 V şi ia o temperatură de cca 65°. Aparatura necesară se compune, în principal,, dintr'un rezervor în care sunt introduşi, de obiceiu, electrozi circulari de oţel. încălzirea emulsiei se face în vase separate, cu abur indirect. Metodele fizicochimice fiind mai simple, sunt mult mai răspândite. Ele folosesc următoarele tipuri de reactivi: a) Reactivi chimici, absorbitori de apă, cum sunt: Clorura de calciu (CaClă), carbonatul de calciu (CaCOs), varul nestins (CaO), cimentul Portland, pirita, etc. Operaţiunea se bazează pe faptul că una din fazele emulsiei udă reactivul mult mai bine decât cealaltă fază; separarea se obţine printr'o simplă filtrare, eventual sub o mică presiune. Procedeul are o valoare tehnică redusă. — b) Reactivi floculanţi ai filmului emulgator: Clorura de sodiu (NaCI), sulfatul de fier (FeSO*), sulfatul de sodiu (Na2S04). — c) Reactivi cari dau săruri cu acizi organici preexistenţi, săruri cari acţionează asupra filmului emulgator, ca soda caustică (NaOH), bicarbonatul de sodiu (NaHCOs), oxidul de calciu (CaO), etc. Au numai valoare de experimentare. în laborator. —- d) Reactivi simpli sau combinaţi din categoria coloizilor hidrofili. Această categorie este cea mai numeroasă şi cea mai mult folosită în tehnică, preferată pentru rezultatele repezi şi sigure pe cari le dă, fiind şi mai economica. In această categorie intră oxizi de fief 78 1 şi oxizi de siliciu, argilă fină, săpunuri de. sodiu, rezinate, naftenate, aibuminoider gume, fenolate, amidon, sulforicinoleat de naftalină, acid hidroxi-stearic, etc. Aceste substanţe cu caracter co-loidal hidrofil lucrează antagonist asupra filmului emulgator, care are caracter hidrofob, paralizând acţiunea sa emulgatoare. Tratarea cu aceste materiale se face pe baza experienfelor de laborator cari fixează, pentru fiecare emulsie, dozajul necesar. — e) Reactivi electrolifi: Au efect de solvire a filmului emulgator şi de anulare a potenţialului electric al fazei dispersate. Ex. : Acidul sulfuric (H2SC>4)i, acidul acetic (C2H4O2), clorura de fier (FeCta), azotatul de fier (Fe(NOs) )» sulfatul de aluminiu (AI2(S04)s)f etc. — f) Reactivi solvenţi *i filmului emulgator. Ex.: Sulfura de carbon (CS2), benzenul (Cehta), acetona (C3H6O), gazolina. Ultimele două tipuri de reactivi au numai valoare de experimentare în laborator. Sin. în Ind. petr. (impropriu) Desărare. 1. Desen [y30p; dessin; Dessin, Zeichnung, Wurfelmuster; pattern; rajzj mintă], Ind. fext.: Reprezentarea grafică a încrucişerii firelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături, sau a evoluţiei firului într'un tricou. In primul caz, desenul se numeşte legătură sau armură, iar în al doilea caz se numeşte patron. 2. Desen [nepTeJK, pHCyHOK; dessin; Zeichnung; drawing; rajz]. Gen.: Reprezentarea făcută pe un tablou plan hârtie albă sau colorată) sau pe o suprafaţă curbă (bolţi, arcade) a formelor, definite prin linii, ale obiectelor sau ale figurilor din spaţiu, excluziv prin trăsături drepte sau curbe, cu ajutorul creionului, al cărbunelui, cretei sau peniţei. Intru cât se tinde la reprezentarea spaţiului pe plan, desenul se bazează pe perspectivă, pe trasarea umbrelor, pe teoria redării şi pe Geometria descriptivă. După modul folosit la executare, desenele se împart în: s. Desen liber [3CKH3, pucyH.OK hjih amopa OT pyKH; dessin â main levee; Freihandzeichnung, Freihandzeichnen; free-hand drawing; szabadkezi rajz]: Desen efectuat cu mâna liberă, fără ajutorul unui instrument de desen (teu, echer, linie, etc.). Sin. Desen cu mâna liberă. 4. ~ linear [reoMeTpHHecKHH pncyHOK b jihhhhx 6e3 TeHeit, nepTejK 6e3 0TTeHK0B; dessin lineaire; geometrische Zeichnung; linear geometrical drawing; mertani rajz]: Desen care se ocupă cu rezolvarea şi tratarea construcţiilor de Geometrie elementară, a epurelor de Geometrie descriptivă, a construcţiilor de perspectivă şi axonometrije, cu aplicaţii în Desenul tehnic. Se execută pe hârtie albă sau de calc, întinsă pe planşetă, cu ajutorul instrumentelor: teu, echer» compasj pistolet, dubludecimetru, raportor, etc., şi cu creion, peniţă,, trăgător, tuş negru, colori de apă, gumă, etc. Se trasează întâi în creion, şi apoi, eventual cu trăgătorul, în tuş. După mijlocul de execuţie, un desen poate fi: s. Desen cu creionul [nepTeîK KapaHflamoM; dessin au crayon; Bleistiftzeichnung; penei I drawing; ceruzarajz]: Desen efectuat cu creionul (negru sau colorat). e. ~ în cerneală [nepTeîK HepHHJiaMH; dessin â l'encre; Tintenzeichnung; ink drawing; tollrajz]: Desen executat în cerneală. 7. ~ în tuş [nepTeJK KHTaHCKOH TyiiibK); dessin â l'encre de Chine; Tuschezeichnung; China ink drawing; tusrajz]: Desen executat în tuş (negru sau colorat). După felul de execuţie, un desen poate fi: 8. Desen artistic [xy^ojKecTBeHHbiH pney- HOK; dessin artistique; kunstlerische Zeichnung; artdrawing; muveszi rajz]: Desenul cu mâna liberă, după natură (după model existent), sau de compoziţie. El este esenţial în arhitectură, în sculptură,/ pictură, gravură, atât pentru studiu, cât şi pentru executarea definitivă (în special în pictură şi gravură). Redă, pe tabloul plan, imaginile obiectelor din spaţiu, fie numai prin trăsături, fie şi prin adăugirea luminilor şi a umbrelor (prin estompări, haşuri), sau şi prin adăugirea uneia sau a mai multor colori (taviu). 0. Desen tehnic [TexmraecKHH nepTem, njiaH; dessin technique; technische Zeichnung; technica! drawing; muszaki rajz]: Reprezentarea prin desen, cu înscrierea dimensiunilor, a obiectelor şi a problemelor tehnice, folosind mai ales dubla proiecţie ortogonală, ad:că redarea planului, a elevaţiei (faţadelor), a secţiunilor şi profilelor. Foloseşte riguros procedeele Geometriei descriptive, traseul umbrelor uzuale la 45°, teoria redării şi perspectiva sau axonometria. Scopul acestui desen este să înfăţişeze toate datele pentru construirea în spaţiu a obiectelor reprezentate; de aceea trebue să se poată citi clar pe desen orice formă, şi să se poată măsura orice dimensiune. Desenul se execută, deci, la scară (v. înscrierea cotelor pe desen). — După sistemul de proiecţie, desenul tehnic poate fi: 10. ~ în perspectivă [nepTeîK b nepc- neKTHBe ; dessin perspectif ; perspektivische Zeichnung; perspective drawing; perszpektiv rajz]: Desen care reprezintă obiectul — în vedere sau în secţiune — pe un singur plan, în proiecţie cilindrică (paralelă) perpendiculară sau oblică, sau conică (centrală sau axonometrică)* 11. ~ în proiecţie [npoeKiţHOHHbrâ nepTejK; dessin en projection; Projektionszeichnung; pro-jection drawing; vetiileti rajz]: Desen care reprezintă obiectul pe un singur plan, în unul din sistemele de proiecţie cartografice, cu indicarea scării desenului. 12. ~ în proiecţie ortogonală [nepTent b 0pT0r0HajibHC>H npoeKiţHH; dessin en projection orthogonale; Zeichnung in orthogonale Pro-jektion; drawing in orthogonal projection; âbrâ-zolo rajz]: Desen care reprezintă obiectul — în vedere sau în secţiune — pe doua sau pe mai multe plane, în proiecţie cilindrică (paralelă) perpendiculara. Este complet cotat şi are indicată scara desenului. 79 După modul de execuţie, desenul poate fi: i. Desen copie heliografică [rejiHorpa^Hafl-KOHHH; copie heliographique; heliographische Zeichnungskopie; heliographical copy; fenymâ solat]: Reproducerea unui desen prin copiere directă, pe hârtie sensibilizată. t. ~ de baza. V. Desen original. 3. ~ fotocopia! [(|)0T0K0nHp0BaHHbiH ^ep-T6JK; dessin photocopie; Photokopierzeichnung; photocopied drawing; fenymâsolat]: Reproducerea fotografică a unui desen. 4. ~ imprimat [ne^aTHbiH, HaneqaTaHHbiH HepTGHS, pHCyHOK; dessin imprime; gedruckte Zeichnung; printed drawing; nyomtatotf rajz]: Reproducerea unui desen prin zincogravură, xilogravură, metaiogravură, similigravură, litografie, fotolitografie, offset, fototipie, calcografie, etc. 5. ~ microfilmat [MHKpO-KHHO(|)HJIbMOBbIH pHCyHOK; dessin microfilme; mikrokopier.'e Zeichnung; microfilmed drawing; mikrofilmezett rajz]: Reproducerea fotografică a unui desen, pe film de formate cinematografice. e. ~ original [opnrHHajibHbiH nJiaH, nep-TeHC; dessin original; Stammzeichnung; originai drawing; eredeti rajz]: Desen definitiv, care serveşte pentru multiplicare şi prezentare (desenul de arhitectură). Se execută în tuş, pe hârtie de desen; pentru multiplicare se execută pe calc, iar pentru prezentare, pe hârtie opacă (albă, etc.). Sin. Desen de bază. 7. ~ pentru imprimare [pncyHOK ajih nena- TaHHH; dessin pour l'impression; Druckerei-zeichnung; printing drawing; nyomdai rajz] : Desen în tuş, pentru executarea x ^ clişeelor de imprimare. 8. ~ schifat ■[■9CK-H-3 ; es- quisse; Entwurf-zeichnung, Skiz-ze; sketch, pre-liminary dra- wing; rajzvâz-lat]: Desen simplificat, executat cu mâna liberă, conţinând datele necesare alcătuirii unui desen tehnic definitiv (v. fig.). Sin. Schiţă. După destinaţie, deosebim : 8. Desen de autorizaţie [nepTem, njiaH npn-jiojKeHHbm k npoineHHio Ha nojiyneHHe pa3-peineHHHH; dessin annexe â la demande d'auto-risation; Genehmigungszeichnung; annexed drawing for authorisation; engedelyezesi rajz]: Desen care constitue baza tehnică, în vederea eliberării şi obţinerii autorizaţiei pentru efectuarea unei lucrări tehnice. ia. ~ de brevet [naTeHTHbiH njiaH, nepTem; dessin de brevet; Patentzeichnung; patent dra- Desen schifat. wing; szabadalmi rajz]: Desen care cuprinde datele caracteristice ale invenţiei, pentru înţelegerea brevetului (v. fig.). u. ~ de catalog [KaTajiorH3HpoBaHHbiH nep-TeJK, pncyHOK; dessin de catalogue; Katalog-zeichnung; catalogue drawing; ârjegyzek ijajz]: lA- Dis'onctor de joasă tensiune, în ule'u, pentru curentul nominal de 60 A. Dimensiunile brtdei 140X^5 mm2. 1) Presgarnitură sau tubulură care se livrează la comandă specială; 2) Normal: închiderea cu şurub şi piulifă moletată (la comandă specială, închidere cu şurub şi piuliţă pentru che:e tubulară; 3) pozifia în care carcasa de uleiu e coborîtă. Desen de catalog. Desen care cuprinde scheme, dimensiuni caracteristice şi indicaţii necesare pentru identificarea şi explicarea diferitelor modele şi tipuri de produse (v. fig.). 12. ~ de execufie [nepTem rjih Bbinojme-HHfl, padOHHH HepTeJK, njiaH; dessin d'exe-cution; Werkzeichung, Werkstattzeichnung; wor- «O lK #jih npe#Jio-JK6HHH; dessin annexe â l'offre; Angebotzeich-nung; offer drawing; ajânlati rajz]: Desen care serveşte pentru precizarea conţinutului unei oferte; redă numai forma generală şi uneori dimensiunile caracteristice ale obiectului oferit. Se anexează la ofertă (v. fig.). După natura obiectului reprezenta!, deosebim: 7. Desen arhitectural şi urbanistic [apxHTen-TypHbin n yp6aHHCTHHecKnn MepTeJK, njiaH; dessin architectural et urbanistique; baukunstliche und urbanistische Zeichnung; architectural and urbanistic drawing; epiteszeti es vârosrendezesi rajz]: Desen care reprezintă elementele artistice şi constructive ale unei clădiri, ale unui ansamblu urbanistic, etc. s. ~ cartografic [KapTorpacjpHHecKHH nep-Te>K, njiaH; dessin cartogpaphique; kartogra-phische Zeichnung; cartographic drawing; terke-peszeti rajz]: Hartă sau plan care reprezintă o regiune geografică sau o porţiune de teren, împreună cu formele, elementele naturale şi artificiale ale terenului, folosind proiecţii cartografice, curbe de nivel, tente hipsometrice, umbre, haşuri şi semne convenţionale (plan cadastral, topografic, etc.), (v. fig., p. 82). 9. ~ de ansamblu [nepTera, njiaH b iţe-jiom, ijejiocTHbin nepTe/K, njiaH; dessin d'en- a-b Desen pentru ofertă: Camera de admisiune cu ajutaje şi supape de închidere, a unei turbine cu abur cu condensatie. a) camera de admisiune a aburului; b) scaunul supapei; c) bucea de conducere (steaua); d) con de depresiune; e) conul supapei; f) tija supapei; g) cutia de ghidaj a tijei de supapă; h) piesă de legătură; i) piston cu uleiu pentru supapa de închidere; k) ghidajul inferior al tijei de supapă; /) piston cu uleiu pentru supapa ajutajului; m) piesă de' antrenare; n) arbore. tru precizarea conţinutului unei comenzi, comple-I semble; Zusammenstellungszeichnung, Obersichts-iând caietul de sarcini; cuprinde numai elemen- I zeichnung; assembly drawing; ăltalânos rajz]: Desen care reprezintă o maşină, o construcţie, instalaţie, etc., în întregime, sau un ansamblu al oricăreia dintre acestea. 2. ~ de construcfii [pa6oHHH, CTpoHTejib-HblH nepTeJK, nJiaH; plan de construction^ dessin d'execution; Konstruktionenzeichnung; wor- Desen cartografic, i. Desen de căi de comunicafii [nJiaH (KapTa) nyTeâ C006iU,eHHH; ^dessin 8de voies de Communications; Verkehrswegezeichnung; drawing of communication lines; âbrâzoio rajz]: Hartă sau Desen de construcţie: Rezervor de apă subteran. plan care reprez:ntă drumuri, cai ferate, funicula-re, linii aeriene, linii fluviale şi maritime, cu toate elementele lor. king drawing, consfruction drawing; epitesi rajz]: Desen care repreziniă construcţii civile şi industriale, lucrări de artă, lucrări hidraulice, etc. (v.fig.). de detaliu [AeTajibHbiH nepTem; dessin de detail; Detailzeichnung; detail drawing; resz-let rajz]: Desen care reprezintă un singur element al unei maşini, al unei construcţii, instalaţii, etc. (v. fig.). 55 >ftl20'Ld0 i6g kJL T ?i wo.mjz 636o ; -*■>< >- ‘ i Desen de detaliu: \Vs^ ^V\ \7 Detaliu de nod al unei construcfii cu zăbrele. 4. ~ de instalaţie [nepTeJK, nJiaH ycTaHO-bok; dessin d'installation; Anlagenzeichnung; works drawing; szerelesi rajz]: Desen care reprezintă o instalaţie de orice fel, cu toate elementele ei. 5. ~ de schemă electrică [nepTeJK 3JieK-TpHHecKOH cxeMbi; dessin de schema electrique; elektrische Entwurfzeichnung; electrical ar-rangement drawing; villamos elrendezesi rajz]: Desen care cuprinde conexiuni de rezistenţe, în- Bocşa Mont. j i&S'VM Colţan , Tâjna Ţiganuluijs 'A Z' cb ^Qjipfy^Tâ/va Mare~ ll VW ✓ ypt /' cb / ;/<ţNw ( SCâl/UC^ *w& + .■ ^ RTSITAi r t SCHIŢA GEO-TECTONICA A REGIUNII MÂNIOM-REŞIŢA-VODNIC DISTRICTUL CARAS p Pontian n 0/o?jţ Pontian ruine ^ C1T 5 ° -‘•ĂoV 1 Cretacic l - M 1 Jurasic f V Verrucano LEGENDA Cristalin verde (biotito-doritifer) Cristalin verde ruine ®- Cristalin roşu (gneis - mica şistc/r/) Anticlinale Falii Pânză ■ ProFile Carbonifer N B. Limitele Verrucano-ului după geologii unguri la S. £ PROFILE SCHEMATICE PRIN REGIUNEA MANIOM-REŞIŢA-VODNIC DISTRICTUL CARAS SCARA i ? Desen de schemă electrică: Legăturile de protecfiune ale unui generator prin releu de supracurent temporizat, releu diferenfial şi slăbirea excitaţiei, a) releu de supracurent, temporizat; b) transformator de curent; c) releu diferenfial; d) rezistenfă în serie; e) sursă de curent; f) ampermetre; g) transformator de curent, de neutru; h) automat de slăbire a câmpului; i) rezistenfă de slăbire a câmpului. 1. Desen de situafie [cHTyaiţHOHHbrâ njiaH, *iepTe}K MecTOpacnojioiKeHHH; dessin de situa-tion; Lagezeichnung; sifuation drawing; alaprajz, elheiyezesi rajz]: Desen care reprezintă ansamblul unei clădiri, al unui atelier, al unei construcfii, instalafii, etc. (v. fig., p. 84). Sin. Plan de situajie. 2. ~ grafic [rpaH-HeCKHH 0CJia6HTeJIb, CMHFHHTejIb; desensi-bilisateur photographique; photographischer Ab-schwăcher; photographic desensibilisator; feny-kepeszeti gyengitoszer]. Foto.: Substanţă chimică adăugită în soluţiile developatoare, pentru a face emulsiile fotografice mai puţin sensibile faţă de acţiunea luminii,, fără să modifice imaginea latentă existentă. Desensibilizatoare fotografice sunt unele materii colorante, ca fenolsafranina, fluorin-dulina, albastrul de metilen, sau unele substanţe incolore, ca pinacriptoiul,, derivaţi ai antrachino-nei, etc. 1. Desertizare [pa3HHMaHHe, pasoâiiţeHHe; desse rtissage; Auslosen; uncoupling, release; loveg es hiively szetszedese]. Tehn.: Operaţiunea de desfacere a două piese asamblate prin #sertizare. Exemplu: Operaţiunea prin care se separă proiectilul de tubul cartuşului, când aceste două piese sunt sertizate. 2. Deseşuare [chhthb c MejiH (ey/ţHa); remise â flot; Wiederflottmachen eines Schiffes; refloating; egy zâtonyra futott hajo partrahuzâsa]. Nav.: Operafiunea de scoatere de pe uscat a unei nave eşuate. 3. Desetină [/ţecHTOK; dîme sur Ies ruches; Zehent; hive-fithe; termeszetbeli ado]: Numele vechiu pentru darea, zeciuiala impusă pe anumite îndeletniciri (creşterea stupilor de albine, a râmă-torilor, etc.), şi care se incasa de către desetnici. 4. Deşeu [oT6pocbi, otxoah, ocTaTKH; dechet; Abfallstoffe; waste material; hulladeka-nyag]. Tehn.: Partea din materia primă, sau dintr'un material,, care cade în decursul prelucrării şi nu mai poate fi valorificată direct pentru acea prelucrare. Dacă deşeul provine dela ultima fază a unei prelucrări, el se numeşte reziduu sau rămăşiţă. Termenii: deşeu şi reziduu, se folosesc, uneori, ca sinonime. In industrie se caută sa se reducă la minim deşeurile, sau să se transforme în produse auxiliare. 5. Deşeurilor, valorificarea ~ [yTHJiH3a-IJHH, HCn0JIb30BaHHe OTdpOCOB, OTXOftOB; utiliisation des dechets; Abfallsţoffverwertung; utilizaiion of waste material; a huiladekanyagok ertekesiitese]. Tehn.: Transformarea şi prelucrarea deşeurilor în vederea întrebuinţării lor rentabile Valorificarea se poate face în aceeaşi ramură industrială, ca de ex., valorificarea deşeurilor din industria metalurgică, ceramică, textilă, a hârtiei, etc., sau într'o altă ramură, ca folosirea deşeurilor de lemn în industria chimică, sau a produselor ob{inute din deşeuri le del a raf inarea deri vatelor petroliere, în industria grăsimilor sau a vopselelor, — sau poate fi o valorificare mixtă, cum este cazul ultimelor subproduse amintite,, cari se întrebuinţează în parte,, chiar în industria petrolieră. Valorificarea deşeurilor se poate face şi prin comercializare directă, ca valorificarea deşeurilor obţinute în procesul de rafinare a unor produse derivate, de petrol. 6: Desfăcător [KHnopa36HBaTejib, KHnopa3-pblXJlHTejIb; casse-ballot; Ballenbrecher, Bailen-offner, Zauster; bale breaker, bale opener; bâ-lanyito, kotesbonto]. Ind. text.: Maşină de lucru compusă dintr'un agregat de două lăzi sau cutii de alimentare succesive, prima pentru desfoierea bumbacului din starea presată în care se găseşte balotat, iar a doua pentr*u amestecarea materialului şi alimentarea maşinii următoare. Afară de operaţiunile de mai sus, ea egalizează încărcătura şi curăţă materialul. Bumbacul trecut prin desfăcător ocupă un volum de 3*'*5 ori mai mare decât cel ocupat în balot. Sin. Rupător; Maşină de desfoiat baloturi. 85 7. Desfacerea roce lor [flHCJiOKaiţHH, pa3i>-ej\uneime 3eMHOă Kopbi; disjonctlon; Abson-derung; parting; kozetek kivâlâsa]. Pefr.; Proprietatea rocelor de a se desface după anumite supratefe, obişnuit neregulate. 8. Desfăşurabilă, suprafafă V. sub Aplicabile, suprafefe 9. Desfăşurare [CMaTbîBaHHe, pa3MaTbiBa-HHe; deroulement, developpement; Abrollen» Abwickeln; unwinding, uncoiling (the wire); letekercseles]. Mş.: Operafiunea de desfacere a unui fir, cablu sau lanf, de pe o tobă sau de pe o bobinăm 10. Desfăşurată[9B0JiK)Ta; developpee; Evolute; evolu-te; evoluta]. Geom.: Locul geometric al centrelor de curbură ale unei durbe C. Tangentele desfăşuratei D sunt normalele curbei dateC (v. fig.). Desfăşurată. 11. Desfăşurata bordajului [pa3BepHyTan 6o-koboh o6ihhbkh (cyflHa); developpee du bordage; Plankenabwicklung; developed drawing of the side planking; hajokopeny kifejtese]. Nav.: Desenul suprafefei exterioare, desfăşurate, a cocei unei nave, pe care se trasează făşiile de bordaj în adevărata lor mărime, reprezen-fându-se toate îmbinările acestora. 12. Desfăşurata metacentrică [M6-TaiţeHTpiraecKafl 3B0JIK)Ta; deve-loppee metacentri- Curbele u"ui que; zentrische E- pluti,or- volute; metacen- c> centru de caren5; G) c®n,ru de trie evolute; meta- 9reuta,e (baricentru) ; M) meta- centrikus felfejfesi centru' felulet],Nav. ;Curba inc,inatle = a> înfăşurătoareanor- pozit'a vertical malelor la curba ^ Pescai centrelor de care O) centru instantaneu de distanţa carenei în a axei de plutire, hm) înăifimea (distanţa, raza) metacentrică; V) carenă; G0) nă, adică desfăşu- greutatea plutitorului; P) porfanţă rata acestei curbe (flotabilitate); a) unghiu de ineli-(v. fig.). Se mai nare ; U U) axa de plutire ; poate defini ca C'CC") curba centrelor de carenă fiind locul geome- (a centrelor de presiune); M M') trie al centrelor curbele metacentrice sub unghiul de de curbură (me- înclinaţie critic; M’M") curbele me-tacentrelor) ale tacentrice peste unghiul de incii-curbei centrelor de naţie critic, carenă. i3. Desfăşurătoare [3BOjibBeHTa, pa3BepTKa; developpanfe; Evolvente; involute; evoivens]. Geom.: Curba C care admite ca desfăşurată o curbă dată D (v. fig. sub Desfăşurată). 86 i. Desfibrafor [TpenajibHaa Maiirana rjih XJIonKa; ecangueuse; Baumwollfădenreissma-schine; cotton scutching machine; pamut fonal-foszxogep]. Ind. iexf.: Maşină-unealtă peniru destrămat resturile de fire toarse şi de semitorturi (v. fig.). Desfibrafor. 1) masă de alimentare ; 2) cilindri cu dinfi groşj ; 3) tambur cu stifturi; 4) cilindru conductor; 5) pânză de transport. 2. Desfigurare [HCKajKeHHe; defiguration; Verunstaftung; disfiguration; megsemmiisites]: Operaţiune efectuată asupra patriţelor, a matriţelor şi ştampilelor de batere a monetelor, constând din ştergerea, cu ajutorul unui polisor mecanic, a gravurii respective, când, prin uzură, ajung să confecţioneze monete practic nsfolosibile. s. Desfoire [o6pbiBaHHe JiHCTbeB; effeuil-lage; Abblaiten; pruning (a vine), thinning out (a vine); levelritkitâs]. Agr.: Rărirea frunzelor viţeii de vie, cu 2-"3 săptămâni înainte de coacerea strugurilor, pentru ca aceştia să fie cât mai mult timp expuşi soarelui. 4. Desfundare [HHCTKa, OHHCTKa; neftoyage; Reinigung; cleaning; kitakaritâs]. Tehn.: îndepărtarea depunerilor de nomol, nisip, piatră, etc. dintr'o conductă, dintr'un ajutaj, etc. 5. Desfundare [nepeBaji, rJiy6oKoe Bcnaxn- BaHHe IIOHBbl; defoncement; Riigolen; digging up; rigolirozâs]. Agr.: Operaţiunea de săpare a pământului, Ia adâncimi diferite, şi de răsturnare a straturilor. Desfundare Ia „o casma": săpatul la adâncimea unei casmale (30 cm); desfundare „la două casmale": săpatul la 60 cm adâncime, şi răsturnarea straturilor de pământ, Sin. Desfundat. 6. Desgazare. Ind. cb. V. Degazeificare. 7. Desghef. V. sub Temperatura aerului (variaţia anuală). s. Deshidratare [/ţerH^paTaiţHH, o6e3BO-JKHBamie; deshydratation; Entwassern; dehydra-tion; viztartalomcsokkentes]. Chim.: 1. Eliminarea prin încălzire, a uneia sau a ma(i multor molecule de apă din molecula unei combinaţii chimice, de obiceiu în prezenţa unui catalizator, sau prin acţiunea unui agent de deshidratare (acidul sulfuric concentrat, pentaoxidul de fosfor, clorura de calciu, oxiidul de calciu, sulfatul de cupru, sodiul, etc.). — 2. îndepărtarea apei dintr'o substanţă cristalină sau dintr'un material amorf (gudroane, uleiuri, etc.), prin încălzire, distilare sau prin reacţie chimică. 9. Desincrustanî [pacTBopHTejib HaKHiiH; desincrustant; Kesselsteinlosemittel; scale sol- vent, disincrustant, boiler compound; kazânko-oldoszer]. Tehn.: Substanţă care se introduce în căldările de abur sau în maşinile termice pentru a împiedeca formarea depunerii de piatră sau pentru a o îndepărta după ce s'a depus. Desincrustanţii pot acţiona mecanic sau chimic. Substanţele cari acţionează chimic transformă sărurile cari s'ar depune, în săruri mai solubile, sau le transformă în săruri pulverulente şi neade-rente (numite nomol) .cari pot fi eliminate prin simple spălări sau evacuări. Cele cari acţionează mecanic, sunt materiale inerte cari împiedecă formarea cristalelor dure şi aderente (v. şi Depunere de piatră). Desincrustanjii obişnuit întrebuinţaţi în căldările cu abur sau în camerele de apă ale motoarelor cu . ardere internă sunt soluţiile hidraţilor de sodiu, de potasiu, de bariu, sau sărurile lor: carbonaţi, oxalaţi, etc. Materialele inerte obişnuit întrebuinţate sunt: ni- sipul, extractele tanante, sticla pisată, etc. Căldările de abur sunt tratate mai ales cu NaOH şi KOH. Radiatoarele motoarelor de automobile sunt tratate fie cu NaOH sau KOH, fie cu acid clorhidric care disolvă piatra depusă. Unele administraţii de cale ferată întrebuinţează substanţe tanante, cari precipită nomol şi evită formarea crustelor. Desincrustantul întrebuinţat se alege pe baza unei analize prealabile. Sin. Anti-inerustant, io. Desincrustare [y^ajiemie, câHBaHHe ko-TeJlbHOro KaMHfl HJIH HaKrniH; desincrustation, detartrage ; Kesselsteinentfernung ; incrustation removing, scaling; kazânkoeltâvolitâs]. Tehn.: Operaţiunea de îndepărtare a crustei de piatră aderentă din căldările de abur, din camerele de apă ale motoarelor cu ardere internă şi din turbinele cu abur, sau operaţiunea de împiedecare de a se forma crusta, prin tratamentul aplicat. Tratamentul aplicat în maşină, respectiv încăldare, se face prin desincrustanţi, iar cel aplicat după formarea depozitului de piatră se face pe C3le mecanică sau prin desincrustanţi. După instalaţia unde se aplică, deosebim: ' u. — a căldării de abur [y^ajiemie hjih c6h-BaHHe KOTejibHoro KaMHH hjih HaKnnH napo-Boro KOTJia; desincrustation de la chaudiere; Entfernung des Kesselsteins eines Kessels; boiler scaling; a gozkazân koeltâvolitâsa]: Desincrustare a căldării de abur, care se efectuează anterior depunerii de piatră, prin desincrustanţi, ţinând seamă de faptul că trebue să se obţină un depozit format din săruri cu coeficient de solubilitate crescând cu temperatura, care formează nomol neaderent, şi deci se poate evacua (v. şi sub Depunere de piatră şj Desincrustanî). Se poate trata apa, de ex., cu Na2C03, care precipită CaS04, sau cu fosfat de sodiu, care dă, cu CaC03, carbonatul de sodiu. Tratamentele moderne se fac cu hexametafosfat de sodiu;, care dă, cu carbonatul de calciu săruri duble solubile de calciu şi sodiu, cari nu mai produc depunere de piatră, afară de faptul că disolvă 87 şi piatra existentă. — Tratamentul care se aplică după depunerea pietrei este, în general, mecanic. Curăţirea se poaie face cu ciocane de mână. -fără muchii ascuţite, şi apoi cu raşchete. Mai convenabilă este curăţirea cu ciocanul cu aer comprimat, care reclamă, totuşi, o uşoară sraşchetare. Operafiunea este mai completă, dacă se efectuează prin sablaj. Nisipul curăţă complet piatra, dar reclamă o instalaţie mare şi ^costisitoare. Instalaţia reclamă un exhaustor pentru extragerea prafului dăunător sănătăţii. Nisipul poate fi regenerat 30%*50°/o; presiunea aerului este de cca 4 at. Locurile cari nu pot fi ajunse cu nisip se cjurăţă cu raşcheta rsau cu ciocanul. Procedeul modern prescrie curăţirea prin granule, adică prin stropirea cu granule de oţel foarte du*r cu ajutorul unui pulverizator rotitor. Instalaţia este mai redusă şi mai puţin costisitoare. Ţevile se curăţă de piatră prin rostogolirea lor unele peste altele, într'o tobă rotitoare; prin ciocănire ulterioară, piatra cade. 1. Desincrusfarea turbinei cu abur [y^ajie-HeHHe HaKHIIH BOflHHOH Typ()HHbI; desincrus-fafion de la turbine â vapeur; Entfernung des Kesselsteins einer Dampfturbine; steam turbine scaling; a gozturbina koeltâvolitâsa], Pentru îm-rpiedecarea depunerii de piatră: se impune un tratament al apei din căldare. După depunere, desincrustarea se efectuează făcând turbina să se rotească la vitesă mică (200 -300 rot/min) şi injectând apă Ia admisiune; depunerile de pe paletele de înaltă presiune sunt, astfel, îndepărtate (v. şi sub Depunere de piatră). Pentru îndepărtarea depunerilor de pe paletele de joasă şi medie presiune, se foloseşte sablarea cu nisip, sau, mai convenabil, cu cenuşă pulverizată, care nu produce eroziuni. 2. ~ unui motor [y^ajieime HaKHim (Bbiiiţe-JiaHHBaHHe) ABHraTeJlH; detartrage d'un moteur; Entfernung des Kesselsteins eines Motors; motor scaling; egy motor koeltâvolitâsa]: Desincrustarea camerei de apă a unui motor cu ardere internă. Din cauză că o cameră de apă a unui imotor nu permite, prin construcţie, o vizitare şi un tratament mecanic pentru îndepărtarea crustei for^ mate prin depunerea de piatră, se aplică, în general, un tratament chimic prin desincrustanţi. De exemplu, se tratează obişnuit cu soluţie de NaOH sau KOH sau, uneori, de HCI. s. Desinfecfanfi [Ae3HHc|)eKTaHTbi; desinfec-tants; Desinfektionsmittei; disinfectants; fertotle-nho szerek]: 1. Substanţe chimice capabile de a distruge microorganismele patogene (microbii). — 2. Substanţe chimice capabile de a distruge parazifii animali sau vegetali. Cei mai importanţi desinfectanţii sunt: fenolul, formolul, lizolul, apa de Javel. Foarte mult întrebuinţaţi în vinificaţie sunt ur-imătorii desinfectanţi industriali: Antiforminul, care este o soluţie de hipoclorit de sodiu (NaClO), contact cu cama; 7) sanie; 8) bancul strungului; 9) cărucior efectuând o mişcare alternativă după camă; 10) cărucior transversal; 11) cărucior longitudinal; 12) port-unealfă ; J3) cufit ; 14) freză de defalonat ; 15) ta!p& pivotantă în jurul axei xy ; 16) pârghiede blocarea săniei; 17) şurub de reglare a tensiunii arcului; 18) arc de rapeft al căruciorului cu mişcare alternativă; 19) arborele principal al strungului. fiecare muche, o mişcare de apropiere şi depărtare, drumul descris de vârf fiind o spirală logaritmică, sub acţiunea unei came, cu profilul 9S tăiat după o astfel de spirală. Cama este antrenată, prin intermediul unui angrenaj, de un arbore longitudinal al strungului, numit arbore de de-talonare. Cama fiind în contact permanent cu un mic ax solidar cu cărucorul strungului, transmite vârfului cuţitului mişcarea după spirala lo-garitmică. Suportul de pe cărucior se poate roti sub unghiuri diferite. Dacă tăişurile sunt înclinate (cum sunt de ex. dinţii anumitor freze), trebue ca la fiecare turaţie cuţitul să fie în avans, respectiv în întârziere, faţă de poziţia precedentă (după cum elicea este la dreapta sau la stânga), ceea ce se realizează prinlr'un angrenaj diferanţial cuplat pe arborele de detalonare. 1. Detaşabil [OTflejiHMbiH, c3eMHbiH; deta-chable; losbar; detachable; kikapcsoiharo]: Calitatea unui obiect sau a unui material, de a se putea desprinde cu uşurinţă de un complex de care e prins. 2. Detaşabil [pa3'6opHbiH,pa3o6maromHHCH; detachable; losbar; releasing; kikapcsolhato]. Mine: Calitatea unor unelte de instrumentaţie de a putea fi desprinse prin manevre adecvate, de piesa de pe care s'a instrumentat, dacă operaţiunea s'a terminat sau nu a reuşit. 3. Defaşor [/ţeTamep; detacheur; Detascheur; detacher; zuzo]. Ind. ahm.: Dispozitiv folosit în morile industriale pentru sfărâmarea cocoloaşelor şi afânarea produsului care rezultă la trecerea grişului printre anumite valţuri, astfel ca acest produs să se poată cerne şi separa în făină r dând şi un nou griş. 4. Detecţia avioanelor [AeTeKTHpoBaHHe ca-MOJieTOB; detection des avions; Entdeckung der Flugzeuge; detection of airplanes; repulogepek felfedese]. Nav. a.: Operaţiunea care permite determinarea locului unde se găseşte un avion, şi a drumului pe care îl urmează. La începutul ultimului războiu mondial, singurul mijloc folosit pentru detecţia avioanelor era acela numit reperare prin sunet. Din cauza măririi vitesei avioanelor, care astăzi se apropie şi, uneori, chiar depăşeşte vitesa sunetului, reperarea prin sunet a căzut în desuetudine, fiind înlocuită cu detecţia sau reperarea prin radar. 5. Detecţia gazelor [/ţeTeKiţHH, o6Hapy}KH-BaHHe ra30B; detection des gaz; Gasspurener-kennung; gas testing; gâzkutatâs, gâznyom]. Tehn. mii.: Operaţiunea de descoperire şi identificare a gazelor de luptă. Se poate face cu ajutorul simţurilor (miros, gust, văz) sau cu ajutorul unor aparate speciale, numite detectoare. s. Detecfia grizuului [odHapyîKHBaHHe, jţe-TeKiţHH rpeMynero (py^HH^raoro) ra3a; detection du grisou ; Schlagwettererkennung; fire-damp testing; bânyaleg kutatâsa]. Mine: Operaţiunea de determinare a prezenţei şi a procentului de grizu din atmosfera unei exploatări subterane. 7. Detecfia minelor [/ţeTeKTHpoBaHHe mhh; detection des mines; Entdeckung der Minen; detection of mines ; robbano aknâk felkutatâsa]. Tehn. mii.: Operafiunea de identificare a locului în care sunt instalate mine explozive, terestre sau marine. ş. Detecţie radioelectrică [/ţeTeKTHpoBaHHe; detection; Detection; detection; detekcio]. Radio* Operaţiunea de stabilire, sub acţiunea unei tensiuni electrice de înaltă frecvenţă şi modulate în joasă frecvenţă, a unui curent electric cu mersul în timp asemănător cu al funcţiunii (curbei) de modulaţie. Operaţiunea se efectuează, pentru tensiuniie cu modulaţie de amplitudine, cu aju-ionui detectosrelor cari admit un curent neproporţional cu tensiunea electrică aplicată, adică au o caracteristică tensiune-curent curbă, Figura de mai jos reprezintă construcţia curbei curentului Principiul detec^ei. a) caracteristica detectorului; b) tensiunea aplicată; c) curent redresat; d) curent mijlociu detectat; e) oscilaţiuni de înaltă frecventă ale curentului redresat. admis de un astfel de defector sub acţiunea unei tensiuni um, suprapusă peste o tensiune de polarizare Up, care stabileşte punctul mijlociu de funcţionare în regiunea curbă a caracteristicei. Curentul admis de detector e suma dintre o valoare în repaus Ip, care corespunde tensiunii-de polarizafie, şi dintre valoarea variabilă iv, ale cărei valori medii,pe un număr mic de perioade, reprezintă curentul rectificat Ai, cu mersul în timp asemănător cu al funcfiunii de modulaţie. Curentul rectificai fiind de joasă frecvenţă, poate acţiona un receptor cu inerfie (receptor telefonic sau telegrafic, paleta unui aparat înregistrator, etc.)► Detecţia prin tuburjle triode se urmăreşte uşor cu ajutorul caracteristicelor de redresare. Dacă se trece curentul mediu im, adică suma dintre curentul continuu în repaus i0 şi curentul redresat ăi: im~i0 + Ai, în ordonatele deasupra tensiunii în repaus, purtată în abscisei se obţine, pentru *96 iiecare valoare efectivă a părfii alternative a ten--siunii, câte o curbă, numită caracteristica de redresare a detectorului. Figura obţinută indică( pentru patru valori efective ale părfii alternative «a tensiunii: U — 0, 3, 7, 15 V caracteristicele de redresare ale unui detector de caracteristică normală asemănătoare cu a tuburilor diode sau -triode. Pentru U — 0, nu există tensiune alternativă, şi caracteristica de redresare nu diferă de caracteristica normală. Pentru U' > 0, caracte-4-isticele de redresare sunt deasupra ■caracteristicei normale în partea inferioară, unde există efect pozitiv de redresare, şi dedesubtul caracteristicei normale în partea superioară, unde efectul de redresare *e negativ. Ele taie caracteristica nor-^ mală aproximativ în v punctul ei de infle- Caracteristica de redresare a xiune, unde curbu- detectorului. Ta e zero, şi deci mu există efect de redresare. î. Detecfie lineară [JiHHefiHoe ^eTeKTHpo-BaHHe, MOH],HOe AeTeKTHpOBaHHe; detection lineaire; lineare Detektion; linear detection, .power detection; lineâris detekcio]: Detecţie în care intensitatea curentului rectificat este proporţională cu valorile funcţiunii modulatoare a tensiunii (sau a curentului) de înaltă frecventă •care acţionează asupra detectorului. Ea este singura care reproduce fidel semnalele modulate (k y (pentru vorbire, muzică şi imagini), şi poate fi obţinută dacă tensiunea § deînaItăfrecvenţă apIi- g cată este destul de înaltă, condiţiune care / tensiune _ A ,5 . ^ ^ —--------------------se poate îndeplini uşor prin amplificare înainte Caracteristica unui detector cu de a aplica detectorului detecţie lineară. tensiunea (preamplifi- care). Detecţia lineară riguroasă presupune o caracteristică tensiune-curent a detectorului în formă de linie frântă, compusă din semiaxa negativă (sau pozitivă) a curenţilor şi dintr'o dreaptă deasupra semiaxei pozitive (respectiv negative) a curenţilor (v. fig ). 2. Detecţie parabolică [KBa/ţpaTHHHoe RQ-TGKTHpOBaHHe; detection quadratique; quadra--tische Detektion; square law detection; negyzetes (parabolikus) detekcio]: Detecţie în care intensitatea curentului rectificat este proporţională cu pătratul valorilor funcţiunii modulatoare a tensiunii (sau a curentului) de înaltă frecvenţă care acţionează asupra detectorului. Această detecţie este cnult mai sensibilă decât cea lineară,, dar dă dis- torsiuni ale curentului rectificat faţă de funcţiunea modulatoare. Detecţia parabolică presupune o caracteristică tensiune-curent a detectorului în formă de parabolă. Sin. Detecţie cuadratică. 3. Detector [AeTeKTOp; detecteur; Detektor; detector; felfedo]. Elf. V. Detector de unde electromagnetice. 4. Detector [^eTeKTop, rasoonpeAejiHTejib; detecteur ; Gasspurgerat ; detector ; gâzkutato]. Tehn. mul.: Aparat sau dispozitiv care serveşte la detectarea gazelor de luptă. Poate detecta un singur gaz (de ex. oxidul de carbon) sau mai multe, în care caz se numeşte detector polivalent. Detectorul po^te fi automat sau nu, în care caz reclamă anumite operaţiuni de detectare, cari sunt făcute de către cercetaşii de gaze. 5. ~ polivalent [noJiHBaJieHTHbra ^eTeKTop; detecteur polivalent; Vielfach-Gasspurgerăt; poly-valent detector; polivâlens gâzkutato szerkezet]. Tehn. mii. V. sub Detector. e. Detector de grizu [/ţeTeKTop rpeMynero (pyflHHHHOro) ra3a; detecteur de grisou; Schlag-wetteranzeiger; fire-damp detector ; bânyaleg-jelzo]. M/ne: Aparat folosit pentru identificarea prezenţei şi determinarea fracţiunii de grizu din atmosfera subterană a unei mine. Se cunosc următoarele tipuri de detectoare: lampa de siguranţă cu benzină, detectoare de analiză prin combustie, detectoare cu pereţi poroşi, refracto-metrul interferenţial, şi detectoare electrice. — Deosebim: 7. ~ cu pereţi poroşi [nopHCTblfi ^eTeKTop ; detecteur poreux; Schlagwetteranzeiger mit po-rosen Wănde; porous detector; lyukacsosfalu bâ-nyalegkufato]: Detector care se bazează pe fenomenul de difuziune a aerului şi a metanului prin pereţii unui vas poros, când presiunile acestor gaze pe cele două feţe ale vasului sunt diferite. Se folosesc tipurile Vulkan şi Nelly. Aparatele de acest gen nu prezintă niciun pericol de aprindere a;metanului, însă sensibilitatea lor este insuficientă. 8. ~ de analiză prin.combustie taeTeKTop aHaJlH3a nHTeM cropaHHH; detecteur d'anaiyse par combustion; Schlagwetteranzeiger durch Ver-brennung; detector of analysis by combustion; eges alapjân mukodo bânyalegkutato] : Detector care se bazează pe principiul determinării con-tracţiunii pe care o sufere un volum de aer, luat ca probă din atmosfera minei, când e ars metanul conţinut în acea probă. Ca tipuri de acest gen sunt cunoscute detectoarele Burrel şi Daloz. Primul tip este nesigur, din cauza cablului electric care-| deserveşte, este prea voluminos şi prea greu (4 kg). Detectorul Daloz este mai sigur, însă nu dă indicaţii mulţumitoare decât când se 'iau precauţiuni minuţioase în timpul executării măsurătorilor. 9. ~ electric [ejieKTpHHGCKHH AeTeKTop; detecteur electrique; elektrischer Schlagwetter- Caracteristica de redresare a detectorului. 97 anzeiger; electrical detector; villamos bânyalegjelzo] : Detector bazat pe principiul măsurării variaţiei rezistentei electrice a unui filament, când acesta trece dintr'o atmosferă cu aer curat, într'una care conţine metan. Se folosesc două tipuri: cu ■şi fără combustie. ■ 1. Detector electric cu combustie [sJieKTpH-necKHH fteTCKTop c BoenjiaMeHeHHeM, detecteur electriqueâ combustion; elektrischer Schlagwetter-^nzeiger mit Verbrennung; electric detector with combustion; villamos bânyalegjelzo]: Detector cu un filament străbătut de un curent electric de intensitate destul de mare pentru a-l aduce ia incandescenţă, putând, astfel, să aprindă metanul. Prin ridicarea temperaturii amestecului de aer şi metan, rezistenţa electrică a filamentului creşte, iar variaţia corespunzătoare, care depinde de conţinutul de metan, permite determinarea conţinutului de metan din atmosfera subterană. In practică a dat bune rezultate detectorul Leom bazat pe acest principiu. 2. ~ electric fără combustie [3JieKTpHHec-KHă fleTeKTOp 6e3 BOCIIJiaMeHeHHH; detecteur electrique sans combustion; elektrischer Schlag-wefteranzeiger ohne Verbrennung; electric detector without combustion; eges nelkull villamos bânyalegjelzo]: Detector cu un filament, care, lucrând cu un curent electric de mică intensitate şi într'o atmosferă cu metan, deci cu o conducti-bilitate termică mai mare decât a aerului, sufere o micşorare a rezistentei sale electrice, care se poate măsura, variafia respectivă depinzând de conţinutul de metan. Din această categorie, se folosesc detectoarele tip Gnom şi Carbofer. s. Detector de mine [mhhhmh /ţeTeKTOp; detecteur de mines; Minendetektor; mine detector; akna-kutato]. Tehn. mii.: Aparat folosit pentru descoperirea minelor cu masă metalică. Constă dintr'un aparat generator de înaltă frecvenţă, cu două lămpi montate ca oscilatoare pe aceeaşi frecvenţă, dintre cari una e în legătură cu un cadru de explorare. Când cadrul explorator se apropie de o masă metalică, aceasta schimbă caracteristicele circuitului oscilant al cadrului f ceea ce face să se producă o diferenţă între frecvenfele celor două oscilaţii electrice, şi dec un fenomen de interferenţă care, amplificat, poate fi auzit într'un receptor. 4. Detector de unde electromagnetice [j\Q-TeKTOp SJieKTpOMarHHTHblX BOJIH ; detecteur d'ondes electromagnetiques; Detektor elektromag-netischer Wellen; electromagnetic waves detector; elektromâgneses hullâmfogo]. E/f.: Aparat capab de a indica prezenţa undelor electromagnetice. Aparatele cari servesc pentru detecţie în tensiune electrică alternativă, din înaltă frecvenţă şi cu amplitudinea modulată, în joasă frecvenţă acustică, adică pentru a da, sub acţiunea acelei tensiuni, un curent detectat care să acţioneze (eventual după o amplificare prealabilă) asupra unui receptor cu inerţie (receptor telegrafic sau telefonic, paletă de instrument înregistrator, etc.), care poate reacţiona numai în joasa frecvenţă de modulaţie, trebue să prezinte o caracteristică nelineară, adică o dependenţă nelineară a curentului de tensiunea aplicată (v. sub Detecţie). Sub acţiunea unei tensiuni electrice alternative, de valoare mijlocie zero pe o perioadă, un astfel de aparat admite deci un curent în care o alternanţă e mai mare decât cealaltă; astfel curentul are o intensitate mijlocie diferită de zero, numită intensitatea curentului detectat. Aparatele cari servesc pentru detecţia în frecvenţă acustică, sub acţiunea unei tensiuni electrice alternative şi de înaltă frecventă nemodu-late au şi un dispozitiv de întrerupere sau de variere, pe frecvenţă acustică, a impedanfei circuitului receptor, spre a produce astfel o modulare neregulată de amplitudine, şi se numesc de obiceiu şi ele detectoare. — Deosebim: 5. ~ cu coeror [KorepepHbift fleTeKTop; cohereur;Fritter,Kohărer;coherer;szuros-detektor]: Detector de unde electromagnetice cu modulaţie de amplitudine, care se bazează pe scăderea rezistenţei electrice echivalente a contactelor imperfecte dintre granulele conductoare, sub influenţa undelor electromagnetice incidente. Şe compune dintr'un tub de sticlă în care sunt topiţi spre capete doi electrozi de argint, a-vând între ei pilitură dintr'un aliaj cu 96°/0 nichel şi 4°/0 argint, montat în serie în circuitul unei surse de curent continuu, şi echipat cu un ciocan de sonerie, care deranjează pilitura, pentru ca să-i crească din nou rezistenţa echivalentă când încetează unda electromagnetică incidenţă. Cât durează unda incidenţă, trece deci prin circuit un curent continuu, destul de tare pentru a, acţiona un releu telegra- Coeror. fie sau un instrument indicator (v. fig.). 6. ~ cu contact [jţeTeKTop c KOHTaKTOM; detecteur â contact; Kontaktdetektor; contact-de-tector; kapcsolo-detektor]: Detector de oscilaşi electromagnetice cu modulaţie de amplitudine, care foloseşte caracteristica nelineară a contactului dintre un metal şi un cristal dintr'o sulfură sau carbură convenabilă, eventual dintr'un element, sau dintre un metal şi un oxid, sau dintre două cristale de sulfuri sau carburi convenabile, eventual ale unui element. Duritatea metalului folosit trebue să fie aproximativ egală cu a cristalului, iar apăsarea de contact trebue să crească odată cu duritatea, pentru ca efectul de detecţie să fie optim. Drept substanţe de detector se folosesc, în ordinea descrescătoare a efectului lor de detecţie: galena artificială, PbS; zincita, ZnO; pirita, FeS2; chalcopirita, CuFeS2; galena naturală, PbS; siliciul, Si; psilomelanul, MnO(OH); molibdenitul, MoS2; carborundum, SiC. Contra-contactul cristalelor dure (siliciu, carborundum, pirită) e de oţel sau de bronz fosforos, iar al cristalelor moi (galena) e de aur, de argint sau de pla- 7 98 £0—i Schema de legături a unui detector cu contact. tină. Ca detector metal pe oxid se foloseşte, de ex., cuprul cu oxidul său, iar ca detector cristal pe cristal se foloseşte zincita pe chalcopirită.. Detectoarele cu cristal se folosesc fie fără tensiune auxiliară de polarizare, când ca-racteristicalorpre-zintă o curbură mare în jurul originii, fie cu ten-ta siune de polarizare Yde câţiva volfi), când curbura lor în jurul originii e foarte mică (de ex. detectorul cu carborundumj. Detecfia detectoarelor cu cristal e practic lineară până la anumite valori ale tensiunii de înaltă frecvenţă aplicate.— Figura alăturată reprezintă schema de legături a unui receptor radioelectric cu detector cu contact. 1. Detector cu electrolit [3JieKTp0JiHTHHecKHH ^eTGKTOp; detecteur â elecirolyte; elektrolytischer Detektor; electrolytic detector; elektrolitikus de-tekţor]: Detector de oscilaţii electromagnetice cu modulaţie de amplitudine, care foloseşte efectul de redresare a doi electrozi de metale potrivite, introduşi într'o soluţie electrolitică, şi între cari se stabileşte o tensiune electrică con- Defecfor cu eîecfrolif. tinuă mai joasă decât tensiunea de descompunere electrolitică (v. fig.). 2. ~ cu gaz [fleTeKTop c ra30M; detecteur â gaz; Gasdetektor; gas detector; gâzdetektor]: Detector compus dintr'un bulb de sticlă evacuat parţial, în care se găseşte un fir catodic incandescent, înconjurat de un anod cilindric. Curentul fiind constituit de electronii.de emisiune termionică emişi de catod, poate circula prin lampă numai dela anod spre catod, ceea ce dă efectul de detecţie. Nu se mai foloseşte în radiotehnică. s. ~ cu roată acustică OţeTeKTop c anyc-THqecKHM KOJiecOM; detecteur â roue acousti-que; Schleiferdetektor, Tonraddetektor; acoustic wheel detector; viszhang-detektor]: Detector care funcţionează după principiul detectorului cu vibrator, în care vibratorul e înlocuit printr'o roată metalică rotitoare, pe a cărei periferie se apasă un fir de metal, rezistenţa electrică de trecere, variabilă, a contactului, înlocuind întreruperile şi stabilirile de circuit din cazul vibratorului. Uneori se folosea o roată cu dinţi (roata acustică Gold-schmidt). Nu se mai foloseşte în radiotehnică. i. ~ cu termocuplu [fleTeKTop c TepMO-napOH;detecteurâthermocouple;Tbermoelement-detektor; thermo-couple detector; termoelemes- detektor]: Detector care foloseşte curentul termoelectric. Se compune dintr'un fir de fier şi unul de consfantan, încrucişate într'un mic punct de sudură, alimentate pe la câte un capăt sub tensiune alternativă de înaltă frecvenţă, şi cu ur* galvanometru legat între celelalte două capete (v. fig). Curentul de alimentare dintre capetele de alimentare trece şi prin punctul de sudură, încălzindu-1, ceea ce dă un curent termoelectric proporţional cu supratemperatura, adică şi cu pătratul curentului de înaltă frecvenţă. Se foloseşte pentru măsurarea curenţilor alternativi foarte slabi. rj Detector cu termocuplu. Schema de legături a unui detector cu vibrator. ^ 5. ~ cu vibrator IjţeTeKTop c BHâpaTopoM; detecteur â trembleur; Ticker-Detektor; ticker detector; rezgo-detektor]: Detector care constă dintr'un întreruptor automat comandat electromagnetic, care stabileşte şi întrerupe circuitul unui condensator montat în paralel cu un receptor telefonic, aşa încât condensatorul ajunge, la fiecare închidere a vibratorului, în paralel cu un al doilea condensator, din circuitul oscilant receptor de semnale radiotelegrafice (v. fig). Când vibratorul e deschis, energia recepţionată trece în circuitul oscilant, de unde se transmite, la închiderea vibratorului, condensatorului în paralel cu receptorul telefonic, pentru a se descărca prin receptor la o nouă deschidere a vibratorului. (Vibratorul se poate folosi şi numai pentru „modularea" unor oscilaţii de înaltă frecvenţă nemodulate — şi are nevoie în acest caz, de un detector separat). Nu se mai foloseşte în radiotehnică. 6. ~ magnetic [MarHHTHhiH fleTeKTop; de- tecteur magnetique; magnetischer Detektor; magnetic detector; mâgneses detektor]: Detector care foloseşte micşorarea isterezei şi a coerci-tivităţii magnetice a unui corp feromagnetic, sub influenţa câmpului magnetic de înaltă frecvenţă şi cu amplitudinea modulată, care este produs de curentul ce frece printr'o primă bobină şi este suprapus unui câmp de magnetizare continuă. Variaţia corespunzătoare a mărimilor de stare . - . .. ... .. . . magnetică indu- ^ ^ uJlLU \ >7 ce o impulsie de curent într'o a Detector magnetic. doua bobină, legată 1a un receptor telefonic. Detectorul are un fir de oţel moale, fără sfârşitf QH) 99 care e mişcat uniform, peste două role, de un mecanism de ceasornic şi trece, într'un anumit loc, prin cele două bobine (v. fig.). Nu se mai foloseşte în radiotehnică. 1. Detector poliodic [nojiHOftHbrâ fteTeKTop; detecteur â polyodes; Rohrendetektor; polyode detector; csodetektor]: Detector bazat pe curbura caracterrsticelor tuburilor electronice diode sau triode. Se compune dintr'o diodă sau triodă, într'un montaj adecvat (v. sub Detector cu diodă, Detector cu triodă). Sin. Detector cu tub electronic, Detector cu lampă electronică, Detector cu valvă electronică. 2. ~ autodină. V. Autodină, 3. ~ cu diodă [flHOflHblâ fleTeKTOp; detecteur â diode; Zweipolrohren Detektor; diode detector; ketpolusu detektor]: Detector constituit dintr'o diodă care lucrează în jurul unui punct de funefionare situat în curbura in- n (HPL. ferioară a caracteris- I J ticeiei. (v.fig.)Dioda constitue un detector bun din punctul de vedere al calităţii, _j curba ei caracteristică fiind foarte apropiată de aceea a de- Detector cu diodă simplă, tensiunea grilei 0 a10 20 30 tectiei lineare. Tensiunea de înaltă frecvenţă care’i se aplică trebue să fie însă destul de înaltă şi reclamă, deci, aproape totdeauna, o preamplificare. Aceasta limitează folosirea ei numai la radioreceptoarele mari, cu mai multe tuburi electronice, şi la acelea destinate unei recepfii de foarte bună calitate a Detector^ cu duodiodă. unui post de emisiune local sau foarte apropiat. Figurile reprezintă trei exemple de montaje de detectoare cu diode: In fig. a detectorul e constituit de o diodă simplă, într'un montaj asemănător cu unul pentru detecfia cu cristal. Detectorul din fig. b e constituit de o duodiodă montată astfel încât să rectifice ambele alternante de înaltă frecventă. Prezintă avantajul că detecfia este mai regulată, şi unicul desavan-taj că tensiunea aplicată fiecărui anod este numai jumătate din aceea care ar fi putut fi folosită în cazul unei diode simple. In montajul din fig. c, tubul este în acelaşi timp duodiodă şi triodă. Tensiunea rectificată a duodiodei este aplicată grătarului triodei, singurul grătar în acest tub. Tensiunea de joasă frecvenfă amplificată în partea triodă se aplică grătarului tubului următor (amplificatorului de joasă frecvenfă). ! 1: d Li 41—1 Detector cu duodiodă-triodă. 4. ~ cu triodă; [TpHOflHbM fleTeKTop; detecteur â triode; Dreipolrohren Detektor; triode detector; hârompolusu detektor]: Detector constituit de o triodă care lucrează în jurul unui punct de funcţionare situat fie în curbura caracteristicei grilei, fie în a caracteristicei anodului. Figura a reprezintă caracteristica tensiune de gri-lă-curent anodica unei triode. Dacă i se aplică grilei o tensiune de polarizare, suficientă pen- Caracteristica tensiune de grilă-tru a anula curentul cureni anodic a unel friode-anodic, şi apoi se suprapune o tensiune de înaltă frecvenţă, alternanţele ei negative nu mai variază curentul anodic, iar alternantele ei pozitive determină trecerea unui curent anodic cu atât mai tare, cu cât tensiunea de înaltă frecvenfă este mai înaltă, dând astfel o detecfie. Polarizarea grilei se obfine, de obiceiu, cu O pila Triodă ca detector-în curbura carac-electrică Pg (v. fig. b). Eristicei tensiune de grilă-curent Această detecfie e *anodic. convenabilă când tensiunea de înaltă] frecvenfă aplicată este destul de înaltă, deoarece, în acest caz, nu se produc distorsiuni apreciabile. Detecfia prin grilă, dată de curbura caracteristicei tensiune de grilă - curent de grilă (v. fig. c) poate fi asimilată cu o detecfie prin diodă, grila având, în acest caz, rolul anodului diodei, trioda putând fi considerată formată dintr'o diodă detectoare şi o triodă amplificatoare. Pentru ca grila să poată îndeplini rolul de anod, trebue să se găsească la O anumită tensiune de Caracteristica'WgrilS i polarizare, uşor pozitivă. triode, In acest scop, grila esfe legată Ia polul pozitiv al pilei de încălzire ^ filamentului, prin intermediul unei rezistente de câţiva megohmi, în derivafie cu o capacitate de ordinul unei sute de picofarazi. Prin condensator frece aproape numai curentul de înaltă frecvenfă spre grilă, iar prin rezistenfă aproape numai curentul de grilă rectificat, de Trioda ca detector prin grilă, joasă frecvenfă. Căderea de tensiune de grilă a acestui din urmă curent provoacă o diminuare, 7* tensiunea grilei y r I ? > i ■ 1 ■■ ) 100 practic proporţională cu ea, a curentului anodic mediu, ceea ce dă un curent anodic rectificat, care reprezintă o amplificare a curentului rectificat ai grilei care trece prin rezistenfa de grilă. Unul din montajele cele mai obişnuite este reprezentat în fig. d. Detecfia prin grilă, mult mai sensibilă decât aceea prin anod, dă, în general, distorsiuni mult mai mari, şi .este folosită în special pentru aparatele radioreceptoare populare. In figura alăturată s'a construit curba curentului anodic al unei triode care detectează prin grilă, cu ajutorul caracteristicelor de redresare ale grilei (dintre cari s'au construit numai două: cea normală, şi una corespunzătoare unei anumite amplitudini a tensiunii de grilă alternative). 1. ~ eterodină. V. Autodină. 2. Detector de radiafii foeTeKTop HSJiyneHHH; detecteur de rayonnement; Strahlungendetektor; radiafion detector; şugârzo detektor]. F/z.: Este aşa numitul contor sau numărătoare de corpus-culi. V. Contor Geiger, Contor Geiger-Muller. s. Detector infern de temperatură [BHyrpeH-HHH A^TeKTop TeMnepaTypbi; detecteur interne de temperature; eingebautes Thermometer; internai detector of temperature; beepifett homero]. Elf.: Cuplu termoelectric sau rezistenfa variabilă cu temperatura, practicat într'un punct inaccesibil sau greu accesibil al unei maşini sau a! unui aparat, spre a-i indica temperatura. 4. Detector pentru trecerea proiectilului [Ae-TeKTop AJIH nepeJieTa CHapHAa; detecteur de passage du projectile; Zielscheibe fur Durchgang des Geschosses; detector for the passage of projectiles; loveg âthaladâsât jelzo keszulek]. Tehn. mii.: Aparat care serveşte la detecfia trecerii proiectilului printr'un punct dat de pe traiectorie. Se folosesc ca detectoare: cadre-ţintă, pentru tunuri; plăci-fintă, pentru arme portative; între-ruptoare electro-acustice; solenoizi (traversaţi de proiectile feromagnetice); fotografia sau cinematografierea poziţiei proiectilului în două momente reperate de un cronograf; fotografia instantanee a proiectilului, cu unda sa de şoc. s. Detensionare [ycrpaHeirae BHyTpeHHHX HanpHiKeHHâ; elimination des tensions internes; Beseitigung der inneren Spannungen; elimination of the internai tensions; belso feszultsegek ki-kuszobolese], Metl.: Eliminarea, prin tratamente termice potrivite (revenire şi recoacere) a tensiunilor proprii dintr'un metal sau aliaj, provocate de călire sau de ecruisare. 6. Detergent [o^HHţaiomee, npoMbiBHoe cpe/ţCTBO; detergent; Detergent; detergent; de-tergens anyag]. Ind. texf.: Substanţă chimică întrebuinţată în industria textilă pentru netezirea, degresarea şi detaşarea fibrelor. Detergenţii folosiţi cel mai mult sunt solvenţii; săpunurile textile şi unele emulsii. De cele mai multe ori se asociază mai multe substanţe detergente, pentru a se obfine un produs cu acfiune detergentă polivalentă. Tabloul dela p. 101 cuprinde câţiva solvenţi folosiţi ca detergenfi, şi modul lor de acţiune. ?. Determinant [onpe/ţejiHTejib; determinant; Determinant; determinant; determinâns]. Mat.: Expresiunea (-1) aHah---a> pentru toate cele n\ permutări ale numerelor 1, 2,..., n, şi în care pi± ^... ^ reprezintă paritatea permutării i± i2 ... in, se numeşte determinant al tabloului pătratformat'deelementeled-, undei, &= 1,2 ,...,n. Determinantul se reprezintă prin simbolul i -2 3 n d & & " * * & |*J| (i, k-\, 2, ..., n). Daca a^~afk, determinantul se numeşte simetric, dacă —a\, i^k, se numeşte strâmb, şi dacă a^=—al incluziv i~k, se numeşte strâmb simetric. Ca determinanţi speciali sunt consideraţi alternanţii, la cari linia 5 (1,2, ..., n) este de forma a ols~1 a a*-1. 11 22 Ei cuprind, ca un caz particular, determinanţii lui Vandermonde, 'dacă a±=a2= • • • an— 1. — Un determinant se numeşte circulant dacă, elementele liniei întâi fiind a±, a2, ..., elementele liniei a doua sunt a2, a3, ..., an, at, ..., iar ale liniei a n—a sunt an, a±, an ±. — Determinanţii recurenţi au elementele de forma (i= 1, 2, ...,n-\), = 0 pentru k')\1 oricare ar fi i. Aceşti determinanţi se întâlnesc în problema reducerii unui sistem de forme lineare la un sistem canonic. — Determinan- Solvenfi folosiţi tul caracteristic al tabloului (i, &= 1, 2,..., n) este — Xd^| unde este simbolul lui Kronecker (d^=0 dacăi=J=&,şi 5^= 1, i,k=U2, ..., n), şi X un parametru oarecare. El este un polinom de gradul n în X. 1. Determinare chimică. V. Dozare chimică. 2. Determinarea meridianului unuii loc [onpe-/ţeJieHHe MepH/ţHaHa; determination du meri-dien; Meridianbestimmung; determination of the meridian; valamely hely delkorenek megâllapi-tâsa]. Astr. : Operafiunea determinării planului meridianului locului, efectuată prin metoda culminaţiei,, folosind teodolitul, sau prin metoda înălţimilor egale, folosind cercul meridian (în trecut, gnomonul). 3. Determinarea punctului de staţie [onpe-/ţeJieHHe TOHKH CTOHHHH; determination du point de statjon; Standpunktbestimmung; determination of the position; muszerâllâspont helyze-fenek megâllapitâsa]. Topog.: Operaţiunea stabilirii şi a raportării pe hartă ‘a locului (punctului) pe care îl ocupă operatorul pe teren. Se folosesc două procedee: procedeul cu hârtie de calc (problem© hărţii), şi procedeul cu busolăr care consistă în a măsura cu busola azimutele 101 ca detergenţi. magnetice a două puncte apropiate de punctul de stafie, şi în a le raporta pe hartă. 4. Detersiune [mejiyineHHe; detersion; Schă-îung; huskiness; hâmozâs]: Proprietatea unor materiale de a deslipi peliculele de bitum cari se formează pe suprafaţa lor. De exemplu argila deslipeşte bitumul, fiindcă, fiind foarte hidrofilă, se umflă; de aceea trebue calcinată, înainte de a fi tratată cu bitum. 5. Detonant [B3pbIBaiOIIi;HHCH, BSpblB^aTblH; detonant; knallend, explodîerend; detonating; robbano anyag]. Tehn.mil., Mine: Calitatea unui exploziv de a detona. V. Detonaţie. e. Detonafie [AeTOHaiţHfl; detonation; Detonat ion; detonation; detonâcip]. Chim.r Expl., Tehn.: Arderea rapidă a unei substanţe sau a unui amestec exploziv, care se produce într'un spafiu închis, cu o mare vitesă de reacţie (cca 1000"*4000 mt/s), însoţită de o desvoltare aproape instantanee de gaze şi de un sgomot caracteristic (detunătură, ciocănire). Când se produce deto-nafia, fiecare din straturile succesive de amestec exploziv este aprins prin compresiune adiabatică într'o undă de explozie (undă de mare presiune* undă de compresiune)j care se propagă cu aceeaşi vitesă ca şi cea menţionată mai sus. In aceste condifiuni, timpul de reacţie (de ardere) are o durată cu mult mai scurtă decât arderea Natura solventului Acţiune simplă —; combinată Felul petei Pată produsă de Apă zahăr sirop, prăjituri, miere, melasă Alcool etilic albumină ouă, sânge, ser, flegmă Alcool metilic Eter gelatine, gume cleiuri, piftii, supe Acetonă răşină colofoniu, lacuri, ceară roşie Acetat de amil ceruri ceară de parchet, cremă de ghete Benzen, benzină grăsimi, uleiuri untură, seu, carne, unt Esenţă de terebentină gudron păcură, gudroane minerale Tetraclorură de carbon, tricloretilenă celuloid colodiu, lacuri celulozice Sulfură de carbon Cloroform vopsele vopsele pe bază de uleiuri t02 normală, căldura de ardere (de reacţie) nu se poate îndepărta, şi compresiunea nu'poate scădea, ceea ce are ca urmare o creştere apreciabilă a temperaturii locale a amestecului de reacfie. In plus, presiunea de undă este mult mai mare decât cea desvoltată în exploziile obişnuite, fapt care explică efectul său distrugător. Din aceste cauze* arderea nu se mai produce printr'un sistem de reacţii înlănţuite, ca în arderea normală, deoarece moleculele amestecului, respectiv ale explozivului, au o energie de acfivare sporita, ardereâ producându-se aproape instantaneu. Detonafia se produce când un amestec suficient de exploziv este aprins cu ajutorul unui detonator (adică al unei încărcături fulminante), sau într'un astfel de mod, încât o flacără care înaintează prin ardere este expusă efectelor unei unde de compresiune, Detonafia este un fenomen care apare adesea în arderea din cilindrii motoarelor cu ardere internă, şi este favorizată de compresiunea mare din ciclul termic, de presiunea înaltă de admisiune, de forma nepotrivită a camerei de combustie, de natura combustibilului (combustibili cu indice octanic mic), etc. In motoarele cu explozie, vitesa mare de reacţie a amestecului provoacă o ardere cu detonafie. La motoarele Diesel* din contra, o vitesă mică de reacfie şi o întârziere mare la aprindere provoacă o ardere cu detonafie. Fenomenul se explică, din punctul de vedere chimic, admifându-se formarea, în timpul procesului de ardere, a unor produşi de oxidare înaintată, numiţi peroxizi, substanfe foarte instabile, a căror descompunere aproape instantanee şi violentă provoacă formarea undei de compresiune. In anumite Condifiuni, formarea peroxizilor este numai parţială, şi se datoreşte fie unei suprapresiuni locale în masa amestecului, fie construcţiei neadecvate a bujiilor. Pentru împiedecarea formării peroxizilor, se adaugă în masa carburantului inhibitori de oxidare (anilină, fenoli, alcooli, compuşi organometalfci, etc.)r numifi şi antioxidanfi sau antidetonanfi. Detonafia motoarelor cu ardere internă poate fi redusă considerabil .sau împiedecată, întrebuinţând un amestec adecvat şi folosind o turafie optimă a motorului, un raport de amestec bine studiat, ca şi o anumită formă a camerei de combustie. i. Detonator [zţeTOHaTOp; detonafeur; Zun-der; detonator; gyutacs]. Expl..* Agent mecanic sau chimic care produce detonafia unei substanfe explozive. «. Defrific, depozit ~ [fteTpHTOBoe (o6jio-Moraoe) oTjîojKeirae (Hacjioeirae); depot defrifique; detritische Ablagerung; detritîc deposit; kozetmâlâsbol eredo tiledekrefeg]. Geo/.: Depozit care provine din sfărâmarea diferitelor roce şi minerale, sub acfiunea agenfilor de distrugere ai litosferei. 3. Defrifus (jţeTPHT; detritus; Oberreste; de-frifus; uttormelek]. Drum.: Materialul rezultat (ră-măşifele) din uzura pietrelor unei şosele prin frecarea dintre ele. Defrifusul rezultat din scarifi- carea unei împietruiri se îndepărtează prin. ciu-ruire, şi se recuperează pietrele mari. 4. Detritus [fleTpHT, npa/ţyKTbi BbweTpH-BSLHHH ropHHX nopo#; detritus; Trummersedi-mente; detritus, rock debris; uledekkozet]. Geof.; Sedimente incoerente, necimentate, rezultând din acfiunea mecanică de desagregare şi de descompunere a agenfilor externi asupra unor roce preexistente. 5. Detubare [HSBJieneHHe o6ca/ţHbix Tpy6; extraction des tubes; Ziehen der Rohre; casing extraction; furocsovek kihuzâsa], Mine : Extra- gerea coloanelor recuperabile din sondele cari urmează să fie abandonate. Pnin coloane recuperabile se înfeleg coloanele necimentate din interiorul altor coloane. In cazuri speciale, se extrag şi coloane cimentate sau necimentate (în teren), prin frezare în spatele coloanei. Extragerea se face prin tăiere, prin spintecare, torpilare sau deşurubare. 6. Deurag. Gaz lichefiat, constituit din 60°/o propan şi 4Q°/o butan, întrebuinţat uneori pentru alimentarea motoarelor cu explozie (N. C.). 7. Deuterare [fleyTepaiţHH; deuterage; Deu-ferierung; deuteration; deuferâcio]. Chim.: Alcoolii, fenolii şi, în general, toate substanţele cari au atomi de hidrogen legafi de oxigen sau de azot, în contact cu apă grea, dau compuşi în cari atomii de hidrogen respectivi sunt înlocuifi cu deuteriu (deuterare). înlocuirea hidrogenului legat de carbon, la hidrocarburile lineare sau aromatice, se face numai în prezenfa catalizatorilor. In aceste cazuri se lucrează direct cu deuteriu, cu acid sulfuric sau clorhidric greu, etc. Carbura de calciu dă, cu oxid de deuteriu, acetilena grea, DC=CD; aceasta prin polimerizare, dă benzenul greu, C6D6. 8. Deuteriu [fleyTepnft; deuterium; Deute- rium; deuterium; deuterium]. nr. at. 1; gr. at. 2. Isotop al hidrogenului!. Se găseşte âlă-turi de hidrogen, în proporfie de 0,02%, şi se poate obţine prin distilarea fracfionată a hidrogenului lichid, sau prin descompunerea apei grele cu ajutorul fierului, la cald. 'Sin. Hidrogen greu. fl. Deuteron [#eyTepOH; deuteron; Deuteron; deuteron; deuteron]. Fiz.: Nucleul isotopului de greutate atomică 2 al hidrogenului (deuteriu). Are o masăm— 2,334.1O-124g şi o sarcină electrică pozitivă egală cu sarcina protonului. 10. De Vains, procedeul V. sub Celuloză. 11. Deval, maşina ~ [MaiHHHa fleBaJIH; ma- chine de D.; D. maschine; D'.s engine; D.-gep]. Tehn! g. mat.: Maşină de laborator folosită pentru a măsura uzura pietrelor prin frecarea dintre ele (atrifiune). Se compune dintr'o tobă rotativă, cu diametrul de 30 cm şi lungă de 50 cm, înclinată cu 30° fafă de axa de rotafie. Toba este încărcată cu materialul de încercat (5 sau 10 kg) şi supusă la 10 000 rotafii, cu turafia de SO’V'âO rotatii/minut. Cantitatea de sfărâmăturti, exprimată în procente fafă de cantitatea totală de material, reprezintă uzura pietrelor. 12. Devalorizare monetară [AeHeHmaH jţe-BajibBaiţHH (oâeciţeHHBairae); devaluation mo- fietaire; Wăhrungsahwertung; monetary devalua-tion; penz elerteklenedes]. Ec. g.: Legalizare a deprecierii, adică a scăderii puterii de cumpărare a monetei faţă de bunuri, de servicii şi de mofetele străine. Devalorizarea este totală, când, puterea de cumpărare a monetei scăzând prea •mult, legea înlocueşte moneta respectivă cu o altă monetă. Devalorizarea este parţială, când scăderea puterii de cumpărare este moderată. In acest caz, legea de devalorizare consacră deprecierea prin reducerea conţinutului de metal preţios al monetei, în proporţie cu deprecierea intervenită. i; Devarda, aliaj ~ [cnjxaB /ţ.; alliage D.; O.sche Legierung; D, alloy; D.-fele otvozet]. Chim.: Aliaj format din Cu 50%,. Zn 5°/o, Al 45%, mult întrebuinţat în chimia analitică pentru reduceri în mediu alcalin. Se sfărâmă cu uşurinţă In mojar, putându-se întrebuinţa astfel în cantităţi mici. 2. Developare [npoHBJieHHe; developpement; fntwicklung; developing; elohivâs]. Foto.: Operaţiunea priin care se face vizibilă imaginea latenta obţinută prin iluminarea stratului sensibil al plăcilor, al filmelor şi al hârtiei fotografice. Prin operaţiunea de developare se obţine negativul sau pozitivul fotografic, care apoi este fixat. — Se disting: .8. ~ chimică [XHMiraecKoe npoHBJieHHe; developpement chimique; chemische Entwicklung; chemical developing; vegyi elohivâs]; Developarea în care developatorul, jucând rolul unui reducător, acţionează asupra bromurii de argint iluminate (fotobromura), pe care o reduce în argint metalic. Acesta, precipifându-se, se lipeşte pe placa de sticlă, pe filmul sau pe hârtia care formează suportul materialului fotosensibil. Developarea chimică are loc în cazul plăcilor umede cu emulsie, al plăcilor uscate, al filmelor şi al hârtiei fotografice cu gelatinobronţiură de argint. 4. ~ fizică [$H3HHeCKOe npoHBJieHHe; developpement physique; physikalische Entwicklung; physical developing; fizikai elohivâs]: Developarea plăcilor de colodiu umed. In această operaţiune, developatorul joacă rolul unui redu-<ătdr care acţionează numai asupra azotatului de argint care acopere uniform stratul de colodiu sensibilizat, reducându-l până la argint metalic. Particulele de argint sunt atrase şi înglobate în masa colodiului numai în locul unde halogenura de argint a fost iluminată. Înglobarea ionilor de argint metalic în părţile iluminate este deci numai de ordin fizic. Developatorul nu are nicio acţiune asupra halogenurii iluminate. s. ~ inversă [06paTH0e npoHBJieHHe; developpement inverse; Umkehrentwicklung; inverse developing; forditott elohivâs]: Developare specială, prin care se obţine — la fotografiere directă — în loc de un negativ, un pozitiv. V. şi inversiune. o. Developat, maşină de ~ [ManiHHa jjjih npOHBJIGHHH; machine â developper; Entwickel-maschine; developing machine; elohivogep]. C/nem..* Maşină folosită în tehnica cinematografiei 103 Ia developarea, fixarea şi spălarea filmelor cinematografice într'o operaţiune continuă. 7. Developator [npOHBHTejib; revelateur; Ent-wickler; developer; elohivo (vegyi keverek)]. Foto.: Amestecul de substanţe chimice în soluţie, prin acţiunea cărora se face vizibilă imaginea latentă produsă prin iluminarea stratului sensibil al plăcilor, al filmelor sau al hârtiei fotografice. Developatorul poate fi anorganic (sulfat de fier, hidrosulfit de sodiu, oxalat feros), când este întrebuinţat la developarea plăcilor de colodiu umed, sau organic (metol, hidrochinonă), când este întrebuinţat la developarea plăcilor umede cu emulsie, a plăcilor uscate, a filmelor şi a hârtiei cu gelafinobromură de argint. Developatorul acţionează fie asupra halogenurii de argint iluminate, reducând-o la argint metalic, în cazul plăcilor cu emulsie sau uscate, al filmelor şi al hârtiei fotografice (v. sub Developare chimică), fiie asupra azotatului de argint de pe suprafaţa colodiului, în cazul plăcilor cu colodiu umed, prin reducerea acestuia la argint metalic, fixarea ionilor de argint pe părţile iluminate făcându-se pe cale fizică (v. sub Developare fizică). Sin. Revelator. &. Developator [npOHBHTejib; developpa-teur; Entwickler; developer; elohivo]. Ind. texf.: Substanţă chimică întrebuinţată în industria textilă, care desvoltă colorantul fixat pe fibra ţesăturii. Ca developatori la diazotarea coloranţilor direcţi în colorile albastru, roşu şi brun, se întrebuinţează B-naftolul (developator MB), g-naftola-tul de sodiu (developator NA şi A), fenolul (developator MA şi NT), parafenilendiamina (developator NP). 9. Developsol D. Ind. text.: Tarfrat de dietiil, întrebuinţat ca solvent pentru unii coloranţi bazici şi acridinici. Se aplică, la imprimarea cu ra-pidogene şi indigosolir ca agent de aciditate necesar la vaporizare (N. C). 10. Developsol CA. Ind. texf.: Monoetileter al etilenclorhidrinei, folosit, ca şi etilglicolul, în industria textilă (N. C.). 11. Deversare [pa3JiHB, BbiCTynaHHe H3 6e-perOB; deversement; CJberlaufen; overflow; kion-tes, kiomles]. Hidr.: 1 .Trecerea apelor unui curs de apă natural sau artificial peste malurile lui. Sin. Revărsare. — 2. Trecerea peste un deversor a apelor unui curs de apă natural sau artificial. 12. Deversor [bo/i;ocjihb, enycK rjih bo^bi; deversoir; Oberfall, Oberlauf, Auslauf; overflow; tulfolyo cso]. Tehn.: Instalaţie sau piesă în formă de perete despărţitor (sau de conductă în industria de petrol), care se aşază într'un lichid sau într'un curs de apă, astfel încât să se poată menţine un nivel constant în amonte de perete (respectiv în jurul conductei). Conducta-deversor se numeşte şi conductă de prea-plin. Deversorul de baraj e o deschidere în coroana lui, pentru a asigura scurgerea prea-plinului. — La talerele coloanelor de rectificare, deversorul e un tub prin care lichidul (refluxul) curge de pe un taler pe altul. Marginea superioară a deversorului depă- 104 şeşte nivelul talerului, pentru a menţine pe acesta un strat suficient de lichid, iar marginea inferioară este afundată în lichidul de pe talerul inferior, pentru a împiedeca trecerea directă a vaporilor prin deversor. Un taler poate avea unu sau mai multe deversoare. 1. Deversor [bo^ocjihb, bbijihb, cnycK; deversoir; Uberfluteinrichtung; weir; tulfolyo]. Pisc.: Lucrare tehnică folosită în amenajerile piscicole nesistematice sau semisistematice, pentru a evacua repede surplusul de apă provocat de ploi sau de viiturii şi pe care dispozitivul obişnuit de scur-gere(călugărul) nu-l poate elimina. Construit din lemn sau beton, pe o fundaţie solidă pe piloţi, deversorul se aşază la una din extremităţile barajului pe care-l protejează. Pentru ca apele evacuate prin el să nu deterioreze taluzul din aval al barajului, se construeşte — în locul unde cad — o cameră de amortisare, căptuşită cu scânduri. Pentru ca peştii să nu fie luaţi de apă, se aşază în faţa deversorului un grătar de şipci sau de ^vergele de fier. In amenajerile piscicole din văile unde pericolul apelor crescute este frecvent,, deversorul se înlocueşte cu un „canal de siguranfăw, care primeşte toată apa ce urmează să nu rămână în iazuri. Sin. Prea-plin. 2. Deversor [bo^ocjihb, (J)jiK)T6eT nJiOTHHbi; deversoir; Oberfall; overfall, waste weir; tulfolyo]. Hidr.: Deschizătură, liberă la partea sa superioară, prin care se scurge lichidul acumulat în spatele unui perete care barează un curs de apă. Profilul peretelui poate fi cu creasta ascuţită, rotunjită sau plană (v. fig.). Sec}iunea deversoarelor este, de obiceiu, trapezoidală, dar poate avea şi alte forme (dreptunghiulară, triunghiulară). Lungimea deversoruluf poate fi cât lăţimea cursului de apă, sau mai mică decât aceasta, în care caz 1 2 3 Diferiie tipuri de deversor. î) deversor cu creastă ascufită; 2) deversor cu creastă rotunjită; 3) deversor cu creastă plană. se produce contractiunea laterală a vinei de lichid. In cazul deversorului cu secţiunea dreptunghiulara, debitul scurs este dat de formula Q = j [i b*h^2gh , unde b este lungimea deversorului şi h înălţimea nivelului apei în amonte faţă de creasta rezervorului. Pentru măsurători de debite mici, se foloseşte deversorul triunghiular Thomsonr la care debitul este dat de formula 5_ Q = 2,369 {Jt tg °^h2' Coeficientul de scurgere se calculează după diferite formule, pentru fiecare tip de deversor şi de vână de apă. — Deosebim: s. ~ înnecat [3aTonJieHHbiH, tiorpymeH-' HblH BOflOCJIHB; deversoir noye, deversoir «incomplet; unvollkommener Oberfall; submerged overfall, incomplete overfall; ajâmerult fulfolyo]: Deversor a cărui creastă se găseşte sub nivelul apei din aval (v. fig.). Pentru vâna de lichid ia forma scufundată I, iar pentru h±—h2=:0,16d.. .0,2a, vâna ia forma ondulată instabilă IIr cu salt Deversor înnecat. între ele fiind forma cu salt hidraulic. Coeficientul ji se calculează, pentru fiecare caz, cu alte formule. 4. ~ lateral [60K0B0H BOAOCJIHB; deversoir lateral; Streichuberfall, Streichwehr; side overfall;, mellek tulfolyo]; Deversor a cărui creastă este aşezată în lungul malului cursului de apă. Serveşte ca regulator de nivel la canale navigabile, la canale de uzine hidroelectrice, etc. Calculuf debitului este mai complicat decât la deversorut obişnuit, înălţimea apei fiind variabilă în lungul deversorului. 5. ~ perfect [coBepnieHHbiH boaocjihb^ deversoir â nappe libre, deversoir complet; voii-kommener Oberfall; perfect weir; feljes tulfolyo] 1 Deversor la care vâna de apă este perfect ventilată şi nu sufere contracjiune laterală sau înne-care din spre aval. Coeficientul de scurgerer după prescripţiile elveţiene SIA, este 11 - °'6,5(t+ îoooîTw) (,+0'5^)' care este valabil pentru a=H—&>0,3. Deversorul perfect cu creastă ascuţită şi cu ventilaţie bună sub vâna de apă este un dispozitiv folosit curent în hidrotehnică la măsurarea debitelor. 6. Deverul căii. V. Supraînălfarea căii. 7. Deviafia busolei [OTKJIOHeHHe âycojiH” (KOMnaca); deviaţion du compas; ortliche Kom-passablenkung; deviation of the compass; irânytu' helyi kiterese]: Unghiul format de acul magnetic al unei busole cu meridianul magnetic. 8. Deviaţie [pacxojK^eHHe, OTKJIOHeHHe; de- viation; Deviation; deviation; kiteresi szog]. Opf.P Unghiul format de orientarea razei de lumină emergente cu orientarea razei incidente pe suprafaţa separatoare a două medii transparente (v.fig.). In general, deviaţia & este diferenţa dintre unghiul de incidenţă i şi cel de refracţiune r. La o prismă, deviaţia A este suma a două deviaţii S şi d', pe fafa de intrare şi pe cea de ieşire din prismă, unde § = i — r şi = —r\ dar r 4* r ~ A (A fiind unghiu! prismei, i şi 1 unghiurile formate de raze cu normalele exterioare, r Deviafie. 105 şi r unghiurile respective din interiorul prismei), deci k—i+i'—A. Când i variază dela 0 la *, A trece printr'un minim Aw, valoare numită deviaţia minimă, care corespunde condiţiunii i=i', deci Aw— 2i—A. t. Deviaţie [OTKJlOHeHHe; deviation; Devia-tion; deviation; elteres]. Tehn. mii.: Abatere unghiulară dela traiectoria impusă a unui proiectil. Cauzele sunt: variaţia intensităţii şi a direcţiei vântului, impreciziunea lotului de încărcătură, etc. 2. Deviaţie de instrument de măsură [OTKJlOHeHHe (yroji 0TKji0HeHHH) H3MepHTejibHoro npndopa; deviation d'instrument de mesure; Ausschlag eines Messinstrumentes; defiection of an instrument; meromuszer kiterese]. Elf.: Unghiul de abatere a ech pajului mobil al unui instrument faţă de poziţia Iui de echilibru. а. ~ instantanee [MraoBeHHoe OTKJlOHeHHe; 1 deviation instantanee; augenblicklicher Ausschlag; instanfaneous defiection; pillanatnyi kiteres]: Deviaţia într'un moment dat, din cursul deplasării echipajului mobil. 4. ~ permanentă [n0CT0HHH0e OTKJlOHeHHe; deviation permanente; dauernder Ausschlag; permanent deflfectioh; âllando kiteres]: Deviaţia echipajului care a luat o poziţie fixă. 5. /x/ reziduală [oCTaTOHHOe OTKJlOHeHHe; deviation residuelle; Nullpunktfehler; residual defiection; nullpont-hiba]: Deviaţia echipajului mobil aH];H:fi; deviateur; De-viator; deviator; kiterito, deviâtor]. C/c. f.: De-viatorul unui tensor de ordinul al doilea e un tensor de acelaşi ordin, egal cu diferenţa dintre el şi tensorul normai cu componentele de prima speţă având valoarea cât media aritmetică a valorilor principale ale tensorului dat. DacăTik sunt componentele tensorului dat, componentele Dik ale deviatorului lui sunt: *>«=T«-)l'ZTu nU\ Ş1 Dik=Tik P^tru i^k, adică matricea deviatorului e Tv-T r12 r13... rln ■^21 -^22 ~~T -^23 ... T2n în spaţiul cu n dimensiuni. 8. Deviere [OTKJlOHeHHe; deviation; Abwei-chung; deviation; kiterites, kiteres]: Schimbarea de direcţie a unui mobil în mişcare. 9. Devierea găurii de sondă [OTKJlOHeHHe (fleBHaiţHH) OTBepCTHfl CKBamHHbl; deviation du trou de sonde; Abweichung des Bohrloches von der Senkrechten; deviation of wells; aszonda* furâsirâny-kiterese]. Mine: îndepărtarea şi înclinarea axei găurii de sondă dela verticală, în timpul săpatului. Cauzele acestei devieri sunt: înclinarea stratelor şi variaţia durităţii şi a onroogeneităţif lor, ca şi lăsarea pe sapă a unei greutăţi mai ma decât aceea a drill-collar-elor. In general,- la diarrietri mici de prăjini ^3~- * 2-^ ' 2^-^driîl- collar-ele fiind subţiri, ele sunt flexibile, din care cauză devierile sunt mari. In straiele cu inclinărP până la 50° şi cu variaţii de duritate şi omoge-neitate, tendinţa găurii de sondă este să devieze* spre axa anticlinalului. Devierea se accentuează cu adâncimea. In stratele cu înclinare mai mare, devierea se produce, uneori, după înclinarea stratelor, mai ales când unul dintre ele este de duritate mare. Când gaura de sondă este deviată/ prea mult, ea poate fi redresată cu ajutorul unor procedee şi aparate speciale, acestea constituind aşa numitul foraj dirijat. 10. Devillin [AeBHJLJiHH; devii line; Devii lin -r devilline; devillin]. Mineral.: Varietate de langif cu gips, cu formula:CaCu4[(OH)6 I (S04)2] ■ 3 H20.. u. Devifrificare [paccTeKJiOBbiBaHHe; devitri-fication; Entglasung; devitrification; eluvegte-lenedes]. Lnd. st. c.: Modificare pe care o sufere sticla şi emailurile prin acţiunea prelungită a căldurii sau din alte motive, şi care consistă într'o cristalizare parţială a elementelor constitutive, aspectul ei devenind asemănător cu acela al porţelanului. 12. Deviz estimativ [npeflBapHTejibHan cMeTa„ CMeTa 0CH0BaHHafl Ha npeABapHTejibHoă OlţeHKe; devis estimatif; Voranschlag; estimate; elomeret-koltsegvetes]. Tehn.: Evaluare iniţială asupra cantităţilor diferitelor feluri de materiale (material brut, semifabricate) şi piese, cât şi asupra mâinii de lucru necesare pentru executarea unei construcţii, maşini, etc., proiectate, şi asupra preţului, incluziv regia, taxele şi alte sarcini. 13. Devize [HHOCTpaHHbie BeKcejiH, neKH, /ţeHejKHbie nepeBO/ţbi;devises; Devisen; foreign bills, bills of exchange, drafts; devizâk, kulfoldr fizetesi eszkoz]. Ec. g.: Cambii sau cecuri trase asupra străinătăţii în monetă străină. 14. Devizeu [ohko, Hnefea (CHTa); maille; Masche; mesh; szitaszem]. Ind. afim.: Fiecare din ochiurile sitelor de mătase folosite la cernerea produselor rezultate din măcinarea industriala a grâului. 15. Devoltor [B0JibT0fl06aB0HHaH ManiHHa BCTpeHHOro BKJIIOMeHHH; devolteur; Zusatz-maschine in Gegenschaltung; negative boosterr ellenkapcsolâsos villamos segedgep]. Elf.: Maşina* electrică asociată astfel cu o altă sursă de energie electrică, încât tensiunea ei electrică să se 106 scadă din a celeilalte surse. Dacă inductorul de-voitorului are înfăşurare diferenţială, el se numeşte devoltor diferenţial. 1. Devonian [/ţeBOH, /ţeBOHCKHH .nepHO/ţ; Devonien; Devon; devonian; devon korszak]. Geo/,: A treia perioadă a Paleozoicului. Se caracterizează prin următoarea faună: Coralieri tabu-laţi (Pleurodictyum, Calceola, brahiopode (Spi-rifer, Uncites, Stringocephalus, Athrypa), cefa-topode (Clymenia, Goniafiţi); peştii placodermi ating maximul de desvoltare. Cuprinde următoarele subdiviziuni: Devonianul inferior (Gedinian» Coblenfian), Devonianul mediu (Eifelian, Give-fian) şi Devonianul superior (Frasnian, Farrienian). 2. Devonif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru wavellit. s. Devulcanizare [AeByJiKaHHsaiţHH; devul-canisation; Entvulkanisierung; devulcanisation; de-vulkanizâlâs]. Ind. cc.f Fenomen fizicochimic invers fepomenului de vulcanizare. 4. Dewar, vas ~ [cocy# flbîoapa; verre de D.; D.sches Gefă^; D. flask; D.-fele uvegedeny]: Vas de sticlă cu pereţii dubli, între cari se face vid. Pereţii sunt argintaţi pe feţele din spre spahiul vid. Serveşte drept i zo-iatorfermic,mai ales pentru păstrarea lichidelor cari se găsesc la temperaturi joase(aer lichid, etc.). Sticlele Thermos sunt astfel de vase, cu pereţi subţiri, îmbrăcate în cutii metalice destinate sa le ferească de ciocniri. Ele servesc mai ales pentru păstrarea lichidelor la temperatura lor iniţială (mai ' înaltă sau mai joasă decât temperatura ambiantă). 5. Dewindfif [fleBHHATHŢ; dewindtite; De-windtite; dewindtite; devindtit]. Mineral.: Mineral radioactiv. Pb3[U02)5 I (PO^]■ 12 H2Q. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale cu habitus tabular. Are gr. sp. 4,08; coloare galbenă deschisă; luciu adamantin. 6. Dexfrină [AeKCTpHH; dextrine; Dextrin; dextrine; dextrin]. Chim.: Unul din produşii de transformare ai amidonului, din care se obţine tie prin acţiunea căldurii la 180■■•220°, fie prin acţiunea acizilor diluaţi, fie prin acţiunea diasta-zelor. Dextrina comercială este obţinută pe prima cale, iar siropul de dextrină, prin ultima. Materia primă dela care se porneşte este fecula de cartof sau orice altă feculă, amidonul de porumb şi, mai rar, alte tipuri de amidon. Dextrina corhercială se prezintă fie în pulbere, fie în granule, fie în solufie. Industrial, se prepară prin S-A Vase Dewar. două procedee: Prin simpla prăjire a feculei sau a amidonului la 180-**220°, când, sub acţiunea căldurii, acesta se transformă în dextrină şi într'o serie de produşi de caramelizare, insolubili şi coloraţi, cari îi dau o coloare galbenă-brună cu atât mai pronunţată, cu cât temperatura de încălzire e mai înaltă; şi prin tratare cu un acid diluat (azotic, clorhidric sau sulfuric), urmată de încălzire la 130'•■140°. Produsul obţinut este mult mai puţin colorat, şi chiar alb când este pur, solubil în apă, insolubil în alcool. Soluţia apoasă are mare putere rotaforie, cca [a]D■= 194°, nu reduce licoarea Fehling şi se colorează, cu o soluţie de iod, în roz. încălzită cu acid clorhidric sau sulfuric diluat, se transformă în glucoză; acidul azotic o transformă în acid oxalic, iar diastazeler în maltoză. Dextrina cristalizată a fost obţinută prin acfiunea exercitată de Bacillus macerans. In procesul de degradare hidrblitică a amidonului pe cale fermentativă, dextrina trece prin următoarele faze succesive: amidon—amidon solubil-—amilo-dextrină—eritrodextrină-—acrodextrină—maltoză— glucoză. Aceste trei tipuri de dextrină se formează ■şi în timpul dospirii aluatului. Dextrina se întrebuinţează pe scară întinsă ca apret textil, ca substanţă aglutinantă în imprimeria textilă, ca surogat al gumei arabice, în patiserie, cum şi la prepararea unor cleiuri vegetale. 7. Dexfrinază [AeKCTpHHâ3a; dextrinase; Dex-trinase; dextrinase; dextrinâzis]. Chim. biol.; Enzimă considerată că are proprietatea de a degrada dextrinele în maltoză. Existenţa ei este îndoielnică, deoarece pare a fi identică cu ami-laza, enzimă care are proprietatea atât de a so-lubitiza amidonul, cât şi de a-l degrada până la maltoză (de a-l zaharifica). Această enzimă este activă în timpul dospirii aluatului. s. Dextrogir [npaBOBpamaiomHH; dextro-gyre; dextrogyr; dexfrorofafory; dextrogir]. V. sub Activitate optică. 9. Dexfrors [c npaBHM XO.ROM; dext rorsurn ; rechtsgewunden; dextrorsum;' jobbratekercselt]: Calitatea sensului de înfăşurare al unei spirale de a face ca un mobil care se mişcă pe ea din spre capătul dela care e privită, să apară că înaintează în sensul acelor unui ceasornic. Sensul opus de înfăşurare al spiralelor se numeşte sinistrors. Sensul dextrors asociază unui sens de înaintare (de ex. în lungul axei unei spirale) un anumit sens de rotaţie (sensul de rotaţie al acelor unui ceasornic, dacă se priveşte în sensul de înaintare), şi această regulă de asociere se numeşte regula de asociere a burghiului drept. 10. Dextroză [rJll0K03a; dextrose; Dextrose; dextrose; dextrozis]. Chim.: Glucoză care roteşte planul luminii polarizate spre dreapta, obţinută prin hidroliza amidonului extras din mălaiu. E solubilă în apă; se foloseşte în dietetică. 11. DGG, proba ~ a sticlelor optice [npo6a onTH^ecKHx CTeKOJi IT ; epreuve DGG des verres optiques; DGG Probe optischer 107 Glăser; DGG fesf bf optical glass; DGG optikai iiveg]. Ind. st c: încercare pentru calitatea şi compoziţia materiei sticloase: se fierb cinci ore la 100°, în 100 cm3 apa, 4 cmi3 sticlă optică în granule (0,30'•-0,50 mm). Se determină cantitatea de sticlă optică pierdută prin disolvare, cantitate care indică durabilitatea compoziţiei sticlei optice. 1. Diabaz [RHâ6a3; diabase; Diabas; diabase; diabâz], Pefr.: Rocă eruptivă bazică, de obiceiu efuzivă, uneori filoniană, având compoziţia mineralogica a bazaltului, dar cu o structură în general ofitică granuloasă. Numele se aplică în special rocelor mai vechi decât Terţiarul, cari sunt, de obiceiu, alterate şi verzui. 2. Diablastică, structură ~ [zţHa6jiacTH-'lecnaH CTpyKTypa; structure diablastique ; diablastische Struktur; diablastic structure ; dia-blasztikus szerkezetu]. Pefr.: Dispoziţie structurală proprie unor şisturi cristalîne, caracterizată prin faptul că mineralele componente, de formă baci-lară, sunt concrescute şi întrepătrunse. 3. Diahiu [termen regional]: Vechiu sistem de cazan de distilat, a cărui parte de jos seamănă cu aceea dela cazanul alambicului, şi a cărui parte de sus se termină cu o prelungire ca la gâturile de retorte. 4. DiaboEeif [AHadoJieHT; diaboleite; Diabo-Ieit; diaboleite; diaboleit]. Mineral.: 2 Pb(OH)2* CuCI2. Mineral din grupul boleitului. Cristalizează în sistemul pătratic. E de coloare albastră deschisă. 5. Diacaustică [AHaKycTHKa ; diacaustique ; Diakaustik; diacaustics; diakusztika], Fiz.: Caustică produsă de un sistem optic refractant. 6. Diacefil [AHarţeTHJl; diacetyle; Diacetyl; diacefyl; diâcefil]. Chim.; CH3 — CO — CO — CHs. Lichid cu p. f. 88°. Se găseşte în uleiurile eterice şi în unt, căruia îi dă aroma. 7. Diacefilfenefidină [AHaiţeTHJî^eHeTHjţHH; diacetylphenetîdine; Diacetylphenetidin; diacetyl phenetidine; diâcetilfenetidin]. Chim.: C2H5 - O - C6H4 - N(OC - CH3)2 Diamida acetică a parafenetidinei. Cristalizează în ace cari se topesc Ia 53°. Se întrebuinţează în terapeutică. Sin. Acefilfenacetina. s. Diacefilmorfină [AHaiţeTHjiMop^mi ; dia-cetylmorphîne ; Diacetylmorphirr; diacefyl mor-phine; diâcetilmorfin]. V. Heroină. 9. Diachenă [/ţHaxeH; diakene; Doppelachane; twin achene; diakenium]. Bot.: Fruct format din două achene lipite între ele, provenind dintr'o singură floare. io. Diaclaze [/ţHaKjia3bi (TpenţHHbi b rop-HblX nopojţax); diaclases; Diaklasen; diaclases, joints; diâklâzek (refegrepedesek)]. Geol.: Fisuri produse în roce de către forţele tectonice exercitate paralel cu suprafaţa Pământului („tangenţial"), cari sunt în special de compresiune, şi mai rar de întindere, sau prin tensiuni interioare (compresiuni, respectiv forţe de întindere), fără o deplasare prea mare a porţiunilor respective. Uneori, aceste fisuri sunt umplîute cu minerale (calcit, gips, etc.). 11. Diaciazîf. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru bastit. 12, Diacon. Răşini sintetice de metacrilat de metil (N. C.). Sin. Perspex, Plexiglas. îs. Diaconicon [pH3HHn;a; sacristie; Sakristei; vestry; szentely, sekrestye]. Arh.: Absidiola din dreapta absidei centrale (altarului), destinată păstrării vesmintelor preoţeşti, a vaselor sacre şi a altor obiecte de cult. V. şi sub Absidiolă. Sin. Apodosis. 14. Diadă [ABOHKa, fluafta; dyade; Dyade; dyad; diâd]. C/c. v., CIc. t.: 1. Tensor de ordinul al doilea. —- 2. Tensor de ordinul al doilea ale cărui componente tik obţin prin înmulţiri ale componentelor a doi vectori a şi b. Se demonstrează că orice tensor de ordinul al doilea se poate descompune într'o sumă de cel mult trei diade (în acest înţeles restrâns). 15. Diadelfit. Mmeral. : Numele vechiu, părăsit, pentru hematolit. 16. Diafanomefru [AHa^aHOMeTp; diaphano' metre; Diaphanometer; diaphanometer; diafano-meter], Canal.: Aparaif folosit pentru deter- minarea furbidităţii apei prin măsurarea transparenţei ei. 17. Diafanomefru. V. sub Vizibilitate. îs. Diafonie [no6oqHbie 3ByKH (b Tejie-(|)OHOM annapaTe); diaphonie electrique; elek-trisches Nebensprechen ; cross ialk ; villamos mellekjelzes]. Te/c.: Efect al cuplajului dăunător dintre două circuite de electrocomunicaţii, care se manifestă prin faptul că semnalele transmise pe unul din circuite devin perceptibile în aparatele de recepţiune ale celuilalt circuit. — Se deosebesc: 19. ~ inteligibilă [BHHTHbie, HCHbie no6opeHCJie6eHHTa); diaphorite; Diaphorit; diapho-rite; diaforit]. Mineral. : 4 PbS • 3 Ag2S • 3 Sb2S3. Cristalizează în sistemul rombic. Este o varietate de freieslebenit. 108 1. Diafragmă [flHa<|)parMa, MeM6pana; dia-phragme; Membran; membrane» diapfiragm; membrân]. Fiz.: 1. Corp solid, la care sunt des-voltafe mai ales două dimensiuni, iar a treia (grosimea) e atât de mică, încât nu opune rezistenta solicitărilor la încovoiere. O astfel de diafragmă nu poate efectua deci oscilafiî (vi-brafii) transversale (de încovoiere), decât dacă e întinsă de forje exterioare, de ex. dacă are marginile încastrate. Practic( limita dintre vibraţiile plăcilor şi vibraţiile de diafragmă sunt adesea greu de trasat. — 2. Corp solid, la care sunt desvoltafe mai ales două dimensiuni, iar a treia (grosimea) e mică fafă de ele. Uneori poate avea şi un orificiu. Sin. Placă subţire, perete subfire. 2. Diafragmă acustică [aKycTHHecKan MeM-6paHa; diaphragme acoustique; akustische Menm-bran; acoustic membrane; akusztikai membrân]. Fiz.: Diafragmă folosită ca radiator de unde sonore. Ex&: Diafragmă de fonograf (disc de mică sau de metal) care reproduce sunetele, şi are fixată în centru o pârghie de metal, terminată printr'un vârf ascuţit care se sprijine pe disc. s. Diafragmă semipermeabilă [noJiynpoHH-iţaeMaH flHacjpparMa ; diaphragme semi-per-meable; halbdurchlăssige Scheidewand; semi-permeable membrane; felig âtereszto vâlaszto-fal]. Fiz.: Diafragmă care permite trecerea prin ea a mediului de solufie şi a anumitor substanţe dîsolvate, dar o împiedecă pe a altor substanţe disoîvate. — Exemple de diafragme semipermea-bile folosite în ştiinţă şi în tehnică: 4. ~ de acumulator electric [nopHCTaH neperopoAKa (cTeHKa) 3JieKTpHHecKoro aK-KyMyjlHTOpâ; diaphragme d'accumulateur electrique; porose Sammilerscheidewand; diaphragm of an accumulator; lyukacsos akkumulâtor-fal]. E/f.: Perete poros care permite trecerea curentuluielectric şi difuziunea electrolitului, dar refine substanfele cari sunt polarizate. «. ~ de electroliză [^Ha^parMa (cTeH-Ka) RJifL 3JieKTp0JIH3a ; diaphragme pour electrolyse; Diaphragma fur Elektrolyse; diaphragm for electrolysis; diafragma elektrolizis szâmâra]. Electrochim.: Perete poros, semiper-meabil, care permite migrarea ionilor spre electrozi, dar opreşte difuziunea produselor de electroliză. Diafragmele sunt făcute din porfelan poros, din ciment poros, pânză de asbest, efc. Sunt folosite în industria electrolizei clorurilor alcaline, în reducerile şi oxidările electrolitice, în industria electrolizei apei, etc. Calitatea unei diafragme se determină prin coeficientul ei hidraulicr adică prin volumul de apă care trece într'o secundă prin 1 cm2 de suprafafă, sub suprapresiunea unei coloane de apă de 1 cm. o. Diafragmă [9KpaH; diaphragme; Rohrduse; baffle; csosebessegmero], Hidr.: Dispozitiv compus dintr'o membrană cu un orificiu, sau dintr'un ajutaj danaidă (v. fig.), intrtodus într'o conductă pentru a măsura debitul şi vitesa lichidului. Coeficientul de scurgere, pentru diafragma a şi S0 < 0,1 Slf este ji= 0*6 • • • 0,62; pentru diafragma b şi i£= 100 000, valoarea lui variază cu mmmma Sr— W////A^7/7ZVa a 6 Diafragme pentru măsurarea debitelor şi viteselor lichidelor în conducte. raportul diametrilor d şi d±; pentru: djd± = 0,2* p,= 1,001 ; d\d± = 0,3, p, = 1,021 ; djd± = 0,4, jjl=1#049. 7. Diafragmă [^Ha$pama; diaphragme'r Blende; diaphragm; rekelsz]. Fiz.: 1. Deschizătură, în general reglabilă, care delimitează fasciculul de raze folosite ale unei radiafii corpusculare sau electromagnetice, incluziv cea luminoasă. — 2. Dispozitivul, împreună cu deschizătura reglabilă care delimitează fasciculul de raze folosite ale unei radiafii corpusculare sau electromagnetice, incluziv cea luminoasă. Sin. Blendă. — După efectul pe care îl îndeplineşte, deosebim: de câmp [nOJieBaH flHa^îparMa; diaphragme de champ; Gesichtsfeldblende; field stop, field diaphragm; lâfomezorekesz]. Opt.: Diafragmă care, prin pozifia sa şi prin diametrul deschiderii, determină câmpul vizual al unui instrument. de claritate [AHa<|>parMa HCHOCTH; diaphragme de clarte; Helligkeitsblende; clear-ness diaphragm; fenyrekesz]. Opt,: Diafragma folosită ca să elimine razele cari lovesc pereţii interiori ai tuburilor unui instrument optic, şi cari produc reflexiuni difuze cari ar împiedeca observaţia. io. ~ de deschidere [flHa<|>parMa npo-CBeTa, pacmejlHHbl; diaphragme d'ouverture; Aperturblende, Dffnungsblende; opening diaphragm; fenybebocsâto rekesz]. Opt.: Diafragmă care determină zona maximă de intrare a fasciculului de lumină care pătrunde şi parcurge efectiv un instrument optic. Sin. Diafragmă efectivă. de limitare [zţHac^paraa orpaHH-^eHHH; diaphragme de limitation; Strahlenbe-grenzungsblende; limitation ‘diaphragm; sugâr-hatârolo rekesz]. Opt.: Diafragmă destinată să oprească razele cari ar putea produce» într'un instrument optic, aberafii dăunătoare imaginilor, de ex. razele marginale cari ar produce o aberaţie de sfericitate exagerată,-razele cari ar cădea sub o incidenfă interioară unghiului limită pe suprafaţa argintată a unei prisme, etc. 12. ~ efectivă [fleHCTBHTejibHan, 3(J>(|)eK-THBHafl flHatfcpaFMa; diaphragme effectif; wirk-same Blende ; effedtive diaphragm ; fenybebocsâto rekesz]. Opt. V. Diafraigmă de deschidere. 109 1. Diafragmare [flHa<|)parMHpoBaHHe; dia-phragmatisation; Verblendung; diaphragmatisa-mai multor diafragme pe traiectul unui fascicul Jion; fenyresszabâlyozâs]: Intercalarea uneia sau a de raze de lumină, limitând astfel deschiderea fasciculului. 2. Diafforeză [/ţHac|)Tope3 ; diaphtorese ; Oiaphtorese ; diaphtorese ; diaftorezis (âsvâny-ătalakulâs]. Pefr.: Fenomen de metamorfism retrograd, prin care minerale din zonele adânci se transformă în alte minerale, caracteristice zonelor mai apropiate de suprafaţă. 3. DiaHorife [AHa^TOjpHTbl ; diaphtorites ; Oiaphtorite; diaphtorites; diaftorif (kristâlyos) re-tegek], Pefr.: Şisturi cristaline cari au trecut dela o stare de metamorfism mai înaintată, la una inferioară. 4. Diageneză [/ţHareHe3; diagenese; Dia-geneze; diagenesis; diâgenezis (âtalakulâsi fo-iyamat]. Pefr.; Transformarea pe care o sufere o rocă sedimentară, după depunerea sa, până la trecerea Ia forma definitivă (ex. cimentarea nisipului, pentru a da gresia). 5. Diagnoză, Meteor. V. sub Prevederea timpului. e. Diagonal [AHarOHajib; diagonal; Diagonal, Diagonalbindung ; diagonal ; âtlos-kotes]. Ind. texf.; Una din cele trei legături (armuri) fundamentale, caracterizată prin faptul că prezintă, pe suprafaţa ei, linii paralele în direcţie oblică faţă de urzeala produsului textil. 7. Diagonală [AHarotrajib, AHaroHajibHbiă; diagonale; Diagonale; diagonal; âtlo]. Geom.: Segment de dreaptă care uneşte două vârfuri neconsecutive ale unui poligon sau ale unui poliedru. s. Diagonală [npocToe coeflHHHeHHe nyreH; diagonale; einfache Gleisverbindung; track con-nection; osszekotovâgâny]. C. f.: Linie de cale ferată care taie oblic un fascicul de linii paralele, şi este înzestrată cu schimbători de cale, pentru a permite trecerea vehiculelor de pe o linie pe celelalte. 9. Diagonală [#HaroHajibHaH eBH3b; diagonale, barre diagonale; Schrăge, Diagonale; diagonal; alto]. Cs.: Bară înclinată care leagă două noduri opuse ale unei grinzi cu zăbrele. 10. Diagonif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru brewsterit. 11. Diagramă [#HarpaMMa; diagramme; Dia-gramm; diagram; âbra, diagramm]: Reprezentarea grafică, într'un plan, a legăturii funcţionale dintre o mărime şi una» sau două mărimi diferite. Reprezentarea se efectuează prn mijloacele geometriei analitice (în coordonate rectangulare sau polare), sau prin mijloacele geometriei vectoriale. Dacă diagrama reprezintă, într'un sistem de coordonate,relaţia dintre două mărimi cari caracterizează funcţionarea unui sistem tehnic, ea se numeşte curbă caracteristică. Dacă se foloseşte acelaşi sistem de coordonate pentru mai multe reprezentări grafice, diagrama se numeşte multiplă. — După natura şi numărul variabilelor, deosebim: îs. ~ cu un parametru [AHarpaMMa c o#hhm napaMeTpOM; diagramme â un parametre; Diagramm mit einenrr Parameter; diagram with one parameter; egy parameteres diagramm]:Diagramă care reprezintă modul cum variază o mărime în funcţiune de un singur parametru independent. Diagrama poate fi polară sau în coordonate rectangulare. In ultimul caz, obişnuit, parametrul se poartă în abscise, iar mărimea dependenfăr în ordonate. Diagrama se poate realiza prin înregistrare, cu ajutorul unui aparat înregistrator pe o bandă de hârtie — sau prin citire, variind parametrul şi citind, cu ajutorul unui instrument, valoarea mărimii dependente. Apoi se raportează valorile succesive ale funcţiunii şi ale variabilei, în sistemul de coordonate ales. îs. ~ cu doi parametri [AHarpaMMa o AByMH IiapaMeTpaMH; diagramme â deux parametres; Diagramm mit zwei Parameter; diagram with two parameters; ket parameteres diagramm]: Dia- gramă a unei mărimi care depinde de doi parametri variabili. O funcţiune dei doua variabile independente se reprezintă printr'o suprafaţă curbă. Se alege un sistem de axe trirectangulare şi se poartă valorile parametrilor şi ale mărimii pe cele trei axe. Dacă se intersectează suprafaţa cu un plan paralel cu unul din planele mărime-parametru şi se proiectează curba de intersecţiune pe acest plan, se obţine diagrama mărimii pentru valori constante ale celui de al doilea parametru. Dacă se intersectează suprafaţa cu o serie de plane paralele şi se face proiectarea curbelor de intersecţiune se obţine o familie de diagrame, numita abacă. Exemple de diagrame: 14. Diagrama Blondei. V. sub Diagrama cercului. 15. Diagrama cercului [flHarpaMMa Kpyra ; diagramme du cercle; Kreisdiagramm; circle diagram; a kor diagrammja]. Elf.: Locul geometric al extremităţii vectori lor A cari reprezintă, într'o diagramă polară, diferitele serii de valori pe cari Ie ia o mărime armonică de frecvenţă dată, în ipoteza că valoarea efectivă a unei alte mărimi armonice şi de aceeaşi frecvenţă, de care depinde prima, rămâne constantă şi e reprezentată în diagramă printr'un vector B de orientare (şi valoare absolută) constantă — şi anume în cazul în care mărimea A depinde astfel de B, încât acest loc geometric să fie un cerc. Diagrama cercului intervine adesea în studiul comportării maşinilor şi a transformatoarelor electrice de curent alternativ, sau a cuadripolilor şi a circuitelor electrice,, dacă au tensiune la borne de valoare efectivă şi frecvenţă constantă, şi sunt puse la anumite regimuri variabile; ea e constituită în aceste cazuri, de locul geometric al extremităţilor vectorilor cari reprezintă curenţii de alimentare, când sistemele studiate sunt receptoare* sau de curenfii debitaţi, când sistemele studiate sunt generatoare. La o maşină asincronă, toate regimurile în cari se poate pune maşina dau o singură diagramă a cercului, numită, după detaliile de construcţie, fie diagrama Heyland, fie diagrama Os-sanna. La o maşină sincronă, fiecărei excitaţii îi corespunde câte o diagramă a cercului, numită diagrama Blondei. La motoarele de curent alternativ cu colector, diagrama cercului e valabilă dacă se menfin constante condiţiunile din circuitele de excitaţie şi auxiliare. La un circuit electric, diagrama dă un cerc, dacă se menţin constante, la impedanfă variabilă, fie rezistenţa, fie reactanţa echivalentă, fie defazajul dintre tensiunea Ia borne şi curentul de alimentare* Dacă un transformator, sau, mai general, un cuadripol pasivi alimentează un astfei ae circuit electric, diagrama cercului e valabilă şi pentru mărimile dela bornele primare ale întregului sistem constituit de circuit împreună cu transformatorul, respectiv împreună cu cuadripolul. In toate cazurile de mai sus, saturaţia magnetică se presupune nulă, sau se neglijează efectele ei. Importanţa acestei diagrame a cercului consistă, în Electrotehnică, şi în faptul că permite o reprezentare simplă a pierderilor prin efect Joule şi a puterii active (şi reactive) primare şi secundare, ca şj a randamentului sistemului electromagnetic studiat (eventual şi a altor mărimi caracteristice, ca alunecarea maşinilor asincrone). Puterea pierdută, în primar, respectiv în secundar (când acesta există), în diferitele regimuri, prin efect Joule, de exemplu, e reprezentată (la anumite scări), pentru fiecare din aceste regimuri, de distanţa dintre punctul de pe cerc care reprezintă extremităţile vectorilor curentului primar, respectiv secundar corespunzător, şi din- tre semipolara originii vectorilor curentului primar şi secundar în raport cu cercul diagramei; pentru vectorul curentului secundar (redus la primar), originea se găseşte, în aceste condifiuni, în extremitatea vectorului curentului primar în vid Diagrama Blondei, privitoare la maşina sincronă. (v. fig.), şi deci semipolara respectivă se confundă cu tangenta la cerc în extremitatea vectorului curentului în vid. Adesea şi alte pierderi, cum sunt pierderile în fier, pot fi reprezentater când sunt proporţionale cu pătratul inducţiei magnetice şi se neglijează saturafia, de distanţele dintre extremităţile vectorilor curentului primar şi semipolara în raport cu cercul diagramei a unui punct, care e extremitatea vectorului curentului pe care tensiunea electromotoare primară l-ar stabili printr'un circuit cu rezistenţa cât a primarului şi cu reactanţa cât reactanfa de disper-siune a primarului fafă de secundar. In acest caz, pierderile totale sunt egale cu distantele dintre punctele cercului şi o anumită dreaptă, care depinde de cele trei semipolare şi e numită dreapta pierderilor. — Puterea primară e reprezentată de ordonatele punctelor cercului în raport cu originea vectorilor, măsurate paralel cu vectorul tensiunii la borne. — Puterea secundară (de ex. a unui cuadripol) e reprezentată de distanfele dintre punctele cercului şi o dreaptă care trece prin punctele de pe cerc cari reprezintă curenfii în vid şi în scurt-circuit. Această dreaptă trece şi prin punctul de intersecţiune al axei absciselor cu dreapta pierderilor. — Scările la cari sunt reprezentate puterea primară, puterea secundară şi puterea pierdută, sunt diferite/ dar, dacă se măsoară două din ele pe segmentele duse, între punctele de pe cerc şi între dreptele lor, paralel cu dreapta celei de a treia puteri, scara de reprezentare devine aceeaşi. Prekmgirea vectorului curentului primar determină deci, pe orice paralelă cu dreapta puterii primare (axa absciselor), între punctul lui de intersecţiune cu acea paralelă şi între punctele de intersecţiune ale acelei paralele cu dreapta puterii secundare, respectiv cu dreapta pierderilor, două segmente, astfel încât raportul dintre primul din aceste segmente şi dintre suma celor două segmente este egal cu randamentul sistemului. 111 1. Diagrama Clapeyron [AHarpaMMa KjianeH-pOHa; diagramme de C.; C.sches Diagramm; C.'s diagram; C.-fele âbra], Termod.: Diagramă care reprezintă totalitatea stărilor prin cari trece un sistem fizicochimic, în timpul unei transformări termice, folosind un sistem de coordonate rectangulare în care se poartă în ordonate presiunea şi în abscise volumul specific. Se foloseşte numai pentru transformările reversibile. Diagrama Clapeyron permite reprezentarea grafică a ciclurilor maşinilor termice, şi exprimă, prin aria cuprinsă între curbă, axa absciselor Diagrama Clapeyron. şi ordonatele punctelor P) Pasiune; V) volumul între cari se face trans- sPec,*lc • *-2) transfor- formarea, valoarea lucrului mare termică-, DL = pdv} mecanic care intră în joc ,ucrul mecanic elementar, (v. fig.). Nu permite să se determine grafic, în cazurile generale, schimbul de căldură dintre sistem şi exterior. Isotermele sunt reprezentate prin hiperbole echilatere, iar adia-batele, prin curbe politropice cu exponentul ci> . k = — . Sin. Diagramă mecanică, Diagrama pv. cv 2. Diagramă de ciurulre [rpaHyjiOMeTpHHe-CKaH ^HarpaMMa; diagramme granulometrique; Sieblinie; granulometric diagram; rostâlâsi gorbe]: Reprezentare grafică a granulozităfii unui material format din granule de diferite mărimi. V. Curbă de granulozitate, şi sub Granulometrie. Sin. Diagramă granulometrică, Curbă de granulozitate, Curbă granulometrică. s. Diagramă de echilibru [AHarpaMMa paB-HOBecHfl; diagramme d'equiIi b re; Gleichgewichts- Uceio nă-fo jkZ. 0ţl! >riiM 1 «0 z V • ^ / ’4\ W l f J wL / 1 A/ Wa / 1 â ^1/ IL 10 20 30 m 50 60 70 80 90 100 Conţinu! in component volatil in faza lichidă in greutate fi ©iagrama de echilibru cu indicarea curbelor de echilibru pentru câteva amestecuri binare. diagramm; equilibrium diagram; egyensuly-abra]. Ind. petr.: Diagramă care are în abscise fracţiunea molară (sau procentele) de component volatil în faza lichidă, iar în ordonate fracţiunea molară (sau procentele) de component volatil în faza de vapori, reprezentând astfel grafic echilibrul lichid-vapori pentru un amestec binar (v. fig.). Serveşte în industria petrolieră pentru calculul grafic al. numărului de talere teoretice necesar pentru rectificarea amestecului. 4. Diagramă de echilibru [/ţnarpaMMa pae-HOBecHH; diagramme d'equilibre; Zustandsschau-bild, Zustandsdiagramm; equilibrium diagram ; egyensuly-âbra], Meii.: Reprezentare grafică» într'un sistem de axe rectangulare, a transformărilor de stare fizică (începutul şi terminarea topirii sau a solidificării, formarea şi descompu-nerea compuşilor sau j a solufiilor solide sau lichide, etc.) ale unui sistem fizicochimic eterogen (cumsunt soluţiilesau aliajele). Dacă există trei mărimi cari determină Diagrama de ech;iibru a unui transformarea (de ex. în- aliaj binar cu componenţi A călzirea la presiune cons- şi B, insolubili unul în celălalf tantă a unui aliaj ternar), se în stare solidă. obţine O suprafaţă curbă CB)concentrafia în componentul într'un spaţiu CU trei B-‘ 0 temperatura; >ASJ punct de dimensiuni. Dacă numai solidificare a componentului A; două mărimi determină Punc,desolidificarea com- transformerea (de ex. în- P°"e"tului B;E) punct eutec- călzirea unui aliaj binar SE ^ , • . U EV) curba „solidus"; /) so- la presiune constanta) lutieljchidSomogenS;/l) ,jchid se obţine O diagrama P»a” _|_ cristale primare A', III) lichid na. In abscise se poartă cristale primare B; IV) cris-concentraţia într'o anu- tale A -f- eutectic; VJ cristale mită componentă a sis- B + eutectic. ternului, ^iar în ordo-nate,temperatura. Fiecare punct al planului corespunde unei stări a sistemului; toate punctele cari reprezintă stările pentru cari sistemul este format de o singură fază constitue domeniul acelei faze; pe curba care separă cele Diagrama de echilibru * unui două domenii, cele două a,ia' binar cu s0'ubi'i,a,e "e-faze pot coexista în echi- limifatS a ««"Ponentilor 4 libru. Dacă, Ia presiune îl B tn-stare solid* constantă, pentru fiecare CB> «ncenirafia în compo-concentrafie a unui aliaj nenful B; '> *®mperalUra; A,y cu aceiaşi componenţi, punc< de a se determină punctul din Pontului A; Bs)puncf de so-diagramă în care începe lidificare a 'oponentului B; | a a uf* > a ^ Kf Dl k>U —i soliditicarea şi punctul in care se termină solidifi-carea, locurile geometrice ale celor două puncte vor fi curbele „liqui-dus“ şi „solidus". Cele două curbe determină domeniile de stări în echi- 100% As N Bs) curba „liquidus"; As P Bs) curba „solidus®; /) solufie lichidă omogenă; 11} lichid+cristale mixte a; III) solid format din cristale mixte a. 112 T libru, intervalul de temperatură de solidificare, concentraţiile şi numărul de faze (v. fig, p. 111). 1. Diagramă de extracfie [flHarpaMMa bh-eMKH, R06bvm (yrJIH, pyAbl) ; diagramme d'extraction; Forderdia-•gramm; rate of extraction diagram; szâllitâsi gorbe]. Aline.* Diagrama care re- ; prezintă în ordonate vitesa de extracfie în funcţiune de timpul purtat T! 3~ / : , . r- . • Diagrama de exfracfie. in abscise, tste indicata, ^^jmp de accelerare;/2) fimP de obiceiu, de apara- de vitesă constantă; f3) timp iele înregistratoare nu- încetinire, mite tachigrafe, şi are mersul din figura alăturată. 2. Diagramă de fibră. V. Fibră, diagramă «de Diagramă de fierbere [AHarpaMMa KHne- HHH; diagramme d'ebullition; Siedediagramm; boi- 3ing diagramjforrâsi âbra]. Chim.: Diagramă care reprezintă în ordonate temperaturile de * fierbere şi de condensare în funcfiune de concentrafii-le* în fracfiune molară sau In procente, ale componentului mai volatil al unui amestec binar a doi componenţi cu solubili-ţate nelimitată, în stare Jichidă, purtate în abscise. Diagrama reprezintă fierberea 'amestecului la presiune constantă, :şi confine două curbe: una superioară (curba vapori-Jor, curba de condensare) şi una inferioară (curba Diagrama de fierbere pentru un amestec de doi componenţi lichizi A (cu temperatura de fierbere fa) şi B (cu temperatura de fierbere fjj). e) compozifia vaporilor la temperatura fA; d) compoziţia lichidului la temperatura a) amestec constituit numai din vapori; b) amestec constituit numai din lichide; c) amestec constituit din vapori şi lichid; t^) temperatura de fierbere a amestecului de lichide corespunzător compoziţiei d. lichidului, curba de fierbere). Dacă amestecul dă un azeotrop, cele două curbe sunt tangente în acest punct^(v. fig.). 4. Diagramă de funcţionare. V. sub Caracteristică şi sub Încercările maşinilor. 5. Diagramă de rută. V. Meteorologic buletin ~, avertisment ~. 7. Diagramă Debye - Scherrer. V. Debye--Scherrer, diagramă 7. Diagramă diferenfială. V. Diferenfială, diagramă 8, Diagramă distribuţiei unui motor termic cu piston [flnarpaMMa pacnpeAGJieHHH ABHra-*Tejlfl; diagramme de la distribution d'un moteur; Motor-Steuerungsdiagramme; motor distribution diagram, motor valve diagram; motor âbra, smotor-diagramm]. Mş. ferm.: Diagramă care indică, printr'un cerc sau printr'o spirală, succesiunea şi durata fazelor ciclului după care funcţionează un smotor cu ardere internă, unghiurile razelor ^punctelor diagramei reprezentând unghiurile ele poziţie ale manivelei motoare. Săgeţile indică sensul de rotaţie al motorului. Unghiurile din diagrame şe numesc şi cote de reglaj, şi sunt caracteristice, diferind dela un motor la altul (v. fig.). Sin. Epura reglajului, Pmi Diagrama circulară a distribuţiei unui motor cu explozie în doi timpi. , Ad) deschiderea admisiuni şi începerea spălării; Ai) închiderea admisiunii; Ed) deschiderea evacuării; Ei) închiderea evacuării şi începerea compresiunii; Ap) aprinderea; AAp) avans ynghiular la aprindere; Pms) punct mort superior şi începerea expansiunii; Pmi) punct mort inferior; -► sensul de rotaţie al motorului. Pms Pmi Diagrama spirală a distribuţiei unui motor cu explozie în patru timpi. Ad) deschiderea admisiunii; AAd) avans unghiular la deschiderea admisiunii; Ai) închiderea admisiunii; IAi) întârzierea unghiulară a închiderii admisiunii; Ap) aprinderea; AAp) avans unghiular la aprindere; Ed) deschiderea evacuării; AEd) avans unghiular la deschiderea evacuării; JEi) întârziere unghiulară la închiderea evacuării; Ei) închiderea evacuării; Pms) punct mort superior; Pmi) punct mort inferior; -*■ sensul de rotaţie al motorului. 1 IUI|| admisiunea 2 BH evacuarea 3 ’-’-'vIv compresiunea 4 X X expansiunea. i. Diagramă entropică [aHTponHHHaa AHarpaMMa, AHarpaMMa T-S] diagramme entro-pique, diagramme thermique; Entropie-Diagramm, Wârmediagramm, Wărmebild, T-S Diagramm, entropy diagram; hodiagramm, hoâbra]. Ter-mod.: Diagramă care reprezintă totalitatea stărilor prin cari trece un sistem fizicochimic, în timpul cinei}transformări termice, folosind un sistem de coordonate rectangulare cu temperatura absolută {7") în ordonate şi cu entropia (5) în abscise. Se foloseşte numai pentru Iransformări reversibile (v. fig.). Fiecărui punct din diagrama entropică îi corespunde un punct bine determinat în diagrama Clapeyron, şi invers. Aria dintre o curbă de transformare, axa absciselor şi ordonatele punctelor între cari se face evoluţia, reprezintă cantitatea de căldură schimbată în timpul transformării. locul geometric descris de S" este curba de saturaţie a aburului. Fiindcă în punctul critic r = 0, cele două curbe de saturaţie, apă'şi abur, iau o b S o a —|d5}-~ Diagramă entropică. T) temperatura absolută; S) entropia; 1-2) evolufie termică; dQ ='TcfS cantitatea de căldură elementară. Isotermele sunt reprezentate prin drepte paralele cu axa absciselor, iar ■adiabatele, prin drepte paralele cu axa ordonatelor. Sin. Diagramă termică, Diagramă T-S. 2. Diagrama entropică T-S a apei şi a aburului [aHTponHHHaa /ţnarpaMMa bo^m unapa; diagramme entropîque de l'eau et de la vapeur; entropisches Diagramm des Wassers und Dampfes; water and sîeam entropie diagram; a vizes goz te-iitesi diagrammja], Mş. ferm.r Diagramă care dă curbele de saturaţie ale apei şi ale aburuluif în sistemul de coordonate rectangulare cu entropia (5) în abscise şi cu temperatura absolută (T) în ordonate. Curba de saturaţie a apei este dată de relaţia T ’ 5' = c'ln ur,de c' este căldura specifică a li- chidului saturat. Pentru punctul critic, c'"= + oo, ^ = -f oo, şi deci tangenta e paralelă cu axa absciselor. Dacă lichidul saturat primeşte căldura îa o anumită temperatură Ts, el;se transformă iso-termic, se vaporizează şi absoarbe căldură internă. In această zonă, isoterma este şi isobară. Dacă lichidul se vaporizează în întregime, entropia lui devine S" = S' + unde r este căi- * dura internă de vaporizajie şi Ts e temperatura constantă de transformare, iar — este un segment de dreaptă măsurat pe isotermă, dela curba de saturaţie a apei. Pentru apă vaporizată parţial, care conţine o fracţiune x de masă de abur, entropia este T S"—Sl +=-x, unde x, numit titlul aburului umed, 1 $ _s' cazul vaporizării valori ale lui Tt, are valoarea complete, şi pentru diferite P Diagrama entropică T-S a apei şi a aburului. AQEBK) curba de saturajie a apei; KCGM) curba de saturafie a aburului (titlul 1J; K) punctul critic; KQ Gţ Mj), KC2 G2 M2) KCS G3M3) curbe de titlu constant 0,75, 0,50, 0,25; BC), EG), QMJ isoterme şi isobare în zona aburului umed; CD), GHJ, MN) isobare »în zona aburului supraîncălzit; AO), AP), AR) curbe de volum constant în zona aburului umed; OO'), PP’), RR') curbe de volum constant în zona aburului supraîncălzii; NNi=DD1 = HHi=180° supraîncălzire (luat ca exemplu); DHN) curba aburului supraîncălzit la temperatura ls = 180°; suprafafa GAQEe = entalpia aper; supr. eEPp = entalpia aburului; supr. pPHh = entalpia aburului supraîncălzit la 180°; supr. QAEPHh = entalpia totală a aburului supraîncălzit la 180°. tangentă comună în acest punct. Curbele de titlu constant se obţin împărţind segmentele de isoterme — cuprinse între cele două curbe de saturaţie — în rapoarte egale; ele converg în punctul critic. Dacă aburul saturat primeşte o nouă cantitate de căldură la presiune constantă, el se transformă isobar după o curbă de tipul celei logaritmice. Entropia aburului supraîncălzit devine r cT dT S = S’+=-+\ CP~4r- 1 s JTS 1 In punctul critic, Cp = + °°, adică isobaraare un punct de inflexiune. Fiindcă există relaţia !Tds = dQ, diagrama entropică permite să se calculeze prin planimetrare căldura absorbită de apă sau de abur. Pentru un abur a cărui stare de supraîncălzire este reprezentată printr'un anumit punct în zona aburului supraîncălzit, entalpia este egală cu suma a trei en-talpii, reprezentate prin trei arii: entalpia lichidului (aria cuprinsă Între axa ordonatelor, curba de saturaţie a lichidului până la punctul de temperatură Ts şi ordonata punctului 7"s); căldura de vaporizare 114 (aria cuprinsă între ordonatele punctelor 7% de pe curbele de saturaţie lichid şi abur, şi isotermâ căldura de supraîncălzire (aria cuprinsă între ordonata Ts6e pe curba desaturaţie a aburului, iso-bara punctului Ts în zona aburului supraîncălzit şi ordonata punctului de temperatură T de supraîncălzire) (v. fig.). 1. Diagrama fier-carbon [/ţnarpaMMa tfce-Jie30-yrjiep0A; diagramme fer-carbone; Eisen- Diagrama fier-cementită (linie plină are în abscise conjinufu! în -cemenfită sau, la scara corespunzătoare, conţinutul în carbon. Schematic» diagrama este alcătuită din două curbe în V, una pentru porţiunea eutectică A CD, iar cealaltă pentru porţiunea eutectoidă GSE. Diagrama fier-grafit (linie întreruptă) este folosită practic în studiul fontei moi, al fontei temperate şi al defectelor de carburare ale oţelului de unelte, cu mare conţinut de carbon. Diagrama fier-carboia. . i- diagrama fier-cementită de echilibru metastabil ; --------------------diagrama fier-grafif de echilibru stabil; A B C D) curba Jiquidus"; AH J E C F) curba „solidus"; C) punct eutectic stabil; C' punct eutectic graf itic (4,25% C); S) punct eutectoid 0,85% C); S'j punct eutectoid grafitic 0,70/0 C); /) lichid omogen în fuziune; II) lichjd-}-austenită (cristale mixte sau solufie solidă); III) lichid-ţ-cementită primară; IV) austenită; V) ledeburită-f-austenită-f-cementită secundară; VH ledeburită-f-austenită-f-cementită primară; VII) ferită-f-austen tă; VIII) auste-nită+cementită secundară; IX) ferită-f-perlită; X) perlită-f-cementită secundară; XI) austenită în descompunere-f* iedeburită; XII) ledeburită-f-cemenfifă primară; XIII) ferită-f-cementită terfiară; XIV) ferită (cristale mixte a); XV) fier 8-j-f.er y; XVI) cristale mixte 6; XW/) lichid-j-fier 8. Kohlenstoff Diagramm; iron-carbon diagram; vas-szen âbra]. Meii.: Diagrama de echilibru a aliajului fier-carbon. Una din componente este fierul, iar a doua este fie carbonul în formă de element (grafit sau cărbune de temperare), fie carbura de fier (cementita, Fe2Cr corespunzând unui conţinut de 6,67% C), care se descompune la temperaturi înalte. Există deci două sisteme în echilibru: Sistemul în echilibru stabil: fier-grafit, şi sistemul în echilibru metastabil: fier-cementită, care este forma normală a oţelului. De obiceiu, cele două diagrame se desenează numai pentru porţiunea tehnic utilă (până la 6,67°/0 C), folosind aceleaşi axede coordonate, iar diagrama dublă se numeşte, în acest caz, diagrama fier carbon (v- fig.). 2. Diagrama forţelor [flnarpaMMa vchjihh, HanpHJKeHHH ; & diagramme des efforts ; Kraftdia-gramm; stresses diagram; erok âbrâja]. Mine: Diagramă care reprezintă în ordonate forţele aplicate tangenţial aparatului de înfăşurare a cablului în timpul î 1 Q* î ; % h- ti -!■* t2 - r —i Diagrama forjelor. ti) timp de accelerare; f2) timp de vitesă constantă; f3) timp de încetinire; f^timpde manevră T)durata totală a unei curse; CV^Qe) forfe. unei curse de extracţie minieră, în funcţiune de timpul purtat în abscise (v. fig.). 115 î. Diagrama gazelor arse [^HarpaMMa Bbixjion-HblX ra30B; diagramme des gaz d'echappement, diagramme des gaz brules; Abgasschaubild, Ostwaldsches Diagramm; flue gas diagram, arderii complete se pot exprima în,.func}iune de valorile lui e, obfinândurse diferite puncte pe linia BC (în B, e=0 şi q e maxim, iar în C, e = 1 şi k e maxim). Pentru valori ale lui e mai mari decât 1 s'ar obţine valori k > &max şi q < 0, cari prezintă numai interes teoretic şi servesc doar la trasarea liniilor de factor de exces de aer. In cazul arderii incomplete, calculându-se diferitele valori ale lui q pentru valorile lui e, se obţin punctele de pe linia AB. Dreptele cari unesc punciele corespunzătoare valorilor egale aîe lui e, de pe liniile AB şi BC, sunt linii cu factori egali de exces de aer. Conţinutul de oxid de carbon se determină pe dreapta dusă perpendicular pe BC din punctul D de pe abscisă, corespunzător valorii e = 1. Linia de factor de exces de aer, pentru e = 1, împarte „diagrama triunghiului" într'o zonă a excesului de aer şi într'o zonă a lipsei de aer. Diagrama gazelor arse serveşte la controlul exploatării căldărilor de abur: ea diferă după felul combustibililor folosifi (la combustibilii gazoşi se fine seamă ■i şi de conţinutul inifial de COă)» şi poate fi folosită după efectuarea analizei Diagrama gazelor arse. ej factor de exces de aer; /,//,///) puncte pentru exemple de calcul în aplicarea diagramei. exhaust gas diagram; O.-fele egesi gâzok âbrâja]. Mş. ferm.: Diagramă pentru determinarea, într'o instalaţie termică, a conţinutului de oxid de carbon din gazele arse, şi a factorului de exces A de aer (e = -r~) în timpul arderii (v.fig.). Reprezen-A± tarea se face într'un sistem de axe de coordonate rectangulare, pOrtându-se în abscise fracţiunea de oxigen, iar în ordonate fracfiunile de bioxid de carbon. Punctul B de pe axa absciselor corespunde conţinutului (q) maxim posibil de O2 în gazele arse (exces de aer infinit de mare; e — ^ — 0), iar punctul C de pe axa ordonatelor reprezintă conţinutul (k) maxim de CQ2 (ardere completă, e = 1). Valorile lui k şi q din cazul gazelor arse. Ea se aplică şi la determinarea factorului de exces de aer, la arderea în motoarele cu ardere internă, după ce se cunoaşte analiza gazelor de evacuare. V. sub Triunghiul arderiif Exces de aer, Factor de exces de aer. Sin. Diagrama lui Ostwald, — Exemplu de citire a diagramei: Punctul I: CO2=13°/0, 02 = 6,0°/i. După diagramă, CO= 0, e — 0,724, -- = 1,39; ardere completă. Punctul II: C02= 13°/0,O2= 1,0°/9. Citirea pe diagramă arată CO = 6,5°/0, e = 1,1, — = 0,9; ardere incompletă, din lipsă de aer. Punctul IU: COă= 13%, O2=5°/0. După diagramă, CO=1,2°/0l e==0,6, J_ = 1,25; ardere incom- e pletă, nu din lipsă de aer, ci din cauza ame- 116 .stecului incomplet al gazelor de ardere cu aerul, sau din cauza temperaturii prea joase din camera de combustie. 1. Diagramă granulometrică. V. Diagramă de ciuruire. 2. Diagrama Heyland. V.sub Diagrama cercului. s. Diagrama înălţimilor. V. Profil longitudinal. 4. Diagramă indicată [HHflHKaTopHaH AHa-rpaMMa ; diagramme d'indicateur ; Indikatordia-gramm, Indikator-schaubild; indicator diagram; indikâtor abra]. Mş. ferm.: Diagramă Clapeyron privitoare la ciclul aburului din cilindrul unei maşini termice, înregistrată de un indicator. Din ea se poate deduce lucrul mecanic efectuat în cilindrul maşinii termice. Vârfurile diagramei sunt, faţă de diagrama teoretică, în general rotunjite (v. fig.)* 5. Diagrama indicelui de viscozi-tafe a unui uleiu [AHarpaMMa yna- 3aTejIH BHCK03-HOCTH Macjia; diagramme de I'indice de viscosite d'une huile; Diagramm Oles; diagram of the viscosity index of an oii; egy olaj viszkozitasi szârroânak diagrammja]. Ind. pefr.: Diagramă cu axe rectangulare, în care sunt purtate în ordonate viscozităjile la 100°Fr iar în abscise indicii de viscozitate. Liniile cari reprezintă valorile viscozităfilor la 210° F se întretaie cu liniile pentru 100°F. Indicele de viscozitate se obfine coborînd o perpendiculară pe scisă, din punctul de întretăiere a liniilor cari indică viscozitatea unui uleiu în secunde Saybolt îa 100 şi 210°F (37r8° şi 98,9°C), (v. şi Dean-Davis» indice de viscozitate ~). Exemplu de citire, în figura dela pag. 117: viscozitatea la 100°F este 600; viscozitatea la 210°F este 60; coborînd din punctul de întretăiere o perpendiculară pe abscisă, se obfine indicele de viscozitate 51. 6. Diagrama Kapp. V. sub Transformator electric. 7. Diagrama Laue. V. Laue, diagrama ^. 8. Diagrama mecanică. V. Diagrama Clapeyron. e. Diagramă meteorologică V. Diagrame meteorologice. ia. Diagrama mişcării verticale [zţHarpaMMa BepTHKaJIbHOrO flBHîKeHHH; diagramme du mou-vement vertical; Vertikalbewegungdiagramm; ver- Fr Diagrama indicată a unei maşini cu abur. /) ciclul pe fafa dinainte a pistonului; II) ciclu! pe fafa dinapoi a pistonului; AA) admisiune anticipată; A) admisiune; D) expansiune; AE) emisiune anticipată; E) emisiune; C) compresiune; 1) contrapresiune; 2) spafiu vătămător; 3) cursa înainte a pistonului; 4) cursa înapoi a pistonului. der Zăhigkeitszahl eines tjcal motion diagram; fuggoleges mozgâsâbra]. rid.: Diagramă simplă sau multiplăr care dă unul sau mai multe elemente privind mişcarea pe verticală a cârligului unei maşini de ridicat. Ea Diagrama mişcării verticale ascendente, î) diagrama forjei motoare; F) forfa de accelerare; Q) sarcina; Z) forfa motoare, (F-f-QJ, sA) spafiul de demarare; s) spafiul de regim permanent; s^) spafiu! de frânare; 2) diagrama rezistenfelor; F2) forfa de frânare; 3) diagrama lucrului mecanic a! forfei de accelerafie şi întârziere +) lucru! mecanic de accelerafie ~~) lucru! mecanic (mv2\ —2~J; 4)diagrama vitesei; AO) arc de parabolă v2A v2A v2 = 2 ps, p = j^-;BC) arc de parabolă v2 = 2 qs, q = Puterea = Z X cuprinde, în general, diagrama forjelor motoare, a forjelor rezistente, a energiei potenfiale şi a -Q — L. Diagrama mişcării verticale descendente. I) diagrama forfei motoare -ţ- sarcina Q; Si) spafiul de demarare; s) spafiut de regim permanent; s%) spafiul de frânare; 2) diagrama rezistentelor; F4) rezistenfa frânei; F) rezistenfa în regim permanent; F2) rezistenfa totală de frânare; 3) diagrama lucrului mecanic al forfei de accelerafie şi întârziere; -f-) lucrul mecanic de accelerafie; —) lucru! mecanic de întârziere. energiei cinetice, calculate pentru cele trei perioade de funcfionare ale unei maşini de ridicat: demarare, regim permanent, frânare. Este o diagramă de funcfionare, în care se reprezintă, într'un sistem de coordonate rectangulare, variaţia elementelor date în funcfiune de deplasare. Se deosebesc: diagrama mişcării ascendente şi diagrama mişcării descendente (v. fig.)-----------Pentru miş- carea ascendentă, şi Ia demarare, forfa motoare este 117 -30 -10 -10 m 130 Indicele de viscozitate Diagrama indicelui de viscozitate. 118 dată de relafia 2 = F*f Q, unde F este forfa de accelerafie şiQe sarcina. La demarare, F = s± • . Sî fiind spafiul de demarare; în regim permanent F— 0, 2= Q = const., iar Ia frânare, F2~ ~p—, F2 fiind forfa de frânare şi s2 spafiul de frânare (frecările mecanismelor fiind socotite neglijabile în raport cu celelalte forfe). Suprafaţa totală sau parţiala a ariei limitate de diagramă şi de axa absciselor da energia mecanică folosită. Pentru mişcarea descendentă (Q F±) Si — ^ » unde Fl este forfa de frânare Ia slăbirea frânei; la mersul în regim, frecarea mecanismului trebue fă fie egală cu sarcina F = Q; la frânare» spafiul este dat de unde F2 este forfa de frânare. i. Diagrama Mollier [TeiuiOBan flHarpaMMa Mojibepa; diagramme de M.; M.sches Diagramm, Diagramm der Erzeugungswărme, J-S Diagramm; M.'s diagram; M.-fele diagramm], Mş. ferm Diagramă în care se reprezintă variafia entalpiei unui fluidr în funcfiune de entropie (v. fig.). Pentru trasare, se pleacă dela diagrama entropică (T-S) a apei şi a aburului, din care se calculează, prin planimetrare, căldura pentru fiecare punct, şi entropia corespunzătoare. Aceste noi coordonate se poartă pe cele două axe de coordonate rectangulare, şi anume entropia în abscise şi entalpia în ordonate. O curbă din diagrama entropicăr reprezentată printr'o isobară în zona aburului umed (care este isotermă în acea zonă) şi continuată printr'o isobară în zona aburului supraîncălzit, va fi reprezentata, în diagrama Mollier, printr'o singură curbă isobară. Familiei de curbe din diagrama en-fropică îi va corespunde deci prima familie de curbe isobare în diagrama Mollier. La deplasarea pe o isotermă, în zona aburului umed se vor întâlni stări cu titluri crescânde. Familia de curbe din diagrama entropică a stărilor de titlu constant va da a doua familie de curbe de titlu constant în diagrama Mollier, curba de saturafie a aburului supraîncălzit (titlul 1) fiind una din ele. Deasupra acestei curbe caracteristice se găsesc curbele de temperaturi de supraîncălzire constante, cari corespund, în diagrama entropică, unei serii ele curbe isoterme cari taie isobarele din zona aburului supraîncălzit. — Diagrama Mollier se foloseşte la calcularea directă a unuia din elementele: entalpie, presiune, titlu (sau temperatură de supraîncălzire), când se cunosc celelalte două. — Când aburul expandează adiabafic în c indrul unei maşini cu abur, maşina efectuează lucru mecanic, însă entropia rămâne constantă. In diagrama 7-5, adiabata este paralelă cu axa ordonatelor. Cunoscând presiunea şî calitatea aburului (titlul) la începutul transformării, se deduce starea lui finală (presiunea sau titlul). — într'un fenomen de laminare, entalpia rămâne D Construcfia diagramei Mollier. QMsMaMiAIN), GtGH), QCD) isobare (v. corespondenta cu figura diagramei entropice a apei şi a aburului) luată ca exemplu; /WiGiQ), MGC) curbe de titlu con- stant; MGC) curba aburului saturat (x = 1); NHD) curba de supraîncălzire constantă 180°; GiMg) expansiune adiabafică folosită pentru producere de lucru mecanic la maşinile de abur, dela p = 3,5 kg/cm2 şi x = 0,75, Ia p = 0,035 kg/cm2 şi x = 0,25. constantă. In diagramă, curba corespunzătoare este o paralelă cu axa absciselor, parcursă în sensul absciselor crescătoare, aşa încât titlul creşte când scade presiunea: laminarea produce vaporizare. Dacă se cunoaşte starea aburului înainte de laminare, se poate deduce starea de după laminare, prin citire directă (presiune sau titlu). La temperaturi mai joase decât cea critică titlul scade şi deci laminarea produce condensare. Fiindcă permite citiri directe, diagrama este folosită mult în Termotehnică, în locul diagramei T-S. Sin. Diagramă I-S. Exemple de citire pe diagrama Mollier: a) Căldura totală (entalpia) confinută într'un kg de abur saturat Ia presiunea de 5 kg/cm2. Se ia intersec-fiunea dintre curba de presiune de 5 kg/cm® şi curba de saturafie a aburului, şi se citeşte ordonata punctului 7 = 675 kcal. — b) Căldura cedată şi titlul a 1 kg abur umed cu titlul 0r96 şi presiunea 10 kg/cm12, care expandează adiabatic până la o presiune de 0,05 kg/cm12. Se ia inter-secfiunea dintre curba de presiune 10 kg/cm2 şi curba de titlu 0,96, şi se citeşte ordonata punctului de stare inifială Ii = 642 kcal. Se ia apoi infersecfiunea ordonatei cu curba de presiune 119 0,05 kg/cm'2, şi se obfine ordonata punctului de stare finală If = 462 cal. Căldura cedată este /j — Ij— 642—462 = 180 kcal, iar punctul de stare finală are titlul 0t745 corespunzător presiunii de 0(05 kg/cm'2. ale corpului şi ale deplasamentului navei (v. fig., p. 120). Forma curbelor din diagramă mai permite comparaţia cu nave construite şi cu proiecte în curs de construcfie. Diagrama se întocmeşte în acelaşi timp cu proiectul trasajului liniilor. Scările mări- 2,00 ş 2,05 225 250 275 300 Diagrama Mollier. S) entropie; /) entalpie; 0,7 0,99) curbe de titlu constant; 0,035 ••■24,5 kg/cm2) curbe de presiune constantă (isobare); 0° • • 220°) curbe de supraîncălzire constantă. i. Diagrama navei [cy^OBaH ^narpaMMa; diagramme du navire; Schiffsdiagramm; ships diagram; hajo diagramm]. Nav.: Diagramă care reprezintă grafic rezultatele calculului unui proiect de navă, şi permite să se determine uşor, pentru fiecare pozifie a navei, condiţiunile geometrice mi lor reprezentate în diagramă se aleg după tipurile navelor cari se proiectează. 2. Diagrama Ossanna. V. sub Diagrama cercului. 3. Diagrama polară [tpiarpaMMa b nojrap-Hbix K00pftHHaTax; diagramme polaire; Polar-diagramm, Vektordiagramm; polar diagram; polâris 120 Diagrama navei. D) deplasamentul în tone; A) unitate pentru diferite mărimi; d) curba suprafeţei cuplului maestru, 40A = 1000 m2; f) scara deplasamentului m3 pe cuple, 40A=*1000 m3; g) scara deplasamentului m3 pe cuple, incluziv bordajul exterior şi anexele, 40A=1000 m3; h) centrul de greutate al deplasamentului al cuplului maestru pentru 0,0 m de asietă, 40A=1 m; l) centru de greutate al deplasamentului deasupra liniei de bază, 40A= 1 m; n) variajia distantei mefacentrului de lărgime, fajă de centrul de greutate al deplasamentului dela curba centrului de greutate a deplasamentului deasupra bazei, 40A=1 m; o) idem a metacentrului de lungime, 40A=f m; p) momentele de asietă pentru 1 m asietă, 20A=40 m4; q) suprafejele liniilor de apă, WL, 20A=1m2 pentru 0,0 m de asietă; s) suprafejele bordajului exterior, 1A— 10 m2. diagramm]. Elf.: Diagramă care reprezintă grafic, prin vectori copla-nari, de obiceiu cu originea comună (cu un pol comun), mărimile armonice şi de o aceeaşi frecvenfă, după criteriul ca proiecţiile ortogonale ale acestor vectori pe o dreaptădin plan, care se roteşte în sensul acelor unui ceasornic cu o vitesă unghiulară egală cu pulsaţia mărimilor armonice, să fie egale, în fiecare moment, la o anumită scara, cu valorile instantanee ale mărimilor reprezentate. Valoarea absolută a vectorilor reprezintă deci, la scara aleasă, amplitudinile mărimilor ar- Diagrama polară a unui transfor-monice maior static monofazat. Diagramele polare \ se folosesc ales în teoria mai maşi- tiv în vid loa); U^U^) fen- ii- i ' siunea Ia bornele primare renilor electrice de cu- spectiv secundare Ue , U^) ten- rent alternativ şi în siunea electromotoare primară, re-teoria circuitelor elec- spectiv secundară; 4>) fluxul mag- trice, pentru a re- neiJc (fascicu,a'') util; Rlt R2) re-F t. zistenja primarului respectiv ase- prezenta fluxurile cundarului; Xj, X2) reactanja de magnetice, tensiunile dispersiune a primarului, respec-electrice şi electro- tlv a secundarului, motoare, curenfii electrici şi amperispirele, cari sunt mărimi alternaiive (aproape) armonice. In diagramele folosite în Electrotehnică, valorile absolute ale vectorilor polari privitori la tensiuni şi curenfi re- prezintă însă, de obiceiu, valorile lor efective (nu maxime), iar cei privitori la fluxuri reprezintă numai uneori valorile efective şi, de obiceiu, valorile maxime (v. fig.). i. Diagrama polara a viteselor unei maşini-unelte [AHarpaMMa b noJinpHbix KoopflHHa-Tax, nojiHpHan flHarpaMMa ckopocth Ma-HIHHH-opy/ţHH; diagramme polaire des vitesses d’une machine-outil ; Polardiagramm der Ge-schwindigkeiten bei einer Werkzeugmaschine; rma-chine-too! velocities polar diagram; egy szer-szâmgep sebessegeinek polâris diagrammja]. Mş.~ unelte: Diagramă care dă, pentru o anumitâ Vi 4 1 ' / / / IV 'i / / I / / / IL / / / Vm 3X i Ir A s fa- "f.. 7 7 , / s H J/\ / / t / V m 7 V, 'X ' /T / L, -f" j { Dy 0 9) 0i Dş Dij D$ Diagrama polară a viteselor. D) diametru de piesă sau de unealtă circulară; v) vitesa de tăiere^ n) numărul de rotajii posibil; vmax) vitesa de tăiere maximă-pentru un anumit material; vmj-n) vitesa de tăiere minimi pentru un anumit material. maşină-unealtă şi pentru un anumit material de prelucrat, turafia corespunzătoare unui diametru al piesei care se prelucrează, respectiv al uneltei care prelucrează. Se foloseşte un sistem de axe rectangulare, în care se poartă în abscise dia-metrii, iar în ordonate, vitesele periferice. Se trasează apoi o serie de drepte cari trec prin originea axelor, folosind formula v — %nD, unde-i* este vitesa periferică, D e diametrul piesei (respectiv al uneltei circulare), iar n e turafia------------------ 121 pentru coeficienţii unghiulari iz n determinaţi de posibilităţile maşinii (combinaţia angrenajelor). Pentru un anumit material, vitesa periferică de tăiere trebue să fie cuprinsă între două valori limită: una maximă şi alta minimă. Ducând cele două drepte paralele cu axa absciselor, ele intersectează dreptele v—iunD într'o serie de puncte. Unind punctele două câte două, prin drepte paralele cu axa ordonatelor, se obţine o linie în zig-zag, numită diagrama polară a vite-selor.. Pentru un anumit diametru de piesă, se trasează paralela cu axa ordonatelor, şi se obfine un punct de intersecfiune cu diagrama, deci cu una din dreptele v= nnD, deducând astfel vitesa de tăiere v, şi turafia necesară n a maşinii. In cazul strungurilor, D reprezintă diametrul piesei de prelucrat; pentru maşina de găurit cu burghiul, diametrul burghiului; pentru maşina de frezat, diametrul frezei; pentru maşina de polisat, dia metrul pietrei de polisor. 1. Diagrama presiunilor. V. Diagramă indicată. 2. Diagrama puterilor [AHarpaMMa chji MOHţHOCTeH; diagramme des puissances; Leis-tungdiagramm; po-wer diagram; tel-jesitmenyek diagramm j a]. M/ne: Diagramă care reprezintă în ordonate puterile necesare unei extracţii miniere în timpul unei curse, în Diagrama putorilor, funcfiune de timpul ft) timp de accelerare; *2) timp cu vi-purtat în abscise.Are tesS constantă;- f3) timp de încetinire; , , ut. tA timp de manevra; T) durata totala traseul din figura a- ; a unei crur/e> lăturată. 3. Diagrama p.v. Diagrama Clapeyron. 4. Diagrama sertarului [/ţnarpaMMa 30J10T-HHKa; epure de distribution, diagramme du ti-roir; Schieberdiagramm; slide valve diagram; to-lattyu âbra]: Diagramă care stabileşte corelafia dintre deschiderile luminilor de admisiune şi de emisiune, şi dintre pozifia pistonului unei maşini cu abur, într'o distribuţie cu sertar, pentru un anumit avans unghiular. — Deosebim: 5. ~ eliptică [3JiHnTHHecKaH #HarpaMMa ; diagramme elliptique; elliptisches Diagramm; el-liptical diagram; elliptikus âbra]: Diagramă care cuprinde, de o parte, ciclul transformării termice în sistemul de coordonate pv, iar de altă parter o reprezentare corespunzătoare, cu ajutorul unei elipse, a variaţiei luminilor de admisiune şi de emisiune. Deasupra axei absciselor, şi cu o rază egală cu raza manivelei, se trasează cercul butonului manivelei şi două axe rectangulare cari trec prin centrul cercului, şi paralele cu axele p — const. şi 'uiar; AA) începutul plasarea sertarului fafă avansului Ia admisiune; D) înde pozifia lui mijlocie, ceputul expansiunii; AE)înce-iar direcfia ei este di- Puhj| avansului la emisiune; recfia manivelei pentru c) începutul compresiunii, pozifia respectivă . a ser- tarului. Se trasează apoi un cerc de rază egală cu acoperirea interioară, care intersectează unul 123 din cercurile’excentricului în două puncte. Se repetă ■trasarea pentru al doilea cerc, însă cu un cerc de rază egală cu acoperirea exterioară. Diferenfele dintre deplasările sertarului, reprezentate prin razele vectoare, şi dintre razele cercului egale cu acoperirile interioare, respectiv exterioare, dau mărimile succesive ale deschiderii emisiunii, respectiv ale admisiunii, pentru cazul când deplasările sunt egale cu deschiderea luminii plus acoperirea interioară, respectiv deschiderea luminii plus acoperirea exterioară. Când deplasările sunt însă mai mari, cele două cercuri ale excentricului se vor intersecta cu câte un cerc de rază egală cu lărgimea canalului plus acoperirea interioară, respectiv cu lărgimea cantului plus acoperirea exterioară. Proiectând cele patru puncte din ciclul de transformare termică (deschiderea şl închiderea admisiunii, deschiderea şi închiderea emisiunii) se obţin, pe cercul manivelei, patru puncte, a căror poziţie determină unghiurile de avans la admisiune şi emisiune, duratele unghiulare ale admisiunii şi emisiuniir şi deplasările lineare ale sertarului. Oricărui punct de pe ciclu îi corespunde, prin proiecfie perpendiculară pe axa absciselor, un punct pe cercul manivelei, iar dacă se uneşte punctul de pe cerc cu centrul, se obţine mărimea deschiderii, reprezentată prin segmentele de raze vectoare cuprinse între cercul excentricului şi cercul acoperirii, ca şi unghiul pe care-1 formează manivela cu raza vectoare a punctului mort. 1. Diagramă termică. V. Diagramă entropică. 2. Diagrama timpului de lucru al maşinii-unelte [AHarpaMMa no BpeMeHH (pa6oTH) Ma-HIHHbl-opy/ţHH; diagramme du temps de travaii d'une machine-outil ; Arbeitszeitdiagramm der Werkzeugmaschine; machine tool working time diagram; a szerszâmgep munkaido diagrammja]. Mş.-unelfe: Diagramă din care se deduce timpul de lucru al unei maşini-unelte. De exemplu, în cazul strunjirii, vitesa de tăiere v ~ nnD, unde D este diametrul piesei, iar n turaţia strungului. Timpul efectiv de lucru este t= — =-----------min, unde a m na av este avansul- şi l este lungimea de strunjit. Diagrama este de tipul celor multiple şi poate acoperi un dreptunghiu. Pe o latură se poartă vitesele de tăiere în m/min, iar pe latura opusă, avansurile corespunzătoare viteselor de tăiere, pentru materialul uneltei cu care se prelucrează. Pe celelalte două laturi se poartă: pe una, diametrii diferiţi, iar pe cealaltă, timpul efectiv de lucru pentru 10 mm lungime de strunjit, calculat din t ]0kD * x. nex - *’>» =--— pentru fiecare D. Se traseaza apoi av r r curbele X a = - = —, pentru diferite turaţii n nn posibile, ale maşinii, cari vor reprezenta diagrame cu doi parametri. Diagramele multiple trasate dau, pentru un anumit diametru de piesă şi pentru o anumită vitesă periferică de tăiere: avansul, timpul de lucru pentru o lungime de 10 mm şi turaţia maşinii. n Avansul în mm pe tură U mm 025 QV 0.5 0,9 135 2 tm pentru fs$mm Vm/mm Diagrama timpului de lucru a! unei maş:ni-une!te. D) diametrul piesei; v) vitesa de tăiere; fm) timpul de lucru pentru o lungime I —10 mm; nj numărul de rotaţii posibil (din combinaţia angrenajelor). 3. Diagrama fracţiunii [flHarpaMMa chjim THrH; diagramme de la traction; Zugkraftdia-gramm; tractive force diagram; vontatâsi âbra], Av.: Diagramă imaginată de Penaud, pentru studiul grafic al forţelor cari se exercită simultan asupra unui avion. In abscise se poartă presiunea dinamică q, iar în ordonate, o mărime proporţională cu rezistenţa şi, la aceeaşi scară,, tracţiunea elicei. Din diferenţa celor două curbe se observă dacă avionul mai poate urca sau coboară, şi care e vitesa maximă în palier pe care o poate atinge avionul la o anumită altitudine. 4. Diagrama vântului [flHarpaMMa BeTpa ; diagramme du vent; Windpunktdiagramm ; wind ___ Diagrama vântului. ___ AO) vitesa avionului, (v) şi direcţia cap; OB) vitesa vântului, (0,3 v) şi direcţia vântului (100°); AB) vitesa rezultantă şi direcţia de deplasare a avionului; BAO) deriva (20°). diagram; szel-diagramm]. Nav. a.; Diagramă polară, folosită în navigaţia aeriană, pentru a se KOOfr 900 ! 800 ■ s S — fv 950 ■ S * — k ■' ţ s s r \ r y \ s. s — \ A V A \ S- V ?Î0 s s \ V k î> V ZOO- s \ s V V- s N V !*-- s -N >60; ■ \ ' "N v S V s NT m ■ - - s V s -k \ - sk- S \ k k— <30- \ - s V -N A X ?0 - s V \ N \ \ \3 s \ — «5 ■ V S; -sf N v- 35 ■ s \ V .s m \ s \ X \ \ \ 18 ■ \ \ s, Ss S \ <6 -W - \ v s s N v- X 12 ■ to - 9 ■ \ s s \ N “Vi v V- 8 ■ 6 - SL s A s --1N rN \ O 909086 W 60 X V1» SS 30 li 20V16 W G W 9 8 ? 6 } ❖ 3 obfine corecţiile necesare, impuse de acţiunea vântului în sborul unui avion. AO reprezintă vitesa avionului, iar direcţiile razelor cu centrul în O reprezintă direcţiile vântului. Mărimile razelor cercurilor concentrice, notate cu cifrele reprezintă raportul dintre vitesa vântului şi vitesa avionului (adică diagrama e trasată cu vitesa avionului ca unitate de măsură). Din punctul A, situat pe diametrul diagramei, se duc dreptele cari unesc punctul A cu diviziunile dintre 170° şi 90°, iar pe ele, vitesele OB ale vântului. Dreptele AB intersectează cercul care are centrul în O şi 1. Diagrame meteorologice [KjraMaTfFiec-KHe TadJIHIţbl HJIH ^HarpaMMW ; diâgrâmmes meteorologiques; meteorologişche Diagramme; meteorologic diagrams; legkori diagrammok]. Meteor.: Diagrame folosite în Meteorologie pentru reprezentarea şi calculul grafic al diferitelor mărimi meteorologice. Diagrame cu un parametru: 2. Diagramă de efalonare [AHarpaMMa Ka-JIHdpOBaHHH HJIH STaJIOHHpOBaHHfl; diagramme d'etalonnage; Eichungsdiagramm; caiibration diagram; hitelesito feljegyzesi âbra): Diagramă înre- .îl T 2* T“ JUMfranni'i ai mmî uiidyiliMlft! 10 intervale -wooo/j? drum parcurs de vânt ţ iiil, —i Ak . ia JlilJlil h Anemogramă. înregistrată la 14 Septemvrie 1949, la Observatorul Afumaţi; în ordonate, punctele cardinale în jumătatea de sus a diagramei, iar în jumătatea de jos, presiunea în kg/m2; m abscise, timpul din oră în oră într'o perioadă de 24 de ore. înregistrarea superioară reprezintă direcţia vântului; înregistrarea inferioară reprezintă vitesa vântului; înregistrarea mijlocie reprezinfă o totalizare a kilometrilor parcurşi de vânt. raza O Ai în extremitatea unei raze care formează cu prelungirea lui AO dublul unghiului pe care îl formează vitesa rezultantă AB cu direcţia AO. Exemplu: Dacă AO reprezintă, la scară? vitesa avionului r iar OB este vitesa vântului, care formează unghiuŢde 100° cu direcţia avionului, suma geometrică AB reprezintă vitesa rezultantă. Unghiul dintre rezultantă şi vitesa avionului, măsoară deriva (20°). Diagrama permite găsirea derivei unui avion cunoscând unghiul direcţiei vântului cu direcţia (sau capul) avionului şi mărimea vitesei vântului. gistrată pe o bandă de hârtie liniată, de peniţa unui aparat, şi indicând în ordonate mărimea la care se referă diagrama, în funcţiune de un parametru măsurabil direct la aparat (deviaţie pe o scară, unghiu de deviaţie, interval de timp,, etc.), purtat în abscise. 3. Diagramă de înregistrare [/ţnarpaMMa 3a-nHCeă; diagramme d'enregistrement; Registrier-diagramm^Registrierblattr Registrierstreifen; record diagram; jelzodiagramm, jelzoâbra]: Diagramă înregistrată pe o bandă de hârtie de peniţă aparatului, şi indicând mersul mărimii respective, purtat In ordonate, în funcţiune de timpul purtat în abscise, In Meteorologie sunt folosite mai multe tipuri de astfel de diagrame: anemograma [aHe-MorpaMMa; anemogramme; Anemogfamm; ane- 125 meteorogramme; Meteorogramm; meteorogram; idojârâs jelzesi âbra], diagrama de înregistrare a unui meteorograf; termograma [TepMOrpaMMa; thermogramme ; Thermogramm ; thermogram ; înregistrată la 20 Mai 1949, la Observatorul Afumafi; în ordonate, presiunea în mm de mercur; în abscise, timpul din oră în oră înfr'o perioadă de 24 de ore. Higrogramă înregistrată la 9 Septemvrie 1949, în staţiunea lara; în ordonate, umiditatea relativă, din 10 în 10 procente; în abscise, timpul din oră în oră într'o perioadă de 24 de ore. Termogramă înregistrată la 20 Mai 1949, la Observatorul Afumafi; în ordonate, temperatura din 10 în 10°; în abscise, timpul din oră în oră într'o perioadă de 24 de ore. mogram; anemogramma], diagrama de înregistrare a unui anfemograf ; barograma [6apO-rpaMMa; barogramme; Barogramm; barogram; barogramma], care este diagrama de înregistrare a unui barograf; Mgrograma [rHrporpaMMa; hygrogramme; Hygrogramm; hygrogram; nedves-segtartalom âbrâja], diagrama de înregistrare a unui hiţgrograf; meteorograma [MeTeoporpaMMa; hoâbra], diagrama de înregistrare a unui termo-graf. Aceste diagrame pot fi zilnice sau săptămânale. Diagrame cu doi parametri independenţi: i. Diagramă de calcul [/ţnarpaMMa bbihhc-JieHHH; diagramme de calcul; Ausrechnungsdia-gramm; calculation diagram; szâmolo âbra] : Abacă. Abacelor le aparfin diagramele aerologice. 126 î. Diagramă isopletară [H3onjieTHan #Ha-rpaMMa; diagramme isopletaire; isopletares Diagramm; isopleths diagram; izopletâris âbrâzolâs]: Diagramă folosită frecvent în Meteorologie, cu a-jutorul căreia se arată cum a variat, în funcţiune de timp şi de încă un parametru, o mărime meteorologică oarecare. Isoliniile obfinute se numesc isopleie şi sunt numerotate după valorile luate de mărimea respectivă (v. Isoplete). 2. Diagrame aerologice [aspoJioriraecKHe flHarpaMMbl; diagrammes aerologiques; aerolo-gische Diagramme, aerologische Adiabatenpapiere; aerologicai diagrams; ăeroiogikus diagrammokj: Diagrame de calcul grafic, cari poartă în abscise şi tn ordonate două din cele trei mărimi p, v, T (presiune, volum specific şi temperatură absolută), cari definesc starea unei mase de gaz, sau mărimi derivate din acestea. Intre mărimile din abscise şi cele din ordonate trebue să existe condiţiunea lui Refsdal, pentru ca ariile măsurate să exprime energii. Pe lângă isoliniile cari corespund coordonatelor, suprafaţa diagramei mai poartă, în general, şi alte familii de isolinii, can dau mersul altor mărimi meteorologice şi termodinamice, în funcfiune de presiune şi de temperatură. Stările unei mase de gaz se reprezintă prin puncte în planul diagramei. Pe diagramele aerologice se pot găsi, afară de isobare şi isoterme, următoarele isolinii: Adiabatele [a/ţHa6aTbI; adiabates; Adiabaten; adiabatic curves; âdiabatikus gorbek]: Adiabatele suni trasate pe diagramele aerologice pentru valori standard ale entropiei sau ale temperaturilor potenţiale sau echipotenfiale. Ecuaţiile generatoare ale acestor adiabate sunt ale temperaturii potenţiale, sau echipoienfiale, sau potenfîal-echivalenfe sau pseudopotenfiale, după felul transformării considerate.—Adiabata uscafă [cyxaH aj^HafeTa., adiabate seche; Trockenadiabate; dry adiabatic curve; szâraz âdiabatikus gorbe]: Adiabată care reprezintă mersul unei transformări adiabatice uscate. Ecuafia generatoare e cea care dă temperatura potenfială. De-a-lungul adiabatei uscate, temperatura potenţială este constantă. Gradienlul de temperatură indicat de această adiabată se numeşte gradient adiabaiic uscat. — Adiabata u-medă [BJiaJKHaH a/ţHa6aTa; adiabate humide; Feuchtadiabate; moist adiabatic curve; nedves âdiabatikus gorbe]: Adiabată care reprezintă mersul unei transformări adiabatice umede. Ecuafia generatoare e cea care dă temperatura echi-potenfială, sau potenfial-echivalentă sau pseudo-pofenfială. De-a-lungul ei, temperatura echipo-tenfială rămâne practic constantă. Gradientul de temperatură indicat de această adiabată se numeşte gradient adiabatic umed.— Pseudoadiabata [nceB^oa/ţHa6aTa; pseudoadiabate ; Pseudo-adiabate ; pseudoadiabatic curve ; âlâdiabatikus gorbe]; Adiabată umedă a cărei ecuafie gene- ratoare este aceea a temperaturii pseudopotenfiale.-- Isostera [H30CTepHaH KpHBaH; isostere;, Isostere; isosteric curve; izoszter gorbe]: Curbă care reprezintă, pe diagramele aerologice, succesiunea de stări prin cari trece un gaz în cursul unui proces isoster (răcire sau încălzire sub volum constant). — Curbă de egală umezeală specifică maximă: Curba de-a-lungul căreia umezeala specifică maximă păstrează aceeaşi valoare. Ecuafia generatoare este aceea a umezelii specifice (în funcfiune de presiune); în care tensiunea vaporilor este dată, în funcfiune de temperatură, de formele lui Magnus sau Thiessen, pentru tensiunea maximă. Rezultă umezeala specifică maximă în funcfiune de presiune şi de temperatură.— In unele diagrame se foloseşte, în loc de umezeala specifică, coeficientul amestecului. Pe diagramele aerologice, rezultatele sondajelor se exprimă prin„ următoarele curbe: Curba aerologică [aspoJIorH^eCKaH KpHBaH; courbe aerologique; Zustandkurve; aerologicai curve; âllapotgorbe]: Curba care se obfine înscriind pe diagramele aerologice, în funcfiune de presiune sau de geopotenfial, valorile diferitelor mărimi meteorologice înregistrate în cursul unui sondaj, Ea reprezintă repartiţia pe verticală, în straturile de aer în repaus, a mărimii la care se referă, In particular, prin curba aerologică se înţelege, de obiceiu, repartiţia temperaturii.— Curba înălţimilor [KpHBaH BbICOT; courbe des hau-teurs; Druckhohenkurve; curve of heights; nyo-mâsmagassâgok gorbeje]: Curbă care înscrie pe diagrama aerologică, în funcţiune de presiune, înălţimile diferitelor suprafeţe isobarice exprimate în metri geodinamici sau lineari. Pornind dela starea iniţială a unei mase de aer, înscrisă pe diagramele aerologice prin punctul ej reprezentativ, se poate calcula grafic punctul reprezentativ al stărilor finale în cari ar ajunge masa de aer în cursul diferitelor procese adiabatice, isostere, isobare sau isoterme. In particular, sunt interesante pentru studiul maselor de aer, stadiile în cari încep condensările în cursul transformărilor menţionate. Punctele lor reprezentative sunt: Punctul de condensare adiaba-,tică [ypoBeHb a^nadaTHoit KOH/ţeHcaiţHH; niveau de condensation adiabatique; Niveau der adiabatischen Kondensation; adiabatic condensa-iion level; âdiabatikus lecsapodâsi pont]: Starea finală până la care trebue să fie destinsă o masă de aer, pentru ca umezeala specifică actuală să devină saturantă. Pe diagramele aerologice, punctul reprezentativ se găseşte la intersec-fiunea dintre adiabata uscată a stării inifiale şi curba umezelii specifice maxime, corespunzătoare valorii sa umezelii specifice actuale.— Înălţimea de condensare [ypOBeHb KOH/ţeHCaUHH ; niveau de condensation*; Kondensationshohe, -wc -30' Emagrama Refsdal. 1000 mb 1,27 Kondensaîionsniveau; condensation level; lecsapodâsi magassâg, ~ szint]: Nivelul la care începe condensarea adiabatică. O masă de aer umed nesaturat, care se înalţă, urmează legea răcirii adiabatice uscate, până în punctul unde devine saturată şi începe condensarea. înălţimea de condensare este cu atât mai mare, cu cât umezeala din momentul iniţial este mai departe de saturaţie. O formulă aproximativă pentru calculul înălţimii de condensare este: Hm = 122,6 (*w — z) (Henning) sau : Hm=\ 125 (£°-t) (Ferrel) unde Hm este înălţimea de condensare în metri, t& temperatura în grade Celsius a aerului, iar i temperatura în grade Celsius a punctului de condensare isobară (v. mai jos). — Punctul de condensare isosteră [ypOBeHb H30CTepH0H KOH/ţeHCaiţHH; niveau de condensation isostere; Niveau der isosteren Kondensation ; isosteric condensation level; izoszter lecsapodâsi pont] Temperatura până la care trebue răcită, sub volum constant, o masă de aer, pentru ca umezeala ei specifică sa devină saturată. In timpul răcirii isostere scade şi presiunea gazului. Pe diagramele aerologice, punctul de condensare sub volum constant se găseşte la intersecţiunea dintre îsostera stării iniţiale şi curba de umezeală specifică maximă, care poarta valoarea s a umezelii specifice actuale. — Punctul de condensare isobară [TOHKa poCbl; point de rosee; Taupunkt; dew point; harmat-ponl]: Temperatura x până ia care trebue răcită, sub presiune constantă, o masă de aer, pentru ca umezeala ei să devină saturantă, adică să înceapă fenomenul condensării (depunerea de rouă sau de brumă). Depinde de tensiunea vaporilor: 31,55 log ~ t=----------------El—, 1-0,1342 log -J- £o s şi E0 fiind tensiunea lor actuală şi ceamaximăde saturaţie. Pe diagramele aerologice, punctul de condensare isobară se găseşte la intersecţiunea dintre isobara stării iniţiale şi curba de umezeala specifică maximă care poartă valoarea s a umezeli specifice actuale. Sin. Punct de rouă; Tempera tură de rouă. — Punct de condensare isotermă [H30TepMHHeCKHH ypOBGHb KOH/ţeHCaiţHH; niveau de condensation isotherme; Niveau der isotermischen Kondensation; isothermic condensation level; izotermikus lecsapodâsi pont]: Presiunea până la care trebue comprimată isoterm o masă de aer, pentru ca umezeala specifică conţnută să devină saturantă. Pe diagramele aerologice, punctul se găseşte la intersecţiunea dintre isoterma stării iniţiale şi curba de umezeală specifică maximă corespunzătoare valorii s a umezilii specifice actuale. — Afară de aceste puncte de condensare, cari se referă la punctul reprezentativ al unei mase de aer dela un anu- mit nivel, trebue calculat, pentru curba aerolo-gică în ansamblul ei, punctul dela care poate începe formarea norilor cumulus. — Prin cumulizare [06pâ30Batme KyneBblX 06jiaK0B; generation des nuages cumulus; Kumulusbildung; formation of cumulus clouds; kumulus kepzodes] se înţelege procesul de formare a norilor de tip cumulus, într'un curent ascendent de aer, încălzii în prealabil în contact cu solul, proces care se produce prin condensarea prin răcire adiabatică (v. Temperatură de cumulizare). — Punct de cumulizare [ypOBeHb KOHfleHcaiţHH KyneBbix oo-JiaKOB; niveau de condensation des nuages cumulus; Kumuluskondensationsniveau; condensation level of the cumulus clouds; kumulus kep-zodesi magassâg] : Presiunea până Ia care trebue să se destindă, prin urcare, aerul încălzit în contact cu solul, pentru ca să poată începe în el fenomenul condensării (baza norilor cumulus). Pe diagramele aerologice, punctul reprezentativ se găseşte la intersecţiunea dintre curba aerologică şi curba de umezeală specifică maximă, care poartă valoarea a umezelii specifice actuale la sol. înălţimea corespunzătoare punctului de cumulizare se citeşte pe curba înălţimilor. In practica meteorologică se folosesc următoarele diagrame aerologice mai frecvente: î. Diagrama Molcianov [/ţnarpaMMa Moji-HaHOBa ; diagramme de M. ; Winddiaqramme nach M.; M.'s wind diagram; M.-fele szelgorbe]: Diagrama de calcul şi de înscriere a graficului în sondajele de vânt în a!titud:ne. Este alcătuită dintr'un cerc mare, divizat în 180°, Suprafaţa cercului este cadrilată cu latura de 2 mm. Cercul poartă şi o serie de curbe pentru exprimarea lungimilor, ţinând seamă de scară. Peste cerc se găseşte o riglă mobilă şi un al doilea cerc, de celuloid, mobil, pe care se înscrie graficul sondajului. 2. ~ Refsdaî [/ţnarpaMMa Pe(|)eAaJiH; diagramme de R.; Adiabatenpapier nach R.; R/s diagram; R.-fele âdiabatikus gorbe]: Diagramă aerologică construită de Refsda!. Poariă în abscise logaritmul temperaturilor absolute, iar în ordonate produsul dintre logaritmul presiunilor şi temperaturile absolute corespunzătoare. Mai cuprinde şi curbe ajutătoare în calculele aerologice. Ariile exprimă energii. Este cea mai completă diagramă de acest gen. Sin. Aerogramă Refsdaî. 3. ~ Refsdaî veche [CTapan AHarpaMMa PecjpC/ţaJlH; ancien diagramme de R.; R.s altes Diagramm; R.'s old type diagram; R.-fele regi gorbe]: Diagramă aerologică, construită mai de mult de Refsdaî. Poartă în abscise temperaturile absolute, iar în ordonate, logaritmul presiunilor. Ariile exprimă energii (v. planşa). Sin. Emagramă. 4. ~ Rossby [AHarpaMMa Pocc6an; dia- gramme de R.; Adiabatenpapier nach R.; R.'s diagram; R.-fele âdiabatikus âbra]: Diagramă aerologică construită de Rossby. Poartă în abscise valorile coeficientului amestecului iar în 128 ordonate, valorile corespunzătoare ale temperaturii potenţiale. Este o diagramă care serveşte la compararea maselor de aer de diferite origini, (v. planşa). i. Diagrama Schintze [jpiarpaMMa IIlHHTiţe; diagramme de S.; Adiabatenpapier nach S; S.'s dia- toare ale aerului uscat. Ariile exprimă energii (v. fig., pag. 129). Sin. Tefigramă. 3. ~ Stuve [AHarpaMMa Gtî0B€; diagramme de S.; Adiabatenpapier nach S.; S.'s diagram; S.-fele âdiabatikus âbra]: Diagramă aerologică, construită de Stuve. Poartă în abscise temperatu- Diagrama Schintze (Tefagramă). AK H3M; diastrophisme; Diastrophismus; diastrophism; diasztrofizmus]. Geo/.: Ansamblul de dislocaţii şi deformări pe cari le sufer stratele scoarţei terestre, ulterior depunerii şi consolidării lor (cute şi falii). îs. Diaferman [TenJionpo3paHHocTb; diather-mane; dîatherman; diathermanous; sugârzo hot ât-bocsâto vâlasztek]. Fiz.: Calitatea unei substanţe de a fi transparentă pentru radiaţiile de căldură. 14. Diatermie [flHaTepMHH; diathermie; Dia-thermie; diathermy; diatermia, hoţerăpia]: Terapeutică cu ajutorul curentului electric de înaltă frecvenţă, care variază dela câteva mii până la 133 milioane de perioade pe secundă, spre a evită reacfiunile nervilor, şi care curent desvoltă căldură în părţile bolnave ale corpului. 1. Diafol. V. Carbonat dietilic. 2. Diatomee [jţHaTOMeH; diatomees; Diato-meen; diatoms; diâtomeâk]. Bot.: Alge mici monocelulare (elementare), având o cochilie de Si02 (opal), numită frustulă, alcătuită din două valve, ca o cutie cu capacul ei. Frustulele prezintă ornamentaţii foarte fine şi forme extrem de variate, dreptunghiulare, circulare, ovoide, poliedrice, fuziforme, etc. Sunt cunoscute încă din Carbo-nifer.Acumulăriledefrustulede diatomee au datde-pdzitespeciale, numite diatomite (tripoli,pămânţel). s. Diafomife [AHaTOMHTbi (AHaTOMOBan 3e-MJIH) KH3ejibryp; diatomites; Diatomeenpelit, Kieselgur, Infusorienerde, Kieselmehl; diatomites; kovafold, sejtkova]. Mineral.: Sedimente silicioase, formate prin acumularea de frustule de diatomee, consolidate pe cale diagenetică. Au, în general, o coloare cenuşie deschisă, trecând spre cenuşiu închis, şi chiar spre negru, prin amestec cu materii organice. Au o greutate specifică de 1,9'•• 2,15, sunt foarte poroase şi absorb cu uşurinţă lichide (cam de 5 ori greutatea respectivă). Se întrebuinţează la fabricarea dinamitei, a sticlei solubile, a rocelor artificiale, a plăcilor de filtrat, ca material rău conducător de căldură (izolări), pentru curăţit obiecte metalice, în industria zahărului, a materiilor colorante, etc. Sin. Pământ de diatomee, Pămânţel, Tripoli, Kieselgur. 4. Diaweld. Tehn.: Produs alcătuit dintr'un amestec de mai multe carburi metalice (de wolfram, molibden, titan, tantal) în formă de pulbere fină, comprimate sau concreţionate într'un tub de otel special, cu perefi subfiri. Serveşte la încărcarea suprafefelor uneltelor (sape, carotiere) supuse unei uzuri mari. Operafiunea se efectuează prin sudura cu arcul electric (N. D.). 5. Diazoderivafi [AHa30C0e,n;HHeHHH; derives diazoîques; Diazoverbindungen; diazo compounds; diazo leszârmazâsu vegyuletek]. Chim.: Compuşi organici cu formula generală R —N — N — R\ ob-finufi prin* acţiunea acidului azotos asupra aminelor aromatice, în prezenţa acidului clorhidric ga-zos, la temperaturi joase, conform ecuafiei:* C6H5-NH2 + Q = N-.OH +HCI -* + [C6H5-N = N]C|- + 2 H20. clorură-de diazobenzen Se obţin, în acest mod, „săruri de diazoniu" explozive, cristalizate, cari sunt sărurile unor baze tari, comparabile cu sărurile cuaternare de amoniu. Hidroxizii respectivi (hidroxizii de diazoniu) sunt substanţe greu de obţinut în stare pură; ei se formează însă în soluţie apoasă prin tratarea clorurii de diazoniu cu oxid umed de argint (hidrat de argint): [C6H5—N~N]C|- + AgOH -* [C6H5 —N = N]ObT +AgCI. benzen diazohidraf Sărurile de diazoniu reacţionează la rece cu hi- draţii alcalini în exces, şi dau săruri de sodiu, numite diazotaţi, conform ecuaţiei: [C6H5--N=N]C|-+2 NaOH + [C6H5-N=N—0rNa+ + H20 + NaCI. Diazoderivaţii apar în două forme isomere: cei normali, cari sunt instabili şi cari trec, sub influenţa urmelor catalitice de C02, în isodiazoderivafi stabili, cari reprezintă a doua formă. Diazoderivafii aromatici sunt folosifi, în laborator, pentru sintetizarea multor combinafii organice, iar pe scară industrială, la fabricarea materiilor colorante azoice. Diazoderivafii alifatici sunt deosebifi, din punctul de vedere structural şi al proprietăfilor, de cei aromatici, deoarece ei nu dau săruri cu forme asemănătoare sărurilor de diazoniu. Nu pot fi sintetizaţi direct decât din aminele alifatice cari conţin o grupare NH2 legată de un atom de carbon, de care mai este legată gruparea carbetoxi COOC2H5 sau cea carbonil CO. Dintre diazoderivaţii alifatici, cel mai important este diazome-tanul, H2C = N= N, gaz cu p. f. —24°, folosit ca agent de metilare, în sinteza organică. 8. Diazomefan. V. sub Diazoderivaţi. 7. Diazoniu, săruri de V. sub Diazoderivaţi. 8. Diazotare [,iţHa30THp0BaHHe; diazotation; Diazotierung; diazotisation; diâzotâcio]. Chim.: Reacfie chimică prin care se obfin diazoderivafi (săruri de diazoniu). Consistă în tratarea cu azotit de sodiu a aminelor aromatice primare, în solufie cu acizi minerali puternici, la rece: [C6H5NH3JC|-+ONOH - [C6H5NeeN]C|-+2H20. clorhidrat ciorură de de anilină diazobenzen Se poate face şi diazotarea aminelor alifatice, dacă acestea conţin un atom de carbon de care sunt legate grupările NH2, alături de COOC2H5 sau CO. In cazul sărurilor aminelor cari sunt disociate hidrolitic în apă, diazotarea se face în acid sulfuric concentrat, cu azotit de sodiu solid. Prin diazotarea cu azotit de amil, în solufie de alcool, se obţin diazoderivaţi în stare solidă (insolubili în alcool). ». Diazotaţi. V. sub Diazoderivaţi. io. Dibenzilditiocarbamat de difenilguanidină [AH6eH3HJiflHTHOKap6aMaT ^HcJîeHHJiryaHKiph Ha;dibenzyldithiocarbamatedediphenylguanidine; DiphenyIg uanidine-dibenzyldithiocarbamatsaure ; dibenzyldithiocarbamate of diphenylguanidine; di-fenilguânidi n-dibenzilditiokarbamăfsav]. Chim., Ind. cc.: Substanţă albă, cristalină, cu p. t. 140°, folosită ca accelerator excepţional de activ la vulcanizarea cauciucului. u. Diblu [flio6ejib, 3anpen, tHTbipb; tampon, chevil'le; Dubei; pin, plug, dowel; csap, pecek]. Tehn.: Bucată de lemn sau de metal, de fornă prismatică ori cilindrică, de fixat într'o scobitură făcută în zidărie şi servind la prinderea unei piese de lemn ori de metal pe fafa zidăriei, prin intermediul unui şurub sau al unui cuiu. Exemple: 12. Diblu de tub Bergmann [#fo6eJib, 3aKp3o, IHTbipb; goujon; Dubei; dowel; csap]. E/f.: Di- 134 blu de lemn sau de oţel, cu ajutorul căruia se fixează o brăţară de tub Bergmann peste tencuială. Diblurile sunt introduse în cărămidă prin batere cu buterola şi cu ciocanul, iar în beton, după ce s'a dat în prealabil o gaură cu burghiul. Dacă zidăria este slabă (cărămidă cu găuri), se folosesc dibluri introduse în ipsos. *—După materialul din care se confecţionează şi după formă, deosebim: de un şurub, pătrunde în despicătură, îndepărtând cele patru braţe, cari se fixează în perete. 4. ~ elicoidal [cnHpaJibHbiHAK)6ejibliiiTbipb; goujon â spirale; Spiraldubel; spiral dowel; csavar alaku csap]: Diblu de ojel, format dintr'un şurub pe care sunt înfăşurate, în elice, două sârme suprapuse, una cu înfăşurarea la dreapta şi cealaltă cu înfăşurarea la stânga (v. fig.). 5. Dibromogalic, acid~.V. Galobromol. Dibluri de tub Bergmann. 1), 2), 3) dibluri cu vârf; 4) diblu despicat; 5) diblu elicoidal; 6) diblu de lemn; 7) fixarea tuburilor Bergmann cu brăţări pe diblu de lemn; 8) fixarea tuburilor Bergmann cu o brăfară cu dibluri cu vârf; 9) fixarea tubului Bergmann cu o brăfară cu diblu despicat; 10) diblu-cârlig elicoidal, montat în perete; 11) diblu cu vârf, bătut în perete; 12) diblu de lemn, montat în perete. 1. Diblu cu vârf [ocTpoKOHe^HbiH A*o6ejib, 3aKpen; goujon pointu; Spifzdiibel; pointed dowel; hegyes csap]: Diblu de oţel, cu vârf co- nic de pătrundere (v. fig.)* Poate fi cu filetare interioară, în care pătrunde şurubul de fixare a brăţării, sau cu un cap filetat la exterior. 2. ~ de lemn [^epeBHHHaH npo6Ka (ak>-6eJIb, 3aKpen); goujon en bois; Holzdiibel; wood dowel; facsap]: Diblu de lemn, de forma unui trunchiu de piramidă cu secţiune pătrată (v. fig.). Găurile în cari se introduc diblurile trebue să aibă aproximativ aceeaşi formă. Prinderea diblu-lui se face cu ipsos, iar a brăţării de diblu, cu şuruburi. 3. ~ despicat [pacmenjieHHbiH Atoâejib, LUTblpb; goujon fendu; Spreizdiibel; split dowel; hasitott csap]: Diblu de oţel, de formă cilindrică, despicat parţial în lung, după doi diametri perpendiculari (v. fig.). O rondea fronconică, strânsă 6. Dica, uleiu de ~.V. Uleiu de Dica. 7. Dicenfra spectabilis (L.) Lem. Hort. V. Cerceii Doamnei. 8. Diceras [/ţHlţepac; diceras; Diceras; diceras; dicerâsz]. Pafeonf.: Lamelibranhiat din grupul rudiştilor, având cochilia inechivalvă, valva cu care se fixează de substrat fiind mai mare decât cealaltă. Ambele valve sunt groase şi au umboane spiralate în formă de coarne. Prezintă denti-ţie pachiodontă; una din valve, valva a, prezintă un dinte puternic, gros, şi unul mic, separaţi printr'o fosetă, iar cealaltă, valva (ă, prezintă un dinte mare, care separă două fosete. Specia Diceras arietinum caracterizează Rauracianul de facies recifal. 9. Dichiciy: Unealtă confecţionată din lemn, cu ajutorul căreia cismarul execută diferite desene pe talpa sau pe pielea încălţămintei. Sin, Găbant. 135 î. Diciandiamină [AHiţnaHAHaMHA; dicyandia-mine; Dicyandiamin; dicyandiamine; diciândia-min]. Chim.: HN-C'=N H2N — C=NH respectiv (NH2)2C= N —CN. Compus chimic, vătămător pentru plante, care se formează prin descompunerea cianamidei de calciu. In practica îngrăşămintelor, se poate forma pe soluri cu slabă vieaţă bacteriană, prea slabe sau prea umede, reci sau înghefate, cu deosebire pe cele turboase. 2. Dickinsonit [ahkhhcohht; dickinsonite; Dickinsonit; dickinsonite; dikinzonit]. Mineral.: {Mn, Fe, Na2)3[P04]2, cu puţină apă. Cristalizează în sistemul monoclimc, în cristale cu habitus rom-boedric. De obiceiu se prezintă sub formă de agregate fibroase cu clivaj perfect după (001). Are duritatea 4, gr. sp. 3,41. luciu sticlos, fiind transparent, de coloare verde. Se găseşte în diferite argile. s. Dickit [ahkht; dickite; Dickit; dickite; dick-it]. Mineral.: Al203* 2 Si02* 2 H20. Silicat natural de aluminiu hidratat. E un mineral din grupul caolinurilor, cu aceeaşi compoziţie chimică pe care o au nacritul şi caolinitul, dar cu proprietăţi fizice diferite. 4. Didorbenzen, p- ~ [AHXjiop6eH3c>Ji; p-di- chlorobenzene ; p-Dichlorbenzol ; p-dichlorobenzene ; p-diklorben- ^ zoi]. Chim.: Substanţă cu p. t. 53w y \ şi p. f. 173,7°, obţinută clorurând HC CH benzenul în poziţia para. A fost în- ® trebuinţată mult, până în ultimul \ / timp, ca insecticid. In amestec cu C orto-clorbenzenul, se foloseşte ca CI solvent pentru lacuri şi pentru compuşi cu puncte de topire înalte. 5. Dicord telefonic [TejiecjDOHHaa iimypoBaH napa; dicorde telephonique; Fernsprech-Schnur-paar; cord-circuit; telefonkapcsolc-zsinor]. Te Ic.: Ansamblu de organe de schimbător telefonic, folosite pentru legarea între ele a două linii telefonice cari se termină în jackuri, şi comportând două cordoane, fiecare din ele terminat prin câte o fişă. 6. Dicroism [AHXpOH3M, AByXIţBeTHOCTb ; dichroisme; Dichroismus; dichroism; dikroizmus]: fiz. V. sub Pleocrosim. 7. Dicroism circular [u;HpKyjiHpHbiH (Kpyro-BOH) #HXpOH3M; dichroisme circulaire; zirkularer Dichroismus; circular dichroism; kor-dikroizmus]. Fiz.: Fenomenul de obţinere a unei lumini polarizate eliptic dintr'o lumină polarizată linear, prin trecerea ei printr'un mediu optic activ cu indici de absorpţie diferiţi pentru razele polarizate circular spre stânga şi spre dreapta, cari sunt echivalente cu r*aza polarizată linear. Sin. Efect Cottoh. 8. Dicroscop [flHxpoCKon; dichroscope; Dich-roscope;dichroscope;dikroszkop]: Instrument folosit de bijutieri pentru punerea în evidenţă a dicrois- mului mineralelor. Este alcătuit, dintr'un romboedru de calcit, montat într'un tub metalic, având Ia un capăt o deschidere pătrată, iar la celălalt, o lupă. Cristalul de calcit dedublează fasciculul luminos, şi deci imaginea deschiderii. Examinând un mineral dicroic, cele două imagini apar colorate deosebit. 9. Didim [ahahmhh; "didyme; Didym; didy-mium; didim]. Chim.: Amestec de praseodim şi neodim, sub formă .metalică sau sub formă de combinafii (oxid de didim, azotat de didim). 10. Didot [AHAOT (iupH(|)T);didot; Didot-Schrift; didot; didot betu-forma]. Arte gr.: Caracter de literă, care are tălpi şi racorduri făcute din Sinii subţiri. 11. Diedru [AHreApajibHbifi, AH3ApHHec£HH (yrOJl); diedre; Ecke; dihedral angle; testszoglet, dieder]. Geom,: Figura formată din două semi-plane cari se intersectează după o dreaptă. Această dreaptă e muchia diedrului, iar semipla-nele sunt feţele diedrului. Unghiul plan al unui diedru este unghiul format de două drepte concurente, perpendiculare, în acelaşi punct, pe muchie, fiecare dreaptă fiind conţinută în unul din plane. — Două plane perpendiculare ^formează un diedru drept. 12. Diedru [KBaApaHT; diedre; Quadrant; qua-drant; kvadrâns], Geom. d.: Unul din cele patru unghiuri diedre drepte, în cari cele două plane de proiecţie, folosite în Geometria descriptivă, împart spaţiul. Diedrul I e cuprins între planul orizontal anterior şi planul vertical superior; diedrul II, între planul vertical superior şi planul orizontal posterior; diedrul III, între planul orizontal posterior şi planul vertical inferior, iar diedrul IV, între planul vertical inferior şi planul orizontal anterior (v. fig. sub Bisector plan ~). Sin. Cadran. îs. Diedru de aripă [V-o6pa3HbiH yroji, yroji nepeceneHHH AByx njlOCKOCTeH; diedre; V-Formwinkel; dihedralangle; alakszog]. Av.: Die-drul dintre cele două plane tangente duse în bordul de fugă la extradosul şi la intradosul unui profil. Când diedrul este nul, profilul se numeşte cu vârf ascuţit; în caz contrar, profil cu diedru. 14. ~ orizontal [nonepeHHOe V; diedre hori-zontal; horizontale V-Stellung; lateral dihedral angle; vizszintes szârnytengely-vetiiletek]: Diedrul format de cele două plane proiectante folosite pentru proiectarea orizontală a axelor fiecărei jumătăţi de aripă de aerovehicul. 15. ~ vertical [npOAOJibHOe V; diedre vertical; vertikale V. Stellung; longitudinal dihedral angle; fuggoleges szârnytengely-vetiiletek]: Diedrul format de planele tangente la intradosul fiecărei jumătăţi de aripă de aerovehicul. 16. Dielcomefru [AH3JiKOMeTp; dielcometre; Dielkometer; dielcometer; dielkometer]. Elf.: Aparat pentru determinarea permetivităţii (adică a „constantei dielectrice"). 17. Dielecfric [AH3JieKTpHHecKaa cpeAa, AH3 JiGKTpHK; dielectrique; Dielektrikum; dielectric 136 nemvezeto reteg, — kornyezet, szigetelo anyag]. EL: Mediu în care poate exista un câmp electrostatic. Pentru teoria lor v. sub Polarizare electrică. 1. Dielecirîcă, constantă ~ absolută [ftHSJieK-TpHHecKan nocTOHHHan adcojuoTHaa; constante dielectrique; absolute Dielektrizitătskonstante; dielectric constant; dielektrikus âllando]. EL: Suma s0“£ dintre constanta dielectrică absolută s0 a spafiului vid şi dintre de 4 7te0 ori susceptibilitatea electrică y^e a unei substanţe: s0s = s0 + 47ts0îc ^=e0 Constanta dielectrică absolută a materialelor iso-trope e o mărime scalară (sau un tensor normal de ordinul al doilea), iar constanta dielectrică absolută a unui material cristalin anisotrop e un tensor de ordinul al doilea (de unde nota}ia cu două bare). Constanta dielectrică absolută scalară se notează cu; M = s0(l + 4,tx(!). Sin. Permetivitate absolută. 2. constantă ~ absolută a spaţiului vid [flH3jieKTpHHecKafl nocîOHHHafl a6cojiK)THafl BaKyyMa; constante dielectrique de l'espace vide; absolute Dielektrizitătskonstante des Vakuums; absolute dielectric constant of vacuum; a legiires ter dielektrikus ellandoja]: Raportul s0 al produsului sarcinilor electrice punctuale fixe q± şi q2 prin produsul pătratului distanţei r dintre ele şi prin forţa F care se exercită între ele, măsurate în sistemul de măsură în care se exprimă e0: _ 0- r2F ' In sistemul de unităţi MKSA (metru-kilogrammasă-secundă-amper), constanta dielectrică absolută a spaţiului vid are valoarea: ........... 1 ............ S°~9-109' iar în sistemul de unităţi CGSSA [centimetru-gramseven (107 grame)-secundă-amper] are valoarea: 1 9-IO11’ In sistemul de unităţi CGS, s0— 1, iar în sistemul de măsură electromagnetic: S°~'c2‘ unde c e vitesa de propagare a undelor electromagnetice în vid, în cm/s: c = 3-1010 cm/s. Sin. Permetivitate absolută a vidului. 3. constantă ~ relativă [/ţHSJieKTpHHec-Kaa nocTOHHHan 0TH0CHTejibHafl; pouvoir in-ducteur specifique; relative Dielektrizitătskon-stante; relative dielectric constant; viszonylagos dielektrikus âllando]: Câtul I al constantei dielec- trice absolute s0 s a unei substanţe prin constanta dielectrică absolută e0 a spaţiului vid: unde x, e reprezintă susceptibilitatea electrică a materialului a cărui constantă dielectrică relativă interesează. Sin. Permetivitate relativă.— Constanta dielectrică relativă a unei substanţe isotrope şi omogene e numeric egală cu câtul capacităţii unui condensator electric cu armaturile plasate în acel dielectric omogen şi isotrop, prin capacitatea aceluiaşi condensator cu armaturile plasate în vid, — Constanta dielectrică relativă e egală cu unitatea pentru vid şi, dacă e scalară, are valori supraunitare în medii materiale, variind cu natura acestora. Pentru apă, are valoarea 80.— Această constantă interesează, între altele, în cazul uleiurilor minerale izolante (uleiuri pentru transformatoare), unde se cere ca ea să fie cât mai mică. Produsele petroliere sunt caracterizate prin valori ale ei situate între 1,70*'*2,5, cum se arată mai jos: w Benzine ........................................1,85 ••• 2,10 Petrol lampant...................................2/00 • • • 2,20 Uleiu de transformator.........................2,10 • • • 2,60 Vaselină . ..............................2,05 • • • 2,10 Uleiu de parafină............................2,05 • • • 2,10 Parafină solidă..................................2,05 • • • 2,40 4. Dicn, sinteze ~ [zţHeHOBbiH CHHTe3; syn-thesesdiene;dienSynthesen; dienesyntheses;dien-kapcsolâsok]. Chim..* Sinteze de combinaţii mono-şi policiclicerezultând din combinarea unei „diene" (compus cu duble legături conjugate) şi a unui compus care conţine o dublă legătură activă „filodienă". De ex.: H2 ch2 c HCX HC—CO. HC/ XCH-CO. I + II /O - ( | )o HC HC-CO HC CH—CO XCH, XC^ Ha butadienă anhidridă ma- anhidrida acidului leică tetrahidroftalic Reacţiile „dien" au permis sinteza multor combinaţii greu de sintetizat. 5. Diesel, motor ~ [flnsejib, flBHraTejib /ţH3ejIfl; moteur Diesel; Dieselmotor; Diesel engine; D.-motor, lassu egesu motor]. Mş. ferm.: Motor cu ardere internă, în care combustibilul motor, injectat în masa de aer a cilindrului, se autoaprinde prin temperatura destul de înaltă realizată printr'o comprimare prealabilă, Raportul de compresiune obişnuit variază între 12:1, şi 22 : 1 ,-şi dă o presiune şi o temperatură finală de comprimare de 25 * ' * 60 at, respectiv de 500 ■ ■ • 700°. Combustibilul este pulverizat prin injectare, în cilindru, la o presiune de Motor Diesel lent, orizontal, în patru timpi, cu un cilindru, cu injecţie pneumatică. 1) rezervor de aer comprimat, pentru demarare; 2) rezervor de combustibil mofor; 3) rezervor de aer comprimat, pentru injecfie; 4) injector; 5) supapă de demarare; 6) ciiindru; 7) bloc de cilindru; 8) piston; 9) volan; 10) arbore motor; 11) contragreutate; 12) conductă de aer pentru demarare; 13) conductă de aer pentru injecfie-. 14) arbore cu came. Motor Diesel lent, stabil, în patru timpi, cu un cilindru vertical, cu injecjie pneumatică directă (tipul clasic). 0 cămaşă de răcire cu apă; 2) compresor de aer; 3) poziţia de mers a culbutorului; 4) poziţia de demarare a culbutorului; 5) supapă de reglare a aerului; 6) rezervor de combustibil «motor, cu filtru; 7) conductă de e-vacuare; 8) injector; 9) supapă de evacuare; 10) regulator centrifugal; 11) supapă de admisiune; 12) conductă de aer de admisiune; 13) cameră de combustie- 14) piston; 15) antrenarea regulatorului; 16) palier de reazem; 17) volan; 18) rezervor pentru aer de injecfie; 19) rezervor pentru aer de demarare; 20)vas de ungere1 21) arbore motor. Motor Diesel rapid, pentru automobil, în patru timpi, cu şase cilindri. Motor D iesel pentru locomotive, în patru timpi, cu opt cilindri, cu supra-alimentare prin turbocompresor, cu gaze de ardere. I) supapă de evacuare; 2) culbufor; 3) conductă de evacuare a gazelor de ardere; 4) conductă de combustibil motor Ia injector; 5) injector; 6) cilindru; 7) piston; 8) tijă de împingere; 9) galet; 10) arbore cu came; II) conductă de ungere; 12) bielă; 13) arbore motor; 14) cap de bielă; 15) conductă de aducere a uleiului; 16) baie de uleiu; 17) şurub de golire; 18) sită de uleiu; 19) şurub de fixare a reazemului principal; 20) flanşă de antrenare a pompei de injecfie; 21) cămaşă de răcire cu apă; 22) conducte de combustibil motor la pompa de injecfie; 23) pompă de injecfie; 24) conductă de aspiraţie de aer. 1) supapă de admisiune; 2) culbufor; 3) conductă de evacuarea gazelor de ardere; 4) cameră de combustie; 5) piston; 6) tijă de împingere; 7) cilindru; 8) galet; 9) arbore cu came; 10) arbore motor; 11) batiu; 12) postament; 13) bielă motoare; 14) conductă de aspirafie de aer. 137 60“'70 at ia motoarele cu injecţie pneumatică, şi de 300 *"800 at la cele cu injecţie mecanică (80'"180 at la cele cu cameră separată). Arderea se efectuează la presiune constantă. Părţile principale ale unui motor Diesel sunt: postamentul, carterul (numit şi batiu Ia motoarele stabile), blocul de cilindru (cu unul sau cu mai mulţi cilindri), baia de uleiu, culasa, mecanismul motor, distribuţia, dispozitivul de injecţie cu pompele de combustibil, regulatorul, pompa de spălare (de baleiaj) la motoarele în doi timpi, şi instalaţiile auxiliare. Postamentul motoarelor mari foloseşte la ancorarea motorului de fundaţie. Batiu! are forma unei cutii sau a unui călăreţ, care se fixează pe postament. Blocul de cilindru conţine cilindrii, camerele de răcire şi conductele de distribuţie; ei este montat pe carter (batiu), formând uneori corp comun cu acesta. In culasă se cuprind locaşele diferitelor supape, conducte, injectoare,respectiv camerele sluplementare (detur-bulenţă, de precombustie, etc,). Mecanismul motor cuprinde pistonul, biela (la unele, tija şi capul de cruce), arborele motor cu unul sau cu mai multe coturi, rezemat pe paliere (al căror număr este n + 1, dacă n e numărul de cilindri) şi volanul. Distribuţia cuprinde: supapele de admisiunei de evacuare, de demarare, culbutoarele, tijele de împingere, arborele cu came. Dispozitivul de in-jeqfie serveşte pentru a introduce (mecanic sau pneumatic) combustibilul motor sub formă pulverizată. El cuprinde, la injecţia pneumatică: pompa de combustibil, compresorul, conductele de aspiraţie şi injectorul; iar la injecţia mecanică: pompa de combustibil, conductele de aspiraţie, filtrul» pompa de injecţie şi injectorul. Regulatorul acţionează asupra debitului de injecţie şi este, obişnuit, de tipul centrifug. Volanul asigură regularitatea cuplului motor pe durata unui ciclu. Instalaţiile auxiliare sunt: instalafia de răcire (cu apăr cu uleiu sau cu aer), instalaţia de ungere, instalaţia de aer comprimat (la unele motoare), instalaţia de demarare, inversorul de mers, instalaţiile de filtrare a aerului şi a combustibilului. O problemă principală de funcţionare a motorului Diesel consistă în următoarele: realizarea pulverizării combustibilului-motor în particule cât mai fine, realizarea unui amestec cât mai intim al combustibilului cu aerul-, şi a unei vitese cât mai mari a particulelorde combustibil. Elementele caracteristice ale unui motor Diesel sunt: puterea maximă, turaţia care corespunde puterii maxime, diametrul pistonului (mm), cursa pistonului (mm), numărul de timpi, raportul de compresiune, numărul de cilindri, cilindreea totală (cm3), vitesa medie a pistonului (m/s), presiunea medie efectivă (kg/cm2), raportul dintre cursă şi diametrul pistonului, şi raportul dintre raza manivelei şi lung:mea bielei. La construcţiile noi, raportul dintre greutatea motorului Diesel şi puterea lui a scăzut la 1,1 kg/kW^(0,85 kg/CP). Raportul dintre puterea totală a motorului şi cilindree are ca expresiune nPm v ~ 1225 ' unde Pe este puterea efectivă în kW, iar v este cilindreea în litri, unde n este turaţia în rotaţii pe minut, iar pm este presiunea medie efectivă în kg/cm2. Dacă Pe este dat în CP, urmează Pe nPm V 900 ‘ Randamentul total al motorului, adică produsul dintre randamentul termodinamic teoretic al motorului Diesel, dintre randamentul lui de formă şi randamentul mecanic, are ca expresiune 632 . 464 respectiv unde B este consumul de combustibil în kg/CP oră (respectiv în kg/kWh) şi Hu este puterea calorifică în kcal/kg. Cifre medii: randamentul termodinamic, cca 0,60; randamentul de formă, cca 0,70 şi randamentul mecanic, cca 0,80. Randamentul total se ridică la cca 40°/0. Răcirea organelor motorului Diesel, cari, prin funcţionarea lor, primesc o parte din căldura desvoltată în cilindru, se face, de obiceiu, cu apă de circulaţie forţată, dată de pompe de răcire, sau, uneori, de un termosifon. Răcirea se poate face prin consum continuu, prin recuperarea totală sau prin recuperarea parţială a apei. Recuperarea se face prin răcitoare. In cazul răcirii cu apă de mare, se folosesc epuratoare. La unele tipuri de motoare Diesel, răcirea se face cu aer, cu ajutorul su-flantelor de răcire, iar cilindrii sunt înzestraţi cu aripioare (nervuri) de răcire (v. sub Cilindru). Răcirea pistonului se face, de obiceiu, cu uleiu, care esfe injectat pe partea interioară a fundului, după care uleiul este colectat în carter. Răcirea cu apă e mai puţin avantajoasă, fiindcă o parte din apă se amestecă cu uleiul din carter. Se răcesc numai pistoanele motoarelor de puteri mari (peste 750 kW). Ungerea motorului Diesel se efectuează prin circulaţie sub presiune cu ajutorul unei pompe. Pompa de uleiu foloseşte şi Ia trimiterea uleiului de răcire, în piston, în cazul răcirii cu uleiu. Pompa ia uleiul din baia de uleiu şi îl pompează la organele motorului, iar uleiul revine în baia de uleiu. Pentru a se înlătura introducerea de uleiu murdar din baie, motorul este înzestrat cu filtre de uleiu. La sistemele mai vechi se foloseau ungeri prin barbotaj, prin picături, prin aruncare, sau ungere inelară (v. sub Ungere). Sin. Motor cu ardere lentă, Motor cu injecţie Diesel, Motor cu ardere sub presiune constantă. După numărul de timpi, deosebim: i. Diesel, motor ~ în doi timpi [AByxTaKT-HblH flBHraTejib RmeJIH; moteur Diesel â deux temps; Zweitakt Dieselmotor; two stroke cycle 138 Diesel engine; ketutemu D.-mofor]: Motor Diesel care funcţionează după ciclul Diesel în doi timpi. Ciclul cuprinde: în primul timp spălarea (baleiajul) gazelor de ardere, admisiunea aerului Schema de funcfionare a unui mofor Diesel în doi timpi. i. Timpul întâiu: spălarea gazelor, admisiunea şi compresiunea cu injecţia. II. Timpul al doilea; arderea, expansiunea şi începutul evacuării. a) pompă de combustibil motor; b) conductă de combustibil motor; c) injector de combustibil motor; d) eşapament; e) aspirator de aer; f) fantă de spălare (baleiaj); g) fantă de evacuare. proaspăt şi compresiunea cu injecfia, iar în al doilea timp, arderea urmată de expansiune şi începutul evacuării. La motorul Diesel în doi Iimpi, din două curse, una este motoare. Pentru realizarea cicluluir cilindrul poate fi; cu fante pentru admisiune şi cu supapă de evacuare; cu fante peutru evacuare şi cu supapă de admisiune; cu două serii tfe fante, pentru evacuare şi admisiune, etc. Spălarea gazelor din cilindru se poate efectua prin următoarele procedee: folosirea carterului ca un corp de pompă, comprimarea aerului fiind făcută de faţa din spre bielă a pistonului; cu ajutorul unei pompe cu piston, Diagrama indicată şi de distribufia a motorului Diesel în doi timpi. I. Timpul întâiu; compresiune cu injecfie, spălare a gazelor şi admisiune; II. Timpul al doilea: ardere, expansiune şi începutul evacuării; 1)finele evacuării şi începutul compresiunii; 2) începutul injecfiei de combustibil motor; 3) finele compresiunii; 4) finele injecfiei şi începutul expans'unii; 5) finele expansiunii şi începutul evacuării ; 6) începutul spălării (baleiajului); 7) finele spălării; 1') înţhiderea orificiilor de e-vacuare; 2') deschiderea injectorului; 4*) închiderea injecto-rului fi începutul expansiunii; 5') deschiderea orificiilor de evacuare; 6') deschiderea orificiilor de admisiune de aer; 7') închiderea orifrcntor de admisiune de aer; Pms) punctul mort superior; Pmi) punctul mort inferior; 1' • • • Pms) compresiune; 2' ♦ • • 4') injecfie de combustibil motor (ardere); 5' • • • 5') expansiune; 5' • • • 1') evacuare; 6' • • *J) spălare (baleiaj); a) compresiune; b) injecfie de combustibil mofor; c) ardere; d) expansiune; e) evacuare; f) spălare; m- sensul de învârtire al maşinii. acfionata, fie de arborele motorului, fie .de un motor independent; cu un compresor centrifug antrenat, fie de o turbină (turbocompresor) care foloseşte gazele de ardere, fie de motorul însuşi; cu un compresor Roots (v. Suflantă Roots), etc. Culasa este de construcţie simplificată, ea conţinând locaşul injectorului, al supapei de demarare, al supapei de siguranţă şi, uneori, una din supapele de evacuare sau admisiune. Avantajele fată de motorul Diesel în patru timpi sunt: o putere aproape dublă pentru aceleaşi dimensiuni de cilindru, aceeaşi vitesă şi aceeaşi presiune medie; reducerea preţului de cost, prin reducerea numărului pompelor de injecţie, la aceeaşi putere; folosirea pompelor de^spălare în cazul supra- Motor Diesel lent, stabil, în doi timpi, cu simplu efect, policilindric. I) injector; 2) conductă de combustibil motor lainjector; 3) pompă de înjecfie; 4) cameră de combustie; 5) arbore de distribuţie; 6) piston din două bucăfi; 7) bulonul pistonului; 8) cilindru; 9) bielă; 10) pompă de uleiu; II) arbore motor, cotit; 12) postament; 13) batiu; 14) pompă de răcirea a pistonului; 15) pompă de spălare cu filtrare de aer; 16) fantă de admisiune; 17) fantă de evacuare; 18) conductă de evacuare; 19) bloc- motor. Motor Diesel rapid, cu cilindri în V, pentru automotoare, în patru timpi, cu doisprezece cilindri, cu injecfie mecanică indirectă. W-^ngr 1) cameră de precombustie sistem Ganz-Jendrassik; 2) culbufor; 3) capacul culasei; 4) supapă de admisiune; 5) injector; 6) conductă de combustibil-motor la injector; 7) pompă de injecfie dublă; 8) cilindru; 9J cămaşă de răcire; 10) arbore cu came, de distribufie; f1) bielă secundară; 12) carter superior; 13) demaror; 14) baie de uleiu; 15) arbore motor; 16) bielă principală; 17) amortisor de vibraţii; 18) camă de demarare; 19) piston cu cavitate; 20) deflector de piston; 21) conductă de evacuare; 22) culasă; 23) tijă de împingere; 24) conductă de aspirafie. Mofor Diesel pentru nave mici, în patru timpi, cu opt cilindri, cu supraalimentare. 1) injector; 2) tija supapei de admisiune; 3) culbutor; 4) tija de împingere; 5) cilindru; 6) arbore 7) cilindru; 8) bielă; 9) arbore motor; 10) batiu; 11) baie de uleiu; 12) conductă de aspirajie de aer 13) conductă de evacuare; 14) palier de reazem; 15) şuruburi de fixare. cu came; Motor Diesel lent, marin, cu inversare de mers, în patru timpi, cu simplu efect, cu cap de cruce, policilindric, cu supraalimentare. 1) tija supapei; 2) pompă de injecfie; 3) culbufor; 4) galet; 5) arbore cu came; 6) camă; 7) cameră de combustie; 8) platformă de vizitare; 9) piston răcit cu uleiu; 10) cilindru; 11) conductă de apă de răcire; 12) bloc-motor; J3) tija pistonului; 14) cap de cruce; 15) batiu; 16) glisiera capului de cruce; 17) bielă; 18) pompă de uleiu; 19) :in-versor de mers; 20) postament; 21) arbore mofor; 23) conductă de aer de admisiune; 23) conductă de uleiu de răcire; 24) conductă de evacuare. 139 alimentării; pierderile-de căldură prin pereţi, mai mici. Desavantaje: temperaturi mai înalte în cilindrul şi pe fundul pistonului,deci nevoia unei răciri mai aciive; consumaţia de combustibil mai mare pentru antrenarea pompei de spălare. — Obişnuit, motoarele stabile, şi în special cele marine, la cari se face răcirea pistonului, se construesc în doi timpi, iar la motoarele rapide predomină construcţia în patru timpi, î. Diesel, motor ~ în patru timpi [neTbipex-TâKTHblH flBHraTeJIb /ţH3eJIH; moteur Diesel â quatretemps;Viertakt Dieselmotor; four stroke cycle Diesel engine; negyutemu Diesel-motor]: Motor Diesel care funcţionează după ciclul motorului cu injecţie (ciclul Diesel) în patru timpi. Ciclul cuprinde: aspiraţia aerului la presiune constantă, compresiunea adiabatică, injectarea combustibilului motor cu ardere sub presiune constantă, expansiunea a-diabatică, răcirea şi evacuarea __ _ la presiune constantă. Din cele patru curse ale pistonului, cari corespund celor patru timpi ai ciclului, una singură este motoare. Motoarele în patru timpi pot fi: cu injecţie directă, cu cameră auxiliară, cu cameră de aer, cameră de precombustie şi cameră de turbulenţă. De a-semenea, după modul de acţionare a gazelor, pot fi cu simplu sau cu dublu e-fect (v. fig. pp. 139 şi 140). După vitesa, pistonului, deosebim: 2. Diesel, motor ~ lent [THXOXOflHblH ABHraTejib fln-3ejlH ; moteur Diesel â petite vitesse;langsam-îaufender Dieselmotor; slow speed Diesel engine; lassujârâsu Diesel-motor]: MotorDiesel cu vitesa pistonului până ta aproximativ 7,5 m/s. La acest motor, raportul dintre greutate şi putere nu joacă un rol preponde- Diagrama indicată şî de distribufie a motorului Diesel în patru timpi. a) supapă de admisiune; b) supapă de evacuare; c) cursa pistonului; d) diagrama indicată; e) cercul manivelei ; f) piston ; g) bielă; h) diagrama de distribuire a sertarului; P}) punctul mort inferior; Ps) punctul mort superior; 1) deschiderea supapei de evacuare; 2) deschiderea supapei de admisiune; 3) închiderea supapei de evacuare; 4) închiderea supapei de admisiune (începufuI compresiunii); 5) începufuI 6) începutul arderii; 7) închiderea Qj) avans unghiular la admisiune; misiune; avans unghiular la rent. Obişnuit, se apreciază greutatea raportată Ia cilindree, şi anume, pentru motoarele lente, ea este cuprinsă între 120 şi 190 kg/l. Se foloseşte în instalaţii fixe şi marine, şi unde se cere o funcţionare continuă sub sarcină mare. Poate consuma combustibilii lichizi grei, fapt care prezintă avantaje economice faţă de maşinile cu abur. Demararea lui se poate face şi cu aer comprimat. s. motor ~ rapid [6biCTpoxoAHbiii flBH-raTeJIb flnseJIH; moteur Diesel â grande vitesse; schnellaufenderDieselmotor; high speed Diesel engine; gyorsjârâsu Diesel-motor, gyors Diesel-motor]: Motor Diesel cu vitesa pistonului mai mare decât aproximativ 7,5 m/s. La acest motor, raportul dintre greutate şi putere joacă un rol preponderent. Ciclul motorului, de cele mai multe ori, este mixt, arderea efectuându-se sub presiune şi sub volum constant, astfel că ciclul de funcţionare îl apropie de acela al motoarelor cu explozie. Se apreciază după raportul dintre greutate şi cilin-dree,acesta fiind cuprins între 50 şi 100 kg/l. Sin. Motor Diesel uşor. . După sistemul de injecţie, deosebim : 4. Diesel, motor ~ cu compresor. V. Diesel, motor ~ cu injecţie pneumatică. 5. motor ~ fără compresor. V. Diesel, motor ~ cu injecţie mecanică. 6. motor ~ cu injecfie mecanică [#bh-raTejib 4H3e-jih c MexaHH-MecKHM Bnpbi- CKHBaHHGM ; moteur Diesel â injection meca-nique du corn-motor; bustible ; Die-mofor; selmotor mit la ad- mechanischer întârziere unghiulară Brennstoffein-spritzung, Kom-pressorloserDie- selmotor; Diesel engine with mechanical injection of fuel; legsiirto nelkuli Diesel-motor]: Motor Diesel la care introducerea combustibilului în ca- injecfiei injecţiei de întârzierea Ia evacuare; Şa) evacuare. 140 mera de combustie se face cu ajutorul unei pompe de înaltă presiune (până la 800 kg/cm2), care pompează combustibilul prin injector, efectuând o pulverizare fină a lui. Uneori, motorul este înzestrat cu două injectoare aşezate oblic. Sistemul ridică la maxim randamentul total al motorului (cca 40%), (v. sub Injecfie mecanică şi sub Pompă de injecfie). Se foloseşte, în special, în navigaifia aeriană, la vehiculele terestre şi pe navele uşoare cu mare vitesă. Funcţionează, în general, în plină sarcină pe o durată redusă. Arde combustibili lichizi uşori, cu injeqfie mecanică, şi uneorj demarează cu motor auxiliar. Folosirea motorului cu injecfie mecanică are tendinfă de generalizare (v. fig., p. 141). Sin. Motor Diesel fără compresor. Schema de funcfionare a unu i. Timpul întâiu: admisiune a-J supapa de II. Timpul al doilea: compresiune 3' "4; a2) supapa de HI. Timpul al treilea: expansiune 5-“6; a3) supapa IV. Timpul al patrulea: evacuare 7- '8; a4) supapa de b) aer de admisiune; c) injector de combustibil motor; combustibil motor; g) eşapament; h) gaze de evacuare; i. Diesel, motor ~ cu injecfie pneumatică [ABHraTejib /ţn36jih c nHeBMaTHqecKHM Bnpbi-CKHBaHH6M; moteur Diesel â injection pneuma-tique; Dieselmotor mit Drucklufteinspritzung,Diesel-motor mit Kompressor; air injection type Diesel engine; legsuritos Diesel-motor]: Motor Diesel la care introducerea combustibilului în camera de combustie se face prin aer comprimat (1a o presiune de cca 70 kg/cm2), care antrenează combustibilul din conducta de alimentare, prin injector, în cilindru. Aerul este furnisat de un compresor antrenat de motor. Acul injectorului este comandat de arborele cu came. Sistemul se foloseşte la motoarele lente; în ultimul timp se manifestă tendinfă de a fi abandonat (v. fig., p. 141). V. sub Injecţie pneumatică. Sin. Motor Diesel cu compresor. După modul cum acfionează gazele, deosebim 2. Diesel, motor ^ cu dublu efect [#BHra-TeJIb H3eJIH ABOHHOi'O Re HCTBHfl; moteur Diesel â double effet; doppeltwirkender Dieselmotor; doubleacting Diesel engine; kettos hatâsu admisiune deschisă; e^) supapa de evacuare închisă. admisiune închisă; e2) supapa de evacuare închisă-de admisiune închisă; e3) supapa de evacuare închisa. admisiune închisă; e4) supapa de evacuare deschisă; d) conductă de combustibil motor; f) pompă de Pms) punct mort superior; Pmi) punct mort inferior. Diesel-motor]: Motor Diesel la care presiunea de ardere acţionează alternativ pe cele două fefe ale pistonului, iar cele două cicluri se desfăşură decalate cu un anumit timp. Pentru acelaşi diametru şi pentru aceeaşi cursă a pistonului, puterea motorului cu dublu efect aproape se du- Mofor Diesel pentru tractorul IAR-23 rapid, în patru timpi, cu cameră de precombustie, cu injecfie mecanică şi demarare cu bujie electrică. J) termometru pentru apa de răcire; 2) radiator; 3) conducta de apă de răcire; 4) arborele culbutoarelor; 5) supapă de admiîiune; 6) culbutor; 7) capacul culasei; 8) supapă de evacuare; 9) filtru de aer; 10) conductă de aer de alimentare; 11) conductă de combustibil-motor; 12) culasă; 13) injector de combustibil-motor; 14) cameră de precombustie; 15) bloc-mofor; 16) cilindru; 17) piston; 18) bielă; 19) arbore mofor (cotit); 20) con- ductă de distribuire a uleiului sub presiune; 2/) pompă de uleiu; 22) dop de golire a uleiului din baia de uleiu; 23) baie de uleiu; 24) palier de cap de bielă; 25). roată de curea; 26) curea trapezoidală pentru ventilator; 27) palier de reazem al arborelui motor; 28) arbore cu came; 29) ventilator; 30) filtru de uieiu, cu sită; 31) dop de umplere pentru uleiu; 32) supapă de resort pentru evacuarea vaporilor de uleiu; 33) bulonul pistonului; 34) cameră de admisiune a aerului; 35) cameră de evacuare a gazelor de ardere; 36) tijă de împingere; 37) filtru de uleiu, cu sită, nr. 2; 38) robinet de control pentru nivelul minim al uleiului; 39) robinet de control pentru nivelul maxim al uleiului; 40) carter; 41) feavă de aerisire a motorului; în roşu: ungere sub presiune; în verde: ungere prin barbotare; în galben: vapori de uleiu; în albastru: circuitul apei de răcire; în cenuşiu: secţiuni prin piese. blează fafă de a celui cu simplu efect. Cilindrul esfe înzestrat cu două culase (inferioară şi superioară) r iar mecanismul motor cuprinde o tijă de piston, cu cap de cruce şi o bielă. Pulverizatorul din camera de combustie din spre tijă este montat cât mai departe de tijă. Motoarele cu dublu efect se construescr în general, în doi timpi» pentru a avea o culasă inferioară cât mai simplă. Sunt motoare pentru, puteri .mari, până la aproximativ 2500 kW pe cilindru şi cu diametrul cilindrului de 350,,,750mm. 1. Diesel,motor ~ cu simplu efect [flBHraTeJib /ţH3ejIH np0CT0r0 fleHCTBHH; moteur Diesel â simple effet; einfach wirkender Dieselmotor; single acting Diesel engine; egyszeruhatâsu Dieselmotor]: Motor Diesel la care presiunea de ardere se exercită pe o singură fafă a pistonului. După conducerea mecanismului motor, deosebim: 2. Diesel, ~ motor cu cap de cruce [flBHra-Tejlb /ţH3eJIH C KpeHI];KOn(|)OM; moteur Diesel â crosse; Dieselmotor mit Kreuzkopf; cross-head Diesel engine; keresztfejes Diesel-mofor]: Motor Schema moforuiui Diesel cu injecţie mecanică, a) :injector de combustibil motor; b) conductă de combustibil ia injector; c) conductă de combustibil la rezervorul secundar; d) rezervor secundar de combustibil motor; e) pompă de injecţie; f) conductă de prea-plln a rezervorului de combustibil secundar ; g) regulator centrifugal; h) rezervor principal de combustibil; i) pompă de combustibil motor ; h-i-c-d-e-b-a) drumul urmat de combustibilul motor. Diesel la care pistonul se leagă de bielă prin intermediul unei tije şi al capului de cruce, care se deplasează pe una sau pe două glisiere montate pe batiu. Capul de cruce are formă parale- 141 lepipedică. Se foloseşte la motoarele cu dublu efect şi Ia cele cu simplu efect cu putere mare, capul de cruce şi glisiera preluând, pentru des-a Schema motorului Diesel cu injecfie pneumatică. a) injecfor de combustibil motor; b) conductă de eer comprimat la Injector; c) conductă de combustibil la 'injector; d) radiator pentru răcirea compresorului; e) compresor cu mai multe etaje; i) regulator centrifugal; g) rezervor de combustibil-motor; h) pompa de combustibil motor. cărcarea pistonului, o parte din presiunile laterale pe piston. Tija pistonului, la motoarele cu cap da cruce şi cu dublu efect, este solicitată alternativ Ia compresiune şi întindere, spre deosebire de tija pistonului la motoarele cu simplu efect, care este solicitată numai Ia compresiune. 3. motor ~ fără cap de cruce [flBHraTeJTb /lH3eJIH 6e3 Kpe&iţKOnclîa; moteur Diesel sans crosse; Dieselmotor ohne Kreuzkopf; Diesel engine without cross-head; keresztfej nelkuli Diesel-motor]: Motor Diesel la care biela motoare se articulează direct pe bulonul pistonului. După dispozijia cilindrilor, deosebim: 4.Diesel, motor ~ cu cilindri opuşi [flBHraxejib C npOTHBOJie^aiIţHMH nopniHHMH; moteur Diesel â cylindres opposes; Dieselmotor mit gegeniiberliegenden Zylindern, Diesel-Boxer-Motor; flat-twin Diesel engine; ellenhengeres Diesel-motor]-' Motor Diesel orizontal, la care câte doi cilindri sunt aşezafi la 180° unul fată de altul (cilindri opuşi). Bielele sunt articulate pe acelaşi arbore motor. Este un caz particular al motorului în V cu cilindrii la 180°. Se foloseşte |a automotoare, automobile, etc. 5. motor ~ cu pistoane opuse (în-fr'un singur cilindru) [0AH0u;HJraHAp0BbiH ^bH-raTejib ^H3ejia c npoTHBQjif H^aiiţHMH noprn-HHMH; moteur Diesel â pistons opposes (dans un seul cylindre); Dieselmotor mit gegenlăufigen Kolben (in einem einzigen Zylinder); opposite 142 side pistons (in a single cyiinder) Diesel engine; ellendugaityus Diesel-motor (egy hengerben)]: Mofor Diesel, la care două pistoane lucrează în acelaşi cilindru, şi bielele antrenează doi arbori diferifi (v. fig.). Motor Diesel în doi timpi rcu pistoane opuse şi cu distribuţie fără supape. î) spălare (baleiaj); 2) compresiune; 3) admisiune (injecfie); 4) evacuare. 1. Diesel, mofor ~ în V [/ţBHraTejib ^H3ejiH B pH30HTaJlbHbIM ABHraTeJIb fl,H3ejIH; moteur Diesel horizontal; Horizontaldieselmotor; horizontal Diesel engine; fekvo Diesel-motor]: Motor Diesel ia care axa cilindrului este aşezată orizontal. s. mofor ~ vertical [BepTHKaJlbPlblH ABHTaTeJIb #H3ejlH; moteur Diesel vertical; siehender Dieseimotor, Verfikaldieselmotor; vertical Diesel engine; âllo Diesel-motor]: Motor Diesel la care axa cilindrului este aşezată vertical. Este tipul cel mai frecvent. După spafiul în care se face injecţia, deosebim: 4. Diesel, mofor ~ cu injecfie directă [ABHraTejib Rmenn c npHMHM BnpbiCKHBa-HHeM; moteur Diesel â injection directe; Diesel-motor mit direkter Einspritzung; direct injection Diesel engine; direkt befecskendezesu Diesel-motor]: Motor Diesel la care combustibilul este injectat direct în camera de combustie, formată de volumul cuprins între culasă şi fundul pistonului. Pentru a realiza o ardere cât mai bună, se folosesc mijloace cari să provoace prin turbulentă un amestec cât mai intim între combustibil şi aerul comburant. Aceste mijloace sunt: injec-torul coaxial cu cilindrul motorului, iar pistonul cu cavitate; injectorul cu axa tangenţială la fundul pistonului, iar pistonul plat; supapa de admisiune cu deflector; pistonul cu deflector, care pătrunde într'un spafiu corespunzător din culasa cilindrului; axa canalului de aspiraţie tangenţială la fundul pistonului. Camera de combustie se adaptează formei vinei de injecfie, pentru ca particulele de combustibil cari nu ard să a-tingă cât mai pufin pereţii, spre a evita depu- Diferite sisteme de injecfie directă. 1) injector; 2) cameră de combustie; 3) piston. nerea cărbunoasă. injecţia directă se foloseşte în special la motoare mari cu diametrii de cilindri peste 300 mm, dimen-' siunile cilindrului permiţând folosirea unui injector şi ajutaje suficient de mari pentru a împiedeca obturarea orificiilor. 5, Diesel, motor ~ cu injecţie indirectă [ABHraTeJib /ţH3ejin c KOCBeHHbIM BnpblCKH- BaHHeM; mofeur Diesel â injecfion indirecte; ^amer8 d*c°m,buf ie,c“ ,n>ec-r-v. , , . i. | fie tangenfiala la fundul pisto- Diese motor mit indirek- , .. . j « • ... nului Ia un motor cu doua pis- ter Einspritzung; indirect foane opuse într'un singur c- injection Diesel engine; lindru. kozveteit befecskende- 1) pistoane (opuse între ele); zesu Diesel-motor] :Motor 2) cameră de combustie; Diesel la care combustibi- injector. Iul este injectat într'o cameră separafă de camera de combustie, cu care se leagă prin unul sau prin mai multe orificii. Camerele separate pot fi: auxiliară (cameră cu aer acumulat), de aer, de pre-combustie şi de turbulenfă. Motorul Diesel cu cameră separată se foloseşte, în special, la motoarele cu turaţie înaltă, pentru următoarele motive: se dispune de un timp scurt pentru introducerea combustibilului; e nevoie de un avans variabil la aprindere în funcţiune de turaţie (în special Ia motoarele de tracţiune); trebue să se permită introducerea de cantităţi foarte mari de combustibil la diferite regimuri de funcţionare a motorului. Faţă de motorul cu injecţie directă, prezintă următoarele avantaje: putere specifică mai mare, presiune pe piston mai mică, ardere mai bună şi deci fum puţin la evacuare, presiune de injectare mai mică. Desavantaje : Motor Diesel rapid, pentru tractorul Staline|-80, în patru timpi, cu patru cilindri în linie, cu injecţie mecanică, cu demararea printr’un motor cu explozie cu benzină în patru timpi, cu doi cilindri. f) filtru de aer de admisiune; 2) conductă de evacuare; 3) supapă de admisiune; 4) injecior; 5) cameră de precombustie; 6) piston cu cavitate; 7) motor cu benzină pentru demarare; 8) batiu; 9) fereastră de vizitare; 10) baie j de uleiu; 11) şurub de golire; 12) indicator de control al uleiului; 13) palier de bielă; 14) arbore motor; 15) arbore cu came; 16) fachet cu ciupercă; 17) pompă de injecfie a combustibilului-motor; 18) bloc de cilindru; 19) conductă de combustibil-motor; 20) fijă de împingere; 21) tij| de decompresiune; 22) culasă; 23) iculbutor; 24) capacul culasei. Motor Diesel rapid, pentru tractorul Stalinel-80, în patru timpi, cu patru cilindri în linie, cu injeciie mecanică, cu demararea printr’un motor cu explozie cu benzină în patru timpi, cu doi cilindri. 1) filtru de aer de admisiune; 2) conductă de evacuare; 3) supapă de admisiune; 4) injector; 5) cameră de precombustie; 6) piston cu cavitate; 7) motor cu benzină pentru demarare; 8) batiu; 9) fereastră de vizitare; 10) baie , de uleiu/ 11) şurub de golire; 12) indicator de control al uleiului; 13) palier de bielă; 14) arbore motor; 15) arbore cu came; 16) tachet cu ciupercă; 17) pompă de injecfie a combustibilului-motor; 18) bloc de cilindru; 19) conductă de combustibil-motor; 20) tijă de împingere; 21) tijă de decompresiune; 22) culasă; 23) iculbutor; 24) capacul culasei. 143 Camere auxiliare (cu acumulare de aer). A. Sistem Acro. î) injector; 2) cameră de acumulare de aer; 3) spafiul (camera de combustie) 4) piston. B. Sistem Lanova. 1) injector; 2) spafiul (camera) de combustie ; 3) camera de acumulare principală; 4) camera de acumulare secundară; 5) supapa de reglare; 6) piston. cbnsumaţie specifică mai mare complicaţii constructive, pierderi mai mari de căldură prin pereţi, demarare mai grea. — Deosebim: î. Diesel, motor ~ cu aer acumulat. V. Diesel, motor ~ cu cameră auxiliară. 2. motor ~ cu cameră auxiliară [#BHra-TeJib flnaejiH c BcnoMoraTejibHdH B03AyniHcm KaMepoft; moteur Diesel â air accumule, moteur Diesel â chambre auxiliaire; Dieselmotor mit Luftspei-cher; air^ storing Diesel engine; segedlegkamrâs Diesel-motor]: Motor Diesel cu injecţie indirectă, la care o parte din camera de combustie, numită cameră auxiliară, este' situată în culasă, şi care comunică printr'un canal cu camera de combustie din cilindru. Injectorul este situat în afara camerei auxiliare, dar injectează combustibilul în canalul de legătură cu camera. Uneori, camera auxiliară este situaiă în capul pistonului, alteori, culasa are o cavitate în care se produce compresiunea şi combustia (cum este cazul motorului Lanova) şi cuprinde, în acest caz: o cameră de compresiune cu o secţiune orizontală deforma cifrei opt (8); două supape situate în cele două lo-buri; o cameră auxiliară de asr şi injectorul, coaxiale şi diametral opuse, şi cu legături 1 a camera de compresiune. Este folosit la unele motoare de camioane şi de autobuse. Sin. Motor Diesel cu aer acumulat; Motor Diesel cu cameră de acumulare de aer. s. motor ~ cu cameră de aer [flBH-raTejib Rmejin c B03flymH0H KaMepoH; moteur Diesel â chambre d'air; Dieselmotor mit Luftkammer; air chamber Diesel engine; Cameră de aer. /) spafiul de combustie; 2) locaşul injectorului; 3) cameră de aer; 4) piston. legkamrâs Diesel-motor]: Motor Diesel înzestrat cu o cameră separată, de aer. In timpul perioadei de compresiune, o parte din aer esfe introdusă în camera de aer; ea este restituită cilindrului în timpul cursei de expansiune. Prin acest mijloc, se produce o turbulenţă care con-tribue la o ardere mai bună. Injecţia combustibilului se face direct în cilindru. Sistemul constitue o trecere dela motoarele cu injecţie directă la cele cu injecţie indirectă. 4. ~f motor ~ cu cameră de precombustie [abh-raTejib JJp3ejin c npeAKaMepoH; moteur Diesel a chambre de pre-combustion; Dieselmotor mit Vor-kammer; precom-bustion chamber Diesel engine; e-lokamrâs Dieselmotor]: Motor Diesel cu injecţie indirectă înzestrat cu o cameră separată, numită de precombustie, în care se montează injectorul, în partea opusă canalului de legătură dintre camera de precombustie şi camera de combustie. Injectorul trimite combustibilul chiar în camera de precombustie, unde acesta se aprinde şi intră apoi în camera de combustie. Prin aceasta, provoacă o suprapresiune în camera de precombustie, faţă de cea din camera de combustie. Avantaje fată de injectarea directă: presiunea de injecfie e mai mică, presiunea pe piston şi solicitarea conductelor mai mici, orificiile de injectare sunt mai mari şi se obturează mai greu, turbulenţa este mare. Desavantaje: amestecul din camera de precombustie se răceşte prin parcurgerea drumului şi prin contactul cu suprafeţe răcite, provocând creşterea sensibilă a consumului de combustibil motor. Din această cauză, demararea se poate face numai printr'o încălzire separată a pereţilor camerei de precombustie. Sistemul funcţionează binecând pereţii sunt fierbinţi, altfel, combustibilul este cracat şi depune cărbune, din care cauză se impune o curăţire frecventă şi de multe ori chiar înlocuirea cămăşii. 5. motor ~ cu cameră de turbulenţă [abh-rarejib flH3ejin c BnxpeBOH KaMepoă; moteur Diesel â chambre de turbulence; Dieselmotor mit Wirbelkammer; eddy chamber Diesel engine; orvenykamrâs Diesel-motor]: Motor Diesel cu cameră separată, numită cameră de turbulenţă, care este situată în culasă şi are o formă specială pentru a asigura o turbulenţă a ameste- 144 cului dintre aer şi combustibil.ln timpul cursei de I pour automotrices; Dieseimotor fur Triebwagen; compresiune, aerul este introdus tangenţial în | railroad motor-cer Diesel engine; Diesel-motor Sisteme de camere de precombustie. 1) dispozitiv de aprindere la demarare (bujie, etc.); 2) injector; 3) cameră de precombustie; 4) piston. cameră, astfel încât, la terminarea compresiunii, I hajtokocsi reszere]: Motoi Diesel folosit pentru are o energie cinetică de turbulentă, care pro- | antrenarea automotoarelor. Se folosesc motoare Cameră de precombustie (sistem Ganz-lendrassik). î) injector ; 2) cameră de pre- combustie; 3) camera de combustie; 4) piston. Camera de precombustie la motorul NAT! M-12. 1) cameră de precombustie; 2} în-jecfor; 3) bujie de încălzire; 4) cameră de combustie; 5) piston. 1) Injector; bustîe; 3) C, T Z). 2 cameră de precom-cameră de combustie; 4) piston. duce o bună repartizare a combustibilului injectat de către injec-torul care e montat în cameră. Injectarea se face, de obiceiu, în sensul de rotire al iurbionului. Raportul dintre energia cinetică a turbionului şi aceea a vinelor de injectare este de cca 20. Canalul de legătură este sensibil mai mare Pozifia de montare a in- decat la camerele jectorului spre a avea c de precombustie, din bur|ă turbulentă, care cauză diferenţa 1)satisfăcător; 2) mediocru; 3) de presiune între cele r§u; 4) cameră de turbuI®ntă- două camere este mai mică. Prezintă avantajul unui amestec mai intim între aer şi combustibil. Des-avantajul este că are o pornire anevoioasă, care reclamă o bujie de demarare. După felul de folosire, deosebim: î. Diesel, motor ~ de automotoare [^Bura-TeJIb #H3ejIH AJIH aBTOMOTpHC; moteur Diesel rapide în patru timpi, uneori în doi timpi, cu pu- Cameră de furbulenfă (sistem Zis D. 7). î) supapă de admisiune; 2) cameră de turbulenţă 3) injector; 4) bujie de încălzire; 5) spafiul (camera) de combustie; 6) pîston. teri medii, cu turaţie înaltă (peste 1000 rot/min), cu diferite sisteme de camere de combustie. In Mofor Diesel rapid, tip B29 pentru tancuri, în patru timpi, cu doisprezece cilindri aşezaţi în V. I) pompă de injecfie; 2) conductă de combustibil-motor; 3) arbore cu came al supapelor de admisiune atacate de sus; 4) arbore cu came al supapelor de evacuare atacate de sus; 5) supapă de admisiune; 6) supapă de evacuare; 7) feavă de evacuare; 8) piston cu cavităfi; 9) bloc de cilindru; 10) bielă secundară; 11) cilindru; 12) batiu (carter superior); 13) arbore motor; 14) baie de uleiu (carter inferior); 15) conductă de apă spre motor; 16) conductă de apa dela rezervor; 17) conductă de uleiu spre rezervorul de uleiu; 18) palier de bielă; 19) bielă principală; 20) cameră de turbionare; 21) culasă; 22) injector de combustibil -motor; 23) capacul culasei; 24) feavă de admisiune. Motor Diesel rapid, vertical, cu cilindri în linie, pentru automotoare în patru timpi, cu şase cilindri, cu injecfie mecanică indirectă. J) injector; 2) culbufor; 3) dispozitiv pentru compensarea jocului supapelor; 4) filtru de aer; 5) deflector de piston; 6) cameră de combustie; 7) conductă de evacuare; 8) piston cu cavitate; 9) bloc de cilindru; 10) bielă; 11) carter superior (batiu); 12) palier de bielă; 13) arbore motor; 14) baie de uleiu (carter inferior); 15) pompă de apă de răcire; 16) ungerea pompei de apă; 17) arbore cu came; Î8) pârghie de antrenare a pompei de combustibil-motor; 19) pompă de combustibil; 20) tijă de împingere; 21) cameră de precombustie Ganz-Jendrassik; 29) conductă de combustibil-motor la injector; 23) supapă de admisiune; 24) culasă. Motor Diesel lent, stabil, în patru timpi, cu trei cilindri, cu injecţie mecanică indirectă. 2 1) jnjector; 2) conductă de combustibil motor la injector; 3) culbutor; 4) tijă de împingere; 5) piston cu cavitate; 6) pompă de injecfie; 7) arbore cu came; 8) bielă; 9) batiu; 10) postament; 11) arbore motor; 12) bulonul pistonului; 13) bloc de cilindru; 14) conductă de evacuare; 15) cilindru; 16) conductă de aspiraţie; 17) supapă de admisiune; 18) supapă de evacuare; 19) palier de reazem. Motor Diesel rapid, cu cilindri opuşi, pentru automotoare, în patru timpi, cu doisprezece cilindri, cu supraalimentare. 1) gură de evacuare a vaporilor de uleiu; 2) contragreutate de echilibrare; 3) tijă indicatoare a nivelului de uleiu; 4) bloc-motor; 5) bulonul pistonului; 6) cămaşă a cilindrului; 7) piston; 8) conductă de admisiune; 9) dispozitiv de aprindere la demarare; 10) cameră de precombustie; 11) injector; 12) conductă de apă de răcire;, 13} ba;e de uleiu; 14) conductă de evacuare; 15) tijă de împingere; 16) culbutor; 17) supapă de admisiune; 18) culasă; 19) galet; 20) arbore cu came; 21) arbore motor; 22) bielă. 145 general, se folosesc motoare verticale cu cilindrii în linie sau cu cilindrii în V, uneori motoare orizontale cu cilindrii opuşi. Pentru a li se mări puterea, se aplică şi supraalimentarea. Avantajele motoarelor Diesel faţă de cele cu explozie au determinat introducerea generală a motoarelor cari le. Desavantaje: raportul dintre greutate şi putere e mai mare, costul de revenire e mai mare, are vibraţii mai puternice şi reclamă, deci, o suspensiune mai îngrijită. Motorul Diesel este folosit în special ca motor de autocamioane grele şi ca motor de tractoare. Desavantajele dema- Diferite sisteme de camere de turbulenţă. 1) injector; 2) cameră de turbulenfă; 3) bujie; 4) piston. diesel pe automotoare. Desavantajul unui raport mai mare între greutate şi putere este compensat prin siguranţa mai mare în serviciu, prin posibilitatea unei supraîncărcări şi prin randamentul mai mare. i. Diesel, motor ~ de autovehicule rutiere IaBT0M06HJIbHbIH flBHTaTeJIb #H3eJIfl; moteur Diesel pour autovehicules routiers; Dieseimotor |^r Krafifahrzeuge, Dieseimotor fur Landkraftfahrzeuge; motor-car Diesel engine; Diesel-motor jârmuvek reszere]: Motor Diesel folosit ca echipament motor pe automobile (turisme, camioane, tractoare, tancuri, etc.). Se folosesc excluziv motoare rapide, de obiceiu în patru, şi uneori în doi timpi, cu puteri mici şi medii (50•••250 kW) şi turaţii înalte (ISOO'^OOO rot/min), cu diferite sisteme de camere de combustie. Se folosesc aproape excluziv motoare cu cilindri verticali, în linie sau în V. Faţă de motorul cu explozie, prezintă, pentru vehicule, următoarele avantaje: întrebuinţarea unui combustibil mai ieftin, inflamabil Ia o temperatură mai înaltă decât combustibilul motoarelor cu explozie (micşorarea pericolului de incendiu); consum specific mai mic decât la motoarele cu explozie de aceeaşi putere şi cu aceleaşi caracteristice; suportă mai uşor supraîncăr- rării sunt anihilate prin diferite sisteme de demarare (bujie suplementară în camera separată, motor auxiliar, etc.). 2. motor ~ de aviaţie [aBHaiţHOHHblft ABHTaTeJIb /ţH3ejIH; moteur Diesel d'aviation; Luftfahrzeug-Dieselmotor; aircraft Diesel engine; Diesel-motor legi-jârmuvek reszere]: Motor Diesel construit special pentru a fi montat pe avioane. Se folosesc motoare rapide. Faţă de motoarele cu explozie prezintă următoarele avantaje: eliminarea riscului de incendiu, care este foarte mare la motoarele cu benzină; suprimarea deranjerii prin inducţie electromagnetică a posturilor de radio dela bord, motorul neavând magnetouri; suprimarea perioadei de preîncălzire a motorului; economie de combustibil, randament total mai ridicat. Desavantaje: greutate specifică pe unitatea de putere de 0,8’"1 kg/kW (1,1 •*■1,4 kg/CP) la Diesel faţă de 0,75 kg/kW (1 kg/CP) la motoarele cu explozie, costul mai mare, turaţia joasă, dificultăţi de realizare şi de folosire mai mari. In cazul special al aviaţiei, desavantajele au întrecut avantajele, aşa încât motoarele Diesel de aviaiţie au fost abandonate, mai ales de când se construesc motoare cu reacţie, singurele indicate pentru puteri foarte mari. 1G 146 î. Diesel, motor w de locomotivă [jiokomo-THBHblH ABHraTeJIb #H3eJIH; moteur Diesel pour locomotive; Dieselmotor fur Lokomotiven; locomotive Diesel engine; mozdony Diesel-motor], Motor Diesel construit special pentru a fi folosit pe locomotivă. Pentru locomotive cu puteri medii (lOO-'-BOO kW) se folosesc motoare rapide cu transmisiune mecanică, pneumatică sau hidraulică. Pentru locomotive cu putere mare de remorcare, se folosesc motoare Diesel lente, transmisiunile făcându-se electric, printr'un grup generator-motor electric (locomotive Die-sel-electrice). Pentru locomotivele la cari agentul motor esfe aerul comprimat, se folosesc motoare Diesel lente, cuplate direct cu un compresor. V. sub Locomotivă Diesel,Locomotivă Diesel-electrică. 2. motor ~ marin [MOpCKOH £BHraTejib /ţH3ejlH; moteur Diesel marin; Schiffsdieselmotor; marine Diesel engine; hajo Diesel-motor]: Motor Diesel construit special pentru a fi montat pe nave. Echiparea navelor cu motoare Diesel prezintă următoarele avantaje fafă de echiparea lor cu maşini cu abur (alternative sau turbine): ocupă mai pufin spafiu şi au o greutate „specifică" mai mică; consumul de combustibil este mai mic, ceea ce permite mărirea razei de acfiune; pornirea motoarelor Diesel esfe imediată, şi nu se mai pierde un timp prefios cu stabilirea presiunii în căldările de abur. In construcfii navale se folosesc cele mai variate motoare Diesel, ca puteri, furafii şi dimensiuni, cele în doi • timpi fiind preferate, mai ales pentru puterile mari. Pentru şalupe, nave pescăreşti, yacht-uri şi alte nave de tonaj mic sau mijlociu, se folosesc motoare Diesel rapide. Pentru nave de cabotaj, remorchere, nave militare mijlocii, etc., se folosesc motoare Diesel de tipul celor stabile cu puteri mijlocii. Navele de lungă cursă, cargoboturile, navele de pasageri, navele petroliere, navele de salvare, "navele militare mari sau rapide, sunt echipate cu unul sau cu mai multe motoare Diesel de mare putere (peste 750 kW). Caracte-risticele specifice ale motoarelor marine, fafă de cele stabjfe, sunt următoarele: posedă dispozitive pentru inversarea sensului de mers; consfrucfia şi în special piesele de legătură şi sistemele de fixare, ca buloane, tiranfi, postamente, etc., sunt foarte robuste, pentru a rezista la solicitarea dată de mişcările navei; dotafia în maşini şi agregate auxiliare esfe mai îngrijită Ia motoarele marine, . pentru a evita pane în larg; greutatea pe kW e cât se poate de mică. Diversele pompe sau compresoare sunt dublate, iar multe din ele sunt an-Irenate de motoare speciale, termice, sau electrice; la unele motonave, gazele de evacuare încălzesc căldări cari produc abur pentru servicii auxiliare. 3. motor ~ stabil [CTaiţHOHapHblfi #BH- raTeJIb ,IţH3eJIH; moteur Diesel fixe; ortsfesfer Dieselmotor, stabiler Dieselmotor; stationary Diesel engine; sztabil Diesel-motor]: Motor construit special pentru a fi folosit în instalafii fixe. Majoritatea tipurilor sunt verticale şi cu mai taulfi cilindri. Pentru puteri instalate mari se folosesc grupuri de motoare. Motoarele cu patru timpi, cu simplu efect, se, folosesc în special pentru puteri mici şi mijlocii, ajungându-se la un diametru de cilindru de 300 mm şi la o cursa de 1300 mm. Motoarele în doi timpi, cu simplu efect (cu sau fără cap de cruce), se folosesc pentru puteri mari, iar pentru puterile foarte mari s'au introdus motoarele în doi timpi cu dublu efect, şi cu cap de cruce. Când nu se pune problema combustibilului, motoarele stabile surit preferate maşinilor şi turbinelor cu abur, pentrucă au randament termic mare, consum mic, chelfueli de serviciu şi de control mici, ocupă spaifiu mic şi au pornire uşoară. După modul de alimentare cu aer, deosebim: 4. Diesel, motor ~cu autoaspirafie[ABHraTeJlb ^H3ejlH C CaM0np0H3B0JIbHMM BCaCbIBaHHeM; moteur Diesel â aspiration automatique; Selbst-ansaugender Dieselmotor; sponfaneous aspiration Diesel engine; onszivâsu Diesel-motor]: Motor Diesel la care alimentarea cu aer comburant se face prin acfiunea de aspirafie a pistonului propriu. Din această categorie fac parte aproape toate tipurile uzuale de motoare. 5. motor ~ cu supraalimenfare [îţBHra-Tejlb #H3eJIH C HaftAYBOM; moteur Diesel â suralimentation; Dieselmotor mit Oberladung ; super-charging Diesel engine; tultolteses Diesel-motor]: Motor Diesel la care aerul comburant se introduce în cilindru sub o presiune mai mare decât presiunea mediului ambiant. Prin supraalimenfare mărindu-se cantitatea de aer introdusă în cilindru, se poate mări şi cantitatea de combustibil injectat, şi se ajunge astfel la mărirea puterii, prin creşterea presiunii medii. Evacuarea reziduurilor de| ardere se face, de obiceiu, printr'o spălare a cilindrilor (chiar şi Ia motoarele în patru timpi), iar pentru a se reduce creşterea excesivă a încălzirii aerului de admisiune, se folosesc compresoare cu randament măre şi radiatoare de răcire. La motoarele în patru timpi, supraalimentarea se poate obfine prin compresoare ca piston, construite pe principiul pompelor de spălare dela motoarele în doi timpi, prin compresoare volumetrice, prin ti&bocompresoare antrenate de energia cinetică a gazelor de evacuare, etc. Compresorul poate fi antrenat direct de motor (din această categorie fac parte şi furbocompresoarele cari folosesc gazele de evacuare), sau poate fi antrenat dela o sursă de energie independentă. La motoarele în doi timpi, supraalimentarea se realizează prin însăşi acfiunea pompei de spălare. e. Diesel, combustibilul motorului/^[ropiOHee ^BHTaTejIH /ţH3e«JIH; combustible du moteur Diesel; Treibstoff des Dieselmotors; Diesel engine fuel; a Diesel-motor tuzeloanyaga]: Combustibilii întrebuinfafi de motorul Diesel sunt: motorina, mai rar păcura, petrolul brut, uleiurile din gudronul de huilă, gudronul de huilă, uleiurile din gudronul de lignit, cărbunele pulverizat, uleiurile vegetale (de ricin, de palmier), hidrogenul, gazul metan, etc. — Exemple de motoare Diesel, Motor Diesel lent, pentru locomotivă Diesel-electrică în patru timpi, cu doisprezece cilindri în două linii paralele, cu supraalimentare prin turbo-compresoare cu gaze de ardere. 0 supapă de admisiune; 2) feavă de evacuare; 3) conductă de apă de răcire; 4) culbufor; 5) injector de combustibil-motor; 6) cameră de precombustie; 7} [eavă de admisiune; 8) piston cu cavitate; 9) bloc de cilindru; 10) pompă de injecfie; 11) cilindru; 12) arbore cu came; 13) batiu; 14) postament; 15) palier de bielă; 16) arbore-motor; 17) traversă de consolidare a blocului de cilindru; 18) galet; 19) bjelă; 20) bulonul'pistonului; 21) tijă de împingere; 22) culasă, 147 folosind combustibili diferiţi, alţii decât motorina: 1. Diesel, motor ~ cu cărbune ptef [ftBHra-TeJIb H3ejIH flJIH yrOJIbHOH nbIJIH; moteur Diesel â charbon pulverise; Kohlenstaub-Diesel-motor; coal dust Diesel engine; szenportuzelesu Diesel-motor]: Motor Diesel care întrebuinţează drept combustibil cărbune pulverizat, ars într'o antecameră sub presiune înaltă. Prezintă des-avantajul uzării cilindrului şi a pistonului. 2. Diesel, mofor ~ cu gaze [ra30Bbrâ flBHraTeJlb /ţH3ejlH; moteur Diesel â gaz; Dieselgasmotor; Diesel gas engine; Diesel-gâzmo-tor]: Motor Diesel care foloseşte un combustibil gazos. Pentru a putea folosi gazele naturale, s'a recurs la următoarele două soluţii: modificarea motorului, menţinându-se raportul de compresiune şi aprinderea făcându-se printr'o cantitate mică de motorină injectată în amestecul de gaze şi aer — sau prin reducerea raportului de compresiune şi obţinerea aprinderii printr'o scânteie electrică. — In primul caz, amestecul de gaze şi aer se poate obţine într'o supapă de amestec sau în afara motorului, de unde este absorbit în cilindru. La pornire, motorul funcţionează numai cu motorină, care este înlocuită treptat, după atingerea turaţiei normale, prin gaze, rămânând numai o cantitate mică de motorină, pentru menţinerea aprinderii; reglarea motorului la diverse sarcini se face prin variaţia cantităţii de gaz admise în cilindri, prin acţiunea unui regulator obişnuit; funcţionarea motorului se apropie de aceea a unui motor cu ardere internă sub volum constant. — Cazul al doilea de modificare a motorului Diesel echivalează cu o transformare a acestuia în motor cu explozie, redu-cându-se raportul de compresiune până la valori cuprinse între 7:1,,,8:1. Această reducere se obţine fie prin adăugirea unui inel între culasă şi blocul motor, fie prin adoptarea de biele sau de pistoane mai scurte; alimentarea se realizează printr'o supapă de amestec cu două scaune, iar aprinderea printr'o scânteie electrică, dată de o bujie alimentată de o baterie de acumulatoare, sau de un magnetou. Randamentul total al unui mofor Diesel, de cca 32% în cazul funcţionării cu motorină, scade la 28% după transformare şi alimentare cu gaz metan. s. Diesel, defectări le în serviciu ale motorului^ [noBpejKAeHHH, npoHcmeAiime B #BnraTejie #H3eJlH BO BpeMH paâOTbl; defauts pendant ’l'exploitation du mofeur Diesel; Dieselmotorbe-triebsstorungen; Diesel engine break-downs, Diesel engine disturbances of service; Diesel motor uzemi hibâi]» cari se ivesc în mod curent sunt: — Arborele motor nu poate fi rotit. Cauze: griparea pistoanelor, apă în cilindru, defecte la demaror. — Motorul nu demarează. Cauze: pompa de combustibil nu debitează, supapele neetanşe, apă în combustibilul motor, defecte la dispozitivul de injecţie.— Apa de răcire se încălzeşte excesiv. Cauze: cantitate prea mică de apă, pompa de răcire nu debitează, depunere de piatră, conductele au depuneri, legături neetanşe. — Presiunea de uleiu scade. Cauze: lipsă de uleiu, pierderi de uleiu, conducte astupate şau rupte, pompa de uleiu nu debitează, filtrele de uleiu murdare. — Alterarea colorii gazelor evacuate; neagră: alimentarea cu combustibil prea bogată, cantitatea de aer aspirată e mică; albăstruie: aprindere neregulată, compresiune mică, ungere prea abundentă; albă: intră apă în cilindru. — Ciocăniri în cilindru. Cauze: V. De-tonaţie. — Bătăi. Cauze: joc în cusineţi, joc la bulonul pistonului, inele rupte, slăbirea şuruburilor de bielă, griparea pistonului, depuneri cărbunoase, ruperi de supape, mecanismul de distribuţie dereglat, — Puterea motorului scade. Cauze: debitul de combustibiP mic, aprinderi neregulate, compresiune mică, motorul se încălzeşte. 4. Diesel, demararea motorului V. sub Demarare. s. Diesel, indice ~ [nOKa3aTejibfl.; index D.; D. index; D. index; D. - mutato]: Mărime care arată calitatea de aprindere a unui combustibil folosit în motoarele Diesel; e dată de formula: Indicele Diesel•= —^—-» unde rfop este punctul de anilină în grade Fah-renheit, iar ToAPj e greutatea specifică în grade APl (v. A.P.l, scara ~). Combustibilii normali au indicele Diesel cuprins între 38 şi 80. 6. Diefilacefamidă bromurată [zţHSTHJiaiţeTa-MHAî bromdiethylacetamide; Brom-diethylaceta-mid; bromdiethylacetamide; brom-dietilacetamid]. Farm.: (C2H5)2CBrCO — NH2. Amida acidului acetic, cu doi radicali etili, bromurată. Este o pulbere albă, cristajină, cu gust amar, solubilă în alcool şi în eter, folosită ca hipnotic în cazuri de insomnie nervoasă, şi contra stărilor maniace. Sin. Neuronal. 7. Diefilcefona [AH3THJllţeTOH; diethylcetone; Diethylketon; diethyl ketone; dietilketon]. Cfi/m.: C2H5 —CO —C2H5. Cetonă obţinută prin distilarea propionatului de calciu. Este un lichid puţin solubil în apă; fierbe la 101° şi are proprietăţi hipnotice. 8. Dietilenglicol [flH3THJieHrjiHKOJib; diethy-leneglycol; Diăthylenglycol; diethylene glycol; dietilenglikol]. Chim.: hoch2- ch2 - o - ch2 - ch2oh. P.f. 250°. Eter al glicolului, obţinut prin reacţia dintre oxidul de efilenă şi o moleculă de glicol: •>CH2 ch2-oh .ch2-ch2-oh o'l + | 2 - o xch2 ch2-oh ch2-ch2-oh oxid de etilena glicol dietilenglicol In industria textilă e întrebuinţat ca solvent pentru coloranţi indigosoli şi pentru unii coloranţi bazici; agent pentru pastifierea coloranţilor de cadă şi agiutinant pentru mătasea artificială; produs pentru enzimarea lânii. Sin. Diglicol. 9. Diefilenic [flHaTHJieHHan (cBH3b); diăthyl-enique; diăthylenisch; diethylenic; dietilenikus]. io* 148 Chim.: Calificativ dat unui compus care confine două duble legături etileniipe. După noua nomenclatură calificativul este înlocuit prin terminaţia dien, adăugită după hidrocarbura saturată; astfel, H2C = CH-CH2- CH = CH2 este pentandien 1, 4. î. Dîfanit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru mărgărit. 2. Dîfenilamină[AHc|)eHHJiaMHH; diphenylami-ne; Diphenylamin; diphenylamine; difenilâmin]. Chim.: C6H5 — NH — C6H5. Substanfă în formă de cristale albe, solubile în alcool etilic, cu p. t. 54° şi p. f. 302°. E întrebuinfată ca stabilizant pentru pulberile fără fum cu nitroceluloză. s. Difenilefer [oKHCb AH(J)eHHJia; diphenyl-ether; Diphenylăther; diphenylether; difenileter]. Chim.: C6H5--0 —C6H5. Substanfă cu p. f. 259°, întrebuinfată în parfumerie, pentru mirosul său de muşcată. Sin. Difeniloxid. 4. Difenilguanidină [AH(|)eHHJiryaHHAHH; di-phenylguanidine; Diphenylguanidin; diphenylgu-anidine; difenilguânidin]. Chim.: HN —C H Substanfă organică întrebuinfată ca | accelerator de vulcanizare în ames- HN = C tecurile de cauciuc. Are p. t. I 148°-•-148,5°. Alcoolul 90°/„ o di- HN-C6H5 solvă la 21° în proporţie de 9,1 °/0; prin eva-porarea solufiei alcoolice, cristalizează în ace monoclinice, s. Difenilmetan [AH(]3eHHJiMeTaH; diphenyl-methane; Diphenylmethan; diphenylmethane; difenilmetan]. Chim.: C6H5-~CH2 —C6H5. P. t. 26°; p. f. 261°; d. 1,01 la 20c. Se obfine prin acfiunea cjorurii de benzii asupra benzenului, în prezenta clorurii de aluminiu. Are miros de portocale. îi corespunde un alcool secundar: benzhidrolul, şi o cetonă: benzofenona. Cetona lui Michler, care este tetrametil-diaminobenzofenonă, serveşte la prepararea auraminei şi a anumitor coloranfi din grupul trifenilmetanului. Sin. Benzilbenzen. e. Diferenţă [pa3HOCTb; difference; Differenz; difference; kiilombseg, kulombozet]: 1. Valoarea mărimii care, adunată cu valoarea mărimii scă-zător, dă valoarea mărimii descăzut. — 2. Dacă Joi yi> • • • sun* valorile pe cari le ia o mărime yt când o variabilă independentă x ia valorile în progresie aritmetică x0, xlt ..., se numesc diferenţe de primul ordin ale lui y, valorile obfinute scăzând succesiv două valori ale lui y de indice vecin. Se obfin astfel diferen-fele de primul ordin \yQ = y1-y0; ^y±=y2-yt, etc. ale lui y(),y1, etc. Diferenfele dintrediferenfele succesive de primul ordin se numesc diferenfe de al doilea ordin, de ex. A2 y0 — A y± — h y0, etc. Aceste diferenfe de diferite ordine, şi calculul cu astfel de diferenfe, sunt folosite în operafiunile de interpolare. 7. Diferenfă a doi vectori [pa3HOCTb A^yx BeKTOpOB; difference de deux vecteurs; Differenz zweier Vektoren; difference of two vectors; ket vektor kulombozete]. C/c. v.: Prin diferenfă a doi vectori cu aceeaşi origine se înfelege un vector cu aceeaşi origine, egal cu vectorul reprezentat de săgeata cu originea în extremitatea săgefii celui din care se scade şi cu extremitatea în extremitatea săgefii celui ce trebue scăzut. s. Diferenfă de fază [pa3HOCTb hjih CABHr (J)a3; difference de phase; Phasenverschiebung; displacement of phase; fâziseltolodâs]. V. Defazaj între două mărimi armonice. 9. Diferenfă de nivel [pa3HHu,a ypoBHeH; difference de niveau; Hohenunterschied; difference of level; magassâgkiilombseg]. V. Altitudine, diferenfă de 10. Diferenfă de potenfial electric [pa3H0CTL 3JieKTppfHecKHX IlOTeHIţHaJlOB; difference de potentiel electrique; elektrische Potentialdifferenz; electric potential difference; villamos potenciâl-kiilombseg]. V. sub Tensiune electrică. 11. Diferenfă focos [pa3HHi],a 3anajia; difference fusee; Zunderunterschied; fuse difference; gyutacs-kulombseg]. Tehn. mii.: Diferenfă care există, pentru un punct oarecare de pe traiectoria unui proiectil, între distanfa focos şi durata de traiect. Se datoreşte faptului că durata de traiect nu este proporfională cu distanfa focos. 12. Diferenfă psihrometrică. V. sub Umezeala aerului. i8. Diferenfă vectorială [BeKTopnajibHaH pa3-HOCTb; difference vectorielle ; Vektordifferenz ; vectorial difference; vektorkiilombseg]. V. Diferenfă a doi vectori. 14. Diferenfefinife.V.subCalcul cu diferenfe finite. 15. Diferenfial [AHC^epeHiţHajibHaH nepeAana, AHtJjepeHiţHaJi; engrenage differentiel; Differen-tialgetriebe, Ausgleichgetriebe, Gegengetriebe; differential gear; differenciâlhajtâs]. Mş.: Angrenaj cu un braf rotitor, în care se rotesc cel pufin patru rofi din}ate, dintre cari trei' sunt calate pe trei axe rotitoare, şi care realizează o astfel de .cuplare, încât turatia uneia din axe e proporfională cu diferenfă sau cu suma turaţiilor celorlalte două (v. Angrenaj planetar; Angrenaj cu întoarcere). In figură, roata (1) angrenează cu axială cu (î) putându-se roti însă independent de (I), iar An9renaj diferenţial roata (4) este angrenată cu interior. (3). Toate aceste roti se rotesc în braful S. Fie rlf...,r4 razele respective ale rofilor (f),...(4). Considerând roata (4) imobilizată, iar (î) antrenată prin intermediul brafului S şi al rofilor ,,planetare" (2) şi (3), raportul de transmisiune între turaţia rotii (1),nlt şi turaţia braţului S, ns, nt este: ** »=1_r7 (v.fig. J,p.J148). In figura H (p. 148), roata fixă (4) are 'dinţarea inferioară şi formula este: ; r2*r4 nS rl'r3 Dacă şi roata (4) primeşte o turaţie, roata (î) va avea o turaţie rezultantă (ambele figuri). Sin. Angrenaj diferenţial. Deosebim: î. Diferenţial cu roţi cilindrice ^H(|)e-peHIJHaJl C UHJIHH.IţpHHeCKHMH HieCTepHHMH; differentiel â roues cylindriques; Stirnrad-Aus-gleichgetriebe, Stirnrad-Differential; spur-gear dif-ferential; homlokfogaskerek-differenciăl]: Angrenaj diferenţial cu roţi dinţate cilindrice. In figura din col. II: Arborele cu manivelă inferior antrenează, prinlr'un pinion, o roată dinjată liberă pe arborele mijlociu. o a doua roată, liberă pe arborele mijlociu, şi solidară cu roata de transmisiune. Daca se roteşte Schema diferenţialului cu roţi cilindrice. S) roată dinţată liberă pe arborefe superior; T) roată de transmisiune; 4) roată dinţată calată pe arborele m:ijlociu. numai manivela inferioară, se realizează sistemul din figura angrenajului diferenţial exterior, unde braţul AC este distanţa arbore mijlociu— arbore Schema sistemului de foraj „Hild differenfial (dual) drive". C) sistemul de comanda „Hild differential. (dual) drive"; A) arbore de transmisiune intermediar; S) aparat de sondaj; 4 \ f rla ron lai (al l vî I iarV Ct mntAanola /i\ ei AM plabilă Ia masa de foraj; 12) roată decuplabilă a troliului, vitesa I; 12*) roată decup!ab:i!ă a troliului, vitesa II; 13) troliu de sapă; 14) masă rotativă (rotary) antrenată prin angrenaje conice; 15), 16), 17), 18), 19), 20) şi 21) roţi de transmisiune; 22) arbore principal. Motorul (1) antrenează 3-4-5—15-1 6-10-11 -20-14 şi 4-6-7-8 (8*)-9-22-21-C-18-A-17 (19)- 12 (12*)-^10 (10'*)- 13; motorul (2) produce o acţ.une diferenţială prin 3,-4,-6,-7'-8(8r). Roata liberă este străbătută de o bucea în interiorul căreia se roteşte liber un arbore (superior în figură) pe care sunt calate două roţi dinţate. Una din roţi este angrenată cu o roată calată pe arborele mijlociu, iar a doua este angrenată cu superior, când roata (4) este fixă. Dacă se roteşte şi manivela mijlocie, se realizează acelaşi sistem, dar cu roata (4) în rotaţie. 2. ~ cu roţi conice [^HcJjepeHu.Haji c kohh-HecKHMH niecTepHflMH; differentiel â pignons 150 coniques; Kegelrad-Ausgleichgefriebe, KegeJrad-differentialgetrîebe; bevel gear differential; ku-poskereku differenciâlhajfâs]: Angrenaj diferen- ţial cu roţi dinţate conice. Se foloseşte: ca diferenţial de automobil; ca mecanism diferenfial (v. sub Diferenţial, mecanism ~); în industria petrolului, la dispozitivul Hild drive (v. Hild drive) pentru antrenarea sapei rotative, care are două electromotoare identice, cuplate prin angrenajul diferenţial conic la mecanismul de sapă. Acest sistem realizează o gamă mai mare de vitese decât sistemul cu un singur motor (v. fig., p. 149). 1. Diferenfial de automobil [aBT0M06HJibHbiH AH^epeHlţHaJl; differentiel d'automobile; Kraft-fahrzeug-Ausgleichgetriebe; automobile differential, car differential; gepkocsi differenciâl-mu]: Diferenţial aşezat între arborele de transmisiune şi axele roţilor motoare ale autovehiculelor, spre a permite celor două roţi să aibă turaţii diferite. Când autovehiculul descrie o curbă, roata motoare interioară se deplasează pe un cerc de rază mai mică. De asemenea, când numai una din roţi trece peste un accident de teren, ea are o turafie mai înaltă decât roata care rulează pe drum drept. Diferenţialul repartizează cuplul motor în mod egal asupra celor două roţi. *. ~ de automobil cu roţi cilindrice [aBTO-Mo6HJibHbiH AHcJîepeHiţHajrJc d;hjihhaphh6c- Diferenfia! de automobil cu rofi cilindrice. 1) coroana diferenţialului; 2) casefa safelifilor; 3) safelifi; 4) arborele safelifilor; 5) pinioane planetare; 6) şi 6') axe planetare. KHMH meCTepHHMH; differentiel â roues cy-lindriques pour automobile, Kraftfahrzeugstirnrad- differential, Stirnrad-Ausgleichgetriebe fur Kraft-fahrzeug; automobile spur-geardifferential; gepkocsi homlokkerekrendszeru differenciâlja]: Se foloseşte la transmisiunea prin lanţuri. E un diferenţial care se foloseşte numai la unele tractoare (Cletrac), iar alteori, combinat cu diferenţialul conic (Stoewer-Tatra). V. şi Diferenţial cu roţi cilindrice. s. ~ de automobil cu rofi conice [aBTOMO-6njibHbiH AH^epeHipiaji c KOHHnecKHMH mec-TepHHMH; differentiel d'automobile â pignons coniques; Kegelrad-Ausgleichgefriebe fur Kraft-fahrzeug, Kegelrad-Differentialgetriebe fur Kraft-fahrzeljg; automobile bevel gear differential, car bevel gear differential; gepkocsi kupkerekdiffe-renciâl]: Este diferenţialul cel mai des întrebuinţat (v. fig. sub Angrenaj diferenţial). Pinionul de atac angrenează coroana diferenţialului, fixată pe caseta diferenţialului; aceasta se învârteşte într'un plan perpendicular pe figură, antrenând totodată şi sate-lifii conici. Fiecare satelit se poate roti liber în jurul arborelui său. Când în loc de doi satelifi există patru, arborii lor constitue crucea satelifi-lor. Roţile planetare sunt legate la rofile automobilului prin axele planetare. Când automobilul se deplasează în aliniament, cele două rofi planetare au aceeaşi turaţie, şi deci sateliţii au numai o mişcare de revoluţie împreună cu caseta diferenţialului. In curbe, roata din afară ro-tindu-se mai repede, sateliţii mai primesc şi o mişcare de rotaţie în jurul arborelui lor propriu. Diferenţialul este închis în cutia diferenţialului. La tipul din fig. 420 (voi. I), caseta se sprijine pe cutia diferenţialului prin intermediul rulmenţilor diferenţialului. La alte tipuri, caseta se sprijine tot prin rulmenţi, pe axele planetare. Pinionul şi coroana pot avea: dinfare dreaptă (la tractoare sau vehicule grele şi încete), care face sgomot şi se uzează repede; dinfare oblică, la care angrenarea e mai lină; dinţare în spirală, care are mersul cel mai lin, dar nu se poate tăia decât pe maşini speciale (Gleason, Klingenberg). Raportul de transformare între pin ion şi coroană, pentru automobilele de pasageri, este de cca 4:1. Pentru tracţiunea grea (autocamioane, vehicule militare, etc.), unde raportul de transformare trebue să fie mult mai mare decât 4:1, pinionul de atac şi coroana conică se înlocuesc printr'o transmisiune cu şurub fără fine. 4. Diferenfial de automobil cu blocare automată [aBT0M06HJibHbm AH^epeHiţHaji c 3aMbmaHH-eM (c OCTaHOBOM); differentiel d'automobile â blocage; Kraftfahrzeug-Ausgleichgetriebe mit Ver-riegelung; power lock car differential; gepkocsi on-zârlatu differenciâlja]: Diferenţial de construcţie specială, care, în anumite împrejurări, produce cuplarea rigidă între ele a axelor planetare. Cu diferenţialele obişnuite, când la pornire una din roţi nu are aderenţă suficientă la sol (nisip, baltă), întreg cuplul motor se aplică la roata fără aderenţă, ceea ce face ca aceasta să se învârtească în gol, aşa că automobilul nu poate porni. Prin autoblocarea diferenţialului, axele planetare devin solidare, astfel încât cuplul motor se aplică la roata cu aderenţă şi automobilul poate porni. — Un sistem mai cunoscut e „M 151 et S", care foloseşte roti cilindrice elicoidale şi şuruburi fără fine, cu unghiurile dinţilor alese astfel, încât roţile planetare să poată acţiona sateliţii, însă sateliţii să nu poată acţiona roţile planetare. In sistemul din fig. de sub Blocare, diferenţial cu ~ automată, colivia a este antrenată de coroană, iar inele cşi b sunt legate fiecare cu o axă din spate; aceste inele au suprafeţele opuse ondulate, între ele fiind dispus un număr de culise. La mers în aliniament, colivia antrenează ambele inele prin cari se blochează. In curbe, inelele pot avea turaţii diferite. Acest diferenţial are uzuri mari, ceea ce în-fluenţează asupra uniformităţii de funcţionare. î. Diferenţial de maşini textile [AîK^cjpepeH-iţHaJI TeKCTHJibHb MaiHHH; differentiel pour ma-chines textiles; Differentialgetriebe bei Textilma-schinen; differential gear of textile machines; texfiI-gepek differenciâlmeghajtâsa], Ind. text.: Diferenţial folosit la maşinile textile. Se aplică, între altele, Ja flyere, pentru variaţia turaţiei mosoarelor, prin combinarea turaţiei constante a arborelui de comandă cu turafia variabilă a unui dispozitiv de reglaj special. Există două tipuri: diferenfial cu şasiu fix, la care şasiul este fixat pe arborele de comandă şi are turaţia egală cu a arborelui, şi diferenfial cu şasiu liber, la care suportul rofilor planetare e fixat pe arborele de comandă şi are iurafia constantă a arborelui. Se mai aplică la selfactoare, pentru variafia turaţiei fusurilor; turaţia constantă a arborelui de comandă produce, prin acţiunea suplementară a cadrantului, turaţiile variabile ale fusurilor, necesare torsiunii şi detur-najului. Se folosesc diferenţiale cu trei timpi, pentru selfactoare de bumbac şi de lână pieptenată, şi diferenţiale cu cinci timpi, pentru selfactoare de lână cardată şi vigonie. Diferenţialul se mai foloseşte la anumite selfactoare pentru bumbac, la antrenarea valfurilor debitoare, la anumite maşini de pieptenat, la unele contoare înregistratoare a producfiei, etc. 2. Diferenfial Hild drive. V. Hild drive şi Diferenţial cu roţi conice. s. Diferenţial, aparat V. Diferenţial, instru- ment 4. Diferenfial, bobinaj V. Diferenţială, înfăşurare 5. Diferenfial, compresor V. Compresor diferenţial. 6. Diferenfial, calcul V. Calcul diferenţial. 7. Diferenfial, condensator~ [^H(|)epeHiJiHajib-HblH KOHfleHcaTOp; con-densateur differentiel; Dif-ferentialkondensator; differential capacitor, differential condenser; differenciâl kondenzâtor]. Te/c.: Condensator electric variabil, cu plăcile statorului divizate în câte două Schema de condensator di-părţi, astfel încât fiecare ferential. din aceste părţi să for- 1J armatură mobilă; 2) ar-meze cu plăcile rotorului maturi fixe. un condensator a cărui capacitate creşte cu cât scade capacitatea celeilalte părţi, şi invers (v. fig.). 8. Diferenfial, electromagnet ~ [flHcjDepempr-aJlbHblH 3JieKTpOMarHHT; electro-aimant differentiel; Differentialelektromagnet; differential electromagnet; differenciâl-elektromâgnes]. V. sub Diferenţială, înfăşurare a. Diferenfial,galvanometru V. Galvanome- tru diferenţial. 10. Diferenfial, galvanoscop V. Galvanoscop diferenţial.' 11. Diferenfial, inductor V. Inductor diferenfial. 12. Diferenfial, instrument ~ [AHcfrepeHiţHajib-HblH HHCTpyMeHT (npH6op); instrument differentiel, appareil differentiel; Differentialinstru-ment; differential instrument; differenciâl muszer]. Fiz.: Instrument care măsoară diferenţa a două mărimi, eliminând astfel numeroşi factori de e-roare exteriori. Ex.: manometru diferenţial. îs. Diferenfial, manometru V. Manometru diferenţial. 14. Diferenfial, mecanism ~ [flHC^epemţH-ajIbHblft MexaHH3M; mecanisme differentiel; Dif-ferentialgetriebe; differential gear; diferenciăl-meghajtâs] Mş.; Sistem suplementar de angrenaje al unor maşini de frezat, care permite fre-.zarea mai precisă după o elice, printr'un avans de rotaţie suplementar în timpul tăierii. Maşina de frezat este de tip universal, sau de tipul special pentru frezarea rofilor dinfate cilindrice, cu dinfi inclinafi. In schema alăturată, a unei maşini de frezat fără mecanism diferenţial, trasată în linii pline, mecanismul diferenfial suplementar este Schema transmisiunilor unei maşini de frezat universale cu mecanism diferenţial suplementar. 1) electromotor; 2) cutia de vitese principală; 3) arbore port-freză; 4) roţi de schimb pentru capul divizor; 5) arbore port-piesă (al capului divizor); 6) rofi de schimb pentru avansul automat al mesei dfe lucru; 7) şurub de avans orizontal (în general longitudinal) al mesei; 8) rofi de schimb suplemen-fare; 9) mecanism diferenfial suplementar. trasat în linii întrerupte. Prin rofile suplementare şi diferenfial, axul port-piesă primeşte o rotafiesuplementară, care îi modifică avansul de rotafie prin- 152 cipal. La această prelucrare se foloseşte de pbi-ceiu, o freză elicoidală, mai rar o freză modul simplă. Avantajele maşinii de frezat cu mecanism diferenfial sunt: realizarea mai exactă a unghiului de înclinare teoretic al dinfării prelucrate» tăierea rofii (elicea spre dreapta) şi contra a profilului (elicea spre stânga) unui angrenaj cu un singur reglaj al maşinii, şi faptul că finisarea dinfilor eli-coidali prin a doua frezare nu reclamă o nouă reglare a poziţiei relative inifiale a piesei şi a frezei. i. Diferenfial, montaj ~ [#H(|)epeH^ajibHbm MOHTaîK; montage differentiel; Differentialschal-tung; differential connection; differenciâl kapcso-lăs]. Te/c.: Montaj folosit în transmisiunile telegrafice duplex, cari permit telegrafierea simultană pe aceeaşi linie, în ambele sensuri. Atât transmijătorul, cât şi receptorul, au câte un releu alcătuit dintr'un electro-magnet cu înfăşurare diferenţială, pe fiecare braf fiind câte două înfăşurări identice, deci în total patru înfăşurări. Curentul de plecare alimentează electromagne-tul printr'o bornă mediană şi se împarte în cele două ramuri, ale căror acţiuni în electromagnet se anulează. Curentul de pe linie străbate înfăşurarea, ceea ce face să Montaj diferenţial „duplex". }) linia reală; 2) linia artificială; 3 şi 3') brafele releului diferenţial al receptorului; 4, 5, 6 şi 7) înfăşurările releului diferenţial; 8) transmifător; 9) baterie; 10) pământ. lucreze releul receptor. Echilibrarea perfectă a liniei artificiale prin care se realizează legătura cu pământul, care serveşte drept conductă de „întoarcere", cu cea reală, (care are o singură conductă), se controlează cu un galvanoscop diferenţial. V. Diferenţială, înfăşurare Galvanoscop diferenfial, 2. Diferenfial, ohmmetru V. Inductor diferenţial. s. Diferenfial, palan V. Palan diferenţial. 4. Diferenfial, releu ~ [zţH^epeHiţHajibHoe pejie; relais differentiel; Differentialrelais; differential relay; differenciâl-rele], V. şi Diferenţială, înfăşurare Protecţiune diferenfială; Releu. 5. Diferenţial, ser ipete V. Seri pete diferenfial. «. Diferenfial, şurub ~ [ftHtJjepeHiţHajibHbift BHHT; vis differentiel le; Differentialschraube; differential screw; (U 7 H- d ifferenciâl-csavarl]. M?.: Dispozitiv care constă dintr'o tijă cu două___________________________________________ filete cu paşii foarte pufin di- , Şvirub dife^nfiaJ. £ -î' * *1 0 cadru fix, gradat; 2) tijă cu doua filete; teriţl, aşa incat, filet de pas hlr* 4) filet de pas h2, pujin la O rotaţie diferit de hi; 5) piuliţa lunecătoare cu. ac completă a ti- " indicator, jei, o piuliţă se deplasează numai cu diferenţa dintre paşi. Astfel se obţin deplasări foarte mici, chiar cu filete cu paşi relativ mari, ceea ce permite mişcări foarte fine» combinate cu transmisiuni de forţe relativ mari. Se foloseşte la prese, la vinciul diferenţial, la dispozitive de reglare şi de măsură, etc» 7. Diferenfial, vinciu ~ cu şurub [flH(J)(i)epeH-iţHaJIbHblH BHHTOBOH ftOMKpaT; v£rjn djfferen-tiel; Differential-Schraubenwinde; differential (screw) jack;differenciâlsatu, dif-ferenciâlemelo]: Vinciu compus din două piese tubulare, aşezate una în interiorul alteia, şi o tijă filetată. Postamentul şi suportul central fiind în contact cu solul, respectiv cu sarcina de ridicat, nu se pot roti. Piesa intermediară, în formă de tub, are un filet exterior (de ex. spre dreapta), un filet interior, în sens opus (de ex. spre stânga), un mecanism de acţionare, care constă dintr'o roată dinţată acţionată printr'un clichet CU pârghie, sau Vinciu diferenfial. dintr'un şurub fără fine şi ma- 1}ghiară de susţinere; nivelă. Diferenţa dintre pasul 2)pârghie;3)piesăin-filetelor inferior şi exterior este termediară cu fileta] mică; la O învârtitură, vinciul se diferenfial; 4) suportul înalţă sau coboară numai cu (piciorul) vinciului, această diferenţă. V. Vinciu. 8. Diferenfială [ftHCjîclîepeHiţHaJibHaH; differentiel Ie; Differential; differential; differenciâl]. An. mat.: Dacă /(%, x2, * ■ ■, xn) e o funcţiune reală„ de variabilele xlt ■ ■ • xn, şi dxi, dx2,'' *,descreşteri date acestor variabile, şi dacă creşterea! funcţiunii f se poate pune sub forma /(*! + dx1( •••, x„ + dxM)“/(xi» X2,’",xn) = YiAiW d*i + s£|d**|' î=1 i-\ unde s tinde către zero odată cu £ |dx/|, funcţiunea se numeşte diferenţiabilă, iar expresiunes d/= hA> dxî i-\ se numeşte diferenţiala ei de ordinul întâiu. Diferenţiala reprezintă o aproximafie a creşterii func-n fiunii în măsura în care sjjjj |da^| e neglijabil fafă de ea. *=i Funcfiunea este diferenţiabilă până la ordinul m incluziv, dacă creşterea ei se poate pune sub forma /(x, + d%, • ■ •, xn + dxj - /(*!, ■ • ■ ,xn) = m , (*1'"■*;vd*i+-"d*B)+s(2jd*J|)i.unde ;=1 s are aceeaşi proprietate ca mai sus, iar cpz- este un polinom omogen de gradul i în 6x±, • * *, dxn^ cu coeficienţi funcţiuni de xlt *■*, xn, polinom care se notează cu d*/ şi se numeşte diferenţiala de ordinul i a funcţiunii /. 9. Diferenţiala absolută a componentelor intensităţii unui câmp ole tensori [AH(|)<|)epeH- 155 ^ajibHan adcojnoTHaa cjiaraiomHX nanpn-HteHHOCTH nojiH TeH3opoB; d'rfferentielle ab-solue des composantes d'intensite d'un champ de tenseurs; absolutes Differential der Feldstarkekomponenten eines Tensorfeldes; absolute differential of the intensity components of a tensor field; egy tenzormezo erossegosszetevojenek teljesdifferenciâlja]. Geom., C/c. t: Limita diferenţei dintre valoarea unei componente >rSiS2...Sp _ # 1 Hi n • . iq a tensorului de câmp într'un punct P' dintr'o multiplicitate cu n dimensiuni, şi dintre valoarea pe care ar avea-o acea componentă, dacă s'ar transporta astfel tensorul din punctul P în P', încât scalarul invariant P.aH bîft * * ‘ q\, Uip=YlAH • (*»= 1' ’n’P < n'>' h-ip Proprietatea ei fundamentală este aceea de co-varianţă, şi anume: dacă, printr'o transformare de variabile, (tip devine Qp, prin aceeaşi transformare, da)p devine d&^. Operaţiunea de diferenţiere exterioară nu se poate aplica succesiv aceleiaşi forme deoarece, după o teoremă a lui H. Poincare, diferenţiala exterioară a doua a unei1 forme exterioare oarecari este identic nulă. 3. Diferenfiala totală exactă [noJiHan TOHHaa AHC^epemţHaJlbHaH; differentielle totale exac- 154 cte; vollstăndiges Differenfial; total exact differential; totălis differenciâl]. An. maf.: Formă Pfaff do) = X1dx1+ ... ±Xndxn care este diferenţiala unei funcfiuni de aceleaşi variabile, adică satisface condifiunile pentru orice i=J=j. 1. Diferenfială, divizare V. Freza re, îm- părţire diferenţială la 2. Diferenfială, ecuafie V. Ecuaţie dife- renfială. 3. Diferenfială, frână V. sub Frână diferenfială. 4. Diferenfială, geometrie V. sub Geometrie. 5. Diferenfială, împărfire ~ la frezare, V. Fre-zare, împărfire diferenţială la e. Diferenfială, încălzire ~ [AH^epemţHajib-HOe HarpeBaHHe; chauffage differentiel; Diffe-rentialheizung; differential heating; kulonbozo ho-toku hevites]. Mefl.: Tratament termic (al unui metal), consistând într'o încălzire condusă anume, încât diferitele părfi ale piesei tratate să atingă temperaturi neegale, astfel încât, prin răcire,, să capete proprietăfi mecanice diferite. 7. Diferenfială, înfăşurare ~ [AH(|)epeH-IţHaJIbHan 06M0TKa; bobinage differentiel; Dif-terential-Wicklung; differential winding; differenciâl tekercseles]. Elf.: înfăşurare electrică de electro-magnet (care poate fi al unui releu, etc.) cu posibilitatea de alimentare pe la bornele extreme {fig. a) sau între o bornă mediană de o parte şi între bornele extreme de alta (fig. b). In primul înfăşurare diferenfială. caz, electromagnetul acţionează ca un electro-magnet simplu, iar în al doilea, fluxul lui magnetic e, practic, în întregime un flux de dispersiune, şi electromagnetul nu lucrează. 8. Diferenfială, interconexiune ~ a aripioarelor [AH(|)epeHi];HajibHaH ycTaHOBKa 9Jiepo-HOB; interconnexion differentielle des ailerons; Differentialverbindung der Querruder; • differential aileron arrangement; ferde tengelyek diffe-renciâlkotese]. Av.: Interconexiune a aripioarelor unui avion, aranjată astfel încât, la o mişcare a manşei, deplasarea în sus a uneia din aripioare să fie mai mare decât deplasarea în jos a celeilalte. 9. Diferenfială, protecfiune ~ [AH(|)epeH-iţHaJIbHaH 3amHTa; protection differentielle; Differenfialschufz; differential protection; diffe-renciâl-vedo]. Elf.: Sistem de protecfiune bazat pe principiul releurilor diferenfiale. E folosit în centralele şi în substaţiunile electrice de curent alternativ, în special pentru protecfiunea barelor colectoare, a alternatoarelor şi a transformatoarelor.— Deosebim, între altele: 10. protecf’nune ~ a alternatoarelor [AH-$epeHi]lHajibHaH 3am,HTa aJibTepHaT0p0B; pro-fection differentielle des alternateurs; Differenfialschufz der Aiternaioren; (a. c.) generator differential protection; alternâtorok differenciâlve-delme]: Sistem de protecfiune care lucrează sub acfiunea diferenfei sau, uneori, a raportului dintre intensităţile curenfilor la cele două capete ale unei faze de altemator. Indică şi limitează defectele inferioare. In fig. (p. 83 Desen de schemă electrică) e dat, ca exemplu, un montaj cu protecfiune diferenfială procentuală pentru un alternator trifazat în stea. Montajul diferenfial procentual este superior montajului diferenţial simplu contra supracurenfilor, deoarece permite folosirea unui releu diferenţial extrasensibil, care să acţioneze şi pentru scurt-circuite din apropierea punctului neutru, fără a deranja curenţii de defect iniţiali, cari sunt extrem de tari; de asemenea, nu acţionează prea repede sub impulsul acestor curenţi iniţiali. 11. protecfiunea ~ a barelor colectoare [Ae^epeHt^HajibHaa sanţHTa c6opHbix ihhh; protection differentielle des barres communes; Differentiaischutz der Sammelschienen; bus-bars differenfial protection; gyujtosinek differenciâl-vedelme]: Constă, în principal, din întrerupfoare automate, cu releuri cari intră în acţiune când se depăşeşte o anumită valoare a diferenţei dintre intensităfile curenfilor din două secţiuni diferite ale barelor colectoare. Protecţiunea diferenţială e selectivă; pentru a fi şi sensibilăr ■reclamă şi transformatoare de măsură de intensitate, de mare precizie. 12. protecfiunea ~ a transformatoarelor [AH^epeHiţnajibHaH 3aiu;HTa TpaHC(|)0pMaT0-pOB; protection differentielle des transformateurs; Differentiaischutz der Transformatoren; differential protection of transformers; trânszformâtorok differencislvedelme]: Protecfiune folosită Ia marile transformatoare de putere, pentru protecţiunea contra scurt-circuitelor între spire sau contra ajungerii la pământ. ia. Diferenfială, punte ~ [AHttJepemţHajib-HblH MOCT; pont differenfiel; Differentialbrucke; differential bridge; differenciâlhid]. Elf.: Punte folosită în curent alternativ pentru măsurarea im-pedanfelor. Două din ramurile punţii confin un transformator diferenfial 7, lă secundarul căruia 155 Punte diferenfială. este legat un indicator de curent G. Dacă Z este impedanfa de măsurat şi N cea de comparaţie, pentru acelaşi număr de spire în primarul transformatorului G nu indică prezenfa niciunui curent, când Z=N. Pentru frecven|e mai înalte decât 5 *104 per/s, transformatorul diferenţial nu are circuit feromagnetic, iar pentru frecvente mai joase are circuit feromagnetic. î. Diferenfială, tobă ~ [AHtJjepeHijHajibHbXH 6apa6aH; tambour differentiel; Differentialtrom-mel; differential drum; differenciâidob]. Tehn.: Tobă cu doi diametri diferifi, folosită la instalafii de tracţiune cu cabluri. La o învârtitură, cablul de pe jumătatea tamburului cu diametrul D, mai . mare, se înfăşură cu lungimea n D, iar cablul de pe jumătatea de diametru d, mai mic, se înfăşură numai cu d. 2. Diferenţiale, ecuaţie cu ~ totale [ypaB-HeHHe c nojiHbiMH AH(|)epeHLi;Ha jibHbiMH; equation aux differentielles totales; totale Dif-îerentialgleichung; total differentials equation; iotâlis differenciâlegyenlet]. 4 An. nraf.: Ecuaţie al cărei prim membru este o formă Pfaff, adică o ecuajie de tipul X1dx1+---+Xndxn=0, X^Xt(xlt ■■ • xn). Ecuaţiile cu diferenţiale totale se împart în două clase: cele complet integrabile, şi cele cari nu sunt complet integrabile. V. Integrabilitate completă. Sin. Ecuajie Pfaff. 3. Diferenţiale, sistem de ecuafiii cu ~ totale [CHCTeMa noJiHbix #H(î>epeH^aJibHbix ypaB-H6HHH; systeme d'equations aux differentielles totales; totale Differentialgleichungen; system of total differentials equations; totâlis differenciâl egyenletrendszer]. An, mat.: Sistem format din mai multe ecuafii cu diferenţiale totale,, care este deci de forma X^dxi + • ■ • 4- Xindxn~0 ; Xik = Xi/,(Xn,-..,Xn)l (i=1i...fm). Sistemele de ecuaţii cu diferenţiale totale se împart în două clase: cele complet integrabile, şi cele cari nu sunt complet integrabile (v. Integra-bilitate completă). Sin. Sistem de ecuaţii Pfaff. 4. Diferenţiale, metoda termoelementelor ~ [MeTOA AH^epeHiţHajibHbix TepMoajieKTpH-H6CKHX BJieMeHTOB; methode des piles fhermo-electriques differentielles; Meihode der Differen-tialthermoelemente; differential thermo-piles method; hoelemek differenciâl eljârâsa]. Fiz: Cea mai exactă metodă pentru determinarea eficacităţii eritemafe a surselor de radiafii. Consistă în legarea în serie a două termoelemente, unul acpperindu-se cu un filtru de sticlă de bariu şi flipt, iar celălalt cu un filtru de cuarf. Compa-rarea curenfilor celor două termoelemente, când sunt cunoscute curbele de transmisiune respective ale filtrelor, permite calcularea eficacităfii eritemale a unei surse pentru care repartiza energiei spectrale a fost determinată în prealabil. Se aplică în studiul radiaţilor ultraviolete. 5. Diferenfiere [AH$(|)epeHij;Haij;Hfl; differen-ation; Differenzieren; differentiation; differen- ciâlâs]. An. mat.: Operaţiunea de calcul a diferenţialei unei funcfiuni. 6. Diferenfiere magmatică [MamaTHHecKafl £H(|>(|>epeHlţHaiţHfl; differentiation magmatique; magmatische Differenzierung; magmatical differentiation; magmâtikus elkulonules], Pefr.: Fenomen prin care o magmă inifială, cu o anumită compoziţie chimică globală, dă naştere la diferite tipuri de roce, de compozifii diferite. 7. Diferenţierea mugurilor [pa3BHTHe noneK; differentiation des bourgeons; Fruchtknospenent-wicklung; bud development; termesrugy kifej-lodese]. Horf.: Formarea mugurilor floriferi din mugurii vegetativi, prin aparifia succesivă, în interiorul celor din urmă, a tuturor organelor flo-‘rale, începând cu sepalele şi terminând cu pistilul. ş. Dîfferdîngen, traversă ~ [iHHpoKonojiOH-Han AByTaBpOBan 6aJIKa; profil Differdange; Differdingenprofileisen; Differdange beam; differ-dingenvasszelveny]. Metf.: Otel I, cu tălpile late (N. C.j. 9. Diforme, sisteme ~ [ypoAJiHBbie ch-CTeMbl; systemes difformes; difforme Systeme; difform systems; alaktalan rendszer]. Chim. fiz.: Sistemele eterogene în cari una din faze are dimensiuni foarte mici pe o direcţie sau pe două direcţii din spaţiu; dacă dimensiunea este redusa pe o singură direcţie, se obţine o foiţă, un film sau o lamelă (sisteme lamelare); dacă dimensiunile sunt reduse pe două direcţii perpendiculare, se obţine un filament sau o fibră (sisteme fibrilare). Când dimensiunile unei faze suni reduse pe cele trei direcţii, se obţine un sisiem dispers. Sistemele disperse pot fi, la rândul lor, diforme, dacă particulele nu sunt sferice sau a-proape sferice (formisotrope), ci au formă de foite, de bastonaşe sau de filament (formanisotrope). 10. Difosgen [#H(i)OCreH; diphosgene; Grun-kreuzkampfstoff, Perstoff, Diphosgen; diphosgene; difoszgen, zoldkeresztes gaz]. Gaze: CICOOCCb. Cloroformiat de metil triclorat. Gaz de luptă sufocant, asfixiant. E un lichid incolor cu p. f. 127° şi d. 1,65. La 200° se descompune în două molecule de fosgen: CICOOCCl3 = 2 COCI2. Are produsul letal 500, pragul de excitafie 5 mg/m3 şi limita de suportabilitate 50 mg/m3. Sin. Surpalit. 11. Difracfiune [AHC^paKii.HH; diffraction; Beu-gung; diffraction; fenyelhajlâs]. Fiz.: Ansamblu de fenomene optice în cari se pun în evidenfă abaterile dela propagarea rectilinie a razelor de lumină. In fenomenele de difracfiune, lumina pare că ocoleşte obstacolele opace şi, când este primită apoi pe un paravan de observafier arată că separafia dintre regiunea luminată a paravanului şi cea umbrită nu este netă, ci este formată dintr'o serie de franje vecine, alternativ obscure şi luminoasei acestea din urmă având o intensitate care scade din spre zona luminoasă spre 156 zona de umbră. Fenomenele de difracfiune pun în eVidenfă aspectul ondulator al luminii. Conform principiului lui Huygens, fiecare punct al unei suprafe|e de unda oarecare devine centru de emisiune, iar fenomenele de difracfiune dintr'un punct din spafiu rezultă prin interferenţa tuturor fasciculelor de radiafie cari ajung în acel punct, provenind dela toate aceste centre de emisiune secundare. Difracfiunea luminii are aplicafii practice, în special în cazul reţelelor de difracfiune, cari alcătuesc piesa dispersatoare în anumite tipuri de aparate spectrale, folosite în domeniile spectrale în cari nu se găsesc substanţe transparente pentru a se construi prisme, sau în aparateie spectrale de mare putere separatoare. 1. Difracfiune electronică [3jieKTpOHHan ru~ cjppaKIţHH; diffraction electronique; Elektronen-beugung; electronic diffraction; elektroneihajlâs]. Fiz.: Ansamblu de fenomene prezentate de un fascicul de electroni în anumite condifiuni experimentale, fenomene cari rezultă prin interferenfa undelor de materie asociate electronilor, şi cari sunt analoage, ca aspect, cu acelea cari au loc în cazul difracjiunii fasciculelor de unde radiate. 2. Diftong [ftH^TOHr; diphtongue; Diphtong; diphtong; kettos betu, kettos hangzo]: 1. Silabă formată din două vocale. — 2. Arfe gr.: Două litere cari reprezintă vocale şi sunt turnate într'o singură piesă. s. Dîfuzanft, mediu ~ [flH4)4>y3HaH cpe^a; milieu diffusant; Zerstreuungsmediumi; diffusing medium; szetszorâsi kornyezet]. Fiz.: 1. Mediu optic neomogen, care refractă difuz fasciculul de radiafie care-l străbate. — 2. Mediu acustic neomogen, care refractă difuz un fascicul de unde sonore care-l străbate. 4. Difuzibil [Jierno £H(|)(J)yHAHpyK)iiţHH; dif-fusible; diffusionsfâhig; diffusible; szetszoro]. Chim. fiz.: Calitatea unei substanţe de a putea difuza în masa altei substanfe. 5. Difuzibiliiafe termică [cn0C06H0CTb K Ten-JIOBOH ,n;H(J)(|)y3HH; diffusibilite thermique; ther-misches Diffusionsvermogen; thermic diffusivity; hoterjedesi kepesseg]: Raportul a dintre con-ductibilitatea termică X şi produsul căldurii specifice c prin masa specifică p a unui material: _ X ~~ pc o. Difuziune [flH(|)(|)y3HH; diffusion; Diffusion; diffusion; diffuzio, âtszivârgâs, âtszuremkezes]. Fiz., Chim.: Fenomenul pătrunderii moleculelor sau a atomilor unui corp A în interiorul masei unui al doilea corp B, cu care este în contact, datorită mişcărilor lor proprii. Cantitatea M de substanfă A, care difuzează în unitatea de timp prin unitatea de arie, considerată ca vector M în direcfia şi sensul difuziunii, este egală cu produsul coeficien- tului de difuziune D prin gradientul concentratei d a substanfei A: Dgrad p. Coeficientul de difuziune depinde de natura celor două substanfe în prezenjă. Fenomenul este important mai ales în cazul a două gaze. In acest caz, p poate reprezenta presiunea parfială a gazului A în amestec. Difuziunea se poate observ® şi pentru două lichide suprapuse într'un acelaşf recipient, şi chiar pentru două corpuri solide în contact. Fenomenul difuziunii are numeroase aplicafii în tehnică. Astfel, de ex,, în industria zahărului se întrebuinfează difuziunea la extragerea zahărului din sfecla de zahăr cu ajutorul unor aparate speciale, numite difuzoare. 7. Difuziune a radiaţiei solare în atmosferă. V. Radiafie solară. 8. Difuziune optică [oimraecKaH flnci)(|)y3HH; diffusion opiique; Streuung; scattering, diffusion; szetszorodâs]. Fiz.: Fenomenul de răspândire, în toate direcţiile, a razelor de lumină ale unui fascicul incident. — Deosebim: 9. ~ optică prin reflexiune [pe(|)JieKTHBHaH OnTHHeCKan flH(|)(|)y3HH; diffusion optique par reflexion; gestreute optische Reflexion; scattering by reflection; szeîszort optikai visszaverodes]: Fenomen în care razele de lumină dirijate, incidente asupra unei suprafeţe, sunt reflectate de ea spre exterior, în toate direcţiile, într'o repartiţie' caracteristică pentru substanţa difuzantă. 10. ~ optică prin transmisiune [TpaHCMHC-CHOHHaa onTHHecKaa £H(|)(J)y3Htf; diffusion optique par transmission; gestreute optische Durch-lassung; scattering by transmission; szetszort optikai âtbocsâtâs]: Fenomen în care razele de lumină dirijate, incidente asupra unei suprafefe, se refractă în ea spre interior, în toate direcfiile, într'o repartiţie caracteristică pentru substanţa difuzantă. 11. Difuziune, călire prin ~ [3aKajiKa nyTeM AH$(|)y3HH; trempe par diffusion; Diffusions-hărtung, Hărten durch Diffusion; diffusion har-dening; diffuzios-, feluleti edzes]. Metl.: Tratament termic consistând într'o călire superficială (v.), cum e cementarea prin gaze sau nitrurarea, în care se difuzează un gaz care confine carbon sau azot, la suprafafa unui metal sau a ofelului, pentru a mări duritatea superficială. 12. Difuziune, coeficient de ~ [K03(|)(|)H- U.H6HT £H(|)(J)y3HH; coefficient de diffusion; Dif-fusionskoeffizient; diffusion coefficient; diffuzios egyutthato]. V. sub Difuziune. îs. Difuziune, recoacere prin ~ [oTnycK (06-JKHr, OTHCHr) nyTeM flH(|)<|)y3.HH; recuisson par diffusion; Diffusionsgluhen; diffusion annealing; diffuzios izzitâs]. Mefl.: Tratament termic care se aplică ofelului turnat şi consistă într'o recoacere de lungă durată şi la temperatură înaltă, realizân- 157 du-se astfel o îmbunătăţire a structurii oţelului prin înlăturarea, în mare parte, a părţilor de metal solidificate sau cristalizate, conţinute în masa de oţel, Structura granuloasă care mai persistă mai poate fi înlăturată printr'o prelucrare la cald (forjare, laminare, etc.) sau printr'o normalizare (v.). 1. Difuzor [AH(|>(|)y30p; diffuseur; Diffusions-gefăfo diffuser; cukortartâny]. Ind. al im.: Aparat folosit în industria zahărului pentru extragerea acestuia din sfecla de zahăr (v. fig.). Difuzoarele 5 Difuzor. f) corpul difuzorului de formă cilindro-conică de SO - - 100 hl capacitate; 2) sită metalica; 3) capac mobil; 4) calorîzafor; 5) conductă de legătură cu difuzorul vecin. au, de obiceiu, formă cilindro-conică, şi sunt construite din fontă. La partea superioară a difuzorului se găseşte o deschidere care se poate închide cu un capac, prin care se face umplerea difuzorului cu tăieţei de sfeclă. La partea inferioară a difuzorului se găseşte o altă deschidere, prin care se face golirea şi care, de asemenea, este închisă cu un capac. Se mai găsesc, la difuzor, diferite supape prin cari este pus în legătură cu conducta de apă, de zemuri, etc. Fiecare difuzor are, alături de el, dispozitivul de încălzire, numit calorizator, care este un cilindru în interiorul căruia se găseşte un fascicul de ţevi aşezate vertical. Prin aceste ţevi circulă vaporii de apa, iar zemuri le circulă prin spafiul dintre ţevi, încălzindu-se. La unele difuzoare, încălzirea se face prin injectare de abur. In general, pentru extracţia zahărului se folosesc mai multe difuzoare, fiecare cu calorizatorul lui, formând astfel o baterie de difuziune. 2. Difuzor [flH(|>(|)y3op; diffuseur; Diffusor; diffuser; diffuzor-levegoszoro]. Insf. san.: Conductă scurtă, evazaţă, dintr'o distribuţie de aer, prin care pătrunde aerul într'o încăpere. Se foloseşte în cazul condiţionării aerului, evazarea având de scop să micşoreze vitesa de pătrundere a aerului în camera de consum. Uneori evazarea este fracţionată prin pereţi paraleli cu vâna de aer. s. Difuzor [B03AyniH0e conjio, B03^yniHaa HacaflKa; ajoutage di'air ; Lufttrkhter ; Venturi tube, air nozzle, choke tube; legfuvoka]. Mş. ferm.: Ajutaj convergent-divergent din camera de amestec a carburatoarelor cu injecţie, în care răspunde jiclorul principal (v. fig. sub Carburator). Prin forma sa specială, difuzorul dă următoarele efecte: mărirea vitesei aerului şi mărirea depresiunii în dreptul jiclorului, corespunzătoare creşterii vitesei vinei de aer, ceea ce face ca debitul jiclorului să fie suficient, chiar când motorul merge încet şi, deci, depresiunea produsă de aspiraţie este redusă; producerea de vârtejuri, cari dau un amestec mai intim al benzinei pulverizate cu aerul. —■ Deosebim: 4. /v/ simplu [npocToe B03flyniH0e conjio; diffuseur simple; einfacher Lufttrichter; plain Venturi tube; egyszeru legfuvoka]: Difuzor compus dintr'un singur ajutaj convergent-divergent, a cărui acţiune asupra jiclorului nu este prea puternică (v. fig. sub Carburator); 5. ~ dublu [ABOHHoe B03,n;yiiiH0e conjio; diffuseur double; Doppellufttrichter; double Venturi tube; kettos legfuvoka]: Difuzor compus dintr'un difuzor principal exterior, în interiorul căruia se găseşte un difuzor auxiliar. Ieşirea din difuzorul auxiliar se găseşte în dreptul gâtuirii difuzorului principal, aşa încât depresiunile lor se aduna, şi acţiunea asupra jiclorului este mult mai puter- Carburator Inversat cu difuzor dublu, f) obturator de aer; 2) jiclor; 3) canale şi ajutaje de aer suplementar; 4) plutitor; 5) ac de reg are'; 6) difuzor secundar (central); 7) difuzor principal; 8) cameră de amestec; 9) clapefă de gaze (vană-flufure); 10) cameră de nivel con-sfant; 11) racord la rezervorul de benzină. nîcă. Aceasta dă amestecuri carburante mai bogate la pornire, la mers încet şi la reprize (v. fig.). e. ~ triplu . [TpoHHoe B03flyniH0e cohjio; diffuseur triple; Dreifacherlufttrichter; triple Venturi tube; hârmas legfuvoka]: Difuzor compus din trei 158 ajutaje convergente-divergente coaxiale cari produc o depresiune foarte puternică înjiclor. Vâna de combustibil pulverizat fiind menţinută într'o poziţie centrală, se obţine un amestec mai uniform (v. fig.). i. Difuzor cu lamele elastice [ajiacTHHHoe Bos/ţyniHoe con-JIO; diffuseur â la-melles elastiques; elastischer Luft-trichter; elastic Venturi tube; ru-galmas lemezes legfuvoka]: Difuzor simplu sau dublu, aşezatîn in-riorul unui con cu lamele elastice. La vitesa redusă a motorului, depresiunea în camera de aspiraţie e mică, conul elastic stă închis, şi ambele jicloare sunt supuse depresiunii create de difuzoarele centrale; la vitese mari, depresiunea în camera de aspiraţie creşte, lamelele conului elastic se deschid, iar depresiunea produsă de cele două difuzoare scade, adică scade şi acţiunea ei asupra primului jiclor. Jiclorui al doilea fiind aşezat în afara difuzoarelor, va fi supus Carburator inversat cu difuzor cu lamele. t) cameră de aspirafîe; 2) clapetă (vană-fluture); 3) cameră de amestec; 4) difuzor mare; 5) difuzor mic; 6) difuzor cu lamelă; 7) jiclor principal; 8) jiclor de reglaj; 9) cameră de nivel constant. numai unei depresiuni foarte mici, când conul este deschis; debitul lui va scădea deci foarte 1) clapetă de gaze; 2) cameră de amestec; 3) jiclor de pornire; 4) cameră de nivel constant; 5) difuzor principal; 6) difuzorul al doilea; 7) difuzorul al treilea; 8) jiclor principal; 9) jiclor de debit constant; 10) orificiu calibrat cu debit constant. mult, aşa încât dozajul amestecului carburant nu se schimbă (v. fig.). V. şi Carburator. 2. Difuzor [rpoMKoroBopHTejib, penpo#yK-TOp; haut parleur; Lautsprecher; loudspeaker; hangszoro]. Telc.: Transformator electroacustic care transformă puterea electromagnetică a unor curenţi şi tensiuni (de conversaţie) în putere sonoră, într'un sistem electromecanic în care se produce forţa motoare care se exercită, direct sau indirect, asupra radiatorului acustic al difuzorului. Acesta trebue să fie destul de puternic pentru ca sunetele să poată fi auzite de un anumit cerc de ascultători. Sin. Difuzor acustic, Difuzor electro-acustic, Vorbitor. După sistemul lor electromecanic, difuzoarele se împart cum urmează: s. Difuzor electrodinamic [3JieKTpo;^tH.aMH-HeCKHft rpoMKoroBopHTejib; haut-parleur elec- J fa Difuzoare electrodinamice, a) cu bandă; b) cu bobină; }) banda parcursă de curent; 2) membrana radiatoare; 3) bobina magnetului permanent; 4) bobina parcursă de curentul de compenşafie- frodynamique; elektrodynamischer Lautsprecher; electrodynamic loudspeaker; elektrodinamikus hangszoro]: Difuzor în care forţa motoare se exercită asupra unei conducte electrice mobile (de ex. o bobină sau o bandă) parcursă de curentul de conversaţie, şi care se găseşte în câmpuJ magnetic constant al unui magnet permanent (sau al unui eledromagnet cu înfăşurarea parcursă de curent continuu). Conductorul parcurs de curentul de conversaţie e, de obiceiu, solidar cu membrana radiatoare (v. fig.). 4. ~ electromagnetic [3JieKTpOMarHHTHbI& rpOMKOrOBOpHTeJIb; haut-parleur eiectromagne-fique; elektromagnetischer Lautsprecher; electromagnetic loudspeaker; elektromâgneses hangszoro]: Difuzor în care forţa motoare se exercită asupra armaturii feromagnetice a circuitului său magnetic, care e magnetizat continuu de un magnet permanent (sau de un electromagnet eu> înfăşurarea parcursă de curent continuu), peste care se suprapune magnetizarea slabă alternativă a curentului de conversaţie sau „microfonic,,f care trece printr'o înfăşurare a circuitului magnetic (v. fig.). Armatura feromagnetică nu are înfăşurare, nu e parcursă de curent, şi transmite forfa motoare, printr'un sistem mecanic, organului de radiafie sonoră care e, de obiceiu, o membrană. Sin. Difuzor feromagnetic. 1. ~ electrostatic [3JieKTpocTaTHHeCKHH rpOMKOrOBOpHTeJIb; haut-parleur electrostatique; elektrostafischer Lautsprecher; electrostatic loud- 6. ~ termofonic" [TepMO(|)OHHHeCKHâ rpoM-KOrOBOpHTeJIb; haut-parleur ţhermophonique; thermophonischer Lautsprecher; thermophonic loudspeaker; termofonikus hangszoro]: Difuzor în care forfa motoare se exercită direct asupra aerului, care e transpus în vibrafii sonore prin dilatajis Difuzoare electromagnetice, a) cu palefă încastrată; b) cu paletă oscilantă simetrică; c) cu paletă cu vibraţie Jiberă; 1) magnet permanent; 2) bobina. speaker; elektrosztâtikus hangszoro]: Difuzor în care forfa motoare se exercită asupra unei membrane mobile care se găseşte la tensiune constantă, între armaturile unui condensator elecfric, cari sunt puse sub o tensiune continuă, peste care se suprapune slaba tensiune de conversaţia. 2. Difuzor feromagnetic [$eppoMarHHTHbiii rpOMKOrOBOpHTeJIb; haut-parleur ferromagnetî-que; ferromagnetischerLautsprecher; ferromagnetic loudspeaker; ferromâgneses hangszoro]. V. Difuzor electromagnetic. S. ~ ilonic [HOHHblH rpoMKoroBopHTGJib; haut-parleur ionique; lonen-Lautsprecher; ionic loudspeaker; ionikus hangszoro]: Difuzor în care forfa motoare se exercită direct asupra aerului, pe care-1 transpune în vibrafii sonore un arc electric vorbitor, parcurs de un curent continuu, peste care se suprapune curentul slab de con-versafie. . 4. ~ piezoelectric [nbe303JieKTpHHecKHH rpOMKOrOBOpHTeJIb; haut-parleur piezoelectrique; piezoelektrischer Lautsprecher; piezoelectric loudspeaker; piezoelektrikus hangszoro]: Difuzor în care forţa motoare se exercită asupra unei mici plăci de cristal piezoelectric, care se transpune în vibrafii sonore, când se stabileşte între feţele ei tensiunea electrică de conversaţie. s. ~ -releu [pejieHHbiă rpOMKOrOBOpHTeJIb; haut-iparleur â action de relais; Relaiswirkungs-Lautsprecher; relay action loudspeaker; relehatâsu hangszoro]: Difuzor în care forţa- motoare e produsă de o sursă de energie independentă, tensiunile şi curenţii de conversaţie servind numai pentru a comanda mersul în timp al acestor forţe. şi contracţiunea provocată de temperatura variabilă a unor fire sau benzi conductoare,, parcurse de un curent continuu peste care se suprapune curentul slab de conversaţie. După radiatorul lor acustic, difuzoarele se împart cum urmează: 7. Difuzor cu membrană de mare suprafaţa [rpoMKoroBopHTeJib c otkphtoh flHatJpar-MOH; haut-parleur â grande surface; Gro^flăchen-Lautsprecher; open-diaphragm loudspeaker; hâr-tyâs hangszoro]: Difuzor care nu are pavilion, cl numai o membrană de mare suprafaţă, care radiază undele sonore. Sin. Difuzor (în înţeles restrâns). e. ~ cu pavilion [rpoMKoroBopHTeJib c py-nopoM; haut-parleur â pavilion; Trichfer-Laut-sprecher; horn loudspeaker; tolcseres hangszoro]: Difuzor care are un pavilion acustic, pentru a evita difracfiunea laterală a sunetelor joase. 9. Difuzor de lampă [jiaMnoBbiă ^H$4)y3op; diffuseur de lampe; Lampendiffusor, Lichtstreu-ungskorper; diffuser of a lamp; fenyszoro]: Dispozitiv care modifică repartifia fluxului luminos emis de o lampă, folosind mai ales fenomenul de difuziune optică. io. Difuzor de turbină hidraulică. V. Tub de aspiraţie. n. Difuzor telegrafic [Tejierpac|)Hbiă, TpaH-CJIHIţHOHHblfi penpOflyKTOp; diffuseur telegra-phique; Rundschreibeanlage; broadcast tele-graphy; tâviroberendezes]. Te/c.: Sistem de telegrafie, cu aparate imprinratoare simple, care serveşte pentru transmiterea telegramelor la mat multe posturi de recepfiune. 160 i- Dig [flaivtâa, njioTHHa, 3anpyAa; digue; Oeichf Damm; dăm, dike; ârvedelmi toltes» toltes]. hfidrof.: 1. Construcfie de pământ, de piatra, zidărie, etc., de lungime mare în raport cu lăfimea, şi de secţiune, în general, trapezoidală, construită In lungul văii sau pe marginea unui curs de apă, pentru a împiedeca sau a limita revărsările, pentru a izola de ape anumite porţiuni de teren (de «ex. în unele lucrări de fundaţii), pentru a corecta «albia unui curs de apăr etc. — 2. Construcfie de zidărie, din blocuri mari de piatră sau de beton, aşezată pe o fundaţie de anrocamente, destinată să apere de valuri şi de curenţi suprafafa de apă •a porturilor, sau sa mărginească platforme sau drumuri situate pe farm, în porturi. Din punct de vedere geografic, deosebim: 2. Dig fluvial [pe*raaH miOTHHa; digue de fleuve; Flufjdeich; river dam; folyo-gât]: Dig care apăra de revărsarea apelor terenurile şi localităţile din vecinătatea unui râu sau a unui fluviu. s. ~ maritim [MopCKSH #aM6a; digue de cner; Seedeich; sea dike; tengeri gât]: Dig care apăra ţărmul mării şi terenurile joase de pe coastă, de valuri sau de inundafiile produse de -flux şi reflux. După pozifia digurilor fluviale fafă de direcfia de curgere a cursului de apă, deosebim: 4. Dig longitudinal [npo/ţoJibHaa njiOTHHa; digue longitudinale; Lăngsdeich; longitudinal dam; pârhuzamos gât]: Dig aşezat paralel cu direcfia de curgere a unui curs de apă. 5. ~ transversal [nonepe^Han njioTHHa; digue transversale; Querdamm; cross dike; ke-resztgât]: Dig aşezat perpendicular sau înclinat pe direcţia de curgere a unui curs de apă. După cofa la care se găseşte creasta digului fafă de nivelul apelor mari ale cursului de apă, digurile se împart în: 6. Dig insubmersibil [0CH0BHafl, HenOTO-UJIfleMaH IIJIOTHHa; digue insubmersible; Winter-deich; main dike; nem elâraszthafo vedtoltes]: Dig insubmersibil. Dig a cărui creastă nu este depăşită nici de apele «extraordinare cari survin, de obiceiu, în timpul topirii zăpezilor (v. fig.). 7. ~ submersibil [noTonjineMan miOTHHa; digue submersible, digue de bordage; Sommer- <7 MM Dig submersibil. deich; summer dike; elârasztott vedtoltes]: Dig a cărui creastă nu este depăşită de apele mari, dar este depăşită de apele extraordinare (v. fig.). Din punctul de vedere al scopului pentru care este construit un dig, deosebim: s. Dig adormit [3anacHan njioTHHa; digue de reserve; Schlafdeich; back dike, spare dike; regi vedtoltes]: Dig vechiu, părăsit, păstrat pentru siguranţa unui dig nou, pe care-l dublează. Sin. Dig părăsit. 9. ~ auxiliar. V. Dig de protecfiune. 10. ~ de mal [6eperoBaH miOTHHa; digue de rivage; Uferdeich; bank dike;partvedmu]: Dig construit chiar pe malul cursului de apă, pentru a nu micşora suprafafa terenului de cultură. Se execută numai când malul este rezistent şi dacă nu se produc remuuri periculoase în amonte. 11. ~ de protecfiune [npe/ţoxpaHHTejibHafl 3anpyAa; ’digue de protection, digue de garanţie; Schutzdamm; safety embankment; vedmu, vedtoltes]: Dig de proporţii reduse, aşezat în amonte sau în aval de locul de constricţie al unui baraj-rezervor, pentru a menţine şantierul uscat. Sin. Dig auxiliar. 12. ~ de rezervor [np0TeKtţH0HHaH flaM6a He^JTHHbro 6ana; digue de reservoir; Schutz-mauer fur Oltank; oii tank protection dike; csor-dulo-gât]: Dig construit în jurul unui rezervor pentru a împiedeca împrăştierea lichidului în cazul spargerii rezervorului. Volumul cuprins în interiorul digului trebue să fie egal cu volumul rezervorului. îs. ~ deschis [OTKpbITaH /ţaM6a; digue ouverte; offener Deich; open dike; nyilt gât]: Dig care permite inundarea din aval, de către apele mari, a terenului îndiguit, favorizând depunerea de mâl fin, care contribue Ia fertilizarea solului. 14. închis [3aKpbITaH AoUVlda; digue fermee; geschlossener Deich; closed dike; zârt gât]: Dig care apără terenuri le joase contra apelor mari. Capetele digului se racordează cu terenul înalt neinundabil. 15. ~ inel [onoHCbiBaiomaH, orpam^aioman /ţaM(5a; digue de ceinture; Ringdamm, Ringdeich; encircling dike; tolfes gyuru, gyurus gât]: Dig care înconjură în întregime o localitate sau o por-ţidne de teren, pentru a le apăra de inundaţii. ie. ~ interior [BHyTpeHHHH #aM6a; digue interieure; Binnendeich; inner dam; belso elvâ-laszto toltes]: Dig care împarte un teren îndiguit în porţiuni mai mici, pentru ca inundaţiile să nu se întindă pe o suprafaţă mare. 17. ~ părăsit. V. Dig adormit. îs. ~ portuar [moji, nopTOBaa AaM6a; digue d'un port, mole; Hafendamm, Mole; mple, pier; kikotogât]: Dig care protejează suprafeţele de apă interioare ale unui port, de efectul valurilor şi al curenţilor (reduc oscilaţiile suprafeţei apei şi împiedecă pătrunderea aluviunilor la fund), în porturile maritime, — şi de efectul curentului apei, în porturile interioare. Se execută din blocuri mari 161 de piatră sau de beton, aşezate pe o fundaţie de se execută lucrări de apărare (anrocamente, pereuri uscate, etc.). î. Dig de piatră [KaMeHHan miOTHHa; digue en pierre; Steindamm; stone dam; kogât]: Dig al cărui corp este construit din blocuri de piatră de mărimi diferite. Are taluzele mai înclinate fafă de planul orizontal decât digul de pământ, şi are totdeauna nevoie de un dispozitiv de etanşare, care este coborît f5ână la stratul de pământ inrr 2. ~ mixf [miOTHHa CMemauHoro rana; digue mixte; Gemischtbaudeich; mixed construc-tion dam; vegyes gât]: Dig executat din materiale diferite (de ex. argilă şi piatră, pământ şi beton, etc.)» fiecare material ocupând o anumită porţiune din corpul digului (v. fig.). Reclamă o execuţie îngrijită, fiindcă suprafeţele mari de contact dintre diferitele materiale favorizează infiltraţiile şi alunecările (v. fig.). permeabil. Se execută fie sub formă de anrocamente (v. fig.), adică din blocuri de piatră Dig de anrocamente. a) ecran de etanşare de beton armat; b) zidărie uscata; c) zidărie de piatră brută, legată cu mortar; d) galerie longitudinală pentru drenarea apelor infiltrate în corpul digului. aşezate oricum şi nelegate între ele cu mortar, fie sub formă de zidărie uscată, la care blocurile Dig de zidărie uscată, a) corpul zidului; b) ecran de etanşare de beton arma*; cj plăcî de beton zidite, pentru protecfiune; d) pinten de beton. sunt aşezate regulat, iar golurile dintre ele sunt împănate cu pietre mai mici (v. fig.). s. Dig, elementele unui ~ [cocTaBHbie na-CTH IlJlOTHHbX;elements d'une digue; Deichbemes-sungen; dam elements; a gât jellemzo elemei]. Hidrot.: Părţile constituente ale unui dig, cari, legate între ele prin diferite relafii, permit dimensionarea digului şi calculul terasamentelor de executat. Aceste elemente (v. fig.) sunt: Creasta Elementele unui dig. cj creasta sau coronamentul digului; 8) baza mare; h) înălţimea digului; taluzul interior; te) taluzul exterior; a) unghiul de înclinare al taluzului; 1) nivelul apelor mari; 2) linia de infiltraţie; 3) banchetă; 4) nucleu de etanşare. (coronamentul), care reprezintă baza mică; baza mare; taluzul, adică tangenta trigonometrică a unghiului a de înclinare a pereţilor digului fafă de planul orizontal (taluzul interior este cel din spre apă, iar taluzul exterior este cel din spre uscatul îndiguit), şi care variază după felul digului (la digurile insubmersibile, taluzul exterior este, de obiceiu, 1/3, iar cel interior, 1/1,5; la digurile submersibile, taluzul exterior este 1/3, iar cel interior, 1 /61/10); bancheta (v.); profilul transversal, care este intersecfiunea digului cu un plan vertical perpendicular pe axa lui; profilul longitudinal, care este secfiunea în lungul digului, făcută cu un plan vertical care trece prin axa longitudinală a lui; înălţimea digului, adică diferenţa dintre cota crestei şi cofa terenului natural; linia de infiltraţie (v.); nucleul (sâmburele) sau ecranul de etan- 163 şare (v.), şi hidrogradul, care esie a zecea parte din diferenţa dintre cota apelor maxime şi cota apelor minime. 1.’ Digestibilitate [yAodOBapHMOCTb; dige-stibilite; Verdaulichkeit; digesfibilify; emeszthe-toseg]: Capacitatea unei substanfe alimentare de a fi digerată. 2. Digestie [nepeBapHBamie, imiiţeBa-peHHe; digestion; Verdauung; digestion; emesz-tes]: Ansamblul operaţiunilor mecanice, fizice şi chimice la cari sunt supuse substanfele alimentare în aparatul digestiv, pentru a face asimilabile principiile imediate. 3. Digestor [âpOflHJlbHbiH naH; digesteur; Schlammlaulraum; digester, fermentation vat; iszaperjeszto]. Canal.: Basin de fermentare, separat de cel de decantare. 4. ~ în două etaje [flByxnpyCHbiH dpo /ţHJibHblH HaH; digesteur en deux etages; zwei-stăckiger Faulraum; ■ tiers digester; ketemeletes erjeszto]. Canal.: Instalaţie de epurare mecanica a apei de canal, formată dintr'un puţ Imhoff şi un basin de fermentare. 5. Digitaleină. V. sub Digitalină. e. Digitalină [AHrHTaJlHH; digitaline; Digita-lin; digitalin; digitâlin]. Chim.: Glucozid extras din planta Digitalis. Aceasta conţine trei gluco-zizi: digitalina, digitoxina (insolubilă în apă) şi digitonina sau digitaleina (solubilă în apă). Ultima nu are o acţiune fiziologică interesantă. Digitalina, C29H48O12, amorfă, se extrage cu alcool din seminţele de Digitalis. Soluţia alcoolică a acidului clorhidric o hidrolizează în glucoza, digitaioză şi digitalogenină. Digiialoza este o aldopentoză cu formula CzFtaOs. Digitalogenina, C16H24O21 formează cristale albe cari se topesc Ia 210°, fără acţiune fiziologică; e oxidabilă în toxigenonă. Digitoxina (digitalina franceză)r cristalizată, naturală, se extrage cu alcool din foile de Digitalis, după o tratare cu apă. Cristalizează în lamele fuzibile la 243°. Soluţia alcoolică a acidului clorhidric o dedublează în digitoxoză, CeHi204r şi în digifoxiger nină,. C22H32O4, care dă, prin oxidare, aceeaşi toxigenonă ca şi digitalogenina. Digitonina, C27H46O4, cristalizată şi solubilă în apă, dă,, sub acţiunea unei soluţii de acid clorhidric în alcool, glucoză, galactoză şi digitogenină, CishtaOs. Acidul cromic o oxidează în acid digitogenic, C28H44O8. Permanganatul de potasiu o oxidează în acid digitic, CioHi604. Digitoxina şi digitalina sunt otrăvuri puternice, inhibând activitatea inimii. Se folosesc în tratamentul afecţiunilor cardiace. V. şi sub Toxice cardiace. 7. Digitalis purpurea L. Bof. V. Degeţel roşu. 8. Digitonina. V. sub Digitalină. 9. Digitoxina. V. sub Digitalină. 10. Dihidrit [flHrHflpHT; dihydrite; Dihydrit; dihydrite; dihidrit]. Mineral.: Cus[(OH)21 P04]2. Cristalizează în sistemul triclinic pinacojdal, cristalele având habitus pseudorombic, cu luciu adamantin. Cristalele nu sunt clar vizibile, fiind formate pe cristale de fosforochalcit (pseudoma- lachit), cu care era confundat. Are duritatea 4,5-'5 şi gr. sp. 4,,,4,4. 11. Dike [flaHKH, JţeHKH; dykes; Gange; dykes; dikek]. Geoi.; Filoane eruptive vechi şi noi, de dimensiuni apreciabile. 12. Dilatafie specifică [yAejibHoe paciiiM-peHHe, paCTHJKeHHe; dilatation specifique; spezifische Dilatation; specific expansion; szpecifi-kus hokitâgulâs, szpecifikus hokiterjedes]: Termen vechiu, părăsit, pentru lungire specifică. 13. Dilatare termică [TeiuiOBoe hjih TepMH- HeCKoe pacniHpeHHe; dilatation thermique; Wărmeausdehnung; thermal expansion; hokitâgulâs]. Fiz.: Creşterea dimensiunilor unui corp, când creşte temperatura lui. Deosebim: Dilatafie li- neară, dilatafie superficială şi dilataţie de volum sau cubică, reprezentând, respectiv, fenomenele de creştere cu temperatura a dimensiunilor lineare, a ariilor prezentate sau a volumului unui corp. Funcţiunea care dă dependenţa de temperatură a dimensiunilor lineare L se poate desvolta într'o serie: L' = L0(\ +kt + k't2 +•••), care adesea se poate reduce la Ll = L0(1 + kt), L0 fiind lungimea corpului Ia 0°, Lt lungimea la f şi k coeficientul de dilataţie lineară mediu, între 0° şi t°, al substanţei din care este constituit corpul. Coeficientul de dilatafie la temperatura t° şi la presiune constantă este dat de fiind derivata parţială în raport cu temperatura a c)t lungimii L0 a corpului. Dilataţia cubică a unui solid verifică legea vt = vo0 +af), a fiind coeficientul mediu de dilatafie cubică înire temperaturile 0° şi t°, iar vt şi v0 volumele la t°, respectiv Ia 0°. Coeficientul a de dilatafie cubică, la temperatura t° şi la presiune constantă, este dat de Se arată că a = 3 k. In cazul lichidelor se deosebeşte un coeficient de dilataţie cubică aparent — recipientul care conţine lichidul dilatându-se şi el — şi un coeficient de dilataţie cubică real, obţinut din precedentul, căruia i se adaugă coeficientul de dilataţie cubică al substanţei din care e construit vasul care conţine lichidul. 14. DiIatafiercoeficient de ^termică ţKOecJ)(J)HSr iţneHT TeimoBoro hjih TepMHnecKoro pacura-peHHH ; coefficient de dilatation thermique ; Wărmeausdehnungskoeffizient; thermal expansion coefficient; hokitâgulâsr egyutthato, hokiterjedesi egyutthato]. Fiz.: Dilataţia unităţii de lungime a unui corp, raportată la 1° creştere de temperatură. V. sub Dilataţie termică. 11* 164 t 1. Dilafometrică, analiză termică ~ [/ţHJiaTO-MeTpHHeCKHH TepMHHeCKHH aHaJIH3; analyse thermique diiatometrique; dilatometrische thermb sche Analyse; dilatometrie thermal analysis; dilato-metrikus vizsgâlat, hotăgulâson alapulo anyag-vizsgâlat]. Metl.: Metodă de cercetare a variafiei lungimii unei bare dintr'un aliaj oarecare.,. în funcţiune de temperatură, prin comparaţie cu variaţia, în aceleaşi împrejurări, a lungimii unei bare dintr'un aliaj cu dilataţie cunoscută. Se face cu un analizor termic, de ex. cu aparatul Chevenard, care foloseşte, ca aliaj de comparaţie, „piros", aliaj de nichel-crom-wolfram, neoxidabil, rigid Ia temperaturi înalte şi cu o dilataţie foarte regulată (v. fig.). Aparatul se compune dintr'un tub de silice T, aşezat într'un cuptor electric cu rezistenţă, şi în care se introduce e-pruveta aliajului ^ i de cercetat E. A- 1 ceasta are formă i cilindrică găurită în lungul axei, iar aliajul „piros" P,în forma de baghetă, este introdus în această gaură. Prin acest dispozitiv, ambele epruvete au continuu a-ceeaşi temperatură. Cunoscân- fgk du-se curba de dilataţie a baghe- Dilatometru Chevenard. tei de „piros în montajul epruvetelor; 8)dis- funcţiune de tem- pozitivul de înregistrare, peratură, curba de variaţie a lungimii aliajului studiat dă indirect şi temperatura sistemului. Aparatul trasează simultan am-belecurbe,prin intermediul adouă vergele de silice b şi by cari transmit variaţiile de lungime a epru-veieior la două sisteme de pârghii amplificatoare, cari se termină cu tijele f şi f, fiecare echipată cu câte o peniţă care face înregistrarea pe o foaie de hârtie aşezată pe un cilindru înregistrator C. Pentru mai mare claritate, ordonatele au un anumit decalaj între ele. Se obţine astfel un grafic având în ordonate lungirile şi în abscise temperatura. ' 2. Dilatometrie [#HJiaTOMeTpHH; dilatometrie; Dilatometrie; dilatometry; dilatometria]. Fiz.: Capitol ai Fizicei, în care se studiază dilatat ia termică a corpurilor. 3. Dilatometru [flHJiaTOMeTp ; dilatometre ; Dilatometer; dilatometer ; dilatometer]. Fiz.: Aparat pentru măsurarea dilataţiei corpurilor sau pentru a urmări eventualele modificări fizico-chimice cari se pot produce în cursul unui ciclu termic într'un aliaj, înregistrându-se, în toate detaliile, aceste modificări. — Deosebim: 4, diferenţial [AHcJjepeHiţHajibHbift flHJia-TOMeTp; dilatometre differentiel; Differential-dilatometer; differential dilatometer; diferenciâl dilatometer]: Dilatometru în care dilataţia substanţei studiate este comparată cu aceea a unei substanţe cu dilataţie bine cunoscută, lineară în funcţiune de temperatură, şi în care se înregistrează diferenţa dintre cele două dilataţii. Pe acest principiu este construit aparatul Chevenard. Aparatul compară dilataţia lineară a unui fir metalic cu dilataţia lineară a unui fir dintr'un metal Cu dilataţie cunoscută, luat ca martor, de ex. de „baros" (aliaj de 90% nichel cu 10% crom), care este practic neoxidabil şi rigid la cald. Di-lataţia acestuia dă, în acelaşi timp, o măsură indirectă a temperaturii firului din materialul studiat, ambele fire fiind încălzite la aceeaşi ‘temperatură, cu un curent electric. Firul cercetat (de oţel) este aşezat vertical, cel. de baros, orizontal, ambele fiind întinse cu resortul r. Legarea la tensiune electrică se face prin bornele ai, as, a3| curentul se reglează cu reostatul R, prin E, cu a- A) mecanism amplificator; B) montaj electric. jutorul unei făşii suple de argint, care dublează resortul r. Firele sunt protejate contra curenţilor de aer. După încălzire, ele sunt lăsate să se răcească. Variaţiile lungimii firelor acţionează o pârghie optică M, pe care cade un fascicul luminos (v. fig.). Fasciculul reflectat pe M cade pe un ecran, iar locul geometric al punctului de intersecţiune cu ecranul reprezintă dilataţia metalului studiat în funcţiune de temperatură. Curba respectivă poate fi înregistrată. 5. ~ interferenţial [HHTep(|)epeHi];HOHHblH flHJiaTOMeTp; dilatometre interferentiel; Inter-ferentialdilatometer; inferferential dilatometer; interferenciâlis dilatometer]: Dilatometru în care variaţia dimensiunilor corpului studiat provoacă o modificare a unui sistem de franje de interferenţă. De cele mai multe ori, sistemul de franje se deplasează, iar variaţia dimensiunilor corpului se deduce din numărul de franje cari trec prin dreptul unui reper. Pe acest principiu este construit aparatul Fizeau-Abbe. e. ~ pentru lichide [AHJiaTOMeTp flJiH JKHJţKOCTeii; dilatometre pour Uquides; Dilatometer fur Flussigkeiten; dilatometer for liquids; 165 folyadek dilatometer]. Fiz.: Aparat cu ajutorul căruia se determină coeficientul de dilatafie al lifchidelor. Se compune dintr'un balonaş de sticlă — de coeficient de dilatafie k, cunoscut — care se termină cu un gât pe care este trasat un reper. Fie Po greutatea lichidului studiat, care umple aparatul până la reper, la temperatura £0» Ş’1 Pi greutatea lichidului confinută până la acelaşi nivel, la temperatura t±. Coeficientul de dilatafie mediu al lichidului între £0Ş' fieste dat de relafia _ Pot' ^ a“ Pi(h-t0) De obiceiu, gâtui balonaşului este curbat în unghiu drept şi se termină cu un vârf capiiar,, care con-stitue reperul, balonul fiind umplut cu lichidul cercetat la temperatura tQ. Se determină greutatea p de lichid care iese din aparat în timpul încălzirii, astfel încâl Pi = Po — p- 1. Dilaudid [AHJiaBflH£; dilaudid; Dilaudid; dilaudid ; dilaudid]. Farm. : C17H19O3N * HCi. Clorhidrat de dihidromorfină. E o pulbere cristalină albă, solubilă în apă, în alcool, insolubilă în eter. E un hipnotic şi un sedativ mai energic decât morfina, calmant al durerilor şi al tusei. 2. Diluare [pa3JKHJKemie, pacTBopeHHe, pa3Be/ţeHHe; dilution; Verdunnung; dilution; felhigitâs]. Chim. fiz.: Operafiune fizică prin care solufia unui corp disolvat şi de o anumită concentraţie este adusă, prin adăugire de solvent, la o concentrafie mai mică. Sin. Dilutie. Uneori, termenul de dilufie este folosit (impropriu) şi în sensul de concentraţie. 3. Diluare [pa35KH}KeHHe; dilution; Verdunnung; dilution; higitâs]. Meti.: Procedeu de afinare a fontei brute, bazat pe amestecarea fontei lichide cu ofel foarte moale (cu un mic conţinut de carbon), provenit din deşeuri. 4. Diluare, legea de ~ [3aKOH pa3JKH-HceHHH, pa3Be/ţeHHH; loi de la dilution; Ver-dunnungsgesetz; dilution law; higitâsi torveny, ritkitâsi torveny]. V. Disociafie electrolitică. 5. Dilu^e. V. Diluare. e. Dilufie cu aer [pa33KH3KeHHe B03,nyx0M; dilution avec de l'air; Verdunnung mit Luft; dilution with air; leggel valo higitâs]. Tehn.: Mărirea procentului de aer dintr'un amestec de gaze de combustie, prin admisiune de aer suplimentar. 7. Diluvian [AHjnOBHajIbHblH; diluvien; di-luvisch; diluvian; ozonvizszeru]. Mefeor.: Calitatea unor precipitafii atmosferice de a avea un debit neobişnuit de mare. 8. Diluviu [AHJIIOBHH; diluvium; Diluvium; diluvium; diluvium, ozonviz], GeoI.: Cuaternarul vechiu, ale cărui sedimente se credea că reprezintă urmele Potopului (numire părăsită). •• Dilver [cnjiaB #HJibBepa; dilver; Dilver; dilver; dilver]. Metf.: Aliaj fier-nichel cu un conţinut în nichel de 42-"50°/o. Are coeficientul de dilatafie termică egal cu acela al sticlei, între limite depărtate de temperaturi. Sârma de dilver este folosită pentru electrozi de becuri (lămpi) electrice, pentru tuburi electronice, etc. Se introduce în sticla topită cu care trebue să formeze corp comun. 10. Dimagnefif. Mineral.: Pseudomorfoză de magnetit, după livait. 11. Dimedonă [AHMeAOH; Q H dimedone; Dimedon; dime- C“C2 don; dimedon]. Chim.: Di- / \ metil-dihidrorezorcină. Are /C(CH3)2 p. t. 144°. E un reactiv C—C pentru dozarea aldehidelor. O H2 Sin. Methonă. 12. Dimensionare [onpeAejieime pa3MepoB; determination des dimensions; Bemessunţj; determination of dimensions; meretezes]. Rez. mat.: Operafiune prin care se stabilesc, cu ajutorul calculului, dimensiunile unei construcfii, pentru a rezista la sarcinile ce-i revin, sau dimensiunile unei maşini, ale unui aparat sau instrument, pentru a avea în serviciu caracteristicele impuse de norme, caiete de sarcinf-, etc. 13. Dimensiune [H3MepeHHe; dimension; Di-mension; dimension; dimenzio], 1. Mat.: Număr real, care constitue unul din elementele cari determină o mărime matematică (număr real, complex sau hipercomplex, vector, tensor, matrice, etc.). Un număr real are deci o singură dimensiune; unul complex, două; unul hipercomplex de ordinul n are n dimensiuni; un vector are trei dimensiuni; un tensor de ordinul al doilea, nouă dimensiuni (în spafiul cu trei dimensiuni), iar o matrice cu m linii şi n coloane are mn dimensiuni (accepfiune veche a termenului). — 2. Geom.: Mărime reală care determină, singură sau împreună cu altele, pozifia unui punct într'o multiplicitate continuă (linie, suprafafă, spafiu cu trei dimensiuni, etc.). O multiplicitate are deci n dimensiuni, dacă n şi numai n mărimi reale determină univoc pozifia unui punct oarecare al multiplicităţii. — 3. Geom.: Mărime reală care determină, singură sau împreună cu altele, extensiunea unei figuri geometrice măsurabile. — 4. Geom., Fiz., Tehn.: Lungime de segment de dreaptă care determină, singură sau împreună cu aPîele, mărimea unei figuri geometrice sau a unui corp. Ex.: Diametrul şi înălfimea sunt dimensiuni ale cilindrului. 14. Dimensiune [H3MepeHHe, pa3MepH0CTb; dimension; Dimension; dimension; dimenzio]. Mat., Fiz.: Legile Fizicei clasice se exprimă, de obiceiu, cu ajutorul a nouă mărimi primitive (v. şi Concept primitiv). O mărime fizică e priţni-tivă, dacă nu se defineşte cu ajutorul altor mărimi, ci prin alegerea, drept unitate de măsură, a unei mărimi date, şi prin indicarea procedeului de măsură cu ajutorul căruia se stabileşte de câte ori se „cuprinde" acea unitate de măsură în mărimea considerată. Mărimile definibile prin a-ceeaşi unitate şi prin acelaşi procedeu de măsură se numesc de aceeaşi natură.. Pentru exprimarea comodă a legilor fundamentale şi a teoremelor se folosesc mărimi derivate cari se defî- I 166 nesc cu ajutorul celor primitive. —: Simbolul literal al unei mărimi scalare reprezintă numărul de unităji de măsură date cari se cuprind în acea mărime, număr care constitue valoarea (sau măsura) scalară a mărimii considerate. Simbolul literal al unei mărimi vectoriale sau tensoriale reprezintă un ansamblu de numere de unităţi de măsură scalare egale, de ex. 3 pentru vectori, 9 pentru tensorii de ordinul al doilea, etc., reunite în modul în care scalarii intervin în definisfia acestor mărimi, şi constitue valoarea vectorială, respectiv tensorială, a mărimii considerate. Asociind astfel o valoare fiecărei mărimi date, relaţiile dintre aceste mărimi se pot reprezenta prin relaţii. matematice, şi în particular prin ecuafii, între valorile lor. In limbajul curent, simbolurile literale ale valorilor mărimilor fizice se numesc mărimi; se spune, de ex., ca ^ e timpul, etc. — Cea mai generală condiţiune care se impune procedeului de măsură prin care se definesc mărimile primitive sau relaţiei prin care se definesc mărimile de-rivalte în funcţiune de cele primitive, e ca raportul valorilor a două mărimi date oricum, dar de aceeaşi natură (ca două lungimi, două sarcini electrice, etc.) să fie independent de unitatea de măsură aleasă. Când se schimbă unitatea de măsură a unei anumite mărimi, valoarea ei variază deci astfel, încât raportul dintre valoarea ei în noua unitate şi valoarea ei în vechea unitate e egal cu raportul dintre valoarea vechii şi valoarea noii unită}i, ambele exprimate într'o a-ceeaşi unitate de măsură (care în rest e arbitrară). — Mărimile derivate se definesc punând valoarea lor egală cu o funcţiune de valorile, sau de creşterile valorilor anumitor mărimi primitive. Această relajie de definijie a mărimilor derivate le determină atât valoarea în funcţiune de valorile (sau de creşterile valorilor) corespunzătoare ale mărimilor primitive, cât şi unitatea corespunzătoare, şi anume aceea pentru care valoarea func}iunîi din relaţia de definiţie e egală cu unitatea. Astfel vitesa v a unui punct material se defineşte prin mărimea a cărei valoare e limita catului dintre creşterea razei Iui vectoare r fafa de sistemul de referinţă considerat, şi creşterea corespunzătoare a timpului t, când aceasta din urmă tinde către zero: _ d? V =-r-' ceea ce determină atât valoarea vectorială a vitesei, cât şi unitatea ei, şi anume aceea pentru care valoarea absolută a limitei considerate e egală cu unitatea. — Pentru ca raportul dintre valorile a două mărimi derivate date, şi de aceeaşi natură, să fie independent de unităţile de măsură alese, în ipoteza că procedeul de măsură a mărimilor primitive s'a definit astfel încât ele să satisfacă aceasta condiţiune, mărimile derivate nu pot fi însă funcţiuni arbitrare de mărimile fundamentale, ci se de- monstrează uşor că valoarea m# a oricărei astfeî de mărimi poate fi numai de forma unui produs de puteri ale valorilor, sau ale creşterilor valorilor mărimilor primitive mt, m2, mn\ ~ Pi P2 pn md ~ Cmi m2 ■ ■ ■ mn, mi putând fi scalari, vectori sau tensori, iar produsele şi puterile, oricari din produsele sau puterile definite în calculul cu aceiste mărimi matematice. Mărimile derivate curente se definesc deci punând valoarea lor proporţională cu un produs de puteri ale valorilor, sau ale creşterilor corespunzătoare ale valorilor anumitor mărimi primitive, cu un factor de proporţionalitate constant C, care rămâne adică neschimbat chiar dacă se schimbă unităţile mărimilor primitive. Mărimile derivate hibride, cari se definesc punând valoarea lor egală cu o sumă de produse de puteri ale valorilor, sau ale creşterilor valorilor anumitor mărimi primitive, fiecare având câte un factor de proporţionalitate, sunt definite univoc abia după ce se stabileşte şi de care din termenii aditivi, cari intervin în relaţia lor de definijie, li se leagă valoarea (şi deci unitatea) printr'un factor de proporfionalitate constant (care se menfine adică neschimbat chiar când se schimbă unităţile mărimilor primitive). Inducţia electrică D, de exemplu, se defineşte în funcţiune de intensitatea E a câmpului electric şi de polarizaţia electrică P printr'o reiate care conţine doi termeni aditivi: D — cig E + ctpP. Ea e complet definită abia după ce se stabileşte că numai unul din factorii #s şi aP se menfine constant şi independent demnităţile demăsură alese pentru sarcina electrică q, pentru l şiE, şi că celălalt factor trebue variat odată cu schimbarea acestor unităţi, şi anume astfel, încât raportul dintre două valori oarecari ale lui D să fie acelaşi, atât în noile, cât şi în vechile unităţi. Mulţi fizicieni menţin invariabil factorul ^, iar pe aP\ 1 variază în consecinţă odată cu schimbarea unităţilor de măsură, obţinând astfel o mărime derivată care se numeşte induqţie electrică, dar electricienii şi anumiţi fizicieni menţin invariabil (şi anume egal fie cu 1, fie cu 4tc) factorul ap, iar pe aE îl variază în consecinţă odată cu schimbarea unităţilor de măsură, obţinând astfel, în fond, o mărime diferită de a fizicienilor amintiţi, care se numeşte şi ea inducţie electrică, dar nu trebue confundată cu cea de mai sus. (In acest Lexicon se operează numai cu ultima definiţie, care leagă inducţia electrică direct de polarizafie, şi numai cu definiţia intensităţii câmpului magnetic care o leagă de polarizaţia magnetică printr'un factor care se menţine constant, chiar când se schimbă unităţile). Calitatea de mărime primitivă sau de mărime derivată e relativă. In locul unei anumite mulţimi 167 de mărimi primitive se pot alege altele, numărul for rămânând însă acelaşi. Astfel, anumite mărimi, cari înainte fuseseră primitive, pot deveni derivate,; şi invers. Fiindcă poate fi avantajos ca anumite mărimi să se aleagă ca primitive pentru definirea mărimilor derivate, şi altele (sau în parte altele) ca mărimi ale căror unităfi de măsură să se schimbe independent, mărimile ale căror unităfi se schimbă independent se numesc fundamentale, spre a le putea deosebi, când e cazul,, de cele primitive, iar celelalte mărimi se numesc secundare. Dacă se schimbă deci independent unităfi le de măsură ale mărimilor fundamentale, raportul r =r—^dintre valorile m Nşi m v m$V pe cari le are o mărime secundară dată, în noua şi în vechea ei unitate de măsură, e egal cu.pro-' m-N dusul chiar al acelor puteri ale rapoartelorr-=---- ™iV dintre valorile sau dintre creşterile valorilor, şi miv, pe cari le au, în noile şi în vechile lor unităfi de m<ăsurăr mărimile fundamentale date, cari intervin în relaţia ei de definijie (respectiv în termenul aditiv privilegiat din relafia de definijie a mărimii secundare, când aceasta e foibridă fajă de cele fundamentale): r,= rH r^...rPn. 12 n Produsul acelor puteri ale rapoartelor dintre valorile pe cari le au mărimile fundamentale, în noile şi în vechile lor unităfi de măsură, care este egal cu raportul dintre valorile corespondente pe cari le are o mărime secundară dată, în noua şi în vechea ei unitate de măsură corespunzătoare, se numeşte dimensiunea mărimii secundare în funcţiune de mărimile fundamentale considerate. Expresiunea unei dimensiuni fiind astfel aceeaşi, oricari ar fi valorile particulare considerate ale mărimii, se poate opera pentru fiecare mărime cu vechea ei unitate. In acest caz, toate valorile miv, şi deci msV, sunt egale cu unitatea, iar valorile respective ale rapoartelor rs, r , "rn re-/ t > i “prezintă valorile msN, miN, m^N ... mnN, pe cari le au vechile unităfi când sunt exprimate în funcfiune de unitafile noi. Deci: Dimensiunea unei mărimi fizice e produsul acelor puteri ale valorilor pe cari vechile unităfi ale mărimilor fundamentale le au când se exprimă în noile lor unităfi, care e egal •cuvaloarea vechii unităfi corespunzătoare a mărimii considerate, exprimată în noua ei unitate corespunzătoare. Factorii a (m—1) din cei m termeni aditivi independenfi csri definesc o mărime derivată hibridă în funcfiune de mărimile primitive au deci şi ei anumite dimensiuni; ei depind de constante fizice universale. — Există mărimi fizice derivate şi de natură diferită, cari •au în mod necesar aceleaşi dimensiuni, şi anume mărimile cari se definesc prin produse diferite între valorile aceloraşi mărimi primitive, ca de i ex. lucrul mecanic (produsul scalar dintre o forjă şi o deplasare) şi momentul static al unei forţe (produsul vectorial dintre o rază vectoare şi o forjă). Dimensiunea unei mărimi se reprezintă prin simbolul ei literal, trecut în croşetă, şl se exprimă prin produsul simbolurilor literale (adesea majuscule) ale rapoartelor dintre valorile (cari pot fi şi ale vechilor unităji) ale mărimilor fundamentale, în noile şi în vechile lor unităfi de măsură, ridicate la puterile din expresiunea dimensiunii, şi trecute în croşetă. Vitesa, de exemplu, ca derivată în raport cu timpul a razei vectoare a punctului material considerat, are dimensiunea [ş;]: [v] = [LT~i], dacă L şi T sunt simbolurile pentru rapoartele dintre valorile (eventual ale unităfilor) lungimii şi timpului, în noile şi în vechile lor unităji de măsură. Legile generale ale Fizicei stabilesc însă — între valorile celor nouă mărimi primitive pe cari le foloseşte, — şi anume: lungimea l, timpul t, masa inertă m, masa grea mg1 intensitatea câmpului de gravitajie g, temperatura sarcina electrică q, intensitatea microscopică a câmpului electric e şi inducfia microscopică a câmpului magnetic b (sau h), — ecuafii cari pot fi folosite pentru a exprima valorile anumitor mărimi primitive în funcfiune de valorile celorlalte, şi pentru a reduce astfel numărul de mărimi fundamentale fafă de cari se exprimă dimensiunile. Aceste legi se exprimă comod cu ajutorul unei mărimi derivate, numită forfa (F), care se exercită asupra unui punct material, definită prin derivata în raport cu timpul a produsului dintre masa inertă m a punctului material şi vitesa sa fajă de grupul sistemelor de referinţă inerfiale: In aceste condifiuni, forfa care se exercită a-supra masei grele mg a unui punct material e proporfională cu produsul ei prin intensitatea locală g a câmpului de gravitafie (v. sub Gravitaţie universală): (0 ~F=cgmi£' iar masa grea a punctului material e proporţională cu masa lui inertă ™=cgim. După principiul echivalentei (v. Echivalentei, principiul ~), faptul că o masă e considerată ca inertă sau ca grea depinde de sistemul de referinfă din care se descriu fenomenele, aşa încât, punând cgi = 1, se alege doar aceeaşi unitate de măsură pentru cele două aspecte ale masei: (ta) mg~m, şi numărul de mărimi primitive e redus dela 9 la 8. Legile după cari repartiţia în spaţiu, cu densitatea pgl a maselor grele, stabileşte câmpul de gravitaţie, sunt (sub forma lor diferenţială): Legea derivării câmpului de gravitaţie dintr'un potenţial scalar: (1 b) rot g = 0 şi legea fluxului de gravitaţie: (I c) div g^ —k± pg, unde k± e un factor de proporţionalitate a cărui valoare depinde de alegerea unităţilor de măsură pentru g, mg şi r. Forţa care se exercită într'un câmp electric asupra sarcinii electrice q a unei particule materiale electrizate e proporţională cu produsul ei prin intensitatea microscopică locală e a câmpului electric (v. Acţiunii, legea ~ pondero-motoare a câmpului electric): (2) F-ceq~e, [ar forţa care se exercită într'un câmp magnetic asupra sarcinii electrice q în mişcare e proporţională cu produsul ei prin produsul vector dintre vitesa ei v şi inducţia microscopică locală b a. câmpului magnetic (v. Acţiunii, legea ~ pon-deromotoare a câmpului magnetic): (3) F~cmqvXb. Legile după cari repartiţia în spaţiu, cu densitatea de volum p, şi mişcarea, cu vitesa v, a sarcinilor electrice stabilesc câmpul electric şi magnetic, sunt următoarele: Legea fluxului eJectric: (2 a) dive = &2p; legea inducţiei electromagnetice: (2 b) rot e—— ; c)t legea fluxului magnetic: (3 a) div b—Q şi legea circuitului magnetic: rot &= kţ p v + k5 —, St unde k2, k3, kA şi k5 sunt factori de proporţio-nalitate ale căror valori depind de alegerea uni-tăiţilor, dar dintre cari unul depinde de ceilalţi trei. In adevăr, calculând divergenţa celor doi membri din expresiunea legii circuitului magnetic şi observând că divergenţa oricărui rotaţional e identic nulă, se obţine, ţinând seamă de legea fluxului electric: div rot b—kA div pv 4* ~ — div e | = V h St ) u(A' - . Sp \ n unde expresiunea nulă din ultima parenteză exprimă legea de conservare a sarcinii electrice numai dacă, în orice unităţi pentru mărimile primitive: adică legea circuitului magnetic are în mod necesar forma (3 b) rot b—kţpv-\-j^ * Astfel, legea (2aJ afluxului electric rezultă însă din legea (3 b) a circuitului magnetic, şi nu mai poate fi contată ca lege independentă. — O metodă de tratare uniformă a celor şapte factori cgi ce, cm şi k±l k2, kSl kţ, cari depind de uni- tăţile de măsură alese pentru cele opt mărimi primitive, consistă în a-i lăsa liberi, pentru a putea alege oricum unităţile a opt mărimi fundamentale (fiindcă totdeauna mg — m). In acest caz, valorile factorilor trebue variate odată cu acesie Unităţi, adică Ii se atribue şi lor dimensiuni carp se obţin din ecuaţiile respective, de ex. dimensiunile lui cm din (1) şi (3): l'-]=[o!r} O a doua metodă de tratare uniformă a celor şapte factori consistă în a se menţine toţi constanţi. Astfel se obţţine însă un> sistem de dimensiuni care are numai temperatura ca mărime fundamentală, şi în care unităţile tuturor celorlalte mărimi fundamentale nu mai pot fi -schimbate, şi deci nu au dimensiuni, sistem care nu interesează. — O altă metodă de tratare, oarecum uniformă, a factorilor consistă în a meniţine constante valorile factorilor cg, ce şi cm din expresiunile forţei,, chiar când se schimbă unităţile mărimilor fundamentale, adică în a nu Ie atribui dimensiuni, şi în a le atribui dimensiuni compatibile între ele numai factorilor kx"'kA din legile privitoare la câmpuri. Aceasta echivalează, împreună cu valoarea c^=1, cu patru ecuaţii, din cari se pot determina valorile a patru din cele nouă mărimi primitive în funcţiune de valorile celorlalte cinci, adică la patru din cele nouă mărimi primitive Ii se atribue astfel dimensiuni în funcţiune de ale3 celorlalte, şi se obţine un sistem de dimensiuni cu cinci mărimi fundamentale, folosit de sistemele practice de măsură. Dacă se face abstracţiune de Termodinamică, în care intervine temperatura 3-, se obţine, pentru Mecanică, Gravi-ţiune şi Electromagnetism, un sistem cu patra mărimi fundamentale, iar dacă se face abstracţiune şi de Electromagnetismf se obţine, pentru Mecanică (incluziv sau excluziv Gravitaţia), ur> sistem cu trei mărimi fundamentale.— Sistemele de dimensiuni folosite de sistemele de măsură absolute, şi anume al lui Gauss, cel electrostatic absolut," electromagnetic absolut (sau electromagnetic practic) se obţin printr'o dispunere neuniformă asupra factorilor cg, ce, cm şi &!•••k4. V69 In toate sistemele e valabilă relaţia kzkţ fiindcă, luând rotafionalul celor doi membri din legea inducţiei şi ţinând seamă de legea circuitului magnetic, se obţine: e) / -x 02e 4 o)t h âf2' şi aceasta reprezintă pentru ~e o ecuaţie diferenţială din care urmează că 7 se propagă prin vid cu vitesa rot rot e — — k3k4 ~(p v) - (5); c=m . şi implică, la schimbarea unităţilor, o astfel de variere a coeficienţilor k2, k3 şi &4, încât câtul lui k2prm k3k^ să aibă dimensiunea pătratului unei vitese. Astfel se poate dispune asupra dimensiunilor a cel mult şase din cei şapte coeficienţi. De asemenea, dimensiunile lui k3 sunt egale cu cm ale câtului cum rezultă din compararea relaţiilor (2), (3), şi (2b), (3 b), ceea ce se exprimă c m punând k3 — (x, —, unde a e fără dimensiune. ce Tabloul de mai jos, în care c e vitesa de propagare a undelor electromagnetice în vid (măsurată în sistemul de unităţi considerat), cuprinde valorile factorilor cari intervin în legi, exprimate în unităţile clasice neraţionalizate ale diferitelor sisteme de măsură, valori din cari rezulta imediat dimensiunile lor în sistemele de dimensiuni respective. (Dimensiunile lui k2 şi k5 nu sunt explicitate în sistemul Giorgi). dimension de transplantation; Verpflanzungsweite; distance of transplanting; palântatâvolsâg]. Agr.i Distanţa dintre rânduri sau dintre fire la care se transplantează răsadul unei plante. 2. Dimensiune efectivă [peajibHHH, /ţeăctbh-TeJIbHblS pa3Mep; dimension effective; Istmal^; real dimension; tenyleges meret]. Tehn.: Dimensiunea pe care o are, de fapt, o piesă. Ea poate varia între cele două dimensiuni limită. * 3. ~ limită [npeAeJlbHblH pa3Mep; dimen- sion limite; Grenzmafj; limit dimension; hatâr Li Dimensiuni limită. Aj) abatere inferioară'; A's) abatere superioară";, maximă; D, mm, L mm ,) di- mensiune minimă; N) dimensiune nominală. meret]: Fiecare din cele două dimensiuni între cari trebue să se cuprindă dimensiunea efectivă a unei piese, şi anume: 4. ~ maximă [MaKCHMajibHbiH pa3Mep; di-mension maximum; Grostma^; maximum dimension; legnagyobb meret]: Valoarea cea mai mare a dimensiunii efective; 5. ~ minimă [MHHHMajibabiH pa3Mep; dimension minimum; Kleinstma^; minimum dimen- Sistemul de măsură cm h .ii II p £4 =4 t ki k—* electrostatic 1 1 1 6,66-10-8 dyn cm2g -2 Ax 1 4 ac c2 s2cm—2 1 s2 cm—2 c2 electromagnetic t 1 1 6,66-10-8 dyn cm2g-2 4 xc2 cm2s~2 1 Ax 1 c2 s2 cm-2 c2 Gauss 1 1 1 c 6,66-10-8 dyn cm2g~2 1 4 x 1 c s cm~i 4x c s cm-1 1 c scm-! c2 Giorgi (MKSA) 1 1 1 6,66-10-H N m2kg—2 4 x —-=4* 9'109 so 1 A 4X 1 1 eqPo 9*1016 s2m—2 —-— = c2 soMo Dimensiunile şi unităţile mărimilor geometrice şi fizice, în diferitele sisteme de măsură, se găsesc sub Unităţi (v.). i. Dimensiune de transplantare [pacCTOHHHe MeîKfly pacTeHHHMH npH noca^ne, nepeca^Ke; sinon; legkisebb meret]: Valoarea cea mai *mică a dimensiunii efective. e. Dimensiune nominală [HOMHHajibHbiâ pa3^ MGp; dimension nominale; Nennmalj; nominal dimension; alapmeret]. Tehn.: Dimensiunea pentru 170 care se proiectează o piesă. Valoarea ei se ia ca bază pentru a caracteriza o anumită dimensiune, indiferent de abaterile admise, inerente imperfecţiunii de execufie şi necesare asamblării cu ■un anumit joc sau cu o anumită strângere (Ex.: diametru nominal). 1. Dimensiune standard [HopMa-JibHbiâ pa3-Mep ($0pMaT); dimension normalisee; Normmalj; standard dimension; szabvanymeret]: Dimensiune aleasă după anumite considerafiuni, pentru simplificarea şi unificarea operaţiunilor şi a fabricafiei, pentru utilizarea rafională a materialelor, îmbunătăţirea calităţii şi reducerea prefului de cost {ex.: diametru standard). Sin. Dimensiune normalizată, Dimensiune normată, Dimensiune standardizată. 2. Dimensiunile anvelopelor [pa3Mepbi iiihh ^nOKpbimeK); dimensions des enveloppes; Gum-mireifenabmessungen; tyre sizes; gumiabronc-sok meretei]. Tehn.: Dimensiunile unei anvelope (umflată la presiunea prescrisă şi fără a fi pusă sub sarcină) sunt mărimi caracteristice, cari arată la care jantă se potriveşte anvelopa. La automobile, deosebim: anvelope cu talon cu pinten (tip "C") sau cu talon drept (tip "SSn); anvelope pentru turisme şi pentru tracţiune grea. După presiunea aerului şi construcfia corespunzătoare, categoriile sunt, în general: a) anvelope de joasă presiune: Aero, pentru 1 - - • 2,5 at, suprabalon, pentru 1,25■••■2,5 at şi balon, pentru 1,5”*3,5 at; b) anvelope semibalon, pentru 3 ••*4,5 at; c) anvelope de înaltă presiune: obişnuite, pentru 4 - ■ - 8 at, şi uriaşe (mari sau „Goliat",), pentru 5-“IO at. Dintre dimensiunile indicate pe anvelope, cea mai mică reprezintă lăţimea anvelopei, iar cea mai mare, fie diametrul ei exterior (la cele de avion, la cele de automobil, — cu talon drept sau cu pinten — sau uriaşe, dar de înaltă presiune, şi, uneori, la cele cu talon drept ş\ de joasă presiune), fie diametrul ei interior (la anvelopele suprabalon şi adesea la cele cu talon drept Ş\ joasă presiune). Di- AnveloPă de joasă presiune (balon) mensiunile se indică cu taIoane drePf9- în milimetri, cu simbo- 1) Banda de ru,are cu desene anti-lul X între ele (la deraPanie'‘ 2) Pânză; 3) strat pro-cele de automobil CU *ector (Perr|ă); 4) carcasă din stra-talon CU pinten şi la turi de fesătură-cord gumată; 5) cele de avion), în toii urnar; cameră de aer; 7) sârmele cu fracţiuni ordinare faIonului; 8) bandaj; 9) jantă plată; şi cu simbolul X între ,0) ventl|î 11) capacul (obuzul) ele (la cele de auto- ventiiufui; 12) flanc, mobil cu talon drept, sau uriaşe de înaltă presiune), în toii cu fracţiuni zecimale şi cu simbo-Jul — între ele (la anvelope cu talon drept şi joasă presiune), în centimetri şi cu simbolul X între ele (Ia anvelope cu talon drept şi joasă presiune), şi mixt: Iă}imea în milimetri, iar diametrul în toii cu simbolul — între cifre (la anvelopele suprabalon, şi, în acest caz, cifra care exprimă lăţimea e mai mare decât cifra care exprimă diametrul). s. Dimer [ftHMep; di mere; Dimer; dimer; dimer]. Chim.: Substanfă care are aceeaşi formulă empirică, dar dublul formulei moleculare. 4. Dimerlie [termen popular]: Banifă (în Molr dova şi Bucovina). Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu o 1/10 mierfă (v.) sau cu 12 ocale. Echivala cu 21,5 litri. 5. Dimetilaminoantipirsnă. Farm. V. Piramidon. 6. Dimefilanilină j/ţHMeTHJiaHHJiHH; dime-thylaniline; Dimethylanilin; dimethylaniline; dime-tilanilin]. Chim.: C6H5—N(CHa)2. Lichid cu p. f. 194°, care se prepară prin încălzirea anilinei cu alcool metilic, în prezenta acidului sulfuric, sub presiune în autoclavă la 230'••235°. Serveşte la prepararea materiilor colorante (ex.: auramina)* a dimetilaminei, etc. 7. Dimetilbutadien [flHMeTHJidyTaflHeH, Me-TH«JIH30npeH; dimethylbutadiene; Dimethyl-Buta-dien; dimethylbutadien; dimetil-butadien]. Chim.. CH CH Produs întrebuinţat pentru | | fabricarea metilcauciucului CH2=C-—C = CH2 (cauciuc sintetic). 8. Dimetilcefonă. Chim. V. Acetonă. 9. Dimefilglioximă [flHMeTHJirjiHOKCHM; di-me'thylglyoxime; Dimethylglyoxime; dimethylglyo- xime; dimetilglioxim]. Chim.: CH3 C = NOH Dioximă dimetilată. E pufin so-ru — r— mdh lubilă în apă, solubilă în alcool 3 ~~ şi în eter. Cu metalele grele formează complecşi interni, dintre cari cel mai caracteristic este sarea complexă de nichel, combinaţie cristalizată în ace roşii, puternic dicroice, greu solubile. 10. Dimefol. V. Licetol. 11. Dimie. Ind. făr.: Stofă groasă de lână, care se confecţionează la piua ţărănească. Sin. Postav (Transilvania). 12. Dimor! [£HMOp(|)HblH; dimonphe; dimorph; dimorphic; dimorf]. Mineral.: Calitatea unei substanţe de a putea cristaliza în două forme diferite. 13. Dimorffie. Biol. V. Dimorfism. 14. Dimorfin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru auripigment. 15. Dimorfism [flHM0p(|)H3M; dimorphisme; Di-morphie; dimorphism; dimorfizmus]. Mineral.: Proprietatea substanţelor chimice sau a mineralelor de a cristaliza în două forme distincte. ie. Dimorfism [;i;Hiviop(J)H3M; dimorphisme; Zweigestaltigkeit; dimorphism; ketalakisâg]. Biol.: Existenta, la aceeaşi specie animală sau vegetală, a două forme specifice diferite. Sin. Dimorfie. 17. DIN: Abreviafie pentru: D(eutsche) Industrie) N(ormen): Standardele industriei germane. 171 1. Dină [AHHa (OCT); dyne; Dyne; dyne; dyn]. Fiz.: Forja care imprimă punctului material cu masa de un gram, acceleraţia de 1 cm/sec2, faţă de un sistem de referinţă inerţial. Dina e unitatea de forţă în sistemele de măsură absolute CGS. 2. Dinagraf [AHHarpa(|); dynagraphe; Dyna- graph; dynagraph; dinagraf]. Mine: Aparat care’ înregistrează la pompajul ţiţeiului în ordonatele unei diagrame, forţele cari acţionează asupra pistonului pompei, în funcţiune de deplasarea pistonului pompei, înregistrată în abscise. Se obţine astfel o diagramă de control asupra bunului mers al pompajului. Se folosesc dina-grafe de fund şi mai multe tipuri de dinagrafe de suprafaţă, ca dinamometrul Martin-Decker (v.),dina-graful electromagnetic Encory Kemler (al cărui dispozitiv de înregistrare este un oscilograf care înregistrează pe un film fotografic, şi care prezintă avantajul unei foarte mici inerţii), etc. 3. Dinam [flHHaMOMaiHHHa; dynamo; Dyna-momaschine; dynamo; dinamogep, âramgerjeszto gep]. Elf.: Abreviaţie pentru „maşină dinamo-electrică". 1. Maşină rotitoare care, prin inducţie electromagnetică, transformă energia mecanică în energie electrică, sau invers, şi al cărei câmp magnetic e produs de un electromagnet. — 2. Termen folosit spre a indica generatorul de curent continuu. V. sub Maşină electrică. 4. /x/ compound. V. Compound, generator electric s. ~ cu câmp transversal [flHHaMOMaimma n0nepeHH0r0 nOJIH; dynamo â champ transversal; Querfeld-Stromerzeuger; transversal field dynamo; keresztirânyteru-âramgerjeszto gep]. V. sub Metadină. 6. ~ cu poli de dispersiune [^HHaMOManiHHa C nojlKDcaMH pacceflHHH; dynamo â poles de dispersion; Streupolgenerator, Streupoldynamo; dispersion poles dynamo; szorosarku âramgerjeszto gep]. V. Maşină de curent continuu cu poli de dispersiune. 7. ~ cu trei câmpuri [TpexnoJiiocHaH #h- HaMOMaiHHHa nOCTOHHHOrO TOKa; dynamo â trois champs; Dreifeld-GIeichstrommaschine; three field dynamo; hârommezoju egyenâramgerjeszto gep]. Elf.: Generator de curent continuu folosit pentru sudura cu arcul electric, care are o excitaţie independentă ce excită în acelaşi sens cu excitaţia în derivaţie, şi o excitaţie în serie Schema de legătură a unui dinam care excită în sens cu frei câmpuri, contrar cu ele (v. §' B) borneIe rotorului; C) şi D) fig.). Se obţine excitat4) intensitatea curentu- I) electromotor: 2)dinam(ge- lui- în amPeri'' 0 curba carac- nerator electric) de sudură; 3) teristică a convertisorului de generator electric de excita- sudură, cu excitafie în serie şi fie; 4) reostat de pornire şi re- excitafie saparată; II) curba glare; 5) înfăşurarea excitaţiei caracterist.că a convertisorului in serie; 6) înfăşurarea excita- , , „ ... „ . . tieî separate; 7) electrod; 8) în- *> sudura cu readune de n-făşurarea polilor auxiliari; 9) dus şi cu excitaf.e in denvaf.e bornele de legătură la refea. (v. Convertisor de sudură). (cca 20••'30 V)F iar curentul electric trebue să crească şi să aibă o intensitate adecvată piesei de sudat şi, deci, şi electrodului de sudură. Fiindcă sudura provoacă frecvent scurt-circuite, curentul de scurt-circuit al dinamului nu trebue să întreacă decât cu puţin curentul nominal. Tensiunea unui dinam de sudură trebue să scadă deci odată cu creşterea curentului, iar curentul de scurt-circuit să fie relativ slab. Curentul de sudură e de 35---40A pe milimetrul de diametru al electrodului, depinzând şi de faptul dacă electrodul e blanc, înmuiat sau învelit (v. fig.). 9. ~ Grove [flHHaMOMaiHHHa r.; dynamo de G.; G.s Gleichstromerzeuger; G. dynamo; G.-fele egyenâramgerjeszto gep]. C. {.: Dinam de osie, folosit pentru iluminatul elecfric al vehiculelor de cale ferată. Are o excitaţie montată în serie cu o baterie de acumulatoare, întreaga serie fiind montată în derivaţie faţă de rotorul lui. Tensiunea înfăşurării de excitaţie reprezentând doar câteva procente din tensiunea bateriei de acumulatoare, tensiunea generatorului nu poate varia decât în limite restrânse, deasupra unei anumite vitese, la care se cuplează la circuitul de iluminat. 10. ~ Kraemer [flHHaMOMaiHHHa K.; dynamo de K.;Gleichstrommaschine von K.; K. dynamo; K.-fele egyenâramgerjeszto gep]. V. Dinam cu trei. câmpuri. 11. pentru distribuţia pe trei fire [Tpex-np0B0AHbm reHepaTop nocTOHHHoro Tona; dynamo pour la distribution â trois fils; Drei-leiter-Gleichstromerzeuger; three-wire dynamo; hâromvezetekes egyenâramgerjeszto gep] : Generator de curent continuu, al cărui rotor e 172 echipat şi cu două inele colectoare racordate la două puncte ale înfăşurării, cari sunt opuse din punct de vedere electric, spre a permite racordarea la ele a unei bobine Dolivo-Dobrowolsky (v. fig.). 1. Dinam Rosen-berg [retiepaTop Po-3GH6epra; dynamo de R.; R.s Gleich-stromerzeuger; R. dynamo; R.-fele egye-nâramgerjeszto]. V. sub Metadină. 2. ^ unipolar [0/ţ- Schema de legătură a unui di- HOnOJliOCHaH AH- nam pentru o distribuţie pe HaMOMaUţHHcl; dyna- frei fire, cu bobină Dolivo-mo unipolaire; Uni- Dobrowolsky. polardynamomaschi- A) şi B) bornele rotorului; C) ne; unipolar dynamo; şi D) bornele excitafiei în derivafie; unipolar dinamogep], G) şi H) bornele excitafiei polilor Elf.: Dinam constituit auxiliari; U, Mp, V) înfăşurarea bo-dintr'un stator cudouă binei Dolivo-Dobrowolsky; t, s q) înfăşurări de excitafie reostatul de câmp. inelare, coaxiale cu rotorul, al căror câmp magnetic intră axial în rotor, pentru a ieşi radial şi a induce astfel, prin mişcare, în înfăşurarea în formă de bare cilindrice a rotorului rotitor, o tensiune electromotoare continuă, care se culege prin perii cari alunecă pe inele colectoare montate pe arborele rotorului. Se foloseşte rii_ ca generator de cu- Lrf-rent continuu sub tensiune foarte joasă şi cu intensitatea foarte mare, de ex. pentru electroliza a- Dinam unipolar cu două rânduri luminiului, etc. de inele, cari pot fi montate 3. Dinam, fontă pentru legarea în serie sau în de [nyryH JţJIfl paralel a înfăşurărilor rotorului AHHaMOMaiHHHbl; între ele. fonte de dynamo ,* B) liniile de forfă magnetice; Dynamo-Gusseisen; p) P°luI pozitiv; N) polul negativ, dynamo cast iron; dinamo ontottvas]. Mefl.: Fontă cenuşie cu prescripţii pentru proprietă}iJe magnetice; de ex. cu inducţia magnetică de minimum 8000 gauşi la câmp magnetizant de 50 amperi-spire pe centimetru. Inlocueşte oţelul turnat pentru dinam, care este mult mai scump. 4. Dinam, oţel fumat pentru ~ [jiHTan CTajlb ZJJIH AHHaMOMam&Hbi; acier coulepour dynamo; Dynamostahlguljstucke; cast steel for dynamo; dinamo-ontott acel]. Mefl.: Oţel turnat, cu prescripţii pentru proprietăţile magnetice, de ex. cu inducţia magnetică de minimum 16 000 gauşi la câmp magnetizant de 50 amperispire pe centimetru. Se fabrică de diferite calităţi, cu conţinut variabil în carbon, după rezistenţa la rupere care se cere. Se foloseşte pentru polii de excitaţie-ai maşinilor de curent continuu. 5. Dinam, piese forjate pentru ~ [iiokobkb flJIfl AHHaMOManiHHbl; pieces forgees pour dynamo; Dynamoschmiedestucke; forged pieces for dynamo; dinamo-kovâcsoltvas alkatreszek]. Mefl.; Piese forjate din oţel-carbon sau din ofel aliat cu nichel, sau oţel crom-nichel care înlocueşte oţelul turnat pentru dinam la maşinile de turaţie înaltă. e. Dinam, tablă de ~ [TOJiCTOJiHCTOBaH CTajlb /ţJiH /ţHHaMOMaiilHHbl; tole en acier pour dynamo; Dynamostahlblech; dynamo steel plate; dinamo Iernez], Mefl.: Tablă de oţel silicios cu* 0,4*4,2% Si şi cu un grad de puritate cât mai mare pentru toate celelalte elemente. E folosită la construqţia maşinilor electrice, pentru părţile magnetizate alternativ sau în rotor. Condi-îjiunile principale de calitate limitează pierderile maxime înW/kgr creşterea pierderilor prin îmbătrânire, amperispirele magnetizante pe unitatea de lungime pentru o inducţie magnetică dată. 7. Dinamă [AHHaMa; torseur; Dyname; wrench; forgatoero], Mec.: Sistemul de forţe aplicat unui solid şj alcătuit dintr'o forţă R şi dintr'un cuplu de moment Mt având aceeaşi direcţie cu R. Sin. Răsucitor. 8. Dinarnefru [/ţHHaMeTp; dynametre; Dyna- meter; dynameter; dinameter]. Fiz.: Aparat folosit la determinarea grosismen-tului lunetelor (v. fig.). Se compune din trei tuburi telescopice. In tubul exterior T, M T± culisează tubul care 1 T, r are la un capăt, perpendicular pe axă, un disc transparent pe care se găseşte o scară M divizată în 1/10 sau 1/20 mm. Tubul T3 alunecă coaxial în T2 şi poartă o lupă L. Se aplică T± pe ocularul lunetei cercetate, se deplasează astfel T2, încât discul gradat să coincidă cu oinametru. cercul ocular, şi se pune la punct lupa L pe scara gradată, deplasând convenabil tubul Ts. Se citeşte pe scară valoarea diametrului cercului ocular, Se măsoară diametrul fejtei de intrare a obiectivului. Raportul dintre acesta şit diametrul cercului ocular este grosis-mentul lunetei. 9. Dinamică [/ţHHaMHKa; dynamique; Dyna-mik; dynamics; dinamika], V. sub Mecanică. 10. Dinamicei, legea fundamentală a ~ [oc-HOBHOH 3aK0H flHHaMHKH; loi fondamentale de la dynamique; Grundgesetz der Dynamik; fundamental law of dynamics; a dinamika alaptor-venye],, V. Mişcării, legea ~ punctului material. n. Dinamită [AHHaMHT; dynamite; Dynamit; dynamite; dinamit], Expl.: Exploziv detonant compus din nitroglicerină, ca substanfă explozivă principală, şi dintr'un material de bază, care 173 fixează nitroglicerina: inert (pămânfel, praf de cretă, etc.) sau activ (nitroceluloză, fulmicoton, nitronaftalină, nitroglicol, etc.). —- Se deosebesc: 1. Dinamită I [flHHaMHT J; dynamite I; Dyna-mif I; dynamite I; dinamit I]: Exploziv detonant toarte puternic, cu următoarea compozifie: 65% nitroglicerină; 2% nitroceluloză; 23,76% nitrat de sodiu; 8,58% făină de lemn; 0,33% carbonat de sodiu ş[ 0,33% oxid de fier. Se prezintă sub torma unei mase plastice de coloare roşietică ‘(din cauza oxidului de fier), cu gr. sp. 1,53 şi •cu următoarele caracteristice: vitesa de detonafie 6600 m/s, căldura de explozie 1300 kcal/kg, presiunea specifică de explozie (f) 8900 atl/kg, volumul gazelor de explozie (0° şi 760 mm) •660 I/kgr brizanfa (Kast) 88,11, proba Trauzi 400 cm3 şi temperatura de explozie 3450°. Se foloseşte la lucrări în terenuri umede sau uscate, semitari şi tari. înghiafă Ia temperaturi sub +8°, necesitând, în astfel de cazuri, o mare atenţie la manipulare. 2. ~ II [^HHaMHT II; dynamite II; Dynamitll; dynamite II; dinamit II]: Exploziv detonant, greu congelabil (—15°), destul de puternic, cu următoarea compozifie: 30% nitroglicerină; 1% nitroceluloză; 7% trinitrotoluen; 3,5% mononi-trotoluen; 56,8% azotat de amoniu; 0t7% dex-trină; 0,5% făină de lemn; 0,5% oxid de fier. Se prezintă sub forma unei mase plastice de coloare roşietică (din cauza oxidului de fier), cu gr. sp. 1,50 şi cu următoarele caracteristice: vitesa de detonafie 6150 m/s, căldura de explozie 1135 kcal/kg; presiunea specifică de explozie (f) 9180 atl/kg, volumul gazelor de explozie (0° şi 760 mm) 860 l/kg, brizanffa (Kast) 84,68, proba Trauzi 410 cm8 şi temperatura de explozie 3120°. Se foloseşte la lucrări. în terenuri semitari şi tari, uscate sau pufin umede, şi la temperaturi până la — 15°. i 3. ~ III [flHHaMHT IU; dynamite III; Dyna- mit III; dynamite III; dinamit III]: Cel mai ieftin exploziv din categoria dinamitelor, având următoarea compozifie : 34% nitroglicerină ; 0,85% nitroceluloză; 2,15% mononitrotoluen; 58,50% azotat de amoniu; 4% făină de lemn şi 0,5% oxid de fier. Se prezintă sub forma unei mase plastice colorate roşcat (din cauza oxidului de fier), cu gr. sp. 1,50 şi cu următoarele caracteristice: vitesa de detonafie 6100 m/s, căldura de explozie 1020 kcal/kg, presiunea specifică de explozie (f) 10 180 atl/kg, volumul gazelor de explozie (0° şi 760 mm) 870 l/kg, brizanfa (Kast) 93,15, proba Trauzi 375 cm3 şi temperatura de explozie 2920°. Este greu congelabil. Se foloseşte la lucrări în terenuri uscate, semitari şi moi, la temperaturi până la — 15°. 4. ~ antigel [THîKeji03aM0paîKHBaeMbiH (flH- HaMHT); dynamite antigel; schwer gefrierbares Dynamit; antigel; fagybiztos dinamit]: Dina- mită greu congelabilă, în care 20"’25°/o din cantitatea de nitroglicerină este înlocuită prin dinitroclorhidrină sau dinitroglicol. Aceşti compuşi sunt substanţe explozive destul de puternice şi cari înghiafă la temperaturi joase. După procentul de dinitroglicol, respectiv de dinitroclorhidrină, pe care-l confin, există dinamite antigel cu punct de congelare —7° (20% dinitroglicol), sau —12° (25% dinitroglicol). Produsul asemănător amongelatinei I are următoarea compozifie: 25% dinitroclorhidrină; 5% nitroglicerină, 47% azotat de amoniu; 12% azotat de sodiu; 2% dinitrotoluen; 8% trinitrotoluen şi 1% făină de lemn. 5. ~ cu pămânfel [flHHaMHT C KHCejibry-POM, C AHaTOHHTOM; dynam'ite â kieselguhr; Kieselgurdynamit; kieselguhrdynamite; kovafoldes dinamit]: Dinamită cu bază de materie inertă (inventată de Nobel în anul 1866). Are compoziţia: 75% nitroglicerină şi 25% pămânifel. Se prezintă sub forma unei mase plastice de coloare galbenă-brună, având gr. sp. 1,6. Are următoarele desavantaje: nitroglicerina este uşor spălată şi îndepărtată din granulele de pămânfel, deci nu se poate folosi la lucrări sub apă şi în medii umede; înghiafă la temperaturi sub 8°, devenind periculoasă la manipulare; materia inertă îi reduce forfa explozivă. Nu se mai fabrică azi, fiind înlocuită cu dinamitele cu material de bază activ (nitroceluloză, fulmicoton, azotafi de K, Na, etc.). Sin. Dinamită cu kieselgur. 6. ~ gelatină explozivă [AHHaMHT, rpeMy- Tiaa CMecb, rpeMy^HH CTy^eHb; gelatine ex-plosive; Sprenggelatine; gelatine dynamite; zsela-tin-dinamit]: Exploziv format din amestecul: 74% nitroglicerină, 19% nitroglicol, 7% nitroceluloză. Este folosit ca exploziv de distrugere în arta militară. 7. ~ gomă [AHHaMHT, rpeMynan CMecb; dynamite-gomme; gelatinoser Wettersprengstoff; blasting gelatine; robbantozselatin]: Cel mai puternic exploziv industrial detonant. Se compune din 92•••94% nitroglicerină şi 6-,,8% bumbac nitrat (octonitric) numit colodiu. Se produce şi o dinamită gomă cu 93% nitroglicerină şi 7% nitroceluloză. Se prezintă sub forma unei mase plastice cu gr. sp. 1,63 şi cu următoarele caracteristice;: vitesa de detonajfie 7800 m s, căldura de explozie 1540 kcal/kg, presiunea specifică de explozie (f) 12 285 atl/kg, volumul gazelor de explozie (O9 şi 760mm) 710 l/kg brizanfa (Kast) 156,2, proba Trauzi 560 cm3 şi temperatura de explozie 4300°. Nu se disolvă în apă; de aceea se foloseşte la lucrările sub apă, în terenuri umede sau uscate, tari şi foarte tari. înghiafă la temperaturi sub+8°, când devine foarte sensibilă la manipulare. 8. Dinamitieră [flHHaMHTHbiH CKJia/ţ; dyna-mitiere; Dynamitjager; dynamite store; dinamit-raktâr]. Tehn.: Magazie, de obiceiu subterană, destinată păstrării dinamitei. Se construeşte, în general, în locuri prin cari obişnuit nu se circulă, şi cât mai uscate. Se execută din lemn sau din zidărie, şi are totdeauna canale de ventilafie. 9. Dinamomefru[#HHaMOMeTp; dynamometre; Dynamometer; dynamometer; dynamameter, ero- 174 mero]. Tehn.: Instrument pentru măsurarea forţelor.—Din punct de vedere constructiv, deosebim: 1. Dinamometru cu frână [^HHaMOMeTp c T0pM030M IIpOHH; dynamometre â frein de Prony; Bremsdynamometer; brake dynamometer, Prony's dynamometer; fekes eromero]: Dinamometru înzestrat cu o frână prin care absoarbe energia corespunzătoare lucrului mecanic efectuat asupra lui de forfa de măsurat; de aceea se numeşte şi dinamometru cu absorpfie. V. şi sub Frână dinamometrică. 2. ~ cu resort [npymHHHbiH flHHaMOMeTP; dynamometre â ressort.; Federdynamometer; spring dynamometer; rugos eromero]: Dinamometru folosit pentru măsurători directe ale forjei, având ca piesă principală un resort elicoidal, întins de forja care se măsoară şi, eventual, când fortfa e mare, o lamă de ofel îndoită» sau două lame de ojel pufin îndoite» legate prin două tije articulate la capetele lor (v. fig.). Aceste dinamometre se /) Dinamometru cu resort elicoidal. î) cârlig fix; 2) cârlig asupra căruia lucrează forfa de tracţiune; 3) resort elicoidal; 4) angrenaj cremalieră-roată dinfată; 5) cadran indicator al forfei de tracfiune. II) Dinamometru cu lamă. 1) lamă de ofel; 2) cârlig fix; 3) forfa de tracfiune; 4) brajul lamei solidar cu bara gradată (6); 5) braful lamei solidar cu bara (7); 6)bara gradată care străbate braful (5) şi se leagă la (2) (indică forfa); 7) bară care străbate braful (4) şi se leagă a (3). III) Dinamometru cu două lame. 1) ochiu fix; 2) forfa de tracfiune; 3) lame de ofel; 4) pozifia de repaus; 5) pozifia sub acfiunea forfei. folosesc,de ex., pentru măsurarea forfei de tracfiune a locomotivelor; ele indică, şi eventual înregistrează, forfa variabilă; în ultimul caz se numesc dinamometre înregistratoare. s. ~ cu torsiune [KpyTHJIbHblH flHHaMO-MeTp; dynamometre â torsion; Torsiondynamo-meter; torsion dynamometer; torzios eromero]: Dinamometru compus, în principal, dintr'o vergea de ofel de arc subfire sensibilă la torsiune, a cărei învârtire se măsoară prin mijloace optice. 4. ~ cu transmisiune [TpaHCMHCCHOHHbiH ftHHaMOMeTp; dynamometre â transmission; Uber-tragungsdynamometer; fransmission dynamometer; kozlomus eromero]: Dinamometru care se inter- calează între două piese cari transmit forfa; se A) roată motoare; B) roată receptoare; C) roată intermediară, egală în diametru cu A şi aparfmând dinamo-metrului (legată prin curele cu A şi B); D) şi E) rofii® dispozitivului de întindere şi ghidare; Si) brâul conducător al curelei; S2) brâul condus al curelei; r) raz» rofii motoare; Qi) forfa proporfională cu forfa de tracfiune a brâului conducător; Q2) forfa proporfională cu forfa de tracfiune a brâului condus; Qi—Q2) diferenfă proporfională cu forfa motoare şi măsurabilă cit balanfa W; W) balanfă romană; Q) greutatea mobilă; g) greutate fixă. măsoară fie prin intermediul unei curele, prin măsurarea trac-fiunii ei (v. fig.), fie prin intermediul unui angrenaj cu rofi dinţate, Ia care se măsoară presiunea pe dinţii rofii (v. fig.). 5. ~ electric [ajieKTpH^ecKHH HHHaMOMeTp ;dy- rx. . , Dinamometru cu transmisiune namometre elec- . , . . x iriau^. e»lpktri- pnn an9renaJ (vedere in P,an>-L ' n J) roată d!e curea liberă pe arbo- scher Dynamo- , „n , . . 1 . . < rele BB; 2) roata de - curea motoar® meier; electrical . lw ’ • , . . . ... caiafa pe acelaşi manşon cu roata dynamometer; vil- n . ... , , ' 1 P„ (mancnnnl I ihor no flrhnrpI lamos eromero]: Dinamometru bazat pe măsurarea cuplului motor care se exercită asupra statorului unui electromotor, statorul fiind montat astfel, încât să se poată roti, iar cuplul său motor să fie echilibrat de cuplul forfei de măsurat. 6. ~ hidraulic [rH/ţpaBJiHHec- KHH flHHaMO-MeTp; dynamometre hydraulique; hydraulischer Dynamometer; hydraulic dynamometer; hidraulikus eromero]: R 3 (manşonul liber pe arborele BB); 3) sensul de rotafie; 4) roat® de curea receptoare calată pe acelaşi manşon cu roata Ri (manşonul liber pe arborele BB); 5) roată de curea liberă pe arborele BB; 6) sensul de rotafie; Ri) şi Rs) rofi dinfate conice; R2) şi R4) rofi dinfate conice libere pe arborele CD; CD) arbore articulat pe arborele BB (prin manşonul H); H) manşon; G) greutate fixă; Q) greutate mobilă pe arborele CD; I) braful de pârghie valabil al greutăfii Q. Cuplul motor esfe dat de suma cuplurilor greutăţilor G şi Q (în raport cu punctul H) în pozifia de echilibru. Dinamometru folosit pentru măsurarea fonfelor mari. Forfa lucrează prin intermediul unui pistort sau al unei membrane asupra unui lichid închis într'o cutie. Presiunea lichidului se citeşte Ia un manometru, care e etaionat direct în kilograme. V. sub Frână hidraulică. 1. Dinamometru medical [Me/pipmeKHH /ţH-HaMOMeTp; dynamometre medical; medizinischer Dynamometer; medical dynamometer; orvosi ero-mero]: Se foloseşte pentru măsurarea forjei de apăsare (de strâns) a mâinii sau a degetelor. Are, ; de obiceiu, un inel oval de ofel, care se turteşte prin strângerea cu mâna. Presiunea exercitată este arătată de un mic indicator, care se mişcă pe un cadran gradat. 2. vagon. V. Vagon dinamometric. 3. Dinamometru Marfin-Decker [flHHaMOMeTp M.-fl.;dynamometre M.-D.; M.-D. s Dynamometer; M.-D. dynamometer;' M.-D.-eromero]. Mine.* Dinamometru pentru pompe canadiene,care controlează sarcinile la cari lucrează garniturile de pompaj canadian,şi constă dintr'un transformator de presiune special, care se montează pe tija polisată. Sarcinile de pe tija polisată sunt suportate de două pârghii finute desfăcute de un recipient umplut cu fluid şi având un perete constituit dintr'o diafragmă. Sarcina prăjinilor produce în recipientul cu diafragmă o pre-siunede fluid, caresetransmite, printr'un tub f lexibi I, la un aparat special indicator şi înregistrator, cu ajutorul căruia se obfine o diagramă a variaţiilor sarcinii Ia fiecare ciclu de cursă. Din diagrama sarcinilor se pot obfine următoarele date: sarcinaînfiecarepunct al cursei (cunoscând aceasta, se pot elimina uşor diferite dificultăfi de pompaj); randamentul; mersul (cursa) plungerului (pistonului scufundător); indicafia dacă sonda este contrabalansată sau nu; indicafia dacă pompa funofionează prea încet, prea repede, sau normal; indicafia dacă cursa pistonului este cea potrivită, sau dacă este prea lungă sau prea scurtă. — Adaptat unui dispozitiv cu jug şi şarniere, dinamometrul indicator obişnuit Martrn-Decker poate indica sarcinile din liniile tijelor de tracţiune şi în insta-lafiile centrale de pompare, iar cu ajutorul acestor date se pot echilibra just forfele. Dacă în Ioc de tije se folosesc cabluri, dinamometrul poate fi aşezat direct pe cablu pentru citirea sarcinilor, fără folosirea dispozitivului cu jug şi şarniere. 4. Dinamotlor [^HHaMOTOp; dynamoteur; Dy-namotor; dynamotor; dinamo-motor]. Elf.: Maşină electrică de curent continuu, cu un inductor şi cu două înfăşurări induse separate. *. Dinanfian [flHHamţHaH; Dinantien; Dinan-tian; dinantian; dinânciân korszak]. GeoL: Subdiviziunea- inferioară a Carboniferului de facies marin, caracterizată printr'o faună foarte bogată. Forme caracteristice sunt: Pericyclus princeps şi Productus giganteus. o, Dinas, cărămidă V. Cărămidă silicioasă. 7. Dines, anemograful Iui V. sub Vânt, aparate de măsură. 8. Dinisbog [9KcnaHCHH, pacnmpeHHe; expansion; Dehnungsbogen; expansion; vezetocso 175 kitâgulâsi hurka]. Tehn.: Expansion în formă de liră. V. Expansion. 9. Dinit [AHHHT; dinite; Dinii; dinite; dinit].. Mineral.: Mineral din grupul ozocheritei. 10. Dinitrobenzen [#HHHTpo6eH30Ji; dinitro-benzene; Dinitrobenzol; dinitrobenzene; dinitro-zoi]. Chim.: C6H4(N02)2* Amestec de orto-, meta-, şi paradinitrobenzen, obfinut prin nitrarea mononi-trobenzenului. Derivatul meta- e în proporţie de 93,5°/0. E un corp solid, cu p. f. 85°, toxic. A fost folosit în războiul din 1914—1918 la prepararea explozivilor. E abandonat ca exploziv militar. 11. Dinitroclorhidrină [^HHHTpoxjioprH^pHH; dinitrochlorhydrine; Dinitrochlorhydrin; dinitro-chlorhydrine; dinitroklorhidrin]. ExpL: CICH2 - CH(0 - NO2) - CH*(0 - NO2). Substanţă explozivă lichidă, cu miros aromatic, incoloră în stare pură sau colorată în gălbuiu, îr* galben-cafeniu şi roşu-cafeniu în stare impură. Are d. 1,54 la 15°. Amestecurile de 75°/o nitroglicerină cu 25°/o dinitroclorhidrină sunt, practic, neconge-labile. Din cauza acestei proprietăfi se folosesc astfel de amestecuri la fabricarea dinamitelor antigel. Proprietăţi balistice mai importante: e foarte* pufin sensibilă la şocuri; se aprinde greu dela flacără; are o căldură de explozie destul de mare (1140 kcal/kg). Datorită acestor caracteristice, este un exploziv puternic şi uşor de manipulat. Prin explozie, 1 g dinitroclorhidrină dă 0,659 9 bioxid de carbon, 0,179 g apă,, 0,140 g azot, 0,182 g acid clorhidric şi 0,160 g oxigen. Datorită prezenfei vaporilor de acid clorhidric, explozivii cari au în compoziţia lor dinitroclorhidrină trebue să conţină în amestec şi hidrafi alcalini pentru neutralizarea acidului clorhidric. 12. Dinitroglicol [AHHHTporjiHKOJib; dinitro-glycol; Dinitroglykol; dinitroglycol; glikoldinitrât], ExpL: C2H402(N02)2- Substanţă explozivă obţinută prin nitrarea glicolului cu un amestec sulfonitric de 60% H2SO4 + 40% HNO3. Lichid incolor cu d. 1,496 la 15° şi cu p. f. 122°. Se evaporă cu uşurinţă; are un punct de congelare foarte jos. Datorită acestei din urmă proprietăţi, serveşte Ia fabricarea dinamitelor antigel. Caracteristicele sale balistice sunt: vitesa de detonafie 7800 m/s, căldura de explozie 1535 kcal/kg, temperatura de explozie 4060°, presiunea specifică de explozie (f) 12 060 atl/kg şi brizanfa (Kast) 141. Prin explozie, 1 g de dinitroglicol se transformă în 0,579 g bioxid de carbon, 0,237 g apă şi 0,184g azot. 13. Dinitronaffalină [£HHHTpoHa(J)TajiHH; di-nitronaphtaline; Dinitronaphthaiin; dinitronaphtha-lene; dinitronaftalin]. ExpL: CioHe(N02)2. Exploziv obţinut prin nitrarea directă a naftalinei. E folosit în amestec topit cu melinita, pentru încărcarea obuzelor. Explozivul MDN conţine 80% melinită şi 20% dinitronaftalină. 14. Dinitro-ortocrezol [AHHHTp0-0pT0-Kpe30Ji; dinitro-ortho-cresol ; Dinitroortokrezol ; dinitro-ortho-cresol; dinitro-ortokrezol]. Chim.: CH3-C6H2(0H)(N02)2. (1, 2, 3, 5). Substanfă cristalină, cu proprietăţi insecticide. E toxică şi pentru om. 176 t. Dînîfrotoluen [flHHHTp0T0Jiy0Jl; dinitro-foluene; Dinitrotoluol; dinitrotoluene; dinitrotoluol]. Expl.: CHs —C6Hs(N02)2. Exploziv obfinut prin nitrarea mononitrotoluenului 2, 4. Se obfine d in itrotoluen 1, 2, 4, dar în amestec cu produşi 1, 2, 6 şi 1, 2, 5 şi 1, 3, 4. Are p. t. 65°. Se foloseşte în fabricata chedditeîor şi a amorselor speciale, ca gelâtinizant şi plastifiant pentru pulberi. 2. Dînfar. Ind. făr.: 1. Unealtă cu care se face ceaprazul ferestrăului. — 2. Grătar care se pune în dreptul scocurilor morii, spre a opri corpurile străine cari vin pe apă. s. Dinfare [Hape3Ka 3y6nOB; denture, en-dentement; Verzahnung; toothing, indentation; fogazâs]. Mş.: Ansamblul dinfilor unei piese mecanice sau ai unui organ de maşină, cari alternează cu golurile (crestăturile) dintre ei. Dinfarea poate fi: uniformă, când tofi dinfii şi toate golurile sunt identice (la pile, freze obişnuite, angrenaje, cremaliere de funicular, etc.); variată, când dinfii sau crestăturile diferă puţin unele de altele (variaţia producându-se, de obiceiu, după o anumită regulă, ca la acele de broşat); alternată, când alternează un dinte cu tăierea pe stânga, cu unul cu tăierea pe dreapta, de ex. la frezele circulare, Dinfarea poate fi din acelaşi material cu piesa care o poartă (cazul obişnuit), sau formată din dinfi separaţi, montafi pe piesa suport (rofi cu dinfi de lemn, freze cu dinfi de carburi metalice). Dinfarea se foloseşte: la unelte (alezoare, broşe, bu-ciarde, freze, pile, molete, etc.); la dispozitive diverse (ambreiaje cu dinfi, roji dinfate cu clichet, sabofi de cauciuc antiderapanfi, la scări fnobile, cuplajele Hirth, etc.); la maşini electrice (dinfarea indusului maşinilor electrice, dinfarea inductorului maşinilor asincrone şi al turbogene-ratoarelor, etc.); la rofile angrenajelor (rofi dinfate). Exemple: 4. ~a cuplajului Pallas-Simms [Hape3Ka 3y6u,0B ClţenJieHHH n.-C.; denture du couplage P.-S.; Verzahnung der P.-S.s Kupplung; toothing of the P.-S. coupling; P.-S.-fele fogas kapcsolâs]: Cuplaj Pallas-Simms. 1) magnetou; 2) şi 2') discuri cu dinfare frontală; 3) inel de cauciuc, dinfat; 4) arbore de antrenare. Dinfare frontală a discurilor metalice şi a inelului de cauciuc intermediar a]e cuplajului Pallas- Simms,, pentru cuplarea magnetoului cu arborele de distribufie al unui motor cu explozie. 5. ~ de ambreiaj [Hape3Ka 3y6u;oB My<î>Tbi ClţenJieHHH; denture d'embrayage; Kupplungs-verzahnung; clutch toothing; fogas kapcsolâs]: Dinţare formată din ghiarele sau din dinfii unui ambreiaj cu ghiare. Prin manevrarea manşonului port-ghiare de pe arborele comandat, ghiarele celor doi arbori se îmbucă sau se desfac. Ambreiaj (cuplaj) cu dinfi (cu ghiare), 1) arbore motor; 2) manşon cu ghiare, fix; 3) arbore antrenat; 4) manşon cu ghiare, mobil; 5) pene de ghidare; 6) brăţară; 7) furcă de manevră. 6. ~ de ferestrău [Hape3Ka 3y6beB nHJibi; denture de scie; Săgezahnung; saw toothing; fureszfogazâs]. V. sub Ferestrău. ~ de maşină electrică [Hape3Ka 3y6u,OB 3JieKTpHHeCK0H ManiHHbl; denture de machine electrique; Verzahnung der elektrischen Ma-schine; electrica! machine toothing; elektromos gep fogazâsa]: Dinfarea dela periferia statorului sau a rotorului maşinilor electrice, în crestăturile dintre dinfi fiind aşezată înfăşurarea electrică. Dinfii au un profil special, spre a permite introducerea înfăşurării, în crestături şi asigurarea ei în pozifie corectă, chiar şi în mers. V. şi sub Crestătură de maşină electrică. 8. ~ de pilă [HaceHKa HanHJlbHHKa; taiIle de lime; Feilenhieb; cut of file; reszelovâgâs]. V. sub Pilă. 9. ~ de volan [Hape3Ka 3y6iţOB pyjieBoro KOJieca; denture du volant; Schwungradverzah-nung; fly-wheel toothing; lenditokerek fogazâsa]. Mş. ferm.: 1. Dinfarea interioară a volanului unei maşini cu abur; serveşte la rotirea volanului, când maşina este în repaus.— 2. Auto.: Dinfare a volanului, care serveşte la pornirea automată a motorului, cu ajutorul unui electromotor de care se angrenează. 10. ~ Hirth [Hape3Ka 3y6u,OB r.; denture de H.; H.s Verzahnung; H. toothing; H.-fele fogazâs]: Dinfare radială frontală, folosită pentru îmbinarea unui arbore motor lung, confecfionat din mai multe bucăfi. Bucăfile de arbore sunt strânse prin şuruburi fără capete, iar dinfarea ia eforturile de torsiune. 11. Dinfare de angrenaj [Hape3Ka 3y6iţOB 3y6naTOH nepe^a^H; denture d'engrenage; Treibradverzahnung; toothing of gear; fogaskerek D'infare de angrenaj. î) Dinfare c icloidală normală; 2) dlnfşre compusă (e=epicicIoidă, d=desfăşurătoare, p=pericicloidă); 3) dinfare corecfată; 4a) dinfare normală; 4 b) dinfare frunchlată; 5) dinfare puncf; 6) dinfare normală în defăşurăfoare; 7) dinfare inferioară în desfăşurătoare; 8) dinfare D; F±) cercul inferior al rofii; D01J cercul primitiv al rofii; K±) cercul exterior al rofii; Fă) cercul interior al contrarofii; D02) cercul primitiv al contrarofii'; K2) cercul exterior al contrarofli; G2) cerc generator al pericicloîdei rofii; Gj) cercul generator al epicicloidei rofii; C /42) lînle de angrenare; ca) şi cb) lungimea profilelor în frecare. 178 fogazâs]: Principalul element constitutiv al rojilor angrenajelor. Elementele principale ale dinfării de angrenaj sunt: cercul primitiv (cercul teoretic» cercul mijial), numărul dinţilor, modulul, cercul interior (cercul picioarelor, cercul rădăcinii, cercul bazelor), cercul exterior (cercul capetelor, cercul vârfurilor, cercul, coroanei), profilul şi flancurile (v. şi sub Dinte; Angrenare). Alte elemente importante ale angrenării rofilor (roată şi contra-roată) sunt: unghiul de angrenare, gradul de acoperire, întretăierea dinfi lor. Dinfarea de angrenaj se clasifică, după material, în dinfare metalică sau nemetalică; după construcfie, în normală, corectată şi specială; după curbura dinfi lor, în dreaptă, cotită sau curbă; după curbura profilului, în din-fare cu dinfi concavi şi convecşi; după legătura cu corpul rofii,, în dinfare cu dinfi separafi sau făcând corp comun cu obada; după pozifie, în exterioară şi interioară; după profil, în cicloidală, compusă şi în desfăşurătoare; după unghiul de aşezare, în dreaptă sau înclinată. Uneori, dinfarea se defineşte după standardele după cari se execută, după particularităţi de execufie, etc. V. şi sub Angrenaj. După material, dinfarea de angrenaj poate fi: 1. Dinfare metalică [MeTaJuinnecnan Ha-pe3Ka 3y(5lţOB; denture metallique; metallische Verzahnung; metallictoothing; nemfemes fogazâs]. Dinfare cu dinfi de metal sau aliaj, în general, din acelaşi material cu roata. La rofi Ie cu dinfi separafi, pot fi şi din alt material decât roata. Materialele întrebuinţate Ia confecfionarea dinfi-lor, respectiv şi a rofilor, sunt fonta/ ofelul bronzul, aliajele aluminiului, etc. 2. ~ nemetalică [HeMeTaJiJmnecKaH Ha-pe3Ka 3y6li;0B; denture non-metallique; nicht-metallische Verzahnung; nonmetallic toothing; nem femes fogazâs]: Dinfare cu dinfi din materiale nemetalice. Când dinfii sunt separafi de corpul rofii, pot fi şi din alt material decât corpul. Dinfii nemetalici pot fi de lemn, de piele (talpă) sau din materiale plastice, etc. După construcfie, deosebim: 3. Dinfare cu buloane. V. Dinfare cu fuse. 4. Dinfare corectată [KoppHrnpoBaHHaH Hape3Ka 3y(5lţOB; denture corrigee; Laschen-Verzahnung; corrected toothing; javitott fogazâs]: 1. Dinfare obfinufă prin modificarea elementelor dinfării (de angrenaj) normale, în general, prin deplasarea profilelor între limite foarte mici. — 2. Dinfare (de angrenaj) în desfăşurătoare, Ia care, prin modificarea înălfimilor capului şi a înălfimilor piciorului la ambele rofi, se modifică diametrii cercurilor corespunzătoare, iar cercurile primitive şi distanfa centrelor rămân neschimbate. In general, înălfimea capului dintelui rofii mici şi înălfimea piciorului dintelui rofii mari se măresc cu jumătate din modul, iar înălfimea capului dintelui rofii mari şi înălfimea piciorului dintelui rotii mici se micşorează cu aceeaşi cantitate. Astfel se evită întretăierea şi se ameliorează angrenarea (v. sub Dinfare D). V. fig. sub Dinfare de angrenaj. 5. ~ cu degajarea piciorului dintelui [Ha-pesKa c no^pe3aHHHM (y hojkkh) 3y6iţOM; denture degageant ia base de la dent; unter-schnittene Verzahnung; undercut toothing; metszett fogazâs]: Dinjare de angrenaj, la care flancul piciorului dintelui este prelungit în jos dincolo de ultimul punct al liniei de angrenare (adică punctul unde începe angrenarea cu vârful dintelui contrarofii). Se foloseşte spre a înlătura întretăierea dinfărilor. V. sub Angrenare, linie de 6. ~ cu fuse [iţeBO^Han Hape3Ka (3aiţeiuie-HHe); denture en fuseau; Triebstockverzahnung; pin wheel, pin gear, mangle gear; pâlcâs fogazâs]: Dinfare cicloidală specială, Ia care una din rofi le angrenajului are dinfii formafi din fuse (buloane) cilindrice; diametrul lor, d, în funcfiune de pasul t, este d — (1/2’-•!9/40) t, iar centrele lor sunt, de obiceiu, pe cercul primitiv. In cele mai multe cazuri din practică, roata cu fuse devine crema-lieră; la contraroată, epicicloida capului dintelui are drept cerc de rulare chiar fusul, iar flancul piciorului dintelui şi baza golului sunt constituite de un semicerc (v. fig. sub Angrenaje cu buloane). Sin. Dinfare cu buloane. 7. ~ D [Hape3Ka 3y6iţOB co cMeiiţeHHeM (iţeHTpa); denture â deplacement; V-Verzahnung, Verschiebungsverzahnung; displacement toothing; E-fogazâs]: Dinfare de angrenaj în desfăşurătoare, Ia care centrul uneia sau al ambelor rofi dinfate este pufin deplasat fafă de pozifia teoretică, ceea ce atrage o deplasare, eventual şi o modificare, a cercurilor primitive, a cercurilor interioare şi a cercurilor exterioare. In cazul obişnuit, roata dinfată mare rămâne aceeaşi ca Ia dinfarea în desfăşurătoare normală; cercurile primitive ale rofii mici şi ale rotii mari se măresc astfel, încât raportul de transformare al angrenajului să rămână neschimbat; diametrul cercului inferior şi diametrul cercului exterior al rofii mici se măresc cu aceeaşi cantitate ca şi cercul ei primitiv. In general, roata mică se depărtează cu o distanfa mai mică decât mj2 (jumătatea modulului dinfării). Prin dinfarea D se obfine: înlăturarea întretăierii dinfărilor, îmbunătăfirea angrenării (prin reducerea frecării de alunecare dintre flancurile dinfi lor), întărirea bazei dinfi lor şi posibilitatea de a prelucra dinfarea cu o unealtă standard (freză elicoidală sau ■ pieptene Maag). Prezintă desavantajul că esfe greu de aplicat Ia angrenajele de precizie (v. fig. sub Dinfare de angrenaj). Sin. Dinfare de deplasare. 8. ~ de deplasare. V. Dinfare D. 8. rsj D de zero. V, sub Angrenaj de deplasare zero. io. ~ normală [HopMajibHan CHCTeMa Ha-pe3KH 3y6u;OB; denture normale d'engrenage; Normalverzahnung; normal footh system; szabâlyos fogazâs]: Dinfare la care dimensiunile dintelui au următoarele valori caracteristice: înălfimea capului k^m\ înălfimea piciorului f~ (1,1 = ■ -1,3)m, unde m e modulul; unghiul de angrenare 14°30'f 15° sau 20°; celelalte elemente variază 179 dela un sistem de dinfare normal la altul. V. şi sub Dintelui, nomenclatura 1. Dinfare punct [nHKOBan Hape3Ka 3y6i];oB; denture â point; Punktverzahnung; point toothing; pontfogazâs]: Dinfare de angrenaj cicloidală specială, la care epicicloida profilului rofii dinfate mici este redusă la un punct. Cercul de rulare (v. sub Dinfării, construcţia ~) al rofii mici se ia egal cu cercul ei primitiv, ceea ce face ca epicicloida flancului piciorului dintelui să fie redusă la un punct; cercul de rulare r al rofii mari se iă r=2,75 m (mfiind modulul dinfării). Piciorul are o formă dată de degajarea cerută de dintele rofii mari. Se foloseşte când roata motoare trebue să aibă un număr foarte mic de dinfi. V. fig. sub Dinfare de angrenaj. 2. ~ specială [cneiţHajibHan Hape3Ka 3y6lţOB; denture speciale; Sonderverzahnung; special toothing; kulonos fogazâs]: Dinfare care diferă de aşa numita dinfare normală, în general prin valorile relative, raportate la modul, ale unora din elementele dintelui. Exemple: dinfare trunchiată,, dinfare cu fuse, dinfare D (de deplasare), dinfare cu unghiu de angrenare de 17°30' sau de 22°30\ Se foloseşte pentru a evita întretăierea dinfilor, slăbirea piciorului dinfi lor şi pentru îmbunătăţirea angrenării. 3. ~ trunchiată [ype3aHHan, Koppernpo-BaHHaH Hape3Ka 3y6iţOB; denture tronquee; stumpfe Verzahnung; stub-toothing; tompa foga-zâsjî Dinfare speciala în desfăşurătoare, sau compusă, la care înălfimea k a capului este sub valoarea ei normală, deci k fgr8 re J. mos)f in sageata, tara frg|ă< degajare centrală, sau din două rofi asamblate. La angrenajele cu dinfare cotită, se anulează împingerea late- rală dela angrenajele elicoidale simple. Sin. Dinfare elicoidală dublă, dinfare în unghiu. — 2. Dinfare, Ia angrenajele conice, formată din două dinfări înclinate. A fost înlocuită prin dinfări curbe. 5. ~ curbă [H3orHyTaH Hape3Ka 3y6iţOB; denture en courbe; Kurvenverzahnung; curved toothing; gorbe fogazâs]: Dinfare cu dinfi curbafi. Se referă, în general, la rofi dinfate conice (deşi şi dinjarea cilindrică elicoidală este tot curbă). Dinfarea curbă poate 1 fi: în arc de cerc, în desfăşurătoare sau în spirală. Dinfarea în spirală poate fi paloidă (dinfare Klingenberg) sau hipoidă (dinfare 2 Gleason), 1 6. ~ dublu cotită [o;Bt)teaH meBpoHHaa hjih ejioHHan Ha- 3 pe3Ka 3y6iţOB; denture â deux coudes, denture â doubles che-vrons; Doppelwinkelverzahnungj Dintare curbs (|# double herring-bone toothing; angrenajeconice) kettos szdgfogazâs]: Dinfare cotită 1) în spirală; 2) cu două coturi şi trei ramuri deîn desfăşurătoare; dinte. Nu se mai foloseşte. 3)'n arc de cerc. 7. ~ elicoidală [rejraKOHflajibHaH Hape3Ka 3y6l],OB; denture heiicoîdale; Schrăgverzahnung; helical gearing; ferde fogazâs]: Dinfare a unei rofi cilindrice cu dinfii înclinaţi în raport cu axa rofii, aşa încât axa dintelui e elicoidală. Unghiul de înclinare al dinfilor este egal cu unghiul elicei. Dinfarea elicoidală poate fi simplă, dublă (cotită) sau triplă (dublu cotită), etc. s. ~ elicoidală dublă [/ţBoăHaa reJiHKOH-flaJlbHaa Hape3Ka 3y6lţOB; denture heiicoîdale double; zweifache Schrăgverzahnung; double helical gearing; kettos ferde fogazâs]. V. sub Dinfare cotită. 9. ~ elicoidală simplă [npoCTafl reJiHKOH-AaJIbHan Hape3Ka 3y6l],0B; denture heiicoîdale simple; einfache Schrăgverzahnung; simple helical gearing; egyszeru ferde fogazâs] : Dinfare elicoidală cu o singură inclinafie pe toată lungimea dintelui (v. şi sub Angrenaj cilindric elicoidal). Sin. Dinfare înclinată (oblică) cilindrică. 10. ~ elicoidală triplă [TpoHHan rejiHKOH-TţaJIbHaa Hape3Ka 3y6lţOB; denture heiicoîdale triple; Doppelwinkel-Verzahnung, dreifache Schrăg-verzahnung; triple helicoidal toothing; hârmas ferde fogazâs]. V. Dinfare dublu cotită. 11. ~ în săgeată [CTpejibnaTan Hape3Ka 3y6u;OB ; denture â chevrons, denture en V; Pfeilverzahnung; V- shaped toothing; nyilas fogazâs]: Dinfare cotită cu dinfii continui (v. fig.), fără degajare pe linia coturilor. Sin. Dinfare în V. 12. ~ în spirală hipoidă. V. sub Dinfare Gleason. 13. ~ în spirală paloidă pentru angrenaje conice [cnHpajibHan Hape3Ka 3y6iţOB; denture en palloîde; Palloid-Verzahnung, Klingenberg Verzahnung; palloid toothing; palloid fogazâs]: Dinfare curbă cu dinfii în formă de spirală, pentru 180 angrenaje cu axe neconcurente, la cari flancurile convexe ale dinfilor sunt recurbate mai mult decât flancurile concave. Se fasonează pe maşini speciale Klingenberg, la cari ghidajele cuţitului sunt curbe. 1. Dinfare în unghiu. V. Dinfare cotită. 2. ~ în V. V. Dinfare în săgeată. s. /v/ triplu cotită [TpoimaH meBpoHHafl hjih ejiOHHan Hape3Ka 3y6iţOB; denture triple-ment coudee; Dreifachgekrummte-Verzahnung, Dreiwinkel-Verzahnung; triple herring-bone toothing; hârmasgorbuletu fogazâs] : Dinfare cotită cu trei coturi şi cu patru ramuri de dinte. Nu se mal foloseşte. După curbarea profilului, deosebim: 4. Dinfare cu dinfi concavi [Hape3Ka c Bor-HyTblMH 3y6u;aMH; denture â dents concaves; Verzahnung mit konkaven Zăhnen; toothing with concave teeth; fogazâs domboru fogakkal]: Dinfare la care flancurile profilului dinfilor sunt concave pe toată înălfimea dintelui. Se foloseşte la dinfarea interioară. La rofi le mai vechi se foloseau dinfi separafi, cari erau fasonafi bucată cu bucată şi apoi montafi pe corpul rofii. s. cu dinfi convecşi [Hape3Ka c BbinyK-JiblMH 3y6iţaMH; denture â dents convexes; Verzahnung mit konvexen Zăhnen; toothing with convex teath; fogazâs homoru fogakkal!: 1. Dinfare la care flancurile dinfilor au formă convexă (de ex. dinfările în desfăşurătoare). — 2. Dinfare la care mersul general al profilului flancurilor dinfilor este convex (de ex. dinfarea normală cicloidală). După legătura cu corpul rofii, deosebim şi c. Dinfare cu dinfi separafi [Hape3Ka c BCTaB-JieHHblMH 3y6lţaMH; denture â dents rapportees; Verzahnung mit eingesetzten Zăhnen; toothing with inserted teeth; betetfogu fogazâs]: Dinfare la Roată dinfată cu dinfi separafi. 1) dinfi separafi; 2) corpuP rofii; 3J pene de fixare. care dinfii nu sunt din aceeaşi bucată cu corpul rofiir cr separafi şi fixafi pe roată. Se foloseşte la rofi mari, la dinfări interioare, sau când se cere un contact femn pe fontă ; nu se mai foloseşte decât rar. După pozifie, dinfarea de angrenaj poate fi: 7. Dinfare exterioară [BHeiHHHH Hape3Ka 3y6iţOB; denture exterieure; Auljjenverzahnung; externai toothing; kulso fogazâs]: Dinfare dispusă cu picioarele dinfilor pe periferia rofii şi având capetele spre exterior. V. şi Angrenaj cilindric exterior. s. ~ interioară [BHyTpeHHHfl Hape3Ka 3y6-IIOB; denture interieure; Innenverzahnung; internai toothing; belso fogazâs]: Dinfare dispusă la interiorul coroanei periferice a unei rofi, cu picioarele dinfilor spre exterior şi având capetele dinfilor spre centrul rofii. In general, dinfarea interioară este concavă şi se fasonează prin procedeul Feilows. V. sub Dinfare concavă. V. fig. sub Dinfare de angrenaj. După profilul dinfilor, dinfarea de angrenaj poate fi: 9. Dinfare cicloidală [iţHKJiOHftajibHaa Ha-pe3Ka 3y6li;OB; denture cycloTdale; Zykloiden-Verzahnung; cycloidal toothing; dkloid-fogazâs]: Dinfare de angrenaj,, cu profilul dintelui derivat din două curbe racordate, din familia cicloidelor. Din cauza dificultăţilor la frezare, se foloseşte mai rar decât dinfarea în desfăşurătoare. V. fig. sub Dinfare de angrenaj. io. ~ compusă [cjiomHaa Hape3Ka 3y6iţOB; denture composee; zusammengesetzte Verzahnung; composite toothing; osszetett fogazâs]: Dinfare la care porfiunea profilului dintelui din regiunea cercului primitiv este în formă de desfăşurătoare, iar porfiunea din spre capul şi piciorul dintelui este în formă cic oidală. V. fig. sub Dinfare de angrenaj. n. ~ în desfăşurătoare [HHBOJHOTHaH Ha-pe3Ka 3y6l];OB(B pa3BepTKy); denture en deve-ioppante; Evolventenverzahnung; involute toothing; evolvens-fogazâs]: Dinfare de angrenaj, cu profiluldintelui derivat dintr'o desfăşurătoare de cerc. V. fig. sub Dinfare de angrenaj. După unghiul de aşezare, deosebim: 12.- Dinfare dreaptă [npHMan Hape3Ka 3y6-iţOB; denture droite; gerade Verzahnung; straight tothing; egyenes fogazâs]: Dinfare de angrenaj cilindric sau conic, cu dinfi drepfi şi dispuşi în direcfia generatoarelor cilindrului, respectiv ale conului primitiv. t îs. ~ înclinată [HaKJiOHHan, x^YiT/7?> kohhhcCKâfl Hape3Ka 3y6u;oB; denture oblique; Schrăgverzahnung; 1 skew gear toothing; ferde fogazăs]: 1. Dinfare elicoidală sau oblică, Ia angrenajele cilindrice. — 2. Dinfare de angrenaj conic ai cărei dinfi Dinfare de angre-formează un unghiu cu generatoa- naj conic, rele corespunzătoare ale conului 0 dreaptă; primitiv. V. şi Angrenaj conic. 2) înclinată. După particularităţile de execufie, deosebim: i4. Dinfare Feilows [Hape3Ka 3y6n;oB O.; denture F.; F.s Verzahnung; F. toothing; F.-foga- 181 zâs] : 1. Dinfare tăiată prin procedeul Fellows. La acesta, unealta tăietoare constă dintr'o roată dinţată cu minimum 10 dinji, iar dinfarea e efectuată prin procedeul generării. Se foloseşte la tăierea dinfărilor interioare (cu dinfi concavi). — 2. Dinfare corectată standardizată (folosită în Statele Unite), în special în industria automobilelor; e pe cale de a fi înlocuită cu dinfarea standardizată ASA. 1. Dinfare Gleason (pen- Roată dinţată Fellows, tru angrenaje conice) [Ha- pentru tăiat dinfări in-pe3Ka 3y6u;OB r.; denture terioare. G.; (Bottchen-) G.s Verzahnung; G. toothing; G.-fogazâs]: 1. In general, orice dinfare de roată conică, tăiată pe o maşină specială Gleason. Dinfarea poate fi cu dinfi drep]i, oblici sau în arc de cerc. Diferitele maşini Gleason lucrează prin procedeul generării flancurilor dinfilor. După felul dinfării generate şi al maşinii-unelte COres- Dinfare curbă Gleason. punzătoare, ele folosesc, ca unealtă tăietoare: două cufite drepte, o coroană port-cufite sau o freză elicoidală conică. — 2^ Dinjare curbă cu dinfi în spirală hipoidă, folosită la angrenajele conice cu axe neconcurente. Se poate tăia excluziv pe o maşină specială Gleason. V. şi Dinfare în spirală paloidă. . 2. ~ Klingenberg. V. sub Dinfare în spirală paloidă. 3. ~ „Kosmos". V. Dinfare Wust. 4. ~ Maag [Hape3Ka 3y6iţOB M.; denture M.; M.s Verzahnung; M. toothing; M.-fogazâs]: Dinfare de angrenaj în desfăşurătoare, obfinută pe maşinile speciale de tipul Maag. Acestea folosesc un cufit-pieptene cu profilul de cremalieră cu flancuri drepte. La un modul dat, se pot prelucra* cu un singur pieptene, rofi cu orice număr de dinfi. Unealta este relativ uşor de fabricat. «. ~ Sykes [Hape3Ka 3y6lţ0B C.; denture S.; S.s Verzahnung; S. toothing; S.-fogazâs]: 1. Dinfare cotită a unei rofi cilindrice» tăiată pe o maşină de tipul Sykes, având dinfi absolut continui, fără degajeri şi fără rotunjiri la coturile dinţilor (v. fig. sub Dinfare cotită). — 2. Prin extindere, orice dinfare tăiată pe o maşină specială de tipul Sykes. Aceasta este o maşină de tăiat dinji prin procedeul generării şi foloseşte un cufit care atacă la fiecare cursă câte un singur dinte. «. ~ Wiist [Hape3Ka 3y6iţOB Bioct; denture „Kosmos"; W.s Verzahnung; W. toothing; W.-fo-gazâsj: Dinfare elicoidală dublă a angrenajelor cilindrice, cu cele două rânduri de dinfi oblici alternate, dinfările spre stânga şi spre dreapta fiind decalate între ele cu o jumătate de pas. Sin. Dinfare „Kosmos". 7. Dinfare normalizată. V. Dinfare standardizată. 8.1 ~ normată. V. Dinfare standardizată. ~ standardizată [CTaHflapTHaa Hape3Ka 3y6lţ0B ; denture normalisee, denture standar-disee; Normverzahnung; standard toothing; szab-vânyos fogazâs]: Dinfare construită după prevederile standardelor unei fări. Sisteme răspândite de standardizare a dinfărilor de angrenaj: GOST (URSS); DIN (Germania); ASA, AGMA şi Fellows (Statele Unite). La un sistem standard de dinfare, sunt fixate, în general, următoarele elemente : unghiul de angrenare, rapoartele dintre dimensiunile dintelui şi modulul respectiv. V. şi Dinfare standardizată, Profil de referinţă la Freză-modulr Garnitură de freze-modul, Modul, Seria modulelor. Sin. Dinfare normalizată, Dinfare normată. 10. Din{arer armonică de ~ [rapMOHHKa Ha-pe3KH 3y6l],OB; harmonique de denture; Ver-zahnungsoberwelle; toothing harmonic; fogazâs harmonikus]: Armonică superioară a curentului, produsă într'un generator electric, datorită din-tării indusului său. 11. profil de« referinfă la ~ standardizată [npo$Hjib oTHOineHHH CTaHAapTHOH Hape3KH 3y6lţQB; profil de reference d'une denture normalisee; Bezugsprofil zur genormten Verzahnung; basic rack for standard toothing; a szab-vânyos fogazâshoz viszonylagos szelveny] : Profilul cremalieră ca unealtă care are caracte-risticele dimensionale ale tuturor dinfărilor de acelaşi modul din sistemul standard considerat. Este profilul cufitului-pieptene (procedeul Maag) şi al frezei elicoidale folosite la tăierea dintă-rilor prin procedeele de generare, cari taie cu o singură unealtă toate numerele de dinfi de acelaşi modul. Sin. Profil de bază, Cremalieră de bază. 12. Dintării, construcţia ~ cicloidale normale [KOHCTpymţHH (pa3MeTKa) iţHKJioH/ţajibHoro i Df) cercul interior (picioarelor) Do) cercul primitiv al roffi# Dfc) cercul exterior (capetelor); De) cerc generator (de rulare) exterior; Dj) cerc generator interior} Do') cercul primitiv al contrarofii; CK) epicicloldS; CF) hipocîcloidă. 3aiţeilJieHHH; construction de la denture cycloî- 182 dale; Herstellung der Zykloiden-Verzahnung ; lay-out of cycloidal gear; cikloidos fogazâs szer-kesztese]: Elementele de construcţie ale dinfârii cicloidale normale. Diametrul teoretic (primitiv) (d0) al rotii şi numărul dinfilor (z) dau modulul m = Diametrul cercului generator (de rulare) exterior se ia de~Q,4d0,\ar al cercului generator interior se ia df—OA d'Q,* unde d'0 este diametru! primitiv al contrarofii. Prin rostogolirea cercului generator exterior spre dreapta se generează epicicloida care constitue flancul capului dintelui; prin rostogolirea spre stânga, a cercului generator de diametru d^ în interiorul cercului primitiv, se generează hipocicloida care constitue flancu! piciorului dintelui. înălfimea capului dintelui este k = m, şi deci diametrul exterior este dk~ d0+2 m\ înălţimea piciorului dintelui este 1,166 m, şi deci diametrul interior df^d0 — 2,332m. Piciorul dintelui se racordează cu baza golului printr'un cerc de rază foarte mică. Pasul dinfârii este t— % °, iar grosimea dintelui z s < Pentru nomenclatura standard completă v. şi sub Dinte. t. Dinfârii, construcfia ~ normale în desfăşurătoare [KOHCTpyKiţHa (pasMeTKa) hhbojiiot-j Construcţia dinfârii normale în desfăşurătoare. DQ) cercul primitiv (teoretic); Tg) tangentă la cercul primitiv; a) unghiul de angreaiare; Dr) cercul de rulare (de bază); RCKD) desfăşurătoarea; RF) dreaptă radlală; Dfc) cercu! exterior; Df) cercul interior; FRCK) profilul dintelui. tioro 3aiţenjieHHH ; construction de !a denture normale en developpante; Herstellung der norma !en Evolventen-Verzahnung; lay-out of invo-lute gear toothing; normâlis evolvens fogazâs szerkesztese]: Elementele de construcţie ale din-tării normale în desfăşurătoare. Diametrul primitiv ^0 Ş* numărul dinfilor z dau modulul m~—. Se z trasează dreapta care uneşte centrele cercurilor celor două rofi dinfate şi, prin punctul ei de intersecţiune cu cercul primitiv, se duce o tangentă la cerc; fie C acest punct; prin acelaşi punct se duce oblic o dreaptă care, cu tangenta, formează unghiul de angrenare, de 14°30', 15° sau 20°. Această oblică este dreapta generatoare, care, prin rulare pe un cerc de bază, dă o desfăşurătoare. Cercul de rulare (de bază) al desfăşurătoarei se obfine ducând un cerc concentric cu cercul primitiv şi tangent la dreapta generatoare. Prin rularea dreptei pe cercul de rulare, punctul C descrie o curbă desfăşurătoare, care constitue profilul dintelui. înălfimea capului dintelui este k~m, iar înălfimea piciorului dintelui /— 1,166m. Desfăşurătoarea se poate trasa numai până la cercul de rulare; în cazul general, când cercul de rulare este mai mare decât cercul interior, desfăşurătoarea se prelungeşte printr'o dreaptă radială până la cercul interior şi se obfine astfel întreg profilul unui flanc al dintelui. Pasul dinî}ării este t ~ ~~~~ 1 *ar grosimea dintelui se ia Flancurile se racor- dează cu baza golului dintre dinfi prin arce de cerc de rază foarte mică. 2. ~r elementele ~ de angrenaj [3Jie-MeHTbi Hape3KH 3y6u;oB 3y6HaTOH nepe^a^H; elements de la denture d'engrenage; Elemente der Treibradverzahnung; elements of gear fogas- (cicloidale normale). D0i) şi D02) cercurile primitive ale rofii şi contrarofii; Gi) şi G2) cercurile generatoare; Df±) şi Dfc) cercurile inferioare (bazelor, rădăcinilor, picioarelor) rofii şi contrarofii; Dfo) şi’ Pkă) cercurile exferioarte (vârfurilor, coroanei, capetelor) rofii şi contrarofii; Tg) tangentă la cercurile primitive; G1A1CA2G2) Fim a de angrenare (se suprapune cercurilor generatoare); Ai C ^2) disfanfă de angrenare =• I; Bj C B2) arc de angrenare (Yi = Piî Y2 = P2) »* 0 pozifia de începere a angrenării unui dinte al contrarofii; II) pozifie intermediară; III) pozifia determinare a angrenării a aceluiaşi dinfe al contrarofii. kerek fogazâs elemei]: Elementele dinfării de angrenaj sunt: elementele dintelui (v. sub Dinte de angrenaj); elementele rofii dinfate: cerc primitiv, 183 cerc interior şi cerc exterior (v. şi sub Dinfare de angrenaj); elementele de angrenare: arc de angrenare, distanfa de angrenare şi linie de an- Elementele dinfării de angrenaj (în desfăşurătoare normală). O0i) şi D02) cercurile primitive (inifiale, teoretice, îm-părfifoare) ale rofii, respectiv contrarofii; Dn) fi 0r2) cercurile de rulare ale rofii şi contrarofii; ,D/i) ?• D/2) cercurile interioare (bazelor, rădăcinilor, picioarelor) rofii şi -contrarofii; D/ţ j) şi Dj^) cercurile exterioare (vârfurilor, coroanei, capetelor) rofii şi contrarofii; Tg) tangent© la cercurile primitive; a) unghiu de angrenare; G) lîn:la de angrenare (coincide cu dreapta generatoare); j4iC>42) distanfă de agrenare — I; BiCB2) arc de angrenare (y1 = p1; y2 = p2)î Ş' h) puncte de tangenfă ale liniei G). grenare (v. sub Angrenare), grad de acoperire, întretăiere, modul, număr de dinfi limită» pas şi unghiu de angrenare. 1. Dinfării, gradul de acoperire al ~ de angrenaj [nepuofl 3aiienJieHHH; duree de prise, duree d'engrenement; Eingriffdauer; period of contact; kapcsolâsi szâm]: Raportul dintre arcul de angrenare l (arcul de pe unul din cercurile primitive şi care corespunde liniei de contact a doi dinfi) şi pasul circular t al dinstării unui angrenaj (v. fig. sub Dinte de angrenaj). Pentru ca angrenarea să fie bună, se cere ca acest raport să fie cât mai mare, şi supraunitar. Sin. Durată de angrenare. 2. întretăierea ~ de angrenaj [HHTep-<|>epeHH;HH 3y6qaT0li nepe/ţa^H; interference des dentures d'engrenage; Unterschneidung der Verzahnungen; gear interference; fogazâs egybe-vâgâsa]: Unele profile de dinfi, deşi satisfac legea fundamentală a dinfării angrenajelor, nu se pot folosi, pentrucă, în anumite poziţii relative ale roţilor dinţate, dinifii s'ar întrepătrunde, întretăierea poate să apară, când numărul dinţilor este prea mic. — La pinioanele cicloidale întretăierea se poate evita adesea prin degajarea foazei golurilor; la dinjţarea în desfăşurătoare, ‘lucrul este mult mai greu. s. legea fundamentală a ~ de angrenaj ![ochobhoh 3aK0H sydnaTOH nepe^anH; loi fondamentale de la denture d'engrenage; Ver- zahnungsgesetz; basic law of gear; fogazâs alap-szabâlyai]: Pentru ca raportul viteselor unghiulare ale celor două roţi ale angrenajului să rămână constant, trebue ca normala la profilul dintelui în oricare punct de contact al dinfilor să freacă prin punctul de tangenţă al celor două cercuri primitive. 4. modulul ~ [MO/ţyjib, mar Hape3KH, mar 3y6naT0r0 KOJieca; module de la denture; Modul der Verzahnung; (metric) module of a gear; fogazâs modulusa]: Mărime proporţio- nală cu pasul t al dinfării, şi egală cu raportul m dintre diametrul primitiv d0 şi numărul de dinţi z ai unei roţi dinţate (diametrul fiind dat în milimetri): m = -=- = 0,318 310 i. Z IZ V. sub Freză-modul, Dinţare de angrenaj, Pas diametral. 5. numărul de dinfi limita al ~ [npe- fteJIbHOe HHCJIO 3y6lţOB Hape3KH; nombre limite des dents; Grenzzahl der Zăhne; li mit number of I) zona în care există întretăiere la dinfări normale cu unghiul de angrenare a —20°; II) zona în care nu există întretăiere pentru a — 20°; III) zona cu întretăiere pentru a = 15°; IV) zona fără întretăiere pentru o= 15°; ------—. Curba limită pentru a =15°; ------------- Curba limită pentru a —20°; A) dinfare de deplasare zero; B) zona de dinfări D cu deplasare pozitivă (-}-); C) zona de dinfări D cu deplasare negativă (—). teeth; fogak hatârszâma]: Numărul cel mai mic de dinţi al unei dinţări de profil şi modul date, sub care apare întretăierea cu dinţii cremalierei corespunzătoare. e. ~r pasul ~ [mar Hape3KH 3y6iţOB; pas de la denture; Zahnteilung; pitch of gear; fog-osztâs]: Distanfa dintre axele a doi dinţi consecutivi, măsurată pe cercul primitiv. Pasul poate fi: pas circular al dinţării [iţHpKyjIflpHblâ mar Hape3KH 3y6n;oB; pas circulaire de la denture; Teilkreislănge zwischen zwei Zahnmitten; circular pitch (of gear); ket fogkozep kozotti osztokor-hossz], şi anume lungimea arcului de cerc primitiv între axele a doi dinţi consecutivi; pas diametral al dinţării [#HaMeTpaJIbHblft mar 184 Hap63KH 3y6iţOB; pas diametral de Ia denture; mittlerer Teilkreisdurchmesser der Verzahnung; diametral pitch (of gear) D.P.); kerekâtmero es fogszâm visszony], şi anume raportul dintre numărul dinţilor şi diametrul în {oii al cercului primitiv al unei roti dinfate (pasul diametral se foloseşte în fările anglosaxone în locul modulului); pas linear al dinfării [JiHHeHHbift mar Hape3KH 3y6n;0B; pas lineaire de la denture; Teilung der Zâhne auf der Kreissehne; chordal pitch (of gear); fogbeosztâs a korhuron], şi anume pasul dinfării, măsurat de-a-lungul coardei dintre centrele a doi dinfi consecutivi. 1. Dinfării, unghiu de angrenare al ~ [yroji 3au;enjieHHH 3y§HaT0H Hape3KH; angle d'en-grenement de la denture; Druckwinkel der Verzahnung; pressure angle of gear; fogak hatâs-szoge]: Unghiul dintre tangenta Ia cerCul primitiv şi normala la profilul dintelui, în punctul de inter-secfiune al profilului cu cercul primitiv. 2. Dinfată, roată ~ [syâ^aToe Kojieco; roue dentee; Zahnrad; gear, toothed wheel, cog wheel; fogaskerek]: 1. Roată cu dinfi. — 2. V. sub Angrenaj. — O roată dinfată poate fi cilindrică sau conică; dintr'una sau din mai multe bu-căffi; de metal, de lemn, materii plastice sau talpă; cu dinfi montafi sau făcând corp comun cu roata. s. Dinte [3yd, 3y6eu;; dent; Zahn; tooth; fog]. Mş.: Element constitutiv al unor organe de maşini sau al unor unelte, de formă caracteristică, apropiată de a unui dinte de animal. V. sub Dinfare. 4. ~ de angrenaj [3y6eiţ HieCTepHH, 3y6-naTOă nepe^aHH; dent d'engrenage ; Radge-triebezahn; gear tooth; fogaskerekfog]. Mş.: Dinte al unei rofi de angrenaj (v. sub Dinfare de angrenaj. Elementele dinfelui de angrenaj. J) cerc primitiv, (cerc înîfîal, cerc teoretic); 2) cercul inferior (cercul rădăcinilor, cercul picioarelor) cercul bazelor; 3) cercul exterior (cercul coroanei, cercul vârfurilor, cercul capetelor); 4) cerc de bază, la dinfi în desfăşurătoare; 5) fafa (frontală); 6) profilul; 7) fafa superioară; 8) flancul capului; 9) flancul piciorului; 10) flancul dinfelui; 11) fundul golului; 12) racordarea piciorului; s) grosimea dintelui; w) lărgimea golului; b) lăfimea dintelui; t) pasul; h) înălfimea dintelui; f) înălfrmea piciorului; k) înălfimea capului; D0) diametrul primitiv; Df diametrul interior; diametrul cercului exterior; Dţ, cercul de bază (rulare). Elementele unui dinte de angrenaj (nomenclatura standardizată) sunt: cercul primitiv (teoretic, inifial), de diametru D0; cercul interior (cercul rădăcinilor, cercul bazei dinfilor (cercul picioa- relor dinfilor), de diametru Dj-; cercul exterior (capului, vârfurilor dinţilor) de diametru D& înălfimea dintelui, h\ înălfimea capului dintelui, k\ înălfimea piciorului dintelui, /; grosimea dintelui, s; iăfimea dintelui, b\ lărgimea golului (dintre dinfi); w\ fafa (frontală a) dinfelui; profilul dintelui; forma dintelui; flancul stâng şi drept al dintelui; flancul capului (flancul superior); flancul' piciorului (rădăcinii, inferior); fafa capului dintelui (fafa de coroană, fafa de sus); fundul golului; racordarea piciorului (rădăcinii) dintelui. V. şt Elementele dinfării de angrenaj; Angrenare. 5. Dinte [3y6TiaTHH iihk, sydnaTan Bep-UlHHa (rpedeHb); deni; Zacke; jagge'd peak; fog, el, csucs]. Topog.: Inălfime izolată, de formă aproximativ piramidală, cu pante repezi, întâlnită în special în regiunile muntoase. 0. Dinte: Crestătura care se face în partea superioară a stâlpilor de galerie, ca să se aşeze grinda sau capela (termen minier, Valea Jiului). Sin Ureche. 7. Dinte de cal [kohckhh 3y6 (copT KyKy-py3bl); dent decheval; Pferdezahnmais; dent corn-lofog (amerikai) kukorica]. Agr.: Varietate de porumb, cu bobul în formă de dinte de cal, cunoscută şi sub numele de porumb american. 8. Dinfi de ferestrău [3y6bHnHJibl; dents de scie; Drachenzăhne; saw teeth; sârkânyfog]. Ind. st. c.: Rupturi de muchii, mai mari sau mai mici, cari iau naştere la ieşirea cărămizilor sau a figle-lor din filierele preselor. Ele dau produselor un aspect urît, şi apar mai des la materii ceramice neplastice (grase). 9. Dinte de grapă [3y6 6opoHbi; dent de herse; Eggenfinger; harrow tine; boronafog]. Mş. agr.: Piesă a grapei, activă sau lucrătoare^ dreaptă şi alungită. Se confecfionează din ofel. V. fig. Grapă. 10. Dînte de maşină electrică [3y6, 3y6eiţ 3JieKTpiraeCKOH ManiHHbl; dent de machine electrique; Zahn einer elektrischen Maschine; tooth of an electric machine; villamosgep foga]. Elf.: Partea de material feromagnetic cuprinsă între două crestături sau canale consecutive ale unei maşini electrice. V. fig. sub înfăşurare electrică* 11. Diodă [AHO#; diode; Diode, Zweipolrohre; diode; keteleklrodâs elektroncso]. Elf.: Tub electronic compus dintr'un balon de sticlă sau metalic care confine doi electrozi: un catod, încălzit, care emite termionic electroni, şi care poate fi chiar filamentul străbătut de curentul electric care-I încălzeşte, şi un anod rece* numit adesea placă şi finut, în funqfiune, Ia tensiune electrică (pozitivă) fafă de catod; două borne exterioare balonului servesc pentru alimentarea filamentului catodului, iar două (dintre cari una poate fi* comună cu o bornă a filamentului) servesc pentru stabilirea tensiunii dintre anod şi catod. In interiorul balonului poate ’fi un vid foarte înaintat, un gaz nobil sub foarte joasă presiune, ca argonul, sau un gaz sau vapori cari nu se combină cu electrozii sau cu celelalte părfi componente ale tubului, ca vaporii de mercur. Cu- 185 rentul poate circula prin diodă numai dela anod spre catod, fiindcă numai catodul emite electroni. Curentul începe să se stabilească la tensiuni anodice negative, dar foarte joase, fiindcă o parte din electroni sunt emişi de catod cu o anumită vitesă inifială; el creşte mai mult decât * A Q n /X\ w ^ âj Construcfia unei diode (schematic); b) şi c) simbolul grafic al unei diode cu încălzire directă (b) şi cu încălzire indirectă (c). proporfional cu tensiunea anodică, până ce a-tinge intensitatea de saturajie,, egală cu intensitatea curentului emis termionic de catod (fiindcă nu stau la dispozifie, în unitatea de timp, mai mulfi electroni decât cei emişi de catod în acea unitate de timp). Curentul atinge intensitatea de sattirajie abia la o anumită valoare a tensiunii anodice, numită tensiune de saturafie, fiindcă, pentru valori mai joase ale ei, electronii în miş- care între catod şi anod constitue o sarcină spaţială negativă, sub acţiunea căreia o parte din electronii emişi de catod se frânează mai mult de cum i-ar acceiera câmpul electric al ten- siunii anodice. Fig. (a) reprezintă o diodă cu încălzire directă, fig. (b) şi (c) reprezintă simbolurile grafice pentru dioda cu încălzire directă, respectiv indirectă, iar fig. (d), caracteristica tensiune-curent a unei diode. Diodele sunt folosite la rectificarea curentului alternativ în curent continuu (pulsator), fie ca rectificatoare a curenţilor foarte slabi şi de înaltă frecventă, în radioreceptoare, îndeplinind uneori funcţiunea de detector, fie ca rectificatoare a curenţilor tari de joasă frecventă (dioda ca redresor). 1. Diofanfică, ecuaţie V. Ecuajie diofantică. 2. Dioic [AByx^OMHoe (pacTemie); dioîque;, zweihausig; dioecious; kettos maghâzu]. Bot; Plante ale căror organe sexuale se găsesc pe indivizi deosebiţi. Ex.: cânepa de vară şi cânepa de toamnă. 3. Diolefîne [flHOJie(|)HH; diolefines; Diolefine; diolefines; diolefinek]. Chim.: Hidrocarburi ne-saturate cu două duble legături între carbonu Primul termen al seriei, alena, H2C = C = CHs, se obfine prin eliminarea bromului din dibrom-propenă: H2C = CBr —CH2Br+ Zn -> H2C=C = CH2 + ZnBr2. 4. Dionină. Farm.: [Ci7Hi8(0C2H5)02NJHCI+ 2 H20. Clorhidrat de etilmorfină. E o pulbere-cristalină, aibă, fără miros, cu gust amăruiu* solubilă în apă şi în alcool, insolubilă în eter şi \n cloroform. E un sedativ al tusei, analgezic şh hipnotic (N. D.). 5. Diopsîd [flHOnCHfl (pa3HOBHAHOCTb IIH~ pOKCeHa); diopside; Diopsid; diopside; diopszid]. Mineral.: CaMg[Si20e]. Mineral din grupul piroxe-nilor. Cristalizează în sistemul monoclinic holoe-dric. Cristalele sunt prismatice, maclate. Se prezintă şi sub formă de mase compacte sau în* agregate granuloase. Prezintă clivaj bun după (100). E casant. Are duritatea 5 "6 şi gr. sp. 3,28. E transparent până Ia translucid, cu luciu sticlos, incolor, cenuşiu, verzuiu. Se găseşte în* druze şi în crăpături, în roce intruzive filoniene, în şisturi cristaline, skarne (roce de contact eruptiv-pneumatolitic, cu calcare). Se foloseşte în bijuterie. 6. Dioptaz j/ţHOIITa3; dioptase; Dioptaz; di-optase; dioptaz]. Mineral.: CusfSiaOs] * 3 H2CX Mineral care face parte din grupul silicafilor hi-dratafi. Cristalizează în sistemul hexagonal rom-boedric. Cristalele sunt uşor prismatice, prezentând combinaţia prismei cu romboedrul. Prezintă clivaj perfect după (1011). Are spărtura concoi-dală până la neegală. E casant, cu duritatea 5 şi gr. sp. 3,3; are luciu sticlos. E transparent până Ia translucid, de coloare verde de smaragd şi cu urmă de aceeaşi coloare. Se găseşte în> pălăria zăcămintelor de cupru, asociat cu mala-chitr azurit, etc. Este un minereu de cupru exploatabil. Varietăfile pure sunt folosite ca pietre semiprefioase. 7. Diopfrică [/ţHOllTpHKa; dioptrique; Dioptrik; dioptrics; dioptrika]. Fiz.: Capitol al Opticei, care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracfiune. 8. Dioptrie [AHOllTpHH ; dioptrie ; Dioptrie; dioptre; dioptria]. Fiz.: Unitatea în care se exprimă convergenja (puterea) unei lentile. Convergenta G în dioptrii este C= y» în care / este distanfa focală a lentilei respective, exprimată în metri. 9. Diopfru [pe<|>paKTopHaH noBepxHOCTb, IIJIOCKOCTb; dioptre; brechende Flăche; refrac-ting surface; fenytoro fel filet]. Opt.: Ansamblul a două medii, de indici de refracjiune diferiţi, se- 186 parate de o suprafafă transparentă plană, sferică, parabolică sau oarecare. Ecuafia dioptruiui plan: Un punct A± situat în mediul de indice de re-fracjiune nlt Ia distanfa pt de suprafafa dioptruiui, are drept imagine, în mediul de indice n2 un punct A2, situat la distanta p2, care rezultă din ecuafia Pl P2 Ecuafia dioptruiui sferic pentru deschidere mică şi raze centrale e: nx n2_n±—n2 Pi P2~ R unde R e raza sferei dioptruiui. 1. Diopfru [flHOIITp; viseur, pinnule; Diopter; diopter, sight vane; dioptra,, irânyzores, figyelo-res]. Opt.: Dispozitiv sau instrument cu ajutorul căruia se determină linia de vizare către un punct determinat. Este compus din două părfi, dintre cari una este numită ocularul dioptruiui şi e dispusă astfel, încât să permită ochiului să vizeze, iar cealaltă este numită obiectivul dioptruiui, şi e construită pentru a determina aliniamentul de vizare către obiectivul sau punctul determinat. 2. ~ dublu [flBOIÎHOIÎ AHOnTp; double viseur; Doppeldiopter; pair of sights; kettos dioptra, kettos irânyzores]. Opt. : Dioptru al cărui ocular poate face şi funcţiunea de obiectiv, iar obiectivul, şi funcţiunea de ocular. s. Dioptru Hiparc [flHOirrp rnnapKa; dioptre de H.; H.s Diopter; H.'s diopter; H.-fele dioptra]. Opt.: Cea mai veche formă de gonio-metru cu pinule. A fost construit de Hiparc, în Antichitate. A servit pentru ridicările topografice de detaliu. 4. Dioramă [AHOpaMa ; diorama ; Diorama ; diorama; diorama]: Tablou care constitue un ansamblu de vederi pictate pe fond transparent, îmbrăţişând dimensiuni mari şi fiind supus unei iluminări cu tonuri de lumină schimbătoare. s. Diorif orbicular [KopcHT, ctJîepHHecKHH AHOpHT; diorite orbiculaire, corsite; Kugeldioritr Korsit; corsite; gombdiorit, korzit]. Mineral.: Varietate de diorit în care feldspatul calcosodic —- reprezentat prin labrador şi bitownit — este dispus în fibre radiare cari formează nodule înconjurate de una sau de mai multe zone concentrice de minerale melanocrate. Sin. Corsit. e. Diorite [AHopHTbl; diorites; Diorite; dio-rites; dioritek]. Petr. : Familie de roce făcând parte din clasa rocelor eruptive plutonicei cari conţin plagioclazi şi amfiboli (homblendă) cu sau fără biotit, uneori cuarfifere. Au structura granu-Joasă, de coloare negricioasă sau verzuie. Când dioritele conţin mică, se numesc micacee sau tonalite. Prin alterare, plagioclazul se saussuriti-zează, elemenful femic transformându-se în clorit şi epidot. Sunt răspândite în Carpafi, unde formează masive puternice cu aspect rubanat (de ex. în Cheile Jiului), în Nordul Dobrogei, unde formează filoane de legătură cu masivele granitice, şi în Munfii Apuseni. Are aceleaşi întrebuinfări ca şi granitul, însă într'o proporfie mai mică. 7. Dioxan [AHSTHJieHOBblît 3(|)Hp, JţHOKCaH; dioxane ; Dioxan ; dioxane ; dioxan]. Chim.: Lichid cu p.t. 12° şi p. f. 101°, yCH2-CH2\ obfinut prin încălzirea glicolu- o O lui cu acid sulfuric. Se foloseşte N'CH2 —CHg^ ca solvent. Se amestecă în orice proporfie cu apa, cu eterul şi cu benzenul. In prezenfa alcoolului şi a acetatului de etil, disolvă mătasea-nitro şi mătasea-acetat. E folosit în industria textilă ca agent de pătrundere şi înmuiere. 8. Dioxilit. Mineral.: Numele vechiu,. părăsit, pentru ianarkit. ». Dipir [AHnnp, MapbHJIHT; dipyre; Dipyre; dipyre dipir]. Mineral.: Mineral care face parte din grupul scapolitului, având formula cuprinsă între MasMe2 şi MasMes, adică fiind format din molecule de marialit şi meionit, în proporfiile de mai sus. Cristalizează în sistemul pătratic bipira-midal. E transparent, când nu e alterat. Are duritatea 6 şi gr. sp. 2,62”‘2,68. 10. Dipiridil [/ţHimpHAHJi; dipiridyl; Dipyridyl; dipyridyl oii; dipiridil]. Chim.: (CsHUN^. Sub-stanfă insecticidă, constituită dintr'un amestec de şase isomeri. 11. Diplograf [flHnjlorpa(|); diplographe; Di-plograph; diplograph; diplograf] : 1. Aparat cu care se pot face, în acelaşi timp, două copii pe două foi de hârtie diferite. — 2. Maşină care imprimă, în acelaşi timp, caractere ordinare şi semne în relief, pentru uzul orbilor. 12. Diplosal. Farm.: HOCeHâCOO-CeHUCOOH. Acid salicoilsalicilic. E o pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust amărui, solubilă în alcool şi în eter. E folosit ca antireumatismal si antiseptic (N. D.). îs. Dipmetru [KJiHHOMeTp; dipmetre; Dipme-ter; clinometer, dipmeter; dipmeter, melyfurâsi, elteresmero muszer]. Mine: Aparat care se introduce în sondă, la un anumit punct, pentru a măsura şi a înregistra deviafîa dela verticală în timpul săpării. 14. Dipol. V. Dublet. 15. Dipol electric [ajieKTpH^ecKHH jţmiojib, AByXIIOJIIOCHHK; dipole electrique; elektrischer Dipol; electric dipole; villamos kettos-polus]. EL: Ansamblul a două sarcini electrice (practic) punctuale, egale şi de nume contrare, şi foarte apropiate una de alta. Sin. Dublet electric (v.). io. Dipol electromagnetic [sjieKTpOMarHHT-HblH #miOJIb; dipole electromagnetique; elektro-magnetischer Dipol; electromagnetic dipole; ket-sarku elektromâgneses antena]. Radio: Antenă electromagnetică formată din două părfi simetrice, legate, la mijloc, la un aparat de emisiune sau de recepjiune. — Dipolul de laborator al lui Hertz avea la extremităti fie două plăci metalice paralele, fie „două sfere legate între ele printr'o vergea (tijă) conductoare, întreruptă la mijloc de un eclator scurt, constituit din două 187 mici sfere metalice. Dipolul constitue un circuit oscilant a cărui capacitate este capacitatea dintre cele două plăci sau sfere dela extremităţile lui şi a cărui inductivitate este a vergelei (întrerupte de scăpărător), care le uneşte. Secundarul unui inductor Ruhmkorff alimentează condensatorul dipolului, sub o tensiune destul de înaltă pentru ca să se stabilească scântei (primare) în eclator. In timpul cât durează scânteia, trece prin vergeaua dipolului un curent electric de foarte înaltă frecvenjă (lungimea de undă de câfiva metri), dată de frecvenţa > proprie a sistemului oscilant pe care-l c- constitue dipolul.— 11 Actualmente se nu- §. meşte dipol orice conductă lineară, sau orice antenă,care os- ^ cilează electromag- , ^D-ipoli electromagnetici, netic în jumătate de undă şi are la mijloc o întrerupere prin care este alimentată (având intercalată în această întrerupere un condensator sau o bobină). Dipolii se folosesc mult pe undele radioelectrice scurte şi ultrascurte, şi în combinaţii de mai mulfi dipoli simpli, pentru formarea antenelor directoare. 1. Dipol magnetic [MarHHTHblâ flHnoJlb; di-pole magnetique; magnetischer Dipol; magnetic dipole; ketsarku mâgneses polus]. V. Dublet magnetic. 2. Dipter. Arh. V. Templu. 3. Dipferocarpus. Bot.: Gen de arbori din familia dipterocarpaceelor, originari din India şi din Malaezia. Găurind trunchiul lor, se ob}ine o serie de răşini de consistentă fluidă până la vâscoasă. Astfel, Dipterocarpus grandifluus Blanco produce* uleiul Apiton sau Calao (cu 25"‘40°/o uleiu eteric); D. vernicifluus Blanco dă uleiul de Panao sau malapaho; D. turbinatus Gaerth., D. alatus Roxb., D. laevis Ham., D. incanus Roxb. şi altele, dau aşa numitul uleiu de lemn („wood-oil"), uleiul de Kamjin, balsamul de gurjun (Balsamum Gurjunae), similar balsamului de Kopaiva, care era întrebuinţat, din vechime, contra boalelor de pielet contra sifilisului, a blenoragiei şi a leprei» şi, în tehnică, la fabricarea lacurilor, a vopselelor, a uleiurilor eterice, la impregnarea lemnelor pentru impermeabilizare, pentru apărare contra termitelor; se foloseşte şi în parfumerie, şi drept combustibil. Balsamul de gurjun e unul dintre pufinii disolvanfi ai cauciucului. Balsamul proaspăt este un lichid verzuiur fluorescent, care se întăreşte repede la aer, dând o răşină. 4. Dirac, statistică Fermi- V. sub Statistică. s. Direcfie [HanpaBJieime; direction; Rich- tung; direction; irâny], 1. Mat.: Proprietatea comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. — Se spune că un punct care se mişcă pe o dreaptă se deplasează în direcfia determinată de o dreaptă fixă, dacă dreaptă definită prin pozifiile iniţială M şi finală M' ale punctului aparjine fasciculului de drepte paralele cu dreapta fixă. Analitic,, direcţia este definită prin componentele, fajă de un sistem de coordonate cartesiene, ale unui vector oarecare nenul, şi având ca suport una dintre dreptele fasciculului. Deoarece doi vectori satisfăcând aceste condifiuni au componentele proporţionale, direcţia este definită prin rapoartele a trei numere ax b, c, cari nu sunt toate nule, şi cari se numesc parametrii directori ai direcfiei. In special, dacă axele sunt dreptunghiulare şi vectorul are lungimea egală cu unitatea de lungime, parametrii directori satisfac relajia a2 + b2 +c2 = 1, şi sunt definiţi până la un semn comun. In acest caz, ei se numesc cosinusurile directoare ale direcţiei', fiindcă sunt egali cu cosinusurile unghiurilor pe cari le formează direcţia dată cu axele de coordonate; ambiguitatea semnului corespunde celor două sensuri posibile pentru orientarea direcţiei. — Într'o multiplicitate în care nu sunt definite nici drepte, nici paralelism, direcţiile de deplasare în vecinătatea unui punct se definesc prin vectorii deplasărilor infinitezimale, convenind să se spună că două deplasări au aceeaşi direcţie, dacă vectorii respectivi au componente proporţionale. e. Direcfie de proiecţie [HanpaBJieHHe npo eKTHpOB aH HH, OTpameHHH; direction de projection; Projektionsrichtung; direction of projec-tion; vetitesi irâny]. Geom. d.: Punctul fix la distantă infinită, sau direcfia fixă a proiectantelor, în proiec}ia cilindrică. Este direcfia de privire în perspectivă paralelă, sau direcţia de lumină, în traseul umbrelor la soare. 7. Direcfie luminoasă [HanpaBJieHHe jiyneH CBeTa; direction lumineuse; Lichtrichtung; direction of light; feny irâny]. Geom. d.: Direcţia razelor de lumină, în cazul unui centru luminos la distanţă infinită (umbra la soare). 8. Direcfie magnetică [MarHHTHOe HanpaB-JieHHe; direkfion magnetique; magnetische Rich-tung; magnetic direction; mâgneses irâny]: Unghiul pe care-l formează o dreaptă orizontală (de ex. direcfia unui strat) cu meridianul magnetic al locului respectiv. Acest unghiu se măsoară dela direcţia NS, în sensul rotaţiei acelor unui ceasornic. #. Direcfia principală a privirii [rjiaBHoe HanpaBJieHHe (jihhhh) 3peHHH; rayon visuel principal; Hauptsehstrahl; principal line of sight; lâtâsi foirâny]. Opt.: Direcţia dela ochiul observatorului către centrul geometric al obiectivului, sau al regiunii din spaţiu de pus în perspectivă. Axa optică a ochiului (în vederea monoculară) trebue îndreptată către acest centru, şi ochiul depărtat de el, pentru ca imaginea obiectului să se formeze pe pata galbenă a retinei. io. Direc}ii principale ale deformafiei [oc-HOBHbie HanpaBjieHHH fle<|>opMaij;Hâ; direc-tions principales de deformation; Hâuptachsen der Deformation; principal directions of străin; az alakvâltozâs fotengelyei]. V. sub Direcţii principale ale tensorului de ordinul al doilea. 188 î. Direcţii principale ale eforturilor specifice [ocHOBHbie nanpaBjieHHH HanpHHteHHH, CTpeccOB; directions principales des tensions; Spannungshauptrichtungen; principal directions of stress; a feszultsegek fotengelyei], V. sub Direcţii principale ale tensorului de ordinul al doilea. 2. Direcţii principale ale tensiunilor [oc-HOBHbie nanpaBjieHHH HanpnmeHHbix co CTOHHH&, CTpeccOB; directions principales des tensions; Spannungshauptrichtungen; principal direciions ol stress; a feszultsegek fotengelyei], V. sub Direcţii principale ale tensorului de ordinul al doilea. 3. Direcţii principale ale tensori lor [rJiaB-Hbie, OcHOBHbie HanpaBJieHHH TeH3opoB; directions principales des tenseurs; Hauptrich-tungen der Tensoren; principal directions of ten-sors; tenzorok foirânyai], V. sub Direcţii principale ale tensorului de ordinul al doilea. 4. Direcţii principale ale tensorului' de ordinul al doilea [OcHOBHbie HanpaBJieHHH TeH-3opa BTOporo popa^Ka) directions principales du fenseur du deuxieme ordre; Hauptrichtungen des Tensors zweiter Ordnung; principal directions of the second order tensor; mâsodrendu tenzor foirânyai]. C/c. f.; Direcţiile în cari vectorii pe cari li-i asociază tensorul de ordinuLal doilea sunt paraleli cu ele înseşi. Dacă ■^V ^X^VX AyUyy 4* sunt vectorii pe cari tensorul îi asociază orientărilor de versori u^t şi un e versorul unei direcţii principale, urmează că An = Anun, adică, introducând mai sus, unde se înlocueşte v cu n, şi proiectând ortogonal pe cele trei axe de coordonate triortogonale: Anunx “ ^xx^nx + AyxunyJjr Azxunzi Anuny ~~ AXyunx Ayyuny ^ AzyUnz% Af^nz Axz^nx Ayz^ny Azs^nz> ecuaţii la cari se mai adaugă U2 Z=Z U2 -j- 4- M2 — 1 ~ ny ~ nz 1 • Cosinusurile directoare unx% uny şi unz ale unei direcţii principale neputând fi, deci, toate egale cu zero, trebue ca primele trei ecuaţii să admită soluţii netriviale în aceste cosinusuri, adică trebue să se anuleze determinantul următor: Axx ~~ An Axy Axz Ayx ^yy ~ ^n Ayz = o, Azx Azy Azz An ceea ce dă una sau trei valori reale pentru An şi deci, din relaţiile de mai sus, sistemele de valori pentru cosinusurile directoare ale direcţiilor principale căutate. Când tensorul e simetric, adică Axy ~ Ayx; Ayz = Mzy; Azx~ Axz , cele trei direcţii principale sunt triortogonale. Aceste consideraţii se aplică tuturor tensorilor de ordinul al doilea, dintre cari cei importanţi în tehnică sunt: tensiunile mecanice (eforturile specifice, rezistenţele), deformaţii le specifice, mo- mentele şi produsele de inerţie (momentele de deviaţie), etc. 5. Direcfii principale de inerţie [OCHOBHbie HanpaBJieHHH HHepiţHH; directions principales d'inertie; Trăgheitshauptrichtungen; principal directions of inerţia; tehetetlensegi foirânyok]. V. sub. Direcţii principale ale tensorului de ordinul at doilea. e. Direcfie [HanpaBJieHHe; direction; Richtung; direction; irâny]. 2. Drum.: Orientarea geografică a unui drum, în sensul kilometrajului. 7. Direcţia unei cute [HanpaBJiHHe cKJiaflKH; direction d'un pli; Faltenrichtung; direction of a fold; hajlatirâny]. Geo/.: Orientarea axei unei cute faţă de direcţia NS. 8. Direcfia unui strat [npoCTHpaHHe mHJibi, nJiaCTa; direction d' une couche; Strei-" chen; strike ; reteg irâny]. Geo/..* Linia de intersecţiune a unui plan orizontal cu acoperişul sau cu culcuşul stratului (v. ţfig.). Nu trebue confundată cu un-ghiul1 de direcţie magnetică, sau cu orizontul direcţiei stratului. 9. Direcţie de abataj [HanpaBJieHHe pa3pa- 60TKH; direction d'abattage; Verhiebrichtung; direction of the workings; fejtesi irâny]. Mine: Direcţia în care se face înaintarea unui front de abataj. Din acest punct de vedere se deosebesc următoarele feluri de înaintări:direcţionale (paralele cu direcţia zăcământului); pe înclinare (dupâ linia de cea mai mare pantă a zăcământului) de jos în sus saiu de sus în jos; în diagonală (oblic faţă de direcţia zăcământului). / 10. Direcţie de aierisare [HanpaBJieHHe pt>-Ca#KH, npH3eMJieHHH ; direction d'atterrissage; Landungsrichtung; direction of landing; leszâllâsi irâny]. Av.: Direcţia cea mai convenabilă pentru aterisarea pe un aerodrom; depinde de direcţia predominantă a vântului, având un sector de siguranţă de +15°. n. Direcţie de ciocnire. V. sub Ciocnire. 12. Direcţie de exploatare. Mine. V. Direcţie de abataj. îs. Direcţie de tragere [HanpaBJieHHe CTpeJib6bl; direction de tir; Schiessrichtung; fi-ring direction; lovesi irâny]; Tehn. mii. Direcţia determinată de tun şi de obiectivul în care urmează să se tragă. In acest caz, direcţia nu are semnificaţia din Geometrie, pentrucă reprezintă numai dreapta tun-obiectiv, nu şi toate paralelele la aceasta. Sin. Linie de tragere. 14. Direcţie [ynpaBJieHHe; direction; Lenkung; steering; vezetes], 3. Tehn.: Ansamblul organelor Direcfia unui strat, a) azimuiul direcţiei straiului; (3) unghiul de pantă sau de cădere a stratului; p) plan orizontal; s) strat; i) înclinare, pantă sau cădere; g) grosime ; d) direcfie ; a) acoperiş ; c) culcuş. 189 folosite pentru dirijarea în direcfia dorită a unui I |ca reacfiunea căii, în special dansul rofilor din fajă vehicul (automobil» tractor, etc.). | (aşa numitul shimmy), să nu fie resimţită la volan. 1. Direcfie de automobil [ynpa-BJieHHe aBTOMHHbl; direction d'auto; Kraftwagen-Lenkung; steering of car; gepkocsi-vezetes]. Auto.: Ansamblul organelor folosite spre a dirija automobilul în direcfia de mers dorită. Prin rotirea volanului, şoferul orientează rofile directoare (de obiceiu roţile din fată), schimbând direcţia de mers. Direcfie de automobil. 1) volanul direcţiei; 2) maneta pentru gaze; 3) butonul claxonului; 4) maneta de avans; 5) coloana (ar-borela) direcfiei; 6) carterul coloanei; 7) tub de comandă pentru gaze; 8) tub de comandă pentru avans; 9) tub de protecfiune fix; 10) cablul claxonului; 11) caseta direcţiei; 12) şurub fără fine; 13) sector dinfat; 14) arborele sectorului dinfat; 15) pârghia de direcfie; 16) nucă; 17) bara de comandă; H) amortisor de direcfie; 19) pârghia fuzetei; 20) pârghie de comandă, stânga; 21) bară de direcfie (bară de conexiune); 22) cap de bară, stânga; 23) pivotul fuzetei; 24) axul fuzetei; 25) furca fuzetei; 26) axul director (axul din fafă) al automobilului; 27) roafă directoare, dreapta. s. ~ hidraulică [rH/ţpaBjiHHecKoe ynpaBjie- După mecanismul de transmisiune dintre coloana direcţiei şi pârghia de comandă, deosebim următoarele feluri de direcţii: cu cremalieră; cu deget turnant; cu filet şi piuliţă; cu şurub fără fine şi roată elicoidală; cu roji conice; cu sector dinţat şi cu şurub sferic. După roţile directoare, deosebim: direcfie pe .rofile din fafă (obişnuită) şi direcfie pe toate rofile. Afară de transmisiunea prin pârghii, mai există direcţie hidraulică şi direcfie pneumatică. Con-strucfii deosebite: dubla di-recfie, direcfie autonomă.V. şi Direcfie la vehicule pe şenilă. 2. ~ autonomă [aBTO-H0MH0e ynpaBJieHHe; direction independante; selb-stăndige Lenkung; independent steering; onmukodo vezetes]: Dublă direcfie la care legătura dintre volan şi ambele rofi directoare cuprinde dispozitive cari fac Direcfie de automobil. 1) volanul direcfiei; 2) coloana (arborele) de direcfie; 3) şurub fără fine; 4) bară de comandă; 5) pârghia fuzetei; 6) pârghiile de comandă, stânga şi dreapta; 7) bară de conexiune (bară de direcţie); 8) fuzete. HHe; direction hydraulique; hydraulische Lenkung; hydraulic steering; hidraulikus vezetes]: Direcfie la care legătura dintre volan şi rofi nu se face prin pârghii, ci prin intermediul unui lichid (uleiu). Se foloseşte numai la rofile cu suspensiune Direcfie hidraulică. 0 şi V) cilindrii de presiune cu uleiu, stânga şi dreapta; 2) şi 2’) barele de direcfie stânga şi dreapta; 3) şi 3’) tuburi de presiune cu uleiu, complet independente, ale autovehiculelor pentru teren foarte variat, de ex. la tractoare pentru arături în pantă. 4. ~ pe patru rofi [ynpaBJieHHe c Taroft Ha HeTbipe KOJieca: direction par quatre roues; Vierradlenkung; four wheels steering; negykereku vezetes]. V. sub Direcfie pe toate rofile. s. ~ pe toate rofile [ynpaBJieHHe c TaroS Ha Bce KOJieca; direction par toutes Ies roues; Allrad-lenkung; all wheels steering; osszkereku vezetes]: 190 Direcfie care se foloseşte la autovehiculele pentru teren variat, în special Ia cele militare. Comanda se face dela volanul unic, direcjia pe rofile din spate fiind decuplabilă şi folosită numai în caz de nevoie. Poate fi pe patru sau şase rofi. 1. ~ pneumatică [imeBMaTtraecKoe ynpaB-JieHHe; direction pneumatique; Saugluftlenkung; pneumatic steering; pneumatikus vezetes]: Direcfie folosită la automobile foarte grele, unde manevrarea rofilor directoare reclamă forfe mari. iManevra volanului acfionează nu numai mecanic asupra direcfiei, ci şi electromagnetic asupra supapelor unui servocilindru auxiliar, care foloseşte depresiunea produsă de aspirafia motorului, sau presiunea produsă de o pompă de aer spe-cialăi pentru a acţiona direcfia. 2. Direcfie de avion [ynpaBJieHHe caMO-JieTa; direction d'avion; Flugzeuglenkung; airplane steering; repulogep-vezetes]. Av. : 1. Ansamblul organelor prin cari manşa comandă profundorul şi aripioarele (v. fig.). — 2. Manşă. — 3. Organul Direcfie de avion şi comenzile ei. 1) palonier; 2) axa palonierului; 3) tijă; 4) pârghie (levier) de comandă; 5) arborele pârghiei de comandă; 6) tijă; 7) pârghia (levierul) direcfiei; 8) direcfia; 9, 9*, 9") articulafii. mobil al ampenajului vertical, articulat cu deri-vorul, şi servind la dirijarea laterală a avionului. Este comandat de pilot prin palonier. s. Direcfie de vehicul pe şenilă [ynpaBjie-HHe aBT0M06HJin ryceHHHHoro rana; direction duvehicule sur chenilles; Lenkung des Raupenfahrwerks; steering of track-type ve-hicle; hernyotalpas kocsi vezetes]. Auio.: Direcfie la care volanul este înlocuit prin două manete de direcfie, cari comandă ambreiajele stânga şi dreapta, prin cari se face transmisiunea puterii la şenila respectivă. Pentru a schimba direcfia, şenila din spre centrul curbei se debreiază şi se frânează pufin, iar cealaltă şenilă merge normal v. fig.). E folosită la tractoare, la excavatoare, tancuri, macarale, etc. 4. Direcfie, dublă ~ [zţBoiiHoe ynpaBJieHHe; double direction; Einzelradlenkung; double steering; ketoldali vezetes]. Auio. : Direcfie la care fiecare din. cele două rofi directoare este comandată direct dela arborele (coloana) direcfiei. In general, bara de comandă şi pârghia direcfiei dispar, iar pârghia de comandă este articulată cu două bare de direcfie (stânga şi dreapta). Alte tipuri sunt cu crenmalieră sau cu bară de direcfie dublu articulată. E folosită la rofi directoare cu suspensiune independentă. 5. Direcfie [flHpeKIţHfl; direction; Direktion; management; igazgatosâg]: 4. Elementul de conducere al unei întreprinderi, instituţii sau organi-zafii sociale. Ex.: direcfia tehnică a unei fabrici. «. Directoare [HanpaBJiHiomaH jihhhh; di-rectrice; Directrix, Leitlinie; directrix; irânyvonal]. Geom.: 1. Polara unuia dintre focarele unei co- Direcfia şi comenzile la un autovehicul cu şenilă. 1) manetele ambreiajelor de direcfie; 2) pârghia pentru gaze; 3) manometru de uleiu; 4) ampermetru; 5) robinet cu trei căi (închis, benzină grea, benzină uşoară); 6) comanda obturatorului de aer la carburator; 7) pârghia ambre-tiajului principal; 8) comutator de pornire; 9) comutator de aprindere; 10) comutator de lumină; II) pedale de frânare pentru tobele (fambururile) ambreiajelor de direcfie; Î2) maneta schimbătorului de vitese. nice. — Raportul dintre distanfa unui punct al conicei Ia focar şi distanfa sa la directoare este independent de pozifia punctului pe conică. Valoarea constantă a acestui raport se numeşte excentricitate (e). Conica este de gen elipsă, hiperbolă sau parabolăr după cum excentricitatea este subunitară, supraunitară sau echiunitară. — 2. Polara reciprocă a unei tangente la o conică focală a unei cuadrice. — 3. Curbă prin punctele căreia trec generatoarele unei suprafefe. Suprafeţele riglate sunt determinate de trei directoare, în cazul general. In cazul particular al conului sau al cilindrului, generatoarea rectilinie fiind supusă unor condifiuni suplementare, este nevoie de o singură aireictoare pentru a defini suprafafa. 7. Directoare. V. Paletă directoare. 8. Diriginte [t6xhhk, pyKOBOflHTejib, 3a-Be/ţyiomHă; dirigeant; Bâufuhrer, Bauleiter; foreman, building manager; epitesvezeto]: Persoană (de obiceiu tehnician) însărcinată de beneficiar cu supravegherea şi conducerea pe şantier a unor lucrări de construcfii executate de o întreprindere pentru acel beneficiar. 9. Dirijabil [AHpHHcadJib; dirigeable; Luft-schiff, Lenkballon; airship, dirigible; kormânyoz-hato leghajo], Nav. a.: Balon cilindric sau cu secfiune ovală, cu extremităţile profilate, înzes- m trat cu organe de propulsie şi de evoluare în orice direcfie. In repaus» dirijabilul se găseşte, ca şi balonul liber, numai sub acţiunea forjei ascensionale Fa şi a greutăţii, G (v. fig.). In navigaţie se exercită asupra dirijabilului şi forţe dinamice condiţionate de vitesa lui. Ecuaţiile de echilibru (proiecţiile pe două axe rectangulare ox, oz, şi momentele f f în raport cu centrul 'fCTcT de greutate) sunt: _|^ *T'"‘ TX=FX + fX_ G+h=Fz+Tz+Fa I. ^ Mpa-\-Mj^or\e\e care acţionează un dirijabil. CU notaţiile din figura ^G) Centrul de greutate al dirija-alăturată. Dacă, de bi,u,ui; csJ centrul de presiune exemplu, se acţio- sfatici cd) centrul de presiune di-nează profundorul nam'cî T) forfa de tracţiune; Tx) prin ridicare, forfa Tz) componentele forfei de trac-aerodinamică, /, a- *iune'' G) greutatea dirijabilului; Fa) plicată profundoru- f°rfa ascensională; F) forfa aerodina-Iui, creşte: deci M* mică; Fx) ?' Fz) componentele forfei . r ■ aerodinamice; f) forfa aerodinamică şi L cresc, iar axa ' ' 1 . ...... . A aplicata pe profundor; fx) şi fz) dirijabilului se in- componentele forfei aerodinamice clină cu prora în sus. pe profundor. Pentru ca ecuaţiile de echilibru să fie satisfăcute, trebue mărit T, care provoacă creşterea Iui MT şi Tz. Creşterea lui T se ^realizează prin creşterea vitesei de îna- nu este asigurată» ca Ia avion, ci prin acfiunea cuplului datorit greutăfii şi forfei ascensionale» care tinde să readucă dirijabilul în poziţia normală, când intervin mişcări laterale de ruliu. Fenomenul se petrece ca în cazul unui submarin în imersiune, astfel încât dirijabilul nu are nevoie (ca avionul) de organe pentru asigurarea stabilităţii laterale. Pentru obţinerea sustentaţiei s'au folosit: gazul de iluminat, care este de cca 2,5 ori mai uşor decât aerul; hidrogenul, gaz de 14 ori mai uşor decât aerul, dar foarte inflamabil; şi heliul, neinflamabil, dar greu de procurat, a cărui greutate specifică e cu cca 10% mai mare decât aceea a hidrogenului. Dirijabilele prezintă, faţjă de avioane, avantajul unei sustentaţii independente de vitesă, ceea ce elimină riscurile în caz de pană la motoare. De asemenea, consumul lor de combustibil, pe 1 t/km de sarcină utilă, e mai mic decât al avioanelor. In schimb, ele prezintă numeroase inconveniente, ca: riscuri de incendii, din cauza uşurinţei de aprindere a hidrogenului* dela bord; construcţie complicată şi costisitoare; adăpostire şi întreţinere foarte grea; riscuri de avarii şi de accidente pe timp de furtună, fie în navigaţie, fie la sol; vitesă mică. Din cauza acestor inconveniente, construcţia dirijabilelor a fost abandonată, când au apărut avioanele de mare tonaj. ^—Dirijabilele se grupează în trei categorii: î. Dirijabil rigid [JKecTKHH flupHHcaâHJlb; Dirijabil rigid. î) dispozitiv şi cablu de amaraj; 2) învelişul exterior; 3) baionete cu gaz; 4) valvulă de manevră; 5) plasa baionetelor; 6) inel principal; 7) ancorare radiată; 8) ancorare diagonală; 9) scheletul; 10} ampenajul vertical superior; 11) cârma superioară; 12) cârma inferioară; 13) ampenajul vertical inferior; 14) ampenajul orizontal; 15) traverse longitudinale; 16) gondola motoarelor din spate; 17) gondola motoarelor dela mijloc; 18) coridor de comuni-cafie; 19) puful vertical de gaz; 20) gondola motoarelor din fafă; 21) carlingă de comandă şl de călători; 22) rezervoare de carburant. intare, prin acţionarea motoarelor. Stabilitatea longitudinală a dirijabilului se obţine, ca şi la avion, printr'un stabilizator, adică printr'o suprafaţă orizontală fixă, la ampenaje, care dă o componentă stabilizatoare. Stabilitatea laterală dirigeable’rigide, rigide; Starrluftschiff; rigid airship; merev rendszerii leghajo]: Dirijabil a căruiformă in-deformabilăe asigurată de o carcasă rigidă, deforma unei ţigări de foi (v. fig.). Este tipul care a dat cele mai bune rezultate. Sustentaţia unui dirijabil rigid e 192 asigurată prin 18---28 baionete interioare, pline cu gaz şi echipate cu supape speciale de umplere şi cu supape automate de siguranţă (în caz de suprapresiuni). Intre baionete şi peretele dirijabilului se găseşte un gaz inert, ca protecfiune contra incendiului. Scheletul are o serie de grinzi cu zăbrele şi bare de duralumin, şi secfiunile transversale în poligoane regulate cu 16'**20 laturi, iar la extremităţi, calote fuzelater pentru micşorarea rezistentei la înaintare. La pupă sunt cârmele de directe şi de adâncime, compensate, cari permit şi variaţii de înălţime, iar la prorăf instalaţia de fixare la turnul de «amaraj. Scheletul e învelit cu pânză specială, cauciucată, de înaltă rezistenta, protejată de numeroase straturi de vopsele, din cari ultimul, cu praf de aluminiu, pentru a mări radiafia căldurii şi a micşora riscurile de incendiu. Propulsia e asigurată de 4,,,8 grupuri motopropulsoare, instalate în gondole şi accesibile în sbor, cari acţionează elice Ie respective (cu pas variabil la ultimele tipuri). Vitesa dirijabilelor rigide a ajuns până la 200 km/h, iar raza de acţiune, până la 10 000 km. Dimensiunile au crescut progresiv, ajungând pentru ultimele tipuri la lungimea de 248 m, diametrul maxim de 41 m,capacitatea de 190 OOOjm3, iar puterea motoare 3200 kW. (4352 CP). î. Dirijabil semirigid [noJiymecTKHH flnpH-H£a6jlb; dirigeable semi-rigide, semi-rigide; halb-starres Luftschiff, Halbstarrluftschiff, halbstarres Pral-luftschiff; semirigid airship; felmerev rendszeru leghajo]: Dirijabil cu un schelet simplificat, în regiunea chilei (care confine gondolele motoarelor) şi a calotelor dela extremităfi. Reprezintă o construcfie mai economică decât tipul rigid, dar cu performanfe şi posibilităfi mai mici. 2. ~ suplu [AHpH3Ka6jib MflrKoro rana; -dirigeable souple, dirigeable â ballonet; Pral-luftsch'iiff» Ballonetluftschiff; unstarres Luftschiff; cion-rigid airship; felfujt rendszeru leggombos leghajo]: Dirijabil în formă de balon cu secfiune «ovală căruia i s'au adaptat cârme şi gondole pentru motoare, fixate cu o plasă, ca şi nacela baloanelor sferice. A fost construit numai pentru experienfe. s. Disanalif [AHCaHaJiHT; dysanalyte; Dysana-iyt; dysanalyte; diszanalit]. Mineral: Poate fi considerat ca perowskit cu Fe şi Nb. Are formula (Ca, Ce, Na,., .) [Ti,Fe, Nb]Os. Cristalizează în sistemul cubic. Are gr. sp. 4,2. 4. Disc [ahck, Kpyr; disque; Diskus, Scheibe, Teller; disk, disc, sheave; târcsa]: Piesă de forma unui corp de revoluţie, cu grosimea mică -fată de diametru. — Exemple: 5. ~ [AHCK; disque; Scheibensech, Rund-sech; disk, disc; eketârcsa]. Mş. agr.: Piesa dela plugul de tractor care taie brazde în planul vertical (v. fig.). 8. ~ [rpaMO<î>OHHaH nJiaCTHHKa; disque; Schallplatte; disc record; hanglemez]: Piesă pe care este înregistrat sunetul, tn vederea reproducerii lui. — E obţinut prin comprimarea între două matrife a unei plăci circulare de răşină (de obiceiu shellack amestecat cu un material colorant negru). Matrifele celor două fe}e reproduc două discuri de ceară pe cari a fost înregistrată, într'o spirală, mişcarea unui ac, ale cărui oscilafii reproduc oscilaţiile diafragmei unui microfon, amplificate printr'un dispozitiv fără distorsiune. Are, de o-biceiu, diametrul de 30 cm şi turafia de 78 rot/min (pentru film sonor, Disc de plug de tractori diametrul 40cm şi J) disc; 2) furcă; 3) inel; 4) bridă turafia 33,33 rot/ de fixare; 5) suportul discului. min) şi distanfa între spirele spiralei de 1/3 mm. Sin. Disc de gramofon, Disc de patefon, Placă de gramofon. 7. ~ [AHCK (CHrHajIbHblH); disque; Scheibe; disc; jelzotârcsa]. C. f.i Dispozitiv de semnalizare, format dintr'un disc de tablă, vopsit şi fixat pe un mâner pe o tijă sau pe un stâlp. Poate fi fix sau mobil. 8. ~ cu came [ahck c KyjiaKaMH; plateau â cames; Nockentrommel; cam drum; butykos-târcsa]. Mş.: 1. Disc metalic, montat pe arborele motor al motoarelor în stea, Ia periferia căruia sunt dispuse camele de comandă a supapelor de distribuţie. — 2. Ansamblul format din două discuri cu came, ca mai sus, asamblate pe o tobă unică, unul comandând supapele de admisiune, iar celălalt, supapele de evacuare. Sin. Platou cu came. 9. ~ cu colori. V. sub Semnal cu disc. 10. ~ de ambreiaj [(JjpHKlţHOHHbli! AHCK; disque d'embrayage; Kupplungsscheibe; clutch disc; kapcsolo târcsa]. Mş.: Disc fixat pe arborele ambreiajului (arborele primar), între volanul motor şi placa ambreiajului. Are, de obiceiu, pe ambele fefe, o garnitură de pânză specială (ferodo). Discul apăsat de placa ambreiajului esfe antrenat de mişcarea volanului motorului şi învârteşte, odată cu el, arborele ambreiajului. Când se decuplează (debreiază), placa ambreiajului este trasă înapoi, iar discul rămâne liber, oprind totodată şi mişcarea ambreiajului (v. fig. sub Ambreiaj). — Ambreiajul cu discuri multiple are discuri interioare, cari pot aluneca pe muchiile frezate în manşonul ambreiajului (solidarizat cu arborele primar) şi discuri exterioare cari pot aluneca în şanfurile casetei ambreiajului (solidară cu volanul, şi dec? cu arborele motor). Discurile pot fi: fie numai de ofel, sau cele exterioare de ofel, iar cele interioare de bronz; sau pot fi de ofel şi cu pânză specială pe una din felfe. Ele pot fi plane sau ondulate. 11. ~ de feresfrău. V. sub Ferestrău. 12. ~ de frână [(|)pHKiţHOHHOe koJieco, ahck (|)eppOAO; disque de frein; Reibscheibe, Brems- 193 temelie; friction disc; fektârcsa]. Mş.: Organ al frânei cu discuri multiple. Pe arborele în mişcare de rotaţie sunt solidarizate discuri pline, cari sunt împinse, pentru frânare, spre discurile solidarizate cu caseta frânei. Efectul de frânare depinde de presiunea axială, de coeficientul de frecare între discuri, şi de numărul lor. Discurile pot fi plane sau ondulate. 1. Disc de polisat cuprul [npyr #jih noJiH-pOBaHHH Me/ţH; disque â brunir le cuivre; Kupferpolierscheibe; copper burnishing wheel, buff; rezcsiszolo korong]. Meii.: Disc de lemn sau de metal, îmbrăcat cu pluş sau cu stofă rezistentă, care se prăfueşte cu pulbere de polisat, şi prin învârtirea căruia se polisează sau se lus-truesc obiecte de aramă. 2, ~ de polisor. V. sub Polisor. s. ~ de rectificat. V. sub Polisor. 4. ~ de roată [AHCK KOJieca; disque de ia roue; Radscheibe; wheel disc; kerekkorong]. Mş., C. f., Auto.: Corpul în formă de disc, al unor roţi de autovehicule sau de vehicule de cale fe-ratăf pe care se montează bandajul. — Discul roţii vehiculelor de cale ferată (v. fig. sub Bandaj de vehicule de cale ferată) este de oţel şi, de obiceiu, dintr'o bucată cu butucul. Se fixează pe osie prin presare, cu ajutorul unei prese hidraulice. Se confecţionează din blocuri de oţel, prin presare sau prin forjare la cald, urmată de 1 2 3 ^ Discuri şi diferite jante de roată de automobil, f) jantă plană cu cerc demontabil; 2) jantă cu adâncitură, cu margine răsfrântă; 3) jantă curbă; 4) jantă cu adâncitură, cu margine dreaptă. laminare în maşina de laminat discuri. — Discul roţii de autovehicule se confecţionează prin presare dintr'un disc de tablă de oţel. Se fixează pe butuc cu ajutorul unor şuruburi, iar la periferie poartă janta din bandă de oţel, pe care se montează anvelopa. Uneori discul este perforat, pentru a permite accesul aerului la toba frânei şi a-i uşura răcirea (v. fiq.). a. ~ de tampon [6ycf)epHaH Tapejma; disque de tampon, piateau de tampon; Puffer-scheibe, Pufferteller; buffer head, buffer disc; utko-zotânyer]. C. f.: Disc de otel fixat pe tija aparatului de ciocnire (tampon) al unui vehicul de cale ferată. Poate fi nituit pe tijă, sau confecţionat dintr'o bucată cu tija. Discul din dreapta vehicu- lului (privind din faţă) este plan, iar celălalt, bombat, cu o rază de curbură de 600,,,700mm şi cu săgeata de 25 mm. Diametrul discului, la căile ferate normale, este de minimum' 370 mm, şi nu trebue să depăşească gabaritul. V. fig. sub Cutie de tampon. 6. ~ divizor [fl.ejiHTejlbHblH AHCK; disque diviseur; Teilscheibe; index plate; osztokor]. Mş.-unelte: Disc cu o serie de găuri echidistante, dispuse pe mai multe cercuri concentrice, asamblat pe capul divizor coaxial cu arborele de rotaţie a şurubului fără fine, care comandă mişcarea roţii pe care se taie dinţii. Un cap divizor are mai multe discuri. V. fig. sub Cap divizor. 7. ~ prismă [£HCK-npH3Ma; disque â prismes Prismenscheibe; disc prism; prizmâtikus tsrcsa]. Te/v.: Explorator de imagini folosit în televiziune, constând dintr'un disc de sticlă a cărui periferie formează o serie de prisme, astfel încât o rază de lumină care trece prin el este refractată cu un unghiu care depinde de poziţia discului. 8. ~ rabatabil. V. sub Semnal cu disc. 9. ~ rotitor. V. sub Semnal cu disc. 10. ~ rotitor de egală rezistenţă [Bpaiiţaio-iiţHHCH #hck paBHOH pe3HCTeHiţHH; disque tournant d'egale resisfance; drehende Scheibe gleicher Festigkeit; revolving plate of equal resistance; egyenlo ellenâllâsu forgotârcsa], Rez. mat.: Disc care se roteşte în jurul axei sale de simetrie şi în care tensiunile mecanice ra- *^r^7T777r7__ 2a\ diale şi' tangenţiale au aceleaşi valori, dela cen- ^^ j 1 t tru până la periferie (v. ------r-------■» fig.). Notând cu y greu- i tatea specifică, CU g acce- Disc rotitorde egală rezistenfa. leraţia gravitaţiei, CU r AA) axa de rotafie; 2a) gro-raza, CU 2 a grosimea dis- simea la margine, cului la periferia lui, cu a tensiunea normală constantă şi cu to vitesa unghiulară, grosimea 2 y satisface ecuaţia 2y = 2aeg2a când centrul nu este găurit, deoarece gaura modifică repartiţia tensiunilor. 11. ~ rotund. V. sub Semnal cu disc. 12. Disc, semnal cu V. Semnal cu disc. îs. Discondroplazie [/ţHCxoHfl|x>nJia3HH; dys- chondroplasie; Dyschondroplasie; dysplasia; disz-kondroplâszia]: Turburare a creşterii din cauza osificării întârziate a cartilajelor de legătură. i4. Discontinuitate [nepepbiB, npepbiBHOCTb; discontinuite; Unstetigkeit; discontinuity; diszkon-tinuitâs, folytonossâgi hiâny]. Mai.: Proprietatea unei funcţiuni de a nu îndeplini condiţiunile de continuitate, pentru valorile variabilelor independente la cari se referă discontinuitatea. Dacă o funcţiune y=f(xlt x2, ..., xnt) definită într'un domeniu D, e discontinuă într'un punct _ - o o o. din D, P0 se numeşte punct de discontinui- 13 194 afe. La funcţiunile de o variabilă, într'un punct de discontinuitate x0, una din valorile /(x0+s) şi f(xQ—s), unde s>0, nu tinde către f(x0). Deosebim: discontinuitate de prima speţă, dacă ambele valori de mai sus au limite diferite lim/(*„+£)=/Oxv+O) şi lim f(x0-e)=f(x0-0), - x->0 x->0 discontinuitate de prima speţă regulată, dacă K*o+0) + /(*o-0) _u ţ 2 ~ T\x o/ şi discontinuitate de a doua speţă, dacă una din limitele f(xo + 0), f(x0 — 0) nu există. 1. Discontinuitate [oTeyTeTBHe HenpepbiB-hocth, npepbIBHCTOCTb; discontinuite; Diskon-tinuitât, Unstetigkeitr Sprung; discontinuity; disz-kontinuitâs, folytonossăgi hiâny, ugrâs]. Fiz.: Variaţia discontinuă, în spafîu sau în timp, a unor mărimi i de stare (de ex. de stare meteorologică). 2. Discontinuitate stratigrafică [CTpararpa-4>HHeCKHH nepepbIB; discontinuite stratigraphi-que; stratigraphische Diskontinuităt; stratigraphical discontinuity; retegzesi folytonossâghiâny]. Geo/..* Succesiunea a două formaţii suprapuse, caracterizată printr'o interpunere de sedimentafie sau printr'o eroziune. s. Discontinuitate, linie de ~ [jihhhh npe-pblBHOCTH, nepepbIBa; ligne de discontinuite; Diskontinuitatslinie; discontinuity line; folytonos-sâgi hiâny vonala], Mefeor.: Curbă, pe hărţile meteorologice, reprezentând interseqţiunea cu solul sau cu o suprafaţă de nivel oarecare, a unei suprafeţe de discontinuitate (frontale). V. sub Perturbaţii atmosferice. 4. Discontinuitate, suprafafă de ~ [noBepx-HOCTb pa3pbiBa, npepbiBHOCTH; surface de discontinuite; Diskontinuitătsflăche, Sprungschicht; disconiinuity surface; folytonossăgi hiâny felulete]. Fiz., Meteor.: Suprafafă loc geometric al punctelor unde se manifestă o discontinuitate. Discontinuitatea se poate referi la toate proprietăţile mediului, sau numai la una din ele. In Meteorologie, panta unei suprafefe de discontinuitate din atmosferă creşte, când diferenfă viteselor creşte, şi scade, când diferenfă temperaturilor creşte. Ea este mică şi, de obiceiu nu trece de 1/100. Un anumit tip de suprafafă de discontinuitate, numită suprafaţă de alunecare, e situat la contactul dintre două mase de aer de origini diferite. Din cauza diferenţei de vitese, cele două mase au o deplasare relativă care face ca aerul superior, mai cald, să alunece peste aerul rece, inferior. — Alunecarea poate fi ascendentă, când masa de aer cald activ se urcă deasupra aerului rece, sau când masa de aer rece acliv pătrunde sub aerul cald. In ambele cazuri, alunecarea ascendentă este însoţită de destindere adiabatică, de răcirea şi condensarea vaporilor de apă conţinuţi în aerul cald. Rezultă sisteme noroase şi precipitaţii. Alunecarea ascendentă caracterizează toate mişcările ciclonice (conver- gente). — Alunecarea poate fi descendentă» când masa de aer superioară coboară pe panta aerului rece inferior. Coborîrea este însoţită de compresiune adiabatică şi de încălzirea aerului superior. De asemenea, apa în suspensie se evaporă, iar sistemele noroase se risipesc. Caracterizează mişcarea anticiclonică (divergentă). Suprafaţa frontală este o suprafaţă de alunecare ascendentă. Intersecţiunea suprafeţei frontale cu solul poartă numele de front (v. sub Perturbaţii atmosferice), iar suprafaţa de subsidenţă ce numeşte o suprafaţă de alunecare descendentă, formată prin efectul subsidenfei. Panta unei astfel de suprafefe este de cca 1/1000. 5. Discordanţă de stratificafie [necorjiac-HaH CTpaTHClWKaiţHH; stratification discordante; Diskordanz, diskordante Lagerung,; discordant stratification, unconformity; retegesi osszhang-hiâny]. Geo/.: Dispoziţie stratigrafică în care stratele, în general de grosime mică, nu au un paralelism constant, ci formează un unghiu între ele. Este caracteristică depozitelor continentale. Indică o lacună stratigrafică sau o întrerupere în procesul de sedimentafie. e. Discordante, strate ~ [HecorjiacHaa c|)op-MaiţHH (HacJioeHHe); strates discordants; diskordante Schichten; discordant strafa; diszkor-dâns retegek], Geol.: Strate a căror înclinare se deosebeşte de înclinarea stratului peste care sunt depuse. V. şi Discordanfă de stratificafie. 7. Dsscrazit [AHCKpa3HT; dyscrasite; Dyskra-sit, Antimonsilber; dyscrasite; diszkrazit, anti-monezusterc]. Mineral.: Ag3Sb. Minereu de argint cu un confinut de 64r3'-'94i00/o Ag. Are luciu metalic, coloare albă-argintie, adesea închisă, sau gălbuie, duritatea 3,5 şi gr. sp. 9,4'■■10. Cristalizează în sistemul rombic, cristale cu habitus pseudohexagonal. Se găseşte în filoane hidrotermale fu proustit, cu argint nativ, arsen, galena şi calcite. 8. Discriminant. V. sub Funcţiune simetrică. 9. Discromafic [AncxpoMaTH^ecKHH; dys-chromatique; dyschromatisch; dyschromatic; disz-kromatikus]: 1. Califatea de a avea o coloare anormală. — 2. Calitatea de a produce alterarea colorii. io. Discul elicei [ruiomaflb, OMeTaeMan B03-AyniHblM BHHTOM; disque de l'helice; Luft--schraubenkreisscheibe; airscrew disc, propeller disc; legcsavartârcsa]. Av.: Cerc cu centrul în axa elicei şi având ca diametru, diametrul elicei. Discul elicei este normal pe axă şi reprezintă regiunea măturată de elicea în mişcare. n. Discul Iui Newton [ahck HbiOTOHa; disque de N.; N.scher Farbenkreisel; N. disc; N.-fele szinkorong]. F/z.: Disc împărţit în 7 sectoare colorate, în ordinea: roşu, portocaliu, galben verde, albastru, indigo şi violet, reproducând colorile spectrului solar. învârtit repede, datorită persistenţei imaginilor pe retină, colorile se 195 suprapun, şi discul apare alb. Se foloseşte la demonstrarea compoziţiei luminii solare. 1. Discul Lunii [JiyHHbiH flHCK; disque de la iune; Mondscheibe; moon disc; holdkarima]. Aslr.: Suprafaţa aparentă a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 2. Discul solar [cojmeHHbiH flHCK; disque solcire; Sonnenscheibe; sun disc; nap korong]. Astr.: Suprafaţa aparentă a Soarelui, văzută de un observator de pe Pământ. s. Diseminare [BKpanjieHne; disseminationî Zerstreung; dissemination; az âsvâny elszoro-dottsâga]. Mine: Modul de repartizare a mineralizatei într'un zăcământ. Felul diseminării influenţează mult metoda de exploatare prin * succesiunea regulată sau variată a şantierelor cfe abataj succesive, ca şi prin volumul mai restrâns sau mai desvoltat al lucrărilor de cercetare. 4. Disimetrie [acHMMeTpHH; dissymetrie; Dbjymnnetrie; dissymmetry; arânytalansâg]: 1. Sin. Asimetrie. — 2. Chim.: Lipsă de simetrie optică. Sin. Asimetrie optică. — 3. Mineral.: r Lipsă de simetrie cristalografică. s. Disjonctor [aBTOMaTHHecKHH BbiKjiiOHa-TeJlb, aBTOMaT; disjoncteur; Selbstschalter; automatic circuit breaker; onkapcsolo]. Elf.: Intre-ruptor cu declanşoare, care, în cazul unei perturbări, întrerupe automat circuitul electric pe care-I protejează. Perturbarea poate consista într'un supracurent (de ex. de scurt-circuit), într'un curent prea slab, o suprasarcină, supratensiune, subtensiune, într'o circulaţie în sens greşit a energiei active, într'o presiune prea mare sau prea mică într'o conductă hidraulică, etc. Dis-jonctoarele se construesc aproape excluziv cu declanşare liberă, adică astfel, încât ţinerea în orice poziţie a organelor de acţionare sau de comandă nu le poate împiedeca funcţionarea. Dacă se încearcă să se cupleze un astfel de dis-jonctor înainte de a fi dispărut deranjamentul, el declanşează imediat din nou, oricare ar fi poziţia în care se reţine organul (de ex. butonul) de acţionare. Contacte auxiliare permit să se realizeze blocări şi zăvoriri, sau să se acţioneze semnalizări optice sau acustice. — Un disjonctor se construeşfe pentru o anumită tensiune nominală, care-i determină izolaţia, etc., pentru un anumit curent nominal, care-i determină contactele principale, secţiunile înfăşurărilor, etc., şj pentru o anumită putere de ruptură în condiţiuni specificate; aceasta se indică în puteri active pentru disjonctoarele de protecţiune a motoarelor, şi în puteri aparente pentru disjonctoarele de înaltă tensiune, şi depinde de condiţiunile din reţea, ca: factorul de putere în curent alternativ,felul încărcării: inductivă sau capacitivă, curentul de scurt-circuit în cazul unui scurt-circuit local (care depinde de puterea uzinei sau a centrelor de alimentare, de distanţa până la acele centre, şi de caracteristicele liniei dintre centru şi disjonctor), etc. » - După felul curentului întrerupt,deosebim: «. Disjoncfor de curent alternativ [aBTOMa-TH^ecKHâ BbiKjnoHaTejib nepeMemioro ŢOKa; disjoncteur â courant alternatif; Wechselstrom-selbstschalter, Drehstromselbstschalter; alterna-ting current automatic circuit breaker; vâltoâramu onkapcsolo]: Disjonctor pentru întreruperea unui curent alternativ monofazat sau polifazat. Se construeşte pentru tensiuni nominale până la 380 kV, pentru curenţi nominali de zeci de mii de amperi şi pentru puteri de ruptură de sute de mii de megavolţiamperi. Trecerea prin valoarea zero a intensităţii curentului alternativ favorizează, la aceste disjonctoare, stingerea arcului electric dintre contacte. 7. ~ de curent cbntinuu [aBTOMaTHHeCKHH BblKJIIOHaTeJIb n0CT0HHH0r0 TOKa; disjoncteur â courant conţinu; Gieichstromselbstschalter; direct current automatic circuit breaker; egy-enârarmi onkapcsolo]: Disjonctor pentru între- Schemele unor disjonctoare de supracurent pentru curent continuu, a) montajul cu declanşor în curent de lucru; b) montajul cu declanşor în curent de subtensiune. 1) declanşor electromagnetic; 2) declanşor termic (bimetalic); 3) declanşor în curent de lucru, respectiv de subtensiune; 3a) rezistenfa în serie pentru declanşor de subtensiune; 4) electromagnet de cuplare; 5) contact auxiliar pentru 3; 6) întreruptor de acţionare. ruperea unui curent continuu. Din cauza condijiu-nilor mai dificile în cari lucrează (intensitatea curentului de întrerupt nu trece prin valoarea zero, ca intensitatea curentului alternativ, spre a prezenta condiţiuni favorabile pentru stingere), disjonctoarele de curent continuu sunt provăzute cu un electromagnet de suflaj, care să sufle arcul electric dintre contacte, spre a-l lungi şi a-l stinge mai uşor, au cameră parascântei şi lucrează cu vitesă mare de îndepărtare între contacte, de unde numirea de 8. ~ rapid [6bICTpOfleHCTByK)mHH BblKJIK)-HaTejib, aBTOMaT; disjoncteur rapide; Selbst-schnellschalter; rapid automatic circuit breaker. gyors onkapcsolo]: Figura dela p. 196 reprezintă schematic un disjonctor rapid. La închiderea circuitului, cuplarea mecanismului motor p± mişcă în sus bara de presiune py Clichetul de cuplare .v , care e angrenat la disjonctor deschis cu rola gi a pârghiei cotite g2, fixat de pârghia rolitoare 13* 196 m, se mişcă în jos, antrenând şi pe g2 şi aducând astfel puntea de cuplare c± în poziţia închis. Cli-cheful v2 scapă peste rola g± şi retine pârghia cotită în poziţia sa, în timp ce mecanismul motor Pi şi clichetul de cuplare revin în pozifia iniţială. -Resorturile puternice h dau presiunea de con- Dîsjoncfor rapid. b)şi d) conducte fixe; Cj) punte de întrerupere; c2) bulon de palier; g±) rola pârghiei g2; g2) pârghie cotită; h) resort de cuplare; i) eclisa panglicei de cuplare; k) bară de oprire; m) pârghie rotitoare; o) întreruptor de semnalizare; p±) mecanism motor; p2) bară de presiune; q)'' mâner; s) placa de bază; t) întreruptor auxiliar pentru acfionarea prin electromagnet; v±) clichet de cuplare; v2) clichet de refinere; w^) scări pentru curentul de declanşare; w2) resort; x±) armatură de declanşare; x2) electromagnet de declanşare; ^i) fi ¥2) bare de racord; E) şurub de punere la pământ. tact, când pârghia cotită g2 e înclichetată în pozifia cuplat, şi separă brusc contactele, când se suprimă înclichetajul. Deschiderea se efectuează fie la supracurent când, la atingerea armaturii de declanşare xlf clichetul v2 e rotit (în sens drept în figură), ceea ce liberează rola g± şi permite deschiderea disjonctorului — fie prin mecanismul motor plf când se mişcă în sus pârghia p2 (ca la cuplare), ceea ce face ca, în această pozifie a disjonctorului, clichetul de cuplare Vt să fie ghidat astfel, încât să ridice, de asemenea, clichetul v2 de pe rola glf liberând-o. Intreruptorul de semnalizare o semnalizează poziţiile închis şi deschis ale disjonctorului. Puntea de cuplare c± e legată prin benzi flexibile de cupru cu contactul fix d. — Piesele de contact şi circuitul curentului au forma aleasă astfel, încât favorizează împingerea în sus a arcului electric dintre contacte, între nişte coarne ale lor, şi stingerea lui prin suflaj magnetic şi răcire în camera în care se produce arcul electric. Disjonctoarele rapide se construesc pentru curenţi nominali până la 15 000 A şi tensiuni nominale până la 3 kV. După felul circuitelor de protejat, deosebim: 1. Disjonctor de acumulatoare [aKKyMy-JIHTOpHblă aBTOMaTHHeCKHH BblKJIIOHaTe JIb; disjoncteur d'accumulateurs; Akkumulatorenselbst-schalter; accumulator automatic circuit breaker; akkumulatorok onmukodo kikapcsoloja]: Dis- jonctor echipat cu declanşoare electromagnetice şi termice, pentru protecţiunea bateriilor de acumulatoare contra scurt-circuitelor, a suprasarcinilor, sau a subtensiunii şi a subintensităfii, când sunt pe cale de epuizare a încărcării. 2. ~ de condensatoare [K0HfleHCăT0pHbiH aBTOMaTH^eCKHH BblKJIIO^aTeJIb; disjoncteur de condensateurs; Kondensatorenselbstschalter; condenser automatic circuit breaker; villamos surito onmukodo kapcsoloja]: Disjonctor echipat cu declanşoare electromagnetice şi termice, pentru protecfiunea bateriilor de condensatoare contra scurt-circuitelor şi a suprasarcinilor. 3. ~ de instalaţie [HHCTajiJiHiţHOHHbiii aB-TOMaTHHeCKHH BblKJHO^aTeJIb; disjoncteur d'in-stallation; Installationsselbstschalter, Installations-automat; installation automatic circuit breaker; villanyberendezesi onmukodo kapcsolo]: Un mic disjonctor destinai să protejeze o conductă de instalaţie electrică interioară, sau un mic motor sau aparat. El poate fi cu soclu (v. fig. a), sa£i cu filet Edison, pentru a putea fi înşurubat în locul unei siguranţe fuzibile (v. fig. b). In fig. a» butonul de cuplare e a, şi el deplasează sistemul de declanşare liberă în poziţia cuplat. Astfel, contactul superior e apăsat, prin pârghia c a axului contracontactului de racord f, care e în legătură conductoare cu racordul la linie, ceea ce închide circuitul curentului (linia grasă). Declanşarea electromagnetică rapidă e Disjonctor de instalafie (tip cu soclu). provocată prin faptul că, la supracurent, bobina g atrage armatura h spre miezul ei î, ceea ce provoacă declanşarea liberă prin pârghia k a armaturii. La suprasarcină, declanşorul bimetalic / se deplasează în sensul indicat de săgeată, cea ce provoacă declanşarea, iarăşi prin apăsarea pe pârghia armaturii. Declanşarea manuală se efectuează prin apăsarea pe butonul de decuplare m, acfionându-se astfel asupra pârghiei n şi suprimând înclichetarea în felul arătat mai sus. In fig. b, eventualul supracurent, care traversează bobina r a electromagnetului şi miezul ei de fier divizat, produce un câmp deinducfie magnetică destul de intens pentru a atrage partea c a miezului contraactiunii unu i resort care o fine în respect, ceea ce liberează, prin intermediul pârghiei h,traversa decuplare f, care se ridică astfel de pe contra-contactul ei g, întrerupând circuitul curentului. La suprasarcină, declanşorul bimetalic a se înco-voaie mai tare, mişcând înclichetajul h în acelaşi sens ca şi electromagnetul r, şi liberând traversa f. Cuplarea manuală se efectuează prin butonul d, iar decuplarea, prin butonul /. V. şi Automat de instalaţie. 1. Disjoncfor de linie [aBTOMHTHHecKHH bh-KJliOHaTeJlb jihhhh; disjoncteur pour lignes elec-triques; Leitungsselbsischalter; electric line automatic circuit breaker; onmukodo vezetekkap-csolo]: Disjonctor echipat, de obiceiu, cu de-clanşoare electromagnetice şi termice, pentru protecţiunea liniilor şi a conductelor electrice contra scurf-circuitelor şi a suprasarcinilor. Când nu au declanşoare electromagnetice, protecţiunea contra scurt-circuitelor trebue realizată prin siguranţe fuzibile. Caracteristica de declanşare a de-clanşoarelor termice e adaptată caracteristicei termice a conductelor de protejat. 2. ~ de maşină electrică [aBTOMaTHHec-KHH BblKJIIOHaTeJIb SJieKTpnqeCKOH MaHIHHbl; disjoncteur de .machine electrique; Selbstschalter einer elektrischen Maschine; electric machine automatic circuit breaker; villamos gep onkap-csoloja]: Disjonctor echipat, de obiceiu, cu declanşoare electromagnetice şi termice» pentru pro-tedţiunea înfăşurărilor maşinilor electrice contra scurt-circuitelor şi a suprasarcinilor, eventual la subtensiune, sau contra întoarcerilor de putere. Caracteristica de declanşare a dedanşoarelor termice, care dă timpul de declanşare în funcţiune de suprasarcină, trebue să fie adaptată caracteristicei de încălzire la suprasarcină a conductelor de protejat, care dă timpul de încălzire până la temperatura admisibilă, în funcţiune de suprasarcină. Figura alăturată reprezintă schema legăturilor dintr'un disjonctor de protecţiune pentru motoarele electrice trifazate. Disjonctorul realizează, prin declanşoarele bimetalice reglabile (1), protecţiunea contra suprasarcinilor, prin declan- 197 şoarele electromagnetice (10), protecţiunea contra scurl-circuitelcr, şi protecţiunea la subtensiune, când magnetul de cuplare (2) e excitat de ten- siunea reţelei. Cuplarea şi decuplarea manuală se realizează prin două întrerupfoare cu buton 3C şi 3D, montate în disjoncfor, sau prin două în-treruptoare cu buton 4C şi 4D, montate separai. Un eventual întreruptor de acţionare separat, poate fi acţionat printr'un plutitor, etc. Când se folosesc întreruptoarele cu buton separat, se suprimă legătura corespunzătoare. Contactul (6) blochează reanclanşarea după ce au funcţionat declanşoarele, pentru a evita „pompajul" dis-jondorului, adică anclanşarea şi declanşarea lui repetată, când e acţionat de un contact permanent (de ex. de un plutitor). Disjonctorul poate avea un ampermetru (8), eventual împreună cu un transformator de măsură de curent (8a), şi o lampă de semnalizare (11) pentru poziţia decuplat. E, de obiceiu, un disjoncfor de joasă tensiune, cum e cel descris mai sus, dar poate fi şi de înaltă tensiune, după tensiunea nominală a maşinii. Se numeşte, de obicei, 3. ~ de profecţiune a motorului [sanţHT-HblH aBTOMaTHHeCKHH BbIKJItOHaTeJIb MOTOpa; disjoncteur de protection du moteur; Motor-schutzselbstschalter; motor protecting automatic circuit breaker; onmukodo motorbiztosito kap^ csoio], un disjonctor pentru motoare, şi 4. ~ principal [CHJIOBOH BbIKJiîOHaTejib, rJiaBHHH BblKJIIOHaTejlb; disjoncteur principal; Hauptselbstschalter; principal automiatid circuit breaker; onmukodo fokapcsolo], un disjonctor pentru generator electric, fiindcă e construit, de obiceiu, pentru un curent nominal mai tare decât curenţii nominali ai celorlalte disjonctoare din uzină sau din centrala electrică. 5. Disjoncfor de staţiune [CTamţHOHHblH aBTOMaTHnecKHH BbiKjiiOTaTejib; disjoncteur pour station; Stationsschalter; station automatic circuit breaker; onmukodo âllomâs-kapcsolo]: Disjonctor care are şi un declanşor comandat de un electromagnet de supracurent montat în conducta neutră pusă la pământ, care se foloseşte în staţiunile de transformare şi în cele de deri- 198 vare a liniilor electrice cu punere la neutru, în cari impedanţele conductelor sunt atât de mari, încât la un scurt-circuit între o fază şi neutru se stabileşte un curent de scurtcircuit mai mic decât de 2,5 ori curentul nominal, aşa încât s'ar putea ca siguranţele fuzibile din circuit să nu sară, şi deci nu ar realiza protecfiunea contra tensiunii de atingere a pieselor puse la neutru. După protecfiunea mecanică de care au nevoie, în funcfiune de locui şi de condiţiunile de serviciu (v. şi sub Protecţiunea mecanică a maşinilor, a aparatelor şi instrumentelor electrice), deosebim: 1. Disjonctor antideflagrant [B3pbiBoynop-HblH aBTOMaTHHeCKHft BblKJIIOHaTejIb; disjoncteur antideflagrant; explosionsgeschiitzter Selbst-schalter; antideflagration automatic circuit breaker; onmukodo robbanâsbiztos kapcsolo]: Dis* jonctor construit astfel, încât arcurile sau scânteile electrice de cuplare şi de decuplare din interiorul lui să nu iniţieze deflagraţia unui eventual ânrestec deflagrant din exteriorul lui. 2. ~ antigrizutos [B3pbiBo6e3onacHbiit aB-TOMaTHHecKHH BbiKjnonaTejib; disjoncteur antî-grisouteux; schlagw’ettergeschutzter Selbstschal-ter; firedamp-proof automatic circuit breaker; | bânyaleg ellen biztosito onmukodo kapcsolo]: Dis-ţ^nctor construit astfel, încât arcurile sau scân-Wle electrice de cuplare şi de decuplare din interiorul Iui să nu iniţieze explozia grizuului din exterior şi să reziste mecanic în serviciul dur la care e supus în exploatările miniere subterane. 3. Disjonctor acoperit [noKpbiTHH (3an;H-IlţeHHblH) aBTOMaTHHeCKHH BbIKJIKmTejIb; disjoncteur couvert; abgedeckter Selbstschalter; covered automatic circuit breaker; onmtikodo fedett kapcsolo]: Disjonctor protejat (P 20) contra atingerii incidentale şi contra pătrunderii corpurilor solide străine mici, dar neprofejat contra apei. 4. blindat [6pOHHpOBaHHbIH aBTOMa-THHeCKHH BbIKJliOHaTeilb; disjoncteur blinde; gekapselter Selbstschalter; iron-clad automatic circuit breaker; onmukodo burkolt kapcsolo]: Disjonctor protejat contra atingerii voite şi contra prafului fin, neprotejat contra apei (P 40), sau protejat contra, apei de picurare (P 41), a apei de stropire (P 42), sau contra umezelii, prin blin-dare contra aburului (P 44). 5. ~ cu ecran [SKpaHnpoBaHHbiH aBTOMa-THHecKHH BbIKJIîOHaTejIb; disjoncteur â ecran; geschirmter Selbstschalter; screened automatic circuit breaker; onmukodo ernyos kapcsolo]: Disjonctor protejat contra atingerii incidentale şi contra pătrunderii corpurilor solide străine mari (P 10), dar neprotejat contra apei. G. ~ deschis [OTKpbITbIH (pa30MKHyTbIH) aBTOMaTHHeCKHH BbIKJIîOHaTejIb; disjoncteur ouvert; offener Selbstschalter; open automatic circuit breaker; onmukodo nyilt kapcsolo]: Disjonctor construit fără protecfiune contra atingerii şi contra pătrunderii corpurilor solide străine, şi fără protecţiune contra apei (protecţiunea P 00). Se foloseşte pentru tablourile de distribuţie, în luic; C2)cornierpentru c; d)con- tact de protecfiune mobil; d±) şurub de fixare pentru d; e) arbore de cuplare; e^ pârghie între e şi e2; e2) resort de readucere; f) bobină de suflaj; ft) circuitul 18°/0 din valoarea nominală. Disjonctorul declanşează şi când tensiunea şi curentul scad la zero, dar rămâne blocat când numai tensiunea este nulă. de subintensitate [aBTOMaTHHeCKHă BbiKJiioHaTejib no^HHTeHCHBHOCTH; disjoncteur â declenchement â sousintensite; Selbstschalter mit Wiederstromstărkeausloser; automatic circuit breaker with low intensity current release; onmukodo alacsony sramerosseguj kikapcsolo]: Disjonctor cu declanşoare cari întrerup circu/tul când intensitatea curentului scade la 50°/o din intensitatea nominală, permiţând reînchiderea circuitului la 70,,,85°/o din intensitatea nominală. Este folosit mai ales la încărcarea acumulatoarelor, pentru a evita descărcarea bateriei în generator, când curentul debitat de acesta este foarte slab. 200 i. Disjonctor de subtensiune [aBTOMaTHHecKHH BbiKJnonaTejib noAHanpHJKeHHH; disjoncteur â declenchement â soustension; Selbstschalter mit Unterspannungsausloser; automatic circuit breaker with low-tension release; onmukodo feszultsegeses kikapcsolo]: Disjonctor cu declanşor care în- trerupe circuitul când tensiunea scade la cca 350U‘"6Q°/o din valoarea nominală, permifând reînchiderea circuitului la 70°/o"'80°/o din tensiunea nominală (un dispozitiv de temporizare asigură o întârziere de 2s, pentru a evita întreruperi inutile Ia scăderi trecătoare ale tensiunii). irânyitott onmukodo kapcsolo]: Disjonctor a căru? închidere şi deschidere voită se fac prin aparate de închidere şi deschidere acfionate dela distantă. — Aceste aparate pot fi, pentru cuplare (închidere), electromagnefi de cuplare, aparate pneumatice sau cu resort, şi aparate acfionate de un electromotor asincron polifazat. Electromagneifii de cuplare lucrează brusc şi dur, şi se folosesc în curent continuu, iar în curent alternativ pentru intensităţi nominale ale disjonctorului până la cca 600 A, deasupra acestei valori fiind preferate De/a reţea Disjonctor de protecfiune pentru motoare acfionate dela distanfa. a) vedere laterală; b) schema legăturilor. Circuitul curentului principal: 1) racordurile superioare; 2) contactele fixe superioare; 3) punfile mobile de legătură; 4) contactele fixe inferioare; 5) spirala de încălzire a declanşorului termic; 6) racordurile inferioare. Circuitul electromagnetic de cuplare: 7) bornele de racord pentru conducta electromagnetului de cuplare; 8 şi 9) bornele intermediare ale bufonului 8; 10) contactul de decuplare a butonului; 11) bornă; 12) bobina elec-tremagnetului de cuplare; 13) contact de declanşare; 14) bornă de racord a conductei electromagnetului de cuplare. Transmisiunea mecanică a mişcărilor de cuplare şi rU decuplare: 15) electromagnet decuplare; 16) armatura electromagnetului; 17) sistemul de bare; 18) pârghie a arborelui disjonctorului; 19) arborele disjonctorului; 20) pârghie a arborelui disjonctorului; 21) pârghie de blocaj. Declanşarea termică: 22) elemente de încălzire; 23) declanşor bimetalic; 24) pârghie de declanşare; 25J bară de declanşare; 26) pârghie de readucere; 27) buton pentru 26; 28] cameră parascântei; 29) placa de bază a disjonctorului; 30) carcasa de tablă de ofel; 31) capac; 32) şurub de închidere; 33) siguranfe fuzibile. V. schema sub Disjonctor de maşină electrică şi sub Disjonctor în uleiu. Din punctul de vedere al felului în care sunt manevrate sau acfionate disjonctoarele, deosebim: 2. Disjonctor comandat dela distanfa [aBTO-MaTHHeCKHH BblKJIIOHaTejIb C ZţHCTaHIţHOH-HblM ynpaBJieHHeM; disjoncteur â commande â distance; fernbetătigter Selbstschalter; remote controlled automatic circuit breaker; tâvolbol motoarele, cari cuplează mai suplu şi menajează disjonctorul. Pentru intensităţi nominale ale curenfilor mai mari decât 350 A se poate folosi comanda pneumatică, mai ales când închiderile şi deschiderile sale sunt frecvente. — Deschiderea dela distanfa a disjonctorului se poate obfine prin scurt-circuitarea sau întreruperea circuitului1 bobinei de subtensiune sau, la disjonctoarele cu înclichetaj, printr'un electromagnet de decuplare 20 î în curent de lucru, care e excitai pentru pujin timp şi suprimă înclichetarea. 1. Disjonctor comandat manual [aBTOMaTHHec-KHă BbiKJiioHaTeJib c py^HbiM ynpaBJieHHeM; -disjoncteur â commande manuelle; handbetătigter Selbstschalter; hand-controlled automatic circuit breaker; kezikezelesu onmukodo kapcsolo]: Disjonctor a cărui închidere şi deschidere voită se fac manual, printr'un buton sau mâner, şi printr'un mecanism de bare articulate, care transmite mişcarea la organele cari acţionează contactele mobile ale disjonctorului. Se pot comanda manual disjonctoarele în aer, până la cca 4000 A curent nominal, şi disjonctoarele în uleiu până la 1000 A curent nominal, când curentul lor instantaneu de scurf-circuit nu trece de 30 000 A (altfel el ar împiedeca, prin forţele electrodina-mice, închiderea bruscă a contactelor şi ar produce deci topirea, eventual sudarea lor). — După felul mecanismului de acţionare, se deosebeşte comandă manuală prin pârghii, prin manivelă (demontabilă) şi prin volan. Din punctul de vedere al mecanismului dis-jonctoarelor, deosebim: 2. Disjonctor cu înclichetaj [aBTOMaTHHec-khh BbiKJiioqaTejib c 3amejiKHBaK)iu;HM Me-xaHH3MOM; disjoncteur â encliquetage; verkiinkter Selbstschalter; automatic circuit breaker with click-work; biztositottzâru onmukodo kapcsolo]: Disjonctor cu un înclichetaj, care trebue suprimat pentru a se deschide apoi automat disjonctorul. In joasă tensiune, se construesc cu înclichetaj numai disjonctoarele în aer cu maximum 50 cuplări pe zi. s. ~ fără înclichetaj [aBTOMaTEraecKHH Bbi-KjiioHaTejib 6e 3 3amejiKHBatomero Mexa-HH3Ma; disjoncteur sans encliquetage; unver-klinkter Selbstschalter; automatic circuit breaker without clickwork; erintkezodugo neikuli onmukodo kapcsolo]: Disjonctor care nu are înclrch%-taj şj e ţinut închis numai de electromagnetul bobinei de cuplare, bobină care trebue să se găsească, deci, sub tensiune, cât timp disjonctorul e închis. In joasă tensiune, se construesc fără înclichetaj disjonctoarele în uleiu pentru maximum 50 de cuplări pe oră, şi disjonctoarele în aer pentru maximum 50 de cuplări pe minut. Din punctul de vedere al dispozitivelor auxiliare cari echipează disjonctoarele, deosebim: 4. Disjonctor cu contact automat de reţinere [aBTOMaTHHeCKHH BblKJIIO^aTejIb C KOHTaK-tom, yflepjKHBaiomHM pejie b B036yjK/ţeHH0M COCTOHHHH; disjoncteur â contact automatique de retenue; Selbstschalter mit Selbsthaltekontakt; stop-contact automatic circuit breaker; erintkezo-dugos onmukodo kapcsolo]: Disjonctor fără înclichetaj, echipat cu un contact automat de reţinere (acţionat odată cu contactele principale), provăzut pentru circuitul bobinei de cuplare, când nu e acţionat de un contact permanent. s. ~ cu contact de blocare [âBTOMaTH-qeCKHH BblKJIIOHaTejIb C 6jIOKHpyK)mHM KOH~ TaKTOM; disjoncteur â contact de blockage^ Selbstschalter mit Sperrkontakt; blocking-contact automatic circuit breaker; zârodugos onmukodo kapcsolo]: Disjonctor echipat cu un contact care-! poate bloca în funcţiune de poziţia altor aparate-de întrerupere sau de siguranţă. 6. ~ cu contact de semnalizare [aBTOMaTH-qecKHH BbiKJiio^aTeJib c cnrHajibHbiM koh-TaKTOM; disjoncteur â contact de signalisation; Selbstschalter mit Signalkontakt; signal-contact automatic circuit breaker; jelzodugos onmukodo> kapcsolo]: Disjonctor echipat cu un contact (acţionat odată cu disjonctorul) pentru închiderea şi> deschiderea unui circuit care semnalizează poziţia disjonctorului. 7. ~ cu contact de zăvori re [aBTOMaTH-necKHH BbiKjimaTejib c 3airapaK>mnM (3a-ilţeJlKHBaiomHM) KOHTaKTOM; disjoncteur â contact de verrouillage; Selbstschalter mit Verriege-lungskontakt ; bolting-contact automatic circuit" breaker; reteszdugos onmukodo kapcsolo]: Disjonctor echipat cu un contact de închidere şi deschidere a unor circuite de zăvorire. 8. ~ cu deconector şi cu zăvorirea repetiţiei [BbiKjiioHaTeJib c aBTOMaTHHecKHM npe-pbiBaTejieM h noBTopHbiM CTonopnbiM bkjiio-qepmeM; disjoncteur â deconnecteur et â verrouillage du reenclenchement; Selbstschalter mit' Sefbstunterbrecher und Wiedereinschaltsperre ; disconnector and bolting switch automatic circuit breaker ; onmukodo aram ki-es bekapcsolo] : Disjonctor cu înclichetaj şi acţionat prin electromagnet de cuplare, echipat cu un deconector automat al circuitului electromagnetului de cuplare (pentrucă acesta nu e dimensionat spre a fi parcurs de un curent permanent), şi cu zăvorirea repetiţiei cuplării, spre a evita pompajul disjonctorului. Din punctul de vedere al tensiunii lor nominale în serviciu, deosebim: 9. Disjonctor de joasă tensiune [aBTOMaTH-qeCKHH BbIKJIÎOHaTeJIb HH3KOrO HanpHÎKeHHH; disjoncteur de basse tension; Niederspannungs-selbstschalter; low tension automatic circuit breaker; alacsonyfesziiltsegu onmukodo kapcsolo] : Disjonctor construit pentru circuitele de joasă tensiune. — Poate fi: 10. ~ în aer [B03flyniHbiH aBTOMaTHHeC-KHH BbIKJilOHaTGJIb; disjoncteur aerien; Luft-selbstschalter; air automatic circuit breaker; onmukodo legkapcsolo]; sau uscat, cu contactele în aer, şi, în acest caz, contactele se uzează mai ales prin transportul de material în arcul electric, — sau 202 î. Disjoncfor în uleiu [MacJlflHblH âBTOMâ- I piere a electrozilor, şi numai restul se reparti-THHecKHH BbiKJlîOHaTejib, disjoncteur â l'huile; zează^pe lungimea arcului. De aceea e avanta- Disjonctor în uleiu pentru protecţiunea motoarelor electrice. •a) vedere laterală; b) vedere din fafă; 1) circuitul feromagnetic al electromagnetului de menfinere; 2) înfăşurarea electromagnetică de menfinere; 3) armatura electromagnetică de menfinere; 4) contactul automat de menţinere al electromagnetului; 5) traversa izolanfă a contactelor mobile; 6) contacte principale mobile; 7) con-iacfe de rupere; 8)' contacte principale fixe; 9) bare de fixare şi de racord pentru 8; 10) înfăşurările declanşo- rului electromagnetic (de scurt-circuit); 11) armatura declanşorului electromagnetic; 12) bară izolantă pentru •transmisiunea impulsului de declanşare; 13) contactul de declanşare care întrerupe circuitul electromagnetic de ţinere; 14) treaptă de blocaj a armaturii 11 care împiedecă cuplarea, când persistă un scurt-circuit; 15) buton pentru suprimarea blocării; 16) declanşor termic (bimetalic); 17) perete despărfitor între faze; 18) borne de racord; 19) excentric pentru reglarea dedanşoarelor termice; 20) pârghie de declanşare pentru declanşoare ter- mice; 21) bobină de curent de defect Heinisch Riedl; 22J manipulator de verificare pentru instalaţia bipolară de verificare a declanşorului de curent de defect; 23j dispozitiv de indicare a poziţiilor cupţat şj decuplat; 24) cilindru de sticlă al dispozitivului de indicare; 25) calotă de tablă de oţel pentru protejarea cilindrului de sticlă; 26) capac de fontă; 27) carcasă de fontă; 28) piuliţă pentru strângerea etanşă a capacului de carcasă; 29) a’mpermefru; 30) armatură; 31) butoane de acfionare. Ulselbstschalter; oii automatic circuit breaker; on- joasă fracfionarea arcului pe mai multe locuri mukodo olajkapcsolo], cu contactele sub uleiu, pentru protecţiunea lor în încăperile cu praf, etc.; în acest caz, contactele se uzează mai ales prin arsură. Disjonctorul de joasă tensiune se con-strueşte în curent continuu până la 750 V, şi în curent trifazat până la 500 V. 2. Disjoncfor de înaltă tensiune [aBTOMaTH-HeCKHH BblKJIIOHaTejIb BbICOKOrO HanpflJKeHHfl; disjoncteurde haute tension; Hochspannungsselbst-schalter; high tension automatic circuit breaker; onmukodo magasfeszultsegu kapcsolo]: Disjonctor cu cel pufin două locuri de contact în serie pe fiecare fază, folosit pentru circuitele şi instalaţiile de înaltă tensiune (peste 1000 V). Din -tensiunea arcului elecfric de întrerupere sau de “stabilire a unui circuit, o fracţiune importantă revine „căderilor" de tensiune din imediata apro- de întrerupere legate în serie. Se construeşte, în curent continuu, obişnuit până la 3 kV, şi, în curent alternativ, până la 220 kV. — După mijlocul folosit pentru stingerea arcului electric de întrerupere, deosebim următoarele iipuri de disjonctoare de înaltă tensiune: 3. ~ în uleiu [MaCJIHHblH aBTOMaTHHeCKHH BbIKJlKmTeJib; disjoncteur â l'huile: Olselbst-schalter; oii automatic circuit breaker; onmukodo olajkapcsolo] : Disjonctor ale cărui contacte fixe şi mobile se găsesc în uleiu, care izolează bine, are conductibilitate termică mare, căldură specifică mare şi rigiditate dielectrică mare. Uleiul nu împiedecă formarea arcului la întrerupere sau la cuplarea disjonctorului pe un scurt-circuit existent, dar răceşte contactele şi arcul dintre ele, aşa încât, la lungime egală, tensiunea pe 203 arc e cu mult mai mare. Atât tensiunea de stingere, cât, mai ales, tensiunea de amorsare a arcului se pot mări până la un multiplu con- siderabil al valorilor corespunzătoare ale arcului stabilit în aer. De aceea disjonctoarele în uleiu permit să se întrerupă circuite de înaltă tensiune. Arcul eleciriccarese stabileşte în disjonctor imediat după separarea contactelor, pe care o efectuează resorturi puternice, vaporizează uleiul din imediata Iui apropierer producând o bulă de gaze, a cărei suprapresiune comprimă aerul de deasupra nivelului uleiului din disjonctor, evacu-ându-I în parte prin fanta dintre capacul şi căldarea de uleiu a disjonctoarelor de serie, sau prin tubulura de evacuare practicată Ia capacul disjonctoarelor de mare putere. Dacă, în momentul trecerii prin valoarea zero a intensităţii curentului alternativ, când se stinge arcul electric, contactele sunt destul de îndepărtate pentru ca să fi ieşit din bula de gaze şi să fi intrat Disjonctor de înaltă tensiune, în uleiu. î) arbore de comandă (transversal); 2) dispozitiv de co-foorîre a cuvei; 3) v’inciul cuvei de uleiu; 4) contact cu lame; 5) ecran de protecfiune, izolant; 6) tuburi-suport izolante, pentru cufitele de contact; 7) cufit de contact; 8) cuvă de uleiu; 9) barele cuvei, cari descarcă şi cablurile; 10) căruciorul disjonctorului; 11) tub de evacuare a gazelor; 12) capac de ofel turnat, bombat şi întărit; 13) izolator de trecere (de porfelan); 14) indicatorul de nivel al uleiului, închis ermetic; 15) racord conductor cu capătul filetat. destul uleiu între ele spre a le răci, rigiditatea dielecfrică a uleiului împiedecă reaprinderea arcului, şi întrerupe circuitul. Dacă bula de gaze nu poate părăsi destul de repede regiunea contactelor, şi acestea nu au o vitesă de deschidere destul de mare (adică 1r2,,,1»5 m/s), contactele nu se răcesc, arcul se reaprinde, se vapo- rizează violent noi cantităţi de uleiu, presiunea creşte brusc, împingând uleiu în tubulura de evacuare, înfundând-o şi evacuând eventual gazele din uleiu, cari d^u cu aerul înconjurător un amestec exploziv în cuva de uleiu. De altă parte, arcul electric care, la cuplarea disjonctorului pe un scurt-circuit existent, se stabileşte între piesele de contact imediat înainte de a se închide» încălzeşte local contactele, putându-le topi, iar forţele electromagnetice ale curentului de scurtcircuit, cari tind să mărească buclele formate de circuitul lui, se opun mişcării de închidere a punţii contactelor mobile, putând suda contactele într'o poziţie închisă incomplet şi făcând disjonctorul inutilizabil. Disjonctorul poate fi folosit numai în condiţiunile în cari nu prezintă aceste pericole. — Un disjonctor în uleiu se compune, în principal, din următoarele^piese: căldarea de oţel (umplută parţial cu uleiu), capacul ei de oţel (cu eventuala tubulură de evacuare), străbătut de izolatoarele de trecere a conductelor cari duc Ia piesele de contact fixe; dedesubtul acestora se găsesc piesele de contact mobile, montate pe puntea contactelor, pe care mecanismul de cuplare şi decuplare o mişcă în sus şi în jos, când arborele de cuplare, montat în capac, e rotit intr'un sens sau în altul. Disjonctoarele cu declanşoare automate au declanşare libera, iar când acţionează declanşoarele, ele suprimă înclichetajul care reţine axul de cuplare, pentru ca resorturile lui să efectueze brusc decuplarea. Pentru a le mări puterea de ruptură, disjonctoarele în uleiu pot avea camere de stingere, cari constau dintr'un cilindru puternic de metal, căptuşit cu un material izolant, aplicat peste contactul fix, şi având Ia partea de jos o deschidere prin care intră contactul mobil (v. fig.). Presiunea mare, care se stabileşte în cameră la începutul fenomenului de stingere a arcului, impinge din cameră contactul mobil, şi proiectează asupra lui uleiul din cameră, stingând arcul, iar bula de Tgaze, după ce părăseşte camera, se răceşte în uleiu, înainte de a ajunge sub capacul căldării. Camera de stingere are, la partea superioară, mici orificii, pentru împrospătarea uleiului din ea, prin ieşirea prin ele a uleiului încălzit.Ca accesorii, disjonctorul are releuri primare (declanşoare) de supracurent, montate, de o-biceiu, pe izolatoarele de trecere, pentru ca barele lor de acţionare să fie scurte, sau re- Camera de stingere leuri secundare, decuplarea fă- a unui disjonctor cându-se, în acest caz, printr'un u,eiu- electromagnet de decuplare acţionat de releuri. Disjonctoarele pentru sistemele trifazate pot fi cu o singură căldare, sau compuse din trei disjonc- 204 toare monofazate cu câte o căldare, reunite în I disjonctor cu volum redus de uleiu reproduce deci, unul trifazat, | într'o anumită măsură, porţiunea camerei de stin- Disjoncfor de înaltă tensiune, în uleiu, pentru 10 kV. ) capac de ofel turnat; 2) traverse de cuplare; 3) resort de presiune; 4) arbore de acfionare; 5) garnitură de etanşare; 6) palier; 7) balansier de cuplare; 8) suprafaţa liberă a uleiului; 9) feavă de susfinere; 10) piesă de contact; 11) căptuşeala căldării; 12) căldare de uleiu; Î3) resort pentru tampoane de uleiu; 14) tampon pentru uleiu; 15) feavă de ghidaj; 16) role de ghidaj; 17) resort de decuplare; 18) înşurubare pentru introducerea resortului de decuplare. i. Disjonctor cu volum redus de uleiu [aBTO-MaTHHeCKHH BblKJHOHaTejIb C OrpaHHHeHHbIM MacJlflHblM oâ'beMOM; disjoncteur â volume reduit d'huile; olarmer Selbstschalter; oi!-poor auto- Secfiuni schematice prin partea contactelor unor disjonctoare cu volum redus de uleiu. matic circuit breaker; onmukodo olajszegeny kapcsolo]: Disjonctor cu uleiu foarte puţin, care foloseşte suprapresiunea produsă când, Ia temperatura înaltă a arcului electric dintre contacte, se vaporizează puţin uleiu, pentru a dirija contra arcului un curent de uleiu care să-l stingă (v. fig.)* Un Secfiune printr'un disjonctor în uleiu. 1) racord pentru conductă; 2) izolator de trecere (de por_ felan); 3) arbore de acfionare; 4) garnitură de etanşare; 5) cursa traversei; 6) căldare de uleiu; 7) căptuşeala căldării' 8) încKchefajul căldării; 9) contacte bloc; 10) şuruburi pentru strângerea căldării; 11) contactele bloc în pozifia decuplat; 12) puntea contactelor, 13) şurub de scurgere a uleiului; 14) bară de susfinere a traversei (:izo!afie verticală); 15) suprafaţa liberă a uleiului; 16) capac; 17) indicatorul nivelului de uleiu; 18) resort de decuplare. gere dintr'un disjonctor cu uleiu echipat cu o astfel de cameră. Pericolul exploziei nu e evitat complet. Uleiul trebue schimbat relativ des, fiindcă se oxidează, şi deci se formează în el gudroane la fiecare decuplare, sau la fiecare cuplare pe scurt-circuite existente. La deschiderea disjonctorului după tipul indicat în fig. a, vergeaua contactului mobil se mişcă în sus, suprapresiunea uleiului evaporat de arc, aplicată pe faţa de jos, mai mare, a pistonului de decuplare ţinut în respect de resorturi, îl împinge în sus în camera de stingere, aşa încât uleiul e presat de-a-lungul arcului şi îl stinge, iar resorturile readuc pistonul de decuplare în poziţia de jos, iniţială. La disjonc- torul asemănător din schema din fig. b, uleiul din încăperea cu resorturi e proiectat radial, printr'un orificiu din peretele pistonului de decuplare, asupra arcului electric, stingându-l. La deschiderea disjonctorului după tipul indicat în fig. c, vergeaua contactului mobil, care e goală în interior şi are două orificii trans- versale, se mişcă în sus, aşa încât orificiile ei se suprapun succesiv cu orificiile corespun- 205 zătoare ale camerei de stingere. Suprapresiu-nea uleiului vapori-za\ de arc presează cleiul de-a-lungul arcului, în interiorul vergelei, răcind-o( şi părăsind apoi regiunea de stingere prin orificiile amintite mai sus. La deschiderea disjonctorului după tipul indicat în fig. d, vergeaua goală în interior a contactului mobil se mişcă în jos, iar suprapresiu-nea uleiului vapori-zat de arcul -electric presează uleiul de-a-!ungul arcului, stingându-l; o răcire suplementară e produsă de uleiul trimis Dis^ondorcu vo,um redus de u,eiu-sub presiune, prin vergea, de o pompă. t Stingerea arcului într'un disjonctor cu volum redus de uleiu Stânga: înainte de decuplare; mijloc: la decuplare; dreapta după decuplare. i. Disjoncfor cu apă [bo-£HHOH âBTOMaTHHeCKHH BblKJliOHaTejlb; disjoncteur â l'eau;Wasserselbstschalter; water automatic circuit breaker; onmukodo viz-kap-csolo]: Disjonctor care stinge arcul cu vapori de apă sub presiune, produşi de arc, după principiul camerei de stingere, ca şi disjonctoarele cu volum redus de uleiu. Evită complet pericolul exploziei. Vergeaua contactului mobil trebue să iasă, la între- d rupere, până în atmosferă Schemă de disjonctor cu (fiindcă apa e conductoare), volum redus de uleiu. Camerele de stingere se construesc cu expansiune, adică la o anumită poziţie a vergelei contactului mobil, după ce s'a stabilit arcul electric se deschide o . mică încăpere de descărcare, pentru ca, sub presiune scăzută, să se vaporizeze ragr b ffiBf OlB II jpjlESj 11 yggb ra [ -e Camera de injecfie a unui disjonctor cu apă. a) contactul de jos; b) vergeaua-contact; e) resort; g) camere suprapuse. Stânga: înainte de întrerupere; mijloc: ta începutul întreruperii; dreapta: în cursul întreruperii. brusc încă o parte din apă, iar vaporii astfe formaţi să fie proiectaţi asupra arcului şi să-l stingă. Se construesc şi camere cu expansiune cu injecţie, în' cari apa e injectată în camera de vapori numai imediat înainte de separarea contactelor, iar expansiunea se efectuează într'o serie de celule. Vaporii antrenează şi lichidul din partea de jos a camerei de vapori, aşa încât lasă fără apă întregul traiect de stingere. Anumite tipuri de disjonctoare cu apă se echipează şi cu sectionoare. Sin. (în parte) Disjonctor cu expansiune. 2. ~ cu expansiune [pacnmpHTejibHbM aBTOMaTHHeCKHH BbIKJilOHaTeJib; disjoncteur â expansion; Expan-sionsselbstschal-ter; expansion automatic circuit breaker; onmukodo expânzios kap-csolo]: Disjonctor la care producerea bruscă de vapori din lichidul deva- S/ţ porizare şi proiectarea lor contra arcului electric, pen- v/ tru a-l stinge, sunt Zy activate de expan- Disjonctor cu apă (tipul cu expansiune). siunea pe care permite o cameră de expansiune, pe care o deschide vergeaua-contact mobilă, într'un moment potrivit* după separarea ei de contracontact, ceea ce favorizează stingerea. Se construesc obişnuit cu apă până la tensiuni nominale de cca 30 kV, şi cu 2G6 uleiu pentru tensiuni mai înalte, reprezentând, în ultimul caz, disjonctoare cu volum redus de uleiu, perfecţionate. Camera de expansiune a unui disjonctor cu expansiune, a) contraconfact; b) vergeaua-contact; c) capac reglabil. i. Disjonctor autopneumatic [aBTonHGBMaTH-necKHH BbiKjnOHaTejib; disjoncteur autopneu-matique; Hartgasselbstschalter; autopneumatic circuit breaker; onmukodo gâzkapcsolo]: Disjonctor Disjonctor autopneumatic. în care arcul electric e stins de un curent de gaz pe care-l desvoltă brusc, cu o anumită suprapresiune, însuşi arcul de stins. Se compune, în principal (v. fig. a şi b), din următoarele piese: o cameră de cuplare şi decuplare, constituită dintr'o carcasă de metal (1) şi dintr'o în- Camera de întrerupere a unui disjonctor autopneumatic. Pozifia la întreruperea curenfilor de intensitate mică (a), respectiv mare (b). căpere cu pereţii izolanfi (7), montată dedesubtul primei.Contactul fix (2) e inelar şi se găseşte în carcasa de metal, iar contactul mobil e în formă de vergea tubulară (8), cu o mişcare de deschidere care se efectuează în jos, până ce iese în atmosferă. După separarea contactelor, arcul electricajunge în contact cu vergeaua de stingere fixă (6), de pe care iese ver-geaua-tub de contact mobilă (8), şi în contact cu tuburile de stingere fixe (4) şi (5), unul în prelungirea altuia şi coaxiale cu vergeaua de stingere. Materialul vergelei şi I) racordul superior; 2) cameră de stingere; 3) orificiu pentru gaze; 4) traiect de întrerupere, vizibil; 5) tub de contact; 6) ghidajul tubului de contact; 7) braf mobil; 8) racordul inferior; 9) perete de separafie între faze; 10) cadru de ofel profilat; II) dispozitiv de cuplare şi decuplare rapidă; 12) bare de acfionare. 1 tuburilor de stingere desvoltă, 207 ia temperatura înalta a arcului electric, gaze cari suflă arcul prin fanta inelară dintre tuburile (4) şi (5), în camera de evacuare (7). La curenţi mai tari, arcul se stinge mai repede, iar la curenţi mai slabi, mai târziu. Piesele de stingere pierd din materialul lor, şi trebue înlocuite (după mai mulţi ani de funcfionare). Se folosesc în instalaţiile izolate, mai puţin supra-veghiate, în cari frecvenfă cuplărilor şi a decuplărilor e joasă. Se montează asemănător cu sectionoarele. î. Disjonctor pneumatic [imeBMaTH¥.acKHH aBTOMaTHHeCKHH BblKJIIOHaTeJIb ; disjoncteur pneumatique; Druck-gas - Selbstschalter; pneumatic automatic circuit breaker; onmukodo pneumatikus kapcsolo]: Disjonctor în care arcul electric dintre contacte e stins de un gaz (practic : aer) sub pre- siune, dintr'un recipient, produs de o instalafie de compresoare. — După felul ajutajelor prin cari culisează vergelele lor de contact, deosebim: 2. ~ pneumatic eu ajutaje metalice SHngere» arcuiţii electric de des- [nHeBMaTHHecKHft chldere m,run cflS)onc,or pneu' aBTOMaTHHeCKHH mat ic. Sus: arcul înainte stingere; BblKJIIOHaTGJIb C M6- săgeţile indică direcfia de circu- lafie a aerului comprimat; mijloc: în timpul stingerii; jos; imediat după întrerupere. tages metalliques; Kontaktdusen-Druckluttselbst-schalter; pneumatic automatic circuit breaker with TaJUlHHeCKHMH COII-JiaMH; disjoncteur pneumatique â aju Schema comenzii pneumatice a unui disjonctor pneumatic. contact nozzles; onmukodofuvokâskapcsolo]: Disjonctor pneumatic care are drept ajutaj mobil o vergea metalică ce culisează printr'un ajutaj metalic fix care constitue contactul fix, şi printr'un Principiul unui disjonctor pneumatic cu ajutaje metalice. al doilea ajutaj fix care serveşte pentru aducerea-curentului; se compune, în principal, pentru fiecare fază, din următoarele piese: Un contact fix superior (v.fig.)înformăde ajutaj (3); o vergea decontactmobilă (4), cu mişcarea de deschidere în jos, într'un tub protector (5), vergeaua culisând într'un ajutaj de contact fix, inferior (6), prin care i se aduce curentul, culisarea făcându-se sub acfiunea unei pârghii izo-lante de cuplare (7), aerul comprimat, care stinge arcul, fiind adus printr'o conductă (8), şi părţile în cari se stabileşte arcul fiind introduse într'un tub izolant (1). Când contactele se despart, o supapă de şoc admite aerul comprimat, care e împins de-a-lungul arcului electric, pentru ca acesta să nu devieze lateral, şi să se stingă. — Figura dela p. 208 reprezintă schematic un s. ~ pneumatic în consolă [KOHCOJlbHblH IIHeBMaTHHeCKHH aBîo-MaTHHecKHH BblKJliOHaTejib; disjoncteur pneumatique en ■ console; Wandmontage - Druckgas-Selbstsehalter; console mounted pneumatic automatic circuit breaker; onmukodokonzolos pneumatikus kapcsolo], cu ajutaje metalice, compus, în principal, pentru fiecare fază, dintr'un contact fix în formă de ajutaj (1), vergeaua de contact (2), amortisorul de sunet (3), pârghia izolantă de comandă (4), arborele disjonctorului (5), pistonul de acţionare a arborelui (6), care lucrează cu aer comprimat, prin înclichetajul (1), regulatorul vi-tesei de acfionare, constituit de frâna hidraulică (7), supapele de închidere şi deschidere (8), recipientul cilindric de aer comprimat (9), supapa de şoc (10), care admite aerul prin feava (11), şi eventualele contacte auxiliare (13) şi tuburile de comandă, prin aer comprimat (14), a supapelor (8). Se construeşte pentru tensiuni nominale până la 30 kV. — Disjonctorul cu ajutaje de contact metalice se construeşte şi ca: 4. ~ pneumatic vertical [BepTHKajibHblB IIHeBMaTHqeCKHH aBTOMaTHHeCKHH BblKJIIO-HaTejlb; disjoncteur pneumatique verticaj; Său-len-Druckgasselbstschalter; vertical mounted pneumatic automatic circuit breaker; fuggoleges pneu* mâtikus onmukodo kapcsolo]: Disjonctor pneumatic pentru instalafii inferioare, cu mişcare verticală a contactului mobil, cu forma exterioară-asemănătoare cu a unei coloane. Se construeşte-pentru tensiuni nominale până la 45 kV. 208 i. Disjoncfor pneumatic cu ajutaje izolante JnHeBMâTHHeCKHH BbIKJliOHaTeJIb C H30J1HP0-BâHHblMH conJiaMH; disjoncteur pneumatique â un piston pneumatic de capăî (7; pentru vergeaua de contact, prin intermediul căruia un resort (2) apasă pe contracontactul ei vergeaua Disjonctor pneumafic (tipul în consolă pentru 10‘kV, 400 A, 100 kVA). ajutages isolants; lsolierdusen-Druckluftselbst-schalter; pneumatic automatic circuit breaker with insulating nozzles; szigetelt fuvokâs legnyomâsos kapcsolo]: Disjonctor cu ajutaje izolante prin cari culisează, în sensuri contrare, două vergele metalice de contact, cari asigură legătura conductoare când ajung în contact, în capete. Se construeşte pentru instalaf ii le în aer liber; are o mişcare orizontală a contactelor, în principal în piese izolante, pentru a fi protejate contra intemperiilor, iar vâna de aer de stingere iese în mediul ambiant, de unde şi numirea de 2. pneumatic cu vână liberă [HHeBMa-THHecKHH aBTOMaTHnecKHH npepbiBaTejib c CBo6oahoh CTpyeft; disjoncteur pneumatique Disjonctor pneumatic cu vână liberă. Stânga: înainte de întrerupere; dreapta; după întrerupere. â jet libre; Freistrahl-Druckluftselbstschalter; free jet pneumafic automatic circuit breaker; szabad-sugâru legnyomâsos onmukodo kapcsolo]: Disjonctor pneumatic, compus, în principal, pentru fiecare fază (v. fig.)» din două vergele de contact (1) cari se aplică frontal una contra celeilalte, din unul-două capete (camere) de stingere izolante (9), din cari ies puţin vergelele, camere sustinute de suporturi (3) prin cari se admite (5) aerul comprimat, şi în interiorul cărora se găsesc: care culisează în contactul (4). Prin intermediul pistonului (7), aerul comprimat retrage vergeaua Capătul de stingere a unui disjonctor cu vâna liberă. Săge|ile indică sensul de circulaţie a aerului comprimat; în capătul de stingere, iar vâna de aer iese în atmosferă şi stinge arcul electric. Până Ia 80 kV, disjonctoarele cu vână liberă se construesc cu un singur cap (cameră) de stingere, iar dela 100 kV în sus, cu două capete (camere) de stingere (v. fig.). Bra-fele cu capetele de stingere sunt montate pe izolatoare, şi efectuează mişcări de basculare (pentru aparatele de interior) sau de pivotare (pentru aparatele de aer liber), asemănându-se prin aceasta cu secfionoarele. s. ~ pneumafic de locomotive electrice [nHeBMaTHHecKHă BbiKjiiOHaTejib rjih sjieu- w TpnqeCKHX JIOKOMOTHBOB; disjoncteur pneumatique pour locomofives electriques; Druckgas-selbstschalter fur elektrische Lokomofiven; pneumatic automatic circuit breaker for electric loco-motives; villamos mozdony onmukodo pneumatikus kapcsoloja]: Disjonctor pneumatic special, de tipul cu ajutaje metalice, în care vergeaua de contact mobilă are pozijie orizontală pentru a avea înălţime mică şi a putea fi montat cu partea de înaltă tensiune pe acoperişul locomotivei, partea pentru aerul comprimat fiind sub acoperişul ei. 1. Disjunct [pa3o6ni;eHHbm, pas'be/ţHHeH-HblH; disjoint; elementenfremdr disjunkt; disjunct; nemkapcsolodo diszjunkt]. Teor. m.:Calitatea a două mulţimi de a nu avea elemente comune. 2. Dislocare [AHCJiOKaiţHH; dislocafion; Dis-lokation, Storung; dislocafion; megbolygâs]. Geol. : Ruptură produsă în scoarţa terestră de către forjele tectonice, cu deplasarea apreciabilă a porţiunilor respective. Dislocările se clasifică astfel: După pozifia pe care cele două flancuri o ocupă unul fafă de altul, în falre, încălecare şi şariaj; după înclinarea suprafefei de ruptură fafă de înclinarea stratelor din cele două flancuri, în dislocări conforme şi dislocări inverse; după direcfia suprafefei de ruptură fafă de direcfia stratelor din cele două flancuri, în dislocări longitudinale, dislocări transversale (sau în diagonală) şi în dislocări ortogonale. La orice dislocare se deosebesc următoarele elemente caracteristice: suprafafa de ruptură sau de alunecare, şi cele două flancuri, aripe sau buze. Flancurile se nvumesc, după pozifia fafă de suprafaţa de ruptură: flanc din acoperiş şi flanc din culcuş. Sin. Paraclază. s. Disociaţie [AHCCoiţHaiţHH, pacna^, pa3-JIOJKeHHe; dissociaiion; Dissoziation; dissociation; bomlâs]. Chim. fiz.: Fenomenul de descompunere a unei molecule în atomi sau în grupuri de atomi, neutri saju încărcaţi electric. In acest din urmă caz, produsele disociaţiei se numesc ioni. Disociaţia se poate produce prin disolvare (disociafie electrolitică),, prin încălzire (disociafie termică), prin ciocnire cu particule repezi, ca ionii.,, electronii accelerafi, etc. 4. ~ electrolitică [ajieKTpojiHTHHecKan #hc-COlţHaiţHH; dissociation electrolytique; elektro-lytische Dissoziation; electrolytic dissociation; elektrolitikus bomlâs]. Chim. fiz.: Separarea în ioni, parţială sau totală, a moleculelor unui elec-frolit. Disociafia electrolitică se poate obţine prin disolvarea electrolitului în medii de constantă dielectrică mare (apă, alcooli,, etc.) sau, uneori, prin topire. Pentru electroliţii slabi, disociaţia creşte cu diluarea. Intre constanta de disociaţie K (v. Disociaţie, constantă de ~) şi gradul de disociaţie a (v. Disociaţie, grad de ~ ) al unui electrolit există relaţia (Ffiind volumul de soluţie care confine un mol de 209 substanfă disolvată). înlocuind pe a prin A/Aoo se obţine relaţia Aoo (A.oo-A)V = K numită şi legea de diluare. Teoria disociafiei electrolitice a fost formulată pentru prima dată de Arrhenius. 5. Disociafie, constantă de ~ [nocTOHHHaa ^HCCOlţuaiţHH; constante de dissociation; Dis-soziationskonsfanfe; dissociation constant; bomlâsi âllando, disszociâlâsi âllando]. Elecfrochim.: Constanta de echilibru K, objinută aplicând echilibrului de disociafie legea acifiunii maselor. Valoarea lui K, obţinută pe această cale, se verifică nunr^ai Ia electroliţii slabi sau la electro-liţii tari foarte diluaţi (peste 0,001 normal). 6. Disociafie, grad de ~ [CTeneHb #hcco-iţnaiţHH; degre de dissociation; Dissoziations-grad; degree of dissociation; bomlâsi mertek, disszociâlâsi mertek]. Chim. fiz.: Raportul dintre numărul de molecule disociate şi numărul iniţial de molecule. In cazul electroliţilor slabi, este dat de a= A/Aoo, unde A este conductivitatea echivalentă a soluţiei şi Aoo conductivitatea echivalentă limită când diluţia tinde către infinit. Pentru electroliţii tari, disociatţia este completă Ia orice diluţie. 7. Disociere [AHCCOlţHaiţHfl; dissociation; Dissoziation ; dissociation; disszociâcio, bomlâsi folyamat]. Chim. fiz.: Procesul descompunerii în componenţi a unui compus definit, cu stabilirea unui echilibru condiţionat de factorii fizici. V. Disociafie. 8. Disodil [n;H30flHjib, 6yMaîKHbiă yrojib; dysodile; Dysodil; dysodile; diszodil-pala]. Mineral.: Hidrocarbură, de coloare galbenă, verzuie saiu cenuşie. Se prezintă sub formă de foi, uşor elastice, flexibile, având un miros caracteristic neplăcut în timpul arderii. Este un produs de origine sapropelică. Are gr. sp. 1,14'vl ,25. «. Disodile [AH30AHJib-iHH<î)ep; dysodiles; Dysodilschiefer, Papierschiefer; dysodiles; papir-pala]. Pefr.: Şisturi bituminoase-argiloase,. cu structură foioasă, uneori subfiri ca hârtia, elastice,, ou resturi de peşti şi eflorescente sulfuroase. O mare parte din aceste şisturi sunt dia-tomitfe bituminoase, cari formează strate puternice, numite şisturi menilitice. 10. Disolvant [paCTBOpHTeJIb, COJIbBOHT ; dissolvant; Losungsmittel; solvent; oldoanyag]: Corp solid, lichid sau gazos, capabil să disolve în el substanfe solide, lichide sau gazoase. 11. Disolvare [paCTBopeHHG; dissolution; Auf-losung; dissolution; oldâs]. Chim. fiz.: Operafiunea de dispersare molequlară a unui corp într'un lichid sau într'un gaz oarecare, numit disolvant. Prin disolvare se obţine o soluţie. 12. căldură de /^. Chim. fiz. V. Căldură de disolvare. îs. presiune de ~ [3JieKTp0JiHTHHecKaa ynpyrocTb pacTBopeHHH; pression de dissolu- 14 210 fion; elekfrolifischer Losungsdruck; electrolyticaldis-solufion pressure; elektrolitikus oldâsi nyomâs]. Chim. fiz.: Presiune fictivă, introdusă de Nernst, în vederea explicării, în cadrul Fizicei clasice, a diferenţelor de potenţial dintre un metal şi o solufie care conţine ioni ai săi: Metalul trimite ioni în soluţie, cu o presiune care este o caracteristică a metalului, numită presiune (sau tensiune) de disolvare. Datorită acţiunii dintre ionii liberaţir încărcaţi pozitiv, şi metalul încărcat negativ, emisiunea de ioni în soluţie se opreşte, şi se stabileşte o diferenţă de potenţial între electrod şi soluţie. Când soluţia cuprinde ioni ai metalului, şi presiunea osmotică a acestora se opune presiunii de disolvare. Considerând ionii ca formând un gaz perfect, se obţine următoarea expresiune a potenţialului electric u al electrodului faţă de soluţie: RTt P u— ——loq - » nF p unde P şi p sunt, respectiv, presiunea de disolvare a metalului şi presiunea osmotică a soluţiei, R este constanta gazelor perfecte, T temperatura absolută, n valenţa ionilor metalului, iar F e constanta Iui Faraday: 7^ = 96 489 cou-lombi. Sin. Tensiune de disolvare. 1. Disolvare, temperatură critică de ~ [tcpH-THHecKan TeMnepaTypa pacTBopeHHH; tempe» rature critique de dissolution; kritische LosmH& arenT, ftHcnepraTOp; agent emulsionnant; Dispergafor; dispersing agent; diszpergâtor]. Chim. fiz. V. Emulgator, Emulsionanf. 0. Dispers, sistem ~ [^ncnepcHan CHCTeMa; systeme disperse; disperse System; dispersed sysfem; elszort rendszer]. Chim. fiz.: Sistem eterogen, în care unul din componenţi este divizat în particule foarte mici. Ex.: soluţiile coioi-dale, suspensiile (ceafă, aerosoli, spumă, emulsiuni, suspensii solide, etc.). Soluţiile propriu zise sunt sisteme disperse în cari componentul dispersat se găseşte în stare moleculară, totul alcătuind o singură fază. 7. Dispersanf j/ţHcnepraTOp; dispersant; Dispersierungsmittel; disperser; eloszto, szetszoro anyag]. 1. Chim. fiz. V. Emulgator, Emulsio-nant.—2. Ind. cc.: Corp care ajută la împrăştierea ingredientelor în masa cauciucului, în timpul amestecării. s. Dispersare [flHcnepcHH, paccenHue; dispersion; Dispergieamg; dispersion; szetszorâs]. Chim. fiz.: Operaţiunea prin care se micşorează dimensiunile unei substanţe, ca să poată forma un sistem coloidal stabil. — Deosebim: o. ~ chimică [xHMHHecKaa ffncnepcHH; dispersion chimique; cheirwsche Dispergierung; chemical dispersion; vegyi szorâs], Chim.: Trecerea un,ui precipitat în stare de sol prin îndepărtarea electroliţilor coagulanţi, sau prin adăugirea unei substanţe care produce pepfizare. io. ~ electrică [9JieKTpH*iecKaH jţHcnep-CHH; dispersion electrique; elektrische Dispergierung; electrica! dispersion; villamos szorâs]. Efecfrochim.: Pulverizarea fină, în formă coloi-dală, printr'o descărcare electrică produsă între doi electrozi formaţi din substanţele cari trebue dispersate (se foloseşte în special pentru prepararea metalelor în stare coloidală). Electrozii sunt cufundaţi în lichidul care serveşte drept mediu de dispersiune. n. ~ mecanică [MexaHHqecKan /ţncnep-CHfl; dispersion mecanique; mechanische Dispergierung; mechanica! dispersion; mekânikai szorâs]. Tehn.: Reducerea dimensiunilor prin mijloace mecanice, ca, de ex., presiune, rostogolire, măcinare, pulverizare, etc. 12. Dispersiune J/ţHCriepCHH; dispersion; Dispersion; dispersion; diszperzio, szetszorâs]. Statist.: Felul repartiţiei unei mulţimi de valori în jurul unei valori tipice a ei* în primul rând 211 în jurul valorii ei medii, caracterizat, înfre altele, prin coeficientul de variabilitate al lui Pearson, egal cu câtul abaterii pătratice medii o prin valoarea medie m (înmulfit,. eventual, cu 100): o 1. Dispersiune [AHCnepCHH; dispersion; Dispersion; dispersion; sugârzâs felbontâsa, sugâr-zâs felbomlâsa]. Fiz.: Descompunerea unei radiafii în radiaţiile monocromatice componente, obfinută prin fenomene de refracfiune, de inter-ferenfă, difracfiune, etc. Dispersiunea prin refracfiune este datorită faptului că indicele de refracfiune depinde de lungimea de unda. O substanfă are o dispersiune normală, când indicele de refracfiune creşte, dacă lungimea de undă a radiafiei scade. Când indicele de refracfiune depinde de lungimea de undă într'un mod complicat, curba reprezentativă având un salt pentru un anumit domeniu de lungimi de undă, dispersiunea se numeşte 2. ~ anomală [HenpaBHJibHan,. aHOMajib-HaH /ţHCnepCHH; dispersion anomale; unregel-mâssige Dispersion, abweichende Dispersion, ungewohnliche Dispersion; anomalous dispersion; szokatlan szetszorâs]. Fiz.: O dispersiune e anomală în. domeniul spectral în care substanfa respectivă are bande de absorpfie. s. Dispersiune a axelor optice [#HCnepCHH OIlTHHeCKHX OCeH; dispersion des axes optiques; Axendispersion; dispersion of optical axes; kristâly-tengelyek eltolodâsa]. Mineral.: Variafia unghiului dintre axele optice, la cristalele biaxe, în funcfiune de lungimea de undă a luminii. Fenomenul poate fi observat, în lumină convergentă, cu microscopul polarizant, observând secfiuni perpendiculare pe bisectoarea ascufită a unghiului, cari, în cazul unei dispersiunî pronunfate, prezintă fenomene cromatice caracteristice. 4. Dispersiune a bisectoarelor [/ţHCnepCHH 6HCCeKTpHC; dispersion des bissecirices; Mittel-liniendispersion; dispersion of bissecfing axes; kozepvonalak vâltozâsa, kozepvonalak eltolodâsa]. Mineral.: Variafia poziţiei indicatoarei, la cristalele monoclinice şi triclinice, în funcfiune de lungimea de undă a luminii. Fenomenul esfe eviden}iat la examenul . nr^icroscopic în lumină albă, între nicoli încrucişafi, prin imposibilitatea de a obfine o extincfie completă, căreia i se substitue efecte cromatice anormale. 5. Dispersiune rotatorie [BpanţaTeJibHaH AHCnepCHH; dispersion rotatoire; Rotationsdis-persion; rotatory dispersion; forgâsî diszperzio, forgâsi szorodâs]. V. sub Activitate optică. e. Dispersiune, coeficient de ~ [K09(|)(Î)H-IţHeHT AHCnepCHH (pacceHHHH); coefficient de dispersion; Abbesche Zahl; dispersion coefficient; diszperzios egyiitthato, szetszorodâsi egyutthafo]. Opt. V. Constringenjă actino-vizuală. 7. Dispersiune, formule de ~ [cJ)opMyjibi AHOiepCHH; formules de dispersion; Dispersions-formeln; dispersion formulae; a fenyszorodâs kepletei]. Opt.: Formule cari dau variafia indicelui de refracfiune n al unui mediu, în funcfiune de lungimea de undă X a radiafiei electromagnetice refractate. Cele mai cunoscute sunt: Formula lui Briot: n = a — bX2, unde a, b sunt constante; formula lui Cauchy: B C D n-A + - + -i + -e+ desvoltare care, în practică, se opreşte la primii trei termeni; formula lui Conrady: _ 9 _4 n — n0 + n±X 7+n2X » unde n0, n±, n2 sunt constante. E folosită pentru sticlele de Jena; formulele lui Christoffel: o (î)-Kî),+(‘),-°' »oV2 (2) V,+M unde n0 şi X sunt constante; formula lui Hastings: b c n — a + t + Ţ-a a2 unde a, b, c sunt constante ; formula lui Hopkinson: + bX+-J e W folosită pentru sticlele optice engleze Chance-Parsons; formula lui Ketteler: = a - KX2 + ^ + £ ; formula lui Schmidt: 3 T ”-a + x + xî' unde «, p, y sunt constante. , 8. Dispersiune, grad de ~ [CTeneHb #hc-nepCHH (pacceHHHH); degre de dispersion; Dispersitătsgrad; degree of dispersion; diszperzio foka, szetszorodâs foka]. Chim. fiz.: Suprafafa specifică a unui coloid, adică suprafafa prezentată de un gram (sau de un centimetru cub) de substanfă dispersată. Suprafafa specifică depinde de diametrul particulelor, fiind cu atât mai mare, cu cât diametrul esfe mai mic; suprafafa unui cm8 de substanfă în stare coloidală este cuprinsă u* 212 între 6-105 şi 6*107 cm2. Gradul de dispersiune are un rol important în numeroase fenomene coloidale: absorpfie coloidală, coagulare, îjj fenomene optice, etc. 1. Dispersiune, mediu de ~ [flHcnepcHaH Cpe/ţa; milieu de dispersion; Dispersionsmittel; dispersion medium; diszperzios kornyezet]. Chim., Fiz.: Faza continuă în care se găseşte răspândită o fază dispersată. Mediul de dispersiune poate fi gazos, lichid sau solid. 2. Dispersiunea focarelor [AHdiepcHH 4)0Ky-COB; dispersion des foyers; Brennpunktendisper-sion; dispersion of foci; gyujtopontok diszper-zioja]. Opt.: Separarea focarelor unui sistem optic centrat, datorită faptului că distanfa focală a unui astfel de sistem depinde de indicele de refracţiune. 3. Dfspozi|ie [pacn0Ji0}KeHHe; disposition; Anordnung; arrangement, lay-out; elrendezes]: Aşezarea relativă a elementelor unui sistem tehnic (construcţie, maşină, aparat, instrument, etc.). Exemple: dispozijţia cilindrilor unei maşini termice (orizontală, verticală, înclinată, in linie, în V, în W, în H, în X, în Y, în stea, în dublă stea, în romb); dispozijia osiilor unei locomotive (osii alergătoare, osii cuplate, osii purtătoare); dispoziţia liniilor într'o stafie de cale ferată. 4. Dispoziţie, plan de V. Plan de dis-pozifie. 5. Dispozitiv [npHcnoco6jieHHe, MexaHH3M, yCTpOHCTBO, npn6op; dispositif; Vorrichtung; device; berendezes]. Tehn.: Grup restrâns de organe cari îndeplinesc o funcfiune bine determinată într'un sistem tehnicr cu un fel particular de legături între ele. — După caracterul organelor folosite, dispozitivele pot fi: mecanice, hidraulice, pneumatice, optice, electrice, etc. Ele pot fi automate sau manuale. — După funcţiunea îndeplinită, dispozitivele pot fi: de alimentare, de comandă, de măsură,, de prindere şi manevră, de protecfiune, de siguranfă, de reglare,, de transport, etc. — Exemple de dispozitive: o. ~ anfilocal [npoTHBOMecTHan cxeMa; dispositif anti-Iocal; gerăuschdămpfende Schal-iung; noise deadening connection; zajcsillapito kapcsolo]. Telc.: Montaj în punte sau prin transformator diferenfial, folosit în posturile telefonice pentru a elimina cuplajul între emisiune şi recesiune. 7. ~ de accelerare automată a unui fren [npncnoco6jieHHe ajih aBTOMaTHnecKoro ycKopoHHH xo^a noes^a; dispositif d'accele-ration automatique du train; selbsttătige Beschleu-nigungseinrichtung des Zuges; automatic acce-lerating device of the train; onmukodo vonat-sebessegszabâlyozo berendezes], C. f.: Dispozitiv folosit în tracfiunea electrică pentru a permite ca acceleraţia trenului să se menfină automat între anumite limite. 8. ~ de aşezare a blocurilor pe muchie [KaHTQBajibHoe ycTponcTBo, npHcnoco6jie- HHe flJIH IIOBOpaHHBâHHH; culbuteur; Kantvor-richtung; tilter; el rebeăllif o hengermube-rendezes]. Mefl.: Dispozitiv al laminoa-relor pentru a întoarce cu un unghiu drept blocul de oţel de pe patul laminorului. Ac- Dispozitiv de aşezare a blocurilor ţionează fie Pe muchie, prin coborîrea 0 pozifia iniţială a blocului; 2) masa întregului pat, laminorului în pozifie de lucru; fie prin îm- 3) blocul în timpul întoarcerii (aşs?-pingătoare zari‘ Pe muchie); 4) masă laminorului cari se ridică în pozifie coborîtă; 5) degete de printre rolele întoarcere; 6) cărucior; 7) bara de patului, fiind manevră ; 8) servomotor cu aer com-acjionate,în a- primat; 9) şină-suport. cest caz, hidraulic. Sin. Dispozitiv culbutor. ». ~ de centrare [3amHMHoe npHcnoco6jie-HHe; dispositif de centrage; Zentriervorrichtung; centering device; kozpontosito berendezes]. Mş.: Unealtă specială pentru prinderea unei anumite piese pe maşina-unealtă sau într'un loc de lucru oarecare. Asigură centrarea rapidă şi precisă. Se foloseşte, în special, Ia fabricaţia în serie, ducând la ameliorarea calităţii produselor (toleranţe foarte mici) şi la ieftinirea manoperei. 10. ~ de dependenţă [MexaHH3M £JIH 3a- MblKaHHfl, OCTaHOB, CTOIIOP; dispositif d'en-clenchement; Verschlufjeinrichtung; locking device, engaging clutch; zâro-berendezes rogzito keszulek]. Tehn.: Dispozitiv care permite ca anumite aparate sau pârghii să poată acţiona într'un anumit fel numai într'o ordine determinată, sau num-ai în funcţiune de situaţia unora din ele. 11. ~ de descintrare [npHcnocoâjieirae fljin C'bGMKH Jieca, KpyjKaji; dispositif de decin-trement; Ausrustevorrichtung; device for taking Dispozitiv de descintrare cu pene orizontaie. Dispozitiv de descintrare cu pene verticale. Dispozitiv de descintrare cu saci de nisip. down arch-scaffoldings; leszerelesi berendezes]. Cs.: Dispozitiv folosit pentru coborîrea reazemelor unui cintru de arc sau de boltă. Este plasat în dreptul fiecărui reazem al cintrului, iar la cintrele în formă de grinzi cu zăbrele,, s|ub fiecare nod al tălpii inferioare. Cel mai simplu dispozitiv de descintrare constă din două pene de lemn supra- 213 puse, fixate până în momentul descinfrării cu scoabe sau cu praguri de lemn (v. fig.). La forfe verticale mari, pana inferioară poate fi împinsă însă brusc lateral, ceea ce ar produce prăbuşirea cinfrului. Un dispozitiv mai bun are pene verticale solidarizate între ele prin şuruburi cu piuliţa (v. fig.). Un alt dispozitiv este constituit din doi saci cu nisip, cu robinete pentru evacuarea nisipului (v. fig.). Prezintă desavanfajul că se pot rupe sacii în cazul unor sarcini prea mari. Pentru cintrele bolţilor mari se folosesc fie cricuri de formă specială (v. fig.), fie cutii umplute cu Cutie cu nisip pentru des-cinfrări. a) cufia cu nis:ip; Cric pentru descintrărî. b> doP de ,emn c) orificii . . , pentru evacuarea nisipului nisip care se poate scur- . .................... ... . « ii « • »n timpul descintrarii. ge prin mai multe găuri r (v. fig.). Cutia esfe astupată la partea superioară cu un dop de lemn, bine calibrat, pe care se reazemă cintrul. Intre dop şi nisip se toarnă asfalt,* pentru a împiedeca pătrunderea apei, şi se înveleşte întregul dispozitiv în hârtie sau în pânză impermeabilă. Ultimele două dispozitive permit descintrarea lentă şi uniformă pentru toate reazemele. Cricurile permit şi ridicarea cintrulur, dacă descintrarea nu se efectuează în bune condifiuni. 1. Dispozitiv de dragare a minelor. V. sub Dragă de mine şi Dragor. 2. ~ de extras tuburi [naTp0H0Bbi6pacbi-BaTGJIb; exfracteur; Pafronenauszieher; cartridge extractor; csokihuzo berendlezes]. Tehn. mii.: Dispozitiv care extrage tuburile din g|ura de foc, îndată ce se deschide închizătorul pentru introducerea cartuşului următor. s. ~ de măsură [H3MepHTeJibHbin npn6op; dispositif de mesure; Mefjanordnung; measuring device; meroberendezes]: Ansamblu de instrumente de măsură, împreună du echipajul din exteriorul lor,care permite să se efectueze măsurători. 4. ~ de om mort [pyKOHTKa c khoiikoh 6e30naCH0CTH; dispositif d'homme mort; Sicher-heitseinrichtung, Sicherheitsfahrschaltung ; dead man's handle; onmukodo biztonsagi-fek], Tehn.: Dispozitiv de siguranţă automat, care taie curentul de tracţiune şi frânează, când dispare acţiunea mecanicului unui vehicul. 5. ~ de oprire automată a unui tren [npHcnocoâjieime #jih aBTOMâTH^ecKoit ocTa- HOBKH noesfla; dispositif d'arret automatique du train; selbsttătige Fahrsperre; automatic stop-ping device of the train; onmukodo biztonsâgi-fek]. C. f.; Aparat care provoacă strângerea frânelor unui tren care trece de un semnal de oprire. e. ~ de siguranţă, Ia ascensoare [oxpaHH-TejibHoe npncnoco6jieHHe ajih no^'beMHH-KOB; dispositif de surete des ascenseurs; Schutz-vorrichtung fur Aufzuge; protection device of lifts; felvonok biztonsâgi berendezese]. Tehn.: Dispozitiv pentru a feri de accidente cabina şi persoanele din ea sau din puful ascensorului. V. sub Paraşuta ascensorului şi Platforma de siguranţă a ascensorului. 7. ~ hidraulic Heckel de rupt roce [rH-flpaBjmnecKoe ycTp0HCTB0 TeKKejiH ajih nojţpbiBa CKaji; coin hydraulique de H.; hydrauli-scher Sprengtreib-keil von H.; hy-draulic blowing wedge; H.-fele hidraulikus feszi-toek]. A/line: Dispozitiv compus dintr'un cilindru cu pistoane transversale, care se introduce în rocă, într'o gaură de 70 mm diametru; sub presiunea de cca 180 at, stabilită în cilindru de o pompă de apă, manuală, pistoanele fisurează roca. 8. Disprosiu [AHCrip03HÎi; dysprosium; Dys-prosium; dysprosium; diszprozium]. Chim.: Dy; nr. at. 66; gr. at. 162,46. Element chimic trivalent, din familia pământurilor rare. 9. Disruptiv, potenţial ~ [pa3pymaionţHH, npo^HBHOH IIOTeHlţHajI; potentiel disruptif; Durchschlagspotential; disruptive potential; âtii-tesi feszultseg, âtutesi potencial]. V. Străpungere, tensiune de 10. Dissolvan. Chim.: Amestec de esteri acetici, întrebuinţat ca solvent pentru nitroceluloză. Are p. f. 60■••80° şi gr. sp. 0,855 (N. D.). 11. Distanfa [paccTOHHHe, OT^ajiemie, rvl-CTaHU.HH; distance; Entfernung, Absfand; di-stance; tâvolsâg, hossz]. 1. Teor. m.: O distanţă (saju o metrică) pe mulţimea M e un număr real finit d(a,b), care corespunde fiecărei perechi de elemente a, b, din M, astfel încât să fie satisfăcute următoarele condifiuni: a) d(a,b)=0 dacă şi numai dacă a — b, Ş) d(a, c)^d(a,b) + d(c, b). Din a) şi (5) se deduce că, dacă a^=b urmează d(a,b)>0, adică distanfa este nenegativă, şi d(a, b) = d(b, a), adică distanfa e o funcfiune simetrică de cele două puncte. — 2. Geom.; Dintre multiplicităţile continue cu trei dimensiuni în cari se defineşte o distanţă, cea mai importantă e constituită de spaţiul euclidian, în care distanţa d dintre două puncte de coordonate cartesiene ortogonale x±, y±, z± şi x2, y2, z2 e: ^ Dispozitiv hidraulic Heckel de rupt roce. 1) cilindru de apă; 2) pistoane; 3J conductă depresiune; 4) pompa; 5) rezervorul de alimentare cu apă; 6) mânerul pompei; 7) picior de susţinere; 8) blocul de rocă detaşat; 9) fisură; 10) făgaş. 214 (1) ^=V(%-^i)2+(y2-3'i2) + (zî-Zi)2- Multiplicităfile mai importante, continue şi cu n dimensiuni f în cari se defineşte o distanfa âs între două puncte infinit vecine P (de coordonate x1, x2,..., xn) şi P' (de coordonate x1 + dx1,x2 + dx2,xn + âxn), au această distanfă dată deex-presiunea n (2) ds2='£gikdxidxk, i,k=\ adică în ele pătratul distanfei este dat printr'o formă pătratică, presupusă pozitiv-definită,. fafă de djferenfialele dje1, ..., dxn, coeficienfii gik fiind funcjiuni date de coordonatele x1, ..., xn» şi satisfăcând condifiunile de simetrie gik — gkv ® astfel de multiplicitate se numeşte spafiu rieman-nian. Expresiunea (2) permite să se calculeze lungimea oricărui arc de curbă, definit prin reprezentarea parametrică ** = /*(£), (t=1,..., n), unde se presupune că funcţiunile f admit derivate continue de ordinul întâiu, când parametrul t variază dela ti Ia t2: O) » i,k dt d£ Distanfa a dojuă puncte oarecari ale spafiului este definită ca margine inferioară a lungimilor arcelor cari unesc cele două puncte. In condifiuni foarte largi, această margine inferioară este dată de lungimea unui arc de geodezică ce uneşte cele două puncte. Dacă spafiul riemannian este euclidian, expresiunea lui ds2 are coeficienţi gik constanfi, sau poate fi adusă, printr'o schimbare convenabilă de variabile, la o formă cu coefi-cienfi constanfi. In acest caz, distanfa dintre două puncte oarecari este dată de expresiunea S (*’-/) (**-/). i,k unde x1, ..., xn ş\ y1, ... , yn s,unt coordonatele cartesiene oblice ale celor două puncte. Când coordonatele cartesiene sunt triortogonale, g^~ 1 şi pentru i=^k, ceea ce dă expresiunea (1) a distanfei. î. Distanţă [paccTOHHHe, OT/ţajieHHe; di-stance; Abstand; distance; tâvolsâg, hossz, koz]. Fiz.: 1. Distanfa proprie dintre două puncte» exprimată într'o anumită unitate de lungime, e numărul minim de câte ori trebue aplicat etalonul în capete, pentru ca să ajungă dela un punct Ia celălalt, dacă rezultaflul acestei operafiuni rămâne mereu acelaşi, adică dacă cele două puncte se găsesc în repaus relativ. — 2. Dacă cele două puncte sunt sau nu sunt în repaus relativ şi se mişcă fafă de operatorul care măsoară, distanfa trebue măsurată cum urmează : se alege un sistem de referinfă rigid,, adică între ale cărui puncte loperafjunea de măsurare a disitanifei proprii să dea mereu acelaşi rezultat; se determină apoi cele două puncte a^le sistemului de referinfă rigid, cari coincid, simultan pentru acel sistem, Cu cele două puncte între cari se caută distanfa, iar distanfa proprie dintre cele două puncte ale sistemului rigid determinate în acest fel, adică măsurată cu etaloane cari să fie în repaus fafă de el când se aplică spre â-şi îndeplini funcfiunea de măsurare, e distanfa (cinetică) dintre cele două puncte mobile, raportată la sistemul rigid. Distanfa (cinetică) e un concept mai complex decât acela de distanfă proprie, fiindcă depinde, în mod necesar,de conceptul de simultaneitate, care priveşte timpul. — Fizica clasică presupune că rezultatul măsurării distanfei dintre două puncte e acelaşi, oricare ar fi starea de mişcare a sistemului de referinfă din care se măsoară, adică, după Fizica clasică, distanfa dintre două puncte e o mărime absolută. V. şi sub Relativităfii, teoria ^ restrânse. 2. Distanfă de amerisare [AHCTamţHH no-ca/ţKH Ha BOfly (riiflpocaMOjieTa); distance d'amerrissage; Seelandungsstrecke; sea alighting distance; Ieszâllâsi hossz, kikotesi szakasz]. Nav. a.: Distanfa parcursă de un hidroavion dela punctul unde ia contact cu apa şi până la punctul de oprire. 3. ~ de aterisare [AJiHHa npo6era npn nOCa/ţKe (caMOJieTa); distance d'atterrissage; Landungsstrecke; landing distance; Ieszâllâsi hossz]. Nav. a.: Distanfa parcursă de un avion dela punctul unde ia contact cu solul până la punctul de oprire. V. şi sub Distanfă de decolare. 4. ~ de decolare [AJiHHa pa36era npH B3JieTe (caMOJieTa); distance de decollage; Ab-flugstrecke; take-off distance; felszâllâsi hossz], Nav. a.: 1. Distanfa parcursă de un avion pe soi,, dela punctul de pornire până unde părăseşte solul. Variază cu încărcătura avionului şi cu vitesa şi direcfia relativă a vântului. — 2. Lungimea proiecfiei pe teren a drumului parcurs de avion dela punctul de pornire până Ia punctul unde atinge înălfimea de (cca) 15 m deasupra solului. 5. ~ de decolare nominală [HOMHHaJlbHaH HJiHHa pa36era npn B3JieTe (caMOJieTa); distance de decollage nominal; Nenn-Abflug-strecke; nominal take-off distance, nominal starting distance; szâmitott felszâllâsi hossz], Nav. a.: Distanfa de decolare a avionului, care corespunde decolării lui cu încărcătura nominală şi fără vânt. 6. Distantă de frânare [AJiHHa TOpMcme-HHH; distance de freinage; Gesammtbrems-strecke, Gesammfbremsweg; braking distance; fekezesi hosszusâg], Tehn.: Distanfa parcursă de un vehicul, din momentul în care conducătorul Iui e avertisat să frâneze, până când vitesa vehiculului scade dela valoarea ei de mers la valoarea intenţionată. — Ea e egală cu suma dintre drumul de frânare şi distanfa parcursă de vehicul din momentul avertisării până în momentul începerii efective a frânării. Această ultimă distanfă se compune din drumul parcurs în timpul de reflex al conducătorului (timpul dela averti-sarea lui până la darea comenzii), care variază după însuşirile Iui psihotehnice, şi din drumul 215 parcurs în timpul de acfionare a frânelor (timpul dintre darea comenzii şi aplicarea efectivă a saboţi lor pe rotile frânate). 1. Distanfa de transport [nepeB030HH0e pacCTOHHHe; distance de transport; Forderweite; distance of transport; szallitâsi tâvolsâg]. Drum.: Lungime virtuală introdusă în formulele cu cari se calculează costjul transporturilor de pământ sau de alte materiale, pe şantier. Se compune din lungimea reală pe care se efectuează transportul, corectată în funcţiune de declivităţi şi de alte circumstanţe locale (transport pe orizontală,, transport pe verticală). 2. Distanfa focală [c|)0KycH0e paccTOHHHe; distance focale; Brennweite; focal length; fokusz-iâvolsâg, gyujtopont-tâvolsâg], Opt.: Distanfa dintre unul din punctele principale şi focarul de acelaşi nume al unui sistem optic. Se deosebesc: o distanfă focală-obiect şi o distanfă focală-ima-gine. Dacă sistemul optic este o lentilă subfire sau un sistem centrat subfire, punctele principale se confundă în centrul optic al sistemului şi distanţele focale se măsoară faţă de acest centru optic. s. Distanfa focală a unui obiectiv [(|)OKyc-Hoe paccTOHHHe od'beKTHBa; distance focale d'un objectif; • Objectivbrennweite; focal length of an objective; fokuszkoz]. Foto.: Distanţa dela centrul optic al obiectivului unei camere fotografice până Ia planul clişeului, plan situat în punctul focal al sistemului central convergent al obiectivului. 4. Distanfă focală de restitufie [pecTHTy-UjHOHHoe $0KycH0e paccTOHHHe (odTbeK-THBa); distance focale de rşstitution; Auswert-brennweite; focal distance of restitution; reszti-tucios gyujtopont tâvolsâg]. > Fofgrm.: Distanţa focală a obiectivului camerei de restitufie. In practică, din cauza contraqfiunii clişeului prjn developare şi fixare, se foloseşte distanţa principală corespunzătoare clişeului introdus în proiectorul camerei de restituţie, corectată cu raportul^' unde / e latura clişeului (presupus pă- tratic) în momentul expunerii, şi /' e latura clişeului în momentul folosirii la restitufie (/' este, de obiceiu, mai nnic decât /, datorită contrac-ţiunii clişeului sau filmului, când se foloseşte pelicula). 5. Distanfă focos [ycTaHOBKa jţHCTaHD.HOH-HOit Tpy6KH; duree d'event; Zunder Laufzeit; distance of explosion of the time fuse; gyutacs idobeâllitâsa]. Tehn. mii: Numărul de gradaţii cari trebue să fie înregistrate pe focos, pentru ca proiectilul să se spargă în punctul voit pe traiectorie. «. Distanfă între vârfuri [paccTOHHHe MeîKAy iţeHTpaMH; ecartement des pointes; Spitzen-weite; distance between centres; csucstâvolsâg]. Mş.: Distanţa maximă dintre vârful de strung al păpuşii fixe şi vârful de strung al păpuşii mobile a unui strung paralel. Reprezintă o caracteristică principală a strungului şi indică lungimea maximă a pieselor cari se pot prelucra la strung. 7. Distanfă la vârf a unei curbe [3eHHTHoe paccTOHHHe; distance au sommet; Scheitel-abstand; zenith distance; az iv csucsa]. Tehn.: Distanţa dintre punctul de întretăiere a prelungirilor a două semidrepte şi dintre mijlocul lungimii arcului de curbă care efectuează racordul între ele. Se foloseşte în trasarea pe teren a curbelor şoselelor, căilor ferate,, canalelor, etc. 8. Distanfă metacentrică [MeTaiţeHTpHHec- KOe paccTOHHHe; distance metacentrique; me-tazentrische Hohe; metacentric distance; meta-centrikus magassâg]. Hidr.: Distanţa hm dintre metacentrul Af şi baricentrul G al unui corp plutitor. Are importanţă în studiul stabilităţii corpurilor plutitoare. V. fig. sub Desfăşurată metacentrică. 9. Distanţă nadirală [HaAHpaJibHan AHCTaH-iţHH; distance nadirale; Nadiirdistanz;^ nadiral distance; nadirhossz]. Fofgrm.: Distanţa unghiulară sau lineară dintre perpendiculara coborîtă din centrul de perspectivă al unei fotograme pe planul de referinţă (respectiv dintre punctul ei de intersecţiune cu acest plan sau cu planul fotogramei) şi axa de fotografiere (respectiv dintre punctul ei de intersecţiune cu unul din planele de mai sus). Dacă această distanţă este raportată la planul de referinţă, distanţa nadirală se numeşte 10. ~ nadi-rală-obiect [Ha-AHpajibHan #h-CTamţHH; di-stance nadirale; Nadirdistanz; nadiral distance; nadirhossz]: Distanţa de pe planul de refe- rinţă al unui D1itanf( nad!ra|s O lec apa jnan fotograma aeriană; H) punctul prîn-unei fotograme , . . , , , ... 3 ^ cipal al fotogramei; O) centrul de aeriene, cuprinsa ... „ ... , c . a . i. . , perspectiva al fotogramei r; Nt) na- Intre nadirul te- , . , , . x .. . . , , dirul-imaqine al fotogramei; N) nadir- restru şi punctul . . z • * i j t obiect; HM punctul de intersecfiune al unde axa de fo- .. 1 J ' tografiere a foto- fd’rect,e' °" (axa, de, '0,0g",,e;e • gramei înfeapă f°'°f1""" F> cu a"“' de lanul de refe distanfa nadirala-imagine; NH ) rirţă (v fig.) distanfa nadirală-obîecf. Dacă este măsurată pe planul fotogramei, se numeşte u. ~ nadirală-imagine [Ha/ţHpaJIbHaH £H-CTaHlţHH $OTOrpaMMbl; distance nadirale sur l'image; Bildnadirdistanz; photogram nadiral distance; kepzetes nadirhossz] : Distanta de pe planul unei fotograme aeriene, cuprinsă între nadirul-imagine Nf şi punctul principal al fotogramei H. V. fig. sub Distanţă nadirală-obiect. 12. Distanfâ orizontală [r0pH30HTajibHaH flH-CTSHtţHH; distance horizonfale; Orizontalabstand; horizontal distance; vizszintes tâvolsâg]’: Distanţa măsurată la scara gradată, între proiecţiile a două puncte din spaţiu pe un plan cotat. 216 î. Distanfă orizontală [ropH30HTajibHaH flajibHOCTb; distance horizontale; waagerechte Entfernung; range; vizszintes fâvolsâg]. Tehn. m/7.; Distanfa măsurată în planul orizontal, dela tun Ia proiecfia fintei pe planul orizontal. 2. Distanfă polară [n0JIK)CH0e paCCTOHHHe; distance polaire; Polweite; polar distance; polus tăvolsâg, poluskoz]. Mec.: Distanfa dintre rezultanta unor forfe în planul poligonului forfelor, şi dintre polul poligonului. s. Distanfă polară a unei stele [n0Jii0CH0e paCCTOHHHe 3Be3;ţbI; distance polaire d'une etoile; Polarabstand eines Sternes; polar distance of a star; polâris tâvolsăg], Asfr.: 1. Unghiul formai de axa lumii cu raza vizuală dusă la stea. — 2. Arcul de pe cercul orar al stelei, cuprins între Pol şi steaua respectivă. Distanfa (polară este boreală sau australă, după cum astrul este situat în emisfera boreală sau în cea australă. 4. Distanfă principală [0CH0BH0e paccTOH-HHe; distance principale; Aufnahmebildweite; principal distance; kepfelveteli tăvolsâg]. Fofgrm.; Distanfa dela planul clişeului la centrul de perspectivă al unei fotograme, acest centru fiind considerat coincizând cu punctul nodal de emer-genfă al camerei fotogrammetrice. 5. Distanfă principală [0CH0BH0e paCCTOHHHe; distance principale; Dîstanz; principal distance; fo tăvolsâg]: Depărtarea punctului de vedere, de tabloul perspectiv, considerată de-a-lungul direcfiei principale a privirii. e. Distanfă redusă [yMeHbineHHoe paccTOH-HHe; distance reduite; reduzierte Schnittweite; reduced distance; leszâllitott metszesi tâvolsăg]. Opt.: Raportul — dintre distanfa D la izvorul de lumină şi indicele de refracfiune n al mediului în care se propagă lumina emisă de izvor. 7. Distanfă unghiulară [yrjiOBOe paCCTOHHHe; distance angulaire; Winkelabstand; angular distance; szognyilâs], Asfr.: Unghiul format de razele vizuale către două puncte luminoase. 8. Distanfă verticală [BepTHKajibHoe paCCTOHHHe; distance verticale; Kotendifferenz; vertical distance; magassâgkulombseg]. Geom. d.: Diferenţa dintre cotele a două puncte din spafiu. 9. Distanfă zenitală [3eHHTHoe paCCTOHHHe; distance zenithale;* Zenitabstand; zenithal distance; zenitmagassâg]. Asfr.: 1. Unghiul 20A pe care-i formează raza vizuală OA către un punct A cu verticala locului 02, 2 fiind zenitul locului. Pozifia A a punctului, pentru care se defineşte distanfa zenitală r este pozifia sa adevărată, după ce s'a corectaf e-fectul reacfiunii atmosferice (v. fig.). — 2. Arcul 2A de pe cercul vertical al pune- Dis)anfî zeni)aMs. tului A, cuprins între zenitul 2 şi A. Distanfa zenitală şi rînălfimea sunt complementare.'1 Un caz particular este 10. ~ zenitală meridiană [MepH/ţnaHHoe 3eHHTH0e paCCTOHHHe; distance zenithale me-ridienne; Meridian-Zenitabstand; meridian ze-nitha! distance; delkori zenitmagassâg]. Asfr.: Arcul meridianului cuprins între zenit şi o stea. Poate fi pozitiv sau negativ, după cum steaua trece Ia meridian Ia Nord sau Ia Sud de zenit. 11. Distanfier [cpe/ţHan (coejcţHHHTejibHaH) HaCTb, pacnopKa; piece d'ecartement; Distanz-sfuck; distance piece; tâvolsâgrogzito]. Mş., Cs. mef.: 1. Piesă care are funcţiunea de a menfine distanfa dintre două piese sau părfi de maşină» de construcţie, etc. Ex.: distanfierele dintre tolele rotorului unui electromotori cari menfin lăfimea canalelor de ventilafie; şuruburile de distanfă cari menfin distanfa dintre perejii cutiei de foc şi ai căldării verticale a unei locomotive. Sin. Piesă de distanfă. — 2. V. Compas măsurător. 12. Disten [AHCTeH, KHaHHT; disthene; Di-sthen, Cyanit; disthene, cyanite; ciânit]. Mineral.: Ab[01 Si04]. Cristalizează în sistemul triclinic, în cristale cu habitus prismatic tabular. Se prezintă sub formă de agregate foioase. Clivează foarte bine după (100) şi bine după (010). Are duritatea 4*v4i5 după axa verticală şi 6'"7 perpendicular pe direcfia axei. E casant, transparent până la translucid; cu luciu sticlos, iar pe fafa (100), cu luciu sidefos. Are coloare albastră pătată, roză, sau e divers colorat. E un mineral metamorfic care se găseşte în gneisuri şi în mi-caşisturi. 13. Distilare [neperoHKa, jţecTHjijihu.hh; di-stillation; Distil lation; distillation; desztilâciof lepârlâs]. Chim., Tehn.: Trecerea unui lichid în stare de vapori prin urcarea temperaturii lui» urmată de condensarea vaporilor obfinufi. Fenomenul se foloseşte la separarea unui lichid dintr'un amestec de lichide, prin vaporizarea lichidului într'un recipient şi condensarea vaporilor într'un sistem răcitor. Când încălzirea se realizează prin introducerea de abur direct în masa lichidului, distilarea se numeşte distilare cu vapori (v. Antrenare cu vapori). După aparatura şi metoda folosită şi după scopul urmărit, se disting, în laborator şi în tehnică,, următoarele tipuri de distilare: 14. Distilare ASTM [flecTHJiJiHiţHH ACTM; distilation ASTM; ASTM Destillation; ASTM distillation; ASTM-desztilâciâ]. Ind. petr.: Distilare de* laborator — asemănătoare, în principiu, cu distilarea Engler pentru caracterizarea unui derivat petrolier şi consistând în distilarea simplă a 100 cm3 — după standarde — efectuată într'un aparat de dimensiuni amănunfit specificate (v. fig.). Se determină volurrwul distilat, dela începutul distilării până în momentul când termometrul aparatului indică 30, 40, 50°r etc. sau. invers, se citesc temperaturile în momentele când au distilat 10» 20, 30°/o... din cantitatea iniţială. Aparatul se compune (v. fig.) dintr'un balon, o cutie de tablă, având în interior un stativ, care susţine o placă 217 de asbest sau de material ceramic, cu o deschidere circulară- de 32 mm diametru; un refrigerent de aramă, lung de 56 cm, cu diametrul de 14 mm, fixat într'o cutie de tablă; un cilindru Aparat pentru distilare ASTM. 1) balon ; 2) refrigerent de aramă ; 3) cilindru gradat ; 4) sobă termostat. gradat, de 100 cm3, aşezat într'un vas de sticlă cu apă; termometrul ASTM, gradat dela 0 la 300° pentru produse uşoare, şi un termometru gradat dela 0 la 400° pentru produse grele. 1. Distilare azeotropică [a3eoTpoiiHHecKaH ^ecTHJlJlHlţHH; distiilation azeotropique; azeotro-pische Destillation; azeotropic distiilation; âzeo-tropikus desztilâcio]. Ind. chim. sp.: Distilarea unui amestec lichid în prezenfa unui alt lichid adăugit, numit antrenant. Rectificarea simplă este fără eficacitate pentru separarea constituenţilor unui amestec azeotropic (concentrarea peste compoziţia azeotropului, de ex.: alcool etilic peste 95,5%) sau pentru separarea constituenţilor cu puncte de fierbere apropiate. Adăugind un alt lichid, care să dea amestecuri azeotropice cu unii sau cu tofi componenfii amestecului iniţial, se ajunge la o comportare diferită a amestecului la distilare, care, dacă antrenantul este convenabil ales, poate duce Ia concentrarea sau la separarea componenţilor. Există următoarele posibilităţi principale: antrenantul dă azeotrop negativ cu constituentul de izolat, care rămâne ca azeotrop cu antrenantul în ultima porţiune de distilare; antrenantul dă azeotrop pozitiv cu constituentul de izolat, care frece ca azeotrop cu antrenantul în prima fracţiune de distilare; antrenantul dă azeotropi pozitivi cu ceilalţi constituenţi ai amestecului, iar constituentul de izolat rămâne în reziduul distilării. — Aplicafii industriale: fabricarea alcoolului absolut, fabricarea esterilor, concentrarea acidului acetic. 2. ~ continuă [HenpepbiBHan AecTHJiJiH-IţHH, neperOHKa; distiilation continue; konti-nuierliche Destillation; continuous distjllation; folytonos lepârolâsi eljârâs], Ind. pefr.: In procedeul continuu, întregul mers al operafijunii se repartizează pe întregul grup de cazane, aşa încât,, după ce toate cazanele au ajuns în momentul distilării, rămâne să se urmărească, în fiecare, o singură parte din întregul operaţiunii; aceasta este, astfel, eşalonată pe întregul grup de cazane, simultan şi pe toată durata (care poate fi de mai multe săptămâni sau chiar luni, până când are nevoie de o curăţire şi revizuire interioară). Instalaţiile tubulare funcţionează numai continuu. 8. ~ discontinuă [npepbiBHaa flecTHjuiH-iţHH, neperOHKa; distiilation discontinue; un-kontinuierliche Destillation; discontinuous distiilation; megszakitâsos lepârolâsi eljârâs]. Ind. pefr.: Veche metodă de distilare, în care încărcătura cazanului este distilată până la terminarea operaţiunii,, în fiecare cazan în parte, independent unul de altul. Operaţiunile urmează în timp, una după alta, cu oprirea necesară scurgerii reziduurilor şi a reîncărcării cazanelor. 4. ~ Engler [AecTHJiJiHiţHH 3m\Jiepa; dis-tillation E.; E. Destillation, Siedeanalyse; E. me-thod of distiilation; E.-fele desztilâcio, forrâsi analizis]. Ind. petr.: Distilare de laborator pentru caracterizarea comportării la fierbere a produselor petroliere. $e distilă, în condiţiuni riguros prescrise, 100 cm3 produs şi se citesc temperaturile la cari au distilat 10, 20, 30°/o*" din cantitatea iniţială. Aparatul se compune din: un balon Engler de dimensiuni determinate; un refrigerent compus dintr'un fub de sticlă (cu diametrul exte- Distilare Engler. 1) balon de distilare model Engler; 2) refrigerent; 3) cilindru gradat; 4) stativ Engler;‘5) sobă Engler; 6) manşonul care înconjură balonul 7) bec de încălzire. rior 12 mm şi lungimea de 60 cm) îndoit Ia un capăt (< = 105°), ş\ mantaua refrigerentului (cu lungimea de 40 cm); o sobă compusă dintr'un manşon de tablă, care înconjură balonul Engler, sus{inut de un inel (cu diametrul de 5 cm) în interiorul manşonului; un termometru normal Engler, gradat între —10° şi +360°; un cilindru gradat, de 100 cm3,, sau eprubete gradate, aşezate într'un stativ de metal (v. fig.). 1. Distilare flash [o^HOKpaTHoe HcrppeHHG; distilation f.; f. Distillation; f. distiIlafion; f. desztilâcio]. Ind. pefr.: Vaporizarea continuă a unui amestec, astfel încât întreaga cantitate de vapori formafi să fie în echilibru cu lichidul rămas. 2. ~ fractionată [Apo6Han hjih (^paraţHOH-HaH neperOHKa; distillation fractionnee; fraktio-nierte Destillation; fractional distillation; >elvâ-laszto desztilâcio]. Chim., Ind. chim. sp.: Separarea unui amestec lichid în amestecuri (fracţiuni) de altă compoziţie, prin distilare şi prindere a fracţiunilor după temperaturile de distilare. Studiul distilării fracţionate se face finând seamă de curbele cari dau compoziţiile de echilibru lichid-vapori în funcţiune de temperatură. Sin. Fracţionare. — Adesea termenul de distilare fraqfionată, sau de fracţionare,, este folosit, în industria de petrol, ca sinonim cu rectificare. s. ~ în vid [neperOHKa no/ţ BaKyyMOM; distillation â basse pression; Vakuumdestil lation; vacuum distillation; vakuumos desztilâcio, va-kuumos lepârlâs]. Chim., Ind. chim. sp.: Distilare Distilare de laborator, în vid. f) balon de distilare; 2) tub capilar de sticlă care reglează fierberea lichidului; 3) refrigerent; 4) dispozitiv Thiele care permite izolarea, fracfiunilor culese prin distilare; 5) vase de siguranfă; 6) vacuummefru; 7) trompă de apă cu ajutorul căreia se face vid în aparatură. Ia care, în vasul de distilat, se face un anumit vid, cu scopul de a obfine o scădere a temperaturii de fierbere a corpului de distilat (v. fig.). Această metodă se aplică în acele lucrări de laborator în cari trebue să se lucreze la temperaturi înalte; de asemenea, în tehnică, de ex, la distilarea păcurii, pentru obţinerea uleiurilor de uns, etc. 4. ~ moleculară [MOJieKyjinpHafl fleeTHJi- JIHIţHH; distillation moleculaire; Molekularde-stiIlation; molecular distillation; molekulâris desztilâcio]. Chim.: Distilare la presiune foarte joasă (cca 10*"4 mm Hg) a lunui amestec lichid, astfel încât moleculele să treacă direct, fără ciocniri şi numai într'un singur sens, dela suprafaţa de evaporare Ia aceea de condensare. Lichidul de distilat se prelinge pe exteriorul unui tub încălzit (principiul filmului curgător), iar moleculele trec către suprafaţa de condensare, concentrică sau paralelă cu aceea de evaporare, şi situată Ia o distanţă de 2v5 cm de ea, astfel’ încât să nu fie probabilă ciocnirea cu alte molecule (distanţa este mai mică decât drumul liber mijlociju al moleculelor). Diferenţa de temperatură dintre cele două suprafeţe este de yO’-’IOO0. Pentru a evita trecerea moleculelor şi în sens invers, temperatura suprafeţei de evaporare este, de obiceiu, cu cca 100° mai joasă decât temperatura de fierbere a lichidului. — Aplicaţii: Concentrarea, separarea şi purificarea compuşilor termolabili, izolare de vitamine, de antioxidanţi şi de alcooli superiori din uleiuri, cercetarea şi prelucrarea trigiiceridelor, etc. 5. ~ primară [npHMan neperOHKa; distiI-lation d'huile brute; Roholdestillation; straight-run distillation; nyersolajlepârlâs]. Ind. pefr.: Operaţiunea prin care se atacă direct materia primă, de ex. fiţeiul, pentru obţinerea produselor petroliere. Operaţiunile ulterioare depind direct de modul cum a fost executată această primă operaţiune. Se execută la presiunea ordinară (distilare atmosferică). 6. ~ secundară [ocTaTOHHaH neperOHKa; distillation secondaire; Ruckstanddestillation; re-sidual distillation; nyersolajmaradekok lepârlâsa]. Ind. pefr.: Distilare în care materia primă întrebuinţată este iin reziduu dela o distilare anterioara. Ex.: Din păcura rămasă dela distilarea primară se scot uleiurile prin distilare secundară. 7. ~ TBP [fleCTHJiJiHiţHH TEII; distillation TBP; TBP Distillation; TBP distillation; TBP-desztilâcio]. Ind. pefr.: Probă de laborator consistând în distilarea fractionată a unui produs petrolier, într'o coloană de mare eficacitate şi operând cu mult reflux, pentru «a obţine o fracţionare cât mai înaintată. Dacă fracţionarea (separarea constituentilor amestecului) ar fi ideala, temperatura de distilare ar creşte prin salturi distincte, corespunzătoare punctelor reale de fierbere ale componenţilor amestecului distilat, iar curba temperatură de distilare (ordonată) volumul distilat (abscisă) s'ar prezenta ca o linie frântă în trepte. In realitate, din cauza fracţionării imperfecte, curba în trepte degenerează într'o curbă cu treptele rotunjite, sau într'o curbă continuă cu acelaşi aspect, dar diferită de cea obţinută din distilarea ASTM sau Engler. Rezultatele deduse din distilarea fTBP (punct real de fierbere) servesc pentru aprecierea conţinutului unui amestec în anumite fracţiuni sau corn- 219 ponenfi şi pentru analiza teoretică a comportării amestecului la distilare în vederea proiectării instalafiei sau a conducerii operaţiunii de fracţionare. 1. Distilare tubulară [TpyânaTaa neperOHKa; distiilation tubulaire; Rohren-Destillation; tubular distiilation; csoves lepărlăs], Ind. pefr.: Tip de distilare,, în care materialul, după ce a fost pre-încălzit, este încălzit într'un cuptor tubular până la o temperatură la care o mare parte este vapori-zată; amestecul vapori-lichid este apoi fractionat într'o coloană cu lalere. Sin. Pipe-still. 2. Distilare, punct final de ~ [(|)HHajibHaH, KOHeHHan TOHKa AeCTHJIJlHUiHH; point final de distiilation ; Siede-endpunkt; end of distiilation; forrâs vegponija, forrâs vege], Ind. pefr.: Temperatura vase închise, încălzite din exterior (v. fig.). Prin distilarea uscată a lemnului se objin următoarele produse (raportate, în greutate, la lemnul uscat): 15---200/o gaze de lemn combustibile; 40*,,500/o distilat apos, numit acid pirolignos, care conţine, între altele, acid acetic, alcool metilic şi acetonă; S-'-W/o gudroane de lemn; 20,,’30°/o cărbune de lemn. Materia primă: Se întrebuinţează, de preferinjă,, lemnul de foioase, şi, în special, cel de fag, care produce mai mult acid acetic şi dă un cărbune de calitate superioară. Lemnul de conifere dă, în schimb, cantităji mai mari de gudron. Aparate de distilare: Retortele verticale sau orizontale, montate pe focare încălzite cu ajutorul gazelor de distilare; cup-toarele-tuneluri, de formă cilindri- Cupfor cu cărucior, pentru distilarea uscată a lemnului. 1) şi 2) retorte în cari se introduc 4*"5 cărucioare cu'lemn; 3) cărucior metalic în care se încarcă lemnul; 4) focarele retortelor; 5) condensator pentru gudron. că, foarte lungi şi de mare capacitate, cari permit o fabricaţie coniinuă. Printr'un capăt al cup-toarelor-tuneluri se introduc periodic vagonete încărcate cu lemn, cari, maximă indicată de termometru la sfârşitul distilării unui produs de petrol, în distilarea Engler sau ASTM, şi după normele acestor metode. s. punct iniţial de ~ [HanajibHaH, 3arjiaBHan TOHKa ftecTHJiJiaijHH; point iniţial de distilIation^Siede-beginn; beginning of distiilation; forrâs kezdopontja, forrâs kezdete]. Ind. petr.: Temperatura la care cade prima picătură de lichid la capătul refrigerentului, în distilarea Engler sau ASTM. 4. Distilarea uscată a lemnului [bo-3roHKa, cy-xan neperOHKa flpeBe-CHHbi; distiilation seche du bois; trockene Holzdestilla-tion; dry distiilation of the wood; a fa-szâraz lepâr-lâsaj. , Ind. chim. sp Cuptor cu fevi şi cu vagonete, pentru distilarea uscată a lemnului. >4) sec|iune transversală; B) secfiune longitudinală. 1) şi 2) retorte de distilare; 3) camera cu fevile încălzitoare; 4) răcitor pentru cărbunele de lemn; 5) focarul cuptorului. Descompunerea termică a lem- I pârlat]: Lichidul condensat, obţinut printr'o dis- nulUi* în afara contactului cu aerul, realizată în | tilare. după terminarea procesului de distilare, se scot prin celălalt capăt, împreună cu cărbunele de lemn produs. Vaporii cari ies din aparatele de distilare se degu-dronează în vase spălătoare şi se condensează în refrigerente, obfinându-se asifel gudronul de lemn şi acidul pirolignos. Prin tratare cu lapte de var şi distilare, se pre-pară,din acesta din urmă, cal-cea cenuşie şi spirtul de lemn, produse intermediare din cari se obţin acidul acetic, acetona şi alcoolul metilic. 5. Distilat [iţeCTHJIJiaT; distillat; Des-tillat; distillate; 220 î. Distila! de presiune [npecc-AecTHJiJiaT; distillat de pression; Druckdestillat; pressure di-sfillate; nyomâspârlat]. Ind. pefr.: Benzina produsă de instalaţia de cracare, înainte de a fi supusă rafinării. Se foloseşte indicafia abreviată P. D. 2. Disfilafie. V. Distilare, s. Distilator [AecTHjuiHTop (annapaT jţjra neperOHKH); appareil de distillation; DestilIier-apparat; stillrdistiller, distilling apparatus; desztilâlo berendezes, lepârolo berendezes], Tehn.: Aparat folosit pentiiu separarea parţială a componenţilor unui amestec lichid, sau pentru purificarea unui lichid, prin distilare, Esfe format dintr'un recipient pentru încălzirea (fierberea) lichidului, şi un refrigerent pentru condensarea vaporilor. 4. Distilator [3aBeAyioii];Hft neperoHKoă, BHHOKyp; distillateur; DestiIlierer; distiller, still-man; pârolo-mester]: Persoana care suprave-ghiază sau conduce o distilare. s. Distilerie [ycTaHOBKa RJin neperOHKH, neperOHHLIH 3aB0fl; distillerie; Brennerei, De~ stillation; distillery; lepârolo berendezes]. Tehn.: Instalaţia industrială în care se efectuează operaţiunea de distilare. Cuprinde, afară de instalaţia propriu zisă, în care se face distilarea materiei prime, şi instalafii le anexe necesare pentru finisarea produselor obfinfute, pentru manevrarea şi încărcarea lor, etc., ca şi instalafiile auxiliare pentru transformarea unui produs în altul mai nobil, instalafii cari de multe ori o depăşesc, în capacitate şi rentabilitate, pe cea inifială, dar cari sunt dependente de aceasta. In industria petrolieră, instalafiile indicate mai sus, grupate în jurul instalafiei de distilat fifeiul, se numesc şi rafinărie. — După scopul pe care îl are o astfel de întreprindere, o distilerie poate fi: de alcool, de ţifeiu, etc. 6. Distingerea logatomilor [apTHKyjraiţHH; nettete de perception des logatomes; Silben-verstăndlichkeit; arficulation; szofag erthetoseg]. Telc.: Procentul de logatomi (dintr'o listă dată de logatomi) corect primiţi prin telefon, calculat fafă de numărul total de logatomi transmişi pe un circuit telefonic. Din acest procent se deduce gradul de inteligibilitate care se poate objine printr'un circuit telefonic. 7. Distorsiune [HCKpHBJiemie, HCKaraeime; distorsion; Verzerrung; distortion; torzulâs], Fiz.: Orice abatere dela forma inifială a unor unde în cursul transmiterii, înregistrării sau reproducerii lor, sau a unor oscilafii în timpul efectuării lor. 8. Distorsiune [HCKaîKeHHe; distorsion; Verzerrung; distortion; eltorzulâs]. Opt.: Aberaţie a unui sistem optic care nu este ortoscopic. Imaginile nu păstrează forma geometrică a obiectelor respective'(v. fig.); în adevăr, un segment de dreaptă conţinut într'un plan perpendicular pe axa optică a sistemului, dar care nu întâlneşte această axă, are, în generai,, o imagine care, chiar când este conţinută şi ea într'un plan perpendicular pe axa opticăr nu este tot un segment de dreaptă. Imaginile unui obiect prezintă două grupuri de aspecte diferite, după cum imaginea segmentului de dreaptă esfe r- ——r ; : il r” bzi Distorsiune. a) imaginea corectă a unui cadrilaj situat într'un plan perpendicular pe axa optică; b) şic) imagini deformat® prin distorsiune. un arc de curbă care prezintă convexitatea sau concavitatea spre axă. Distorsiunea se corectează prin diafragme judicios dispuse. 9. Distorsiune [HCKaîKeHHe; distorsion; Verzerrung; distortion; torzulâs]. Fiz.: Deformafia pe care o sufere o undă complexă când, în cursul transmisiunii printr'un cuadripol linear, diferitele frecvenfe sunt atenuate în mod inegal, şi când timplil de propagare al diferitelor frecvente nu e acelaşi. Există deci două feluri de distorsiuni lineare: distorsiunea de atenuare şi distorsiunea de fază. Distorsiunea e de nelinea-ritafe, când una sau mai multe frecvenfe sunt transmise printr'un sistem nelinear, care introduce, Ia ieşiref pe lângă frecvenţa sau frecvenţele aplicate la intrare, şi armonicele acestora. 10. ~ de amplitudine [aMnjiHTyAHoe HCKaîKeHHe; distorsion d'amplitude; Amplitudenver-zerrung; amplitude distortion; kilenges eltor-zulâsa, amplitudo eltorzulâsa]: Distorsiune dată de un cuadripol a cărui atenuare compozită variază cu puterea aplicată Ia intrarea lui. Ea se măsoară prin variaţia pe care o sufere această atenuare, când pjuterea creşte dela o valoare foarte mică până55Ia o valoare specificată. 11. ~ de atenuare [HCKaîKeHHe nepBoro po^a; distorsion d'affaiblissement; Dămpfungs-verzerrung; attenuation distortion; gyongito torzulâs, tompiio torzulâs]: Distorsiunea de atenuare a unui cuadripol rezultă din faptul că atenuarea lui compozită (sau transductică), în condiţiunile de termina}ie folosite, n«u e aceeaşi la toate frecventele vocale sau muzicale. Distorsiunea de atenuare a unui circuit telefonic e caracterizată prin lărgimea făşiei de frecvenfe efectiv transmise de acel circuit. 12. ~ de fază [(|)a30B0e HCKaîKeHHe; distorsion de phase; Phasenverzerrung; phase distor* tion; fâzistorzulâs]: Distorsiunea de fază a unui cuadripol rezultă din faptul că timp/u! de propagare, adică derivata în raport cu pulsafia a defazării acestui cuadripol în condifiunile de termi-nafie folosite* nu e constantă pentru toate frecvenţele cari trec prin acest cuadripol. Distorsiunea de fază e caracterizată prin diferenţa dintre timpul de propagare la frecvenţa de 800 per/s de o parte, şi timpurile de propagare^Ia frecvenţele maximă, respectiv minimă, efectiv transmise de circuit, de altă parte. 221 1. Distorsiune caracteristică [xapaKTepHCTH-% qeCKOe HCKaHeHHe; distorsion caracteristique; charakteristische Verzerrung; cha raderi st ic distor-fion; jellegzetes torzulâs]. Te/c.: Distorsiune care se produce în semnalele telegrafice, din cauza strâmtării făşiei de frecvenjă, când se folosesc filtre de linie. 2. Distorsiune nelineară fotografică [HejiH-HeHHoe ^OTorpa^HHecKoe HCKanteHHe; distorsion photographique non lineaire; Donner-effekt; donnereffect; dorgeshatâs, akusztikus torzulâs]. Cinem.: Distorsiune nelineară acustică, datorită difuziunii luminii în stratul sensibil af filmelor cinematografice cu pistă sonoră cu densitate fixă. Această distorsiune poate proveni în urma unei developări defectuoase a unei emulsii cu granulajie mare sau lipsită de antihalo. Sin. Efect-tunet. 3. Distorsiune neregulată j^esnopHAO^Hoe HCKajKeHHe; distorsion irreguliere; unregel-măssige Verzerrung; irregular distorfion; alkalmi torzulâs]. Te/c.: Distorsiune întâmplătoare a semnalelor telegrafice, provenită din împrejurări incidentale. 4. Distorsiune telegrafică [Tejierpatimoe HCKaîKeHHe; distorsion telegraphique; Tele-graphenverzerrung; telegraphic distortion; tâvirdai eltorzulâs]. Te/c.: Deosebirea dintre modulajia telegrafică dela emisiune şi restituirea ei la re-cepfiune, care se manifestă printr'o lungire sau printr'o scurtare fie a emisiunilor de curent, fie a spaţiului dintre ele. V. şi Grad de distorsiune telegrafică. 5. Distorsiune unilaterală [HeCHMMeTpHHHOe HCKaîKeHHe; distorsion dissymetrique; einseitige Verzerrung; unsymmetrical distorsion; egyoldaju torzulâs]. Telc.: Lungirea sau scurtarea uniformă a emisiunilor sau a spafiilor, într'o transmisiune telegrafică. e. Distribuitor >[pacnpe,n;ejiHTejibi; distribu-teur; Verteildruckleitung; distributor; eloszto nyo-mâvezetek]. Hidrot.: Dispozitiv care face legătura între conductele forjate şi turbinele unei centrale hidroelectrice. 7. Distribuitor [pacnpeAHJiHTejib; distributeur; Verteiler; distributor; eloszto]. Tehn.: Piesă, ansamblu de piese, sau aparat de forme diverse, cu ajutorul cărora se efectuează distribuirea agentului motor într'o maşină de forjă, a sarcinii electrice la diferite receptoare,, a materialelor spre locuri determinate, etc. s. Distribuitor [BbiceBaiOHţHH annapaT; di-stributeur; Savorrichtung; feed device; magel-oszto]. Agr.: Aparat al maşinilor de semănat, care, de o parte se alimentează din cutie, cu boabe sau chimicale, iar de altă parte se descarcă uniform în tubul brăzdarului. Distribuitorul poate fi cu pernifă, cu lingurife, alveole, disc, etc., având posibilitatea de a semăna, uneori, mai multe feluri de seminfe deodată. s. Distribuitor [pacnpe^ejiHTejib, pa3(5pa-CblBaTeJIb; distributeur; Verteiler; distributor, spreader; eloszto]. Drum.: Maşină de lucru folosită pentru împrăştierea uniformă a unui material oarecare (criblură,, beton asfaltic, beton de ciment, etc.) pe platforma şoselei. De obiceiu este cuplată cu o altă maşină (compresor, finisor, cisternă, etc.)i formând un agregat. Sin. Repartizor. 10. Distribuitor Baudot [pacnpeAejiHTejib B0#0; distributeur B.; B. Verteiler; B. distributor; B.-eloszto]. Te/c.: Dispozitiv care permite, în sistemul de telegrafie Baudot, ca semnalele mai multor mesaje să fie transmise şi recepţionate succesiv pe aceeaşi linie telegrafică (v. fig. sub Telegraf Baudot). Dispozitivul constă dintr'un platou cu segmente circulare izolate între ele, la care sunt conectate aparatele telegrafice, şi din una sau mai multe perii conectate la liniile telegrafice. Periile parcurg sincron aceste segmente. V. şi sub Telegraf Baudot. 11. Distribuitor de abur [napopacnpejţejiH-Tejlb; distributeur â vapeur; Dampfverteiler; steam distributor; gozeloszto]. Mş. ferm.: Parte din distribuţia interioară a unei maşini cu abur cu piston, care realizează repartizarea aburului viu la cilindrul sau a aburului de emisiune spre canalul de emisiune. Distribuitorul poate fi o supapă, un sertar, un robinet, obturator, etc. 12. Distribuitor de frână [K0MneHcaT0p hjih ypaBHHTejIb TOpMOmeHHH; distributeur de frein; Bremskraftverteiler, Bremsausgleich; brake compensating device; fekezesi eroeloszto, fe-kezesi erokiegyenlito], Auto.: Dispozitiv care face parte din echipamentul de frână al unui automobil, şi serveşte pentru repartizarea uniformă a forţei de frânare pe rofi. După mijlocul de transmisiune a forţei de frânare, el poate fi mecanic în înfeles restrâns (prin bare articulate), hidraulic (prin presiunea unui lichid) sau pneumatic (cu servo-frână). 13. Distribuitor de turbină [Boftopadipeiţe-JIHTejIb; distributeur fixe de turbine; Wasserver-teiler; water distributor; vizeloszto]. Mş. hidr.: Distribuitorul fix al unei turbine hidraulice, care are rolul de a da particulelor de apă o vitesă şi o direcfie convenabilă, de intrare în rotorul turbinei în condifiunile dorite. Distribuitorul trebue realizat astfel, încât oricare ar fi deschiderea lui, să aibă un minim de pierdere de sarcină. Distribuitorul turbinelor cu acţiune (cu vână liberă), ca al turbinelor Pelton, e constituit de injector, iar al turbinelor cu reacfiune (cu vână forjată)* ca al turbinelor Francis sau al rotilor elice, e constituit de paletele directoare mobile, împreună cu cele două coroane plane (statorul). Variajia pozifiei acului injectorului, la primele, sau variajia pozifiei directoarelor mobile, Ia celelajte, provoacă variajia elementelor vitesă şi unghiu de intrare. Variafia se obfine prin manevră manuală, sau prin regulator (v. sub Turbină hidraulică). V. fig. sub Deflector (Mş. hidr.) şi sub Bielă de comandă la turbina" de apă (fig. 151). Distribuitor cu alveole. 222 t. Distribuitortelegrafic [TeJierpa(|>HbiH pac-npe^ejIHTeJIb; distributeur telegraphique; Fern-schreibverteiler; telegraphic distributor; tâvirda eloszto]. Te/c..* Aparat folosit în transmisiunile telegrafice multiple, spre a aloca periodicr şi rând pe rând, mai multor operatori, fracfiunea dintr'o perioadă de care au nevoie pentru transmiterea telegrafică a unui caracter. V. sub Telegraf. 2. Distribuifor-vaiîă [înnpejţep, paenpeAe-JIHTeJIb; distribuieur vanne; Verteiler; spreader; eloszto zsilip]. Ind. hârt.: Perete-stăvilar, montat direct pe lada de distribuţie, prin care se face împrăştierea pastei pe sita maşinii de hârtie, şi care se deschide la bază printr'o vană formată dintr'o serie de clape repartizate pe întreaga lăfime a sitei (v. fig.). In acest caz, ni- nismul vanei; m) şuruburi individuale pentru clapete; s) sită; c) curea; vs) valfurile susţinătoare de sită; vc) valf de conducere; vp) valf pieptar; r) roată de curea; k) curăfitor. velul materialului în ladă este mult mai ridicat decât în lada obişnuit deschisă. Riglele stăvilare sunt aici suprimate şi materialul curge direct spre sită. Reglarea debitului este obfinută prin mecanismul de ansamblu al vanei şi prin şuruburile individuale adaptate fiecărei clapete. s. Distribuitor, cap ~ [npepbiBaTejib-pac-npe^eJlHTeJib; delco, distributeur d'allumage, allumo; Zundverteiler; timer-dislribuior; gyujtâs-oszto]. Mş.: Aparat din sistemul de aprindere cu bobină de inducfie al motoarelor cu explozie, compus, în general, dintr'un distribuitor şi un rup-tor, la care se adaugă adesea şi regulatorul de avans la aprindere. Sistemul cap distribuitor-bobină permite alimentarea aprinderii dela o sursă de curent continuu de joasă tensiune (acumulator sau dinam) şi dă, la bujii, scântei sub înaltă tensiune, chiar la turaţii foarte joase ale motorului, fiind deci superior aprinderii prin magnetou. Acumulatorul este legat în serie cu cheia de contact, cu ampermetrul de tablou, cu o rezistenfă, cu înfăşurarea primară (de joasă tensiune) a bobinei de inducfie şi cu ruptorul; circuitul se închide prin axul capului distribuitor şi prin masa motorului. Axul are aceeaşi turafie cu arborele de distribuţie al motorului, şi este antrenat prin angrenaje, fie de acesta, fie de arborele dinamului; o camă aşezată pe axul capului distribuitor întrerupe brusc circuitul electric, dând astfel un curent continuu intermitent în circuitul primar, ceea ce induce o înaltă tensiune în înfăşurarea secun- Aprinderea prin cap distribuitor (Delco). 1) baterie; 2) cheie de contact; 3) rezistenfă; 4) mierul bobinei de inducfie; 5) înfăşurarea primară (de joasă tensiune); 6) înfăşurarea secundară (de înaltă tensiune); 7) capacul capului distribuifior (capacul defco-ului); 8) bornă centrală; 9) resort de contact; 10) peria (cărbunele) distribuitorului; 11) scânteie de contact; 12) borna laterală; 13) fişă de bujie; 14) bujie; 15) electrodul bu-jiei; 16) scânteie de aprindere; 17) masa motorului; 18) partea superioară a axului capului distribuitor; 19) resortul ruptorului; 20) ciocănelul ruptorului; 21) nicova'a ruptorului; 22) cama ruptorului; 23) condensator; 24) dispozitiv centrifugal pentru reglarea automată a avansului de aprindere; 25) pârghie pentru reglarea manuală a avansului de aprindere, servind şi ca bornă de intrare a curentului primar Ia ruptor; 26) cuplaj reglabil; 27) partea inferioară a axului capului distribuitor; 28) pinion de antrenare; 29) închiderea circuitelor prin masa maşinii. dară a bobinei. La ruptoarele cu un singur contact, cama are atâtea muchii, câte bujii are motorul; la ruptoarele cu două contacte, numărul muchiilor camei este redus la jumătate. Distribuitorul primeşte curentul prin borna centrală, montată în capacul distribuitorului, dela care trece la cărbunele (peria) distribuitorului printr'un contact alunecător. Acest cărbune se învârteşte cu axul capului distribuitor, distribuind curentul la bornele laterale, şi dela ele la bujii, în ordinea aprinderii; circuitul secundar se închide prin masă sau prin conducte de întoarcere. Legăturile dintre distribuitor şi bujii se fac prin cabluri. Rotind întreaga cutie a capului distribuitor, cu toate piesele fixate pe ea, în jurul axei distribuitorului, se obfine un decalaj al contactelor fafă de peria (cărbunele) distribuitorului, respectiv un decalaj al ruptorului fafă de camă; acest decalaj are o comandă automată şi, independent, şi o comandă manuală dela tabloul maşinii. Comanda automată se face, în general, printr'un regulator centrifug, aşezat în partea de jos a capului distribuitor, care măreşte avansul la aprindere când turafia creşte, şi o micşorează, când scade turafia. 223 Unele capete distribuitoare au şi un regulator de avans prin depresiune.^ Acesta se compune dintr'un mip regulator de presiune cu o membrană care poartă o .tijă de comandă a pârghiilor de avans şi are una din feţe în legătură cu tubulura de aspirafie a motorului. Când depresiunea produsă de aspirafie creşte (datorită creşterii vitesei sau creşterii sarcinii), avansul creşte. La motoarele cu mai mult de opt cilindri se montează, de obiceiu, două capete distribuitoare. V. şi Selectori de octani. 1. Disfribufiaapei. V. sub Refea de distribufie a apei. 2. Disfribufia gazului. V. sub Refea de distribufie a gazelor. 3. Disfribufia inferioară. V. sub încălzire centrală. 4. Disfribufia portanfei. V. Portanfei, distribuţia 5. Disfribufia superioară. V. sub încălzire centrală. o. Distribufie [pacnpe/ţejieHHe, pacnojio-JKeHHe; distribution; Verteilung; distribution; elosztâs, elrendezes, eloszlâs], Statist.: Repartifia valorilor unei mărimi statistice, fafă de valoarea unei alte mărimi (ca vârsta, etc.) sau fafă de un atribut calitativ al elementelor considerate (ca religia, etc.). Cele mai importante tipuri de dis-tribufii sunt acelea ale frecvenfelor diferitelor valori ale unei mărimi. Deosebit de importantă este distribuia normală, după legea lui Gauss (v.), cum e distribuţia frecvenfelor erorilor de măsură. In biometrie sunt, de asemenea, importante, dis-tribufiile de tip Pearson. —Tipul de repartiţie fafă de valoarea unei mărimi se numeşte distribufie eterogradă. O distribufie eterogradă poate fi continuă sau discontinuă, simetrică sau asimetrică. Ex.: distribufiile în raport cu timpul sau în raport cu înălfimea. — O distribufie în raport cu anumite atribute calitative se numeşte omogradă. Ex.: distribufia unei populaţii pe meserii. 7. ~ asimetrică [acHMMeTpHHHoe pacnpe-AeJlGHHe; distribution asymefrique; asymmetrische Verteilung; asymmetric distribution; arânytalan elosztâs]. V. sub Distribufie. 8. ~ eterogradă [reTeporpa^Hoe pacnpe-flejieHHe; distribution heterograde; heterograde Verteilung; heterograde distribution; egyenlot-lenfoku elosztâs], V. sub Distribufie. 6. ~ omogradă [roMorpaAHoe pacnpeAe-JieHHe; distribution homograde; homograde Verteilung; homograde distribution; egyenlofoku elosztâs], V. sub Distribufie. 10. ~ simetrică [CHMMeTpHHHoe pacnpe/ţe-JieHHe; distribution symetrique; symmetrische Verteilung; symmetric distribution; arânyos elosztâs]. V. sub Distribufie. 11. Distribuţie de frecvente [pacnpeAejieHHe HacTOT; distribution de frequences; Frequenz-verteilung; frequency distribution; ostâly sze-rimti elrendezes, ostâly szerinti elosztâs]. Statist.: Distribufie care arată frecvenfele valorilor unei mărimi, împărţite în clase. Dacă mărimea este continuă, o clasă constitue un interval; dacă mărimea are un număr finit de valori, fiecare clasă poate fi formată din una sau din mai multe valori. 12. Disfribufie electrică [CHCTeMa np0B0flOB TOKa; distribution electrique; Verteilungs-Strom-system; electrica! distribution; ârameloszto rends-zer]. E/f.; Distribufia în condifiuni economice şi de siguranfă a energiei electrice (de fapt, a energiei electromagnetice), dela o sursă (uzină, centrală, stafiune, substafiune, centru de alimentare), prin linii sau refele electrice, la locurile de utilizare. — Felul distribufiei e caracterizat prin forma curentului, numărul de conducte şi conexiuni. După forma curentului, se deosebesc: îs. Disilribufie în curent alternativ [CHCTeMa np0B0#0B neepeMHHoro TOKa; distribution â courant alternatif; Wechsel- und Drehstrom-system; alternating current system distribution; valto es forgoâramrendszer]: Distribufie la care circulă prin linii curent alternativ, care poate fi mono-, di-sau trifazat. In curent alternativ se foloseşte, obişnuit, distribufia în derivafie (la tensiune efectivă constantă), cu frecvenfa de 50 (în America, 60) per/s în general, sau de 50/3= 162/3 (în America, 20) per/s pentru tracţiunea electrică. Se folosesc tensiunile efective nominale standardizate, în monofazat, 110,220 şi 380 V, iar în trifazat 3 X125/3 X220, uneori 3X110/3X216 sau 3X220/3X380 V, sau, în fabrici şi uzine cu multe motoare, 3X500 V, şi arareori 3X1000, 3X3000 sau 3X6000 V, ultimele din indicafiile duble fiind tensiuni de linie, iar primele (când există), tensiuni de fază. — Distribufia în curent alternativ poate fi deci: 14. ~ monofazată [CHCTeMa 0,a;H0(i)a3H0r0 TOKa; distribution monophasee; Einphasensystem, Wechselstromsystem; single phase system distribution; egyfâzisu âramrendszer, vâlto âramrend-szer], dacă are numai două conducte; 15. ~ difazată [CHCTeMa ^Byx(|)a3Horo TOKa; distribution diphasee; Zweiphasensystem; two phase system distribution; ketfâzisu âramrendszer], cu patru conducte pentru cele două faze şi folosind un sistem de tensiuni difazate, şi ie. ~ trifazată [CHCTeMa Tpex(|)a3H0r0T0Ka; distribution triphasee; Drehstromsystem, Drei-phasensystem; three phase system distribution; hâromfâzisu forgoâramrendszer], cu trei conducte de fază, şi, de obiceiu, cu o conductă neutră (fir neutru), care e obligator să fie pusă la pământ, dacă tensiunea efectivă de fază depăşeşte 250 V. 17. Distribufie în curent continuu [CHCTeMa npoBOAOB nocTOHHHoro TOKa; distribution â courant conţinu; Gleichstromsystem; direct current system distribujion; egyenâramrendszer]: Distribufie la care circulă prin linii curent continuu. Tensiunea nominală a distribuţii lor în derivafie, în curent continuu, e de 110 V sau de 220 V pentru refelele cu două fire şi de 2X110 V sau de 2X220 V pentru refelele cu trei fire, firul mijlociu, dintre cele două punfi, fiind pus, în ultimul caz, la pământ; pentru tramvaie se folosesc tensiuni de 224 500‘ ■•750 V, iar pentru trenurile electrice, tensiuni de 1 ■■■3 kV. — Liniile de tracfiune electrică au fost alimentate, în trecut, şi prin distribufie în serie. î. Disfribufie mixtă [CMemaHHoe pacnpe-fleJieHHe; distribution mixte; gemischte Ver-tejilung; mixed dl)stribufion,; vegyes elosztâs]: Distribufie a energiei electrice într'o regiune sau aglomerafie, compusă dintr'o linie sau reţea de curent continuu şi din una de curent alternativ. Alimentarea uneia din linii sau rejele se face, de obiceiu, prin convertisare din celălalt fel de curent. După numărul conductelor distribuţiei, se deosebesc: 2. Distribuţie cu două fire [AByxnp0B0AHaH CHCTeMa; distribution â deux fils; Zweileiter-system; two wire system distribution; ket veze-tekes âramrendszer], care poate fi în curent continuu sau alternativ monofazat; 8. ~ cu trei fire [TpexnpoBOAHaa CHCTeMa; distribution â trois fils; Dreileitersystem; three wire system distribution; hârom vezetekes âramrendszer], care poate fi în curent continuu sau în curent alternativ monofazat, când două din conducte sunt extreme, iar a treia neutră şi, de obiceiu, legată la pământ, — dar poate fi, rar, şi difazată, cele trei conducte formând două circuite parcurse de doi curenţi în cuadratură unul fafă de altul, — sau trifazată, când cele trei conducte sunt supuse unui sistem de tensiuni trifazate; 4. ~ cu patru fire [HeTbipexnpoBOAHan CHCTeMa; distribution â quatre fils; Vierleiter-system; four wire system distribution; negyveze-tekes âramrendszer], care poate fi difazată şi formează, în acest caz, două circuite distincte, parcurse de doi curenţi în cuadratură, sau trifazată, trei din conducte fiind supuse, în acest caz, unui sistem de tensiuni trifazate, iar a patra fiind legată la punctul neutru al sistemului. 5. ~ cu cinci fire [nHTHnpOBOAHaH CHCTeMa; distribution â cinq fils; Funfleitersystem; five wire system distribution; otvezetekes âramrendszer], care poate fi în curent continuu, având, în acest caz, două conducte extreme, două intermediare şi una neutră, — sau difazată, respectiv tetrafazată (care se obfine din sistemul difazat cu patru fire prin adăugirea unei conducte neutre comune, legată, de obiceiu, la pământ). După relaţiunile dintre distribuţie şi pământ, se deosebesc: #. Disfribufie izolată [H30JiHp0BaHHafl CHCTeMa npOBO^OB; distribution isolee; unge-erdetes Stromsystem; insulated system distribution; szigetelt âramrendszer], în care niciun punct nu e pus normal Ia pământ; 7. ~ cu neutrul la pământ [CHCTeMa c 3a3eMJieHH0â HeâTpaJIbK); distribution neutre â la terre; Verteilung mit geerdetem Stern-punkt, mit geerdetem Mittelpunkt; earthed neu- tral system distribution; foldkapcsolâsu kozponttal biro âramrendszer], în care neutrul e pus la pământ. 8. ~ cu întoarcerea prin pământ [CHCTeMa c B03BpaT0M TOKa nepe3 3eMJiio; distribution avec retour par Ia terre; Verteilung mit Erdruck-leitung; earth return system distribution; foldve-zetekes âramrendszer], în care o conductă e izolată, iar cealaltă e înlocuită prin pământ. După conexiuni, se deosebesc: 9. Disfribufie în derivaţie [CHCTeMa (pac-npe^ejieHHe) c napajiJieJibHHM BKjnoneHHeM; distribution en derivafion, distribution en paral-leie; Verteilung mit Parallelschalfung; parallel sys~ tem distribution; pârhuzamos kapcsolâsu âramrendszer], în care receptoarele sunt asociate în paralel, şi care lucrează sub tensiune efectivă la borne practic constantă. Sin. Distribufie în paralel. 10. ~ în serie [cepneCHaH CHCTeMa; distribution en serie; Reihenschaltung; series system distribution; âllando erosseg âramrendszer], în care receptoarele sunt asociate în serie, şi care lucrează la curent constant. Acest fel de distribuţie nu e răspândit. 11. Disfribufie, staţiune de V. Staţiune de distribuţie. 12. Disfribufie, tablou de V. Tablou de distribuţie. îs. Disfribufie [pacnpeAejieHHe, napopac-npe^ejieHHe; distribution; Steuerung; valve gear, distribution, link motion; vezermu]. Mş.: Ansamblul organelor unei maşini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcţionare ale maşinii, prin închiderea şi deschiderea alternativă a orificiilor de admisiune şi de evacuare a agentului motor. Condiţiunile pe cari trebue să le îndeplinească o distribufie sunt: să deschidă şi să închidă orificiile de admisiune şi de evacuare la anumite poziţii ale pistonului; să permită variafia admisiunii în cilindru, şi deci variafia puterii maşinii în limite largi; să permită, pentru anumite maşini, inversarea sensului de mers. 14. Disfribufia maşinii cu abur [napopacnpe-AeJieHHe napoBoit MăiHHHbi; distribution de la machine â vapeur; Steuerung der Dampfma-schine; steam engine valve gear; a gozgep vezermuve]. Mş. ferm.: Ansamblul organelor unei maşini cu abur cu piston, care comandă automat intrarea în cilindru a aburului şi emisiunea lui după efectuarea ciclului, prin deschiderea şi închiderea, în anumite momente, a orificiilor de admisiune şi de emisiune. După cum piesele ei ajung sau nu în contact cu aburul, distribuţia se împarte în: îs. ~ exterioară a maşinii cu abur [BHeniHee napopacnpe^ejieHHe nap0B0H ManiHHbl; distribution exterieure de la machine â vapeur; Auljere Steuerung der Dampfmaschine; steam engine externai valve gear; a gozgep kulso vezermuve]: Ansamblul organelor unei distribuţii, cari acfionează mişcarea distribuţiei interioare şi cari nu ajung în contact direct cu aburul. In cazul distribuţiei cu sertare, organele unei dis- 225 -fribufii exterioare sunt: barele de comandă ale | sertarului, culisa, excentricul (contramanivela), j biela de comandă a culisei, etc.r iar în cazul distribuţiei cu supape: culbutoarele, tacheţii, “tijele de împingere, camele, pârghiile oscilante, arborele de distribufie, diferite angrenaje, etc. 1. Distribuţie interioară a maşinii cu abur [BHy-TpeftHee napopacnpefl;ejieHHe napoBOft Ma-IIIHHbl; distribution interieure de la machine a va-peur; innere Steuerung der Dampfmaschine; steam engine internai valve gear; a gozgep belso vezer-muve]: Organele unei distribuţii cari ajung în contact cu aburul: sertarul, tija sertarului, camera de distribufie, respectiv supapele şi tijele supapelor cu resorturile de supape. Sisteme de distribufie: 2. Distribufie cu sertar [30jiothhkobo6 na-popacnpeAejieHHe; distribution â tiroir; Schie-bersteuerung; slide valve gear; tolattyus vezermu]: Distribuţie la care distribuirea aburului în cilindru se face prin intermediul unui sertar, care acopere şi descopere succesiv luminile de admisiune, respectiv de emisiune. Corelafia •dintre pozifiile relative ale sertarului şi ale pistonului este indicată în diagrama sertarului ’{v.). — Deosebim: 3. ~ cu expansiune variabilă [pacumpH* Te jibHoe napopacnpe Ae jieHHe, napopacnpeAe-JieHHe C paciHHpeHHeM; distribution â tiroir de detente, distribution a tiroir d'expansion, dis-•fribution â tiroir superieur; Steuerung mit Expan-sionsschieber, Steuerung mit Deckschieber; expansion valve gear, cut-off valve gear; expanzios vezermu]: Distribufie cu sertare, la care gradul de admisiune poate fi variat, de unde rezultă ^i o variafie a expansiunii. 4. ~ cu expansiune variabilă, cu sertar simplu [nepeMeHHoe pacniHpHTejibHoe napopacnpe-! jţejieHHe c npocTbiM 3C>jiothhkom; distribution tiroir simple de detente variable, distribution â tiroir simple d'expansion variable; Schieber-steuerung mit verănderlichem Einfachexpansions-schieber; variable expansion simple valve gear; vâltozo expanzioju tolattyus vezermu]: Distribuţie la care variafia expansiunii se poate obfine prin modificarea cursei sertarului şi a avansului unghiular, deplasând centrul excentricului. Operaţiunea de deplasare se efectuează, obişnuit, prin acţiunea unui regulator axial. 5. ~ cu expansiune variabilă, cu sertar dublu tnepeMeHHoe pacniHpHTejibHoe napopacnpe-jţejieHHe c abomumm 3ojiothhkom; distribution a tiroir double de detente variable, distribution â tiroir double d'expansion variable; Schieber-steuerung mit verănderlichem Doppelexpansions--schieber; variable expansion double valve gear; vâltozo expanzioju kettos tolattyus vezermu]: Distribuţie la care variaţia expansiunii se obţine prin folosirea a doua sertare suprapuse. — Exemple: 6. ~ cu camere separate [napopacnpeAe-JieHHe /ţ3p(|)ej]H; distribution â tiroir Doerfel; Doerfelsteuerung; Doerfel valve gear; Doerfel- fele vezermu]: Distribuţie cu sertar dublu, | cilindric, la care fiecare sertar se mişcă într'o Distribufie cu sertar dublu, cu camere separate. 1) tija sertarului de expansiune;. 2) canal de intrare a aburului; 3) inel special de etanşare; 4) sertar de expansiune; 5) cameră de expansiune; 6) sertar de distribuţie; 7) cameră de distribufie; 8) canal de admisiune; 9) tija sertarului de distribufie. cameră separată. Acţionarea se face prin două excentrice, iar variaţia expansiunii se obţine printr'un regulator axial (v. fig.). Sin. Distribuţie Doerfel. 7. ~ cu sertare suprapuse [napopacnpeAe-JieHHe Meftepa; distribution Meyer; Meyersteue-rung; Meyer valve gear; Meyer-fele vezermu]: Distribuţie cu două sertare suprapuse, dintre cari unul (de distribuţie) se mişcă pe oglindă, iar al doilea sertar (de expansiune), format din două părţi, se mişcă deasupra sau în inleriorul primului (v. fig). Fiecare din sertare este acţionat de un 6 7 7 6 5 Distr bufie cu sertare suprapuse (coaxiale), î) cameră de distribufie; 2) cămaşa sertarului; 3) sertar de distribufie; 4) sertar de expansiune; 5) tija sertarului; 6) canal de admisiune; 7) filet pentru reglare. excentric. Sertarul de distribufie determină realizarea ciclului, iar sertarul de expansiune, prin mişcarea relativă a celor două părţi componente, determină gradul de admisiune. Nu se foloseşte la abur supraîncălzit. Sin. Distribufie Meyer. 8. ~ Rider [napocnpeAejieHHe Pw^epa; distribution R.; R.steuerung; R. valve gear; R.-fele vezermu]: Distribuţie cu două sertare suprapuse sau cu două sertare cilindrice concentrice (v. fig.), acţionate de două tije cu două excentrice, faţa superioară a sertarului exterior fiind un trapez 226 {pe o suprafafă cilindrică sau plană). Variafia expansiunii se obţine prin rotirea relativă a celor a cărui suprafaţă superioară alunecă pe o placă opusă oglinzii. Prin acest mijloc, suprafaţa Distribufie Rider cu două sertare, plan şi cilindric. 1} sertar de expansiune; 2) tija sertarului de expansiune; 3) sertar de disfribufie; 4) tija sertarului de distribufie; 5J canal de admisiune. două sertare. Nu se foloseşte la aburul supraîncălzit. Distribufie Rider cu două sertare cilindrice. 1) intrarea aburului; 2) cameră de distribufie; 3) cămaşa sertarului; 4) sertar de distribufie; 5) sertar de expansiune; 6) spafiu de emisiune; 7) canale de admisiune; 8) tijele sertarelor. 1. Distribuţie cu sertar echilibrat [napopa-cnpe^ejieHHe c pasrpyraeHHbiM 3ojiqthhkom; distribution â tiroir equilibre, distribution â tiroir decharge; Steuerung mit entlastetem Schieber; relieved slide valve gear, balanced slide valve gear; tehermentesiteft tolattyus vezermu]: Distribuţie cu sertar de construcţie specială, pentru a micşora frecările dintre oglindă şi suprafeţele de alunecare. Se execută sub diferite forme: 2. ~ cu sertar echilibrat prin compensare [napopacnpeAeJieHHe c 3ojiothhkom pa3rpy->KeHHbiM (c6ajiaHCHpoBaHHbiM) nyTeM ypaB-iieHHH (KOMneHCaiţHH); distribution â tiroir â com-pensation; ausgeglichene Schiebersteuerung; slide valve gear balanced by compensation; kiegyen-ulyozott vezermu]: Distribuţie cu sertar plan 7 fi ? Distribufie cu sertar echilibrat prin compensare. I) tija sertarului; 2) cameră de disfribufie; 3) cameră de? descărcare a sertarului; 4) placă de alunecare; 5) rigletă-presată printr'un arc pe placa de alunecare; 6) sertar; 7) canale de admisiune; 8) canal de emisiune. superioară a sertarului este sustrasă presiunii? aburului, şi deci frecările pe oglindă se micşorează. 3. ~ cu sertar echilibrat prin cameră de descărcare [napopacnpe/ţejiemie c sojiothhkom c6ajiaHCHpoBaHHbiM nepes pasrpysoHHyio KaMepy; distribution â tiroir â chambre d'equi-librage; Schiebersteuerung mit Entlastungskammer; slide valve gear with bajancing space; teher-mentesito kamrâs vezermu]: Distribuţie cu sertar plan, obişnuit, cu canal, şi având pe suprafaţa? superioară o nervură circulară, înconjurată de ur\ inel care alunecă pe o suprafaţă de alunecare plană din interiorul camerei de distribuţie. Camera de descărcare este despărţită, prin inel, de spa- Distribufie cu sertar echilibrat prin cameră de descărcare^ 1) inel; 2) nervură circulară; 2') cameră de descărcare; 3) suprafafă de alunecare; 4) canal în sertar; 5) cameră de distribufie; 6) canal de admisiune; 7) canal de emisiune; 8) tija sertarului; 9) contratija. ţiul de abur, şi pusă în legătură cu atmosfera. Astfel se micşorează suprafafa sertarului supusă presiunii, şi deci frecările pe oglindă. 4. ~ cu sertar cilindric [napopacnpeAejieHHe C nopiHHeBHM (iI.HJIHHAPHHeCKHM) SOJIOTHHKOM; distribution â tiroir cylindrique; Kol-- 227 care sertarul este plan, în formă de cutie (scoică, cochilie), cu marginile în formă de talpă, cu cari alunecă pe oglinda sertarului şi este acţionat printr'o tijă comandată de un excentric. Aburul din camera de distribuţie exercită o presiune mare pe întreaga suprafafă a sertarului, ceea ce măreşte forfa de frecare dintre sertar şi oglindă. Valoarea forfei de frecare ajunge până la 1/6 din valoarea apăsării to- Distribufie cu sertar cilindric. tale pe piston. Din cămaşa sertarului; 2) sertar cilindric; 3) inele de etanşeitate această cauză, nu face prin presiu- ale sertarului; 4) tija sertarului; 5) canale de admisiune; 6) capacul sefoloseşte la pre- nile Cari se exer- cilindrului; 7) cilindru; 8) piston; 9) tija pistonului; ÎO) glisierele siunişi temperaturi cită asupra celor capului de cruce; 11) bara de avans a sertarului; 12) bara de comandă înalte, doua discuri, şi a sertarului; 13) capacul camerei de distribufie. Pentru reduce- benschiebersteuerung; piston valve gear; dugaty-tyus vezermu]: Distribufie interioară formată din două discuri (pistoane) calate pe tija sertarului, uneori separate sau legate între ele. Aburul pătrunde în spafiul dintre cele două z? discuri, de unde este repartizat,prin deplasarea sertarului, alternativ în cele două canale de admisiune. Uneori se realizează distribufii cu sertare cilindrice, cu admisiune exterioară. Echilibrarea sertarului se j) cari sunt egale şi de sens contrar. Oglinda sertarului consiitue şi o parte din suprafafa interioară a camerei de distribuie. Etanşarea se obfine prin inele de etanşare înguste sau late, montate pe discuri. Este cea mai perfectă formă de distribufie cu sertar echilibrat, frecările fiind reduse la minim. Singurul desavantaj fafă de distribufia cu sertar plan este un spafiu mort mai mare. t. Distribufie cu sertar plan [napopacnpe/ţe-JieHHe c IIJIOCKHM 30JI0THHK0M; distribution â ti- Distribufie cu sertar plan. I) contramanivela la punctul de sus; II) manivela la punctul mort; III) contramanivela Ia punctul de jos; A) manivelă; C) contramanivela; 8) avans unghiular; a) lărgimea canalului de admisiune; e) acoperire exterioară; i) acoperire interioară; v) avans linear. roir plan, distribution â tiroir plat; Steuerung mit Flachschieber; flat slide valve gear; siktolattyus vezermu, kagylotolattyus vezermu]: Distribufie la rea frecărilor, sertarele plane se echilibrează prin diferite metode. Admisiunea aburului fiind exterioară, sertarul plan nu se foloseşte la presiuni şi tempe- raturi înalte (abur supraîncălzit), cari atacă repede garniturile cu- , tiei de distribufie. Din - ' 1 cauza multiplelor des-avantaje, tendinfă actuală este de înlocuire a distribufiei CU Sertar plan de distribufie. sertar plan, prin alte a)lărgimea canalului; e) acoperire sisteme. Sin. Sertar exterioară; i) acoperire interioară; simplu. 0 talpa; g) oglindă. 2. ~ cu sertar plan cu canal [napopac-npe/ţejieHHe c 3ojiothhkom c KaHajiOM (c 30-JIOTHHKOM TpHKa); distribution â L tiroir â canal, distribution â tiroir Trick; Steuerung mit Trick-kanalschieber, Trick-schiebersteuerung;Trick 2 valve gear; csatorna- HI Trick-tolattyus vezermu]: Distribufie cu sertar plan având corpul străbătut de un canal. Aburul intră atât direct, cât şi prin canal, ceea ce produce o admisiune mare la deplasări mici ale D-isfributfe cu sertar plan cu canal (sertar Trick). /) corpul sertarului; 2) canal tarului şi laminarea în corpul sertarului; 3) canal aburului, iar pierderile admisiune; e) acoperire prin frecare sunt mai exterioară; i) acoperire in- mici. Sin. Sertar Trick. terioară. 3. ~ cu sertar simplu. V. Distribufie cu sertar plan. 15* sertarului. Astfel se reduc dimensiunile ser- 228 î. Distribufie cu robinete oscilante [napo-pacnpe^ejieHHe c KanaiomHMHCfl KpaHaMH; distribution â robinets oscillants, distribution Cor-liss; Steuerung mit schwingenden Hăhnen, Steuerung mit vierfach geteiltem Corlil^schieber; os-cillating valve gear, Corliss valve gear; lengo-szelepes vezermu, negyszeresen osztott C.-fele vezermu]: Distribuţie formată din patru sertare în formă de robinete, două pentru admisiune şi două pentru emisiune, montate la capetele superioare, respectiv inferioare ale cilindrului, perpendiculare pe axa lui. Se foloseşte numai la maşinile cu abur orizontale şi de joasă presiune. Comanda se face de către un excentric, prin intermediul bielei excentricului, care imprimă o Distribufie cu robinete oscilante. 1) robinet oscilant de admisiune; 2) canal de admisiune; 3) tija pistonului; 4) robinet oscilant de emisiune; 5) canal de emisiune; 6) cilindru; 7) piston; 8) disc central de distribufie; 9) biela excentricului, mişcare de oscilaţie unui disc central, pe care sunt articulate barele de comandă ale sistemelor, sau prin două excentrice şi un sistem de bare de antrenare. Durata emisiunii estecon-stantă, iar a admisiunii se poate varia prin declanşarea unui declic, care acţionează supapa de admisiune, şi care este înzestrat cu un amortisor cu uleiu, pentru evitarea şocului final. A-vantaje : Expan- siune variabilă, întrerupere rapidă a admisiunii, lumini scurte, deci reducerea spaţiului mort. Pe acelaşi principiu sunt construite numeroase sisteme. Sin. Distribuţie cu sertare rotitoare, Distribuţie sistem Corliss. 2. ~ cu sertare robinete oscilante. 3. ~ sistem Corliss. V. Distribuţie cu robinete oscilante. 4. Distribufie cu pistoane-supape [napopac-npe^ejieHHe c KjianaHHbiMH nopuiHHMH; distribution â piston-valve, distribution â soupape-piston ; Kolbenventilsteuerung ; piston valve gear; dugattyuszelepes vezermu]: Distribuţie formată din patru pistoane (două de admisiune şi două de emisiune), montate la capetele superioare, respectiv inferioare ale cilindrului. Comanda se face, pentru fiecare pereche admisiune-emisiune, prin câte un excentric, prin intermediul barelor de comandă şi al unui sistem de declanşare pentru variaţia expansiunii, cu cădere liberă, cu declic liber sau cu declic comandat. Avantaje: dilataţia din cauza căldurii nu influenţează etanşeitatea pistonului-supapă şi canalul este suficient deschis la vitesele mai mari ale sertarului. s. Distribufie cu supape [KjianaHHoe rrapo-pacnpe^eJieHHe; distribution â soupapes; Ven-tilsteuerung;poppet valve gear;szelepes vezermu]: Distribuţie la care admisiunea şi emisiunea aburului se fac prin supape. Obturarea luminilor se face prin ridicare şi nu prin alunecare, cum este cazul la sertare şi la robinetele oscilante. Fiecare cilindru este echipat cu patru supape, dintre cari două de admisiune, aşezate în partea superioară, iar două de emisiune, aşezate la partea inferioară a lui. La maşinile verticale, supapele sunt situate, obişnuit, lateral. Supapele, în general de tipul echilibrat, cu dublu scaun, sunt apli- * V- 5 r iX_________/—mw cate pe scaunul lor prin resorturi elicoidale. Avantaje: funcţionând prin ridicare, nu există frecare prin alunecareîntimpul acţionării, ceea ce face distribuţia aptă pentru presiuni înalte; timpii de admisiune şi e-misiune sunt scurţi; expansiunea este variabilă; întreruperea admisiunii este rapidă; aburul de emisiune nu iese pe canalul prin care a intrat, deci nu răceşte drumul aburului viu; produce o laminare slabă a aburului;simplifică ungerea; asigură independenţa admisiunii şi a emisiunii. In prezent, Distribufie cu pistoane-supape. 1) arbore de distribufie; 2) excentric de admisiune; 3) biela excentricului de admisiune; 4) piston-supapă de admisiune; 5) canale de admisiune; 6) cilindru; 7) canal de emisiune; 8) piston-supapă de emisiune; 9) biela excentricului de emisiune; 10) excentric-de emisiune. rotitoare. V. Distribuţie cu I distribuţia cu supape se foloseşte pe scară în-I tinsă şi la locomotivele cu abur, cu rezultate 229 bune. Antrenarea supapelor se poate face prin excentrice calate pe arborele motor sau pe arborele de distribufie, sag prin arbore cu came. Transmisiunea mişcării dela excentric sau camă se face printr'un sistem de bare şi culbutoare, pârghii rulante, came rotitoare, came oscilante, etc. După mijlocul prin care se variază admisiunea, deosebim: distribufie cu supape cu cădere liberă şi cu legătură neîntreruptă. 1. Distribufie cu supape cu cădere liberă [KJia-naHHoe napopacnpeACJieHHe co cBo6oAHbiM naAGHHeM; distribution â soupapes â chute libre; Freifallventilsteuerung, freifallende Ventilsteue-rung; drop valve gear; szabadesesu szelepes vezermu]: Distribufie cu supape comandateprintr'un sistem de bare a căror legătură se întrerupe în timpul efectuării ciclului. întreruperea se poate face prin declic liber sau prin declic comandat. 2. ~ cu declic comandat [KJianaHHoe napo-pacnpeAejieHHe c. npHHyjKAemîbiM ABunse-HHeM 3amejlKH; distribution â declic com-mande; Steuerung mit zwanglăufiger K lin- "Icenbewegung; valve gear with catch having a positive motion; fo-gas kapcsolâsu vezermu]-.Distribufie la care întreruperea admisiunii se face automat, prin contactul a două tocuri: unul activ (de- Distribufie cu supape, cu declic clic)şi altul pasiv. Unul comandat (tip. Sulzer vechiu). e fixat pe biela' ex- J) cilindru; 2) supapă de admisiune; centricului, comanda- 3) declic (toc activ); 3') toc pasiv; tă de arborele de 4) t'i3 declicului; 5) biela excen-distribuţie, iar celă- ,r-icu'ui de Emisiune; 6) excentric; lai» e fixat pe O bară 7) ^ore de d.dnbut.e; 8) pârgh.e “ coma; 9)arbore de reglare; 70)bie- legata CU supapa. Se la excentricului (emisiune); fl)bu-caracferizează prin |on de articulafie a’pârghiei cotite, faptul că tocul activ descrie o curbă închisă (elipsă, cardio- idă, etc.), iar tocul pasiv descrie o curbă deschisă, sub acţiunea regulatorului, care determină pozifia tocului pasiv, şi deci momentul în care trebue să se producă contactul dintre Distribufie cu supape, cu declic comandat (tip cu amortisor). 1) supapă de admisiune; 2) cilindru; 3) pârghie de antrenare « barei de comandă a distribuţiei (admisiune); 4) bară de comandă a distribufiei (emisiune); 5) pârghie cotită; 6) arbore de reglare; 7) bulon de articulafie a tijei declicului; 8) pârghie cotită a tijei declicului; 9) excentric; 10) biela excentricului; 11) tija declicului; 12) bulon de articulafie fix; 13) declic; 14) amortisor de aer; 15) bară de comandă a distribufiei (admisiune). cele două tocuri, adică începutul admisiunii, ş* momentul în care trebue să se desfacă contactul (sfârşitul admisiunii), variind astfel durata admisiunii. Distribufie cu supape, cu declic comandat (tip Sulzer nou). 1) supapă de admisiune; 2) cilindru; 3) bară de comanda a dis-fribufiei (emisiune); 4) pârghie cotită; 5) arbore de reglare; 6)bu-lon de arficulaf ie; 7) arbore de distribufie; 8) excentric; S') biela excentricului; 9) bară de comandă a distribufiei (admisiune); 10) tija declicului; 11) declic (toc activ); 12) foc pasiv. Distribufie cu supape, cu declic liber (tip Collmann), 1) biela excentricului; 2) bulon de arficulafie a barei de dis-fanfă; 3) bară de distanfă (articulată în 2 şi în 4); 4) bulon de articulafie a declicului liber; 5) declic liber (toc pasiv); 6) tija supapei de admisiune; 7) supapă de admisiune; 8) arbore de reglare; 9) piedecă; 10) toc activ; 11) arc de presiune; 12) contact între focul activ şi focul pasiv. 3. ~ cu declic liber [KJianaHHoe napopae-npeA^-neHHe co CBo6oAHbiM nafteHHeM 3a- 230 ilţejiKH; distribution â declic libre; Steuerung mit freifallender Klinke; freefalling catch valve gear; szabadesesu kapcsolâsu vezermu]: Distribuţie la care întreruperea admisiunii se face automat de o pârghie de ordinul întâiu (focul pasiv sau declicul), articulată pe un bulon, şi care acţionează cu un capăt supapa, iar cu celalalt este în contact cu o pârghie (focul activ) din sistemul legat de arborele de distribufie. La sfârşitul cursei de admisiune, contactul dintre tocul activ şi cel pasiv se desface prin intervenea unei pârghii (a cărei pozifie este determinată de regulator), declicul devine liber, iar supapa de admisiune revine pe scaun prin acfiunea unui resort elicoidal. In general, supapa este înzestrată şi cu un amortisor care face revenirea fără şoc. Se caracterizează prin curba (obişnuit, un arc de cerc) descrisă de capătul în contact al tocului pasiv. Comanda se face prin excentrice şi prin bare. Exemplu: Disfribufia Collmann. i, Disfribufie cu supape, cu legătură neîntreruptă [npHHyflHTejibHoe KJianaHHoenapopacnpeiţe- Disiribufie cu supape, cu legătură neîntreruptă (cu un singur excentric, tip Windmann). î) cilindru; 2) supapă de admisiune; 3) bara de comandă a supapei de admisiune; 4) pârghie transversală oscilantă; 5) tijă de conducere; 6) excentric; 7) arbore de distribufie; 8) arboreJe regulatorului; 9) biela excentricului de emisiune; ÎO) supapă de emisiune. jiemie.KjianaHHoe napopacnpeAejieHne cKHHe-MaTH^eCKHM 3aMbIKaHHeM; distribution ă soupa-pes commandees, distribution â soupapes desmo-dromiques; zwanglâufige Ventilsteuerung, kraff- schlussige Ventilsteuerung, kettenschlussige Ventilsteuerung; posiiive valve gear; kenyszermozgâsu szelepes vezermu]: Distribufie cu supape, acţionată printr'un sistem de bare a căror legătură cu supapa nu se întrerupe în timpul efec- Distribufie cu supape, cu legătură neîntreruptă (tip Zvonicek). 1) cilindru; 2) supapă de admisiune; 3) culbutor; 4) bară de comandă a distribufiei (admisiune); 5) camă; 6) arbore cu came; 7) tijă de reglare. tuării ciclului. Variaţia admisiunii se poate face prinfdeplasarea excentricului, prin deplasarea ba- Disfribufie cu supape, cu legătură neîntreruptă (tip cu culisă). 1) cilindru; 2) tijă de acfionare a supapei de admisiune; 3) bara de comandă a distribufiei (admisiune); 4) spre regulator; 5) culisă; 6) biela excentricului; 7) piatra culisei; 8) buion de ariiculafie; 9) excentric; 10) arbore de reglare; îîj articulafia de oscilafie a cuiiseij 12) bara de comandă a distribufiei (emisiune). relor de comandă (folosind, uneori, o culisă a cărei piatră este comandată de regulator), sau prin came, sub acfiunea regulatorului. Disfribufia cu supape, cu legătură neîntreruptă, permite turafii mai înalte ale maşinii cu abur, însă reclamă dimensiuni mai mari pentru supape, o forfă mai mare de acfionare a regulatorului, şi nu asigură închideri precise. 231 La unele tipuri de distribufie cu dispozifia i 3. ~ cu culisă [napOpacnpeAejieHHe C Ky-obişnuită a supapelor, se poate folosi un singur I JiHCCaMH; distribution â coulisse; Kulissensteue- Distribufie cu supape, cu legătură neîntreruptă (fip Lentz). 1) supapă de admisiune; 2) cilindru; 3) spre supapele de emisiune; 4) excentric de emisiune; 5) arbore de distri-fcufie; 6) excentric.de admisiune; 7} biela excentricului de admisiune; 8) pârghie cotită de acfionare a tijei supapei. i. Disfribufie prin pistonul maşinii [napop- I rung; 1 ink motion; kulisszâs vezermu]: Distribufie acnpeAeJieHHe napOBblM popniHeM; distribution la care inversarea sensului de mers se efec-fPar le piston (â vapeur); Steuerung durch den tuează cu ajutorul unei culise, care permite şi variafia gradului de admisiune. Acţionarea culisei se poate face prin unul sau prin două excentrice (contramanivele). Este o distribufie folosită mai ales la locomotive şi ia maşini cu abur marine. V. Distribufie de locomotivă. 4. ~ cu excentric mobil [peBepCHBHoe na-popacnpeAejieHHe c nepecTaBHbiM 3KCiţeHTpH-KOM; distribution â excentrique reglable pour renversement de marche; Umsteuerung mit Ex-centerverstellung ; slipping eccentric reversal valve gear; mozgathato korhagyos fordito vezermu]: Distribuţie la care inversarea sensului de mers se face prin deplasarea axială a unui manşon legat cu excentricul. Inversarea se efectuează printr'o acţiune directă asupra distribufiei exterioare, sau printr'o acţiune indirectă asupra regulatorului, cu ajutorul unui declic. 5. ~ cu excentric şi cu pârghii [riapopacnpe-AejieHHe c 3KculeHTpHK0M h nepe/ţaTOHHbiMH pbinaraMH; distribution â excentrique et â guide pour renversement de marche; Umsteuerung mit Lenker und Exzenter; eccentric and guide reversal valve gear; korhagyos es rudas fordito vezermu]: Distribuţie acţionată de un singur excentric, la care culisa este înlocuită printr'un sistem de pârghii. Se foloseşte la unele locomotive. V. Distribufie tip Baker şi Distribufie Voroşilovgrad LPZ. e. ~ cu pârghii de ghidare [napopacripe-flejiemie c HanpaBJiHiomHMH pbinaraMH; distribution â guide pour renversement de marche; Lenker Umsteuerung; reversal guide link motion; vezetorudas fordito vezermu]: Distribufie la care mişcarea sertarului este comandată de către un Distribufie prin pistonul maşinii (maşină cu abur cu echicurent). 1) supapă de admisiune; 2) canal de emisiune; 3) fante de emisiune; 4) cilindru; 5) piston; 6) canal de admisiune; 7) tija pistonului. ©ampfkolben; valve gear by the steam piston; vezerles a gozdugattyu âltal]: Distribufie la maşina cu abur cu echicurent, la care emisiunea aburului din cilindru este comandată de piston, care •descopere, la sfârşitul cursei, o serie de orificii (fante de emisiune) prin cari este evacuat aburul. V. Maşină cu abur cu echicurent. 2. Disfribufie cu inversarea sensului de mers [napopacnpeAejieHHe e nepeMeHoft HanpaB--JI6HHH XO/ţa; distribution â renversement de marche, distribution â changement de marche; Umsteuerung f reversal valve gear; fordito vezermu]: Distribuţie care permite şi inversarea sensului de mers al unei maşini cu abur. Inversarea sensului se poate face fie prin acţionarea distribufiei interioare, fie prin acfionarea distribufiei exterioare. — Deosebim: 232 excentric printr'un sistem de bare (biela excentricului; articulată de bara schimbătorului de mers, putând acfiona ca pârghie de gradul întâiu sau ca pârghie, de gradul al treilea) sau de mişcarea bielei motoare, prin intermediul unui sistem de bare articulate. Inversarea sensului de mers se efectuează prin schimbarea poziţiei bielei excentricului (v. fig. I şi III), respectiv a barei de avans (v. fig. II), articulată într'un punct legat de barele schimbătorului de mers. Se folosesc în special la maşinile cu piston, marine. Sistemul a fost a- /) cu excentric şi cu pârghie de gradul întâiu. î) bielă motoare; 2) cercul manivelei motoare; 3) cercul excentricului; 4) biela excentricului; 5) punct de legătură, glisant, al bielei excentricului cu bara schimbătorului de mers; 6) b^ra de comandă a sertarului; 7) tija sertarului; A) sens de mers înainte; R) sens de mers înapoi. tribution â tiroir pour changement de marche -innere Umsfeuerung ; reversal slide valve gear * tolattyus fordito vezermu]: Distributie la care inversarea sensului de mers se face prin inversarea ordinii de admisiune a aburului în cilindru (fată de cele două părţi ale pistonului), cu ajutorul unui sertar inversor. Prin acest sertar care schimbă destinatia canalelor de admisiune şi de e-misiune ale sertarului de distribuţie, se acfionează asupra distribufiei interioare. //) fără excentric (tip Joy). I) tija sertarului; 2) bara de comandă a sertarului; 3) puoci de articulafie a barei de avans cu schimbătorul de mers; 4) bară de avans; 5) cercul manivelei motoare; 6) manivela motoare; 7) articulaţia bielei cu bara de avans; 8) biela; A) sens de mers înainte; R) sens de mers înapoi. III) cu excentric şi cu pârghie de gradul al treilea. 1) bieîă motoare; 2) cercul manivelei motoare; 3) cercul excentricului; 4) biela excentricului; 5) punct de legătură, glisant, al bielei excentricului cu bara schimbătorului de mers; 6) bara de comandă a sertarului; 7) t.ja sertarului; A) sens de mers înainte; R) sens de mers înapoi. doptat pentru a înlocui culisa, care este o piesă greu de executat. Există o varietate de sisteme de distribufie cu pârghii de ghidare, după diferitele combinafii de legare a pârghiilor şi a barelor. Sin. Distributie eliptică. î. Disfribufie cu supape şi cu arbore cu angrenaje [peBepcHBHoe KJianaHHoe napopacnpeAe-JieHHe; distribution â sbupapes pour renversement de marche; Ventilumsteuerung; reversal valve gear; szelepes es fogastengelyu fordito vezermu]: Distribufie cu supape comandate de un arbore cu came, inversarea sensului de mers făcându-se prin deplasarea axială a arborelui cu came, prin rotirea manşoanelor de presiune, etc. V. Distribufie cu supape (Caprotti). 2. ~ cu sertar inversor [30Ji0THHK0B0e na-popacnpe,zţejieHHe c nepeMeHOH xo/ţa; distribu-iion â tiroir pour renversement de marche, dis- a. ~ cu sertar oscilant [napopacnpeAejieHHP CKaniomHMCH 30JI0THHK0M; distribution a tiroir 1) sertar Disiribujie cu sertar oscilant pentru inversarea sensului de mers. în formă de scoice, pentru mersul înapoi; 2) sertar în formă de E, pentru mersul înainte; 3) canaF de emisiune, pentru mersul înainte; 4) canal de admisiune t pentru mersul înainte;, 5) canal de admisiune, pentru mersul înapoi; 6) canal de emisiune, penlru. mersul înapoi; 7) cana! de ieşire -a aburului. % 233- osdilant pour renversement de marche; Umsteuerung mit Schwingschieber; oscillating reversal slide valve gear; lengo tolaityus fordito vezermu]: Distribufie la care inversarea sensului de mers se face prin inversarea ordinii de admisiune a aburului în cilindru (fată de cele două părfi ale pistonului), cu ajutorul unui sertar oscilant. Sertarul oscilant are pe o parte forma de scoică, iar pe cealaltă, forma unui E. După cum alunecă o fafă sau alta pe oglindă, maşina funcfionează înainte sau înapoi. t. ~ eliptică. V. Distribufie cu pârghii de ghidare. 2. Distribufie de locomotivă [napopacnpe-^ejlCHHe JlOKOMOTHBa; distribution de locomo- Distribuţie cu sertar cilindric de - locomotivă, î) sertar cilindric; 2) orificiu de ungere; 3) canal la egalizatorul de presiune; 4) inele de etanşare ale sertarului; 5) cămaşa sertarului; 6) garnitură inelara; 7) cameră de emisiune; 8) supapă de refinere (ungere); 9) contratija sertarului; 10) cutie de conducere; 11) capacul cutiei sertarului; 12) garnitură inelară; 13) canal de admisiune; 14) suprafafă de etanşare; 15) cutia sertarului (camera de distribufie). tive; Steuerung der Lokomotive; locomotive valve gear, locomotive Iink motion; a mozdony'vezermuve]: Distribufie pentru locomotive cu abur, cu inversarea sensului de mers. Distribufia interioară a locomotivei poate fi cu sertar plan, cu sertar plan cu canal, cu sertar cilindric (v. fig.), cu pistoane-supapă, cu supape. Distribufia exterioară este totdeauna cu inversarea sensului de mers, şi poate fi cu culisă, cu bare de ghidare, cu excentric şi pârghii, cu supape şi arbore cu angrenaje, etc. Comanda de inversarea sensului demers se face din marchiza locomotivei, prin schimbătorul de mers. — Exemple: 3. ~ Allan-Trick [napopacnpeAejieHHe Aji-JiaH-TpHKa; distribution A.-T.; A.-T. Steuerung; A.-T. Iink motion; A.-T.-fele vezermu]: Distribufie, de obiceiu cu sertar plan, cu două excentrice şi culisă dreaptă (v. fig.). Printr'un sistem de bare comandate se pot ridica, respectiv se pot coborî, concomitent şi în sensuri inverse, mijlocul culisei şi piatra de culisă legată de tija sertarului. Prin aceasta se variază gradul de admisiune, sau se schimbă sensul de rners^ Distribufie Allan-Trick. A) manivela fa punctul mort; 1) excentricul de mers înainte 2) biela excentricului de mers înainte; 3) culisa; 4) tija sertarului; 5) piatra culisei; 6) biela excentricului de mers. înapoi; 7) excentricul de mers înapoi. 4. ~ cu came culisante [napopacnpe/ţejie-HHe Peno; distribution Renaud; Renaud Steuerung; Renaud distribution; Renaud-fele vezermu]: Distribufie formată din supape, tobă de distribufie şi came culisante într'un plan perpendicular pe axa tobei (v. fig.). Distribuţie cu came culisante. 1) tija supapei; 2) resort de presiune al supapei; 3) culbutor,: 4) galet; 5) cutie de distribuţie; 6) camă culisantă pe suprafeţele ab şi cd; 7) toba legată de arborele motor; 8) arbore legat de schimbătorul de mers; 9) excentric triunghiular calat-pe arborele de sub 8. Supapele de admisiune sunt deasupra, iar cele de emisiune, dedesubtul cilindrului. Fiecare supapă are un culbutor cu galet şi două came (pentru mers înainte şi pentru mers înapoi). Galetul are lăţimea ambelor came, iar camele au câte o fereastră dreptunghiulară prin care trece arborele legat de schimbătorul de mers, arbore care e concentric cu toba. Fiecare camă poate aluneca în interiorul unui canal parale-lepipedic tăiat într'un plan perpendicular pe axa tobei. Toba este legată de arborele motor. Pe arborele legat cu schimbătorul de mers se calează un excentric de formă triunghiulară, a cărui periferie ajunge în contact cu marginea ferestrei tăiate în camă. Prin rotirea arborelui se roteşte excentricul, care deplasează cama în canalul ei. Fiecărei poziţii a excentricului îi co- 234 respunde o pozifie a camei, fi deci un anumit grad de admisiune; excenfricul triunghiular de mers inainte este decalat astfei fafä de cel de cners inapoi, incät galetul sä calce numai pe o camä. Sin. Distribufie Renaud. i. Disfribufie cu supape (Caprofti) [KJianaHHoe napopacnpeAejiemie KanpoTTH; distribution ä soupapes C.; C. Ventilsteuerung; C. valve gear; C.-fele szelepes vezermü]: Distribufie de loco-tnotivä, cu supape comandate de un arbore de distribufie cu came rotative- deplasabile (v. fig.)* Disfribufie cu supape (Caprofti). I) cilindru; 2) supapa de admisiune; 3) arbore de disfribufie; 4) came; 5) galefi; 6) culbutori; 7) si 8) tijeie cu cari cama päfrunde in canalele man^onului; 9) ca-nalele man$onului. Distribufia cuprinde, pentru fiecare cilindru, douä supape de admisiune fi douä supape de emisiune, un arbore de distribufie fi un inversor de mers. Arborele de distribufie este filetat, iar fiecare supapä are un manfon filetat interior, ¥ ! 5 Arbore cu angrenaje penfru disfribufia cu supape la locomotive . 1) angrenaj pe osia mofoare; 2) osia motoare; 3) arbore ■cu angrenaje; 4) angrenaj pe arborele de distribufie; 5) arbore de distribufie. care joacä rolul de piulifä pe arbore. Manfonul are, pe fafa superioarä, o canelurä. inconjuratä de o bräfarä solidarä cu sistemul de bare al schimbätoruJui de mers. Paralel cu axa arborelui, manfonul are, pe o porfiune proeminentä, douä canale cu secfiune transversalä in formä de arc de cerc. Cama este liberä pe o porfiune din manfon, fi este inzestratä cu douä tije paralele cu axa arborelui, cari inträ in inferiorul canalelor manfonului. Cänd arborele se rotefte, antre-neazä manfonul,. iar manfonul antreneazä cama prin contactul dintre tijä fi marginea canalului. Dupä pozifia manfonului se determinä fi pozifia camei. Legäturä dintre osia motoare fi arborele de distribufie se face prin intermediul unui an-samblu de arbori cu angrenaje. Pozifia manfonului se stabilere prin acfiunea inversorului de mers, care acfioneazä concomitent supapele de admisiune fi emisiune. 2. ~ cu supape (Lentz) [KJianaHHoe napopac-npeßeJieHHe JleHi^a; distribution ä soupapes L.; L. Ventilsteuerung; L. valve gear; L.-feie szelepes s 0 Distribufie cu supape verticale (Lentz). {) resortul supapei; 2) role (galefi); 3) arbore cu came; 4) tija supapei; 5) supapä de admisiune; 6) supapa de emisiune. vezermü]: Distribufie de locomotivä cu supape comandate de un arbore de distribufie. La tipul vechiu, supapele sunt afezate vertical fi in linie (v. iig.). Actionarea lor se face prin intermediul unor tachefi cu galefi, de cätre un arbore cu came, a cärui axa este paralelä cu axa cilindrului. Arborele cu came are o mifcare rec-tilinie alternativa, jucänd rolul tijei sertarului dintr'o distribufie Heusinger - Walschaerts, sau dintr'o distribufie cu supape fi cu arbore cu angrenaje. La tipul mai nou, supapele sunt afezate orizontal fi sunt an-trenate printr'un arbore cu came orizontal, a cärui axä este perpen-dicularä pe axa cilindrului (v. fig.). Arborele cu came este acfionat, Distribufie orizontale supape (Lentz). 1) supapä de admisiune; 2) canal de admisiune; 3) arbore cu came; 4) cana! de emisiune; 5) supapä de emisiune; 6) cilindru! 7) piston. 235 printr'o pârghie oscilantă, de o bară care joacă rolul tijei sertarului dintr'o distribufie Heusinger-Walschaerts, sau dintr'o distribufie cu supape şi cu arbore cu angrenaje. i. Distribufie cu sertar cilindric, cu cameră interioară [napopacnpeAejieHHe c iţHJiHH/ipHHecK-HM 30JI0THHK0M C BHyTpeHHeH KaMepOH ; dis-tribution â tiroir cylindrique â chambre interieure; Distribufie cu sertar cilindric, cu cameră interioară. A) zona interioară a sertarului sub presiunea aburului de admisiune; E) zona exterioară a sertarului sub presiunea aburului de emisiune; 1) tija sertarului; 2) capacul camerei de distribufie; 3) sertar; 4) camerele interioare ale sertarului; 5) canal de ^misiune; 6) canal de admisfiune. Kolbenschiebersteuerung mit innerer Kammer; piston vaive gear with inner chamber; belso kamrâju dugaftyus vezermu]: Distribufie cu sertar cilindric, cu camere interioare circulare (v. fig.). Sertarul se compune din două tobe puse cap în cap, fiecare tobă având un canal asemănător cu sertarul Trick, însă circular, în jurul axei sertarului cilindric. Prezintă avantajul că micşorează laminarea la admisiune şi la emisiune. Sin. Distribufie Willoteau. 2. ^ cu sertar de egalizare [30Ji0THHK0B0e napopacnpe/ţejieHHe HHKOJian; distribution â tiroir Nicolai; Nicolai Schiebersteuerung; Nicolai slide valve gear; Nicolai-fele tolattyus vezermu]: Distribufie cu sertar cilindric cu patru discuri, care sunt pline. Intre perechea de discuri interioare şi exterioare se găseşte un resort elicoidal. Când se introduce abur sub presiune între cele două discuri interioare, resorturile sunt comprimate, discurile exterioare şi interioare sunt apropiate, şi sertarul funcfionează ca orice sertar cilindric. Când regulatorul este închis, nu este presiune între cele două discuri interioare; resorturile se destind şi discurile interioare şi exterioare se depărtează, iar prin orificiile discurilor exterioare cele două fefe ale pistonului sunt puse în legătură cu conducta de emisiune. Prin această distribufie se suprimă egalizatorul de presiune şi supapele de aer şi de siguranfă ale cilindrului. Când, în timpul mersului cu regulatorul închis, apare o suprapresiune în cilindru, provocată de apa de condensare din cilindru, perechea de discuri interioare şi exterioare se depărtează, şi cilindrul este pus în legătură cu conducta de emisiune.Sin.Distribufie Schulze; Distributie Nicolai. 3. ~ cu came rotative şi cu placă [napopac-npe/ţeJieHHe /ţa6er P.K.; distribution Dabeg. R. C.; Dabeg R. C. Steuerung; Dabeg R. C. valve gear; Dabeg R. C.-fele vezermu]: Distribufie cu supape şi cu arbore de distribufie pe care sunt calate diferite came rotative, corespunzând la diferite grade de admisiune (v. fig., p. 236). Arborele de distribufie poate fi deplasat în lung cu ajutorul unei furci comandate de schimbătorul de mers, care aduce, pe rând, camele, în dreptul unui galet a cărui axă este la mijlocul unei pârghii. Pârghia este articulată cu un capăt de un punct fix şi cu celălalt de tija supapei. Un resort de presiune fine supapa aplicată pe scaun. Pe acelaşi arbore sunt montate ambele serii de came pentru cele două supape de admisiune ale unui cilindru. Un al doilea arbore are, la fiecare supapă de ------v ?) disc dinapoi /. Pozifie la mersul (sertar) exterior; 2) dis al cilindrului; 6) resort Distribufie cu sertar de egalizare, cu regulatorul deschis. II. Pozifie la mersul cu regulatorul închis. : (sertar) interior; 3) 'intrarea aburului; 4) cămaşa sertarului; 5) la spafiul elicoidal; 7) tija sertarului; 8J dela spafiul dinainte al cilindrului; 9) bucşă. permite, la mersul locomotivei cu regulatorul închis, egalizarea presiunii pe cele două fefe ale pistonului (v. fig.). Cele două discuri exterioare sunt perforate, iar cele două discuri interioare emisiune, câte două came, pentru mers înainte şi pentru mers înapoi. — Un alt tip are, în locul camelor distincte, o proeminenfă care înglobează continuu în lung toate profilele camelor. Ultimul 236 1 tip are, în locul deplasării arborelui, deplasarea pârghiilor cu galefi, al doilea capăt al pârghiilor atacând, de-a-lungul ei, o placă în contact cu tija Distribufie cu came rotative şi cu placă (cu deplasarea arborelui cu came). 1) arbore cu came diferite, pentru grade diferite de admisiune; 2) grupe de came pentru cele două supape de admisiune; 3) placă articulată pe arborele plăcilor şi solidară cu tija supapei; 4) arborele plăcilor; 5) tija supapei de admisiune; 6) cameră de distribufie; 7) resort de presiune a supapei; 8) sector dinfat acfionat de schimbătorul de mers; 9) cremalieră; ÎO) arborele de acfionare a supapelor; M) galet acfionat de cama; 13) galet care acţionează placa şi ocupă diferite pozifii de-a-lungul plăcii. supapei. Distribufia permite folosirea unor grade de admisiune mici, fără inconvenientul unei compresiuni mari. La mersul cu regulatorul închis, supapele sunt menfinute deschise, Sin. Distribufie Dabeg R. C. •i. Distribufie Gooch [napopacnpeAejieHtie FyKa;distribution G.; G. Steuerung; G. linkmotion; G.-fele vezermu]: Distribuţie, de obiceiu cu sertar plan, cu două excentrice şi culisă curbată cu A) manivela la punctul mort; 1) excentricul de mers înainte; *2) biela excentricului de mers înainte; 3) culisă; 4) tija sertarului; 5) piatra culisei; 6) biela excentricului de mers înapoi; 7) excentricul de mers înapoi. concavitatea spre piston (v. fig.). Cele două excentrice comandă mişcarea de oscilaţie a culisei prin două bare de comandă deschise, respectiv încrucişate. Mijlocul culisei este suspendat la cadrul locomotivei/-iar piatra culisei, legată de tija sertarului, este acţionată de bara de comandă a schimbătorului de mers, modificându-se astfel punctul în jurul căruia oscilează culisa, şi deci gradul de admisiune, sau inversarea sensului de mers. 2. ~ Heusinger. V. Disfribufie Heusinger-Walschaerts. 3. ~ Heusinger-Walschaerts [napopaenpe-/ţejieHne reH3HHrepa-BajibCxapTa; distribution H.-W.; H.-W. Steuerung; H.-W. Iink motion; Distribuţii Heusinger-Walschaerts. I) pentru sertar plan (admisiune exterioară); II) pentru sertar cilindric (admisiune interioară); A) pozifia manivelei; E) pozifia contramanivelei; M) articulaţia tijei sertarului cu bara de avans; a) deschiderea canalului de admisiune; e) acoperire exterioară; r) raza manivelei; v) avans linear. H.-W.-fele vezermu] : Distribufie pentru locomotive, cu o contramanivelă şi culisă, care în-locueşte cele două excentrice ale unei distri-bufii Stephenson (v. fig.). Culisa, în formă de arc de cerc cu concavitatea spre cilindru, este articulată la mijloc prin două fusuri, în jurul Distribufie. Heusinger-Walschaerts,;’ cu sertar cilindric. A) manivela la punctul mort; E) pozifia contramanivelei; O) centrul osiei motoare; 1) bara schimbătorului de mers; 2) culisă; 3) articulafia de suspensiune a culisei; 4) bara de comandă a sertarului; 5) tija sertarului; 6) sertar; 7) bara de avans a sertarului; 8) bara de articulafia; 9) cap de cruce; 10) articulafia culisei cu bara de comandă a culisei; 11) bara de comandă a ^ullşe[i_ 12) cercul manivelei; 13) cercul contramanivelei; 14) glisieră de comandă; 15) arbore de comandă; 90°-{-5) unghiu de calare al contramanivelei; v) avans linear. cărora oscilează, iar capătul ei inferior este legat de butonul contramanivelei, prin bară de comandă a culisei. Piatra culisei este legată de I 237 90° + § la distribufia cu admisiune interioară, şt 90°— d la cele cu admisiune exterioară. Avantaje: precizie în distribuirea aburului; e puţin influenjată de jocul suspensiunii; funcţionare, întreţinere şi reglare uşoară. Desavantaje: In cazul distribuţiei la cilindrii interiori cadrului, dimensiunile excentricului (care înlocueşte contramanivela) sunt exagerate, iar în cazul cilindrilor exteriori, operaţiunea de demontare a bielei motoare cu cap închis este dificilă. Avantajele între-când desavantajele, distribuţia Heusinger-Wals-chaerts este cea mai răspândită la locomotivele cu abur. 1. Disfrîbufie a iocomotivei compound [liapu-pacnpeAejieHHe KOMnyHflHoro nap0B03a; distribution de la locomotive compound; Steuerung der Verbundlokomotive; compound locomotive valve gear; kompound mozdony vezermuve]: Distribuţie aplicată la locomotivele compound, la cari condiţiunile de funcţionare în diferiţi cilindri nu sunt identice (grade de admisiune diferite). La locomotiva cu doi cilindri, fiecare mecanism motor. are distribuţie independentă şi ele sunt legate la un singur schimbător de mers. Diferenţa de 10o/o,"20°/o dintre gradele de admisiune ale celor doi cilindri (la cilindrul de joasă presiune, gradul mare de admisiune dă o funcţionare economică) se obţine prin excentricităţi şi legături de bare diferite. La locomotivele compound cu trei sau cu mai mulţi cilindri se folosesc fie distribuţii independente pentru fiecare mecanism motor, fie diferite combinaţii, grupându-se, în general la aceeaşi distribuţie, mecanismele cilindrilor de înaltă presiune, respectiv de joasă presiune. 2. ~ a locomotivei cu trei cilindri [napopac-npeAejieHHe TpexiţHJiHHflpoBoro nap0B03a; distribution de la‘locomotive â trois cylindres; Steuerung der Drillingslokomotive; three-cylinder locomotive valve gear; hârmaş ikerhengeru mozdony vezermuve]: Distribuţie aplicată la locomotivele cu trei cilindri gemeni (v. fig.). Distribuţia locomotivei cu trei cilindri gemeni (diferite sisteme de legare a barelor, pentru antrenarea distribuţiei). cari punctul de articulaţie al culisei cu bara de ! La unele locomotive, fiecare cilindru are distn-comandă a culisei nu se găseşte pe prelungirea | buţia lui; la altele, doi cilindri au fiecare o dis-axei cilindrului, când pistonul e la punctul mort, tribuţie, iar al treilea este legat, printr'un sistem, unghiul de calare al contramanivelei se ia | de bare, de distribuţia celorlalţi doi. bara *de comandă a sertarului, iar mişcarea ei în lungul culisei este comandată de către bara de ridicare a schimbătorului de mers. Comanda sertarului se face prin conjugarea a două mişcări individuale: prima mişcare e transmisă direct dela capul de cruce, prin intermediul barei de articulaţie, la un capăt al barei de avans, iar cea de a doua se transmite, dela contramanivela calată la 90° faţă de manivelă, prin culisa şi bara de comandă a sertarului, la celălalt capăt al barei de avans. Tija sertarului efectuează mişcarea rezultantă a acestor două mişcări. Punctul de articulaţie al tijei sertarului la bara de avans se găseşte dedesubtul sau deasupra punctului de articulaţie al barei de comandă a sertarului, după cum distribuţia interioară este cu admisiune interioară (cazul obişnuit al sertarelor cilindrice) sau exterioară (sertar plan, şi sertar cilindric de joasă presiune de locomotivă compound), (v. fig,). sertar pian (cu manivele în două poziţii diferitei .Aj) şi /\2) poziţiile manivelei; e) acoperire exterioară; v) avans linear; r) raza manivelei; 1) culisă; 2) piatra culisei; .3) bara de comandă a sertarului; 4) tija sertarului; 5) sertar rplan; 6) bară ;de avans; 7) bară de articulaţie; 8) cap de cruce; 9) biela de comandă a culisei; 10) contramanivela. Această distribujie este aproape excluziv folosită Ja locomotivele moderne. La locomotivele la 238 i. Distribuţie Stephenson [napopacnpe#e-JieHHe CTe(|)eHCOHa; distribution S.; S. Steuerung; S. iink motion; S.-fele vezermu]: Distribuţie, de obiceiu cu sertar plan, cu două excentrice şi culisă curbată cu convexitatea spre piston (v. fig.). Cele două excentrice comandă mişcarea culisei prin două bare de comandă deschise, respectiv încrucişate. Tija sertaruluise leagă de piatra culisei, Printr'un sistem de bare, culisa poate fi ridicată sau coborîtă. In mişcare, culisa oscilează în jurul unui punct determinat de piatra culisei. Cele două pozifii extreme dau cele două sensuri inverse de mişcare, iar poziţiile intermediare, diferitele grade de admisiune. Distribufie Sfephenson. 1) cu bare deschise; II) cu bare încrucişate. A) manivela motoare în punctul mort; î) excentricul de mers înainte; 2) biela excentricului de mers înainte; 3) culisa; 4) bara de comandă a sertarului; 5) tija sertarului; 6) sertar; 7) biela excentricului de mers înapoi; 8) excentricul de mers înapoi; 6) avans unghiular. Disfribufie Trofimov. 7) disc de serfar calat (inferior); 2) disc de sertar liber (exterior); 3) cămaşa serfarului; 4) intrarea aburului; 5) camera ce disfribufie; 6) confratija sertaru'ui; 7) capacul dinainte al camerei de disfribufie; 8) canal de admisiune; 9) capacul ld:nainte a! cilindrului; 10) cilindru; 1Î) piston; 12) tija p'stonului; 13) capacul dinapoi al cilindrului; 14) capacul dinapoi al camerei de distribufie; 15) tija serfarului. 23? i. Distribufie tip Baker [napopacnpeAejieHHe Banepa; distribution B.(* B. Steuerung; B. valve gear; B.-fele vezermu]: Distribufie cu sertare cilindrice, bazată pe principiul distribufiei Heusinger-Walschaerts, şi la care culisa este înlocuită printr'un sistem de bare (v. fig.). Antrenarea tijei sertarului se face dela bara de avans DE, prin conjugarea a două mişcări individuale: prima mişcare e transmisă dela capul de cruce, prin intermediul barei de articulafie BE, la un capăt al barei de avans (E), iar cea de a doua se transmite dela contramanivela Of, prin intermediul sistemului de bare, la celălalt capăt al barei de avans (D). Sistemul de bare este articulat pe ca- drul locomotivei în două puncte fixe 0± şi 02. Biela de comandă IH a sistemului ,de bare acţionează bara HG, care mişcă pârghia de gradul întâiu FO-lG, care oscilează în jurul punctului de articulafie 0±. Bara HG este legată în punctul K (care poate descrie un arc de cerc) de bara 0l02, care poate oscila în jurul punctului de articulafie 02 şi este comandată de schimbătorul de mers. Schimbarea sensului de mers şi variafia gradului de admisiune sunt determinate de va-riajia pozif.ilor sistemului de bare fafă de cele două puncte de articulafie 0± şi 02. \ 2. ~ Trofimov [napopacnpeAejieHHe Tpo-(jDHMOBa; distribution T.; T. Steuerung; T. valve gear; T.-fele vezermu]: Distribufie cu sertar cilindric cu patru discuri, două calate şi două libere, care permite egalizarea presiunii pe cele două feţe ale pistonului, la mersul cu regulatorul închis (v. fig.). Discurile din spre capace suni calate pe tija sertarului, şi pot aluneca în interiorul discurilor libere. Acestea pot aluneca, prin intermediul segmenfilor, pe oglinda sertarului. Admi-siunea aburului este interioară. La mersul cu regulatorul deschis, presiunea aburului menţine în contact perechea de discuri calate şi perechea de discuri libere, şi sertarul funcţionează ca un sertar cilindric obişnuit. La mersul cu regulatorul închis, presiunea aburului nu mai acfionează în camera de disfribufie; discurile se desfac, iar canalele discurilor libere stabilesc legătura dintre cele două feţe ale pistonului, prin camera de •distribufie. Pentru evitarea şocurilor dintre discurile calate şi libere, deschiderea regulatorului trebue să se facă lent. Avantajul fafă de alte distribufii cu egalizare de presiunea (Nicolai) esfe că între discurile liber şi calat nu există o legătură prin resort, organ supus unor defectări dese, din cauza variaţiilor de temperatură din camera de distribufie. 3. Distribufie Voroşilovgrad LPZ [napopa-cnpeAejieHne B0p0mHJi0BrpaA JIII3; distribution V. LPZ.; V. LPZ. Steuerung; V. LPZ valve gear; V. LPZ vezermu]: Distribufie cu sertare cilindrice, şi la care culisa esfe înlocuită printr'un sistem de bare (v. fig.). Antrenarea tijei sertarului se face dela bara de avans DE, prin conjugarea a două mişcări individuale: prima mişcare e transmisă dela capul de cruce, prin intermediul barei de articulafie BE, la un capăt al barei de avans (E), iar cea de a doua se transmite dela contramanivela Ol, prin intermediul sistemului de bare, la celălalt capăt al barei de avans (D) Sistemul de bare este articulat pe cadrul loco-motivei, în două puncte fixe Ot, şi 02. Biela de comandă a sistemului acfionează direct bara G^, care oscilează în jurul punctului G±. Pozifia punctului de legătură este astfel determinată, încât GH = G±H. Bara GH mişcă pârghia de gradul întâiu FO±G, care poate oscila în jurul punctului de articulafie 0A. Bara Gi02 se poate roti în jurul punctului de articulafie 02, mişcarea ei fiind comandată de schimbătorul de mers. Prin diferitele pozifii pe cari le are sistemul de bare fajă de punctele O* şi 02 se determină schimbare© sensului de mers al locomotivei şi variafia gradului de admisiune. Distribuţia LPZ prezintă, faţă de distribuţia Baker, avantajul unui sistem mai simplu, uşor de comandat, şi, în special, o reducere a forţelor de frecare, şi deci o descărcare a sertarului. 4. Disfribufie la motorul cu ardere internă [pacnpeAejieHne ABHraTejin BHyTpeHHero_cro-paHHH; distribution dans le moteur â combustion interne;Steuerung der Verbrennungskraffmaschine, Steuerung des Verbrennungsmotors; internai combustion engine distribution; belsoegesu motor vezermuve]. Mş. ferm.: Ansamblul organelor unu» motor cu ardere internă cari comandă automat intrarea în cilindru a amestecului motor, respectiv a aerului comburant, şi evacuarea gazelor rămase după ardere, prin deschiderea şi închiderea la anumite momente, a orificiilor de admisiune şi de evacuare. încărcarea şi descărcarea cilindrului se poate comanda fie prin acţiunea directă a arborelui motor (la motoarele în patru timpi), fie prin dispozitive auxiliare (pompe sau suflante la motoarele îr> .240 doi timpi), fie prin ambele metode (la motoarele ! cu supraalimentare). Distribufia cuprinde organe de admisiune, organe de evacuare şi de antrenare. Prin organele de admisiune se permite introducerea încărcăturii în cilindru. La motoarele cu aspirafie mixtă (motoarele cu gaz şi cele cu carburator) există şi un organ de amestec (carburator, respectiv supapă de amestec) legat de distributie constructiv sau prin acfiune comună. La motoarele Diesel şi la motoarele cu explozie cu injecfie de combustibil sau cu insuflare de gaz, introducerea aerului şi a combustibilului se iace prin organe separate. Organele de evacuare servesc la evacuarea gazelor de ardere din cilindru. Organele de admisiune şi de evacuare pot fi supape, obturatoare, manşoane, etc. Uneori, rolul manşonului îl joacă însuşi pistonul motorului. Organele de antrenare sunt: mecanismul de antrenare de pe arborele motor (uneori arborele intermediar de distribufie), arborele cu came, respectiv discul cu came, tachetul (cu rolă, cu ciupercă, etc.), tija împingătoare şi culbutorul. La motoarele în doi timpi, organele de antrenare, de admisiune şi de evacuare sunt înlocuite prin însăşi acfiunea pistonului, sau prin excentrice antrenate de arborele motor şi acţionând fie sertare, fie manşoane concentrice cu cilindrul, şi cari joacă rolul supapelor. De obiceiu, atât motoarele cu explozie cât şi motoarele Diesel au două supape (de admisiune şi de evacuare). Formele speciale ale camerelor de combustie şi necesitatea de a mări orificiile- de intrare şi de ieşire a agentului motor impun, uneori, folosirea distribufiilor cu mai multe supape, atât pentru admisiune, cât şi pentru evacuare. Antrenarea arborelui cu came poate fi efectuată de arborele motor direct sau, mai rar, printr'un arbore intermediar. Arborele cu came poate fi antrenat prin angrenaje cilindrice, conice, cu şurub fără fine, cu lanf. Turafia arborelui cu came este jumătate din aceea a arborelui motor, ia motoarele în patru timpi, şi este egală cu a arborelui motor, la motoarele în doi timpi. La motoarele în stea în patru timpi, numărul cilindrilor pe o stea este impar, iar aprinderea se “face succesiv din doi în doi cilindri. Din aceste motive, când discul cu came se roteşte în acelaşi sens cu arborele motor, el are o turafie Yl Yl a "a n —-------' respectiv n~——r c-M c—1 când discul cu came se roteşte în sens contrar cu arborele mofor, c fiind numărul de cilindri şi na turafia arborelui motor. Supapele sunt acfionate fie prin culbutoare, fie direct prin camele calate pe arborele cu came. La distribufiile motoarelor cu gaz este montată, pe conducta de aspirafie a motorului, o supapă de amestec (v.), de obiceiu pe tija supapei de admisiune; ea comandă închiderea camerei de amestec dintre gaz şi aerul comburant. La unele tipuri de motoare, tija de împingere este înlocuită printr'un sistem hidraulic. După pozifia supapelor, deosebim: î. Distribufie cu supape atacate de jos [pacnpeflejieHHe c BepTHKajibHbiMH (ctoh-HHMH) KJîanaHaMH; distribution â soupapes at-taquees par le bas, distribution â soupapes latera-les; Steuerung mit stehenden Ventilen; vertical valve distribution; âlloszelepes vezermu]: Distribufie la care supapele de admisiu-ne şi de evacuare sunt verticale şi cu tija în jos, acfiona-rea efectuându-se deci de jos în sus (v. fig.). Arborele cu came este montat în carter. — Avantaje: Organele de antrenare ocupă un spa-fiu mic; conductele de admisiune şi de evacuare pot fi dispuse convenabil; cula-sa e mult simplificată, fiindcă nu mai cuprinde locaşurile de supape şi conductele; permite a-daptarea de supape de mare diametru şi de cursă mică. Desavantaje : plicat din de jos. I) piston; 2) bielă motoare; 3) arbore motor; 4) arbore cu came; 5) fachef; 6) tija supaoei; 7) ciuperca supapei. Blocul cilindric e com-cauza locaşului supapelor şi al conductelor; nu se poate aplica la motoarele Diesel cu camere suplementare de combustie. — Se foloseşte la anumite tipuri de motoare de automobil şi de motocicletă. 2. ~ cu supape atacate de sus [pacnpeAe-JieHHe c BHCHHHMH (nO^BeiIieHHblMH, ofepaT- Distribufie cu supape atacate de sus şi cu doi arbori'cu came. ?) capacul culasei; 2) arbore cu came; 3) culasă; 4) tija supapei; 5) resortul supapei; 6) feavă de admisiune; 7) supapă; 8) cilindru; 9) feavă de evacuare. 241 HbIMH) KJiananaMH; distribution â soupapes commandees par dessus, distribution â soupapes commandees en tete; Steuerung mit hăngenden Ventilen; inverted vertical valves distribution, drop valves distribution, sus-pended valves distribution; ttiggoszelepes vezer-mu]: Distribufie la care supapele de admisiune şi de evacuare au tija în 3 sus, ac|ionarea efecţuându- 1 ,se de sus în jos (v. fig.)* 2 Supapele sunt montate în ______________3 p_____ culasă şi se deschid spre ( I anteriorul cilindrului. Ele per- 1 mit adoptarea unor forme diferite pentru camera de combustie, respectiv folosirea de camere de combustie suplementare. La motoarele Diesel, cari au, în comparaţie cu motoarele cu explozie, un spafiu de compresiune mic, se folo- sesc excluziv distribufii cu supape atacate de sus. Acest sistem de distribufie este folosit, de asemenea, la motoarele de aviafie, unde se cere randament mare şi o Disfribuf e mare antidetonanfă. Cele mai multe motoare stabile şi mafine,sunt înzestrate cu papei. }) cu|bu(or . o astfel de distribufie, din 4) fmpingSloare . cauza ca aşezarea canalelor 5) ,achet; 6) arbore cj de distribuţie în culasa este came. 7) arbore mojor. ma, simpla decât în blocuj 8) bie|a mo) y) cilindrului (cazul distribufiei ■ * a 1 1 • \ P ’sîon ■ cu supape atacate de jos). Distribufia cu supape atacate de sus poate fi cu supape atacate de sus. Disfribufie cu supape atacate de sus, verticale (arborele cu came lateral, la jumătatea înălţimii cilindrului). 1) feavă de admisiune; 2) supapă; 3) culbutor; 4) bilă de contact; 5) tijă-suport al culbutoruiui; 6) tub de protecfiune; 7) tijă împingătoare; 8) piston; 9) cilindru. supape verticale sau înclinate. Sin. Distnbufie cu supape atârnate; Distribufie cu supape în cap. 1. Disfribufie cu supape atacate de sus, înclinate [pacnpe/ţeJieHHe e HaKjioHHbiMH KjianaHaMH; distribution â soupapes inclinees; Steuerung mit ge-neigt hăngenden Ventilen; inclined valves drs-tribution; hajlos szelepes vezermu]: Distribufie cu supape atacate de sus în jos, şi ale căror axe sunt înclinate fafă de axa cilindrului. Se foloseşte pentru diferite sisteme de camere de combustie, permite folosirea supapelor cu diametru mai mare, dar complică execuţia culasei, facând-o costisitoare (v. fig.). Antrenarea supapelor se face în trei feluri: Arbore cu came sau disc cu came (lamotoarele în stea), montat în carter; la motoarele în linie, antrenarea este în- Distribut'e cu supape înclinate greuiată;sistemul este (schema aşezării supapelor), aplicat mai ales la motoarele în V. — Arbore cu came deasupra culasei; sistemul cel mai simplu este prin culbutoare. — Doi arbori cu came, aşezafi deasupra culasei; sistemul e folosit rar, şi numai penfru motoare de puteri şi vitese mari (motoare pentru automobi le de curse şi pentru avioane). 2. ~ cu supape atacate de sus, verticale [pac-npeAGJieHHe c BepTHKajibHo noABeuieHHWMM KjianaHaMH; distribution a soupapes suspendues A i Distribufie cu supape atacate de sus, verHcale. a) arborele cu came aşezat lateral; b) arborele cu came deasupra culasei şi în axa cilindrului; c) arborele cu came deasupra culasei fi lateral fafă de axa cilindrului; d) arborele cu came deasupra culasei. La a), b) şi c) supapele sunf antrenate prin culbutori; Ia d) supapele sunt atacate direct, verticales; Steuerung mit senkrecht hăngenden Ventilen; vertical suspended valves distribution; tuggolegeş szelepes vezermu]: Distribufie cu supape atacate de sus în jos, şi ale căror axe sunt paralele cu axa cilindrului. Distribufia permite folosirea unei camere de combustie ine- i 1are, şi reclamă o construcţie a culasei care e mai simplă decât la distribuţiile cu supape înclinate, Antrenarea supapelor se poate face în, patru feluri: Cu un arbore cu came montat în carter; este distribuţia răspândită la motoarete cu explozie, la motoarele Diesel marine şi Diesel rapide (v. fig. sub Distribuţie cu supape atacate de sus); — Cu un arbore cu came aşezat la jumătatea înălţimii motorului şi în afara carterului; transmisiunea se face obişnuit cu lan}; se foloseşte la motoarele lente. — Cu arborele cu came montat deasupra sau lateral faţă de culasă; distribuţia prezintă avantajul că se pot suprima, uneori, culbutoarele, tachefii şi iijele, ceea ce permite vitese mari ale supapelor, fiindcă se reduce masa în mişcare, care provoacă mişcările de perturbaţie; este o distribuţie folosită mai ales la motoarele de avion şi de automotoare (v. fig.)* “ Cu doi arbori cu came, pentru supapele de adrrisiune, respectiv de evacuare (v. fig. sub Distribuţie cu supape atacate de sus); sistem folosit mai rar. 1. Distribufie cu supape cu dispoziţie mixtă [pacnpeAejieHKecocMeinaHHbiMH KJianaHaMH; distribution â soupa- pesâdisposition mixte; Steuerung mit ge-mischter Ventilanord-nung; mixed disposi-tion valves distribution; vegyes elende-zesu szelepes vezermu]: Distribuţie la care cele două supape(de admisiune şi de evacuare) sunt atacate una de sus în jos, iar cealaltă de jos în sus (v. fig.). De obiceiu, prima este atacată pr n tijă de împingere şi culbutor, iar a doua prin tachet. Este un sistem folosit puţin, întru cât se complică atât culasa, cât , . ... DistnbuJ.e cu supape cu dis- ?l. C;ar!erUtl m°torului- pozifie mixta. Sin.? Distribuţie cu su- Cilindru; 2) piston; 3) bielă; pape opuse. 4) supapă atacată de sus; 5) cul- 2. ^ CU SUpape butor; 6) tijă de împingere; 7) bu- opuse. V. Distribuţie iie; 8) supapă atacată de jos; 9) CU supape cu dispo- tachet: f0> camă; "^ore cu ziţie mixtă. . came. 3. Distribufie fără supape [6ecKJianaHHoe pacnpe^ejieHHe; distribution sans soupapes; Ventillosesteuerung; valveless gear; szelep nel-kuli. vezermu]: Distribuţie la motoare cu ardere internă, la care introducerea şi evacuarea agentului motor nu se face prin supape. Este cazul general al motoarelor în doi timpi şi, uneori, al motoarelor în patru timpi. —- Deosebim: 4. ~ cu manşon [30Ji0THHK0B0e pacripe-^eJieHHe c MycjDTOH; distribution par manchon; Schieberbuchsensteuerung; sleeve valve gear; karmanttyus vezermu]: Distribuţie la care deschiderea şi închiderea luminilor de admisiune şi de evacuare se fac prin deplasarea unuia sau a două manşoane. La tipul cu două man- -şoane (de admisiune şi de evacuare), .manşoa-nele sunt coaxiale şi interpuse între piston şi cilindru. Fiecare manşon este înzestrat cu fante, cari ajung în dreptul fantelor cilindrului în momentele de evacuare, respectiv de admisiune. Manşoanele sunt antrenate prin excentrice. La unele tipuri de motoare, distribuţia are un singur manşon cu două rânduri de fante, cari ajung succesiv în faţa seriilor de fante Distribuţie cu manşon. /) fantă de evacuare; 2) manşon inferior; 3) manşon exterior; 4) fantă de admisiune 5) legătura cu arborele de distribufie. ale cilindrului, permiţând evacuarea şi admisiunea. Manşonul este antrenat de un excentric. Avantaje: O mai buna umplere acilindrului, prinmărirea secjiuni-lorde admisiune şi de evacuare; o mărire a compresiunii; economie, prin faptul că motorul are o culasă simplă şi uniformă, care nu prilejueşfe formarea punctelor calde. Desavantaje: Intercalarea manşonului împiedecă răcirea; ungerea este defectuoasă; reclamă demontarea integrală a motorului, când se produce un defect la distribufie. Distribuţia cu manşon se foloseşte la motoarele de aviafie de mare putere. 5. ~ cu manşon rotativ [30JI0THHK0B0e pacnpe/ţejieHHe c Bpa-matomencH Myc|)TOH; distribution par manchon rotatif; Drehschiebersteu-erung, Drehschieber- buchsensteuerung; rotery sleeve valve gear; forgo-karmanttyusvezermu]: Distribufie la motoarele cu ardere internă, la care supapele suntînlocuite printr'un manşoncu o serie de fante cari ajung, succesiv, în fafa fantelor de admisiune şi de evacuare ale cilindrului (v. fig.). | Manşonul efectuează miş-i carea rezultantă a unei mişcări de rotafie şi a | uneia alternative, impri-! mată de o manivelă al cărei Distribufie cu manşon rotativ. 1) fantă de evacuare; 2 man şon rotativ; -3) fantă de admisiune; 4) arbore de dtsiri-bufie cu articulafie sferică. buton se leagă de marginea inferioară a manşonului printr'o 243 articulafie sferica. Desavantaje: Preţ mare, temperatură înaltă a manşonului, etanşare redusă, ungere grea. Avantaje: Suplefă şi putere masică mare. Se foloseşte la unele motoare în stea cu răcire de aer. 1. Distribufie cu obturator rotati vtpacnpe/ţejie-HHeCBpan;aK)mHMCH06TK)paT0p0M;distribution â obturateur rotatif; Steuerung mit Drehverschlulj, Steuerung mit Rundver-schluFf; rotary obturatorval-ve gear; forgozâru vezermu]: Distribufie la mo- toarele cu ardere internă, la care supapele sunt în- ' locuite printr'un obturator montat în capul cilindrului, direct opus pistonului, şi animat de o mişcare de rotafie uniformă, Prin canalele ce-l străbat, obturatorul pune cilindrul, succesiv, în legătură cu canalul de admisiune şi de evacuare. Avantaje: Obturatorul având o mişcare de rotafie nu este supus solicitării forţelor de inerfie, provocate de mişcarea alternativă, cum este în cazul supapelor; supapele dau vibraţii prin mişcarea neuniformă,şi deci provoacă un Distribuţie cu obturator mers sgomotos, spre deosebire de obturatoare; nu reclama reglaje periodice, feavă de evacuare; 3) obtu-ca supapele; lumina des- rafor fo^tiv cilindric, cu chisă de obturator esfe mai douâ canale (de admisiune mare decât a supapei, unde de evacuare; 4) piston, intervine talerul şi tija (la secfiune de canal şi la tu rafie egală, amestecul carburant aspirat este sporit cu cca 25°/o); motorul poate funcfiona cu un raport de compresiune superior, fără detonajie, fiindcă nu are punctele calde create de supapele încălzite în timpul funcfionării; se măreşte puterea masică. In schimb, are desavan- Distribuţie cu obturator cilin-tajul că impune O un- drlc orizontal (cu un canal), gere îngrijită CU uleiuri v admisiune; 2} evacuare; speciale. — Deosebim: cilindru; 4) obturator ro- 2. *** CU obturator c*lindric, cu un singur cilindric orizontal [pac- canai» servind !a admisiune npe^ejieHHe C ropH- ?' evacuare. 30HTajIbHbIM IţHJIHHAPHHeCKHM 06TK)paT0p0M; distribution â obturateur cylindrique horizontal; Steuerung mit zylindrischem waagerechtem Ver-sch-lufj; horizontal cylindrica! obturator valve gear; vizszinfes hengereszâru vezermu]: Distribufie cu obturator cilindric, care se roteşte uniform într'un rotativ. 1) feavă de admisiune; 2) locaş din culasa motorului (v. fig.). Obturatorul are axa perpendiculară pe axa cilindrului şi are Disfribufie cu obturator cilindric orizontal (cu două canale î) admisiune; 2) evacuare; 3) cilindru; 4) obturator rotativ cilindric, cu admisiune de evacuare de-a-lungul arborelui obturatorului; 5) arborele obturatorului. unu sau două canale prin cari pune cilindrul în legătură cu canalele de admisiune şi de evacuare. Frecarea obturatorului este mult redusă, dar etanşeitatea esfe mică, iar secfiunile canalelor de admisiune şi de evacuare sunt limitate. Uneori, ultimul desavantaj se remediază, înzestrând obturatorul cilindric cu un singur canal care efectuează atât admisiunea cât şi evacuarea. s. ~ cu obturator cilindric vertical [pacnpe-flejieHHe c BepTHKajibHbiM i^hjihhaphhcckhm 06TK)paT0p0M; distribution â boisseau rotatif vertical; Steuerung mit zylindrischem Vertikalver-schlufj; vertical cylindrical obturator valve gear; fiig-gohengereszâru vezermu]: Distribufie cu obturator cilindric coaxial cu cilindrul şi rotindu-se uniform în jurul axei cilindrului (v. fig.,p. 244). Obturatorul este înzestrat cu fante cari pun cilindrul, succesiv, în legătură cu canalul de admisiune, cu două bujii de aprindere şi cu canalul de evacuare. Prezintă avantajul că se poate demonta uşor, are frecare mică şi permite vitese mari pentru motor. 4. ~ cu obturator cu platou [pacnpeflejieHHe C AHCKOBbIM 06TK)paT0-pOM; distribution â obturateur â plateau; Steuerung mit Verschlufjscheibe; disc obturator valve gear; zârotârcsâs vezermu]: Distribufie la motoarele cu ar dere internă, cm obturator constituit dintr'un platou aplicat pe fundul culasei şi înzestrat cu o deschidere prin care pune cilindrul, succesiv, în legătură cu canalul de admisiune şi de evacuare (v. fig.) Legătura dintre arborele motor şi arborele obturatorului se face printr'un arbore intermediar şi prin angrenaje. Fafă de avantajele obişnuite ale obturatorului, Distribufie cu obturate' cu platou, feavă de admisiune feavă de evacuare arbore de antrenare a platoului; 4) platou cu canal, acoperind, suc-ces'iv, nouă cilindri; 5) 1) 2) 3) plsîon. prezintă desavantajele că are frecare mare între platou şi culasă, sub presiunea gazelor de ar- ie* 244 dere, şi că dimensiunile orificiilor de admisiune I tate deasupra cilindrului şi obturatorului, în casete şi de evacuare sunt reduse. I speciale, cari să preia apăsarea gazelor pe ob- Unele obturatoare cu platou sunt de formă conică, prin aceasta putându-se mări secfiunile orificiilor de admisiune şi de evacuare; totuşi, apăsarea pe platou persistă. Pentru micşorarea ei, obturatoarele cu platou de formă conică au fost înzestrate, uneori, cu inele de etanşare înconjurând orificiile de admisiune şi de evacuare şi cu rulmenţi cu bile sau cu role conice, mon- Distribufie cu obiurafor cilindric vertical. 1) canalul de intrare al aerului de răcire a obturatorului; 2) palier cu bile; 3) cana! de ieşire a aerului de răcire a obturatorului; 4) obturator cilindric vertical rotativ; 5) cămaşa cilindrului; 6) cameră de combustie cuprinsă în obturatorul cilindric; 7) piston; 8) arborele de distribufie; 9) angrenaje de antrenare a arborelui obturatorului; 10) arborele obturatorului; 11) locaşurile bujiilor; 12) canal de admisiune; 13) canal de evacuare. turator. Etanşeitatea se obfine printr'un inel de etanşare între cămaşa cilindrului şi obturator şi printr'un resort elicoidal, convenabil situat, pentru a menfine un contact strâns între obturator şi locaşul său. Canalele de ungere sunt circulare, sinusoidale (de jur împrejurul obturatorului) şi după generatoarele conului (de o parte şi de alta a orificiilor de admisiune şi de evacuare), ele fiind alimentate prin două orificii aşezate în locaşul obturatorului, la partea superioară şi la partea inferioară a lui. Uleiul intră prin depresiunea creată de piston. Forma obturatorului împiedecă detonafia chiar la carburanţi cu cifra octanică 65 şi la motoare cu un raport de compresiune foarte ridicat; ea permite un amestec mai intim ai comburantului cu combustibilul. 245 1. ~ cu obturator sferic [pacnpefleJieHHe c ccJjepHHecKHM o6TiopaTopoM; distribution â obturateur spherique; Steuerung mit sphări-schem Verschlulj; spherical obturator gearing; golyozărâsu vezermu]: Distribufie cu obturator sferic, care se roteşte uniform In culasa şi în partea superioară a cilindrului, în jurul unei axe care coincide cu axa cilindrului (v. fig.)* Cilindrul are un singur orificiu pentru admisiune şi evacuare, care este pus, succesiv, în legătură cu două orificii de admisiune şi cu două orificii de evacuare, prin intermediul obturatorului care are un canal cu trei drumuri. Prezintă avantajul că obturatorul este echilibrat. 2. Distribufie cu sertar [30JI0THHK0- Boe pacnpe^ejie-HHe; distribution â ti- dugattyus vezermu]: Distribufie la motoarele în doi timpi, la cari admisiunea şi evacuarea Distribuţie cu obturator sferic. î) canale de admisiune; 2) canale de evacuare; 3) obturator sferic rotativ; 4) cilindru; 5) piston. Distribufie cu sertar. 1) cilindru!; 2) arbore de distribuţie; 3) bata de comandă roir; Schiebersteuerung; slide valve gear; folaty tyus vezermu]: Distribufie la unele motoare j distribuţiei; 4) pârghie de comandă; 5) sertar; 6) 'fantă [de Diesel în doi timpi (v. fig.), la care fantele admisiune; 7) pisfon; 8) fantă de evacuare, de admisiune şi de evacuare sunt aşezate la; aceeaşi înălfime în cilindru. Sertarul, antrenat de ! se fac prin însăşi deplasarea pistonului, care către arborele cu came, efectuează numai des- descopere, în cursa sa, luminile de admi-chiderea si închiderea fantelor de admisiune. siune şi de evacuare (v. fig.). La acest fel de •r j ; i j k i I t ? ! .4? rji l:1 'V " 5 ! : _J' l( ) a b c d Distribuţie prin piston, la motoarele în doi timpi, a) prin curent transversal; b) tip MAN c) tip Krupp; d) tip AEG. f) fantă penfru introducerea amestecului combustibil-comburant; 2) fantă pentru evacuarea gazelor de ardere; 3) pisfon. s. Distribufie prin piston [nopuiHeBoe pac- i distribuţie, supraîncălzirea pistonului impune o npefleJieHHe; distribution par piston; Kolben- ungere mai îngrijită şi provoacă o uzură mai sfeuerung ; piston valve gear; motorhenger j mare a inelelor de pistoane (segmenfi). 246 După dispoziţia cilindrilor, deosebim: 1. Disfribufie de motor cu cilindrii în linie [pacnpe^ejieHHe jţBHraTejieH c iţHjiHH/ţpaMH pacnoJiOJKeHHbiMH B o^hh pnfl; distribution pour moteurs â cylindres en ligne; Motorsteuerung bei den Zylindern in Reihe; valve gear for motors with cylinders in line; sorhengeres motor vezermuve]: Distribufie folosită la motoarele cu mai mulţi cilindri în linie, şi care poate fi oricare din distribuţiile clasificate mai sus, după poziţia arborelui cu came şi a supapelor. Supapele in-clinate trebue să fie într'un plan vertical, perpendicular pe arborele motor. In general, motoarele cu cilindrii în linie au un singur arbore cu came, iar camele de admisiune şi de evacuare alternează într'o anumită ordine. 2. ~ de motor cu cilindrii în stea şi în dublă stea [pacnpe/ţejieHHe ABHraTeJien c u,hjihh- I Distribuţia unui moic /‘■•/X) dispoziţia cilindrilor; î) garnitură de cauciuc; 2) împingătoare; 5) galet; 6) caseta galetului; 7) bulonul galetu came; 10) inel exterior; 11) inel interior; 12) spin (stiff suportului; 15) piuliţă de blocare; 16) palier cu bile; intermediar; 20) coroana di: ftpaMH pacnojiomeHHbiMH b (jpopMe npocTOH H flBOHHOft 3BG3/ţbl; distribution pour moteurs en efoile et en double etoile; Steuerung bei den Ein-fach-und Doppelsternmotoren; valve gear for sing-le star and double star motors; egycsillagu es ketcsillagu motorok vezermuve]: La distribuţia folosită la motoarele cu mai mulţi cilindri dispuşi în stea sau în dublă stea, arborele cu came este înlocuit cu un disc cu mai multe came, fiecărui cilindru corespunzându-i o camă (v .fig.). Tijele de împingere sunt îmbrăcate fiecare într'o manta tubulară, iar culbutoarele sunt acoperite cu o manta unică. Fiecare stea are un disc cu came. 3. ~ de motor cu cilindrii în V, în W, Y, X şi în H [pacnpe^ejieHHe ABHraTejien c JiHHApaMH pacnojiojKeHHbiMH b c|)opMe V,W, Y, X, H H; distribution pour moteurs â cylindres en V, W, Y, X, et H; Motorsteuerung bei den V, W, Y, X und H-fdrmig angeordneten Zylindern; valve gear for V, W, Y, X and H-type motors; V, W, Y, X. H hengeres motorok vezermuve]: Distribuţie folosită la motoarele cu mai mulţi cilindri aşezaţi în V, în W, Y, X şi H, şi r cu o singură stea. bucea de fricţiune; 3) tijă împingătoare; 4) locaşul tijei lui; 8) şurub de fixare; 9) suportul coroanei discului cu de fixare a inelelor; 13) pinion de transmisiune; 14) capacu! 17) palier cu bile; 18) antretoază de rulare; 19) arbore icului cu came; 21) angrenaj. care poate fi oricare din sistemele de distribuţie dela motoarele cu cilindrii în linie (v. fig., p. 247), La motoarele cu cilindrii în V, distribuţia poate avea un singur arbore cu came pentru ambele linii de cilindri, sau câte un arbore cu came pentru fiecare linie. Sistemul din urmă se aplică, de obi- *247 ceiu; ia motoarele de aviafie. Uneori se folosesc trei arbori cu came pentru cele două linii; unul came). 1) arbori cu came; 2) culbutori. antrenează supapele de admisiune ale ambelor .{inii, şi ceilalţi doi, supapele de evacuare. 1. Distribuţie de motor cu cilindri opuşi ■[ pacnpejţejieHHe ABHraTejiH c uporaBOJie-.McaiiţHMH iţHJlHHjţpaMH; distribution pour moteur plat, â rangees de cylindres directement oppo-ses (flat-twin); Steuerung bei dem Boxermotor; flaţtwin motor valve gear; ellenhengeres motor vezermuve]: Distribufie folosită la motoarele cu doi cilindri opuşi. Este un caz particular al motoarelor în V, unghiul axelor cilindrilor fiind de 180°. Distribufia are, de obiceiu, câte un arbore •eu came pentru fiecare linie de cilindri. 2. ~ de motor cu cilindri separafi [pacnpe-jţejieHHe ABHraTejura c OT^eJibHbiMH ijhjihh-4paMH; distribution pour moteurs â cylindres se-•pares; Steuerung bei Motoren mit einzeln ste-Jienden Zylindern; valve gear for motors with separate cylinders; kulonhengeres motorok vezermuve]: Distribufie folosită la motoarele cu mai mulţi cilindri turnaţi separat. Această execuţie permite o libertate mai mare în modul de aşezare a distribuţiei. La motoarele mari, cu gaz, arborele cu came se aşază, de obiceiu, paralel cu axele cilindrilor, iar supapele, perpendicular. La motoarele mici, monocilindrice, arborele cu came este, de obiceiu, paralel cu arborele motor. La motoarele orizontale, arborele cu came este adesea perpendicular pe arborele motor. La motoarele de motociclete, arborele cu came este situat deasupra cilindrului. 3. Distribufie cu inversare de mers [pacnpe-AejieHHe c nepeMeHOH xofta MauiHHbi; distribution â renversement de marche; Umsteuerung; reversal valve gear; âtâllithato vezermu], Mş. ferm.; Distribuţie care permite inversarea sensului de mers la motoarele Diesel marine. La motoarele Diesel în patru timpi, schimbarea sensului de rotaţie a motorului se obţine obişnuit prin deplasarea longitudinală a arborelui cu came, care aduce, în dreptul tachetului, al doilea rând de came. Prin această deplasare, fazele din ciclu au corespondenţa din tablou (v.). La motoarele în doi timpi, inversarea sensului de mers se obţine, fie prin deplasarea pisto- nului, astfel încât deschiderea şi închiderea evacuării să se inverseze, fie prin rotirea arborelui cu came cu un anumit unghiu fafă de arborele motor. V. Inversor de mers la motoarele marine. Mersul înainte Mersul î prima variantă napoi a doua variantă expansiune evacuare admisiune compresiune compresiune expansiune evacuare admisiune evacuare admişi une compresiune expansiune 4. Distribufie de demaror [nycK0B0e pac-npeAGJieHHe; distribution pour la mise en marche; Anlafysteuerung; starter gear; inditâsi vezermu]. Mş. ferm.: Distribufie aplicată la demarorul cu aer comprimat al unui motor cu ardere internă. Acfionarea distribufiei se poate face mecanic sau pneumatic. La distribuţia cu antrenare mecanică, supapa de demarare este deplasată printr'o tijă de împingere acţionată de o manivelă. Când se deschide supapa de demarare, aerul sau gazul comprimat pătrund în cilindrul motorului, care funcţionează pe durata demarării ca motor cu aer sau cu gaz comprimat. Supapa de demarare este înzestrată, uneori, cu un piston amortisor. La distribuţia pneumatică, deplasarea supapelor se face prin aer comprimat, care acHonează asupra unui pisfon montat la capătul liber al tijei supapei. Motoarele mici sunt înzestrate cu robinet de reţinere cu supapa, care permite intrarea aerului comprimat numai pentru demarare. 5. Distribufie la maşini-unelte pneumatice [pacnpeAejieHHe ajih nHeBMaTHHecKHX hh-CTpyMGHTOB; distribution pour machines-outils â air comprime; Steuerung der Pre^luft-Werk-zeugmaschinen; distribution for pneumatic ma-chine-tools; legnyomâsos szerszâmgepek vezermuve]. Mec.: Ansamblul organelor unei maşini-unelte pneumatice, cari distribue aerul comprimat la organele de lucru ale maşinii, şi permit evacuarea în exterior a aerului, după expansiune. După direcţia de mişcare a aerului, deosebim: 6. Distribufie cu contracurent [npoTHBOTOHHoe napopacnpeAejieHHe; distribution â contrecou-rant; Wechselstromsteuerung; counter current distribution; vâltoâramu vezermu]: Distribuţie la care orificiile sunt dispuse astfel, încât curentul de admisiune este contrar curentului de evacuare. Ea reduce foarte mult pierderile de aer şi este folosită la distribuţia cu sertar de admisiune şi evacuare. ?. ~ cu echicurent [npHMOTOHHoe napopac-npe/ţejieHHe; distribution â equicourant; Gleich-stromsteuerung ; parai lei current distribution ; egyenâramu vezermu]: Distribuţie la care orificiile de intrare sunt dispuse astfel, încât aerul se scurge neîntrerupt în aceeaşi direcţie. Aceasta dă loc la mari pierderi de aer; de aceea se foloseşte numai la maşini mici. . i 248 După, mişcarea uneltei, deosebim: î. Disfribufie la maşini-unelie pneumatice de percusie [pacnpeflejieHHe ^jih HHCTpyMeHTOB y#apHGro 6ypeHHH; distribution pour machines--outils pneumatiques â percussion; Steuerung der Pretj luftschlag- Werkzeugmaschinen ; distribution for pneurrat.c percussion machine-tools; legnyo-mssos uto-szerszâmgepek vezermuve]: Distribufie la maşini-unelie, care acţionează unelte funcţionând prin percusie. — Exemple: 2. ~ cu supapă de admisiune [pacnpe-AejieHne c BcacbiBaiomHM (BnycKHbiM) Kjia-HâHOM; distribution â soupape d'admission; Ein-lafjsteuerung ; distribu-iion with inlet valve; be-omloszelepes vezermu]: Distribuţie la care orificiile de evacuare a aerului sunt descoperite prin mişcarea pistonului de lucru, tar supapa de admisiune lucrează automat prin diferenţa de presiune dintre canalul de aer comprimat proaspăt şi interiorul cilindrului. Ca organ mobil al supapei se folosesc bile, duble conuri, discuri, clape, foi de arc, etc. Această distribuţie este, în general, cu echicurent. 3. ~ fără supape [6ecKjianaHHoe pacnpe-flejieHHe; distribution sans soupapes; ventillose Steuerung; valveless distribution'; szelepnelkiili ve- cu trepte. Se foloseşte numai la maşinile mici şs foarte rapide, de ex. 1a ciocane de curăţit depunerile de piatră. 4. ~ cu sertar de admisiune şi de evacuare [pacnpe#ejieHHe e 30jiothhkom Bnycna ii BbinyCKa (BbiXJlona); distribution â tiroir d'admission et d'echappement; Schiebereinlafj- und Auslaljsteuerung; dislribution with in-let and ex-haust slide valve; beomlo es kiomlo tolattyus vezermu]: Distribuţie cu orificiile de admisiune 1 V misiune. J) cilindt'u; 2) piston; 3) bilă; 4) canale de admisiune; 5) canal principal de admisiune; 6) or i fi ci i ce evacuare. Distribuţie fără supape, prin piston cilindric. 1) corpui ^cilindrul) port-uneltei pneumatice; 2) piston cilindric; 3 unealta de lucru; 4) canale de aer; 5) orificiul de admisiune a aerului comprimat; 6)orificii de evacuare a eerului. zermu]: Distribuţie la care aerul comprimat lucrează direct asupra pistonului, fără a se folosi crgane speciale pentru distribuţie. Orificiile de intrare şi de ieşire ale aerului sunt închise şi deschise prin mişcarea alternativă a pistonului. Deosebim: dis- 1 \ ~/W^ Distribufie fără supepe, prin piston cu trepte, f) corpul (cilindrul) port-uneltei; 2) piston cilindric cu trepte; 3) unealta de lucru; t4) cana’e de aer In piston; 5) orificiu de admisiune a aerului comprimat; 6) oriticîi de evacuare. fribuţie prin piston cilindric şi distribuţie prin piston 3 ? 4 Disir bujie cu sertar plin de admisiune şi de evccuare. 1) corpul (cilindrul) port-uneltei; 2) piston de lucru; 5) unealta de lucru; 4) canale de aer; 5) admisiunea aerului comprimat; 6) evacuarea aerului; 7) sertar diferenfial plin. şi de evacuare a aerului comandate de un sertar. Sertarul poate fi plin (v. fig.) sau tibular (v. figura sub Ciocan pneumatic). Sertarul se deplasează sub acţiunea diferenţelor de presiune, prin faptul că pistonul de lucru, în mişcarea sa alte r-nativă, deschide sau închide nişte canale de aer. j 5- Distribuţie la maşini-unelte pneumatice cu rotor cu lamele [pacnpe,nejieHHe ajih miCTpy-MeHTOB C njiaCTHHHaTblM potopom; distribu-| tion pour machines-outils pneumatiques avec | rotor â lamelles ; Steuerung der Prefjluft-Werk-; zeugmaschinen mit Lamellenrotor; distribution at the pneumatic machine-tools with lamelles rotor; legnyomâsos lemezrotoros szerszâm-i gepek vezermuve]: Distribuţie automată la | maşini-unelte pneumatice cu rotor cu lamele. Ea ; poate fi prin sertare sau prin supape vibratoare, j cari închid şi deschid admisiunea şi evacuarea. I 6. ~ la maşini-unelte pneumatice, rofafiver cu pistoane [pacnpe^ejieHHe ajih imeBMaTH-necKHX BpamaioiiţHXCH HiicxpyMemoB c nopillHJiMH; distribution pour machines-oulils pneumatiques rotatives â pistons; Steuerung der Prefjluft-Kolbenwerkzeugmaschinen mit Drehbewe-gung; disiribution of rotating pneumatic machine-tools wiih pistons; legnyomâsos forgodugattyus szerszâmgepek vezermuve]: Ansamblul organelor de distribuţie ale maşinilor pneumatice rotative cu pistoane. Organul principal al distribuţiei esfe un sertar cilindric rotitor, comandat prin angrenaje de arborele cotit al maşinii. Sertarul stabileşte^ pe rând, legăturile cilindrilor cu conducta de alimentare cu aer comprimat şi cu atmosfera; este acţionat şi de regulatorul de vitesă centrifug al maşinii. Se foloseşte la maşini de găurit, de rectificat, la macarale, ia motoare pneumatice, eic, V. figura sub Burghiu, maşină portativă de găurit, cu 7. Distribufiei, reglarea ~ [ycTaHOBKâ pac-npeAejieHHfl (napopacnpe/ţejieHHfl); reglage de la distribution; Einstellung der Steuerung; gear seiting; a vezermu beâllitâsa]. Mş. ferm.: 249“ Operaţiunea, efectuată în atelier, de măsurare, verificare şi aranjare a organelor distribuţiei (exterioare şi interioare), pentru a se realiza o funcţionare a maşinii cât mai apropiată de funcţionarea maşinii teoretice proiectate. Operaţiunea se efectuează prin metode cari diferă după felul şi construcţia maşinilor. 1. Distribufiei, reglarea ~ la maşinile cu abur [ycTaHOBKa pacnpeflejieHHfl napoBbix MaiiiHH; reglage de la distribution des machines â vapeur; Einstellung der Steuerung der Dampfmaschinen; steam engine gear setting; a gozgepek vezer-muvenek beâllitâsa]: Reglare a distribuţiei la maşinile cu abur, care se efectuează, la maşinile monocilmdrice, după datele de comparaţie ale diagramelor indicate pe ambele feţe ale pistonului, prin varierea lungimilor barelor de comandă din sistemul de distribuţie*. La maşinile policilindrice se compară între ele datele diagramelor dela toţi cilindrii. 2. reglarea ~ la locomotive [yciaHOBKa îiapopacnpe,lţeJieHHH nap0B030B; reglage de \a distribution des locomotives; Einstellung der Steuerung der Lokomotiven; locomotive gear setting; a mozdony vezermuvenek beâllităsa]: Reglare prin care se caută să se realizeze o funcţionare cât mai bună a mecanismului motor al locomotivei. Verificarea funcţionării mecanismului motor se efectuează prin ridicarea diagramelor indicate, pe fiecare faţă a pistoanelor, pentru toţi cilindrii locomotivelor. Succesiunea regulată a fazelor de distribuţie pe diagrame, şi egalitatea suprafeţelor diagramelor cu o toleranţă de 5°/0, asigură funcţionarea perfectă a mecanismului motor. Această funcţionare fiind comandată de către distribuţie, reglarea este bine făcută când se admite aceeaşi cantitate de abur în fiecare cilindru (locomotive gemene) şi pe fiecare faţă a pistonului. Reglarea se reduce deci !a determinarea dimensiunilor exacte ale diferitelor piese ale distribuţiei. Operaţiunea de reglare diferă după cum locomotiva este cu cilindri gemeni sau compound, după numărul cilindrilor şi după sistemul distribuţiei exterioare şi interioare. Reglarea se poate efectua când locomotiva e în stare rece sau când e în stare caldă prin vcria-ţia relativă a lungimilor şi a poziţiei pieselor cari compun distribuţia. s. reglarea ~ unui motor cu ardere internă i [ycTaHOBKa pacnpeflejie.HHfi /ţBHraTejin BHyT-peHHero eropailHH; reglage de la diitribution d'un moteur; Einstellung einer Motorsteuerung; motor gear setting; belsoegesu mctor vezermuvenek beâllitâsa]: Stabilirea poziţiilor relative ale organelor cari compun o distribuţie, în aşa fel încât admisiunea şi evacuarea să se efectueze în momentele şi duratele cele mai convenabile, cari determină, pentru vitesa de regim, un ciclu real cât mai apropiat de ciclul teoretic. In acest caz, se presupun realizate, în prealabil, anumite condiţiuni esenţiale: avansul corect la aprindere, camera de compresiune cu volumul din calcul, presiunile de compresiune şi explozie sau ardere I să fie cele stabilite. Reglarea distribuţiei se poate face prin reglarea lungimii tijei supapelor, a lungimii tijelor de împingere, sau a şuruburilor de reglaj ale culbutoarelor. O reglare mai corectă se poate face dacă se foloseşte (când există) o diagramă a distribuţiei, care să de® unghiurile de întârziere pentru deschiderea şi închiderea supapei de admisiune, şi unghiurile de avans şi de întârziere pentru închiderea şi deschiderea supapei de evacuare. Metodele de reglare variază după cum motorul este mono-sau policilindric şi după dispoziţia cilindrilor. 4. Distribufie prin transmisiune hidraulică [pacnpeAejieHHe nyTeM rHApaBjraHecKoft ne-pe/ţa4M; distribution â transmission hydrauliquer Steuerung mit hydraulischer Bewegungsuber-tragung; valve gear by hydraulic transmission; hidraulikus hajtâsu vezermu]. Mş. ferm.: Distri-bujie aplicată la injectoarele de combustibil motor ale motoarelor Diesel, la cari injecţia este comandată printr'o transmisiune hidraulică* efectuată de însuşi combustibilul motor. V. sub in- jector de mofor Die- sel. 5. Distribufie compensată [KOMneticH-poBBHHoe (ypaBHo-BemeHHoe) pacnpe-/ţeJieHHe; distribution compensee; kompen-sierte Steuerung; com-pensated valve gear; kompenzâlt vezermu]. Mş. ferm.: Distribuţie de motoare cu ardere internă, la care materialul şi lungimea organelor componente, ca şi legăturile lor, sunt astfel alese, încât, pentru orice dilataţie, jocul dintre rolele culbutorului şi capul tijei supapei să rămână practic invariabil (v. fig.). Men- ; ţinerea invariabilă a jocului este necesară la motoarele fa cari o variaţie a momentului sau a duratei de închidere sau de deschidere a supapelor ar putea influenţa buna funcţionare a motorului. Se foloseşte la unele motoare de aviaţie, cu cilindrii în stea. 6. District metalifer [MeTajuiOHOCHbiH, py^o-hochwh yqacTOK, paHOH; district metallifere; Schema compensaţiei unei distribuţii. AAN plan c'e bazi; A) şi A') punct de atac al culbutorului (la rece şi la cald) ; 8) punct de arficulafie în're culbutor şi tija împingăto3re; O) şi G') punct de articulaţie & culbutorului (la rece şi ia cald) cu suportul lui; C) şi C') punct de fixare al suporiu-lui (la rece şi la cald),-E) şi £') punct e S206H2. O soluţie concentrată de acid ditionic, cu o densitate mai mare de 1,347, se descompune în S02 şi în H2S04. Ditionaţii alcalini sunt foarte stabili, spre deosebire de cei 'ai metalelor grele. Ditionaţii cristalizează cu 2"’6 molecule de apă de cristalizare. 9. Ditionic, acid V. sub Ditionaţi. 10. Diuretic [MOHerOHHblH; diuretique; Diure-tikum; diuretic; diuretikus]. Farm.: Medicament care măreşte excreţia urinară, fie direct, influenţând funcţiunea rinichilor, fie indirect, prin modificarea circulaţiei şi a presiunii sangvine. 11. Diuretină. Farm,: Amestec de teobro- mină şi salicilat de sodiu. E o pulbere albă, amorfă, fără miros, cu gust dulceag, solubilă în apă, diuretică (N. D.). Sin. Theosal (N. D.), Theonasal (N. D.), Teobromină natrosalicilică. 12. Diurn [e>KeAHeBHbiH, cyTOHHbiiî; diurne; tăglich; diurnal; napi, naponkent]: 1. Calitatea unei măsurători, a unei operaţiuni sau a unei consideraţii, de a privi fenomenele din intervalul de 24 de ore. — 2. Calitatea unei măsurători, a unei operaţiuni sau a unei consideraţii, de a privi fenomenele dela răsăritul până la apusul Soarelui (prin opoziţie cu nocturn). —3.Calitatea unor animale de a umbla numai ziua. — 4. Calitatea unor plante, în special a unor fiori, de a fi deschise numai ziua. 13. Diurnă, mişcare ~ [cyTOHHoe /ţBroKeHHe; mouvement diurne; tăgliche scheinbare Bewe-gung; diurnal movement; latszolagos napi moz-gâs]. Astr.: Mişcarea aparentă, dela răsărit la apus, a întregii sfere cereşti faţă de Pământ, „transportând" cu ea toate stelele, afară de Steaua Polară, care ocupă o poziţie aproape neschimbată, datorită faptului că axa de rotaţie aparentă a sferei cereşti trece prin imediata vecinătate a acestei stele şi prin centrul Pământului. Mişcarea diurnă aparentă a sferei cereşti este caracterizată de următoarele legi: sensul mişcării este retrograd faţă de orientarea Sud-Nord; fiecare stea are o mişcare practic circulară, descriind un cerc; mişcarea stelelor se efectuează în plane paralele între ele şi paralele cu ecuatorul; miş- 251 carea aparentă a stelelor este isocronă, adică cercurile descrise de două stele oarecari sunt parcurse în acelaşi timp; mişcarea aparenta a stelelor este uniformă, adică, în intervale de timp egale, stelele descriu arce egale. Intervalul de timp necesar pentru ca stelele să-şi parcurgă cercurile se numeşte zi siderală. 1. Divergenţă [AHBepremţHH; divergence; Divergenz; divergence; divergencia, szetâgazâs, szettartâs], C/c. v., C/c. f.; 1. In spafiul cu trei dimensiuni, divergenfa unui câmp de vectori cu vectorul de câmp A e limita câtului dintre fluxul de înveliş al vectorului de câmp şi dintre volumul din înveliş, pentru învelişuri ale căror dimensiuni scad astfel în toate direcţiile, încât volumul iui sa tindă spre zero: , , .. Sf'd.V div F— lim —-— ■ Lv = o Av Expresiunea divergenţei în coordonate cartesiene triortogonale x, y, z e egală cu suma derivatelor parţiale ale componentelor vectorului în raport cu coordonatele respective div A : o)Av • (M + c)A dx ‘ dy In coordonate oarecari x1, x3, x C)2 ale unui sistem de coordonate cu vectorii de bază €i€2, e3,..., expresiunea divergenţei e egală cu suma derivatelor covariante ale componentelor contravariante Ak ale vectorului de câmp în raport, cu coordonatele corespunzătoare: , - V DA d\v A ~ t k Dx {izAh) Q)X — 2. Divergenfa unui tensor de ordinul al doilea T e un vector cu componentele de un anumit indice egale cu sumele derivatelor covariante ale componentelor tensorului T în raport cu coordonatele corespunzătoare indicelui considerat, care trebue să coincidă cu ultimul din indicii componentei, adică e un vector care are componentele: div- r=T D 77 sau div* T = D Ttf k Dx k Dx .— 3. Divergenfa unui tensor de ordinul al treilea T e un tensor de ordinul al doilea cu componentele de un anumit indice egale cu sumele derivatelor covariante ale componentelor tensorului T în raport cu coordonatele corespunzătoare indicelui considerat, care trebue să fie şi ultimul indice al componentei, adică e un tensor de ordinul al doilea care are componentele: = D Th-k k Dx 2. Divergentă de linie [jiHHeftHafl AHBepreH-iţHH; divergence de Iigne; Liniendivergenz; line divergence; vonaldivergencia]. C/c. v.: Divergenfa de linie a unui câmp de vectori A, în spaţiul cu trei dimensiuni, e limita câtului dintre fluxul vectorului de câmp printr'un înveliş tubular aplicat strâns pe o porfiune a liniei, şi dintre lungimea liniei, când această lungime tinde spre zero. Divergenfa de linie există deci numai în punctele prin cari se pot irasa plane în can componentele vectorului de câmp, normale pe cercurile cu centrul în acele * puncte, să tinda spre infinit în acelaşi fel ca valoarea reciprocă a razei cercurilor, când raza lor tinde spre zero. 3. Divergenţă de punct [ftHBepreHiţHH tohkh; divergence de point; Punktdivergenz: point divergence; pontdivergencia]. C/c. v.; Divergenfa de punct a unui câmp de vectori, în spafiul cu trei dimensiuni, e limita fluxului vectorului de câmp printr'un înveliş aplicat sirâns în jurul punctului, când dimensiunile învelişului scad în toate direc-fiile, astfel încât volumul din înveliş sa tindă spre zero. Divergenfă de punct există deci numai în punctele în jurul cărora componentele vectorului de câmp după normalele pe sferele cari au centrul în acele puncte tind spre infinit în ■ aceiaşi fel ca pătratul valorii reciproce a razei sferelor, când această rază tinde spre zero. 4. Divergenfa de suprafafă [AHBepremţHH nJloma/ţH, nOBepXHOCTH; divergence de surface; Flăchendivergenz; surface divergence; felulei-divergencia]. C/c. v..‘ Divergenfa de suprafaţă a unui câmp de vectori A într'un anumit punct e maximul limitei câtului dintre fluxul vectorului de câmp printr'un înveliş aplicat strâns pe cele două feţe ale unei porţiuni de suprafaţă ce trece prin acel punct şi dintre aria simplă a porţiunii de suprafafă, când dimensiunile ei scad în toate direcţiile, astfel încât aria să tindă spre zero. in spaţiul cu trei dimensiuni, ea e egală, în fiecare punct al suprafeţei, cu suma componentelor normale locale Ani + Atto a^e vectorului de câmp pe cele două fefe 1 şi 2 ale suprafeţei, considerate pozitive când sunt îndreptate spre exteriorul învelişului, şi negative când sunt îndreptate spre interiorul lui. Dacă un^ e — în spaţiul cu trei dimensiuni — versorul normal pe feţele „paralele" ale învelişului amintit, dirijat din spre fafa 1 spre i 2, şi Ai şi A2 sunt valorile vectorului de câmp | pe cele două feţe, urmează: div * Ă =îin}s(/f2 — yîj = Aftl + A ti, ■ Divergenţa de suprafafă există deci numai în punctele prin cari se pot trece plane pe cari componenta normală a vectorului de câmp prezintă o discontinuitate. 5. Divergenfă, linie de~, punct de~. V. sub Vânt, Linii de curent. 6. Divergenfă, unghiu de ~ [yroji pacxo-JK/ţeHHH; angle de divergence; Divergenzwinkel; divergence angle; elteresi szogj. Fotgrm.: Unghiul format de axele de fotografiere a două clişee divergente ale căror axe nu se intersectează în spaţiul de exploatare al fasciculelor celor două 252 fotograme conjugate, ci în afara acestor spatii, pe prelungirea acelor axe. 1. Dividend [AHBHAeHA; dividende; Dividend; dividend; osztalek]. Ec. g.: Partea din beneficiul net al unei societăţi pe acţiuni, care revine fiecărei părfi sociale. 2. Dividivi. V. Algarobilla. s. Divinilacetilenă [ahBHHHJiaiţeTHJieH; divi-nylacetylene; Divinylacetylen; divinylacetylene; divin ilacetil en]. Chim.: H2C= CH — C ~ C — CH — CH2. Substanfă lichidă, incoloră, care se colorează repede, sub acfiunea luminii, în galben. Se obfine prin acfiunea asupra acetilenei a unei suspensii de ciorură de cupru în acid clorhidric diluat. P. f. 83,5°. Sub acfiunea mai îndelungată a luminii şi a aerului, se polimerizează cu uşurinfă într'o răşină sintetică foarte explozivă. Serveşte ca materie primş în unele sinteze organice. 4. Divizare la maşini-unelte. V. împărfire la maşini-unelte. 5. Diviziune [qepTa, ihtphx, qepTOHKa; trăit; Teilstrich; stroke; beosztâs]: 1. Punct marcat pe o scară funcţională, care corespunde unei anumite valori a funcţiunii. — 2. Mod de împărfire a unei sceri gradate, destinată măsurătorilor. — fn cazul unui limb circular, se deosebesc: e. ~ centezimală [pa3AejieHHe Ha coTbie; division centesimale; Zentesimaleinteilung; cente-simal division; szâzas beosztăs]: Diviziunea folosită în prezent la măsurarea unghiurilor, prin împărţirea unghiului drept în o sută de grade (100g), a gradului în o sută de minute (100c) şi a minutului în o sută de secunde, (100cc) şi 7. ~ sexagezimală [ceKcare3HMajibHoe pa3-AGJieHHe; division sexagesimale; Sexagesimal-teilung; sexagesimal division; hatvanas beosztăs]: Diviziunea folosită în trecut la măsurarea unghiurilor, prin împărţirea unghiului drept în 90 de grade, (90°) a gradului în 60 de minute (60') şi a minutului în 60 de secunde (60"). 8. Diviziunea muncii [pa3Aeji£HHe TpyAa; division du travail; Arbeitsteilung; division of la-bour; munkabeosztâs]: Impărfirea muncii asupra unor activităţi diferite. Se distinge: diviziunea muncii din cadrul societăfii, adică diviziunea socială a muncii, prin efectul căreia totalul muncii care se prestează în societate este împărfit în vederea confecţionării unor produse diferite; cis-mărie, croitorie, etc., şi diviziunea muncii din cadrul unui atelier, adică diviziunea tehnică a muncii, prin efectul căreia munca depusă pentru confecţionarea unui produs este subîmpărţită în diferite munci parţiale. 9. Divizor [peMeuiKOBbiH pa3AejiHTejib, KOHAeHCOp; condenseur â lanieres; Riemchen-florteiler; tape divider; szijelosztoj. Ind text.: Mecanism de filat gros, pentru vigonie (v. fig.). Materialul de pe cilindrul colector este împărţit în cureluşe cari sunt trecute printre pânzele trecătoare (pantalonii frecători). Aceste pânze, cari au o dublă mişcare, imprimă materialului o mişcare de înaintare şi, în acelaşi timp, şi o mişcare 1) cilindru colector; 2) cufit oscilant; 3) cilindri de repartizare; 4) grupe de cureluşe; 5) cilindrii cureluşelor; 6) pânze trecătoare; 7) ochiu conducător; 8) cilindrii cari sprijinesc sulurile de lemn. de răsucire, pentru o mai mare coeziune între fibre. 10. Divizor [AejiHTejib; diviseur; Tei Ier; divisor, divider; oszto]. Arif.: Un număr întreg a=£0 este divizor al unui întreg b=£0, dacă există un al treilea întreg k, astfel încât b--ka. In acest caz se spune că b este un multiplu al lui a\ de asemenea, că b este divizibil prin a, sau congruent cu zero mo-dulo a. Notaţie: b^O [(mod. a). ■— Se deosebesc: 11. ~ banal [6aHajibHbrâ AGJMTejib; diviseur banal; Trivialteiler; banal divisor; oszto]: Unitate pozitivă sau negativă, care divide orice întreg. 12. ~ impropriu [jiOJKHbiH AejiHTejlb; diviseur impropre; Uneigentlichteiler; improper divisor; nem igazi oszto]: Numărul [b însuşi, considerat ca divizor al său. 13. ~ propriu [nOAJlHHHblH A^HTejib; divi- seur propre; Echtteiler; proper divisor; igazi oszto]: Divizor care nu e nici banal şi nici impropriu: a^pb, unde b = ka, k fiind un întreg. 14. Divizor al lui zero [HyjieBOH A^JiMTeJib; diviseur de zero; NullteiIer; zero divisor; nulI-oszto]. Alg.: într'un inel, elementul a se numeşte divizor al lui zero (la dreapta), când e diferit de zero şi când ab~ 0 unde b^0. Elementul b apare ca divizor al lui zero la stânga. Ex.: In inelul claselor de resturi modulo n, clasele corespunzătoare divizorilor proprii (diferiţi de 1 şi de n) ai lui n, sunt divizori ai lui zero. 15. Divizor comun AejiHTejib; diviseur commun; gemeinsamer Teiler; common divisor; kozos oszto] Arit.: Numărul n, întreg şi diferit de zero, divizor al mai multor numere întregi în acelaşi timp. — Se numeşte: ie. cel mai mare comun ~ [HaH60JiblHHH o6uţHH Ae*flHTejib; le plus grand diviseur com- 253 mun; grosster gemeinsamer Teiler; the biggest common divisor; a legnagyobb kozos oszto]: Cea mai mare valoare a divizorilor comuni fafă de aceleaşi numere deodată. Penlru două numere b-1=0/ se notează cu (a,b) sau c. m. m. c. d.: (a, b)~Pa + Qb unde P, Q, întregi pozitive sau negative se determină printr'un număr finit de operajiuni raţionale. Dacă (a, b)~ 1, a şi b sunt numere prime între ele; condifiunea necesară şi suficientă pentru aceasta este să existe un P şi Q, astfel încât să fie satisfăcută relafia Pa + Qb— 1. Cel mai mare comun divizor a două numere este produsul divizorilor primi comuni ai lor (la puterile cele mai mici). Sin. Codivizor. î. Divizor normal [HopMajibHbiH j^ejinrejib, caMOCOiipfDKeHHaH noArpyima; sous-groupe invariant; Normalteiler; normal divisor; normâl-os’zto]. Alg.: Subgrup permis de toate automor-fismele interioare ale grupului total. Ex.: Sub-grupul tuturor translafiilor e divizor normal al grupului deplasărilor. Subgrupul altern e divizor normal al grupului simetric. 2. Divizori conjugafi [conpnmeHHbie ^ejm-TeJIH; diviseurs conjugues; konjugierte Teiler; conjugated divrsors; konjugâlt osztok]. Arit.: Două numere întregi d şi §, divizori ai aceluiaşi număr întreg a, astfel încât: db~a. a. Dixenit [^HKceHHT; dixenite; Dixenit; dixe-nite; dixenit]. Mineral.: Mn5As2 [OeSiQ4] • H20. Cristalizează în sistemul hexagonal. Prezintă clivaj după (0001). Are gr. sp. 4,2 şi coloare roşie. 4. Dixie-Clay [/ţHKCH-Kjiefi; Dixie-Clay; Dixie-Clay; Dixie-Clay; D.-C.-amerikai kaolin]: Varietate americană de caolin. 5. Dizaharide [^HCaxapH^bi; disaccharides; Disaccharide; disaccharides; dizâhâridok]. Chim.: Compuşi din clasahidraţilordecarbon, rezultaţi prin eliminarea unei molecule de apă între două molecule de monozaharide (de obiceiu hexoze). iar cele din cea de a doua, aducătoare (reduc, de ex., soluţia Fehling). o. dn(z)f funcfiunea ~ [(^yHKiţHH dn(z); fonc-j tion dn(z); dn(z) Funktion; dn(z) function; dn(z) -ellipiikus fiiggveny]. An. mat.: Funcfiunea eliptica definită de relajia dn(z) = sn(z)Vp(-z) — e2, unde sn(z) este funcţiunea ,,es en" a lui Jacobi, p(z) este funcţiunea „pe" a lui Weierstrass, iar e2 este valoarea pe care o ia această funcţiune pentru acea semiperioadă (o' pentru care raportul complex — al semiperioadelor are în partea sa imaginară un coeficient pozitiv al unităţii imaginare i. 7. Doagă [âonapHaH KJierma; douve; Fass-daube; stave; hordodonga]. Ind. far.: Fiecare din scândurile, de obiceiu curbe, din cari este alcătuit peretele lateral al unui vas din lemn (butoiu, etc.). 8. Doborîfură de arbori [BeTpOBaJi; chablis; Sturmwurf; windfallen wood; szeldontes]. Silv.: Stricăciune cauzată de furtuni sau, uneori, de zăpezi, în păduri (mai ales de molid). Prin do-borîre, arborii sunt desrădăcinaţi. Sin. Căzătură. 9. Dobrowolsky, sistem ~ V. Sistem Dobro-wolsky, 10. Doc [AOK; dock; Dock; dock; dokk, hajo-medence]. Nav.: 1. Basin înconjurat de cheuri, în care staţionează navele în timpul încărcării şi descărcării mărfurilor din ele.-— 2. Magazie construită pe cheul unui port, destinată întrepozitării mărfurilor transportate pe apă. — 3. Ansamblu de instalaţii şi clădiri portuare (basine, magazii, platforme, macarale, linii ferate, etc.) şi de servicii tehnice şi administrative cari deservesc un port. 11. Doc [#OK; dock; Dock; dock; dokk, hajo-medence]. Nav.: Instalaţie folosită pe şantierele navale pentru a pune navele „la uscat" în ve- [yrhMrkiQ 6 b c d e Fazele de îndocare ale unei nave printr'un doc-mamă. a) cufundarea docului-mamă şi aducerea lui sub ponton; b) ridicarea docujui-mamă sub ponton; c) cufundarea ansam-blului doc-mamă-ponton şi aducerea lui sub vas; d) ridicarea vasului la suprafafă; e) închiderea vanei pontonului, cuW darea docului-mamă şi îndepărtarea lui; 1) dispozitiv de înzăvorire a pontonului de docul-mamă; 2) vană de fund. Sunt, de fapt, glicozide în cari agliconul este o monozaharidă. Legătura dintre cele două molecule e făcută totdeauna prin hidroxilul glicozidic al uneia dintre monozaharide, fie cu hidroxilul glicozidic (legătură dicarbonilică: zaharoza), fie cu un oxi-dril alcoolic (legătură monocarbonilică: maltoza, lactoza) al celeilalte monozaharide. Dizaharidele din prima categorie se numesc nereducătoare, derea executării de reparaţii sau de lucrări de întreţinere la carena lor. — Deosebim: 12. ~ flotant. V. Doc plutitor. 13. ~-mamă [njiOByHHH AOK-MaTKa; dock-mere, dock gigogne; Haupfschwimmdock; mother dock; fouszomedence]: Doc plutitor, echipat cu toate instalaţiile de îndocare, folosit la punerea „la uscat" a vaselor prin intermediul unui ponton,. 254; Pontonul, după ce este introdus sub vas şi ridicat împreună cu acesta de docul-mamă, este lăsat să susţină singur vasul (v. fig.). Docul-mamă nu se deosebeşte de un doc plutitor obişnuit decât prin lărgime, care este mai mare, pentru a permite introducerea în el a pontonului. După ridicarea pontonului şi a vasului, docul-mamă este îndepărtat şi poate fi folosit la altă îndocare. Pontonul intermediar are forma de U, având ba-joaierele în formă de grinzi cu zăbrele, cari servesc numai la sprijinirea vasului, şi nu este echipat cu instalafii de pompare a apei. Pentru uşurarea cufundării şi a ridicării, fundul Iui are vane cari rămân deschise cât timp se efectuează manevrele de îndocare. Din cauza simplicităfii lor, pontoanele intermediare sunt mai uşor de construit şi mai pufin costisitoare. 1. Doc plutitor [nJiOByHHH ftOK; dock flottant, dock â fIot; Schwimmdock; floafing dock; uszo dokk,uszome-dencej: Instalaţie plutitoare cu ajutprul căreia se pot pune vasele „la uscat" în vederea reparării, a verificării sau în-trefinerii care-nei lor.Se compune dintr'un plutitororizon-tal (fund),legat rigid de unul sau de două plutitoare verticale, laterale (bajoaiere). Plutitoarele sunt formate din câte doi perefi de otel, spaţiul lateral, pentru a nu se răsturna. Din punct de vedere constructiv, docurile plutitoare pot avea unul sau două bajoaiere (doc în formă de L, sau doc în formă de U). Docurile în formă de L nu au suficientă stabilitate laterală, în special în momentul câpd chila navei iese din apă sau începe să se cufunde. Pentru a se mări stabilitatea, se adaugă docului un plutitor auxiliar, legat prin bare articulate de bajoaier (v. fig.), sau se leagă docul, prin bare articulate, de o construcţie fixă, plasată la farm (v. fig.). Uneori, această legătură esfe completată cu un sistem de biele şi balansiere, care acfionează automat asupra vanelor compartimentelor, deschizându-Ie pe unele şi închizându-le pe altele, pentru repartizarea lestului de apa în raport cu înclinările docului. Docurile în formă de U (v. fig.) sunt nişte forme de radub, cari se umplu şi se golesc de apă prin cufundare sau- prin ridicare la suprafafă. Capetele docului sunt libere, iar ba-joaierele, uneori şi fundul, pot fi continue pe toată lungimea docului, sau sunt înlocuite pe anu-zăbrele (v. fig.). Doc plutitor în formă de L, cu plutitor auxiliar, a) docul în pozifie cufundată; b) docul în pozifie ridicată. mite porţiuni prin grinzi cu Docurile plutitoare sunt înzestrate cu stafii de pompe pentru efectuarea manevrelor de îndo- n Doc plutitor în formă de L, legat de farm. dintre ei fiind împărţit în compartimente cari se pot închide etanş şi pot fi umplute sau golite de apă prin pompe. Pentru scoaterea din apă a vasului, se procedează astfel: se pompează apa în compartimentele fundului şi în compartimentele inferioare ale bajoaierelor, pentru ca docul să se cufunde destul de adânc ca să poată fi tras sub chila vasului; se evacuează apoi apa, şi docul se ridică la suprafaţă, împreună cu vasul. Nava se reazemă pe fundul docului prin intermediul unor tachefi şi al unor sănii, şi se propteşte Doc plutitor cu porţiuni din bajoaiere şi din fund, făcute din grinzi cu zăbrele. care, şi cu ţoale maşinile şi aparatele necesare lucrărilor. Unele din acestea sunt aşezate în compartimente speciale, amenajate în corpul bajoaierelor, iar altele circulă la partea superioară a lor. Staţiile de pompe sunt acţionate, de obiceiu, electric, sursa de curent fiind pe uscat sau fiind constituită de o uzină proprie. Pentru siguranja manevrelor, docul este echipat cu indicatoare de nivel şi catetometre, ale căror indicaţii sunt transmise la postul de comandă, pentru a se putea 255 urmări stabilitatea docului şi deformajiile produse în timpul manevrelor. Sin. Doc flotant, Doc ridicător. i. Doc plutitor pentru hidroavioane [njiOBy^HH #ok #jih TH/ţpocaMOJieTOB; dock flottant pour hydravions; Wasserflugzeugdock; fioating dock Doc plutitor pentru hidroavioane (în pozifia de ridicare), for seaplanes; uszomedence vizirepulogepek reszere]: Doc plutitor de construcţie specială, folosit la ridicarea deasupra apei a hidroavioane-lor, în vederea efectuării de reparaţii la coca lor. Tipul folosit în mod curent se compune din dence]: Doc plutitor, al cărui corp este format din mai multe părţi independente, asamblate între ele astfel, încât fiecare parte să se poată separa de celelalte, pentru a putea fi îndocată ,ni- [J 1 a r ■ S LJ Tipuri de docuri secfionafe. aj şi b) docuri cu bajoaiere şi cu plutitoare orizontale secfionafe; c) şi d) docuri cu bajoaiere rigide şi plutitoare^ orizontale secfionafe. de acestea în vederea reparării sau întreţinerii» pentru a se mări sau micşora lungimea docului sau Doc plutitor în fermă de U. Secfiune longitudinală şi vedere în plan (sus), seefiune transversală (dreapta), r) paserele între bajoaiere; b) postul de comandă al docului; c) scări; d) macarale; e) tachefi; f) sănii; g) proptele pentru vas; b) bare de legare la farm; i) paserelă între fărm şi doc. două cadre cu zăbrele, în formă de U, fixate Ia capetele a două plutitoare paralele, a căror parte superioară se ridică deasupra apei cu cca 1 m, pentru a putea intra sub aripile hidro-avionului (v. fig.). Platforma care suportă hidro-avionul este rezemată pe două grinzi (transversale) cu zăbrele, aşezate în interiorul cadrului, şi cari sunt ridicate sau coborîte prin intermediul unor lanţuri acţionate, fiecare, printr'un dispozitiv hidraulic. 2. ~ ridicător. V. Doc plutitor. 3. ~ secţionat [ce KIJHOHH bIH, COCTâBHOH njlOByHHH AOK; dock sectionne; Sektionsdock; secţionai dock; reszekbol osszeâllitoft uszome- peniru a se uşura transportarea lui. Fiecaie parte este echipată cu o instalaţie de pompare a apei, La docurile mari, secţionarea trebue să fie limitată la plutitorul orizontal, pentru a nu se micşora 256 «rigiditatea bajoaierelor. In figurile alăturate sunt indicate câteva tipuri de docuri secţionate, şi modul cum se face îndocarea diferitelor părţi. 1. Doc uscat [cyxOH flOK; cale seche, bassin lunile docurilor uscate depind de mărimea navelor cari frecventează portul respectiv. Adâncimea basinului trebue să fie mai mare decât pescajul celui mai mare vas ce se prevede că va fi îndocat, pentru a se putea aşeza tacheţii cari susţin vasul şi pentru a se putea lucra sub -el. Intre pereţii vasului şi pereţii basinului se lasă spaţiu suficient pentru a se putea circula şi transporta diferitele aparate şi materiale, ca şi pentru pătrunderea luminii. Pereţii laterali ai basinului, numiţi bajoaiere, se execută, de obiceiu, în trepte, pentru a se putea fixa mai bine proptelele cari sprijinesc lateral vasul, iar din loc în loc sunt amenajate scări şi plane înclinate, destinate coborîrii materialelor şi aparatelor de Jucru. Sin. Basin de radub, Formă de radub, Cală riscată (seacă), Radub. 2. Doc [napycHHa, rpyCoe iiojiotho; treii-lis de coton; Zeltleinwand; duck; vilorlavâszon]. Ind. text.: Pânză groasă, rezistentă, ţesută în două iţe din fire de in, obişnuit de coloare gălbuie, întrebuinţată pentru confecţionat haine de vară. 3. Docar [flornap (aKHnam); dog-cart; Dog-cart; dog-cart; homokfuto]: Trăsurică uşoară pe două sau pe patru roţi, în care băncile sunt aşezate spate în spate. 4. Docher. V. sub Muncitor de port. 5. Doctor test [„AOKTopcKan npo6a" He^rra; doctor test; Doktortest; doctor test; doktor teszt], Ind. pefr.: Încercare calitativă de laborator, făcută asupra benzinelor, pentru a se pune în evidenţă prezenţa mercaptanilor şi a hidrogenului sulfurat. Identificarea se face prin tratarea benzinei cu o soluţie de plumbit de sodiu şi floare de sulf, şi observarea colorii peliculei de sulf dintre cele două straturi. Dacă sulful se înnegreşte, proba este pozitivă. e. Docforizare [oHHCTKa HecjpTH „aoktop-CKHM paCTBOpOM"; traitement au plombite; Plum-bitbehandlung; doctor treatment; plumbit keze-les], Ind. petr.: Procedeu de rafinare a benzinelor, prin care se realizează transformarea mercaptanilor în disulfuri, mai puţin dăunătoare, folosind o soluţie de plumbit de sodiu şi floare de sulf. Procedeul consistă în agitarea benzinei, cu soluţie de plumbit de sodiu, în prezenţa sulfului; se produce reacţia: R—Sv 2RSH + Na2 PbO, -> 2 NaOH + >Pb R~SX R-Sk R-S >Pb + S=PbS+ I R-Sx R-S Sulfura de plumb formată se poate regenera. V. Regenerarea soluţiilor de plumbit de sodiu uzate. Sin. îndulcire. ?. Documente cadastrale [KaftacTpoBbie aKTbi; documents cadastraux; Katasterwerke; cadastral deeds; kataszte.ri okmânyok]. Cad.; Totalitatea lucrărilor tehnice, economice şi juridice cari concretizează cadastrul unei regiuni, al unui oraş sau sat. Aceste lucrări sunt materializate prin documente cadastrale şi se împart în două mari categorii: documente cadastrale desenate, cuprinzând planuri, hărţi şi schiţe, şi documente cadastrale scrise, cuprinzând registre cadastrale şi dosare administrative complementare. Registrele cadastrale ale unui teritoriu cadastral sunt: Registrul posesorilor de locuri de case, numit registrul caselor; registrul alfabetic al posesorilor de locuri de casă; registrul suprafeţelor; registrul cadastral funciar şi registru! alfabetic cu indexul parcelelor, numit şi registrul parcelar. s. Dodecaedru [zţofleKa3,iţp, ABeHa/ţiţaTH-rpaHHHK; dodecaedre; Zwolfflach; dodecahe-dron; dodekâeder]. Geom.: Poliedru cu 12 feţe. Dodecaedrul regulat are feţele^ penfagoane regulate egale, cari pornesc câte trei dintr'un i vârf; el are 20 de vârfuri şi 30 de muchii. 257 Dodecaedru romboidal. î. Dodecaedru pentagonal [nHTHyrojibHbifi AOAGKasAP; dodecaedre pentagonal; Pentagondode-kaeder; pentagonal dodeca-hedron; pentagon-dodekâe-der]. Mineral.: Formă crista-lografică meroedrică din sistemul cubic, limitată de douăsprezece feje penta-gonale (v. fig.). Dodecaedru pentagonal. 2. ~ romboidal [pOM6HHecKHH AOAeKa-3Ap; dodecaedre rhomboîdal ; Rombendode-kaeder ; rhombic dodeca-hedron; romb-dodekâeder]. Mineral.: Formă cristalogra-fică holoedrică din sistemul cubic, limitată de douăsprezece feţe rombice (v. fig.). 3. Dodecagon [#BeHaA-LţaTHyrojibHHK; dodeca-gone; Zwolfeck; dodecagon; tizenketszdg]. Geom.: Poligon cu douăsprezece laturi. Dodecagonul regulat, înscris în cercul de rază r, are aria 3 r2. Unind, din cinci în cinci, vârfurile unui dodecagon regulat, se obţine un dodecagon regulat stelat. 4. Dodecan [rţOfleKaH; dodecane; Dodecan; dodecane ; dodekân], Chim.: Ci2H26. Hidrocarbură lineară saturată, cu doisprezece atomi de carbon. Are d; 0,741 |a 20°, p. t. - 12° şi p. f. 216°. 5. Dogar [6onap, âOH^apb; tonnelier; Fass-binder; cooper; bognâr]. Ind. făr.: 1. Meşteşugar care practică dogăria. Sin. Butnar. — 2. Unealtă fo-losilă de dogar la crăpatul lemnelor pregătite pentru a fi prelucrate în doage. Această unealtă are forma unei cuţitoaie, şi este de diferite mărimi, corespunzătoare diferitelor dimensiuni ale doagelor. 6. Dogărie [6onapHH, SonapHoe hjih 6oh-Aapnoe npeAnpHHTHe; tonnellerie, boissellerie; Fassbinderei; cooperage; bognârsâg]. Ind. făr.: Meşteşugul confecţionării butoaielor şi vaselor de lemn. Sin. Butnărie. 7. Dogger [cpe/ţHHtf topa; Dogger; Dogger; Dogger; kozepso Jura retegek], Geo/.: Partea mijlocie a Jurasicului, reprezentată prin calcare cu entroce, calcare coraligene, calcare oolitice, oolite feruginoase. Cuprinde două subdiviziuni: Bajocianul «şi Bathonianul. 8. Dogger, minereu de ~ [py#a h3 cpe^Hen K)pbi; minerai de Dogger; Doggererz; Doggerore; dogger ere]. Minereu de fier în formaţie Jura mijlocie din regiunea Lorena-Bavaria. Conţine în special limonit, cu 20--38°/<> Fe şi 13 • * ■ 40°/o Si02. Prepararea obişnuită: Prăjire, separare magnetică, reducere în cuptoare tubulare rotative. 9. Dohexaconfan [AorencaROHTaH; dohexa-contane; Dohexakontan; dohexacontane; dohexa-kontân]. Chim.: Ctt2 H126. Hidrocarbură lineară saturată, cu 62 atomi de carbon în moleculă, având p. t. 100,5°. 10. Dohot [termen popular]: Amestec de* răşini şi uleiu, întrebuinţat pentru uns osiile dela roţile carului. 11. DoIanHnă. Farm.: /NH—CH,—O—CH3 i H4 /CH,-CH2v \CO—O—CH9—N CH “ \CHo-CH.,/ 2 HCI Anestezic Yieiritant format din amestecarea clor-hidratului de 4-g -metoxi-metilamino-benzoil - §-metil-piperidină cu 1°/0 adrenalină (N. D.). 12. Dolerîf [AOJiepHT; dolerite; Dolerit; dole-rite; dolerit]. Pefr.: Varietate de bazalt cu structură granuloasă sau ofitică. De cele mai multe ori formează filoane sau mici masive concordante. îs. Dolerofanif [AOJiepcxjpaHHT; dolerophanite; Dolerophanif; dolerophanite; dolerofânit]. Mineral.: Cu2[0 1 SOJ. Mineral din grupul sulfaţilor anhi-dri. Cristalizează în sistemul monoclinic, în cristale prismatice tabulare. Are duritatea 3, gr. sp. 3,3, luciu sticlos, coloare brună. Se întâlneşte în materialele de erupţie ale Vezuviului. 14. Dolichos Lablab L. Horf. V. Fasole japoneză. îs. Dolicocefai [AOJiHxoiţe^aji, AjiHHHoro-JiOBbiH; dolichocephale; Langkopf; dolicocepha-lic; hosszufejuj. Zoof.: Tipul cranian al animalelor al căror craniu este mai mult lung decât lat. ie. Dolie [pa3}Kejio6oK; noue; Kehle, Ixe; valley; metszet]. Cs.: Linia de intersecţiune a două versante de acoperiş cari formează un unghiu intrând (v. fig.). 17. Dolină [bopohkoo6- Vedere în plan a unui pa3HanpbITBHHa, pacilţe- acoperiş în unghiu. JIHHa; doline; Doline; do- a) coamă; b) dolie; -* di-line; dolina; terepelyedes], reejia de scurgere a ape-Geo/'.: Scobitură în formă lor de ploaie, de pâlnie, la suprafaţa pământului, datorită dislocărilor şi prăbuşirilor subterane, în calcare, în sare, în gipsuri, etc. Sin. (popular) Ponor. îs. Dol!ingerr procedeul ~ [cnoco6 (MeTOA) flOJIJlHHrepa; procede D.; D.s Verfahren; D. process; D.-fele eljârâs].) Ind. a/im.: Procedeu pentru albirea şi îmbunătăţirea proprietăţilor de panificaţie ale făinurilor de grâu, care foloseşte descărcările electrice într'un spaţiu închis, unde se găseşte făina în continuă amestecare. Se formează oxizi de azot (N02, N204, N205), cu proprietăţi oxidante pronunţate, cari decolorează făinurile şi măresc proprietăţile elastice ale glutenului. 19. Dolmen. Arh.: Monument preistoric, cu caracter religios, format dintr'o piatră plană aşezată orizontal pe două pietre verticale. Dolmene se găsesc cu deosebire în Bretania franceză şi în Sudul Angliei. 20. Dolomie. Mineral. V. Dolomit. 21. Dolomif [AOJIOMHT; dolomie ; Dolomitspat; dolomite; dolomitpât]. MineralCaMg(C03)2. ! Cristalizează în sistemul hexagonal romboedric. 258 Se prezintă în cristale sau în mase granulare, uneori zaharoide; este incolor, alb sau gălbuiu; are clivaj perfect după (101), spărtura concoidală, duritatea 3,5 *'*4, gr. sp. 2,85 2,95. E casant. Se întâlneşte în filoane metalifere hidrotermale, sau format prin metasomatoza calcarelor (dolo-mitizare). E un constituent esenfial al calcarelor dolomitice. Se foloseşte ca material refractar. -Sin. Dolomie. î. Dolomifă arsă [odoJKeHHbiH ^ojiomht; dolomie cuite; gebrannter Dolomit; burnt dolo-mite; egetett dolomit]. Metl.: Material refractar bazic, rezistent la temperaturi înalte. Se întrebuinţează, sub formă de cărămizi presate sau de granule, la cuptoarele metalurgice în cari se formează sgură bazică. Conţine normal cca 50% CaO şi 38°/0 MgO. Se obţine din arderea, cu praf de cocs sau cu mangal, a dolomitei brute, după ce a fost sfărâmată în concasoare. Cărămizile se obfin din presarea amestecului de dolomită arsă, în granule de 6" *10 mm, cu 7 • • • 9°/0 gudron. 2. Dolomifizare [AOJiOMHTHsaiţHH; do lom i-tisation; Dolomitisierung; dolomitisation; dolomi-tolâs]. Pefr.: Îmbogăţirea în magneziu a rocelor calcaroase, printr'un proces metasomatic. 3. Dom [Kynojl; dome; Dom, Kuppelgewolbe; dome; kupolaboltozat]. Arh.: 1. Acoperiş sau boltă, în formă de emisferă sau de emisferoid, care îmbracă, la exterior, o cupolă de biserică sau alt edificiu. Suprafa|a de rezemare poate fi circulară, pătrată sau poligonală. Când înălfimea domului este mai mică decât jumătate din diametrul său, se numeşte dom pleoştit, iar când este mai mare decât o jumătate de diametru, se numeşte dom supraînăltat. Uneori domul are, la partea superioară, o lanternă care serveşte la iluminarea şi ventilarea interiorului cupolei. — 2. Nume dat bisericilor din unele fări (Italia, Germania); când o localitate are mai multe biserici, domul este biserica principală (catedrala). 4. Dom [CBOfl, Kynojl; dome; Dom, Kup-pelsaitel; dome; fdldkup, nyereg]. Geo/.: Structură geologică în formă de boltă cir-------- culară sau uşor eliptică; stratele plonjează în toate direcţiile, plecând dela un punct cen- _ trai. Este o structură favorabilă pentru acumulări de gaze naturale în vârful domului, şi de gaze şi titeiu pe flancuri (v. fig).; 5. Dom [cyxonapHHK; dome; Dom; dome; dom). Mş. ferm.: Calotă sau cutie de ofel, montată la partea cea mai de sus a corpului căldărilor de abur orizontale. La locomotivele mari, domurile sunt joase, spre a se înscrie în gabaritul căii, — Deosebim: e. ~ de abur [cyxonapHHK, nap0B0H koji-naK; dome de vapeur; Dampfdom; steam dome; gozdom gozkup]: Dom în care se strânge aburul produs de căldare. Sunt înzestrate cu domuri de abur: căldările orizontale cu volum mare de apă şi unele din căldările cu volum mic de apă şi cu tevi de mică inclinafie. La căldările de construcţie modernă, domul este înlocuit prin colectoare - separatoare de abur. La locomotive, domul, în general, este fixat pe ultima sau pe penultima vi-rolă a căldării longitudinale. El conţine regulatorul, extremităţile ţevilor cari duc la instalafiile auxiliare ale căldării, şi un dis- Dom de abur. 1) viroiă a cazanului longitudinal; 2) dom; 3) barele pentru comanda regulatorului; 4) regulator de abur (capul şi cotul). pozitiv pentru separarea picăturilor de apă în sus- l pensie. La unele tipuri de locomotive se mon-| tează pe corpul domului şi supapele de siguranţă. 7. ~ de alimentare [nHTaTejibHbiH KOJinaK KOTJia; dome d'alimentation; Speisedom; boiler feed dome; kazântâplâlo viztartâny]: Dom fixat pe prima sau pe a două virolă a căldării longitudinale a locomotivei, care are montat în interiorul său epuratorul de apă, prin care se introduce apă de alimentare în căldare. La partea inferioară este | montat un sac de nomol. Sin. Domul epuratorului. Dom (sec|iune orizontală). — axa domului; —► înclinarea stratelor; C) stratul cel mai nou; 8) stratul intermediar; A) stratul cel mai vechiu. Dom de alimentare, î) dela pompa de alimentare; 2) virola cornului; 3) capacuf domului 4) vâna de apă; 5) epurator; 6) ajutaj pentru dispersarea apei; 7) dela injecîcrul de alimentare; 8) virolă a căldării long'tud nale a locomotivei. 8. ~ de nisip [necOHHHiţa; sabliere; Sand-; kasten; sandbox; homoktartâny]: Dom cu secţiune j circulară sau pătrată, care confine nisipul necesar ; măririi aderentei dintre rotile locomotivei §i şihe. 1 Pe el sunt montate ajutajele de nisip şi dispozitivele cu abur sau cu aer comprimat, servind la împroşcarea şinei cu nisip. Unele locomotive1 au două domuri de nisip. Iar la altele, domul de nisip este înlocuit cu un rezervor (tremie) de nisip. 9. Domeniu [c(|)epa, oâJiacTb; domaine; Ge-biet; domain; terulet]. Teor. m.: Mulfime des- 259 ehisă şi conexă. Domeniul de definiţie al unei funcfiuni este mulţimea pe care s'a definit funcţiunea. 1. Domeniu de existentă a solufiunilor [c(J)e-pa cymecTBOBaHHH peuieHHH; domaine d'exi-stence des solutions; Existenzgebiet der Losun-gen; domain of existence of solutions; megol-dâsi lehetosegek teriilete]. An. mat.: Domeniul în care o ecuaţie diferenţială sau cu derivate parţiale, ori un sistem de astfel de ecuaţii, admit soluţiuni. 2. Domeniu de integritate [c(J)epa iţejiocT-HOCTH; domaine d'integrite; lntegritătsbereich; integrity domain; integrităsi terulet]. Mat.: Ine! comutativ fără divizori ai lui zero. Uneori, aceste domenii de integritate se numesc clasice, rezervându-se numele de domeniu de integritate inelelor fără divizori ai lui zero, dar altfel arbitrare. Ex.: Inelul numerelor întregi; inelele de polinoame cu una sau cu mai multe necunoscute. s. Domesticirea animalelor [npHpyneHne JKHBOTHblX; apprivoisement (domestication) des animaux; Zăhmung; taming; âllatszelidites]: Transformarea unei specii de animale sălbatice în animale cari trăiesc de bună voie pe lângă casa omului, aducându-i foloase economice. Există specii domestice cari descind dintr'o singură specie sălbatică (origine monofilelică) şi specii cari descind din forme sălbatice diferite (origine polifiletică). Domesticirea cuprinde trei faze: captivitatea, îmblânzirea şi domesticirea propriu zisă (când o specie întreagă de animale sălbatice îmblânzite e transformată în specie domestică.) Au existat următoarele centre de domesticire: centrul asiatico-european, unde s'au domesticit: câinele (primul animal domesticit, la începutul Neoliticului), capra, oaia, boul, porcul, calul (în epoca de bronz); centrul indo-chinez, în care s'au domesticit: bivolul, zebul, cămila, yakul, păunul, găina şi fazanul; centrul american, pentru: iama, alpaca, cobaiu şi curcan, şi centrul african, pentru: măgar, pisică şi bibilică. Domesticirea a atras nenumărate modificări fiziologice (micşorarea fecundităţii, a rezistenţei, a instinctului de conservare, a agilităţii) şi creşterea aptitudinilor economice şi morfologice (o mare varietate a taliei; reducerea sau chiar dispariţia coamelor; urechile la multe animale domestice sunt mari şi plecate; pielea e mai moale; prezintă o mai mare diversitate de colori). 4. Domeykif [/ţOMeHKHT; domeykite; Domey- kit, Weisskupfer; domeykite; domejkit, feherrez-erc]. Mineral.: Cu3As. In stare naturală este compact, botrioid. E casant. Are duritatea 3 ••■3,5 şi gr. sp. aproximativ 7,5. E de coloare albă sau gălbuie. 5. Domnesc, măr Agr.: Varietate de mere, originară din Moldova, cunoscută în trecut sub numele de Vasilico sau Basilico. Are fructul mare, rotund, de coloare galbenă-pal-verzuie, cu o rumeneală vie, cu desen dungat pe partea însorită, cu miezul tare, suculent, însă fără waromă, dar cu gust excelent. Se coace în Octomvrie — Decemvrie, şi este bun pentru menaj. 6. Donarif. Expl. V. Amonit. 7. Donifă. Ind. făr. V. Cofă. 8. Donjon [rjiaBHan yKpenjieHHan 6aniHH; donjon; Bergfried; keep, dungeon; vârkastely-torony]. Arh.: Turnul principal, cel mai bine apărat, al unui castel. In el se refugiau castelanul şi ultimii apărători, când inimicul trecea peste zidurile exterioare. 9. Dop [npo6Ka, 3aTbiHKa; bouchon; Kork, Stopsel, Pfropfen; cork, stopper; dugo]: Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă, de lemn, etc., de formă cilindrică sau tronconică, folosită la astuparea sticlelor sau a flacoanelor. In cazul dopurilor de sticlă, pentru ca închiderea să fie etanşă, atât dopul, cât şi gura flaconului sunt şlefuite. 10. Dop [npo6Ka, 3aTbiHKa, KpbiniKa; bouchon d'extremite, piece mâle; Stopfen; stopper, cap; dugo]. Tehn.: Piesă specială, folosită pentru închiderea capătului unei conducte terminate cu mufă. Fixarea dopului şi etanşarea conductei se fac cu funie gudronată şi cu plumb. 11. Dop [cnyCKHan npo6Ka; bouchon de nable; Pflock; drain plug, bottom plug; fenek dugo]. Nav.: Dop de lemn sau de bronz, cu care se astupă gaura bărcii sau a navei. Gaura se execută în fundul bărcii sau al navei, şi serveşte la golirea lor când se scot din apă. Gaura se astupă cu un dop de bronz, în care caz şi gaura şi dopul se filetează, sau cu un dop de lemn, în wcare caz dopul se numeşte şi cep de lemn. 12. Dop de cimentare [iţeMeHTaiţHOHHaH npo6Ka, 3aTblHKa; bouchon de cimentation; Zementierungspfropfen; cementing plug; cemen-tezo dugo]. Mine: Cilindru de lemn sau de cauciuc masiv, cu un diametru mai mic decât acela al coloanei care se cimentează, capătul lui de jos având marginile rotunjite, iar Ia capătul de sus având o garnitură de piele (v. fig.). Are rolul de a nu permite contactul între ciment şi noroiul cu care acesta este împins în spatele coloanei; în contact cu noroiul, cimentul s?ar contamina, formând o masă vâscoasă care nu mai face priză. Rolul principal al dopului de cimentare este de a opri circulaţia, când aproape tot Dop de laptele de ciment a trecut în spatele cirnenfare coloanei care se cimentează. Oprirea circulaţiei se face prin etanşarea garniturii de piele, deasupra dopalui, pe care-l fixează în inelul de reţinere aşezat în partea inferioară a coloanei. 13. Dop de ghiafă [jie,tiHHafl npo6Ka; bouchon de glace; Eispfropfen; ice plug; jegdugo]. T-ehn.: Dop care se formează prin îngheţarea apei condensate în interiorul unei conducte, împiedecând scurgerea fluidului. Ex.: Dop în conducta de frână cu aer a trenurilor. î. Dop -frână [ac6ecTOBaa T0pM03flmaH npo6Ka, saTbIHKa; tampon, frein; Bremspfropf; ignited asbesfos wad; fekdugo]. Microchim.: Strat de vată de asbesf * lung de cca 10 mm, care se găseşte în ciocul tubului de combustie pentru dozarea carbonului şi a hidrogenului după Pregl. Rolul său este de a menfine o anumită presiune de oxigen în tub, reglând, în acelaşi timp, vitesa de trecere a gazelor de ardere peste stratul oxidant. 2. ~ fuzibil [jierKonJiâBKatf npoâKa; bou-chon fusible, plomb fusible; Schmeltzpfropfen, Bleipfropfen; fusible plug, lead plug; biztonsâgi femdugo, olomcsavar], C.f.: Dop de bronz filetat,. înşurubat în cerul focarului unei locomotive şi având un miez metalic uşor fuzibil. Dopul are o gaură centrală necilindrică, umplută cu plumb sau cu un aliaj care se topeşte la 350\ Când apa din căldare scade sub nivelul cerului focarului, dopul nu mai este răcit, miezul se topeşte, şi aburuî ţâşneşte peste foc, avertisând personalul de locomotivă. La unele locomotive modeme, în interiorul dopului filetat este lipit cu plumb un al doilea dop* mai subţire şi neted; acest dispozitiv prezintă o siguranţă de funcţionare deplină, chiar când pe capul dopului s'a depus un strat de piatră. La unele tipuri de locomotive s'a abandonat folosirea dopului fuzibil. Sin. Şurub de siguranţă. 3. Dopa foona; dopa; Dopa; dopa; dopa]. Chim.: Dioxi-feniN- Qj_| alanină. Combina- j ţie din clasa ami- q noacizilor, izolată urf din unele plante | jj şi din mătase. Este f-j^ q\-\ primul produs de ^C^ oxidaţie al tirosi- f nei* produsul final fiind me i anina, materie colorantă neagră, cu structură necunoscută, despre care se admite că ar fi pigmentul pielei negrilor. 4. Dopare [.IţOllHHr; doping; Doping; doping; dopingolâs]: Administrarea de băuturi spirtoase sau de medicamente de excitare a sistemului nervos (cafeină, stricnina, digitalină, eroină) — cailor, înainte de curse, pentru a le da posibilitatea unui efort suplementar. Sin. Doping, Dopaj. 5. Doppler, efect ~ [3(|)(|)eKT /jonnJiep; effet D.; D-. Effekt; D. effect; D.-fele hatâs], Fiz.: Variaţia frecvenţei unei vibraţii percepute de un observator, când izvorul de vibraţii nu e în repaus relativ faţă de -observator. Intre frecvenţa / a vibraţiei emise de izvor şi frecvenţa f a vibraţiei percepute de observator există relaţia: V+v0 /' = / ' V + Vi în care V este vitesa de propagare a vibraţiilor, iar vQ şi vitesele de deplasare a observatorului, respectiv a izvorului de vibraţii în direcţia CH2-CH(NH2)~COOH izvor-observator» Semnele de sus sunt valabile când izvorul de vibraţii şi observatorul se apropia unul de celălalt, iar cele de jos, când se depărtează. Relaţia de mai sus reprezintă aproximaţia clasică, pentru vitese foarte mici fafă de vitesa luminii. 6. Dopplerit [^onjiepHT, ch6hpckhh ae-(J)aJlbT; dopplerite; Dopplerit; dopplerite; dopplerit]: Formaţie organică naturală, rezultată din coagularea acizilor humici cu săruri de calciu. 7. Doralis Fabae Scop. Agr. V. Păduchi de frunze. 8. Doralis Gossypii Glover. Agr. V. Păduchi de frunze. ». Dorângă. Ind. ţar.: 1. Prăjină pusă sub strea-şina casei, pe care se atârnă rufe. Sin. Culme. — 2. Prăjină pe care două persoane poartă un hârdău. Sin. Părângă. 10. Doric, ordin ~ [/ţopHHecKHH op^ep (CTHJib); ordre dorique; dorische Ordnung; Doric order; dor oszloprend]. Arh.: Unul din cele trei ordine clasice de arhitectură; el exprima soliditate, forţă, sobrietate. Se caracterizează prin cornişă cu mutule, prin friză decorată cu triglife şi metope, coloană canelată înaltă, de obiceiu de 8 diametri (16 module), capitel fără ornamente. In ordinul doric grec, coloana se sprijine direct pe stilobat, fără bază. Ordinul doric roman se caracterizează printr'o muluraţie mai bogată. 11. Dorifera. Agr. V. Gândac de Colorado. 12. Dormitor [cnaJIbHH; chambre â coucher, dortoir; Schlafzimmer; sleeping room, dormitory; hâloszoba], Arh.: 1. Camera de dormit, într'o locuinţă. — 2, Sală cu paturi, într'o cazarmă, într'un internat, azil, etc. 13. Dorn [aoph, onpaBKa rjîh BbiJiaBJiHBaHHH HHCTpyMeHTOB H3 CKBaJKHHbi; taraud; Fangdorn; fishing tap; fogocsavar]. Mine: Unealtă de instrumentaţie care funcţionează pe principiul burghiului de tăiat filet. Are formă tronconică alungită, şi este filetat Ia dreapta sau la stânga pe întreaga sa suprafaţă. Are, pe suprafaţa sa, şanţuri longitudinale cari creează suprafeţele de tăiere ale fiietului. De obiceiu, aceste şanţuri se umplu cu cositor şi cu plumb, pentru a face etanşarea între dorn şi piesă rămasă la puţ, când este necesară circulaţia de noroiu. Dornul este găurit axial, pentru a permite circulaţia. Diametrul şi conicitatea lui variază după garnitura care urmează să fie prinsă, şi după locul în care se găseşte. Dornul se introduce în gaura sondei cu prăjini dreapta, când este vorba de a extrage dela puţ o garnitură rămasă' acolo, sau cu prăjini stânga, când urmează să se extragă prăjinile s^u tubingul rămas la puţ prin deşurubare. Dortîo| are, uneori, deasupra sa, un manşon de siguranţă. De asemenea, în multe cazuri, dornul se j introduce având o pălărie mai lungă decât el, încât să intre pe capul garniturii rămase la pui şi să ghideze dornul în gaura acesteia. Odată ce s'a prins cu dornul şi operaţiunea de prindere sau de deşurubare nu a reuşit, acesta nu Coloanele şi anfablamenful ordinului doric. 26% mai poale fi degajat decât prin smulgerea din filetul pe care l-a tăiat. Dornurile sunt fabricate din otel aliat (crom-nichel, crom-molibden, etc.), tratat termic şi cimentat, Sin. Priboiu. î, Dorn-cep expandabil [pa3ABHHmaH onpaB-Ka, ftOpH; taraud expandable; Fangdorn; expan-sion pin tap; csavarmenetes fogo pecek]. Mine: Dorn care se poate degaja din garnitura prinsă la puf, dacă operaţiunea de degajare sau de deşurubare nu a reuşit. Partea uneltei care prinde este formată din două pene cu filet spre dreapta cari, când sunt strânse, au forma unui cep special (sau normal) de prăjini de foraj, penele putându-se schimba. Se introduce la pu| cu prăjini de salvare (stânga), bine strânse, în mufa din capul garniturii prinse. Apoi prăjinile sunt întinse şi rotite spre stânga. Prin întindere şi rotire, penele se depărtează una de alta printr'un fus excentric, însă, din cauza presiunii pe care o exercită în interiorul mufei, nu se pot deşuruba. Rotind mai departe garnitura prinsă, se deşurubează de undeva, mai jos, şi porfiunea deşurubată se extrage. Când garnitura prinsă nu poate fi degajată şi nici deşurubată, se lasă puţină greutate pe dorn, învârtindu-se puţin spre dreapta, Prin aceasta dornul se desarmează, adică penele se strâng, şi dornul poate fi extras. Prezintă un mare avantaj faţă de dornuri/e obişnuite, prin faptul că are o rezistenţă mai mare, şi, în special, prin faptul că poate fi degajat, dacă instrumentaţia nu a reuşit. 2. Dorn. V. Priboiu şi Mandrin. 3. Dorry, maşina ~ [MauiHHa ffoppn; ma- chine de D.; D. Maschine; D. machine; D.-feie gep]. Drum.: Maşină de încercare a materialelor în laborator, folosită pentru a măsura uzura pietrelor prin abraziune. încercarea se efectuează asupra unui corp de probă în stare uscată, de formă cubică, cu latura de 5 cm, aşezat pe un disc metalic orizontal şi apăsat printr'un dispozitiv, astfel încât să suporte 250 g/cm2. In timpul încercării, discul este rotit cu 47 rotaţii pe minut şi se aplică pe el nisip cuarjos. Pierderea de material, după 1000 de învârtituri ale discului, reprezintă uzura pietrei, şi se exprimă fie în grame pe cubul încercat, fie în procente din greutatea sau din volumul cubului, fie în milimetri cari reprezintă micşorarea înălţimii cubului. 4. Dorsală anticiclonică. Meteor. V. sub Forme isobare. 5. Doşinia [/ţ03HHHH; Dosinia; Dosinia; Dosinia; Doszinia]. Paleont.: Lamelibranhiat sinupaliat, a-vând dentiţie eterodontă de tip cirenoid, şi o şarnieră puternică cu trei dinţi cardinali. Dosinia se întâlneşte din Cretacic şi până azi. Prezintă o cochilie orbiculară şi lenticulară cu striuri concentrice. Specia Dosinia exoleta caracterizează un orizont marin al Meoţianului inferior, iar Dosinia meotica Andrussow este caracteristică pentru Meoţianul inferior. 6. Dosinia, strate cu ~ [c^opMaiţHH c ,0,0-SHHHefi; couches â D.; D. Schichten; D. strata; D.-retegek]. Geo/.: Facies salmastru, localizat în partea inferioară a Meoţianului, caracterizat prin prezenţa lamelibranhiatului Dosinia exoleta. 7. Dospirea aluatului [6poîKeHHe TecTa; le-vage de la pâte; Teiggărung; fermentation of the dough; teszta-keles]. ind. alim.: Fermentaţia alcoolică produsă pe seama zaharurilor din aluat, cu producere de alcool şi de bioxid de carbon, !a o temperatură de 30”*32°. Din cauza dega-jerii acestuia din urmă, aluatul se umflă, „creşte". Pe lângă fermentaţia alcoolică, aluatul sufere, în timpul dospirii, într'o mică măsură, şi alte tipuri de fermentaţii secundare (lactică, acetică, bu-iirică). s. Dospitul tutunului [TOMJieime Ta6aKa; ma-turation du tabac; Tabakreifung; tobacco ripe-ning; dohânylevel erjedes]. Ind. tui.: Faza de trecere a tutunului agricol în produs industrial, în care se urmăreşte ca în ţesutul foilor să se poată continua, într'un timp determinat, o vjeafă latentă, sub acfiunea căreia să se poată produce anumite transformări de ordin fizic şi biochimic (transformarea amidonului în zaharuri). In acest mod, toate foile ajung în stadiul de maturitate, ceea ce se constată, în practică, prin îngălbenirea lor. Operaţiunea se face în camere întunecoase, ferite de curenţi de aer; după aceasta, foile de tutun sunt scoase şi uscate. V. Uscarea tutunului, 9. Dotarea avionului. V. sub Echipamentul avionului. ic. Doucin [^ycHH, ^HKan h6jiohh; Doucin; Splittapfel, Doucinapfel, Strauchapfel; doucin apple; bokoralmafa]. Agr.: Malus pumila Mill. var. fraecox (Pali-) Schneider. Specie de măr sălbatic, cu portul mijlociu, care se crede că a contribuit la formarea unor soiuri nobile prin încrucişare naturală, şi care azi serveşte ca port-altoiu pentru cultura soiurilor nobile de mere în semitrunchiu. u. Dougiazif [AyrJiaCHT; douglasite; Douglasite; douglasite; duglâszit]. Mineral: K2(FeCI4) ■ 2H20. Cristalizează în sistemul monoclinic. Se găseşte în zăcămintele sărurilor de potasiu. 12. Dove, prismă ^. V. sub Prismă. 13. Dovleac [TbiKBa, Ka6aK; courge; Kurbis; squash, pumpkin; disznotok]. Hort.: Cucurbita Pepo L. Plantă legumicolă anuală din familia cucurbitaceelbr, târîtoare şi acăţătoare, cu tulpina lungă şi cu numeroşi cârcei. Fructele, rotunde sau lunguieţe, de mărime variabilă, sunt lucioase la suprafaţă, albe, galbene, verzi, etc. Se cultivă unele varietăţi numai pentru hrana oamenilor şi a vitelor. E sensibil la frig. Se înmulţeşte prin seminţe. Cere pământ lucrat adânc, bine îngrăşat, reavăn, şi multă căldură. 14. Dovlecel [Ka6aHKH;courge1te; Speisekurbis; vegetable marrow; eteltok, kis tok]. Hort.: Cu^ curbita Pepo L. Legumă anuală din familia cucurbi-taceelor. Are tulpină erbacee, de obiceiu culcată pe pământ, cu fructul alungit, de grosime şi lungime variabilă, de diferite colori. E sensibilă la frig. Se înmulţeşte prin seminţe, senrtă-nându-se direct. Cere pământ lucrat adânc, bine 262 îngrăşat şi reavăn, Fructele trebue recoltate des, spre a nu îmbătrâni. Varietăţi valoroase: „fără vrejuri", „de Italia" şi „de Constantinopol". i. Dow, ductilomeiru ~ [flyKTHJiOMeTp /ţ.; ductilometre D.; Duktilometer von D.; D. ductilo-meter; D-rendszeru duktilometer]. Ind. petr.: Aparat de laborator, folosit pentru a măsura ductilitatea bitumului. Ductilometru Dow, acfionat cu mofor. 7,5 mm - Ductilometru Dow, acţionat manual, î) dispozitiv pentru fixarea epruvefelor supuse deplasării; 2) epruvete de bitum cari s*au întins pe diferite lungimi ; 3) riglă gradată care măsoară distanfa pe care s'a întins firul de bitum. Se compune dintr'o cutie de lemn, căptuşită în interior cu tablă, lungă de 135 cm, lată de 24 cm şi înaltă de 10 cm. Pe una din margini are o riglă gradată, în faţa căreia se mişcă un indicator fixat solidar cu o piesă mobilă acţionată manual sau printr'un mic motor elecfric, şi care se poate deplasa pe două şine în lungul cutiei, cu o vitesă de 5 cm/min (v. fig.). Materialul de încercat se toarnă într'o matriţă standard, pentru a i se da o formă specială (v. fig.), cu secţiunea, Ia gâtuitură, de 1 cm2. După turnarea în matriţă, se lasă mate- Epruvetă .penfru ductilo-rialul să se răcească cel metrul Dow. puţin 90 de minute într'o baie cu &pă, la temperatura de 25°; apoi, după ce au fosl scoşi pereţii laterali, se fixează în aparat cu un capăt de unui din pereţii frontali ai cutiei, iar cu celălalt de piesa mobilă. In timpul încercării, proba este ţinută sub apă, la o temperatură constantă. Prin deplasarea piesei mobile, proba se alungeşte, subţiindu-se în acelaşi timp, până se rupe. Lungimea la care s'a rupt proba, citită pe rigla gradată, reprezintă ductilitatea materialului încercat. încercarea se efectuează la temperatura de 15 sau 25°, iar pentru materialele cari vor fi folosite în regiuni reci, la temperatura de 0°. Uneori se măsoară şi reziduul de etuvare, după ce bitumul a fost fiert timp de 5 ore la temperatura de 163° (proba de stabilitate). Pentru bi- tumurile moi se cere o ductilitate de cel puţin 100 cm, iar pentru cele semidure, de 25 *■•50 cm. Ductilitatea reziduului de etuvare nu trebue să fie mai mică decât 50°/0 din a bitumului. 2. Downfonian [/ţoBHTOHHaHCKHH apyc; Downtonien; Downfonian;Downtonian; D.-retegek]. Oeol.: Etaj de transiţie intre Silurian şi Devonian, reprezentat printr'o alternanţă de depozite lagunare cu peşti placodermi şi depozite marine cu bra-hiopode şi molusce. 3. Dowrah. Ind. text.: Iută maron închis, din fibre scurte şi groase, care se găseşte în comerţ sub fo/mă de baloturi. 4. Doză [a;03a; dose; Dosis; dose; adagj: Cantitate determinată dintr'o substanţă, radiaţie, etc., a cărei valoare depinde de efectul pe care trebue să-l realizeze. — Exemple: 5. ~ de radiaţie [fl03a, KOJiH^ecTBO pa/ţH-aiţHH, JiyqeBaH A°3a; dose de radiation; Strah-lendosis; dose of radiation; sugârzâsi adag]. El.: 1. Energia de radiaţie absorbită pe unitatea de volum. Unitatea de doză de radiaţie a razelor X se numeşte roentgen şi reprezintă energia razelor X cari, radiind 1 cm3 de aer la temperatura de 0° şi 760 mm coloană de mercur, cu folosirea electronilor produşi în aer şi evitarea efectelor pereţilor, produce o astfel de conduc-tibilitate electrică, încât sarcina electrică măsurată la curentul de saturaţie să reprezinte o unitate electrostatică absolută CGS de sarcină. — 2. Energia de radiaţie absorbită de unitatea de masă (accepţiune mai rară a termenului). e. ~ de radiaţie eritematică [A03a epHTeMa-TH^eCKOH pa^Hai^HH; dose de radiation ery-thematique; Hauteinheitsstrahlungsdosis, Erythem-strahlungsdosis; dose of erythematic radiation; eritemikus sugârzâsi adag]: Doza de radiaţie care produce o înroşire a epidermei, urmată de o pigmentaţie. Priveşte, de obiceiu, razele X. Doza de raze X eritematică e doza care, aplicată unui câmp de 6X8 cm epidermă, la distanţa de 23 cm de focar, dă, în cazul razelor dure cari se folosesc în terapia profundă, o uşoară înroşire a epidermei, după 8 zile; o uşoară colorare a ei în brun deschis, după 21 dTe zile, şi o colorare netă în brun, după 42 de zile. Ea corespunde unei valori mijlocii de 600 roentgeni măsuraţi în aer, în cazul terapiei profunde şi al unei filtrări minime cu un ecran de 0,5 mm zinc sau cupru. 7. ~ letală [cMepTejibHaa hjih jieTajibHaa A03a; dose lethale; letale Dosis; lethal dose; halâlos adag]: Cantitatea minimă dintr'un toxic, care produce moartea unui organism. 8.’ ~ toxică [TOKCHHecKan fl03a; dose toxi-que; giftige Dosis; toxic dose; mergezo adag] : Cantitatea minimă dintr'o substanţă care cauzează fenomene de intoxicare într'un organism viu. a. Doză [Kopo6Ka; boîte; Dose; box; sze-lence]. E/f.: Cutie folosită în instalaţiile electrice cu conducte în tuburi, pentru a face legăturile. Poate fi cilindrică sau paralelepipedică şi e făcută din acelaşi material cu tuburile (v. sub Tub Berg- 263 mann, Tub Peschel, Tub Panzer, etc.), ca^ şi din materiale plastice sau din porţelan. Dozele sunt provăzute cu găuri în cari se introduc tuburile. Pot avea diferite mărimi. — Deosebim: 1. Doză de aparat [Hopodna ajih annapaTa; boîte d'appareil; Apparatdose; apparatus box; szelence]: Doză folosită în instalafiile electrice sub tencuială, pentru a monta aparatele (între-ruptoarele, comutatoarele, prizele, etc.).j 2. ~ de derivafie [oTBeTBJiHTejibHan Kopo6-Ka; boîte de derivation; Abzweigdose; round branch box, junction box; elâgazo szelence]: Doză folosită în instalafiile electrice cu conducte în tuburi aparente sau sub tencuială, pentru a face jegăturile între conducte. Dozele au o cutie şi un capac care se desface, când se lucrează în interiorul dozei. Servesc şi la controlul instalaţiei. s. ~ de încrucişare [KopoâKa AJifl nepenpe-HţHBaHHH npOBOAOB; boîte de croisement; Kreu-zungsdose; cross-over box; keresztezo szelence]: Cutie în interiorul căreia se poate face încrucişarea a două canalizări electrice, chiar neizoiate, fără ca ele să se atingă una de alta. Se foloseşte la instalafii electrice cu conducte sub tencuială sau cu cabluri subterane. Sin. Cutie de încrucişare. 4. Doză electromagnetică [3JieKTpoMaryHT-Haa Kopo6Ka, Korayx BbiKJiiOHaTejiH; lecteur electromagnetique; elektromagnefische Schall-dose; electromagnetic sound-box; elektromâg-neses szelence]. Elf.: Dispozitiv care produce oscilafii electrice sub acfiunea ondulajiilor înscrise pe o placă de fonograf. 5. Dozaj [A03HpOBKa; dosage; Mischungs-verhăltnis; dosing, dosage; adagolâs]: 1. Proporţia dintre diferitele materiale cari intră in compunerea unui amestec. — 2. Cs., Bet.: Cantitatea de liant confinută într'un beton sau mortar. Se exprimă fie prin raportul volumelor de liant şi de agregate introduse în amestec, fie prin cantitatea de liant confinută de 1 m3 de amestec. 6. Dozaj [nponopiţHH (oTHomeHHe) (râ^eMOB '{C0CTaBHbIX HaCTeft); dosage; Mischungsver-hăltnis; ratio of mixture; adagolâs]. Mş.: Raportul dintre cantitatea de combustibil şi aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. Dozajul se indică prin raportul greutăfilor, mai rar prin raportul volumelor de combustibil şi aerJ 7. Dozare [A03HpoBKa; dosage; Zusammen-setzung; determination of the mixed quantities; adagolâsi viszony]. Bef., Cs.; Stabilirea cantităfilor de materiale diferite cari intră în compunerea unui amestec. De exemplu: dozarea agregatelor unui beton, ale unui mortar, etc. 8. Dozare [A03HpOBKa; dosage; Dosierung; dosing; adagolâs]: Operaţiunea de determinare a unei doze de substanţă sau de un agent oarecare, in vederea realizării scopului pentru care se foloseşte. Exemple.: 9. ~ chimică [XHMHHecKaH A03HpOBKa; dosage par voie chimique; chemische Bestimmung; chemical determination; vegyi megâllapitâs]. Chim.: In Chimia analitică, ansamblul operaţiunilor de pregătire a unei reacţii chimice cantitative (care transformă un element sau o substanfă într'un compus stabil) şi al operaţiunilor efectuate în vederea măsurării sau a cântăririi lui cu precizie-Sin. Determinare chimică. io. ~ de radiate [A03HpoBKa paAHaiţHH* H3JiyTieHHfl; dosage de radiation; Strahlungs-dosierung; radiation dosage; sugârzâsadagolâs]. Fiz.: Operaţiune care consistă fie în evaluarea, fie în alegerea dozelor de radiaţie (de obiceiu, de raze X). n. Dozarea tutunului [A03HpoBKa BJianmocTirf Ta6aKa; dosage de l'eau dans le tabac; Was-serbestimmung im Tabak; water dosing in tobacco; a dohâny viztartalmânak megâllapitâsa]. Ind. tuf.: Operaţiunea prin care se dozează apa conţinută în-tutun. V. Umiditatea tutunului. 12. Dozimeiru. V. sub Radiaţia solară, metode şi aparate de măsură. 13. Dozimetru de radiaţie [annapaT ajih aosh-pOBKH paAHaiţHH, H3JiyneHHH; dosimetre de radiation; Strahlungsdosimeter; radiation dose-meter; sugârzâsadagolo muszer]. Fiz.: Instrument pentru măsurarea dozelor de radiaţie (de obiceiu, de raze X). Sin. Cuantimetru de radiaţie. 14. Drabină. Ind. făr.: Sin. Loitra de car; Dra-ghină (Moldova, Bucovina). 15. Dracaena. Bot.: Gen de arbori din familia liliaceelor. Cel mai reprezentativ este Dracaena draco L., arbore de talie foarte mare din insulele Canare, având tulpina bogat ramificată în partea superioară. Are frunze numai în partea superioară a ramurilor, relativ mici şi ascuţiter şi flori de coloare verzuie. Prin incizii făcute în trunchiu se obţine o răşină de coloare roşie, care se întrebuinţa odinioară în farmacie sub numirea de Sang-Dragon (Sânge de nouă fraţi); astăzi se foloseşte aproape numai la politură, la prepararea lacurilor şi a pastelor de dinji. Alte specii cu întrebuinţare similară sunt: D- cinnabari Balf. fii din Socotra şi D. umbraculifera Jacq. ic. Dracilă [6ap6apHC; epine-vinette; Sauer-dorn, Berberitze; common barberry; szerbtovis, cigânymogyoro]. Bot.: Berberis vulgaris L. Arbust spinos din' familia berberidaceelor. Creşte în regiunea de dealuri şi de şes, în lunci, înalt de 2--‘4m. Lemnul lui, tare, greu, gălbuiu, conţine berberină; se foloseşte în strungărie, putându-se lustrui bine. Cu lemnul de rădăcină se colorează în galben bumbacul, pielea şi mătasea. Fructele, acide (conţin acid tartric), pot fi conservate cu zahăr, sau sunt folosite în confisede. Planta este gazda intermediară a ruginii grâului (Puccinia graminis); de aceea se preconizează distrugerea ei. Sin. Dragină, Lemn galben, Măcriş iepuresc. 17. Dracocephalum moldavica L. Bot. V. Mătăcină. îs. Dragă [3eMJienepnajiKa, APara, aKcnaBa-TOp;drague; Nafjbagger, Wasserbagger; dredger; kotrogep). Hidrot., Mine: Aparat plutitor pentru săparea sub apă şi pentru înlăturarea materialului 7m săpat (v. sub Dragare). Draga e înzestrată cu o cocă (vas) plulitoare, cu un cadru de susţinere, cu instalaţie de forjă, instalaţie de săpat şi ridicat pământul din apă, instalaţie de îndepărtare ' a acestuia, cu vinciuri pentru diferite manevre, etc. V. şi sub Dragare. După locul de lucru la care sunt adaptate, deosebim: 1. Dragă fluvială [penHan Apară; drague fluvialejFluljbagge r; inland dredger;folyami kotro], adaptată pentru lucrul în ape puţin adânci şi nu prea întinse, ca fluvii, râuri, lacuri, basine, etc., şi 2. ~ maritimă [MOpCKan Apară; drague maritime; Seebagger; sea dredger; tengeri kotro], adaptată pentru lucrul în mare, în apropierea malurilor sau a gurilor fluviilor.— Poate săpa, în genere, la adâncimi mai mari de 10 ■•• 20 m, şi este autopropulsată. După felul cum se deplasează, deosebim: 3. Dragă autopropulsată (propulsată, automotoare) [MOTopHan, caMOABHJKymancH Apară; drague automotrice; selbstfahrender Bag-ger; motor dredger; szâllithato motoros kotro], care poate naviga prin mijloace proprii, neavând nevoie de remorcher; astfel sunt, de obiceiu, dragele cu sorb; 4. ~ staţionară [HenoABmKHan, CTaiţHOHap-nan Apară, seMjie^epnajiKa; drague station-naire; stationărer Bagger; stationary dredger; âllo-kotro], care nu poate naviga prin mijloace proprii, ci trebue remorcată. După maşina de forţă folosită, deosebim: 5. Dragă cu maşină cu abur [napOBan 3eM-JienepnaJlKa; drague â vapeur; Dampfbagger; steam dredger; gozkoto], cea mai bine adaptată regimului de lucru de dragare, regim care variază în limite largi şi cu suprasarcini brusce; g. ~ cu motor Diesel [3e-Mjie^epnajiKa c ABHraTejieM ^HSejin; drague â moteur Diesel; Diesel-motorbagger; Diesel engine dredger; Diesel-motoros kotro]: Dragă puţin potrivită pentru suprasarcini; 7. ~ cu motor electric[Apa-ra c 3JieKTpH-MecKHM ABHra-TejreM; drague â moteur electrique; Elektrischermotorbagger; elecfric dredger; villany-motoros kotro], în care caz, mai multe drage sunt alimenfate dela o sub-staţie centrală. Sistemul e folosit numai în cazuri speciale, la mineritul cositorului prin dragare, în regiuni cu energie electrică foarte ieftină şi cu staţiuni de dragare relativ apropiate; 8. ~ cu sistem Diesel-electric [3eMJienep-najiKa c 3JieKTpHHecKHM ABHraTejieM /ţnsejia; drague â entraînement Diesel-electrique; Diesel-elektrisch angetriebener Bagger; Diesel-electric dredger; Diesel-villamos kotro], mai potrivită lucrărilor de dragare, însă costisitoare. După modul de îndepărtare a pământului săpat, deosebim: y. Dragă cu hambare. V. Dragă purtătoare, 10. ~ cu magazii. V. Dragă purtătoare. 11. ~ cu tremii. V. Dragă purtătoare. 12. Dragă cu jghiab [seMJienepnajiKa c na- kjiohhwm }KOJIo6om; drague â couloir de decharge; Bagger mit Sturzrinne; dredger with tip-chute; tormelek csatorna]: Dragă (cu scară port-cupe, uneori şi cu sorburi) la care descărcarea materialelor se face printr'un jghiab. Este folosită când depunerea pământului se face în apropierea dragei (pe mal sau în ceamuri de transport). Pământul ridicat din apă alunecă prin jghiaburi sau conducte (culoare) inclinate, prin propria lui greutate, spre locul de depozitare. Sin. Dragă cu culoar. îs. ~ purtătoare [njioBynan Hecyman 3eM-Jie^epnaTeJlbHaa MaiUHHa; drague. portante; tragender Schwimmbagger;carrying dredger, hop-per dredger; uszo kotro]: Dragă cu magazii saaire-mii în cari se varsă materialul săpat, pe care îi fransporiă apoi în regiuni de apă adâncă, unde îl descarcă prin deschiderea unor clape de fund sau laterale. Sin. Draga cu magazii, Dragă cu hambare, Dragă cu tremii. 14. ~ refulan- tă [seMjienepn-ajina c Harae-TaTeJIbHblMH HacocaMH; drague refoulante; Druckpump,en-bagger;pressure pump dredger; nyomoszivattyus kotro]: Dragă care îndepărtează materialul prin conductef prin cari pământul dragat, amestecat cu apă, este refulat cu ajutorul unor pompe puternice. f După amaratul de săpat, deosebim: 15. Dragă aspirafoare. V. Dragă cu sorb. ~ CU benă [3KCKaBaT0p CO CXBaTâMH; Greifbagger; grab dredger; Dragă purtătoare cu patru bene. /) macarale cu bena, 2) punte de comandă; 3) coş; 4) căldare de abur; 5) maşină cu abur, verticală; 6) arborele elicei; 7) elice; 8) magazie de cărbuni; 9) vinc:uri (trolii) de ancorare şi de manevră; 10) tremii; //) guri de descărcare. motor 16. benne-drague; 265 markolo kotro]: Dragă care are un brat de macara cu benă (v. fig.); poate săpa la adâncimi foarte mari, însă lucrează încet. pump dredger; szivokotro]: Dragă înzestrată cu o puternică pompă centrifugă, care aspiră materialul dela fundul apei printr'o elindă sau prin- Dragă sfafionară cu cupe. 1) macarale; 2) căldare cu abur; 3) maşină cu abur verticală; 4) transmisiune la prisma motoare şi la mecanismul fpentru manevrarea elindei; 5) coca dragei; 6) puţul dragei; 7) turlă; 8) prisma (toba) superioară; 9) scară (elindă); ÎO) lanf fără fine; 11) cupe; 12) prisma (toba) inferioară; 13) bigă (boltă, poartă, portal) 1. Dragă cu cupe- [3eMJieHepnaTejibHaH Ma-UIHHa C KOBinaMH, HOpHH; drague â godets; Eimer(ketten)bagger; bucket dredger; vodros lânckotro]: Dragă cu o „elindă" (scară), care susţine lanţul fără fine pe care sunt prinse cupele (godeurile) cari sapă pământul (v. fig.). Sin. Dragă cu godeuri. 2. ~ cu godeuri. V. Dragă cu cupe. 3. ~ cu lingură [3KCKaBaTop c kobuiom HJIH COBKOM; drague â cuilier, pelledrague; Ldffelbagger; dipper dredger, shovel dredger; kanalas kotro]: Dragă care sapă cu lingură, şi tr'o ţeava cu sorb (v. fig. de sub Elindă).- Are, în general, un „desagregator" (desintegrator) pen- Dragă cu lingură. 1) pilon (cârjă) de deplasare; 2) căldare de abur; 3) coş; 4) pilon de ancorare; 5) braf principal; 6) placă rotitoare (turnantă); 7) braful lingurii; 8) cupa lingurii; 9) troliu (vinciu) de ridicare; ÎO) troliu (vinciu) de sapă; 11) cablu de retragere, este folosită numai pentru adâncimi mici (v. fig.). Are, adesea, piloni de ancorare (cârje), cari în-locuesc parţial sau total ancorarea prin cabluri. 4. ~ cu sorb [3eMjiecoc c nopoiHeBbiMH HacocaMH; drague suceuse, drague aspiratrice, drague â pompe; Saugbagger; suction dredger, Desagregator (desintegrator). 1) conductă de aspirafie; 2) arbore rotativ; 3) cufite tăietoare; 4) cufite agitatoare; 5) sorb. 266 tru mărunfirea pământurilor compacte. Acesta poate fi: cu mişcare verticala alternativă, acţionând prin lovituri repetate asupra materialului de îmbucătătit; rotativ, având un cap port-cufite, aşezat adesea chiar în interiorul elindei; cu vână de apă sub presiune. Dragele cu sorb sunt, de obiceiu, autopropulsate. Sin. Dragă aspiratoare. După modul de acţiune, deosebim.* 1. Dragă cu acjiune continuă [3eMJieHep-najlKa IIOTOHHoft CHCTeMbi; drague â action continue; Bagger mit stetigem Betrieb; continuous working dredger; folytonos uzemu kotro]: Dragă a cărei acţiune nu prezintă intermitente, de ex.: dragele cu cupe şi dragele cu sorb. 2. ~ cu acfiune intermitentă [seMJie^ep-najina npepbiBHOH CHCTeMbi; drague â action intermittente; Bagger mit absetzendem Betrieb; discontinuous working dredger; megszakitott iizemu kotro]: Dragă de tipul celor cu benă sau cu lingură, care lucrează cu intermitentă. După natura lucrărilor, deosebim: 3. Dragă pentru lucrări hidraulice [Apară jţJiH rHApoTexHH^ecKHX pa6oT; drague pour iravaux hydrauliques; Wasserbaubagger; hydraulic works dredger; vizepitesi kotro]: Dragă folosită la dragarea în scopul unor lucrări hidraulice. 4. ~ pentru minerit [Apară ajih pyAHHH- îibix pa60T; drague pour travaux miniers; Seife-ablagerungenbagger; mining dredger; bânyâszati kotro]: Dragă folosită la lucrări de minerit, de ex. în minele de cositor. Dragele moderne se pot demonta uşor în părţi mai mici, spre a putea fi transportate pe uscat, dela un zăcământ la altul. 5. Dragă de colectat [6H0Ji0rHHecKan hjih €06HpaTeJIbHaH HepnaJlKa; drague biologique; Sammelschleppnetz; (biological) collecting dredger; gyiijto kotrohâlo]: Sac de plasă, cu armatura metalică la gură, folosit în cercetări lim-nologice pentru recoltarea organismelor de pe iundul apelor. Deosebim drage de mână şi drage mari (până la 6 m deschidere), cele din urmă fiind remorcate de nave special amenajate. — Dragele de mână pot fi: 6. ~ de colectat, de mână, târîtoare [py^Han coâHpa'TejibHan nepnajiKa c ceraon; drague â main â filet; Sackhandbagger; net hand dredger; fenekkotrohâlo]: Sac de plasă, fixat pe un cadru metalic, care — din barcă — e lăsat să se târască fie direct pe fund, fie într'un anumit strat de apă. 7. ~ de colectat, de mână, apucătoare [pyHHan rpeftcjDepHaH nepnajina; drague â main â benne prenante; Greiferhandbagger; hand grab dredger; kezi markolo kotro]: Dragă cu două clape cari sunt finufe deschise prin nişte resorturi şi se închid când le loveşte o greutate care alunecă de sus. Inchizându-se, această dragă izolează o anumită suprafafă de mâl, cu toate organismele de pe ea. Proba de mâl astfel recoltată este scoasă la suprafafă şi spălată bine într'o sită de sârmă cu ochiurile mici, pe care rămân — după spălare — numai organismele de studiat. Spre deosebire de draga târîtoare, care ajută la studiul calitativ ai faunei de fund, cea apucătoare serveşte şi la studiul ei cantitativ. 8. Dragă de mine [Apară ajih BbiJiaBJiH-BaHHH MHH; drague, dispositif de dragage des mines; Minenkratze; drag; aknakotro]. Tehn. mii.: Dispozitiv constând din aparate speciale pentru „dragarea minelor". V. şi sub Dragor. — Deosebim: 9. ~ acustică [aKycTHHecKan APara; drague acoustique; akustische Minenkratze; acoustic drag; akusztikus aknakotro]: Dispozitiv pentru dragarea minelor acustice. Constă dintr'un dispozitiv cu ciocan, care reproduce sgomotul unei nave în mers şi influenţează astfel minele, cari fac explozie. Sin. Dispozitiv de dragare a minelor. 10. ~ magnetică [MarHHTHan Apară; drague magnetique; magnetische Minenkratze; magnetic drag; mâgneses aknakotro]: Dispozitiv pentru dragarea minelor magnetice. Constă dintr'o bobină sau dintr'un cablu cu electrozi, cari produc un câmp de inducţiemagneticăf mai intens decât cel terestru, asemănător cu cel care se stabileşte în apropierea navei din cauza materialului ei feromagnetic. Acest câmp influenţează minele magnetice şi le face să explodeze, n. ~ mecanică [MexaHH^iecKan APara; drague mecanique; mechanische Minenkratze; me-chanical drag; mekânikus aknakotro]: Dispozitiv pentru dragarea minelor ancorate. Constă dintr’un cablu de otel, numit brajul dragei, pe care se găsesc fixate foarfeci mecanice sau explozivi cari taie cablul minelor (v. fig.). Brajul merge 6 Draga da mine, mecanică. x I) navă dragor; 1') vinciu; î") role de ghidare; 2) cablu-remorcă; 3) panou de scufundare; 4) brafele dragei; 5) panouri de ridicare; 6) prisme (panouri) de derivă; 7) flofori; 8) foarfeci. la o anumită adâncime şi este derivat fajă de direcjia „dragorului", cu ajutorul flotoarelor şi al semnelor sau panourilor de adâncime şi de derivare. 12. Dragă de pescuit [ceTKa AJifl jiobjih (yCTpniţ, paKOBHH); drague â pecher; Fische-reischleppnetz; fishing dredger; halâszati kotrohâlo]: Plasă de formă specială, folosită la pescuitul ^stridiilor, al scoicilor, etc. 13. Drăgaîcă [noAMaptHHHK, cbiBopoTO^nan TpaBa; caille-lait, gaillet; Labkraut; bedstraw; Szent Jânos virâg]. Bot.: Plantă din familia rubia- 2 $7 ceelor, folosită la coagularea laptelui. Sin. Sânziana, Floarea Sfântului Ion. 1. Drăgănele de Piteşti. Agr.: Varietate românească de cireşe. Are fructul mijlociu, cordiform, ascuţit, de coloare galbenă-roşie-fumurie, cu miez gălbuiu, tare, cu zeamă incoloră şi cu gust dulce plăcut. Se coc în a şasea săptămână a sezonului de cireşe. 2. Dragare [AparapoBamie; dragage; Rău-mung, Na^baggern; dredging; kotrâs, fenekkotrâs, aknatisztitâs], Hidrot., Mine: Operaţiune de săpare sub apă, şi de îndepărtare a materialului săpat, fie pentrucă e inutil, fie pentru a fi folosit (în cazul minereurilor). Se efectuează cu ajutorul dragelor. — După scopul dragării, deosebim: 3. ~ a apelor navigabile TftparHpoBaHHe cyAOXOAHblX BOA; dragage des eaux navigables; Baggern von schiffbaren Wăsser; navigable waters dredging; hajozâsi utak kikotrâsa]: Dragare care se efectuează pentru a adânci, a lărgi sau a da forme mai convenabile cursurilor de apă (fluvii) Dragarea unui şenai. I) Deplasare prin fro!:iuri şi II) Deplasare prin'cârje descărcare în şalande. şi troliuri, fi descărcare prin refulare. L) lăţimea şenalului de dragat; a) pozifia de dragare iniţială ; b) pozifia intermediară ; c) poziţia finală; d) direcţia de dragare; e) direcţia curentului; f) dragă staţionară; 2) şaland de transport; 3) jghiaburi de descărcare; 4) ancora din spate; 5) ancorele laterale; 6) ancora din faţă; 7) frolii (vinciuri) de manevră; 8) săgeata lingurii; 9) dragă cu lingură ; 10) piloţi (cârje) de ancorare şi deplasare; 11) geamandure de susţinere; 12) conductă de refulare pentru debleurî; 13) articulaţii; 14) mal. sau şenalelor de acces navigabile în porturile maritime, sau pentru a executa lucrări în porturi (cheuri, diguri, docuri, etc.) sau a despotmoli navele eşuate. Săparea se face cu ajutorul dragelor cu benă, cu cupe, cu lingură sau cu sorb. Când solul este compact, este însoţită de o desintegrare printr'un desintegrator cu lovituri, cu cap rotativ, sau prin vine puternice de apă sub presiune. îndepărtarea materialului săpat se face prin lanţuri (fără sfârşit) port-cupe, prin jghiaburi înclinate, şalande de transport, conducte de refulare plutitoare sau, la dragele purtătoare, prin transportul cu draga însăşi. In timpul dragării, draga se ancorează prin cabluri sau prin piloni speciali (v. sub Dragă). Depunerea pământului se face pe mal sau chiar în apă. 4. ~ a minelor marine [BbiJiaBJiHBaHHe Mopc-KHX MHH; dragage de mines; Seeminenbaggern; mine sweeping; tengeri aknakotro]: Dragare efectuată cu ajutorul unui vas special, numit dragor, care remorchează un dispozitiv numit dragă de mine sau dragă de explorare. 5. ~ la mineritul aurului, cositorului şi al platinei [AparnpoBaHHe 30Ji0Ta, 0Ji0Ba h njia-THHbi; dragage pour exploiter I'or, l'etain et le platine; Gold-Zinn- und Platinbaggern; gold, tin and platinum dredging; arany-on-platina moso kotro]: Dragare de minereu la care se foloseşte aproape excluziv draga cu cupe, uneori draglina. Instalaţiile de ciuruit şi de spălat se găsesc chiar pe bordul dragei. Când zăcământul metalifer nu este pe fundul unei ape naturale, draga pluteşte într'un basin artificial; draga sapă basinul în faţă şi aruncă rămăşiţele în spate, aşa că se deplasează odată cu basinul. 6. ~ la pescuitul comercial [T0pr0B0e AparH- poBaHHe, BbuiaBjiHBaHHe (ycTpHii,, panoBHH)]; peche par dragage; Zugnetzfischen; fishing dredging; halâszkotro]: Dragare care se foloseşte mai mult la pescuirea bancurilor de stridii şi de scoici. V. şi sub Draga. 7. ~ pentru recâştigarea de terenuri inundate [MeJiH0paii;H0HH0e AparHpoBaHHe; dragage pour la recuperation des terrains innondes; Naf}-baggern fur Gelăndegewinnung; reclaiming dredging; vizes kotro]: Dragare prin care pământul necesar înălţării nivelului solului se scoate chiar din apa alăturată, şi se depune în spatele unui dig de apărare; se foloseşte mult în Olanda. s. ~ ştiinţifică [ânojiorH^ecKoe Aparnpo-BaHHe (BbijiaBjiHBaHHe) ceTKOH; dragage â filet; Sackhandbaggern; net hand dredging; kezi zsâkkotro]: Dragare efectuată pentru cercetarea faunei şi a florei marine. Se face cu drage (saci) târîte pe fundul apelor sau la adâncimea dorită, şi trase cu mâna din bărci, sau remorcate de vapoare speciale. 9. Dragei, poarta ~ [K03Jibi 3eMJieqepnajiKH; bigue de la drague; Baggerbock; dredger gan-try; kotro bak]. Mş.: Construcţie în formă de poartă, pe o dragă, servind la ridicarea şi coborîrea capului din apă al elindei (scării) port-cupe, şi ca organ de legătură între cele două părţi ale cocei despărţite prin puţul dragei. Poartă macaraua pentru îndepărtarea obstacolelor din calea dragei sau a şalandelor cari transportă pământul săpat, şi pentru demontarea elindei. V. fig. sub Dragă cu cupe. . io. Dragei, prismele ~ cu cupe [iţenHbie 6apa6aHbi 3eMJieHepnajlKH; prismes de drague â godets, tourteaux de drague â godets; Turas, Baggertrommeln; dredger drums; kotrodob]. Mş.: Cele două „tobe" dela capetele elindei unei drage cu cupe,, pe cari se învârteşte lanţul port-cupe, cu forma de prismă. Prisma superioară, cu A" *6 feţe, are o faţă mai mult decât cea inferioară. u. Dragei,puţul ~ [KOJiOAeu, 3eMji£HepnajiKH; puits de la drague; Baggerbrunnen; dredger well; kotrokut]: Golul din coca unei drage, prin care coboară în apă aparatul de săpat. Este aşezat la prora sau la pupa dragei. Există şi drage fără puf. 1. Dragei, turla ~ [BepxHHH noAA^pîKKa hjih BepxHHH noAXBaT ajih ^epnaKOBOH paMbi; beffroi d'une drague;Eimerleiterbock; bucketguide frame; a kotro-vodros letraâllvânya]: Construcţie ce se înaltă deasupra bordului unei drage cu cupe, şi care poartă toba (prisma) superioară a elindei şi jghiaburile (conductele şi culoarele) de debleiere., 2. Dragină. Bot. V. Dracilă. * 3. Draglină [AperjiaHH, KaHaTHbiH cKpe6-KGBbiH 3KCKaBaT0p; dragline; Eimerseilbagger; dragiine( — excavator); szâraz kotro]. Mş.; Maşină de săpat pământul, echipată cu un braţ lung şi uşor, la capătul căruia atârnă o cupă; pentru a se 5) cablu de tracfiune; 6) cupă în pozifia de descărcare; 7) cupă în pozifia de sapă.. umple, cupa este târîtă pe sol, cu gura spre draglină. De obiceiu draglina se deplasează pe şenile, mai rar pe şine, iar braţul este o grindă cu zăbrele, care poate atinge lungimea de 80 m. Capacitatea maximă a cupei poate fi de 5 m3. Se foloseşte la lucrări de terasemente, !a săpături sub apă lângă mal, în cariere, etc. Excavatoarele mici sau dragele mici se numesc uneori, greşit, dragiine. Sin. Excavator cu cupă trasă. V. şi sub Excavator convertibil. — Draglina poate fi: 4. ~ convertibilă [o6paTKMbiH AperjiaHH; dragline convertible; Umbaubagger; convertible dragline; âtâllithato kotro]. Prin înlocuirea aparatului de săpat obişnuit (cupa, braţul şi cablurile), draglinele mai mici pot fi uşor convertite în excavatoare cu benă, în macarale cu benă sau cu cârlig, în sonete sau maiuri mecanice; iar prin modificări mai mari pot fi convertite şi în excavatoare cu lingură sau în tractoare de nivelat. V. şi Excavator convertibil. Sin. Draglină universală. 5. ~ universală. V. Draglină convertibilă. o. Dragonul [/ţpaKOH (C03Be3AHe); le Dragon; der Drache; the Dragon; sârkâny]. Asfr.: Con- stelaţie din emisfera boreală, compusă din două stele de mărimea întâi, patru stele de mărimea a doua şi numeroase alte stele mai mici, toate dispuse într'un lung şir, şerpuind între Ursa mare şi Ursa mică şi terminându-se într'un frapez care înfăţişează capul Dragonului. Sin. Balaurul. 7. Dragor [MHHHblH TpajlbiiţHK; dragueur de mines; Minensucher; mine dredger; aknakutato]. Nav.: Navă de războiu, cu deplasamentul între 100 şi 800 tone şi cu vitesa de 10 ■ * -18 noduri, care are misiunea de a draga minele depuse, asigurând navigaţia în zonele minate. Dragorul are instalaţii speciale de dragare sau drage de mine. Este bine compartimentat şi are pescaj redus. Trebue înzestrat cu instrumente precise de navigaţie.. Când dragorul arte montate la p; oră instalaţiile pentru dragarea minelor magnetice sau acustice (pentru a face să explodeze minele din această categorie, cari s'ar găsi în faţa dragorului), se numeşte şi spărgător de baraje. V. şi sub Nave de războiu. 8. Draibăr [itjiothhhhh 6ypaB, kojiobopot, ApeJlb; meche pour bois; Holzbohrer; wimble, auger, gimlet; furdancs], Tehn.: Unealtă de oţel cu care tâmplarii găuresc lemnul. Pentru găurit, se adaptează ia o coarbă. 9. Drajonaj [nycnaHHe otpoctkob H3 Kop-Hen; drageonnage; Ausschlag; sending outsuckers; elfekves]. Bot.: Proprietatea anumitor specii de plante de a emite lăstari din rădăcinile superficiale, şi de a se întinde astfel în mod natural. 10. Dram: 1. Veche măsură de capacitate, folosită în Irecut în ţara noastră, egală cu o sutime dintr'o litră (în Muntenia = 0,00322 I; în Moldova — 0,00380 I). — 2. Veche măsură de greutate, folosită în trecut în ţara noastră, egală cu o sutime dintr'o litră (în Muntenia = 3,1775 g; în Moldova = 3,2275 g). V. şi Litră. 11. Drănicer. Ind. ţar.: Meşteşugar care s'a specializat în lucrările de construire cu dranra a acoperişului unei clădiri. Sin. Şindrilar. 12. Dranifă. Ind. far.: Scândură mică şi subţire, în formă de ţiglă, de lemn de răşinoase, care serveşte la alcătuirea acoperişelor caselor în mediul rural. Draniţa este folosită mai mult la casele din regiunea de munte şi de dealuri (Moldova, Bucovina şi Maramureş). Sin. Şindrilă, Şindilă. X" 13. Drănifit. Ind. far.: Operaţiunea de aşezare a draniţei la acoperişul caselor. 14. Drapel [nojioîKeHHe JionacTen nponeji- Jiepa npn nHKHpOBâHHH; drapeau; Luftschraube in Segelstellung; blades position in diving; leg-csavarszârnyak beâllitâsa]. Nav. a.: Poziţia în care pilotul aşază palele elicei, pentru ca aceasta să frâneze cât mai puţin în picaj. 15. Drapel de şablon [cTepjKeHb ctohkh (uia6jlOHa); banniere de Irousse; Schablonen-spindel; spindle and socket; sablonkar]. Metl.: Tija verticală» a şablonului, în jurul căreia se rotesc profilele de şablon, pentru a produce forme de revoluţie necesare turnării. 269 1. Draperie [ApaimpOBKa; draperie; Draperie; drapery; fuggony]: Perdea grea de postav sau de stofa, pusă la uşi, la ferestre, etc. 2. Draudt, metoda de cubaj ~ [MeTOA/3,. AJifl onpeAejieHHfl Ky6aTypbi jiecoHacancAeHHfl; methode de D; pour le cubage des peuplements; D.sche Methode zur Kubierung der Bestănde; D.'s method of cubing stands; D.-fele faâllomâny- kobozesi modszer], Silv.: Metodă pentru cubajul arboretelor. Consistă în inventarierea arboretului pe categorii de diametri, şi în doborîrea unui număr de arbori de probă (arbori tip), repartizaţi proporţional pe toate categoriile. Arborii de probă doborîţi se cubează împreună, pe sortimente; de ex.: lemn de lucru şi lemn de foc v2. Volumul arboretului (V) este egal cu raportul dinlre suprafafa de bază S a arboretului şi suprafafa de bază a arborilor de probă s, înmulţit cu volumul arborilor de probă: V=~(v1 + v2). 3. Dreapta. V. Dextrors. 4. Dreaptă [npHMan, npHMan jihhhh; droite; Gerade; straight line; egyenes]. Geom.: Concept primitiv (fundamental) al Geometriei proiective şi euclidiene. Dreapta e determinată de două puncte sau de un punct şi o direcţie (v. Axiomele Geometriei euclidiene). In Geometria euclidiană, dreapta este linia care are proprietatea că lungimea arcului de linie dintre oricari două puncte situate pe ea este minimă. In Geometria elementară se disting următoarele drepte particulare interesante: 5. ~ de capăt. V. Capăt, dreaptă de 6. ~ de cea mai mare pantă [npflMan Han-60JlbUier0 yKJlOHa; droite de la plusgrande pente; Boschungslinie; line of greatest slope; legnagyobb esesu egyenes]. Geom. d.: Dreaptă perpendiculară pe orizontalele unui plan. Sin. Linie de cea mai mare pantă. 7. ~ de front [(JjpoHTajibHaH npHMaH; droite frontale, ligne de front; Frontlinie; frontal line; homlokzati vonal]. Geom. d.: Dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecţie. s. ~ isotropă [H30Tp0imafl npflMan; droite isotrope; isotrope Gerade, Minimallinie; iso-tropical line; izotrop-vonal]. Geom.: Dreaptă care trece prin unul din punctele ciclice ale unui plan. Printr'un punct din plan trec două drepte isotrope, cari rămân invariabile la orice rotaţie a planului în jurul acelui punct. Dreptele isotrope apar şi ca razele unite ale unei involulii de drepte ortogonale în jurul punctului considerat. 9. ~ lui Euler [npHMaH 3HJiepa; droite d'E.; E.s Gerade; E. line; E.-fele egyenes]. Geom.: Dreaptă care trece prin centrul cercului circumscris unui triunghiu şi prin ortocentrul acelui triunghiu. 10. ~ lui Gauss [npflMan Taycca; droite de G.; G.sche Gerade; G. line; G.-fele egyenes]. Geom.: Dreaptă care uneşte mijlocuriie diagonalelor unui patrulater complet. 11. ~ lui Lemoine [npHMan JleMyaHa- droite de L.; L.s Gerade; L. line; L.-fele egyenes]. Geom.: Dreapta care uneşte punctele de intersecţiune cu laturile opuse* ale tangentelor duse în vârfurile unui triunghiu la cercul circumscris triunghiului. 12. ~ lui Simpson [npHMan CHMncona; droite de S.; S.s Gerade; S. line; S.-fele egyenes]. Geom.: Dreapta care uneşte proiecţiile pe laturile unui triunghiu, ale unui punct de pe cercul circumscris triunghiului. In construcţiile de perspectivă se folosesc adesea următoarele drepte particulare: îs. Dreaptă de fugă [npHMan cxo/ţa; droite j de fuite; Fluchtgerade; vanishing line; irany dgy-enes, szintvonal]. Geom. persp.: Perspectiva dreptei dela infinit a planului la care se referă dreapta. Se obţine ca intersecţiune, cu tabloul plan, a planului dus prin ochiu, paralel cu acel plan, căci razele vizuale ale tuturor punctelor dela infinit ale planului determină un plan vizual paralel cu planul dat. Toate planele paralele au aceeaşi dreaptă de fugă. Dreapta de fugă a unui plan conţine punctele de fugă ale tuturor dreptelor din acel plan sau paralele cu el. 14. ~ neutră [HeHTpajibHan hjih cpeAHHH npHMaa (jihhhh); droite neutre; Verschwindungs-gerade; neutral line; semleges vonal, semle-ges egyenes]. Geom. persp.: Intersecţiunea planului la care se referă dreapta, cu planul neutru. Astfel, dreapta neutră a planului geometral este paralelă cu linia de pământ dusă prin proiecţia orizontală a punctului de vedere. Ea intră în discuţia asupra perspectivei cercului. 15. Dreaptă meridiană [MepHAHamiaH npn- Maa; droite meridienne; Breitengerade; meridian line; foldrajzi-szelesseg]. Topog.: Fiecare din dreptele caroiajului unei hărţi, cari sunt paralele cu meridianul de origine al sistemului cartografic admis. J6. Dreaptă paralelă [napajuiejibHan npHMan; droite parailele; Parallelgerade; parallel line; pârhuzamos egyenes]. Topog.: Fiecare din dreptele caroiajului unei hărţi cari sunt perpendiculare pe dreptele meridiane. In caroiajul hărţilor, dreptele paralele sunt orizontale. 17. Dreavă. Ind. făr.: 1. Vergeaua care trece prin mosorul alergătoarei de urzit. — 2. Unealtă cu care plăpumarul bate lâna. — 3. Bârnă de lemn, la joagăr. 18. Dreissena [/JpeHCCeHa; Dreissena; Dreis-sena; Dreissena ; Drejszena]. Paleonf.: Lameli-branhiat anisomiar de falie | mică, având cochilia aproape I triunghiulară, alungită şi ne-; tedă (v. fig.). Dentiţia lui e | complet redusă; la partea ! internă, sub umbone, pre-j zintă o mică placă servind pentru inserţia muşchiului bisai; e un gen întâlnit din Eocen şi până astăzi. A dat Dreissena. fosile caracteristice pentru Dacian (Dreissena rimestiensis, Dreissena polymor-pha). Sunt forme de apă dulce. Sin. Dreissensia. 270 î. Dreissensia. Paleont. V. Dreissena.-2. Dren [ApeHb, boaoctok, BOAOOTBOAHbiH KaHaJi; drain; Drăn; drain; szivârgo, szivârgoârok]. Hidr ot., Cs.: 1. Conductă subterană destinată să colecteze şi să evacueze apa de infiltraţie, sau să coboare nivelul pânzei de apă subterană, în vederea asecării şi consolidării unui teren prea umed. Este constituit dintr'un şanţ pe al cărui fund (v. fig.) se * aşază elementele pentru colectarea apei: piatră spartă, pietriş, fascine, tuburi găurite sau nu (de ciment sau de argilă arsă) aşezate cap în cap, jghiaburi de lemn, grinzişoare de lemn distanţate între ele, etc. Se recomandă ca fundul şanţului să se găsească sub adâncimea de îngheţ a pământului. Restul şanţului se umple cu paie, cu nisip, pământ, etc., iar la partea superioară se închide cu un strat de argilă peste care se aşterne pământ vegetal. Când drenurile taie o pânză inclinată de apă subterană, şi sunt aşezate în amonte de locul ce trebue asecat, ele se numesc drenuri de interceptare; când sunt aşezate în lungul pânzei de apă, se numesc drenuri absorbante. — 2. Strat de piatră spartă sau de pietriş, care căptuşeşte spatele unui zid de sprijin, al unei culee, extra- 4. -v contrafort [nonepeHHbiw boaoctok; drain contrefort; Trockenmauerrippe; transversal drain; szâraz falazat-borda]: Dren alcătuitdin piatră, aşezat pe taluze, transversal pe direcţia drenului colector din lungul taluzului şi servind atât la drena-rea, cât şi la sprijinirea te- Drenuri contraforturi, a) drenuri contrafort; b) drenuri de legătură, de mică adâncime. Secţiuni transversale de drenuri contraforturi, rasamentului (v. fig.). 5) dren cu şipci; 6) şi 7) drenuri cu Tipuri de dren. }) şi 2) drenuri cu piatră; 3) dren cu fascine; 4) dren cu bile de ie jghiab de lemn; 8) dren cu brazde de turbă; 9) dren cu jghiab de pământ; 10) dren cu tuburi de drenaj; a) brazde de pământ; b) sul de fascine; c) bile de lemn; d) şipci; e) jghiab de lemn; f) brazde de turbă; g) scânduri; H) tub de drenaj; i) şipci. dosul unei bolţi de pod sau de tunel, etc., şi j este destinat să colecteze apa de infiltraţie care, prin stagnare sau îngheţare, ar produce degradarea materialelor din cari sunt construite acele ». ~ elementar [BcacbiBatouţHH BOAOCTOKf drain elementaire d'absorption; Saugdrăn; ele-mentary drain; szivârgo]: Dren absorbant, cu diametrul între 4 şi 6 cm. Absoarbe apa direct din construcţii. Evacuarea apei colectate se face j sol, vărsând-o în drenul colector. prin barbacane sau prin tuburi de drenaj. Deosebim: 3. ~ colector [co6HpaTejibHbift boaoctok; drain de colature; Sammeldrăn; collecting drain; gyiijto szivârgo]: Porţiunea dintr'o reţea de drenaj în care se varsă apa colectată de drenurile absorbante elementare. După importanţa pe care o are în reţea, se numeşte colector secundar (0 8,,,12 cm) sau colector principal (0 14 ■■■ 18 cm). o. Drenaj [ApeHam; drainage; Drânung, Dră-nage, Drănierung; drainage, draining; alagcsove-zes, talajcsovezes, lecsapolâs]. Hidrot.: Lucrare hidrotehnică executată în vederea asecării şi a consolidării unui teren, prin colectarea şi îndepărtarea apei de infiltraţie sau prin coborîrea nivelului pânzei de apă subterană, cu ajutorul unei reţele de drenuri. — Deosebim: 7. ~ cârtiţă [nc>A3eMHbiH ApenaJK; drai-nagetaupe; Maulwurfdrănung; underground drai- ning; vakond-szivârgok]: SistenrT de drenaj ale cărui drenuri absorbante sunt formate din galerii subterane, de secţiune mică, executate cu pluguri speciale. Apa colectată de drenuri este evacuată în şanţuri colectoare. 1. Drenaj în spic [ApeHam, HMeiomHH bha ko jioca; drainage en epi; Ahrenformigedrănierung; herringbone drains; ekalaku szivârgok]: Metodă de drenare a platformei unei căi de comunicaţie, prin executarea unor drenuri înclinate cu 45° fafă de axa căii, alternativ într'o parte şi în alta, distanţate între ele cu 3,,,4 m. 2. ~ la suprafafă [n0BepxH0CTHbiă ApeHant; drainage superficiel; Oberflăchenentwăsserung; surface draining; felszini lecsapolâs]: Drenaj executat pentru uscarea taluzelor foarte um^de, spre a crea condifiuni favorabile desvoltării vege-tafiei ce le acopere. Este alcătuit dintr'o refea de şanfuri de mică adâncime (30---50 cm) umplute cu piatră spartă. 8, ~ longitudinal [npOAOJibHbiH ApeHa>K; drainage longitudinal; Lăngsdrănung; longitudinal draining; hosszanti szivârgo]: Sistem de drenaj în care drenul colector este aproximativ paralel cu curbele de nivel ale terenului, iar drenurile absorbante sunt perpendiculare pe ele (v. fig.). __________________-A r - ^. - - ----------------------.ţ ■ - ~ ' 1 " ' - a^ _ ____ V"^ I ' 60i'rrT= Ţ - [ - ~ \ A) drenaj longitudinal; B) drenaj transversal, a) drenuri elementare; b) dren colector. 4. ~ transversal [ponepeHHbiH ApeHatti; drainage transversal; Querdrănung; transversal draining; kereszt-szivârgo]: Sistem de drenaj în care drenurile absorbante formează o rejea de luburi aproximativ paralele cu liniile de nivel ale solului, iar drenul colector este perpendicular pe ele (v. fig.). Fafă de drenajul longitudinal, prezintă avantajul că produce o vitesă mai mare a apei în 'drenul colector, deci o absorpţie mai puternică. s. Drenaj electric [3JieKTpHHecKHH ApeHam; drainage electrique; elektrische Drănage; electric drainage; villamos csovezes, villamos drenirozâs]. Elf.: Metodă de protecfiune a învelişului metalic al unei canalizări subterane contra coroziunilor electrolitice cauzate de curenfii telurici ai liniilor de tracfiune electrică. Consistă în legarea învelişului metalic de protejat cu şinele liniei de tracfiune, printr'un cablu metalic, în regiunea periclitată de coroziune. 6. Drenare [ApemipoBaHHe; drainage; Dră-nung, Drănierung; drainage, draining; vizteleni-tes]. Hidrot.: îndepărtarea apelor în exces dintr'un teren, cu ajutorul drenurilor. 7. Drenare, conductă de ~ [BOAOOTBOAHa#, cnyCKHan Tpy6a; tuyau de drainage; Drainrohre; draining-pipe; kifolyocso]. Nav.: Conductă folosită la evacuarea apei care se adună în santinele de pe fundul n3vei. Ţevile din santine şi din compartimente merg la compartimentul maşinilor sau al căldărilor, unde se găseşte cutia de drenaj cu robinete de reducere sau cu vană. Capetele fevilor din santine au sorburi montate pe fund. Ţevile de drenare sunt de plumb, de fontă sau de fier zincat. Apa care se adună în santine este evacuată cu ajutorul pompelor montate în compartimentul maşinilor. 8. Drenurilor, adâncimea V. Adâncimea drenurilor. 9. Dreptar [jiHHeHKa, npaBHJio; latte; Richt-latte; reglet; egyengetolec, irânylecj. Cs.: Riglă sau scândură dată la rindea, groasă de 2 • “3 cm şi cu muchiile perfect drepte, folosită în construcfii pentru trasări sau pentru verificarea suprafeţelor plane (de ex. la aşezarea cărămizilor în zidărie, la executarea tencuelilor, etc.). 10. Dreptar, Ind. făr.: 1. Şurub mare de lemn, în legătură cu roata morii, folosit pentru a-i încetini sau a-i accelera mişcarea. — 2. V. Colfar. 11. Drepte conjugate [conpHiKeHHbie npHMbie; droites conjuguees; konjugierte Geraden; conju-gated lines; konjugâlt egyenesek]. Geom.: 1. Două drepte cari îşi confin reciproc polii în raport cu o conică. Orice dreaptă care trece printr'un punct al conicei formează cu tangenta în acel punct o pereche de drepte conjugate. Perechile de drepte conjugate cari trec printr'un punct determinat al planului şi nesituat pe conică formează două fascicule în involufie, admiţând ca raze duble tangentele duse din acel punct la conică. — 2. Pereche de drepte, astfel încât fiecare din ele să fie incidenţă cu polara reciprocă a celeilalte în raport cu o cuadrică. 12. Drepte de egală resecfiune [npHMbie paBHOH peseKiţHH; droites d'egale resection; liegende Horizontalen zur Bildtafel unter 45°; projections under 45° of the horizontals; 45" fekvesu egyenes]. Geom. persp.: Imaginile perspective ale dreptelor orizontale, la 45° fafă de tablou. Ele se separă în două fascicule de drepte concurente în cele două puncte de distantă, şi transpun, în tabloul perspectiv plan, adevăratele lungimi luate pe frontale, în perspectivă pe dreptele principale. ia. Drepte polare reciproce [B3aHMHbie (o6pa-THMbie) nojnocHbie- npHMbie; droites polaires reciproques; reziproke Polaren; reciproca! polar I lines; kolcsonosen polâris egyenesek], Geom.: 272 Două drepte cari au proprietatea că planele polare ale punctelor uneia dintre ele, în raport cu o cuadrică, formează un fascicul care o are pe cealaltă drept axă. 1. Drepte principale [0CH0BHbie (rjiaBHbie) nrHMbie; droites principales; Tiefelinien; principal Jines; foegyenesek]. Geom. persp..* Imaginile perspective ale dreptelor perpendiculare pe tablou, în perspectiva lineară, şi al căror pur.ct de fugă este punctul principal. 2. Drept unghiu [npHMOyroJibHHK; rectangle; Rechteck; rectangle; derekszog]. Geom.: Pairu-later cu toate unghiurile drepte, Este un paralelogram particular, care are diagonalele egale. s. Dreptunghiu de împrăştiere [npflMoyroJib-HHK pacceHHHH; rectangle de dispersion; -Streurechteck; rectangle of dispersion; szetszoro-dăsi derekszog]. Tehn. mii.: Dreptunghiu în care se înscrie elipsa de împrăştiere. Se foloseşte .pentru simplificarea studiului împrăştierii în trageri. 4. Dresaj [ApeccnpOBKa; dressage; Dressieren; iraining; idomităs]. Zoot.: învăţarea unui animal domestic sau sălbatic să înfeleagă unele cuvinte sau expresii şi să execute anumite mişcări sau lucrări pe cari i le cere omul. Sin. Dresare. 5. Dresare[npaBKa, BbinpflMjieHHe; dressage; Dressieren; straightening; hideg hengerles]. Metl.: Laminarea la rece a tablelor de ojel. Dresarea se face într'o singură trecere, penfru a obţine o tablă plană şi fără bavuri, şi în 3'‘'5 treceri, pentru a obţine o suprafaţă netedă şi compactă şi, dacă e urmată‘de o recoacere ulterioară, o creştere a tenacităjii oţelului. Aceste operaţiuni sunt necesare pentru tablele de ambutisaj :sau pentru acelea cari vor fi protejate metalic prin cositorire, zincuire, plumbuire, etc. Dresarea se execută pe una sau pe mai multe cadre de -dresare. Prin dresare, tabla trebue să primească o lungire de cel mult 3**-4°/0, pentru a nu depăşi limita critică. e. Drevelire. Ind. far.: Operaţiunea de piep-ienare şi de batere a lânii cu dreava. 7. Drezină [Ape3HHa; draisienne; Draisine; «draisine; sinhajto, sinauto]. C. {.: Vehicul cu patru sau cu trei roţi, uneori deschis, servind la transportul unui număr mic de persoane şi, mai rar, de materiale, pe o cale feraiă. Poate fi mutat uşor de pe o linie pe alta. Poate fi cu motor, cu pedale sau de mână. 8. Dric [BaroHHaa paMa; support d'un vehicule; Wagengestell; carriage frame, waggon-body; kocsiderek]. Ind. făr.: Scheletul unui car, excluziv roţile şi loitrele. 9. Dril [6pe3eHT, xojict, napycHHa; treillis; Drillich; canvas, sail cloth; kanavâsz]. Ind. text.: Ţesătură groasă şi bătută, din fire de cânepă, având urzeala dublă, întrebuinţată pentru a confecţiona îmbrăcăminte de varăt pânze de cor-iuri, de corăbii, etc. 10. Drillcoffar. M/ne. V. sub Prăjină grea. 11. Drilomefru. V. sub Indicator de greutate. 12. Driţcă [Tepna; aplanissoir, planche â dres-ser, planchette â regaler; Reibbrett, Reibescheibe; mason's float; simitodeszka]. Cs.: Uneallă a zidarului, folosită pentru netezit faţa tencuelilor proaspete (v. fig.). Este formată dintr'o placă subţire de lemn de esenţă tare sau Drişcă de lemn. de metal, de formă dreptunghiulară (de obiceiu 10X30 cm), având fixat, pe una din feje, un mâner, cealaltă faţă fiind perfect plană şi netedă. iâ. ~ pentru asfalt [Tepna, îJiaAHJiKa rjih ac-c|)aJibTa; spatule pour asphalte; Asphaltreibbrettj asphalt float; aszfalt simito]. Cs.: Unealtă folosită pentru răspândirea şi netezirea asfaltului turnat. Se compune dintr'o bucată prismatică de lemn de esenţă tare (cu secţiunea de 10X10 cm sau 12X17 cm, şi lungimea _______________________ de 40’ ’* 50 Cm), CU unul Drişcă pentru asfalt. din capete retezat oblic; celălalt capăt are un mâner (v. fig.). 14. Drişcuît [crjiaîKHBaHHe, 3arjia>KHBaHHe; dressage; Glătten, Reiben;floating;finomvakolâs]. Cs.: Operaţiunea de netezire a unei tencueli, cu ajutorul uneltei numite drişcă. 15. Drob [fliiţHK, Ky30B BHHHoro npecca; caisse de pressoir; Kelterkubel; wine press bu-cket; sajtolo cseber]. Ind. făr.: Cutia teascului care serveşte la fabricarea vinului. 18. Drob [paKHTHHK; cytise; Geissklee; cytise; keleti zanot]. Bot.: I. Cytisus Heuffelii Wierzb. şi C. leucanthus W. et K. Arbust din familia leguminoaselor. Creşte prin tufişuri şi rarişti de păduri. — 2. Genista albida Willd. Mic arbust din locurile stâncoase din Dobrogea. Sin, Drog; Lemnul bobului. 17. ~ de munte [ropHbiH paKHTHHK; cytise herisse, cytise velu; haariger Geissklee; hajry cytise, hirsute cytise; havasi bokor]. Bot.: Cytisus hirsutus L. Arbust mic din tufişurile şi poienele pădurilor de munte. 18. Drobifă [ApOK; genestrolle, genet-des-teinturiers; Ginster; wood-waxen; sârga festofu]. Bot.: Genista tinctoria L. Subarbust din familiT leguminoaselor, înalt de 0,40 * ■ ■ 1 m, din poienele regiunilor noastre de şes şi de dealuri. Florile şi vârfurile tinere colorează în galben. Florile, frunzele şi rădăcinile sunt purgative; seminţele, emetice. Lemnul este bun pentru fabricarea hârtiei. îs. Drobuşor [BaHAa, cHHHJib (pacTeHHe); pastel des teinturiers, indigo indigene; Fărber-Waid; woad; indigo noveny]. Bot.: Isatis tinctoria L. Plantă erbacee din familia cruciferelor. Are tulpina rigidă, ramificată în partea superioară; frunzele oblong-lanceolate. Florile sunt galbene, dispuse în racem; frunzele sunt siIicule compri- 273 mate,- înfloreşte în Mai-lunie. Prin fermentare, se extrage din frunze o substanţă colorantă, foarte frumoasă, de indigo. 1. Drog. Bot. V. Drob. 2. Drog [MOCKaTejibHbiH, anTeKapcKHH TOBap; drogue; Droge, Drogerieware; drug; drog-aruk]: Substanţă naturală sau preparată, de origine vegetală sau animală, obţinută azi şi sintetic, care se întrebuinţează în farmacie şi în anumite ramuri ale tehnicei (de ex. în vopsitorie). 3. Drojdie [#pO}K}KH; levure; Hefe; yeast, barm; eleszto]. Ind. alim.: Numele colectiv al agenţilor tipici ai fermentaţiei alcoolice. Aparţin familiei zaharomiceteior (după Hansen) sau en-domicetaceelor (după Stelling-Dekker). Se pre-ziniă sub formă de celule rotunde sau ovoide (tip Saccharomyces cerevisiae), eliptice (Saccharomyces ellipsoideus), foarte alungite (Saccharomyces pasteurianus), în formă de butelie (Saccharomyces Ludwigii) sau cilindrice (Pichia). ■— Drojdia întrebuinţată în industriile de fermentaţie a berii, a spirtului, sau pentru drojdia presată (Saccharomyces cerevisiae) se numeşte: 4. Drojdie cultivată [cejieniţHOHHbie, Kyjib-Typ.Hbie APOHOKH; levure selectionnee; Kul-turhefe; cultivated yeast; tenyesz-eleszto]: In această categorie se pot clasa şi drojdiile cari se întrebuinţează la fabricarea vinului (Saccharomyces ellipsoideus). In industria berii însă, Saccharomyces ellipsoideus este considerată ca drojdie sălbatică, deoarece produce adesea infecţii. Printre drojdiile culHvate, cele mai importante sunt: 5. ~ alimentară [nHU],eBbie ApOHOKH; levure alimentaire; Futterhefe; food yeast, torula; takar-mânyeleszto]: Drojdie preparată folosind specia sălbatică Torula utilis (v. fig.), cu o slabă putere alcooligenă, care se cultivă într'un mediu aerisit intens. Mediul de cultură este melasă, zahăr din lemn, leşii reziduale- dela fa-bricareacelulozei, plămadă de cartofi saudecereale. Se adaugă şi săruri amoniacale, după nevoie. Din 100 kg lemn za-harificat prin procedeul Scholler, se obţin 12 kg drojdie uscată. Lemnul zahari-ficat prin procedeul Bergius dă un randament superior: 16°/0. Proteinele reprezintă 50" *60°/0 din materia uscată a drojdiei; drojdia conţine aminoacizi, vitamine şi în special aneurină (vitamina BJ. c. ~ de bere [nHBHbie APO>^>KH; levure de biere; Brauereihefe; beer yeast; soreleszio]. Ind. alim.: Drojdiile întrebuinţate, din timpurile vechi,în industria berii. A-parţin speciei Saccharomyces cerevisiae. Celulele drojdiilor de bere au forma rotundă, ovală sau de pară; uneori apar şi în formă alungită (v. fig.). Saccharomyces cerevisiae cuprinde mai multe tipuri, cari au caractere deosebite, datorită cărora drojdiile Drojdie de bere sunt folosite, în (Saccharomyces cereviriae). practică, pentru diferite scopuri. Cea mai caracteristică deosebire morfologică există între drojdiile de fermentaţie inferioară. ?. ~ de bere, de fermentaţie inferioară [ApOiKMH HHJKHero 6pO>KeHHH; levure basse; untergărige Hefe; boltom yeast, sedimentary yeast; alapelesztoj: Drojdiile de bere folosite în fermentaţia in-| ferioară, cari se ; desvoltă în interiorul mustului şi se depun, ulterior, la fundul vaselor de fermentare. Sunt rotunde sau ovale. Conţinutul ior este granulat (v. fig.). Sporu-lează tardiv. Temperatura optimă de fermentare: 4**-10°l Fermentează complet Drojcfie de fermentaţie inferioară, rafinoza. 8. ~ de bere, de fermentaţie superioară [#po>KîKH Bepxnero 6pO>KeHHfl; levure haute; obergărige Hefe; top yeast, surface yeast; fel-szini eleszto]: Drojdiile de bere cari se adună la suprafaţa mustului, unde formează mănunchiuri ramificate. Se depun după un anumit timp, însă mai încet şi mai puţin abundent. Nu fermentează decât o treime din rafinoză. o. ~ de spirt [neperoHHbie, cimpTOBbie | ApotfOKH; levure de distillerie; Brennereihefe; ! distillery yeast; szesz-eleszto]: Drojdii de fer-! mentaţie superioară. Afară de drojdii pure se întrebuinţează, uneori, şi un amestec de mai multe drojdii cu caractere disiincte. io. ~ de vin [BHHHbie ApOJK/KH; levure de vin; Weinhefe; wine yeast; boreleszto, borse-pro]: In fermentaţia spontană a mustului de struguri intervin trei drojdii principale: Saccharomyces apicuiatus (Kloeckera apiculata), care intervine la începutul fermentatei; Saccharomyces ellipsoideus, care acţionează puternic în timpul 274 fermentafiei tumultuoase şi în cursul fermentaţiei secundare; Saccharomyces pasteurianus, care are o acţiune lentă şi la sfârşitul fermentaţiei (v. fig.)* In prezent se folosesc în mare măsură drojdii selecţionate în culturi pure (Saccharomyces ellipsoide-□s), sau amestecuri de drojdii bune, cu caractere specifice. 1. Drojdie pentru grăsime [#po-tfOKH AJifl hîh-pOB; levure pour graisse; Fetthefe; yeast for fats; zsir-eleszto]: Ciuperca Endomyces ver-nalis, folosită pen-fru producerea de grăsimi. In mod normal, conţinutul în materii grase al drojdiilor variază între 1 şi 5°/0 din substanţa uscată. In anumite condiţiuni, se poate mări cantitatea de substanţă grasă până la 40°/0. Fracţiunea de materi grase se poate mări printr*o aerisire intensă a mediului de cultură, prin presarea drojdiei şi prin acţiunea vaporilor de alcool. Prin folosirea unor specii de Penicillium, cantitatea de substanţe grase poate atinge 50°/0 din substanţa uscată. 2. Drojdie presată [npeceoBaHHbie AponoKH; levure pressee; Presshefe; pressed yeast; prese-lesztâ]: Drojdie care se întrebuinţează la fabricarea pâinii (v. fig.). Este o drojdie de spirt, de fermentaţie superioară. Se fabrică prin procedeul vienez, procedeul aerisirii (aerodroj-die)sau prin procedeul curgerii continue. Materia primă folosită este compusă din cereale (porumb, secară, malţ şi melasă). Zaharifi-carea şi pregătirea mustului de fermentat se face ca la fabricarea spirtului. Prin procedeul vienez, care aproape că nu se mai foloseşte, se obţine o cantitate mare de alcool (28 •••30°/0 alcool şi 16°/0 drojdie). Prin aerisirea intensă a mustului, în procedeul aerisirii, randamentul în drojdie creşte până La 60°/0. iar alcoolul scade la 12°/0. In prezent, prin procedeul curgerii continue, procentul în alcool scade aproape la zero. In acest procedeu,, înmulţirea drojdiei se face într'un must diluat foarte mult, mustul concentrat fiind introdus treptat, pe măsură ce zahărul dispare. In tot timpul se menţine o aerisire intensă. s. Drojdie minerală [nenapHbiH nopomon; levure minerale; Backpulver; baking powder; elesztopor, sutopor]. ind. aiim.: Amestec de substanţe chimice, de acizi şi carbonaţi cari, reacţionând între ei, pun în libertate bioxidul de carbon, care va produce creşterea unui aluat. 4. Drojdii îndoielnice [coMHHTejibHbie Apo>K->kh; levures douteuses, levures non-saccharo-mycetes; hefeăhnliche Pilze; not-saccharomyces yeast; elesztogomba]: Grup provizoriu, în care se clasează ciupercile asemănătoare drojdiilor, cari sunt formate dintr'o singură celulă şi se înmulţesc prin înmugurire. Spre deosebire de drojdiile adevărate, nu formează ascospori. Sunt considerate ca făcând parte din fungii imperfecţi. Cele mai importante sunt genurile: Torulopsis Berlese (Torula Turpin), Kloeckera apiculata ianke, Mycoderma Persoon, Mycotorula Will şi Rhodo-torula Harrison (cu pigment carotinoid). s. Drojdii sălbatice [AHKHe AP02K?KHî levures sauvages;. wilde Hefen; wild yeasts; vad komlo]: Drojdiile cari nu au o întrebuinţare practică. Unele drojdii pot produce diverse boale în industriile de fermentaţie. Drojdiile sălbatice cari se întâlnesc la fabricarea berii se caracterizează prin două forme: forma pasteuriană şi forma eliptică. 8. Droşcă [AP0>KKH; voiture; Droschke; cab; rugos kocsi]: Trăsură mică, pe arcuri, descoperită, folosită în special la transporturi afară din oraş. 7. Drosomefru. Meteor. V. sub Meteori apoşi (aparate de măsură). a. Drug [6pyc, nrraHra, 3acoB,inecT, raepAb; barre; Barren; bar; rud]: 1. Vergea groasă d& | metal. — 2. Par gros, cu care se zăvoreşte o ! uşă sau o poartă. — 3. Trunchiu de lemn, lung i de 3 ♦ * • 4 m şi cu diametrul de 8 • • • 10 cm, cu care se leagă fânul, în timpul transportului, în regiuni]^/ i de deal sau de munte. Sin. Prăjină. — 4. Fieca-' re din cele patru trunchiuri de lemn, pe cari lucrătorii agricoli din regiunile de şes le aşază în formă de dreptunghiu în jurul dricului carului, j pentru ca păioasele să poată fi aşezate, pentru ! transport, mai bine şi în mai mare cantitate. 9. Drugă. Jnd. făr.: 1. Drug scurt. — 2. Fus i mare, de răsucit fuiorul din care se face urzeala de ţesut lăvicere, saci, etc. ■— 3. Ştiulete de porumb. 10. Druidic. Arh. V. Megalitic. 11. Drum [nyTb, ROpOTd.; chemin; Weg; road, way; ut]. Drum.: Cale de comunicaţie terestră, constând dintr'o făşie de teren lungă şi relativ Drojdie de vin (Saccharomyces ellipsoideus). (Saccharomyces pasteurianus). 275 îngustă, rezervată excluziv circulaţiei vehiculelor, oamenilor şi animalelor. Drumurile pot fi publice sau particulare. Cele publice sunt amplasate pe terenuri cari sunt proprietatea Sfatului şi folosirea lor este permisă oricând şi oricui, fără nicio taxă directă. Cele particulare se găsesc pe terenuri particulare, şi accesul pe ele poate fi condiţionat. După administraţia în sarcina căreia se găsesc şi după importanţa lor, drumurile publice se împart în: naţionale, judeţene sau comunale. Drumurile mai pot deservi anumite exploatări, de ex.: drumuri forestiere, drumuri de acces la cariere, etc., sau sunt destinate unor scopuri speciale: drumuri de agrement, turistice, militare, etc. După modul de alcătuire a căii, deosebim: drumuri de pământ, împietruite, pavate, etc. Partea din drum amenajată în mod special (lucrată) în vederea înlesnirii circulaţiei se numeşte şi şosea-In traversarea sau în cuprinsul unei localităţi, drumurile se numesc străzi, cu diferite variante, după r-olul şi importanţa lor (bulevarde, căi, alee, etc.). ■ ' 1. Drum [Kypc, HanpaBJieHHe; route; Grund-kurs; course; legi jârmu utvonala], Nav., Nav. a.: Unghiul format de direcţia Sud-Nord cu direcfia urmată de o aeronavă sau de o navă. Sin. Unghiu de drum. — Se deosbesc: 2. ~ adevărat [noAJiHHHbiH, HacTOHiiţHH Kypc; route vraie; rechtweisender Kurs; true course; az eszaki irânybol jobbratero legi utvo-nal]: Unghiul faţă de Nordul adevărat; a. ~ compas [KOMnacHbiH Kypc; route au compas; Kompasskurs; compass course; a delejtu eszaki irâny atol eltero szogj: Unghiul fafă de Nordul compas; 4. ~ magnetic [MarHHTHbiH Kypc; route magnetique; mifjweisender Kurs; magnetic course; az eszaki mâgneses irânytol eltero szog]: Unghiul fafă de Nordul magnetic. 5. Drum acoperit [yKpbiTbiH riyTb; chemin couvert; gedeckter Weg; covered way; vedett ut]. Tehn. mii.: Drum aşezat în spatele unui taluz mai înalt, care îi asigură protecţiunea contra loviturilor. In fortificaţia poligonală şi bastionată, se numeşte drum acoperit drumul de dincolo de şanţ, din spatele parapetului, pe care circulă patrulele. Drumul acoperit este întrerupt din loc în loc de Iraverse şi de pieţe de arme. g. Drum aerian [B03#ymHbiH Kypc (nyTb, JIHHHH); route aerienne; Flugbahn; air traffic line; legi ut]. Nav. a.; Parcurs străbătut obişnuit de avioanele de transport şi caracterizat prin instalaţiile de infrastructură cari îl materializează (aeroporturi intermediare, radio-faruri, faruri optice, focuri de jalonare, indicative de semnalizare pe sol, etc.). 7. Drum de frânare [nyTb T0pM0/KeHHH; distance de freinage; Bremsweg; braking way; fek ut]. Tehn.: Distanţa parcursă de un vehicul, din momentul când începe aplicarea efectivă a saboţi lor frânei pe roţile frânate, până în momentul opririi. Variază după felul vehiculului, după greutatea lui, după vitesa şi felul frânării. La căile ferate este fixat’ la 700 m pentru toate trenurile cu vitese sub 120 km/h, şi la 1200 m pentru trenurile cu vitesă mai mare. V. sub Distanţă de frânare. b. Drum de halaj [deneBHHK; chemin de ha-lage; Leinpfad; towing path; vontato ut]. Nav.: Drum pe malul unui curs de apă sau al unui canal navigabil, rezervat circulaţiei mijloacelor de tracţiune ale vaselor (oameni, animale, tractoare, etc.). V. şi Canal navigabil, Halaj. 9. Drum de înfăşurare electrică. Elf. V. Cale de înfăşurare electrică. 10. Drum de rondă [zţopora rjlh naTpyjra-pOBaHHH, #JIH o6xo#a (#030pa); chemin de ronde; Laufgang, Rondegang; round way; jâro-padka]. Tehn. mii.: Platforma dela creasta zidurilor sau a turnurilor fortificaţiilor medievale, plasată în spatele parapetului şi al crenelelor. Se făcea destul de larg pentru a permite, la nevoie, instalarea tunurilor de diferite dimensiuni. Se confundă cu drumul militar din fortificaţia bastionată şi poligonală. 11. Drum liber mijlociu [cpeAHHH CBo6oAHbiH ynaCTOK; libre parcours moyen; freie Weglănge; mean free path; szabad uthossz]. Fiz.: Valoarea mijlocie a distanţei parcurse de o moleculă dintr'un gaz, între două ciocniri succesive. 12. Drum militar [BOemiaH Aopora; rue miii-taire; Militărweg, Wehrgang; military way; katonai ut, hadi ut]. Tehn. mii.: In fortificaţia bastionată şi poligonală, drum larg, amenajat în interiorul forturilor sau al altor lucrări de fortificaţie, cu scopul de a asigura circulaţia între diversele construcţii, la adăpost de loviturile inimicului. 13. Drum optic [onTHHecKHH y^acTOK; chemin optique; optischer Weg; optical path; optikai ut]. F/z.: Produsul indicelui de refracţiune al unui mediu prin lungimea geometrică a drumului parcurs de lumină în acel mediu. 14. Drumuire [npoH3BOACTBO c'beMKH; che-minement; Polygonzug; traversing; nyomjelzes]. Topog..* Operaţiunea topografică de încadrare şi de legătură a măsurătorilor terestre de detalii, cu triangulaţiile geodezice inferioare (de ordinul IV sau V). Există două categorii de drumuiri: dru-muiri principale, cari leagă două puncte geodezice, şi drumuiri secundare, cari leagă două puncte de drumuire principală. — Procedee de drumuire: 15. ~ goniometrică [roHHOMeTpHHecKoe npoH3BOACTBO CTbeMKH; cheminement gonio-metrique; goniometrischer Polygonzug; goniome-trical traversing; goniometrikus nyomjelzes]: Drumuire poligonală în care orice latură sau aliniament MN este determinată în raport cu latura precedentă LM, măsurând unghiul LMN. Executată cu busola topografică, această drumuire consistă în măsurarea azimutului magnetic sau în orientarea direcţiei fiecărui aliniament MN al drumuirii. 16. ~ prin orientări magnetice [npOH3BOACTBO CT^eMKH MeTOAOM opHeHTau,HH; cheminement par orientement magnetique; Polygonzug durch Orientierungsmethode; traversing by the magnetic 276 orientation method; nyomjelzes tâjekoztato sok-szdgeles altal]: Procedeu de efectuare a drumu-irilor principale sau secundare, folosind măsurarea orientărilor magnetice ale laturilor drumuirii, în locul măsurării unghiurilor interioare formate de laturile consecutive ale drumuirii. Această operaţiune se face cu ajutorul busolei topografice. 1. Drumuire prin stafii unice [np0H3B0ACTB0 c'beMKH MeTO^OM o#Horo reo#e3HHecKoro IiyHKTa; cheminement par la methode de la station unique; Polygonzuge durch spezielle Standpunkt-methode; principal station traversing; nyomjelzes kulonleges pontraâllâsi eljârâs szerint]: Procedeu de efectuare a drumuirilor, folosind o singură stafie, şi anume stafia de plecare, care este un punct de ordinul IV sau V şi are o pozifie dominantă. Din această stafie se măsoară toate elementele planimetrice ale laturilor drumuirii (două, trei, etc.) până la alt punct dominant şi principal al ei, unde se face altă stafie unică, pentru un grup următor de laturi ale drumui.rii. 2. ~ tachimetrică [TaxHMeTpHnecKHH Me-TO# npOH3BOACTBa C'beMKH; cheminement ta-cheometrique; Tachymeterzug; tachymetrical traversing; tahimetrikus sokszogeles]: Drumuire poligonală executată cu ajutorul tachimetrului. 3. Drumuire fotogrammefrică [(|)0T0rpaMMe-TpHHeCKHH MeTOA np0H3B0/ţCTBa (TbeMKH; cheminement photogrammetrique; Folgebildan-schluss; photogrammetrical traversing; fotogram-metrikus nyomjelzes]. Fofgrm.: Metodă de exploatare a unui şir (a unei benzi) de fotograme succesive, folosind, pentru fiecare clişeu, elementele de orientare ale clişeului precedent. 4. Drumuire poligonală [nojiHroHajibHan Tpacca; ligne de polygone, trace polygonal; Polygonzug; draft of traverse; nyomjelzo sokszogeles]. Topog.: Linie poligonală constituită din aliniamente cari leagă două puncte topografice principale, sau două puncte geodezice, cunoscute şi bornate; această linie serveşte de canevas sau de bază pentru ridicările topografice de detaliu şi poate fi 5. ~ poligonală deschisă [oTKpbiTaa nojiH-ronaJlbHa#! Tpacca; trace polygonal ouvert; ge-offneter Polygonzug; open draft of traverse; nyilt sokszogvonal], când linia poligonală porneşte dintr'un punct cunoscut A şi se desvoltă prin aliniamente atingând punctul cunoscut B. 6. ~ poligonală închisă [3aKpbiTan (3aM-KHyTan) nojraroHajibHH Tpacca; trace polygonal ferme; geschlossener Polygonzug; closed draft of traverse; zârf sokszogvonal], când linia poligonală porneşte dintr'un punct cunoscut A şi se desvoltă prin aliniamente, atingând, închi-zându-se, punctul de pornire A. 7. Drumul rampartului [/ţopora KpenocTHoro BaJia (CTeHbl); rue du rempart; Wallweg; ram-part way; ut a vedtoltesen]. Tehn. mii.: Drumul care separă taluzul rampartului de interiorul lucrărilor de fortificafie din vechime. 8. Drumului, acoperirea V. Acoperirea ! drumului. 9. Drupă [KOCTOHKOBbiH (|)pyKT; drupe; Stein-frucht; stone fruit; komagvas gyumolcs]. Bot.: Fruct cărnos, indehiscent, cu partea internă a pe-ricarpului lemnificată, înconjurată de partea cărnoasă a pericarpului. Ex.: pruna, caisa, pierseca, cireaşa, vişina, migdala, nuca (pericarp dehis-cent), etc. io. Drusă [HecajibHan Maimma #jih yrapHOH niepCTH; carde pour laine renaissance; Kunst-wollkrempel; card for artificial wool, shoddy card; mugyapjufesulo gep]. Ind. text.: Maşină pentru desfibrat lâna artificială shoddy; are o acjiune lentă, şi este compusă dintr'o serie de tobe mici, cu ace din ce în ce mai fine, astfel încât acfiunea de desfibrare să fie progresivă. u. Druză [meoAa, MHH£ajiHHa, Apy3a; geode; Geode; geode, druse; kristâlyfeszek]. Mineral.: Formă de depunere minerală, în care un spaţiu liber (sferoidal sau neregulat) este căptuşit cu cristale. 12. Dryobalanops aromatica. Bot.: Arbore din Arhipelagul Indian. In crăpăturile scoarfei arborilor bătrâni se produce un cleiu camforat, care, solidificat, dă aşa numitul camfor de Borneo, mult apreciat în Japonia. La locul de origine, Sumatra şi Borneo, e folosit la îmbălsămarea cadavrelor. 13. Dual Hild drive. V. Hild drive. 14. Dualifafe [#BOHCTBeHHOCTb; dualite; Dua-lităt, Reziprozitât; duality; dualitâs, kolcsonosseg]. Geom.: 1. Corespondenfa care există între teoremele privitoare la proprietăfile proiective ale figurilor geometrice din spafiu, şi potrivit căreia se trece dela o teoremă la corelativa ei, schimbând între ele cuvintele punct şi plan, şi lăsând neschimbat cuvântul dreaptă. — 2. In plan, dualitatea se manifestă prin permutarea cuvintelor punct şi dreaptă. 15. Dubă [#y6HJlbHafl HMa; fosse; Lohgrube; tan-pit; cserzo godor, cserzo hordo]. Ind. piei.: In tăbăcărie, groapă căptuşită cu ; lemn, sau putină mare îngropată în pământ, în care se fin pieile pentru tăbăcit. ie. Dubă. Tehn. mii. V. Cofră. 17. Duba pescărească: Imbarcafiune uşoară,foarte lungă, cu prora şi cu pupa pătrate. E folosită : mai ales de pescarii din regiunea Dunării. 18. Dubălar. Ind. piei.: Tăbăcar care lucrează în dubălărie. 19. Dubălărie. Ind. piei.: Mică tăbăcărie, care" lucrează cu sisteme învechife şi cu mijloace rudimentare. 20. Dubas. Ind. tăr.: Luntre (termen regional, Tutova). Sin. Varcă. 21. Dubbs, procedeul de cracare ~ [thii npoiţecca KpeKHHra fla66c; procede de cra-cking-D.; D. Krackverfahren; D.-cracking process; D.-fele krakkolâsi eljârâs]. Ind. pefr.: Cel mai răspândit procedeu de cracare. Este introdus în tara noastră din anul 1928. In acest procedeu, cracarea, care începe în faza lichidă într'un sistem de tuburi, la 460 ■ * ■ 490°, se desăvârşeşte într'o cameră de reacjie, în faza de vapori, sub 277 o presiune de 8---13 at (v. fig.). Procedeul j cleşte şi semilună, protejat contra loviturilor cu are două variante, după cum se lucrează până | două parapete. 1) cuptor de uieiu greu; 2) cuptor de uieiu uşor, i) cameră de reacţie; 4) camere de cocs; 5) cameră de vaporizare (flash); 6) ventil pentru controlat presiunea; 7) pompă de reziduu; 8) răcitor de reziduu; 9) schimbător de căldură; 10) coloană de fracţionare; 11) tanc de motorină (uieiu uşor); 12) pompă caldă de uleiu uşor; Î3) pompă caldă de uleiu greu; 14) pompă de alimentare; 15) răcitor de benzină; 16) pompă de reflux; 17) fanc de reflux; 18) benzină spre depozit; 19) gaze; 20) apă. la cocs (non residuum run), sau numai până la reziduul lichid, prin intermediul unei camere de flashing (residuum run). In primul caz rezultă cca 70% benzină brută cracată, şi 15% cocs, restul până la 100°/o fiind gaze şi uleiuri. In cel de al doilea caz se obţin cca 55% benzină cracată, cca 35% uleiuri (motorină cracată) şi sub 1% cocs. Randamentul în benzină uşoară, obţinută prin rectificare din benzina brută, variază, după natura materiei prime şi după procedeul folosit, între 30% şi 40% din materia primă supusă cracării. Benzina brută de cracare, obţinută prin procedeul Dubbs, este bogată în ^hidrocarburi nesaturate; ea reclamă o rafinare cu plumbit de sodiu; când conţine mult sulf, rafinarea se face cu acid sulfuric sau cu pământuri activate. Compoziţia chimică a unei benzine de cracare, după rafinare, este aproximativ următoarea: hidrocarburi parafinice 35%, nesaturate 10%, aromatice 30%, naftenice 25%. Cifra octanică este de cca 65. 1. Dubeală. Ind. piei.: Sin. Tăbăcire, Argăseală, Dubire. 2. Dubîre [Ay6jieHHe (kojkh); tannage; Gerben; tanning; cserzes]. Ind. piei.: Tăbăcirea după sistemul vechiu, prin ţinerea pieilor în contact cu materialul tanant (coaja măcinată), în gropi sau în putini îngropate, numite dube (Moldova). 3. Dublă. V. Dubludecalitru. 4. Dublă călire [ftBOHHaH 3aKaJlKa; double frempe; Doppelhărten; double fempering; ket-szeri edzes]. Mefl.: Tratament termic al pieselor cementate, pentru regenerarea structurii cu granule mari (deci fragile). Prima operaţiune consistă într'o călire în apă la 925°, pentru a obţine cristale mici în miez. A doua operaţiune consisfă într'o călire în apă la 800°, pentru a durcisa stratul cementat. — Otelul cu mai mult de 3% Ni nu are nevoie decât de o singură călire în uleiu, la 750°. 5. Dublă caponieră [^bohhoh KanoHHp; double caponniere; Doppelkaponniere; double ca-ponier; vedett osszekoto bâstyaut]. Tehn. mii.: In fortificaţia bastionată, drum de legătură între 6. Dublă proiecţie [zţBOHHaH npoeKiţHH; double projection; Doppelprojektion; double projec-tion; kettos vetulet]. Fotgrm.: Proiecţia reală, simultană sau alternativă, a unui cuplu de fotograme corespondente, care constitue o stereo- Dubla proiecfie în Stereofotogcammetrie. Li) şi L 2) proiectoarele fasciculelor fofogrammefrice 02 bx ct şi Oi a2 b2 c2 c/2; FA) şi F2) foto- gramele conjugate de proiectat; Oi) şi O2) obiectivii fotogrammetrie! ai proiectoarelor Li şi L2; OXYZ) sistemul de axe rectangulare ale spaţiului de proiecţie; ) mărimi adiţionale ale proiectoarelor Li şi L2 la bx; by^) şi byj mărimi adiţionale ale proiectoarelor Li şi L2 la by, componenta după axa OY a bazei de fotografiere; bZi) şi bzJ mărimi adiţionale ale proiectoarelor Li şi L2 la bz, componenta după axa OZ a bazei de fotografiere; OiP 1) şi O2P2) razele vizuale corespondente c!e unui punct P din spaţiu, Pi şi P2 fiind punctele unde aceste raze intersectează un plan E situat Ia înălţimea Zp faţă de masa de proiecţie T a dubluproiectorului care coincide cu planul XOY; i'i) şi y2) ordonatele celor două puncte Pi şi P2; Pv = PiP2 = paralaxa stereoscopică verticală a dublei proiecţii în spaţiu. gramă. Dubla proiecţie este operaţiunea fundamentală pe care se bazează măsurătoarea ste- 278 reofotogrammetrică, şi esfe posibilă numai cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice . de dublă proiecţie (v. fig.). 1. Dublă proiecfie [ABOHHan npoeKiţHH; double projection; Zweibilder Prinzip; double projection; kettos vetiiletek elve, keppârok elve]. Geom. d.: Asamblarea a două proiecţii ale unui obiect din spaţiu, într'un singur tablou plan, numit epură, şi care conduce la o reprezentare univocă a lui. Unui punct al obiectului îi corespunde, în epură, un bipunct. Se numeşte: 2. ~ proiecfie ortogonală [opToroHajibHan npoeKiţHH; double projection orthogonale; Grund und Aufriljverfahren; orthogonal double projection; ortogonâiis kettos vetitesj: Asamblarea a două proiecţii ortogonale ale unui obiect din spafiu pe două plane ortogonale, urmată de rabatarea unuia pe celălalt. Cele două plane se numesc planul orizontal şi planul vertical de proiecfie. Unui punct A din spafiu îi corespunde, în epură, un bipunct alcătuit din proiecfia verticală a' şi rabaterea a a proiecfiei orizontale pe planul vertical în jurul dreptei lor comune orizontale, care se numeşte linia de pământ. Dreapta aa', numită linie de ordine, este perpendiculară pe linia de pământ. Dubla proiecfie ortogonală constitue metoda Geometriei descriptive a lui Monge. 3. Dublaj [y^Boemie (MHrqeHHe); doublaje; Dubben; dubbing; hangfelvetel helyettesitese], Cinem.: Operafiunea de înlocuire a înregistrării sonore a unui film cinematografic cu o alta, de ex. la traducerea dintr'o limbă în alta, menfi-nându-se, în cea mai mare măsură posibilă, sincronismul cu imaginea. 4. Dublare [ornâaHHe Mbica; doublage; Ein Kap dublieren; doubling; egy fok korul valo hojozâs]. Nav.: înconjurul de către o navă a unui cap sau promontoriu, navigând în vederea coastei. 5. Dublare [cABaHBaHne, AyâJiHpoBamie; doublage; Doppeln; doubling; kettozes], Ind. text.: Operafiunea filaturii, care are ca scop obţinerea unei panglici de secţiune uniformă. Se împreună 6 •• '8 panglici, obţinute dela carde, şi se întinde ansamblul lor, de cca 6,,,8 ori, cu ajutorul la-minoarelor. Prin dublare, plusurile şi lipsurile din grosimea panglicilor se compensează, iar materialul se omogeneizează. e. Dublarea tablei [cradairae jmeTOBoro tfcejie3a; pliage de la tâle; Blechdoppeln; sheet doubling; lemezkettozes]. Mefl.: Operaţiune intermediară, la laminarea la cald a tablei subţiri, care consistă în îndoirea pachetului de „şturţuri" în două părţi egale, pentru a-l face suficient de gros ca să poată fi laminat în continuare, după ce a fost încălzit. Dublarea se face odată sau de două ori, începând cu unu sau cu două „şturţuri" pachetele cari vor rezulta, vor avea 2, 4 sau 8 foi. După dublare, se taie unu sau ambele capete ale pachetului. Dublarea şi tăierea capetelor se fac la dublor. 7. Dublet [Ay&JieT, abohhoh, abohkhh; dou-blet; Doppelquelle; doublet; kettos-vonal]. Clc.-v.t Fiz.: Ansamblul format de două puncte vecine, de divergenţă egală şi de semne diferite, ale unui câmp de vectori. Se caracterizează prin momentul dubletului (v.). Sin. Dipol. s. ~ elementar [3JieMeHTapHbiH Ay^JieT; doublet elementaire; elementare Doppelquelle; eiemenfary doublet; elemi kettos-vonal]: Dublet cu distanţa dintre punctele lui de divergenţă tinzând astfel spre zero, şi cu divergenţa celor două puncte crescând astfel, încât produsul dintre acea distanfă şi divergenţă, numit momentul dubletului, să rămână constant. &. Dublet [Ay6Jiei, abohhoh; doublet; Dub-lett; doublet; kettos-vonal]. Fiz.: Grup de linii spectrale provenite din transifia atomului emiţător între două stări energetice/fiecare formată din două componente vecine. Frecvenfele liniilor spectrale se obfin din energiile acestor stări, cu ajutorul principiului de combinaţie al lui Ritz (v. Ritz, principiul de combinafie al lui ~) şi al regulilor de selecfiune (v. Selecfiune, regulă de ~). Ex.: Linia galbenă din spectrul sodiului (linia D) este un dublet. io. ~ electric [9jieKTpHviecKHH AHnojib, Asyx-noJIfCCHHK; doublet electrique; elektrischer Dipol; electrical dipole; villamos kettos polus]. Elm.: Ansamblu de două sarcini electrice punctiforme, egale şi de semne contrare, infinit apropiate, sau şi la distanţă foarte mică una de alta; când se consideră particulele elementare ale unei molecule neutre, dintre cari unele cu sarcină de un semn, iar celelalte cu sarcină de semn contrar, cele două puncte în cari se consideră concentrate sarcinile de nume contrar sunt centrele de sarcină ale celor două feluri de sarcini. Sin. Dipol electric. u. ~ hidrodinamic [rHApoAHHaMHHecKHH Ay6JieT; doublet hydrodynamique; hydrodyna-mische Doppelquelle; hydrodynamic doublet; hidrodinamikai kettos-vonal]. Alee.: Sistem format dintr'o sursă şi o absorpţie hidrodinamică de debite egale, cu distanţa a dintre ele tinzând astfel spre zero, încât produsul ei prin debit, numit momentul dubletului, să fie finit şi de valoare dată m. Potenţialul de vitesă al unui dipol situat în originea unui sistem de coordonate, cu momentul îndreptat în sensul pozitiv al axe? x, esfe, într'un punct de abscisă x^rcos ş şi la distanţa r de origine: m iar funcţiunea de scurgere: , m . cl> — ,—r, sin y. T Ar2 Suprapunând câmpul lui de vilese unui câmp uniform dirijat paralel cu momentul dubletului, se obţine un câmp cu o suprafaţă Urnită având forma de sferă, care dă vitesa unui fluid ideal care curge în jurul unei sfere. ia. ~ magnetic [MarHHTHbiH AHnojib; doublet magnetique; magnetischer Dipol; magnetical di- 27? pole; mâgneses kettos polusj. Eim.: Ansamblu de două sarcini magnetice punctiforme, egale şi de semne contrare, infinit apropiate, sau şi la dis--tanjă foarte mică una de alta. Sin. Dipol magnetic. 1. Dublet optic (fotografic). Opt. V. Obiectiv j •dublu fotografic. j 2. Dublete [nojiyAparoiţeHHbie KaMHH; dou- j bletş; halbechte Dublette; doublets; duble]: In j bijuterie, ansamblul de pietre prefioase în cari! partea superioară este de diamant, fixată pe j topaz, pe corindon alb sau pe stras. 3. Dublin [oniBapTOBaHHe abohhwm nana-; tom, 060K>A0CT0p0HHee OniBapTOBaHHe; amar-1 rage par double corde; Tau mit doppeltem Beting- \ schlag festlegen; double bitt; hajokotel kotesi mod]. : Nav.: Legătură făcută cu o parâmă al cărei capăt pleacă dela navă, Irece printr'un inel sau prin i baba dela mal sau geamandură, şi apoi revine I 1a bord, unde i se ia volta. Serveşte ca, fără vreun i ajutor dela mal, să se poată da drumul legăturii. ' 4. Dublor [MaiiiHHa a-Jih crn6aHHH jihc- I T0B0r0 }KeJie3a; plieuse de toles; Blech-Dop-pelmaschine; plate doubling machine, sheet dou- ‘ bler; bâdog kettozo gep]. Metl.: Maşină de dublat ; tabla (v. fig., p. 280). Pachetul de „şturturi" este îndoit de mână, cu ajutorul uncr cleşte, şi pus pe masa (1); placa de presiune (2) apasă asupra pachetului până ce foile sunt complet îndoite, iar cu ajutorul foarfecilor (3) se taie capetele. s. ~ automat [MauiHHa jijih aBTOMaTHnec-Koro crn6aHHH jracTOBoro H^ene3a; plieuse automatique de toles; automatische Blech-Dop-pelmaschine; automatic doubling machine; auto-matikus bâdog kettdzo-gep]: Dublor care serveşte 3a executarea mecanică a operaţiunilor de dublare, sî, uneori, de tăiere. Sin. Maşină de dublat tabla. 6. Dublou, arc Arh. V. ;Arctdublou. ^ 7. Dublu cicero [mpH(J)T (6yKBa) o 24 nyH-KTax; corps vingt-quaire; Doppelcicero; two-line Pica; kettos cicero]. Arfe gr.: Corp de literă de 24 puncte tipografice, ceea ce reprezintă 2 cicero (de unde şi numele). 8. Dublu curent [ABOHHOH TOK; double courant; Doppelsirom; double current; kettos eram]. Telc.: Sistem de transmisiune telegrafică prinir'o exploatare în dublu curent.V. sub Exploatare telegrafică. 9. Dubludecalitru: Vas de lemn, sau de tablă de formă cilindrică, cu capacitatea de douăzeci de litri, folosit la măsurarea cerealelor. Sin. Dublă. 10. Dubludecimetru. V. sub Decimetru. 11. Dublu duo, cadru ~ duo [AonneJib-Ayo-CTaH, Aonnejib-Ayo-KJieTb; cage double-duo; Doppelduo-Gerust; Dawlais housing; kettos hen-gerkeret]. Mefl.: Cadru cu două perechi de cilindri de laminat. Diametrul cilindrilor ajunge până la 500 mm. Fată de un cadru trio, prezintă avantajul că fiecare pereche de cilindri se poate regla separat prin şuruburile de presiune respective, şi se poate calibra separat, obfinându-se astfel un număr de calibre de două ori mai mare decât la cadrul trio. Printr'o conducere automată, •produsul laminat poate fi trecut dela cilindrii inferiori la cei superiori. Larrincrul dublu duo se pretează în special Iş laminarea o benzilor de ofel (v. fig.). Sin. * Cajă dublu duo. / J / '------------* ' ( '\ > ?<+> '©f La.-Ja ]©- ./ y Dublu duo. J) duo inferior; 2) duo superior; 3) cadru de cilindru as-laminor; 4) canal de conducere; f5) jghiab de conducere; 6) pârghie solidara cu jghiabul de conducere; 7) pârghie cu contragreutate; 8) intrarea materialului »în duo inferior; 9) ieşirea materialului din duo superior; /) pozifia dispozitivului de conducere, când materialul vine în contact cu jghiabul; II) pozifia dispozitivului de conducere Ia trecerea materialului. i2. Dublu frecvenfmetru, [abohhoh qacTOTO-| Mep; double frequencemetre; Doppelfrequenz-I messer; double frequency; meter kettos rezges-| szâzammero]. V. sub Frecvenţmetru. îs. Dublu fund [ABomioe (noTamioe) aho; | double fond; Dcppelboden, Zwischenboden; false | bottom, double | bottom; kettos fe-î nek], Nav.: Spafiul : cuprins între fun-! dul unei nave şi I între un al doilea ; fund etanş. Late-I ral, dublul fund ! se întinde, obiş-; nuit, până la ge-j nunchiul coastei, I iar în lung se j poate întinde pe I toată lungimea, ■ sau numai pe o | porfiunedin navă. In ultimul caz se | întinde numai în compartimentul maşinilor şi al căldărilor. Dublul fund este compartimentat în sens longitudinal prin carlinge, şi, în sens transversal, Secţiune printr'o nava cu punte îngusta. 1) varange; 2) genunchiu; 3) coastă; 4) punte îngustă; 5) orificii pentru comunicarea compartimentelor sau trecerea conductelor de drenare; 6) chilă falsă din ofel lat; 7) dublu fund; 8) santină; 9) bordajul exterior; 10) fundul navei. prin varange. El poate fi umplut par[ial cu apă, când nava navighează fără încărcătură, pentru a mări stabilitatea acesteia. Unele compartimente 280 Dubtor. î) masă; 2) placă de presiune; 3) cujit de foarfeci; 4j postament; 5) motor electric. 281 aie dublului fund sunt folosite ca rezervoare pentru apă dulce şî pentru combustibilul lichid. Dublul fund dublează, în regiunea fundului, coca navei, mult expusă în cazuri de eşuare, fapt cere măreşte securitatea navei contra acestui gen de avarii relativ frecvente (v. fig.). 1. Dublu proiector Gasser [abohhoh npc»KeK-TOp Taccepa; double projecteur G.; Doppelpro-jektor G.; G.-double projector; G.-fele .ketfos-vetito]. Fofgrm.: Aparat c'e restitufie fotogram-metrică pentru construcfia automată a hărfilor şi a planurilor topografice pe bază de fotograme, folosind proiecţia optică a acestora şi exploatarea tor stereoscopică. 2. Dublu-T, ofel ~ [/ţByT.aBpoBoe Hiejie3o; fer double T, fer I; Doppel T Eisen, I Eisen; double T-iron, I-iron; kettos T acel, J-acel]. Mefl.: Ofel laminat cu profilul în I, având o inimă şi două tălpi. Tălpile pot fi egale sau neegale, iar fefele interioare ale tălpilor, para-iele sau egal înclinate. 3. Dublu voltmefru [abohhoh BOJibTMeTp; double voltmetre; Doppelvoltmeter; double volt-meter; kettos voltmeter]. V. sub Voltmefru. 4. Dublu, tablă ~ decapată [/ţBaJK/ţbi ^e-KanHpoBaHHoe jimctobob >Kejie3o; tole bide-capee; doppeltdekapiertes Blech; double pickled sheet metal; ketszeresen kikeszitett bâdoglemez]. Mefl.: Tablă subfire de ofel moale, care îndeplineşte condiţiuni speciale de calitate, stabilite prin standarde, şi anume: caracteristice mecanice cu valori minime (ambutisaj conform curbei Erichsen, rezistenfă şi alungire la întindere şi la un număr de îndoiri); aspect exterior (suprafafa netedă, curată, fără arsuri, băşici, fisuri, etc.); toleranfe mici pentru grosime. Procedeu de fabricare: decaparea platinelor sau a „şturfurilor", laminare, decapare, recoacere, dresare, recoa-cere de defensionare. E folosită pentru ambuti-sare, şfanfare, etc., la confecfionarea vaselor, a ambalajelor metalice şi a altor obiecte.' 5. Duc d'Albe [CBaH {{JIR OUIBapTOBaHHH, £JIH npHHaJia; duc d'Albe, pieu d'amarrage, Dallen, Duck-dalben; pil e-moorings, doi-phins, Duc d'Albe; kor-ducolâsu hajo- kikoto-colo-pok]. Nav.: Grup de piloţi solidarizafi deasupra apei, servind la legarea navelor, într'un basin sau într'o radă (v. fig.). e Ductilitate [THry-neCTb,' KOBKOCTb ; ductilite; Zieh-Făhigkeit ; ducfility; huzhato kepesseg]: 1. Proprietatea unur material de a putea fi tras în fire. E condiţionată de coexistenta altor două proprietăţi ale materialului : maleabilitatea şi tenacitatea. Astfel, plumbul şi oţelul călit nu sunt ductile, căci nu prezintă decât una din aceste proprietăţi. Cuprul şi argintul sunt foarte ductile. — 2. Ind. pefr.: Ductilitatea unui bitum este alungirea la rupere, exprimată în centimetri, a unei epruvete standardizate de bitum. Determinarea se face cu duc-tilometrul Dow. V. Dow, ductilometru 7. Ductilometru Dow. V. Dow, ductilometru s. Ductor [iţHJiHHflP ajih nofta^H qepHHJir cylindre de l'encrier; Ducktor, Farbducktor; ductor; nyomdafestek eloszto]. Arfe gr.: Cilindru rigid, aşezat orizontal, care, împreună cu o riglă metalică, formează jghiabul de cerneală al presei de imprimare. Prin rotirea sa, duce cerneală din jghiab la cilindrul (valul) următor, care o transmite mai departe la forma de imprimare. 9. Dud alb [6ejian LLiejiKOBHlţa; murier blanc; weisser Maulbeerbaum; white mulberrytree; feher eperfa]. 8of.: Morus alba L. Arbore din familia moraceelor, cultivat, uneori sălbatic, înalt de 15---18 m, Lemnul, gălbuiu-brun, dur, rezistent, este bun pentru strungărie, tâmplărie,, caroserie, butoaie de vin. Fructele lui (dudele), comestibile, diuretice, sunt un foarte bun îngrăşământ penliu pasări; fermentate, dau fuică. Scoarfa coniine fibre iextile; frunzele constitue un aliment pentru viermii de mătase. Sin. Agud albj^Frăgar alb (Transilvania). 10. ~ negru [nepiian meJlKOBHlţa; murier noirr schwarzer Maulbeerbaum; black mulberry tree; fekete eperfa]: Morus nigra L. Arbore din familia moraceelor, cultivat, înalt de 10"'15 m. Din fructele lui (dudele), comestibile, se pot obfine băuturi, ca siropul, ţuica, etc., ele coniinând acid citric, acid malic şi zahăr. Sin. Agud negru; Frăgar negru (Transilvania). 11. Dudă: Sirenă de mină, care sună erele de I lucru şi ca semnale (termen minier, Valea : Jiului). 12. Dufrenit. Mineral. V. Kraurit. | 13. Dufrenoyzită[AK)4)peHya3HT,cKJiepoKJia3r | dufrenoysite; Dufrenoysit;dufrenoysite; dufrenozit]. i Mineral.: 2 PbS*As2S3. Cristalizează în sistemul ; monoclinic. Cristalele se prezintă sub formă prismatică sau tabulară, cu multe fefe. Frezintă clivaj perfect după (010). Are duritatea 3 şi gr. sp. 5,5. E de coloare cenuşie. 14. Duftit [£K)(|)THT; duftite; Duftit; duftite; duftit]. Mineral.: PbCufOH | AsOJ. Mineral care face parte din grupul descloizitului. Cristalizează în sistemul rombic. Are duritatea 3, gr. sp. 6,2* coloare galbenă deschisă sau verde-cenuşie. ffiv Duc d’Albe. 282 î. Dughie [cjjypatfmoe npoco (HTajibflHCKoe npoco, napbmr); millet des oiseaux, panic d'ltalie; Kolbenhirse; Italian-millet; mohar], Agr.: Setaria italica P. Beauv. Plantă ierboasă din familia gramineelor. Are frunzele late până Ia 12 mm, inflorescenţa spiciformă, cilindrică sau oblongă, cu spiculefe dese. Unele spicule|e sunt înlocuite prin peri lungi şi aspri. Este cultivată ca plantă de nutreţ. Sin. Meiu păsăresc. 2. Dulap f/ţocna (TOJiCTan); madrier; Bohle; balk; postadeszka]. Ind. lemn.: Piesă de lemn, ecarisată, cu secţiunea dreptunghiulară şi având grosimea relativ mică fafă de lăţime, folosită la lucrări de dulgherie şi .de tâmpiărie. La noi, dimensiunile curente sunt: lungimea, 1**6 m (din 0,50 m în 0,50 m); lăfimea, 80- -*400 mm şi grosimea, 28*’-68 mm. ». Dulcină [AyjiblJHH; dulcine; Dulcin; dul-cine; dulcin]. Chim.: C2H5OC6H4 — NH- CONH2. p-fenetolcarbamidă. Cristale incolore cu p. t. 173 •■•174°, de 200 de ori mai dulci decât zahărul: adică pentru îndulcirea unei anumite cantităţi de alimente e nevoie de 200 de ori mai puţină dulcină decât zahăr; se întrebuinţează în alimentaţie, ca substanţă de îndulcit. Sin. Sucrol. 4. Dulcită [AyJlbLţHT; dulcite; Dulcit; dulcite; dulcit]. Chim.: CH2OH(CHOH)4-CH2OH. Alcool hexavalent inactiv, care se găseşte liber în numeroase plante. Sintetic, se prepară prin reducerea galactozei cu amalgam de sodiu sau de aluminiu. 5. Dulgher [iijiothhk, CTOJinp; charpentier; Zimmermann; carpenter; âcs]. Cs..* Meseriaş calificat, care execută, din piese de lemn rotund ■sau ecarisat, fără o prealabilă prelucrare a lor în atelier, construcţii de lemn (case, hale, poduri, împrejmuiri, etc.) sau anumite părţi dintr'o construcţie (ferme de lemn pentru acoperişe, planşeuri de lemn, scări de lemn, etc.), sau construcţii auxiliare necesare executării altor lucrări (cintre, cofrajs, sprijiniri, etc.). e. Dulgherie [cTOJinpHHHecTBO, CTOJiapHOe peMCCJiO; charpenterie; Zimmermannshandwerk; carpentry; âcsmesterseg]: Meseria de executare a construcţiilor de lemn, a unor elemente de lemn dintr'o clădire sau a construcţiilor auxiliare de lemn, necesare executării altor lucrări. ?. Dulie [naTpoH (ajih jiaMnbi HaKajiHBa-iihh); douille de lampe electrique; Fassung einer elektrischen Lampe;.lamp holder, lamp socket; villanylâmpa foglalat]. Elf.: Piesă-suport confecţionată din metal şi din material izolant, cara primeşte soclul lămpii electrice şi asigură racordarea ei la circuitul sau la reţeaua electrică de alimentare. — Dulia se compune dintr'un tub scurt metalic, cilindric, care e în legătură cu o conductă a circuitului de alimentare, şi dintr'o piesă de porţelan sau de alt izolant rezistent la temperatură, foc şi umezeală, străbătută de o a doua conductă, fotul fiind acoperit de un alt tub, protector, metalic sau izolant. Lampa se montează prin înşurubarea soclului ei filetat în dulia cu tub filetat — sau prin apăsare şi răsucire în dulia cu baionetă, care are tubul nefiletat, iar la bază, o piesă de porţelan sau de alt izolant, care fixează două contacte asupra cărora apasă bornele lămpii. Duliile se fixează cu şurub pe lampadare sau Ia o ţeavă de suspensiune, sau se acaţă cu un cârlig, cu un ochiu sau cu inel, de un lanţ, de o tijă sau de un cordon, sau se fixează cu şuruburi, printr'un mic soclu, direct pe plafon ori pe perete. Duliile cu protecţiune izolantă contra atingerii cu mâna a contactelor sub tensiune electrică se construesc în patru feluri: Sistemul Edison, cu inel de porţelan înălţat; sistemul Sava, cu inel protector mobil prin resort; sistemul Tutus, cu dulie Edison, cu contacte inferioare; sistemul baionetă de /\ siguranţă, cu ambele j j contacte ascunse, folo- > *v sită în locurile expuse j T la trepidaţii. ) ; După sistemul^ de atacare a lămpii în Dulie cu proiecfiune’izolantâ dulie, deosebim: s. Dulie baionetă [niTbiKOBbiH, uiTencejibHbift naTpoH; douille â baionette; Swanfassung, Steckfassung, Bayonettfas-sung; bayonet lamp-holder; kapcsolo foglalat], în care se înfige piciorul lămpii (v. fig.f p. 283). 9. ~ Edison [naTpOH 3AHC0Ha; douille E.; E. Fassung; E. lamp-holder; E.-fele foglalat]: Dulie pentru lămpi cu filet Edison, în care se înşurubează piciorul lămpii. După mărime, deosebim: 10. ~ Gofiat [naTpoH „PojiHac})"; douille G.; G. Fassung; G. lamp-holder, G. lamp socket; G.-foglalat] : Dulie cu diametrul interior de 40 mm, pentru lămpi cu picio-rul cu diametrul de 39 mm. Dulie - 11. ~ mignon [naTpoH MaJlbiH; douille mignon; Kleinfassung; mignon lamp-holder; kis-foglalat]: Dulie cu diametrul interior de 14 mm, 283 pentru lămpi cu piciorul cu diametrul de 13 mm. Sin. Dulie mică. 1. Dulie normală [HopMâJibHbiH naTpOH; douille normale; Normalfassung; normal lamp-holder; normal foglalat]: Dulie cu diametrul interior de 27 mm, pentru lămpi cu piciorul cu diametrul de 26 mm. 2. ~ pitică [naTpoii MHHbOH(AJIH KapMaHHblX 4>C>HapeH); douille mi-niature; Zwergfassung; mi-hiature lamp-holder; tor-pe foglalat]: Dulie cu diametrul interior de 10 mm, pentru lămpi cu piciorul cu diametrul de9,25mm(lămpi de buzunar). Sin. Dulie liliput. Tipuri de dulii speciale: 3. Dulie cu cheie [na-TpOH C BbIKJnoqaTeJieM; douille â clef, douille â interrupteur; Hahn-Fassung, Kettenschalter-Fassung ; key socket; csapfogla-lat]: Dulie care are o cheie de întreruptor (v. fig.). Dulie baionetă. 6. ^ electromagnetică (pentru curent continuu) [ajieKTpoMarHHTHbiH naTpon ajih nocTonn-Horo TOKa; douille electro-magnetiqueâ courant conţinu; elektromagnetische Gleich-stromfassung; electromagnetic lamp-holder for d. c.; elektromâgneses egyeriâ-ramfoglalat]: Dulie care se prinde automat de orice piesă de otel pe care se aplică, printr'un electromagnet propriu. Se foloseşte rar (v. fig.). ?. ~ impermeabilă [bo-AOHenpOHHlţaeMblH naTpOH; douille etanche; Wasserdichtefassung ; watertight lamp-holder; vizhatlan foglalat]: Dulie specială, de montat în locuri umede (v. fig.). s. ~ normală, simplă [npoCTOH (opAHHa-pHbiH) nopMajibHbiH naTpOH; douille normale simple; einfache Normalfassung; simple normal lamp-holder; egyszeru foglalat]: Dulie construită pentru montarea într'un corp de iluminat, şi care serveşte excluziv la alimentarea unui bec (v. fig.). 9. ~ pentru iluminaţie [HJiJlK)MHHaUHOHHblH naTpOH; douille pour illumination; Hluminations- Dulie electromagnetică. a) dulie normala, simplă; b) dulie cu chele; c) dulie cu lanţ; d) dulie impermeabilă; e) dulie de perete, oblică; f) dulie de perete, perpendiculară; g) dulie cu priză de curent; h) dulie pentru iluminafie. 4. ~ cu priză de curent [naTpoH c niTen-ceJibHbiM KOHTaKTOM; douille avec prise de courant â fiche; Fassung mit Steckkontakt; plug lamp-holder; kapcsolos foglalat]: Dulie specială care are atât locul pentru un bec, cât şi, lateral, contacte de priză. Se montează prin înşurubare într'o dulie normală de lampă (v. fig.). s. ~ de perete [cTeHHOH naTpoH; douille murale; Wandfassung; wall lamp-holder; fal-fogla-lat]: Dulie cu un mic soclu de porţelan sau de metal pentru fixat, oblic sau perpendicular, pe perete sau pe tavan (v. fig.). fassung; illumination lamp-holder; kivilâgitâsi foglalat]: Dulie specială, folosită pentru iluminaţia de reclamă (v. fig.). io. ~ pentru iluminaţie, cu picior [naTpon AJ1H OCBHCH3HHH C HarOH]; douille pour illum?-nation, â pied; llluminationsfassung fur stehende Lampen; vertical illumination lamp-holder; kjvî-lâgitâsi foglalat âllolâmpâk reszere]: Dulie pentru iluminaţie de reclamă, care se fixează, la locul de folosinţă, fcu ajutorul unui picior în formă de tija filetată. Se foloseşte rar. 284 1. ~ pentru sofife [naTpoH a«^h cocJ)HTHbix j JiaMn; douille pour soffites; Fassung fur Soffifen; I lamp-holder fer soffites; menyezet foglalat]: Dulie specială, pentru racordul la reţea al sofitelor (v. fig.). în locurile periclitate de deflagraţii se folosesc : dulia antidefla-granta (v.) şi dulia anti-grizutoasă (v.). 2. Dulie antidefla-grantă [B3pbiBoynop-Hbift naTpoH; douille antideflagrante ; explo-sionsgeschutzte Fassung ; explosion-proof lamp-holder; robbanâs-biztosfoglalat]: Dulie în care, la introducere, pictorul lămpii ' atinge Dulie pentru sofife. Dulie antideflagrantg. contactul din mijloc printr'o piesă intermediară, a-vansată printr'un lesort; contactul definitiv se face într'un mic spaţiu închis. La deşurubarea subtensiune, scânteia este înnăbuşită în acest spaţiu închis (v. fig.). a. ~ antigrizufoasă [B3pbi-Booe3onacHbiH naTpoH; douille antigrisouteuse; schlag-wettergeschutzte Fassung; fi-redamp-proof lamp-holder; bânyalegbiztos foglalat]: Dulie care se foloseşte în minele periclitate de grizu. 4. Dulie de bujie [po3eTKa 3anajibH0H CBe^H; douille de bougie; Kerzenverschraubung; spark plug socket; gyujtogyertya csavar]. Mş.; înşurubare de bronz peniru bujie, folosită la culasele de metal uşor, cari nu suportă înşurubări prea dese. înşurubarea are un filet exterior, care se I înşurubează definitiv în culasă, şi un filet interior, în care se introduce bujia. 5. Dullif. Ind. text.: Ftalat acid de aluminiu, în- | frebuinţaf ca agent de matare (N. C.). ; e. DuIon{| şi Petit, „legea" lui ~ [3aK0H | /ţtOJiOHra H I3th; loi de D. et. P.; D.-P. j Gesetz; D. and P.'s law; D.-P.-torvenye]. Fiz.: I Produsul dintre greutatea atomică şi căldura specifică (exprimată în calorii pe gram) a unui element în stare solidă este egal cu 6,3 cal/g. „Legea" este aproximativă şi valabilă numai Ia temperatură destul depăriată de zero absolut, temperatură care, pentru cele mai multe elemente, este chiar temperatura obişnuită. 7. Dumbravă [cTapbift peAKHH ,zţy6oBbiH J16C; vieille foret de chenes ; alter Eichenwald ; old oak forest; erdoliget, tolgyerdo]. Silv.: 1. Pădure bătrâna de stejar, rară, în care pământul este complet acoperit cu iarbă. — 2. Pădure în vale sau la şes, având adesea copacii răriţi. 8. Dum-dum [#yM-£yM (nyjin); bal le dum-dum; Dumdumgeschoss; dumdum bullet; dum-dumgolyo]. Tehn. mii.: Proiectil fără exploziv în el, construit special pentru a „înflori" în urma percusiei în punctul de impact. Fiindcă produce răni mari, folosirea lui în războiu a fost interzisă. Se foloseşte la vânarea animalelor mari. 9. Dumontit [aeomohtht; dumontite; Dumontit; dumontite; dumontit]. Mineral.: Mineral radioactiv: Pb2[02 | (V02)ş | (PCOJ -5 H20. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale prismatice. Are coloare galbenă închisă. Prezintă un pleocroism pronunţat. 10. Dumortierit [Ai-OMOpTbepMT; dumortierit Dumortierit; dumortierit; dumertierit]. Mineral.: Al8BSi3(0H)019. Cristalizează în sistemul rombic. Cristalele se prezintă sub formă de agregate fibroase fine, sau radiare. Prezintă clivaj bun după (100). Are duritatea 7, gr. sp. 3,3 •■■3,4 şi luciu mătăsos. E transparent, de coloare albastră-cenuşie până la brună, sau roşie. 11. Dumping [^eMiiHHr, 6pocoBbiH 3KcnopT (no nOHHmeHHblM U,€HaM); dumping; Dumping; dumping; dumping]: Vânzarea unor cantităţi mari de mărfuri pe o piaţă străină, sub preţul de producţie, sau chiar sub preţul de cost. Metodă folosită de organizaţiile monopoliste pentru câştigarea de pieţe de desfacere. 12. ~ social [coiţHaJlbHblH AeMllHHr; dumping social; Sozial-Dumping; social dumping; szo-ciâlis dumping]: Dumping care se bazează pe reducerea prejului de ccst în dauna nivelului de vieaţă al clasei muncitoare (salarii reduse, sarcini sociale mici). 13. ~ valutar [BajHOTHbiH AeMriHHr; dumping par devalorisation; valuiarisches Dumping; dumping by devalorizalion; valuta dumping]: Dumping făcut de o ţară care poate exporta mai ieftin din cauza devalorizării valutei ei; devalorizarea lucrează, în acest caz, ca primă de export. 14. Dună [AK)Ha; dune; Dune; dune; homok buckek, homok duna]. Geol.: Fiecare din acumulările de nisip sub formă de coame paralele, cu profil transversal asimetric, format sub acţiunea de transport şi de depunere a vântului. Coamele dunelor se depun perpendicular pe direcţia vântului, iar profilul lor are o pantă mai domoală spre direejia din care suflă vântul. Se cunosc: 15. ~ de deşert [nycTbiHHaa ftiOHa; dune de desert; Wustendune; desert dune; sivatagi duna]: Dună formată din nisipul de deşert, transportat de vânt. îs. ~ fluviatilă [penHan AiOHa (6aHKa); dune fluviatile; Flussdune; river bank dune; folyami duna]: Dună formată din nisipul depus de apa curgătoare şi apoi transportat de vânt. 17. ~ lacustră [03epHan ftîOHa; dune lacustre; Landseedune; lacustrine dune; tavi duna]: Dună formată pe malurile lacurilor mari. 18. ~ marină [MOpCKan fltOHa; dune marine; Seedune; marine dune; tengeri duna]: Dună formată din nisipul plajei unei mări. 285 î. Dunărîcă. Nav. V. Verigă. 2. Dunetă [KOpMa, K)T; dunette; Huiie; poop; -fedâlzeti hajo ful- 7 2 3 ke], Nav.: Supra-, slructura dela «4P pupa unei nave, pe toată lărgimea ei, în care se găsesc, de obiceiu, Ja navele cu vele, Dunetă. 1) dunetă; 2) punte de comandă; 3) teugă; 4) pana cârmei; 5) arborele cârmei; 6) eiambou. cabinele ofiţerilor, şi, în special, cabina comandantului (v, fig.). 3. Dungălire: Operafiunea de îndreptare, pe una din margini, a unei scânduri (termen minier, Valea jiului). 4. Dunst [Kpyn^aTKa; finot; Dunst; dunst; -finom dara]. Ind. alim.: Produs rezultat din măcinarea grâului în morile industriale; este un griş -fin, care conţine numai componenţii endosper-mului bobului de grâu şi care, prin cernere, poate irece printr'o sită cu 640 de ochiuri pe crrr. Sin. Finot. 5. Duor cadru ~ [CTaHHHa RJ1H Jţyo ; cage â deux cylindres; Zweiwalzenstănder, Duogerust; housing for two rolis; kettos hengerkeret]. Mefl,: Cadru de laminor pentru doi cilindri, cari se rotesc în sensuri contrare (v. sub Cadru de cilindri de laminor). 6. Duo, cadru ~ reversibil [o6paTHMan hjih peBepcHBHan CTaHHHa AJIH Ayo; cage rever-sible â deux cylindres; Duo-Umkehrgerust; re-versible housing for iwo rolls; kettos fordithato hengerkeret]. Mefl.: Cadru duo acţionând în ambele sensuri. Materialul pentru lamina}, după ce a trecut printre cilindri, nu mai trebue să fie ridicat până peste cilin- Duo reversbil drul superior (ca la ca- — prima trecere; a doua drul trio), sau ridicat şi trecere; 1) cilindru inferior; readus în partea din 2) cilindru superior, deplasa-faţă a cadrului (ca la bi!-' 3) forma materialului la duo obişnuit). Prezintă Prima trecere; 4) forma mate-avantaje importante pen- rialului la a doua trecere, tru laminarea bloomurilor, a profilelor grele şi a tablelor groase. 7. Duo, laminor ~ [CTan b ABa BaJiKa, Ayo-CTaH; laminoir duo; Zweiwalzwerk, Duowalzwerk; twin rolling mill, two high miII; kettos hen-germu]. Mefl.: Laminor compus din mai multe cadre duo. s. Duodiodă [abohhoh ahoa; double diode; Duodiode; double diode; kettos dioda]. Elf.: Diodă dublă în acelaşi spaţiu închis, sau diodă posedând un catod şi doi anozi, astfel ca să fa:ă posibilă redresarea ambelor alternanţe ale unui curent. 9. Duonai AM, Ind. fexf.: Agent de păirun-dere, de egalizare şi dispersare, care se întrebuinţează la vopsirea cu coloranţi direcţi (N.C.). 10. Duosol, sistem ~ [npoiţecc (cnoco6) Ayo-COJlb; procedă duosol; Duosolverfahren; duosol process; duoszol-eljârâs]. Ind. pefr.: Procedeu de rafinare a uleiurilor cu solvenţi selectivi, folosit peniru separarea părţilor parafinice de cele naf-teno-aromatice. Ca solvent se foloseşte un amestec de propan şi crezoli. 11. Duplex, autotipie ~ [aBTOTHnHH AynJieKC; autotypie duplex; Duplex Autotypie; duplex auto-typy; duplex autotipia]. Arte gr.: Autotipie la care se folosesc două clişee cari se suprapun exact. Cernelurile pentru cele două clişee sunt de colori diferite, de obiceiu complementare; intensitatea relativă a colorilor se obţine pe cale fotografică, unul din clişee fiind tare şi cu contraste puternice, iar celălalt slab şi nuanţat. V. sub Autotipie. 12. Duplex, broască ~ [3aMOK AynJieKC; ser-rure duplex; Duplexschloss; duplex lock; duplex-lakat]: Broască de siguranţă, cu două chei diferite. De obiceiu, fiecare cheie este în păstrarea altei persoane. La unele iipuri de broască, ambele cl ei ie introduc în aceeaşi gaură; la alte iipuri, în găuri diferite. E folosita la tezaure, la case de bani şi la safe-uri. 13. Duplex, claviatură ~ [KJiaBHaTypa Ay-nJieKC; claviaîure duplex; Duplexklaviatur; duplex keyboard; kettos zongora-billentyurendszer]: Claviatură aşezată pe două rânduri suprapuse, folosită la unele piane moderne, de consirucjie cu j totul specială. Uşurează executarea pasajelor di-| ficile din bucăţile peniru pian, şi desvoltă posi-I bilităţile muzicale ale instrumentului. | 14. Duplex, dispozitiv de frânare la ceasor- I nice [cnycK b nacoBOM MexaHH3Me thii Ay-njieKC; echappement duplex des montres; Duplex-hemmung von Uhren; duplex escapement of watch-es; kettos crafekberendezes]: Dispozitiv de frânare a mişcării ceasornicelor, folosind, de obiceiu, o furcă. V. fig. sub Ceasornic. 15. Dupfex, fototipie ~ [c|)OTOTHnHH AynJieKC; phototypie duplex ; Duplexphototypie, Duplex-lichtdruck; duplex phoiotypy; kettos fototipia]. Arfe gr.: Fototipie în două colori, una deschisă şi alta închisă. Pentru fiecare coloare se foloseşte alt clişeu. V. sub Fototipie. ie. Duplex, imprimare ~ [nenaTaHHe AynJieKC; impression duplex; Duplexdruck; duplex printing; kettos nyomâs]. Arte gr., Ind. text.: Impri-! marea obţinuiă cu o cerneală specială, compusă din două substanţe de colori armonice, cari nu se amestecă complet. La imprimare, coloarea mai deschisă se întinde puţin în jurul liniilor de coloare mai închisă, ceea ce dă un efect special. Acesta variază după hârtia sau după materialul pe care se face imprimarea. 17. Duplex, maşină cu abur V. sub Maşină cu abur. 18. Duplex, maşină de imprimat ~ [MauiHHa AJIH nenaTaHHH AynJieKC; machine â imprimer 286 duplex; Duplexdruckmaschine; duplex printing machine; duplexnyomogep]. Ind. texf.: Maşină de imprimat cu role, pentru mai multe colori, care imprimă desene identice pe ambele fefe ale ţesăturii, astfel încât liniile şi colorile de pe fefele opuse sa fie perfect suprapuse. 1. Duplex, pompă V. Pompă 2. Duplex, procedeu ~ [MeTOft /ţ.; procede D.; D. Verfahren; D. process; D. - eljârâs]. Foto., Cinem.: Procedeu care foloseşte un ecran sau un strat intermediar, colorat, de gelatină bi-cromată, aşezat între substanţa sensibilă şi placa sau filmul de suport, pentru a obfine negative (clişee) sau pozitive (copii) în colori. 3. Duplex, procedeu ~ [AynjieKc-npoLţecc; methode duplex; Duplexverfahren; duplex me-thod; duplex eljârâs]. Metl.: Folosirea a două procedee siderurgice pentru realizarea unui produs superior. Ex.: Procedeele duplex Bessemer-Martin şi duplex Thomas-Martin consistă în tra-iarea, în cuptorul MaHin bazic, a unui ojel elaborat în convertisorul Bessemer sau Thcmas, cu scopul de a completa eliminarea gazelor şi a micşora conţinutul în sulf şi în fosfor. Otelul lichid, decarburat în convertisor, este încărcat în cuptorul Martin, unde este supus tratamentului obişnuit în aceste cuptoare. Prin procedeul duplex Bessemer-Martin se urmăreşte, mai ales, o bună defosforare, iar prin procedeul Thomas-Martin, o mărire a capacităjii oţelăriei şi o îmbunătăfire de randament a cuptorului Martin. Procedeul duplex Martin - „Bessemer mic" consistă în topire, decarburare, defosforare şi desulfurare în cuptorul Marlin, şi într'o scurtă insuflare în convertisor, folosind adausuri de siliciu şi de mangan. E o metodă folosită pentru obfinerea unui ofel turnat de bună calitate. j Procedeele duplex Martin-cuptor electric şi duplex Thomas- cuptor electric dau o mărire a purităţii oţelurilor, în special o bună desulfurare. V. şi sub Bertrand-Thiel, procedeul 4. Duplex, sistem ~ [^ynjieKCHaH CHCTeMa; systeme duplex; Duplexsystem; duplex system; duplex rendszer]. Telc.: Montaj ţi sistem de telegrafie care permite ca două posturi telegrafice corespondente să transmită şi să recepţioneze pe o linie simultan două serii de semnale în sensuri diferite. In acest scop, trebue ca fiecare din posturile dela capetele liniei să aibă un transmitător şi un receptor telegrafic, ca şi aparate auxiliare prin cari semnalele transmise se izolează de receptorul postului transmitător. Sistemul duplex poate fi realizat printr'un montaj diferenţial (v. Diferenţial, montaje) sau printr'un montaj în punte, care foloseşte un montaj derivat din puntea Wheatstone (v.). 5. Duplicat [KOTeji c abohhhm ahom; chau-diere â double fond; Kessel mit Doppelboden; double bottom boiler; kettosfeneku fdzo ust]. Ind. alim.: Căldare cu dublu fund, prin care circulă abur sub o presiune de regim de până la 5 a'. Serveşte b fierberea fructelor şi a legumelor în vederea preparării marmeladei, a dulcefurilor, compoturilor, geleurilor, bulionului,, conservelor de legume, etc. e. Duplicatură [y^BoenHe (npn B36poce), nepenpblTHe; duplicature; Verdoppelung; dupli-caiure; kettozes]. G eol.: Dedublarea autoh- tonului unei pânze de şaiiaj. 7. Dupren. Ind. cc.: Cauciuc sintetic obţinut prin acţiunea acidului clorhidric asupra mono-vinilacetilenei (preparată prin polimerizarea ace-tilenei în prezenta unui catalizator). Duprerîut este rezistent la căldură, la ozon, la uleiuri şi la alte substanţe chimice (N. D.). Sin. Sowpren; Neopren (N. D.). s. Dură [6jiok, iiikhb; poulie; Scheibe; pulley; kerektârcsa]: Roată plină, adică fără spiţe şi butuc, şi având numai gaura, eventual buceaua pentru ax. #. Duralumin [/ţiopajnoMHHHH ; duralumin ; Duralumin; duralumin; duralumin]. Metl.; Unul din aliajele cele mai importante ale aluminiului, care,, datorită calităţii sale de a fi foarte uşor şi totuşi foarte rezistent, se foloseşte pe scară întinsă în aeronautică şi în construcţiile mecanice, unde se cere o sarcină de rupere foarie mare, la piese uşoare. Compoziţia lui este Mg 0,5°/0, Cu 4 °/0, Mn 0,5°/0, Si 0,50/0/ restul aluminiu pur. Uneori, aliajul conţine şi puţin zinc, care nu prezintă însă niciun interes, şi nichel, element care măreşte duritatea aliajului. Prin călire, duraluminul se întăreşte puţin; dar dacă se lasă în aer, la temperatura ordinară, timp de 48 de ore după călire, se durcisează, adică are loc o transformare în sensul că sarcina de rupere se j dublează, în timp ce alungirea scade puţin. In adevăr, dacă, înainte de tratamentul termic al călirii, aliajul are, de exemplu, o sarcină de rupere de 20 kg/mm2 pentru o alungire de 20°/or şi o limită de elasticitate de 7 kg/mm2,— după călire, aceste proprietăţi devin: 30 kg/mm-' sarcina de rupere, 22% alungirea şi 15 kg/mm2 limita de elasticitate, pentru ca, după 48 de ore, să se transforme în 40 kg/mm2 sarcina de rupere, 20°/o alungirea şi 23 kg/mm2 limita de elasticitate. Călirea duraluminului se face între 488° şi 510°, iar durcisarea la temperatura ordinară, sau la cel mult 100° dacă se urmăreşte scurtarea acestei perioade. După variaţia procentelor în metale adăugite aluminiului, se cunosc, în tehnică, diferite tipuri de aliaje asemănătoare duraluminului: durcilium, alferium, alugio, avial, etc. io. Duramen [fl£po, HflpoBan #peBecHHa, cepAlţeBHHa ^epeBa; duramen; Kernholz; duramen; geszt], Silv.i Partea centrală a unui trunchiu de arbore, uneori de coloare mai închisă decât partea exterioară (albumul). Lemnul din duramen este, în general, de densitate mai mare şi mai uscat, are proprietăţi mecanice su- 287 perioare şi durabiliiate mai mare decât cel din alburn. Diferenţa dintre duramen şi alburn este mai mult sau mai puţin pronunţată, după specie. Astfel, se disting specii la cari duramenul prezintă diferenfă de coloare şi de umiditate fafa de alburn (categoria lemnelor colorate); altele, fa cari duramenul nu prezintă diferenţă de cotoare, ci numai de umiditate, fată de alburn; şi altele, la cari duramenul nu prezintă diferenţă de coloare, iar deosebirea de umioitate fată de alburn este foarte mică, sau chiar dispare. Duramenul se numeşte şi lemn bătrân (Reifholz), iemn perfect (bois parfait) sau lemn de inimă (bois de coeur). Ultima numire trebue să se evite, deoarece poate produce confuzii, întru cât se numeşte „inima arborelui" porţiunea din imediata apropiere a axei arborelui, care este un material inferior. 1. Duramenificare [3aTBep/ţeBaHHe cepAe-BHHbi AepeBa, CTapeene /ţepeBa; duramini-sation; Verkernung; duraminisation; gesztesedes]. Sîiv.: Procesul de modificare a lemnului care se găseşte către mijlocul Irunchiului, prin pierderea unei părfi din apa liberă, prin îmbogăţirea pereţilor celulari cu lignină şi prin depozitarea de diverse substanfe (gume, materii ianante, răşini, materii colorante, etc.). Ţesuturile respective din duramen încetează de a mai îndeplini funcţiunea de conducere a sevei. Sin. îmbătrânirea lemnului. 2. Duran [jKapoynopnoe cTeKJiO; durane; Duranglas; durane; durânuveg]. Ind, st. c.: Sticlă de "tipul borosilicaţilor, a cărei compoziţie variază în jurul valorilor: SiCX 76,1 °/0; B.,Oâ 16,0%; Ai203 1,75%; CaO O,20/0; NaO 5,4%; K20 0,6%. E rezistentă la variafiile brusce de temperatură, si e folosită în sticlăria de laborator şi în con-strucfia de aparate de fizică. s. Durana [AtopaHa (cnJiaB); durana; Durana; durana meial; durâna fem]. Metl.: Aliaj asemănător cu alama, care poate fi prelucrat la temperaturi înalte. Confine: Cu 64,78°/0, Zn 29,50%, Fe 1,71%, Al 1,70%, Sn 2,22%. 4. Durangit [AiopaHrHT; durangiie; Durangit; durangite; durângit]. Mineral.: NaAI[F j AsOJ. Cristalizează în sistemul monoclinic. E de coloare galbenă-roşietică. Are duritatea 5, gr. sp. 3,9 ••• 4 şi luciu sticlos, sau e mat. 5. Durată [npOAOJitfmTejibHOCTb; duree; Dauer; duration; tartam]: Durata unui fenomen e o mărime scalară pozitivă, care se stabileşte după următorul criteriu: Se caută pozifiile simultane într'un sistem ce referinfă inerţial cu începutul şi sfârşitul fenomenului, ocupate, în acel sistem de referinţă inerfial, de un punct material care se mişcă extrem de departe de orice alte corpuri, adică descrie o dreaplă. Durata fenomenului în sistemul de referinfă inerţial e o mărime scalară proporţională cu lungimea drumului parcurs de acest punct material între cele două pozifii. Alegerea factorului de proporţionalitate, la sistem inerţial şi la punct material dat odată pentru totdeauna, este echivalentă cu alegerea unităţii de durată. Duratele se măsoară deci astfel, încât unor lungimi de drumuri egale, parcurse de un punct material care se mişcă într'un sistem inerţial, departe de orice alte puncte materiale, să le corespundă durate egale. V. şi Sistem inerţial, şi Inerţiei, principiul 6. Durată de activare. Mş. V. Timp de activare. 7. Durată de admisiune. Mş. ferm. V. Timp de admisiune. 8. Durată de expunere. Foto. V. Timp de expunere. 9. Durată de frânare. V. Timp de frânare. 10. Durată de luminare [nepnOA, npOflOJi-}KHTejibHOCTb OCBeilţeHHfl; duree d'eclairage; Beleuchtungsdauer; lighting period, duration of lighting; vilâgitâsi tartam]. Tehn.: Timpul, de obiceiu în ore, cât poate funcţiona fără întrerupere o sursa de lumină alimentată dela un rezervor de capacitate dată, de ex. la farurile plutitoare sau izolate, cu uleiu, cari nu pot fi alimentate prin conducte; la lămpile de mină, alimentate din acumulatoare electrice, etc. u. Durată de insolaţie. Meteor. V. Insolafie, 12. Durată de reflex. Mş. V. Timp de reflex. îs. Durată de sbor [npoAOJDKHTejibHOCTb nOJieTa; duree de voi; Flugdauer; time of flight; repiilesi tartam]. Nav. a.: Timpul maxim cât poate sbura o aeronavă, fără a fi nevoită să ateriseze. 14. Durată de traiect [npoAOJDKHTGjibHOCTb ncJieTa CHapnA^; duree de trajet; Flugzeit; time of flight; repulesi tartam]. Tehn. mii.: Timpuî necesar pentru ca un proiectil, plecând din gura de foc, să ajungă înlr'un anumit punct de pe traiectorie. îs. Durată de utilizare [nepnOA, npoAOJiJKH-TejlbHOCTb yTHJlH3aiţHH; duree d'utilisation; Benutzungsdauer; period of service; hasznâlati tartam]. Tehn.: Numărul de ore dintr'un interval de timp (de ex. un an), în care o putere de bază constantă (a unei uzine, cenirale, etc.), dă o energie egală cu energia totală corespunzătoare puterii variabile din intervalul de timp (un an) la care se referă. Această valoare se determină, împărţind energia consumată în intervalul de timp considerat, prin puterea de bază constantă considerată (care poate fi puterea instalată, sau puterea maximă absorbită). ie. Durată de vegetafie [BereTaiţHOHHbiH ne-pHOA; cycle de vegetation; VegetationsdauEr; vegetation cycle; novenyzeti tartam]. Bot.: Timpul care Irece dela încolfire până la fructificare. In durata de vegetaţie se disting două perioade: una vegetativă şi alta reproductivă. Perioada vegetativă durează până la înflorire, iar cea reproductivă, de ta înftorire până la coacerea seminţei. 288 î. Durbaca. Ind. făr.: 1. Vasul cu apă în care se găseşie serpentina alambicului pentru fabricat ţuică. — 2. Cada teascului de struguri. 2. Durchi [KpaeBOH (KpoMOHHbrâ, 6opAK>p-Hblft) UIOB; couture en marge; Bandnaht; border stiteh; szelvarrat]. Ind. text.: Cusătură de mână, escunsă în cantul (marginea) stofei. s. Durcisare [3aTBep#eBaHHe; durcissement; Hărtung; hardening; kemenyites]. Metl.: Operaţiunea prin care se măreşte duritatea unui metal sau a unui aliaj. Durcisarea se poate realiza prin tratament mecanic, termic sau termo-chimic. Tratamentul mecanic se poate face la cald, prin forjare, laminare, etc., sau ia rece, prin tragere, irefilare, etc., procedee prin cari metalul devine ecruisat. Tratamentul termic se poate face prin încălzire şi răcire adecvată (de ex. călirea). Tratamentul termochimic se face prin nitrurare, cementare, cianurare, etc. 4. Durcisarea tubului de raze X [3aKajiKa peHTreHOBCKOH Tpy6KH; durcissement de l'am-poule â rayons X; Hărtung der Rontgenrohre; hardening of the X-ray tube; rontgencso eros-itese]. Fiz.: Ameliorarea vidului unui tub de raze X, urmată de o creştere a rezistenţei lui electrice şi de o creştere a durităţii razelor X emise. 5. Durdenit [/ţypAeHHT; durdenite; Durdenit; durdenit; durdenit]. Mineral.: Fe2[Te03]3 • 4 H20. Cristalizează în sistemul monoclinic (?). E compact, de coloare galbenă-verzuie. 6. Duriron [,,AypaHpoH“ (Bbic0K0KpeMHH-Ci’oe }KeJie30); duriron; Duriron; duriron; duriron, (ontott vas)]. Metl.: Oţel special pentru aparatură chimică. Are compoziţia 14 ■ ■ ■ 15,5°/0 Si; cca 82°/0 Fe; 0,66°/o Mn; 0,2 ■ ■ ■ 0,83°/0 C; 0,57°/o P; gr. sp. 7; p. t. 1200°. Prezintă rezistenţă totală la acizii sulfuric şi azotic, şi satisfăcătoare la acidul clorhidric. Nu se poate prelucra decât cu abrazivi. 7. Durii [AiopeH, AiopHT, AîOpaHH; durain; Mattkohle; durain; durit]. Petr.: Unul din principalii componenţi ai cărbunelui. împreună cu vitritul şi tuzitul constitue, în special, huila. E un mineral organic amorf, rezultat al unor procese de transformări a substanţelor din plante. Duritul este de coloare neagră-cenuşie, mat, şi mai dur decât vitritul. In mesa lui se disting rămăşiţe de plante şi de corpuri ceroase sau răşinoase. Conţine, în general, mai puţin carbon şi mai mult hidrogen decât vitritul, şi e, deci, mai bogat în gaze. Nu cocsifică; nu se topeşte, ci numai se plastifiază; se degazei-fică însă puternic, umflându-se; se grafitizează slab. Conţine 4••*5°/0 cenuşă, compusă în mare parte din silicat de aluminiu. 8. Durifă [>Kejio6HaTbiH pojiHK; roulette â gorge ; Keilrollen ; grooved wheel ; szovcszek-gorgo]. Ind. făr.: Rotiţă plină, adică fără spiţe, folosită la confecţionarea iţelor, la războaiele de ţesut. Sin. Bucce, Totârlă. 9. Durifafe [TBepAOCTb, nJlOTHOCTb; durete; Hărte; hardness; kemenyseg]. Metl.: Rezistenfa 3a pătrundere a unui maJ.erial, măsurată prin de- formaţia lui permanentă, care rămâne după efectuarea probei de duritate. 10. Durifafe [TBepAOCTb; durete; Hărte; herd-ness; kemenyseg]. Mineral.: Rezistenţa opusă de minerale la sgâriere. Mineralul care sgârie un alt mineral se consideră că este mai dur decât el. Sin. (corect) Duritate mineralogică. 11. Durifafe [}KecTKOCTb (boam); direte; Hărte; hardness; kemenyseg]. Chim.: Proprietatea pe care sărurile de calciu şi de magneziu o comunică apei, făcând-o improprie folosirii industriale, prin faptul că formează depozite aderente în căldările de abur, ca formează săpunuri insolubile şi deci reclamă un consum mării de săpun în spălătorii, că legumele sunt înmuiate mai încet prin fierbere, etc. — După natura sărurilor cărora le este datorită, se disting: J2. ~ permanentă [riOCTOHHHâH tfieCTKOCTb (BOAbi); durete permanente; permanente Hărte; permanent hardness; âlando kemenyseg]. Chim.: Procentul în seruri de calciu şi de magneziu ale acizilor tari (clorhidric sau sulfuric) pe care-1 are o apă. Prin încălzire, aceste săruri rămân în soluţie, şi de aceea duritatea corespunzătoare se numeşte permanentă. 13. ~ temporară [BpeMeHHan JKecTKOCTb (boam); durete temporaire; Karbonathărte; tem-porary hardness; ideiglenes kemenyseg]. Chim,: Procentul în săruri de calciu şi de magneziu, sub formă de bicarbonaţi, pe care îl are o apă. Prin fierbere, se produce degajare de bioxid de carbon şi precipitarea acestor săruri. Dacă apa nu conţine săruri alcaline, duritatea temporară se determină prin titrare directă cu acid clorhidric în prezenţa metiloranjului ori a acidului rozolic; altfel, se deduce, prin diferenţă, din duritatea totală şi permanentă. 14. ~ totală [nojiHan (o6maa) >KecTKocTb (BOAbi); durete totale; Gesamthărte; total hardness; osszkemenyseg]. Chim.: Suma durităţii temporare şi permanente, adică suma conţinutului de calciu şi de magneziu din apă. Metode de determinare mai importante: Boutron-Boudet, cu soluţie de săpun, indicator spuma; Clark, cu soluţie de săpun, indicator spuma; Blacker, cu soluţie de săpun, indicator fenolfraleina; Legler-Thile, cu acid clorhidric şi leşie, indicator acidul rozolic; Warlha-Ffeifer, cu acid clorhidric şi leşie, indicator metiloranj. Duritatea unei ape se exprimă în grade. V. Duritate, grade de 15. Durifafe a unei radiaţii [TBepAOCTb Jiynenc-nycnaHHH, paAHaiţHH; durete d'une radiation; Sirahlungshărte, Strahlungsqualităt; radiation hardness; sugârzâsi erosseg]. F/z.: Proprietatea care determină capacitatea de penetrare, crescătoare cu frecvenţa, a unei radiaţii electromagnetice. E deci o funcţiune monoton crescătoare cu frecvenţa, care se consideră, uneori, proporţională cu frecvenţa. 289 încercarea durităfi i după metoda Brinell. 1. Duritate a unui tub de raze X [TBepAOCTb peHTreHOBCKOH tpy6KH; durete d'une ampoule â rayons X; Harfe der Rontgenrohre; hardness of an X-ray tube; rontgencso kemenysege]. Fiz.: Proprietatea unui tub de raze X de a opune curenfilor electrici o rezistenfă mai mare sau mai mică, după gradul vidului din el. Duritatea iubului sa numeşte mai mare, când această rezistenfă e mai mare, şi se consideră, uneori, proporfională cu ea. 2. Duritate Brinell [TBep£ocTb no BpHHejno; durete B.; B. Hărte; B.'s hardness; B.-kemenyseg], Tehn.: Câtul dintre forfa cu care se presează static o bilă de ojei foarte dur, numită bilă Brinell (fepretic, de duritate infinită) şi dintre aria în milimetri păfrafi a im-presiunii în formă de calotă, care rămâne la suprafafa inifial plană a unui corp, după ce s'a presat bila asupra lui (v. fig.). In proba Brinell (după standardul românesc recent), bila are diametrul (D) de 10 mm sau de 5 mm, şi se apasă timp de cel pufin 15 s cu o forjă (în kg) de 30 D2, 10 D2 sau 5 D2, după categoria materialului încercat; duritatea Brinell se exprimă în kg/mm2 şi e o duritate statică. Rezultatele sunt foarte precise, dar încercarea reclamă relativ mult timp, şi rezultatele sunt influenfate de starea suprafefei pe care se face impresiunea. V. sub Brinell, duritate 3. ~ de ciocnire [y/ţapHaa TBep#ocTb; durete de choc; Sto^hărte; impact hardness; utkdzesi kemenyseg]: Duritatea Brinell, obfinută pe baza unei curbe de etalonare, din câtul dintre forfa (constantă) cu care un resort proiectează o bilă standard contra materialului, şi dintre aria impre-siunii plastice rămase (procedeu preconizat de Beumann-Steinnick şi de Werner). 4. ~ pendulară [MaflTHHKOBan TBepflOCTb; durete pendulaire; Pendelhărte; pendulum hardness; inga kemenyseg]: Duritatea Brinell obfinută cu ajutorul unui sistem de două pendule. Unul din pendule are o perioadă invariabilă; celălalt se sprijine, prin intermediul unei bile (de 1 mm0), pe materialul de încercat şi, cu cât acesta este mai pufin dur, cu atât bila pătrunde mai adânc şi pendulul îşi micşorează perioada de oscilafie fată de primul. Intervalul de timp dintre două coincidenfe succesive ale celor două pendule este invers proporfional cu diametrul bazei calotei imprimate în material, ceea ce realizează legătura cu duritatea Brinell, de încercare statică, 5. Duritate Ludwik [TBepAOCTb no JlK)£BHKy; durete L.; L. Hărte; L's hardness; L.-kemenyseg]. Tehn.: Raportul dintre o forfă cu care se presează static, un timp dat, un con circular drept şi cu unghiul la vârf de 90°, şi aria urmei plastice lăsate de el pe suprafaţa plana a materialului. 6. Duritate Martens [TBepflOCTb no Map-TeHCy; durete M,; M. Hărte; M.'s hardness; M.-kemenyseg]. Lăjimea sgâristurii lăsate pe suprafafa plană a materialului de un con circular drept, de diamant, cu unghiul la vârf de 90°, apăsat cu o greutate anumită şi deplasat pe suprafafă cu o vitesă constantă dată. 7. Duritate piramidă. V, Duritate Vickers. s. Duritate Rockwell [TBepAOCTb no Pok- BejliO; durete R.; R. Hărte; R. hardness; R.-fele kemenyseg]. Tehn.: Diferenfă E — e dintre o lungime convenfională E şi creşterea e a adâncimii de penetrafie, în material, a unui con de diamant cu unghiul la vârf de 120°, sau a unei bile (de otel foarte i_4 dur) cu diametrul de 1,59 mm (1 /16"). Creşterea e, care se măsoară în unităfi de 2 ji, este produsă prin aplicarea unei suprasarcini f peste o sarcină ini- J fială de 10 kg; su- Ş* prasarcina poate fi ^ de 140 kg, sau 50 kg în cazul diamantului, respectiv de 90 kg în cazul bilei. Lungimea convenfională este E = 100, încazuldiamantului, şi £=130 în cazul bilei (măsurată în unităţi de 2 ji); citirea se face după ce s'a îndepărtat J greutatea suple-mentară. Duritatea (statică) Rockwell obfinută cu conul de diamant se numeşte duritate Rockwell C, dacă su- O © © rn op isr.m încercarea durităţii după metoda Rockwell B, © © © cp încercarea durităţii după metodele Rockwell A şi Rockwell C. 1) aplicarea sarcinii mifiale P0; 2) aplicarea suprasarcinii PA; 3) ridicarea suprasarcini P^. prasarcina e de 140 kg, şi Rockwell A, dacă suprasarcina e de 50 kg; iar cea obfinută cu-bila se numeşte duritate Rockwell B. Pentru materialele şi piesele cu duritate mică se foloseşte scara Rockwell B (ex. ofel-carbon); pentru cele cu duritate mare, Rockwell A, când grosimea stratului tratat termic sau a piesei permite o impresiune adâncă (ex. ofel nitrurat, bandă subfire de otel, metale dure cu carburi), şi Rockwell C pentru celelalte cazuri (ex. ofel aliat, ofel călit sau, eventual, cimentat). Rezultatele încercării nu fin seamă de gulerul ridicat care se formează în jurul impresiunii plastice, dar precizia e suficientă pentru încercarea de atelier a fabricatelor în masă (v. fig.). 9. Duritate scleroscopică [cKJiepocKonn-HecKaHTBepAOCTb ; durete scleroscopique; skle-roskopische Hărte; scleroscopic hardness; szkle-roszkopikus kemenyseg], V. Duritate Shore. 290 i. Durifafe Shore [TBepAOCTb no Ulopy; durete S.; S. Hărte ; S. hardness ; S.-kemenyseg]. Tehn.: Mărime proporţională cu raportul dintre înălfimea Ia care sare înapoi şi înălfimea dela care a fost lăsat să cadă printr'un ghid vertical* pe material, un ciocănel cu vârful de diamant; factorul de proporfionalitate este ales astfel, încât mărimea să aibă valoarea 100 pentru ofelul de duritatea sticlei. Duritatea Shore e deci, la o anumită scară, raportul, mărit cu o unitate, dintre energia elastică şi energia plastică transmisă materialului când cade ciocănelul. E o duritate la solicitare, dinamică. Sin. Durifafe scleroscopică. Tablou de corespondenţă între durităţile Vickers, Brinell şi. Rockwell. Hrc) Rockwell C; H^) Rockwell A; Rockwell B. 2. Durifafe Vickers [TBepAOCTb no BHKKep-cy; durete V.* V. Hărte; V.'s hardness; V.-kemenyseg]. Tehn.: Câtul dintre forfa (adecvată materialului) cu care se presează static o piramidă pătrată dreaptă de diamant, cu unghiul de deschidere de 136°, şi dintrearia impresiunii plastica rămase (v. fig.), Eo duri'ate statică. Din cauza asemănării suprafeţelor şi a orientării lor identice fafă de direcfia forfei de apăsare, rezultatele (câturile) sunt independente de forfa aplicată, dar încercarea reclamă aproape o precizie de laborator în execufie şi o pregătire îngrijită a supra- încercarea durităiii după fetelor. metoda Vickers. 3. Durifafe, grade de ~ [jKecTKOCTb (bo^bi) no înnajie, CTeneHb }KeeTKOCTH (boabi); degres de durete; Hărtegrade; degrees of hardness; keminysegi fok]. Chim.: Grade cari exprimă procentul de oxid de calciu confinut în apă; aceste grade variază dela fară la fară: In Germania, 1 grad duritate corespunde la 1 g de CaO la* 100 000 g de apă; în Franţa, 1 grad duritate corespunde la 1 g de CaCOs la 100 000 g; în Anglia, 1 grad duritate corespunde la 1,426 g de CaC03. la 100 000 g, adică: 1 grad german corespunde la 1,25 grade engleze şi la 1,79 grade franceze," 1 grad francez corespunde la 1,70 grade engleze şi la 0,56 grade germane; 1 grad englez corespunde la 1,43 grade franceze şi la 0,8 grade germane. 4. Durifafe, micro- ~ [MHKpo-TBepAOCTb; mi-cro-durete; Mikrohărte; micro-hardness; mikro-kemănyseg]. Tehn.: Duritatea Brinell, Rockwell, Vickers sau pendulară, determinată din impresiuni plastice atât de mici, încât să privească număr cristalele a câte unuia din constituenţii unui aliaj. 5. Durifafe, scară de ~ mineralogică [ninajia TBepAOCTH; echelle de durete; Hârteskala^. hardness scale^ kemsnysegi fokozat]. 1. Mineral.: Scară convenfională cu zece grade de duritate mineralogica (stabilită de Mohs), folosită pentru aprecierea durităfii mineralelor după criteriul că* fiecare din ele e sgâriat de cele cu durpatea mai mare. Scara afribue gradele întregi următoarelor minerale: talcul (1), gipsul (2), calcitul (3), fluorina (4), apatitul (5), feldspatul (6), cuarţuF (7), topazul (8), corindonul (9), diamantul (10).— 2. Mefgr.: In Metalografie se foloseşte şi scara de duritate a lui Behren (v. Behren, scara lui~). 6. Durolif. Chim.: Răşină sintetică preparată din fenoli şi formaldehic'ă. Se poate lucra Ia strung. Se întrebuinţează şi la prepararea anumitor lacuri (N. C.). 7. Duromefru [npn6op rjih ncnbiTaHHH: TBepAOCTH; durometre; Hărtepriifer; hardness tester; kemenysegvizsgâlo muszer]. Ind. cc.: Aparat cu care se măsoară duiitatea. 8. Duronze [zţiopOHiţe; duronze; Duronze-duronz; duronz (sziliciumtartalmu bronz)]. Metl.: Bronz cu mult siliciu. Are punctul de topire măr înalt şi greutatea specifică mai rr.ică decât a cuprului. 291 î. Duroscop [/ţiopocKon, fliopoMeTp; duros-cope; Duroskop; duroscopie; durcszkop]. Tehn.: Aparat pentru măsurat duritatea metalelor. E compus în principal dintr'un ciocan care oscilează în jurul unei axe fixe, când ciocanul este lăsat să cadă asupra suprafefei piesei de verificat; cu cât metalul este mai dur, cu atât se consumă mai pufin din energia cinetică a ciocanului prin deformarea permanentă a metalului, şi cu atât mai mare e reculul ciocanului. Mărimea reculului indică, la o scară convenfională, duritatea la solicitare dinamică. 2. Durşus. Arte gr. V. Interlinii. 3. Duş, baterie de V. Baterie de duş. - 4. Duş, pară de ~ [ceTKa Ayrna; douche; Brause; rose (head); zuhanyrozsa]. Inst. san.: Piesă în formă de pâlnie, racordată prin baza mică la o conductă de apă sub presiune, şi având baza mare formată din tablă cu găuri dese, peniru ca apa să iasă sub formă de vinişoare de apă. 5. Dusen. V. Doucin. e. Dusină [ryceK, KadJiynoK; doucine; Kehl-leiste, Hohlkehle; cyma; horony]. Arh.: Mulură ondulată, cu dublă curbură a conturului aparent n 7 7 Dusină dreapfă (stânga); dusină răsturnată (dreapta). al secţiunii, folosită de obiceiu la cornişe. Este formată din două suprafefe cilindrice racordate între ele şi având centrele de curbură opuse. Poate fi dreaptă sau răsturnată (v. fig.). 7. Duşlag [npo6oHHHK; poincon; Durchschlag; piercer, punch; lyukaszto]. Ind. făr.: Unealtă cu ajutorul căreia dogarul găureşte cercurile de fier. Sin. Priboiu. s. Duşnic. Ind. făr.: 1. Astupuş confecţiona! din lemn, cu care se astupă gaura făcută în doaga unui butoiu (Oltenia). — 2. Gaura hornului, pe unde iese fumul (Banat). 9. Dusertît [ftioccepTHT; dussertit; Dusseriit; dussertit; duszzertit]. Mineral.: Mineral cu formula : Ca3 Fe3"' [(OH)9 | (As04)2]. Cristalizează în sistemul hexagonal. Are duritatea 3,5 *şi gr. sp. 3, 75. E de coloare verde. Prezintă pleocro-ism pronunfat. 10. Duşumălire: Operafiunea de podire cu scânduri a galeriilor şi a abatajelor (termen minier, Valea Jiului). 11. Duşumea [noji; plancher; Cielenbelag; floor; padlodeszka]. Cs.; Pardoseală de scânduri bălute strâns una lângă alta sau îmbinate cu uluc şi lambă (nut şi feder) ori cu falf. 12. ~ oarbă [HacTHJi, ^epHbiH nou; fausse-aire, faux-parquet; Blindboden; dead floor, coun-ter floor; vakpad-16]. Cs.: Pardoseală (îmbrăcăminte) alcătuită din scânduri de brad de 2 ’"3 cm grosime, negeluite, aşezate direct peste grin- ~ zile unei pardoseli. Peste ea se Pardoseală de parchet aşezată pe i , i duşumea oarbă, aşaza parchetul dUşUmea oarbă; b) parchet; sau O duşumea c) grinzişoară. de lemn de esenfă tare (v. fig.). 13. Duvaiia [fliOBajma; duvalia; Duvalia; duva-lia; duvâlia]. Paleont.: Belemnit cu rosirum plai şi având un şanf dorsal. E caracteris- 1 ic pentru Jurasicul superior şi pentru Creta-cicul inferiordin regiunile mediteraneene Ex.: Duvalia lata rasic, Valanginian); Duvalia dilatata (Hau-terivian). 14. Duză. Ind. text. V. Filieră. 15. Duză. V. Ajutaj. ie. Duză [(JpypMeHHoe OTBepcTHe, coiijio; embouchure de tuyere, orifice de tuyere; Duse, Windoffnung; nozzle; legnyilâs]. Metl.: Piesă de legătură între burduş şi interiorul cuptorului înalt sau al cubiloului, prin care se introduce aerul. Sin. Ajutaj. 17. Duză fixă de erupţie [HenoflBroKHoe CTpyHHoe OTBepcTHe, conjio; orifice d'eruption; Duse; flow bean; rog- Duvalia. zitett kitoresi nyilâs]. Mine: Ajutaj în formă de niplu masiv de ofel, de diametru interior şi lungime determinată, folosit pentru reducerea presiunii fluidului care erupe din sondă (v. fig.). Se înşurubează în cutia duzei dela capul de erupţie. La două duze de acelaşi diametru, dar de lungimi diferite, cea mai lungă dă un debit mai mic. Sin. Ajutaj fix de erupfie. îs. ~ reglabilă de erupfie [peryjmpyeMoe CTpyHHoe OTBepcTHe, conjio; orifice reglable 19* Duze fixe de erupfie. 1) duză scurtă; 2) duză lungă. 292 d'eruption; versteiIbare Duse; adjustable flow beari; szabâlyozhato kitoresi nyilâs]. Mine: Ajutaj de erupţie al cărui orificiu poate fi reglat în limite strânse (v. fig.)- c Este mai practic decât ajutajul fix, deoarece înlocu- reglab'lă de erupţie, irea acestuia în timpul erupţiei, spre a se adapta regimului erupţiei, este foarte anevoioasă. Sin. Ajutaj reglabil de erupţie. î. Duzină [fliOJKHHa; douzaine; Dutzend; dozen; tucat]: Ansamblu de douăsprezece obiecte. 2. Dvorsky. Agr.: Varietate de gulii foarte timpurii, bune pentru forţat, cu carnea foarte fragedă, plăcută, cu căpăţâna relativ mare. Are frunziş redus. . 3. Dwighf-LIoyd, procedeu de concrefionare ~ [MeTOA arjiOMepaiţHH ff.-JI.; procede de frittage D.-L.; D.-L.s Sinterungsverfahren; D.-L. sintering method; D.-L.-fele tomenyito eljârâs]. Mine: Procedeu care serveşte la concreţionarea minereului cu granulaţie fină, de obiceiu sub 5 mm. Amestecul de minereu şi praf de cocs (cca 10°/0) este încărcat, dintr’un siloz automat, pe o bandă rulantă cu vitesa maximă de 0,5 m/min, O flacără ascuţită, dirijată de sus în jos, este aspirată prin amestec care, prin arderea combustibilului, devine incandescent; particulele de minereu se concreţionează, formând bulgări, în timp ce conţinutul în anumite elemente, ca sulf, arsen şi zinc, descreşte (sulful, cu 0,2°/0 la minereuri de fier), (v. fig.). Metoda prezintă avantajul unor cheltueli de ex- ploatare mici şi al obţinerii unpr produse de calitate şi cu granulaţie bună. Un aparat Dwight-Lloyd, lung de 13 m şi larg de 1 m, concre- Instalafie Dwight-Lloyd. 1) bandă rulantă; 2) siloz; 3) cameră de aspirafie; 4) flacără de gaz sau de păcură; 5) căderea concrefionafelor. fionează, în 24 de ore, 200 t de minereu. Sin. Procedeu de fritare Dwighf-LIoyd. 4. Dy Chim,: Simbol literal pentru Disprosiu. 5. Dyas. Geol. V. sub Permiană, perioadă e. Dynafron, montaj ~ [flHHaTpoH; dynatron; Dynafronschaltung; dynatron; dinâtron-kapcsolâs]: Montaj care cuprinde un tub electronic cu grilă de comandă, tub care se comportă ca şi când ar poseda o rezistenţă negativă, anodul emiţând electronii secundari sub influenţa bombardamentului electronilor cari vin deia catod. 7. Dysodonf [flH30,a;0HT; dysodonte; Dysodont Schloss; dysodonte; diszodont]. Paleonf.: Tip de ţâţână de lamelibranhiat, Ia care dinfii sunt reduşi, disociaţi sau complet regresafi. Sin. Tisodont. E, e; E, e; H, r\ 1. E 1. EL: Simbol literal pentru intensitatea câmpului electric. — 2. EL: Simbol literal pentru tensiunea (forfa) electromotoare. In regim alternativ, E indică, în acest caz, valoarea efectivă; Em, pe cea maximă, iar e este valoarea instantanee. — 3» Elecfrochim.: Simbol literal pentru potenfialul unui electrod. — 4. Fiz.: Simbol literal pentru energie. — 5. Rez. mat.: Simbol literal pentru modulul de elasticitate. 2. E Topog.: Simbol literal pentru punctul cardinal Est. 9. e 1. Simbol literal pentru baza logaritmilor naturali: e=lim ('l+i'f. 2,718156... n -»• co \ Yl) — 2. Fiz.: Simbol literal pentru sarcina electrică şi, în particular, pentru cuanta electrică elementară. — 3. Elecfrochim.: Simbol literal pentru potenfialul unui singur electrod. 4. e Chim.: 1. Simbol care indică o substi-tufie într'un lanf de atomi de carbon, la cel de al cincilea atom. Ex.: CH3 - CHCI - CH2 - CH2 - CH2- CH2 - COOH acidul e-clor hexanoic. — 2. s-(epi). Simbol care indică o substituţie în pozifiile 1 şi 6, la un sistem de două inele ben-zenice condensate. — 3. F/z.: Simbol literal pentru coeficientul de extincfie moleculară. —4. Fiz.: Simbol literal pentru permeti-vîfate (constanta dielectrică).—5. Rez. maf.: Simbol pentru lungirea specifică. 5. Y] 1. Chim.: Simbol literal pentru polari-zafia electrolitică. — 2. Tehn.: Simbol literal pentru randament. 6. £ Simbol grafic pentru apartenenfă. 7. Ebano. Ind. pefr.: Bitum de petrol întărit prin acfiunea aerului (N. D.). 8. Ebarbare [oTflejiKa; ebarbage; Abgraten; paring, scraping; leelezes]. Mefl.: Debavurare (v.). 9. Ebenif. Ind. chim. sp.: Material plastic ob-finut din leşiile reziduale dela prepararea celulozei bisulfitice (N.C.). 10. Ebenisf [cTOJiflp-KpacHOAepeBeiţ; ebe-niste; Kunsttischler, Kunstschreiner; ebonist; mu-butorasztalos]: Meseriaş care se ocupă cu confecţionarea mobilelor de lux, din lemn prefios, în special din abanos. 11. Ebenisferie [MacTepcnan CTOJinpa-Kpac-HOflepeBiţa; ebenisterie; Kunsttischlerei; cabinet work; muasztalossâg]: Tâmplărie de mobile de lux, în special de mobile de abanos. Foloseşte placaje, marchetşrie, intarsio, etc. 12. Eberf,aparatul lui V. sub lonizarea aerului. îs. Ebluisare. V. sub Orbire. 14. Ebonită [36ohht, TBepAbiS KaynyK; ebo-nite; Ebonit, Hartkautschuk; ebonite, hard rubber; ebonit, kemenygumi]. Ind. cc.: Cauciuc întărit printr'o vulcanizare cu mult sulf (25• • *32°/0). In ebonită se presupune că dublele legături din molecula cauciucului sunt combinate cu sulf, prin intermediul unor legături de sulf, macrcmolecula uriaşe rezultată fiind trimendi-mensională (asemănătoare cu cea a bachelitei) care nu mai păstrează mobilitatea internă inifială. Fiind rezistentă la solvenfi şi |a chimicale, e folosită ca material de acoperire a aparaturilor chimice, la confecfionarea unor pompe centrifuge, a unor căldări, tuburi, etc. Este mult folosită ca izolator electric, la confecfionarea comutatoarelor şi a întreruptoarelor de instalafie, şi a cutiilor de acumulatoare. Este atacată de acetonă şi de alcool, atacată parjial de sulfură de carbon şi de eter şi înmuiată de anilină şi de benzen. 15. Eboşă [6ojiBaHKa, 3ar0T0BKa; ebauche; Rohling; blank, rough; buga]. Mef/.: Semifabricat obfinut prin laminarea lingoului (blocului) în laminorul eboşor. In cazul ofelului, bloom-urile, biletele, bramele şi taglele sun* eboşe. ie. Eboşare [npeflBapHTejibHan (noAroTO-BHTejmaHfl) npoKaTKa; ebauchage; Vorwal-zung; rol ling; elohengerles], Mefl.: 1. Operafiunea de laminare a lingourilor cu scopul de a suprima golurile sau neuniformitatea materialului (sufluri, retasuri, etc.), prin comprimarea lor. Calibrul laminorului eboşor poate fi ogival, rombic, oval, pătrat, etc. (v. sub Laminere). Eboşarea micşorează secfiunea şi modifică profilul materialului. Blooming-ul este un tren laminor eboşor cu calibre pătrate sau care are primele calibre în patrulatere curbilinii (cu laturile arcuite şi cu două axe de simetrie perpendiculare), şi cu ultimele calibre pătrate. — 2. Numire improprie dată operafiunii de degroşare. V. sub De-groşare. 17. Ebuliometru [aâyjiHOMeTp; ebulliometre; Ebullioskop; ebullioscope, ebulliometer; ebulio-meter, ebulioszkop]. Ind. alim.: Aparat care serveşte pentru determinarea gradului de alcool al unui lichid, prin stabilirea punctului său de fierbere, intermediar între cel al alcoolului (78°,3 şi al apei (100°), care tinde către cel al alcoolului pur cu cât gradul alcoolic al lichidului este mai ridicat. Se foloseşte, în special, pentru determinarea gradului de alcool din vin. Cele mai importante aparate de acest fel sunt ebulioscopul HC C CH I l! I Cl-C C CH V V" H H 8 - (epi)-diclor-naffalina. 294 Malligand (v. fig.) şi ebuliometrul Dujardin-Sal-leron (v. fig.). Sin. (impropriu) Ebulioscop. Ebuliomefrul Dujardin-SaJIeron. î) rezervorul aparatului; 2) refrigerent; 3) termometru divizat în zecimi de grad; 4) sistem de încălzire. Ebulioscopul Malligand. 1) rezervor fronconic de cupru; 2) refrigerent; 3j termometru special (îndoit în unghiu drept) cu care se poate aprecia zecimea de grad; 4) cursor mobil care marchează deplasările mercurului în tubul capilar şi cu ajutorul căruia se determină procentul de alcool al lichidului analizat; 5) sistem de încălzire. 1. Ebulioscop. V. Ebuliomefru. 2. Ebulioscopîe [3dyjiH0CK0nHH; ebulliosco-pie; Ebullioskopie; ebullioscopy; ebullioszkopia]. Chim. fiz.: Determinarea greutăţilor moleculare, bazată pe măsurarea ridicării punctului de fierbere al unei solufii fafă de cel al solventului. Ridicarea punctului de fierbere este proporţională cu concentrafia solufiei. Dacă în 1000 g solvent se disolvă m grame dintr'o substanfă de greutate moleculară M, temperatura de fierbere a solufiei este mai înaltă decât a solventului cu , m _ M E fiind o constantă care depinde numai de natura solventului, şi care reprezintă ridicarea punctului de fierbere, când în 1000 g solvent se disolvă o moleculă-gram dintr'o substanfă oarecare. E are valoarea „ 0,002 r2 X ' T fiind temperatura (absolută) de fierbere a solventului, iar X căldura sa de vaporizare, exprimată în calorii pe mol. 3. Eburină: Materie plastică obfinută prin liarea pulberii de oase sau de fildeş cu proteine sau cu sânge, şi prin presare la cald (N. C.). 4. Ecaret. V. Acaret. 5. Ecarisare [oâTecna 6peBHa (Ha 6okobom nocTaBe); equarrissage, equarrissement; Ab-schwarten, Abvieren, Abvierung; log squaring; felfureszeles, felvâgâs]. Ind. lemn.: Operaţiunea de tăiere a buştenilor pentru a se obfine piese de lemn prismatice, de secfiune pătrată sau dreptunghiulară (grinzi, dulapi, rigle, etc.). s. Ecarisată, lemnărie V. Lemnărie ecarisată. 7. Ecarlaf [6arpHHO-KpacHbiH (nypnypoBbm) iţBeT; ecarlate; scharlach; scarlet; skârlâfvoros]. Chim.: Nuanfă de roşu viu. Sin. Stacojiu. In vopsitorie se întrebuinţează diferite materii colorante cu această nuanfă, dintre cari cele mai importante sunt: 8. Ecarlat A. V. Roşu rezistent A. 9. ~ Ciba [Hn6a iîypnypOBblH; ecarlate Ciba; Ciba-Scharlach; Ciba scarlet; Ciba-skârlâtvoros]: H HC^ V I H HC C V V H H H C~C C=0 0=C-C^ /CH I I X C==C~C^ )CH c-c H H Materie colorantă indigoidă. Se prepară sintetic din tioindoxil şi acenaften-chinonă. Deşi este foarte scumpă, se întrebuinfează în vopsitorie pentru combinafii roşii, frumoase şi rezistente. io. ~ de tioindigo [THOHH^nro aJibiH (ny-6OBblH) HHAHrOHAHblH KpaCHTejlb; ecarlate thioindigo; Thioindigo-Scharlach; thioindigo-scar-let; thioindigo-skârlătvoros]: H A HC C- i • il Hvvc H H N H C -c=o o=cy Nc/ \;h I =c- -C CH V H Materie colorantă indigoidă, preparată din tioindoxil şi isatină. E remarcabilă pentru coloraţii roşii rezistente. 11. Ecarfamenf [uiHpHHa ny-ra, KOJien; ecar-temsnt de voie, largeur de voie; Spurweite; gauge, gage; nyomtâv]. Drum.: Distanfa dintre urmele de mers ale roţilor aceleiaşi osii a unui vehicul rutier, pe teren, socotită între axele acestor urme. Variază între 1,1 şi 1,9 m, după natura vehiculului. La unele vehicule, cele două osii au ecar-tamente diferite, ecartamentul celei din faţă fiind, de obiceiu, mai mic. 12. Ecarfamenf de cale ferată [ninpHHa tf£. nyTH (KOJieH); ecartement de la voie ferree; Spurweite der Eisenbahn; rail gauge; vasuti nyomtâv]. C. f.: Distanţa dintre cele două fire ale căii ferate, măsurată între feţele inferioare ale şinelor, la 14 mm sub nivelul feţelor de rulare (v. fig.). Pentru exploatările miniere şi pentru liniile ferate industriale, ecar-tamenfu! variază între 380 şi 800 mm. Ecartamente-le cele mai frecvente în subteran sunt de 500 mm şi 600 mm (630 mm în Valea Jiului); pentru liniile Ecarfamenf de cale ferată (aj. 295 industriale: 750 şi 760 mm; iar pentru căile ferate înguste de circulaţie publică: 760 şi 1000 mm. fEcartemantul normal al liniilor ferate e cuprins (între 1435 mm şi 1448 mm, reprezentând cca 70°/0 din totalul liniilor ferate din lume; în RPR, 1435 mm. ,ln URSS, 1524 mm. Alte ecartamente: Africa de .Sud, 1067 mm; Brazilia, 1600 mm; Spania şi Portugalia, 1627 mm; Argentina, Chile, Indiile Răsăritene, 1676 mm. Sin. Lărgimea căii. î. Ecartament îngust (de cale ferată) [y3Kan -KOJiea; ecartement faible, ecartement etroit; :Schmalspur; narrow gauge; keskenyvâgânyu myomtâv]: Ecartament de cale ferată mai mic decât ecartamentul normal. 2. ~ larg (de cale ferată) [oiHpoKaH KOJien; ecartement large; Breitspur; broad gauge; szeles-“vâgânyu nyomtâv]: Ecartament de cale ferată mai *mare decât ecartamsntul normal. 3. ~ normal (de cale ferată) [HopMaJibHan :lllHpHHa m. #. nyTH. (KOJieH); ecartement rior- ^ = 0 şi Iyz — 0, Ixz — Q\ deci centrul de greutate al corpului să se găsească pe axa de rotafie, iar axa de rotafie trebue să coincidă cu o axă centrală de inerfie a corpului. Din cauza toleranfelor admise sau a neomogeneităfii materialului, sistemele tehnice în mişcare nu satisfac ambele condifiuni prin fabricafie, şi rezultanta Fr a forfelor inerfiale reprezintă o forţă centrifugă, iar momentul rezultant inerfial Mr dă un moment inerfial centrifug; -ambele cresc cu pătratul vitesei unghiulare. Echilibrarea se poate realiza prin adăugirea a dcuă mase mt şi m2, situate în două plane oarecari, diferite, paralele, şi perpendiculare pe axa de rotafie. Dacă xu Vn zi şi x2> J2> z2 sun* coordonatele celor două mase adifionale, condiţiunile de echilibrare a ansamblului corp plus mase de echilibrare sunt: mxc~hm1x1-J-m2x2 — 0 j adică rezultanta totală myc + m1y1 + m2y2 = o] Rt = 0 lyz + miyizi + m2y2z2:=Q} adică momentul total l%z + xi + m2x2z2 = 0 de unde urmează: I xz~~mXcZ 2 m1x1= xz c Miyi z2 — z i mycz2 x2 = m2y2-- !vz-myczi z2 Z1 Zl Z2 Daca se fxează pozifia celor două plane, prin cotele :z, şi z2, rezultă un sistem de patru ecuafii cu patru necunoscute: m1xll m2x2, m3xs, m^x^, din cari se deduc valorile necunoscutelor, şi deci ale maselor de echilibrare, cari sunt cu atât mai mici, cu cât distanfa dintre cele două plane de echilibrare, jZo—zi, este mai mare; rapoartele ~ şi sunt A1 -^2 definite şi reprezintă coeficienţii unghiulari ai dreptelor duse perpendicular pe axa de rotafie, din punctele în cari sunt concentrate masele de echilibrare; distanfele maselor de echilibrare fafă de axa de rotafie, dacă se aleg mt şi m2, sunt definite prin relafiile şi rt=y*J + y». Reacfiunile Q şi Q” în cele două paliere sunt date prin valorile componentelor: K. mxc); Q, 9 • >—*1' Qf=°Q;=o, în cari d este distanfa d = z2—zt dintre cele două plane (v. fig.). Se deduc rapoartele Qy ■ Sil Q xŞ] Q' ' adică direcfiile celor două forte perpendiculare pe axa de rotaţie cari sunt independente de vitesa unghiulară; poziţia relativă a palierelor (distanţa d) fiind Corp în mişcare de rotafie. Q şi Q’) reacjiunile în paliere; Fr forfa centr ifugă de inerfie Frx — m(a2xcFry—m(a2yc-, Cq centrul de greutate al corpului; xc, yc) coordonatele centrului de greutate; Mf) momentul rezultant inerţial (MyA===co2Iyz, Mrv=(j32Ixz)-, Oxyz) triedru tri-rectangular solidar cu corpul în mişcare de rotafie în jurul axei oz. dată, valoarea reacfiuniîor depinde de pătratul vitesei unghiulare, de distanfa dintre centrul de greutate şi axa de rotafie ri=V*T+ yl' de masa m a întregului corp în rotafie, şi de momentele de inerţie centrifuge Ixz şi lyz. Echilibrarea unui corp în mişcare de rotafie se face static, dinamic sau prin procedee generale, după felul desechilibrării pe care o prezintă. î. Echilibrare statică [cTaTHHecKoe ypaBHOBe-IIIHBaHHe HJlH6ajiaHCHpOBaHHe; equilibrage sta-tique;statische Ausgleichung;staticbalancing; sztâti-kus kiegyensulyozâs]: Echilibrarea unui corp în mişcare de rotafie a cărui axă de rotafie e paralelă cu axa centrală de inerfie dar nu confine centrul de greutate al masei în rotafie (v. fig.). Trebue echilibrată numai rezultanta Fr=mm2rc a forfelor inerfiale centrifuge, a cărei prezenfă se constată printr'o încercare stati- HiSb'' Deformafia axei de simetrie, prin desechilibrul static al unui corp în rotafie. Fr) forfă inerfială centrifugă; oz) axă de rotafie. 299 că. Echilibrarea se face fie prin două mase, fie adăugind sau îndepărtând o masă de pe diametrul care trece prin centrul de greutate, rc fiind distanta dintre centrul de greutate şi axa de Rotafie. Practic, procedeul de echilibrare consistă în a âşeza arborele corpu- Echilibrare3 sta)icS a unui corp în lui pe doua mu- rota(ie, prin două mase. chil asculte, situate a) corp ,n mişcare da rota(ie. fa) întrun plan orizon- arbore de rota)ie. oz) axS de ro. tal (v. ig.), orpul |ajje; greutatea corpului, apli- cu arborele se va cat8 în cenlrul de greuWe c . JTO 11 pana can cen centrul de greutate al corpului; irul de greutate va a- , dis)an,a centru|ui de greutale junge m pozifia cea |a axa de ro)a)ie; } , ma_ mai de jos. Echilibrarea se realizează dacă se scoate o cantitate de material din planul vertical, care conţine cele două puncte de sprijin, de aceeaşi parte cu centrul de greutate, pentru a aduce centrul de greutate al corpului pe axa lui de rotafie — sau dacă se adaugă o cantitate de maîerial în partea opusă (v, fig.), Procedeul se aplică numai la e-chilibrarea corpurilor în rotafie a căror grosime este mică în raport cu diametrul. Când corpurile au grosime mare, echilibrarea statică este insuficientă: centrul de greutate al corpului planul d librare nu poate fi plasată exact pe suportul forfei centrifuge, aşa încât echilibrarea statică poate produce, prin eroare de operafiune, un moment inerfial centrifug. Echilibrarea statică se efectuează la volane, discuri, etc. (v. fig.). In mişcare, e-fectul desechilibrării sele de echilibrare aşezate în pla nurile de echilibrare; k) şi B) muchii ascuţite. «lşg| Fn~mw*re Echilibrarea statică a unui corp în rotafie, printr'o masă. rc) distanfa centrului de greutate la axa de rotafie; Fr) rezultanta forfelor inerfiale mco2rc ale corpului; Cq) centrul de greutate al corpului; re) distanfa masei de echilibrare la axa de rotafie; Fe) forfa Tnerfială centrifugă de echilibrare dată de masa adăugilă mc; oz) axă de rotafie. nu se găseşte totdeauna în simetrie al corpului şi masa de echi- p Echilibrarea dinamică a unui disc în rotafie. (Pe,— Pe) moment inerfial centrifug de echilibrare; oz) axa de rotafie; grosimea s fiind mică, momentul Pe ■ s este neglijabil. statice se mai numeşte şi bătaie. i. Echilibrare dinamică [AHHaMH^ecKoeypaB-HOBeuiHBaHHe (6ajiatiCHpoBaHHe); equilibrage Deformafia axei de simetrie prin desechilibrul dinamic al unui corp în rotafie. (P,—P) moment inerfial centrifug; oz) axa de rotafie. dynamique; dynamische Ausgieichung; dynamical balancing; dinamikus kiegyensulyozâs]: Echili- brarea unui corp în mişcare de rotafie al cărui centru de greutate se găseşte pe axa de rotafie, dar a cărui axă de rotafie nu coincide cu axa centrală de inerfie. In acest caz, rezultanta forfelor centrifuge este nulă (v. Echilibrarea unui corp în mişcare de rotafie), dar rămâne momentul inerfial centrifug, e-chivalent cu două forfe antiparalele situate într'un plan care trece printr'o axă centrală de inerfie a corpului (v. fig.). Echilibrarea corpului se face adăugind sau îndepărtând două mase în două puncte convenabil alese, cari să dea un moment compensator (v. fig.). Desechîlibrarea se constată şi se precizează printr'un procedeu dinamic, cu ajutorul unor maşini speciale. Desechili-brarea dinamică intervine la corpurile cu grosime mare în raport cu diametrul, şi se anihilează, obişnuit, prin procedeul de echilibrare gene- ^ rală, care include şi echilibrarea statică. In mişcare,efectul desechilibrării dinamice se mai numeşte şi fulare. 2. ~ generală[o6-uţee ypaBHOBeniH-BaHHe; equilibrage general; allgemeine Ausgieichung; general balancing; alta-lânos kiegyensulyo-zâs]: Echilibrarea ge- j unui corp Echilibrarea dinamică în rotafie. Mr—P * l) moment centrifug inerfial (Mr e vectorul moment); Cq) centrul de greutate al corpului; Mi) şi m2) masele de echilibrare; 22—^i) distanfa dintre cele două plane de echilibrare; co) vitesa unghiulară; rj) şi r2) disfan-fele celor două mase m* şi m-2 fafă de axa de rotafie oz; l = Z2 — %!• nerală a unui corp în mişcare de rotafie, prin mase situate în două plane paralele, perpendiculare pe axa de rotaf e. Sistemul forţelor inerfiale se reduce la o rezultanta şi la un moment (v. Echilibrarea unui corp în mişcare de rotafie), iar rezultanta şi cele două forfe antiparalele echivalente cu momentul (şi situate într'un singur plan care trece prin axa corpului), sunt perpendiculare pe axa de rotatie şi echivalente cu două forfe perpendiculare pe axa de rotafie, dar necoplanare (v. fig.). Pentru găsirea defectelor de echilibrare se folosesc maşini speciale, bazate pe una din următoarele metode de echilibrare: a celor două mase, a celor 300 trei mase, a celorj patru mase, etc. şi folosind calculul indicat sub Echilibrarea unui corp în mişcare de rotafie (v.). » Fac parte din această categorie maşinile de echilibrare cu paliere independente, etc. (v. sub Echilibrare, maşini de ~). 1. Echilibrare, metoda celor două mase pentru ~ [MeTOfl AByx Macc ajih ypâBHOBeiIIHBâHHH; methode des deux masses pour l'equi-librage; Zweimassen- verfahren - Ausglei- Echilibrarea generală a unui corp chung; two masses fn rotafie. method of balancing; Mf(Pf—P) moment centrifug kettomeges kiegyen- inerfial; Fr) rezultanta forfelor sulyozâsi eljârăs]: Me- inerfiale rotitoare; S) sumaP-j-Fy, todă care permite de- JP şi S) două forfe necoplanare, terminarea directă, pe perpendiculare pe axa de rotafie. maşină, şi fără cal- £*\ m*r F=mco2r cui ulterior, a va- *v e e lorii şi a pozifiei a două mase compensatoare de a-dăugit sau de îndepărtat, în două plane paralele şi perpendiculare pe axa de rotafie, nu-miteplanedeechi-librare. Se aleg cele două plane, se roteşte sistemul arbore-corp, şi se lasă liber ca el să oscileze la vitesa de rezonanfă într'un plan orizontal, succesiv în jurul câte unei axe verticale situate în fiecare din cele două plane de echilibrare. Prin citire pe maşină se determină, succesiv, cele două momente cari produc oscilaţia. Fiindcă momentele sunt egale cu produsul dintre forfă şi distanfa dintre planele de echilibrare (care se cunoaşte), se determină forfa momentului inerfial, adică m^, respectiv m2r2; ca şi poziţiile lor unghiulare. Cu această metodă lucrează maşinile de echilibrare cu «cadru. 2. metoda celor trei mase pentru ~ [Me-toa Tpex Macc rjih ypaBHOBeiiiHBaHHfl; methode des trois masses pour l'equilibrage; Drei-massenverfahren-Ausgleichung; three masses method of ba’ancing; hârom tomegu kiegyen-sulyozesi eljârâs]: Metodă care permite determinarea valorii şi a pozifiei a trei mase compensatoare în două plane de echilibrare. Reclamă două plane de oscilafie diferite de cele doua plane de echilibrare. Ca şi la metoda celor două mase, sistemul este făcut să oscileze succesiv în cele două plane de oscilafie, şi se găsesc trei mase de echilibrare în cele două plane de echilibrare. Exemple de echilibrare a pieselor în mişcare de rotafie: s. Echilibrarea arborilor cotifi [ypaBHOBeniH-BaHHe KOJieH^aTbix BajiOB; equilibrage desarbres coudes; Ausgieichung der gekropffen Wellen; cran-ked shaft balancing; konyokos tengelyek kiegyen-sulyozesa]: Pentru determinarea condiţiilor de echilibrare a arborilor cotifi se folosesc maşini speciale Echilibrarea arborelui cotit al unui motor cu ardere internă polîci lindri c. f) arbore motor; 2) contragreutate. (Olsen, Losenhausen, etc.). La periferia arborelui se fixează contragreutăfi de echilibrare, sau arborele se încarcă cu material de greutate specifică mare. Uneori arborii au contragreutăfi turnate odată cu ei, cărora li se mai aduc numai corecfii. Câieodată se face şi o echilibrare a ansamblului format din arbore şi blocul motor. 4. ~ elicei de avion [ypaBHOBeniHBaHHe nponejuiepa caMOJieTa; equilibrage de l'helice d'avion; Luftschraubeausgleich; airplane propeller balancing; legcsavar kiegyensulyozăsa]. Av.: Echilibrarea elicei unui avion se face static, dinamic şi aerodinamic. Echilibrarea statică se face mai întâi separat pentru pale, apoi pentru butuc, şi, în cele din urmă, pentru butucul cu palele montate. Se verifică şi unghiurile dintre pale (180° la două pale, 120° la trei, etc.). Procedeul folosit pentru constatarea desechilibrului static este acela aplicat unui corp în mişcare de rotafie (v.), iar echilibrarea se efectuează prin introducerea de fire de plumb în inferiorul şuruburilor de strângere a palelor în butuc (v. Echilibrare, maşina de ~ statică a elicei). Desechilibrul dinamic se verifică trecând prin toate vitesele, dela zero până la vitesa maximă. Elicea trebue să fie echilibrată dinamic peniru orice regim. Verificarea se face aducând elicea la vitesa critică, şi determinând forfa momentului inerfial centrifug. In acest scop se folosesc maşini bazate pe acest principiu (v. Echilibrare, maşina de ~ dinamică a elicei). Echilibrarea aerodinamică are de scop să aducă direcfia forfei rezultante aerodinamice (rezultanta a două sau a trei forfe, după numărul de pale) pe direcfia axei arborelui elicei. De obiceiu, prelucrarea trebue făcută precis, spre a nu fi nevoie de o astfel de echilibrare. Excepţional, se face o probă în tunelul aerodinamic. Echilibrarea generală a unui corp în rotafie (caz particular: momentul centrifug perpendicular pe forfa centrifugă). Pe, —Pe) moment centrifug de echilibrare; Fe) forfa inerţială centrifugă de echilibrare; oz) axa de rotafie; cd) vitesa de rotafie; Wj) şi m%) mase de echilibrate ale momentului inerf ial; me) masa de echilibrare a forfei inerfiale centrifuge; ru ?2i re) distanfele maselor de echilibrare, fafă de axa de rotafie oz. 101 1. Echilibrarea maşinilor electrice [ypaBHOBe-niHBaHHe (BbipaBHHBaHHe, KOMnGHcaiţHH) 3-jieKTpHHecKHX MaiIIHH; equilibrage des machines electriques; Ausgleichung der elektrischen Ma-schinen; electric machine balancing; villamos ge-pek kiegyensulyozâsa].* Echilibrarea rotoarelor maşinilor electrice la vitesa de regim, Se efectuează» obişnuit, prin două metode. Se taie şanţuri circulare în ambele părfi laterale ale rotorului, în cari se introduc succesiv, până la echilibrare, inele incomplete, a căror lungime de arc variază. A doua metodă consistă în a se introduce piese identice şi adaptabileînşanfuri, până ce se obfine o echilibrare completă, indicată de maşina de echilibrat. 2. ~ turbinei [ypaBHOBeniHBaHHe Typ6HHbi; equilibrage de la turbine; Turbinenausgleich; turbine balancing; turbina kiegyensulyozâsa]: Echilibrarea rotoarelor turbinelor cu abur sau cu apă. -Se face o echilibrare generală, echilibrarea statică fiind insuficientă la rotoarele de o lăţime a-preciabilă fafă de diametru. Pentru rotoarele turbinelor cu abur se poate face o echilibrare statică pentru fiecare etaj,; şi apoi .o..echilibrare generală pentru ansamblu. 3. Echilibrarea mecanismului bielă-manivelă typaBHO-BeiHHBâHHe BonimiHo - maTyH-Horo MexaHH3Ma; equilibrage du mecanisme bielle-ma-riivelle; Ausgleich desKurbelgetriebes; equilibration of the crank mechanism; forgattyus hajtomu kiegyensulyozâsa]: Forfele^inerfiale ale maselor în mişcare IHternativăţ l#mecamşmul bie-Ifefrianivelă (motor Qjy^arfJşre internă, monoci-Tîndric, vertical). KpH»- A) bulonul Jprstonu!ui; B) butonul maniVeîeT‘Respectiv fusul cotului); AS) bi;eiă; B€) manivelă (braful cotului)* €) a,?bore motor; Fa) forfa inerfială a maselor în mişcare alternativă, aplicată în A; L,-L) momentul L^iCD ce se înglobează în cuplul motor; N,-N) momentul de basculare^N^AC, Y— fia ^ sin ^ \_CB ■ Vr-ă2sin2fr' AB' F, -F) momentul de basculare apli-Anularea forfelor de cat fundaţiilor FXHI=NXAC\ L) legătură provocate componenta forfei inerfiale Fa, după de vitesa variabilă ca direcfia bielei; N) componenta for-mărime şi sens a me- *ei inertiale Fa* perpendiculară pe canismului bielă-ma- axa ciiindculuu- 0) unghiul manivelei nivelă în mişcare pe- («oMuO.cu cilindrului; cp) un-• i. v/ i ■ , , ghiul bielei cu axa cilindrului. nodica. In sistemul bielă-manivelă, masele în mişcare se împart în trei categorii: mase rotitoare (fusul şi brafele cotului, respectiv manivela cu butonul de manivelă), mase în mişcare alternativă rectilinie (pistonul, cu bulonul pistonului, respectiv pistonul, tija pistonului şi capul de cruce) şi mase de piese în mişcare de oscilafie, la care un capăt se roteşte, iar celălalt capăt este condus într'o mişcare rectilinie alternativă (biela motoare* etc.). Pentru simplificarea soluţionării problemei echilibrării, se consideră masa bielei descompusă în două mase, una concentrată în capul bielei (cu mişcare rotitoare), iar cealaltă în piciorul bielei (cu mişcare alternativă); se presupune că maşina are un grad de neregularitate zero; se neglijează masele în mişcare ale distribufiei şi ale maşinilor auxiliare; se neglijează rezistenfele din frecare în paliere şi în ghidaje, şi forfele de inerjie provocate de mişcarea de oscilafie a bulonului de piston. Forfele inerfiale ale maselor rotitoare (incluziv o parte din masa bielei) dau o forfa Fr'=mfm2d, unde mY este masa, co vitesa unghiulară şi d distanfa dintre centrul de greutate şi axa de rotafie (v. fig.). Rezultanta este o forfă centrifugă constantă în mărime (la vitesă unghiulară dată) şi având direcfia manivelei, deci variabilă ca direcfie fafă de fundafie; ea provoacă vibrafii într'un plan vertical, perpendicular pe arborele motor. Forfele inerţiale ale maselor în mişcare alternativă (incluziv o parte din masa bielei) dau o forfă a cărei expresiune simplificată este Fa=mau>2r (cos fr+ X cos 2 fr), unde ma este masa corpurilor în mişcare alternativă, r este raza manivelei (lungimea brafului) fr unghiul de rotafie al manivelei, măsurat în raport cu axa motorului, iar X este raportul dintre raza manivelei (lungimea braţului) şi lungimea bielei. Rezultanta are mărime şi sens variabil, dar o direcfie constantă, după axa cilindrului. Ea este suma dintre forfa de inerţie primară F\ — ma ai2r cos fr, şi forţa de inerfie secundară F2~maoi2r X cos 2 fr. Forfa de inerfie a maselor în mişcare alternativă Fa, aplicată asupra piciorului bielei, se descompune în două forfe, după două direcţii: una perpendiculară pe axa cilindrului (care provoacă reacfiunea 1) bielă; 2) manivelă; 3) laterală) şi una după axa bielei, contragreutate; 4) butonul Ele dau două momente, în manivelei; 5) piciorulbie-jurul arborelui motor, şi o le'î Fe) t°rîa centrifugă forfă egală CU Fa, care de echilibrare; Fr) forfa lucrează asupra arborelui iner'ials a maselor rofi-motor. Un moment se înglo- toare. bează în cuplul motor, deci efectul lui este anihilat prin volant. Al doilea, momentul de basculare, tinde a răsturna cilindrul în jurul arborelui şi efectul lui este anihilat prin fixarea motorului pe fundafie. Valoarea reacfiunii laterale N_ Fa ■ X sin fr Vl-X2sin2fr este variabilă cu unghiul şi dă deci vibrafii Echilibrarea unui mecanism bielă-manivelă. 302 într'un plan orizontal care irece prin axa arborelui motor. Forfa inerţială Fa care lucrează asupra arborelui motor provoacă arborelui motor vibrafii, într'un plan vertical. Echilibrarea forfei inerţiale Fr a maselor rotitoare, se efectuează prin aşezarea unei mase diametral opuse sau a două mase situate în cele două plane de echilibrare, la intersecfiunea lor cu planul care trece prin axa arborelui şi prin centrul de greutate al masei rotitoare (v. sub Echilibrare statică, Echilibrare dinamică, Echilibrare generală). Echilibrarea forfei inerfiale Fa a maselor în mişcare alternativă se poate face parfial, printr'o contragreutate situată pe axa manivelei (brafului) şi diametral opusă butonului (fusului), care, prin rotire, dă o forfă centrifugă Fe—rri o)2 r , unde m este masa şi r distanfa dintre ea şi axa de rotafie, şi ale cărei componente pe două axe rectangulare sunt: Fex~m' cu2 r cos fr şi Fey~m a)2 r' sin fr. Componenta Fex poate echilibra forfa inerfială primară Flf dar rămân neechilibrate: forfa inerfială secundară F2 (neglijabilă) şi componenta Fey, care dă arborelui vibrafii într'un plan orizontal. Solufia se aplică la motoarele de automobile, unde convine să se transforme vibraţiile verticale în orizontale. Exemple: î. Echilibrarea maselor în mişcare, la locomotivă [ypaBHOBeuiHBciHHe Macc ji0K0M0THBa; equilibrage des masses mobiles d'une locomotive; Lokomotivenmassenausgleich; balancing of the locomotive mobile masses; a mozdony mozgâsban îevo tdmegeinek kiegyensulyozâsa]: Echilibrarea maselor în mişcare de rotafie şi în mişcare alternativă rectilinie ale unei locomotive cu abur, cu piston, pentru anihilarea forfelor de legătură perturbatorii. Unele piese se echilibrează prin masele lor proprii. Masele în mişcare de rotafie şi neechilibrate prin ele înseşi sunt: manivela, butonul de manivelă, butoanele cuplare, bielele cuplare şi 3/5 din masa bielei motoare (eventual colurile osiei motoare). Masele în mişcare alternativă şi neechilibrate sunt: pistonul, tija pistonului, capul de cruce şi 2/5 din masa bielei motoare. Masele pieselor distribufiei sunt considerate neglijabile. Masele neechilibrate în mişcare de rotafie dau o rezultantă a forfelor centrifuge care provoacă alternativ ridicarea şi apăsarea rofi lor pe cale, când ea este perpendiculară pe cale. Această solicitare periodică provoacă trepidafii, cari dau lovituri în cale, solicitări în resorturi şi în cadrul locomotivei. Masele în mişcare alternativă provoacă smucituri, datorite forfelor inerfiale primara şi secundară (v. Echilibrarea mecanismului bielă-manivelă), variabile cu inclina-fia bielei, şi cari dau locomotivei o instabilitate în cale, prin mişcarea periodică de recul (înainte şi înapoi). Această mişcare e însofită de solicitări la întindere în cadruK locomotivei, cari pot da crăpături în longeroane şi în traversele intermediare. Locomotiva cu două mecanisme bielă- manivelă decalate între ele are, într'un anumif-moment, forfele inerfiale ale celor două mecanisme diferite ca valoare; ele provoacă deci, pe de o parte, o mişcare de recul, iar pe de alta, o-mişcare de rotafie într'un plan orizontal, în jurul centrului de greutate al locomotivei. Momentul de rotafie produce o altă instabilitate pe cale, numită mişcare de şerpuire din mecanism (diferită de mişcarea de şerpuire provenită din cale). Solicitările cresc cu pătratul vitesei. Cu cât masa vehiculului este mai mare, cu atât mişcarea de recul este atenuată, prin irerfia ce i se opune. Din această cauză, se caută ca legătura dintre tender şi locomotivă să fie cât mai rigidă. Dar cu cât masa vehiculului este mai mare, cu atât mişcarea de şerpuire din mecanism este mai accentuată, masa vehiculului jucând rolul unui volan (v. şi sub Stabilitatea în mers a locomotivei, Mişcările perturbatorii ale locomotivei). Masele în mişcare alternativă mai dau un cuplu de basculare în jurul osiei motoare (v. Echilibrarea mecanismului bielă-manivelă) şi care dă trepidafii verticale în resorturi. Cum majoritatea locomotivelor au două mecanisme decalate, valorile instantanee ale celor două forfe nu sunt egale, de unde rezultă şi un moment de oscilafie în jurul axei longitudinale. Aceasta este una din cauzele mişcării perturbatorii de legănare a locomotivei. — Echilibrarea maselor în mişcare de rotafie se face, obişnuit, prin contragreutăfi aşezate într'un plan care trece prin axa de rotafie şi prin centrul de greutate al maselor în mişcare de rotafie (v. Echilibrarea maselor în mişcare de rotafie), practic prin contragreutăfi aşezate în rofile motoare şi în cele cuplare (v. Contragreutate de roată de locomotivă). Manivelele (sau colurile) fiind decalate între ele la 90\ con-tragreutăfile celor două mecanisme se compun la fiecare roată, şi dau contragreutăfi rezultante aşezate la o anumită înclinare fafă de prelungirea manivelelor. Pentru cilindrii interiori, bufonii bielelor cuplare se pot aşeza la 180° fafă de manivele, şi deci contragreutăţile se pot micşora în consecinfă. Rofile"cuplare au contragreutăfi mai mici, pentru echilibrarea forfelor inerfiale ale manivelelor, butoanelor şi bielelor cuplare, şi aşezate^ opus fafă de butonul cuplar. Masele în mişcare de rotafie se pot echilibra în întregime prin contragreutăfi. Masele fn mişcare alternativă se pot echilibra însă numai parfial, şi anume: forfele inerfiale alternative se echilibrează în parte prin contragreutăfi aşezate în roata motoaref în prelungirea manivelei (v. Echilibrarea mecanismului bielă - manivelă). Prin aceasta, rămân neechilibrate forfele inerfiale secundare, iar mişcările datorite forfei inerfiale primare, adică reculul şi şerpuirea, sunt transformate în trepidafii verticale şi în mişcări de legănare. Practic, contragreutatea se calculează astfel, încât forjele centrifuge libere să nu depăşească 15°/0 din greutatea statică pe osie (v. fig.). Din aceasta cauză, echilibrarea este numai parţială, şi anume: IS0/^ ■ *40°/o pentru locomotivele trenurilor de 30$ călători, şi 50°/o• • • 60°/o pentru trenurile de marfă, mişcarea maselor neechilibrate producând mişcări perturbatorii: trepidafii, recul, legănare şi şerpuire din. mecanism (v. şi sub Mişcări perturbatorii ale locomotivei). La locomotivele cu trei cilindri gemeni cu manivelele decalate la 120°, echilibrarea forfelor inerfiale din mişcarea alter- Echilibrarea maselor în mişcare ale locomotivei cu abur. 1) bielă cuplară; 2) bielă mofoare; 3) tija pistonului; 4) contragreutatea rofii motoare; 5) contragreutatea rofii cuplare; 6) capul bielei motoare; 7) piciorul bielei mofoare; a) unghiul format de diametrul butonului manivelei motoare, cu raza centrului de greutate al contragreutăţii; P) unghiul format de diametrul butonului cuplar cu raza centrului de greutate al contragreutăţii. nativă se face prin însăşi dispozifia mecanismului, iar a forfelor rotitoare, prin contragreutăfi. La locomotivele cu patru cilindri, echilibrarea maselor în mişcare alternativă se poate face prin dispoziţia la 180° a mecanismelor cilindrilor alăturaţi, iar a maselor rotitoare, prin contragreutăţi. La locomotivele cu turbine cu abur, Diesel-elec-trice şi electrice, echilibrarea se reduce la echilibrarea forţelor inerfiale datorite maselor în mişcare de rota|ie, şi se face integral prin contragreutăţi montate în rofile cuplate. 1. Echilibrarea motorului cu ardere internă [ypaBHOBemeHHe AsnraTejiH BHyTpeHHero CropaHHfl; equilibrage du moteur â combustion interne; Ausgieichung des Verbrennungsmotors, Massenausgleich der Verbrennungskraftmaschine; internai combustion engine balancing; belsoegesu motor kiegyensulyozâsa]: Echilibrarea unui motor cu ardere internă. Ea c'iferă după numărul şi dispozifia coturilor arborelui motor (sistemul arbore-biele este echivalent cu un ansamblu de mecanisme bielă-manivelă). După numărul cilindrilor,-deosebim: 2. Echilibrarea motorului monocilindric [ypaBHOBemeHHe OAHOiţHJiHHAPoBoro ftBHraTejin; equilibrage du moteur monocylindrique; Ausgleich des Einzylinder-Motors; single-cylinder motor balancing; egy hengeres motor kiegyensulyozâsa]: Echilibrarea unui motor monocilindric, care se reduce la echilibrarea unui mecanism bielă-mani-velă (v. Echilibrarea mecanismului bielă-manivelă); masa bielei se consideră repartizată: 2/3 în capul şi t/3 în piciorul bielei. s. ~ motorului policilindric [ypaBHOBemeHHe MHOroiţHJlHHApOBOrO flBHraTejra; equilibrage. du moteur polycylindrique; Ausgleich des Mehr-zylindermotors; mulţi-cylinder engine balancing; tobb hengeres motor kiegyensulyozâsa]: Echilibrarea unui motor policilindric, care consistă în echilibrarea sau în reducerea următoarelor forfe şi momente: forfele inerfiale primare Flt forfele inerfiale secundare F2l forfele inerfiale centrifuge Vrt momentele de basculare, momentele forfelor inerfiale primare Mit momentele forfelor inerfiale secundare M2 şi momentele forfelor Centrifuge. In cazul motoarelor policilindrice, arborele motor este acfiorat de o serie de mecanisme bielă-manivelă, cari dau o serie de solicitări identice, dar decalate în timp. Teoretic, forfele inerfiale alternative corespunzând fiecărui mecanism mofcrr acfionează fiecare pe direcfia axei cilindrului respectiv şi se găsesc în planul care trece prin* axa arborelui motor şi conţine axa cilindrului. Aceste forfe dau, în raport cu centrul de greutate al motorului policilindric, o forfă inerţială alternativă rezultantă şi un moment inerţial rezultant. Forjele inerţiale centrifuge, acţionând fiecare pe direcfia cotului, sunt variabile ca direcţie, dar rămân fiecare într'un plan care trece prin axa cilindrului respectiv şi este perpendicular pe axa arborelui. Aceste forfe dau,, fafă de centrul de greutate al motorului, un sistem de forfe concurente şi un sistem de momente, ambele cuprinse în planul perpendicular pe axa arborelui. Forfele concurente dau o fcrfă rezultantă inerfială centrifugă, variabilă ca direcfie şi mărime, şi care trece prin centrul de greutate al motorului. Momentele dau, de asemenea, un moment inerfial centrifug rezultantr perpendicular pe forfa inerfială rezultantă şi pe axa arborelui, şi variabil ca direcţie şi mărime. Cele două momente rezultante, din forţele inerţiale alternative şi forţele centrifuge, tind a răsturna motorul într'un plan care trece prin arborele motor. Echilibrarea forfelor şi a momentelor de inerţie se face, pentru ansamblul în care intră mai multe mecanisme bielă-manivelă, prin dispozifia cilindrilor, prin decalarea mecanismelor bielă-manivelă şi prin contragreutăfi (v. fig.). Echilibrarea motoarelor diferă după dispozifia mecanismelor bielă-manivelă. In practică, momenteTe de basculare se neglijează. — Deosebim: 4. ~ motorului cu cilindri în linie [ypaBHOBemeHHe ABHraTejiH c iţHJiHHApaMH pacno-JlOJKeHHbiMH B .OflHy JIHHHK); equilibrage du moteur â cylindres en Iigne; Ausgleich des Motors mit Zylindern in Reihe; balancing of the motor with cylinders in line; motorok kiegyen-sulyozesa]: Echilibrarea motoarelor policilindrice la cari axa fiecăruia din cilindrii în linie se găseşte, împreună cu mecanismul bielă-manivelă aferent, într'un plan perpendicular pe arborele motor. Axele brafelor coturilor, proiectate pe un plan perpendicular pe axa arborelui, dau raze decalate între ele cu unghiuri egale (arbcre cu coturi în stea). Echilibrarea forfelor şi a momentelor inerfiale (centrifuge şi din mişcarea alternativă) se face printr'o decalare corespunzătoare a coturilor, prin contragreutăfi, sau prin* ambele mijloace. La motoarele cu mai mult de cinci cilindri, cu arborele motor complet simetric (steaua coturilor, ca şi aşezarea lor de-a-lungul arborelui, simetrice), echilibrarea forfelor şi a momentelor inerfiale se face complet. La motoarele cu mai mult de cinci cilindri, cu arborele motor parfial simetric (steaua coturilor simetrică, iar? aşezarea lor de-a-lungul arborelui motor nesime-trică), echilibrarea forfelor inerţiale se face complet prin dispoziţia cilindrilor, iar echilibrarea momentelor, numai părfial, prin contragreutăţi. i. Echilibrarea motorului cu cilindri în stea [ypaBHOBeineHHe flBHraTejiH c pa^MajiEHopac-nOJIOîKeHHblMH IţHJIHHflpaMH; equilibrage du moteur â cylindres en etoile; Ausgleich desStern-motors; balancing of the radial (type) motor; csillag-rendszeru motorok kiegyensulyozâsa]: Echili- brarea motoarelor policilindrice la cari axele cilindrilor sunt dispuse radial şi decalate între ele cu unghiuri egale, iar bielele atacă un singur coturilor la 2tc/c (unde c este numărul de stele), tar echilibrarea momentelor, prin contragreutăţi. 2. ~ motorului cu cilindri opuşi [ypaBHd-BemeHne ^BHraTejin c npoTHBOJiejKamHMH iţHJlHHflpaMH; equilibrage des masses du moteur â cylindres opposes; Massenausgleich des Boxer-Motors; balancing of the masses of the flat twin motor; ellenhengeres motorok kiegyensulyozâsa]: Echilibrarea motoarelor cu cilindri opuşi, cari formează un caz particular al motoarelor în V (unghiul de calare egal cu 180°), diferită, totuşi, de echilibrarea motoarelor în V. Forjele inerţiale sunt echilibrate prin dispoziţia cilindrilor şi a echHibrat complet fără contragreutate echilibrat parţial cu contragreutate ‘ o echilibrat complet cu contragreutate neechîlibrat' ■Echilibrarea Cotoarelor cu ardere internă policilindrice în patru timpi (în linie, în V, în stea, cu cilindri opuşi) şi în doi timpi (în stea). Fy) forfa inerfială centrifugă; i^) forfa inerfială primară a maselor în mişcare alternativă; F%) forfa inerfială secUndară maselor în nrrişcare alternativă; Mf) momentul forfei inerfiale a maselor în mişcare de rotafie; Mt) momentuf forfei inerfiale primare a maselor în mişcare alternativă; M2) momentul forfei inerfiale secundare a maselor în mişcare alternativă; DC) decalarea coturilor; IA) interval de aprindere. cot. Motorul monostelar având un singur cot, arborele nu este solicitat de momente inervate. Forfele inerfiale se reduc la o rezultantă constantă ca mărime, şi dirijată după direcfia cotului. Echilibrarea ei se face printr'o contragreutate convenabil aşezată pe prelungirea coiului. Procedeul se aplică atât la motoarele în patru timpi (construite numai cu un număr impar de cilindri) cât şi la motoarele în doi timpi (construite cu un număr par sau impar de cilindri). La un motor cu mai multe stete, echilibrarea forfelor inerfiale se realizează prin decalarea coturilor arborelui, la motoarele cu orice număr de cilindri (2,4, 6, 8, 12); iar momentele inerfiale, numai la motoarele cu 12 cilindri. Echilibrarea momentelor la motoarele cu mai pufin de 12 cilindri se face prin contragreutăfi. 3. ~ motorului în V, în W, X, H, Y [ypaB-HOBemeHHe Macc flBHraTejin b cjpopMe Vf W, X, H, Y; equilibrage des masses des moteurs en V, W, X, H, Y; Massenausgleich der V, W, X, H, Y — Motoren; balancing of masses of the V, W, X, H, Y motors; V, W, X, H, Y, rendezesu motorok kiegyensulyazâsa]: Echilibrarea motoarelor cu 305 dispozifia cilindrilor pe două, trei sau patru linii, planele cari confin axele cilindrilor fiind inclinate între ele după diferite unghiuri. Prin dispozifia cilindrilor şi a coturiior arborelui, aceste motoare formează o transifie dela motoarele în linie simplă la motoarele în stea. La motoarele în V, condifiunea de a avea intervale de aprindere egale impune mărimea unghiului de calare dintre linii (a = 720°/c la motoarele în patru timpi, şi a = 360°/c la motoarele în doi timpi, c fiind numărul de cilindri). Prin aceste dispozifii se realizează echilibrarea completă a forfelor inerfiale la motoarele cu 6 şi 8 cilindri, şi echilibrarea completă a forfelor şi a momentelor inerfiale la motoarele cu 12 şi 16 cilindri. Echilibrarea motoarelor în V cu doi cilindri (momentele inerfiale nule) şi cu patru cilindri în V şi X se realizează prin contragreutăfi, ele neavând intervale de aprindere egale. Echilibrarea motoarelor în W, X, H şi Y, la cari intervalele de aprindere sunt neegale, se face prin contragreutăfi. Eventualele perturbaţii în echilibrare, provocate prin sistemul de montare a bielei (bielă-mamă cu bieletă, bielă în furcă, etc.), se elimină prin alegerea adecvată a unghiurilor dintre bielele articulate. 1. Echilibrare, maşină de ~ generală [Ma-HiHHa o6iiţero ypaBHOBemeHHH; machine d'e-quilibrage general; allgemeine Ausgleichmaschine; general balancing machine ; âltalânos kiegyen-sulyozo gep]: Maşină pentru determinarea defectelor de echilibrare generală ale corpurilor în mişcare de rotafie. Principiul cpnsistă în a amplifica, prin rezonanfă, desechilibrul corpului de încercat. Există trei tipuri de maşini: la unele, rotorul se sprijine pe două paliere independente, la altele, rotorul se aşază pe o masă care poate vibra liber în raport cu o axă fixă (maşina cu cadru); iar la altele, rotorul se aşază pe o masă care poate vibra odată cu axa. — Exemple: 2. ~f maşina de ~ cu cadru [ManiHHa ypaB-HOBeineHHH C paMOH; machine d'equilibrage ă cadre; Rahmen-Ausgleichmaschine; frame balancing machine; kerettel ellâtoft kiegyensulyozogep]: Maşină de echilibrare generală a unui rotor montat pe o masă care poate vibra în raport cu o axă fixă. Cuprinde rotorul, un aparat compensator, şi o masă pe care se montează rotorul şi compensatorul. Masa poate vibra în jurul unei axe paralele cu arborele rotorului. Aparatul compensator creează un desechilibru static până ce masa nu mai vibrează. Aparatul compensator dă, prin citire, valoarea momentului şi distanfa unghiulară a planului de desechilibru. După echilibrarea statică se realizează echilibrarea dinamică, făcând să vibreze masa perpendicular pe axa de rotafie. Se introduce, prin aparat, un cuplu de desechilibru dinamic artificial, până ce anihilează momentul de desechilibru. Prin citire se determină momentul de desechilibru. Sin. Maşină de echilibrare Akimoff. s. maşină de~cu paliere independente [Ma-HiHHa ypaBHOBemeHHH c oTAejibHbiMH no^mn-IIHHKaMH; machine d'equilibrage â paliers inde-pendants; Ausgleichmaschine mit unabhăngigen Lagern; balancing machine with independent bea-rings; fuggetlen csapâgyu kiegyensulyozo gep]: Maşină de echilibrare generală a unui rotor, la care rotorul se sprijine pe două paliere. Fiecare palier poate oscila liber între două resorturi elicoidale. Mai întâi se fixează un palier şi se lasă să oscileze liber al doilea. Se aleg două plane de echilibrare, perpendiculare pe axa rotorului, cât mai depărtate unul de altul (v. Echilibrarea unui corp în mişcarea de rotafie). Un creion cu articulafii se sprijine pe rotor, în planul de echilibrare, învecinat palierului care oscilează. Rotorul este învârtit la oturafie superioară vitesei critice, şi apoi e decuplat de motor. Când rotorul trece prin vitesa critică, arborele împinge creionul şi îl lasă în pozifia amplitudinii maxime, iar creionul marchează pe arbore capătul unei linii. Rotind arborele în sens contrar se obfine un al doilea capăt de linie. Masa de echilibrare se va aşeza în planul care bisectează unghiul diedru format de planele determinate de axa rotorului şi de fiecare din punctele finale marcata ere»- Prlnc'PiuI maşinii de echilibrare rinaie marcate ae ere- cu paHere independente, Lowa- lon in Cele doua czek-Heymann. sensuri de rotafie — 1) corp şi maşină de rotafie; 2) pe rotor. Masa se resorturi elicoidale; 3) paHere aşază la periferia ro- cari Pot osci^ între perechea de torului şi, prin ta- resorturi elicoidale; 4) puncte fixe. tonări (încercări succesive), se găseşte mărimea ei. Se repetă experienfa fixând al doilea palier, şi se determină a doua masă. Sin. Maşină de echilibrare Lowaczek-Heymann. 4. maşină de ~ dinamică a elicei [Maimma AHHaMHHeeKoro ypaBHOBemeHHH BOSflyniHoro ^<3 Principiul maşinii de echilibrare dinamică a elicei. A) palierul fix al arborelui elicei articulat în X; B) palierul oscilant al arborelui elicei; BBf şi BB2) drumurile parcurse de palierul B; ab) bara de legătură articulată în a şi în b; bc) bara pendulară, articulată în b şi în c; P) pendul; T) piesă oscilantă, articulată în Z; D) piesă intermediară servind, prin deplasarea pe verticală, la variafia amplitudinii piesei T; S) piesă articulată în Y şi oscilând cu amplitudine constantă sub acţiunea excentricului; E) excentric. BHHTa; machine d'equilibrage dynamique de The- 306 licerdynamische Ausgleichmaschine des Propellers; propellers dynamical balancing machine; legcsavar dinamikus kiegyensulyozo gep]: Maşină penfru determinarea desechilibrului dinamic al unei elice de avion. Arborele cu elicea este montat pe două paliere, dintre cari unul este fix, iar celălalt poate oscila într'un plan orizontal, între două resorturi elicoidale (v. fig.). Dacă arborele cu elicea are un desechilibru dinamic, forfa centrifugă (care dă momentul inerfial) provoacă o oscilafie a palierului oscilant. Maşina esfe înzestrată cu un excentric care poate transmite arborelui o serie de oscilaţii, prin intermediul unor bare articulate şi al unei bare pendulare. Arborele se roteşte cu vitesa dcrită şi transmite barei pendulare o altă serie de oscilafii. Maşina se reglează, prin deplasarea piesei D, până ce osci laf ii le date de excentric.anihilează oscilafiiîe arborelui, iar bara pendulară rămâne imobilă. Maşina fiind etalonată pentru diferite forfe ale momentului inerţial centrifug, se determină forfa prin citire. Sin. Maşină de echilibrare Akimoff. 1. Echilibrare, maşină de ~ statică a elicei [Ma-iiiHHa CTaTHv ecKoro ypaBHOBemeimH B03/ţym-Horo BHHTa; machine d'equil.brage statique de Thelice; statische Ausgleichmaschine des Propellers; propellers static balancing machine; legcsavar sztâtikuskiegyensulyozogep]: Maşină pentru echili- Reducerea frecărilor dintre arborele elicei şi palierul maşinii de echilibrare. 1) arborele elicei; 2) rulment cu bile; 3) cilindru; 4) rulment cu bile; 5) excentric; 6) pârghie de oscilafie solidară cu cilindrul; 7) palier; 8) bielă; 9) sensurile de oscilafie ale pârghiei. brarea statică a unei elice. Arborele elicei se mon- Principiul maşinii de echilibrare statică a elicei. A) pozifia înlfîala a greutăfii adifionale Q\ B) pozifia inifială a centrului de greutate al elicei; r) distanfa pozif ei greutăfii adifionale la axa de rotafie AO — r, cunoscută; x) distanfa pozifiei centrului de greutate al elicei fafă de axa de rotafie OB = x, necunoscută; A') pozifia finală de echilibru a greutăfii adifionale; B') tează într'un palier ori- pozifia finală de echilibru a zontal CU două rânduri centrului de greutate al elicei; o) unghiu ce se citeşte pe cadranul maşinii. Din ecua-fiije Qr sina=(?# sin|3 şi a-f-P = 90° se deduce x şi de rulmenţi separafi printr'un cilindru (v. fig.). Acest cilindru are o mişcare de oscilafie în jurul axei lui, imprimată de un mecanism bielă-manivelă (sistemul asigură diminuarea forfelor de frecare în repaus). Arborele elicei se poate cupla cu un disc gradat. Elicea cu arborele ei sunt lăsate să se rotească liber în palier. Centrul de greutate al elicei, presupusă desechilibrată, revine în poziţia cea mai de jos, deci pe verticala trecând prin axa arborelui. Pe disc, aşezat la zero, se aplică o greutate cunoscută la o distanfă dată r de centrul discului, în planul orizontal care trece prin centrul discului (v. fig.). Se cuplează discul cu arborele. Ansamblul va lua pozifia de echilibru dat de momentul forfei de desechilibrare şi de greutatea aplicată pe disc. Se citeşte unghiul razei r cu verticala discului şi se deduce distanja pozifia centrului de greutate al ansamblului eli-ce-arbore. Sin. Maşină de echilibrare „Los". 2. Echilibrarea acfiunii mişcării maselor. V. Echilibrare. s. Echilibrarea automobilului. V. sub Stabilitatea automobilului. 4. Echilibrarea avionului. V. sub Stabilitatea avionului. s. Echilibrarea comenzilor. V. Compensator aerodinamic. e. Echilibrarea frânei. V. Frânare, repartifia la 7. Echilibrarea maselor în mişcare. V. Echilibrare. 8. Echilibror [KOMneHcaTOp; equilibreur; Aus-gleicher; muzzle counterpoise; egyensuly-kie-gyenlito]. Tehn. mii.: Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează fevile tunurilor, la cari o pozijie a centrului de greutate, deplasată în planul vertical al fevii, fafă de axa de rotafie, impune acest lucru. Echilibrarea se poate face cu resorturi, cu contragreutate, hidraulic sau pneumatic. o. Echilibror electric [KajiH6pOBaHHbiH npo BOA; equilibreur electrique; Leitungsnachbildung; balance; villamosvonal egyensulyozoja]. Te/c.; Linie electrică artificială, stabilită astfel, încât impedanfa ei de intrare să fie egală cu impe-danfa de intrare a unei linii de telecomunicaţii date. Se foloseşte la montajele duplex ale liniilor telegrafice, la repertoarele telefonice, etc. 10. Echilibru [paBHOBecne; equilibre; Gleich-gewicht; equilibrium; egyensuly]. F/z.: Echilibru de forîe (v.). 11. ~ de forfe [paBHOBeCHe CHJi; equilibre de forces; Krăffegleichgewicht; equilibrium of forces; eroegyensuly]. Mec.: Proprietatea unui sistem de forfe de a nu schimba starea de translafie uniformă, fafă de un sistem de referinţă inerfial, a sistemului de puncte materiale asupra căruia se exercită singur. Pentru ca un sistem de forje cari se exercită asupra unui punct material să fie în echilibru, e necesar şi suficient ca rezultanta forfelor să fie nulă. Penfru ca un sistem de forfe cari se exercită asupra unui solid rigid să fie în echilibru, e necesar şi suficient ca rezultanta lor şi momentul lor rezultant să fie nule. — Pentru ca un sistem de forfe exterioare cari se exercită asupra unui sistem elastic să fie în echilibru, trebue ca forfele să satisfacă ecuafiile de echilibru pentru solidele rigide şi, în plus, sistemul trşbue să fie deformat astfel, încât energia mecanică interioară acumulată de sistem prin deformafie, să fie egală cu lucrul mecanic al sarcinilor exterioare. 12. ~ electric [3JieKTpHHecKoe paBHOBeCHe; equilibife electrique; elektrisches Gleichgewicht; electrical equilibrium; viilamos egyensuly]. Elf.: Starea unor sarcini electrice în care acestea sunt 307 imobile fafă de un sistem de referinfă inerfial permis (în teoria lui Lorentz, numai un sistem imobil fafă de grupul stelelor fixe; în teoria relativităfii restrânse, orice sistem inerfial). Practic, şi mai ales în tehnică, se consideră, totuşi, în echilibru, sarcinile imobile fafă de Pământ. Sin. Echil.bru electrostatic. 1. Echilibru hidrostatic [rHflpocTaraHecKoe paBHOBecHe; equilibre hydrostatique; hydro-statisches Gleichgewicht; hydrostatic equilibrium; hidrosztâtikus egyensuly]: Echilibrul unui sistem de puncte materiale cari formează un lichid, în câmpul de gravitaţie al Pământului. 2. ~f pozifie de ~ [n0Ji05KeHHe paBHO-B€CHH; position d'equilibre; Gleichge/vichts-lage; position of equilibrium; egyensul/i helyzet]. Mec.: Pozifia unui sistem de puncte materiale care se găseşte în stare de echilibru, sub acfiunea unor forfe şi legături date. Sin. Echilibru. După condifiunile în cari sistemul de punce materiale poate părăsi pozifia de echilibru, deosebim: s. Echilibru, pozifie de ~ stabil [noJioiKeHHe ycToâHHBOro (cTaâHJibHoro) paBHOBecHH; position d'equilibre stable; stabiles Gleichgewicht; position of stable equilibrium; sztabilis egyensuly]. Mec.: Pozifie de echilibru a unui sistem de n puncte Mi (i—1,2,,n) care satisface următoarele condifiuni: dacă sistemul de puncte e deplasat într'o altă pozifie destul de apropiată de ea, şi astfel încât să ia o energie cinetică în deajuns de mică, punctele sistemului vor lua o mişcare limitată la un domeniu oricât de mic din vecinătatea pozifiei respective de echilibru. — Dacă pozifia de echilibru a sistemului nu îndeplineşte această condijiune, se numeşte 4. pozifie de ~ nestabil [noJiCtfKeHHe HeycT0HHHB0r0 paBHOBecHH; position d'equilibre instable; labiles Gleichgewichtslage; un-stable equilibrium position; labilis egyensuly]: Sin. Echilibru labil. — Un caz particular al pozifiei de echilibru nestabil se numeşte s. pozifie de ~ indiferent [n0Ji03KeHHe 6e3pa3JiHHH0r0 paBHOBecHH; position d'equilibre indiffarent; indifferente Gleichgewichtslage; indifferent equilibrium position; kozombds egyensuly], când noua pozifie a sistemului este tot o pozifie de echilibru (adică sistemul rămâne în repaus pentru o energie cinetică nulă). — Definiţia de mai sus se poate aplica unui punct, unui corp solid, unui sistem de corpuri, etc. — O poziţie de echilibru stabil al cărei echilibru se răstoarnă abia dacă se trece sistemul într'o pozifie relativ depărtată de prima, se numeşte, uneori, *. pozifie de ~ metastabil [noJioraeHHe MeTacTaâHJibHoro paBHOBecHH; position d'equilibre metastable; metastabiles Gleichgewichtslage; metastable equilibrium position; metaszta-bil egyensuly]. 7. stare de ~ [cocTOHHHe paBHOBecHH; etat d'equilibre; Gleichgewichtszustand; state of equilibrium; egyensulyi allapotj. Mec.: Starea unui sistem de puncte materiale în care toate punctele lui sunt imobile fafă de un anumit sistem de referinfă inerfial. E caracterizată prin pozifia de echilibru şi prin alte mărimi de stare, de ex. prin presiuni, forfe, etc. Sin. Echilibru. 8. Echilibru [paBHOBecne; equilibre; Gleichgewicht; equilibrium; egyensuly]. Fiz., Chim,: Stare stafionară (accepfiune improprie şi sporadică a termenului). — Exemple: 9. ~ chimic [xHMHHecKoe paBHOBecne; equilibre chimique; chemisches Gleichgewicht; chemical equilibrium; vegyi egyensuly]. Chim.: Echilibru statistic între moleculele substanţelor cari intră într'o reacfie chimică reversibilă şi între moleculele substanţelor produse în acea reacjie, datorită faptului că vitesa de reacfie din spre substanfele cari intră în reacfie spre cele cari sunt produse e egală cu vitesa de reacfie în sens invers. — Când se pun în prezenţă cantităţi echimoleculare de hidrogen şi iod, de ex. la 356°, numai cca 80°/o din ele reacfionează, dând acid iodhidric după schema H2+J2->2HJ, 20°/o rămânând necombinate. De altă parte, dacă se încălzeşte, în condiţiuni identice, o cantitate de acid iodhdric pur, 80% din ea rămân nedisociate, şi numai 20°/o se disociază în iod şi hidrogen, după schema 2 HJ -> H2+J2, adică atât în primul caz (reacţia* directă), cât şi în al doiiea (reacţia inversă), procentele produselor finale sunt aceleaşi. In acest caz, reacţia reversibilă H2+J2 ^ 2 HJ conduce, în condiţiunile experienţei, la un echilibru chimic. Poziţia echilibrului chimic e determinată de legea acţiunii maselor (v.), în virtutea căreia, în starea de echilibru a unei reacţii reversibile, câtul produsului concentraţiilor substanfelor cari rezultă din reacţie, prin produsul concentraţiilor substanţelor cari intră în reacţie, este constant. Echilibrul chimic e un echilibru statistic care corespunde echilibrului stabil al unui sistem mecanic asupra căruia nu se exercită forţe de frecare. Ga şi acesta, un echilibru chimic e caracterizat prin parametri bine definiţi, ca temperatura, presiunea şi concentrafia substanfelor cari iau parte la reacţie; el se poate deplasa, ca şi acesta, temporar, în altă stare, dacă sunt modificate condiţiunile, iar după dispariţia lor poate reveni la starea iniţială; de asemenea, dacă echilibrul chimic este modificat definitiv prin variaţii mari ale parametrilor de stare, sistemul respectiv tinde spre un nou echilibru, ca şi în cazul echilibrului stabil al unui sistem mecanic. Echilibrul chimic este supus, ca echilibru stabil, legii de deplasare sau legii de moderaţie, privitoare la sensul în care se va deplasa starea sistemului chimic respectiv, dacă se modifică unul din factorii de echilibru. După această lege, dacă se modifică unul din parametrii unui sistem în echilibru, starea lui se deplasează astfel, încât tinde să anuleze (parţial) modificarea parametrului. Dacă echilibrul chimic este deplasat, de ex. prin variaţia temperaturii, creşterea ei deplasează echilibrul în sensul care cores- 20* 308 punde unei absorpfii |de căldură din partea sistemului chimic respectiv, adică favorizează reacfii endoterme, iar scăderea ei deplasează echilibrul în sensul care corespunde unei liberări de căldură din partea sistemului chimic respectiv, adică favorizează reacfii exoterme; dacă echilibrul chimic este deplasat prin variafia presiunii, o mărire a’ ei favorizează formarea combinaţiilor cu volum mai mic, iar o scădere a ei favorizează formarea combinaţiilor cu volum mai mare; dacă echilibrul chimic este deplasaf prin variaţia concentraţiei, prin mărirea concentraţiei se consumă în reacţie mai mult din acest component, iar prin micşorarea ei, mai pujin. Echilibrul chimic propriu zis survine în reacţiile reversibile cari se petrec atât în medii omogene, cât şi în medii eterogene. In cazul reacţiilor eterogene se poate ca o substanţă să dispară din sistem (produşi gazoşi, produşi insolubili, etc.). In astfel de reacţii, echilibrul chimic se deplasează în întregime într'un anumit sens, până la dispariţia completă a uneia sau a mai multor substanfe, reacfia devenind, în acest caz, ireversibilă. Afară de echilibrul chimic propriu zis, există şi un echilibru chimic metastabil. Echilibrul chimic metastabil se deosebeşte fundamental de cel propriu zis; el se datoreşte inerţiei chimice pe care o manifestă anumite substanţe. Corespunde echilibrelor sistemelor mecanice asupra cărora acfionează forfe de frecare cari ie imobilizează. îndată ce inerţia a fost înlăturată, echilibrul metastabil se deplasează şi se transformă în echilibru propriu zis. Un astfel de echilibru metastabil poate fi exemplificat în cazul unui amestec de oxigen şi hidrogen care, datorită inerţiei chimice, poate fi ţinut mult timp în această stare. Este suficientă, în cazul de faţă, trecerea unei scântei electrice, pentru ca sistemul să reacţioneze imediat, şi echilibrul metastabil să se transforme în unul propriu zis. Sin. Echilibru de reacţie. 1. Echilibru convectiv [K0HBeKTHBH0e paBHO-Becne; equilibre convectif; konvektives Gleichge-wicht; convedive equilibrium; konvektiv egyensuly]. V. sub Atmosferă, echilibru în 2. ~ de faze [paBHOBeCHe (|)a3; equilibre des phases; Gleichgewicht der Phasen; equilibrium of phases; fâzis egyensuly]. Chim. fiz., Metl.: Coexistenţa într'un sistem a mai multor faze de o anumită concentraţie, cari, deşi sunt în contact între ele, nu-şi schimbă raporturile dintre greutăţi. Sin. Echilibru de sistem. s. ~ de membrană [paBHOBecae MeM-6paHbI; equilibre de membrane; Membran-gleichgewicht, Donnansches Gleichgewicht; membrane equilibrium; D.-fele egyensuly]. Chim. fiz,: Echilibrul statistic stabilit între ionii din două soluţii electrolitice diferite, având un ion comun, separate printr'o membrană semipermeabilă, prin care pot difuza numai anumite feluri de ioni, iar celelalte nu. In echilibrul de membrană, presiunea osmotică trebuind să fie aceeaşi în cele două părţi ale membranei, concentraţia ionilor difuzibili prin ea e mai mare în partea fără ioni nedifuzibili, ceea ce dă o pilă de concentraţie, cu o anumită tensiune electrică între cele două solufii electrolitice. Sin. Echilibru Donnan. 4. ~ de reacţie [peamţHOHHoe paBHOBecne; equilibre de reaction; Reaktionsgleichgewicht; reaction equilibrium; reakcios egyensuly]. V. Echilibru chimic. 5. ~ radioactiv [pa/ţHoaKTHBHoe paBHOBeCHe; equilibre radioactif; radioaktives Gleichgewicht; radioactive equilibrium; râdioaktiv egyensuly]. Fiz., Chim.: Stare statistică stafionară, în care există egalitate statistică între numărul de atomi ai unui element radioactiv desintegraţi într'un anumit timp, şi între numărul de atomi ai acelui element produşi în acelaşi timp prin desintegrarea unui alt element radioactiv, care se găseşte în sistemul (de ex. în minereul) în care se consideră echilibrul. e. ~ static [cTaTH^ecKoe paBHOBecne; equilibre statique; statisches Gleichgewicht; static equilibrium; sztatikus egyensuiy], Fiz., Chim,: Echilibru în înţeles restrâns, când termenul de echilibru se foloseşte impropriu pentru a caracteriza stările staţionare. 7. Echilibru statistic [cTaTHCTHnecKoe paBHO-BeCHe; equilibre statistique; statistisches Gleichgewicht; statistical equilibrium; sztatisztikus egyensuly]. Fiz., Chim.: Starea unui sistem fizico-chimic, în care toate mărimile lui de stare macroscopică nu variază cu timpul. După condifiunile în cari sistemul fizicochimic poate părăsi starea de echilibru, deosebim: 8. Echilibru statistic labil[eTaTHCTHHecKOe Hey-CTOHHHBOe paBHOBeCHe; equilibre statistique instable; labiles statistisches Gleichgewicht; unsta-ble statistical equilibrium; labilis sztatisztikai egyensuly]: Echilibru care dispare la orice variafie a mărimilor (parametrilor) de stare statistică. 9. ~ statistic metastabil [cTaTHCTHHecKoe MeTaCTaâHJIBHOe paBHOBeCHe; equilibre statistique metastable; metastabiles statistisches Gleichgewicht; metastable statistical equilibrium; meta-sztabil sztatisztikai egyensuly]: Echilibru care se menţine datorită lipsei de mobilitate a particulelor, chiar la mici variafii ale parametrilor de stare statistică. 10. ~ statistic stabil [cTaTHeTHHecKoe CTa-6HJibHoe (ycTQHHHBoe) paBHOBeCHe; equilibre statistique stable; stabiles statistisches Gleichgewicht; stable statistic equilibrium; sztabil sztatisztikai egyensuly]: Echilibru care se restabileşte şi după variafii sensibile ale parametrilor de stare statistică. După construcfia sistemelor fizicochimice în cari se consideră, echilibrul statistic poate fi: 11. Echilibru statistic eterogenfcTaTHCTHHecKoe reTeporeHHOe paBHOBeCHe; equilibre statistique heterogene; heterogenes statistisches Gleichgewicht; heterogeneous statistical equilibrium; heterogen sztatisztikai egyensuly]: Echilibru statistic stabilit într'un sistem eterogen. 309 î. Echilibru statistic omogen [cTaTHCTHHecKoe roMoreHHoe paBHOBecne; equilibre statistique ho-mogene; homogenes staiistisches Gleichgewicht; homogeneous statistical equilibrium; homogen sztatisztikai egyensuly]: Echilibru stabilit într'un sistem omogen. 2. ~ termic [TepMHHecKoe (TenjioBoe) paB-HOBeCHe; equilibre thermique; thermisches Gleichgewicht; thermal equilibrium; hoegyensuly], Fiz.: Starea unui sistem fizicochimic, în care nu se produc schimburi de căldura între părţile lui. Pentru ca un sistem fizicochimic să fie în echilibru termic, e necesar şi suficient ca temperatura să fie constantă şi aceeaşi în toate părţile lui. s. ~ termodinamic [TepMOAHHaMHHecKoe paBHOBecne; equilibre thermodynamique; thermodynamisches Gleichgewicht; thermo-dynamic equilibrium; termodinâmikus egyensuly]. Fiz.: Starea unui sistem fizicochimic în care nu variază niciuna din mărimile lui de stare termodinamică. — Pentru ca un sistem supus anumitor legături să fie în echilibru termodinamic, trebue ca nicio transformare a lui, compatibilă cu legăturile, să nu fie compatibilă cu al doilea principiu fundamental al Termodinamicei, după care creşterea de entropie AS corespunzătoare unei transformări de stare e egală sau mai mare decât ^ Qî T6V ( ( ^ suma 2j~y—acâturilorcantităfilordecăldurăQ^rev primite de sistemul în transformare reversibilă, prin temperaturile absolute Ti corespunzătoare: is a Lr — i rev Din această relaţie se pot deduce, în cazuri foarte generale, condiţiunile de echilibru termodinamic ale unui sistem. Exemple: Echilibrul termodinamic al unui sistem izolat (care nu primeşte adică nici căldură, nici lucru mecanic) şi care are deci energie constantă, şi pentru care membrul al doilea al inegalităţii e nul, ceea ce arată că entropia nu poate decât să crească. Sistemul e în echilibru dacă entropia nu poate creşte, adică dacă are valoarea maximă compatibilă cu constrângerile. — Echilibrul termodinamic la temperatură constantă: Inegalitatea de mai sus se scrie, introducând energia interioară U a sistemului şi lucrul mecanic primit A: A(TS) ^ kU — A. Deosebim două cazuri: Dacă sistemul nu poate primi sau ceda lucru mecanic din exterior, A — 0, adică A(£/—TS) ^ 0 şi deci energia liberă nu poate decât să descrească; dacă ea are deci valoarea minimă compatibilă cu legăturile, sistemul e în echilibru (şif în acest caz particular, echilibrul se numeşte termic). Dacă sistemul poate primi lucru mecanic, definit prin \Xdx, unde X e „forfa generalizată" corespunzătoare parametrului x, iar legăturile sunt astfel, încât X = const. (de ex. dacă presiunea unui fluid e dată), urmează că A=Xkx = k(Xx), şi inegalitatea se scrie A(C7—Xx — TS) ^ 0. Se obţine deci o concluzie asemănătoare cu aceea din cazul x = const. (lucrul mecanic nul), înlocuind însă energia liberă prin potenţialul termodinamic: U—Xx — TS. (Lafel se pot înlocui condiţiunile de constanţă ale oricărui alt parametru de pozifie prin condiţiunile de constanţă ale forţei generalizate corespunzătoare). 4. Echilibru, constantă de ~ [KOHCTaHTa paBHOBecHH; constante d'equilibre; Gleichgewichts-konstante; equilibrium constant;egyensuly-âllando]. Chim. fiz. V. sub Legea acţiunii maselor. 5. Echină [3KHH; echine; Viertelstab, Wulst; echinus; negyedpâlca, pâlca, lec]. Arh.: Mulură eliptică sau hiperbolică, ___________________ făcând parte din capitelul _________________ ordinului doric, plasată imediat sub abacă (v. fig.). De obiceiu, echina este mai înaltă decât abaca, sau are ----------------- cel puţin înălţimea ei. Echină (a). 6. Echinide [aXHHOHflbl; echinides; Echiniden; echinoids; ekinidek]. Zool.: Echinoderme libere, cu corp globulos, acoperit aproape în întregime de un schelet calcaros (ţest) cu spini şi desvoltat în ţesutul dermic. Sunt clasificate în echinide endociclice (regulate): palechinide, holostome (citaride), glifostome, — şi în echinide exociclice (neregulate): gnatostome (holectipoide, glipeas-troide), atelostome (spatangoide). 7. Echinoconus. Paleonf.: Gen de echinide din ordinul euechinidelor neregulate, cu specii caracteristice pentru Cretacicul mediu şi superior. Se disting prin forma conică înaltă a ţestului, şi prin orificiul anal la marginea posterioară a feţei ventrale. 8. Echinocrom [axHHOXpOM; equinochrome; Echinochrom; echinochrom; ekinokrom]. Chim. biol.: Materie colorantă roşie din clasa oxi-chino-nelor, cufuncfiunedeexohormon, produsă de ouăle ariciului de mare. Are proprietatea (în concentrare de T/T O9) de a atrage spermatozoidul spre ou, pentru a se produce fecunda.ia. 9 Echinoderme [HrjiOKOtfme; echinodermes; Echinodermata, echinodermata; ekinodermâtâk]. Zoo/.: Metazoare complexe, cu simetrie penta-radiară, putând deveni bilaterală, şi cu numeroase organe diferenjiate: cavitate generală, aparat circulator acvifer, aparat ambulacrar pentru locomo-ţiune. Echinodermele sunt animale marine. Jesutul lor dermic secretă un schelet calcaros, format din piese sudate. Au apărut în Paleozoic. Clasificarea: echinide (arici de mare); crinoide (crini de mare); asteride (cari cuprind steleridele sau stelele de mare şi ofiuridele sau stelele de mare cu disc central); [holoturide (holoturii) ; cistidee, şi blastoidee. io. Echinolampas. Paleonf.: Gen de echinide din ordinul euechinidelor neregulate. Cuprinde specii întâlnite din Paleogen până azi. Forma ţestului e ovoidă, cu orificiu bucal pentagonal, aproape central. Orificiul anal e deplasat pe partea ventrală. 310 î. Echinops. V. Rostogol. 2. Echinox [paBHOfleHCTBHe; equinoxe; Aqui-noktium, Tag- und Nachtgleiche; equinox; nap-ejegyenloseg]. Astr.: Fiecare din cele două momente ale anului când ziua este egală cu noaptea (12 ore), fiindcă Soarele se găseşte pe traiectoria ecuatorului bolfii cereşti. Corespund celor două puncte echinoxiaie ale eclipticei, numite echinoxul de primăvară (în jurul datei de 21 Martie) şi echinoxul de toamnă (în jurul datei de 23 Septemvrie). Sin. Echinocfiu. 3. Echinoxială, linie ~ [jihhhh paBHO^eHCT-BHfl; ligne equinoxrale; Aquinokfiallinie, Aqui-noktialkie.s; equinoctial line; nap-ejegyenlosegi vonal]. Astr.: Linie care coincide cu ecuatorul bolfii cereşti, pentrucă de câte ori Soarele se găseşte pe ecuator, avem echinox. 4. Echinoxiaie, puncte'~ [tohkh paBHO/ţeHCT-BHH; points equinoxiaux; Nachtgleichepunkte, Aquinoktialpunkte; equinoctial points; nap-ejegyenlosegi pontok]. Astr.: Punctele de inter-secfiune ale eclipticei cu ecuatorul: — Punct echi-noxial de primăvară [TOHKa BeceHHero paBHO-^eHCTBHH; point equinoxial de printemps; Fruh-lingspunkt; first point of Aries; tavaszi nap-ej-egyenloseg]: Punctul ecuatorului ceresc în care se găseşte Soarele la echinoxul de primăvară. Sin. Punct vernal (v. Vernal, punct ~). — Punct echinoxial de toamnă [TO^iKa oceHHero paBHO-.CţeHCTBHH; point equinoxial d'automne; Herbst-punkt; first point of Libra; oszi nap-ejegyenlosegi pont]: Punctul ecuatorului ceresc în care se găseşte Soarele Ia echinoxul de toamnă. 5. Echinoxiaie, regiuni ~[o6jiacTH paBHO/ţeH-CTBHH; regions equinoxiales; Aquinoktialzonen; equinoctial regions; nap-ejegyenlosegi zonâk]. Astr.: Regiunile situate în imediata vecinătate a ecuatorului bolfii cereşti. 6. Echipă [apTejib, 6pHra#a (pado^aa); equipe; Kameradschaft; gang of workmen; cso-port (munkâs)]: Grup de lucrători cari lucrează împreună, sub conducerea unui şef. Echipele se numesc după lucrările pe cari le execută (echipe de lucrări noi, de întreţinere, de reparafii, de betonare, de asfaltare, etc.). Mai multe echipe constitue o brigadă sau o secfie de lucru. 7. Echipă de combatere [6pHra,n;a no 6opb6e C Bpe,£ţHTeJIHMH; equipe de combat; Bekămpf-ungsmannschaft; combat gang; lekuzdo csoport]. Agr.: Echipă compusă dintr'un număr determinat de lucrători de specialitate, cari lucrează cu aparate speciale, pentru distrugerea insectelor, a acarieni-lor, a rozătoarelor, etc., dăunătoare în agricultură. s. Echipă de foraj [6ypHJibHan 6pHraAa; equipe de forage; Bohrmannschaft; drilling crew; melyfuro munkâs csoport]. Mine: Echipă formată din maistrul sondor, maistrul sondor ajutor, podar, doi oameni la gura pufului şi, uneori, penfru sondele izolate echipate cu motoare Diesel, şi un mecanic, cari se ocupă cu operaţiunile sondei în foraj. 9. Echipaj [9KHna}K, cy^oBan KOMaH/ţa; equipage; Besaîzung; crew; szemelyzet, hajoszemely-zet, felszereles, epitoanyag]: întregul personal al unei nave, al unui avion, car de luptă, etc. io. Echipaj astatic [acTaTHnecKHH aJieMeHT (npndop); equipage astatique; astatisches System; astatic element; asztâtikus rendszer]: Echipaj de instrument electric, constituit astfel, încât să nu se exercite asupra lui acfiuni ponderomotoare ale câmpurilor magnetice uniforme. u. Echipaj de instrument [nepe^BHîKHOH 9Jie-MeHT (npH6op, 060py/ţ0Bamie); equipage d'in-strumenf; Instrumentenorgan; moving element; muszeralkatresz]: 1. Parfea mobilă a unui aparat de măsură. — 2. Termen general, fie pentru partea fixă, fie pentru cea mobilă a unui instrument. In acest caz, partea fixă se numeşte şi echipaj fix, iar partea mobilă, echipaj mobil. 12. Echipament [sKHnnpOBKa, o6opy,o;oBaHHe; equipement; Ausrustung; equipment; felszereles]. Tehn.: Ansamblu de piese şi dispozitive ataşate unei instalafii, maşini, etc., pentru a-i asigura funcjionarea în bune condifiuni. 13. Echipament de bord. V. Bord, echipament de 14. Echipament de curenfi purtători [o6opy;ţo-BaHHe (annapaTypa) Hecymnx tokob; appareil â courants porteurs; Trăgerfrequenzgerăt; carrier current apparatus; szâllithato katonai telefonfel-szereles]. Telc.: Ansamblul aparatelor dela cele două capete ale unei linii de telefonie prin curenfi purtători. îs. Echipament de foraj [6ypoBan ycTaHOBKa; installation de forage; Bohranlage; drilling rig; furo felszereles]. Mine: Totalitatea maşinilor cari formează instalafia de foraj: granic, pompe de noroiu, maşini, turn, amestecătoare, prevenitoare, bateria de cazane, etc. ie. Echipament de frână [T0pM03H0e odopy-flOBaHHe; equipement de freinage; Bremsausrus-tung; braking equipment ; fekszerkezet]. Tehn.: Instalafia de frână a,; unui vehicul. V. sub Frână. 17. Echipament de troliu penfru pod umblător [o6opy/ţOBaHHe napoMa; equipement pour pont volant; Făhreausrustung; flying bridge equipment; komphid felszereles]. Pod.: Elementele necesare instalării unui pod umblător cu mijloace tip. Ele corespund cu materialul necesar unui pod de echipaj şi cuprind: Trepiedele de fixat pe cele două maluri, pentru întinderea cablului; clemele necesare ancorării trepiedelor; cablul de întins peste apă; scripetele pentru alunecarea podului umblător şi scripetele sau dispozitivele penfru întinderea şi ancorarea cablului. îs. Echipament electric [ajieKTpHHecKoe 060-pyAOBaHHe; equipement electrique; elektrische Ausrustung; electric equipment; villamos felszereles]. Elf.: Ansamblul sistemelor tehnice de natură electrică prin cari se asigură comanda şi controlul în serviciul unei instalaşi tehnice. 19. Echipament electric de tracfiune [3JieK-TpHHecKHH KOHTpoJlJiep TflrH; equipement elec- irique de traction; electrische Fahrzeugsausriis-iung; traction controller; villamos vontatoiberen-dezes]. C. f. .* Totalitatea aparatajului electric al unui vehicul de tracţiune, pentru tracţiune, frânare electrică, încălzit, ventilaţie, semnalizare, aer comprimat, etc. — Se deosebesc: 1. Echipament automat [aBTOMaTHHecKHH K0HTp0JlJiep THrH; equipement automatique; selbsttătige Zugsteuerung; automatic traction controller' onmukodo vontatâsf vezerles]: Echipamentul de tracfiune în care demararea, mersul şi, eventual, frânarea, se pot regla automat. 2. ~ cu arbore cu came şi cu servomotor [o6opyAOBaHHe c KyjianKOBbiM BajiOM h cep-BOMOTOpOM; equipement â carrtes et servomo-teur; Servomotor - Nockenschaltwerk - Steuerung; cam schaft gear and servo-motor traction controller; szervomotoros biitykos vezerles]: Echipamentul în care combinatorul e înlocuit cu un arbore cu came atacat de un servomotor şi acţionând piesele de contact. s. ~ cu combinator [060pyA0BaHHe c koh-Tp0JlJiep0M; equipement â combinaieur; Fahr-schaltersteuerung; control gear; menetkapcso-lâsos vezerles]: Echipamentul în care schimbările de conexiune sunt efectuate cu ajutorul unui combinator. 4. ~ cu contactoare [o6opyfl()RaHHe c koh-TaKTOpaMH; equipement â contacteurs; Schutzen-steuerung; contactor gear; kapcsolâsos vezerles]: Echipamentul în care diferitele 'combinări se efectuează prin contactoare. 5. ~ cu servomotor şi combinator [o6opy-AOBaHHe C KOHTpOJIJiepOMH CepBOMOTOpOM; equipement â servomoteur et combinateur; Ser-vomotor-Fahrschaltersteuerung; servo-motor ope-rated controller; szervomotoros menetkapcso-lisos veserles]: Echipamentul în care combinatorul e acţionat de un servomotor. 6. Echipament mobil [noABmKHoe (jierKoe) CHapn>K6HHe (sKHIlHpOBKa); equipament mobile; mobile Ausriistung; mobile, outfit, mobile equip-ment; mozgo felszereles]. Tehn.: Ansamblu de piese, unelte, etc., ataşate unei maşini sau insta-lafii, pentru a-i asigura, în anumite momente, buna funcţionare. De ex.: paraşutele, centurile pentru piloţi, frusa cu unelte de bord, trusa sanitară, etc., la un avion; trusa cu unelte, uneltele pentru focărit la locomotive, etc. 7. Echipamentul avionului [cHapnJKeHHe (o6opyAOBaHHe) CaMOJieTa; equipement de l'avion; Flugzeugausrustung; airplane equipment, airplane outfit; repulogep felszereles]. Av.: Ansamblul instalaţiilor, dispozitivelor şi instrumentelor cu cari este dotat un avion. Este format, în general, din echipamentul de bord, instalaţia electrică (pentru lumină, radio, semnalizare, etc.), dispozitivele de siguranţă (extinctoare, etc.), echipamentul mobil, etc. Sin. Dotarea avionului. 8. Echipamentul navei [cy^OBoe CHapHJKe-HHe (HâopyAOBaHne, sKHimpoBKa); equipement du navire; Schiffsausrustung; ship's equipment, ship's outfit; hajofelszereles]. Nav.: Ansamblul instalafiilor cari asigură funcfionarea, în bune condifiuni, a unei nave. Cuprinde, în general, aparate, maşini auxiliare, ancore, lanfuri de ancore, instrumente de navigafie, instalafii electrice (radiotelegrafie, radar, etc.), părfi din greement, dispozitive de siguranţă, bărci de salvare cu echipamentul lor (lopeţi, căngi, pripon, căuş de scos apa, furci, etc.). 9. Echipofenfială, linie ~ [sKBHiiOTeHiţH-ajibHan (paBHonoTemţHajibHafl) jihhhh; Iigne equipotentielle; Aquipotentiallinie; equipotential line; egyenpontenciâlu vonal]. C/c. v.: Linie loc geometric al punctelor de acelaşi potenţial scalar al unui câmp de vectori. 10. Echipofenfială, regiune ~ [3KBHnoTeHUH-aJlbHaa oâJiaCTb; region equipotentielle; Aqui-potentielgebiet; equipotential region; egyen-potenciâlu terulet]. C/c. v.: Regiunea din spaţiu loc geometric al punctelor de acelaşi potenţial scalar al unui câmp de vectori. 11. EchipotenfiaEă, suprafafă ~ [3KBHnoTeH-iţHaJibHan nOBepXHOCTb; surface equipotentielle; Âquipotentialflăche; equipotential surface; egyenpotencialu felulet]. C/c. v.; Suprafafa loc geometric al punctelor de acelaşi potenfial scalar al unui câmp de vectori. 12. Echiscalar [aKBHCKaJinp; equiscalaire; equi-skalar; equiscalar; egyenbeosztâsu]. C/c. v.: Calitatea unei linii, a unei suprafefe sau a unei porţiuni din spaţiu de a fi locul geometric al punctelor în cari un scalar de câmp are aceeaşi valoare. îs. Echivalent [3KBHBaJieHT; equivalent; Rest* dămpfung; equivalent; merseklesi egyenertek]. Elf.: Valoarea comună pe care o au atenuarea compozită, atenuarea transductică şi atenuarea de inserţie când cele două impedanfe terminale ale unui cuadripol sunt egale cu o rezistenfă de 600 ohmi. i4. Echivalent [sKBHBajieHT Harpy3KH; equivalent; de la charge; Belastungsgleichwert; load equivalent; terhelesi egyenertek]. Rez. mat.: încărcare uniform repartizată cu care se înloeu-eşte, pentru simplificarea calculelor, un sistem de sarcini concentrate care acfionează asupra unui element de construcţie (grindă, arc, boltă, etc.). Determinarea echivalentului se face pe baza egalităţii momentelor sau a forţelor tăietoare date de cele două sisteme de încărcări în poziţiile cele mai desavantajoase pentru elementul de construcţie. De exemplu, pentru grinda simplu rezemată şi încărcată cu o forţă P la mijlocul deschiderii, echivalentul p kg/m este dat de relaţia 1 07 '1 ia ~ 2 P 4 sp l adlca ?=T' Calculul cu echivalent se foloseşte mai ales la proiectarea podurilor, pentru convoaiele de sarcini mobile, valoarea echivalentului fiind fixată de prescripţiile oficiale pentru fiecare tip de convoiu. Sin. Încărcare echivalentă, Sarcină echivalentă. 312 î. Echivalenf-amidon [3KBHBaJieHT-KpaxMaJi; equivalent amidon; Aquivalentstărke; starch equivalent; egyenertek-kemenyitd], Zoot.: Unitate de măsură, folosită pentru calcului valorii nutritive (pentru animale) a diferitelor furaje. Echivalează cu 1 kg amidon digestibil, sau cu 1 kg celuloză digestibilă. 2. Echivalent chimic [xhmhh^ckhh skbh-BajieHT; equivalent chimique; chemisches Aqui-valent; chemical equivalent; vegyi egyenertek]. Chim. fiz.: Cantitatea dintr'o substanfă care e capabilă să substitue ori să adifioneze, direct sau indirect, printr'un proces chimic, un atom de hidrogen» Dacă se exprimă în grame, se numeşte echivalent-gram. 3. Echivalent de putere. V. Putere, echivalent de 4. Echivalent de referinfă [sKBHBaJieHT nepe-#aHH; equivalent de reference; Bezugsdămpfung; reference equivalent; vonatkoztatoft mersekles egyenerteke]. Telc.: Echivalentul de referinfă al unui sistem telefonic de transmisiune sau al uneia din părţile sale principale e indicafia dată de sistemul fundamental de referinfă, când acest sistem e reglat astfel, încât impresiunea sonoră care se obfine în receptor să fie aceeaşi înainte şi după substitufia părfii de examinat în partea corespunzătoare a sistemului fundamental de referinfă, puterea vocală la emisiune rămânând aceeaşi în ambele cazuri. Pentru refeaua telefonică europeană, sistemul fundamental de referinfă se găseşte la Paris (Conservafoire des Arts et Metiers). s. Echivalent de vitesă. V. Vitesă, echivalent de «. Echivalent electrochimic [sjieKTpoxHMH-HeCKHH 3KBHBaJieHT;equivalent electrochimique; elektrochemisches Aquivalent; electrochemical equivalent; elektrokemiai egxenertek]. Elecfrochim.: Raportul dintre masa unui ion liberat la un electrod al unei solufii electrolitice, şi sarcina electrică corespunzătoare. Practic, echivalentul electrochimic se exprimă în grame pe ampersecundă, sau în grame pe amperoră. 7. Echivalent-gram. V. sub Echivalent chimic. 8. Echivalent în apă [B0AflH0e hhcjio, bo-AHHOâ 9KBHBaJieHT; equivalent en eau; Was-serwert; water equivalent; vizegyenertek]. Fiz.: Masa de apă care are o capacitate calorică e-gala cu a unui corp. Echivalentul în apă este e-gal cu produsul dintre greutatea corpului şi căldura sa specifică. In cazul recipientelor mari, e-chivalentul în apă se calculează, iar în cazul celor mici se determină prin măsurare. 9. Echivalent în apă al calorimetrului [bo- hoh aKBHBajieHT KajiopHMeTpa; equivalent en eau du calorimetre; Waserwert des Kalori-meters; water equivalent of the calorimeter; kalorimeter vizegyenerteke]. Fiz.: Masa de apă care are o capacitate calorică egală cu aceea a calorimetrului şi a accesoriilor sale (termometru, agitator, etc.) cari, în timpul unei determinări calorimetrice,* schimbă căldura în acelaşi timp cu apa din calorimetru. Sin. Calorimetrului, constanta 10. Echivalent în lucru mecanic [MexaHtfqec-KHH SKBHBaJieHT; equivalent mecanique; mecha-nisches Arbeitsăquivalent; mechanical equivalent; mekânikai munka egyenerteke]. Fiz.: Echivalentul în lucru mecanic al unei acfiuni (de ex. al acţiunii externe a unui sistem fizicochimic) e lucrul mecanic care s'ar efectua la suprimarea completă a acţiunii sau, când acfiunea, odată produsă nu mai poate fi suprimată, lucrul mecanic care ar trebui efectuat excluziv spre a produce acea acfiune. Conceptul de echivalent în lucru mecanic se foloseşte în definifia conceptului de energie (v.). Sin. Echivalent mecanic. 11. Echivalent mecanic. V. Echivalent în lucru mecanic. 12. Echivalentă, temperatură V. sub Temperatura aerului. is. Echivalentă, temperatură ~ potenfială. V. sub Temperatura aerului. 14. Echivalentă [3KBHBajieHTH0CTb, paBHO-IţeHHOCTb; epuivalence; Aquivalenz; equivalence; egyenertekuseg, ekivâlencia]. Teor. m.: Proprietatea a două mulfimi M şi N de a fi în corespondentă biunivocă, adică de a admite o corespondentă în care fiecărui element al uneia să-i corespundă un element, şi numai unul, al celeilalte, şi invers. Se notează cu M ~ N. Relafia de echivalenfă este reflexivă (adică orice mulfime e echivalentă cu ea însăşi), simetrică (adică, dacă M ~ N, urmează şi N ~ M) şi transitivă (adică, dacă M ~ N şi N ~ P, urmează şi M ~P). 15. Echivalenţă de titrare [sKBHBajieHT th-TpOBaHHa; equivalence de titration; Titrations-ăquivalenz; titration equivalence; terfogatelemzesi egyenertek, semlegesitesi egyenertek]. Chim.: Cantitatea de substanfă din proba de analizat, echivalentă cu solufia titrată întrebuinfată pentru neutralizare. Neutralizarea esfe terminată, când în lichidul analizat se găsesc cantităfi echivalente de anioni şi de cationi. Punctul de echivalenfă este punctul final al reacfiei de neutralizare (punctul stoicheiometric al neutralizării) şi se cunoaşte prin virajul colorii unui indicator sau prin schimbarea bruscă a potenţialului de electrod sau a conduc-tibilităfii electrice. ie. Echivalenfă, „legea" de ~ fotochimică [3aKOH 4>OTOXHMHqeCKOH SKBHBaJieHTHOCTH; loi d'equivalence photochimique; Gesetz der pho-tochemischen Aquivalenz; photochemica! equivalence law; a fotokemiai egyenertekuseg tor-venye]. Fiz.: Pentru fiecare cuantă de energie radiantă absorbită de o substanfă sensibilă la acfiunea luminii intră în reacfie o moleculă din acea substanfă. V. şi Randament fotochimic. - 17. Echivalenfei, principiul ~ masei inerte şi al masei grele [npHHiţnn 3KBHBaJieHTH0CTH HHepTHOH H THtfSeJlOH Maccbl; principe de l'equivalence de la masse inerte et de la masse lourde; Aquivalenzprinzip der trăgen und der schweren Masse; principie of equivalence of inert 313 .and heavy mass; a tehetetlen es nehez tome-«gek egyenertekusegi elve]. Fiz.: Experienfa arată Agr.: Varietate de sfeclă, precoce, sferică având coaja şi carnea roşie, cu inele concentrice albicioase. 8. Eclipsă [3aTMeHHe; eclipse; Finsternis; eclipse; fogyatkozâs]. Astr.: Dispariţia totală sau parfială a imaginii unui astru luminos sau obscur, pe care o are un observator terestru, fiindcă se interpune un alt astru, obscur, fie între astrul luminos eclipsat şi Pământ, fie între Soare şf astrul obscur eclipsat. Practic, astrul luminos eclipsat e Soarele şi cel obscur interpus, Luna, sau, cel obscur eclipsat e Luna şi astrul obscur interpus e Pământul. Eclipsele de Lună pot fi totale sau parfiale, iar cele de Soare, totale, inelare sau parfiale. 315 î. Eclipsare, procedeul prin ~ [np06jiecK0-Bblft (MHraiomHH) cnoco6; procede par scintil-lement, procede par clignotement; Blinkverfahren; flicking process, flashing process; megvilâgitâsi es vetitesi eljârâs], Fotgrm.: Frocedeu fotogrammetrie de restitufie, care se bazează pe principiul iluminării şi al proiectării alternative a imaginilor celor două clişee ale unei stereograme, în vederea obfinerii modelului optic respectiv, pe care se face măsurătoarea în trei dimensiuni. Proiectarea se face pe un ecran, iar imaginile sunt privite de un observator. Intervalul de timp cât imaginea mai rămâne pe retina ochiului uman, după ce sursa luminoasă, şi deci proiecta, a dispărut, constitue durata alternării iluminării celor două imagini corespunzătoare aie stereogramei. 2. Eclipselor, periodicitatea ~ similare [ne-pHOAHHHOCTb 3aTMeHHH; periodicite des ecli-pses; Finsternisperiodizităt; periodicity of eclip-ses; a fogatkozesok rendszeressege]. Asfr.: Repetarea, după intervale de timp egale, a eclipselor similare. Ea se produce după fiecari 223 Junafii, adică după 29,53 zile X 223 = 6585,19 zile, ceea ce echivalează cu 17 ani şi 11 zile. s. Eclipsor. V. sub Far. 4. Ecliptică [sKJlHIITHKa; ecliptique; Ekliptik; ecliptic; ekliptika, nappâlya]. Asfr.: 1. Cercul după care planul orbitei Pământului intersectează bolta cerească aparentă, şi care constitue astfel orbita aparentă anuală a Soarelui. — 2. Traiectoria orbitei Pământului în jurul Soarelui; e văzută de pe Pământ ca o linie imaginară care înconjură cerul. Toate planetele, Luna şi Soarele, se mişcă în apropierea acestei linii. s. Eclipticei, oblicitatea ~ [HâKJiOHeHHe 3K-J1HIITHKH; obliquite de l'ecliptique; Schiefe der Ekliptik; obliquity of the ecliptic; a nappâlya elhajlâsa]. Asfr.: Unghiul de înclinare al eclipticei fafă de planul ecuatorului bolfii cereşti. Azi este de 23°27'. Acest unghiu este în scădere cu câte 50" pe secol, până va atinge valoarea minimă de aproximativ 22°54\ dela care va începe să crească din nou. e. Eclisă [HaKjiaflKa, cTbiKOBan HaKJia/ţKa, iuiocKaa npHXBaTKa; eclisse, couvrejoint; Las-che; cover plate, butt strap; heveder], Tehn.: Piesă plată de lemn sau de metal, cu care se acopere parfial rostul dintre două piese în prelungire. Serveşte la înnădirea celor două piese, şi transmite, uneori, forfa de întindere. Eclisa se poate pune numai pe o parte sau pe ambele părfi ale pieselor. Fixarea se face cu cuie, cu buloane, cu nituri, sau prin sudură (dacă piesele solidarizate şi eclisele sunt metalice). Exemple: eclisa folosită în nituirea căldărilor, eclisa folosită în construcfiile metalice. Sin. Cu-vrăjoantă (barbarism). 7. Eclisă de arc. V. Jumelă. s. Eclisă de cuplare [ciţenHan HaKJia/ţKa; eclisse d'accouplement; Kupplungslasche; cou-pling bar; kapcsoloheveder]. C. f.: Piesă a aparatului de traefiune şi ciocnire a vehiculelor de cale ferată de pe liniile secundare, sau a vehiculelor de tramvaie, constituită dintr'o bară de secţiune dreptunghiulară, care are la cele două capete câte o cavitate cilindrică perpendiculară pe axa eclisei. Eclisa pătrunde în talerele a două tampoane, şi se prinde de acestea cu câte o pană cilindrică, numită cuiul tamponului. 9. Eclisă de lanf [HaKJiaflKa hjih miacTHHKâ IţeiIH, 3BeHbIHIK0; ‘ flasque de chaîne; Kettenlasche; chain link; lâncheveder]. Mş. rid.: Element de construcţie al lanfului articulat (lanf cu ecli-se, lanf Gali), construit dintr'o bucată de ofel balot, cu două găuri pentru bu- Lan} cu eclise. Ioanele de articula- a) ecl‘să de lanf; b) bulon; c) ron-fie (v. fig.). dea; d) ec,isă de capât* 10. Eclisă de şine [pejibC0B0e coeAHHeHHe, CTbiKOBan HaKJiaAKa; eclisse de rail; Lasche, Stoîjlasche; fish plate, fishing plate, splice bar, rail splice; sinheveder]. C. f.: Eclisă metalică, de obiceiu de ofel laminat, aşezată la rostul a două şine de cale ferată, pentru a asigura continuitatea liniei (v. fig.). Se foloseşte, de obiceiu. / ^ Eclise de şine. /) legătură cu eclise corniere tip 40; 2) legătură cu eclise plate tip 45; a) şină; b) placă; c) eclisă cornieră; d) eclisă plată; e) bulon de eclisă cu piuliţă şi rondele de siguranfă; /) tirfon, în perechi: o eclisă interioară şi una exterioară. Are găuri ovale sau rotunde pentru buloane, se fixează de inima şinelor cu buloane şi, prin strângere, se împănează între capul şi talpa şinelor. — După forma ei, eclisa poate fi: eclisă cornieră, eclisă cu ciupercă, în U, simplă, etc., iar după locul ei de aşezare, interioară sau exterioară. ii. Eclisă electrică de şine [ajieKTpHHecKoe pejlbCOBOe coeAHHeHHe; eclisse electrique de rail; elektrischer Schienenverbinder; electric rail Eclisă electrică de şine. e) conductă de cupru. bond; villamos sinheveder]: Legătură electrică între capetele a două şine de tramvaiu sau de 316 cale ferată electrică, nesudate (v. fig.)- Este formată dintr'o conductă de cupru, ale cărei capete sunt prinse pe cele două şine, fie prin sudare, fie printr'un sistem mecanic. Rolul ecliselor electrice este de a micşora intensitatea curenţilor vagabonzi. Sin. Conector electric de şine. î. Eclogit [sKJiorHT; eclogit; Eklogit; eclogite; eklogit]. Pefr..* Rocă metamorfică din familia şisturilor amfibolice, granuloasă, constituită din gra-nati şi piroxeni monoclinici, mai rar cu mică, amfiboli şi disten. E specifică pentru zonele profunde demetamorfism regional (cata-şi metazonă). 2. Ecluză [ceHH, TaM6yp (ra3oy6e5KHma); ecluse; Vorkammer; lock; elokamra]. Tehn. mii,: Sas la adăposturile de apărare pasivă şi la lucrările de fortificaţie. V. Sas. 8. Ecluză [IHJIK)3 (B03/ţyiIIHbIH) %JIH CJKa-Toro BOSflyxa; ecluse; Schleuse; chamber; zsilip]. Fund.: Cameră metalică, de obiceiu cilindrică, aşezată la capătul de sus al coşului (sasului) unui cheson închis, şi care serveşte la realizarea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte, în momentul intrării şi al ieşirii lucrătorilor, sau în momentul evacuării materialului. 4. Ecluză [IHJII03; ecluse; Schleuse; lock, slui-ce; zsilip]. Nav.: Lucrare executată pe traseul unei căi de comunicaţie pe apă, pentru a permite trecerea vaselor dintr'o porţiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porţiune cu nivelul mai jos, şi invers, tipul cel mai des folosit este 5. ~ cu sas [fflJiK)3 c KaMepOH; ecluse â sas; Kammerschleuse; lock; kamara-zsilip]: Ecluză formată dintr'un compartiment, numit sas, închis Ecluza cu sas. a) sas; b) radier; c) bajoaiere; d) capul superior; e) capul inferior; f) zid de cădere; g) camerele porţilor; h) busc; i) nişele porfii; k) şardonete; I) renuri pentru bafardou; m) perete de palplanşe; n) ziduri întoarse; o) guri de umplere şi de golire. la capete cu porţi, şi care poate fi umplut şi golit de apă prin orificii cu vane, aşa încât nivelul apei din sas să corespundă, alternativ, cu nivelurile biefurilor alăturate. Vasele intră sau ies din ecluză prin deschiderea porţii din spre bie-ful cu al cărui nivel a fost făcut să corespundă nivelul apei din sas. Părţile constitutive ale uner ecluza cu sas (v. fig.) sunt: sasul; radierul, care constitue fundul ecluzei; bajoaierele, cari suni pereţii laterali; capul superior şi capul inferior; zidul .de cădere; camerele porţilor, în interiorul cărora se deschid porţile; poarta inferioară şi cea superioară; buscul, care este un prag în radierul camerei porfii, şi pe care se sprijine latura inferioară a porţii, când aceasta din urmă este închisă; şinele porjii, cari adăpostesc cana-tele porţii, când aceasta este deschisă; şardone-tele, adică marginile din ava! ale nişelor porţilor, pe cari se sprijine laturile din spre bajoaiere ale porţilor; renurile pentru batardou, cari sunt şanţuri în bajoaiere, în aval şi în amonte-de fiecare poartă, şi servesc la montarea de batardouri, pentru a izola interiorul ecluzei de apa din biefuri, în vederea executării de reparaţii; zidurile întoarse; canalele de umplere şi de golire; gurile de umplere şi de golire, car* fac legătura între sas şi canalele de umplere şi de golire. Din punctul de vedere al construcţiei sau al funcţiunii îndeplinite, deosebim: q. Ecluză cu poartă intermediară [iiijik)3 e npOMeHcyTO^HbiMH BOpOTaMH; ecluse â porte; Schleuse mit Zwischentor; gate-lock; zsilip kozbeeso kapuval, zsilip kozbeepitett kapuval]: Ecluză al cărei sas este împărţit, printr'o ppartă transversală, în două părţi, în general neegale. Ecluza poate funcţiona în întregime pentru a deservi un convoiu de vase, sau numai cu una din părţi, pentru vase izolate, realizând, în acest caz, economie de apă şi reducerea duratei* ecluzării. 7. ~ de gardă [3aiiţHTHbiH, npe/ţoxpaHH- TejibHblH IHJIK)3; ecluse de garde, ecluse de fermeture; Schutzschleuse, Sperrschleuse; protec-ting lock; vedozsilip, zârozsilip]; Ecluză asemănătoare unui corp de ecluză cu sas, şi care izolează temporar un canal cu un nivel de apă ma? înalt, de râul cu care canalul este în legătură. 8. ~ de mare adâncime. V. Ecluză-puţ. 9. ~ maritimă [MopcKoâ injlK)3; ecluse ma- ritime; Meerschleuse, Seeschleuse; harbour lockf sea lock; tengeri zsilip]: Ecluză amplasată în. porturi sau pe canale maritime. Ecluze pentru convoiu. a) ecluză pentru un singur convoiu; b) ecluză penfru două convoaie. io. ~ pentru convoiu [uijik)3 AJra Bepetmiţbi cy^OB; ecluse pour trains de bateaux; Schleppzug- 317 schleuse; lock for irain of şhips; vontaio zsilip]: Ecluză cu sasul de lungime mare, pentru a putea ecluza deodată unul sau mai multe convoaie de vase. î. EcIuiă-puJ[nijiK)3niaxTH0r0THna; ecluseâ -fix)' şi ale cărei rădăcini ri apar în expresiunea integralei ecuafiei diferenfiale omogene (adică fără membrul al doilea) sub forma n i=1 ’Ci fiind n constante arbitrare. Când ecuaţia caracteristică are o rădăcină tj multiplă de ordinul k, integrala ecuafiei diferenfiale omogene este n y — efi (C± + C2x 4-.4- ck x^ * 4- ^ C^ • e * . Dacă ecuafia caracteristică are două rădăcini complexe conjugate, rll2 = ji±Xi, integrala ecuafiei diferenfiale omogene este n y = e^x (Q cos Xx 4* c2 sin Xx) 4- Ci e 1 . fc=3 i. Ecuaţie cu derivate parfiale [ypaBHeHHe c nacTHbiMH np0H3B0AHbiMH; equation aux derivees partielles; partielle Differenzialgleichung; parţial derivatives equation; reszleges differenciâl egyenlet]. An. mat.: Ecuajie în care intră o func-jiune necunoscută u de variabilele independente xlt . . xn, şi derivatele parfiale ale lui u în raport cu variabilele independente până la un anumit ordin p ^ 1, numit ordinul ecuafiei cu derivate parfiale: ,...) = 0 (i, ; = 1, ..., n). Dacă funcfiunea necunoscută j parfiale intervin linear, iar şi derivatele ei coeficienţii sunt funcfiuni numai de variabilele independente xu...,xnt ecuafia respectivă se numeşte ecuafie cu derivate parfiale lineară; dacă proprietatea de mai sus subsistă penfru derivatele parfiale de ordinul cel mai înalt, însă coeficienfii sunt funcţiuni şi de funcfiunea necunoscută' şi de derivatele ei parfiale până la un ordin mai mic cu o unitate decât ordinul ecuajiei, aceasta se numeşte ecuafie cu derivate parfiale cuasilineară; dacă funcţiunea necunoscută şi derivatele ei parfiale nu infervin linear, ecuafia e cu derivate parfiale nelineară. O ecuafie cu derivate parfiale lineară se nu meşte omogenă, dacă nu confine termen liber de funcfiunea necunoscută şi de derivatele ei parţiale; altfel, ecuafia lineară se numeşte neomogenă. — Ecuafiile cu derivate parfiale mai bine studiate, fiindcă se întâlnesc frecvent în ■aplicaţii, sunt cele de ordinul întâiu şi al doilea. 2. ~ cu derivate parfiale lineară de ordinul al doilea [ypaBHeHHe c nacTHbiMH JiHHeft-HblMH np0H3B0AHbIMH BT0p0r0 nOpHflKa; equation aux derivees partielles lineaires du se-cond ordre; lineare partielle Differenzialgleichung der zweiten Ordnung; linear parţial derivatives equation of the second order; mâsodrendu reszleges lineâris differenciâl egyenlet]: Ecuafie de forma (i'1.......n)' i, j Ay, Bit C şi D fiind funcfiuni de #lf . clasifică în trei tipuri, racteristice în vii Se dgpă natura formei ca- A = S Ati vi vi i ~ 1' • ■ •' ”)• Se spune anume că ecuafia cu derivate parfiale este de tip eliptic, hiperbolic sau parabolic, după cum forma caracteristică A este o formă pătratică definită, indefinită sau semidefinită. La tipul hiperbolic se consideră, în mod special, cazul foarte frecvent în aplicafiile fizice, al formei caracteristice cu indicele de inerfie 1, când ecuafia dată se numeşte de tip hiperbolic astfel de normal. Altfel, o astfel de ecuafie cu derivate parfiale se numeşte de tip hiperbolic anormal. Monge-Ampere [ypaBHeHHe Mohhc-AMnepa; equation M. A.; M.-A. Gleichung; M. A. equation; M. A.-fele egyenlet]: Ecuafie cu derivate parfiale de ordinul al doilea, care are forma: Ar 4* 2 Bs 4~ Ct 4* D 4- E{rt — $2) = 0, unde coeficienfii A, B, C, D, E sunt funcfiuni de variabilele independente x şi y, de funcfiunea necunoscută z şi de derivatele ei parfiale prime p şi q, iar r, s, t sunt derivatele parfiale de ordinul al doilea ale funcfiunii z în raport cu x şi y. Tipuri speciale de ecuafii cu derivate parfiale, importante în Fizică şi în Tehnică: 4. Ecuafie canonică Hamilton [KaHOHHTîeCKoe ypaBHeHHe raMHJibTOHa; equation canonique de H.; H. kanonische Differenzialgleichung; H. 's canonical equation; H.-fele kanonikus differenciâl egyenlet]: Dacă în ecuafiile Euler-Lagrange ale Mecanicei se înlocuesc variabilele xi prin coordonate generalizate qit se introduc impulsurile generalizate e)F Pi: c)ki = o 0* $Xj In care H este funcţiunea lui Hamiiton (v. Ecuaţiile canonice ale lui Hamiiton), iar S e funcţiunea de acţiune. Ea joacă un rol fundamental în Calculul variafiunilor. In ipoteza că pentru funcţiunea H a lui Hamiiton este îndeplinită condiţiunea lui Legendre în sens restrâns, fiecărei integrale a ecuaţiei lui Hamilton-Jacobi îi corespunde o familie de extremale date de ecuaţiile . _ c)H (t, xj, p) _ e)Ş _ dpi ' * dx{ Se obţin astfel toate extremaleie regulate (v. Element linear variaţional). Când L este pozitiv-omogenă de gradul întâiu, ecuaţia se reduce la forma = 0. 2. ~ Lagrange. V. Lagrange, ecuaţiile Iui 3. Ecuafie cu diferenţe finite [ypaBHeHHe c KOHeHHbIMH pa3HOCTHMH; equation aux dif-ferences finies; Differenzgleichung; finite diffe-rences equation; veges differenciâlegyenlet]: Ecu- aţie între o funcfiune necunoscută / şi diferenţele ei finite până la un ordin dat. 4. Ecuafie de recurenţă [ypaBHeHHe B03BpaTa (nOBTopeHHH); equation de recurrence; re-kurrenfe Gleichung; equation of recurrence; rekurens egyenlet]: Ecuaţie care exprimă termenul an, de rang n, al unui şir a±, a2 ... an, cu ajutorul termenilor precedenţi (de rang mai mic): alt a2, ..., s. Ecuafie diferenţială [zţHcîîepeHiţHaJibHoe ypaBHeHHe; equation differentielle; Ditferential-gleichung; differential equation; differenciâlegyenlet], An, mat,: Ecuaţie în care intervin variabila x, o funcţiune necunoscută y(x) şi derivatele sale până la un anumit ordin n ^ 1, de forma F(x,y,y.....yM) = 0. Cele mai simple ecuaţii diferenţiale sunt cele de primul ordin, în cari intră următoarele tipuri clasice: e. ~ diferenţială adjunctă [a/ţîKiOHKTHoe ^H-4)epemţHaJibHOe ypaBHeHHe; equation differentielle adjointe; adjungierte Differentialglei-chung; ad}oint differential equation; kapcsolt differenciâl egyenlet]. An. mat.: Ecuaţia diferenţială adjunctă a unei ecuaţii diferenţiale lineare şi omogene F(y)=a»y(n)+*i)y+a„y=o, introdusă de Lagrange; e de forma „«d’W),, 4,w_,d”~W) , . G(z)-(-1) ———J-(— 1) --—Ţ— ±------J +a z—0, dxn dx" on n unde z este funcţiunea necunoscută. Se demonstrează că există reciprocitate între ecuaţiile F(z) = 0 şi G(z) = 0, că adică, dacă G(z) = 0 este ecuaţia adjunctă a lui F(z) = 0, urmează că ecuafia F(z)~ 0 este ecuaţia adjunctă a lui G(z) — 0. De asemenea, se arată că, dacă se cunoaşte integrala generală a ecuafiei F(z) = 0, se poate determina şi integrala generală] a ecuafiei G(z) = 0, fără nicio cuadratură. 7. ~ diferenfială fcu variabile separate [[ah-(fjepemţHajibHoe ypaBHeHHe c OTAejibHbiMH nepeMeHHblMH Be JiHHHHaMH; equation differentielle aux variables separees; Differentialglei-chung mit getrennten Verănderlichen; differential equation with separate variables; elkulonitett vâltozos differenciâl egyenlet]: Ecuafie de forma />(jc)'dx]+ Q'(y) dyj= 0,j în clasa cărora intră ecuaţia lui Euler -i+s-i=o, VX(x) VY(y) în care X, Y sunt polinoame de gradul al treilea sau al patrulea cu aceiaşi coeficienţi, şi care a constituit punctul de plecare în teoria funcţiunilor eliptice. 8. ~ diferenţială omogenă [oAHopoftHoe (roMoreHHoe) #H(|)epeHi];HajibHoe ypaBHeHHe; equation differentielle homogene; homogene 322 Differentialgleichung; homogeneous differential equation; homogen differenciâl egyenlet]: Ecuaţie de forma v /=/§. ale cărei curbe integrale sunt omotetice, având originea drept centru de omotetie; 1. Ecuafie diferenfială lineară de ordinul I [jiHHeftHoe AH^epeHiţHajibHoe ypaBHeHHe nepBoro nopHAKa; equation differentielle line-aire du premier ordre; lineare Differentialgleichung der ersten Ordnung; linear differential equation of the first order; elscrendu lineâris differenciâl egyenlet]: Ecuafie de forma; y' +. P(x)y +>Q (x) = 0, a cărei integrală generală" este o funcţiune lineară de o constantă arbitrară: y=e-\Fdxl\-Qe\Pdx dx + c~\-,j 2. ~ diferenfială Bernoulli [AHcJîepeHiţHajib-Hoe ypaBHeHHe BepHyjuiH; equation diffâren-tielle de B.; B. Differentialgleichung; B.'s differential equation; B.-fele differenciâl egyenlet]: Ecuafie de forma y+[/>(*) y +(?(*)/• = ;). Pentru obţinerea integralei acestei ecuafii, se, face schimbarea de variabilă y^~n=z, care conduce la o ecuafie lineară în z; 3. ~ diferenfială Jacobi [AHcjDepemţHajibHoe ypaBHeHHe Hko6h; equation differentielle de J.; J. Differentialgleichung; J.'s differential equation; J.-fele differenciâl egyenlet]: Ecuafie de forma (a + a'x+aHy)(xdy—ydx) — (b + b'x 4- b°y)dy+(c -f c'x + c"y)dx= 0, unde a, a', , c" sunt constante numerice, şi care are drept curbe integrale curbele TF (Felix Klein şi Sophus Lie); 4. diferenfială Riccati [AHcjpepeHiţHajibHoe ypaBHeHHe PHKKaTH; equation differentielle de R.; R. Di’fferenfiaigieichung; R.'s differenfial equation; R,-feledifferenciâleg/enlet]: Ecuaţie deforma y = P(x) y2 + Q(x) y + R(x), a cărei integrală generală este o funcfiune omo-grafică de o constantă arbitrară; 5. ~ diferenfială Lagrange [AH^epeHiţHaJib-Hoe ypaBHeHHe JIarpamKa; equation differen-tielle de L.; L. sche Differentialgleichung; L.'s differential equation; L.-fele differenciâl egyenlet]: Ecuafie de forma y=x?(y')-h(/), care admite totdeauna, pe lângă integrala generală, o integrală singulară. integrala generală este y=cx + f(c), unde c este o constantă. Ea reprezintă o familie de drepte. Integrala singulară reprezintă înfăşură-foarea acestei familii de drepte. Dintre ecuaţiile de un ordin mai mare decât | primul, cea mai importantă şi mai complet studiată este 7. ~ diferenfială lineară de ordin superior [o;H(|)epeHi],HajibHoe jiHHeHHoe ypaBHeHHe BblcnieronopflftKa; equation differentielle lineaire d'ordre superieur; lineare Differentialgleichung hoherer Ordnung; linear differential equation of high order; felsobbrendu lineâris differenciâl egyenlet], în care funcfiunea şi derivatele sale intervin linear, adică ecuafia respectivă este de forma yn+*i{x)y[n~'] + • • •+*(„-1 aJx)y+a(n+1) (x)=o. Dacă an+ţ (x) = 0,f ecuafia 'diferenţială lineară se numeşte şi omogenă, ier dacă a^n+^(x)=l= 0, ea se numeşte neomogenă. Dacă o ecuafie diferenfială nu este lineară, ea se numeşte nelineară. Dacă coeficienfii unei ecuafii diferenfiale lineare sunt constanţi (sau periodici), ecuafia respectivă se numeşte cu coeficienţi constanţi (sau periodici). In categoria ecuaţiilor diferenfiale lineare şi omogene, o clasă foarte importantă este formată de 8. ~ diferenfială Fuchs [AH(|)epeHiilHajibHoe ypaBHPHHe Oyxca; equation differentielle de F.; F. Differentialgleichung; F.'s differential equation; F.-fele differenciâl egyenlet], care are forma: {x-a)nyW + (x-a)4)eKT nOJiHOAa; effet de scintillation d'une polyode; Funkelrauschen einer Mehrpolrohre; flicker effect of a polyode; tobb polusu cso szikrazoreje]. Radio: Sgomot de fond produs în poliodele cari lucrează ca amplificatoare,’ şi datorit prezenţei impurităţilor în filamentele lor. 8. Efect de seră [TenjiHHHbiH scj^eHT ; effet de serre; Glasshauswirkung; hoi-house effect; meleghazi hatăs]. V. sub Bilanţul termic al Pământului. *. Efect Edison [scjD^eKT SflHCOHa; effet E.; •E. Effekt; E. effect; E. hatăs]. Radio: Trecerea unui curent electric între filamentul incandescent aî unei lămpi electrice şi o placă metalică aşezată în inferiorul lămpii, conectată prin exterior cu filamentul şi pusă la tensiune pozitivă faţă de el. Curentul e constituit de electronii de emisiune termionică ai filamentului, şi lampa constitue, în acest montaj, un tub electronic cu doi electrozi (diodă) cu încălzire directă. io. Efect electromer [3JieKTpoMepHbiH 3$-(J)eKT; effet electromere; Elektromereffekt; elec-tromeric effect; elektromer hatăs]. Chim.: Deplasarea, dela un atom la altul, a electronilor „periferici", în cazul moleculelor cu duble sau triple legături. O pereche de electroni, cari aparţin dublei legături se poate deplasa astfel, încât să aparţină în întregime unuia dintre atomii dublu legaţi. Exemplu: >C;:6: Unul din atomi câştigă, în acest caz, un octet complet pe „orbita" exterioară, iar celălalt rămâne cu şase electroni (sextet) pe „orbita" lui exterioară. Ca urmare, ambii atomi apar încărcaţi electric, adică ionizaţi, fapt care explică, de exemplu, combinarea aldehidelor şi a cetonelor cu acidul cianhidric, conform ecuaţiei: )C:6: + H + :C = N:- X-O-H C=N : ii. Efect Ettingshausen[3(|)(|)eKT 3TTHHrcray3e-Ha; effet E.; E. Effekt; E. effect; E.-fele hatăs]. El.: Apariţia unei tensiuni electrice între două puncte situate, pe o linie transversală faţă de curentul de căldură dintr'un conductor care e supus unui câmp magnetic ce are o componentă transversală faţă de curentul de căldură şi faţă de dreapta care uneşte cele două puncte. cald 44' AA' k /t k *1 0 >4 J CC rece Efectul Nernst. 8) inducfia magnetică; I) cu- C'C Efectul Ettingshausen. W) curentul de căldură; B) in- rentul electric; AB) şi A'B’) ducfia magnetică; AB) şi A’B') liniile echipofenfiale din liniile echipotenfiale din câmpul electric înainte şi după câmpul elecfric înainte şi după stabilirea câmpului magnetic, stabilirea câmpului’ magnetic. 12. ~ Ettingshausen-Nernsf [3(|)(J)eKT 3TTHHrc-ray3eH-HepHCTa; effet E.-N.; E.-N. Effekt; E. N. effect; E.-N.-fele hatăs]. El.: Aparijia unui câmp electric de sens contrar curentului de căldură dintr'un conductor care e plasat într'un câmp magnetic ce are o componentă longitudinală faţă de curentul de căldură. 18. Efect Faraday. V. Faraday, efect i4. Efect fotoelectric [(JîOTOSJieKTpHHecKHH 3(J)(|)eKT, 4)0T03(})4)eKT; effet photoelectrique; lichtelektrische Wirkung; photo-electric effect; fdtoelektrikws hatăs], Fiz.: Emisiunea de electroni dintr'un corp, în urma absorpjiei unei ra- 328 diafii electromagnetice incidente. Dacă v este frecvenţa radiaţiei electromagnetice, m masa electronului, h constanta lui Planck şi v vitesa electronilor emişi, se poate scrie mv2 , “ ~ hv a fiind un termen care corespunde energiei de extracfiune a electronilor din metalul pe care cade radiaţia electromagnetică. Se poate pune a — hv0 şi deci mv2 j , * — =^(v-v o), v0 fiind frecvenţa minimă care poate produce emisiunea de fotoeleclroni şi care corespunde pragului fotoelectric (v. Fotoelectric, prag ~). Energia cinetică a fotoelectronilor creşte deci cu frecvenţa radiaţiei electromagnetice incidente. Intensitatea curentului electric emis este proporţională cu intensitatea radiaţiei electromagnetice incidente, ceea ce a condus la teoria fotonică a radiaţiei electromagnetice, conform căreia fiecare electron este emis prin impactul unui foton asupra substanţei fotoemisive. 1. Efect giroscopic. V. sub Giroscop. 2. Efect giroscopic al elicei [rHpocKonHHec-KHH 3(|)(J)eKT nponejuiepa; effet gyroscopique de l'helice; gyroskopische Wirkung der Luft-schraube; gyroscopic effect of the airscrew, gyro-scopic effect of the propeller; a legcsavar giro-szkopikus hatâsa]^ Av.: Efectul elicei asupra avionului în timpul angajerii acestuia într'o curbă. El tinde să împiedece abaterea avionului dela sbo-rul în linie dreaptă. Efectul se manifestă ca o oscilaţie a avionului, cu o frecvenţă care depinde de numărul palelor elicei. Efectul e cu atât mai mare, cu cât vitesa avionului e mai mare. s. Efect Gough-Joule [3(|)(|)eKT .; effet G.-J.; G.-J.s Effekt; G.-J. effect; G.-J.-fele hatâs]: Ind. cc..* Fenomenul de încălzire a cauciucului supus unei alungiri adiabatice prin întindere mecanică (prin opoziţie cu fenomenul de răcire a corpurilor, de ex. a metalelor, cari au elasticitate de tipul obişnuit, nu de tipul cauciucului, şi cari se răcesc când sunt alungite adiabatic prin întindere mecanică). 4. Efect Hali [scJîeKT Tajuia; effet H.; H. Effekt; H. effect; H.-fele hatâs]. E/m.: Deformaţia liniilor de curent electric într'un conductor supus unui câmp magnetic cu o componentă transversală fafă de curent, care se produce în sens transversal fafă de curent şi câmp, dacă nu o împiedecă limitarea laterală a conductorului — şi aparifia unui câmp electric transversal faţă de curent şi câmpul magnetic, când corpul e limitat transversal. Dacă o placă metalică subţire, de exemplu, e străbătută de un curent / şi e aşezată într'un câmp de inducţie magnetică B perpendicular pe planul său, se stabileşte între cele două margini ale ei, în direcţie perpendiculară pe curentul I şi pe câmpul B, tensiunea electromotoare^ = C IB\d, în care d este grosimea plăcii, iar C o constantă (constanta lui Hali), care de- pinde în semn şi mărime de natura substanţei din care este făcută placa. Faptul că semnul constantei lui Hali poate fi atât pozitiv, cât şi negativ prezintă dificultăţi de interpretare în cadrul Fizicei clasice. 5. Efect inductiv [HHflyKTHBHblH effet inductif; Induktionseffekt; inductive effect; induktiv hatâs] .Chim.: Efectul mării pe' care4 produc anumiţi substituenţi, în molecula organică,, asupra gradului de ionizare al grupării carboni-lice a acizilor organici. El se produce prin faptul că perechea de electroni participanţi la covalenţa nu poate fi uniform repartizată decât în cazul atomilor identici, şi prin faptul că, în cazul atomilor diferiţi, electronii participanţi la cova- lenfă sunt deplasaţi mai mult către unul din atomi. Constantele de ionizare ale acidului acetic şi ale derivafilor săi cloruraţi diferă unele de altele din cauza efectului inductiv. Ele sunt: pentru CH3 — COOH 138-10-51 „ CI CH2 — COOH 155-10-5 I . 9-0 l( CI2CH--------COOH 4140 • 10-s [ ,a " . „ CI3C---------COOH 121000* 10-5 J Astfel, acidul tricloracetic are o constantă de ionizare cu mult mai mare decât a acidului acetic, deoarece, cum arată schema: CI O f îl C l <— C <— C O H, I Ci prin introducerea celor trei atomi de clor ît> moleculă, atomul de clor atrage puternic electronii participanţi la legătura covalentă dintre el şi atomul de carbon, producând o deplasare a celorlalţi electroni, cari unesc ceilalţi atomi din moleculă. Astfel, electronii prin cari est©' legat atomul de hidrogen al carboxilului sunf atraşi şi ei către oxigen, mult mai puternic decât" în cazul acidului neclorurat, şi acestea are ca urmare o uşurinţă de ionizare în cazul acidului triclorurat, adică o labilizare a legăturii sale-Efectul inductiv se manifestă şi în moleculele aromatice, fiind determinat tot de către atomii atrăgători de electroni, cum sunt, de exemplu,, halogenii, şi determină o ionizare a anumitor atomi din inelul benzenic. * c. Efect Joule faîKoyjieBO TenJio; effet J.;. J. s Effekt, elektrische Stromwârme; J. effect ^ J.-fele hatâs, villamos ârammeleg]. F/z.: Desvol-tarea de căldură care însoţeşte trecerea unui curent electric printr'un conductor. V. şi sub, Joule, legea" lui 7. Efect Kelvin. V. Efect pelicular. 8. Efect Kerr. V. Kerr, efect 0. Efect Kerr magnetic. V. Kerr, efed ^ magnetic. 10. Efect Maggi-Righi-Leduc [3(|)(|)eKT Ma-rH-PHrH-JIeAK)K; effet M.-R.-L.; M.-R.-L. s Effekt; M.-R.-L. effect; M.-R.-L-fele, hatâs]. E/m.: Micşorarea conductibilităţii termice a unui metal, la introducerea lui într'un câmp magnetic. I 329* î. Efect Magnus [sc^enT MarHyca; pheno-mene de M.; M.Effekt; M.effect; M.-fele hatăs]. Mec.: Fenomenul de exercitare a unei forje asupra unui cilindru de revoluţie, prin faptul că e introdus transversal într'un curent de fluid cu frecare şi rotit în jurul axei sale; această forţă e perpendiculară pe axă şi pe direcţia curentului. Efectul, observat pentru prima oară la proiectilele de artilerie trase din guri de foc ghintuite, a fost cercetat experimental de G. Magnus. El se produce în urma mişcării de circulaţie în care cilindrul antrenează, prin frecare, fluidul din jur (v. fig.); astfel vitesa rezultantă a fluidului e mai mare în partea cilindrului în care vifesa lui periferică are sensul vitesei curentului de fluid cilindru rotitor. {V1'>V2), ceea ce dă asupra cilindrului o forţă transversală dirijată spre acea parte a lui (adică presiunile satisfac relaţia p2>p±)• Efectul a condus la exprimarea portanfei prin circulaţie, prin vitesa curentului şi prin densitatea fluidului. V. Kutta-Joukowski, teorema 2. Effect mesomer [Me30MepHbiH 3(|)(|)eKT; effet mesomere; Mesomereffekt; mesomeric effect; mezomerikus hatăs]. Chim.: Modificarea suplementară a rezonanţei din inelul benzenic, prin efect inductiv produs de o substituţie, când inelul benzenic conţine, în prealabil, un substi-tuent respingător de electroni, ca, de exemplu, o grupare metil, etil, propil, etc. Efectul mesomer, care se notează cu +Msau cu —M, după cum substituentul care-l provoacă e electropozitiv, respectiv electronegativ, se poate produce numai în legăturile dublu conjugate ale inelului benzenic. Ca urmare a acestui efect, substituenţii respingători de electroni produc o creştere a densităţii electronice în poziţiile o, o, p. Nitrarea metilbenzenului este explicată prin efectul mesomer, conform schemei: CH, CH * ’ CH, \/ s. Efect Nernst [3(|)<î)eKT HepHCTa; effet N.; N.Effekt; N. effect; N.-fele hatâs]: Apariţia unui gradient de temperatură de-a-lungul liniilor de curent elecfric dintr'un conductor plasat într'un câmp magnetic care are o componentă longitudinală faţă de curentul electric din el. 4. Efect Nernst - Ettingshausen [3(|)(|)eKT HepHCT-3TTHHrcray3eHa; effet N.-E.; N.-E. s Effekt; N.-E. effect; N.-E.-fele hatâs]: Aparijia unei diferenţe de temperatură între două puncte ale unui curent de căldură, cari se găsesc pe o linie transversală faţă de curent şi erau iniţial la aceeaşi temperatură, când se stabileşte un câmp magnetic transversal fafă de curentul de căldură şi faţă de dreapta care uneşte cele două puncte. 5. Efect Paschen - Back. V. Paschen - Back, efect 6. Efect pelicular [iiOBepxHOCTHbiH (CKHH-3(|)(})eKT); effet pelliculaire; Hautwirkung; skin effet; borhatâs, skin hatâs], E/f.: Repartiţia neuniformă a densităţii curenţilor electrici variabili din conductoare, datorită inducţiei electromagnetice a câmpului magnetic din interiorul conductoarelor. Termenul se foloseşte mai ales când densitatea de curent se concentrează într'o peliculă relativ subţire, la suprafaţa exterioară a conductorului, sau într'o parle a acestei suprafeţe. Sin. Efect Kelvin, Efect skin. 7. Efect pelicular [n0BepxH0CTHbiH 3(|)(i)eKT^ effet pelliculaire; Filmeffekt; skin effect; film hatâs]. Mine: Fenomen care consistă în rămânerea, în stratele exploatate, a unei pelicule de ţiţeiu care acopere toate elementele constituente ale rocei rezervor. 8. Efect Peltier. V. Peltier, efect 9. Efect pinch [nHHq-s^eKT, e^eRT CJKaTHH; effet de pincement; Pincheffekt; pincb effect; csipo hatâs]. V. Reostricţiune. 10. Efect Raman. V. Raman, efect 11. Efect Ramsauer. V. Ramsauer, efect 12. Efect Richardson [3ţ|)c|>eKT PH^apACOHa; effet de R.; R.s Effekt; R.effect; R.-fele hatâs]. EL: Emisiunea de electroni din conductoarele încălzite, a căror conductivitate nu e de natura electrolitică, dacă sunt ţinute la tensiune electrică faţă de un electrod (anod) din apropiere. Densitatea maximă (de saturaţie) Gs a curentului constituit de electronii emişi prin efect Richardson este G=AT2e kT unde A este o constantă, w este energia de emisiune, adică energia minimă necesară pentru ca un electron să iasă din metal, k este constanta lui Boltzmann şi T temperatura absolută a conductorului emiţător. Valoarea teoretică a constantei A este ma e A=4*-hrk2- me şi e fiind masa şi valoarea absolută a sar- 330 cinii electrice a electronului, iar h [cuanta elementară de acţiune, ceea ce dă A— 120 A/cm2 grad2. 1. Efect Righi-Leduc [s^eKT PHrti-JIeAiOK; effet R.-L; R.-L.s Effekt; R.-L. effect; R.-L.-fele hatâs]. Elm.: Apariţia unei diferente de temperatură între două puncte transversale pe curentul electric care trece printr'un conductor supus unui câmp magnetic care are o componentă transversală fată de curent şi fată de dreapta care uneşte cele două puncte. 2. Efect Seebeck. V. Efect termoelectric. s. Efect skin. V. Efect pelicular. 4. Efect termic a! unei poliode [myM, Bbi3bi-BaeMblH TenJIOBbIM HJIH TepMHHeCKHM B03-<5y}KfteHHeM; effet thermique d'une polyode; Wărmerauschen einer Mehrpolrohre; thermal agi-tation noise of a polyode; tobb polusu cso melegzoreje]. Radio: Sgomot de fond produs în poliodele cari lucrează ca amplificatoare, şi datorit mişcării browniene a electronilor în circuitele de intrare ale poliodelor. 5. Efect termoelectric [TepMOSJifeKTpHHecKHH 3(|)4>eKT; effet thermoelectrique; thermoelek-trische Wirkung; thermo-electric effect; thermo-elekirikus hatăs]. Fiz.: Producerea de tensiune electromotoare (imprimată) datorită diferenţei de temperatură dintre cele două joncţiuni ale capetelor a două conductoare de prima categorie, cari fac parte dintr'un acelaşi circuit electric. Sin. Efect Seebeck. e. Efect termomagnetic [TepMOMarHHTHbiH 9(J)(|)eKT; effet thermomagnetique; thermomag-netischer Effekt; thermomagnetical effect; termo-mâgneses hatâs]. Elm.: Fiecare din fenomenele electrice cari se produc prin efectul câmpului magnetic asupra curentului de căldură, şi fiecare din fenomenele termice cari se produc prin efectul câmpului magnetic asupra curentului electric. — Un efect termomagnetic poate fi: 7. ~ ~ longitudinal [npoflOJibHbiH effet longitudinal; Longitudinaieffekt; longitudinal effect; hosszirânyu hatâs], care e produs când câmpul magnetic are o componentă longitudinală fafă de curentul de căldură, respectiv elec-fric (efect Ettingshausen-Nernst şi efect Nernst), sau 8. ~ ~ transversal [nonepeHHbift 3(J)<})eKT; effet transversal; Transversaleffekt; transversal effect; keresztirânyu hatâs], care e produs când câmpul magnetic are o componentă transversală pe curentul de căldură, respectiv electric (efect Righi-Leduc şi efect Ettingshausen). 6. Efect Thomson [3(j?(|)eKT T0MC0Ha; effet T.; T.s Effekt; T.effect; T.-fele hatâs]. E/m,: Producerea de tensiune electromotoare a unui câmp electric imprimat, datorită trecerii curentului electric prin părţile de temperatură neuniformă ale unui conductor omogen. io. Efect Thomson galvanomagnetic [rajib-BaHOMarHHTHbiH 9$(|)eKT ToMcoHa; effet T. galvanomagnetique; galvanomagneiischer T.s Effekt; T.galvanomagnetic effect; T.-fele galvâno- mâgneses hatâs]. Elm.: Micşorarea conductivităţii unui metal (adică a conductibilităţii lui electrice) la introducerea lui într'un câmp magnetic. 11. Efect Thomson-Joule [3(|)c|)eKT Tomcoh-ffmoyJlB; effet T.-J.; T.-J.s Wirkung; T.-J.effect; T.-J.-fele hatâs]. Fiz.: Scăderea temperaturii gazelor la destindere, după ce au parcurs o secţiune strangulată. Poate fi folosit pentru producerea temperaturilor joase.j 12. Efect util. Sin. Randament (v). îs. Efect Volta [flBJieHHe BoJibTbi; effet V.; V.s Effekt; V. effect; V.-fele hatâs]. Elm.: Producerea de tensiune electromotoare a unui câmp electric imprimat care se stabileşte la contactul unor corpuri diferite şi de aceeaşi temperatură. 14. Efect Zeeman. V. Zeeman, efect 15. Efect [3(j3(|)eKTbi; effets; Wirkungen; ef-fects; szin, feny es ârnyek hatâs]: In teoria „redării": Impresia deosebită produsă de variaţiile şi de accentele de coloare, de variaţiile de lumină şi umbră, de sunete şi de forme. Efectele se folosesc în artă şi în industrie.’ In industria textilă, de exemplu, se folosesc efecte de colori şi de forme, pentru a da ţesăturilor un aspect mai variat şi mai plăcut. Se folosesc, în acest scop, efecte de desen, de material, de torsiune, de fire cu efecte, de spafă sau de apretură. îs. Efect excesiv [Hpe3MepHbiH 3<|)(i)eKT; effet excessif; verzerrtes Bild; excessive effect; torz-kep, torzhatâs]: Efect care se obţine într'un tablou perspectiv când se aplică construcţiile perspectivei lineare fără a ţinea seamă de limitele ei de valabilitate, adică în afara câmpului de coincidenţă între proiecţia conică şi viziune. 1?. Efectele fiziologice ale curentului electric [4)H3H0Ji0rHHecKHe stJcjpeKTbi ejieKTpnnec-Koro TOKa; effets physiologiques du courant electrique; physiologische Wirkungen des elek-trischen Stromes; physiological effects of electric current; villamos aram fiziologikai hatâsai]: Con-a’ucţia curentului electric prin organ smul animal fiind de natură electrolitică, şi organismul conţinând membrane serr.ipermeabile pentru ionii electroliţilor, la trecerea curentului electric se produce, pe una din feţele unei astfel de membrane, o mărire a concentrajiei ionilor pentru cari nu este permeabilă; aceasta provoacă o excitaţie, care da de ex. sensaţia caracteristică atingerii conductelor sub tensiune, etc., şi anume când excesul de concentraţie trece de o anumită valoare, care constitue pragul inferior de sensibilitate. Când diferenţele de concentraţie (adică şi curentul electric într'un singur sens) durează, ele se egalizează în parte prin difuziune, iar organismul îşi ridică pragul inferior de sensibilitate. Intensitatea sensaţiei creşte cu excesul de concentraţie, care e proporţional cu densitatea locală de curent, şi scade când creşte frecvenţa (fiindcă, la densitate de curent dată, pe măsură ce creşte frecvenja, sensul curentului se inversează la exces din ce în ce mai mic al concentraţiei). Astfel, la 331 densitate de curent dată, intensitatea sensatiei e maximă între frecvenţele de 35 şi 60 per/s, şi tinc'e spre zero când frecventa atinge valori de zeci sau de sute de mii de perioade pe secundă. Dacă, în intervalul de frecvente în care organismul e sensibil, densitaiea locală de curent trece de o anumită valoare, se prcduce inhibiţia centrilor nervoşi cari comandă respiraţia, şi animalul moare prin asfixie (dacă nu i se face respiraţie artificială). La anumite valcri ale densităţii de curent, se poate produce o suprimare a sistclei şi a extrasistolei regulate a inimii (fibrilajie), conira căreia au efect numai injecţiile intracardiace de tonice cardiace (oleu camforat, adrenalină, etc.). In intervalul de frecvenţe de 35*60 per/s, pot ti mortali peniru om curenţi de 0,05■■■0,1 A. 1. Efectiv [HâJIHHHblH COCTaB, HHCJieHHblH COCTaB; effectif; Arbeiterzahl; number of work-men; munkâsletszâm]: Numărul de persoane cari se găsesc într'un anumit raport cu o întreprindere sau cu o instituţie din care fac parte. — Se deosebesc următoarele efective de lucrători ai unei întreprinderi: Efectiv total: totalitatea muncitorilor întreprinderii; efectiv dintr'un schimb: totalitatea muncitorilor cari se găsesc la lucru într'un anumit schimb; efectiv din subteran; efectiv dela suprafaţă; efectiv lunar; efectiv anual; etc. 2. Efectivă, valoare ~ [3(|)(J)eKTHBHoe 3Ha- HeHHe; valeur efficace; Effektivwert; effedive value; effektivertek]: Rădăcina pătrată din media aritmetică pe o perioadă a pătratelor valorilor instantanee ale unei mărimi. Dacă v reprezintă valoarea instantanee a mărimii, T perioada şi t timpul, valoarea efectivă V a mărimii are deci expresiunea ___________ s. Efedrina [scJjeAPHH; ephedrine; Ephedrin; ephedrine; efedrin]. Chim.: Alcaloid extras din planta C6H5 —CH —CH —NH Ephedra vulgaris Rich. Este iu solubil în alcool, în eter şi 3 3 cloroform. Clorhidratul său, solubil în apă, este folosit în oftalmologie. 4. Efemeride [3(|)eMepHAbi; ephemerides; Ephemeriden; ephemerides; efemeridâk]. Asfr.: Lucrare întocmită de un mare observator astronomic, în care sunt prevăzute, la începutul fiecărui an, fenomenele cereşti din cursul anului respectiv; se indică data şi ora fenomenelor prevăzute, ca şi poziţiile zilnice ale Soarelui, ale planetelor cu sateliţii lor, ale cometelor, etc. s. Efervescentă [6ypHoe Bbi^ejieHHe ra3a; effervescence; Aufbrausen; effervescence; gâz-felszabadulâs]. Chim.: Desvoltare activă de gaz în decursul unei reacţii chimice, în care cel puţin un component al reacţiei este în fază lichidă. 6. Efesif [3Cj)e3tiT; ephesiie; Ephesit; ephe-site; efezit]. Mineral.: (Na, Ca) AI2r[(OH)2 | Al (Al, Si) Si2O10]. Varietate de mărgărit cu conţinut mare de Na20. Cristalizează în sistemul monoclinic. 7. Efefonină. Chim.: Efedrină sintetică (N.C.). 8. Eficace, valoare ~ [AeHCTByKHU.ee 3$$eK-THBHoe 3HaHeHHe BejiHHHHbi; valeur efficace; Effektivwert; virtual value; efectiv hatâs, tenyleges hatâs]: Sin. Efectivă, valoare ~ (v.). #. Eficacitate [cHJia AeHCTBHfl, 3(J)c|)eKTHB-HOCTb; efficacite; Wirksamkeit; efficiency; hate-konysâg]: Capacitatea unui sistem de a produce în bune condifiuni un efect intenţionat. io. Eficacitate absolută a unui sistem emiţător sau receptor. [a6coJiK)THaji 3nHbix TBepzţblx Teji; elasticite des solides isotropes; Elastizităt isotroper Korper; elasticity of isotropic solids; izotrop anyagok rugal-massâga]. Rez. mat.: Elasticitatea solidelor este pro-pri etatea lor de a se deforma sub acfiunea solicitărilor exterioare, revenind la forma şi mărimea iniţială după încetarea solicitărilor. Caracteristicele elastice ale corpurilor solide se determină cu ajutorul unor probe de material cărora li se dă o formă specială, constituind epruvete — şi cari sunt supuse la încercări, în maşini speciale pentru încercarea materialelor. Cu ajutorul acestor maşini se înregistrează — de obiceiu automat — relaţia dintre deformaţia unităţii de lungime (deformaţia specifică s) şi forţa repartizată pe unitatea de arie a sec- rt ţiunii (tensiunea o). Solicitările uzuale la cari se fac aceste încercări sunt întinderile sau trac-4_ ţiunile,şi compresiunile. Reprezentarea grafică a relaţiej dintre tensiune şi deformaţia specifică constitue „curba caracteristică" a materialului. Aceste curbe diferă după natura materialului şi felul solicitării. Pentru oţel, curba ca- Curba de elasticitate a ofelului. Of) tensiunea de întindere; ctc) tensiunea de compresiune; , nu- mită şi funcfiunea lui Airy, căreia i se impun condifiunile d23> d2<î> d2<£ °x ~ dx2’ ~ dy2' X*y ~ dxdy' aceste trei ecuafii se pot strânge într'o singură ecuafie diferenfială: d4<£ dx^^ dx2 ây2^ dy* Forma funcfiunii lui Airy depinde de condifiunile pe cari ea trebue să le îndeplinească pe contur. 339 1. Elasticitate acustică [aKycTHHeeKafl y-npyroCTbj elasticite acoustique; akustishe Na-chgiebigkeit; acoustical elasticity; akussztikus ru-galmassâg]. Fiz.: Inversul rigidităfii acustice. Sin. Capacitate acustică. 2. Elastină [aJiaCTHH; elastine; Elastine; elas-in; elâsztin]. Chim. biol.: Proteină din clasa proteinelor de susţinere. Elastina este materialul principal din care este constituit fesutul elastic al arterelor şi al tendoanelor. s. Elastocinefică [ajiacTOKHHeTHKa, rame-THKa ynpyroCTH; elastocinetique; Elastokinetik; elastokinetics; rugalmassâgi mozgâstan]. Mec.: Partea Elastomecanicei care se ocupă cu teoria vibrafiilor elastice. Când legea lui Hooke este aplicabilă, partea matematică a Elastocine-ticei se reduce la studiul unor ecuafii cu derivate parfiale, de forma d2

jie kt podari hjijihp-HOCTb; electrocapillarite; Elektrokapillarităt; elec-trocapillarity; elektro kapillâritâs]. Chim. fiz.: Modificarea tensiunii superficiale la contactul a două faze, prin acfiunea unei forfe electromotoare aplicate din afară. V. şi Lippmann, electrometrul capilar al Iui s. Electrocardiogramă [sjieKTpoKapflHorpaM-Ma; electrocardiogramme; Elektrokardiogramm; electrocardiogram; elektrokardiogrăm]: înregistrare grafică a variafiilor în timp ale curentului sau ale tensiunii electrice care însoţeşte activitatea musculară a inimii. 4. Elecfrocafadin [sjieKTpokaTa^HH; electro-catadyne; Elektrokatadyn; electrocatadyn; elek-trokatadin]. Chim. fiz.: Procedeu de sterilizare a apei, trecând prin ea, în curent continnu, ioni de argint, cari sunt sterilizatori. 5. Electrocauter [ajiercTpHHecKHH npmKHra-TeJ]b; electrocautere; Gliihkauter; electrocauter; villamos kes]: Instrument de cauterizare a ţesuturilor organice vii cu ajutorul unui conductor electric pe care un curent electric îl încălzeşte la temperatură înaltă. e. Electroceramica [sjieKTpoKepaMHKa; elec-troceramique; Elektrokeramik; electro-ceramics; elektrokeramika]. Ind. st. c.; Ramură a Ceramicei, care se ocupă în special cu compoziţia şi fabricarea, cu constituţia, cu proprietăţile şi cu întrebuinţarea raţională a produselor ceramice folosite în Electrotehnică. 7. ~ de înaltă frecvenfă [BbicoKO^acTOTHaH SJieKTpoKepaMHKa; electroceramique de haute frequence; Hochfrequenzkeramik; high frequency electro - ceramics; nagyfrekvenciâju elektrokerâ-mika]: Ramură a Ceramicei, care se ocupă în special cu studiul compoziţiei şi fabricării, al constituţiei, proprietăţilor, şi folosirii porţelanurilor şi produselor ceramice similare în tehnica de înaltă frecvenfă. 8. Electrochimie [3JieKTpoxHMHH; electrochimie; Elektrochemie; electrochemistry; elektroke-mia]: Ramură a Chimiei fizice, care se ocupă cu studiul reacţiilor chimice cari au loc sub influ- enţa curentului electric. în electrolifi sau în descărcările electrice. Uneori se consideră că face parte din Electrochimie şi studiul reacfiilor chimice produse la temperaturi înalte stabilite cu ajutorul curentului electric. 9. Electrociment. V. Ciment aluminos. 10. Efecfrodnetic, efect ~ [sjieKTpoKHHeTH-neCKHH 3<2 m. V. fig. sub Cuptor cu arc electric şi sub Cuptor electric. o. ~ pentru solufii apoase [ajieKTpoA AJ1^ BOAHHHCTbix pacTBOpOB; electrode pour solutions aqueuses; Elektrode fur wăsserige Losun-gen; aqueous solutions electrode; elektrod vizes olvadekok reszere]: Electrod folosit în electroliza solufiilor apoase pentru obfinerea unui metal, a unui metaloid pur, sau a anumitor săruri. La afi-narea electrolitică a unui metal, anodul este turnat din metalul impur, iar catodul este format din bare sau din tablă subfire de metal pur. In electroliza solufiilor pentru obfinerea metaloizilor, electrozii sunt formaţi dintr’un material care nu este atacat în procesul de electroliză, de ex. cărbune, magnetit (în electroliza clorurilor alcaline), carbură de siliciu (în fabricaţia sodei caustice), platină, etc. Pentru laborator, după construcfie şi funcfiuni, deosebim: 7. Electrod cu anioni [ejieKTpOA c aHHO-HaMH; electrode a anions ; Anionen-Elektrode; anion electrode; anionos elektrod]: Electrod ne-poîarizabil sub raportul electrochimic, constituit dintr'un metal înconjurat cu o pastă formată dintr'o sare având anionul comun cu al sării, ca : Ag|AgCl|KCI sau Hg|Hg8CI,| KCI. 344 î. Electrod cu gaz [ra30BbiH sjieKTpo/ţ; electrode ăgaz;Gaselekfrode; gas electrode; gâzelek-trod]: Electrod indicator (v.)» format dintr'un corp capabil să ocludă gazele, de preferinţă dintr'un fir sau dintr'o placă de platină platinată, saturată cu gaz şi cufundată într'o soluţie conţinând ioni ai aceluiaşi gaz. Se foloseşte electrodul de hidrogen (cel mai important), electrodul de oxigen, de clor, etc. 2. ~ cu picături [KanHjiJinpHbiH 3JieKTpoA; electrode â gouttes; Tropfelektrode; capillary electrode, dripping electrode; csoppentos elektrod]: Electrod de comparaţie (v.), format dintr'un tub capilar care lasă să cadă 3***4 picături de mercur pe secundă într'o soluţie de KCI normală, saturată cu calomel. Potenţialul electrochimic al acestui electrod este ales ca potenţial de referinţă (zero). s. ~ de antimoniu [cypbMHHbiH eJieKTpOA; electrode d'antimoine; Antimonelektrode; anti-mony electrode; antimonelektrod]: Electrod indicator (v.), folosit la determinarea experimentală a exponentului pH. Este format dintr'un fir (baston) de antimoniu pur. 4. ~ de calomel [KajiOMeJibHbiH 3JieKTpoA; electrode de calomel; Kalomel-Elektrode; calomel electrode; kalomel elektrod]: Electrod de comparaţie (v.), format dintr'un tub de sticlă care conţine: un strat de mercur, la fund; un strat de pastă de calomel amestecată cu mercur, deasupra stratului de mercur, şi o soluţie de ciorură de potasiu, deasupra stratului de calomel. Contactul electric se stabileşte printr'un fir de platină care face legătura numai cu mercurul din fundul electrodului. Un sifon lateral serveşte pentru a face un contact electric cu alţi electrozi. Potenţialul electrodului de calomel este în funcţiune de concentraţia soluţiei de ciorură de potasiu. Electrozii de calomel folosiţi sunt cei cari au concentraţia clorurii de potasiu 0,1 n, 1 n, 3,5 n şi saturată. Dintre aceştia, cei mai utilizaţi sunt cei 1 n $i saturaţi, cari au potenţialele absolute (faţă de electrodul cu picătură de mercur) de 560 mV, respectiv 524 mV., şi cari se numesc, respectiv, electrod normal de calomel şi electrod de calomel saturat. Sin. Electrod Ostwald. 5. ~ de chinhidronă [XHHHOBOflopoflHbiH 3JieKTpOA; electrode de quinhydrone; Quinhydron Elektrode; quinhydrone electrode; kinhidron elektrod]: Electrod de măsură (v.) a exponentului de hidrogen (pH), format dintr'un electrod de platină lucioasă, cufundat în soluţia cu pH necunoscut în care s'a introdus chinhidronă (un vârf de briceag). Este şi un electrod indicator. e. ~ de compara}ie [cpaBHHTeJibHbiH (ot-HOCHTeJIbHblii) 3JieKTpo£; electrode de com-paraison; Bezugseiektrod; reference electrode; osszehasonlito elektrod]: Electrod care permite măsurarea potenţialului electrochimic al unui metal, prin faptul că formează cu metalul şi cu soluţia ionilor lui o pilă căreia i se măsoară tensiunea electromotoare. 7. ~ de comparafie, auxiliar [BCiiOMOraTeJib-HbiH cpaBHHTeJibHbiH sjieKTpoA; electrode de comparaison auxiliaire; Hilfsbezugselektrode; testing electrode; osszehasonlito segedelektrod]* Electrod de comparaţie (v.), cu cadmiu sau cu plumb spongios, care se introduce în electro-litul unui acumulator spre a măsura separat tensiunea anodică sau catodică. 8. ~ de hidrogen. V. Electrod normal de hidrogen. 9. ~ de măsură [H3MepHTeJibHbiH 3JieK-Tpofl; electrode de mesure; Ma.^elektrode; measuring electrode, secondary electrode; mero elektrod]: Electrod care serveşte la determinarea unei concentraţii necunoscute de ioni dintr'o soluţie. Formează, împreună cu un electrod de comparaţie, o pilă a cărei tensiune electromotoare se măsoară, şi din care se deduce potenţialul electrodului de măsură, deci concentraţia de ioni necunoscută. 10. ~ de sticlă [cTeKJiHHHbiH sjieKTpoA; electrode de verre; Glaselektrode; glass electrode; uvegelektrod]: Electrod indicator (v.), folosit în determinările exponentului pH. Este format dintr'o bulă de sticlă specială (Corning) cu pereţii extrem de subţiri, şi umplut cu un eledrolit numit „soluţie internă" (KCI n/1 sau cu un tampon oarecare); în această soluţie se găseşte cufundat un fir de platină, care face legătura electrodului cu aparatul de măsurat. Are o rezistentă foarte mare; de aceea reclamă instrumente de măsurat foarte sensibile (volt-metru electronic, electrometru cu cadran). 11. ~ de zero [HopMajibHbiH, HyjieBOH 3JieK-TpoA; electrode de zero; Nullelektrode; normal electrode; nullelektrod]: Electrod de comparaţie (v.), al cărui potenţial este zero. Se cunosc: electrodul normal de hidrogen al cărui potenţial este ales ca zero relativ, şi electrodul cu picături de mercur, al cărui potenţial este ales ca zero absolut. 12* ~ indicator [ynpaBJiniomHH sjieKTpoAJ electrode indicateur; Indikatorelektrode; control electrode; indicator elektrod, ion-suruseg elektrod jelzo]: Electrod care, cufundat într'o soluţie ionizată, ajunge la un potenţial electrochimic care depinde de concentraţia ionilor din soluţie. Electrozii indicatori sunt folosiţi în special la determinarea concentraţiei ionilor H+ (exponent pH) şi în analiza potenţiometrică. Cei mai importanţi sunt: electrodul de hidrogen, electrodul de chinhidronă, electrodul de sticlă şi electrodul de antimoniu. îs. ~ normal cu calomel. V. Electrod de calomel. 14. ~ normal cu hidrogen [HopMaJibHbiH SJieKTpOA C BOAOPOAOM; electrode normale d'hydrogene; Normalwasserstoffelektrode; normal hydrogen electrode; normal hidrogen elektrod]: Electrod de comparaţie (v.), introdus într'o-soluţie normală de ioni de hidrogen, constituit de o lamă de platină acoperită cu negru de platină saturat cu hidrogen gazos la presiunea atmosferică. Potenţialul electrochimic al elementelor se consideră faţă de acel al hidrogenului, ales ca zero relativ. 1. Electrod Ostwald. V. Electrod de calomel. In tehnică, după modul în care e construit electrodul, deosebim următoarele tipuri speciale: 2. Electrod cu buzunare [sjieKTpOA c nap-MclHâMH; electrode â poches; Taschenelektrode; pocket electrode; zsebelektrod]: Electrochim.: Electrod format dintr'un tub metalic, compartimentat în mai multe spaţii interioare, folosit, în industria electrolizei apei, la prepararea hidrogenului. s. ~ cu vârf, de eclator [HCKpOBOH OCTpOKOHeqHblH SJieKTpOA; electrode â pointe; Funkenstrecken-Spitzenelektrode; point electrode; hegyesvegu szikraelektrod]. El.: Vârf metalic montat la extremitatea unui mâner izolant şi folosit, împreună cu un contraelectrod, pentru producerea scânteilor de descărcare electrică. 4. ~ sferic de eclator [HCKpOBOH uia-POBOH 3JieKTpoA; boule â etincelles; Fun-kenstrecken-Kugelelektrode; ball spark gap; szi-krăsgombelekţrod]. EL: Glob metalic montat la extremitatea unui mâner izolant şi folosit, împreună tu un contraelectrod, pentru producerea scânteilor unei descărcări electrice. 5. Electrod central. V. sub Electrod de bujie. c. Electrod de sudură [cBapoHHbiH 3JieKTpc>A; electrode de soudure, baguette de soudure; Schwei ^elektrode; welding electrode; hegeszto elektrod]. Metl.: Electrod în formă de sârmă sau de vergea, care conduce curentul la piesele cari se sudează cu arcul eleciric, şi constitue cele două capete ('sau numai un capăt, în care caz al doilea capăt este chiar piesa de sudat) ale unui circuit deschis, între cari se formează un arc electric. Electrozii pot fi de cărbune sau de metal, şir în acest ultim caz, pot constitui şi metalul de aport. La sudura prin rezistenţă, electrodul poate fi de cupru şi răcit prin circulaţie de apă (la sudura prin puncte,), sau poate fi constituit din role de cupru (la sudura cu role). Din punctul de vedere al folosirii lor, electrozii se pot împărţi în următoarele grupuri: electrozi pentru sudură de legătură, cu arcul electric, electrozi pentru încărcarea prin sudură cu arcul electric (sudură de suprafaţă) şi electrozi pentru tăierea cu arcul electric. — Deosebim: 7. Electrod de cărbune [yrojibHbiă sjieKTpo#; electrode en charbon; Kohlenelektrode; carbon electrode; szenelektrod]: Electrod de sudură, în formă de baston, folosit în procedeele Benardos(v. Benardos, procedeul de sudură ~) sau Zerener, de sudură cu arcul electric. In primul procedeu, constitue catodul circuitului; în al doilea, electrozii se folosesc atât drept catod, cât şi drept anod, arcul electric fiind suflat către locul de sudură cu ajutorul unui magnet.^ s. ~ de metal [MeTajuiHHecKHH sjieKTpofl; electrode metallique; Metallelektrode; metal elec- trode; femelektrod]: Electrod de sudură, de metal (v. fig.), folosit în procedee de sudură diferite* de procedeul Benardos şi Zerener. In procedeul de sudură cu hidrogen atomic, e-lectrozii sunt bare de wolfram. In procedeul Slavianoff, cel mai folosit azi, în care unul din electrozi este piesa de sudat, electrodul constitue şi metalul de aport. Lungimea totală a electrozilor de oţel sau de metale neferoase este, de obiceiu, de350’--- ElecfrOZÎ de sudură, de metal. 450 mm şi chiar de eIectrod neînvelit; 2) electrod* 550 mm, iar diametrul înve|it prin înmuiere* cu manfa sub-lor de 1 5* **15 mm ^!re; 3) elec*rocl învelit, cu manta* (ce'l mai multsefolo- 9'oasă; 4) elecfrod neînvelif, cu, seşte electrodul cu 0 inimă; 5) e,ecfrod ^eiit prin înde 4 mm). In cazul fă?urare' doua straturi; 6) elec-electrozilorînveliţi,se trod înve,if Prin înfă?urare- cu u"’ cuprinde în lungime straf; a) înveli?; b) inimă dln mas* Şi poriiunea de CCa 25 anor9anică; c) P°rfiune neînvelită; mm, neînvelită şi de d> sfoarâ de asbest; e)fir de alu~ obiceiu, arămită, care minium; haşuri 5imPle inclinate: se prinde în cleştele metal de aP°rt‘ de sudură, iar diametrul este al electrodului propriu, zis, neînvelit, adică fără grosimea învelişului. — Pentru sudură automată se livrează în legături de diferite lungimi. Electrozii de fontă au lungimi de 500*•• 1000 mm şi diametri de 6»*-25 mm. Electrozii de metal pot fi înveliţi sau neînveliţL Exemple: 9. ~ blanc. V. Electrod neînvelit. 10. ^ gol. V. Electrod neînvelit. 11. ~ învelit [sjieKpOA c noKpbiTHeM; electrode enrobee; umhullte Elektrode; covered electrode; burkolt elektrod]: Electrod de sudură acoperit pe suprafaţă cu un strat de substanţe nemetalice, numit înveliş. Învelişul are unul sau mai* multe din următoarele scopuri: să producă, prir> ardere, o atmosferă protectoare, reducătoare; să stabilizeze arcul; să amelioreze calitatea sudurii-să adauge anumite elemente metalului depus, şi să uşureze sudarea pe plafon (peste cap). învelişul poate fi subţire sau gros, aplicat prin înmuiere sau prin presare, sau poate fi înfăşurat-La unul din capete sau la mijloc, electrodul se-lasă neînvelit pe o distanţă de 25 • ■ • 80 mm. V. fig. sub Electrod de metal. 12. ~ învelit prin înfăşurare [sjieKTpoA C o6-MOTO^HbiM noKpbiTHeM; electrode â enrobage enroule; umwickelte Elektrode; sheathed electrode; burkolt elektrod]: Electrod de sudură acoperii pe suprafaţă cu un strat gros de substanţe nemetalice şi, eventual, metalice, numit înveliş şr fixat prin înfăşurare. învelişul poate fi aplicat într'un singur strat, între spire de sfoară de as-best sau de hârtie, sau în două straturi, folosind 346 un fir subfire de aluminiu (de 0,2 mm 0) pentru fixarea primului strat. Sfoara electrozilor înfăşuraţi cu asbest poate fi de asbest alb sau albastru, înfăşurată cu pas scurt sau lung; în ultimul caz, golurile dintre spirele de asbest sunt umplute cu pastă de sudat. La electrozii înfăşuraţi cu hârtie, «manşeta exterioară este dintr'o făşie de hârtie înfăşurată în spirală în jurul masei de pe electrod; pasta are o grosime relativ mare. î. Electrod învelit prin înmuiere [3JieKTpoA c HMMepcHOHHblM IlOKpblTHeM; electrode enro-bee par immersion; getauchte Elektrode; electrode sheathed by immersion; tekercsezett burkolâsu]: Electrod de sudură acoperit pe suprafafă cu un strat subfire de substanfe nemetalice, numit înveliş, aplicat prin înmuiere; se fixează prin adeziune. Electrozii se pot acoperi prin înmuiere simplă şi au, în acest caz, un înveliş uşor, sau prin înmuiere repetată, pentru a se obfine un înveliş mai gros. înmuierea se face într'o masă vâscoasă, căreia i se adaugă un liant (de ex. sticlă vâscoasă). Sin. Electrod înmuiat. 2. ~ învelit prin presare [3JieKTpoA c npec-COBâHHblM pOKpbiTHeM; electrode â enrobage presse; umpresste Elektrode, Pressmantelelek-irode; pressed electrode; preselektrod]: Electrod -de sudură acoperit pe suprafafă cu un strat gros de substanfe nemetalice, numit înveliş, aplicat prin presare. s. ~ neînvelit [oâHanteHHbiH 3JieKTpOA; electrode nue; nackte Elektrode; bare electrode; csupaszelektrod]: Electrod de sudură a cărui masă e compusă, în întregime, din acelaşi metal. Se foloseşte, de obiceiu, la sudura cu arcul electric 4n curent continuu. Sârma poate fi trasă, blanc şi tare, sau recoaptă şi moale. Sin. Electrod blanc, Electrod gol. — Electrozii neînvelifi se împart în următoarele categorii: 4. Electrod laminat [npoKaTaHHbiH sjieKTpoA; electrode laminee; gewalzte Elektrode; rolled electrode; hengerzett elektrod]: Electrod de sudură pentru materiale dure. 5. ~ neînvelit, cu inimă [o6HaîKeHHbiH 3-JieKTpoA C cep/ţeHHHKOM; electrode â coeur; Seelenelektrode; cored electrode; beleselektrod]: Electrod de sudură neînvelit, având o inimă de substanfe anorganice cari se ionizează uşor şi iau parte la reaefiile metalurgice, eliminând parţial influenţa dăunătoare a oxigenului şi a azotului din atmosferă. Arcul electric devine mai stabil. e. ~ neînvelit, tubular [o6HaîKeHHbiH Tpy6-'qaTblH SJieKTpofl; electrode tubulaire; Rofiren-elektrode; tubular electrode; esoves elektrod]: 1. Electrod de sudură constituit dintr'un tub de ofel, cu perefi subfiri, în care este comprimată sau concrefionată pulbere dintr'un aliaj (de ex. de metale dure cu carburi metalice). Este folosit penfru încărcarea uneltelor supuse Ia uzură mare (de ex. a sapelor de foraj). — 2. Electrod pentru tăcerea cu arcul electric, constituit dintr'un tub de ofel prin care se trimite oxigenul necesar tăierii. Oe obiceiu are un înveliş nemetalic pentru menţinerea arcului. t. ~ tras [TflHyTbiH 3JieKTpofl; electrode eti-ree; gezogene Elektrode; drawn eleclrode; hu-zott eletkrod]: Electrod de sudură care poate fi: o vergea care rămâne cu poleiala naturală din stare trasă, sau este recoaptă şi are o coloare brună sau neagră; o vergea acoperită superficial, arămită sau nichelată; o vergea cu miez de material nemetalic (v. Electrod neînvelit, cu inimă); o vergea cu miez metalic, electrodul constituit de miez fiind acoperit cu un înveliş de tablă, iar spafiul dintre ele umplut, de obiceiu, cu material nemetalic care are rolul să îmbunătă-fească sudura (v. şi Electrod neînvelit, tubular). 8. ~ turnat [jihthh 3JieKTpoA; electrode coulee; gegessene Elektrode; cast electrode; on-tott elektrod]: Electrod pentru sudura fontei şi, în cazuri mai rare, pentru sudura metalelor neferoase. 9. Electrod de sudură [cBapoHHan np0B0-JiOKa; fii ă souder, baguette d'apport, metal d'addition; Zusatzdraht, Schwei^draht; welding wire; hegeszto pâlca]: Termen impropriu pentru sârma de material de aport în sudura cu gaz, în procedeele electrice Benardos sau Zerener. Sin. Vergea de sudură. 10. Electrod de sudură automată [sjieKTpOA AJIH aBTOMaTHHecKOH CBapKH; electrode pour soudure automatique, electrode pour soudure me-canique; Maschi-nenschweifjung-elektrode; automatic welding e-lectrode; automa-tikus hegesztesi elektrod]. Elf.: â a Fl^rfrnrl fnlncif la Electrod penfru sudură automată, sudura cu maşina a) metal de aport; b) masă nemetalîcă. automată, de obiceiu sub formă de colaci. In unele procedee prezintă canale, sau are un profil potrivit pentru fixarea unei mase nemetalice, care ajută jprocesul [de sudură (v. fig.). 11. Electrod de bujie [sjieKTpoA 3anajibH0H CBeTO; electrode de bougie; Kerzen-Elektrode; spark-plug electrode; gyertya elektrod]. Auto.: Electrod de sârmă inoxidabilă, fixat pe armatura metalică a unei bujii, a cărui extremitate e terminată Ia o distanfă de cca 0,4 mm de electrodul ei central (cuiul bujiei). Intre electrodul central (cuiul) şi electrod ia naştere scânteia de aprindere a amestecului carburant (v. fig. sub Bujie). 12. Electrod de mutator [sjieKTpoA MyTaTopa; electrode de mutateur; Umrichter-Elektrode; mutator electrode; âtcsatlo elektrod]: Electrod folosit în mutatoarele fixe. In mutatorul electrochimic, electrozii sunt de tablă din două metale diferite, de ex.,în mutatorul cu solufie de bicarbonat de sodiu, anodul este de aluminiu şi catodul de fier. In mutatorul cu vapori de mercur, anodul este de fier sau de grafit, iar catodul de mercur. îs. Electrod de pornire [nyCKOBOH 3JieKTp0A; electrode de demarrage; Anlafjelektrode; starting electrode; indito elektrod]. Tehn.: 1. Elec- 347 irod de baie electrotermică, cu săruri, pentru tratamente termice, folosit ca electrod auxiliar, la începutul topirii băii. Din cauza slabei conductivităţi a sării solide, distanfa dintre electrozii de pornire este mică, de câfiva centimetri. După* ce o parte din sare s'a topit, electrozii de pornire sunt înlocuiţi prin electrozi de funcţionare normală. — 2. Electrod de mutator, folosit ca electrod auxiliar, pentru aprinderea arcului electric -din mutator, la punerea lui în funcfiune. 1. Electrod impolarizabil [HenoJiapH3Hpye-MbiH 9JieKTpoA; electrode impolarisable; unpo-Jarisierbare Elektrode; nonpolarisable electrode; polarizâciomentes elektrod]. El.: Tip de electrod folosit în metodele de prospecfiune. în curent continuu, pentru a evita polarizafia electrolitică datorită trecerii curentului. 2. Electrodesicafie [3JieKTponpocyiiiHBa-HHe; electrodessiccation;Elektrodessikkation,elek-trische Austrocknungjelectro-dessiccation; villamos szâritâs]. V. Fulgurafie electrică. 3. Electrodiagnosfic [sjieKTpoAHarHOCTHKa; electrodiagnostique; Elektrodiagnose, Elektrodia-gnostik; electro-diagnosis; elektrodiagnozis]: Determinarea condifiunilor funcfionale ale diferitelor organe şi fesături vii pe baza reacfiunii lor fafă de excitaţiile electrice. 4. Elecfrodializă [3jieKTpoAHajiH3; electro-dialyse; Elektrodialyse; electrodialysis; elektro-diâlizis]* Chim. fiz.: Dializă cu eficienţă mărită prin aplicarea unei diferenţe de potenţial electric între cele două părţi ale membranei. Serveşte la purificarea mai rapidă şi mai înaintată a coloizilor de electroliţii cari îi însoţesc. 5. Elecfrodinamică [sjieKTpoAHHaMHKa; elec-trodynamique; Elektrodynamik; electrodynamics; elektrodinămika]: Ramură a Fizicei, care se ocupă cu studiul fenomenelor privitoare le acţiunile dintre curenţii electrici. «. Electrodinamomefru [sjieKTpOAHHaMO-Meip; electrodynamometre; Eiektrodynamometer; electrodynamometer; eiektrodynamometer], Fiz.: Galvanometru cu două bobine electrice, una fixă şi una mobilă (suspendată sau sprijinită), parcurse de curenţi şi supuse astfel acţiunilor ponderomotoare dintre ei (v. fig.). Bobina mobilă se roteşte, împreună cu restul echipajului mobil, sub acţiunea cuplului motor corespunzător celor doi curenţi, şi a unui cuplu antagonist (desvol-iat, de ex., de un fir cu torsiune), ca şi sub acţiunea unui cuplu de amortisare (dat, de ex., de un disc care se deplasează într'un tub curbat), luând o poziţie de echilibru care depinde de intensităţile efective ale celor doi curenţi şi de defazajul dintre ei. Cu echipajul mobil e solidarizat un ac indicator sau o oglindă pentru spot luminos. Electrodinamometrele se folosesc ca amperormetre (cu bobine cu spire groase şi puţine, legate în serie şi parcurse de curentul de măsurat), ca voltmetre (cu bobine cu spire multe şi subţiri, legate în serie şi montate astfel în derivaţie pe tensiunea de măsurat), sau ca wait-metre (cu o bobină de tensiune şi cu cealaltă de curent), în curent continuu sau alternativ. Constitue instrumente de precizie în măsurătorile electrice, importante mai ales în curent alternativ. 7. Electroendosmoză [sjieKTposHAOCMOc; e-lectro-endosmose; Elektroendosmose; electro-endosmosis; elektro-endoszmozis]. Chim. fiz.: Deplasarea unui lichid, care se efectuează în contact cu peretele porilor unei membrane semi-permeabile, pe care o traversează, sub influenţa unui câmp electric, de-a-lungul liniilor lui de câmp, aproximativ paralele cu peretele porilor. Deplasarea lichidului în sens contrar liniilor de câmp electric se numeşte electroexosmoză (v. şi sub Eleciroosmoză). s. Electrofor Volta [3JieKTp0(J)0p BojibTa; electr.ophore de V.; Elektrophor nach V.; V. electrophorus; V.-fele elektrofor], Fiz.: Aparat pentru producerea de sarcini electrice prin influenţă, constând dintr'un disc izolator fixat într'o farfurie de metal, cu un capac de metal pro-văzut cu mâner izolant. Dacă se electrizează discul izolator prin frecare cu o blană, sarcina electrică negativă produsă de el influenţează farfuria şi capacul, atrăgând în ele sarcina pozitivă şi respingând-o pe cea negativă, care poate fi îndepărtată de pe farfurie prin legarea la pământ, iar de pe capac, prin atingerea cu mâna. Ridicând apoi capacul de mânerul izolant, rămâne pe el sarcina pozitivă. 9. Elecfroforeză [9JieKTpo(J)ope3; electro-phorese; Elektrophorese; electrophoresis; elektro-forezis]. Chim. fiz.: 1. Deplasarea particulelor coloidale sau în suspensie, sub acţiunea unui câmp electric „exterior". Se deosebeşte anafo-reză şi cataforeză, după cum particulele trec în sensul câmpului electric sau în sens contrar lui. In electroforeză, particulele transportate sunt fie ioni de disociaţie electrolitică, fie particule neutre cari au absorbit sau adsorbit ioni din jur, constituind astfel corpusculele încărcate, cari se mişca sub acţiunea câmpului electric. Prin încărcare se stabileşte o diferenţă de potenţial între particulă şi mediul de dispersiune. Diferenfa de potenfial care ce produce astfel la particula în mişcare, între eventualul strat de lichid purtat de particulă şi mediul de dispersiune rămas liber în exterior, se numeşte potenţial electrocinetic şi se notează cu £ (zeta^). Afară de potenţialul electrocinetic se mai poate distinge, când este cazul, şi potenţialul termodinamic E, care este căderea de potenţial dela suprafaţa fizică a particulei până în interiorul fluidului care constitue mediul de dispersiune. Potenţialul termodinamic nu se poate determina direct la coloizi, dar potenţialul electrocinetic se poate determina prin măsurarea vitezei de migrare a particulelor sub acţiunea unui anumit câmp electric. Electroforeză este aplicată la purificarea, pe cale electrică, a fumurilor şi a gazelor industriale. — 2. Termen folosit, uneori, spre a indica introducerea într'un ţesut a ionilor unei soluţii saline. 10. Elecfroformare [3JieKTpo$opMHpoBaHHe; fabrication galvanoplastique des moules; Elektro- 348 formung; electroforming; galvano-plasztikus min-tâzâs]. Metl.: Fabricarea, prin galvanoplasMe, a matriţelor sau a cochiliilor de turnătorie. Procedeul „Ekko" permite formarea unor matriţe de fier, de peste 15 mm grosime, folosind modele de cauciuc, de lemn, de sticlă sau de materii plastice, cari sunt unse cu grafit, pentru a li se da conductibilitate electrică. Fierul se depune pe modele prin galvanoplastie, şi este apoi des-lipit. Se pot folosi şi modele de metal. Procedeul se foloseşte* în general, la multiplicarea unei prime matriţe sau cochilii, la febricaţia în masă. î. Elecfrogal: Flux sub formă de praf, constituit dintr'un amestec de ciorură de litiu şi fluorură de potasiu, folosit la sudarea magneziu-lui (N. D.). 2. Electrogen [ajieKTporeH; electrogene; elek-trizităterzeugend, elektrizităterregend; electro-geneous; villamossâg gerjeszto]. E/f.: Calitatea unei maşini de a fi producătoare de energie electrică, prin transformarea din alte forme de energie. Ex.: grup electrogen. s. Electrogravimetrie [ajieKTporpaBHMeTpHH; electrogravimetrie; elektrogravimetrische Analyse; electrogravimetric anafysis; elektrogravimetrikus elemzes], Elecfrochim.: Metodă de analiză cantitativă, foarte precisă, bazată pe extragerea cantitativă, prin electroliză, a unui metal, la catod, sau a oxidului metalic, la anod. Se lucrează cu electrozi inatacabili, formaţi din sită de platină, cântăriţi înainte şi după depunerea substanţei de dozat. 4. Electrogravură [3JieKTporpaBHpOBaHHe; electrogravure; Elektrogravierung; electro-engra-ving; elektrolitikus marâs]: Gravură pe cale electrolitică. Placa metalică de gravat este folosită ca anod solubil; ea este acoperită, în prealabil, cu o pătură de ceară de albine sau cu un lac elastic şi nesfărâmicios, care se îndepărtează cu un ac fin în locurile cari trebue atacate. 5. Electrolit [3JieKTpOJlHT; electrolyte; Elektro-lyt; electrolyte; elektrolit]. Chim. fiz.: Conductor electric, constituit, de obiceiu, de o soluţie a unei sări, a unui acid sau a unei baze, sau de un corp topit. Electrolitul este disociat, mai mult sau mai puţin puternic, in ioni. într'un electrolit curentul electric e constituit din ioni în mişcare. Electroliţii puţin disociaţi se numesc „electroliţi slabi". Electroliţii puternic disociaţi se numesc „electroliţi tari". Electroliţii se numesc şi „conductoare de clasa a doua", spre deosebire de conductoarele metalice, cari se numesc „conductoare de clasa întâi". e. Electrolit amfoter [aM(J)OTepHbiH 9JieK-TpoJlHT; electrolyte amphotere; amphoterer Elek-trolyt; amphoteric electrolyte; amfoter elektrolit]. Chim. fiz.: Electrolit slab, a cărui comportare ca acid sau ca bază depinde de pH-ul soluţiei. Pentru o valoare anumită a pH-ului, numită punct isoelectric, cele două forme coexistă în aceeaşi proporţie, ionizarea şi solubilitatea fiind minime. 7. Electrolit slab. V. sub Electrolit. 8. Electrolit tare. V. sub Electrolit. 9. Electrolitic [ajieKTpojiHTHHeeKHH; electro-lytique; elektrolytisch; electrolytic; elektrolitikus]: Calitatea unui obiect sau material de a se referi la e-lectrolizăsau dea îndeplinio funcţiune în electroliză. io. Electroliză [3JieKTpOJiH3; electrolyse; Elek-trolyse; electrolysis; elektrolizis]. Elecfrochim.r Descompunerea chimică la care e supus un electrolit când trece prin el un curent elec- Q* trie. Raportul ~ dintre sarcina electrică teoretic necesară şi sarcina determinată experimental,^ pentru a descompune o anumită cantitate de electrolit se numeşte randamentul de sarcină al electrolizei. u. Electroliza sărurilor topite [sjieKTpOjma pacnjiaBJieHHbix cojieft; electrolyse des sels fondus; Elektrolyse der geschmolzenen Salze; elektrolysis of melted sal Îs; so oldatok elektroli-zise]v Mefl.: Operaţiunea electrometalurgică, pe cale uscată, prin care se descompune o sare topită, cu ajutorul curentului electric, pentru a produce metalul respectiv. Sarea care urmează să fie descompusă este disolvată într'o sare topită (de obiceiu o fluorură). Se foloseşte mai ales în metalurgia metalelor uşoare (aluminiu, magneziu, beriliu, etc.). 12. Electrolizor [3JieKTpc>JiH3aTop; electroly-seur; Elektrolyse-Gefăfj; electrolyser; elektrolitikus edeny]. Elecfrochim.: Aparat cu ajutorul căruia se poate face o electroliză. Este format din vasul de electroliză şi din cei doi electrozi. Forma, mărimea şi dispoziţia electrolizorului variază cu natura electrolizei (industrială, de laborator, etc.). Sin. Electrolizator. îs. Electroluminescentă. V. sub Luminescenţă electrică. 14. Electromagnet [ajieKTpoMarHHT; electro-aimant; Elekfromagnet; elektro-magnet; elektro-mâgnes]. Elm.: Dispozitiv compus dintr'un miez feromagnetic moale şi deschis, a cărui polariza-ţie magnetică e stabilită de curentul electric care trece prin înfăşurarea (bobina) lui, şi care încinge miezul. Faţă de magneţii permanenţi, electromag-neţii prezintă următoarele avantaje. Fluxul lor magnetic se poate stabili şi anula prin stabilirea şi anularea curentului care trece prin înfăşurarea lor de excitaţie; admit un flux magnetic mare, şi deci pot exercita acţiuni pon-deromotoare cu mult mai mari decât magneţii permanenţi; ei prezintă, faţă de aceştia, desavan-tajul că implică un consum de energie elec- t ... , . « . || , Electromagnet cu poli tron- trica, prin efectul Joule , , al curentului de excita- come, pentru sfab,l,raa une, . v, mari inducţii magnetice. ţie, şi ca nu permit reali- a zarea unui câmp magnetic de constanţă egala cu a câmpului magneţilor permanenţi al căror material a fost îmbătrânit corect. Electromagneţii se construesc pentru a stabiti în întrefierul dintre 349 capetele miezului lor feromagnetic fie un fiux magnetic foarte mare — şi, în acest caz, capetele sunt de secţiune mare şi au formă de tălpi polare — fie o inducţie magnetică foarte mare, chiar şi într'un volum mic — şi, în acest caz, capetele polilor sunt tronconice. In ambele cazuri, fluxul magnetic de dispersiune (care nu trece prin secţiunea voită a întrefierului) trebue să fie cât mai mic. Această condiţiune se realizează repartizând în aşa fel, de-a-lungul liniei mijlocii a inducţiei magnetice, fluxaţia (numărul de am-perspire) care revine unităţii de lungime a a-cestei linii, încât să fie proporţională cu reluctanţa care revine acelei unităţi de lungime (amperspire multe pe unitatea de lungime unde reluctanţa locală e mare, ca în dreptul întrefierului, şi puţine unde reluctanţa locală pe unitatea de lungime e mică). In întrefierul de secţiune transversală foarte mică dintre polii tronconici ai electromagneţilor s'au obţinut, folosind răcirea cu apă a înfăşurării de excitaţie, inducţii magnetice până la 64 000 gauşi = 6,4Wb/m2. Descărcând printr'o bobină un mare condensator electric sub tensiune foarte înaltă, s'au obţinut inducţii de ordinul de mărime a 106 gauşi = 100 Wb/m2; pentru durata de 10"2s s'au obţinut 105 gauşi = 10 Wb/m2 prin scurt-circuitarea unor baterii de acumulatoare electrice, sau 3.105 gauşi = 30 Wb/m2 prin scurt-circuitarea unui generator sincron mare, pentru o jumătate de perioadă. — Electromagneţii se folosesc: lareleurile elecromagnetice, în care caz au o armătură feromagnetică moale, mobilă, a cărei mişcare, sub acţiunea inducţiei magnetice din întrefierul electromagnetului, asigură anumite funcţiuni, ca întreruperea sau stabilirea (închiderea) unui circuit electric, lovirea unui timbru, etc.: ca elec-tromagneţi de ridicare a unor sarcini de material feromagnetic, în care caz armatura poate lipsi; ca electromagneţi de excitaţie a câmpului de inducţie magnetică în maşinile electrice (v.). Forţa purtătoare F a unui electromagnet cu în-frefierul strâmt, de secţiune A, şi care are inducţia B, este 4 ' unde (i0 e permeabilitatea magnetică absolută a spaţiului vid. i. Electromagnet de frânare [3JieKTpoMarHHT TopMOJKeHHfl; electro-aimant de freinage; Brems-elektromagnet; braking electro-magnet; fekelek-tromâgnes]. C. f., Mş. rid.: Electromagnet folosit pentru frânarea maşinilor de ridicat sau a vehiculelor de tracţiune feroviară, pentru oprire sau la mersul în pantă (v. fig.). Se compune, de obiceiu, dintr'o bobină cu miez feromagnetic, care acţionează asupra timoneriei unei frâne cu saboţi sau cu bandă. — Când electromagnetul este străbătut de curent în acelaşi timp cu motorul vehiculului, frânarea, se produce, la întreruperea curentului, prin acţiunea unei greutăţi sau a unui resort; în acest caz, un dispozitiv de amortisare încetineşte acţionarea bruscă a frânei (de ex. un piston, solidarizat cu miezul electromagnetului, într'un cilindru în care admisiunea aerului se face printr'un orificiu mic). — Când electro- a) electromagnet de frână; b) bobină; cj miez feromagnetic; d) pârghie de acţionare a frânei; e) tendor cu şurub; f) greutatea de acfionare a frânei; g) cilindru amortisor; h) banda frânei cu sabofi de lemn; /) roata frânei. magnetul este străbătut de curent numai în perioada de frânare, el strânge, sub acţiunea curentului, saboţii sau banda de frânare. 2. Electromagnet de ridicare [noA'beMHbift eJieKTpOMarHHT; electro-aimant de levage; Last-hebemagnet, Verlademagnet, Hebemagnet, Hub-magnet; lifting magnet, hoisting magnet; emelo-mâgnes]. Tehn.: Electromagnet cu miez feromagnetic, cu bobina parcursă de curent continuu, şi a cărui forţă purtătoare serveşte la prinderea unor sarcini de materiale feromagnetice. Poate fi folosit şi pentru sarcini de oţel cu temperatura până la 500° (punctul Curie al fierului e la 768°). Nu poate ridica sarcini de oţel cu un conţinut de peste 7°/0 mangan. Forţa lui purtătoare scade, când sarcina este compusă din piese mici şi cu suprafaţă neregulată, şi este minimă, când sarcina este sub formă de aşchii sau de strujitură. Forma polilor, poziţia tălpilor polare şi dispozitivele de siguranţă împotriva căderii sarcinii pot varia. — Exemple de electromagneţi de ridicare: a. ~ cu cârlige de siguranfă [noA'beMHbift 9JieKTpOMarHHT C npeAOXpaHHTeJlbHblMH Kpio-KaMH; electro-aimant avec grappins de surete Lastmagnet mit Sicherheitsbugeln; lifting magnet with safety grapnels; bisztonsâgi kengyelekkel el-lâlott emelomâgnes]: Electromagnet la care sarcina este asigurată, contra căderii la întreruperea curentului electric, prin cârlige sau prin etriere de siguranţă. Se mai foloseşte susţinerea sarcinii, cu cârlige sau cu etrieri, pentru a economisi energia electrică în timpul transportului. închiderea sau deschiderea cârligelor se face cu mâna sau automat. Uneori, mişcarea electromagnetului este condiţionată de asigurarea sarcinii contra căderii. 4. ~ cu poli ficşi [noA'beMHbiH 3JieKTpo-MarHHT c HenOABHîKHblMH noJiKDCaMH; electro-aimant â poles indeformables; Lastmagnet mit festen Polen; lifting magnet with fixed poles; fix sarku 350 emelo mâgnes]: Electromagnet ia care pozifia tălpilor polare rămâne invariabilă. 1. Electromagnet cu poli mobili [no/VbeMHbiîi SJieKTpOMarHHT C nO#BH}KHbIMH nOJIIOCaMH; elecîro-aimant â poles deformables; Lastmagnet mit beweglichen Polen; lifting magnet with mo-vable poles; mozgosarku emelo magnes]: Electromagnet cu tălpile polare din bare cari pot aluneca în locaşurile lor, spre a se adapta suprafefei neregulate a piesei de ridicat, 2. ~ dreptunghiular [npHMoyroJibHbiH noflTb- eMHbiH 3JieKTpoMarHHT; electro-aimant rectan-gulaire; Flachelektromagnet, rechteckiger Elek-tromagnet; rectangular lifting magnet; zârtmagu elektromâgnes]: Electromagnet cu fafa polară dreptunghiulară, folosit pentru ridicarea blocurilor, a semifabricatelor etc. 3. ~ inelar [KOJibiţeBOH noft'beMHbiH ajieK- TpoMarHHT; electro-aimant annulaire; Rundelek-tromagnet, Ringelektromagnet; ring-shaped lifting magnet; gyurualaku elektromâgnes]: Electro- Electromagnet inelar, a), carcasă; b) bobină; c) izolafie rezistentă la căldură; d) placă de protecfiune; e) inel de fixare a bobinei; f) inele de etanşare; g). cutie de legături; h) conductă de legătură a bobinei; i) urechi de suspensiune; k) sarcina de ridicat. magnet Ia care o bobină inelară este plasată într'o carcasă de ofel, pentru ca polii să formeze o coroană exterioară şi una interioară (v. fig.). Se construesc pentru sarcini de 2,f,25t. Sin. Electromagnet rotund. 4. ~ în potcoavă [no'AKo;Boo.6 pa3.Hbm 9JieKTpOMarHHT; electro-aimant en fer â cheval; hufeisenformiger Elektromagnet; horse-shoe lifting magnet; patko a-laku elektromâgnes]: Electromagnet cu corpul feromagnetic în formă de potcoavă, cu fefele polilor înguste (v. fig.). E folosit la transportul grinzilor, al şinelor, etc. 5. Electromagnet pendular 3JieKTpOMarHHT; Electromagnet de ridicare, în potcoavă, a) piese polare; b) urechi de suspensiune. [MaHTHHKOBblH electro-aimant pendulaire; Pendelelektromagnet; pendulum electro-magnet; lengoelektromâgnes]: Electromagnet care are, afară de mişcarea de ridicare, şi o mişcare pendulară, şi este folosit pentru a ridica sarcina de pe pardoseală şi a o depune pe un dispozitiv de transport, de ex. pe două etriere purtate de un cărucior, e. Electromagnetism [3JieKTpoMarHeTH3M ; electromagnetisme; Elektromagnetismus; electromagnetism; elektromâgnesesseg]: Elm.: Ramură a Fizicei, care se ocupă cu studiul fenomenelor privitoare la interacfiunile dintre curenfii electrici şi "magnefi. 7. Electromer [sJieKT.p.o^Mep; electromere; Elektromer; electromer; elektromer]. Chim.; Una din cele două forme tautomere ale unei* substanfe, obfinută în urma unei deplasări elec-tromere. V, Electromeră, deplasare 8. Electromeră, deplasare ~ [3JieKTpoMep-Hoe CMemeHHe (nepeMenţeHHe); deplacement electromere; elektromere Verschiebung; electro-meric displacement; elektromer eltoldâs]. Chim. fiz.: Deplasare de electroni dela un atom la altul, la moleculele cu duble sau cu triple legăturiP prin care unul îşi completează cei opt electroni din stratul exterior, câştigând o cuantă electrică elementară negativă, iar celălalt rămâne numai cu şase electroni, câştigând astfel o cuantă electrică elementară pozitivă. 9. Electromerism [npou,ecHOHH3aiţHH b ra-3ax; electromerisme; Elektromerismus; electromerism; elektromerizmus]. Chim. fiz.: Formă de tautomerism, datorită unei redistribufii ta electronilor între atomii unei molecule. 10. Electrometalurgie [3JieKTpoMeTajuiyprHH; electrometallurgie; Elektrometallurgie; electrome-tallurgy; elektrometallurgia, villamos femkohâ-szat]. Mefl.: Metalurgie care foloseşte procedee electrolitice sau electrotermice. Procedeele elec-trometalurgice se pot grupa. în trei clase: a. Procedee prin electroliză umedă, bazate pe extragerea metalelor prin electroliză. Extragerea se face lucrând fie cu anozi solubili, folosind ca anod metalul care se afinează sau se extrage, fie cu anozi insolubili, în care caz metalul care se extrage sau se purifică este disolvat mai întâi în baia de electroliză. — b. Procedee prin electroliza sărurilor topite, în cari se supune la electroliză sarea metalului în stare topită. Se lucrează în băi de grafit, cari servesc, adesea, drept catod, iar anozii sunt formafi din plăci de grafit. Se aplică la extragerea metalelor cari nu pot fi extrase din solufii apoase, şi în special la aluminiu (v. fig, sub Cuptor de electroliza aluminiului). Se mai extrag astfel: sodiul, potasiul caliul, magneziul, cesiul, etc. — c. Procedee electrotermice, în cari se foloseşte curentul electric în cuptoare electrice cari lucrează la temperaturi înalte (cuptoare cu rezistenfă, cuptoare de inducfie, cuptoare cu arc electric, etc.). 11. Electrometrie |_3Ji6KTpOMeTpHH; electrometrie; elektrometrische Mafjanalyse; electrome-try; elektrometria], Chim. fiz.: 1. Analiză chimică 351 cantitativă volumetrică folosind, ca indicator pentru observarea sfârşitului reacţiei, variafia potenţialului elecfric al unui electrod indicator cufundat în soluţie. Punctul de echivalenţă este marcat de un salt puternic al potenţialului. Curba de. titrare formează un punct de inflexiune, când titrarea este terminată. — 2. Capitol al Fizicei, care.se ocupă cu măsurătorile electrice în cari se foloseşte un electrometru. 1. Electrometru [ajieKTpOMeTp; electrometre; Elektrometer î electrometer; jelektrometer], Fiz.: Electrometre. J) cu foifă; 2) cu cadran; 3) cu fir. Instrument pentru măsurarea tensiunii electrice, printr'un mecanism care funcţionează sub influenţa acfiunilor ponderomotoare electrostatice (v. fig.). 2. ~ capilar [KanHJiJiHpHbin ajieKTpoMeTp; electrometre capillaire; Kapillarelektrometer; ca-pillary electrometer; kapillâris elektrometer]: Electrometru sensibil, bazat pe fenomenul de electro-capilaritate (v. fig. şi sub Electrocapilaritate). Electrometru capilar, î) mercur; 2) acid sulfuric; 3) electrozi de platină; 4) vid. Electrometru cu fir. F) fir; L*, L2) lame; R) rezistenfa de protecfiune; C, Tj, T%) şuruburi micrometrice; E) bornă de punere la pământ; Q) inel de cuarf. a. ~ cu binanfi [3jieKTpoMeTp c6HHaHTaMH; electrometre â binants; Binantenelektrometer; binant electrometer; osztottmutatoju elektrometer]: Instrument de măsură derivat din electrometrul cu cuadranţi, în care acul mobil e divizat în două părfi. 4. ~ cu cuadranfi [ajieKTpoMeTp c KBa,n;paH-TaMH; electrometre â quadrants; Quadrantelek-trometer; quadrant electrometer; kvadrânsos elektrometer]: Electrometru cu mecanism, de măsură a cărui parte mobilă constă dintr'un ac sau dintr'o paletă ce se deplasează între piesele în formă de cuadranfi ale părţii fixe (v. fig.) puse sub diferite tensiuni. 5. Electromotoare, forfă V. Tensiune electromotoare. e. Electromotor, pl. electromotoare [ajien-TpoflBHraTejib; elec-tromoteur; Elektromo-tor; electric motor; vil-lanymotor]. V. Motor electric. 7. Electron. Tehn. mi/.: Substanţa incen- Electrometru cu cuadranfi. diară, consistând dintr’un 0) oglindă; F) fir; C„ C2, C8,'C4> aliaj de 60°/o Mg şi cadrane; A) ac. 40°/o Al. Se foloseşte în ijombele incendiare (N. D.). ^âjfelectron [ajieKTpoH; electron; Elektron? eleCfron; elektron]. Fiz.: Particulă elementară de materie, cu masa me egală cu 9,108 ■ 10-28g, cu momentul cinetic propriu egal cu câtul dintre cuanta de acţiune şi 4k, adică /^/4re —0,52|-10"34 jouli/sj; are cea mai [mică sarcină electrică negativă ^ e= — 1,602* 10-19 coulombi (cuanta electrică elementară negativă), şi momentul magnetic egal cu un magneton Bohr ehl(4Kmec) = 0,921*10-20, în unităţi electromagnetice CGS. 9. ~ de conducfie [3JieKTpoH np0B0#H-MOCTH; electron de conduction; Leitungselek-tron; conduction electron; vezetoelektron]: Oricare din ■ electronii cari asigură conducfia elec-trică a corpurilor cari nu au conducfie de natură electrolitică. 10. ~ de valenfă [ajieKTpoH BajieHTHOCTHţ electron de valence; Leuchtelektron; valency electron; fenyelektron]: Electronul satf electronii atomici cu cel mai mare număr cuantic principal n. Se numeşte, adesea, electron optic. 11. ~ optic [onTHnecKHH ajieKTpoH; electron* optique; Leuchtelektron; optic electron; fenyelektron]: Electronul sau electronii cărora ii se datoresc spectrele optice ale atomului. In modelul atomic al lui Rutherford-Bohr, sunt electronii de pe orbitele cele mai depărtate de nucleu; se caracterizează prin numărul cuantic principal şi maxim al atomului. 12. Electron-volt [3JieKTp0H-B0JibT; electron-volt; Elektronenvolt; electron-volt; elektron-volt]» El.: Variafia de energie a unui electron, când parcurge tensiunea electrică de un volt. Un electron-volt reprezintă un număr de jouli egal cu sarcina electrică a electronului, măsurată în coulombi, adică 1,602-10-19 jouli. Se notează cu simbolul eV. 352 î. Electronegativ [sjieKTpooTpmţeTejibHbiâ; •electronegatif; elektronegativ; electronegative; elektronegativ]. Chim.: Calitatea unui element chimic de a avea atomi cari au tendinţa de a capta electroni dela atomii altor elemente, spre a da ioni negativi. 2. Elecfrooptică [sjieKTpoonTHKa; electro-optique; Elektrooptik; electro-optics; eiektroop-tika], Fiz.: Ansamblu de fenomene datorite influenţei câmpului electric asupra fenomenelor luminoase: efectul Stark, efectul Kerr, etc. 3. Electroosmotică, maşină ~ [sJieKTpooc-MOTHHeCKaa MaiHHHa; machine electro-osmo-tique; electroosmotische Maschine; electro-os-motic machine; elektroozmotikus gep], Tehn.: Nume impropriu pentru un aparat care serveşte la purificarea şi deshidratarea unor produse industriale prin electroosmoză şi electroforeză. Acest aparat este construit, de obiceiu, pe principiul filtrelor-presă. Apa este antrenată la catod, iar substanţa coloidă în suspensie este antrenată, în stare pură, la anod. O deschidere laterală serveşte la evacuarea apei. Aplicaţii: deshidratarea turbei, a nitrocelulozei, a uleiurilor; purificarea caolinului; extragerea cauciucului, etc. 4. Electroosmoză [3jieKTp00CM0C; etectro-osmose; Elektroosmose; electro-osmosis; elektro-ozmozis]. Chim. fiz.: Transportul unui lichid printr'o membrană poroasă, sub influenţa unei «diferenţe de potenţial electric între cele două părţi ale ei. Dacă într'un tub în formă de U, despărţit în două compartimente printr'o membrană poroasă verticală, transversală, se pune un lichid şi se stabileşte o diferenţă de potenţial electric între compartimente, lichidul trece dintr'un compartiment în altul, producându-se în tub o denivelare. Echilibrul este stabilit când diferenţa de nivel în cele două ramuri a atins o anumită valoare. — Cantitatea de lichid transportată în unitatea de timp prin unitatea de arie a membranei este proporţională cu diferenţa de potenţial şi cu constanta dielectrică a lichidului, şi invers proporţională cu viscozitatea lichidului. In echilibru, diferenţa de nivel dintre cele două ramuri esfe proporţională cu diferenţa de potenţial (şi independentă de dimensiunile diafragmei).—i Sensul în care se produce transportul de lichid depinde de semnele sarcinii electrice a membranei şi a lichidului. Se constată că în electroosmoză membranele poroase se încarcă pozitiv în soluţie ■acidă, şi negativ în soluţie alcalină, din cauza •absorpfiei de ioni pozitivi în primul caz (ioni hidrogen), şi de ioni negativi în al doilea (ioni oxidril). Transportul de lichid spre catod se numeşte, în particular, endosmoză, iar transportul de lichid spre anod, exosmoză. Electroosmoză se deosebeşte de electroforeză prin faptul că, la electroforeză, lichidul e mobil şi particulele încărcate se mişcă prin el sub acfiunea câmpului •electric, iar în electroosmoză, particulele încărcate, cari constitue membrana, sunt imobile, iar lichidul (solventul) se mişcă sub acţiunea câmpului electric. Electroosmoză are diferite aplicaţii tehnice. - 5. Elecfropozitiv [ajieKTponoJiOHCHTejibHbiH; electroposifif; elektropositiv; electropositive; elek-tropozitiv]. Chim.: Calitatea unui element chimic de a avea atomi cari cedează uşor electroni, spre a da ioni pozitivi. 6. Electroscop [sjieKTpocKon; electroscope; Elektroskop; electroscope; elektroszkop]. EL: Instrument care lucrează sub acţiunile ponderomo-toare electrostatice şi indică existenţa unei diferenfe de potenfial electric. 7. ~ CU foife [JIHCTOBOH 3JieKTp0CK0n; electroscope â feuilles; Blattelektroskop; leaf electroscope; lemezelektroszkop]: Electroscop care foloseşte îndepărtarea a două foiţe metalice (de aur sau de aluminiu) sub infiuenfa acfiunilor pon-deromotoare electrostatice. 8. ~ cu condensator [3JieKTpocKon c koh- flCHCaTOpOM; electroscope â condensateur; Kon-densatorelektroskop;condenser electroscope; kon-denzâtoros elektroszkop]: Electroscop echipat cu un condensator, în vederea măririi sensibilităţi lui. 9. Electrostatică [3jieKTpoCTaTHKa; electro-statique; Elektrostatik; electrostatics; elektrosztâ-tika]. EL: Ramură a Fizicei, care se ocupă cu studiul fenomenelor privitoare la sarcinile electrice în echilibru. 10. Electrostricfiune [3JieKTpocTpHKqHH; elec-trostriction; Elektrostriktion; electrostriction; elek-trosztrikcio]. EL: Deformarea unui dielectric, produsă de un câmp electric. 11. Electrotaxie [sJieKTpoTaKCHH; eledrotaxie; Elektrotaxis; electrotaxis; elektrotaxis]. EL: Mişcările proprii, sau mişcări în anumite orientări, efectuate de organismele vii plasate liber într'un mediu străbătut de un curent electric. Electro-taxia care se produce sub infiuenfa unui curent continuu se numeşte galvanotaxie, iar cea care se produce sub infiuenfa curentului alternativ se numeşte oscilotaxie. 12. Electrotehnic [sjieKTpoTexHFnecKHH; elec-trotechnique; elektrotechnisch; electrotechnical; elektrotechnikus]. Elt.: Calitatea de a se referi la Electrotehnică, sau de a face parte din Electrotehnică. 13. Electrotehnică [sjieKTpoTexHHKa; electro-technique; Elektrotechnik; electrotechnics, electrotechnical engineering; elektrotechnika]. Elt.: 1. Ramură a Tehnicei, care priveşte fenomenele electrice şi magnetice. — 2. Ştiinfa aplicată care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice şi magnetice din punctul de vedere al aplicafiilor lor în tehnică. 14. Electroterapie [sjieKTpoTepanHH; electro-therapie; Elektrotherapie; electrotherapy; elektro-terâpia, villanykezeles]. EL: Tratarea boalelor prin acfiunea fenomenelor electrice asupra organismelor. 15. Electrotermic, efectul omogen ~ [oaho-pOftHblH (rOMOreHHblîi) SJieKTpOTepMHHeCKHfi 3(})(J)eKT; effet homogene electrothermique; elek-trothermischer Homogeneffekt; electrothermical homogeneous effect; egyenlo elektrotermikus 353 hatâs]. Fiz.: Efect nesigur, care ar consista în apariţia unui gradient de temperatură într'un corp omogen şi isotrop parcurs de un curent electric, diferit de gradientul de temperatură dat de căldura desvoltată prin efect Joule. Existenfa acestui •efect e afirmată de Benedicks şi negată de alfi experimentatori. Sin. Al doilea efect Benedicks. 1. Etecfrofermie [3JieKTpoTepMHH; eledro-thermie; Elektrowărme, Elektrothermie; electro-thermics; elektrotermia]. Tehn.: Ansamblul procedeelor în cari se foloseşte energia electrică pentru obfinerea temperaturii necesare unei operaţiuni metalurgice sau tehnologice. — Căldura necesară poate fi desvoltată în următoarele moduri: Prin arcul electric produs între doi electrozi sau între un electrod si materialul supus prelucrării (de ex.: în cuptorul cu arc electric, cu încălzire directă sau prin radiafie; în cuptorul pentru electroliza sărurilor topite; în sudura elec^ trică cu arc sau în capete, etc.); prin efectul Joule al curentului care trece printr'o rezistenfă metalică solidă sau lichidă (de ex. în cuptorul electric cu rezistenfă) sau nemetalică, constituită din granule (de ex. în cuptorul pentru fabricafia carburii de calciu din var şi cocs pisat, etc.); prin pierderi în corpuri dielectrice aşezate într'un câmp electric de înaltă frecvenfă (de ex.: uscarea lemnului, lipirea placajelor, fabricarea obiectelor din bachelită, etc., prin curenfi de înaltă frecvenfă); prin efectul Joule al curenfilor de frecvenfă industrială, induşi în materialul metalic ce se prelucrează (de ex. în cuptoarele de inducfie cu fier); prin pierderi prin curenfi Foucault induşi de un câmp magnetic de înaltă frecvenfă (de ex.: în cuptoarele de inducfie fără fier, în anumite procedee de concrefio-nare, în încă^rea? prin inducfie, pentru călire superficială). 2. Electrotipie [sjieKTpoTHiiHH; electrotypie; Elektrotypie; electrotyping; elektrotipia], V. Gal-vanotipie. s. Electrotifrimetrie [sjieKTpoTHTpnoMeTpHH; electrotitrimetrie; Elektrotitrimetrie; electrotitrime-try; villamos terfogatelemzes]. Chim.: Metodă titrimetrică de analiză cantitativă, care, în loc de indicatori coloraji, foloseşte indicatorii elec-trochimici. V. Conductometrie, Potenţiometrie, Polarografie. 4. Electrofonus [3JieKTp0T0Hyc; electrotonus; Elektrotonus; electrotonus; elektrotonus]: Modificările unui organ viu datorite curentului electric care trece prin el. Aceste modificări sunt fie de natură fizică (electrotonus fizic) şi se manifestă prin curenfii electrotonici derivafi la capetele porfiunii de organ parcurse de curentul polarizant, cari sunt de acelaşi sens cu cel din interiorul organului — fie de natură fiziologică (electrotonus fiziologic) şi se manifestă prin modificările electrotonice ale excitabilităfii de sub electrozii prin cari se aduce şi se ia curentul. V. şi Aneledrotonus şi Catelectrotonus. 5. Elecfiofropism [3jieKTpoTponH3M; electro-tropisme; Elektrotropismus; electrotropism; elek- trotropizmus]: Orientarea în anumite direcfiî şi sensuri a organismelor vii plasate într'un loc fix, într'un mediu străbătut de un curent electric. Electrotro-pismul care se produce sub influenţa curentului continuu se numeşte galvanotropism, iar cel care se produce sub influenfa curentului alternativ se numeşte oscilotropism. e. Electrovalenfă [sjieiapoBajieHTHOCTb; e-lectrovalence; Elektrovalenz; electrovalency; villa-mostoltokepesseg]. Chim. fiz.: Legătură chimică rezultând prin deplasarea unui electron dela un atom la altul, cei doi atomi tinzând să rămână cu straturi electronice exterioare complete. Imprimă combinafiei caracterul ionic şi permite disocierea ei în solufie. Se manifestă, în general, la substanţele anorganice. Sin. Legătură ionică, Legătură heteropolară, Legătură -polară. 7. Elecfrovâscos, efect ~ [3JieKTp0BHCK03-HbiH 3$(|)eKT; effet electrovisqueux; elektro-viskoser Effekt; electroviscous effect; elekfrovisz-kozitâsi hatâs]. Chim. fiz.: Dependenfa viscozităfii coloizilor hidrofili, de sarcina lor electrică. 8. Elecfrum [sjieKTpyM; electrum; Elektrum; electrum, electron; elektrum]: 1. Mineral.: Aur nativ argentifer, care confine 20**<50°/o Ag.— 2. Aliaj de aur şi argint, confinând 55*88°/0 aur, folosit pentru confecfionarea de bijuterii şi ornamente. 9. Elekfrif. (N. D.). V. Alundum. 10. Elekfron. V. Aliaj Elektron. 11. Element [3JieMeHT; element; Element; element; elem]. Mat.: Concept primitiv în teoria mulfimilor. Dela el începe orice construcfie matematică. Intre un element şi o mulfime poate exista relafie de apartenenjă (v.). 12. Element chimic [xhmhhcckhh 3JieMeHT; element chimique; chemisches Element; chemi-cal element; vegyi elem]. Chim.: Substanfă ale cărei molecule sunt formate din atomi cu acelaşi număr de protoni în nucleu. îs. Element de acumulator. V. sub Celulă; v. şi Celulă electrolitică. i4. Element de arie [sjieMeHT iuiomaflH (no-BepXHOCTH); element d'aire; Oberflăchenele-ment; element of surface; feliiletelem]. Maţ.: Arie care tinde spre zero, cuprinsă între două perechi de curbe aparţinând la două familii de curbe de pe o suprafaţă, dintre cari cel puţin curbele uneia din perechi tind una spre alta. Se foloseşte ca element diferenfial sub semnul integrală, în calculul ariei suprafefei căreia îi aparţine. — Ariile cari tind spre zero, determinate de exemplu de cercuri ale căror raze tind spre zero, nu constitue deci elemente de arie, fiindcă nu sunt cuprinse între două perechi de curbe cari să aparţină la două familii de curbe din planul cercului, şi nu pot fi folosite ca elemente diferenţiale in calculul, prin integrare, al ariei unei suprafeţe. In cazuri particulare, curbele unei familii se pot reduce la o singură curbă (de ex. la o rază când se calculează aria unui cerc prin integrare asupra eleţftentului de arie al unei coroane circulare elementare). 23 354 î. Element de căldare de calorifer [3JieM6HT KOTJia iţeHTpajibHoro OTOiiJieHHH; element de chaudiere pour chauffage central; Zentralhei-zungskessel-Element; central heating boiler element; kozponti futesu kazânelem]. Mş. ferm.: piesele cari, prin alăturarea lor, for- elem]. Geom.: Distanfa dintre două puncte, de coordonate x* şi x1' + dxt (i— 1, 2, »), dintr'un spafiu metric cu n dimensiuni. In spafiile rieman-niene, pătratul di2 al acestei distanfe e o funcfiune omogenă şi de gradul al doilea (formă pătra-tică) în diferenfialele dx* ale coordonatelor, Jcoefi- Căldare de calorifer cu elemenfe, penfru abur de joasă presiune, alimentată cu combustibil solid. а) vedere laterală; b) vedere din fafă; c) vedere (stânga) şi sec-fiune verticală (dreapta), ale unui element de mijloc; d) vedere (stânga) şi secfiune (dreapta) orizontală a căldării. 1) gură de încărcare; 2) conductă de plecare pentru abur; 3) gură de încărcare şi control; 4) guri pentru curăţirea şi controlul canalelor de fum 5) gură pentru curăfirea focului, tiraj şi pentru scoaterea cenuşii; б) conductă de apă de condensafie; 7) conducta de apă rece (proaspătă); 8) canale de fum (exterioare); 9) elementele căldării; 10) îmbrăcăminte; tt) orificii de legătură pentru abur; 12) orificii de legătură pentru apa rece; 13) orificii de legătură penfru trecerea fumului; 14) camere (spafii) de apă; 15) focar; 16) elemsnte de grătar. mează suprafafa de încălzire a unei căldări de calorifer. 2. Element de circuit electric [sjieMeHT iţenH (3JieKTpHHeCK0H); element de circuit electrique; Stromkreiselement; element of an electric circuit; âramkor elem]. Elf.: Termen colectiv pentru rezistenţa, inductivifatea sau capacitatea dintr'un circuit electric. s. Element de construcfie [sJieMeHT (cocTaB-HaH HaCTb) KOHCTpyKlţHH; element de con-struction; Bauteil; construction element; epitesi elem]. Cs.: Piesă simplă din ansamblul unei construcfii, care, în alcătuirea acesteia, are un rol bine determinat (de‘_'ex.: grindă, placă, stâlp, etc.). 4. Element de imagine [sjînMeHT H3o6pa->KeHHH; element d'image; Bildelement; image element; kepelem]. Te/v.; Porfiune dintr'o imagine care, în televiziune, corespunde suprafefei secfiunii fasciculului exploratori sau de reconstituire. 5. Element de încălzire [HarpeBaTejibHbin 3JieMeHT; element chauffant; Heizelement; heating element; futoelem]. Elf.: Parte amovibilă sau solidară cu restul unui aparat de încălzire, compusă din rezistenfă de încălzire şi accesoriile ei. 9. Element de linie [>JieMeHT flJiHHbi; element lineaire; Linienelement; linear element; lineâris cienfii ei gik fiind funcfiuni de coordonatele xc: ds3= E sik dx‘ i, &=1 In spafiul euclidian şi în coordonate cartesiene (x,y, z) există relaffile: gu= 1 şi gik-0, adică ds2=f}(dxi)2 i=1 sau, cu notafiiie curente, ds2=dx2 + dy2+ dz2. 7. Element de maşină. V. Organ de maşină. 8. Element de modulafie [3Ji6MeHT MOfly-JlHiţHH; element de modulation; Modelelement; element of modulation; modulâcios elem]. Telc.: Intervalul cuprins între două modulafii telegrafice succesive. La originea legăturii telegrafice, fiecare element de modulafie necesită o serie de operafiuni cari constitue o emisiune completă. 9. Element de pilă electrică. V. sub Celulă; v. şi Celulă electrică. io. Element de radiator de calorifer [sjieMOHT HarpeBaTeJiH (pa^HaTopa, KaJiopH(f)epa); element de radiateur de chauffage central; Heiz-korperelement; heater element; futotest-elem]. Inst. san.: Fiecare din piesele, de formă specială şi în interiorul cărora circulă un fluid cald (apă sau abur), cari prin alăturare formează radiatoarele de 355 WH TU Element de radiator cu aripioare. 1) bridă de legătură; 2) tub; 3) aripioară. calorifer. Alăturând un număr variabil de^elemente identice se obţin radiatoare cu suprafeţe de radiere diferite. — Se deosebesc: î. Element de radiator de calorifer cu aripioare [pe6pHCTHH 3jieMeHT Ha-rpeBaTeJlH;elementâ ailettes; Heizkorperrippenelement; fin heater element; szârnyas fu-totest-elem]: Element de radiator de calorifer,format dintr'o feavă cu bride la capete şi înzestrată cu aripioare cari măresc suprafaţa de radiafie a căldurii (v. fig.). Elementele comunică între ele prin curbe, cari se leagă la bride. 2. ~ cu coloane [kojiohhbih 3JieivreHT Ha-rpeBaTeJIH;elementâcolonnes; Heizkorperrohr-Element; tube heater element; csoves futo-elem]: Element de radiator de calorifer, compus dintr'o cameră superioară şi una inferioară, legate prin tuburi verticale. Elementele vecine comunică între ele prin nipluri (v. fig.). Deosebim elemente cu volum mare de apă şi elemente cu volum mic de apă;elemente turnate din fontă şi elemente presate din tablă şi sudate. V. şi sub Radiator de calorifer. M Element de radiator cu şase coloane. s. Element de siguranfă [opflHHapHbra npo6o-HHblH npeflOxpaHHTejlb; element de fusible; Si-cherungselement; fuse element; biztonsăgi elem]. ■Bit.: Soclu de material ceramic, cu armaturi metali- Elemente de siguranfă. /) element cu capac; 1) capac izolant; 2) soclu. — II) element pătrat de tablou. cef în care se montează un dop de material fuzibil. Poate fi cu sau fără capac, de secfiune pătrată sau inelară. După mărime se deosebesc elemente normale şi elemente Goliath (v. sub Siguranfă). După felul montării, se deosebesc: 4. ^TZ [npo6oHHbiH npeAOXpaHHŢejib T3; element TZ de fusible; TZ Sicherungselement; TZ fuse^element; TZ biztonsăgi elem]: Element de siguranfă, la care legarea conductelor se face în spatele tabloului pe a cărui fafă este montat elementul. 5. ~ UZ [npo6oHHbiH npe/ţoxpaHHTpjib y3; element UZ de fusible; UZ Sicherungselement; UZ fuse element; UZ biztonsăgi elem]: Element de siguranfă, la care legarea conductelor se face în fafa tabloului unde este montat şi elementul. 6. Element de supraîncălzitor [3JieMeHT napo-neperpeBaTejlH; element de surchauffeur; Ober-hitzereinheit, Uberhitzerelement; superheater element; tulhevito elem]. C. f.: Fascicul de fevi de supraîncălzire grupate într'o feavă mare de fum a unei locomotive cu abur supraîncălzit (v. fig.). Elementele sunt învăluite de către gazele de ardere, cari circulă în fevile mari de fum. Un element poate fi constituit dintr'un număr de fevi legate între ele, în serie sau în derivafie, capetele lui fiind legate cu cele două camere ale colectorului. V. sub Supraîncălzitor de locomotivă. 7. Element de volum [ajieivieHT o6nbeMa; element de volume; Raumelement, Volumenelement; element of volume; terfogat elem]. Geom.: Volum care tinde spre zero, cuprins între trei perechi de suprafefe aparţinând latrei familii desuprafefedintr'o regiune a spaţiului, astfel încât prin fiecare punct al regiunii să treacă cel mult una din suprafeţele fiecărei familii, şi asttel încât cel puţin suprafeţele uneia din perechi să tindă una călre alta; în acest caz se foloseşte ca element diferenţial sub semnul integrală, în calculul volumului regiunii din spaţiu căreia îi aparţine. Dacă suprafeţele a două, respectiv ale celor trei familii de suprafeţe tind una către cealaltă, elementul de volum serveşte drept element diferenţial sub semnul integrală dublă sau triplă, în calculul volumului. 8. Element linear [3JieMeHT ftJiHHbi; element lineaire; Linienelement; linear element; vonal-elem]. An. mat.: Figura formată, în spaţiul cu n dimensiuni, de un punct de coordonate x±'"xn şi de o direcţie care are parametrii directori dx-^dx^ dusă din acest punct. 9. ~ linear integral [aJieMeHT HHTerpaJibHOH AJlHHbl; element lineaire integral; Iniegrallinien-element; integral linear element; integral vonal-elem]. An. mat.: Pentru o ecuaţie Pfaff sau pentru un sistem Pfaff, un element linear care verifică ecuaţia, respectiv sistemul. io. ~ linear variafional [3JieMeHT BapHaiţH-OHHOH AJlHHbl; element lineaire variationnel; Ver-ănderungslinienelement; variational linear element; vâltozâsi vonalelem]: In problema de calculul variaţiunilor care consistă în a se determina funcţiunile f±(t)t f2(t), fn(t) definite în intervalul £x:<£<£2, astfel încât integrala d/i dh df„-1 dt'df""'dJ ' unde L este o funcţiune dată de 2 «4-1 variabile să aibă o valoare extremă (maximă sau minimă), se foloseşte următorul limbaj geometric: Să se determine curba din spaţiul cu n+1 dimensiuni, de coordonate t, xll...,xn, dată de ecuaţiile x1=f1(t)t...lxn — fn(t)l astfel încât integrala /, efectuată de-a-lungul arcului de curbă să aibă o valoare extremă. Prin element linear se înţelege, în acest caz, figura formată dintr'un punct al curbei şi din tangenta 23* 356 la curbă în acel punct, care are parametrii di-red°ri At At Funcfiunea dată L este definită pentru orice element linear dintr'un anumit domeniu. Se numeşte 1. Element linear variafional regulat [3JI6M6HT BapHaiţHOHHOH peryjiHpHOH AJiHHbi; element lineaire variationnel regulier; regelmăljiges Ve-rănderungslinienelement; regular variational linear element; szabâlyos vâltozăsu vonalelem], un efement L pentru care forma păfratică Q~ 2j j • -NJJ ' $4 %kt i,k di xiVxk ai cărei coeficienţi depind de elementul linear şi ale cărei variabile ^ sunt nişte cantităţi nedeterminate, este definită, adică păstrează un semn constant, oricare ar fi £lf £2, • , £«4=0, şi nu se anulează decât pentru g1 = §2=." * = ^ = 0; 2. ~ linear variafional neregulat [sjieMeHT Bapnau.HOHHOH HeperyjinpHOH fljiHHbi; element lineaire variationnel irregulier; unregelmăfjiges Verănderungslinienelement; irregular variational linear element; szabâlytalan vâltozăsu vonalelem], un element L pentru care forma Q este indefinită, adică poate lua ambele semne, şi 3. ~ linear variafional singular [aJieMeHT eftHHHOâ BapHaiţHOHHOH flJlHHbi; element lineaire variationnel singulier; einziges Verânde-rungslinienelement; singular variational linear element; egyszeres vâltozăsu vonalelem], un element L pentru care forma Q este semi-definită, adică păstrează acelaşi semn, dar se poate anula şi pentru valori ale nedeterminatelor cari nu sunt toate nule. Pentru ca printr'un element linear să treacă o extremală a problemei, e necesar ca elementul să fie regulat sau singular. Prin fiecare element trece o extremală şi numai una. Extremalele ale căror elemente sunt toate regulate se numesc extrema le regulate. 4. Element normal [HopMajibHbifi ajieMeHT; element normal; Normalelement; standard celI; normălelem]. El.: Pilă folosită ca etalon ia determinarea tensiunii electromotoare; termen folosit, în special, pentru pila-etalon Weston. s. Element structural [CTpyKTypHblH 3JieMeHT; element de structure du sol; Einzelkonstrukturdes Bodens; structural element of soil; talaj osszeteteli eleme-zes]. Mineral.: Particulă minerală a solului îmbrăcafă cu o 6 6 Element Weston. 1) mercur; 2) amalgam de cadmiu; 3) cristale de sulfat de cadmiu; 4) pastă preparată din sulfat mer-curos şi sulfat de cadmiu; 5) solufie saturată de sulfat de cadmiu; 6) sârmă de plat in. peliculă organominerală formată din silicaţi secundari şi dj/î compuşi ai humusului. 6. ~ structural mecanic [cTpyKTypHbift Me-xaHHHecKHH SJieMeHT; element de structure mecanique du sol; mechanische Einzelkonstruktur des Bodens; mechanical structural element of soil; talaj mechanikai szemcses osszetetele]: Particulă a solului desbrăcată de învelişul coloidal oganomineral. 7. Element taylorian [T3HJiopHaHCKHH 3Jie-MeHT; element taylorien; taylorisches Element; Taylorian element; taylorelem]. Mai.: Funcţiune de forma /(*) = S «*„(*-*of definită în cercul de convergenţă al seriei. s. Element tubular [TpyânaTbifi sjieMeHT; element tubulaire; Rohrenelement; tubular element; csoelem]. Mş. ierrn.: Fasciculul de ţevi fierbătoare fixate în peretele unei secţiuni a camerei de apă seciională a unei căldări de abur. Un element este compus din 7-‘-8 ţevi aşezate în zig-zag, mandrinate în pereţii camerelor de apă, şi este legat printr'un tub cu colectorul căldării. V. sub Căldare de abur cu camere secţionale şi sub Cameră de apă sec-ţională (v. fig. sub Cameră de apă, sectională). 9. Element unitate [sjieMeHT-e^HHHiţa; ele-ment-unite; Einselement; unity element; egyseg-elem]. Mat.: Elementul unui grup care reproduce, prin compunerea grupală (la dreapta sau la stânga), orice elenrîent al grupului cu care se compune. Prin element unitate se înţelege, într'un corp sau într'un inel, elementul unitate al grupului unităţilor respective. Există inele cari nu au unităţi, şi deci nici element unitate; pot avea însă un element unitate unilateral: numai la stânga sau numai la dreapta. 10. Elemente balistice [6ajuiHCTHHecKHe 3Jie- MeHTbi; elements balistiques; ballistische Elemente; ballistic ele- ^ ments; balisztikus ele-mek, balisztikus ada-tok]. Tehn. mii.: In tragerile de artilerie, elemente cari definesc poziţia A a punctului de spargere a proiectilului în planul de tragere. Elemente balistice. Aceste elemente (v.fig.) sunt: i, inclinarea ţevii armei respective (i=5 + P)î D, distanţa focos; p, unghiul de înălţător; t, durata de traiect; d, deviaţia; s, unghiul de înălţare. 11. Elemente de orientare relativă [3JieMeHTbi OTHOCHTeJlbHOH opH6HTaiţHH; elements d'orien-tation relative; relative Orientierungsdaten; orien-tation elements; viszonylagos tâjekoztato ada-tok]. Fotgrm.: Elementele matematice cari determină orientarea relativă a unei stereograme, respectiv poziţia relativă a celor două clişee conjugate, în vederea obţinerii modelului optic. Aceste elemente sunt în număr de cinci, şi natura lor variază cu metoda de orientare adop- tată. In sistemul clasic al procedeului paralaxei verticale de orientare relativă, aceste elemente sunt: unghiul de rotire (de deversment) x± al clişeului I; unghiul de rotire (de deversment) x2 al clişeului II; unghiul de înclinare longitudinală 91 al clişeului I; unghiul de înclinare longitudinală cp2 al clişeului II; diferenfa dintre unghiurile de înclinare transversală ale celor două clişee, (Dt şi oo2, dată de expresia Aco = 1. Elemente de pozifie [ajieMeHTbi iio3hi];hh (nOJlOJKeHHH); elements de position; Stellungse-lemente; position elements; helyzet megâllapito elemek, helyzet ___________A megâllapito ada- ^ tok]. Tehn. mii.: In artileria antiaeriană, elementele ^ cari determină pozifia în spaţiu a avionului. Aceste elemente (v. fig.) sunt: qp, azimutul (în planul orizontal); S, unghiul de înălfare (în plan vertical); D, distnafa lineară (distanfa între tun şi avion); A, distanfa orizontală (proiecfia în plan orizontal a distanfei lineare); h, altitudinea. 2. Elemente dispersate [#HcneprHpoBaHHbie 3JieMeHTbi; elements disperses; zerstreute Elemente; dispersed elements; szetszort elemek]. Mineral.: Elemente chimice cari se găsesc în unele minerale, în stare de mare diluţie. 3. Elemente geometrice ale drumului [reOMe-TpnnecKHe 3JieMeHTbi nyTH; elements geome-triques d'une route; geometrische Elemente eines Wegs; geometric elements of a road; geometrikus utelemek]. Drum.: Părfile componente ale traseului unui drum în plan, ale profilului în lung şi ale profilelor transversale (de ex.: axa drumului, aliniamentele, curbele, profilul transversal tip, etc.). 4. Elemente lineare în involufie [3B0jibBeHT- Hbie 3Ji6MeHTbI AJlHHbU elements lineaires en involution; Involutionslinienelemente; linear elements in involution; involucios vonalelemek]. An. mat: Două elemente lineare asociate aceluiaşi punct x±i...,xn şi având parametrii dxlt...,dxn şi ixi,...,6xn se numesc în involufie fafă de ecuafia lui Pfaff ® = X1dA:14- ... +Xndxn=Q, când covariantul bilinear al formei o>, construit cu ajutorul lor, este nul, — adică dacă , ^ d*f-) “ = S ( (Sx>~dx> 5*i) = °' s. Elemente meteorologice. V. Mărime meteorologică. 6. Elemente unite [o6rbe,n;HHeHHbie (aboh-Hbie) SJieMCHTbi, elements doubles, elements unis; Doppelelemente, vereinigte Elemente; double elements; kapcsolt elemek]. Mat.: Elemente identice cari fac parte din două multiplicităfi de aceeaşi natură în corespondenţă proiectivă, astfel încât cel pufin una din ele îl are pe cel identic cu el drept corespondent în cealaltă. 7. Elementele dintelui de angrenaj [ajieMeH-Tbi 3y6iţa 3aiţenJieHHH; elements de la dent d'engrenage; Elemente des Getriebezahnes; elements of a gearing tooth; fogaskerek fogainak elemei]. V. sub Dinte de angrenaj. 8. Elemi [aJieMH; elemi; Elemi; elemi; elemi gyanta]: Răşină naturală care se extrage din diferite plante cari cresc în Filipine, în Africa, Brazilia, etc. Cea mai cunoscută este răşina de Manila. Este folosită la prepararea lacurilor şi, împreună cu copal de Manila, la prepararea cernelurilor litografice. 9. Eleolit. V. Nefelin. 10. Eleometru. V. Oleometru. 11. Eleonorit [3Jie0H0pHT; eleonorite;'Eleono-rit; eleonorite; eleonorit]. Mineral.: Fe*"‘[(0H),|(P0i)1]-1V,H10.-Cristalizează în sistemul monoclinic, în cristale prismatice mărunte, de obiceiu tabulare sau grupate în cruste foioase radiare. Macle după (100). Prezintă clivaj după (100). Are duritatea 3 *■■4, gr. sp. aproximativ 2,9, luciu sidefos până la sticlos, coloare roşie deschisă până la roşie-brună, urmă galbenă. Este identic cu beraunitul, care are însă textura fin cristalină. Se găseşte foarte rar în druze şi, sub formă de cruste, în legătură cu minereurile de fier. 12. Eleostearicracid~[3JieocTeapHH()BaH khc-JiOTa; acide eleo-stearique;Elaostearinsăure; eleo-stearic acid; eleosztesrinsav]. Chim.: CHâ(CH2)3—CH=CH—CH=CH—CH =CH—(CHgfcCOOH. Acid 9, 11, 13 octadecatrienoic, isomer cu acidul linolenic, cu p. f. 71°. Se găseşte în uleiul de tung; are excelente proprietăfi sicative. îs. Elephas. Zoo/., Paleont.: Gen de ma- mifer din ordinul Proboscidienilor, caracterizat prin molari lafadonfi alcătuifi din numeroase creste separate prin şanfuri adânci umplute cu ciment. Genul Elephas este cunoscut începând din Pliocen (Elephas planifrons); Elephas meri-dionalis caracterizează Pliocenul superior, iar Elaphas primigenius (sin. Mamutul) se situează în Cuaternar. 14. Elesco: Bronz cu aluminiu, neaderent la ofelurile inoxidabile. Se foloseşte la confecţionarea matriţelor pentru îndoit şi format tabla de oţel inoxidabil, dând piese foarte curate. Nu poate fi folosit pentru lucrări de ştanţare (N. C.). 15. Eleşteu [npyo,; etang de plaine, vivier; Fischteich; fish pond, store-pond; halasto]. Pisc.: Basin artificial, cu apă liniştită, pe un loc neted, deci la şes, în opoziţie cu iazul, care ocupă totdeauna un fund de vale. Eleşteele nu se fac în săpătură, ci prin înnecarea unui teren plat, pe care apa, adusă prin derivaţie dintr'un râu învecinat, este reţinută fie prin diguri ridicate artificial, fie folosind anumite accidente de teren. Iniţial, fundul eleşteului este însăşi suprafaţa înier-bată a terenului înnecat. Eleşteele cari pot fi golite şi umplute complet se numesc eleştee sistematice. Elemente de pozifie. 358 Calitatea de apă închisă şi evacuabilă după voie îi conferă o mare superioritate fafă de toate celelalte ape, şi face ca numai eleşteul sistematic să fie potrivit pentru o piscicultură bine organizată. După destinafia ce li se dă, eleşteele pot fi de mai multe categorii. V. Ciprinicultură şi Salmonicultură. 1. Elevafie [npo(|)HJib, BepTHKajibHbiH pa3-pe3 (nepTenc); elevation; Aufriss; elevation; homlokrajz]. Tehn.: Reprezentarea grafică, la scară, şi cotată, a feţelor verticale exterioare ale unei construcfii, ale unei maşini, ale unui aparat etc. 2. Elevafie relativă de tensiune electrică. V. Urcare relativă de tensiune electrică. 3. Elevating. Drum.: Maşină rutieră, remorcată de un tractor puternic, folosită la săpatul şi încărcatul pământului. Pământul esfe tăiat de un cufit circular şi împins pe o bandă rulantă care-l ridică şi-l varsă direct în vehiculele de transport. Săparea se face odată cu înaintarea maşinii. Are o mare capacitate de lucru şi este foarte economică. 4. Elevator [ajieBaTOp, no.zţ'beMHHK; ele- vateur; Elevator, Hebewerk, Stappler; elevator; felvono], Mş.: 1. Aparat sau instalaţie, în general cu debit continuu, pentru transportul pe verticală, sau aproape pe verticală, la distanfe relativ mici, al materialelor. — 2. Instalaţie complexă, pentru transportul, în general continuu, al materialelor, la distanfe relativ mici (2- “SOC) m) şi pe direc-fii diferite, dintre cari partea principală o constitue transportul pe verticală. Elevatoarele pot fi: fixe sau mobile; plutitoare sau terestre; hidraulice, mecanice sau pneumatice; penfru materialele sub formă de bulgăr, de granule, de pulbere, sau pentru piese de formă specială deschise sau închise. Construcfii caracteristice sunt elevatoarele de cheu, cele de cuptor înalt, de minerit, de siloz, de vagoane, de vase, de transbordoare, pentru construcfii, la maşinile a-gricole, etc. Elevatoarele pot avea brafe articulate (cu genunchiu), brafe pendulare şi brafe telescopice. 5. Elevator [npncnocoâJieHHe ;i;jih noA'beMa H cnycna Tpy6 B CKBaJKHHy; elevateur; Elevator; elevator; felvono]. Ind. oetr.: Aparat care serveşte pentru susfinerea şi manevrarea garniturilor de prăjini de sapă, a burlanelor, a tubingului, a prăjinilor de pompaj, etc. Are forma unei potcoave compuse din două jumătăţi cari se pot închide pe corpul tubului ca un dispozitiv de siguranfă (căţea), (v. fig.). Elevatorul are, în părfi, două urechi de cari se acafă ch'iol- başii. Aceştia se pot fixa sub mufele burlanelor, ale prăji- Elevator de sondă ni lor, etc. In cazuri speciale, petrolieră, elevatoarele au pene cu dinfi, 0 chiolbaşi; 2) eleva-cari pot culisa în sens vertical for; 3) dispozitiv de şi se prind pe corpul burlane- închidere, jor, al prăjnilor, etc. Forfa lor de ridicare va- riază, obişnuit (dela fzece până la sute de tone. V. şi Chiolbaş. 6. Elevator [3JieBaT0p, nOfl'beMHHK; elevateur; Becherforderer; elevator; serleges szâl-litomu]. Agr.: Maşină agricolă, folosită în vinifi-cafie, pentru ridicarea strugurilor sdrobifi sau a mustului, din camera de recepţie în camera de presare sau de fermentare. Şi pompele cu lanfuri constitue un fel de elevatoare. 7. Elevator aspirator [BcacbiBaiomHH TpaHC-nopTep; elevateur â aspiration; Saugelevator; suction elevator; szivofelvono]. Tehn.: Elevator pneumatic, care lucrează prin aspirafia produsă de o pompă de vid sau de aspirafie (v. fig.). Elevator aspirator. 1) şlep; 2) trompă; 3) conductă de transport; 4) zăbrele de susfinere; 5) tremie (ecluză) de descărcare; 6) conductă de aspirafie (de vid) ; 7) pompă aspiratoare; 8) coş pentru evacuarea aerului; 9) electromotor; 10) distribuitor de materiale; 11) poz:ifia vagoanelor c. f. fafă de siloz. Randamentul-şi distanfa de transport fiind mici, se foloseşte în legătură cu elevatoare pneumatice refulante, sau în legătură cu elevatoarele cu cupe. Sin. Elevator cu depresiune, V. şi sub Elevator-pneumatic. 8. Elevator cu bandă [jieHTOHHbiH TpaHcnop-Tep (nOft'beMHHK); elevateur â bande; Gurtbe-cherwerk, Bandelevator, Gurtelevator, Bandhe-bewerk; belt elevator, band elevator; heve-deres felvono]. Tehn,; Elevator cu bandă fără sfârşit. Pe bandă sunt fixate cupe, de obiceiu de tablă. Banda se face din curea, din împletitură de sârmă, din cauciuc, cânepă, bumbac, etc. Toba superioară a elevatorului are un dispozitiv de întindere, sau banda este echipată cu chingi de strângere. Se foloseşte pentru materiale în pulbere sau în granule, şi pentru sarcini şi lungimi de transport mai mici decât în căzut elevatoarelor cu lanf. Există elevatoare cu bandă unică (mai lată) sau cu bandă dublă (două benzi mai înguste). 9. Elevator cu cabluri [KaHaTHbiâ uoj^em-HHK; elevateur â câbles; Kabelelevator; cable elevator; sodronyos felvono]. Tehn.: Elevator care foloseşte cabluri în loc fde lanţuri sau în loc de bandă fără fine. io. Elevator *cu cupe [kobuicboh sjieBaTop; elevateur â godets, elevateur â auges, elevateur âseaux; Becherelevator,Becherhebewerk; bucket elevator, scoop elevator; serleges emelogep, serleges felvono]. Tehn.: Elevator cu bandă sau 359 cu lanfuri pe cari sunt prinse cupe. La elevatoarele cu bandă, cupele sunt fixe în raport cu banda; la cele cu lanfuri, cupele pot fi fixe, pendulare sau basculante. Datorită gravitafiei, cupele pendulare îşi păstrează, pe tot parcursul lor, âceeaşi pozifie de echilibru, sub axele de .suspensiune. Cupele basculante sunt răsturnate prin piese de ghidaj speciale, la un anumit punct al parcursului; se pot răsturna şi prin greutate proprie, când ajung la capul elevatorului. 1. Elevator cu depresiune. V. Elevator aspirator. 2. Elevator cu lanf [3JieBaTop c iţenbio; elevateur â chaîne; Kettenelevator; chain elevator; lâncos felvono]. Tehn.: Elevator care foloseşte lanfuri fără sfârşit. Se construesc elevatoare cu 1, 2 sau 4 lanfuri. Afară de cupe (godeuri) se pot folosi şi alte dispozitive, de tormă adaptată pieselor cari se ridică. Lanfurile folosite sunt: cu zale demontabile (tip Eward), cu buloane demontabile, sau calibrate. Elevatoarele cu lanf se folosesc pentru sarcini mari (butoaie, munifii, vagonete, etc.), pentru materiale umede, materiale în bulgări, şi, mai rar, pentru materiale granuloase. s. Elevator de cărbuni [yrojibHbiH 3JieBaT0p; elevateur de charbon; Kohlenelevator; coal elevator; szen-felvono], Tehn.: 1. Elevator pentru ridicarea sau încărcarea cărbunilor. C. f.:2. Elevator folosit în depourile de locomotive, pentru încărcarea cărbunilor în tendere; poate fi folosit şi Ja încărcarea lor în vagoane. Se compune dintr'o construcţie metalică, având două platforme (pe cari se încarcă câte un vagonet) cari urcă şi coboară în mod alternativ, făcându-şi contragreutate. La capătul de sus se descarcă prin basculare. Acfionarea elevatorului se face electric, în cazuri rare hidraulic. 4. Elevator deschis [OTKpbiTbiH 3JieBaTop; elevateur ouvert; offener Elevator; open elevator szabadon âllo felvono]. Tehn.: Elevator cu lanţuri, care nu este închis între perefi; se Toioseşte pentru piese, bulgări şi, în general, pentru materiale cari nu dau praf sau nu se risipesc, de ex. pentru butoaie, blocuri de ghiafă, munifii, etc. 5. Elevator de stivuit [3JieBaTop yKJia^KH rpy30B; elevateur pour empilage; Aufstapelungs-elevator; piling up elevator; rakadâsi felvono]. Tehn.: Cărucior pe două sau pe patru rofi, echipat cu un elevator mecanic cu platformă, care ridică sarcinile la partea superioară a stivei. Deplasarea, ca şi •ridicarea, se efectuează printr'un motor electric sau printr'un motor cu explozie, sau manual. E •folosit la stivuirea sacilor, a baloturilor, etc. 6. Elevator de transbordare [3JieBaTop rjih Iieperpy3KH; elevateur de transbordement; Umladeelevator, Umschiffelevator; transhipment elevator; âtrakadâsi felvono]: Elevator plutitor sau terestru, folosit, în general, în porturi sau în stafii de cale ferată, pentru transbordarea mărfurilor între vase, între vagoane, sau între vase şi vagoane. Elevator hidraulic pentru mineritul aurului şi al cositorului. I) straturi profunde de pietriş metalifer; 2) jghiab (ecluză inferioară); 3) capul elevatorului; 4) conducta elevatorului; 5) jghiab (ecluză) superior; 6) haldă. 7. Elevator de vase. V. Ascensor de vase. 8. Elevator hidraulic [rHflpaBJiHHeeKHH 3Jie- BaTOp; elevateur hydraulique; hydraulischer Elevator; hydraulic elevator; hidraulikus felvono]. Tehn.*' 1 • Elevator echipat cu o platformă care este ridicată de o tijă-piston verticală, care se deplasează, prin presiune hidraulică, în interiorul unui cilindru lung. Se foloseşte numai în cazuri speciale, pentru înălfimi de ridicare de maximum 10 m, deoarece cilindrul şi tija trebue aşezate într'un puf de adâncime egala cu înălţimea de ridicare, ceea ce nu este practic (v. şj sub Ascensor hidraulic). 2. Elevator în care se folo- cap de elevator hidraulic pentru minerit. 1) bridă de racordare pentru conducta de apă sub presiune; 2) coturi articulate; 3) ajutaj de injecfie; 4) orificiul de aspi-rare a agregatelor metalifere din jghiabul inferior; 5) difuzor; 6) racord; 7) conductă de ridicare. seşte direct energia cinetică a apei şi energia apei sub presiune spre a ridica, printr'o conductă, pietrişuri metalifere. Se foloseşte excluziv la zăcămintele de pietrişuri cu cositor sau aurifere, unde situa{ia nu permite folosirea unei drage, unde nu există spafiu pentru depunerea gangei, care trebue deci ridicată mai sus, şi unde se dispune de cantităfi mari de apă. Când înălfimea de ridicare trece de 20 m, se folosesc elevatoare cu trepte, la fiecare treaptă fiind nevoie de o nouă injecfie de apă. 9. Elevator închis [3aKpbiTbiH 3jieBaTop; elevateur ferme; geschlossener Elevator, ein-geschlossenes Hebewerk; closed elevator; zârt felvono]. Tehn.: Elevator bine închis în conducte de metal sau de lemn, folosit la transportul materialelor în pulbere (făină) sau în granule (cereale), sau al materialelor cari dau praf (cărbuni). 10. Elevator la maşini agricole [sjieBaTop ceJIbCK0X03HHCTBeHHblX MaiIIHH; elevateur des machines agricoles; Hubwerk der Landwirtschaft-maschinen; elevator of farming machines; serleges szălitomu]. Agr.: Organ al maşinilor agricole, folosit pentru ridicarea oblică sau pe verticală a materialelor tratate în maşină. Poate fi cu bandă sau cu lanf, cu melc (elice), cu cupe sau cu palete, sau cu cicloane cu aer suflat. Se foloseşte la' batoze, combine, selectoare, etc. 11. Elevator pe şenile [sjieBaTop ryceHHH-Horo THna; elevateur â chenilles; Raupen-schlepper-Elevator; Caterpillar elevator, track-type 360 elevator; hernyotalpas szâllitomu]. Tehn.: Elevator mobil, montat pe şenile pentru ca să se poată deplasa. E folosit, în general, la materialele gra-nuloase sau în bulgări, pentru a le transborda, încărca sau descărca din vagoane (v. fig.). conducte prin cari betonul proaspăt este pompat cu pompe speciale. Se foloseşte la lucrări de mare suprafaţă şi volum (baraje, poduri, diguri, etc.). 4. Elevator pentru cuptoare înalte. V. Ascensor pentru cuptoare înalte şi sub Cuptor înalt. 1) grămadă de materiale; 2) lanf fără fine cu cupe; 3) pâlnie de descărcare; 4) transportor cu bandă fără fine; 5) şenilă; 6) vagon de marfă. i. Elevator pe şine [pejibCOBbiH 3JieBaTop; elevateur sur rails; Gleiljfahrelevator; elevator on rails; smelevâtor]. Tehn.: Elevator de dimensiuni mari, instalat pe şine, pe cari se poate deplasa; e folosit în porturi pentru încărcări, descărcări sau transbordări de materiale. 2. Elevator pentru bulgări [ajieBaTop ajih KycKOBOrO MaTepnaJia; elevateur de blocs; Stuckgutelevator; block elevator; tombfelvono]: Elevator pentru materiale subfor-mă de bulgări (de ex.: cărbuni, minereuri de cositor, etc). Se folosesc excluziv elevatoare cu cupe, de preferinţă cu lanţuri, afară de cazul mineritului aurului şi al cositorului, unde se folosesc şi elevatoare hidraulice. s. Elevator pentru construcfii [nocTpoeHHbiH 3JieBaT0p; elevateur pour con-structions; Hoch-bauhebezeug, Bauwerkeeleva-tor; building elevator; epitkezesi felvono]. Cs.: 1. V. Ascensor pentru construcţii. — 2. Elevator pentru beton proaspăt preparat; constă Elevator plutitor pneumatic. I) cargobot; 2) sorburi; 3) conducte de transport aspiratoare; 4) conducte flexibile; 5) brafele macaralei; 6) tremie etanşă; 7) sas (ecluză) de descărcare; 8) tremii de egalizare; 9) trolii (vinciuri); 10) cântar automat; II) culoar (conductă) telescopic; 12) conducta de aspirafie a aerului; 13) rezervor compensator şi distribuitor de v:id (de aspirafie); 14) pompă de aspirafie (exhaustor); 15) conductă de evacuare a aerului; 16) motor Diesel; 17) şlep. dintr'un turn cu elevator cu j cupe şi din jghiaburi cu scurgere liberă, sau din 5. Elevator penfru materiale granuloase [3ep-HOBOH 9JieBaT0p; elevateur pour grains; Korn-gutelevator; grain elevator; gabona felvono]. Tehn.: Elevator pentru materiale în granule (de ex. chimicale, îngrăşăminte, cereale, etc.). Se folosesc elevatoare cu cupe sau pneumatice. 6. Elevator pentru piese de formă specială [ajieBaTop ajih npe^MeTOB cneiţHajibHOH (J)op~ Mbi; elevateur pour pieces de forme speciale; Stuckgutelevator, Elevator fur Stuk-ke von besonde-re Form; elevator for pieces of special form; kulon-leges darabâru felvono], Tehn.r Elevator cu lanţ, construit special penfru a ridica numai piesele de o anumită formă. Piesele trebue a-şezate pe dispozitivele fixate pe lanţul fără sfârşif al elevatorului. Înlocuind aceste dispozitive,sepot ridica şi alte piese. In această categorie intră elevatoarele de blocuri de ghiaţă, de buşteni, de butoaie, de carne, de lăzi, de saci, de muniţii, etc. 7. Elevator plutitor [miOByHHH 3JieBaT0p^ elevateur flottant, bateau-elevateur; schwimmen- 3&1 der Heber; floating elevator; uszo elevator]. Tehn» Elevator montai în întregime pe un ponton. Poate fi de tipul cu cupe sau pneumatic (v. fig.)- E folosit în porturi, în special la trans-bordarea mărfurilor între două vase. 1. Elevator pentru pulberi [ajieBaTOp jţjiH nOpOHIKOBHAHblX MaTepHaJIOB; elevateur pour poudres; Staubgutelevator; dust elevator; porfel-vono]. Tehn.: Elevator pentru materiale pulverulente (de ex.: ciment, făină, nisip, rumeguş, pilitură de fier, etc.). Poate fi pneumatic sau cu cupe. 2. Elevator pneumatic [nHeBMaTHH0CKHH3Jie-BaTOp; elevateur pneumatique; pneumatisches Hebewerk; pneumatic elevator; pneumătikus eme-16]. Tehn.: Elevator care foloseşte aerul ca agent de transport al materialelor (v. fig.). Se construesc elevatoare aspiratoare (elevatoare cu Elevator refulant. I) cupola magaziei; 2) distribuitor principal; 3) coloane de scurgere (de distribufie); 4) tremie; 5) tremie încărcătoare (ecluză); 6) conductă de aer comprimat; 7) pompă refulantă# 8) electromotor; 9) conductă de transport (de refulare); 10) zăbrele de susţinere; 11) tremie pentru descurcarea materialului; 12) coş de aer; 13) siloz; 14) pozifia vagoanelor c. f. fafă de siloz. depresiune) şi elevatoare cu refulare (cari folosesc presiunea produsă de o pompă de compresiune), iar cele mai multe instalafii folosesc ambele sisteme. Pentru descărcare, elevatorul refulant nu poate fi folosit decât împreună cu un elevator aspirator sau împreună cu un elevator cu cupe (v. sub Elevator pneumatic). Transportul materialelor pulverulente (făină, ciment, chimicale) sau în granule (cereale, nisip, etc.) se face prin conducte, în cari sunt antrenate de curentul de aer. Instalafiile au pompe de aer, trompe (sorburi) şi conducte de aspirafie, conducte de refulare verticale, înclinate sau orizontale, colectoare centrale şi distribuitoare, conducte, culoare sau jghiaburi cu cădere prin greutate, etc. Conductele au articulafii, dispozitive telescopice, etc., cari permit deplasarea după nevoie a capului aspirator şi a capului de descărcare. Cele mai importante instalafii de elevatoare pneumatice se întâlnesc în porturi, la silozurile de cereale, la elevatoarele pluti- Elevatorul linotipului, toare, la mori, etc. J) elevator; 2) matrifă. s. Elevatorul linotipului [pbinar, 6aJiaHCHp; levier; Elevator; lever; linotipgep emelokarja]. Arte gr.: Bară cu nervuri, în care se prind dinfii mahifelor (v. fig.). Are rolul de a conduce matri-fele în şină, printr'o mişcare de translaţie orizontală sau verticală. 4. Elevatorului, ecluza ~ pneumatic. V. Elevatorului, sasul ~ pneumatic. 5. Elevatorului, sasul ~ pneumatic [3aTBop nHeBMaTHHecKoro ajieBaTopa; sas de l'elevateur pneumatique; Schleuse des pneumatischen Ele-vators; pneumatic elevator lock; legnyomâsos elevator zaro]: Dispozitiv al elevatoarelor pneumatice, folosit la descărcarea materiilor granuloase din conducta de transport aspiratoare, sau la* încărcarea în conducta (de transport) cu aer comprimat (v. fig.). Se compune dintr'o tremie cu un mecanism care separă sistemul de conducte de suprapresiune sau de subpresiune (vid, aspirafie) de sistemul de conducte cu presiune atmosferică. La elevatoarele aspiratoare, tremia este etanşă şi în ea se deschid conducta aspiratoare de transport şi conducta aspiratoare de aer dela pompă. La elevatoarele refularite (cu aer comprimat), tremia este deschisă, în ea încărcându-se materialele din spafiul exterior, cari se găsesc sub presiune atmosferică; la baza ei se găseşte, după mecanismul de separare, conducta de aer comprimat dela pompă, continuată cu conducta de transport pentru material. Sin. Ecluza elevatorului pneumatic. Secţiune JI-8 Sasul elevatorului pneumatic. 1) tremie de descărcare; 2) racord pentru aspirarea aerului; 3) conducta de sosire a materialelor şi a aerului; 4) materialul; 5) sas rotitor celular; 6) pâlnie de descărcare. Sorbul (capul aspirator) al trompei elevatorului. 1) burduf flexibil; 2) intrarea aerului; 3) mânere de manipulare; 4) cămaşa de aspirare a aerului; 5) tub de aspirare; 6) distanfiere;, 7) material granulos. e. Elevatorului, trompa ~ [BcacbiBaiomaH Tpy6a ajieBaTOpa; trompe de l'elevateur; Saug-russel des Elevators; elevator suction pipe; az elevator szivoormânya]. Tehn.: Conducta de aspirafie a elevatoarelor pneumatice, care coboară în masa materialului de ridicat. Are un sorb şr articulafii, ca şi porfiuni de tub flexibil (v. fig.). 7. Elice [cirapajib, cnnpajibHaH jiohhh; he-lice; Helix, Schraubenlinie; helix; csavarvonal]. Geom.: Curbă strâmbă, ale cărei puncte se obfin ridicând, din fiecare punct al unei curbe unicursale 362 directoare C, situată într'un plan P, perpendiculare pe planul P, şi luând pe ele punctele, cari se găsesc la distanfe dela plan proporfionale cu arcele curbei unicursale cuprinse între un punct de origine A, şi piciorul acelor perpendiculare. Ecuafia intrinsecă a unei elice este p = kz, p fiind 4-aza de curbură şi z raza de torsiune a elicei, iar k o constantă. 1. Elice circulară [KOjiiţeo6pa3HaH cnnpajib; helice circulaire; gewohnliche Schraubenlinie; ■circular helix; korcsavarvonal]: Elice a cărei curbă directoare e un cerc; elicea e trasată deci pe un cilindru circular (v. fig.). Coordonatele cartesiene care caz nu mai este necesară o altă elice tractivă. 7. ~ propulsoare [TOJiKaiOHiHH bhht, bhht coodiiţaiomHH nocTyn aTejibHoe ABmKeeHHe; helice propulsive; Triebschraube, Treibschraube; driving airscrew; hajto legcsavar]: Elice situată în urma motorului, dar cu tracţiunea dirijată în sensul de mişcare al avionului. 8. ~ tandem [B03AyiHHbie bhhtm pacno-JlOHteHHbie n0CJieA0BaTeJlbH0; helices en tandem; Tandemluftschrauben, Luftschrauben hinter-einander; tandem propeller; tandem helyezesu legcsavarok]: Două elice coaxiale, plasate în tandem şi antrenate, în sensuri de rotaţie inverse, 367 de două axe concentrice, fie de două motoare, fie de un singur motor, prin angrenaje conice. Acest ansamblu are avantajul unui randament superior unei singure elice, la aceeaşi tracfiune, deoarece elicea din aval foloseşte o parte din energia curentului rotitor al elicei din amonte. î. Elice fractivă [THHynţHH B03/ţyiHHbrâ bhht; helice tractive; Zugschraube; tractor airscrew; huzo legcsavar, vontato legcsavar]: Elice situată în fafa motorului, şi cu tracfiunea dirijată în sensul de mişcare al avionului, de ex. elicea obişnuită de avion. 2. Elice, elementele unei ~ de avion [3Jie-MeHTbi (cocTaBHbie nacTH) BOS/ţyniHoro BHHTa; elements caracteristiques de l'helice de l'avion; Luftschraubenelemente; propeller elements; repii-logep legcsavar elemei]. Nav. aElementele constructive şi aerodinamice ale elicei de avion sunt: diametrul elicei, numărul de pale, profilul elicei, pasul, pasul relativ al profilului, pasul relativ de deplasare, pasul relativ aerodinamic, gradul de încărcare, coeficientul de împingere, coeficientul cuplului, randamentul, vitesa de pertur-bafie axială, vitesa de perturbafie tangenfială, vitesa periferică (tangenfială) a vârfului, reculul relativ şi reculul absolut al elicei, tracfiunea, puterea necesară, puterea utilă, cuplul rezistent, suprafafa de sprijin, planul echivalent, calitatea, fracfiunea de pas. Astfel indicăm: s. Elice, calitatea unei ~ [KanecTBO (#o6po-THOCTb) BOSflyiHHOrc) BHHTa; qualite de l'helice; Luftschraubeneigenschaft; propeller quality; a legcsavar minosege]: Raportul dintre suprafafa de sprijin şi suprafafa planului echivalent. Cu cât raportul este mai mare, cu atât elicea este mai economică. 4. coeficientul de putere al unei ~ [ko-9$(|)HI]1HeHT MOHţHOCTH B03#yiHH0r0 BHHTa; coefficient de puissance de l'helice; Leistungs-ziffer der Luftschraube; coefficient of the propeller performance, coefficient of the propeller output; a legcsavar telyesitmenyi tenyezoje]: Raportul C =' p p pznz D5' unde P este puterea necesară a elicei, pz densitatea aerului la altitudinea z, n turafia, iar D e diametrul elicei (v.Coeficient de putere al elicei). 5. coeficientul de tracfiune al unei ~ [ko-3$4)Hu,HeHT TnrH B03#yniH0r0 BHHTa; coefficient de poussee de l'helice; Luftschraubenschub-zahl; propeller thrust coefficient; a legcsavar vonoerotenyezoje]: Raportul CT=—-—, -■ P,ri‘Di unde T este forfa de propulsie totală a elicei, pz densitatea aerului la altitudinea z, n turafia, iar D e diametrul elicei. e. coeficientul momentului unei ~ [KoecJ)- (tmiţHeHT MOMeHTa conpoTHBjieHHH B03,n;yiH- Horo BHHTa Bpam,eHHK); coefficient du couple de l'helice; Luftschraubendrehmomentzahl; pro- peller torque coefficient; a legcsavar nyomateld tenyezoje]: Raportul C = M M pgn2D5* unde M este momentul elicei, pz densitatea aerului la altitudinea z, n turafia şi D e diametrul elicei. 7. diametrul unei ~ [/ţnaMeTp BOSAyrn-HOrO BHHTa; diametre de l'helice; Luftschrauben-durchmesser; propeller diameter; legcsavarât-mero]: Diametrul cercului descris de vârful palelor unei elice de avion (D). Limita maximă a diametrului este determinată de vitesa lineară la vârful palei, care nu poate depăşi 300 m/s (adică trebue să rămână sub vitesa sonică de 340 m/s„ deasupra căreia se schimbă complet condifiunile aerodinamice). Peste această vitesă se impune un. demultiplicator (reductor) sau mărirea numărului de pale. 8. fracfiunea de pas a unei ~ [(|)paK-iţHH (aojih) rnara B03,n;yHiH0r0 BHHTa; fraction? de pas de l'helice; Luftschraubensteigungsbruch; propeller pitch fraction; legcsavar emelkedesi foka]: Raportul dintre suprafafa proiecfiei ortogonale a palelor unei elice pe un plan perpendicular pe axa elicei, şi suprafafa de sprijin. Este cca 1/10 la elicele bipale, şi creşte cu calitatea elicei pentru cele cu mai mult de două pale. 9. gradul de înaintare al unei V. Elice, pasul relativ de deplasare al unei 10. momentul rezistent al unei ~ [ycTOH-HHBblH MOMeHT COnpOTHBJieHHa B03flyiHH0ra BHHTa BpaiiţeHHK); couple resistant de l'helice^ widerstehendes Luftschraubendrehmoment; resistant propeller torque; a legcsavar ellenâlâsi nyomteka]: Raportul dintre puterea necesară şk vitesa unghiulară a elicei: = gn*D* = cMeznWs. unde Cp este coeficientul de putere, pz densitatea aerului la altitudinea z, « turafia, D diametrul, Cm coeficientul momentului. Este o caracteristică esenfială ia altitudinea z. 11. numărul palelor unei ~ [hhcjio jio-nacTefi BOSflyniHoro BHHTa; nombre des pales de l'helice; Zahl der Luftschraubenblătter; num-ber of the propeller blades; legcsavarâgak szâma]r Elicea de avion poate avea două până la cinci; pale, adică poate fi: bipală, tripală, cuadripală şi pentapală. Numărul de pale este limitat la cinci, pentru motive aerodinamice şi mecanice: sarcina pe butucul elicei, turbulenfa din spatele piciorului palei, creşterea lungimii de încastrare a piciorului palei (care impune un diametru prea mare pentru butuc şi măreşte deci rezistenfă la înaintare), moment de răsturnare prea mare. La vitese periferice mari se folosesc elice contraro-tative sau coaxiale. Elicele bipale se confecfio-nează dintr'o bucată cu butucul (monobloc) sau separate. Ele se fac cu pas constant sau variabiL Elicele tripale^cuadripale şi pentapale sunt sime- 368 trice fata de axa elicei şi au pas variabil. Cu cât numărul de pale este mai mare, cu atât vi-brafiile sunt mai mici. 1. Elice, pasul mediu al unei ~ [cpeAHHH mar B03AyiHH0r0 BHHTa; pas moyen de l'helice; durchschnittiiche Steigung der Luflschraube; propeller mean pitch; legcsavar âtlagos emelkedese]: Pasul profilului situat la o anumită distanfă de axa elicei, luată obişnuit la 17/24 din raza elicei. 2. pasul relativ aerodinamic al unei ~ {OTHOCHTejIbHblH mar HyjIGBOH MOIIţHOCTH B03AyniH0r0 BHHTa; pas relatif aerodynamique de l'helice; aerodynamisches Steigungsverhăltnis der Luftschraube; propeller aerodynamical pitch ratio; legcsavar viszonylagos aerodinamikus emelkedese]: Raportul dintre vitesa teoretică de propulsie şi vitesa tangenfială micşorată cu vitesa de perturbafie tangenfială. Este egal cu tangenta trigonometrică a unghiului celor două direcfii ale viteselor: w-k-w nh tg p =-------r~---------7 u — u Cior—u unde w este vitesa efectivă de înaintare, u vitesa de rotafie tangenfială, h pasul geometric, w' vitesa de perturbafie axială şi u' vitesa de perturbafie tangenfială (v. fig. sub Elice de avion). s. pasul relativ de deplasare al unei ~ [OTHOCHTejIbHblH uiar cHoca (nepeMeiiţeHHH) B03/ţyniH0r0 BHHTa; pas relatif de deplacement de l'helice; Steigungsverhăltnis der Luftschrau-benvorsetzung; pitch ratio of the propeller drift; legcsavar viszonylagos haladâsi emelkedese]: Raportul dintre vitesa efectivă de propulsie şi vitesa periferică tangenfială a vârfului unei pale. E egal cu tangenta trigonometrica a unghiului celor două direcfii ale viteselor: tgp0=—=X (v. fig. sub E- lice de avion). 4. pasul geometric relativ al profilului tinei ~ [OTHOCHTejIbHblH reoMeTpHHecKHH mar npO(|)HJiH B03AyiHH0r0 BHHTa; pas relatif geome-trique du profil de l'helice; geometrisches Steigungsverhăltnis des Luftschraubenprofils; propeller profile geometrical pitch ratio; legcsavarszelveny geometriai viszonylagos emelkedese]: Tangenta trigonometrică- a unghiului format de axa de portanfă nulă a profilului şi de direcfia vitesei tangenfiale (tg p*), (v. fig. sub Elice de avion). 5. planul echivalent al unei ~ [3KBH-BajieHTHaa njiocnocTb B03AyniH0r0 BHHTa; plan equivalent de l'helice; ăquivalente Luft-schraubenebene; propeller equivalent plane; legcsavar egyenerteku sikja]: Plan care, deplasându-se perpendicular pe axa elicei, ar produce aceeaşi torfă de propulsie, consumând aceeaşi energie mecanică; e. ~, profilul unei ~ [npo^HJib B03flym-Horo BHHTa; profil de l'helice; Luftschrauben-profil; propeller profile; legcsavar szelveny]: Conturul exterior, determinat de secfiunea unui cilindru coaxial cu axa elicei. Profilul variază de-a-lungul unei pale şi are formă asemănătoare cu acela al unei aripi; numai aproape de butuc (piciorul palei) diferă pentru motive de rezistenfă. Ca la orice profil de aripă, deosebim unghiul de incidenfă, unghiul de incidenfă efectiv, coarda, extradosul (fafa dorsală), intradosul (fafa de atac), bordul de atac şi bordul de fugă (v. fig. sub Elice de avion). — Intradosul este o fracţiune dintr'o curbă care sre aproximativ forma unei elice geometrice.} 7. puterea necesară a unei ~ [noTpeft-Haa MomnocTb B03/ţyiHH0r0 BHHTa; puissance necessaire de l'helice; Luftschraubenkraftbedarf; propeller required power; a legcsavar teljesit-menyi sziikseglete]: Puterea primită de elice dela motor. Are expresiunea P = Cp p2 n3 D5, unde Cp este coeficientul ^de putere al elicei, caracteristic fiecărei elice şi determinat în tunelul aerodinamic, gz densitatea aerului la altitudinea z, n turafia şi D diametrul. 8. puterea utilă a unei ~ [nojie3Han MOiiţHOCTb B03flHmH0r0 BHHTa; puissance utile d'une helice; Luftschraubennutzleistung; propeller useful power; a legcsavar has*nos teljesitmenye]: Produsul dintre forfa de propulsie a elicei şi vitesa efectivă de propulsie, având ca expresiune PU~T xw. 9. randamentul unei ~ [np0H30#HTeji- bHOCTb B03#yiHH0r0 BHHTa; rendement de l'helice; Luftschraubenwirkungsgrad; propeller efficiency; legcsavarhatâsfok]: Raportul dintre puterea utilă şi puterea primită de elice, adică P Cp nD ' unde w este vitesa efectivă de propulsiei n fu- rafia, Cj şi Cp coeficienfii de tracfiune şi de putere şi D e diametrul elicei. Randamentul este cu atât mai bun, cu cât numărul de ture şi diametrul elicei sunt mai mici. Din această cauză se introduce un demultiplicator (reductor) între elice şi arborele motor (obişnuit, v\max— 0,73, iar cu demultiplicator, ^max~0,78). 10. reculul absolut al unei ~ [a6cojnoT-Han OT/ţana (cjimi) B03flymH0r0 BHHTa; recul absolu de l'helice; absolute Luftschraubenschlupf-ung, absoluter Luftschraubenslip; absolute propeller slip; legcsavar abszolut csuszâsa]: Diferenfa dintre vitesa teoretică şi vitesa efectivă de propulsie. Reculul este o consecinfă a compresibi-lităfii mediului în care se şurubează elicea. El are expresiunea: K — nh — w, unde n este turaţia, h e pasul geometric al elicei, iar w e vitesa efectivă de propulsie. 11. reculul relativ al unei ~ [0TH0CHTe-jibHaa oT/ţana (cjinn) B03flyniHoro BHHTa; recul relatif de l'helice; relative Luftschrauben-schlupfung, relative Luftschraubenslip; relative propeller slip; legcsavar viszonylagoscsuszâs]: Rapor- 369 iul dintre reculul, absolut şi vitesa teoretică de propulsie: ’nh-*w . w , ^ ^ r=—= 1 —(cca 0,15* • *0,30), unde n esfe turafia, h pasul geometric, w vitesa efectivă de propulsie. î. Elice, suprafafa de sprijin a unei ~ [onop-Han n0BepxH0CTb B03flyiHHoro BHHTa; surface d'appui de l'helice; Luftschraubenauflageflăche; propeller bearing surface; a legsavar alapkor-nyezete]: Suprafafa cercului descris de elice: c_ti D2 4 ’ tinde D este diametrul elicei. Sin. Discul elicei. 2. tracfiunea unei ~ [THra B03AyiHH0r0 BHHTa; tractiOn de l'helice; Luftschraubenzug; propeller traction; a legcsavar vonoereje]: Forfa de propulsie a unui avion, dată de elice. Expresiunea folosită este T=CTpzn2 Z)4, unde CT este coeficientul de tracfiune al elicei (determinat în tunelul aerodinamic), pz densitatea aerului la altitudinea z, n turafia motorului şi D diametrul elicei. 3. vitesa de perturbafie axiala a unei ~ [CKopocTb oceBOH nepTypâaiţHH BosAyinHoro BHHTa; vitesse de perturbation axiale de l'helice; Oeschwindigkeit der axialen Storung der Luftschraube; velocity of the axial perturbation of the propeller; tengelyzavaro legcsavarsebesseg]: Diferenfă dintre vitesa teoretică de înaintare a unui profil şi vitesa efectivă de propulsie (v. fig. sub Elice de avion). 4. vitesa de perturbafie tangenfială a u- nei ~ [cKopocTb TaHreHiţnajibHOH nepTyp-6aiţHH B03/ţyiHH0r0 BHHTa; vitesse de perturbation tangentielle de l'helice; Geschwindigkeit der tangentialen Storung der Luftschraube; velocity of the tangential perturbation of the propeJ-ler; tangenciâlis zavaro legcsavarsebesseg]: Diferenţa dintre vitesa teoretică tangenfială a unui profil şi vitesa tangenfială efectiva (v. fig. sub Elice de avion). 5. vitesa periferică a vârfului unei ~ [ok-pyjKHan cnopocTb kohijob jionacTH B03Aym-Horo BHHTa; vitesse de l'extremite de la pale d'helice; Umfangsgeschwindigkeit der Luftschrau-benblattspitze; tip speed of the propeller blade; legcsavar csucskeruleti sebessege]: Vitesa tangenţială a vârfului elicei. Ea nu poate depăşi 300 m/s (v. şi Elice, diametrul unei ~), (v. fig. sub Elice de avion). «. Elice de ventilator. V. sub Ventilator. 7. Elice eoliană. V. Eolian, motor 8. Elice marină [cyAOBOH (rpe6HOH) bhht; helice pour navires; Schiffschraube; ship propeller; hajocsavar]. Nav. m.: Elice care asigură, prin rotirea ei într'un mediu lichid, propulsia unei nave. Este constituită din 2«’*6 pale, cari pot fi turnate dintr'o bucată cu butucul elicei sau solidarizate cu acesta, de ex. prin buloane (v. fig.); elicele turnate sunt "de fontă, de bronz fosforos sau cu mangan, sau de ofel. Fafa de atac (fafa frontală, intrados) a palelor este o suprafafă elicoidală care are ca directoare o elice circulară, coaxială cu arborele elicei, şi ca generatoare o dreaptă, de obiceiuinelinată înapoi fafă de axa elicei. Fafa dorsală (extrados) are, de obiceiu, o convexitate care asigură îngroşarea palei. Elementele cari interesează în calculul u-nei elice sunt: diametrul elicei (D), adică diametrul cercului descris de extremităţile palelor; pasul elicei (h), egal cu pasul elicei directoare; turafia arborelui elicei (n), numărul palelor; Elice marină cu patru suprafafa desfăşurată a pale aplicate, feţei de atac a unei pa- a) arborele elicei; b) butucul e; vitesa relativă a e- elicei; c) pală de elice; d) licei fafă de apa încon- Pană de fixare; e) prizon de jurătoare (ve) şi reculul fixare a palei pe butuc; f) — v piuli|ă pentru fixarea elicei relativ ____________- a că- Pe arbore; g) bucea de bronz; hn h) garnitură Inelară de cau- rui valoare variază între duc; i) apărătoare; k) găuri 10 şi 30°/o. Pasul elicei ovale pentru prizoanele de poate fi (la limită) cons- fixare, tant în lungul palei, sau variază, fie în aceeaşi seefiune (pasul descreşte din spre muchia de scurgere a palei spre cea de atac), fie în diferitele seefiuni (pasul descreşte din spre butuc spre vârful palei). Uneori muchia de atac este rotunjită. Vitesa palelor este limitată de cavitafie, a cărei aparifie măreşte reculul şi scade randamentul. Randamentul elicelor marine este cuprins între 55 şi 75%. Elicea cu două pale realizează vitesele cele mai mari, dar dă şocuri în arborele motor; elicele cu cinci.sau cu şase pale nu dau şocuri, dar au, în schimb, pierderi mari prin frecări. De aceea se folosesc, obişnuit, elice cu trei sau cu patru pale. Navele au una, două sau patru elice; în ultimele cazuri, elicele se rotesc în sensuri contrare, pentru compensarea cuplului de rotafie. 9. ~ marină cu pale reglabile [cyftOBOH (rpeânoH) bhht c noBopoTHbiMH jionacTHMH; helice â pales orientablesr Schiffsschraube mit schwenkbaren Blăttern; shripl f>i?©peller with swin-ging blades; âllithatoszârnyu hajocsavar]: Elice marină la care palele pot fi rotite între anumite limite, pentru a se adapta variafiei condifiunilor de navigafie. Comanda palelor poate fi elec- 370 trjcă, mecanică sau hidraulică (v. fig.). Variaţia poate fi atât de mare (la elicele cu pale reversibile), încât să permită inversarea sensului de mers, fără a inversa sensul de rotaţie al arborelui motor. după direcţia a trei axe de coordonate rectangulare cu originea în centrul Iui de greutate, trei posibilităţi de rotaţie în jurul acestor axe. Părţile principale ale elicopterului sunt: fuzelajul cu carlinga, grupul motopropulsor, aterisorul, a- 1) butucul elicei; 2) pală orientabilă şi reversibilă; 3) arborele elicei (tubular); 4) arborele inferior de comandă a palelor; 5) şurubul de comandă a palelor; 6) roată elicoidală de comandă a palelor; 7) tijă de comandă a palelor; 8) palier de presiune cu role; 9) reductor de vitesă; 10) disc de cuplare cu motorul; 11) cutia reductorului, în baie de uleiu; 12) rezervor de uleiu pentru ungerea mecanismului reductor de vitesă şi schimbător de orientare a palelor. 2. 3. 4. 5. Elice, cadru de ~ marină. V. Cadru de elice. etambou de ~ marină. V. sub Etambou. Elice, roată V. sub Turbină hidraulică. Elice, turbină cu V. sub Turbină. Elicoid [BHHTOBan iiOBepxHOCTb; helicoi-de; Schraubenflăche; helicoldal surface; helikoid]: 1. Conoid generat de o dreaptă care se sprijine pe o elice cilindrică şi pe axa cilindrului pe care este trasată această elice. Sin. Elicoid cu plan director. — 2. Suprafaţă desfăşurabilă, loc geometric al tangentelor la o elice. 6. Elicopter [rejiHKonTep; helicoptere, helico-plane; Helikopter, Hubschrauber; helicopter, lifting screw machine, directlift machine; helikopter]. Nav. a.: Vehicul aerian mai greu decât aerul, a cărui sustentaţie şi translaţie sunt asigurate de una sau de mai multe elice (rotoare) cari se rotesc în jurul unor axe înclinate în sensul mişcării de înaintare, unghiul de înclinare faţă de verticală fiind mic (v. fig.). Prin rotirea elicei în jurul axei ei, rezultă o forţă axială care se descompune într'o forţă verticală de sustentaţie (portanţă) P şi într'o forţă orizontală de înaintare (tracţiune) T. Elicopterul trebue deosebit de autogir, care are un motor şi o elice pentru deplasare, dar la care sustentaţia este asigurată de o elice (rotor) care se roteşte numai sub acţiunea curentului de aer provocat de translaţia autogirului şi a cărei axă de rotaţie este puţin înclinată în sens invers mişcării de înaintare, pentru a se obţine portanţa (v. fig.). Elicopterul are mai multe posibilităţi de mişcare decât un avion, şi anume: trei posibilităţi de translaţie paratura de comandă, dispozitivele de siguranfă şi echipamentul (instrumente de bord, etc.). — Fuzelajul are o formă alungită, e construit din grinzi longitudinale, bare transversale şi montanţi, şi e îmbrăcat într'un înveliş; scheletul poate fi de lemn uşor (bambu, plop), din ţevi (oţel sau duralu-min)sau din bare profilate din metal uşor (duralumin, a b Orientarea axei de rotafie a elicei, la autogir şl la elicopter. a) autogir, cu axa înclinată înapoi; b) elicopter, cu axa înclinată înainte; s) sensul de înaintare; P) fcrfa verticală de susfenfafie(portanfă); T) forfă orizontală de înaintare (tracfiune). aluminiu, etc.). Fuzelajul poartă carlinga (cu‘unul sau cu două posturi de pilotaj), suportul arborelui (în cazul unei singure elice, sau al arborilor coaxiali a două elice cari se rotesc în sensuri contrare) sau o grindă transversală (în cazul a două elice cu axe de rotafie diferite şi cari se rotesc în sensuri contrare) şi, Ia extremitatea dinapoi, fie ampenajele, fie o elice compensatoare. -— Aterisorul este construit dintr'un tren de aterisare cu trei sau cu patru rofi, dispozitive de amortisare şi, uneori, de escamoiare. Uneori, 371 âferisorul poate fi constituit din flotoare. — Grupul motopropulsor e constituit din unul sau din două motoare cu ardere internă, cari transmit cuplul motor, elicei sau elicelor, prin arbori, angrenaje cu roti dinfate conice, articulaţii cardanice. Elicopterul poate Elicopter bimotor cu grindă transversală. avea: o singură elice; două elice cari se rotesc în sensuri contrare şi cari pot fi montate pe doi arbori coaxiali, pe doi arbori paraleli, sau pe doi arbori monîaji la capătul unei grinzi transversale fafă de fuzelaj (în cazul elicopterelor bimotoare). Elicele au câte două sau trei pale, făcute din tablă de aliaj uşor şi cu o bară de consolidare în interior, cari sunt fixate la arborele elicei prin intermediul unui braţ de ofel. Pentru diverse ma-nevre şi evolufii, pa- Elicopter cu două elice (una la ex-lele acfionează ca fremi'tat©a dinapoi a fuzelajului). nişte elice cu pas reglabil; variaţia de incidenfă se obfine printr'un dispozitiv numit platou de variaţie ciclică, care se găseşte pe suportul elicei. Controlul lateral şi longitudinal al elicopterului se obfine prin variafia incidenfei palelor, iar schimbarea de direcfie, prin acfionarea asupra elicei principale sau asupra elicei compensatoare, respectiv asupra ampenajului din coadă. — Dispozitive de siguranfă mecanică asigură aparatul în cazul unei pane de motor sau în cazul blocării transmisiunilor; astfel, un dispozitiv de debreiere permite învârtirea elicei ca roată liberă, pasul palelor adaptându-se automat la regimul de sbor planat. — Instrumentele de bord şi de siguranfă sunt aceleaşi ca şi ale unui avion; elicopterul are, în plus, instrumente indicatoare pentru mişcările elicei. In sborul la punct fix (adică fără mişcarea de translafie), greutatea aparatului este echilibrată de forfa de susten-tafie dată de elice, care este dirijată de-a-lungul axei de rotafie a acesteia. Palele descriu un con a cărui generatoare formează cu planul perpendicular pe axa de rotafie un unghiu, numit unghiu de co-nicitate. — In sborul de translafie, axa elicei se deplasează paralel cu ea însăşi, păstrând un unghiu Schema explicativă a disimetriei elicopterului în mişcare de translafie. s) sensul de rotafie a! elicei; u = vitesa la extremitatea palei; v =» vitesa de înaintare; u -f* v = vitesa v," ^ extremitatea palei A; u — v = mrc fafa de verticala. .. . . _ * \/! + articu,afie: 2) macarale; 3) po- până la fundul apei, 2ltia efinde1 ridicafe din apă (în unde se sapă. - pozifia de mers a dragei); 4) dra- ■ 2. Conducta de as- aspiratoare; 5) elindă; 6) sorb. pirafie a dragelor aspiratoare, care e articulată cu capătul superior la dragă, şi al cărei capăt inferior poartă sorbul şi desagregatorul. 4. Elinvar [ajiHHBap; elinvar; Elinvar; elin-var; elinvar (nikkelaru)]. Metl.: Ofel-nichel cu coeficient (de dilatare) termoelastic nul pentru o temperatură cuprinsă între — 50° şi + 100°. Conţine 36% nichel, 46% fier, 12% crom, 4% tung-sten, 2% mangan. 5. Elipsă [3JIJIHIIC; ellipse; Ellipse; ellipse; ellipszis]. Mat.: Conică propriu zisă, care taie dreapta dela infinit în două puncte imaginare. Raportată la un sistem de coordonate cartesiene ortogonale, formate de axele sale de simetrie, ecuafia elipsei este semnul inferior corespunzând unei elipse reale, iar cel superior unei elipse imaginare, a respec- tiv b, fiind semiaxele elipsei, pe axa Ox respectiv Oy. O elipsă reală e locul geometric al punctelor dintr'un plan, pentru cari suma distantelor r± şi r2 la două puncte din acel plan, numite focare, e constantă. 6. Elipsă de împrăştiere [3JiJiHnc pacceH-BaHHfl; ellipse de dispersion; Streuungsellipse; 373 ellipse of dispersion; szorodâsi ellipszis]. Tehn, mii.: Elipsă pe sol, cu centrul punctelor de impact ale proiectilelor trase în condifiuni egale, de o gură de foc, şi având semiaxele în direcfie şi în bătaie egale cu patru abateri mediane (după terminologia germană patru abateri probabile) în direcfie, respectiv în bătaie. Practic, toate proiectilele trase cad pe suprafafa mărginită de această elipsă. 1. Elipsă de inerfie. V. sub Elipsa tensorului simetric biaxial şi de ordinul al doilea. 2. Elipsa momentelor de inerfie. V. sub Elipsa tensorului simetric biaxial şi de ordinul al doilea. s. Elipsa serfarului. V. Diagrama eliptică. 4a Elipsa tensiunilor. V. sub Elipsa tensorului simetric biaxial şi de ordinul al doilea. 5. Elipsa tensorului simetric biaxial şi de ordinul al doilea [ajuiHnc CHMMeTpHHHoro AByo-ceBoro TeH3opa BToporo nopnflKa; ellipse du tenseur symetrique biaxial du deuxieme ordre; Ellipse des biaxialen Tensors zweiter Ordnung; ellipse of the second order symmetric biaxial tensor; kettengelyu mâsodrendu tenzor ellipszise]. C/c. fens.: In cazul tensorilor biaxiali de ordinul al doilea A, cari asociază adică, într'un punct, numai vectori Av coplanari tuturor direcfiilor uv din acel plan, după regula: Av = Ayx cos ayx + Avy cos ocyy, undeAvx şi Avy sunt vectorii asociafi direcfiilor Ox şi Oy perpendiculare una pe alta, iar ocVA. şi ayy sunt unghiurile formate de i*vcu O* şi Oy, a doua cuadrică a tensorului de ordinul al doilea (v.) se reduce la o elipsă. Prin elipsa unui tensor biaxial de ordinul al doilea se înfelege, în particular, o elipsă care are semiaxele în direcţiile principale ale tensorului, şi egale respectiv cu rădăcina pătrată din valorile lui principale Elipsa unui tensor planar simetric şi de ordinul al doilea. Uv versorul căruia tensorul îi asociază vectorul AyV, Ai şi A2 valorile absolute ale componentei normale a lui Ay şi ale valorilor principale Ai şi A2 ale tensorului. Vectorul >4y trece prin centrul elipsei şi prin punctul de^tangenfă la elipsă al tangentei perpendiculare pe Uy. A± şi A2. Ea are 'proprietatea că, dacă tensorul A e simetric, distanfa dintre centrul şi tangenta ei perpendiculară pe versorul «yal]unei orientări oare-cari e egală cu radicalul V-^w din componenta normală A^ a vectorului Av, pe care tensorul Ă îl asociază orientării definitş de #v, şi că raza vectoare care uneşte centrul ei cu punctul de tangentă indică orientarea vectorului Av, ceea ce determină şi componenta tangenfială a lui A^. Elipsa tensorului simetric biaxial şi de ordinul al doilea se foloseşte în reprezentarea variafiei, după diferitele orientări, a tensiunilor normale în cazul stărilor de tensiune plană, a lungirilor specifice în cazul stărilor plane de deformafie specifică, a momentelor de inerfie ale secfiunilor, sau a razelor de inerfie, cari intervin în studiul încovoierii. e. Elipsoid [ajuiHncOHA; ellipsoide; Ellipsoid; ellipsoid; ellipszoid]. Mat.: Cuadrică cu centru unic la distanfă finită, a cărei secfiune prin planul dela infinit este o elipsă imaginară. Raportat la un sistem de coordonate cartesiene ortogonale, format de axele sale de simetrie, elipsoidul este reprezentat de ecuafia x2 y2 z2 a2 b2— c2 semnul superior corespunzând unui elipsoid imaginar, iar cel inferior, unui elipsoid real. Elipsoidul real e o suprafafă închisă, ale cărei sec-fiuni plane sunt elipse şi care are trei plane de simetrie, fiecare fiind perpendicular pe celelalte două. V. şi sub Cuadrică. 7. Elipsoid de inerfie [ajurancoHA HHepiţHH; ellipsoide d'inertie; Trăgheitsellipsoid; ellipsoid of inerţia; tehetetlensegi ellipszoid] al unui corp cu momentul de inerfie I în raport cu o axă OP, corp care se poate roti în spafiu în jurul unei origini O, este locul geometric al punctelor P de pe axă, determinate de relafia: 1 OP = —- V/ Ecuafia elipsoidului este hl2 + W + hV - 2 /23^ - 2 7^6 - 2Iuln = 1. unde I1 = 'Lm(y2’\-z2)', I2 = Iim{z2 + x2)] Iz = l^m{x2jty2)\ /23 = Sm(jz); /31 = Sm(zx); /a2 = Sw(^). Axele elipsoidului corespund valorilor extreme ale lui I şi se numesc axele principale de^inerfie. V. şi sub Cuadricele tensorului de ordinul al doilea. 8. ~ central de inerfie [iţeHTpajibHblH 3J1JIHII-COHAî ellipsoVde central d'inertie; zentrales Trăgheitsellipsoid; central ellipsoid of inerţia; kozponti tehetetlensegi ellipszoid]: Elipsoidul de inerfie al unui corp în raport cu centrul său de greutate. 9. ~ principal de inerfie [rJiaBHbiH (ochob-hoh) 3JiJlHnC0H/ţ HHepiţHH; ellipsoide principal d'inertie; Haupttrâgheitsellipsoid; principal ellipsoid of inerţia; fotehetetlensegi ellipszoid]: Elipsoidul de inerfie raportat la axele principale de inerfie. 374 Axele elipsoidului sunt: 1-1 1 Vă' ih' ir3 (pentru valorile lui /lf /2, /3, v. Elipsoid de inerfie). Ecuafia elipsoidului este /i§2 + /2^2 + /3S2 = 1. Sin. Elipsoidul lui Poinsot. 1. Elipsoid de împrăştiere [ajumncoH# pac-CGHBaHHH; ellipsoide de dispersion; Streuellip-soid; ellipsoid of dispersion; szorâsi ellipszoid]. Tehn.mil.: Elipsoid cu centrul în centrul punctelor de spargere ale proiectilelor trase, în condifiuni egale, de o gură de foc, având semiaxele respectiv egale cu câte patru abateri mediane (după terminologia germană patru abateri probabile) în direcfia lor. Are o axă tangenta la traiectoria care trece prin centrul punctelor de spargere, una orizontală şi a treia perpendiculară pe ele. Practic, toate proiectilele trase se sparg în interiul acestui elipsoid. 2. Elipsoid de referinfă [sjiJiHncOHfl otho-UieHHH; ellipsoide de reference; Bezugsellipsoid, Vergleichsellipsoid; ellipsoid of reference; ossze-hasonlito ellipszoid], Geod.: Elipsoid de revolufie care aproximează suprafafa geoidului, adică aproximează suprafafa de nivel din câmpul de gravitafie terestră, care coincide cu suprafafa pe care ar avea-o apa oceanelor în lipsa diferenfelor de temperatură şi de salinitate, a vântului şi a forfelor cari provoacă mareele. Elipsoidul de referinfă serveşte ca bază la determinarea formei geoidului şi a mărimii lui. Notafia elementelor elipsoidului de referinfă: ! periodică, e necesar ca raportul să aibă partea imaginară diferită de zero. Paralelogramul cu vârfurile în punctele u0, %-j-2co1, u0 + 2co2 şi ^0 + 2co1 + 2(»2 se numeşte un paralelogram al perioadelor. Valorile funcfiunii dublu periodice într'un astfel de paralelogram determină comportarea ei în tot planul. — O funcfiune eliptică fără pol se reduce la o constantă. 375 Suma reziduurilor polilor situafi într'un paralelogram al perioadelor e nulă; o funcfiune eliptică nu poate avea deci un pol simplu într'un astfel de paralelogram. Numărul de poli dintr'un paralelogram, socotit fiecare cu multiplicitatea sa, se numeşte ordinul funcfiunii eliptice; o astfel de funcfiune, care nu se reduce la o constantă, e deci cel pufin de ordinul al doilea. Ecuafia /(«) = *, unde /(») e o funcfiune eliptică şi a un număr complex arbitrar, admite, într'un paralelogram al perioadelor, un număr de rădăcini (socotită fiecare cu multiplicitatea sa) egal cu ordinul funcfiunii. Intre două funcfiuni eliptice cari admit aceleaşi perioade există totdeauna o relafie algebrică. In teoria lui Weierstrafj, funcfiunea eliptică fundamentală pentru perioadele 2^ şi 2o)2 este funcfiunea de ordinul al doilea î 1 1 jp(u,2co)——f-y.------------------•----------------» u2 (w+2woo1-}-2«co2)2 (2wcoi-f 2nco2)2 unde m şi n iau toate perechile de valori întregi (pozitive, negative sau nule), cu excepfiunea perechii m = n — 0. Intre J)//şi derivata sa J>'u există relaţia algebrică (J)'«)2 = 4(J)«)»-g#J)ii-&l unde „invarianţii" g2 şi g3 depind de perioadele 2w1 şi 2(i)2. Orice funcţiune eliptică admiţând aceste perioade se poate exprima raţional cu ajutorul lui Jpu şi J3'^. Pentru anumite probleme prezintă importanţă şi exprimarea funcţiunilor eliptice cu ajutorul funcţiunilor (cari nu sunt eliptice): __________U_________U___\2 OU= «ni 1------------------L2mooi+2woo2 2\2mtoi-f2wa>2/ ; \y 2mu)1-j-2nG)2J Aceste expresiuni nu sunt comode pentru calculul numeric al funcţiunilor eliptice, deoarece cenvergenţa lor e prea lentă. In scopul acesta se folosesc expresiunile funcţiunilor eliptice prin rapoarte de funcţiuni. î. Eliptică, integrală ~ [bjijihiith4ecKHÎi hh-Terpan; integrale elliptique; elliptisches Integral; elliptic integral; elliptikus integral]. Mat.: Integrala de forma J F[x, VP(x)] dx, unde F(x,y), cu y~^P(x) este o funcfiune raţională, iarP(x) un polinom de gradul al treilea sau al patrulea. O integrală eliptică se descompune în integrale de formele: f dx jy-^(^) (integrala de spefa întâi), 1 — dx (integrala de speţa a doua) şi 1—xJ \ V.................. (integrala de speţa a treia), J V(1+»*2)V*(je) undeR(x) = (1 -x2) (1 ~k2x2), k ş\ n fiind constante. Prima integrală e finită pentru orice valoare reală sau complexă al ui x, a doua are un pol de ordinul întâiu pentru x= oo şi a treia, o singularitate logaritmică pentru *2 = ~‘ Integralele eliptice se scriu sub diferite alte forme, ca, de exemplu, integrala de speţa întâi, care se scrie, adesea, sub forma lui Weierstrafy: dz V 4zs—g2z—g3 Inversele integralelor eliptice de speţa întâi constitue funcţiunile eliptice. 2. Elifă [ajiHTa, 3jihthog pacTeme; plante d'elite; Elitepflanze; picked plant; elitnoveny]. Agr.: Plantă, extrasă dintr'o populaţie, care îndeplineşte toate condiţiunile cerute de ameliorator, atât din punctul de vedere morfologic cât şi din cel fiziologic. 3. Elifroplan [BjmTpoiuiaH; elytroplan; Elytroplan; elytroplane; elytroplan]. Av.: Vehicul aerian mai greu decât aerul, în stadiu de experimentare, la care ampenajul de direcţie şi de stabilitate este înlocuit prin elitre aşezate sub aripă. Elitrele sunt unghiuri diedre cu muchie verticală, formate din două plane articulate după muchia de atac, cu deschiderea unghiului comandată de pilot. 4. Elixire medicinale [jieKapcTBeHHbift 3JIHK-CHp; elixirs medicinaux; medizinische Elixire; medicinal elixirs; gyogyelixirek]. Farm.: Soluţii alcoolice (20-"25°/0) întrebuinţate în farmacie, cu un conţinut variabil de zahăr sau de sirop de zahăr şi cu diverse esenţe sau extracte de plante medicinale (mai rar şi substanţe chimice). 5. Ellestadif [3JiJiecTaflHT; ellestadite; Elle-stadit; ellestadite; ellesztâdit]. Mineral.: Ca5[OH 1 (Si04, S04)3]. Mineral din grupul apatitului. Cristalizează în sistemul hexagonal, clasa bipiramidală. 6. Ellipsocephalus. Paleont.: Gen de triiobit, cuprinzând specii caracteristice pentru Cambrian. Formă mică, eliptică, cu cefalotorace rotunjit şi semicircular, cu torace format din 12---14 segmente şi cu pigidiu foarte mic. 7. Elmare, procedeu ~.Metl: Procedeu de fabricare, prin electroliză, a tuburilor şi a tablelor de cupru. Cuprul se depune pe o vergea metalică introdusă într'o baie de sulfat de cupru. Vergeaua se unge cu un preparat care permite extragerea ei u-şoară din tubul format. Tablele se fabrică din tuburi de diametru mare, tăiate de-a-lungul unei generatoare. 8. Elmarid [sJibMapHfl; telmarid; Elmarid; el-marid; elmarid]. Mefl.: Material dur, făcând parte din categoria carburilor turnate, folosit pentru armarea pieselor de maşini supuse unei uzuri mari. Are următoarea compoziţie chimică: 89°/0 wolfram, 6°/0 carbon, 4,5°/0 cobalt şi 0,5°/0 fier. 9. Elmocid. V. sub Desinfectanţi. 10. Elomag, procedeu Met!.: Procedeu de oxidare anodică pentru protecţiunea magneziului şi a aliajelor de magneziu; se formează la supra- 376 faţa un strat protector, poros, de coloare cenuşie, care necesită ulterior o tratare cu Iac sau cu ceară. 1. Elongafie [3JiOHraiţHH; elongation; Elongation; elongation; kilengesi fok], Fiz.: Valoarea instantanee a deplasării lineare sau unghiulare a unui corp oscilant, fafă de pozifia sa de echilibru. 2. Elongafie [3JiOHraiţHfl; elongation; Elongation; elongation; elongâcio]. Asfr.: 1. Distanfa unghiulară dintre Soare şi o planetă, în raport cu Pământul; unghiul de elongafie este unghiul proiectat pe planul orbitei Pământului, pe care-l formează direcfia Pământ-planetă cu direcfia Pă-mânt-Soare. —2. Distanfa unghiulară dintre două astre, în raport cu Pământul, este elongafia unuia dintre astre fafă de celălalt. 3. Elongafie de instrument de măsură [ckjio-HeHne (flepHBaiijHH) H3MepHTejibHoro HHCTpy-MeHTa; elongation drinstrumentde mesure; Hochst-ausschlag eines Mefjinstrumentes; defiection of a measuring instrument; meromuszer legnagyobb kilengese], Tehn.: Deviafia instantanee a echipajului mobil al unui instrument de măsură, fafă de pozifia sa de simetrie. 4. Eiophafr procedeu Metl.: Procedeu de fosfatare electrică pentru protecfiunea pieselor de ofel; se formează un strat protector mai rezistent fafă de cel obfinut prin 'fierberea pieselor în solufii cari confin fosfafi. 5. Eloxal, procedeu Metl.: Procedeu de eloxare a pieselor de aliaje de aluminiu, prin electroliza unei solufii cu bază de acid oxalic. Adausurile la solufie variază după proprietăfile de coloare, de duritate sau de rezistenfă electrică ce se cer stratului superficial al piesei. e. Eloxare [MeTO# sjioKcaiţHH; eloxation; Eloxierung; eloxation; eioxâlâs]. Metl.: Oxidare superficială a aluminiului, prin electroliză, la anod. Aluminiul se aşază ca anod într'o baie de electroliză acidă sau alcalină (după metoda folosită). Prin electroliză, aluminiul se acopere cu o pătură de oxid de aluminiu, lucioasă, elastică, aderentă şi foarte omogenă. Această pătură serveşte ca protecfiune contra coroziunii, ca strat antitermic, ca oglindă de aluminiu pentru reflectoare, sau în scopuri decorative. Procedeele folosite obişnuit sunt: procedeul Eloxal şi procedeul Alumilit. 7. Elpasolif [3Jitna30JiHT; elpasolite; Elpaso-lith; elpasolite; elpâszolit]. Mineral.: K2Na[AIF6]. Cristalizează în sistemul cubic. Este un criolit în care 2/3 din Na au fost înlocuite cu K. 8. Elpidit [ajibnHAHT; elpidite; Elpidit; elpi-dite; elpidit]. Mineral,: Na2ZrH6[Si309]2. Mineral din grupul borosilicafilor. Cristalizează în sistemul rombic pseudohexagonal. Are duritatea 7 şi gr. sp. 2,54. Se găseşte extrem de rar, în unele pegmatite. 9. Elsfer şi Geifel, fotometrul V. sub Lumină solară; Radiafie solară (metode, aparate şi instrumente de măsură). io. Elsworfhit [3JibCBOpTHT; ellsworthite; Ells-worthit; ellsworthite; ellszvortit]. Mineral.: RC)*Nb205*H20 (R=U, Ca, Fe). Mineral radioactiv foarte rar. Cristalizează în sistemul cubic. Se întâlneşte în pegmatite sub formă de mase compacte, de coloare galbenă-brună, cu luciu-adamantin. Are duritatea 4 şi gr. sp. 3,6" «3,7* u. Eluare. V. El uf ie. 12. Elufie [ajiiOHpOBaHHe, 3JIK>u;hh; elution; Elution; elution; elucio]. ,1. Ind. alim.: Procedeu industrial folosit pentru obfinerea zahărului din melasă, prin transformarea lui în zaharat tricalcic solid, care, după o spălare cu alcool 35°/» pentru îndepărtarea impuriiăfiJor, este descompus în solufie apoasă cu bioxid de carbon* în zahăr şi în sarea de calciu care reintră în circuit. Procedeul modificat înlocueşte sarea de calciu cu sarea de stronfiu corespunzătoare, ob-finându-se avantaje tehnice şi economice apreciabile. — 2. Chim.: Procedeu de disolvare a substanfelor fixate pe mediul adsorbant din coloana cromatografică, prin spălarea ei cu un solvent sau cu un amestec de solvenfi adecvajL Sin. (rar) Eluare. ia. Eluvial [3JiîOBHaJlbHbiH; eluvial; eluvial, eluvial; eluvialis]. Agr.: Calitatea unui sol sau a orizontului unui sol de a fi diferenfiat prin fenomenul de eluvionare. 14. Eluvionare [sjiiOBHaiţHH; eluvionnement^ Herausschwemmung; eluviation; kioldâs]. Agr.: Fenomenul de ascensiune a sărurilor cari se găsesc în solufie şi a substanfelor coloide cari se găsesc în dispersiune coloidală, din orizonturile inferioare ale unui sol spre cele superioare. 15. Eluviu [3JII0BHH; eluvium; Elluvium; elu-vium; eluvium]. Mineral.: Produsele rămase pe loc, în procesul de alterare şi desagregare a rocelor. io. Elzevir [3Jib3eBHp (mpH(|)T); elzevir; El-zevirschrift; Elzevirtype; elzevir betuforma]. Arte gr.: Caracter de tipografie, subfire şi cu talpă dreaptă, tlzevir. 17. Elyfal, procedeu Metl.: Procedeu de galvanizare a pieselor de aluminiu, în care, pentru-a asigura aderenfa stratului depus, piesele sunt supuse, în prealabil, unui tratament într'o anumită baie de oxidare şi apoi acest strat de oxid este redus prin electroliză catodică. îs. Emagramă. V. sub Diagramă aerologică. îs. Email [sivtajib, rjia3ypb; email; Email; ena-mel; zomânc]. Ind. st. c.: Substanfe sticloase cari servesc la acoperirea unor obiecte (metalice sau ceramice), în vederea obfinerii unei protec-fiuni contra agenfilor exteriori, sau a unui efect decorativ. Fiind mai fuzibile decât corpul de bază, devin aderente pe obiectul respectiv prin încălzirea la o temperatură înaltă. Din punctul de vedere al modului de prezentare, emailurile sunt: incolore sau colorate, transparente sau opace (după cum, prin acoperirea obiectului, fondul acestuia rămâne vizibil sau nu). După întrebuin-farea lor, emailurile se împart în: emailuri pentru tablă şi fontă, emailuri pentru metale neferoase 377 (medalii» obiecte de aria), emailuri pentru ceramică (olărie, faianţă, porcelanuri). Compoziţia emailurilor variază după întrebuinţarea lor. — Pentru metale neferoase: Un amestec topit de nisip, miniu, potasiu, sodiu şi diverşi oxizi metalici pentru colorafie, care are punctul de fuziune la 780°•••830°. — Pentru olărie: Silicafi de plumb, uneori transparenţi, alteori coloraţi cu oxizi metalici; se obfin prin amestecarea sulfurii de plumb cu argilă şi se topesc la 900 • ■ • 950°. — Pentru faianţa fină, albă, emailurile (numite şi glazură) sunt transparente şi compuse din boro-silico-aluminafi de plumb, de calciu, de potasiu sau de sodiu, objinuti topind laolaltă nisip, feldspat, miniu sau ceruză, borax sau acid boric, borat de calciu, cretă şi caolin; aceste emailuri se topesc la cca 1080°. — Pentru porfelanuri, emailul (numit şi smalf) este format dintr'un amestec intim de roce feld-spatice cuarfoase, cu cuarf şi cu mici cantităfi de cretă şi caolin, cu punctul de fuziune la 1400°. Dacă se adaugă cretă mai multă (10 • • • 15%), se poate scădea temperatura de topire până la 1280°. — Pentru fontă şi tablă de fier, smalful este compus din feldspat, cuarf, borax, criolită, cretă, salpetru, sodă şi fluorură de calciu, şi din oxid de staniu şi antimoniu pentru opacizare, diverşi oxizi pentru colorare, şi un adaus de 5*•■10% argilă grasă care menfine amestecul în suspensie în apă şi-l face să adere la obiectul respectiv. Pentru colorarea emailurilor se întrebuinţează, în general, oxizii metalici, şi anume, pentru alb: de staniu sau ceriu; pentru galben: de antimoniu, cadmiu, titan sau uraniu; pentru .verde: de nichel, cupru sau crom; pentru albastru: de cobalt; pentru violet: de mangan; pentru brun: de fier sau titan; pentru roz: pe crom; pentru cenuşiu: de platină; pentru roşu: de fier, sau cupru, amestec de ciorură de sodiu şi de aur, sau de zinc şi de aur, etc. î. Email rece [xoJiOAHan 3Majib; email â froid; Kaltemail; cold enamel; hideg zomânc, hideg maz]: Termen impropriu pentru unele lacuri compuse din diverse răşini sintetice disol-vate într'un solvent oarecare, la care se adaugă, uneori, anumiţi compuşi metalici colorafi. Prin evaporare, acest lac lasă un strat foarte aderent şi foarte rezistent, care nu e atacat de solvenfi organici şi nici de acizi; se foloseşte la emaila-rea lemnului, a metalelor, etc. 2. Emailare [sMaJinpoBaHHe; emaillage; Email-lierung; enamelling; zomâncozâs]: Operaţiunea de acoperire cu email a unui obiect metalic sau ceramic, fie pentru protecfiunea suprafefei respective, fie pentru decorarea ei. s. ~ artistică [xy/ţotftecTBeHHoe 3Majinpo-BaHHe; emaillage artistique; Kunstemaillierung; artistic enamelling; muveszi zomâncozâs]: Operaţiune care consistă în acoperirea suprafeţei unui metal (aur, argint, cupru, tombac, etc.) cu emailuri colorate, pentru decorare. E folosită în bijuterie, la fabricarea insignelor, a decoraţiilor, etc. Operafrunile efectuate în emailarea artistică sunt: pregătirea metalului care urmează să primească emailul; se face prin baterea cu ştanjele gravate de gravor — la presa de fricţiune — P obfinându-se, la suprafafa metalului, o serie de alveole pentru email; perefii despărţitori indică separarea colorilor. După batere, metalul se decapează, pentru emailare trebuind să fie perfect curat. — Pregătirea emailului se face prin sfărâmarea bucăfilor de email (într'o moară cu bile, în mojare de agat sau de porfelan) aşa cum se găsesc în comerf, până devin praf finr după care se spală bine cu multă apă, întâi dela robinet, apoi distilată. — Aplicarea emailului se face manual şi cu multă grijă, cu ajutorul tinor pensete, pentru a se evita depăşirea perefilor despărfitori ai colorilor. Arderea şi topirea obiectelor pregătite cu email pe ele se face în mu-flele încălzite ale cuptoarelor de emailare, unde sunt ţinute la o temperatură de 780° • • ■ 830° (după coloarea emailului), până când emailul se topeşte şi devine o masă sticloasă; pentru cazul' mai multor colori, operaţiunea se face pe rând pentru fiecare, în ordinea fuzibilităţii emailului respectiv, şi anume întâi pentru cel mai greu fuzibil. — Şlefuirea consistă în frecarea suprafeţei emailate cu pile de carborundum foarte fine, până apar perfect vizibile urmele de metal cari conturează colorile şi definesc desenul. Lustruirea se face cu ajutorul unor discuri de fetru sau de lemn de teiu, şi prin introducerea obiectelor din nou în cuptorul de emailare, timp de câteva minute. — Decaparea, pentru curăţirea oxizilor negri depuşi la suprafafa metalului în timpul arderilor în cuptor. — Aurirea sau argin-tarea metalului rămas vizibil după emailare, operafiune care se face prin ‘procedeele obişnuite, emailul nefiind atacat în băile respective. Condiţiunile pentru executarea unei bune ema-ilari sunt: — Gravarea metalului după norme precise; curăţirea perfectă a metalului, prin decaparea chimică a suprafeţei lui; spălarea perfectă a emailului pentru ca să nu aibă la suprafaţă nicio urmă de acizi; curăţenie desăvârşită a locului de lucru, a lucrătorilor respectivi şi îit încăpere; menţinerea potrivită şi constantă a temperaturii în cuptorul de emailare. 4. ~ industrială [npoMbiuiJieHHoe SMajra-pOBaHHG; emaillage industriei; industrielle Email-lierung; industrial enamelling; ipari zomâncozâs]: Emailare aplicată în ceramică şi pe tablele de fier sau de fontă. Se execută în următoarele moduri: Prin imersiune, scufundând piesa de emailat într'o baie groasă formată din email în suspensie în apă. — Prin udare, operafiune în care se varsă peste piesa respectivă confinutul unur recipient cu email topit. — Prin proiectare, în care emailul în suspensie fină în apă este proiectat pe piesa de emailat cu ajutorul unui aparat special cu aer comprimat. — Prin sită, operaţiune în care praful uscat de email este răspândit printr'o sită fină pe fafa obiectului respectiv, uns în prealabil cu glicerină, cu o gumă oare- 378 care sau daf numai cu apă, ori uscat la cald. — In toate cazurile, obiectele astfel emailate sunt încălzite Ia temperatura de topire a emailurilor, pentru obţinerea aderenţei respective. 1. Emanaţie [sMaHaiţHH, HCTenemie, Bbi#e-JieHHe; emanation, Emanation; emanation; kisu-gârzâs, kiâramlâs], Mine; Orice mainfestare de gaze şi, mult mai rar, de petrol, Ia suprafafă, prin terenuri poroase sau pfin crăpături, care constitue primele indicii vagi de existentă a unui zăcământ subteran la mică adâncime. De asemenea, sunt primele indicii că s'a ajuns, cu o sondă în sapă, în apropierea unui strat de tifeiu. 2. Emanafii radioactive [paAHoaKTHBHbie 33ViaHau,HH, HSJiy^eHHH; emanations radioactives; radioaktive Emanationen; radioactive emanations; râdioakfiv emânâciok]. Chim.: Gaze isotope, cu numărul atomic 86, cari fac parte din filiaţia dife- 222 ritelor familii radioactive: radonul g^ Rn din familia radiului, cu un timp de înjumătătire de 3,825 zile 220-86 care se desagregă cu emisiune de raze a (5,04 cm parcurs în aer), cu timp de înjumătă- 216 fire 54,5 sec, dând elementul g^ThA; actinonul 219... An din familia actiniului, care se desagregă cu emisiune de raze a (5,73 cm parcurs în aer) şi cu timp de înjumătăfire 3,92 sec, dând elementul AcA. 3. Emargif [3MâprHT; emargite; Emargit; emargite; emargit]. Mineral.: Cu3AsS4. Minereu de cupru cu un confinut de 48,3°/0 Cu. Are luciu slab metalic, coloare ■ cenuşie închisă până la neagră de fier, urmă neagră, duritatea 3, gr. sp. 4,36* ■•4,47; cristalizează în sistemul rombic holoedric. Se prezintă în cristale prismatice, în mase granuloase sau radiare. Se găseşte în filoane hidrotermale, în zăcăminte metasomatice şi de impregnafie. 4. Embargo [SMdaprO; embargo; Beschlag; embargo; embargo, lefoglalâs]. Nav.: Interzicerea impusă de un Stat navelor străine şi chiar celor naţionale, de a ieşi din porturile sale. In Dreptul maritim internaţional, această interzicere se numeşte ,,arret du prince1' sau ,,arret de puissance". In practică, embargo-ul nu mai este folosit decât ca un mijloc de represalii ale unui Stat fafă de un alt Stat. Preceda sau urma imediat după declararea războiului. Sin. Ambargo. 5. Embden-Robinson, esterul ~ [3(|)Hp 3m6-#eH P06HC0Ha; ester d'E.-R.; E.-R.s Ester; E.-R.'s ester; E.-R.-eszter]. Chim. biol.: Ester al acidului tosforic cu glucoza: 6 fosfat de a gluco-piranoză. Apare ca produs intermediar în timpul fermen-tafiei alcoolice, formându-se din esterul Iui Kori prin acfiunea enzimatică a fosfo-glucomutazei. e. Embelia [3M6ejiHH (pacTemie); embelia; Embelia; embelia; embelia]. Farm.: Embelia ribes Burm. Plantă din familia mirsinaceelor, originară din India şi din China meridională. Se întrebuin-fează în practica farmaceutică pentru fructele sale, cari au forma şi coloarea boabelor de piper negru, şi miros aromatic. Fructul confine un uleiu eteric, un colorant (embelina), un alcaloid (cristembina), tanin şi acidul embelic, a cărui sare amoniacală este întrebuinfată ca vermifug, în special contra teniei (panglica). 7. Emblemă [3M6jieMa; embleme; Sinnbild, Emblem; emblem; symbol jelkep]. Arfă: Semn sau ornament care simbolizează un concept abstract. Ex.: porumbelul cu o ramură de măslin în cioc este emblema păcii. 8. Embolit [3m6ojiht; embolite; Embolii, Chlorbromsilber; embolite; klorbromezust]. M/ne-ral.: Minereu de argint: Ag-(CIBr), cu un confinut de 62 • * * 70°/o Ag. Are luciu adamantin, gras sau mat; coloare verde, galbenă sau cenuşie; urmă galbenă-verzuie, strălucitoare; duritatea 1,5; gr. sp. 5,75 ■■■6,2.. Cristalizează în sistemul cubic, clasa holoedrică. Se prezintă în mase compacte, fibroase, sau în plăci. Se găseşte în pălăria de fier a filoanelor hidrotermale, împreună cu ker-argirit şi cu minereurile însofitoare ale acestuia. 9. Embrion [3M6pHOH; embryon; Embryon; embryo; csira]. Bot.: Partea vie a unei seminfe, care reprezintă planta ce va lua naştere prin germinafie. Este formată din radicelă, tulpiniţă şi un mugure terminal (gemulă). Sin. Coif. 10. Emenagog [3MeHaror; emmenagogue; Em-menagoga; emmenagogue; emmenâgog]. Farm.: Medicament ajutător, întrebuinfat sub formă de extract sau de pofiune, pentru provocarea ciclului menstrual. Printre cele mai întrebuinfate sunt cele obţinute din: pelin, pătrunjel (apiol), aconit, rută, etc. Fiind toate toxice, trebue administrate numai după indicaţie medicală. u. Emeraldină. V. sub Nigranilină. 12. Emergent [cbohotbo, cn0C06H0CTb Bbi-XO#a, BblCTynaHHH; emergent; auftauchend; emergent; emergens]. F/z.: 1. Calitatea unui corp de a ieşi dintr'un fluid. —2. Calitatea unei radiafii de a ieşi dintr'un mediu (fafă de care se numeşte emergentă). 13. Emergenfă [bmxo#, BbiCTynaHHe; emer-gence; Auftauchea; emergence; emergencia]. F/z.: 1. Ieşirea unui corp dintr'un fluid.—2. Ieşirea unei radiafii dintr'un‘mediu. 14. Emerî [KOpyHft, Hant/ţaR; emeri; Schmirgel; emery; csiszolopor]. 1. Mineral: Corindon asociat cu hematit, magnetit sau spinel. Se prezintă în mase cu granule mai mult sau mai pufin fine. Apare mai ales ca mineral de contact exomorf, în special în calcare ce vin în contact cu rocele eruptive. Se întrebuinfează ca abraziv. — 2. Tehn.: Material abraziv, în stare de pulbere, obfinut prin pulverizarea de emeri natural sau pe cale sintetică. Pulberile de emeri sunt de diferite categorii, după mărimea granulelor componente: cu emeri „000", „00", „0" se notează categoriile cu granule mari, obţinute prin cernere; cu emeri „1 minut", „2 minute", „40 minute", „60 minute", „240 minute" se notează categoriile cu granule 379 ■fine obfinute prin decantare, cari se numesc, în general, „emeriuri minutate"; numirile categoriilor minutate indică timpul de decantare necesar selecţionării categoriei respective. Sin. Şmirghel. 1. Emerit. V. Monazit. 2. Emersiune [BcnJibiBaHHe; emersion; Schwimmen; emersion; uszo âllapot]: Starea unui corp care iese la suprafaţa liberă a unui lichid, fiind cufundat numai parjial în el. Ex.: Un submarin care navighează în emersiune. 8. EmefiC [pBOTHblH KaMeHb, aHTHMOHHJl-KajlHH; emetique; Brechweinstein; emetic; hâny- tato borko]. Chim.: K (SbO) C4H406 + j Tartrat de antimoniu şi potasiu. Se obţine prin disolvarea oxidului de antimoniu în tartrat de potasiu. Se prezintă în formă de octaedri rom-bici, incolori, cari se alterează uşor. E solubil în apă. Soluţia are gust dulce, apoi metalic. Se întrebuinţează ca mordant la imprimatul şi vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor şi în medicină. 4. Emefină [3M6THH; emetine; Emetin; eme-tine; emetin]. Chim.: C29H44N204. Alcaloid conţinut în rădăcina de Uragoga Ispecacuanha (din familia rubiaceelor). Clorhidratul ei, o pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust amar, solubilă în apă, în alcool, insolubilă în eter, se întrebuinţează în farmacie ca eructic (fluidifică secreţiile), ca expectorant şi vomitiv. 5. Emetropie [SMMeTponHH; emmetropie; Em-metropie; emmetropy, emmetropia; emetropia]: Proprietatea ochiului de a avea vederea normală. 6. Emiciclu [nojiyiţmui, nojiyKpyr; hemicycle; Halbkreislauf; hemicycle; felkdrfolyamat]: Ansamblul valorilor sau al stărilor cari constitue jumătate din ciclul unei variaţii periodice (de obiceiu armonice). 7. Emisferă [nojiymapHe; hemisphere; He-misphăre; hemisphere; felgomb]: Jumătate de sferă. s. Emisferă australă [i05KH0e nojiymapne; hemisphere australe; sudliche Halbkugel, siid-liche Hemisphăre; Southern hemisphere; deli felgomb]. 1. Astr.: Jumătatea sudică a sferei cereşti sau a sferei terestre, despărţită de ecuatorul ceresc, respectiv terestru, şi cuprinzând polul sud. Sin. Emisfera sudică, Emisfera meridională. 9. ~ boreală [ceBepHoe nojiymapHe; hemisphere boreale; nordliche Halbkugel, nord-liche Hemisphăre; Northern hemisphere; eszaki felgomb]: Jumătatea nordică a sferei cereşti sau a sferei terestre, despărţită de ecuatorul ceresc, respectiv terestru, şi cuprinzând polul nord. Sin. Emisfera nordică, Emisfera septentrională. 10. ~ inferioară [HH}KHee (K)}KHoe) nojiy-IIiapHe; hemisphere inferieure; Nadirhalbkugel; nadiral hemisphdre; nadir felgomb]: Jumătatea sfarei cereşti, situată dedesubtul orizontului unui loc şi cuprinzând nadirul. 11. ~ nordică. V, Emisfera boreală. 12. /v/ sudică. V. Emisfera australă. 13. ~ superioară [BepxHee (ceBepHoe) nojiymapHe; hemisphere superieure; Zenithalbkugel; zenithal hemisphere; zenit felgomb]: Jumătatea sferei cereşti, situată deasupra orizontului unui loc, şi cuprinzând zenitul. 14. Emisiune [HcnycKaHHe, H3JiyneHHe; emis-sion; Emission; emission; kisugârzâs]. F/z.: Producerea, de către o particulă materială, de către un corp sau dispozitiv, a unei radiaţii corpusculare sau electromagnetice, eventual acustice, care se poate propaga în mediul înconjurător, sau producerea unei anumite unde de curent de-a-lungul unei linii electrice. 15. Emisiune [Bbixjion, BbinyCK; echappement; Ausstromung; exhaust; kiomles]. Mş.: Fază din ciclul maşinilor cu abur, în care aburul, după ce a efectuat lucrul mecanic, este evacuat din cilindrul, respectiv din rotorul maşinii. Emisiunea se poate face direct în atmosferă sau într'un condensator de abur. In cazul maşinilor cu expansiune fracţionată, aburul de emisiune din cilindrii, respectiv din rotorii de înaltă presiune, trece, prin intermediul unui rezervor, în cilindrii, respectiv în rotorii de joasă presiune, unde efectuează iarăşi lucru mecanic. Emisiunea în atmosferă sau în condensator se face din ultimul cilindru, sau din rotorul ultimului etaj. ie. ~ anticipată. V. sub Avans la evacuare. 17. avans la V. sub Avans la evacuare. 18. cap de V. sub Cap de emisiune. 19. Emisiune completă [noJiH^H smhcchh; emission complete; vollstăndiger Telegraphier-stromschritt; impulse period; teljes tâvirda âram-hullâm]. Te/c.: Intervalul dintre două modulaţii telegafrice succesive. Intervalul cel mai scurt constitue o emisiune elementară. 20. ^ de curent electric [3MHCCHH 3JieKTpH-HeCK0r0 TOKa; emission de courant electrique; elektrischer Stromschritt; impulse of electric current; villamos âramhullâm]: Trimiterea — pe o linie telegrafică — a unui curent electric de natură şi durata convenabilă, corespunzând unui element de semnal telegrafic. 21. Emisiune de electroni secundari. V. Emisiune secundară de electroni. 22. ~ secundară de electroni [BTOpHHHO-3JieKTpoHHan 3MHCCHH; emission secondaire d'electrons; Sekundăremission der Elektronen; secondary emission of electrons; az elektronok mâsodlagos kişugârzâsa]: Emisiune de electroni a unui metal, sub influenţa unui bombardament de electroni primari. Sin. Emisiune de electroni secundari. 23. Emisiune termoelectronică. V. Emisiune termoionică- 24. Emisiune termoionică [TepMHOHHan, Tep-MOSJieKTpOHHan 3MHCCHH; emission thermo-ionique; Gluhelektronenemission ; thermo-ionic emission; izzoelektron kisugârzâs]. Fiz.: Fenomenul de emisiune a electronilor dintr'un metal care se găseşte în vid, la o temperatură înaltă. Numărul de electroni emişi prin unitatea de suprafaţă în unitatea de timp depinde de natura me* 380 talului, de suprafafa sa, de temperaturaTla care se găseşte, etc. V. Efect Richardson. u Emisiune, indicatoare de ~ [nojnocHan KpHBaa, c|)OTOMeTpHHecKaH KpHBaa; indica-trice d'emission; Lichtverteilungskurve; photo-metric curve, polar curve; fenyeloszlâsi gorbe]. Opt.: Curba care caracterizează emisiunea unui izvor luminos, obfinută purtând, pe diferitele direcfii cari pornesc dela izvor, lungimi proporţionale cu intimităfile emise în direcfiile respective. Forma curbei depinde de natura izvorului, de eventuala prezenfă a unui reflector, etc. t. Emisivă, putere V. Putere emifătoare. 3. Emifătoare, putere V. Putere emifătoare. 4. Emifător [TpaHCMHTTep, nepe/ţaTHHK; emetteur; Sender; transmitter; leado]. Tehn.: Dispozitiv sau instalafie care emite unde sonore sau electromagnetice, sau impulsii de curent. s. Emifător microfonic [MHKp0(|)0H, MHKpo-(|)OHHbiH[ TpaHCMHTTep, nepejţaTHHK; emetteur microphonique; Mikrophonsender; micro-phonic transmitter; mikrofonleado], Te/c.; Emifător telefonic compus dintr'un microfon şi o sursă de energie, şi funcfionând astfel, încât energia electrică pusă în joc la ieşire să fie mai mare decât energia acustică primită la intrare. «. Emifător, post ~ [nepe^aiomaH CTaHiţHH, paflHOBeiH,aTeJIbHaH CTamţHfl; poşte emetteur; Sendestation; transmitting station; leadoâllomâs]. Te/c.: Post de emisiune de unde electromagnetice modulate. V. sub Post de emisiune. 7. ~ telegrafic [Tejierpa(J)Hbiâ nepe^aT^HK; emetteur telegraphique; Telegraphiesender; tele-graphic transmitter; tâvirdaleado]: Partea emifătoare a unei instalafii telegrafice. 8. ~ telegrafic automat [aBTOMaTHHecKHH T6Jierpac|)HblH nepeAaTHHK; emetteur telegraphique automatique; selbsttătiger Telegraphiesender; automatic telegraphic transmitter; onmukodo tâvirdaleado]: Emifător telegrafic comandat de trecerea unei benzi (în general de hârtie) pe care au fost înregistrate, în prealabil (în general prin perforare), semnalele telegrafice de transmis. 9. Emmonif. V. Calcostronfianit. 10. Emmonsit [smmohcht; emmonsite; Emmon-sit; emmonsite; emmonszit]. Mineral.: Mineral foarte rar, din grupul telururilor, având, probabil, formula chimică Fe2 (Te03) • 2HsO. Cristalizează în sistemul monoclinic. Are duritatea 2, gr. sp. 5, coloare galbenă-verzuie; se găseşte foarte rar în filoane hidrotermale. 11. Emoiient [MflrnHTejibHoe cpe/ţCTBO; emol-lient; erweichungs Mittel; emollient; lâgyito-szer]. Farm.: Medicament care, aplicat pe ţesuturile congestionate, are proprietatea de a le înmuia şi destinde, datorită faptului că el confine o anumită cantitate de apă, care realizează un mediu umed în acea regiune. Acţionează sub formă de cataplasmă, de comprese, de spălături şi chiar de băuturi, gargare, etc. Emolientele întrebuinţate mult in farmacie sunt: cataplasme de meiu, de in, decocfii de orz, de rădăcină de nalbă, etc. î*. Emondare [no#qHCTKa, noape3biBaHHe flepeBbeB; emondage; Abâstung; pruning, lop-ping; âglevâgâs âgnyeses]. Sifv..* Tăierea crăcilor lacome cari apar pe trunchiul arborilor, în anumite împrejurări. Sin. Emongaj. i*. Emondor [HHCTpyMeHT rjik no;ţpe3KH AepeBbeB; emondoir; Heppe, Astaxt; trimming axe, lopping axe; âgnyeso kacor]. Silv.: Unealtă folosită la tăierea crăcilor lacome ale arborilor (v. fig.). 14. Empire. Arfă, Arh.: Nume dat artei care s'a des- Emondor. voltat în Europa, în prima jumătate a veacului al XlX-lea, Se caracterizează printr'o interpretare, adesea chiar o copiere, a artelor clasice, în urma curentului de clasicism creat prin săpăturile dela Pompei. Originalitatea artiştilor se manifestă mai ales în decorafia interioară, caracterizată prin picturi între pilaştri, prin frize bogate, femei înaripate, cariatide şi sfincşi; nicio inspirafie după natură; plafoane drepte, decorate cu elemente plate, aşezate regulat; mobile cu ancadramente de bronz aurit. îs. Emplastru [iuiaCTbipb; emplâtre; Pflaster; plaster; tapasz]. Farm.: Preparat farmaceutic cu bază de săpun de plumb sau de alte metale, sau un amestec de ceruri, răşini, substanfe grase, etc.,*în care se incorporează substanfe medicamentoase. Se întrebuinfează ca medicament extern, fie întins în strat subfire, omogen, de cca 1 mm grosime, pe o fesătură fină de bumbac, de in sau de mătase, care se aplică direct pe pielea corpului, fie sub formă de plăci, basto-naşe, bucăfi, etc. După medicamentele confinute şi după scopul urmărit, se numesc: vezicante, si-cative, revulsive, etc. Sin. Plasture. ie. Emplectit [sMnjieKTHT; emplectite; Emplek-tit; emplectite; emplektit]. Mineral.: Cu2 S Bi2 S3. Mineral din grupul sulfurilor, bidrotermal. Cristalizează în sistemul rombic, clasa bipirami-dală. Cristalele nu sunt bine definite şi au, de obiceiu, formă aciculară cu clivaj pinacoidal; uneori se prezintă compact diseminat. Prezintă spărtură neregulată. Are duritatea 2, gr. sp. 6,38, coloare albă până la cenuşie sau galbenă, şi urmă negricioasă. i7. Empressit [3MiipeccHT; empressite; Empres-sit; empressite; empresszit]. Mineral.: AgTe. Are duritatea 3,51, gr. sp. 7,5 luciu metalic strălucitor. Este, probabil, o varietate fără aur de.muth-mannit. Mineral de origine hidrotermală. îs. Emscherian [sMHiepHaHCKHH nofl'bnpyc; emscherien; Emscher; emscherian; emseniretegek]. Geo/.: Subetaj situat la partea inferioară a Seno-nianului. 19. Emulgator [3MyjibraTOp; emulsionnant; E-mulgator; emulsive, emulsifying; emulgator, emul-ziokepzo]. 1. Chim. fiz.: Substanfă care determină formarea unei emulsiuni stabile. Emulgatorii acţionează prin scăderea tensiunii interfaciale dintre cele două lichide nemiscibile cari se emul-sionează, sau prin formarea unei pelicule la suprafafa picăturilor lichidulufdispersat. Pentru emul- 381 siunile de tipul „uleiu în apă", emulgatorii indicaţi sunt: săpunurile metalelor alcaline (sodiu şi potasiu), guma arabică, gelatina, agarul, albu-minele, lecitinele, hemoglobina, saponina, sărurile anorganice cu cationi monovalenţi. Pentru emulsiunile de tipul „apă în uleiu", emulgatorii indicaţi sunt: săpunurile metalelor alcalino-pămân-toase (calciu şi bariu), săpunurile metalelor tri-valente, colofoniul, colesterina, gutaperca, electroliţii cu cationi bi- şi trivalenţi (calciu, stronfiu, bariu, fier, magneziu, aluminiu). Sin; Dispergator, Emulsionant, Emulsiv. — 2. Ind. text.: Substanţă chimică întrebuinţată pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. Exemple: săpunurile Igepon, AAPT, Gardinol, etc. — 3. Ind text.: Substanţă care serveşte ca agent de pătrundere, * de egalizare, şi ca stabilizator al unui colorant (Primatex NTA, Celatasol, Lissapol T.). î. Emulgen: Amestec de săpun cu un solvent al grăsimilor şi cu butilnaftalin-sulfonat de sodiu, întrebuinţat în industria textilă pentru spălatul lânii. (N. D.). Sin. Emulgol. 2. Emulsina [sMyjibCHH; emulsine; Emulsin; emulsin; emulzin]. Chim. biol.: Enzimă din clasa hidrolazelor, care scindează glucozizii. Emulsina se găseşte în migdalele amare, şi este un amestec de mai multe enzime: p-glucozidază, a-monozidază, a-galactozidază, p-arabinozidază şi oxinitrolază. Emulsina desface hidrolitic amigda-lina: nitrilul mandelic (din molecula amigdalinei) este scindat, la rândul său, de oxinitrolază. s. Emulsionant. V. Emulagtor. 4. Emulsionare, probă de ~ [3MyjibCH0HHaH npo6a, TecT; essai d'emulsion; Emulsionstest, Emulsionsprobe; emulsion test; emulzios proba]. Ind. pefr.; Probă de laborator pentru cunoaşterea tendinţei uleiurilor de uns de a forma emulsiuni cu apa. Proba consistă în producerea unei emulsiuni, fie prin agitarea directă, fie prin trecerea unui curent de vapori de apă, în condiţiuni standardizate, printr'un amestec de apă şi uleiu, încălzit în prealabil. După răcire şi după un timp de repaus se constată mărimea stratului de emulsiune neseparat. Tendinţa la emulsionare interesează, în special, în cazul uleiurilor pentru turbine, cari ajung, în timpul funcţionării, în contact cu vapori de apă, şi pot da emulsiuni dăunătoare. Pentru ungerea maşinilor vapoarelor, ale căror paliere încălzite suportă presiuni mari, emulsionarea uleiului este de dorit. Emulsiunile vâscoase împiedecă îndepărtarea uleiului de pe suprafeţele încălzite. Pentru acest motiv se întrebuinţează uleiuri compoundate, pentru a favoriza emulsionarea, 5. Emulsiune [SMyjibCHfl; emulsion; Emulsion; emulsion; emulzio]. Chim. fiz.: Sistem dispersat în care atât faza dispersă cât şi mediul de dispersiune sunt două lichide cari nu se amestecă (de ex. uleiul şi apa). Cu două lichide nemis-cibile se pot obţine două tipuri de emulsiuni, după cum faza continuă este formată de unul sau de celălalt lichid. De ex.: pentru uleiu şi apă se pot obţine: emulsiune de uleiu în apă, în care faza dispersă este uleiul, iar cea continuă apa, — şi emulsiune de apă în uleiu, în care faza continuă este uleiul, iar cea dispersă, apa (de ex. emulsiunile de petrol), Emulsiunile nu sunt stabile decât în prezenţa unor agenţi chimici numiţi emulgalori. 6. Emulsiune [sMyjibCHH; emulsion; Emulsion; emulsion; emulzio]. Agr.: Insecticid compus din apă cu emulgatori şi cu uleiuri în diferite concentraţii. Acţionează asupra insectelor, prin sufocare. 7. Emulsiune [3MyjibCHH; emulsion; Emulsion; emulsion; emulzio]. Foto.: 1. Precipitat fin de bromură de argint, dispersat în masa unui lichid vâscos, format din colodiu disolvat în amestec de eter şi alcool. Serveşte la prepararea stratului sensibil al plăcilor umede cu emulsiune, folosite la fotografierea originalelor cu semitonuri monocrome sau policrome, pentru a se obfine negativele cu cari se execută clişeele pantogra-fice pentru imprimare. — 2. Precipitat de halo-genură de argint (bromură şi ciorură), dispersat într'o solufie vâscoasă de gelatină. Se întrebuinţează la prepararea stratului sensibil al plăcilor şi al filmelor foiografice uscate, ca şi al hârtiei fotografice. 8. Emulsiune de bitum [âHTyMHaa SMyjibCHfl; emulsion de bitume; Bitumenemulslon; bitumen emulsion; bitumen emulzio]. V. sub Emulsiune rutieră. 9. ~ de gudron [ryflpoHOBan 3MyjibCHH; emulsion de goudron; Teeremulsion; tar emulsion; kâtrâny-efnulzio]. V. sub Emulsiune rutieră. 10. ~ de pulbere de cărbune [sMyjibCHH no-poniKO06pa3H0r0 yrjiH; emulsion de charbon pulverise; Kohlenpulveremulsion; pulverized coal emulsion; szenpor emulzio], Mş. ferm..* Amestec de pulbere de cărbune şi de aer comprimat la 1 v4 at., realizat cu ajutorul unui aparat cu ajutaje de amestec, în vederea transportului cărbunelui pulverizat" dela moara de cărbune la in-jedoare. 11. ~ filerizată [3an0JiHHTeJibHan (jpHJiJiep-Hafl SMyjlbCHfl; emulsion fillerisee; fullerhaltige Emulsion; filler yielding emulsion; telitett ut-emul-zio], V. sub Emulsiune rutieră. 12. ~ inversată [o6paTHaa 3MyjibCHH; emulsion renversee; umgekehrte Emulsion; reversed emulsion; forditott emulzio]: Emulsiune la care faza, de obiceiu dispersă, devine fază continuă, şi invers. In tehnica rutieră, pe lângă emulsiunile obişnuite (bitum în apă), se folosesc şi emulsiuni inversate (apă în bitum), în special la stabilizarea pământurilor; emulgatorul este un săpun cu bază de calciu. 13. Emulsiune rutieră [flopoHmaa 3MyjibCHH; emulsion routiere; Strassenemulsion; road emulsion; ut-emulzio]. Drum.: Emulsiune de bitum sau de gudron în apă, servind la executarea lucrărilor de asfaltare la rece. Emulsiunile de bitum 382 -confin, de obiceiu, 50°/0 bitum, 1---2% emulgator şi"48■ ■ ■49% apă. Bitumul din care se prepară emulsiunea trebue să fie cât mai lipsit de impurităfi minerale şi să aibă aceleaşi proprietăfi ca şi bitumul folosit pentru asfaltările Ia cald. Emulgatorii folosifi în mod obişnuit, numifi, uneori, şi stabilizatori sau coloizi de protecfiune, sunt constituifi din săpun, amidon, cazeină, cleiu, silicat de sodiu, etc., combinafi adesea cu hidrat sau carbonat de sodiu, potasiu, sau cu amoniac. Cantitatea de emulgator trebue să fie cât mai mică, rolul lui fiind numai de a uşura formarea emulsiunii şi de a asigura stabilitatea (de a împiedeca „ruperea") ei, înainte de a fi aşternută pe şosea. Emulgatorul trebue să devină cât mai repede şi cât mai complet inactiv, după aplicarea emulsiunii pe şosea, şi să fie cât mai solubil în apă, pentru ca, după rupere, să dispară împreună cu apa, nerămânând pe şosea decât bitumul pur. Caracteristicele cele mai importante ale emulsiu-nilor rutiere de bitum sunt finefa de dispersiune şi stabilitatea. Dispersiunea emulsiunilor, adică diametrul globulelor de bitum emulsionate, influenţează §tabi litatea şi viscozitatea lor. Practic, diametrii globulelor sunt cuprinşi între 1/10 şi 10 jjl Când sunt inferioare micronului, globulele sunt animate de mişcarea browniană, iar când, în majoritatea lor, globulele au diametrul mai mare decât 5 ja, şi mai ales decât 10 p, emulsiunile sunt nestabile (emulsiuni grosiere). Din punctul de vedere al stabilităfii, emulsiunile nu trebue să se rupă la frig sau la căldură, Ia contactul cu materiale străine, în timpul transportului pe şantier sau din cauza unei depozitări mai îndelungate. Stabilitatea unei emulsiuni este ca atât mai mare, cu cât particulele de bitum sunt mai mici. Uneori se poate mări stabilitatea, mărind viscozitatea lichidului intergranular, dar trebue evitată folosirea unui exces de emulgator, care ar favoriza refacerea ulterioară a emulsiunii, mai ales pe timp umed şi sub efectul laminării datorite circulafiei. Viscozitatea emulsiunilor rutiere are mare influenfă asupra punerii în lucru. In cazul executării de tratamente superficiale, ea trebue să fie destul de mare, pentru a se evita scurgerea emulsiunii spre marginile şoselei înainte de a se fi produs ruperea (viscozitatea admisibilă în acest caz este 4-■■12° Engler la 20°). Pentru procedeele de penetraţie, emulsiunea trebue să fie mai fluidă, pentru a putea pătrunde în stratul de piatră, la adâncimea dorită, înainte de rupere (viscozitatea admisibilă este 3*'*8° Engler la 20°). După întrebuinţările la cari sunt destinate, emulsiunile de bitum se împart în emulsiuni nestabile, semistabile şi stabile, cari au un emulgator solubil în apă (de obiceiu un săpun alcalin) şi se descompun prin rupere (v. Emulsiunii, ruperea ~), şi suprastabile, cari au un emulgator insolubil în apă, în general o pulbere foarte fină (praf de var stins, bentonită, argilă coloidală calcinată, cărbune, etc.) şi se descompun prin uscare, după evaporarea completă a apei, pulberea rămânând incorporată în bitum şi având rolul de filer, din care cauză aceste emulsiuni se mai numesc şi emulsiuni fi-lerizate. Emulsiunile de gudron se stabilizează mai greu decât cele de bitum, densitatea gudronului fiind mai mare. Din această cauză, emulsiunile de gudron sedimentează mai repede decât cele de bitum. In prezent se fabrică emulsiuni de gudron cari se rup normal în câteva minute, după împrăştierea pe şosea. Caracteristica emulsiunilor de gudron este că, după rupere, gudronul păstrează destul de mult timp o viscozitate mică, astfel că poate pătrunde mai adânc în corpul şoselei. Emulgatorii sunt, în general, de acelaşi tip cu cei folosifi în emulsiunile cu bitum, sau diferite pulberi minerale (bentonită, argilă, praf de cărbune, etc.) cari filerizează emulsiunea. — In tehnica rutieră, folosirea emulsiunilor prezintă numeroase avantaje: Emulsiunile sunt lichide, la temperaturile obişnuite, la cari se fac lucrările de asfaltare. In comparafie cu asfaltările la cald, sunt mai economice, fiindcă nu reclamă instalafii speciale pentru lichefiere, emulsiunile fiind livrate pe şantier gata de întrebuinfare, iar aplicarea lor pe şosea se face cu unelte simple. Fiind foarte fluide, se pot împrăştia pe şosea uniform şi în cantităfi dozate riguros, şi se pot amesteca uşor cu savura în cantitate suficientă, astfel că se evită ca unele porfiuni de şosea să fie mai bogate în bitum (cum se întâmplă adesea la asfaltările la cald); astfel, suprafafa şoselei este mult mai aspră. Emulsiunile sunt indicate, în special, pentru tratamentele superficiale şi pentru penetrafii, fiindcă pătrund adânc în corpul şoselei, pe când la asfaltările la cald, stratul cald de bitum, turnat pe şosea, se răceşte repede în contact cu piatra, devenind vâscos, şi nu mai poate pătrunde prea adânc în corpul şoselei. Acest lucru este important în special dacă aşternerea materialului se face pe timp rece sau umed. Emulsiunile fiind indicate pentru lucrări de penetrafie, constitue un mijloc foarte bun pentru repararea şi stabilizarea macadamurilor. î. Emulsiunii, ruperea ^ [pacnaAeHHe 3Myjib-CHH; rupture de l'emulsion; Zerfall der Emulsion; emulsion breaking down; emulzio-bomlâs]. Ind. pefr., Drum.: Desfacerea unei emulsiuni în cele două faze componente. In industria petrolului, ruperea emulsiunii se numeşte şi desemulsionare şi se face prin diferite metode (v. Desemulsionare). In tehnica rutieră, ruperea unei emulsiuni trebue să se producă scurt timp după împrăştierea ei pe şosea, şi are de scop separarea fazei dispersante, care este, de obiceiu, apa, — de faza dispersă, de obiceiu bitumul, care trebue să rămână pe 38$ suprafafa şoselei pentru a înveli granulele agregatelor, legându*Ie între ele. Ruperea unei emulsiuni rutiere este cauzată de contactul emul-siunii cu suprafaţa mare a agregatelor şi de con-centrafia fazei disperse, din cauza evaporării şi a scurgerii fazei dispersante. Din punctul de vedere al vitesei de rupere, emulsiunile se împart în; emulsiuni nes|abile (labile sau normale), cari se rup repede când ajung la o concentrafie de bitum de 75***85°/0 şi nu se pot amesteca decât cu agregate mari (criblură); emulsiuni semistabile, cari se rup când ajung la o concentrafie de bitum de 90‘,,920/o şi se pot amesteca şi cu nisipuri; emulsiuni stabile, cari se rup când ajung la o concentrafie de bitum de 92 ■ • ■ 95°/0 şi se pot pmesteca şi cu filere sau cu alte pulberi minerale; şi emulsiuni suprastabile cari se descompun numai prin uscare (v. sub Emulsiune rutieră). Vitesa de descompunere a emulsiunii depinde şi de gradul de dispersiune a bitumului în apă. Gu cât particulele de bitum sunt mai mici şi mai regulate, cu atât emulsiunea se rupe mai greu. Alegerea ^unei emulsiuni depinde de lucrarea ce trebue executată. Pentru tratamente superficiale e nevoie de o emulsiune care să se rupă repede, iar pentru lucrări de penetraţie, de o emulsiune care să se rupă greu, după trecerea unui timp suficient pentru ca emulsiunea să poată pătrunde cât mai adânc în stratul de piatră. Pentru prepararea betoanelor asfaltice convin emulsiunile cari se rup greu. Ruperea emulsiuni-lor rutiere este influenţată în mare măsură de starea timpului. Timpul călduros şi uscat grăbeşte ruperea, iar timpul umed şi rece o întârzie. -Trebue evitată folosirea emulsiunilor pe timp de ger, deşi emulsiunile normale rezistă până la — 3° sau —4°. Pentru lucrări de iarnă se fac emulsiuni speciale, cari rezistă la — 6-«- —10° şi chiar până la —15°, cu toate că apa înghiaţă. Suprastabilizarea emulsiunii se face, uneori, file-rizand-o în momentul împrăştierii, sau folosind un emulgator insolubil în apă, în general o pulbere minerală foarte fină. V. şi sub Emulsiune rutieră. 1. Emulsiv. Sin. Emulgator (v.). 2. Emulsoid [3MyjibC0Hfl; emulsoi’de; Emul-soid; emulsoid; emulzoid]. Chim. fiz.; Sistem coloidal în care mediul de dispersiune este lichid, iar faza dispersă e lichidă, sau are şi ea proprietăţile unui lichid. 3. Emulsor [3MyjlbCH(|)HKaT0p; emulseur; Emulsor, Homogeniesiermaschine; emulsifier, ro-hipper; egyenlito gep]. Ind. alim., Ind. chim. sp.: Aparat care serveşte la prepararea emulsiunilor, prin transformarea în stare fin divizată, fie a unui amestec de doi componenţi lichizi, fie a unui component lichid cu alt component păstos (de ex. grăsimi, bitum, etc.). 4. Emulsor [3MyjibcaT0p; emulseur; Brems-duse; emulsifyer; fuvoka]. Auto.: Manta tubu-Iară cu orificii calibrate, care îmbracă jiclorul principal, la carburatoarele cu emulsiune (cu injecţie). Serveşte la menţinerea dozajului corect al amestecului carburant, latura-ţiile înalte ale motorului. Ajutajul jiclorului principal este aşezat sub nivelul benzinei din camera de nivel constant (camera plutitorului) şi este calibrat pentru mers normal. La turaţie joasă, debitul combustibilului este sporit datorită diferenţei de nivel; deci amestecul, sărăcit din cauza depresiunii reduse, este readus la normal. La turaţie înaltă, aerul este antrenat şi prin emulsor, şi se a-mestecăcu combustibilul (benzina) producând un efect de frânare asupra debitului de combustibil care trece prin jiclor (combustibilul fiind emul-sionat cu aer). Prin aceasta, dozajul, care s'ar îmbogăţi din cauza depresiunii sporite, este menţinut la valoarea normală. 5. Enanîiomer [sHaHTHOMep, onTHHecKHH H30Mep; enantiomere; Enantiomer; optical iso-mer; enantiomer]. Chim.: Unul din cei doi iso-meri ai unei substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică, şi cari diferă între ei prin semnul puterii rolatoare specifice. e. Enantiomorf [3HaHTH0M0p4)HbiH; enantio-morphe; enantiomorph; enantiomorphous; enân-tiomorf]. Mineral.: Calitatea a două forme cris-talografice de a fi una identică cu imaginea celeilalte într'o oglindă plană. 7. Enanfiotrop [3HaHTH0Tp0nHbiH; enantio-trope; enantiotrop; enantiotropic; enântiotrop]. Mineral.: Calitatea unui corp de a prezenta enan-tiotropie. 8. Enantiofropie [3HaHTH0Tp0nHH; enantio-tropie; Enantiofropie; enantiotropy; enântiotropia]. Mineral.: Proprietatea unui element alotrop sau a unei substanţe polimorfe de a putea trece în ambele sensuri, între două modificaţii ale sale, fără a trebui să i se schimbe starea de agregare. Fenomenul se produce când se schimbă condifiunile de stabilitate (temperatură, presiune) a uneia din cele două forme alotrope, respectiv Emulsor. a) jiclor principal; b) suportuF emulsorului, cu tubul inferior; c) peretele exterior (mantaua) al emulsorului; d) ajutajul j:icIorului; e) corpul carburatorului; f) orificii de intrare, calibrate, pentru aerul de frânare; g) cameră (puf) de carburant; b) orificii de acces ale aerului în jiclorul principal; i) nivelul carburantului. 384 polimorfe. Ex.: Trecerea sulfului din rombic în mo-iioclinic, sau invers, fără a i se schimba starea de agregare. 1. Enargit [3HaprHT; enargite; Enargit; enargite; enargit].. Mineral.: Cu3AsS4. Mineral din ■grupul sulfosărurilor. Cristalizează în sistemul rombic, clasa bipiramidală. Cristalele au habiius prismatic. De multe ori se prezintă sub formă •de mase pământoase sau radiare, cu luciu semi-metalic. E casant; prezintă clivaj foarte bun după {110) şi bun după. (si 00) şi (010). Are coloare cenuşie închisă cu nuanfe violete-brune, urmă cenuşie-neagră, duritatea 3,5 şi gr. sp. 4,36—4,47.’ Este un minereu de cupru, important, cu conţinut de 48,3% Cu. Se întâlneşte în filoane hidro-termale, în zăcăminte metasomatice şi sub formă de impregnaţii. 2. Enclavă [BKJiiOHeHHe; enclave; Enklave; «enclave; enklave, enklave, beekelt szemcsesko-zet]. Oeol.: Termen generic pentru indicarea ■fragmentelor de roce variate, înglobate în masa rocelor eruptive. Sin. Anclavă. s. Encrinus. Paleonf.: Gen de crinoid articulat cu specii caracteristice pentru Trias. Se caracterizează printr'un caliciu mic, cu 10 ■ ■ • 20 brafe, suportat de un peduncul rotund. 4. Endecagon [oAHHHaAiţaTHyrojibHHK; en-decagone; Elfeck; endecagon; tizenegyszog]. Geom.: Poligon cu unsprezece laturi. s. Endeîolif [3H#eHOJiHT; endeiolite; Endeio-lith; endeiolite; endejolit]. Mineral.: (Ca, Na2) Nb205(0H)2. Siliconiobat din grupul piroclorului, care cristalizează în sistemul cubic. Are gr. sp. 3,44. Se întâlneşte în sienite nefelinice. 6. Endlichi! [shajihxht; endlichite; Endlichit; endlichit; endlichit]. Mineral.: Pb5 CI (AsV04)3. Varietate vanadiferă de mimetesit. Se găseşte în zona de alteraţie a minereurilor de plumb. 7. Endoceras. Paleonf.: Gen de Cefalopode din ordinul tetrabranhiatelor, subordinul Nautilo-îdeelor. Se întâlneşte în Silurian. Se caracterizează prin forma dreaptă a cochiliei şi prin sifonul aşezat lateral. a. Endogen [3HAOreHeTHHecKnă; endogene; endogenetisch; endogenetic; endogenetikus]. GeoI.: Calitatea unui fenomen geologic de a fi condiţionat de forţe cari provin din interiorul «globului pământesc. 9. Endogenetice, roce ~ [3HAoreHeTHHecKHe, rjiy6HHHbie nopOAbl; roches endogenetiques; endogenetische Gesteine; endogenetic rocks; endogenetikus kozetek]. Pefr.: Roce formate prin procese de origine internă (magmatice şi meta-morfice). 10. Endomorfism [3HA0M0pc|)H3M; endomor-phisme; Endomorphismus; endomorphism; endo-morfizmus]. Mineral.: Totalitatea schimbărilor cari apar în rocele eruptive, în urma asimilării parţiale a rocelor pe cari le-a străbătut magma din care au luat naştere. n. Endoparazit [3HA0napa3HT; endoparasite; Endoparasit; endoparasite; belso elosdi]: Parazit care se desvoltă în interiorul {©suturilor organismului parazitat. t2. Endoreică, regiune ~ [sH^openHecnaH odJiacTb; region endorheique; endoreische Region; endorhoeic region; endoreikus videk]. Agr.: Regiune în care râurile nu ajung până la mare, ci se pierd prin infiltraţii sau se varsă în lacuri interioare. îs. Endosmoză [9HA0CM0C; endosmose; En-dosmose; endosmosis; endoszmozis]. Chim. fiz. V. sub Electroosmoză. 14. Endosperm [sHflOcnepMa; endosperm; Mehlkorper; endosperm; liszttest]. V. Albumen. îs. Endoiermă, reacţie ~ [reaction endothermi-que; endotherme Reaktion; endothermic reaction; hoelnyelesi reakcio]. Chim. fiz.: Reacţie chimică însoţită de absorpţie de căldură. ie. Endofermic, fenomen ~ [sHflOTepMHHec-KHH (jpeHOMeH; phenomene endothermique; endo-thermer Prozess; endothermic process; hoelnyelesi jelenseg]. Chim. fiz.: Fenomen însoţit de o ab-sorpţie de căldură de către sistemul fizicochimic în care se produce. 17. Eneagon [AeBflTHyroJibHHK; eneagone; Neuneck; enneagon, nonagon; kilencszog]. Geom.: Poligon cu nouă laturi. 18. Energetic [DHepreTHHecKHH; energetique; energetisch; energetic, energetikus]: Calitatea de a se referi la energie. 19. Energie [SHeprHH; energie; Energie; energy; energia]: In natură rămân anumite schimbări privitoare la poziţia relativă şi la proprietăţile sistemelor fizice din exteriorul unui sistem fizic dat, când acesta trece printr'o transformare din starea sa într'o altă stare. Astfel de schimbări sunt: schimbările poziţiei sau ale vitesei sistemului faţă de cele din exteriorul lui (cari depind nu numai de poziţia sistemului considerat, ci şi de a celorlalte), schimbările stării termice, ale stării electrice sau magnetice a sistemelor din exterior. Aceste schimbări faţă de situaţia din starea iniţială se numesc acţiunile externe pe cari le are sistemul fizic în cursul transformării prin care trece din starea iniţială în cea finală. Dacă acţiunile externe sunt provocate excluziv prin intermediul efectuării de lucru mecanic, acesta poate servi drept măsură a acţiunilor externe. Dacă acţiunile externe sunt de natură mecanică şi consistă în varierea viteselor unor mase, la anularea acestor variaţii ale viteselor maselor se poate obţine un lucru mecanic, care se numeşte şi echivalentul în lucru mecanic al acţiunilor externe cari consistă în variaţia viteselor maselor. In cazul general, al unor acţiuni externe oarecari, prin echivalentul lor în lucru mecanic se înţelege lucrul mecanic care s’ar obţine suprimând acele acţiuni. Dacă acţiunile, odată produse, nu mai pot fi suprimate în întregime, prin echivalentul lor în lucru mecanic se înţelege lucrul mecanic care trebue efectuat spre a le produce. Suma echivalenţilor în lucru mecanic ai tuturor ^acţiunilor externe cari se produc când un 385 .sistem fizic trece, printr'o transformare, dintr'o stare dată într'o. a doua stare, se numeşte energia sistemului fizic în starea dată faţă de a doua stare, şi referitoare la transformarea considerată; energia se mai referă şi la un anumit sistem de referinţă inerţial, şi anume la cel fafă de care se măsoară lucrul mecanic care dă echivalentul In lucru mecanic al acfiunilor externe. —Fiindcă -echivalentul în lucru mecanic se numeşte şi capacitate de a produce lucru mecanic, energia unui sistem fizic (într'o stare dată, faţă de o anumită stare de referinţă, şi privitoare la o anumită-transformare) se poate defini şi drept capacitate «a lui de a efectua lucru mecanic în trecerea lui :îiitre cele două stări. După principiul conservării energiei (v.)r energia unui sistem fizic într'o stare, fafă de o a doua, e independentă de transformările dintre ele, la cari se referă, şi deci se poate exprima excluziv In funcţiune de valorile mărimilor lui de stare în cele două stări. — După felul mărimilor de stare de cari depinde, se disting următoarele dorine de energie: mecanică, electrică, magnetică, nucleară şi de masă. i. Energie mecanică [MexaHHHecKan 3Hep-THfl; energiemecanique;mechanischeEnergie; me-chanical energy; mekânikai energia]: Energia care depinde numai de mase şi de poziţia lor, sau de mase şi de vitesa lor. Energia care depinde de poziţiile relative a două puncte materiale, de ornase şi mk, la distanţa rik unul de altul, e: starea de referinfă fafă de care se consideră fiind starea în care distanţa dintre cele două puncte materiale e mai mare decât orice valoare dată, iar / fiind un factor care depinde de uni-tăfile alese. (De fapt, aceasta este energia corespunzătoare câmpului de gravitafie.) Energia ' care depinde de masa m şi de vitesa v a unui punct material" în raport cu un sistem inerfial (v. inerţial, sistem ~ de referinfă) se numeşte energie cinetică. Expresiunea ei este starea de referinţă fiind starea de repaus a punctului material faţă de sistemul inerţial considerat ^v. şi sub Energie de masă). Dacă, în particular, AJn sistem rigid de puncte materiale se roteşte cu vitesa unghiulară co faţă de grupul sistemelor inerţiale, în jurul unei axe faţă de care are momentul de inerţie I, energia cinetică respectivă, cere se deduce din expresiunea de mei sus, e faţă de starea de referinfă în care co = 0. După proprietăţile particulare ale sistemelor mecanice, deosebim, în particular: 2. Energie eoliană [30Ji0Ban, BeTpoBan 3Hep-fhh; energie eolienne; eolische Energie; aeolian energy; szelenergia]: Energia mecanică a maselor de aer în mişcare, pe care o folosesc roţile eoliene. s. ~ hidraulică [rHApaBJiHHecnaH 3HeprHfl; energie hydraulique; hydraulische Energie, Was-serkraft; hydraulic energy; hidraulikus energia]: Energia mecanică a apelor, la înălţime sau în mişcare. 4. ~ sonoră [3ByK0Bafl SHepran; energie sonore;Schallenergie;soundenergy; hangenergia]: Energia mecanică a mediilor în cari se propagă sunete, faţă de o stare de referinţă în care nu există sunete în acele medii. 5. Energie electrică [3JieKTpo9HeprHfl; energie electrique; elektrische Energie; electrical energy; villamos energia]: Energia care depinde numai de intensitatea câmpului electric. Energia electrică a unui câmp electric de^ intensitate microscopică [e este: unde*e0 e constanta dielectrică absolută a spaţiului, e intensitatea câmpului electric, şi dv elementul de volum, integrala se extinde asupra întregului câmp electric, iar starea de referinţă e starea în* care intensitatea microscopică a câmpului e nulă. «. JEnergie magnetică [MarHHTHaa 3HeprHH; energie măgnetique; magnetische Energie; magne-tical energy; mâgneses energia]: Energia care depinde numai . de inducţia câmpului magnetic. Energia magnetică a unui câmp magnetic de inducţie microscopică b este: Em= unde ţi0 e permeabilitatea magnetică absolută a spafiu lui, dv e elementul de volum, integrala se extinde asupra întregului câmp magnetic, iar starea de referinţă e starea în care intensitatea microscopică a câmpului e nulă. 7. ~ electromagnetică [sjieKTpoMarHHTHan 3HeprHH; energie electromagnetique; elektro-magnetische Energie; electromagnetical energy; elektromâgneses energia]: Suma dintre energiile unor câmpuri electrice şi magnetice coexistente. 8. Energie nucleară [flflepHaa sHeprnfl; energie nucleaire; Kernenergie; nuclear energy; mag-energia]: Energie care depinde de intensitatea, câmpului nuclear. V. şi sub Forfă nucleară. 9. Energie de masă [sHeprHH Maccbi; energie-de masse; Energie der Masse; energy of mass; tomegenergia]: Masei îi corespunde o anumită energie, a cărei formă e diferită de a celei mecanice în înţelesul restrâns de mai sus. Energia corespunzătoare masei m este E—mc2, unde c e vitesa de propagare a undelor electro- 25 386 magnetice în vid. Fiindcă masa particulelor materiale depinde de vitesă, v-s această energie depinde şi de vitesa masei, diferenţa 1 A mnC2 =r — \ I fiind energia cinetică (expresiunea ei generală în Teoria relativităfii restrânse). — Relafia dintre en'ergie şi masă este biunivocă, adică şi oricărei forme de energie E îi corespunde masa E m——‘ c2 — Lucrul mecanic nu e o formă de energie; el poate doar interveni când energia trece dinlr'o formă în alta. Cantitatea de căldură schimbată de un corp cu exteriorul nu e nici ea o formă de energie, ci o formă de lucru mecanic, şi anume partea din lucrul mecanic corespunzătoare mişcărilor desordohate ale particulelor elementare, asupra cărora exteriorul, sau câmpul electric din corp, exercită forfe. Cantitatea de căldură nefiind o formă de energie, nu se poate defini univoc o căldură confinută de un corp, ci numai căldura schimbată de el cu exteriorul. Prin „confinutul de căldură" se înfelege, în Termodinamică, o mărime diferită de „cantitatea de căldură" amintită mai sus, şi anume o funcfiune de stare a corpului, pentru care se foloseşte, pentru evitarea confuziilor, termenul de entalpie (v.). Nici energia cinetică mijlocie corespunzătoare mişcărilor desordonate excitate ale particulelor materiale ale unui corp nu este cantitatea lui de căldură, ci o mărime care, împărfită cu numărul de grade de libertate ale acestor mişcări, e proporfională cu temperatura absolută a corpului (v. sub Temperatură). — Energia se împarte şi după alte principii, diferite de criteriul ramurii fizice din care fac parte mărimile de stare de cari depinde. Astfel, deosebim: t. Energie potenfială [noTeHiţHajibHaH 3Hep-rtifl; energie potentielle; potentielle Energie; potential energy; potenciâlis energia, helyzeti energia]: Energie care depinde numai de pozi-fiile relative ale elementelor fizice cari o condiţionează. In Mecanica cuantică trebue specificat, afară de aceste pozifii relative, şi caracterul de simetrie al funcfiunii de undă care descrie starea sistemului a cărui energie potenfială se calculează (v. sub Energie de schimb). — Energia potenfială mecanică a două mase grele, adică energia gravifică, e un exemplu de energie potenţială. — Un alt exemplu e energia electrostatică Eelst a câmpului electrostatic, de potenfial electrostatic cp, stabilit de sarcinile electrice reparti- zate în câmp cu densitatea de volum p, densitatea de suprafafă o şi densitatea de linie y» say punctiform cu sarcinile punctuale q^t— 1,2,..., n şi anume n Edst= {pipd'u + Jo? dS’+jV'ydj + Ş] giVi, 1=1 unde dv, dS şi ds sunt elementele de volunrv de arie şi de linie, iar integralele se extind; asupra întregului câmp, starea de referinfă fiind aceea în care intensitatea câmpului electrostatic e nulă. Această expresiune se poate deduce din* expresiunea generală a energiei electrice. — Se consideră adesea energia potenfială a unui sistem fizic care se găseşte într'o anumită pozifie într'ur> câmp fizic a cărui intensitate derivă dintr'un potenţai scalar V, fafă de o stare de referinfă constituită de o altă pozifie a sistemului în câmpul fizic presupus că a rămas invariabil. Dacă? sistemul se poate aproxima printr'un punct material, de masă (grea) m şi cu sarcina electrica qt„ şi dacă Vgi şi Vei, respectiv Vgf şi Veţ sunt^ valorile pofenfialului scalar de gravitafie sau electric în starea inifială, respectiv finală, punctului, energia potenfială gravifică, respectiv electrică, a punctului fafă de starea lui finală e-Eg--m{Vgi-Vgf), respectiv Ee = q (Vei-Vef). Dacă h e diferenfa de nivel dintre starea lui iniţială şi finală în câmpul de gravitafie, presupus uniform, dirijat vertical în jos şi cu intensitatea g: (numeric egală cu accelerafia căderii libere),, urmează Eg—mgh. — Dacă U, în general, e funcfiunea de forfă a forţelor conservative într'un câmp în care poate varia poziţia unui sistem, iar Ui şi Uf sunt valorile ei în poziţiile iniţială şi finală ale unui sistem fizic, energia lui potenţială în poziţia iniţială, fafă de pozifia finală ca stare de referinfă, e:: Ep^UrU{. . Un alt exemplu de energie potenfială care» prezintă importanfă în Mecanica cuantică, e: 2. ~ de schimb [CMeHHan 3HeprHH; energie d'echange; Austauschenergie; exchange energy;: csere energia]: Energia potenfială corespunzătoare interacfiunii dintre perechile de particule de materie cari pot fi considerate identice, care depinde nu numai de pozifia relativă a particulelor şi de orientarea relativă a spinilor lor (adică de orientarea momentelor lorcineticepropriiV interne), ci şi de caracterul de simetrie al funcfiunii de undă care descrie, în mecanica ondu-latorie, starea sistemului format de perechile de particule. s. Energie actuală [aKTyajibHan SHeprHfl; energie actuelle; aktuelle Energie; actual energy;: aktuâlis energia]: Energia care depinde numai de vitesele elementelor fizice cari o condiţionează.,. Energia mecanică actuală, care depinde de masele inerte şi de vitesele lor, se mai numeşte şh 387 î. Energie cinetică [KHHeTHHecKaa aHepran; energie cinetique; kinetische Energie; kinetic energy; kinetikus energia, mozgâsi energia], — Energia exprimată printr'un termen în care intervin atât pozifii, cât şi vitese ale elementelor fizice cari o condiţionează, cum e cazul energiei magnetice a curenţilor electrici, nu poate fi trecută cu certitudine în categoria energiei actuale sau a celei potenfiale. Această energie se consideră, de obiceiu, ca actuală. — In Termodinamică şi în Chimie prezintă importantă împărfirea energiei unui sistem fizicochimic în energie interioară şi energie exterioară: 2. Energie interioară [BHyipeHHHfl anepruH; energie interieure; innere Energie; internai energy; belso energia]: Energia care depinde numai de mărimile de stare interioară a unui sistem fizicochimic, oricare ar fi natura ei (mecanică, electrică, magnetică, etc.). In Statistica fizică se consideră media energiei interioare, pentru un timp destul de lung, pentru a permite definirea unei stări statistice. Exemple de energie interioară: 3. ~ chimică [xHMHHecKan SHeprHfl; energie chimique; cherfiische Energie; chemical energy; vegyi energia]: Energia unei substanfe chi- mice, fafă de starea de referinfă în care elementele din cari e compusă nu sunt combinate cu altele, la o temperatură standard (de ex. 18°) şi Ia o presiune standard (de ex. 1 at, dacă elementele sunt în stare gazoasă la temperatura standard). Diferenţa dintre energia chimică a substanţelor cari iau parte 1a o reacţie şi energia chimică a produşilor ei se desvoltă, respectiv se absoarbe, sub formă de căldură, eventual de lucru mecanic, în cursul reacfiei. 4. ~ elastică [cHJia hjih 9HeprHfl ynpyrocTH; energie elastique; elastische Energie; elastic energy; rugalmassâgi energia]: Energia interioară de deformafie a unui corp elastic. In cazul particular al corpurilor elastice solide, dacă yik sunt deformafiile specifice, şi anume 7# lungirile specifice şi "\ik, pentru ijAk, lunecările specifice, iar sunt tensiunile, şi anume a = xrf tensiunile normale, iar zik, pentru i^k, tensiunile tangenfiale, energia elastică a unui corp deformat este ^elasi ~ § S 7 ^ik zik <^Vl i,kz unde însumarea se face independent, pentru valorile x, y şi z ale indicilor k şi i, cari notează componenlele după axele cartesiene triortogonale Ox, Oy şi Oz, iar dv este elementul de volum — şi integrala se extinde asupra întregului volum al corpului deformat, starea de referinţă fiind starea nedeformată. 5. ~ reticulară [ceTHaTaa 3HeprHfl; energie reticulaire; Netzenergie; reticular energy; râcs-energia]: Energia unei refele cristaline fafă de o stare de referinfă în care particulele cari o constitue sunt îndepărtate unele de altele la o distanfă mai măre decât orice distanfă dată; particulele cari constitue o refea sunt atomii neutri în cazul legăturii metalice (de ex. cuprul) sau covalente (de ex. diamantul), moleculele neutre în cazul legăturii prin forfe van der Waals (de ex. naftalina), şi ionii în cazul legăturii electrovalente (de ex. clorura de sodiu). 6. ~ superficială [noBepxHOCTHan BHepraa; energie superficielle; Oberflăchenenergie; superficial energy; feluleti energia]: Partea din energia interioară a unui sistem fizicochimic, care depinde de ariile suprafefelor de separafie a fazelor, adică a părţilor omogene ale sistemului. Energia superficială privitoare , la suprafefa de separafie a două faze de stări date e proporfională cu aria ei, factorul de proporfionalitate, numit tensiune superficială (interfacială), depinzând de natura şi de starea celor două faze. 7. Energie exterioară [BHeuiHHH SHepran; energie exterieure; ăufjere Energie; externai energy; kulso energia]: Diferenfă dintre energia totală şi energia interioară a unui sistem fizicochimic. — In Termodinamică şi în Chimie interesează şi împărfirea energiei interioare a sistemelor fizi-cochimice în energie liberă şi energie legată: 8. Energie liberă [cBo6o#Haa SHepran; energie libre; freie Energie; free energy; szabad energia]: Energia interioară care se poate transforma, în transformările isoterme, direct în alte forme de energie. Variafia energiei libere a unui sistem fizicochimic, într'o transformare isotermă reversibilă, e egală cu lucrul mecanic macrosco-pic (ordonat) efectuat asupra sistemului în cursul transformării. Dacă oL e lucrul mecanic macro-scopic efectuat3asupra sistemului într'o transformare isotermă elementară reversibilă, şi b Ei e variafia corespunzătoare a energiei libere, urmează deci 5Z, = 5£j, de unde se pot calcula acfiuni-le ponderomotoare cari se exercită asupra sistemului, dacă se cunoaşte expresiunea energiei libere în funcţiune de mărimile de stare. După felul mărimilor de cari depinde, ea poate fi de mai multe feluri. Energia elastică, de exemplu, e în întregime liberă; energiile câmpurilor electrice şi magnetice nu sunt în întregime libere (chiar şi în starea macroscopic neutră, câmpurile nu au intensitatea microscopică nulă, fiindcă aceste câmpuri nu dispar din jurul particulelor elementare de materie cari sunt încărcate sau au moment magnetic). — Deosebim, deci: 9. ~ electrică liberă [cBo6oflHaH 3JieKTpn-HeCKaa 3H£prHH; energie electrique libre; freie elektrische Energie; free electrical energy; szabad villamos energia]: Partea liberă din energia unui câmp electric. Dacă E şi D sunt, respectiv intensitatea (macroscopică) şi inducfia câmpului electric, expresiunea energiei electrice libere este: unde dv e elementul de volum, integrala se ex- 25* 388 tinde asupra întregului câmp şi se presupune că nu există istereză dielectrică, iar starea de referinţă e starea în care intensitatea macroscopică şi deci inducfia câmpului electric, sau ambele, sunt nule. In cazul particular al câmpurilor electrostatice dintre n conductoare la potenfialele electrice Vj şi cu coeficienţii de influenţă electrică şi capacităţile Ckp energia electrică liberă ^Eie a] întregului sistem electrizat, faţă de starea ma-croscopic neutră, e n n eu=- £ £ ck, vk vv ZU\ fc=1 1. Energie magnetică liberă [cBo6ojţHafl Mar-HHTHaa 9HeprHH; energie magnetique libre; freie magnetische Energie; free magnetical energy; szabad mâgneses energia]: Partea liberă din energia unui câmp^magnetic. Dacă H şi B sunt, respectiv, intensitatea (macroscopică) şi inducţia macroscopică a câmpului magnetic, expresiunea energiei magnetice libere este Elm=\^BHâv, unde5 dv e elementul ^de volum, integrala se extinde asupra întregului câmp, se presupune că "nu există istereză magnetică, iar starea de referinţă este starea în care intensitatea macroscopică, şi deci inducţia macroscopică a câmpului magnetic, sau ambele, sunt nule. In cazul particular al câmpurilor magnetice staţionare (sau cuasistafionare) dintre n circuite electrice lineare parcurse de curenţii ii şi cu inductivităţiie proprii şi mutuale Lkl, energia magnetică liberă Eîm a întregului sistem electrizat, faţă de starea macroscopică neutră, e j n n S S Lkllk H- 1 7=1 k=\ 2. Energie legată [CBH3aHHaH 3HeprHfl; energie liee;gebundene Energie; bound energy; kotott energia]: Diferenţa dintre energia interioară şi energia liberă a unui sistem fizicochimic. IE egală cu produsul temperaturii absolute T a sistemului prin entropia S a lui: EL=Ei—El=TS. Dacă temperatura sistemului e neuniformă, şi s e entropia raportată la unitatea de volum, expresiunea energiei libere e: £L=£f—Et — \ Ts dv, unde dv e elementul de volum, iar integrala se extinde asupra întregului volum al corpului. s. Energie, densitate de ~ electrică [iijiot-HOCTb 3Jl6KTpHHecKOH 3HeprHH; densite d'ener-gie electrique; elektrische Energiedichte; electric energy density; villamos energia suruseg]: Densitatea de volum we a energiei electrice e egală cu câtul prin 8rc al produsului dintre constanta dielectrică absolută s0 a spaţiului şi pătratul intensităţii locale microscopice e a câmpului electric: In starea macroscopic neutră, câmpurile electrice microscopice locale nu sunt zero, aşa încât în Tehnică se operează cu energia sistemelor electrizate faţă de starea lor macroscopic neutră, iar energia corespunzătoare câmpurilor microscopice, rămasă în această stare, se interpretează ca energie cinetică, etc. şi, împărţită cu pătratul vitesei de propagare a undelor electromagnetice în vid, ca masă inertă. In medii în cari polarizaţia electrică e proporţională cu intensitatea câmpului, densitatea de volum a energiei electrice faţă de starea macroscopic neutră e egală cu câtul prin 8rc al produsului scalar dintre inducţia electrică D şi intensitatea locală a câmpului electric macroscopic E: 4. Energie, densitate de ~ magnetică [iijiot-HOCTb MarHHTHOH 3H6prHH; densite d’energie magnetique; magnefische Energiedichte; magnetic energy density; mâgneses energiasuruseg]: Densitatea de volum Wm a energiei magnetice e egală cu câtul prin 8tc al produsului dintre valoarea reciprocă a permeabilităţii magnetice absolute jjl0 a spaţiului şi pătratul inducţiei magnetice locale microscopice b\ _icfrr wm 8it In starea macroscopic neutră, câmpurile magnetice microscopice locale nu sunt zero, aşa încât în Tehnică se operează cu energia sistemelor magnetizate faţă de starea lor macroscopic neutră, iar energia corespunzătoare câmpurilor rămase în această stare se interpretează ca energie cinetică, etc. şi, împărţită cu pătratul vitesei de propagare a undelor electromagnetice în vid, ca masă inertă. In medii în cari po-larizaţia magnetică e proporţională cu intensitatea câmpului, densitatea de volum a energiei magnetice faţă de starea macroscopic neutră e egală cu câtul prin 8ical produsului scalar dintre inducţia magnetică macroscopică B şi intensitatea locală a câmpului magnetic H: 5. Energie de germinaţie. V. Putere de germinaţie. 6. Energie de labilitate. V. Atmosferă, echilibrul în 7. Energie specifică de celulă electrolitică [y^ejibHaH sHepran 3.neKTp0JiHTHHecK0H HHeăKH (3JieMeHTa); energie specifique d'ele-ment electrolytique; spezifische Energie der elek-trolytischen Zelle; specific energy of the elec-trolytic cell; elektrolitikus elemek kulonleges 389 energiâja]. EL: Energia electrică a celulei electrolitice, raportată la unitatea de masă, de volum, sau de suprafafă a celulei electrolitice sau a electrozilor. Prima se numeşte masică, a doua volumică, iar a treia, superficială. 1. Enesol. Chim.: [C6H4(OH)COO]2 AsHg. Sarea de mercur a acidului arsen-salicilic. Se obfine prin acfiunea acidului metil-arsenic asupra salicilatului de mercur suspendat în alcool. Este o pudră albă, amorfă, solubilă în apă. Se întrebuinfează în'tera-peutică în tratamentul sifilisului (N. D.). 2. Engler, distilare V. Distilare Engler. s. Engler, grad ~ [rpaftye SHrjiepa, BH3-KOCTb no 3Hrjiepy; degre E.; E. s Grad; E. degree; E.-fok]. Ind. petr.: Unitate pentru viscozitatea relativă a unui lichid. Este raportul dintre timpul de scurgere al lichidului din viscozimetrul Engler şi timpul de scurgere al aceluiaşi volum de apă la 20° din acelaşi aparat. 4. Engler, viscozimetru ~ [BHCK03HMeTp 3h-rjiepa; viscosimetre E.; E.s Viskosimeter; E.'s viscosimeter; E.-fele viszkozimeter]. Ind. petr.: A-parat pentru determinarea viscozităfii, în grade Engler, a produselor de petrol. E compus din un vas de alamă (0 106 mm) aurit în interior, având orificiul de scurgere de 2,9 mm, şi în interiorul căruia înălfimea lichidului este constantă şi fixată prin pozifia a trei indicatoare de nivel ; un vas cilindric de a-iarnă, de care este fixat primul vas, şi care serveşte drept termo-stat; un flacon de sticlă, de formă specială, de cca 240 cm3, având două trăsături la 100 şi 200 cm3, pentru măsurarea volumului de lichid scurs; două termometre, unul indicând temperatura produsului în interiorul vasului, iar celălalt, temperatura apei din termostat. Viscozitatea îrt^grade Engler este raportul dintre timpul de scurgere a 200 cm3 din lichidul examinat şi timpul de scurgere a 200 cm3 apă la 20° Gradele Engler sunt valori convenfionale cari nu pot fi folosite în calcule, ci numai ca date comparative. 5. viscozitate ~ [BHCK03H0CTb no 3h-rjiepy; viscosite E.; Zăhigkeit nach E.; E. visco-sity; E.-fele szivossâg]. V. sub Engler, viscozi-metru a. Englez, număr ~ [aHrJiHHCKHH HOMep; numero anglais; englische Nummer; English count; angol fonalszâm]. Ind. text.: Mărime care repre- Viscozimetru Engler. 1) vasul viscozimetrului (capacitate 240 cm3 apă); 2) vasul termostat; 3) agitator; 4) reper interior în vasul viscozime-trului; 5) tija de comandă a orificiului de scurgere; 6) termometrul viscozimetrului; 7) bec inelar, cu gaz; 8) vas pentru măsurarea lichidului scurs. zintă finefa unui fir, exprimată prin raportul dintre lungimea în sculi (englezi) şi greutatea în pounds (1 scul = 768 m = 840 yards; 1 pound = 453 g). 7. Engobă [MypaBa, rjia3ypb; engobe; Be-guljmasse; glaze, glazing; boritoanyag, feddo-anyag, kopeny]. Ind. st. c.: Masă ceramică alcătuită, adesea, din argile sau din caolinuri superioare, care serveşte la acoperirea, în strat sub-fire, a semifabricatelor ceramice cu aspect urît. Decorarea şi glazurarea impecabilă se fac pe aceste engobe, când masa fabricatelor ceramice nu permite acest lucru. Engobele sunt întrebuinţate şi pentru glazurarea fefelor văzute ale cărămizilor ornamentale.^Sin. Angobă. s. Enhidros [rHflpaToreHHbra, coflepjKain,HH BO#y; enhydre, enhydros; Enhydros; hydrolite, enhydros; enhidrosz]. Mineral.: Varietate de cal-cedonie care se prezintă sub formă de nodule amigdaloide, cu conjinut de apă în interiorul lor. Enocianină [sHOiţHaHHH; enocyanine; Eno-cyanine; enocyan; enociânin]. Chim.: Substanfa colorantă naturală a vinului roşu. Face parte din grupul antocianelor, glicozide cărora li se dato-reşte coloarea roşie şi albastră a fructelor şi a florilor. Se găseşte în corner} şi sub formă de extract, cu care se intensifică în special coloarea vinurilor. 10. Enolază [3HOJia3a; enolase; Enolase; eno-lase; enolâzis]. Chim. biol.: Enzimă care intervine în procesul de fermentafie alcoolică. Sub acfiunea enolazei, acidul fosfogliceric trece în acid fosfopiruvic, prin pierderea unei molecule de apă. 11. Enoli [sHOJibHbie c|)opMbi; enols; Enole; enols; enolok]. Chim.: Forme tautomere ale combinaţilor carbo’nilice, rezultate prin migrarea unui atom de hidrogen şi deplasarea unei duble legături. Ex.: Alcoolul vinilic (neizolabil) este forma enolică a acetaldehidei: CH2 = CH — OH?-> CH3 — CH = O. Unii enoli (de ex. ai acizilor j3 cetonici) sunt mai stabili şi sunt izolabili din amestecul în echilibru al ambelor forme, cetonică şi enolică: -CO-CH = C—j^-CO-CH2-CO-! OH Derivaţi alchilafi şi acilafi ai formelor enolice nu se mai pot transforma în formă carbonilică (ace-tatul de vinii CH3 — COO—HC = CH2). 12. Enologie [Hayna o bhhoagjihh; oenolo- gie; Unologie; oenology; enologia, bortan]: Ştiinfă aplicată care se ocupă cu studiul vinurilor şi al altor băuturi provenite din must, ca şi cu studiul produselor derivate (secundare) ale viei şi ale vinului. Ea cuprinde: studiul strugurilor pentru vin, din punctul de vedere al compozifiei lor fizice şi chimice (uvologie); prepararea raţională, îngrijirea, condiţionarea, păstrarea şi analiza vinurilor (vinificafie); metodele de obfinere şi punere în valoare a produselor derivate. 390 1. Ensfafif [3HCTaTHT, CHJIHKâT MârHe3HH,’ enstatite; Ensfafif; ensfafife; enszfâfif]. Mineral.: Mg2 [Si2Oe] cu 5% FeO. Piroxen rombic, cristalele având habifus prismatic. De obiceiu se prezintă compact sau sub formă de agregate granu-loase. Are coloarea albă-cenuşie, galbenă-verzuie, brună deschisă sau verde închisă. Are clivaj bun după (110). E casant, are duritatea 5‘**6, gr. sp. 3,1 ••■3,3, spărtura neregulată. E transparent până la translucid; are luciu sticlos până la side-fos. La temperatura de 1100°, enstatitul se transformă în clino-enstatit monoclinic. Se întâlneşte ca element melanocrat în alcătuirea rocelor bazice şi ultrabazice, -în norite, peridotite, andezite. 2. Enfalpie [sHTajiirafl; enthalpie; Enthalpie, Wărmeinhalt; enthalpy, heaf content; entâlpia]: Suma I dintre energia interioară U a unui fluid şi dintre lucrul mecanic pV de deslocuire a volumului său V, efectuat la presiunea p pe care o are fluidul (ambele exprimate în unităţi termice, de ex. în kcal): I=U + pV. Entalpia, care e ofuricfiune termodinamică (v.),adică depinde numai de starea actuală (şi de referinţă) a fluidului, prezintă importanfă în cea de a doua formulare a primului principiu fundamental al Termodinamicei.— In prima formulare, principiul exprimă că, într'o transformare, căldura AQ cedată unei cantităfi*constante şi date dintr'un corp e egală cu suma dintre creşterea AU a energiei sale interioare şi dintre lucrul mecanic de expansiune AL, efectuat asupra exteriorului de acea cantitate din 1—2) curbă de expansiune. corpul considerat, în cursul transformării (toate măsurate în aceleaşi unităfi, de ex.: termice): AQ= A£/+AL. In cazul fluidelor cari expandează (sau sunt comprimate) reversibil, dacă p e presiunea şi V volumul, lucrul mecanic de expansiune este rv2 n=\vHV. ■Tfa şi se exprimă prin aria situată dedesubtul porfiunii din curba ecuafiei sale de stare, cuprinsă între starea inifială şi cea finală, în planul pV (aria haşurată din figură). — In a doua formularea primului principiu fundamental al Termodinamicei se foloseşte lucrul mecanic tehnic (care intervine în procesul de funcţionare al celor mai multe maşini termice), adică lucrul mecanic efectuat în total de o masă de fluid care se scurge, asupra perefilor unui rezervor, într'o transformate în care fluidul intră în rezervor la o presiune inifială constantă . p±, până când volumul rezervorului creşte dela zero la Vu expandează în rezervor până la presiunea p2, când volumul rezervorului e V2, pentru a fi eliminat apoi din Diagrama pV penfru definirea rezervor la presiunea ' ' ’ finală constanta p2 (v. figura). Lucrul mecanic tehnic e egal cu suma dintre lucrul mecanic piV± efectuat de fluid la presiunea inifială p±l şi lucrul lui mecanic de expansiune Sv2 y pdV, din care se scade lucrul p2V2, care trebue efectuat de perefii rezervorului (la micşorarea volumului său) asupra fluidului, în cursul evacuării lui sub presiunea finală p2. In sistemul pV, lucrul mecanic tehnic A £fehn — pi Vi 4- ^ yp dV — p2 e reprezentat deci de aria situată în stânga porfiunii de curbă care reprezintă transformarea (expansiunea sau comprimarea) dela volumul V± la volumul V2 (aria haşurată din figură). Rezulta (v. figura) identitatea: SV2 , CP 2 , vpdV—p2V 2 — Vdpi sau AL = p2V2-p1Vt+Miehn . Introducând această expresiune a mărimii AL în prima formulare a primului principiu, se obfine: lucrului mecanic fehnic ALtehn = — \Vdp. a) agenful mofor intră în cilindru cu presiunea constantă pi) b) agentul motor expandează dela presiunea pi la presiunea p2; c) agentul motor este evacuat cu presiunea constantă p2; 1—2) curbă de expansiune; j) orificiu de intrare; e) orificiu de evacuare. AQ= A C/+AL= (Ut- Ut) + AZ.= (tf, 4- p2V2) - + piVl) + A£lehn. unde Ui + piV^e, prin definifie, entalpia inifială 7lf iar U2 + p2V2 e entâlpia finală I2, adică diferenfa (U2-ţ~p2V2) — (Ui + PiV1) reprezintă creşterea de enfalpie A/=/2 — /1. 39t fDeci, în a doua formulare, primul principiu exprimă *că, întrro transformare reversibilă, căldura AQ ce-«dată unei anumite cantităţi dintr'un fluid în mişcare *de admisiune, de expansiune şi evacuare, e egală cu suma dintre creşterea A/ a entalpiei sale între .starea inifială (înainte de intrarea în rezervor) şi starea finală (după evacuarea lui la presiunea ifinală), şi dintre lucrul mecanic tehnic ALfehn, -efectuat de el în total asupra perefilor rezer-worului: A Q=A/+AItehn. Într'o transformare isobară (dp=0), lucrul mecanic tehnic e nul (ALtehn = ~SF'dp=0)/ adică variafia Aîp a entalpiei e egală cu căldura AQp ^cedată, în aceaslă transformare, fluidului. Urmează că, dacă Cp e căldura specifică la ^presiune constantă a fluidului şi m e masa fui, -creşterea Mp a entalpiei lui înlre două stări la •aceeaşi presiune şi la temperaturile (absolute) T± şi r2 e: < ,= S^fdr. «Entalpia aburului (de ex. dintr'o căldare de abur) diferă (dar practic foarte pufin) de căldura de "formare a aburului. Căldura de formare e suma dintre căldura (entalpia) lichidului (apei) şi căldura lui de vaporizare. La acestea trebue adăugit Jucrul mecanic p±V± al pompei de alimentare a -căldării, pentru a se obfine entalpia aburului (la 50 at, p±V± reprezintă cca 2°/co din căldura de formare a aburului). Diagrama entalpie-entropie (v. Diagrama Mollier) prezintă mare importanfă în calculul maşinilor -cu abur. Sin. (învechit) Conţinut (total) de căldură. î. Enfalpie liberă [cBo6oAHan 3HTajinnH; en-:thalpie libre; freie Enthalpie; free enthalpy; sza--bad entalpia]: Diferenfă G dintre entalpia / şi pro- * dusul temperaturii absolute T prin entropia S a unui fluid: G=I-TS=U+pV-TS. ^'Entalpia liberă intervine în procesele isobar-iso-terme. V. Potenfial Gibbs, v. sub Funcfiune ter-sjmodinamică şi sub Potenfiale termodinamice. 2. Entasis [3HTa3HC; entasis; Schwellung; • entasis; vastagodâs]. Arh.: Partea umflată a fusului unei coloane galbate. V. şi Galb. 3. Enferochinază [3HTepoKHHa3a; enteroki- i nase; Enterokinase; enterokinase; enterokinâzis]. Chim. biol.: Ferment care se găseşte în sucul intestinal al mamiferelor, având rolul de activator -■al tripsinei. Enterochinaza activează tripsinogenul secretat de pancreas şi care este inactiv în această formă. Se admite că tripsinogenul for- i mează cu enterochinaza o combinafie — tripsino-*chinaza — care este enzimatic activă. Pe lângă iproteinaze, ea activează, de asemenea, şi carboxi tpojjpeptidaza. 4. Entomologie [3HT0M0Ji0rHH; entomologie; Entomologie; entomology; entomologia, rovartan]: Ştiinţa care se ocupă cu studiul insectelor. s. ~ agricolă [3eMJieAeJibHecKafl (C. X.) 3HT0M0Ji0rHfl; entomologie agricole; landwirt-schaftliche Entomologie, landwirtschaftliche Insek-tenkunde; agricultural entomology; mezogazda-sâgi rovartan]: Ştiinfa aplicată care se ocupă cu studiul insectelor dăunătoare plantelor agricole, din punct de vedere sistematic, biologic şi al tehnicei combaterii lor. 6. Enfomoscelis Adonidis Pali. V. Gândacul roşu al rapifei. 7. Entomostracee [aHTOMOCTpaiţeH; entomo-straces; Krebse niederer Klasse; entomostraceae; alsobbfoku râkok]. Paleont.: Subclasă a crusta-ceelor, inferioare ca organizafie şi foarte variate ca formă şi ca număr de segmente. Cuprinde cinci ordine: copepode, ciripede, ostracode, fil-lopode si tribolite. 8. Enfresol (termen francez). V. Mezzanin. 9. Entroce, calcar cu ~ [KpHHOHflHbiH H3-BecTHHK; calcaire ă entroques; Krinoidenkalk; entrochal limestone; krinoidmeszko]. Geo/..* Calcar organogen, rezultat din îngrămădirea articu-lelor pedunculare dela crinoide. 10. Entropică,diagramă^.V.Diagramă entropică. 11. Entropie [3HTpoiiHH; entropie; Entropie; entropy; entropia]: Suma câturilor dintre canti-tăfile de căldură pe cari un sistem fizicochimic, presupus în transformare reversibilă, le schimbă cu exteriorul, şi temperaturile absolute la cari le schimbă, câturile fiind considerate pozitive când sistemul primeşte, şi negative când cedează căldură, iar suma fiind efectuată între o anumită stare de referinfă (pentru care i se atribue entropiei valoarea zero) şi starea la care se referă entropia. Dacă dQrev sunt cantităfile de căldură schimbate cu exteriorul de sistemul în transformare reversibilă, între starea A, la care se referă entropia SA, şi starea de referinfă AQţ iar T sunt temperaturile absolute corespunzătoare, entropia SA esfe, deci: A Ja„ T iar diferenţa dintre entropiile SB şi SA în două stări B şi A este: 5 dQrev Sb~$a A T Entropia unui sistem e o funcfiune de stare, adică are, într'o stare dată, fată de o . anumită stare de referinfă, aceeaşi valoare, oricare ar fi transformarea reversibilă prin care a trecut sistemul între cele două stări în .vederea determinării căldurilor dQrev, cari intervin în calculul sumei (integralei) din expresiunea entropiei. Entropia unui sistem depinde deci, ca şi energia sau ca alte funcfiuni de stare, numai de valorile pe cari le au celelalte mărimi de stare ale sistemului în starea considerată şi în cea de referinfă, adică diferenţiala sa e o diferenfială totală exactă (deşi dQfev nu e o diferenfială totală exactă). Entropia prezintă importanfă în formularea celui de al doilea principiu fundamental al Termo- 392 dinamicei (v.)r după care suma caturilor dintre cantităţile de căldura dQ schimbate cu exteriorul de un sistem în transformare ciclică, şi temperaturile absolute T ia cari se efectuează schimbul, e nula sau negativă, după cum transformarea e reversibilă sau ireversibilă: Efectuând deci cu un sistem, între două stări A şi B, o transformare (reversibilă sau ireversibilă) şi închizând ciclul, dela B la A, printr'o transformare reversibilă, se obfine din relafia de mai sus: adică c c C*dQ dQ ja~Ţ' sau ^ ~T ' semnul egalităfii fiind valabil pentru integrala privitoare la transformările reversibile, iar semnul ine-galităfii pentru cele ireversibile, ceea ce exprimă cel de al doilea principiu fundamental al Termodinamicei sub forma: Creşterea (SB — SA) a entropiei unui sistem în cazul unei transformări care-l trece din starea A în starea B e egală sau mai mare decât suma câturilor dintre cantităţile de căldură schimbate de el cu exteriorul şi temperaturile absolute la cari se efectuează schimbul, după cum transformarea considerată e reversibilă, respectiv ireversibilă. In cazul particular al unui sistem izolat, dQ = 0, adică sb^£a > °> de unde rezultă următoarea formă particulară a enunfului celui de al doilea principiu fundamental al Termodinamicei: Entropia unui sistem izolat rămâne constantă în cursul tuturor transformărilor reversibile, şi nu poate decât să crească în cursul tuturor transformărilor ireversibile. — In considerarea statistică a fenomenelor, o stare macroscopică se descrie printr'o anumită repartiţie de stare, adică printr'o anumită repartiţie a numărului de molecule pe diferitele intervale în cari e cuprinsă energia lor; diferitele repartiţii de stare se pot realiza însă prin numere diferite de repartiţii nominale ale moleculelor pe intervalele de energie fiindcă, permutând între ele două molecule din două intervale diferite, se obţine o nouă repartiţie nominală, dar aceeaşi repartiţie numerică a moleculelor pe intervale, adică aceeaşi repartiţie de stare. Diferitele intervale de energie au greutăţi statistice diferite, adică au probabilităţi diferite de a se găsi o moleculă în ele; deci şi diferitele repartiţii de stare au greutăţi statistice diferite. Produsul numărului de repartiţii nominale cari pot realiza o anumită repartiţie de stare prin greutatea statistică a acelei repariiţii se numeşte probabilitatea ei statistică Et. Dacă N e numărul de molecule şi m e numărul de intervale de energie pe cari se pot repartiza, şi având greutăţile statistice de interval Glf G2, •••, Gm, se demonstrează că probabilitatea statistică a repartiţiei de stare care e caracterizată prin numerele Nlt N2, Nm de molecule în intervalele 1,2* • • •, m de energie este: n ' Nt\N2\ "'Nm\ Entropia sistemului constituit de cele N molecule are, cum a demonstrat Boltzmann, în această* repartiţie de stare (adică în această stare macro— scopică) valoarea S — k log n, R- —23 unde k= — = 1,36’10 jouli/grad (R fiind constanta gazelor perfecte, şi N numărul lui Avo-gadro) se numeşte constanta lui Boltzmann. In această formulare, principiul creşterii entropiei echivalează cu aserţiunea că, în transformările* ireversibile, sistemele izolate tind spre stări de~ probabilitate statistică din ce în ce mai mare. 1. Entropia aerului. V. sub A^r. 2. Enupăr. V. ienupăr. 3. Enzimă [9H3HM; enzyme; Enzym; enzyme^; muselyem segedanyag]. Ind. text.: Preparat întrebuinţat la fabricarea firelor de măiase artificială. 4. Enzime [3H3HMbi; enzymes, ferments; Enzyme; enzymes; szerves erjedok]. Chim. biol.:-Substanţele de natură organică prin a căror acţiune se catalizează reacţiile chimice de degradare şi* de sinteză cari au loc în corpul animalelor sau al plantelor. Enzimele se găsesc răspândite îrv cantităţi mici în toate ţesuturile vii şi sunt produse de celulele organismului respectiv (origine endogenă). împreună cu hormonii şi cu vitaminele,, enzimele fac parte din marea clasă a ergonelor. Numele unei enzime este dedus fie din numirea substratului, fie din aceea a reacţiei pe care o catalizează, de ex.: hidrolaze de la hidroliză, ar-ginază de la arginină, etc. Cele mai multe enzime sunt alcătuite dintr'o combinaţie activă, cu o structură chimică relativ mai simplă, numită* coenzimă, care se găseşte legată de o proteină-suport, apoenzima. Enzimă propriu zisă sau hol o-enzimă poate fi scindată, prin dializă, în cei doi componenţi cari, la rândul lor, recombinaţi, reproduc enzimă primitivă. Coenzima + apoenzima^ holoenzima. Coenzima reprezintă gruparea înzestrată cu activitate enzimatică; câteva coenzime au fost izolate şi sintetizate. Astfel, coenzima fermentului galben este esterul fosforic al lacto-flavinei (vitamina B2), iar coenzima carboxilazei este esterul pirofosforic al aneuTinei (vitamina BJ.. Coenzimele codehidrazelor I şi II sunt fosforo-piridin-nucleotide, iar acelea ale citocromilor sunt" derivaţi ai heminei. Apoenzima este o proteină cu structură bine determinată, de care este legată* coenzima. Ea nu este înzestrată cu activitate, dar comunică holoenzimei specificitatea faţă de produsul (numit substrat) asupra căruia, acţionează? enzimă. Apoenzima este termolabilă; fpcin încălzire îşi pierde activitatea, se denaturează* Nici-unul dinacomponenţii enzimei, luat în mod separat^ 39$ nu este activ. Activitatea enzimatică este o proprietate rezultantă a holoenzimei, care poate fi privită ca o proteidă formată dintr'o proteină cu caracter coloidal şi o grupare prostetică (co-enzima). Un alt grup îl formează enzimele cari au constitufie unitară. Ele sunt proteine pure şi nu au putut fi scindate în componenţi. La aceste enzime, activitatea enzimatică este localizată în anumite grupări de amino-acizi din lanţurile poli-peptidice. Unele din enzimele din acest grup au fost purificate şi obfinute sub formă cristalină (pepsina, tripsina, ureaza, etc.). Reacţiile enzi-matice «urmează, în general, calea reacfiilor de tip catalitic. Deosebirile dintre enzime şi catalizatorii cunoscuţi rezidă în caracterele şi proprietăţile cu totul speciale ale celor dintâi. Enzimele au proprietăţile unui electrolit coloid amfoter, sunt instabile şi au o pronunţată specificitate. Spre deosebire de catalizatorii minerali, enzimele îşi pierd treptat, în cursul reacţiei, puterea catalitică, şi se inactivează cu timpul. Acest fapt se dato-reşte unui proces de denaturare a componentei proteice. Vitesa reacţiilor enzimaiice depinde înc mod direct de temperatura şi de pH-ul mediului. Fiecare reacţie enzimatică are o temperatură optimă, la care vitesa de reacţie este maximă; în general, enzimele îşi desvoltă activitatea la temperaturi relativ joase (până la 40°). pH-ul soluţiei este un factor esenţial pentru desvoltarea reacţiei, deoarece el determină sarcinile grupărilor disociate. Enzimele au un pH optim, la care reacţia are loc cu maximum de intensitate. Unele enzime acţionează în mediu acid: pepsina ia pH 1,5-■■ 2, catepsina la pH 3,5; altele, în mediu bazic: tripsina la pH 8 ■ * -11, arginaza la pH 9,8. Activitatea enzimelor este influenţată de prezenta anumitor substanţe, cunoscute sub numele de activatori şi inhibitori. Astfel, clorurile de Na şi K sunt indispensabile pentru activarea amilazei, iar sărurile de Mg, pentru activarea enzimelor dela fermentaţia alcoolică. Afară de ionii metalelor se cunosc şi activatori specifici, cum este, de exemplu, acidul cianhidric pentru papaină. Unele enzime sub formă inactivă (pepsinogenul) conţin în molecula lor un inhibitor, care, în anumite împrejurări, poate fi eliminat sub acţiunea activatorilor specifici. Proprietatea fundamentală a enzimelor este marea lor specificitate faţă de substraturi. Proteazele nu hidrolizează decât proteine în a căror constituţie intră amino-acizi levogiri, iar activitatea carbohidrazelor este determinată de isomeria a — {3 a zahărului respectiv. Specificitatea enzimelor faţă de substrat este determinată de componenta proteică, apoenzima, a cărei structură moleculară este caracteristică pentru fiecare enzimă în parte. Mecanismul acţiunii enzimatice încă nu este cunoscut. Se admite că se formează, la început, o combinaţie labilă enzimă-substrat, care precede acţiunea enzimatică, dar unele experienţe recente pun la îndoială această ipoteză. Clasificarea enzimelor se face ţinându-se seamă de structura chimică a substratului şi de natura reacţiei enzimatice care o determină. Se deose- besc două mari clase de enzime: hidrolazele şi desmolazele (sau redoxazele), împărţite, la rândul lor, în multe grupuri şi subgrupuri. Hidrolaze: A. Enzime cari scindează legă- tura ••■C — O-- - l. Esteraze: lipazele, fosfatazele,. sulfatazele; II. Carbohidrazele: hexoxidazele, poliazele; B. Enzime cari scindează legătura ■■■C —N*** I.Amidaze: ureaza, arginaza, hipuraza* asparaginaza, purindesamidaza; II. Proteaze: pepti-dazele, proteinazele. Desmolaze: I. Dehidraze, adică enzime trans-miţătoare de hidrogen dela substrat la acceptorr codehidraza I şi II, succindehidraza, etc.; II. Oxi-daze, adică enzime cari transmit hidrogenul direct moleculei de oxigen: heminproteidele, fenoioxi-dazele; III. Enzime ajutătoare: liazele, carboxilaza». aldolaza; IV. Peroxidaze, adică enzime cari elimină hidrogenul din combinaţii aromatice: cata-laza. Sin. Biocatalizatori; Fermenţi. î. Eocen [aoiţeH; eocene; Eozăn; eocene; eo-cen]. Geol.: A doua serie (seria mijlocie) a sistemului Paleogen. Eocenul este caracterizat, în. general, prin următoarele fosile: Propalaeotherium, Cerithium giganteum, Conoclypeus conoideus, Nummulites distans, N. stacicus, N. complanatus* N. perforatus, etc. El se împarte în trei etaje: Luteţian, Rondonian şi Ludian. 2. Eoff J„ procedeul ~ [cnoco6 iK. 3.; procede J. E.; J. E. Verfahren; J. E. process; J. E.-fele eljârâs]. Ind. chim. sp.: Procedeu industrial pentru prepararea glicerinei prin fermentaţia alcoolică de forma a treia. Se întrebuinţează o drojdie din specia Saccharomyces ellipsoideus, al-calinizarea făcându-se cu carbonat de sodiu şi cu clorură de amoniu în proporţie de 3%. Concentraţia în zahăr este de 1 7,5 ■ • • 20°/of iar temperatura de lucru de 30- •■32%. Se Qbţine un randament de 20■■■25°/o faţă de zahărul consumat. 3. Eolian, depozit ^ [30J10-BblH HaHOC (HaHeCeHHblH BeT-POM); depot eolien; ăolische Ab-lagerung; aeolian deposit; eoli-kus lerakodâs]. Geol.: Sediment format dintr'un material transportat de vânt. 4. Eolian, motor ~ [BeTpo-boh ABHraTeJlb; moteur eolien, moteur â vent, aeromoteur; Windmotor; wind motor; szel-mofor]. Mş.: Mofor care foloseşte energia vântului. Se compune dintr'un pilon pe care este montată o elice cu 2,,,4 pale, sau o roată de vânt multi-pală. Arborele elicei transmite mişcarea de rotafie, prin angre- Motor eolian. naje şi arbori, direct la maşina 1) elice bipală; 2) bu-de lucru (de ex. la morile de tuci3) Pale secundare vânt) sau la un generator elec- pentru orientare trie. Reglarea turaţiei se face aufomata' )suPor* prin orientarea planului de rotaţie al elicei în raport cu direcţia vântului, prin rotirea palelor elicei* 394 In raport cu incidenfă vântului (elice cu pas reglabil)» prin schimbarea unghiului de incidenfă dintre pală şi axa elicei, etc. Motoarele curente au puteri până la 100kW, iar cele din centralele eoliene, până la 1000 kW. Se folosesc în locurile izolate şi cu vânturi relativ regulate, unde nu sunt la îndemână alte surse de energie, de ex. în Ucraina, în Argentina, pe coastele Olandei; energia e folosită la mori, la ferme, etc. V. şi Eoliană, centrală şi Pananemonă. 1. Eoliană, centrală ~ [BeTpoBan CHJiOBan CTaHIţHH; centrale eolienne; ăolische Zentrale; •aeolian power station; villamos szelerokozpont]. Tehn.: Centrală electrică în care se foloseşte, ca Centrală eoliană. i) palele elicei; 2) picioarele palelor; 3) tijă peniru comanda ^nclinafie:i palei; 4) comanda înclinaţiei palei; 5) placa de sprijin cu rulmenţi a elicei; 6) coroană dinţată; 7) angrena-jele din fată; 8) arbore de transmisiune; 9) angrenajele din spate; J0) generator electric; 11) tablou electric de comandă şi control; f2) nacelă metalică; 13) post de comandă «pentru înclinaţia palelor şi orientarea nacelei; 14) dispozitiv pentru comanda orientării nacelei; 15) arbore de rotafie fix; 16) suport sferic; f 7) pilon (fix); 18} placă de ghidare cu rulmenţi, pentru orientarea nacelei. sursă de energie, vântul. Constă dintr'un motor eolian şi din instalafiile obişnuite ale unei centrale electrice (generator, tablou, etc.), cari sunt aşezate într'o nacelă orientabilă; nacela este străbătută de arborele elicei. Funcfionează în paralel cu baterii-tampon sau cu centrale termo- sau hidroelectrice. S'au construit astfel de centrale pentru puteri de 1000 kW, iar în URSS sunt iproiectate centrale de 5000 kW. 2. Eoliană, roată ~ [peneJlJiep; roue eolienne; Windrad; aeolian wheel, wind wheel; szelkerek]. Roată eoliană. 1) roată verticală (pananemonă); 2) roată multipală; 3) roată cu patru pale cu obloane; 4) elice tripală (cu pas reglabil); 5) elice bipala. Tehn.: Dispozitivul care transformă, sub acfiunea vântului, energia eoliană în energie mecanică fa arborele rofii. La pananemone, are formă de cupă; la motoarele eoliene cu arbore orizontal, poate fi multipală, cu pale (aripi) cu obloane reglabile, elice tripală sau elice bipală, etc. 3. Eolofrop [30Jl0Tp0nHbiH; eolotrope; ăolo-trop; aeolotropic; eolotropikus]: Calitatea unui corp de a nu fi isotrop. Anisotropia (v.) e un caz particular de eolotropie, şi anume cazul realizat de cristale (uneori termenii eolotrop şi aniso-trop se folosesc şi ca sinonime.). 4. Eolotropie magnetică [MarHHTHan aojio-TponHfl; eolotropie magnetique; magnetische Aolotropie; magnetic aeolotropy; mâgneses eolo-tropia]. Elm.: Proprietatea materialelor omogene şi isotrope deformate, de a se magnetiza inegal în diferitele direcfii. Astfel, aliajele feromagne-tice ale fierului se magnetizează mai mult în direcfia în care sunt întinse şi mai pufin în direcfia în care sunt comprimate. Dacă se întrece limita de elasticitate, eolotropia rămâne şi după descărcarea de sarcini a materialului. Astfel, tablele de dinam şi de transformator se magnetizează mai mult în ultima direcfie de laminare decât perpendicular pe ea — şi adesea cel mai mult sub un unghiu de 45°, fiindcă, în cursul laminării, tablele se rotesc mereu cu câte 90°, Cristalele corpurilor feromagnetice, ca magnetita, prezintă şi ele eolotropie (de fapt, anisotropie) magnetică. 5. Eonumulific [najieoiţeH; eonummulitique; Palăozen; Paleocene; Pâleocen]. Geo/..* Termen vechiu, folosit mai ales de geologii francezi, penfru Paleocen. 6. Eosforif [SOCCJJOPHT; eosp horite; Eosphorit; eosphorite; eoszforit]. Mineral.: (Mn, Fe“)AI [(OH)2 | POJ • H20. Cristalizează în sistemul rombic; e isomorf ca childrenitul, însă are un confinut mai mare de mangan. Cristalele sunt prismatice sau se prezintă sub formă compactă. Prezintă clivaj perfect după (100). Are duritatea 5, gr. sp. 3,1, luciu sticlos, gras. E transparent până la translucid, de coloare roşie pală, incolor sau verzuiu. Se întâlneşte în pegmatite. 7. Eosif [903HT; eosite; Eosit; eosite; eozit]. Mineral.: Wulfenit cu confinut de vanadiu. 8. Edfvos: Unitate de măsură a gradientului câmpului de gravitafie. 1 E= 1.1Q'9 unităfi CGS. «. Edfvos, balan}a lui ~[KpyTHJibHbie Becbi 3.; balance d'E.; E. Waage; E.'s torsion balance; E.-fele torzios inga]. Geofiz.: Aparat cu ajutorul căruia se determină componenta orizontală a gradientului câmpului de gravitafie (componenta orizontală a gradientului accelerafiei gravitafiei) şi forma suprafefelor de nivel ale Pământului. Se compune dintr'un fir foarte subfire de. pla-tină-iridiu, de care atârnă un braf orizontal care are, la capete, două mase egale, suspendate la diferite înălţimi. Rotirea sistemului se observă cu ajutorul unei oglinzi ataşate dispozitivului de rsuspensiune. 1. Eozină [303HH; eosine; Eosin; eosin; eozin]. Chim.: Tetrabromfluo- resceină; substanfă între- C6HBr2ONa buinfată ca indicator în / \ Chimia analitică, şi în C6H4 — C vopsitorie, deoarece co- | I ■/ lorează lâna şi mătasea CO---------O CfiHBr*ONa în roşu. 2. Eozoon canadense [KaHa^CKHH 3030H; Eozoon Canadense; Eozoon Canadense; Eozoon Canadense; kanadai eozoon]. Paleonf.: Urme întâlnite pe gneissurile antecambriene din Scutul Canadian, şi considerate ca reprezentând urmele unui protozoar. 3. Epactă [snaKT; epacte; Epakte; epact; epâk-fe]: Numărul de zile trecute dela ultima Lună nouă dintr'un an calendaristic, până în (incluziv) ultima zi a acelui an. 4. Epandaj [6H0Ji0rHHecKaH OHHCTKa ctoh-HblXBOfl; epandage; Rieselbewăsserung; sewage; csorgedezo ontozes]. Canal.: Epurafie biologică naturală a apelor uzate, obfinută pfin revărsarea lor pe un teren. 5. Epavă [octob pa36HToro cy/ţHa; epave; Wrack; wreck; hajoroncs], Nav. m.: Corp plutitor scufundat sau eşuat. Sin. Leş (regiunea Dunării şi a Prutului). e. Epicarină [anHKapHH; epicarine; Epikarin; epicarin; epikarin]. Chim.: HO - C10H6 - CH2 - C6H3(OH) - COOH. Acid [î-oxi-naftil-o-oxi-m-toluic. Este un produs de condensare al acidului cresotinic cu p-naftolul. Se întrebuinfează în tratamentul scabiei. Sin. Naf-oxitol. 7. Epicarp [Hafl;njiOflHHK; epicarpe; Epicarp; epicarp; magburok]. Bof.: Stratul periferic de celule al învelişului fructelor. învelişul bobului de grâu e format dintr'o serie de pături suprapuse, a căror succesiune din spre interior spre exteriorul bobului este următoarea: tegumentul seminfei, care, împreună cu embrionul şi cu masa endo-spermului, la a cărui periferie se găseşte stratul aleuronic, formează sămânfa propriu zisă; peri-carpul, care este constituit din trei straturi de celule celulozice şi anume: endocarpul, meso-carpul şi epicarpul. s. Epicentru seismic [3imu;eHTp ceăcMHH-6CKHH (3eMJieTpflceHHH); epicentre seismique; seismisches Epizentrum; seismic epicentre; szei-szmikus epicentrum], Geol.: Regiune în care undele unui cutremur ajung mai întâi la suprafafa pământului. Corespunde, prin întindere şi configurare, focarului cutremurului, care este situat în adâncime. 9. Epîcicloidă [snmiiHKJion^a; epicycloTde; Epizykloide; epicycloid; epicikloid]. Mat.: Curba ană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare, rămânând tangent exterior unui cerc fix. Când raportul razelor celor două cercuri este un număr raţional, curbele 395 sunt algebrice şi unicursale (ex.: cardioida, ne-froida, astroida). Ep'icicloida (I). Construcţia grafică (2) a epicicloidei: arc A1= arc 777=* arc 77777= arc 7/7D; JţAOI = 102 = 203=* 4. 3 08; 7 ceilalfi atomi din moleculă având configuraţia identică. Practic* se recunosc prin faptul că dau osazone identice. E%.'-glucoza, fructoza şi manoza sunt epimere. 14. Epiozină [3I3H03HH; epiosine; Epiosin; epio-sine; epiozin]. Chim.: CH[C6H4 ■ CN(CH3)3](C6H4 ■ CN). Alcaloid cristalizat, cu p. t. 195°, insolubil în apă, solubil în acizi cu cari dă săruri. Se întrebuinţează ca succedaneu al morfinei. 15. Episcop [snHCKOn; episcope; Episkop; epi-scope; episzkop]. Fiz.: Aparat de proiecfie prin re-flexiune. Figura de proiectat este luminată de un izvor aşezat deasupra ei, şi radiafia reflectată este proiectată pe ecranul de observafie cu ajutorul unei oglinzi plane şi al unui dispozitiv de proiecfie. Uneori, e grupat într'un singur dispozitiv cu o lanternă de proiecfie, formând un epidiascop (v.). 16. Episcop [3nHCK0n; episcope; Episkop; episcope; episzkop]. Tehn. mii.: Dispozitiv optic folosit ?97 ia carele de luptă, care permite observarea câmpului prin ferestrele de observare, fără ca observatorul să risce a fi lovit de un proiectil care ar pătrunde prin fereastră. Dispozitivul constă din două oglinzi inclinafe la 45° fafă de direcfia de observare şi dintr'o sticlă incasabilă care închide dispozitivul spre interior. întregul dispozitiv este închis într'un bloc metalic rezistent la proiectilele de infanterie, care împiedecă pătrunderea acestora în interiorul carului de luptă. 1. Episfazîe [3iiHCTa3Hfl; epistasie; Epistasie; epistasy; episztâzia]: Fenomenul produs în urma încrucişerii între doi indivizi cu caractere deosebite, când un factor acopere alt factor al cuplului de alelomorfe. 2. Episfil [axnHTpaB,nepeKJiaAHHa;episty!e; Epistyl, Epistylion; epistyfe; episztiI]. Arh.: Numire folosită de arhitecfii greci pentru arhitravă. 3. Epistilbit [3iracTHJib6HT; epistilbite; Epistilbit; epistilbite;“episztilbit]. Mineral.: (NaCa5Al11Si29O80 • 25 H20) ? Mineral din grupul zeolifilor, foarte apropiat de heulandit. Se găseşte în cavităfile rocelor eruptive. 4. Epistolii [aimCTOJlHT; epistolite; Epistolit; episfoHte;|episztolit]. Mineral.: (H7Na6Nb3);(TiSi5026)? . Cristalizează în sistemul monoclinic. Prezintă clivaj perfect. Are duritatea 1,5, gr. sp. 2,9, coloare albă. Se găseşte foarte rar în pegmatite. 5. Epitaf [3IlHTa(|); epitaphe; Grabschrift; epi-taph; sirfelirat]. Arh.: 1. Inscripţie concisă, pe o lespede sau pe un monument funerar. — 2. Placă de marmură, de piatră sau de metal, cu o in-scripfie funerară. 6. Epiteliu [snHTejiHH; epithelium; Epithelium; epithelium; epitelium]. Biol.: Ţesut de protecjiune a organelor, de elaborare a unor secrefii, sau adaptat pentru funcfiuni sensitive. Este format din unul sau din mai multe straturi de celule. 7. Epitermal [3nHTepMaJibHbiH; epithermal; epithermal; epithermal; epithermal]. Geof..* Depozit hidrotermal format la o temperatură mai joasă de 200°. s. Epîu [nojiy3anpyAa, 6yHa; epi, eperon; Buhne; groin; sarkantyu]. Hidrot.: Construcţie de piatră sau de fascine, în formă de pinten, incastrată în malurile cursurilor de apă, fie pentru a le micşora lăfimea în vederea sporirii adâncimii lor, fie pentru apărarea malurilor de eroziuni. In acest scop se folosesc şi pe malurile mărilor. Sin. Pinten. 9. Epizonă [3nH30Ha, iiOBepxHOCTHaH 30Ha; epizone; Epizone; epizone; epizonă]. Geol.: Zona de transformare metamorfică cea mai apropiată de suprafafă, cu condifiuni de metamorfism regional caracterizate prin presiune litostatică potrivită, stress pronunfat, temperatură joasă şi umiditate mare. Stress-ul şi umiditatea sunt factorii importanfi de cari depinde metamorfismul epizonal şi cari transformă rocele eruptive, respectiv sedimentare, în roce metamorfice. De ex.: granitul ia aspect gneissic sau chiar şistos; gabbro-ul ajunge în stadiul de şisturi verzi amfibollee; gresiile, suferind un proces de recristalizare, trec în cuarfite, calcarele în marmure, rocele argiloase devin filite, şisturi sericitoase şi cloritoase. 10. Epizonal [3liH30HajlbHbiâ; epizonal; epizonal; epizonal; epizonâlis]: Format în epizonă. 11. Epizootie [3iih3oth5î, sromeMHH (na^em) CKOTa; epizootie; Viehseuche; cattle disease, epizooty; marhavesz]: Epidemie printre animale. 12. Epotment [H3rii6; coude; Kropfung; crank; meghajlitâs]. Cs. met.: Inflexiune, cu raze de curbură mici, a unei corniere fixate pe o piesă metalică mai complexă, a cărei suprafafă prezintă mici dife-renfe de nivel, pentru a se putea prinde corniera direct de piesă, fără intermediul fururilor. De exemplu se epolează corniera de consoli-dare a inimii unei grinzi nituite, Ep0|'men)e|'e(a) pentru a se putea prinde direct co,„ierelorunei de inima, cat şi de cornierele tal- grinzi cu inimă pilor (v. fig.). P|ină- îs. Epolment [6pyCTBep; epaulement;Schulter-mauer; epaulement; vâllfal]. Tehn. mii.: In fortificata mai veche, parapet de pământ, uneori consolidat cu lucrări de nuielărie, ridicat în jurul unei arme de câmp (tun, etc.), instalat în preajma operafiunilor, în incinta unei lucrări de fortificafii permanente, pentru a spori eficacitatea apărării. 14. Eponge (termen francez) [ryânaTan TKaHb; tissu eponge; Frottiergewebe; spongy cloth; eponzs-szovet]. Ind. text.: Ţesătură specială, moale, cu aspect buretos, care serveşte la confecţionarea prosoapelor. 15. Epoxizi [okhch AByxaTOMHoro paAHKajia; epoxides; Hepoxide; epoxides; hepoxidok]. Chim.: Oxizi etilenici, cari se obfin prin tratarea clor-hidrinelor cu hidrat de sodiu sau cu hidrat de calciu. Se deosebesc de ceilalfi eteri printr'o mare reactivitate. Pentru epoxizi sunt caracteristice reacfiile de adifie, cari se produc cu deschiderea ciclului. Cel mai important reprezentant al clasei esie etilen-oxidul, care se prepară după metoda descrisă mai sus, sau din etilena, prin oxidare cu aer la 375°, în prezenfa argintului fin divizat, depus pe un suport de oxid de aluminiu. Serveşte ca materie primă pentru prepararea glicolului, a trietanol-aminei şi a altor produse din industria textilă. Se foloseşte ca insecticid, fiind mai pufin toxic decât acidul cianhidric. ___ ie. Epiubetă [npoftHpKa; tube â essais; Reagenzglas; test tube; kemcso, kemlocso]. Chim.: Mic vas tubular cu perefii subfiri, fabricat dintr'un tub de sticlă neutră, greu fuzibilă, cu diametrul de 0,5 • • ■ 4 cm, închis la un capăt printr'un fund în formă de calotă sferică. Eprubeta este folosită, în general, pentru a se executa în ea reacfiile Epru_ de analiză calitativă. betă. 398 1. Eprubetă de decantare. [npo6npKa ajih AeKaHTaiţHH; eprouvette â decantation; Absetz-glas; decanting vessel; iilepitocso].! Canal.: Vas folosit pentru măsurarea materiilor solide, separabile prin de- \ / cantare, conţinute de o apă de canal. \ | Se compune dintr'un recipient conic \ ! / de sticlă, gradat în cm3, înalt de 40 cm \\ şi având capacitatea de 1 dm3 (v. fig). \:f 2. Epruvetă [cTepmeHb hjih 6py- Ăh cok, npezţHasHaHeHHbiH ajih Hcnbi- , TaHHH • (ncnbiTyeMbiH o6pa3eiţ); eta eprouvette; Probekorper; test piece; ecan are* probatest]. Rez. mat.: Piesă confecţionată dintr’un material, pentru a fi supusă la încercări, în vederea determinării uneia din proprietăţile fizice sau chimice ale acestui material. Forma şi dimensiunea epruvetei variază după felul materialului şi după natura încercărilor la cari trebue să fie supusă (v. şi sub încercare). Sin. Corp de probă. 3. Epruvetă normală [HOpMajibHan npo6HpKa; eprouvette normale; Normprobekorper; standard test piece; szabvonyos probatest]. Rez. mat.: Epruvetă de formă şi dimensiuni standardizate. 4. Epruvetă proporfională [nponopiţHOHajib-HaH npoâHpKa; eprouvette proportionnelle; Pro-portionalprobekdrper; proporţional test piece; jellemzo probatest], Rez. mat.: Epruvetă de mărime variabilă, pentru încercările la tracţiune, la care este fixat numai raportul dintre lungimea între repere şi secţiune. 5. Epsomit [ancoMHT, cepHOKHCJibift MarHHH; epsomite; Epsomit, Bittersalz; epsomite, richardite; keseruso]. Mineral.: Mg[So4] *7H20. Cristalizează în sistemul rombic. Cristalele arată combinaţia prismei cu bisfenoidul, sau sunt aciculare. In natură se prezintă mai mult sub formă de eflores-cenţe în agregate pământoase sau fibroase şi în stalactite. Prezintă clivaj perfect după (010). Are duritatea 2 ■■-2,5 şi gr. sp. 1,68. E incolor sau de coloare albă. Nu e higroscopic. încălzit la peste 150°, se transformă în kieserif. Se întâlneşte, ca produs de alterare a kieseritului, în zăcămintele de săruri de potasiu; sub formă de eflorescenţe, în regiunile de stepă şi în zona de oxidare a filoanelor metalifere. e. Epuizare [oTKaHHBaHHe (boam); epuise-ment; Wasserhaltung; drainage; munkagodor viz-telenitese]. Cs;: Operaţiunea de îndepărtare, cu ajutorul pompelor, a apelor din interiorul unui baiardou! sau al unei săpături, în vederea realizării unui spaţiu uscat pentru executarea unor lucrări sub nivelul apei sau în terenuri acvifere (fundaţii, betonări, reparaţii, pile de pod, etc.). La lucrări importante, de mare suprafaţă şi la adâncime mare, se sapă în jurul incintei puţuri cu diametru mic, din cari se scoate apa cu pompele de apă, pentru a se coborî nivelul pânzei de apă subterane sub nivelul fundului incintei. Sin. Epuizment. 7. Epuizare, limită de ~ a căldării de abur [npe^eji BbinycKa napa napoBoro KOTjia; limite d'epuisement de la chaudiere â vapeur; Dampf-kesselgrenze; exhaustion limit of the steam boiler; agozkazân kimerulesi hatâra]. Mş. ferm.: Valoare® determinată a producţiei de abur a unei căldărir corespunzătoare unei anumite încărcări, dincolo de care consumaţia de abur a instalaţiei termice este mai mare decât producţia. Pe lângă o încărcare prea mare a maşinilor, epuizarea poate fi provocată şi de o exploatare defectuoasă a căldării. Fenomenul esfe periculos în special la locomotive, unde o depăşire mai îndelungată a limitei de epuizare, pe lângă defecte grave la căldare (curgere de ţevi, arderea cutiei de foc,, etc.), cauzează şi oprirea trenului pe linie. La locomotivele moderne, pentru evitarea suprasolicitării căldării, se întocmesc tabele cu gradele de admisiune la diferite vitese şi corespunzătoare limitei de epuizare a căldării; cu ajutorul acestor tabele, mecanicul conducător poate regla consumaţia de abur a locomotivei. 8. Epuizarea apelor. Mine. V. Evacuarea apelor. 9. Epuizarea frânei [HCTomeHHe T0pM03a; epuisement du frein; Erschopfung der Bremse; exhaustion of the brake; a fek kimerulese]. C. f.: Scăderea, eventual până la dispariţie, a frânării Ia anumite sisteme de frâne continue, cauzată de timpul insuficient care sta la dispoziţie respectiv de debitul insuficient al compresorulur pentru încărcarea rezervoarelor auxiliare, între frânări şi defrânări repetate. 10. Epuizarea unui zăcământ [HCTomeHHe MecTOpcWKAeHHH, 3aJie}KH; epuisement d'un gisement; Erschopfung einer Lagerstătte; exhaustion, depletion of a deposit; egy fekvoreteg ki-merulese]. Mine: Terminarea rezervelor de substanfe minerale utile dintr'un zăcământ; denumirea se foloseşte şi în cazul câmpurilor şi al panourilor de exploatare. Sin. Secătuire. 11. EpUizment. Cs. V. Epuizare. 12. Epură [npoeKT, nepTeJK; epure; Zeichen-HI3; draught; rajzvetulet]. Geom.: 1. Ansamblul proiecţiilor ortogonale ale unui corp pe două plane perpendiculare (orizontal şi vertical) cari, printr'o rotaţie relativă de 90° în jurul intersecţiunii lor (linia de pământ), sunt aduse pe un singur plan. Cele două proiecţii (orizontală şi verticală) ale unui punct se găsesc pe o aceeaşi perpendiculară pe linia de pământ. — 2. Desenul precis al unei reprezentări grafice în scopul soluţionării unei probleme cu ajutorul construcţiilor geometrice. Ex.: epură de statică grafică, de calcul grafic, de nomografie, etc. 13. Epură Bruckner. V. Bruckner, epură 14. Epură de distribufie. V. Diagrama sertarului. 15. Epură de reglare. V. Diagrama distribuţiei unui motor termic. 16. Epură Lalanne. V. Lalanne, epură 17. Epura reglajului. V. Diagrama distribuţiei unui motor termic. îs. Epurare biologică [6HOJiorHHecKaH ohhct-Ka; epuration biologique; biologische Reinigung; biological purification; biologiai tisztitâs]. Canal. V. sub Epurarea apei de canal. 19. Epurare chimică [xhmhhgCKan OHHCTKa; epuration chimique; chemische Reinigung; che- 399 mical purification; vegyi tisztitâs]. Canal. V. sub Epurarea apei de canal. 1. Epurare mecanică [MexamiHecKaa ohhct-Ka; epuration mecanique; mechanische Reini-gung; mechanical purification; mekânikai viztisz-tifâs]. Canal. V. sub Epurarea apei de canal. 2. Epurarea apei [oHHCTKa boam; epuration de l'eau; Wasserreinigung; water purification; viztisztit âs]. Tehn.: Operajiunea de îndepărtare, din apele naturale şi reziduale, a unora din substanţele neorganice disolvate, ca şi a materiilor organice cari se găsesc în stare de suspensie. Se execută în mai multe faze, după scopul urmărit şi după calităţile cerute apei. In acest scop se folosesc: Decantarea, adică separarea substanţelor în suspensie, cari apar prin tratarea apei cu reactivi precipitanţi, ca, de ex.f sulfat de aluminiu (alaun), clorură ferică, sulfat de fier, clo-rură de aluminiu, var, etc. Se efectuează în basine speciale, echipate cu diferi le sisteme de reţinere a nomolului depus (şicane, compartimente speciale, etc.). — Filtrarea care urmează dQpă decantare şi prin care apele decantate sunt aduse la un grad de puritate mai avansată, după cerinţe. Se efectuează în filtre speciale (v.) ob-ţinându-şe, după vitesa de filtrare, ape cu diferite grade de curăţire. Când se urmăreşte — prin epurare — să se obţină ape adecvate diferitelor întrebuinţări tehnice, (de exemplu pentru alimentarea cu apă a oraşelor, a căldărilor de abur, etc.) sau ape industriale cu întrebuinţări speciale, apa este supusă la diferite tratamente fizicochimice (deferu-ginare, demanganizare, degazare, desaerisire, separarea uleiului, etc.). V. sub Tratamentul apei. 3. Epurarea apei [Marneirae boam, onpec-HeHHe BOAbi; epuration de l'eau, adoucissement de l'eau; Wasserenthărtung; water softening; viz-lâgyitâs]. Tehn.: Operaţiunea de reducere a durităţii apei, adică de îndepărtare a sărurilor din apa industrială de alimentare (pentru căldări, pentru răcirea motoarelor, etc.). Sărurile disolvate, al căror conţinut variază cu provenienţa apei, sunt în special bicarbonaţi şi sulfaţi de calciu şi de magneziu. Când apa neepurată se încălzeşte, carbonaţii se precipită sub formă de pulbere, iar sulfaţii sub formă de depozite dure şi aderente, cari înglobează şi carbonaţii şi dau depunerea de piatră. Pentru a evita consecinţele grave peniru căldări, motoare cu ardere internă sau pentru turbine cu abur (calefacţia care urmează după crăparea crustei) duritatea apei trebue redusă cât mai mult şi nu poate depăşi 4° hidrotimetrice (v. Depunere de piatră, Primaj). Tratamentul apei de alimentare pentru îndepărtarea sărurilor se efectuează prin distilare şi prin epurare chimică, termochimică, termomecanică sau electrică. Când operaţiunea se efectuează chiar în corpul maşinii (în interiorul căldării de abur, în camera de răcire a motorului cu ardere internă), ea se numeşte desincrustare (v.). 4. ~ apei pe cale electrolitică [9JieKTpoJiH-THnecKoe MHrneHHe boam; epuration electrolyti- que de l'eau; elektrolytische Wasserenthărtung; electrolytical water softening; elektrolitikus vizlâ-gyitâs]: Epurarea apei prin tratament electroosmo-tic. Instalaţia constă dintr'un basin separat în trei compartimente prin doi pereţi poroşi. In fiecare din cele două compartimente extreme se introduce câte un electrod. Electrozii sunt legaţi la o sursă de curent continuu. Sub acţiunea curentului electric, anionii şi cationii sunt deplasaţi spre electrozi, apa din compartimentul mijlociu rămânând aproape pură, cu excepţia silicei. 5. ~ apei pe cale termochimică [TepMOXHMH-necKoe MHrneHHe boam; epuration thermo-chimique de l'eau; thermochemische Wasserenthărtung; thermochemical water softening; viz-lâgyitâs termochemiai uton]: Epurarea apei prin procedee termochimice. Tratamentul se bazează pe faptul că în jurul temperaturii de 100°, bi-carbonaţii se transformă în carbonaţi cari se precipită. Obişnuit, apa se tratează cu var şi carbonat de sodiu, şi se încălzeşte la 75* **85°. Faţă de tratamentul chimic, prezintă avantajul că măreşte vitesa de reacţie şi decantare, şi provoacă o precipitare a carbonaţilor. Se recomandă ca, după tratamentul termochimic, să se efectueze şi o filtrare. Se foloseşte mai ales pentru epurarea apei de alimentare a căldărilor. e. ~ apei pe cale termomecanică [TepMO-MexaHHnecKoe Marnemie boam; epuration. thermomecanique de l'eau; thermomechanische Wasserenthărtung; thermomechanical water softening; vizlâgyitâs termomechaniai uton]: Epurarea apei prin încălzirea şi conducerea ei prin şicane, pentru a depune sărurile pe cari le conţine. Se bazează pe faptul că în jurul temperaturii de 100° se depun carbonaţii, iar către 130°, sulfaţii. Procedeul este folosit, în special, la locomotivele cu abur, la cari aburul viu ajunge în contact direct cu apa de alimentare condusă printr'o serie de şicane, unde depune aproape tot conţinutul de săruri. Pentru îndepărtarea nomolului format din sărurile precipitate, căldarea reclamă purjări periodice, iar epuratorul curăţiri dese. 7. ~ apei prin distilare [Marnemie boam nyTeM AeCTHJIJlHpOBaHHH; epuration de l'eau par distiilation; Wasserenthărtung durch Destillation; water softening by distiilation; vizlâgyitâs pârolgâsi uton]: Procedeu de epurare a apei, prin distilarea ei. Este eficient, dar prezintă următoarele desavantaje: aburul dat de distilator poate, uneori, să antreneze particule lichide încărcate cu săruri (v. Primaj); după un anumit timp de funcţionare a distilatorului, depunerile de piatră îi micşorează eficacitatea; este costisitor. Obişnuit, se foloseşte numai pentru tratarea apelor de completare într'un circuit termic. Procedeul modern consistă în folosirea evapora-toarelor, în cari aburul ajunge în contact cu apa de epurare, prin intermediul unui sistem tubular, fie că aburul circulă într'o serpentină cufundată în apă, fie că apa circulă într'un fascicul tubular înconjurat cu abur (v. Evaporator). Se foloseşte 400 mai ales la instalafiile cari au turbine cu abur, dela cari se ia aburul de emisiune necesar. 1. Epurarea chimică a apei [xHMHnecKoe MHr^eHHe BOAblp epuration chimique de l'eau; chemische Wasserenthărtung; chemical water softening; vegyi vizlagyitâs] : Epurarea apei prin tratament chimic, la rece. Se efectuează prin tratarea apei cu reactivi cari transformă sărurile solubile în săruri insolubile cari se precipită. Exemple: 2. ~ apei prin fosfaţi {MHr^eEHe boam nocpe/ţCTBOM (|}OC(t)aTOB; epuration de l'eau par phosphates; Wasserenthârtung mittels phos-phorsăure Salze; water softening by phosphcric salts; foszforsavas vizlăgyitâs]: Procedeu (modern) de epurare a apei prin tratare cu fosfaţi. Foloseşte fosfatul de sodiu, fosfatul trisodic, hexametafosfatul de sodiu, etc. Fosfaţii dau, cu bicarbonaţii şi sulfaţii, săruri duble solubile, cari nu se mai depun sub forma de piatră. 3. ~ apei prin permutiţi [MtfrneHHe boabi HOCpeftCTBOM nepMyTHTOB; epuration de l'eau par permutites; Wasserenthariung mittels Per-mutite; water softening by permutites; vizlâgyi-tâs permutitekkel]: Epurarea apei prin tratarea ei cu un permutit, care transformă bicarbonaţii şi sulfaţii în săruri de sodiu solubile, cari nu se depun în maşini sau în căldări. Reacţiile chimice pentru cele două categorii de săruri au forma următoare (Na2P reprezintă permutitul de bază): Pentru bicarbonaţii de magneziu şi calciu: . Mg(HC03)2+Na2P=MgP + 2NaHC03; Ca (HC03)2 + Na2P= CaP + 2 NaHCOs iar pentru sulfaţii de calciugşi magneziu: CaS04+ Na2P = CaPt+ Na2S04 MgS04 + Na2P = MgP + Na2S04 Bicarbonatul de sodiu rezultat din primul grup de reacţii este solubil, şi este introdus în căldare, unde se transformă în Na2COs; sulfatul de sodiu rezultat din al doilea grup de reacţii este solubil şi se introduce odată cu apa de alimentare în căldare. Tratamenîul prezintă avantajul că permite regenerarea permutitului prin spălare cu o soluţie de ciorură de sodiu, şi că înlătură cheltuiala necesară pentru curăţirea sărurilor insolubile, cari se depun în cazul tratamentului cu var şi carbonat de sodiu. Astfel se poate reduce duritatea apei până la 0,1° hidrotimetrice, dar se fnăreşte alcalinitatea, salinitatea şi conţinutul ei în C02, faţă de procedeul prin var şi carbonat de sodiu, ceea ce măreşte efectul de coroziune şi reclamă deci o degazare. 4. ~ apei prin răşini sintetice [MHrneHHe BOAbI nOCpejţCTBOM HCKyCCTB6HHbIX CMOJ1; epuration de l'eau par resines synthetiques; Kunstharz-Wasserreinigung; water purification by synthetic resins; vizlsgyităs szintetikus gyanta ut-jân] : Tratament de epurare a apei prin răşini sintetice cari schimbă hidrogenul lor prin calciul sau magneziul din sărurile apei. Răşina folosită se regenerează apoi prin spălare cu soluţie di- luată de acid sulfuric. Prezintă desavantajul. creşterii conţinutului în acizi, cari trebue neutralizaţi şi cari, altfel, ar ataca materialul maşinii sau al căldării în care se introduce apa epurată. — Obişnuit se aplică o epurare mixtă: cu zeoliţi şi cu răşini sintetice, acidul sulfuric dat de a doua reacţie neutralizând COsHNa din prima. Nu elimină silicea. 5. ~ apei prin săruri de bariu [MHrneHHe BOAbi nocpeACTBOM COJieH 6apHH; epuration de l’eau par sels de baryte; Wasserenthărtung mittels Barytsalze; water softening with barium salts; vizlâgyitas bâriumsoval]: Epurarea apei prin tratament cu săruri (de obiceiu carbonat de bariu), cari transformă sărurile de calciu şi de magneziu în săruri de bariu. Prezintă avantajul că se poate introduce în cantitate nedozată, fiindcă reacţionează numai în prezenţa sărurilor de calciu şi de magneziu; tratamentul este însă costisitor. 6. ~ apei prin var şi carbonat de sodiu [MHr-neHHe boam nocpeACTBOM H3BecTH h yrjieKHC-Jioro HaTpHfl; epuration de l'eau par la chaux.et le carbonate de sodium; Wasserenthărtung mittels Kalk und Natriumkarbonat; water softening with lime and sodium carbonate; vizlâgyitas mesz es bâriumsoval]: Epurarea apei prin tratamentul ei cu var şi carbonat de sodiu, la temperatura ambiantă. Tratamentul provoacă precipitarea bicar-bonaţilor şi a sulfaţilor sub formă de carbonat de calciu şi hidrat de magneziu. Prin filtrare, precipitatele se elimină, şi apa epurată se introduce în căldări sau în camerele de apă. Procedeul reduce duritatea apei până la maximum 2° hidrotimetrice şi este puţin costisitor, dar cere un control permanent. 7. ~ apei prin zeoliţi [Marneime boam nocpeACTBOM iţeojiHTOB*; epuration de l'eau par zeolithes; Wasserenthărtung mittels Zeolithe; water softening by sodium zeolites; vizlâgyitas zeolitekkel]: Tratamentul de epurare a apei prin zeoliţi (minerale bazice de tipul A1203, 2Si02, Na2Of 6 H20) cari transformă sărurile de calciu şi magneziu în săruri de sodiu solubile. Prezintă avantajul că permite regenerarea prin tratarea zeoliţilor folosiţi cu ciorură de sodiu şi spălare cu apă. Procedeul- nu poate elimina silicea şi reclamă dese purjări pentru a preîntâmpina efectul concentraţiei crescânde. Se foloseşte mult în industria textilă, în spălătorii şi vopsitorii, unde reduce mult consumul de săpun şi conservă fibra. Pentru apele foarte dure se efectuează, obişnuit, în două trepte, şi anume mai întâi prin var şi carbonat de sodiu (reducând duritatea la 2-*-3° hidrotimeirice) şi apoi cu zeolit (care o reduce aproape la 0° hidrotimetrice), s. Epurarea apei de canal [OHHCTKa ctohhhx BOA; epuration des eaux d'egout; Abwasser-reinigung;drain water purification; szenyviztisztitâs]. Canal.: Reducerea, pe cale mecanică, chimică sau biologică, a cantităţilor de substanţe minerale sau organice conţinute în apa de canal, sub formă de suspensii, în stare coloidală sau disol-vate. Epurarea mecanică are de scop îndepăr- ^area substanfelor solide, cari se găsesc în stare de suspensie, şi se face fie prin trecerea apei prin grătare, site sau filtre cu nisip (după mărimea particulelor), fie prin decantarea apei limpezite în basine de decantare sau de denisipare, fie prin decantarea substanfelor cari plutesc sau cari sunt ridicate la suprafafa apei prin înspu-mare. Epurarea chimică se face introducând în apă diferifi coagulanfi, sub efectul cărora sub-stanfele coloide floculează şi se precipită, sau introducând substanfe chimice (de ex. clor), cari ucid bacteriile. Epurarea biologică foloseşte capacitatea bacteriilor aerobe, confinute în apă, de a mineraliza materiile organice disolvate sau coloidale; se face fie natural, pe câmpuri de răspândire, pe terenuri agricole irigate cu apă de canal, în eleştee sau în lacuri amenajate special, fie artificial, în paturi bacteriene sau în basine de nomol activat. 1. Epurarea cărbunelui. V. Spălarea cărbunelui, şi sub Preparare. 2. Epurarea gazelor [oHHCTKa ra30B; epuration des gaz; Gasreinigung; purifying of gases; gâztisztitâs]. Tehn.: 1 . Eliminarea particulelor solide din gaze. Se efectuează prin schimbări de vitesă în camere de praf, prin forfă centrifugă în ciclon, prin filtrare uscată, prin filtre cu saci de pânză, prin spălare cu apă în scrubber (spălător simplu în contracurent) sau în aparate rotative, şi prin precipitare electrostatică. In sensul de mai sus, epurarea gazelor este sinonimă cu desprăfuirea for (v.). — 2. Curăţirea gazelor rezultate prin distilarea uscată a cărbunilor (de ex. a gazului de cocs sau a gazului de iluminat), pentru a îndepărta substanţele străine pe cari le confin. Procedeele diferă după natura acestor substanfe. Vaporii de apă şi de gudron se îndepărtează prin răcirea gazului. Ceafa (picăturile fine) de gudron se îndepărtează prin condensare sau comprimare bruscă (v. Separator de gudron). Amoniacul, benzenul, cianogenul şi naftalina se îndepărtează prin spălare (v. sub Spălător), iar hidrogenul sulfurat, prin epurare uscată prin masă de absorpfie. In epuratoarele uscate se folosesc mase de consistenfă pământoasă-pulverulentă, cari confin oxid de fier hidratat, de ex. reziduuri de oxid de fier dela prepararea bauxitei sau minereuri de fier naturale. Masa de absorpfie, pufin umezită, se aşază în epuratoare, în straturi de cca 40 cm grosime, cari sunt străbătute de gaz; hidrogenul sulfurat (H2S) este absorbit cu formare de sulfură de fier (FeS). Dacă gafele confin şi cianogen, este absorbit şi acesta, sub formă de ferocianură ferică. Masa de absorpfie saturată se regenerează prin întindere, umezire şi amestecare intimă la aer. Prin aceasta, sulfura de fier se descompune în sulf liber şi hidrat de fier, astfel încât masa de absorpfie poate fi folosită din nou. Când confinutul de sulf şi de cianogen trece de 50%, regenerarea nu mai este rentabilă, dar masa de absorpfie mai poate fi folosită la fabricarea acidului sulfuric şi a cianurilor. Atât formarea sulfurii de fier cât şi descompunerea ei fiind reacfii exo-termice (222, respectiv 2160 kcal pe 1 m3 de H2S), la regenerare trebue luate precaufiunr pentru ca sulful să nu se aprindă. 3. Epurator [OHHCTHTeJib; epurateur; Reini-ger; cleanser; tisztito], Tehn.: Aparat cu ajutorul căruia se operează epurarea (curăfirea) unui material oarecare: lichid, gaze, etc. După scopul la care este folosit, deosebim: epurator de apă (v.), epurator de gaze (v. Curăfitor de gaze), epurator electric de gaze (v. Curăfitor electric), etc. 4. Epurator de apă [BOAOOHHCTHTejib; epurateur d'eau; Wasserreiniger; water purifier; vizti-sztito]: Aparat sau instalafie de epurare a apei, pentru diferite scopuri industriale: apa de alimentare a căldărilor, de răcire a motoarelor cu ardere internă, de spălare în industria chimică, etc. După procedeele de epurare (v. şi Epurarea apei), deosebim: 5. ~ prin procedeul var-sodă [KaJibiţeHa-TpneBblH BOftOOHHCTHTeJIb; epurateur d'eau par la chaux et le carbonate de sodium; Kalk-Soda-Wasserreiniger; lime-soda water purifier; mesz* Epurafor prin procedeul var-sodă. I) intrarea apei proaspete; 2) conductă de apă proaspătă; 3) rezervor de apă proaspătă; 4) rezervor cu lapte de var; 5) robinet de reglare pentru laptele de var; 6) conductă de legătură la ţeava de amestec; 7) feavă de apă proaspătă; 8) rezervor saturator; [9) robinete pentru evacuarea nomolu-lui; 10) filtru; 11) conductă de apă epurată şi filtrată; 12) ieşirea apei epurate; 13) conductă spre filtru; 14) rezervor de precipitare; 15) feavă de amestec; 16) rezervor cu carbonat de sodiu. szoda viztisztito]: Epurator de apă în care se aplică tratamentul cu var şi carbonat de sodiu. Este constituit, în principiu, dintr'un rezervor cu lapte de var şi unul cu carbonat de sodiu, un rezervor saturator, un rezervor de precipitare cu o feavă de amestec, şi un filtru. Apa proaspătă este introdusă în saturator, unde se amestecă, până la saturafie, cu laptele de var; de aici trece în feava de amestec, în care se amestecă cu apă proaspătă şi cu carbonat de sodiu. După 402 această tratare, apa epurată trece în filtru, iar sărurile precipitate, sub formă de nomol, sunt evacuate. 1. Epurator de apă cu permutit [boaoohhc-THTeJIb C nepMyTHTOM; epurateur d'eau par permutites; Permutit-Wasserreiniger; permutite water purifier; permutites viztisztito]: .Epurator de apă în care se aplică tratamentul cu permutit. Apa proaspătă este introdusă deasupra unui strat de permutit suprapus unui strat de silice aşezat pe o sită' In prealabil,apa proaspătă trece printr'un strat de carbonat de calciu pentru extragerea bioxidului de carbon (operaţiune de degazare). Permutitul Epurator prin procedeul cu produce o epurare permutit. chimică, iar silicea J) intrarea apei proaspete; 2) re-efectuează operajiu- zervor de epurare; 3) sfrat de i r-n carbonat de calciu; 4) jeava pen-nea de filtrare. Ke- |ru solufia de regenerare; 5) ro-zervorul epuratorului binet de reglare pentru introdu-este legat cu un apa- cerea soluţiei de regenerare (so-, f lutie de NaCI); 6) palme pentru rat pentru prepararea reg6neraior; 7) rezervor de re-şi dozarea clorurii de generare; 8) intrarea apei în re-sodiu, necesară pen- generator; 9) robinet de eva-, cuare a nomoluluj; 10) robinet tru regenerarea per- pen)ru apa epurata. n)'s)ra) de mutitului. silice; 12) strat de permutit. 2. ~ prin procedeul termochimic [TepMO-XHMH^eCKHH BOAOO^iHCTHTejlb; epurateur d'eau par le procede thermochimiquejthermochemischer Wasserreiniger; thermochemical water purifier; termochemiai viztisztito]: Epurator care foloseşte procedeul termochimic. El primeneşte în mod continuu apa cu nomol din căldarea alimentată cu apă, şi funcţionează fără pierdere mare de căldură şi cu un grad de epurare care atinge chiar 0° hidrotimetrice. Epuratorul este situat în circuitul format din conductele de alimentare cu apă proaspătă şi din cele de evacuare a apei cu nomol. El cuprinde: un rezervor de saturafie în care se găseşte o feavă de amestec alimentată de un aparat de dozare (obişnuit, cu carbonat de sodiu) şi un filtru; un preîncălzitor al apei proaspete, în care preîncălzirea se face printr'o serpentină derivată din apa cu nomol; un degazor cu şicane, în care apa proaspătă preîncălzită se amestecă cu apa cu nomol, înainte de a intra în rezervorul de saturafie, şi o pompă de circulafie (v, fig.). Este un epurator folosit în instalaţiile mari şi de înaltă presiune. s. ~ prin procedeul termomecanic [TepMO-MexaHHHeCKHH BOAOOHHCTHTeJlb; epurateur d'eau par le procede thermomecanique; Wasserreiniger durch thermomechanisches Verfahren; water purifier by thermomechanical process; ter-momechanikal viztisztito]: Epurator care foloseşte procedeul termomecanic pentru epurarea apei de alimentare a căldărilor. Obişnuit, cuprinde un rezervor (cilindric sau în formă de dom),, Epuratorul Neckar (prin procedeul termochimic). 1) cap de alimentare a căldării; 2) robinet pentru apa cu nomol; 3) conductă de apă cu nomol; 4) conductă la feava de amestec; 5} conductă de legătură; 6) conductă de apă proaspătă; 7) conductă de apă din căldare; 8) conductă de evacuare; 9) conductă de apă caldă la feava de amestşc; 10) conductă de :infrare a aburului; 11) conductă de evacuare a aburului; 12) serpentină de răcire; 13) robinet de evacuare a nomolului; 14) conductă de apă epurată la rezervorul de alimentare; 15) conductă de alimentare a căldării cu apă epurată; a) căldare de abur; b) rezervor de epurare; c) piesă de reglare; d) ajutaj pentru apa cu nomol; e) reductor de presiune; /) filtru; g) robinet de reglare pentru feava de amestec; h) gură de evacuare a apei cu nomol; i) robinet de reglare pentru conducta de evacuare; k) rezervor de amestec; I) preîncălzitor de apă; m) feavă de amestec; n) rezervor de răcire; o) robinet de închidere pe conducta ape:i cu nomol; p) pompă de alimentare a căldării; q) rezervor colector. în care sunt montate şicane pe cari se depun sărurile, cari se precipită pFin contactul apei de alimentare cu aburul (peste 130°). Exemple: 4. ~ Schmidt-Wagner [BOAOOHHCTHTeJib IIlMHAT-BarHep; epurateur S.-W. de l'eau d’ali-mentation; S.-W. Speisewasserreiniger; S.-W. feed water purifier; S.-W.-fele ivoviztisztito]: Epurator care funcfionează prin procedeul termomecanic, şi care se montează pe locomotivele cu abur. Epuratorul funcfionează într'un dom special, şi conţine o serie de grătare peste cari ajunge apa pulverizată de o feavă de împrăştiat. Apa loveşte într'un capac de pulverizare, sau este împrăştiată prin vârtej. Sub acfiunea aburului, apa depune sărurile pe grătar. Uneori grătarul este înlocuit prin sârmă împletită, sau numai prin table ondulate. Domul are şi un capac superior pentru curăţirea epuratorului (v. fig.). Epuraior de apa (fără grătar) pentru locomotive (Schmidt-Wagner). f) dela preîncălzitor; 2) căldarea longitudinală a locomotivei; 3) îmbrăcămintea) căldării; 4) virolă a căldării; 5) înşurubare pentru furtun* de incendiu; 6) cap de alimentare; 7) feava de împrăştiat apa; 8) ajutaj de împrăştiere; 9) plăci de consolidare; JO) dela injectorul de apă; U)( sac colector de nomol. i. Epurator tip M.A.V. [BOAOOHHCTHTejib thii M.A.V.; epurateur type M.A.V. de l'eau d'alimen-tation; M.A.V. Typ Speisewasserreiniger; M.A.V. type feed water purifier; M.A.V. fele viztisztito]: Epurator de locomotivă, care funcfionează prin procedeul termomecanic. E format dintr'un corp cilindric montat pe căldarea longitudinală, care confine o serie de camere în interiorul cărora circulă apa, prin şerpuire, dela capac spre fund. In acest drum, şi sub acfiunea aburului, apa depune piatra pe şicane. Epuratorul este înzestrat, la partea inferioară, cu un robinet de purjare. Sin. Epurator Pecz-Rejto (v. fig.). Epurator de apă, pentru locomotive (tip M.A.V.), 1) cap de alimentare; 2) corp cilindric; 3) camere de circulaţie cu şicane; 4) căldarea longitudinală a locomotivei; 5) distribuitor de apă; 6) robinet de curăfire a nomolului. 2. ~ umed. V. Spălător de gaze. s. Epure. Ind. pefr.: Produs asfaltos natural, decantat, cu un confinut de ■50,,,60°/o bitum (N. C.). 403 4. Equus. Paleont.: Gen de mamifer ungulat, imparicopitar, apărut în Pliocenul superior, strămoşul calului actual (E. caballus). Prezintă un singur deget, copitat, .cele laterale fiind reduse la două stilete rudimentare. 5. Er Chim.: Simbol literal pentru Erbiu. e. Eră geologică [reojionraecKan apa; ere geologique; geologische Ara; geological era; geologiai korszak]: Diviziune cronologică de primul ordin a timpurilor geologice. Se cunosc următoarele ere: arhaică sau azoică, proterozoică, primară sau paleozoică, secundară sau meso-zoică, terfiară sau cainozoică, şi cuaternară. 7. Eratic, bloc V. Bloc eratic. 8. Erbicid [cpeACTBO AJi* HCTpe6jieHHH CopHblX TpaB; herbicide, desherbant; Unkraut-bekămpfungsmittel; weed destroying agent;gyom-irtâs]. Agr.: Substanfă întrebuinfată penfru distrugerea ierburilor dăunătoare agriculturii. Erbi-cidele pot avea o acfiune generală toxică pentru orice plantă, sau selectivă, limitată la unele specii veget.ale. 9. Erbiu [ap6HH; erbium; Erbium; erbium; erbium]. Chim.: Er; nr. at. 68; gr. at. 167,7. Element trivalent din familia pământurilor [rare. 10. Erbivor [TpaBOHAHbiH (TpâB0HAH0e jkh-BOTHOe); herbivore; Pflanzenfresser, Krăuterfres-sende Tiere; herbivore; novenyevo allatok]. Zoot.: Animal care se hrăneşte aproape excluziv cu ierburi. Are un aparat digestiv desvoltat, şi, adesea, o dentifie lipsită de canini. 11. Ereditate [HacjieACTBeHHOCTb; heredite; Vererbung; heredity; orokles]: Transmiterea anumitor caractere dela o generafie la alta. 12. Erepsină [apenCHH; erepsine; Erepsin; erep-sin; erepszin]. Chim. biol.: Amestec de amino-polipeptidază, dipeptidază şi prolinază, enzime cari fac parte din clasa hidrolazelor, grupul pro-teazelor. Se găseşte pe traiectul intestinal, fiind secretată de intestin. Diferenfă dintre erepsină secretată de intestin şi cea secretată de pancreas consistă în proporfia diferită a enzimelor componente. Prin hidroliză, erepsină scindează peptidele de provenienfă alimentară până la aminoacizi. îs. Erfurt, de Varietate de conopidă pitică, foarte timpurie, cu căpăfâna albă, fină, bună pentru forfat. 14. Erg [apr; erg; Erg; erg; erg]. Fiz.: Uni- tatea CGS de lucru mecanic şi de energie, egală cu lucrul mecanic efectuat de forfa de o dină când îşi deplasează punctul ei material de aplicafie cu un centimetru pe direcfia şi în sensul său, respectiv egală cu energia transmisă unui sistem fizic, când o forfă de o dină care i se aplică îşi deplasează cu un centimetru punctul său material de aplicafie pe direcfia şi în sensul ei. 15. Ergan [apraH; ergan; Ergan; ergan; ergân]. Ind. st. c.: Produs ceramic folosit în special în electroceramica de înaltă frecvenfă. Poate fi găurit, polisat, frezat şi strunjit la turafie înaltă, cu 26* 404 ajutorul uneltelor metalice extradure (de Widia, Titanit, etc.). 1. Ergone [aprOHbl; ergones; Ergonen; ergons; ergonokj. Chim. biol.: Substanţe cu activitate fiziologică. Sunt ergone substanţele din clasa'vitaminelor, a enzimelor şi hormonilor. 2. Ergosterină [aprocTepHH; ergosferine; Er-gosterin; ergosterine; ergoszterin]. Chim.: Corp h3c » H2 c I C u HC--------CH j_j U14 12 C h c iu Au H2 r3 | C | D | 3 3 C |HC HC---------------CH, H2C2 Ca ?C h I A | B || HO-HCs Cio eCH c c h2 h cristalizat, care se extrage din secară, asemănător colesterinei prin ansamblul de proprietăţi, dar deosebit de aceasta prin compoziţie. Supusă radiaţiilor ultraviolete, se^transformă în vitamina D2. Sin. Ergosterol. s. Ergosterol. Ergosterină (v.). 4. Ergotamină [aproTaMHH; ergotamine; Ergot-amin; ergotamine; ergotamin]. Chim.: C33H3505N5. Alcaloid produs în ovarul gramineelor, în special în al celui de secară (ergot), de către o ciupercă parazită (Claviceps purpurea). Se găseşte alături de alţi cca zece alcaloizi asemănători (ergotoxină, ergotinină, etc.) şi alături de his-tamină şi tiramină. Pâinea care conţine corn de secară provoacă o intoxicaţie gravă, care se manifestă prin gangrenarea membrelor şi a feţei (frecventă în Evul Mediu). Extractele de ergot, întrebuinţate de mult în medicină, au efecte fiziologice puternice, provocând, între altele, o violentă contracţiune a uterului. 5. Ergotină [aproTHH; ergotine; Ergotin; er-gotine; ergotin]. Chim.: Numele comun, învechit, pentru ergotoxină. 6. Ergotinină [aprOTHHHH; ergotinine; Ergo-tinin; ergotinine; ergotinin]. Chim.: C35H39N505. Alcaloid care se găseşte, alături de ergotină, în cornul secarei. Se topeşte la 205°. Este o otravă puternică. In doze slabe se întrebuinţează, în medicină, contra emoragiilor. 7. Ergotism [3proTH3M;]!ergotisme; Kriebel- krankheit; ergotism; ergotiszmus]: Boală cau- zată prin consumarea cerealelor atacate de ciuperca Claviceps purpurea. Este o otrăvire datorită alcaloizilor cari se găsesc în sclerotul acelei ciuperci. 8. Ergotoxină [aprOTOKCHH; ergotoxine; Ergo-toxin; ergotoxine; ergotoxin]. Chim.: c35h41o6n5. Alcaloid care se găseşte în cornul secarei (Se-cale cornutum), numit şi ergot. Se foloseşte sub formă de extract lichid, de coloare brună-roşcatâ. Esfe un vaso-constrictor puternic, excitant al fibrelor musculare netede. Se întrebuinţează în medicina umană ca hemostatic uterin, iar în cea veterinară, contra inerţiei uterului. Sin. Ergotină. 9. Eria [npHpoflHbiH ^hkhh rnejiK, apun; soie Eria; Eriaseide; Eria moth silk; termeszetes nyers selyem]. Ind. text.: Mătase naturală sălbatică. 10. Eric. Gârlă săpată în limba îngustă de nisip care separă unele lacuri litorale (de ex. lacurile Sinoe, Sasic), penfru a uşura pătrunderea în ele a cârdurilor de chefali. 11. Erichsen, cifră ~ [hhcjio (BejiHHHHa) 3pHKceHa; valeur E.; E. Wert; E. value; E.-ertek]. Mefl.: Adâncimea în milimetri a impresiunii obţinuteîntr'otablă aşezată pe un inel şi presată cu o unealtă sferică de dimensiuni standardizate, până ce tabla începe să se rupă. E o mărime care caracterizează capacitatea tablelor de a fi prelucrate prin presare. 12. Erigeron. V. Bătrâniş. 13. Erikit [apHKHT; erikite; Erikit; erikite; erikit]. Mineral. : (Ce, La)8AI6CaNa6Si8P8q56(OH)10-6H2O. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale prismatice. Are duritatea 5,5, gr. sp. 3,77, coloare galbenă-brună. Se găseşte în sienite nefelinice. 14. Erinit [apHHHT; erinite; Erinit; erinite; erinit]. Mineral.: Cu5'[(0H)2IAs04]2> Mineral amorf, reni-form, în cruste cu suprafaţa aspră. Are spărtură concoidală, duritatea 4,5■■•5, gr. sp. 4-*'4,1. E opac, de coloare verde de smaragd. Se găseşte foarte rar în zona de oxidaţie a zăcămintelor de cupru. îs. Eriochalcit [3pH0xaJib^T;eriochalcite;Erio-chalcit; eriochalcite; eriokâlcit]. Mineral.: CuCI2 sau CuCy*-2H20. ] Cristalizează în sistemul monoclinic. E un mineral din Vezuviu, puţin cunoscut până acum. ie. Eriochromal. Ind. text. V. Cromosol. 17. Erional L. C. L. Ind. text.: Tiofenoli solu-bilizaţi cu sulfit de sodiu sau cu amestec de sulfit-formaldehidă, sau prin sulfonare. Ameliorează rezistenţa la lumină a coloranţilor direcţi, acizi şi de crom. Prezervă fibrele animale în vopsirea amestecurilor de lână cu bumbac, sau de mătase cu bumbac (N. D.). 18. Erionit [apHOHHT; erionite; Erionite; eridnite; erionit]. Mineral.: (K2, Na2, Ca) [AISi308]2*6H20. Mineral din grupul zeoliţilor. Cristalizează în sistemul rombic, în agregate fin fibroase. Se găseşte în cavităţile riolitelor. 19. Eritemală, radiafie V.sub Doză de radiaţie eritematica. Unealtă standard pentru determinarea cifrei Erichsen la table de 25”-40 mm lăfime şi până la 1 mm grosime. 1) poanson; 2) matriţă; 3) piesă pentru întinderea tablei; 4) epruvetă de tablă. 405 1. Erifrin [apHTpHH; erythrine; Erythrin, Kobalt-bliite; erythrine, cobalt bloom; kobaltvirâg]. Mf-neral.: C03[As0J2*8H20. Cristalizează în sistemul monoclinic. Cristalele sunt, de obiceiu, mărunte, a-cîculare sau în snopi. Se prezintă şi în agregate sferice sau reniforme cu suprafafa aspră, sau este pământos. Prezintă clivaj perfect după (110). Are duritatea 2, gr. sp. 3,07, luciu sidefos după (010), restul fiind sticlos, translucid, de coloare roşietică, cu urmă roşietică deschisă. Prezintă pleocroism foarte pronunfat. Prin încălzire şi eliminarea apei şi a As203, se colorează în albastru închis. Se produce din alterarea altor minerale de cobalt, pe cari formează cruste. 2. Erifrină [apHTpHH; erythrine; Erythrin; ery-thrin; eritrin]. Chim.: Esterul alcoolului tetravalent, eritrita, cu acidul lecanoric (didepsidă a acidului orselic). Eritrina se găseşte în natură în unele specii de licheni (Lecanora, Rocella şi Variolasa). s. Erifrifâ [3pHTpHT;erythrite;Erythrit; erythrite; eritrit]. Chim.: HOCH2-CHOH-CHOH~CH2OH. Alcool tetravalent. Se găseşte în eritrină; apare în formele dextrogiră, levogiră şi inactivă. Se formează la reducerea monozaharidelor cu patru atomi de carbon. 4. Eriirodexfrină [spnTpo/ţeKCTpHH; erythro-dextrine; Erythrodextrin; erythrodextrine; erytro-dextrin]. Chim.: Substanfă organică hidrocarbo-nată. Reprezintă un produs intermediar de degradare hidrolitică a amidonului la glucoză. E o' substanfă solubilă în apă, care dă colorafie roşie cu iodul şi precipită .cu alcoolul din solufiile sale apoase. Se formează în timpul dospirii aluatului. 5. Eritrosîderit [apHTpocH/ţepHT; erythrosi- derite;Erythrosiderit;erythrosiderite; eritrosziderit]. Mineral.: K2 [FeCI5 • H2Oj. Produs de sublimare al erupfiilor de lavă ale Vezuviului. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale pseudocubice de coloare roşie. r o. Erifrozină [3pHTpo3HH; erythrosine|; Ery-throsin ; erythrosin; eri-trozin]. Chim.: Tetraiod-fluoresceină. E o substanţă întrebuinfată ca sensibilizator fotografic în galben - portocaliu. Plăcile sensibilizate cu eritrozină sunt ortocromatice. Se foloseşte şi la vopsitul lânii şi al mătasei. 7. Erifrozincif [apHTpoiţHHKHT; erylhrozincite; Erythrozinkit; erythrozincite; eritrozinkit]. Mineral.: (Zn,Mn)S.Wurtzittranslucid,cuconfinut de mangan. s. Erlenmeyer, flacon [koji-6a 3pjieHMeHepa; fiole E.; E. Kolben; E. flask; E.-fele lombik]. Chim.: Recipient de sticlă folosit în laborator, de formă conică, cu fundul reprezentând baza conului. Are diferite capacităţi, începând dela 10 cm3. Este folosit la încălzirea şi fierberea diverselor solufii. Sin. Balon Erlenmeyer. Flacon Erlenmeyer. ». Ermetic [repMeTHHecKHii; hermetique; her-metisch; hermetic, tight; legmentes]: Calitatea c6h4 CO- C6HJ2ONa .c/\> l\/ -o C6HJ2ONa unei închideri sau unei încăperi de a fi absolut etanşă fafă de aer sau fafă de gaze. 10. Ermină [ropHOCTaH; hermine; Hermelîn; ermine; hermelin]: Nevăstuică din fările nordice, a cărei blană e albă ca zăpada, iarna, şi de coloare cafenie deschisă, vara. 11. Eroare [oiiiH6Ka, norpeniHOCTb; erreur; Fehler; error; mereshiba]: Diferenfa dintre valoarea pe care o are o mărime şi valoarea rezultată din măsurarea mărimii respective. După felul acestei diferenfe, deosebim: 12. ~ accidentală [cjiynaHHaH omnâna; erreur accidentelle; zufălliger Fehler; accidental error; veletlen hiba]: Eroare provenită din cauze practic de neînlăturat, având valori mici, când pozitive, când negative (termen impropriu pentru eroare incidentală). Erorile accidentale se compensează. Sin. (corect) Eroare fortuită, Eroare incidentală. ia. ~ sistematică [cHCTeMaTHHGCKan oihh6-Ka (norpeniHOCTb); erreur systematique; syste-matischer Fehler; systematical error; âllando hiba]: Eroare provenită dintr'un defect — cunoscut sau necunoscut — care trebue înlăturat. Erorile sistematice sunt periculoase deoarece, prin producerea lor într'un singur sens, ele nu se compensează, şi deci se acumulează. — Deosebim: i4. ~ absolută de măsură [a6cojiK)THafl oihh6-Ka Mepbi; erreur absolue de mesure; absoluter Mefjfehler; absolute error in measuring; teljes meresi hiba]: Valoarea absolută a diferenţei dintre valoarea măsurată şi valoarea pe care o are o mărime. îs. ~ relativă de măsură [0TH0CHTejibHaH OHIH6Ka Mepbi; erreur relative de mesure; rela-tiver Mefjfehle'r; relative error in measuring; vi-szonytagas meresi hiba]: Câtul dintre eroarea absolută de măsură şi valoarea pe care o are mărimea măsurată. ie. Eroare admisibilă [/ţonycTHMafl oum6Ka; erreur admissible; zulăssiger Fehler; admissible error; megengedett hiba]: Limita superioară admisă pentru erorile cari afectează măsurătorile efectuate asupra unei mărimi sau cantităţi de determinat. Un caz particular important este 17. ~ admisibilă [a unei ridicări topografice [flonycTHMan omn6Ka npn T0n0rpa<î)HHecK0H CTbeMKe; erreur admissible d'un lever topogra-phique; zulăssiger Fehler einer topographischen Aufnahme; admissible error in topographical sur-vey; egy terepfelvetel megengedett hibâja]. Topog.: Eroarea care afectează măsurarea şi determinarea detaliilor topografice sprijinite pe o triangulafie. Ridicarea topografică trebue să corespundă unei astfel de precizii, încât detaliile obţinute, raportate la scara planului topografic, să fie afectate de erori ;mai mici decât eroarea grafică de 0,15 mm. ia. Eroare de citire [omnâna, norpeniHOCTb npH OTCHeTe; erreur de lecture; Ablesefehler; reading error; leolvasâsi hiba]: Eroare săvârşită de observator în evaluarea diviziunilor interpolate, când efectuează citiri la vernier. 406 î. Eroare de colimafie [KOJiJiHMâiţHOHHâH onm6Ka; erreur de collimafion; Zielachsenfehler, Kollimationsfehler; collimafion error; kollimâcios hiba, irânyzâsi hiba]: Unghiul format între direcfia ideală de vizare şi axa unei lunete de vizare. 2. ~ de convergenfă [KOHBepreHTHaa oihh6-Ka; erreur de convergence; Konvergenzfehler; convergence error; osszehajlâsi hiba], Fofgrm.: Eroarea datorită diferenţei dintre unghiul de .convergenţi real (unghiul format de axele de fotografiere în momentul expunerii clişeelor fotogramelor respective) şi unghiul de convergenfă rezultat prin proiectarea clişeelor corespondente în aparatele de restitufie. 3. ~ de direcfie [oniH6Ka HanpaBJieHHH; erreur de direction; Richtungsfehler; direction error; irânyzâsi hiba}. Fofgrm.: Diferenfă dintre unghiul format de direcfia reală a axei de fotografiere (direcfia avută în momentul expunerii clişeului fotogramei) cu direcfia realizată prin proiectarea clişeului în aparatele de redresare şi de restitufie. 4. ~ de lungime [oimrâKa flJiHHbi; erreur de longueur; Lăngefehler; length error; hosszmeresi hiba]: Eroarea de lungime admisă în măsurătorile terestre curente, după ce distanfa D a fost măsurată de două ori (dus şi întors), definită prin diferenfă e dată de expresiunile: e ^ ± 0,005 • V D, pentru teren neaccidentat; e ^ ± 0,010 • V Pi pentru teren pufin accidentat; e ^ ± 0,015 • V D, pentru teren foarte accidentat, diferenfă e fiind considerată fafă de valoarea cea mai probabilă a distanfei reale D. 5. ~ de observajie [oiira6Ka Ha6Jiio^eHHH; erreur d'observation; Betrachtungsfehler; error of observation; megfigyelesi hiba]. Fofgrm.: Eroarea făcută de un operator fotogrammefru, când procedează la orientarea relativă şi absolută a unei stereograme, sau la exploatarea stereoscopică a modelului optic al unui cuplu de fotograme corespondente. e, ~ de strabism [oranâna, npHHHHeHHan KOCOrjia3HeM; erreur de strabisme; Schielfehler; error due to sfrabismus; kancsalsâgi-hiba]: Eroare datorită vederii piezişe. 7. ~ de vizare [oiHH6Ka npHiţejiHBaHHH; erreur de visee; Zielfehler; error of aiming; cel-zâsi hiba]: Diferenţa dintre unghiul format de direcfia ideală de vizare care trece prin centrul matemalic al unei ţinte cu direcţia de vizare luată de observator. s. ~ grafică de punctare [rpacjDHHecKan OHlH6Ka onpefleJieHHfl TOHKH; erreur graphique de pointage; graphischer Fehler der Punktbe-stimmung; graphical error in the determination of a point; pontmegâllapităs grafikus hibâja]: Eroare care afectează precizia determinării unui punct pe un plan desenat, când este raportată pe hârtia de desen. Mărimea acestei erori se deduce astfel: se admite, în general, că punctul trasat în tuş sau în creion are grosimea de 0,10 mm şi că eroarea de citire pe rigla divizată care serveşte la raportarea punctului este tot de 0,10 mm (incluziv raportarea la originea lungimilor), astfel că eroarea grafică de punctare este: e —0,1 *V2 ~ 0,15 mm. 9. ~ grafică de raportare a unui segment de dreaptă [rpatJm^ecKaH onm6Ka npnMoro cer-MeHTa; erreur graphique du report d'un segment de droite; graphischer Fehler der Abstands-bestimmung; graphical error in drawing a straight line segment; hosszusâgmegâllapitâs grafikus hibâja]: Eroarea care afectează precizia determinării unui segment de dreaptă pe un plan desenat, când este raportat pe hârtia de desen. Mărimea ei depinde de eroarea de citire a unei drepte (0,15*V2 mm — 0,20 mm) şi de eroarea de punctare (0,10-V2 mm = 0,15 mm), adică e e^Vo.202^ 0,152=0,25 mm. 10. ~ instrumentală [HHCTpyMeHTcUJibHâH OIHHdKa; erreur instrumentale; Instrumentenfehler; instrumental error; muszerhiba]: Eroarea care rezultă din imperfecţiunea de construcfie a aparatului sau a instrumentului folosit la măsurători sau la observafii; este o eroare sistematică. u. ~ maximă [MaKCHMajibHan oniH^Ka;erreur maximum; maximaler Fehler; maximal error; leg-nagyobb hibaertek]: Eroare care nu poate fi depăşita. Toate măsurătorile afectate de erori mai mari decât eroarea maximă sunt excluse; expresiunea erorii maxime ewax este: emax=5 ep = 3,3 • eg, ep fiind eroarea probabilă şi eq eroarea medie pă-tratică. i2. ~ medie aritmetică [cpe^HHH apH(j> MeTH^eCKan OHffîâKa; erreur moyenne arith-metique; durchschnittlicher Fehler; mean arith-metical error; szâmtani kozephiba]: Fie e±1 e2, e3,..., en, erorile incidentale cari afectează respectiv cele n măsurători Mlt M2t M3, Mn, efectuate asupra mărimii M\ eroarea medie aritmetică ea a uneia dintre aceste măsurători este egală cu media aritmetică a valorilor absolute ale celor n erori, adică: ei + e2 + e3 4-... 4- en v=—-----------s----------• Pentru n foarte mare există următoarea relafie între ea şi eq (eroarea medie pătratică): i3. ~ medie pătratică [cpejţHHH KBaflpaTH-HeCKan OIUHâKa; erreur moyenne quadratique; mittlerer quadratischer Fehler; mean quadratic error; negyzetes kozephiba]: Expresiunea: AK+/+e;...T7: iYZ _i/M~ V (ra-1) ~ V (n-1) ~ e±, e2, ... fiind erorile incidentale şi n numărul măsurătorilor. Această eroare eq are probabilitatea de a fi depăşită de o treime din numărul n al erorilor incidentale şi neatinsă de două treimi din numărul n al erorilor incidentale. 1. Eroare mijlocie [cpe/ţHHH ouiHdKa; erreur mgyenne; mittlerer Fehler; mean error; hiba kd- .zeperteke]: Eroarea definită de Sin. froare mijlocie a erorii medii pătratice. 2. ~ prin adaus [oniHâKaHepes^onoJiHeHHe; -erreur par exces; CJbermafjfehler; error by excess; “felulmeresi hiba]: Eroarea făcută când valoarea măsurată e mai mare decât valoarea pe care o «are mărimea. 3. ~ prin lipsă [oum6Ka H3 3a He#ocTaTKa; erreur par defaut; Untermeljfehler; error by default; hiânyhiba]: Eroarea făcută când valoarea măsurată e mai mică decât valoarea pe care o are mărimea. 4. ~ probabilă [BepoHTHan, iipaB/ţonoflod-Haa oniH6Ka; erreur probable; wahrscheinlicher sFehler; probable error; valoszinu hiba]: Expre-.siunea 3,3 ef=J7^ <€q fiind eroarea medie pătratică a unei măsurători. 5. ^ reală [peajlbHan omn6Ka; erreur reelle; wahrer Fehler; real error; valodi hiba]: Diferenţa dintre valoarea V pe care o are o mărime şi dintre una din valorile obţinute prin efectuarea -a n măsurători: Mlt M2,..., Mn, adică: Vi={V-Mt)) v2={V-M2)y v3 = (V-M3)i ...vn=(V-Mn). 6. ~ reziduală [0CTaT0HHaH oiiraâKa; erreur sresiduelle; Restfehler; residuai error; maradek hiba]: Diferenţa dintre valoarea cea mai probabilă a unei mărimi M, măsurată de n ori, şi dintre una din valorile obţinute prin efectuarea -celor n măsurători M±, M2, M3, .. ., Mn, adică: e1-{M-M1)] e2=(M-M2); e3^{M-M3)\ 7. ~ totală de reprezentare cartografică a •dreptei [noJiHan onmâKa KapTorpa(|)HHecKoro H306pa}KeHIiH (HaHepTaHHH) npHMOH; erreur "totale de representation d'une droite; totaler Fehler der Streckendarstellung; total error in drawing a straight line; hosszmegâllapitâs teljes ■ferkep hibâja]: Eroarea reprezentată de suma dintre eroarea grafică şi eroarea topografică a >unei drepte. 8. ~ totală de reprezentare cartografică a ^punctului [nojiHan oniH6Ka KapTorpa^HHec-Koro H3o6pa>KeHHH (Ha^epTaHHH) tohkh ; •erreur totale de representation d'un point; totaler Fehler der Punktdarstellung; total error in the carto--graphic representation of a point; pontmegalla-pitâs teljes terkephibâja] : Eroarea reprezentată de suma dintre eroarea grafică şi eroarea topografică, relative la determinarea punctului şi la reprezentarea lui cartografică. Această eroare este egală cu 0f15-Y2 mm. 9. Eroarea antenei [norpeniHOCTb (oînnORa) ^HTeHHbi; erreur d antene; Anterfenjehler; antena error; antenahiba]. Radio: Eroare datorită faptului că postul’ gonio-terestru nu poate da ridicarea radiogoniometrică a avionului, ci numai pe a punctului unde tangenta la antenă intersectează suprafafa pământului. Această eroare este în funcţiune de înălţimea de sbor, de unghiul format de axa avionului cu direcţia avion-postul de gonio, şi de distanţa dintre avion şi post. . 10. Erorilor, calculul ~ [HC^HCJieHne, noAC^eT oihh6ok, norpeniHOCTeS; calcul ,des erreurs; Fehlerrechnung; calculus of errors; hibaszâmitâs]: Disciplină al cărei obiect este determinarea erorilor mijlocii, prin înlăturarea erorilor necompen-sabile şi calcularea erorilor incidentale şi, prin aceasta, determinarea valorilor celor mai probabile ale mărimilor asupra cărora s'au efectuat două sau mai multe măsurători sau observaţii. 11. Erorilor, legea formării ~ accidentale [3aK0H 06pa30BaHHH cjiynaHHbix oiiih6ok (norpem-HOCTeH); loi des erreurs accidentelles; allge-meines Fehlergesetz; law of accidental errors; a veletlen hibakebzodes torvenye]: Repetând măsurătoarea unei mărimi de un număr foarte mare de ori (de n ori) în aceleaşi condiţiuni (cu acelaşi aparat, aceeaşi metodă, aceeaşi luminozitate, acelaşi operator, etc.), erorile incidentale produse au următoarele proprietăţi: ele sunt când pozitive, când negative; unei erori -j- s îi corespunde o eroare — s; nu depăşesc un anumit maxim, şi erorile cele mai mici sunt cele mai numeroase. Sin. (corect) Legea de formare a erorilor incidentale. 12. Eros [3poc (nJianeTa); Eros; Eros; Eros; Erosz]. Astr.: Planetă mică, între Pământ şi Marte. ia. Eroziune [9po3Hfl, BbiBeTpHBaHHe; ero-sion; Erosion; erosion; erozio, elmâlâs]. Geol.: Acţiunea mecanică de distrugere pe care o exercită diferiţii agenţi externi asupra scoarţei Pământului. Poartă şi numiri speciale, după felul acestor agenţi : Abraziiine, etc. 14. Eroziune Ipâ3T>eflâHHe ■ BbiTpaBJiHBatiHe; erosion; Erosion; erosion; erozio]. Meii.: Uzura conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării lichidelor, aburului, respectiv a gazelor, de pereţii acestora. Uzura poate fi provocată şi de materialele abrazive în suspensie în lichide (de ex. eroziunea conductelor prin nisipul purtat de apă, eroziunea pereţilor cilindrilor la motoarele Diesel, prin praful din aerul comburarit; etc.). 15. Errit [appHT; errite;Errih errite;errif]. Mineral.: Varietate de parsettensit, având formula chimică: Mn4[(OH)4 1 Si4O10] *3H20. Face parte din grupul vermiculitelor. Se găseşte rar în minereurile man-ganifere. io. Erupfie [Bbi6poc, TeneHHe (H3BepîK6HHe) ; eruption; Eruption; flow; kitores]. Mine: Ieşirea la suprafaţă a gazelor de zăcământ sau â ţiţeiului împreună cu gazele de zăcământ, datorită presiunii gazelor. 17. ~ artificială. V. sub Extracţie de ţiţeiu. 18. ~ artificială intermitentă. V. sub Extracţie de ţiţeiu prin erupţie artificială intermitentă. 408 1. Erupfie captată. V, sub Extracfie de fifeiu prin erupţie captată. 2. ~ intermitentă, V, sub Extracfie de fifeiu prin erupfie intermitentă. 3. />> liberă. V. sub Extracfie de fifeiu prin erupfie liberă. 4. Erupfie vulcanică [ByjiKaHHHecKoe H3Bep-JKeHHe; eruption volcanique; Vujkanausbruch; vol-canic eruption1, vulkânikus erupcio], Pefr.: Ieşirea la suprafafa Pământului a maselor gazoase, lichide sau solide, provenite din interiorul lui. 5. Eruptive, roce ~ [spynTHBHbie, ByjiKaHH-necKHe ropHbie nopoAbi; rocheş eruptives; Erup-tivgestein; eruptive rocks; eruptiv kozet]. Petr.: Roce provenite din consolidarea magmelor de erupfie în interiorul sau la suprafafa scoarfei. e. Ervilia. Paleont.: Gen de lamelibranhiat din subordinul homomyariilor heterodonte sinupaliate. Cuprinde specii caracteristice pentru Tortonian şi Sarmafian. Se distinge prin forma triunghiulară a valvelor, cari au dimensiuni mici. 7. Eryngîum, V. Scaiul dracului, s. Eşafodaj [jieca, iioamoctkh, iiomocth; echafaudage; Lehrgerust, Gerust, Rustung; scaffold-ing; âllvâny]* Cs..* 1. V. Schelă. — 2. Construcfie provizorie, alcătuită din bare de lemn sau de metal îmbinate rigid între ele, pentru a forma un schelet destinat să susţină o construcfie sau numai anumite părfi din ea, în vederea executării de reparaţii sau de lucrări de întreţinere, sau să susţină tiparele (cofrajele sau cintrele) elementelor de rezistenţă ale unei construcţii (grinzi, bolţi, arce, etc.) în timpul executării lor. Un eşafodaj poate constitui, de asemenea, elementul de rezistenfă a) unei construcfii, de obiceiu provizorii, demontabile şi transportabile, de ex.: al unei tribune, al unei scene în aer liber, al unui panou pentru reclame sau afişa], etc. Uneori eşafodajul este format din piese tip, pentru uşurarea asamblării sau a demontării, în vederea folosirii eşafodajului la alte lucrări asemănătoare, sau pentru a le putea asambla în diferite feluri, realizându-se eşafodaje de diferite forme. ». Eşantion [o6pa3eu;, npo6a; echantillon; Pro-bestuck; sample, test portion; mintadarab, proba-darab]: 1. Mică parte dintr'o furnitură, prelevată pentru a se confecfiona mostre, eventual epru-vete de încercare. — 2. Mostră (v.). 10. Eşantion [npo6HbiH o6pa3eu,; echantillon; Probestuck; sample; probadarab]. Petr.: Mic fragment luat ca probă dintr'o rocă, spre a fi cercetat în laborator sau expus într'un muzeu. 11. Eşantion de foraj. V. Carotă. 12. Eşapament [Bbixjion, BbinycK; echappe-meni; Auspuff; exhausi; kipuffogâs]. Mş. ferm.: 1. Ansamblul organelor pentru evacuarea gazelor de ardere ale unui motor cu ardere internă, cuprinse între blocul motor sau colectorul de evacuare şi atmosferă. In general, eşapamentul se compune din feava (sau din ţevile) de evacuare, toba (sau tobele) de eşapament şi feava (sau ţevile) de eşapament. Pentru amortisarea sgomo- tului pe care l-ar produce evacuarea directă a» gazelor în aer, se introduce toba de eşapamente care însă poate produce o suprapresiune ia evacuare, ceea ce absoarbe până la 10% din puterea motorului. De aceea, adesea, la automobilele de curse, la avioane, etc., toba se suprimă. In alte cazuri, se folosesc eşapamente separate, pentru fiecare cilindru sau pentru grupuri de cilindri, astfel încât presiunile Eşapament de automobil. J) bride de legătură la orificiile de-evacuare ale blocului motor; 2) colector de evacuare; 3) teav§ de-evacuare; 4) tobă de eşapament;, 5) feavă de eşapament. de evacuare să nu se însumeze şi să nu dea,, între cilindri, interacţiuni dăunătoare. —2. Ansamblul organelor prin cari se face evacuarea aerului şi a gazelor din anumite pompe de servicii auxiliare. Este folosit pentru reducerea sgomo^ tului. 13. ~r clapă de ~ [BbixjioiraaH hjih BbinycK-Han sa^BHJKKa; clapet d'echappement, soupape d'echappement; Auspuffklap-pe, Auspuffventil; exhaust cut-out, exhaust by-pass valve; ki-puffogâsi billentyu], Mş. ferm.: Clapă aşezată pe ţeava de eva- 3 — cuare, între motor şi toba de Clapă de eşapament, eşapament, şi a cărei des- 0 cablu de comandă? chidere permite evacuarea di- 2) resort antagonist; 3} rectă a gazelor de ardere în orificiui 4> r>cifpa_de aer (fără intermediul tobei). evacuare' ^ teava' 14. oală de ~ [BbixjioiraoH ropuiOK; pot d'echappement; Auspufftopf; exhaust box; kipuffo-go fazek]: Dispozitiv folosit pentru amortisarea sgomotului produs de evacuarea gazelor la motoarele cu ardere internă (sau la unele pompe) şi pentru desprăfuirea gazelor de ardere. Sin. Oală de eşapare, Oală de evacuare. 15. feavă de ~ [BbixjioimaH hjih BbinycK-Han Tpyda; tuyau d'echappement; Auspuffrohr; exhaust pipe; kipuffogâsi csoj: Ţeavă scurtă, montată după toba de eşapament, prin care gazele ies în aer (v. fig. sub Eşapament). 10. tobă de~[3ByK0n0rji0Hi,aK)meenpHC- noeo6jieHHe, HiyM03arjiyniHTejib, rjiyniHTejib; pot d'echappement, silencieux; Auspufftopf, Schall-dămpfer; silencer, muffler, exhaust box; kipuffogâsi edeny]: Dispozitiv folosit la amortisarea sgomotului produs de evacuarea în aer a gazelor dfc ardere ale unor motoare cu ardere internă (v. şi sub Eşapament). Dispozitivul amor-tisează sgomotul fie fiindcă lucrează ca filtru acustic trece-jos (filtru care, în cazul de faţăr blochează toate frecvenţele mai înalte decât limita inferioară a frecvenţelor audibile; fig. a şi b), fie fiindcă sustrage energie curentului de gaze de ardere, prin turbionare (fig. c), prin; absorpţie de către materialul pereţilor săi (fig. d), prin răcire (fig. e) sau prin efecte asemănătoare 409* (aspirafie sau vid), sau prin combinarea acestor efecte (fig. f). Ca material de absorpfie se foloseşte, de preferinfă, asbest, uneori vată de aluminiu şi vată de sticlă. b nfa •i °«91 a) Tobă filtru Irece-jos, etajată. 1) feavă de evacuare; 2\ 3), 4) camere, de volumele V2i ^3» 5), 6) fevi de legătură, de lungimile 15, 16 şi secţiuni F5i F6; 7) feavă de eşapament de lungime /7 şi secţiune F7. Relaţia dintre elementele iobei: I5 '^2 h’V3 h‘^4 b) Tobă filtru trece-jos, fracfionată. J) feavă de evacuare; 2), 3], 4) camere de volume egale; 5) feavă de eşapament; 6) orificii echidistante şi de acelaşi diametru. c) Tobă cu turbionare. 1) feavă de evacuare; 2), 4) camere cilindrice; 3) cameră inelară; 5) feavă de legătură; 6) feavă de eşapament; 7) orificii. d e Z 3 d) Tobă cu absorpfie. 1) feavă de evacuare; 2) corpuri de absorpfie; 3) feavă de eşapament. La automobile, volumul se determină astfel f încât pentru motoarele în doi timpi să fie de 6■ • • 10 ori cilindreea, iar pentru motoarele în patru timpi, de3*"5ori cilindreea. In ceea ce priveşte pozifia tobei, pentru a se evita coin-cidenfa frecvenfelor de rezonanfă ale sistemelor oscilante con- e) Tobă cu răcire. 1) feavă de evacuare; 2) suprafefe de răcire; >3) şicane; 4) feavă de eşapament. f •aMEfe 9 3 i) Tobă combinată cu reflexie şi absorpfie. /) feavă de evacuare; 2) camere de reflexie; 3) perefi de absorpfie; 4) ţeava de legătură; 5) feavă de eşapament. stituite de curentul gazos de dinainte şi de după tobă, lungimea fevii de eşapament trebue să fie de trei ori mai mare decât a celei de evacuare, la motoarele în doi timpi, şi egale, la motoarele în patru timpi. In multe cazuri, afară de amorţi-sarea sgomotului, toba de eşapament dă motorului un mers mai lin. 1. Eşapare, oalăde V.Eşapament, oală de 2. Eşarpă [KOConpHiţejibHbiH oroHb; echar-pe; Schărpe; oblique fire; lovesi irâny]. Tehn. mi/.: Direcfie de tragere, înclinată fafă de front,, şi care străbate în diagonală pozifia inimică. 3. Esasfil, templu Arh. V. sub Templu. 4. ESC: Asociafia cehoslovacă de electrotehnică: Electrotechnicky Svaz Ceskoslovensky. Sta^ bileşte standardele industriei electrotehnice cehoslovace. Are sediul la Praga. 5. Escadră [3CKaApa; escadre; Flotte; squa-dron; hajoraj]. Nav.m.: Grup important de nave de războiu, compus din vase de linie, crucişe-toare, port-avioane, contratorpiloare, submarine,, vedete torpiloare, etc. 6. Escală [CTOHHKa OCTaHOBKa; escale; An-halt; stop; tartozkodâs]. Nav. m., a.: Oprirea unu* bastiment pentru aprovizionare, pentru operaţiuni comerciale sau pentru a îmbarca sau debarca* pasageri. 7. Escală [npoMejKyTOHHaa 0CTaH0BKa, no-ca^Ka; escale; Anlegehafen, Luftverkehrsstation* port of call, air station; tartozkodâsi kikoto]: Port maritim sau aeroport, la care navele sau avioanele îşi întrerup navigafia pentru debarcări ş» îmbarcări de pasageri, pentru formalităţi, aprovizionări cu combustibil, hrană sau diverse materiale, pentru* revizuiri, reparaţii, etc. Escala reprezintă un loc de oprire prevăzut într'un trafic organizat. s. sbor fără ~ [6ecnocaAOHHbiH, 6e3o-CTaHOBOHHbiH nepeJieT; voi sans escale; Flug ohne Zwischenlandung; non-stop flight; leszâllâs nelkuli repules]: Parcurgerea, de către un avion, a unei distanţe între două puncte, în sbor, fără nicio aterisare. Se pot realiza sboruri fără escalăr însă cu alimentări cu combustibil în aer. 9. Escalator [acKajiaTop, ABHHîymaflCfl JieCT-HHiţa; escalier roulant; Rolltreppe; escalator,, moving staircase; mozgolepcso]. Cs.,Arh.: Scară cu treptele mişcătoare, care transportă trecătorii dela un nivel la altul. Escalatorul e folosit în locul scărilor fixe, unde circulafia este foarte mare, de ex. la intrările metropolitanelor, la treceri de pietoni peste artere de circu-lafie intensă, în clădiri publice, etc. Sin. Sears rulantă. 10. Escamotarea trenului de aterisare [iioath-rHBaHHe inaccH (caMOJieTa); escamotage du train d'atterrissage; Einziehung des Fahrwerks; alighting gear retraction, undercarriage retrac-tion; futoszerkezet behuzâsa], Av.: Operaţiune® de ascundere a trenului de aterisare al unui avion fafă de curentul de aer produs prin mişcarea* avionului, pentru a reduce rezistenfa la înaintare a avionului şi a-i da securitate la aterisarea forfată. Escamotarea s'a impus când s'a constatat că c» carenare a rofilor izolate nu a dat rezultatele aşteptate. In caz de aterisare forfată, pe un teren neamenajat, aterisarea cu trenul de aterisare escamotat 410 «este mâi convenabilă decât aceea cu trenul neesca-fnotabil. Sistemul mai cuprinde un indicator de iren (montat la bord), care permite urmărirea escamotării trenului, şi un dispozitiv de înzăvo-cire, pentru ca trenul să nu se escamoteze când avionul este aterisat. V. şi sub Tren de aterisare. După modul de escamotare, deosebim: î. Escamotare exterioară [HâpyîKHoe noflTfl-THBaHHe; escamotage exterieur;ăuljere Einziehung; exterior retraction; oldali behuzâs]: Escamotare la- Escamotare exterioară. f) serrvitrenuri; 2) aripă. terală în aripă, prin rabaterea către exterior a fiecărui semitren de aterisare. Se foloseşte pe avioanele monomotoare. Prezintă avantajul că aterisorul este legat de fuzelaj; în schimb, ecartamentul este îngust şi pneurile reduse, locaşul lor fiind în regiunea subţiată a aripii. Inerţia de ruliu a avionu-Jui în sbor este mărită (v. fig.)- 2. ~ înainte [nepe^OBoe noATHrHBaHHe; escamotage avant; Einziehung nach vorne; for-ward retraction; elobehuzâs]: Escamotarea către faţă a trenului de aterisare. Se întâlneşte mai -rar şi numai la avioanele multimotoare, 3. ~ înapoi [sa^Hee noATflrHBaHHe; escamotage vers l'arriere; Einziehung nach hinten; backwards retraction; hâtteri behuzâs]: Escamo-1area către spate a trenului de aterisare, prin ra-baterea fiecărei roţi. Dacă rOata se menţine în acelaşi plan, ea este numai parţial escamotată. Uneori se escamotează complet în fuzelaj (cazul avioanelor multimotoare) sau în aripă, dacă piciorul trenului se poate roti în jurul axei lui pentru â aplica roata pe aripă. 4. ~ interioară [BHyTperiHeenoATHrHBaHHe; escamotage interieur; innere Einziehung; interior retraction; beiso behuzâs]: Escamotarea laterală tn aripă, prin rabaterea către interior a fiecărui semitren de' aterisare. Se foloseşte la avioanele monomotoare. Prezintă avantajul că roţile Escamotare inferioară. 1) semitrenuri; 2) aripă; se rabat într'o regiune în. care aripa este mai groasă, deci permite folosirea de pneuri mai mari şi un ecartament mai larg. Intru cât trenul se montează pe aripă, se impune o construcţie mai robustă a aripii, iar demontarea aripii nu e posibilă decât după demontarea trenului (v. fig.). După locul unde se face escamotarea, deosebim: 5. ~ în aripă [nOATHrHBaHHe b KpbiJio; escamotage dans l'aile; Einziehung im Flugel; re-traction in the wing; szârnybehuzâs]: Escamotarea trenului de afensare în aripă prin fracţionarea în două semi-j-----------—r- 2' 1' trenuri (dreapta ? * stânga) cari se rabat fiecare către exterior \------\—— sau către interior. Se ^ 2 efectuează la unele V avioane monomotoare \ sau multimotoare (v. 'V , fig.). 6. ~ în fuzelaj ^i [noATHrHBariHe b \ \\ 4)f03ejlH}K; escamo- Mr tage dans le fuselage; Rumpfeinziehung; re- Escamotare exterioară, în aripă, traction in the fuse- Prin actîonare hidraulică, lage; torzsbehuzăs]: 1) semifren înpo*'tie ,ăsafă; V) Escamotarea trenului in poziţie escamoWS; , , Ai 2) vinciul hidraulic in poziţia se- de aterisare in fu- ' , . Iv, , ... . *, . mitrenului lăsat; 2') vinciul m- zeajul avionului sau drau]ic înporit:ia sem.ifrenului es. in fuzelajele motoare- camotat. lor. Organul de escamotare este înzestrat şi cu un sistem de în-zăvorire. Se foloseşte la unele monomotoare şi la cele mai multe multimotoare. Modul de escamotare se face rareori înainte, şi, obişnuit, înapoi. După mijlocul cu care se efectuează escamotarea, deosebim:...... 7. ~ electrică [ajieKTpHHecKoe noATHrHBa-HHe; escamotage electrique; elektrische Einziehung; electrical retraction; ’elektrikus behuzâs]: Escarinotarea efectuată prin intermediul unui generator electric care alimentează motoarele e~ lectrice de acţionare. Prezintă desavantajul că introduce o greutate în plus. Uneori se folosesc acumulatoare electrice, pentru mai multă securitate. Inzăvorirea trenului se face, de obiceiu, prin electromagneţi. s. ~ hidraulică [rHApaBJiHHecKoe iiOATHrH-BaHHe ; escamotage hydraulique; hydraulische Einziehung; hydraulic retraction; hidraulikus behuzâs]: Escamotare la care se folosesc vinciuri acţionate hidraulic. Vinciurile sunt legate de sistemul de bare articulate ale trenului de aterisare. Cuprinde: pompe de uleiu, rezervoare de acumulare, canalizaţie, etc. Este tipul, cel mai frecvent. Uneori, pentru securitate, sistemul cuprinde şi o pompă de uleiu care poate fi acţio- 411 nată manual sau printr'un acumulator hidraulic (v. sub Tren de aterisare). 1. Escamotare mecanică [MexaHHHecKoe no/ţ-TflrHBaHHe; escamotage mecanique; mechanische Einziehung; mechanical retraction; mekanikus be-huzâs]: Escamotare efectuată prin mijloace mecanice. Ridicarea trenului se face prin acfiunea Escamotare înainte, prin acfionare mecanică, /^pozifia cu semitrenul lăsat; 11) pozifia cu semitrenul escamotat; 1) braful articulat în pozifia I; V) braful articulat în pozifia II; 2) cablul de ridicare în pozifia semitrenului lăsat 7; 2') cablul de ridicare în pozifia semitrenului ridicat II; -♦• spre troliul de acfionare. directă a motorului avionului, iar coborîrea se face automat (v. fig.). 2. ~ pneumatică [nHeBMaTHHecKoe iioa-THrHBaHHe; escamotage pneumatique; pneuma- 1 JL Escamotare înainte, prin acfionare pneumatică. I) semitren lăsat; 77) semitren semiescamotat; III) semitren escamotat. A, B, C) puncte de suspendare la fuzelaj, cu articulafie ; 1) amortisor; 2) vinciu cu aer comprimat. tische Einziehung; pneumatical retraction; pneu-matikus behuzâs]: Escamotare efectuată prin vin-ciuri acfionate cu aer comprimat (v. fig.). 3. Escarpă [scnapn; escarpe; Eskarpe; scarp; erodsânc rezsuje]. Tehn. mii.: Taluzul căptuşit sau nu, din spre unităţile proprii, al şanfuiui obstacol dintr'o lucrare de fortificafie. Spre deose- bire de escarpă, contraescarpa este ta|uzul din spre inimic ai aceluiaşi şanf. 4. Eschara. Paleonf.: Gen de briozoare, întâlnit din Terfiar până azi. Formează colonii fo-liacee, compuse din două straturi de celule, lipite spate la spate. Celulele au şi 2--3 pori, de formă ovală, lângă deschiderea orală. 5. Eschka, metoda ~ [MeTOfl 3aiKa; methocte d'E.; E. Verfahren; E. method; E.-fele eljârâs]. Ind. cb.: Metodă de determinare a cantităţii de sulf dintr'un combustibil solid, desagregând, prin topire cu amestec de carbonat de sodiu şi carbonat de potasiu, moleculele organice cari confin sulf, şi oxidându-le la sulfat solubil, 6. Eschwegeif [aniBereHT; eschwegeite; Esch-wegeit; eschwegeite; esvegâjt]. Mineral.: [Nb* Ta,Ti]206 [0H,H20]. Mineral a cărui compozifie încă nu e bine definită. Cristalizează în sistemul cubic. Are coloare brună şi gr. sp. 5,9. 7. Esculefină [sCKyjieTHH; esculefine; Asku-letin; esculetine; eszkuîe- tin]. Chim.: Dioxicuma- H H rina. Se găseşte în scoarfa castanului de Igpdia şi in HO—-C C CH seminţele de Euphorbia I II I latyris. Se obfine prin HO C^ hidroliza esculineu Este C O solubilă în apă caldă şi H în alcool. 8. Esculină [3CKyjiHH; sculine; Âskulin; escu-line; eszkulin]. Farm.: Ci5H1609+ 1,5 HsO. Glico-zid extras din scoarfa de Aesculus hippocasta-num. Se prezintă în mici cristale albe, fără miros, cu gust amar. E insolubil în apă, pufin solubil în alcool sau în eter. E febrifug, antinevralgic, antireumatisrhal. 9. Esenfă [jiecHan n0p0Aa(pa3H0BH,a;H0eTb); essence; Holzart; species of tree; faminoseg, fanem], Silv.: 1. Arborele care intră în compunerea arboretului principal şi este destinat a produce lemn. — 2. Varietate de lemn. 10. ~ exotică [3K30THHecKafl jiecHan nopo/ţa; essence exotique; auslăndische Holzart; exotic species of tree; kulfoldi fanem]. Silv.: Esenfă care nu creşte spontan în regiunea considerată. 11. Esenfă [3CCeHU,HH ; huile essentielle; Es-senz; essence, essential oii; tomeny, kivonat]. Ind. chim. sp. : Lichid volatil, cu miros aromatic, care se găseşte în celulele sau în vasele plantelor, sub formă de picături, sau care e fabricat artificial. 12. Esenţă de ofet [yKcycnaH sccemţHH; essence de vinaigre; Essigessenz; vinegar essence; ecet-eszencia, ecetszesz]. Ind. alim.: Solufie apoasă de acid acetic concentrat (cca 80°/o), obfinută prin rectificarea acidului rezultat dela distilarea uscată a lemnului. 13. Esenfe artificiale [HCKycTBeHHbie scceH-IţHH; essences artificielles ou synthetiques; kunstliche Essenzen; artificial oils; mu vagy szin-tetikus kivonatok]. Ind. chim. sp.: Amestecuri şi combinaţii chimice de alcooli, acizi, esteri, hidro- 412 carburi, fenoli, etc., preparate industrial, şi cari servesc Ia imitarea esenfelor naturale. Sin. Esenfe sintetice. î. Esenfe artificiale de fructe [c|)pyKTOBbie SCCeHiţHH; essences de fruits; Fruchtăther, Frucht-essenzen; fruit-essences; gyumolcskivonatok]. Ind. alim.: Esenfe artificiale obţinute prin disolvareaîn alcool a unor uleiuri eterice şi a unor substanfe mirositoare. Confin, în general, esterii metilic, etilic şi amilic, ai acizilor formic, acetic, butiric, valerianic, benzoic, caprinic, caprilic, etc., alde-hide, vanilină, esenfe de portocale, de lămâie, de migdale amare, etc. Se întrebuinfează în con-fiserie, în industria marmeladelor, a siropurilor, etc. Prepararea lor se face prin disolvarea com-ponenfilor în alcool etilic curat, redistilare în prezenfa unui mic adaus de oxid sau de carbonat de magneziu şi fixarea aromei prin adăugirea unui stabilizant (cloroform, aldehidă acetică, glicerina, etc.) care împiedecă evaporarea, fie . a alcoolului, fie a unora din componenfii mai uşor volatili. Pentru a pronunfa gustul se adaugă şi mici cantităfi de acid citric sau tartrjc. In produs, alcool trebue să se găsească minimum 75%. Produsele de calitate superioară sunt lăsate câtva timp în amestec cu fructul proaspăt corespunzător, pentru a li se apropia gustul şi aroma cât mai mult de ale celor naturale. 2. ~ naturale [np«poA.dbie acceHU.HH; essences naturelles; naturliche Essenzen; natural oils; termeszetes kivonatok]. Ind. chim. sp.: Esenţele cari se găsesc în plante. Sunt amestecuri foarte complexe de hidrocarburi, alcooli, acizi, esteri, aldehide, etc. Se găsesc fie în planta întreagă (lavandă, mentă), fie în frunze( eucalipt), ori în flori (iasomie, roze, violete), alteori în fructe (portocale, lămâi, smeură), în lichidele răşinoase (terebentină, tolu), în rădăcini sau în rizomi (valeriană, iris), în lemn (cedru, santal). Se pot produce şi prin diverse manipulări (esenfă de muştar). Esenfe le naturale se extrag prin următoarele metode: distilarea plantelor cu apă în alambic; macerare în grăsime, Ia cald; absorpfie în gră-simie, la rece; disolvarea în solvenfi volatili (eter, clorură de metil, sulfură de carbon). 3. Esenţial, punct singular ~ [eflHHCTBeHHan OCHOBHafl TOHKa; point singulier essentiel; we-sentlich singulărer Punkt; essential singular point; lenyegesen szingulâris pont]. Mat.: Punct singular al unei funcfiuni analitice uniforme, care nu este un pol. In domeniul unui punct singular esenfial, f(z) poate lua orice valoare, exceptând cel mult una (Picard), pe când în vecinătatea unui pol I ţ{z) I -► oo. In vecinătatea unui punct singular esenfial izolat z0, o funcfiune analitică uniformă admite o desvoltare în serie Laurent, de forma /(z)=9(z-z0) + G (—), z Z0S 9(2—z0) fiind regulată în z0, iar G I-------I ofunc- j ^z — z0s }iune întreagă în-------, numită partea principală a Z — Zq lui f(z) în domeniul lui z0. Când Iz—z0l 0, ţ(z) poate diferi oricât de pufin de un număr oarecare dat (Weierstrafj). 4. Eserină. Chim. V. Ezerină. 5. Esplanadă [sciuiaHa^a; esplanade; Esplanade; esplanade; ter]. Urb.: Piafă publică de dimensiuni foarte mari, care pune în valoare un edificiu important, sau serveşte la mari reuniuni şi manifestafii populare. Uneori este parfial plantată cu arbori şi cu peluze. 6. Essener Asphalf. Drum.: îmbrăcăminte rutieră confecfionată din sgură de cuptor înalt, granulată, sau din piatră de bazalt concasată, prin aglomerare cu un gudron lichid la temperatura obişnuită, sau cu un bitum cu punctul de picurare sub 30°. Proporfia de liant este de 5"*6% (în greutate). Agregatul mineral (sortul până la 6 mm), curăfit şi desprăfuit, este uscat bine şi amestecat intim cu liantul, la temperatura de 80-••100°. Amestecul obfinut este aşternut rece pe şosea, într'un strat de două ori mai gros decât grosimea îmbrăcămintei proiectate, şi îndesat cu cilindri compresori de mână sau cu cilindri compresori cu motor, uşori (până la 5 t), pentru a se reduce confinutul de goluri la 20°/0. Indesarea se desăvârşeşte apoi prin circulafie. Pentru a se evita vălurirea suprafefei îmbrăcămintei din cauza cilindrării, se recomandă folosirea unor cilindri compresori cu diametru mare. Uneori se face un tratament superficial uşor, pentru a se evita infiltrarea apei până la desăvârşirea îndesării prin trafic. Se abreviază cu Es —As, Sin. Dammann-asphalt. 7. Essexif [acceKCHT; essexite; Essexit; esse-xite; esszexit]. Mineraf.tRocă alcalină bazicăf asemănătoare gabbro-u lui, intruzivă, constituită din pla-gioclaz bazic, feldspat potasic, feldspatoid şi augit. 8. Est (ceresc) [boctok (He6ecHbm); est (celeste); (Himmels-)Ost; (celestial) East; keleti eg-pont]: Punctul cardinal de pe orizont, situat la 90° de punctul Sud, în sens matematic direct (când se priveşte de sus în jos). 9. Estacadă [3CTaKa/ţa; estacade; Ladebiihne; loading quay; rakodohid]. Nav.: 1. Punte de lemn, «:7A^ ,H 7a\; r~r 7A^ [j-f Wf \ ţw3 ii ii !î Estacadă de beton armat. 1) înveli? de protecfiune pentru stâlpii dela capăt; 2) stâlp de amarare; 3) zidărie uscată pentru protecfiunea malului; E) nivelul etiajului; N.A.M.) nivelul apelor mari. de beton armat sau de metal, construită dela cheul unui port în spre larg şi dirijată perpen- 413 dicular pe mal, servind J*la ^realizarea comunicaţiei între cheu şi navele cari nu pot acosta la cheu', sau pentru a uşura accesul la lucrări executate la distantă de fărm (de ex. pentru a permite accesul la un doc plutitor), (v. fig.). — 2. Numire Improprie, folosită, de obiceiu, pentru apun-lamenf (v.). 1. Estacadă [nJlOTHHa; estacade, jetee en char-pente; Ladehafen; frame pier; rakodopart]. Nav.: -Construcfie asemănătoare unui dig, executată din bare de lemn, de beton armat sau metalice, a-vând aceeaşi destinaţie ca jetela (v.). 2. Estacadă [acTaKaAHbiH moct; estacade; Buhne; scaffold; rakodopâlya] : Platformă susţinută la înălţime printr'o infrastructură executată din bare (de lemn, de beton armat sau metalice), realizând o cale de comunicaţie între două puncte situate deasupra solului, sau între un punct de pe sol şi unul situat la oarecare înălţime. Dacă profilul terenului permite, estacada se aşază la marginea unui rambleu, când între cele două puncte există o diferenfă de nivel şi, în acest caz, estacada se numeşte tip debarcader. Exemple: 3. ~ de cărbuni [yroJibHan iuiaT(J)opMa; es- tacade, quai de chargement de charbons; Koh-Jenbuhne;coaling stage, coaling quay; szenrakodo]. C. f.: Estacadă construită în depourile de locomotive sau în staţiunile de aprovizionare cu combustibil, servind pentru încărcarea cărbunilor pe locomotive. In lungul estacadei se montează o serie de pâlnii (bunche-re), cari se umplu din timp cu cărbuni şi de unde , , combustibilul este vărsat Esta pâlme; 2) c,api de descăr-se aşază de-a-lungul li- care a Pâlniel niilor sau, cu bunchere transversale, pe linie. Ridicarea cărbunilor în bunchere se face cu elevatoare, cu vagonete trase cu un cablu de-a-lungul unui plan înclinat, cu transportoare cu 1) pâlnie; 2) platformă de lemn. bandă, etc. Folosirea estacadelor tip debarcader — când terenul permite — este avantajoasă. In acest caz, depozitul de cărbuni este aşezat sus (vagonetele cu cărbuni sunt conduse direct la pâlnii, fără dispozitive de ridicare), iar linia de alimentare a locomotivelor este aşezată la cotele joase (v. fig.). 4. ~ de carieră [KapbepHan TpaHcnopTHan IlJiaT(|)OpMa; quai de chargement des materiaux de carriere; Steinbruchbuhne; stOne quarry quay; kobânyarakodo]: Estacadă, construită în mod obişnuit din lemn, servind la transportul materialelor cari sunt aduse din carieră la staţia de concasare, sau pentru transportul materialelor dela această staţie la locul de depozitare sau de încărcare. 5. ~ de siloz [cHJiocHan TpaHcnopraaB nJiaT(|)OpMa; estacade de silo; Siloforderbuhne; silo conveying scaffold; szilozrakodo]: Estacadă pentru transportarea materialelor, pe deasupra plaiformei cheului, dela siloz la instalaţiile de încărcare a navelor. 6. Estacadă [nacTOKOJi; estacade; Sperre, Pfahlzaun, Staket; stockade; utsorompo, colop-sorompo]. Tehn. mii.: 1. Obstacol pentru protecţiunea unui pod militar contra corpurilor plutitoare (arbori, gheţuri, etc.), a minelor de curent sau a îmbarcaţiunilor inimice. Se aşază, de obiceiu, numai în amonte de pod, la 800--1500 m distanfă, şi inclinate fafă de firul apei, pentru a dirija corpurile plutitoare spre unul din fărmuri. Se deosebesc: estacade plutitoare, formate din mine plasate dela un mal la altul, sau din trunchiuri de arbori legate în capete cu lanţuri sau cu cabluri; estacade fixe, formate din piloţi bătuţi la oarecare distanţă unul de altul şi legaţi la nivelul apei cu moaze sau capele; estacade mixte, alcătuite din combinarea primelor două tipuri. — 2. Două sau mai multe grinzi legate solidar între ele prin traverse şi diagonale, şi cari, ancorate la inirarea porturilor sau în anumite secţiuni ale râurilor, împiedecă trecerea îmbarcaţiunilor uşoare sau a minelor plutitoare. Prezintă, pe partea din amonte, piese ascuţite cari pot sparge bordajul îmbarcaţiunilor. 7. Ester [3(J)Hp; ether-sel, ester; Ester; ester; eszter]. Chim.: 1. Combinaţie organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un acid organic şi un alcool, având formula generală: R — COOR' în care R şi R' sunt doi radicali organici alchilici sau arilici, identici sau diferiţi. — 2. Combinaţie rezultată prin eliminarea uneia sau a două molecule de apă între un acid neorganic oxigenat şi a uneia sau a două molecule de alcool. Esterii acizilor anorganici sunt puţin solubili în apă şi neionizaţi. In general, esterii sunt lichide distilabile. Mai importanţi sunt; sulfatul de mefil S02(0CH3)2, cu p. f. 189°, şi sulfatul de etil S02(0C2H5)2 cu p. f. 202°, întrebuinţaţi ca agenţi de alchilare. Dintre esterii acidului azotic, cel mai cunoscut este trinitratul glicerinei (nitroglicerina, v.); esterii acidului fos-foric sunt plastifianţi cunoscuţi; esterii acidului silicic sunt materiale de impregnare, etc. — Esterii acizilor organici se obţin din combinarea directă a unui acid cu un alcool, în prezenţa unui acid mineral tare (HCI,H2S04), sau din halogenurile acizilor şi alcooli sau fenoli, etc. Formula lor generală e R — COORi. Esterii organici au pro- 414 prietăfi foarte variate, cari depind de acidul şi de alcoolul din cari au fost sintetizafi. Esterii acizilor monobazici Inferiori sunt întrebuinţaţi ca solvenfi (acetat de etil, de butii, de amil), şi ca esenfe de fructe (formiat de etil, butirat de etil, butirat de isoamil, etc.). Esterii acidului ftalic se întrebuinţează ca plastifianfi (de ex. ftalatul de butii, sub numele de polatinol sau placida!). 1. Ester acetic [aTHJiaiţeTâT, yKeycho-3TH-JlOBbiH 3r-o-oc-r'+h2o. In fapt, mecanismul acestei reacţii este mult mai complicat, ea fiind catalizată de acizii minerali puternici, cum sunt acidul clorhidric sau sulfuric în concentraţii de 3 ■••5%. Reacţia urmează legea acţiunii maselor, între amestecul de alcool şi de catalizator acid HX stabilindu-se un echilibru de disociafie electrolitic, care poate fi formulat cum urmează: R —OH + HX->ROH2 + 4- X~; ionul ROH2+ reacfionează cu acidul după schema: R' - COOH + ROH2+->R' - CO - O -* R + HsO+, conducând la formarea esterului şi ionului de hi- 415 droxoniu, care, pe măsură ce se formează, intră în echilibru cu alcoolul nereac)ionat, după schema: HaO++ ROH->ROH2+ + H20, de unde rezultă că ionul ROH2* este o componentă activă în reacfia de esterificare (a cărei concentrafie depinde de cantitatea de apă ce se formează şi este prezentă în reacţie, cât şi de echilibrul care se stabileşte între catalizator şi alcool, şi între ionul hidroxoniu şi alcool); Sin. Reacţie de esterificare. î. Estimă. V. Navigafie estimată. * Estimare [ou;eHKa, paciţeHKa; estimation; Abschâtzung; estimation, valuation; becsulni]: Operafiunea de stabilire a valorii unui bun, a unui obiect, etc., cu o precizie relativă, cunoscută sau stabilită (impusă). s. Estimarea pădurilor [jiecHaa TaKcaiţHH; : estimation forestiere; Wertschătzung des Waldes; forest estimation; erdobecsles]. Silv.: Totalitatea operaţiunilor prin cari se stabileşte valoarea unei păduri sau a componentelor ei: solul sau arbo-retele. Sin. Evaluarea pădurilor. — Se deosebesc: estimare analitică (estimarea care se face printr'un calcul, în funcfiune de procentul de plasare; sin. estimare indirectă), directă (sintetică), empirică (sintetică), indirectă (analitică), în fond şi suprafaţă (estimarea atât a solului cât şi a arboretelor), sintetică (estimarea care se face prin comparare directă cu valoarea altor bunuri de acelaşi fel; sin. estimare directă, estimare empirică). 4. Estimafie forestieră [TaKcaiţHH JiecHoro X03HHCTBa; estimation forestiere; Waldwert-schătzung, Waidwertrechnung; forest estimation; erdoertekszâmitâs]. S/7v.; Disciplina care se ocupă cu estimarea pădurilor. 5. Estompă [pacTyniKa, pacTyuiOBKa; estompe; Wischer; stump; ddrzsdlo]. Artă: Bastonaş cilindric de piele de căprioară sau de hârtie rulată, ascult la capete, cu care se întinde, prin frecare, praful de creion, de cărbune de desen său de colori, pentru a se potrivi umbrele unui desen. 6. Estradă [1. nOMOCT, 2. 3CTpa,zţa; estrade; Estrade; platform, stand, stage; emelveny]. Arh.: 1. Parte a planşeului, ridicată cu una sau cu mai multe trepte, pe care se aşază patul într'o cameră de culcare, catedra într'o clasă sau într'un amfiteatru, etc.— 2. Scenă rudimentară, de obiceiu improvizată, în săli sau în aer liber, pentru repre-zentafii teatrale, cuvântări, etc. 7. Estran. V. sub Plajă. s. Estuar [niHpoKoe ycTbe peKH; estuaire; Fluljmundung; estuary; folyambeomles]: Gura de vărsare în mare a unui râu sau a unui fluviu, foarte largă, formând o întindere mare de apă. Când estuarul are o bară de oprire la gura de vărsare, se numeşte liman. 9. Eşuare [noca/ţica (cy^Ha) Ha Mejib; echou-age; Stranden; stranding; elsulyedes]. Nav.m.: Accident de punere pe „uscat" a unei nave, care rămâne, astfel, imobilizată. 10. Etac. V. Iatac. 11. Etaj [3Ta3K; etage; Stock, Geschofj, Stock-werk; story, floor; emelet]. Arh., Cs.: Totalitatea* încăperilor dintr'o casă, situate, deasupra parterulur şi cuprinse între două planşeuri. 12. Etaj [CTeneHb; etage; Stufe; stage; fok, fo-kozat]. Mş. ferm.: Termen pentru etapele rezultate din fracfionarea variafiei de vitesă sau de stare a fluidului într'o ^maşină termică. Sin, Treaptă. — Exemple: îs. ~ de expansiune [CTeneHb pacniHpeHHH;: etage de detente; Expansionsstufe; expansion stage; kiterjesztesi fok]: Cădere de presiune, realizată într'un etaj al maşinii cu abur, cu piston. 14. ~ de presiune [CTeneHb AaBJieHHH, (na-POBOH Typ6HHbl); etage de pression; Druck-stufe; pressure stage; nyomâsfok]: 1. Cădere de presiune, realizată într'un etaj al unei turbine cu abur. — 2. Creşterea presiunii, realizată într'urfc etaj al unui compresor centrifug cu piston. 15. ~ de vitesă [CTeneHb CKOpoCTH; etage de vitesse; Geschwindigkeitsstufe; velocity stage;, sebessegi kulonbozet]: Diferenfa dintre vitesa fluidului la intrarea şi dintre vitesa lui ia ieşirea dintr'un etaj al unei turbine sau al unui ventilator centrifug. io. ~ de turafie. V. Treaptă de turafie. 17. Etaj [CTyneHb; etage; Stufe; stage; fok].. Mş. term.: Partea dintr'o maşină termică în care are loc un etaj de variafie a stării fluidului din ea. — Exemple: îs. ~ de înaltă presiune [CTyneHb BbicoKoro AaBJieHHH; etage â haute pression; Hochdtuck-stufe; high-pressure stage; magas nyomâsu fok]: 1. Etajul (rotorul sau cilindrul) — la o turbină sau la o maşină cu piston — în care aburul intră cu? presiunea cea mai mare, direct dela căldare. — 2. Etajul (rotorul sau cilindrul) unui compresor centrifug sau cu piston, în care se produce compresiunea finală (de obiceiu peste 50 at). 19. ~ de joasă presiune [CTyneHb HH3Koro AaBJieHHfl; etage â basse pression; Niederdruck-stufe; low-pressure stage; alacsonynyomâsu fok]r 1. Etajul — la o turbină sau la o maşină cu piston — în care aburul, care a lucrat în etajele anterioare^ expandează până la presiunea de evacuare în, condensator sau în atmosferă. —2. Etajul — la un* compresor cu etaje — în care se face prima comprimare a gazului până la o presiune limitată de condifiunile de răcire a maşinii. 20. ~ de medie presiune [CTyneHb epe^Hera #aBJieHHH% etage â pression moyenne; Mittel-druckstufe; mean - pressure stage; kozepnyo-mâsu fok]: 1. Etajul — la o turbină sau la o maşină cu piston — în care intră aburul care a lucrat în etajele de înaltă presiune, şi în care expandează până la presiunea sub care e trimis în* etajul de joasă presiune. — 2. Etajul — la un compresor cu etaje — în care gazul este admis după comprimarea în etajul de joasă presiune (şi după? o eventuală răcire) şi este comprimat la presiunea^ cu care este trimis în etajul de înaltă presiune^. 416 1. Etaj geologic [reojiorHHecKHH npye; etage «geologique; geologische Stufe; geologica! layer, ^geologica! stratum; geologiai lepcso]. Geo/.: Succesiune de terenuri în scara stratigrafică, corespunzând, în timp, unei epoce geologice. Numirile etajelor corespund numirilor vârstelor (de «x. etajele: Aquitanian şi Burdigalian fac parte din epoca neogenă inferioară; etajele: Albian, Cenomanian, Turonian, Senonian şi Danian fac parte din epoca cretacică superioară). 2. Efajarea turafiilor maşinii-unelte [cTyneHna-TocTb OCOPOTOB MaiHHHbi-opyflHH; disposition en etages du nombre de tours de la machine outil; Drehzahlstufung der Werkzeugmaschine; stage arrangemenf of the machine tool's rates of speed; -szerszâmgep fordulatszâmfokozâs], Mş.-unelfe: Dispunerea turafiilor maşinii-unelte în trepte cari sunt alese astfel, încât să se obfină vitesa de tăiere optimă pentru condifiunile caracteristice de prelucrare a piesei (de ex. diametrul şi materialul piesei, felul uneltei, etc.). Etajarea se poate face în progresie aritmetică sau în progresie geometrică. Pentru antrenarea principală se foloseşte, de obiceiu, etajarea în progresie geometrică, .-fiindcă e mai uşor de obfinut. 3. Etajat, con V. Con cu trepte. 4. Etala [np0Me5KyT0K MejK,a;y npHJiHBOM h OTJ1HBOM; etale; Stauwasser, Stillwasser; slăck {tide) water; duzasztott viz]. V. sub Maree. 5. Efalaj [3anjieHHKH; etalage; Rast; boshes; rostely]. Mefl.: Partea inferioară a cuvei cuptorului înalt. Are forma unui trunchiu de con cu baza mică în jos, unde se continuă cu creuzetul. Co-nicitatea depinde de natura minereului şi a combustibilului folosit, şi de fonta ce trebue obfinută. Perefii sunt căptuşifi cu cărămidă refractară (v. fig. sub Cuptorului, fundafia ~ înalt). e. Efalare [npocTHpaime, pacnpe^ejieHHe; etalement; Ausbreitung; spreading; szetterjesztes]. Chim. fiz.: Răspândirea uniformă a unui lichid pe suprafafa plană a unui suport. Etalarea se produce când adeziunea lichidului fafă de suport este mai mare decât coeziunea dintre moleculele lichidului. 7. Efalîer [BOflocTpyHHbiH pacnbuiHTejib; eta-lier; Wasserzerstăuber; sprayer; vizszoro, vizpor-laszto]. Hidr. a.: Piesă specială, întrebuinfată în irigafiile prin aspersiune, pentru a transforma apa care vine sub presiune, în picături cari sunt svâr-Jite asupra terenului de irigat. s. Etalon [aTajiOH, CTaH^apT, HopMaJibHbiă :Kaj]H6p; etalon; Eichma^, Urmalj, Normalmalj; standard gauge; szabvânymertek]: 1. Mărime cu care se compară mărimile de aceeaşi nafură cu oto-MeTpHHeCKHH 3TaJ10H; etalon photometrique primaire ; Lichteinheit, primare Lichteinheit ; pri-mary photometric standard; elsobbrendu feny-egyseg]: Sursă de lumină care serveşte la definirea unităfii de intensitate luminoasă.j 14. ~ fotometric secundar [BTOpHHHbiHC|)OTO-MeTpHHeCKHH STaJlOH; etalon photometrique secondaire; sekundăre Normallampe; secondary photometric standard; mâsodrendu normâllâmpa]: Sursă de lumină constantă şi reproductibilă, a cărei intensitate luminoasă, flux luminos sau strălucire s'au determinat prin comparafie cu etalonul primar. 15. Etalonare [3TaJiOHHpOBaHHe; etalonnement, etalonnage; Eichung; calibration; mertekhitelesi-tes]: Determinarea experimentală a relafiei dintre indicafiile unui instrument de măsură şi valorile mărimii de măsurat. 417 0 i Etambou. î) chilă stavllar; 2) chilă masivă; 3) îmbinare; 4) etamboul elicei; 5) locaşul tubului etambou; 6) etamboul cârmei; 7) CWL(simbol pentru „linia de plutire-); 8) arborele cârmei; 9) cârma; 10) talpa etamboului; 11) viofină. 1. Etambou [Ka6aHHHK pyjifl, XBOCTOBaa, 3aMblKaiomaH CTOHKa; etambot; Hintersteven; stern-post; hâtsotoke]. Nav. a.: Element de rezistentă în construcţia scheletului unui avion cu o singură derivă, situat într'un plan vertical, la extremitatea din urmă a fuzelajului. Pe această piesă se solidarizează organul fix al ampenajului vertical (deriva) şi se articulează organul mobil (direcţia). 2. Etambou [axTepurreBeHb; etambot; Hintersteven, Achtersteven; stern-post, main-post; fârtoke]. Nav..* E-Jement de rezis- 8-tentă în construcţia scheletului unei nave, situat într'un plan vertical la pupă şi soli-^ darizat cu chila. Se confecţionează din lemn rezistent, pentru navele de lemn, sau din oţel turnat sau forjat, pentru cele metalice. Etamobul este suportul cârmei sau al cârmei şi al elicei. Dacă nava are o singură elice, etamboul are forma unui cadru care e situat în planul longitudinal al navei. 3. tub ~ [Tpy6a CTapHnocTa ; tube d'etam-bot; Hinter- ste venrohr; screw-post tube; fartoke-cso]. Nav.: Tub montat la pupa unei nave cu propulsie, prin care iese arborele elicei din corpul navei. Se con-strueşte din una sau din două . bucăţi, din fontă turnată sau din tablă zincată, Şi se fixează într'un locaş practicat în etambou. Intre arbore şi tubul etambou se interpune fontă, bronz, metal alb sau rulmenţi Etambou. 1) talpa etamboului; 2) etamboul cârmei; 3) cârmă; 4) CWL (simbol pentru „linia de plutire0); 5) cuplaj; 6) koker; 7) palier; 8) arborele cârmei; 9) palier pres-garnitură; 10) tabla grinzilor pupei; 11) puntea tancurilor; 12) etamboul elicei; 13) peretele presgarniturii; 14) tubul etambou; 15) locaşul tubului etambou; 16) elice. cu rulouri; uneori, la navele mari, între arbore şi tub se montează inele de bronz, între cari se fixează Tub etambou la o navă cu două elice (vedere în plan orizontal). 1) peretele presgarniturii; 2) tunelul arborelui; 3) palier; 4) cuplaj; 5) tub etambou; 6) elice; 7) suportul arborelui; 8) arborele elicei. doage de lemn de gaiac sau feşi de cauciuc vulcanizat, folosite ca materiale de antifricţiune sau de etanşare, sau cu ambele roluri. Materialul interpus variază cu mărimea navei sau cu apa în care va naviga nava (apă dulce sau de mare). Etanşeitatea este o condiţiune esenţială pe care trebue să o îndeplinească un tub etambou. De- Tub etambou cu căptuşeală de lemn şi cu răcire cu apă. 1) tub etambou; 2) bucea de bronz; 3) lemn de gaiac; 4) piufifă; 5) siguranfă; 6) inel de protecfiune; 7) conicitatea arborelui elicei; 8) filet pentru înşurubat elicea; 9) arbbrele elicei; 10) cămaşă continuă de alamă; 11) orificiu pentru apa de răcire; î2)-bucea de alamă; 13) garnitură; 14) presgarnitură; 15) garnitură; 16) perete despărfitor; 17) etambou. oarece tubul etambou şi căptuşeala sunt de metale diferite şi expuse, în apă, coroziunii, se efectuează şi o etanşare radială, afară de cea longitudinală. Uneori, căptuşeala tubului etambou e străbătută de o conductă sau e înconjurată de o cameră exterioară pentru apa de răcire; pentru desgheţarea tubului etambou în timpul iernii, este practicat un canal, legat de o priză de abur. Ungerea se face cu o pompă de uleiu. 4. Etamboul cârmei [pytţepnocT; etambot du gouvernail; Rudersteven; rudder-post; fartokekor-mânyzo]. Nav.: Latura din spate a unui cadru, care se montează la pupa navei, şi de care se prinde arborele cârmei. 5. ~ elicei [cTapHnocT rpe6Horo BHHTa; etambot de l'helice; Hintersteven der Schraub-welle; screw-post; forgocsavar fartoke], Nav.: Partea anterioară a unui cadru, care se montează la pupa navei, şi prin care străbate arborele elicei dela motor la elice. 27 418 î. Efambreu [oTBepcTHe (b najiy6e); etambrai; Fischung, Mastloch; mast-hole, partners^ nyilâs]. Nav.; Deschizătură în puntea unei nave, pentru ca să poată trece o piesă a navei prin punte. Pentru a împiedeca pătrunderea apei sau a vântului, spafiul dintre piesă şi punte se e-tanşează prin bucăfi de pânză cătrănită, garnituri de piele, de cauciuc sau de plumb. Marginea e-tambreului se consolidează. Exemple: 2. ~ de cârmă [reJi£>MnopT, rejib-MnopTOBan Tpy6a; etambrai de gouver-nail; Helmfischung; Efambreu de catarg, helm-port; kormâny- 1) efambreu; 2) întăritură de etam-zonyilâs]: Etambreul breu; 3) tabla etambreului; 4) prin Care trece ar- brăfări de strângere; 5) pene de borele cârmei. Iemn' 6) fnvelitoare de pânză; 7) 3. ~ de catarg catarg; 8); punte. [MaHTOBOOe OTBepcTHe; etambrai d'arbre; Mast-fischung; mast-hole; ârbocnyilâs]: Etambreul prin care trece catargul unei nave. 4. Etamină [KHcen, pe^noe iio.jiotho; etamine; Siebtuch, Beuteltuch; strainer, bolting-cloth; szitarzovet]. Ind. text.: Ţesătură rară de bumbac. 5. Etan [3TaH; ethane; Âthan; efhane; etan]. Chim.: CH3 — CH3. Al doilea termen al seriei hidrocarburilor parafinice. E un gaz cu p. f. —88,6°, p. t. —172°, d. 0,546 la p. f., presiunea critică 50 at, temperatura critică 34°. In natură se găseşte în proporfii mici în gazele naturale cari însoţesc petrolul. Din cauza reactivităfii lui mici, nu se întrebuinţează pe scară mare în sinteza organică. Se foloseşte ca agent frigorigen în maşini frigorifice special construite pentru etan. 6. Etanal [STanaJI; ethanal; Ethanal; ethanal; etânal]. Chim.: Numele ştiinţific al acetalde-hidei, după nomenclatura dela Geneva. V. Acet-aldehidă. 7. Etanol [3TaHOJl; ethanol; Ethanol; ethanol; etânol]. Chim.: Numeleştiinţific al alcoolului etilic, după nomenclatura dela Geneva. V. Etilic,alcool s. Etanş [nJiOTHbm, Tyrofi; etanche; dicht, dichtschliessend; impervious, tight; tomitett]: 1. Calitatea unui aparat, a unei construcţii, a unui recipient, etc., de a nu permite intrarea sau ieşirea din el, pe la rosturi sau încheieturi, a unui fluid (lichid sau gaz). Etanşeitatea trebue deosebită de impermeabilitate, care se referă Ia calitatea unui corp de a nu permite trecerea unui fluid prin masa Iui. (O conductă impermeabilă, de exemplu, poate să nu fie etanşă Ia îmbinări). 9. Etanşare [ynJiOTHemie, noATflmKa; etan-chement, matage, calfatage; Abdichten, Ver-stemmen, Stemmen, Kalfatern, Dichtung; caulking, packing; tomites]: Operaţiunea prin care se fac etanşe rosturile sau îmbinările unui aparat, ale unei construcţii sau ale unui rezervor, etc. V. Căl-fătuire, Mataj, Ştemuire. 10. Etanşare [n0BepxH0CTH0e ynjiOTHeime (/ţoporn); etanchement; Oberflăchenabschlu^; top dressing; utburkolattdmorites]. Drum.: Operaţiunea de închidere a suprafeţei unei îmbrăcăminte as-faltice (betoane asfaltice deschise), prin astuparea golurilor sau a porilor prin cari ar putea pătrunde apa. Se foloseşte o pastă de etanşare (top dressing) preparată, în general, dintr'un nisip bitumat (2 kg/m2), un grus sau o criblură fină, bitumată. Sin. Etanşeizare. 11. Etanşeitate [nJlOTHOCTb; etancheite; Dichtig-keit; impermeability, tightness; âthatlansâg]: Proprietatea unui aparat, a unei construcţii, a unui rezervor, etc., de a nu permite trecerea unui fluid (lichid sau gaz) prin îmbinările sau încheieturile sale. Etanşeitatea depinde şi de fluidul la care se referă: o îmbinare poate fi etanşă pentru un lichid, dar neetanşă pentru un gaz. V. şi Etanş. 12. EtatizaretHai^HOHaJiH3au;HH;nationalisation; Nationalisierung; nationalisation; âllamositâs]: Trecere în patrimoniul Statului, sau în stăpânirea sa, a unui bun sau a unei întreprinderi particulare. 13. Eter [3(|)Hp; ether; Ather; ether; eter],Chim.: Combinafie organică putând fi considerată ca un oxid de alchil sau de arii, derivând dela alcooli sau fenoli prin eliminarea unei molecule de apă. Formula generală este ROR', R şi R' fiind doi radicali alchilici sau arilici, identici sau diferifi. Se prepară prin reacfie directă între două molecule de alcool cu catalizatori acizi, sau din alcoolafi sau fenolafi de sodiu cu halogenuri sau cu sulfafi de alchil. Eterii inferiori sunt lichide cu miros plăcut „eteric". Mai importanfi sunt: eterul etilic C2H5 — O—C2H5 (eterul), eterul metilic al fenolului C6H5 —O —CH3(anisolul), cu p. f. 155°, eterul etilic al fenolului C6H5—O — C2H5(fenetolul), cu p. f. 172° şi cu miros plăcut, etc. Unii eteri fenolici se găsesc în uleiurile eterice naturale şi sunt întrebuinfafi ca esenfe comestibile sau în parfumerie. V. Anetol, Eugenol. 14. Eter de petrol [neTpoJieHHbiH scjmp; ether de petrole; Petrolăther; petroleum ether; petrol-eter]. Ind. petr.: Lichid incolor, constituit din hidrocarburi cu densitatea cuprinsă între 0,645 şi 0,655 (la 20°) şi distilând între 40 şi 60°, separat — în instalafii de rectificare — din benzină sau din gazolină. Este întrebuinfat ca disolvant. 15. Eter etilic [^HSTHJiOBbiH 3(|)Hp; ether ethy-lique; Athylăther; eihyl ether; etil eter]. Chim.: C2H5-0-C2H5. d. 0,718 (la 15°); p.f. 35°. Se obfine prin încălzirea unui amestec de alcool şi acid sulfuric (4 părfi la 9), la 135°•■•140° şi distilare continuă. Urmele de apă şi alcool se îndepărtează prin rectificare şi distilare pe sodiu metalic. Eterul.se întrebuinţează, ca solvent, la fabricarea pulberii fără fum, a colodiului, a nitro- 419 celulozei, etc. Eterul pur se întrebuinţează în medicină ca narcotic şi antispasmodic. Sin. Eter sulfuric. 1. Eter metilic [AHMeTHJiOBbiH scjpnp; ether methylique, oxyde de methyle; Methylăther, Di-methylăther; methylic ether; metil eter]. Chim.: CH3 — O —CH3. Gaz incolor, cu proprietăţi anestezice, miros eteric, inflamabil, cu d. 1,6 faţă de aer, şi p. f. —24°. Se prepară din alcool metilic şi acid sulfuric. Este întrebuinţat la sinteze organice. Derivatul dibromat sau diclorat, (CH2Br)20 sau (CH2CI)2Of este un lacrimogen puternic. Se întrebuinţează şi în amestec cu carburanţii motoarelor de benzină. Sin. Oxid de metil. 2. ~ sulfuric. V. Eter etilic. 3. Eleră [Bepma (pbi6ojioBHoe opyAHe); ver-veux â ailes; Flugelreuse; pound net; varsa]. Pisc.: Vârşă (termen folosit în Moldova), (v.). 4. Eternit [STepHHT; eternite; Eternit; eternit; eternit], V. sub Asbest-ciment şi sub Fibrociment. 5. Etero-. V. şi Hetero- . 6. Eferodină [reTepo^HH; heterodyne; Ober-lagerungsempfănger; heterodyne; heterodin ve-vo]: Aparat care produce oscilaţii electromagnetice de frecvenţă puţin diferită de a undelor transmise, spre a obţine, prin bătăi şi detecfie, frecvenţe mai joase, cari permit o mai uşoară recepţiune a semnalelor telegrafice. In radiote-legrafie, frecvenţele bătăilor obfinute cu etero-dina sunt, în general, acustice. 7. Eterogen [reTeporeHHbiît; heterogene; he-terogen; heterogeneous; kulonleges]. Chim. fiz.: Calitatea unui sistem fizicochimic de a fi constituit din părţi cu proprietăţi structurale sau funcţionale diferite. După mărimea părţilor considerate, un sistem poate să apară ca omogen sau ca eterogen. Ex.: o solufie e omogenă la scara macroscopică, dar eterogenă la scara moleculară. s. Eterostatică, metodă ~ [reTepocTaTHHec-KHH MeTOftl methode heterostatique; heţero-ştatische Methode; heterostatic method; hetero-sztâtikus eljârâs]: Mod de măsurare cu electro-metrul, care reclamă folosirea unei surse independente de energie electrică, de tensiune electrică constantă. 9. Eterotrofie [reTepoTpo(|)HH; heterotrophie; Heterotrophie; heterotrophy; heterotrofia]: Schimbare de regim alimentar care provoacă modificări funcfionale. 10. Ethocel. Preparat de etilceluloză, între-buinfat la fabricarea maselor plastice, a lacurilor de celuloză, a apreturilor textile, etc. (N. D.). 11. Etiaj [HandoJiee hh3khh (MejKeHHbin) ypoBeHb BOAbI; etiage; Niederwasser; low water mark; alacsony-kisvizszin]. V. sub Nivelul apelor. 12. Etichetă [apjibiK, 3THKeTKa, HaKJieHKa; etiquette; Zettel; labei; cimke]: Bucată dreptunghiulară, circulară, eliptică, etc., de hârtie, de pergament, de lemn sau de metal, destinată să fie fixată pe un obiect, spre a-i indica natura, conţinutul, destinafia, etc. Eticheta poate fi fixată prin legare, lipire, înşurubare, sigilare, etc. îs. Etil [sthji; ethyle, ethyl; Athyl; ethyl>; etyl]. Chim.: C2H5 —. Radical organic derivat dela etan prin îndepărtarea unui hidrogen. A fost izolat prin descompunerea termică a tetraetilului de plumb. Este un gaz cu proprietăfi oxidante. 14. malonat de ~ [MaJiOHOBbiH s^mp; malonate d'ethyle; Malonsăureăthylester; ethyl-malonate; malonsav]. Chim.: C2H5 - OOC - CH2 - COO - C2H5. Lichid incolor cu p. f. 199°. Sarea lui de sodiu, esterul malonic sodat (C2H5 —OOC)2CHNa, serveşte la numeroase sinteze organice (acizi mono-bazici, hidrocarburi cicloparafinice, hidroaroma-tice, etc.). 15. Etilamină [3THJiaMHH; ethylamine; Aihyla-min; ethylamine; etylamin]. Chim.: C2H5 —NH2. Amină alifatică primară, lichidă, cu p. f. 19°. Este o bază puternică, cu miros de amoniac şi gust caustic, care arde cu flacără galbenă; cu apa se amestecă în orice proporfie. ie. Etilare [3THJiHpoBaHHe; ethylation; Athy-lisierung; ethylation; etilâlâs]. Ind. petr.: Opera- Schema unei instalafii pentru etifaf benzinele. 1) rezervor de amestecare; 2) pompă; 3) conductă din spre rezervorul principal de depozitare; 4) conductă spre stafia de încărcare; 5) butoiu cu etilfluid; 6) ventil de refinere; 7) duză de amestecare; 8) furtun-pentru spălarea butoaielor; 9) ventil de reducfie; 10) manometre. fiunea de îmbunătăfire a cifrei octanice a produselor petroliere, prin adaus de etilfluid. Se execută într'o instalafie, după schema din figura de mai sus. 17. Etilceluloză [3THj^ejiJiK)Ji03a; ethylcellu-lose; Athylzellulose; ethylcellulose; cellulozetil]. Chim.: Eterul etilic al celulozei. Se prepară din hidroceluloză şi ciorură de etil. Se întrebuinfează la prepararea unor lacuri speciale, îs. Etilcetal. V. Butanonă. 19. Efildibromarsină |jţBy6poMHCTbiH sthji-apCHH;ethyldibromarsine;Athyldibromarsin;ethyl-dibromarsine; etildibromarszin]. Gaze: C2H5AsBr2. Gaz de luptă strănutător, din clasa arsinelor. E un lichid incolor cu p. f. 192°. Are proprietăfi 27* 420 asemănătoare cu ale etildiclorarsinei, dar e mai pufin toxic. încărcat în proiectile, a fost între-buinfat în războiul din 1914*•■1918. 1. Efildiclorarsină [flByxJiopHCTbiH sTHJiapcHH; ethyldichlorarsine; Athyldichlorarsin; ethyldichlorarsine; etildiklorarszin]. Gaze; C2H5AsC12. Gaz de luptă strănutător, din clasa arsinelor, numit de Germani gazul Dick. Produsul letal 2000, pragul de excitafie 1 mg/m3 şi limita de suportabilitate 10 mg/m3. Acfionează sub formă de vapori, nu ca aerosol. încărcat în proiectile, a fost întrebuinţat de Germani, în războiul din 1914-■-1918. 2. Etilena [3THJieH; ethlyene; Athylen; ethy-lene; etylen]. Chim.: CH2=CH2. Primul termen al seriei hidrocarburilor olefinice; e un gaz cu p. f.— 104°, p. t. — 170° şi d. 0,570 la punctul de fierbere. Se găseşte în gazele dela instalafiile industriale de cracare a petrolului (22***30%) şi, în cantităţi mici (2,5%), în gazele de cocserie. Prin lichefierea acestor gaze şi prin purificare se obfine o etilenă de 98% puritate, care serveşte ca materie primă la fabricarea alcoolului etilic, a eterului, a clorurii de etil, a etilenclorhidrinei, etilenoxidului, glicolului, etc. 3. Efilenglico! [3THJieHrJlHKOJlb; ethylene- glycol; Athylenglykol; ethylene-glycol; etylen-glykol]. Chim.: Lichid incolor, vâscos, cu miros agreabil. Are p. f. CH2 —OH 198°, d. 1,12 şi e miscibil în ori- ^ —OH ce proporfii cu apa, cu alcoolul şi 2 cu eterul. Se întrebuinfează ca anticongelant în radiatoarele de automobil, ca lubrifiant în instalafiile frigorigene şi ca antiseptic inoferîsiv în cosmetică şi în industria alimentară. In industria textilă se foloseşte ca solvent pentru coloranfii bazici, acizi, de cadă, ca aglutinant şi ca egalizant al apreturilor textile. 4. Etilfluid [3THJl(|)JiK)H(n(; ethylfluide; Athyl- fluid; ethyl fluid; folyekony etil]. Ind. petr.: Produs lichid, întrebuinfat la etilarea benzinelor în scopul măririi cifrei octanice. Este un amestec care are compozifia: 63% tetraetil de plumb, 25% dibrometilen, 9% dicloretilen, 3% colorant şi impurităfi. Este toxic; de aceea, la. întrjebuin-farea lui, trebue luate anumite măsuri de protec-fiune. Cantitatea de etilfluid care se adaugă unei benzine este sub 1%o. 5. Etilic, alcool ~ [sTHJiOBbiH cirapT; alcool ethylique; Ethylalkohol; ethyl alcohol; etilalkohol]. Chim.: CH3 — CH2 — OH. Alcool ali-fatic saturat; lichid incolor, cu p. f. 78,4° şi d. 0,789 la 20°; se amestecă cu apa în orice proporfii, cu contracţie de volum. Se prepară prin fermentarea zaharurilor, cu ajutorul ciupercilor microscopice din drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae). Sintetic se prepară fie prin tratarea etilenei cu acid sulfuric şi hidroliza sulfatului de etil obfinut, fie prin transformarea acetilenei în aldehidă acetică şi hidrogenarea ei. Se întrebuinţează ca disolvant în multe industrii ca, de ex., a nitrocelulozei, a lacurilor, în industria farmaceutică şi în parfumerie. Alcoolul etilic este şi o materie primă prefioasă pentru numeroase sin- teze organice. Este întrebuinfat, de asemenea, în unele fări, drept combustibil de motoare. E folosit, în cantităţi foarte mari, la prepararea băuturilor alcoolice. In cantităţi mici, acfionează asupra organismului uman ca stupefiant, dar în cantităfi mari e toxic. 6. Efilmercapfan [smJiMepKaiiTaH; ethylmer-captane; Athylmerkaptan; ethyl mercaptan; etil-merkaptan]. Chim. V. sub Mercaptan. 7. Etioporfirină [aTHonoptJîHpHH; aetioporphy-rine; Atioporphyrin; aetioporphyrin; ethyoporphy-rin]. Chim. biol.: 1,3, 5, 8-ietrametil-2, 4, 6, 7-tetraetil-porfirină. E o substanfă obfinută prin reducerea şi decarboxilarea hematoporfirinei, care, la rândul ei, se obfine din hemoglobină(materia colorantă a sângelui). C2H5 ch3 21 H s1 ch3-VC YC/C4—C2H5 C=N: :N-C HC& 2 H" pCH. \ / C-N: :N=C „ / II I \ CH3-8C c C C6—CH, V v I H I C2H5 c2h5 8. Etirare. V. Tragerea metalelor. 9. Efox. Fung.: Amestec de 10 părfi oxid de etilen şi 1 parte bioxid de carbon, care se prezintă, la temperatura ordinara, sub formă de gaz incolor, cu p. f. 10,5° şi gr. sp. 0,887, la 4°. Se foloseşte la operafiunile de fumigare a încăperilor cu insecte parazite, şi la gazarea morilor, a silozurilor, şi a cerealelor contaminate de insecte (N. D.). Sin. T-Gaz. 10. Etravă [urreBeHb, CTeM, 4)opniTeBeHb; etrave; Vordersteven, Vorsteven; stern; elotoke]. Etravă de ofel lat (nave mici). 1) cornier; 2) îmbinare; 3) etravă; 4) bordaj. Nav. m.: Element de rezistenfă în construcfia scheletului unei nave, situat într'un plan vertical la proră şi solidarizat cu chila. La navele mari, etrava poate fi construită, ca şi chila, din mai multe b>ucăfi îmbinate între ele. Pentru navele cu corpul metalic, etrava se confecţionează din ofel turnat sau din ofel laminat, lat. Dacă nava-are misiunea de a sparge ghiafa, etrava are o bătură (şanf de-a-lungul etravei), pentru ca bordajul să fie 421 Ia acelaşi nivel cu partea liberă a etravei; prin aceasta, ghiafa nu se poate acăta de marginile bordajului. Pentru navele de lemn, etrava este de secfiune dreptunghiulară, care, obişnuit, se asamblează cu bordajul, folosind, de asemenea, o bătură. Legătura dintre etravă şi chilă se face prin piciorul etravei, care este curb pentru a micşora rezistenfă la întoarcere a navei. Etravă de ofel turnat. 1) nervură longitudinală; 2) nervură transversală; 3) bătură; 4) îmbinare. i. Etrier [cK06a*, XOMyTHK; etrier; Bugel; stirrup; hajlitottfem]. Bef.: Piesă în formă de U sau având un contur închis (pătrat sau dreptunghiular), executată prin îndoirea unei vergele rotunde de ofel. Etrierul înconjură, la exterior, □ i 1 2 3 y Etriere. 1) etrier simplu, deschis; 2) etrier simplu, închis; 3) şi 4)fetriere duble. armatura longitudinală a unei piese de beton armat, pentru a realiza legătura dintre armatură şi beton şi penfru a prelua o parte din forfele tăietoare. Etrierele se aşază în piesa de beton într'un plan perpendicular pe axa piesei şi pot fi simple sau duble (v. fig.). Sin. Scară. 2. Etrier [CK06a; etrier; Bugel, Bugelstiick; stirrup; kengyelvas]. Mş.: Piesă de formă asemănătoare cu a unei scări de şea, sau cu a literei U. Etrierele se folosesc pentru scopuri variate, de ex. pentru asamblarea barelor de tracfiune a vehiculelor, în locul mânerelor pentru pârghiile de acfionare a întreruptoarelor electrice, etc. 3. ~ de luare de curent [TpaMBaHHan Ayra (flyrOBOH TOKonpneMHHK); archet de prise de courant; Bugelstrom-Abnehmer; col lector bow, overhead contact hoop; âramszedo-kengyel]. Elf.: Priză de curent la liniile aeriene, constituită dintr'un cadru înclinat care pivotează în jurul unei axe transversale pe vehicul, şi echipat cu resorturi cari apasă piesa de contact (de frecare) contra firului de cale. Sin. Arc de contact. V. şi sub Priză de curent dela linii aeriene. 4. ~ de strângere [3â5KHMHaH cno6a (o6oh-Ma, XOMyTHK); etrier de pression, etrier de serrage, serre-fil; Klemmbugel; wire clamp; szoritokengyel]: Piesă cu o gaură şi un şurub care străbate perpendicular gaura. Firul e introdus în gaură şi — prin strângerea şurubului —-e presat pe perefii ei. 5. Efrier de tub de raze X [3att£HM (KJieMMa, AepjKaTejib) ajih peHTreHOBCKOH Tpy6KH; etrier de tube â rayons X; Rontgenrohrenhalter; X-ray tube clamp; rontgencsotarto]: Suportul unui tub de raze X. 6. Etfringif [STTpHHTHT ; etiringife; Ettringit; ettringite; etringitj. Mineral.: Ca6 Al2 [(OH)4 l SOj3 • 26 H20. Cristalizează în sistemul hexagonal. Se prezintă sub formă de agregate aciculare strălucitoare. 7. Etuire. V. Gravare chimică. 8. Etupă, pres- V. Presgarnitură. 9. ituvă [cyniHjibHbiH oiKa(|), cyinHjibHan Ka-Mepa; etuve;Trockenschrank; drying-closet, drying cupboard; szârasz szekreny, szârito kamra]. Chim.: Aparat în formă de cutie, de dulap sau de cameră, încălzit electric, cu flacără sau cu un lichid în fierbere, cu sau fără regulator de temperatură, şi servind pentru uscare sau pentru menfinerea unei substanfe la o temperatură fixă (de obiceiu între 60 şi 220°). Etuvele pentru temperaturi mai joase se numesc termostate. 10. ~ de fiert lemn [naMepa AJiHÎnponapH-BaHHH; chambre d'etuve â bois; Dampfgrube; steaming pit; gozkamra]. Ind. lemn.: Etuvă în care se stivueşte lemnul, care este apoi debarasat de sevă şi muiat cu abur, pentru a putea fi uşor curbat (pe forme speciale), îndată după scoaterea lui din etuvă. 11. Etuvă penfru uscat forme şi miezuri. V. Cuptor de uscat forme şi miezuri. 12. Eu Chim.: Simbol literal pentru Europiu. is. Eubasin. Chim.: NH2.C6H4‘S02jNH-C5H4N. Sultanii—a —aminopiridină; sulfamidă fdlosită în medicină (N.D.). Sin. Dagenan. 14. Eucaină [3HKaHH; eucaine; Eucain; eucain; eukain]. Chim.: Produse medicinale preparate pe cale sintetică: Eucaina A (sau a) e eterul metilic al acidului penta-metil-benzoil-oxipiperidin«carbonic, cu p. t. 104°; sub formă de clorhidrat (Ci9H27N04- HCI ■ H20) se foloseşte în mică măsură ca anestezic local. Eucaina B (sau p) e ben-zoil-vinil-diaceton-alcamina; sub formă de clorhidrat (C15H2102N ■ HCI) e o pulbere cristalizată, albă, cu gust amar şi cu p. t. cca 78°; se între-buinfează în locul cocainei, fiind mai pufin otrăvitoare şi neprovocând dilatarea vaselor. Sub formă de sare lactată (Eucainum lacticum B) e mult mai solubilă în apă decât precedenta şi se foloseşte ca anestezic în otorinolaringologie. Această sare este o pulbere albă, cu p. t. 155°. 15. Eucairit [3HKafipHT; eucairite; Eukairit; eu-cairite; eukairit]. Mineral.: Cu2Se*Ag2Se. Sele-niură de cupru şi argint. Cristalizează în sistemul rombic. E, probabil, analog cu stromeyeritul. 422 Are duritatea 2--*3, gr. sp. 7, 6; e pufin flexibil, opac, de coloare albă-gălbuie, cu nuanfă brună. Se întâlneşte în ganga filoanelor cu minereuri de seleniu. î. Eucalipt [SBKaJiHllT; eucalyptus; Eukalyptus; eucalyptus; eukaliptusz]. 8of.: Arbore gigantic din familia mirtaceelor, originar din Australia, aclimatizat şi în Sudul Europei şi în Algeria (Eucalyptus globulus). Se cunosc 160 de specii, de forme şi înălfimi diferite; unele pot atinge 150 m şi mai mult. Are un perimetru de 30 m la bază. Frunzele sale sunt tot timpul de coloare verde şi au aspect de piele acoperită cu un fel de ceară, de unde şi numele de arbore de gumă, Eucaliptul este folosit pentru asanarea regiunilor mlăştinoase, pentrucă creşte repede şi absoarbe mari cantităfi de apă. Din frunze se obfine un uleiu eteric: eucaliptolul. Lemnul este tare, greu, rezistent la apă, şi constitue un excelent material de construcfie în industria navală, la căile ferate, pentru spife şi butuci de rofi, etc. Coaja anumitor specii conţine cantităfi importante de materii tanante şi e întrebuinţată în tăbăcărie, etc. 2. ~, scoarfa de ~ [sBKajmnTOBaH Kopa; ecorce d'eucalyptus; EukaJyptusrinde; eucalyptus bark; eukalrptusz kereg]. V. sub Tanante.1 s. Eucalipfol [aBKaJiiinTOJib; eucalyptol; Eu-kalyptol (Eukalyptusol); eucalyptol; eukaliptusz-olaj]. Chim.: C10H18O. Uleiu cu p. f. 170°. Se găseşte în multe uleiuri eterice, în special în cel de eucalipt. E un lichid de coloare uşor galbenă, cu miros apropiat de al camforului. Este întrebuinţat în Farmacie pentru proprietăfile sale febri-fuge, anticatarale, stimulente şi antiputride. 4. Eucerină [sftijepHH; eucerine; Eucerin; eu-cerîne; eucerin]. Fwrm.: Substanfă care se obfine prin amestecarea, în părfi egale, de Eucerinum anhydricum cu apă. Eucerinum anhydricum este produsul obfinut prin amestecarea a 5 părfi alcooli separaţi din Adeps lanae (oxicolesterină) cu 95 părfi vaselină (Unguentum paraffini). Se în-întrebuinjează în cosmetică şi în dermatologie. 5. Euchinină [3BXHHHH; euquinine; Euchinin; euquinine, euchinine; euchinin]. Farm.: c2h5o—CO—O—C20H28N2 O. Carbonat de etil şi chinină, întrebuinfat în medicină ca febrifug, fiind suportat de organism mai uşor decât chinina. e. Euchroit [sftxpOHT; euchroîte; Euchroit; eu-chroite; euchroit]. Mineral.: Cu2[OH I AsOj • 3 H20. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale colum-nare scurte, cu striuri longitudinale. E relativ casant. Se mai prezintă şi sub formă de druze sau de cruste. Are duritatea 3,5, gr. sp. 3,3, spărtură concoidală şi luciu sticlos. E translucid, de coloare verde de smaragd. Se aseamănă cu dioptazul. 7. Euclaz [3BKJia3; euclase; Euklas; euclase; euclasz]. Mineral.: Al [BeSi040H]. Mineral din grupul filosilicafilor. Cristalizează în sistemul mono- clinic, în cristale prismatice. Prezintă clivaj perfect după (010). Are duritatea 7,5 şi gr. sp. 3,1. E transparent, cu luciu sticlos, incolor sau verzuiu. Se întâlneşte în pegmatite şi în aluviuni. Este o piatră semiprefioasă. s. Euclidian, spafiu ~ [sbkjihaobo npocTpaH-CTBO; espace euclidien; euklidischer Raum; Euclidian space; euklidesi fer]. Maf..* Spafiul euclidian cu m dimensiuni este mulfimea tuturor sistemelor de m numere reale (xlf x2,..., xm), nu^ mite puncte, distanfa dintre punctele şi (yi'"ym) fiind numărul real nenegativ \l(yi-x1)2+... +(ym-xmy. Spafiul euclidian cu o dimensiune se numeşte dreaptă; cel cu două dimensiuni se numeşte plan. 9. Euclorină [3BXJiopHH; euchlorine; Euchlorine; euchlorine; euclorine]. Chim.: Derivat obfinut din clorat de potasiu şi acid clorhidric fumans; e un amestec de clor şi bioxid de clor. Este folosit ca oxidant energic în Chimia analitică. 10. Eucodeină. V. Eucodină. 11. Eucodină [3BKOAHH; eucodine; Eukodine; eucodine; eucodine]. Farm.: C18H2iN03 • CH3Br. Substanfă rezultată prin acfiunea bromurii de metil asupra codeinei. Se întrebuinţează în medicină. Sin. Eucodeină. 12. Eucolîf [3BKOJIHT; eucolite; Eukolit; euco-lite; eukolit]. Mineral.; Eudialit care confine niobiu. 13. Eucoloid [3BK0J1J10HA (HCTHHHblH KOJIJIO-HA); eucolloîde; Eukolloid; eucolloid; eukollo-id]. Chim. fiz.: Substanfă macromoleculară cu proprietăfi coloidale, având un grad de poli-merizare de peste 2000; lungimea catenei ajunge la 1,5 [i. Eucoloizii au caracter de coloizj iiofili. Soluţiile lor sunt foarte vâscoase. Formează filme şi fire rezistente. Unii dintre ei au, la cald, o elasticitate asemănătoare cu a cauciucului. Eucoloizii se dispersează spontan în prezenta unui disolvant convenabil, şi sunt substanfe cari pot fi considerate coloidale prin însăşi constitufia lor. Ex.: albumina, globulina, gelatina, cauciucul, celuloza, etc. 14. Eucriptit [sBKpmiTHT; eucriptite; Eukriptit; eukriptite; eukriptitek]. Mineral.: Li Al Si O^. Mineral rar din familia tectosilicatilor. Cristalizează în sistemul hexagonal, în cristale fibroase de coloare albă. Are gr. sp. 2,67. E cunoscut numai ca produs de alterare al spodumenului. 15. Eudialit [3BAHaJiHT; eudialyte; Eudîalyt; eudialyte; eudialit]. Mineral.: (Na, Ca, Fe)6 Zr [(OH, CL) I (Si309)2]. Cristalizează în sistemul hexagonal - romboedric, în cristale mari, tabulare sau romboedrice. Se mai prezintă şi compact, sau în agregate granuloase. Prezintă clivaj slab după (0001). Are duritatea 5*"5,5, gr. sp. 2,8* **3, spărtură neregulată şi luciu sticlos. E translucid, de coloare brună-roşietică sau brună deschisă. 423 î. Eudidimit [sbahahmht; eudidymite; Eudi-dymit; eudidymite} eudidimit]. Mineral.: Na[BeSi3070H]. Mineral care confine până la 73,5% Si02. Cristalizează în sistemul monoclinic. Are duritatea 6, gr. sp. 2,55. E incolor sau de coloare albă. Se întâlneşte în sienite. 2. Eudiometru [3BAHOMeTp; eudiometre; Elidiometer; eudiometer; eudiometer]. Chim. fiz.: Aparat folosit în analiza volumetrică a gazelor, sau la sinteza anumitor substanfe din constituenfi gazoşi, sub infiuenfa unei descărcări electrice. S'au construit mai multe tipuri: eudiometrul cu apă, cu mercur, eudiometrul lui Mitscherlich, şi eudiometrul lui Bunsen. Cu ajutorul acestui aparat s'a făcut, pentru prima dată, dovada experimentală că un volum de oxigen se uneşte cu două volume de hidrogen, sub infiuenfa descărcărilor electrice, pentru a forma apă. a. Eudoxin [sbaokchh; eudoxi-ne; Eudoxin; eudoxin; eudoxin]. Farm.: C6H4 — C = (C6H2loOBi)2 I I CO-------------O Sarea de bismut a nosofenului. E o Eudiometru. substanfă întrebuinfată în medicină 0 fub în *orrr|a ca desinfectant şi ca înlocuitor al de u« 9radaf ,n iodoformului. centimetri cubi; 4. Euechinide. Paleont.: Subclasă 2) de a Echinidelor, caracterizată prin pre- P|atma: 3) robl‘ zenta a 20 de şiruri de plăci, dintre nei de evacuare cari’ 10 ambulacrare şi 10 inter- a Şaze,°r; 4) ro“ ambulacrare. binef de eva- 5. Euforbia [3B(|)op6Hfl (mojio- cuarec!u^.i,lc Haft); euphorbe; Euphorbium; eu- phorbe; euforbia]. Bot., Farm.: Plantă din ordinul geranialelor (Euphorbia resinifera), originară din Africa de Nord, în special din Maroc. Prin inciziile practicate pe trunchiul şi pe ramurile plantei se scurge un suc lăptos care, uscat, se prezintă sub forma unei răşini, în bucăfi neregulate, numită euforbium. Partea solubilă în eter e întrebuinţată în medicină (mai ales în medicina veterinară) ca vezicant, sub formă de emplastre şi alifii. Sub formă de lac, se amestecă în vopselele cu cari se vopsesc vapoarele, pentrucă împiedecă, din cauza acfiunii ei otrăvitoare, depunerea pe corpul vasului a micilor animale marine. e. Euforină [3B(|)OpHH; euphorine; Euphorin; euphorine;euforina]. Farm..'C6H5 — NH — COOC2H5. Feniluretan. E o substanfă întrebuinfată în medicină — ca antinevralgic şi antipiretic — şi în tratamentul extern al ulcerelor. 7. Eufofida. Pefr.: Varietate de gabbro, care a suferit o acfiune dinamo-metamorfică şi în care feldspafii sunt saussuritizafi, iar piroxenii, uralitizafi. 8. Eugenia caryophyllata Thunb. V. sub Uleiuri eterice. 9. Eugenie, acid V. Eugenol. 10. Eugenol [3BreHOJi; eugenol; Eugenol; eugenol; eugenol]. Chim.: Substanfă organică cu p. f. 247° şi d. 1,07, insolubilă în apă, solubilă în alcool sau în eter, vâscoasă, cu miros de garoafă. Se găseşte în uleiul î de garoafe şi în multe alte uleiuri eterice. Se întrebuinţează la prepararea vanilinei, ca plasti-fiant al lacurilor, pentru parfumarea unor obiecte de cauciuc şi în parfumerie. Sin. Acid eugenie, Alilguaiacol.' ^ 11. Eulan [3BJiaH; eulan; Eulan; eulan; eulan]. Ind. text.: Preparat de apret pentru a feri de molii fesăturileşi firele de lână. Există mai multe tipuri: soluţii cu bază de acizi organici sul-fonafi, cu bază de fosfaţi, de wolframafi, molib-dafi, etc. 12. Euler, ecuaţiile lui ~ [3HJiepOBCKHe ypaB-HeHHH; equations d'E.; E.s Gleichungen; E.'s equations; E.-fele egyenletek]. Mec.: 1. Dinamica punctului: Ecuafiile obfinute proiectând vectorii din ecuafia de mişcare a punctului material rrici—F pe tangentă, pe normala principală şi pe binormala la traiectorie. Ele sunt: v V2 v n 77 mTt=Ft'mJ=F»'°=Fb' _ dacă Ft% Fn, Fb sunt proieefiile forfei F respectiv pe tangentă, pe normala principală şi pe binor-mală, p fiind raza de curbură a traiectoriei în punctul considerat. Sin. Ecuafiile intrinsece ale mişcării. — 2. Dinamica solidului cu un punct fix: Ecuafiile obfinute proiectând vectorii teoremei momentului impulsului pe axele principale de inerfie ale solidului în mişcare, relativ la punctul fix O al solidului. Ele sunt: "4“ Ui ^8)W3W1:=^2 /3Ş + (WiK«>2=M3, unde a>i, co2r °>3 sunt proieefiile pe axele principale de inerfie ale vitesei unghiulare instantanee, In hi h momentele principale de inerfie, iar M±, M2 şi Mă proieefiile pe axele principale de inerfie ale momentului forfelor faţă de O. Cazul M1-=M2=Mz = 0 se numeşte cazul Euler-Poinsot. — 3. Hidrodinamică: Ecuafiile de mişcare a unui fluid ideal (fără frecare), funcţiunile necunoscute fiind proieefiile vx, vy şi vz ale vitesei v pe trei axe HC' 8 HC, OH I C \ I CH OCHo C I CH, -CH = CH2 424 0®* 9®, e)î +Vx^r- 4- v dv , $vy V + Vx~& 4* v y * dy c)v2 rectangulare Ox, Oy şi Oz, considerate ca funcţiuni de x, y, z, şi t. Ele sunt: dvx . dvx dy Q)VV dvy ! $p 4* Vz—— — gv----zr- 2 c)z y p dy __ ,, Sz S* p.Sz' Sx1 8y 5* 8z ^in<^ proiecfiile forfei g aplicate uni-tafii de masă, p masa specifică şi p presiunea. In ecuafiile de mai sus se poate nota: 0^ dvi Şvi _ xVX+lvny+lv‘T^vgradVi' unde Vţ e una din componentele vx, vyi vz, şi ecuafiile se pot strânge într'o singură ecuafie vectorială: ~ 4- (v grad) v-g~ \ grad>. C)t P Ecuafia corespunzătoare a continuităfii debitului este: dr$xKP x)^dyK?y & z Şp dt 4- div (pv) = Q. 1. Euler,unghiurile lui ~ [SHJiepoBCKHeyrjibi; angles d'E.; E.s Winkeln; E.'s angles; E.-fele szogek]. Mec.: Unghiurile &, 9 cari determină trei axe Ox, Oy şi Oz, invariabil legate cu un corp solid, care are un punct fix O, în raport cu trei axe în spafiu Oxlf Oy± şi Oz^i ■9’= $i(Oz,Oz±)\ < (O/jOxl), (OI fiind dreapta de intersecfiune a planelor xOy şi x±Oy±), iar y — <(OI, Ox). 2. Euleriană, funcfiune ^[3HJiepoBCKan $yHK-IţHH;. fonction eulerienne; Gammafunktion; func-tion Gamma; Euler fuggvenye, gamma fugveny]. Mat.: Sin. Funcfiunea gamma (v. Gamma, funcfiunea ~). 3. Eulifin [3HJIHTHT, BHCMyTOBafl O^MaHKa, arpHKOJlHT; eulytine; Eulytin, Kieselwismut; euly-tine; eulitin]. Mineral.: Bi4[Si04]3. Mineral din familia neosilicafilor, grupul - zircon-eulitinului. Cristalizează în sistemul cubic, în cristale tetra-edrice perfecte. Are macle după (100). Se prezintă sub formă de sferule grupate. Are spărtura concoidală, duritatea 5■••6, gr. sp. 6,1 (teoretic 8,82), luciu adamantin gras. E translucid, de coloare roşietică până la roşietică-brună sau albă-gălbuie, cu urmă albă-cenuşie. Apare ca produs de alterare al minereurilor de bismut. 4. Eumidrină [aBMimpHH; eumydrine; Eumy-drin; eumydrine; eumidrină]. Farm.: C16H20O3N(CH3)2NO3. Produs de adifie al azotatului de metil asupra atropinei. Se întrebuinfează ca succedaneu al acesteia, fiind de 50 de ori mai pufin otrăvitoare. Sin. Metilatropină. 5. Eumol. Ind. text.: Soîufie de 15% amino-azobenzen în anilină. Uşurează şi reglează formarea negrului de anilină. (N.C.). a 6. ~ neu. Ind. text.: Amestec de sulfocianură de amoniu cu parafenilendiamină. Are aceleaşi întrebuinfări ca şi Eumolul. (N. C.). 7. Eunaftol K, AC, ED. Ind. text.: Produs de condensare a sulfonaftalenului cu formolul, între-buinfat la disolvarea naftolilor în vopsirea cu coloranţi cari se desvoltă pe fibre. (N. C.). 8. Eunafrol [aBHaTpoJi; eunatrol; Eunatrol; eunatrol; eunatrol]. Farm.: Oleat de sodiu. Este o pulbere albă, solubilă în apă. Se întrebuinţează, în, medicină, în tratamentul litiazei biliare. 9. Euomphalus. Paleonf.: Gen de gasteropod prosobranhiat. Are cochilia în spirală turtită şi larg ombilicată. Prezintă specii cari se întâlnesc din Silurian până în Triasic. 10. Euosmit [3HOCMHT; euosmite; Euosmit; euosmite; euosmit]. Mineral.: Mineral amorf din-grupul chihlibarului, care se întâlneşte, de obiceiu, în zăcămintele de cărbuni bruni. 11. Eurica [aBTOMaTHqecKHe Becbi SBpHKa; balance automatique E.; E. automatische Waage; E. automatic balance; E.-onmukodo malommerleg]. Ind. alim.: Cântar automat folosit în morile industriale pentru cântărirea continuă a grâului con-diţionat, care intră la valţuri pentru a fi măcinat. 12. Eurihaline. Biol.: Forme de animale adaptate să suporte mari variaţii de salinitate în. mediul în care trăiesc (de ex. peştii sturioni cari migrează anual din Marea Neagră, în Dunăre)- 13. Euriferme. Biol.: Forme de animale şi de plante, cari se pot adapta la variaţii mari de temperatură. 14. Euriţmie [rapMOHHHHOCTb; eurythmie; Eurythmie; eurhythmy; euritmia]. Arh.: Combinaţie de linii sau de volume ale clădirilor, care produce un efect armonios. Ex.: alternanţa bine aleasă a plinurilor şi a golurilor dintr'o faţadă poate da o impresie de euriţmie. 15. Eurodine[3HpoAHHbi;eurhodines;Eurhodinef" eurhodines; eurodinek]. Chim.: Amino-fenazine;; materii colorante fenazinice cari se prepară, în general, prin oxidarea amestecului de fenilen-diamine. Ex.: Eurodina propriu zisă şi roşul toluilen, cari dau coloraţii roşii-albăstrui pe lânătaninată,. ie. Europiu [eBporiHH; europium; Europium; europium; europium]. Chim.: Eu; nr. at. 63;; gr. at. 152,0; element trivalent din familia pământurilor rare. 17. Eurygasfer austriaca Schrd. V. sub Ploşniţele-cerealelor. 18. ~ integriceps Puf. V. sub Ploşniţele cerealelor. 19. ~ maura L. V. sub Ploşniţele cerealelor.- 20. Eurypferus. Paleonf.: Gen de artropod fosil, care face parte din ordinul Gigantostraceelor. E caracteristic pentru Silurian-Permian. Ajungea la> 30-"40cm lungime a corpului. Avea abdomenul format din 13 segmente, dintre cari ultimul era» transformat într'un fep lung. 1. Eustil [aBCTHJib; eustyle; Eustyl; eustyle; eustilus]. Arh.: Intercolonament bun, just, spaţios, având distanfa dintre axele coloanelor cât 2^4 diametri de coloană (patru module şi jumătate). 2. Eufecfic [3BTeKTHHecKHH; eutectique; Eu-tektikum; eutectic; eutektikum]. Chim. fiz., Mefl.: Sistem format din C componenfi cari alcătuesc C faze solide având, la presiune dală (de ex. la presiunea atmosferică), o astfel de concentrafie, încât la o anumită temperatură, ,numită temperatură eutectică, să fie în echilibru cu lichidul (aliaj topit sau solufie), în care com-ponenfii au aceeaşi concentrafie ca în sistemul solid. Varianta V a unui sistem este legată de numărul de faze F şi de numărul de componenfi C prin regula fazelor: V=c-F+2 care, dacă sistemul se găseşte la presiune constantă, adică are varianfa redusă cu o unitate, devine: V= C —F+1, In cazul unui sistem ternar (C = 3), la o presiune dată, inva-rianfa (V=0) este realizată când sunt în prezenfă patru faze (F = 4) dintre cari trei faze solide, cari alcătuesc eutecticul, şi o fază lichidă. —La binar (C = 2), alcătuit din 3 faze (F = 3), dintre cari două faze solide şi una lichidă, este deci invariant (V = 0)lao temperatură bine determinată, şi eutecticul lui este un amestec de com-pozifie constantă, al celor două faze solide. Componenfii cari se separă sub formă de cristale au compozifia chimică egală cu a fazei lichide, iar amestecul are o curbă de răcire ana-loagă cu aceea a unui corp simplu, şi se solidifică la o temperatură constantă (temperatura eutectică). Eutecticul este sistemul care, dintre toate sistemele cu concentrafii diferite ale aceloraşi componenfi, are cea mai joasă temperatură de topire şi se solidifică fără depunere de cristale primare (v. fig.). In cazul aliajelor binare cu componenfi insolubili unul într'altul în stare solidă, de exemplu în cazul aliajului Pb-Agsau Pb-Sb, eutecticul este un amestec de cristale mici, aşezate regulat sub formă de raze sau de lamele. Un alt exemplu este o solufie de sare de bucătărie în apă, care prezintă un punct eutectic la concentrafia , 23,5% sare şi la temperatura eutectică —22°. Sistemele din dreapta punctului aliaj binar cu solubilitate limitată în stare soFidă. E) punct eutectic; Cg) concentraţia în componentul 8; t) temperatura; >AS) punctul de solidifi-care al componentului A; Bs) punctul de solidificare al componentului B; ASEBS) curba „li-quidus"; AsVEVBsj curba „solidus"; I) solufie lichidă omogenă; II) lichid -j- cristale mixte a (cristale solide rezultate din componentul A prin disolvarea componentului B); III) lichid + cristale mixte P (cristale solide rezultate din componentul B prin disblvarea componentului A); IV) cristale mixte a; V) cristale mixte o + eutectic; V*) cristale mixte p -{-eutectic; VI) cristale mixte p. o presiune dată, un sistem 425 eutectic se numesc supra- sau hipereutectice, iar cele din stânga punctului eutectic, sub- sau hipo-eutectice. Curbele de răcire şi diagrama de echilibru a unui aliaj binar cu componenfi insolubili unul într'altul în stare solidă. E) punct eutectic; Cg) concentrafia în componentul B; f) temperatura; As) punctul de solidificare al componentului A; B$) punctul de solidificare al componentului B; ASEBS) curba Jiquidus"; orizontala prin punctul E, curba „solidus**; I) solufie lichidă omogenă; //) lichid -|— cristale primare A; ///) lichid-f* cristale primare B; IV) cristale A -{- eutectic; V) cristale B + eutectic; î) curba de răcire a componentului -A; 2, 3 şi 5) curbele de răcire a aliajelor cu concentrafia Cg 20%, 40% şi 80%; 4> curba de răcire a eutecticului; 6) curba de răcire a componentului B. s. punct ~ [aBTeKTHHecKaH TOHKa; point eutectique; eutektischer Punkt; eutectic point;: eutektikus pont]. Chim. fiz., Mefl.: Punctul particular din diagrama de echilibru a unei soluţii* sau a unui aliaj, care are ca abscisă concentrafia pentru care, la o anumită temperatură, numită temperatura eutectică, se solidifică tot amestecul. De ex., în cazul unui aliaj binar cu componenfii par-fial solubili în stare solidă, cum este aliajul Pb-Sn sau Ag-Cu, el corespunde punctului comun de intersecţiune al celor două curbe liquidus cu dreapta solidus (v. fig. sub Eutectic). 4. Eutectică, concentraţie ~ [3BTeKTHHecKan KOHlţeHTpaiţHH; concentration eutectique; eu-tektische Konzentration; eutectic concentration eutektikus tomitmeny]. Chim. fiz., Mefl.: Concentraţia corespunzătoare punctului eutectic. 5. Eutectică, temperatură ~ [3BTeKTHHecKan TeMnepaTypa; temperature eutectique; eutekti-sche Temperatur; eutectic temperature; eutektikus ho]. Chim. fiz., Mefl.: Temperatura corespunzătoare punctului eutectic. 6. Eufectoid [3BTeKTOHA; eutectoide; Eutek-toid; eutectoid; eutektoidikus keverek]. Chim. fiz.: Sistem binar compus din două faze solide, sau sistem ternar compus din trei faze solide, fiecare având o astfel de concentrafie, încât, la o anumită temperatură (temperatura eutectoidică), să fie în echilibru cu o solufie solidă în care fazele au aceeaşi concentrafie ca în sistemul solid. Astfel sunt solufiile solide ale metalelor cu mai multe stări alotropice cari depun cristale şi după solidificare, prezentând anumite puncte de transformare, de exemplu aliajul fier-carbon. Curba de echilibru are formă asemănătoare diagramelor de solidificare cu punct eutectic. Eutectoidul fier-cementită cu cca 0,85% C se numeşte perlită, şi are o structură caracteristică (V. Curba G S E din figura de sub Diagrama fier-carbon). Aliajele 426 din dreapta punctului eutectoid (concentraţia mai mare) se numesc supra- sau hipereutectoidice, iar cele din stânga lui, sub- sau hipoeutectoidice. 1. Eutectoidic,punct ~ [aBTeKTOHflHaHTOHKa; point eutectoide; eutektoidischer Punkt; eutectoid point; eutektoidikus pont]. Chim. fiz., Metl.: Punct particular din diagrama de echilibru a unui aliaj solid, care corespunde formării eutectoidului, de exemplu a perlitei în aliajele fier-carbon. 2. Eutectoidică, concentraţie ~ [sBTeKTOH/ţ-Han KOHlţeHTpaiţHfl; concentration eutectoVde; eutektoidische Konzentration; eutectoid concentration; eutektoidikus tomitmeny]. Chim. f/z., Metl.: Concentraţia corespunzătoare punctului eutectoidic. s. Eutectoidică, temperatură ~ [sBTeKTOH#-Han TeMnepaTypa; temperature eutectoîde; eu-tektoide Temperatur; eutectoid temperature ;eutek-toidikus ho], Chim. fiz., Metl.: Temperatura corespunzătoare punctului eutectoidic. 4. Eutrot [9BTpO(|)HbiH; eutrophe; eutroph; eutrophic; eutrof]: In Limnologie, calitatea lacurilor de a fi bogate în substanţe nutritive, deci cu o circulaţie activă a acestora. Pe fund se sedimentează mâl putrescibil, în cantităţi cari cresc odată cu gradul de eutrofie al lacului respectiv. In astfel de lacuri, procesele de sinteză a substanţei vii întrec cu mult pe cele de descompunere, aşa încât, din resturile organismelor vegetale şi animale cari se nasc pe loc, rezultă un prisos de materie organică, ce se sedimentează sub forma mâlului putrescibil de pe fund. Lacuri eutrofe sunt, de obiceiu, cele de şes, din zona temperată a Europei. Un grad avansat de eutrofie prezintă şi bălţile din zona inundabilă a Dunării. V. sub Lac; v. şi Oligotrof. 5. Euxantonă [sBKCaHTOH; euxanthone; Euxan-thon; euxanthone; euxanton]. Chim.: OH O I I! H Hc'CVV\-0„ I II I II HVcv' VCH C o c H H 1,7 dioxixantonă, izolată din urina vacilor hrănite cu frunze de Mango (India), unde se găseşte combinată cu acid glucoronic. Se întrebuinţează ca pigment în pictură, sub numele de piuri roz sau de galben indian. 6. Euxenit [3BKC6HHT; euxenite; Euxenit; euxenite; euxenit]. Mineral.: (Y, Er, Ce, U, Pb, Ca) [(Ti, Nb, Ta)2 (O, OH)6], Mineral radioactiv din grupul euxenit-blomstran-dinului. Cristalizează în sistemul rombic. Diferenţa dintre euxenit şi policraz consistă în faptul că ultimul este mai bogat în Ti. Are duritatea aproximativ 6, gr. sp. 4,6 •••5,9, spărtură concoidală, coloare neagră, rareori brună, luciusemimetalic, urmă roşietică-brună. 7. Euzeolit [3ă3eOJlHT; euzeolite; Euzeolith; euzeolite; euzeolit]. Mineral.: Varietate de heu-tandit. a. Evacuare [bbixjioii, BbinyeK; echappe-ment; Auspuff; exhaust; kipuffogâs]. ferm.: 1. Fază din ciclul maşinilor cu ardere internă, în care cilindrul, după efectuarea lucrului mecanic de către piston, este golit de gazele de ardere. Evacuarea se efectuează la o presiune puţin mai înaltă decât a mediului ambiant, pentru a se putea învinge rezistenţele de curgere a gazelor de ardere. — 2. Ieşirea gazelor de ardere din rotorul unei turbine cu gaz, sub o presiune cu puţin superioară presiunii atmosferice, şi după o expansiune aproape completă. — 3. Ieşirea gazelor după arderea lor în camerele de combustie ale motoarelor cu reacţie, când expansiunea lor este folosită pentru propulsie (turboreactoare); în acest caz, gazele sunt evacuate cu vitesă mare. V. şi sub Ejecţie. 9. avans la V. sub Avans la evacuare. 10. colector de ~ [BbinycKHOH (Bbixjion- hqh) TpyâonpoBOfl; collecteur d'echappement, tubulure d'echappement; Auslafjsammelrohr, Aus-puffkrummer; exhaust manifold; kipuffogâs-gyuj-tocso], M?.; Conductă cu ramificaţii legate la orificiile de evacuare ale cilindrilor unor motoare cu ardere internă, servind la evacuarea gazelor de ardere. Este piesa de legătură între orificiile de evacuare şi eşapament. Poate avea nervuri de răcire, sau un dispozitiv pentru încălzirea amestecului carburant sau a combustibilului care vine prin colectorul de admisiune al motorului. Sin. Tubulură de evacuare. n. întârziere Ia V. sub întârziere la evacuare. 12. oală de ~ [bhxjioiihoh roprnoK; pot d'echappement; Auspufftopf; exhaust box; kipuf-fogâ edeny]. Mş. ferm. V.Eşapament, oală de îs. ~, feavă de ~ [BbixJionHan Tpy6a; tubulure d'evacuation; Auslafjrohr; exhaust pipe; kipuf-fogocso]: Ţeavă montată între colectorul de evacuare şi toba de eşapament sau oala de eşapament, la motoarele cu ardere internă (v. fig. sub Alimentare prin cădere, Automobil, şi Eşapament). Sin. Conductă de evacuare. i4. Evacuarea ' apelor [ycTpaHeHHe, y#a-jieHHe BOAî evacuation des eaux; Wasserauslauf; removal of excess water; vizeresz, vizlevezetes]. Tehn.: îndepărtarea, prin canale deschise sau prin conducte subterane, a apelor nefolositoare cari se găsesc în exces pe o suprafafă oarecare de teren, ca şi îndepărtarea, cu ajutorul tnoto-pompelor, din incinte îndiguite, a apelor provenite din infiltrafii sau dintr'o pânză subterană, pentru a se putea executa „în uscat" diferite Colector de evacuare (de automobil). 1) bride de legătură la cilindri; 2) bridă de legătură la feava de e-vacuare; 3) nervuri de răcire; 4) ramificafii. 427 lucrări tehnice (fundaţii, săpături, instalarea unei conducte, etc.). 1. Evacuarea apelor de mină [ycTpaHeHHe pyftHHHHblx (rnaXTHblx) BOA; epuisement, ex-haure; Wasserhaltung, Wasserhebung; removal of mine water; bânyavizek kiuritese, vizemeles]. Mine: Ansamblul operaţiunilor de colectare şi îndepărtare a apelor dintr'o exploatare minieră. Apele pot pătrunde în mină prin pufuri sau galerii, sau pe cale de infiltrafii prin strate permeabile şi prin crăpăturile şi faliile stratelor impermeabile; alteori sunt introduse în mod voit, ca ape de răcire ale instalafiilor subterane, ca ape pentru combaterea prafului, şi mai ales la rambleierea hidraulică. Aceste ape sunt dirijate astfel, încât să nu curgă pe lucrători şi să nu inunde vetrele locurilor de muncă sau galeriile. Dirijarea lor se face prin înaintarea tuturor lucrărilor miniere cu pantă în urcare, prin streaşine de prindere şi dirijare spre perefi a apelor din tavan, prin săpare de şanfuri şi canale pe vatra locurilor de muncă, prin săparea a mici basine de colectare, etc. Apele se scurg prin canale săpate în vatra galeriilor, cari au, de o-biceiu, o pantă de 4%o pentru asigurarea scurgerii; când rocele vetrei sunt moi sau perme- r4 In exploatările în cari abatajele se găsesc sub nivelul galeriei dela zi, sau în cari zăcămintele au fost deschise prin pufuri, apele se colectează în lucrări miniere de colectare secundară (basine provizorii şi jampurile pufurilor), şi în lucrări miniere centrale de colectare (basine de colectare şi decantare), de unde sunt evacuate prin diferite mijloace. Basinele se execută în roce impermeabile sau se etanşează prin betonare. Basinele de colectare şi decantare se plasează lângă puful principal al minei, la orizontul cel mai adânc, şi capacitatea lor trebue să facă fafă unor întreruperi în funcţionarea instalafiilor de evacuare. Pentru menajarea pompelor, basinele sunt acoperite cu grătare cari împiedecă bolovanii să cadă în apă, şi sunt construite astfel, încât să se poată face o bună decantare; eventual, dacă este cazul, apele se neutralizează. Figura reprezintă schematic basinele şi instalafiile unei mari mine de cărbuni. Pentru evacuarea apelor se folosesc diferite mijloace, cari variază după cantitatea apei, după adâncime, durata lucrărilor, etc. Evacuarea se poate face cu chibla, cu pulsometrul, cu ejectoare, pompe, etc. Pompele pot fi cu piston sau centri- 3 Secţiune A-A Schema basinelor şi a instalafiilor unei mine de cărbuni. 1) camera pompelor; 2) basin I; 3) basin II; 4) rampă de sifonare; 5) galerie de sifonare. abile, canalele se căptuşesc etanş sau se be-tonează. Când un zăcământ este deschis printr'o galerie de coastă şi abatajele sunt plasate deasupra a-cestei galerii, toate apele sunt dirijate spre a-ceastă galerie şi sunt evacuate prin canalul a-menajat în vatra ei. fuge, şi sunt acfionate manual, hidraulic, pneumatic, cu abur sau electric. In cazul acfionării electrice, motoarele sunt blindate (capsulate) şi, dacă este cazul, antigrizutoase, ca şi echipamentul lor electric. De obiceiu, pompele sunt cuplate direct cu motoarele, în special pentru a face economie de spafiu. Conductele de e- 428 vacuare a apelor sunt din tuburi de fontă pentru adâncimi până la 200 m, iar pentru adâncimi mai mari se folosesc tuburi de oţel. 1. Evacuarea fumului. V. Fumului,evacuarea 2. Evaluare [oiţeHKa, pacneHKa; evaluation; Schătzung; valuation; becsles]. Cad.: Stabilirea valorii aproximative a unui bun sau a unui obiect. s. ~ funciară [n03eMeJlbHaH paciţeHKa; evaluation fonciere; Bodenwertrechnung; land valuation; talajertek]: Totalitatea operaţiunilor tehnice şi economice cari au de scop stabilirea venitului cadastral numai pentru proprietatea neclădită (pentru terenurile şi culturile de orice fel). 5. Evaluarea pădurilor. V. Estimarea pădurilor. 4. Evaluarea rezervelor de petrol [oiţeHKa pesepBOB He(|)TH; estimation des reserves de petrole; OIreservenabschătzung; valuation of oii reserves; nyersolaj târtalekok becslese]. Mine: Determinarea aproximativă a valorii probabile a cantităţilor de petrol cari se pot extrage dintr'un zăcământ prin metode „primare". Operafiunea se efectuează prin metode bazate pe conţinutul zăcământului, sau prin metode bozate pe extrapolarea curbelor de producţie. Metodele bazate pe conţinutul zăcământului sunt mai greoaie şi mai puţin exacte, însă de aplicafie mai generală. Ele consistă în înmulfirea volumului zăcământului cu confinutul în fifeiu care se poate extrage din unitatea de volum din roca zăcământului, finând seamă de caracteristicele acestei roce (volumul de pori, permeabilitatea, etc.), de caracteristicele de imbibare (confinutul de gaze, de fifeiu, de apă din zăcământ), de condifiunile zăcământului (adâncimea, temperatura, regimul de transmisiune a presiunilor), toate condifionând factorul final de recuperare, numit factorul de con-tracfiune. Metodele bazate pe extrapolarea curbelor de producfie consistă în extrapolarea curbei de declin şi în calculul producţiei viitoare, indicată de această curbă, între momentul calculului şi momentul încetării producţiei prin a-tingerea limitei de exploatabilitate. 6. Evansit [3BaHCHT; evansite; Evansit; e-vansite; evânzit]. Mineral.: AI3[(OH)6l P04] • 6H20. Mineral amorf, din familia fosfaţilor hidratafi. Este un gel cu proprietăfi variabile. Se prezintă în sferule mici, sau poate fi reniform. Are luciu sticlos. E incolor, alb, albăstruiu sau gălbuiu. 7. Evaporare [Hcnapemie, BbinapHBaHHe; evaporation; Verdunstung; evaporation; pârolgâs]. Chim. fiz.: 1. Schimbarea de stare fizică la suprafafa unui corp, prin trecerea din starea lichidă în starea gazoasă. — 2. Tehn.: Sin. (impropriu) Va-porizare (v.). 8. ~ cu efect multiplu [MHoroKopnycHoe BbinapHBaHHe; evaporation â effet multiple; Mehrkorperverdampfung; multiple effect evaporation; sorozatos pârolo eljârâs]: Operafiune de va-porizare executată cu mai multe evaporatoare (până la 12), fiecare folosind, pentru încălzire, aburul provenit din vaporizarea (concentrarea) soluţiei în evaporatorul precedent. Un kilogram de abur proaspăt poate evapora cca 2 kg de solufie, dacă sunt două evaporatoare (sistem duplex), 3 kg dacă sunt trei evaporatoare (sistem triplex), etc. Din cauza diferenfei de temperatură dintre vaporii de încălzire şi solufia în fierbere necesară pentru transmisiunea căldurii, temperaturile trebue să fie din ce în ce mai joase în diferitele evaporatoare; rezultă că şi presiunile scad treptat; de obiceiu, ultimele evaporatoare lucrează sub depresiune. 9. Evaporare inferioară [BHyTpetmee ncna-peHHe; evaporation interieure; innere Verdunstung; inner evaporation; belso elpârolgâs]. Agr.: Evaporarea care se produce în spafiile goale, rămase în urma unei arături rele. Aceste goluri comunicând cu exteriorul, aerul din ele este primenit uşor de vânt, şi o nouă cantitate de apă se evaporă, micşorând provizia de apă a solului. 10. Evaporare, pierderi prin ~ [noTepn npH HCnapeHHHjpertes par evaporation; Verdunstungs-Verluste; evaporation losses; pârolâsi vesztesseg]. Ind. petr.: Pierderile produse prin evaporarea păr-filor uşoare dintr'un produs industrial lichid, atât în timpul exploatării sau al fabricării lui, cât şi până în momentul când produsul sau derivatele sale sunt date în consumaţie. it. Evaporarea cafodului [KaTO^Hce Hcna-peHHe (pacnblJieHHe); evaporation de la ca-thode; Kathodenzerstăubung; cathode evaporation; katod porlasztâs], V. Sublimafia catodului. i2. Evaporator [HcnapHTejib, BbinapHOH an-napaT; evaporateur; Verdampfer; evaporator; pârolo]. 1. Tehn.: Instalafie pentru concentrarea soluţiilor prin fierbere (v. Evaporare cu e-fect multiplu). Eva-poratoarele pot fi încălzite prin manta sau printr'un fascicul tubular, cu vapori saturaţi. Exemple: eva-poratorul Robert, cu culafie înlăuntrul eva- M SI poratorului; evaporatorul Kestner, cu fevi verticale, lungi, parcurse de solufie numai o singură dată; evaporatorul cu circu-lafie forfată; pom- , i Evaporator vertical. pa de căldură; eva- , ,0 elemente incalzitoare; 2) con- poratorul Krause. — 2. d'uctă de jntrare a aburu|'ui. Mş. term.. Aparat care conducte pentru evacuarea'apei îndeplineşte funcţiu- condensate; 4) conductă pentru nea de epurator de evacuarea lichidului concentrat; apă la Unele instalaţii 5) conductă pentru introducerea de căldări CU abur, lichidului; 6) conductă pentru e-folosind procedeul v3cuarea Hchidului. distilării. El cuprindă fie o serpentină în care circulă aburul şi care este introdusă în apa care trebue epurată, fie un rezervor în care este abur, şi în care se introduce un fascicul de fascicul de ţevi ver-ticale scurte şi cu cir- ~ fevi prin care circulă apa de epurare. Se foloseşte mai ales în instalafiile cu turbine cu abur dela cari se preia aburul de emisiune pentru epurarea apei. Curăţirea se face fie prin so-Jufii acide, fie mecanic. 1. Evaporator cu efect multiplu [MHoroKopny-CHbiâ BbinapHOH amiapaT; evaporateur â plusieurs effefs; mehrfach wirkender Verdampfer; multiple effect evaporator; tobbezoris hatasu pârolo]: Evaporator cu mai multe efecte de evaporare, adică constituit din mai multe evaporatoare legate în serie. Se foloseşte când aburul de care se dispune are o temperatură cu mult superioară temperaturii la care se produce depunerea sărurilor. Este cazul folosirii aburului viu. (Sărurile se depun la cca 130°, iar aburul viu are o temperatură superioară.) In acest caz, aburul viu este trecut într'un prim distilator (primul efect); apa din interior se evaporă şi depune piatra, iar aburul trece într'un al doilea distilator (al doilea efect), şi aşa mai departe. Aburul condensat în fiecare element de evaporare dă o apă epurată, care este folosită la alimentare. 2. Evaporator [HCnapHTejib; evaporateur, re-Mgerateur; Verdampfer, Refrigerator; evaporator, refrigerator; pârolo]. Mş. frig.: Element constitutiv al instalaţiei frigorifice în care agentul frigo-rigen, venit sub formă lichidă dela condensator, se evaporă; prin evaporare absoarbe căldura, deci produce frigul. Este constituit, de obiceiu, din ţevi de oţel sau de cupru, cu sau fără aripioare, asamblate în serpentină sau în elice şi aşezat în agentul transmitător (aer, saramură). Când agentul transmiţător este saramura, ser- I ! a b d Evaporafor. a) rezervorul de saramură; b) izolaţie fermică; c) înveliş protector; d) serpentină de circulare a saramurii, cu perefi dubli între cari circulă gazul frigorigen; efgh) circuitul sara-/nurii; ik) circuitul agentului frigorigen; /) conductă de preaplin; m) capac. pentina poate fi aşezată într'o baie de saramură, sau poate fi îmbrăcată în alte ţevi metalice, asamblate în serpentină, prin cari saramura circulă în echicurent; ansamblul este aşezat în baia de saramură sau într'un spaţiu izolat termic. In unele fabrici de ghiaţă artificială, evaporatorul cuprinde şi celulele de ghiaţă, în care caz se mai numeşte şi generator. s. ~ inundat [3aTonJieHHbiH ncnapHTejib; evaporateur deborde; uberfluteter Verdampfer; flooded evaporator, flooded refrigerator; elarasz- a b Evaporator inundat, a) rezervorul de saramură izolat termic; b) serpentina evaporatorului; c) separator de lichid; d) conductă HrypHbie 9bojhou;hh caMOJieTa; evolutions acrobatiques de haute ecole de l'avion; hohe Schule Kunstflugweisen; airplane advanced flying; repulogep teljes akrobatikus haladâsa]: Evoluţiile aeriene acrobatice complexe ale avionului sunt: Immelmann în variante, sbor pe muchie, sfredel orizontal lent, sfredel vertical în urcare, vârtejuri în urcare, vârtejuri în coborîre, roată (loop-ing) în variante, diapason, opturi verticale şi noduri de Savoia. Exemplu: Diapasonul se execută din sborul normal sau din sborul pe spate, şi anume avionul urcă la verticală, trece printr'un sbor pe muchie la orizontală şi apoi pichează, peniru a reveni la poziţia de sbor iniţială. 5. ~ acrobatică simplă a avionului [cjmryp-Hbie 9BOJHOu;hh CaMOJieTa; evolutions acrobatiques de l'avion; Kunstflugweisen; airplane acrobatic flying; repulogep akrobatikus haladâsa]: Evoluţiile acrobatice aeriene simple ale avionului sunt: L cabraj pronunţat, plecare cabrată pe aripă, picaj urmat de cabraj, glisadă, viraj la î verticală, întoarcere pe ari- i pă, răsturnare, roată (loop-ing), sfredel orizontal, vâr- & tej (vriile) şi Immelmann. Exemplu: Cabrajul pronunţat / consistă în decolarea cu o pantă de urcare foarte pro- nunţată şi care, dacă se con- ' tinuă dincolo de limita de sustentaţie, poate^ provoca Cabra] pronunfaf. pierderea de vitesă. 8. ~ normală a avionului [HopMaJibHbie 3B0JiK)iţHH caMOJieTa; evolutions normales de l'avion; normale Flugzeugweisen; normal airplane evolutions; repulogep normâlis haladâsa]: Evoluţiile normale aeriene ale avionului sunt: virajul Ac de cap, simplu. normal, virajul strâns, virajul de 180° cu motor, virajul de 90° sau de 180° fără motor, turul de pistă; acul de cap, simplu; optul, evoluţia în S, spirala. Exemple: Acul de cap, simplu, este o evoluţie compusă din decolare, mers în palier, urcare de cca 200 m, un viraj la dreapta sau la stânga împrejur de 180° cu motor, un sbor în urcare până la verticala punctului de plecare, coborîrea normală până în afara aerodromului, un viraj de 180° fără motor, şi aterisare. La e-voluţia în S, avionul efectuează, fără motor, viraje alternativ la dreapta sau la stânga, toate în acelaşi plan. 7. Evolufia unui sistem fizicochimic [3BO-JlIOIţHH HeKOTOpOH 4)H3HKO-XHMHHeCKOH CHC-TeMbi; evolution d'un systeme physico-chimique; Entwicklung eines physikalisch-chemischen Systems; evolution of a physico-chemical system; a fizika-chemiai rendszer kifejlodese]: Trecerea unui sistem fizicochimic dintr'o stare dată în alta, prin variaţia mărimilor de stare între valorile lor corespunzătoare vechii şi noii stări. Sin. Transformarea unui sistem fizicochimic. 8. Evolventă. V. Desfăşurată. 9. Ewart, lanţ ~ [iţerib 3BapTa, nJiacTHH^a-Tan npHBOAHan iţeiib; chaîne E.; E. Kette; E. chain, detachable link-belt; E.-lânc].Tehn.: Lanţ cu zalele dreptunghiulare şi detaşabile, turnate din fontă -maleabilă. Permite înlocuirea rapidă a zalelor uzate, şi scurtarea lanţului prin scoaterea unei zale. E folosit, în special, la maşini agricole, la elevatoare, etc. 10. Exalgină [3K3ajibrHH; exalgine; Exalgin; exalgine; exâlgin]. Farm.: C6H5-N(CH3)-CO~CH3. Metilacetanilidă. Substanţă care se prezintă sub formă de praf alb, solubil în apă. Se întrebuinţează în medicină, ca analgezic şi antitermic. n. Exalfafie [3K3aJibTaiţHH; exaltation; Ober-spanntheit, Exaltation; exaltation; tulfeszultseg]. Chim. fiz.: Cantitatea cu care este mărită refrac-ţiunea moleculară a unei substanţe organice care are, în molecula sa, duble legături conjugate şi triple legături. T FR I i Lan} Ewart. i2. Examen organoleptic. V. Degustare. ■î. Examinare în lumină reflectată [HCCJie/ţo-BaHHe (np0CM0Tp, 9KcnepTH3a) b OTpanieH-HOM CBeTe; examen en lumiere reflechie; Prufung im zuruckgeworfenen Licht; examination in reflected light; visszaverf fenyben valo vizsgâlat]. Metgr.: Examinarea suprafefelor polisate ale preparatelor de metal, luminate prin raze cari se reflectă chiar pe aceste suprafeţe. 2. Examinare macroscopică [MaKpocKonHHee-Koe HCCJie^OBaHHe; examen macroscopique; ma-kroskopische Prufung; macroscopical examination; makroszkopikus femvizsgâlat]. Metgr.: Procedeu folosit în metalografie pentru studiul structurii me-talografice a unui metal sau a unui aliaj, examinarea făcându-se cu ochiul iiber sau cu aparate cari măresc până la aproximativ de 50 de ori. Permite examinarea pe un câmp vizual mare, prin opoziţie cu examinarea microscopică. Instrumentele folosite sunt: lupe, lentile prismatice, macroscoape bin-oculare, monoculare sau stereoscopice, etc., în- Sisteme de iluminare a probelor în examinarea macroscopică. a) iluminarea cu raze ineli-nate; b) iluminarea cu raze perpendiculare; c) iluminarea din două direcţiuni cu raze înclinate; 1) aparat de fotografiat; 2) fascicul de lumină; 3) sursă de lumină; 4) lentilă; 5) probă de material; 6) placă de sticlă transparentă; zestrate cu aparat fotogra- 7) ecran; 8) oglindă, fie pentru fotografierea suprafefelor de examinat. Iluminarea probelor se face printr'un fascicul de raze normale sau înclinate, sau cu două fascicule înclinate, din două direcţii. Când se cere o examinare amănunţită, probele se prepară prin şlefuire, polisare, respectiv prin agenţi chimici corozivi. Agenţi folosiţi în examinarea macroscopică: soluţie apoasă de clorură cuproamoniacală, soluţie de 5% acid sulfuric (proba Baumann), etc. Mărimea granulelor observate după reacţie se măsoară prin micrometre de precizie, de 1/100 mm, sau prin lentile de măsurare. 3, ~ microscopică [MHKpocKonHnecKoe hc-CJie/ţOBaHHe; examen microscopique; mikrosko-pische Prufung; microscopica! examination; mikro-szkopikus femvizsgâlat]. Metgr.: Procedeu folosit pentru studiul structurii metalografice a unui metal sau a unui aliaj, examinarea făcându-se la microscop, prin mărirea probelor de aproximativ 50*■-4500 de ori. Condiţiunea principală a unei examinări microscopice este vizibilitatea perfectă 431 a structurii materialului. Prepararea probelor se face deci prin şlefuire, polisare şi prin atac cu a-genţi chimici corozivi. Prepararea prin şlefuire şi polisare permite examinarea numai a probelor ale căror elemente structurale sunt de colori sau tonuri diferite (granulele de grafit în fontă, suboxidul de cupru în aramă, neomogeneităţi ca suflurile, sgu-ră din suduri, etc.). Agenţii corozivî atacă suprafaţa sau colorează diferit deosebitele elemente de structură. După atac, suprafeţele probei se curăţă amănunţit de .urme de apă şi de uleiu. — Reactivii sunt soluţii de săruri, acizi sau baze, în apă distilată, în alcool etilic sau în alcool metilic. Pentru oţeluri şi fontă se folosesc, în special, acidul azotic sau acidul picric disolvat în alcool; pentru metalele neferoase: soluţii apoase de hidroxid de amoniu, de clorură cuproamoniacală, clorură de fier, etc. pentru cupru şi aliajele sale; soluţii apoase de acid clorhidric, acid fosforic, etc. pentru aluminiu şi aliajele sale, şi soluţii apoase de acid acetic sau acid sulfuric pentru magneziu şi aliajele sale. Vitesa de coroziune depinde de gradul de disociaţie electrolitică a reactivului, de con-ductibilitatea lui electrică, de vitesa de difuziune şi de modul cum se aplică reactivul. 4. Examinarea din mers a şinelor [npoBepKa pejibCOB Ha xofly; controle des rails pendant la marche; Schienenprufung wahrend der Fahrt; testing of rails whilst running; menetkozbeni sin-vizsgâlat]. C.f.: Exa- =0 minarea din mers a structurii şinelor de cale ferată, pentru detectarea defectelor. Dispozitivul de examinare cuprinde două bobine alimentate prin trei perii în contact cu şina, prin cari trece un curent electric continuu, care străbate şina. Bobinele induc în sensuri contrare o a treia bobină, legată în serie cu un m [ţm 1 Examinarea din mers a şinelor. —) sursa de alimentare prin curent continuu; 1) şină; 2) perii; 3} bobină inductoare; 4) bobină indusă; 5) ampermetru; -> sensul de deplasare al aparatului. ampermetru, curentul electric indus fiind dependent de diferenţa de conductibilitate dintre cele două porţiuni de şină cuprinse între cele trei perii. Sin. Examinare Sperry. 5. Examinarea nedlstrucfivă a materialelor [HeAecTpyKTHBHoe HcnbiTaHHe (HCCJieflOBa-HHe) MaTepHaJiOB; controle non-destructif des materiaux; Zerstorungsfreie Werkstoffprufung; testing without destroying the material; anyagok szetrombolâs nelkuli viszgâlata]. Tehn.: Operaţiune de cercetare a structurii materialelor, pentru detectarea defectelor, fără a le distruge. Defectele cari se detectează sunt cele din piesele asamblate prin sudură sau prin nituire, din piesele turnate, sau din piesele tratate termic, cari nu permit prelevarea de epruvete fără a se distruge parţial sau total' piesa sau materialul 432 Defectele pot fi: fisuri (cricuri şi tapuri), sufluri, retasuri, segregaţii, goluri, incluzii, cari nu pot -fi detectate cu ochiul liber, Aceste defecte pot apărea la prelucrare sau în serviciu. Examinarea nedisiructivă s'a extins asupra răşinilor sintetice turnate, a cauciucului, etc. încercările de materiale (la îndoire, întindere, compresiune, etc.) cari se efectuează prin prelevarea de probe din cuprinsul lor nu sunt concludente, îniru cât un material, după un anumit traiament (turnare, tratament termic, etc.), este, în general, neomogen, iar epruvetă dă numai caracteristicele zonei din care s'a prelevat. Folosirea pe scară din ce în ce mai mare a sudurii, pentru reducerea greutăfii construcţiilor, impune o examinare amănunţită — pentru rr.otive de securitate — pentru detectarea sudurilor rele. Operafiunea se face prin examinarea nedistructivă, care poate fi făcută asupra oricărei părfi a piesei. Procedeele folosite pentru detectarea defecte-Jor sunt: prin ciocănire, pe cale electrică, magnetică, electromagnetică, ultrasonică, radiologicâ (radiografie sau radioscopic), cu uleiu, cu petrol, cu săruri de calciu, prin raze ultraviolete, etc. 1. Examinare ~ cu petrol [HCCJieAOBaHHe npn nCMOiiţH KepoCHHa; controle au petrole; Werk-stoffprufung mit Leuchtpetroleum; testing by kero-sene; anyagok vizsgâlata petroleum utjân]: Procedeu pentru examinarea nedistructivă a materialelor, la rece şi fără sablare. Piesa se cufundă în petrol lampant, se şterge şi se spoeşte cu praf de cretă uscată; se bate cu un ciocan; petrolul — care iese din-ir'o fisură — pătează praful de cretă. Dacă fisura străbate piesa, pata apare pe partea opusă. Se folo-seşie mai ales pentru piesele prelucrate nefero-magnetice, şi cari nu pot fi încălzite fără a le provoca deformafii dăunătoare. Procedeul detectează numai fisurile cari ajung până la suprafafă. 2. ~ ~ cu săruri de calciu [nccjieflOBaHHe npn noMomH cojiefi KaJibiţHfl; controle aux sels de calcium; Werkstoffpriifung mit Kalziumsalzen; testing by calcium salts; anyagok vizsgâlata kalcium-sok utjân]: Procedeu pentru examinarea nedistructivă a materialelor, la cald, fără sablare. Materialul se fierbe în uleiu, apoi se şterge, se acopere cu praf de cretă şi cu nefelin umed sau cu pastă de praf de cretă cu alcool; când materialul se încălzeşte, uleiul pătează praful, respectiv pasta, cu care a fost acoperit. — Procedeul nu poate detecta decât defectele cari ajung până la suprafafă. Se foloseşte, mai ales, pentru piesele mici, neferomagnetice, cu suprafafa prelucrată, cari nu mai pot fi sablate. 3. ~ ~cu uleiu [HccJieflOBaHHenpHnoMonţH MacJia; controle â Phuile; Werkstoffpriifung mit *01; testing by oii; anyagok vizsgâlata olaj utjân]: Examinarea defectelor superficiale ale unui material metalic prin proba cu uleiu, la cald. Materialul se fierbe în uleiu, se sablează şi se încălzeşte; când piesa se încălzeşte, uleiul — care la fierbere a pătruns în fisurile materialului — iese la suprafafă, sub formă de pete. Această examinare tiu poate detecta defectele cari nu ajung la suprafafă (goluri, sufluri, suduri incomplete, etc.). Se foloseşte, mai ales, pentru materialele metalice neferomagnetice, cari nu admit examinarea magnetică. 4, ~ ~ electrică [ajieKTpqecKHoe HCCJieflO-BaHHe; controle electrique; elektrische Werkstotf-prufung; electrical testing; anyagok elektromos vizsgâlata]: Procedeu pentru examinarea nedistructivă a materialelor feromagnetice, cu ajutorul curentului electric. Procedeul foloseşte curentul electric alternativ care străbate piesa de examinat (de ex.: cordonul de sudură). Curentul electric produce un câmp magnetic care-l încinge, şi orientează pilitura de fier presărată pe piesă după linii-e sale decâmp. Examinarea electrică. 1) transformator; 2) poli; 3) piesă de examinat'; 4) fisură longitudinală; 5) liniile de forfă ale câmpului magnetic indus, „materializate" prin pilitură de fier; 6) sursă de curent electric alternativ. Inducţia magnetică e slabă în goluri şi intensă în apropierea lor, şi deci pilitura de fier e rară în dreptul lor şi deasă la marginea lor. Procedeul este folosit pentru materialele gata prelucrate, cari nu pot fi încălzite. El nu detectează însă golurile perpendiculare pe direcfia curentului electric, şi de grosime mică. Din această cauză reclamă două probe la 90°. Se folosesc curenfi de 200* • *3000 A. Sin. Examinare Berthold-Gottfeld. 5. ~ ^ electromagnetică [3JieKTpoMarHHTHoe HCCJieflOBaHHe; controle electromagnetique; elek-tromagnetische Werkstoffpriifung; electromagnetica! testing; anyagok elektromagnetikus vizsgâlata]: Procedeu pentru examinarea nedistructivă a materialelor feromagnetice, care foloseşte, concomitent, un curent electric alternativ şi un câmp magnetic. Piesa se aşază între polii unui electromagnet. Electromagnetul are două înfăşurări: una alimentată în curent continuu, care dă un câmp magnetic longitudinal, şi o a doua, ale cărei capete se leagă la cei doi poli,şi care este străbătută de curent alternativ. Sub acfiunea curentului alternativse induce un câmp magnetic aproape circular. Cele două câmpuri pot detecta atât golurile transversale, cât şi cele longitudinale. Liniile de forfă se „materializează" Examinarea electromagnetică. 1) sursă de curent continuu; 2) sursă de curent alternativ; 3) electromagnet; 4) liniile de forfă ale câmpului magnetic produs de sursa 1; 5} liniile de forfă ale câmpului magnetic produs de sursa 2; 6) piesa de examinat; 7) poli; 8) transformator electric. 433 prin pilitură de fier. Procedeu] reprezintă o combinaţie între examinarea electrică şi cea magnetică. Se poate efectua pe cale uscată sau umedă. In ultimul caz, pilitura se presară pe un film de uleiu, ceea ce măreşte mobilitatea piliturii pe piesă. Uleiul circulă sub acţiunea unei pompe, iar coloarea lui diferă după coloarea suprafeţei piesei (roşu închis pentru piese forjate cu arsuri, verde pentru suduri, etc.). Avantaje: Simplicitatea operaţiunii, rapiditatea descoperirii defectului, imagine fidelă a defectului. 1. Examinarea magnetică [MarHHTHoe nccjie- flOBaHHe; controle magnetique; magnetische Werk-stoffprufung; magnetical testing; anyagok magne-tikus vizsgâlata]: Procedeu pentru examinarea materialelor feromagnetice, cu ajutorul unui câmp magnetic. Piesa de examinat se aşază între polii unui electromagnet alimentat în curent continuu. Deasupra piesei se presară pilitură de fier. in tot timpul probei, piesa se ciocăneşte cu un ciocan de lemn. Liniile de forţă, indicate prin pilitură de fier, sunt mai dese în jurul golurilor, lăsând locuri libere în dreptul lor.Golurile Ion- * '—— gitudinale cu _ . ' - „ w . . v. Examinarea magnetica. grosime mica, a- , .. ■j. « - . 1) sursa de curent electric continuu; dica paralele cu ', 1 , „ , , t 2) electromagnet; 3) piesa de examinat; liniile de forţa, ; % 4) fisura longitudinala; 5) fisura frans- nu pot fi detec- , , 1 versala; o) poli. tate, din care cauză proba reclamă două examinări, cu câmpul în direcţie perpendiculară una pe alta. Acest fel de examinare nu este economic. Sin. Examinare Roux. 2. ~ prin ciocănire [HcnbiTaHHe mojiotkom; controle des materiaux par martelage; Werkstoffprufung durch Hămmern; testing by hammering; anyagok vizsgâlata kopogtatâs utjân]: Exami- narea defectelor unui material metalic prin ascultarea sunetului produs prin ciocănire. Dacă materialul este fără defecte (goluri, sufluri, fisuri, etc.), sunetul produs trebue să fie clar. Este mijlocul cel mai simplu, dar mai puţin concludent, al examinării unui material metalic. 3. ~ prin raze ultraviolete [HcnbiTaHHe yjib-Tpa<|)HOJieTOBbiMH JiynaMHi controle par rayons ultra-violets; Werkstoffprufung mit ultravioletten Strahlen; testing by ultra-violet rays; anyagok vizsgâlata ibolyântuli sugarakkal]: Procedeu pentru examinarea nedistructivă a pieselor prin înmuierea lor într'un lichid fluorescent, şi observarea lor într'o cameră obscură, sub acţiunea razelor ultraviolete, după ce s'a îndepărtat de pe ele, prin ştergere, excesul de lichid fluorescent. Lichidul pătruns în fisuri devine luminos, sub acţiunea razelor ultraviolete. Se foloseşte mai ales la piesele finite, de orice natură (şi paramagne-tice), şi cari nu pot fi încălzite. 4^ / ' \y -f-—* 3 4. ~ radiologică [pa^HOJiorHHecKoe HCCJie-AOBaHHe; controle radiologique; radiologische Werkstoffprufung; radio- H logical testing; anyagok râdiologiai vizsgâlata]: Examinarea unui material, străbătându-l cu raze X şi primind fasciculul emergent pe un ecran fluores-ceni (examinare radiosco-pică) sau pe o placă fotografică (examinare radio-grafrcă). Dacă d e grosimea piesei examinatei şi x e grosimea defectului de pe traiectul unui fascicul de raze X, presupuse că nu absorb radiaţie, rapoartele dintre intensităţile I± şi /2 ale fasciculelor emergente cari au străbătut, respectiv nu au străbătut şi defectele, şi dintre intensitatea 70 a fasciculului incident sunt — a(d—x) Examinarea radiografică a materialelor, î) tub Ronfgen; 2} fascicul conic de raze X; 3) material de examinat; 4) defect; 5) film; /c) intensitatea emisiunii înainte de material; J±) intensitatea emisiunii' după străbaterea materialului; 1%) intensitatea emisiunii după străbaterea defectului; d) grosimea materialului; x) grosimea defectului. h lo' -a d Ş’ f = „ + CIX adică raportul I± : I2 este h'h a fiind coeficientul de extincţie al radiaţiei X folosite, în materialul cercetat. Fiindcă a creşte, la material dat, odată cu lungimea de undă, adică scade când creşte tensiunea anodică a tubului de raze X folosit, obţinerea unui contrast mare^ implică alegerea unei lungimi de undă mari, pentru care a e mare. în acest caz, intensităţile I± şi I2 ale fasciculelor emergente sunt însă mici (piesa apare aproape opacă) şi imaginea e slabă. Lungimea de undă folosită şi timpul de expunere trebue să se adapteze, deci, prin varierea tensiunii tubului, la materialul şi grosimea piesei, aşa încât să se obţină atât contrast, cât şi o imagine destul de intensă. Examinarea radiologică se foloseşte pentru orice material care absoarbe razeX: metale, cauciuc, mase= plastice, etc. Tehnica dispune de instalaţii cari pot examina poduri, elice de avioane, căldări de abur, etc., chiar la locul unde se găsesc în funcţiune. Examinarea radioscopică (mai economică) se foloseşte mai ales la piesele turnate. Se lucrează cu tensiuni anodice de 160'--300 kV, şi cu un curent de 6--*25 mA în alternativ, şi de 15 mA în continuu. Grosimea de pătrundere d este de maximum 130 mm la piesele feroase şi de 300 mm la aliajele uşoare. Pentru stabilirea pe radiografie a grosimii defectului se interpun, între piesă .şi tub, patru bare de oţel cu grosimile de 0,1; 0,2; 0,5 şi 0,8 mm, cari apar pe film ca linii mai albe. Comparând imaginile lor cu cele provocate de defecte, se poate stabili grosimea x a defectelor. Pentru a evita razele 28 434 difuze, cari voalează filmul şi falsifică rezultatele, se interpune, între film şi piesă, o placă de cupru sau de staniu. — In radioscopie, grosimea da piesei examinate nu poate depăşi 20 mm penfru metalele feroase şi 100 mm pentru metalele uşoare. Se foloseşte curent continuu. Examinarea radioscopică a pieselor se poate face cu instalafii speciale şi pe bandă. î. Examinarea ultrasonică [yjibTpa3ByKOBaH 3KCIiepTH3a; controle ultrasonique; Ultraschall-w,erkstoffprufung; ultrasonic testing; anyagok vizsgâlata ultrahang utjân]: Procedeu de examinare a materialelor, care foloseşte un fascicul de ultrasunete şi care se bazează pe proprietatea materialelor de a fi transparente fafă de ultrasunete, pe când defectele sunt opace. Pozifia defectelor se poate preciza trimifând asupra materialului cercetat un fascicul de ultrasunete, opre provine dela un emiţător aşezat într'o anumită pozifie (variabilă dela o determinare la alta) fafă de material, şi observând zona situată de cealaltă parte a materialului în care un receptor nu detectează ultrasunete (detectare prin transmisiune). Un alt procedeu foloseşte reflexiunea ultrasunetelor pe suprafafa defectelor, receptorul explorând zona situată de aceeaşi parte a materialului ca şi emifătorul (detectare prin reflexiune). Se foloseşte, de asemenea, un procedeu bazat pe măsurarea intensităfii unui fascicul de ultrasunete care străbate materialul cercetat, măsurarea fiind efectuată în diferite puncte ale materialului, ceea ce se realizează deplasând fafă de acesta atât emifătorul, cât şi receptorul. 2. Examinator de capse electrice [kohtpoji- jiep 3JieKTpHHecKHx ;ţeTOHaTopoB; contro-leur de detonateurs electriques; Zunderprufer; detonator controller; villamos gyutacsvizsgâlo]. Elf.: Aparat care permite să se determine dacă o capsă electrică cu fir incandescent este bună, ca şi dacă legăturile stabilite între explozor şi capse sunt bine făcute. Constă dintr'un circuit alcătuit din două rezistenfe de câte 25 & fiecare, o pilă uscată cu tensiunea electromotoare de 1,5 V, şi un indicator electromagnetic (R= 100Q). Rezistenfă totală a circuitului este 150&, iar curentul electric care-l străbate este /= 1,5/150 = 0,01 A. Atât capsa electrică ce urmează a fi încercată, cât şi circuitul exterior respectiv, se conectează la cele două borne ale,examinatorului. Dacă filamentul capsei este bun, curentul electric de 0,01 A îl străbate fără a aprinde capsa, deoarece 0,01 A< 0,18 A (cât este intensitatea minimă a curentului de detonafie al capsei), iar indicatorul electromagnetic se aprinde. In caz contrar, acest indicator rămâne stins. Sin. Controlor __________ de capse elecirice. ! 0nJTJTJTJulr 3. ~ de explo-zori [K0HTp0JiJiep B3pbIBaTeJieH; controleur d'explo- seurs; Zundmaschi- ,-----------------«-dinîuiJV* nenpruter; exploder . . , , , Examinator de exp ozon. controller; gyujto- F gep vizsgâlo berendezes]. Elf.: Planşetă de lemn pe care sunt montate, în lungul unui circuit b-a-a-b, două rezistenfe egalef(r2) şi o rezistenfă (ri). Practic se ia: r1=r2—r^-t unde n şi r sunt numărul, respectiv rezistenfă electrică a capselor. Intre bornele b-b se montează o capsă electrică, cât mai pufin sensibilă, sau un bec electric cu filament incandescent, iar bornele a-a se leagă la bornele explozorului. Punând explozorul în funcfiune, dacă acesta este în bună stare va face să explodeze capsa sau va aprinde becul electric. In caz contrar, explozorul este defect şi trebue revizuit. 4. Exanol. Ind. pefr.: Produs obfinut prin condensarea diferitelor fracfiuni de benzine de cracare, în prezenfa clorurii de aluminiu (AICIS) sau a fluorurii de bor (BF3). Are consistenfă cleioasă şi aspect de substanfă clară. Ameslecat în proporfie de 1 •••3°/o cu uleiurile minerale inferioare, le ridică viscozitatea, corectându-le într'o anumită măsură dependenfa de temperatură a curbei de viscozitate, corecfie care rămâne permanentă şi nu trebue considerată ca o falsificare. (N. D.). V. şi Paratone. s. Excavare [sKCKaBaHHfl; excavation; Aus-hohlung, Baggerung ; excavating ; kivâjâs]. Tehn.: Operafiunea de săpare pentru a obfine o cavitate în scoarfa Pământului, la suprafafă sau în adâncime. După mijloacele folosite pentru săpare, deosebim: e. Excavare hidraulică [rHApaBJiHHecKan 3KC-KaBaiţHH; excavation hydraulique; hydraulische Baggerung; hydraulic excavating; hydraulikus kivâjâs], dacă săparea se execută printr'o vână de apă sub presiune, transportul pământului săpat făcându-se cu sau fără ajutorul apei; 7. ~ manuală [pyHHan SKCKaBaiţHH; excavation manueile; Handaushohlen; manual excavating; kezi szerszâmokkal eszkozolt kivâjâs], dacă este executată de lucrători cu unelte manuale; a. ~ mecanică [MexaHH^eeKaH SKCKaBa-iţHfl; excavation mecanique; mechanische Baggerung; mechanical excavating; mekânikai kivâjâs], dacă săparea se face cu maşini speciale numite excavatoare. Fafă de pozifia excavatorului şi fafă de direcfia de înaintare a săpăturii, excavarea mecanică se poate executa: în adâncime, dela excavator în jos; în înălfime, dela excavator în sus; lateral, alături de excavator. După felul cum lucrează cupa excavatorului, excavarea poate fi: ascendentă, dacă abatajul este atacat de cupă de jos în sus; descendentă, dacă abatajul este atacat de sus în jos. o. Excavafie [BbieMKa; excavation; Aushohl-ung;excavation;melyedes]. Tehn.: Cavitateîn scoarfa Pământului, la suprafafă sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural (excavafie naturală), sau făcută artificial pentru diferite scopuri tehnice (lucrări de fundafii, lucrări de terasamente, canale, tuneluri, galerii de mină, depozite de explozivi, etc.)» sau rezultată în urma extracţiei substanţelor minerale utile. 435 1. Excavafii [BbmyTbiH rpyHT; materiei excave; Baggergut; excavated material; kivâjt anyagok]: 1. Materiile rezultate din excavare. — 2. Pluralul termenului Excavatie (v.). 2. Excavator [3KCKaBaT0p;, excavateur; Bagger, Trockenbagger; excavator; kotrogep]. M?.: Maşină cu mare capacitate de lucru, pentru săpat şi încărcat pământul, care funcţionează sprijinită pe sol. Se foloseşte la lucrări de terasamente şi la exploatări de cariere. Pământul săpat este încărcat în vagonete, pe benzi rulante sau în conducte de transport prin curent de apă. Carac-teristicele principale ale excavatoarelor sunt: capacitatea cupei sau a lingurii, capacitatea de lucru, puterea motorului, presiunea pe sol, greutatea totală, adâncimea şi înălfimea de lucru maxime, raza de acfiune, vitesa de deplasare. După modul de acfiune, deosebim: 3. Excavator cu acfiune continuă [3KCKaBa-Top HenpepbiBHoro aghctbhh; excavateur â debit conţinu; Bagger mit stetigem Betrieb; excavator with continuous output; folytonos muko-desu kotrogep]: Excavator care sapă şi descarcă în mod continuu. Astfel de excavatoare sunt cele cu lanf sau cu roată port-cupe. Pământul săpat e depus pe un transportor cu bandă, într'o movilă sau în vagoane. 4. />/ cu acfiune intermitentă [sKCKaBaTop npepbIBHOrO A6HCTBHH; excavateur â action intermittente; Bagger mit absetzendem Betrieb; excavator with intermittent output; idoszakosan mukodo kotrogep].* Excavator care sapă şi încarcă în mod alternativ. Astfel de excavatoare sunt cele cu benă, cu lingură, cu cablu purtător şi cutie, şi draglina. După felul cum se poate deplasa, deosebim: 5. Excavator, auto- ~ [caMOABHJKyiiţHHCH (caMOXOAHbm) SKCKaBaTOp; autoexcavateur; Selbstfahrbagger, Kraftbagger, Auto-Bagger; seif propelling excavator; motoros kotrogep]: Excavator care se poate deplasa dela un şantier la altul prin mijloace proprii, neavând nevoie de a fi remorcat sau demontat. e. Excavator fix [HenoABHîKHbiH, CTaiţHOHap-HbiH 9KCKaBaT0p; excavateur fixe; ortsfester Bagger; slationary excavator; rogzitett kotrogep]: Excavator de dimensiuni mari, care nu are rofi, şenile sau alt sistem pentru deplasare, şi nu poate fi deplasat decât prin lucrări de montaj anevoioase. Din această categorie fac parte excavatoare foarte grele, de tipul cu cablu purtător şi cutie. 7. ~ pe şenile [ryceHH^HbiH sKCKaBaTop; excavateur â chenilles; Raupenbagger; track-type excavator, Caterpillar excavator; hernyotalpas kotrogep]: Excavator cu şenile, pentru deplasare. Are mare mobilitate pe şantier. 8. ~ pe şine [pejibCOBbift 3KCKaBaTop; excavateur sur rails; Gleisbagger; rail excavator; sines kotrogep]: Excavator care se deplasează pe şine. E un ’sistem folosit astăzi numai pentru unităfi foarte mari, la lucrări complementare la căi ferate existente, sau Ia unele excavatoare cu abur. După felul maşinii de forfă] folosite, deosebim: •. Excavator cu abur [napoBon 3KCKaBaTop; excavateur â vapeur; Dampfbagger; steam excavator; gozkotrogep]: Excavator acfionat de o maşină cu abur. Este greoiu în exploatare. Se foloseşte numai în regiuni cu cărbuni ieftini, sau pentru puteri foarte mari, şi unde e suficientă o mobilitate foarte mică. Exemple: excavatoarele cu cablu purtător şi cutie, pentru exploatarea carierelor. 10. ~ cu electromotoare [sKCKaBaTop c 3JieKTpOABHraTeJlHMH; excavateur â electro-moteurs; Elektrobagger; electromotor excavator; villamos kotrogep]: Excavator echipat cu electromotoare. In general, diferitele mişcări sunt e-fectuate de electromotoare separate: un motor pentru placa învârtitoare, unul pentru mişcarea lingurii, unul pentru mişcarea brafului, etc.; deplasarea excavatorului se face, uneori, prin alte mijloace. E folosit numai la excavatoare foarte mari, în special la exploatarea carierelor, unde nu sunt necesare deplasări dese şi pe distanfe mari. 11. ~ cu motor cu explozie [aKCKaBaTop c ABHraTejieM B3pbiBHC>ro THna; excavateur â moteur â explosion; Bagger mit Explosionsmotor; explosion motor excavator; robbano motoros kotrogep]: Excavator echipat cu un motor cu explozie. E folosit numai la excavatoarele uşoare, de tipul cu lingură sau cu cupă şi cablu de tracţiune (draglină), sau la excavatoarele uşoare pentru şanfuri. 12. ~ cu motor Diesel [3KCKaBaTop c ABHraTejieM /ţH3eJiH; excavateur â moteur Diesel; Dieselbagger; Diesel excavator; Diesel motoros kotrogep]: Excavator echipat cu motor Diesel. Este cel mai răspândit tip de excavator. După construcţie şi mărime, categoriile principale sunt: 13. Excavator cu braf [aKCKaBaTop c ynocH-HOH (co CTpeJlOH); excavateur â fleche, excavateur â bras; Auslegerbagger; boom excavator; emelokaros kotrogep]: Excavator al cărui dispozitiv de sapă este purtat de un braf puternic, asemănător cu braful macaralelor. De obiceiu, excavatorul are cadru cu şenile, pe care e fixată placa învârtitoare care poartă cabina cu motorul şi mecanismul de acfionare. La capătul de jos, braful este articulat de placă, iar la capătul de sus poartă un sistem de scripeţi cu cabluri de ridicare. Braful poate fi o grindă cu inimă plină, simplă sau dublă, sau, în cazul draglinelor, o grindă cu zăbrele. Din categoria excavatoarelor cu braţ fac parte: excavatoarele cu benă, excavatoarele cu lingură şi draglinele. V. şi Excavator convertibil. 14. ~ cu cablu purtător şi cutie [SKCKaBaTop KaHaTH0r0 THna; excavateur â câble porteur; Kabelbagger; cableway excavator; sodronykoteles kotrogep]: Instalaţie de excavare constând din două turnuri, între cari sunt întinse cabluri pentru susţinerea cutiei care sapă. Turnurile pot fi fixe sau mobile, şi au contragreutăţi, cabluri de ancorare, etc. Cutia, care e suspendată de cablul purtător printr'un cărucior, poate fi coborîtă la fundul carierei; aici, în poziţie de sapă, este trasă — cu un alt 29* 436 cablu]— până ce se umple cu materiale; apoi e ridicată din nou, până la cablul purtător, în pozifia de transport. In această pozifie, cutia este trans-portatălpână la haldă, unde se varsă încărcătura. 4. ~ convertibil [yHiîiepcaJibHbift 9KCKa-BaTOp; excavateur convertible; Umbaubagger; universal excavator; âtâllithato kotro]: Excavator cu bra|, care, prin înlocuirea mecanismului de 1) cablu de îndepărtare; 2) cablu de fixare; 3) cablu purtător; 4) cablu de apropiere; 5) cablu de ridicare; 6) cablu de răsturnare; 7) palan de răsiurnare; 8) palan de ridicare; 9) cutie; 10) contraturn; 11) turn motor; 12) contragreutăţi; 13) rofi purtătoare; 14) rofi de presiune, înclinate; 15) rofi de presiune, orizontale (cu axa verticală). 1, Excavator cu elindă articulată [3KCKaBaTop C mapHHpHOH KOBIIieBOH iţenbK); excavateur â godets â bras articule; Bagger mit knickbarer Eimer-leiter; excavator with hinged scoop ladder; csuklo-vodros letrakotro]: Excavator cu un lanf cu cupe susfinut de o grindă cu zăbrele, formată din secfiuni articulate între ele, care poate ataca simultan suprafefe de înclinări diferite, de exemplu fundul şi taluzul unei săpături. Categorii constructive secundare: 2. Excavator cu benă [rpeftc|3epHbiH 3KCKa-BaTOp; excavateur â benne; Greifbagger; grab l)benă; 2) braf (săgeată); 3) placă rotitoare (turnantă); 4) şenilă; 5) cabină de manevră. excavator; markolo kotro]: Excavator cu braf, la capătul căruia atârnă o benă. s. ~ cu braf şi lanf. V. Excavator cu lanf port-cupe. sapă, sau, uneori, şi a brafului, poate fi uşor transformat în: draglină (excavator cu cupă şi cablu de tracfiune), excavator cu benă, excavator cu lingură, excavator pentru şanfuri, în maiu me- Excavator convertibil (universal). 1) cu lingură de înălţime; 2) cu lingură de adâncime; 3) pentru şanfuri sau finisare; 4) cu cupă trasă (draglină); 5) cu benă; 6) macara; 7) maiu mecanic; 8) sonetă. 437 canic, sau în sonetă. Sin. Excavator universal. V. şi Draglină convertibilă. 1. Excavator cu cupă şi cablu de tracfiune. V. Draglină. 2. ~ cu lanf port-cupe [sKCKaBaTop c KOBHieBOH HJIH Hepna^HOH Iţenbio; excavateur â chaîne â godets; Eimerkettenbagger; bucket-chain excavator, scoop-chain excavator; vodroslănckotro]: Excavator cu un braf care poartă Excavator cu elindă (scară) articulată (excavator cu lanf port-cupe). I) prismă superioară; 2) trapă de descărcare; 3) cabină; 4) vagonet; 5) şine; 6) braf (săgeată); 7) el:indă (scară); 8) cabluri de susfinere; 9) articulafia elindei; 10) prismă inferioară cu dispozitiv de întindere. un lanf fără sfârşit, pe care sunt prinse cupele săpătoare. Braful sau elinda port-cupe se compun dintr'o grindă cu zăbrele rigidă, sau din mai multe grinzi articulate între ele (v. sub Excavator cu elindă articulată). Cupele pot fi cu fund complet sau parfial. înălfimea fronturilor de lucru ale acestui tip de excavator poate trece de 20 m. Se foloseşte la cariere şi la lucrările de finisare ale terasamentelor. . s. ~ cu lingură [sKCKaBaTop c MexaHH-necKOH jionaToft, OAHOKOBineBoft 3KCKaBaTop; excavateur â pelle mecanique; Schaufelbagger; dipper excavator, power shovel; lapâtos kotro- Excavator cu lingură. 0 colfii (dinfii) lingurii; 2) cupa (godeul) lingurii; 3) fund mobil; 4) coada (braful) lingurii; 5) braf (săgeată); 6) placă rotitoare; 7) şenilă; 8) cabină. gep]: Excavator cu braf care poartă o lingură cu care sapă şi încarcă. Lingura se compune dintr'o cupă şi o coadă, fundul cupei putându-se deschide spre a descărca încărcătura în vagonete. Marginea lingurii are dinfi foarte duri, de ofel aliat, sau de aliaje cu carburi metalice, cari sunt demontabili şi deci pot fi uşor înlocuifi, când se uzează. 4. ~ cu roată port-cupe [sKCKaBaTopj c BOflOiiOA'beMHbiM KOJiecoM; excavateur â roue â godets; Eimerradbagger; scoop-wheel excavator; vodroskerekkotro]: Excavator cu braf care Excavator cu roată port*cupe. f) şenilă; 2) pladă rotitoare (turnantă); 3) cabină; 4) cupă; 5) cufitul (muchia) cupei; 6) transportor cu bandă; 7) pâlnie de descărcare. susfine o roată cu cupe săpătoare. *ln general, inclinafia brafului este reglată inifial, şi excavatorul înaintează continuu, pe măsură ce roata cu cupe atacă pământul. E folosit, în special, la săparea şanfurilor şi la lucrări de finisare. 5. ~ pentru şanfuri [KaHaBOKOiiaTeJib (skc-KaBaTOp); excavateur pour tranchees; Graben-bagger; trench excavator, trenching machine; sânc-kotrogep]: Excavator construit special pentru săparea şanfurilor; la nevoie, poate fi folosit şi la alte lucrări. In general, este un excavator cu lanf sau cu roată port-cupe. Excavatorul este purtat pe şenile, pe rofi cu cauciucuri sau pe şine, şi avansează încet în direcfia lungimii şan-fului, în timp ce cupele atacă pământul şi-l varsă pe un jghiab transversal, prin care se scurge lângă şanf. Unele excavatoare convertibile sunt echipate şi pentru săpat şanfuri pufin adânci, în care caz au două bare de ghidare cari susfin o cupă. E folosit la executarea şanfurilor laterale ale căilor de comunicafie, a şanfurilor pentru cabluri electrice, pentru conducte de apă, de petrol, de gaze, etc. e. Excentric OKCiţeHTpHHecKHH; excentrique; exzentrisch, unmittig; eccentric;kiilpontos]. Geom.: 1. Calitatea unui punct de a nu se găsi în centrul unei figuri. — 2. Calitatea a două figuri cu centru, de a avea centrele nesuprapuse. 7. Excentric [sKCiţeHTpHK; excentrique; Ex-zenter; eccentric; excenter, korhagyoj. Mş.: Organ de maşină în formă de disc calat pe un arbore rotativ, axa discului fiind deplasată paralel fafă de axa arborelui. Pe disc este articulat colierul excentricului, asamblat cu o bielă de comandă. Serveşte, împreună cu biela de comandă, la transformarea mişcării circulare în mişcare rectilinie alternativă, şi invers; prin aceasta, el îndeplineşte o funcfiune de mecanism bielă-manivelă. Excentricul poate fi plin sau cu goluri, pentru diminuarea greutăfii; poate fi confecfionat din una sau din mai multe bucăfi. Calarea excentricului pe Excentric, e) excentricitatea (raza) excentricului. 438 arbore se face prin pene, iar când se foloseşte calarea reglabilă, prin pene cu zimţi. Se foloseşte mai ales la distribuţia maşinilor cu abur şi a motoarelor cu ardere internă. 1. Excentrică, compresiune V. Compresiune excentrică. 2. Excentricitate [3KCi3,eHTpHCHTeT; excentri-cite; Exzentrizităt; eccentricity; kulpontossâg]: Câtul distanţei dintre un punct al unei conice şi focar, prin distanţa dintre punct şi directoarea conicei. s. Excentricitate [sKCii.eHTpHCHTeT; excentri-cite; Exzentrizităt; eccentricity; korhagyosâg]. Mş.: 1. Distanţa dintre axele de rotaţie a două piese excentrice. — 2. Distanţa dintre axa arborelui motor şi axa discului excentricului, sau dintre axa arborelui motor şi axa butonului de manivelă. — 3. Defect care consistă în dispoziţia anaxială sau neconcenfrică a două piese de maşină, cari, în mod normal, irebue să fie coaxiale, respectiv concentrice. 4. Excentricitate [aKCiţeHTpHKOBbm pocT OţepeBa); excentricite du coeur (de la moelle); unmittiger Wuchs; eccentric growth; kulpontoss noves.]. Silv.: Deplasarea într'o parte a inimii şi a măduvei trunchiului unui .arbore, faţă de centrul secţiunii lui transversale. Secţiunea nu mai este aproximativ circulară, ci se apropie de o secţiune eliptică (cele două semiaxe perpendiculare diferă foarte mult una de alta). Lăţimea inelelor anuale variază foarte mult într'un trunchiu cu creştere excentrică, din care cauză materialul debitat se deformează puternic. 5. Excentricului, biela V. Biela excentricului. e. Excentricului, colierul ~ [ceptra 3KCiţeH-TpHKa; collier d'excentrique; Exzenterring; ec-centric clip, eccentric ring, eccentric strap; ex-cenier gyuru, korhagyo gyuru]: Organ în formă de inel, care înconjură discul excentricului, şi de care este legată biela excentricului. 7. Excentricului, raza ~ [aKCiţeHTpHKOBbra paftHyc; rayon d'excentrique; Halbmesser des Exzenters; eccentric radius; korhagyo sugara]: Distanţa dintre centrul discului şi centrul găurii lui de calare pe arbore. s. Excepţională, valoare ~ [HCKjnoHHTej3bHoe 3HaHeHHe; valeur exceptionnelle; Ausnahme-wert; excepţional value; kulonleges ertek]. An. mat.: Valoare a în raport cu o funcţiune de variabilă complexă f(z), pentru care / (z) ^ a, oricare ar fi z. 9. Exces de aer [H36biT0KB03Ayxa; exces d'air; Luftuberschulj; excess of air; levegotobblet]. Mş. ferm.: Cantitatea de aer de combustie, care, la arderea unui combustibil în focare sau în mofoare cu ardere internă, depăşeşte cantitatea teoretică calculată (stoicheiometrică). In focarele industriale, arderea completă se poate obţine numai cu un exces de aer, care variază cu natura combustibilului şi cu felul instalaţiei. Pentru combustibilii gazoşi sau lichizi, sau pentru cărbunele pulverizat, excesul ne- cesar de aer este de 20" • 40%; pentru combustibilii solizi, poate fi de 25 ••• 100%. Excesul de aer provoacă, în schimb, micşorarea temperaturii în focar. V. şi sub Factor de exces de aer. 10. Exces sferic [yrjiOBan c(|)epHHecKaH pa3-HOCTb; exces spherique; sphârischer Exzefj; angular spherical excess; gombtulzâs]. Geom.: Diferenţa dintre suma unghiurilor unui triunghiu sferic şi 180°. 11. Excitafie [B036yîKAeHHe; excitation; An-regung; excitation; gerjesztes]. F/z., Chim.: Transpunerea electronilor de valenţă ai unui atom pe niveluri de energie superioară. Se obţine prin ciocnirea atomilor cu particule electrizate de anumite vitese (excitaţie prin ciocnire), prin ridicarea temperaturii (excitaţie termică), sau prin acţiunea radiaţiilor electromagnetice de lungimi de undă convenabile (excitaţie prin radiaţie). Revenirea electronilor de valenţă pe^ nivelurile iniţiale se face fie direct, fie prin salturi pe niveluri intermediare, şi este însoţită de emisiune de lumină. 12. Excitafie [B036yîKAeHHe; excitation; Erre-gung; excitation; gerjesztes]: 1. Alimentarea prin curent electric a unei înfăşurări, pentru a produce un câmp magnetic. — 2. Înfăşurarea prin care trece curentul de excitaţie. is. Excitafie compound [KOMnayHAHoe B03-6yHîAGHHe; excitation compound; Kompound-erregung; compound excitation; kompound gerjesztes, vegyes âramkoru gerjesztes]. Elf. V. Excitaţie compusă. i4. ~ compusă [cMemaHHoe B036y}KlneHHe; excitation compound; Doppelschlu^erregung, Ver-bunderregung; compound excitation; kettos kap-csolâsu gerjesztes]: Excitaţie magnetică a unei Excitafie compusă. /) generator; II) motor; AB) înfăşurarea rotorului; CD) excitafie în derivafie; EF) excitafie în serie; GH) înfăşurarea polilor de comutaţie; qsf) reostat de câmp; LMR) reostat de pornire; P) bară pozitivă; N) bară negativă. maşini, a unui aparat sau instrument electric de curent continuu, constituită dintr'o excitaţie în derivaţie şi din una în serie (v. fig.)- Sin. Excitafie compound. îs. ~ de redresor [B036yjKAeHHe Bbinpn-MHTeJlfl; excitation du redresseur; Gleichrichter-Erregung; excitation of the rectifier; egyenirânyito begerjesztes]. Elf.: Instalaţie auxiliară care menţine în funcţiune un redresor — La redresoarele cu arc de mercur, spre a menţine pata catodică 439 chiar şi la intensităţi de curent mai mici de 5 A, se dispun anozi auxiliari de excitafie deasupra catodului, cari, alimentafi printr'un mic transformator, menţin un arc mic deasupra mercurului. Acest mic redresor, de joasă tensiune, formează excitaţia redresorului principal. — La redresoarele cu vână de mercur, excitaţia e instalafia care alimentează partea superioară a vinei de mercur cu un curent alternativ, făcând să intre în pendu-lafie vâna care se găseşte într'un câmp magnetic. î. Excitafie diferenfială [AH(|)(|)epeHutHaJibHoe B036ymjţeHHe; excitation differentielle; Gegen-verbunderregung, Gegenkompoundierung; differential excitation; ellengerjesztes]: Excitafie magnetică a unei maşini, a unui aparat sau instrument electric de curent continuu, dată de curenţi distincţi, cari trec astfel prin două înfăşurări de excitaţie, încât tensiunile lor maqnetomotoare să fie antagoniste. 2. ~ directă a antenei electromagnetice [npn-Moe B036y5K,a;eHHe 3jieKTp0MarHHTH0H aH-TeHHbi; excitation directe de l'antenne elec-tromagnetique; unmittelbare Erregung der elektro-magnetischen Antenne; direct excitation of an aerial; elektromâgneses antenna kozvetlen ger-jesztese]: Excitaţia unei antene electromagnetice printr'un generator de oscilaţii electromagnetice plasat în serie pe antenă. s. ~ hipercompusă [rHnepKOMnayHAHoe B03-6yjKAeHHe; excitation hypercompound; Dberver-bunderregung, Dberkompoundierung; overcom-pound excitation; tobbszoros gerjesztes]: Excitaţie magnetică compusă a unei maşini electrice de curent continuu, în care excitaţia în serie e destul de puternică pentru ca tensiunea la bornele maşinii generatoare să crească odată cu sarcina ei. 4. ~ independentă [He3aBHCHMoe B036y}K-£eHHe; excitation independante; Fremderregung; independent excitation; idegen gerjesztes]: Exci- Excitafie independentă, i) generator; II) motor; AB) înfăşurarea rotorului; GH) înfăşurarea polilor de comutaţie; JK) excitafie independentă; st) reostat de câmp; LR) reostat de pornire; P) bare pozitive; N) bare negative. taţie magnetică a unei maşini, a unui aparat sau instrument electric, produsă de o sursă de energie electrică separată (v. fig.). Sin. Excitaţie separată. 5. ~ în derivaţie [napaJUiejibHoe B036yîK-JţeHHe; excitation en derivation; Nebenschlulj-erregung; shunt excitation; mellekâramkoru ger- jesztes]: Autoexcitaţie magnetică a unei maşini, a unui aparat sau instrument electric de curent continuu, produsă de un curent electric derivat Excitafie în derivaţie. /) generator; II) motor; AB) înfăşurarea rotorului; CD) excitare în derivaţie; GH) înfăşurarea polilor de comutafie; qst) reostat de câmp; LMR) reostat de pornire; P) bară pozitivă; N) bară negativă. dela bornele principale ale sistemului (ale maşmii, ale aparatului sau instrumentului) excitat (v. fig). Sin. Excitaţie shunt. e. ~ în serie [nocjieAOBaTeJibHoe hjih ce-pnecHoe B036yîKAeHHe; excitation en serie-Reihenschluljerregung; series excitation; foâram; kdru gerjesztes]: Autoexcitaţie magnetică a unei LV) R Excitafie în serie. /) generator; II) motor; AB) înfăşurarea rotorului; EF) excitafie în-serie; GH) înfăşurarea polilor de comutafie; LR) reostat de pornire; P) bară pozitivă; N) bară negativă. maşini, a unui aparat sau instrument electric de curent continuu, produsă de însuşi curentul indus sau de o fracţiune constantă a lui, care trece prin sistemul excitat (v.fig). 7. ~ prin curent electric [B036y}KAeHHe no_ cpeACTBOM ajieKTpn^ecKoro Tona; excitation par courant electrique; Erregung durch elektri-schen Strom; excitation by electric current; villamos ârammal valo gerjesztes] : Producerea, cu ajutorul unui curent electric, a unui flux de inducţie magnetică. V. Excitafie compusă, diferenfială, hipercompusă, independentă, în derivafie, în serie, proprie, separată, shunt, etc. 8. Excitafie prin impulsie [HMnyjibCHOe B03-6y5KA6HHe; excitation par impulsion; Stoljerre-gung; excitation by impulsion; impulzusgerjesztes]. Fiz.: Excitaţia de oscilaţii pe frecvenţa proprieaunui sistem fizic, sub influenţa unor impulsii foarte 440 scurte cari provin dintr'un sistem fizic exterior. Excitaţia prin impulsie se foloseşte, adesea, pentru circuitele electrice oscilante. Sin. Excitafie prin şoc. 1. Excitafie prin şoc [yAapHOe B036yH£AeHHe; excitation par choc; Stoljerregung; excitation by impact; lokeses gerjesztes]. V. Excitafie prin impulsie. 2. ~ proprie [caM0B036y}KAeHHe; excitation propre; Selbsterregung; self-excitation; ongerje-sztes]: Sin. Autoexcitafie. 3. ~ separată [caM0CT0HTejibH0e (hhahbh-flyaJIbHoe) B036y}KAeHHe; excitation indepen-dante; Fremderregung; independent excitation; kulon gerjesztes, idegen gerjesztes]. V. Excitafie independentă. 4. ~ shunt [myHTOBoe B03dy}K,n;eHHe; excitation shunt; Nebenschlufjerregung; shunt excitaii-on; shunt gerjesztes]. V. Excitafie în derivafie. 5. Excitafie, tensiune de ~ [noTemţiiaJi (Ha-npHJKeHHe) B036y}KAeHHH;potentiel d'excitation; Anregungsspannung; excitation potential; gerjesz-tesi feszultseg]. Fiz.: Tensiunea electrică pe caretre-bue să o parcurgă un electron presupus fără vitesă inifială, pentru ca apoi, prin ciocnire, să poată muta un electron de valenfă de pe nivelul său fundamental pe un nivel superior. 6. Excitatoare electrică [#HHaMOMaiimHa B03-6y£HTejib; excitatrice electrique; elektrische Er-regermaschine; electric exciter; villamos gerjeszto-gep]. Elf.: Generator de curent continuu auxiliar, destinat să dea curentul de excitafie pentru una sau pentru mai multe maşini electrice. Se foloseşte, de ex., pentru maşinile sincrone şi este, în acest caz, de curent continuu, (v. fig. sub Maşină electrică sincronă). 7. Excitron OKCiţHTpoH; excitron; Exzitron;ex-citron; excitron]. Elf.: Redresor cu arc în vapori de mercur, la care un arc auxiliar de excitafie arde continuu între catod şi un anod auxiliar. Trecerea arcului de pe un anod de serviciu pe altul se face cu ajutorul polarizării grilei respective. Are aceleaşi aplicaţii ca şi redresoarele cu mercur în general. 8. Executarea parcursului [BbinojiHeHHe ny-TeB0r0 MapmpyTa; execution de l'itineraire ; Fahrstrafjendurchfiihrung; track execution; vâgâny-ut beâllitâsa]. C. f.: Operafiune de aşezare în pozifie justă a semnalelor şi a macazurilor, pentru a permite trecerea pe un parcurs anumit a unui tren, dela intrarea lui în stafie şi până la gararea lui, respectiv dela plecarea din stafie şi până la intrarea trenului în linia curentă. V. şi sub Parcursul unui tren în stafie. 9. Exedră [3KCeApa, BeCTH6K)Jib; exedre; Exedra; exedra; exedra]. Arh.: 1. Sală de con-versafie, cu scaune de jur împrejur, în gimnaziile sau în casele senioriale antice. — 2. Bancă circulară, lipită de zidul curb al absidelor, în bisericile creştine primitive. — 3. Anexă în formă de semicerc a unei construcţii, care are, în interior, scaune, de-a-lungul zidului curb. — 4. Construcfie în semicerc (portic, zid, etc.), într'un parc. Uneori, exedra este formată numai din plantaţii dispuse în semicerc, formând un fel de perete de verdeafă. io. Exfoliere [oTCJiaHBaHHe; exfoliation; Ab-blătterung; exfoliation; kilevelezodes]. Metl,: Defect care consistă în desprinderea unor lame sub-firi dela suprafafa unei piese de ofel. Are loc ca urmare a schimbării necorespunzătoare în structura stratului superficial, printr'o solicitare prea mare sau printr'un tratament termic greşit. Exemplu: Le cementarea la temperatură prea înaltă sau într'un mediu carburant prea activ, carburarea se face mai repede decât difuziunea carbonului, şi astfel are loc o trecere bruscă între stratul dur cu cementită dură şi miezul tenace; la răcirea pentru călire a piesei, tensiunile interne provoacă exfolierea. u. Exhaustor [3KcraycTop (oTcacbiBafouţHH BeHTHJlHTOp); exhausteur, ventilateur aspirant; Saugzuglufter, Saugzugventilator; exfâuster, in-duced draught fan; exhausztor]. Tehn.: 1. Ventilator centrifug — de tablă, turnat, sau din materiale ceramice — folosit la absorbirea aerului B Exhaustor. A) secfiune transversală; 8) secţiune longitudinală; I) carcasa exhaustorului (în formă de spirală); 2) gura de ieşire a gazelor; 3) gura de intrare a gazelor; 4) roată cu palete; 5) paletele rofii; 6) roată cu curea. sau a altor gaze din încăperi închise, în vederea aerisirii, a desprăfuirii, a transportului de materiale în suspensie în ele, etc. — 2. C. f.: Sin. Cap de emisiune (v.). 12. Exhaustor [(JîopeyHKa; exhausteur; Unter-druckbrennstoftorderer; low pressure fuel feeder; szivo]. Aufo., Av.: Dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului, aşezat deasupra nivelului camerei de nivel constant a acestuia. Aspiră carburantul din rezervor, folosind depresiunea din cilindrii motorului, şi îl lasă să cadă în carburator. Sin. Vacuum. ia. Exigenfe stafionale [TpedoBaHHH pacTe-HHH B OTHOIIieHHH MeCTa npOH3paCTaHHH ; exigencesstationnelles; Standortsanspruche; station requirements; helyi kovetelmenyek]. Agr.: Cerinţele şi nevoile pe cari le are orice plantă din punctul de vedere al staţiunii în care se găseşte. 14. Exînscris, cerc ~ [BimcaHHbiH; cercie ex-inscrit; Ankreis; exinscribed circle; kulirt kor]* V. sub Cerc. 15. Existenfă, domeniu de V. Domeniu de existenţă al soluţiunilor. ie. teoremă de ~ [TeopeMa HaJiHHHH; theoreme d'existence; Existenzsatz; theorem of existence; letez^si tete!]. Mat. : Teoremă prin care se demonstrează că, în anumite condifiuni, o problemă admite solufiuni. In analiza matematică, exemplul tipic îl prezintă teoremele de existenfă a solufiunilor sistemelor de ecuafii diferenfiale sau cu derivate parfiale (Cauchy, Kowalewsky). 1. Exogyra [sKCOrnpa; exogyra; Exogyra; exogyra; exogira]. Paleont.: Lamelibranhiat monomiar din grupul ostreidelor. Exogyra este un subgen al genului Ostrea (largo sensu). Prezintă valve inegale, fiecare cu un umbone răsucit şi cu rudimente de dinfi. Speciile mai importante sunt: Exogyra virgula: caracterizează faciesul argilos al Kimmerid-gianului; Exogyra Couloni, din Hauterivian: e o specie mai mare, care se găseşte în monocalcarele cu spatangoide; Exogyra aquivila: se găseşte în marnele apfiene; Exogyra columba, cu valve netede: caracterizează Cenomanianul şi Turonianul; Exogyra plicifera, care aparţine Senonianului; etc. 2. gresie cu ~ [nec^aHHK c sKCorHpoft; gres â exogyra; Exogyra Sandstein; sandstone with exogyra; exogira homokko]. Geo/.: Gresie cenomaniană aşezată discordant pe şisturile cristaline din Carpafii Orientali, sub formă de basine sau sub formă de petece, s. Exomorffism [3K30M0p4)H3M; exomor-phisme; Exomorphismus; exomorphism; exomor-fizmus], Geol.: Ansamblu de transformări meta-morfice determinate de o masă eruptivă în rocele înconjurătoare. 4. Exoreic [3K30peHHecKan o6jiacTb; exo- reique; exoreisch; exorrhoeic; exoreikus]: Cali- tatea unui finut de a avea ape de ploaie şi de izvoare cari se scurg prin râuri ce se varsă în mări sau în oceane. 5. Exosmoză Ţ3K30CM0C; exosmose; Exos-mose; exosmosis; exozmozis], Chim. fiz. V. sub Electroosmoză. 6. Exofermic,fenomen ~ [3K30TepMHqecKHH $eHOMeH (npopecc); phenomene exothermique; exothermer Prozess; exothermic process; exoter-mikus jelenseg]. Chim. fiz.: Fenomen însofit de desvoltare de căldură. 7. Exotermică, reacfie ~ [3K30TepMHqecKan peaKiţHH; reaction exothermique; exothermische Reaktion; exothermic reaction; exotermikus re-âkcio]. Chim. fiz.: Reacfie chimică — între două sau între mai multe elemente ori combinaţii chimice — însofită de desvoltare de căldură. ş. Expansîon [neTJieo6pa3Haa npyîKHHHaa TPy6a, ypaBHHTejibHaa hjih KOMneHcaiţHOH-Han Tpy6a; conduite d'expansion; DehnungS-bogen, Ausgleichrohr; expansion pipe, expansion joint; kitâgulâsi iv, kiegyenlitocso]: Ţeavă în formă de liră, de armonică, etc., având rolul unui compensator de dilatafie, care se intercalează, din distanfă în distanfă, pe traseul unei conducte în care circulă abur sau lichide fierbinfi. Se foloseşte la construcfia pipe-line-urilor, la conductele de încălzire centrală, şi la conductele cari leagă diferitele unităfi ale unei rafinării de petrol (v. fig.). Sin. Compensator, Liră de dilatafie,. Dinisbog. 9. Expansiune [pacuiHpeHHe; expansion, detente; Ausdehnung, Expansion; expansion; ki-terjeszkedes, terjeszkedes, expanzio], Fiz,, Chim,r Tehn.: 1. Creşterea volumului ocupat de un sistem fizicochimic. Când creşterea de volum este datorită unei variafii de temperatură, ea se numeşte dilatafie. — 2. Transformarea de stare a unui fluid, care consistă în creşterea volumului său specific, însofită de o scădere a presiunii lui. In tehnică prezintă importanfă expansiunile politropice, în particular cele adiabatice şi iso-termice (v. sub Ciclu). Sin. Destindere, Detentă. 10. ~ adiabatică. V. Adiabatică, curbă 11. ~ fracfionată [c|)paKLi;H0HH0e, MHorocTy-neHHaTOe pacillHpeHHe; expansion fractionnaire;; expansion efagee; Mehrfachexpansion, mehrmalige Expansion, mehrstufige Expansion;fractional expansion, mulţi-staged expansion; tobbszoros kitâgu-lâs]. Mş. ferm.: Expansiune efectuată în mai-multe trepte. Se foloseşte la maşinile compound cu abur, în turbinele cu abur cu mai multe etaje şi în turbinele cu gaze cu mai multe etaje, fiecare etaj de expansiune fiind folosit în unul din cilindri, respectiv în u-nul din rotoarele maşinii. Sin. Expansiune în trepter Expansiune multiplă, Expansiune în etaje. 12. ~ isotermică. V. Isotermă. îs. ~ liberă [cBo6o£Hoe pacuiHpeHHe; expansion ilbre; Entspannung ohne Beschleunigungs-arbeit; free expansion; gydrsulâsi munka nelkuli ki-terjedes], Tehn.: Expansiune fără efectuare de lucru mecanic, realizată prin trecerea unui gaz, printr'un ajutaj, într'un recipient cu presiune mai mică. Este un proces ireversibil, la entalpie constantă. Prin expansiune liberă, vaporii umezi devin mai uscaţi, vaporii saturafi devin supraîncălziţi, şi gazele reale se răcesc (efect Joule-Thomson), iar gazele ideale nu-şi schimbă temperatura. Are aplicafii la lichefierea gazelor (Linde), la instalafii frigorigene şi la determinarea umidităfii vaporilor. Sin. Destindere liberă. 14. ~ politropică. V. Politropă. 15. Expansiune [pacillHpeHHe; expansion; Trei-ben; expansion; megduzzadâs]. Ind. cimt.: Defect al lianfilor hidraulici, care se manifestă prin umflarea şi desagregarea lianfilor întărifi, când ajung în contact cu apa. Umflarea este provocată de prezenfa oxidului de calciu necombinat, din cauza unei calcinări neîndestulătoare (la cimentul Portland), sau a unei stingeri incomplete (la varul hidraulic). Sin. Umflare. ie. Experienfă [onbiT; experience; Erfahrung; experience; tapasztalat]: 1. Ansamblul constituit de observafie şi experiment. — 2. Experiment (v.). 442 Jn terminologia noastră curentă se foloseşte aproape excluziv termenul experienţă, atât în înţelesul de sub 1, cât şi în locul termenului experiment. 1. Experiment [onbiT; experiment; Experiment; experiment; kiserlet]: Provocarea unui fenomen în condifiuni în cari poate fi variată o anumită mărime, iar celelalte mărimi se menfin, pe cât e posibil, constante, pentru a constata legătura dintre valorile mărimii variate şi valorile unei alte mărimi, care se cercetează prin experiment. Ex.: Constatarea legăturii dintre spafiile parcurse de un corp care e lăsat să cadă liber, în vid, la suprafaţa Pământului, şi dintre timpul trecut dela începutul căderii. 2. Experimental [onbiTHbrâ, 3KcnepHMeH-TâJlbHblH; experimental; experimental; experimental; kiserleti].* 1. Calitatea de a se referi la experiment, de a face parte sau de a fi un rezultat al unuia sau al mai multor experimente {v. Experiment şi Experienfă 2); de ex.: Fizica experimentală (v.). — 2. Fiindcă în terminologia noastră curentă se foloseşte, de cele mai multe ori, termenul experienfă în loc de experiment, termenul „experimental" redă şi calitatea de a privi experienţa în înfelesul de sub Experienfă 1 (v.). 3. Explicită [acHbiH, onpeAejieHHO Bbipa-meHHblH; explicite; explizite; explicit; hatârozott]: O relafie dintre două variabile e explicită în raport cu una din ele, dacă exprimă faptul că această variabilă e egală cu o expresiune de cealaltă variabilă. 4. Exploatabil [ro^H^ra ajih 3KcnjioaTau1HH, £JIH pa3pa60TKH; exploitable; abbauwurdig; exploitable; kitermelesre erdemes]. Mine; Calitatea unui zăcământ de a putea fi exploatat cu rentabilitate. 5. Exploatabil [jiecoHacaîKfleHHe, roAHoe Jţjifl 3KcnJioaTaiţHH (flJlfl pytal); exploitable; haubar, hiebsreif; exploitable, ripe for the axe, fit for cutting; kitermelesre erett]. Silv.: Calitatea unui arbore sau a unui arboret de a fi în starea în care poate fi exploatat. e. Exploatabilitafe [npHr0AH0CTb (jiecona-camAeHHfl) ajih 3KcnJioaTaiţHH (ajih py6KH); exploitabilite; Hiebsreife, Haubarkeit; exploita-bility; a vâgâsfordulo neme]. Silv.: Proprietatea unui arbore sau a unui arboret de a fi ajuns în starea în care poate fi exploatat. Se apreciază după grosime şi, îndirect, la arboretele regulate, după vârstă. In raport cu scopul de îndeplinit, exploatabilitatea poate fi: absolută, când se urmăreşte numai realizarea producfiei maxime de materie lemnoasă; comercială, numită şi financiară, sau a rentei maxime a solului, şi exploatabilitate a rentei maxime forestiere, când se urmăreşte a-ceastă rentă; economică, când nevoile pe cari irebue să le satisfacă pădurea sunt de ordin e-conomic sau social (exploatabilitate socială); fizică sau fiziologică, dacă dintr'o pădure cu o func-jiune estetică sau de protecfiune, arborii se extrag numai din considerafiuni de ordin fiziologic; tehnică, dacă arborii trebue să corespundă unor a-numite nevoi sub raportul sortimentelor. 7. Exploatare minieră [pa3pa6oTKa He/ţp (ko-neiî, pyflHHKOB); exploitation miniere; Bergbau; mining, working of mines; bânyâszat, bânyamuve-les]. Mine: Totalitatea lucrărilor şi a instalafiilordela suprafafă, sau dela suprafafă şi din subteran, cari servesc la exploatarea substanfelor minerale utile dintr'un zăcământ (care poate ajunge până la suprafafa solului sau se găseşte în interiorul scoarfei terestre). După modul în care se face exploatarea propriu zisă, deosebim exploatări la zi şi exploatări subterane. După natura substanţei minerale utile exploatate, se deosebesc exploatări de cărbuni, exploatări de sare, exploatări de minereuri metalifere, exploatări de minereuri industriale nemetalifere, exploatări de roce de construcţie şi decorafie, etc. s. Exploatare, câmp de ~ [uiaxTHee nojie; champ d'exploitation; Grubenfeld, Scfiachtbau-feld; ground of a mine; bânyater]. Mine: Porţiune limitată dintr'un zăcământ, care este exploatată într'o singură unitate minieră, sau printr'un singur puţ. Mărimea câmpului determină locaţia şi dimensionarea lucrărilor de deschidere a zăcământului. Câmpului de exploatare i se fixează limite pe direcţie sau pe înclinare, când este în formă de strat, dacă aceste limite nu-i sunt fixate de elemente naturale (accidente tectonice, situaţie topografică, etc.) sau de legi. Forma, dacă nu e impusă de concesiunile alăturate, este, de obiceiu, dreptunghiulară, cu laturile orientate NS şi EV, conform legii minelor. Câmpul se împarte în aripi, de o parte şi de alta a puţului sau a galeriei de deschidere sau de transport. Dimensionarea lui se face în raport cu rezervele zăcământului, cu adâncimea lui, cu durata de exploatare a câmpului şi cu elementele de calcul economic, ţinând seamă şi de amortisarea inves-ţiţiilor aferente. Pentru zăcămintele stratiforme regulate, există următoarea relaţie: QT~^d^i>^jPicy în care Q e debitul de producţie anual al unităţii respective, T e durata de extracţie a rezervelor, Ld e lungimea câmpului de exploatare direcţional, Lp e lăţimea câmpului pe înclinare, e rezerva însumată a pachetului de strate în t/m2, ci sunt coeficienţii de extracţie a mineralului util din stratul i al zăcământului. Când se ţine seamă şi de înclinare, există relaţia: L>d -=14- 0,55 a - 0,028 a2 + 0,0006 a3, LP în care a e unghiul de pantă (formula e valabilă pentru pante până la 25°). O formulă mai simplă, care poate fi folosită, este următoarea: Ld=LÂffi+1i)-Mărimea câmpului variază după zăcăminte: la zăcăminte mari de cărbuni, ea se dimensionează pentru 20•*■30 ani, pentru debite de 2500-•• 5000 443 tone/zi; Ia zăcăminte metalifere se dimensionează pentru o producfie pe 5*•■10 ani. î. Exploatare, metodă de ~ [CHCTeMa pa3pa-6otkh; methode d'exploifation; Abbauverfahren; mining method; bânyâszati mod]. Mine: Sistemul de organizare a operafiunilor principale de producţie, privitoare la exploatarea în masă a zăcămintelor. Operaţiunile sunt: tăierea (excavarea), încărcarea materialului provenit din tăiere, transportul în spafiul de tăiere, armarea acestui spafiu, menţinerea siguranfei în spafiul exploatat împotriva presiunii sau a surpării neprevăzute (prin stâlpi de susfinere din zăcământ, prin cadre, rambleu, sau surpare controlată), şi aerisirea spafiului de exploatare masivă. In alegerea şi gruparea operafiunilor din cadrul metodei se urmăreşte obfinerea rezultatelor optime în ce priveşte siguranfa de lucru, productivitatea, con-difiţjnile de lucru, preful de cost şi extracfia procentuală a zăcământului. Factorii determinanfi în alegerea metodei sunt: elementele de zăcământ, geometrice şi topografice (inclinare, grosime, formă, regularitate a desvoltării lui, pozifie fafă de alte zăcăminte şi fafă de suprafafă), compozifie mineralogică, fizică şi chimică (duritate, friabilitate, intercalafii, plăci de desfacere, gaze, etc.); elementele dependente de rocele înconjurătoare (duritatea lor, comportarea lor la presiune, prezenta apei); elementele anexe şi economice (topografia terenului, hidrogeologia regiunii, despăgubirile pentru tasări, costul explozivilor, al lemnului şi al rambleului). Din punctul de vedere al locului unde se aplică, metodele de exploatare pot fi: subterane, la zi, sau de exploatare a aluviunilor. 2. Exploatare, panou de ~ [6jioK; panneau d'exploifation; Abbaufeld; mining pannel; bânya-termelesi fer]. Mine: Porfiune mai mare dintr'un câmp de exploatare, determinată direcfional prin planuri înclinate sau suitori, şi pe inclinare prin galeriile principale de transport direcfionale, cari fixează etajele sau subetajele. Dimensiunile panourilor variază cu metoda de exploatare, care urmează să fie aplicată. In unele cazuri, panoul serveşte drept unitate căreia i se aplică metoda de exploatare (de ex.: abatajul frontal, treptele răsturnate la minereuri, etc.). In alte cazuri, panoul este subîmpărfit în stâlpi de dimensiuni mai mici, sau în camere, în cadrul cărora se aplică apoi metoda de exploatare aleasă. s. Exploatare, stâlp de ~ [ctoji6 pa3pa-6otkh; pilier d'exploifation; Abbaupfeiler; mining pillar; bânyapiller]. Mine: Porfiune diri zăcământ, pregătită pentru a fi exploatată, prin subîmpăr-firea panourilor de exploatare. Obişnuit, forma stâlpului este pătrată sau dreptunghiulară. Stâlpii de exploatare nu trebue confundafi cu stâlpii (pi-lierii) de siguranfă. 4. Exploatare, metodă de ~ subterană [nofl-3eMHan CHCTeMa pa3pa6oTKH; methode d'eV pfoitation souterraine; unterirdisches Abbauverfahren; underground mining method; fcldalatti *fejtes]: Metodă de exploatare care se aplică zăcămintelor situate în subteran, cari nu apar la suprafafă. Stratele de roce situate deasupra zăcământului constitue o ameninfare permanentă a închiderii lucrărilor, datorită presiunii sau surpărilor, şi determină adaptarea metodelor de exploatare la această situafie şi la faptul că spafiul de lucru este, în general, foarte limitat. Din punctul de vedere al substanfelor exploatate, deosebim: 5. Exploatare, metodă de ~ pentru cărbuni [CHCTeMa KaMeHHoyrojibHOH pa3pa6oTKH; methode d'exploifation du charbon; Kohlenab-bauverfahren; coal mining method; szenbânyâ-szati mod]. Mine: Metodă de exploatare specifică minelor de cărbuni, datorită faptului că zăcămintele de cărbuni sunt stratificate, au grosimi şi înclinări oarecum regulate, mare extensiune, duritate medie, sunt supuse manifestărilor de presiune, confin adesea şi metan, şi, în multe cazuri, se autoinflamează cu uşurinfă. In cadrul lor, deosebim: e. metodă de ~ penfru straie groase [CHCTeMa pa3pa6oTKH rjih MonţHbix miacTOB; methode d'exploifation des couches puissantes; Abbauverfahren fur măchtige Floze; coal mining method for thick seams; vastagszeletu fejtes]: Metodă de exploatare în care cărbunele este tăiat după ce stratul a fost împărfit în mai multe făşii: orizontale, paralele cu culcuşul, sau cu o direcfie anumită. După ce stratul a fost împărfit în făşii, se aplică într'o anumită ordine, fiecărei făşii, o metodă de exploatare specifică stratelor subfiri. 7. metodă de ~ pentru strate subfiri [CHCTeMa paspa6oTKH rjih tohkhx njiacTOB; methode d'exploifation des couches minces; Abbauverfahren fur dunne Floze; mining method for thin seams; vekonyszelefu fejtes]: Metodă ca- re exploatează stratul de cărbuni într'o singură operafiune pe toată grosimea, între acoperiş şi culcuş, şi care e adaptată Ia această împrejurare. 8. Exploatare, metodă de ~ pentru minereuri [CHCTeMa pa3pa6oTKH pyAHbix MecTopoac-fleHHB;. methode d'exploifation des minerais; Abbauverfahren fur Erzlagersfătten; metal mining method; ercbenyâszati mod]. Mine: Metodă de exploatare care se foloseşte în primul rând pentru extracfia minereurilor metalifere sau pentru a celor nemetalifere. Din punctul de vedere al deplasării tăierii în cuprinsul câmpului de exploatare, deosebim: 9. Exploatare, metodă de ~ cu avansare în câmp [CHCTeMa pa3pa6oTKH ot uiaxTbi k rpa-HHU,aM HiaXTHOro nOJiH; methode d'exploifation par avancement dans Ie champ; Abbau ins Feld; advancing mining system; haladopâszta fejtesi mod]. Mine: Metodă de exploatare în care tăierea porneşte dela puf, depărtându-se de acesta spre marginea câmpului de exploatare. Se practică, uneori, asociată cu metoda de exploatare cu front lung şi rambleu. Sin. Exploatare progresivă. to. metodă de ~ în retragere [CHCTeMa pa3- pa6oTKH ot rpaHHiţ maxTKoro nojin k cTBOJiy; 444 methode d'exploitation en rabattant; Riickbau^ retreating mining system; visszameno fejtesi modjT Metoda de exploatare în care tăierea se execută începând dela extremitatea câmpului de exploatare către puf. Sin. Exploatare regresivă. 1. Exploatare, metodă de ~ progresivă. V. Exploatare, metodă de ~ cu avansare în câmp. 2. metodă de ~ regresivă. V. Exploatare, metodă de ~ în retragere. Pentru evitarea accidentelor cari ar surveni datorită creerii gojurilor prin exploatare, acestea pot fi rambleiate, susfinute sau nu, folosind următoarele metode: s. Exploatare, metodă de ~ cu cadre. [CHCT6-Ma pa3pa6oTKH c KBaApaTHbiMH oKjia/ţaMH; methode d'exploitation â boisage complet; Abbau-verfahren mit Holz-Ausbau; square set mining method; favâzos bânyâszat]: Metodă de exploatare în care susfinerea golurilor exploatate se realizează prin cadre de lemn cioplit sau rotund, construite în construcţii de schelărie pris- 4 Metodă de exploatare cu cadre, c) cadru; gj gură de încărcare a minereului exploatat. matică, completă. Se foloseşte rar, în mine metalifere, în regiuni cu mult lemn disponibil, la zăcăminte de minereuri moi, cu pereţi de asemenea moi sau fracturaţi, şi în zăcăminte de formă neregulată. Permite o bună alegere a minereului, o extracţie completă a lui, reducerea pericolelor de surpare, ventilaţie bună, şi poate fi adaptată la forme de zăcământ neregulate. E însă costisitoare, şi lemnul se poate aprinde cu uşurinţă. Se deosebesc următoarele variante: 4. metodă de ~ cu cadre, cu tăierea în piramidă [irapaMHAajibHaH hjih Kynojioo6-pa3Han cncTeM.a pa3pa6oTKH c 0KJia,iţaMH; methode d'exploitation en forme pyramidale ou en dome; pyramiden- oder domformiges Abbau-verfahren; pyramid stopes mining method, domed stopes mining method; bânyafejtes gula vagy kupalaku szelvenyekben]: Metodă care foloseşte tăierea ascendentă, în piramidă sau în dom. 5. metodă de ~ cu cadre, cu tăierea în trepte drepte [noHBoycTyimaH CHCTeMa pa3-pa6oTKH c KpenjieHHeM KBaAparabiMH oKjia-/ţaMH; methode d'exploitation par cadres et par gradins droits; Strossenbau mit Kăsten; under-hand square set stopes mining method; bânyafejtes lepcsozetes szelvenyekben]: Metodă care foloseşte tăierea în trepte drepte. 6. metodă de ~ cu cadre, cu tăierea în trepte răsturnate [CHCTeMa pa3pa6oTKH c nOTOJIKOyCTynHOH BbieMKOH; methode d'exploitation par cadres et par gradins ^enverses; Firstenstofjbau mit Kăsten; flat back tfr stepped face over hand stope. mining method, rill stope mining method; bânyafejtes lepcsoszeru szel-venykben]: Metodă care foloseşte tăierea în trepte răsturnate, în făşii unice, sau cu front diagonal. 7. Exploatare, metodă de ~ cu abataj-magazin. V. Exploatare, metodă de ~ cu minereu remanent. s. metodă de ~ cu înmagazinarea mine- reului. V. Exploatare, metodă de ~ cu “minereu remanent. 9. metodă de ~ cu minereu remanent [CHCTeMa pa3pa6oTKH c Mara3HHHpOBaHHeM py^bi; methode d'exploitation avec magasinage du minerai; Abbauverfahren als Speicherbau (Firstensto^bau als Speicherbau); shrinkage stopes mining method; bânyafejtes visszatartott erccel]: Metodă de exploatare în care susţinerea golului rezultat din exploatare se face chiar cu ajutorul minereului tăiat. Spafiul abatat se goleşte com- Metodă de exploatare cu minereu remanent, m) minereu exploatat; a) minereu neexploatat; p) stâlpi de protecfiune pentru galerie şi suitoare; g) galerie de transport; s) suitoare, plet de minereul exploatat, abia la terminarea exploatării panoului în curs de tăiere. Metoda se aplică numai în zăcăminte dure, cu pereţii duri, cu înclinare mare şi cu desvoltare regulată. In timpul exploatării se extrage din panoul în curs de exploatare numai surplusul de minereu provenit din înfoierea minereului (cca 1/3, întrucât coeficientul de înfoiere în momentul tăierii este 445 de 1,4* •• 1,7 fafă de volumul minereului intact). Metoda se foloseşte mai ales în zăcăminte de minereuri şi, în mică măsură, la minele de cărbuni antracitoşi. î. Exploatare, metodă de ~ cu poduri [chc-TeMa pa3pa6oTKH c pacnopHoă Kpenbio; methode d'exploifation avec boisage par hourdage; Abbauverfahren mit m schewebenden Stem-pel ohne Stutzen des Hangendes; timbered open stopes with, I S rows of stulls mining ^ method; bânyafejtes fedelhidalâssal]: Me- . todă de exploatare a P minereurilor CU SUS- Metodă de exploatare cu poduri, finerea perefilor prin m) minereu neexploatat; g) ga-poduri (numite cas- ,erli; s) suitoare; p) pod. turi în Transilvania de Nord). E folosită adesea în fara noastră, în filoane înguste, sub 3 m grosime, cu inclinare mare şi cu perefi tari. Podurile sunt sprijinite pe linii de propte fixate între acoperiş şi culcuş, peste cari se aşază grinzi longitudinale (v.fig.). Uneori, peste acestea se pune rambleu parfial, din steril. Este asociată, adesea, cu frontul de tăiere în formă de trepte răsturnate. 2. Exploatare, metodă de ~ cu rambleu [CHCTeMa pa3pa6oTKH c saKjia^KOH; methode d'exploitation avec remblais; Abbauverfahren mit Bergeversatz; packing mining method; feltolteses bânyafejtes]. Mine: Metodă de exploatare care foloseşte rambleierea cu steril a golurilor create prin exploatare. Prin aceasta se asigură o aşezare mai lentă şi fără crăpături a acoperişului spafiului exploatat. Se cunosc următoarele metode de ram-bleiere: rambleu introdus dela zi sau produs în subteran, şi rambleu transportat cu mâna, pneumatic, hidraulic sau mecanic. Din punctul de vedere al umplerii golului, există metode de exploatare cu rambleu complet sau parfial, aşezat în făşii paralele cu frontul de abataj, sau perpendiculare pe acesta. Metodele de exploatare cu rambleu prezintă avantajul unei siguranfe mai mari de lucru şi posibilitatea de alegere a sterilului sau a intercalafiilor din minereu. Metodele cu rambleu au fost foarte răspândite în trecut, în special la exploatarea minelor de cărbuni. Există tendinfa de a fi abandonate, atât din cauza costului lor mai mare, cât şi pentrucă rambleierea frânează desvoltarea producfiei pe front de abataj. Sunt încă destul de răspândite şi folosite în minele de cărbuni, în zăcăminte înclinate supuse autoinflamării, în zăcăminte groase, dacă surparea acoperişului nu poate fi bine condusă, şi când trebue să se evite tasarea masivă a suprafefei. Sunt folosite şi în zăcăminte de minereuri cu perefii moi cari, surpân-du-se, ar dilua minereul. Din punctul de vedere al clasificării metodelor de exploatare, cele cu rambleu formează un grup important atât la exploatarea cărbunilor, cât şi la exploatarea minereurilor, alături de metoda cu surpare şi de cea cu stâlpi părăsifi. 3. Exploatare, metodă de ~ cu scut [m,HTOBâH CHCTeMa pa3pa6oTKH,- methode d'exploitation par boucliers; Vortriebsschild-Abbauverfahren; dri-ving shield mining method;bânyafejtes mesterseges biztositâssal]: Metodă de exploatare care foloseşte un scut artificial pentru apărarea spafiului în curs de exploatare, împotriva efectelor presiunii şi a surpării care se manifestă în spafiul exploatat anterior. Metoda cu scut a profesorului Cinacal este folosită în strate groase de 3 ■■■15 m, cu inclinare peste 55°, foarte răspândită în basinul Cuznefc, unde a fost aplicată prima oară. Avantaje: randament mare şi economii de materiale. Desavantaje: pierderi mari de cărbune şi pericol de incendiu. Aplicarea unor metode cu scut este în curs de încercare şi pentru strate orizontale sau cu înclinare redusă. 4. Exploatare, metodă de ~ cu stâlpi părăsifi [KaMepHo-cToji6oBafl CHCTeMa (ohhcthoh BbieMKH); methode d'exploifation par piliers aban- Metodă de exploatare cu stâlpi părăsiţi, g) galerie de transport; m) minereu; s) stâlpi. donnes; Abbauverfahren mit Bergfesten; room and pillar mining method; bânyafejtes elhagyott pillerekkel]: Metodă de exploatare în care susfi-nerea golurilor rezultate din exploatare se face cu ajutorul stâlpilor din zăcământ lăsafi anume neexploatafi, astfel aşezafi, încât golul să se men-fină intact prin echilibrarea completă a presiunii rocelor din acoperiş (v. fig.). Metoda cu stâlpi părăsifi este folosită în special la saline şi la exploatările subterane de roce comune (argilă, ar-dezie, gips, calcar), şi, uneori, la minereuri. A fost aplicată şi în cazul unor exploatări submarine de cărbuni. 5. Exploatare, metodă de ~ cu surparea acope-rişului [CHCTeMa pa3pa6oTKH c oSpymeHHeM; methode d'exploitation par foudroyage; Abbauverfahren mit Zubruchwerfen des Hangendes; caving mining method; bânyafejtes omlaszto fedoko-zettel]: Metodă de exploatare care foloseşte surparea controlată a acoperişului ca mijloc de umplere a golurilor rezultate din exploatare. închiderea golului poate fi realizată prin tasarea înceată a acoperişului, în cazul rocelor de acoperiş plastice, sau poate fi obfinută prin desprinderea acoperişului, când acesta este crăpat şi se desprinde în blocuri, sau când este friabil şi se 446 rupe sub influenfa presiunii. Surparea acoperişului se face datorită greutăţii proprii şi a rocelor cari îl acoper, sau datorită numai uneia dîn ateste greutăfi. Operafiunea se face progresiv şi pe suprafefe bine controlate, pentru a nu se produce lovituri de acoperiş. Metodele de exploatare cu surpare au luat o mare extindere în exploatarea stratelor subfiri de cărbuni, cu înclinare mică, în special sub forma metodei de exploatare cu front lung cu surpare, în dauna metodelor cu rambleu. Se aplică atât la cărbuni, cât şi la minereuri cari au un acoperiş care tinde să se surpe îndată ce minereul a fost exploatat, acolo unde tasarea suprafefei nu expune la pericole mari (de ex. pericolele sub râuri, lacuri) sau nu implică despăgubiri importante (de ex. despăgubirile sub oraşe, uzine, etc.). Din punctul de vedere al clasificării metodelor de exploatare, metodele cu surpare formează un grup foarte important, distinct de celelalte. 1. Exploatare, metodă de ~ fără susţinere [chc-TeMa pa3pa60TKH OTKpbITbIM 3a6oeM;methode d'exploitation sans soutenement; Abbauverfahren ohne Stutzen des Hangendes; open stopes metal mining method; fâmasztek nelkuli fejtesmod]: Metodă în care golul rezultat din exploatare nu este rambleiat şi nici susfinut. După terminarea exploatării, spafiul rămâne gol (v. fig.). Cuprinde o serie de metode de exploa- tare, cari se folosesc Melodl de exploatare fSră la minereuri în zăcă- susţinere, minte dure, cuprinse în roce dure, în general tabulare, cu perefii bine distincfi, dar şi în zăcăminte masive, chiar când acestea au forme neregulate. Din punctul de vedere al lungimii fronturilor, deosebim: . 2. Exploatare, metodă de ~ cu front lung [cnjioinHan CHCTeMa pa3pa60TKH; msthods d'exploitation par longues tailles; Strebbau; lo.ng-wall min;ng method;hosszufront fejtesmod]. Mine: Metodă de exploatare cu frontul de tăiere de lungime mare, în general de 100**'300 m, putând ajunge până la 600 m. E folosită în strate de cărbuni, orizontale, sau cu înclinări de 0---300. Deosebim următoarele variante: s. metodă de ~ cu breşe: Numire folo- sită la exploatările dela Anin3. V. Exploatare, metodă de ~ cu front lung direcfional, cu tăiere pe înclinare, descendentă. 4. metodă de ~ cu front lung direcfional, cu deplasare direcfională [enjioiHHaH CHCTeMa pa3pa6oTKH no npocTHpaHHio; mathode d'ex-ploitation par longuss tailles chassantes; sfreichen-der Strebbau; longwall mining method on strike; hosszufront halado fejtâsmod]: Metodă de exploatare cu front lung (alezat paralel în panta stratului) care se deplasează în direcţia zăcământului, cu tăierea făcută direcţional pe toată întinderea frontului. Metoda e fo3rte răspândită^la exploatarea stratelor subfiri de cărbuni, mai ales în Europa. Frontul Metoda de exploatare cu front lung direcfional, cu deplasare direcfională. ga) galerie de asraj; gt) galerie de transport; mh) maşina de] havat; aa) frontul lung; ss) stâlpi de susţinere în surpare; bi) bandă de transport; s) surpare. are, obişnuit, 50*• *300 m lungime. Adâncimea de tăiere este de 1 • • • 1,50 m, iar fâşia astfel delimitată este extrasă deodată. Permite extracţia unei cantităfi importante de cărbuni dintr'un singur abataj (putând ajunge la 1500 tone/zi). E asociată cu mecanizarea tăierii, prin maşina de havat, plug mecanic, mecanizarea încărcării prin combine, şi a transportului prin benzi de transport, crafere, scocuri fixe sau oscilante. Asigură un aeraj bun, mai ales când este aplicată la exploatarea în retragere. Dă maximum de concentrare în lucru. Poate fi folosită cu surpare, iar unde aceasta nu se poate aplica, cu rambleu. Se foloseşte numai în strate de extensiune mai mare, regulate ca formă, cu înclinarea de 0'*-30o. 5. ~f metodă de ~ cu front lung direcfional, cu tăiere pe înclinare, ascendentă [cnJiomHaa CHCTeMa pa3pa6oTKH no npocTHpaHHto c ot-60HK0H no no/VbeMy; methode d'exploitation par longues tailles chassantes â fronts rabatfants d'aval enamont; streichender Strebbau mit schwe-bendem Verhieb; longwall mining method on strike with raising cut; halado hosszu dolss-menti frontfejtesmod]: Metodă cu front lung direcfional, în care tăierea se face pe înclinare. Metoda este folosită la zăcăminte cu înclinare de 30••*40°, unde metoda cu abataj frontal, cu deplasare direcţională, prezintă pericole prea mari pentru muncitori. E pufin folosită, din cauză că debitul de producţie este relativ mic, deoarece tăierea nu se facs pe tot frontul, ci numai pe o mică porţiune a lui. Are perspective de desvoltare prin extinderea exploatării cu maşini combine de tăiat şi încărcat în acelaşi timp, cu vitesă mare de tăiere. 6. metodă de ~ cu front lung direcfional, cu tăiere pe înclinare, descendentă [enjioiHHaH ■?7?;7;/7/77y?s7) minte CU inclinare sensul circulaţiei aerului. de 30*••80°, creindu-se astfel o inclinare falsă a frontului, mai mică decât cea naturală (v. fig.). Intre unghiul de pantă reală a al stratului, unghiul de pantă Y al frontului şi unghiul p dintre front şi galeria de bază, există relafia: sin Ţ= sin a ■ sin p. Metoda este des folosită în strate subfiri de cărbuni, asociată cu ramble-iere. Se obfine mărirea lungimii frontului de tăiere şi Metodă de exploatare cu front diagonal, o) unghiul de pantă al stratului; (3) unghiurdintre front şi galeria de bază în planul stratului; y) unghiul de pantă al frontului. 447 reducerea pericolului de accidente datorite cărbunilor tăiafi, cari cad astfel pe o pantă cu o înclinare mai mică. 3. Exploatare, metodă de ~ cu fronturi scurte [CHCTeMa pa3pa6oTKH kopotkhm 3a6oeM; methode d'exploitation par tailles â front court;, Sto^bau; shortwall mining method; rovid front-fejtes]. Mine: Metodă de exploatare în care frontul supus tăierii este scurt. Metoda se adaptează zăcămintelor de cărbuni de orice inclinare, cu grosime mică sau medie şi cu condifiuni variabile de acoperiş. Această metodă prezintă următoarele variante: 4. metodă de ~ cu front scurt direcţional [CHCTeMa pa3pa6oTKH kopotkhm 3a6oeM no npoCTHpaHHK); methode d'exploitation par tailles chassantes â front court; streichender Stofjbau; shortwall mining, method on strike; retegmentr rovidfrontfejtes]: Metodă de exploatare cu front scurt, în care deplasarea acestuia se face pe direcfia zăcământului (v. fig.). E folosită în minele de cărbuni, pentru strate subfiri şi medii, aso- Metodă de exploatare cu front scurt direcţional. gt) galerie de transport; ga) galerie de aeraj; pp') plan-înclinat de aer şi introducerea rambleului; P1—P2, P3***P4) plane înclinate de transport şi circulaţie; ft) front scurt în trepte; fb) front scurt diagonal; I, II) făşii exploatate; III) făşii de= exploatat; r) zonă rambleiată. ciată cu rambleiaj. Panoul de exploatare este exploatat prin fronturi de 5-**15 m lungime, cari pornesc dela o suitoare şi se deplasează direcfional până la capătul panoului, rambleierea urmând dp aproape exploatarea fiecărui front. Prin suitoare sau prin planul înclinat central se introduce, de sus, rambleul, iar pe la extremi-tăfi se transportă cărbunele produs. Metoda e folosită pufin, şi numai unde condifiunile naturale nu permit exploatarea în fronturi lungi, deoarece are debit mic pe fiecare punct de producfie, şi reclamă lucrări de pregătire numeroase, costisitoare şi greu de întrefinut., 5. metodă de ~ cu front scurt, pe inclinare [CHCTeMa pa3pa60TKH kopotkhm 3a6oeM no na^eHHK); methode d'exploitation par tailles montantes â front court; schwebender Stoîjbau; shortwall mining method on dip; rovid dolesmenti frontfejfes]: Metodă de exploatare cu front scurt, în care deplasarea acestuia se face pe înclinarea zăcământului. Această me- 448 todă prezintă aceleaşi inconveniente şi are ace-Jaşi câmp de utilizare ca şi metoda de exploa-f Mefodă de exploatare cu front scurt, pe înclinare. >*120 m. Metoda prezintă inconvenientul că produce pierderi mari de material exploatat (20 • • ■ 40°/o). 3. metodă de ~ cu stâlpi lungi şi cu tăiere în loturi înguste, transversale [CHCTeMa pa3-pa60TKH AJIHHHbIMH CTOJl6aMH c saxoftKaMH; methode d'exploitation par piliers longs et re-coupes; Pfeilerbau in einzelnen Abschnitten; long pillars mining method; hosszu pillerbânyâszat rovid rezsutos fejtesi moddal, pillerfejtes keskeny szakaszokban]: Metodă de exploatare cu stâlpi lungi, în care tăierea stâlpilor se face transversal, în loturi scurte, independente unele de altele şi fără să formeze o linie de surpare continuă, ca în cazul metodei obişnuite cu stâlpi lungi. Se foloseşte la exploatarea stratelor groase de cărbuni, cu acoperiş tare, deoarece acesta, în cazul 29 450 folosirii unei alte metode, ar putea provoca lovituri de acoperiş. 1. Exploatare, metodă de ~ cu stâlpi scurţi [CHCTeMa pa3pa6oTKH kopotkhmm cTOji6aMH; methode d'exploitation par piliers courts; Pfeiler-bruchbau; chute and pillar method; bânyafejtes rovid pillerekkel]: Metodă de exploatare cu //7/7/77X Mefodă de exploatare cu stâlpi scurţi, d) galerii direcţionale; a) plane înclinate; b) camere de abataj, stâlpi de dimensiuni mici şi egale pe direcjie şi pe înclinare. Stâlpii sunt de 20 mX20m până la 60mX60m şi sunt exploataţi prin subîmpăr-ţiri în stâlpi de 8 mX8m, până la 20 mX20 m. Tăierea lor se face în loturi. Se practică în zăcăminte cu acoperiş foarte friabil. Metoda e folosită des la exploatarea lignitului. 2. Exploatare, mefodă de ~ cu camere [na-MepHaa CHCTeMa pa3pa60TKH; methode d'exploitation par chambres; Kammerbau; pillar and Metodă de exploatare cu camere, c) cameră; g) galerie de acces la cameră; z) zonă exploatată şi surpată. chamber workings; kamrabânyâszat]. Mine: Mefodă de exploatare prin care zăcământul este exploatat în spaţii cari au formă de camere înconjurate din toate părţile, sau numai din două sau trei părţi, de stâlpi părăsiţi. Uneori se practică exploatarea parţială a acestor stâlpi şi, în acest caz, exploatarea se face prin metoda cu surpare (v. fig.). Este folosită la exploatarea lignitului, a antracitului şi a sării. 3. Exploatare, metodă de ~ cu fronturi [chc-TeMa C cnJIOHIHOH BbieMKOH; methode d'exploitation par tailles; Orterbau; breast stoping mining method; frontfejtesi bânyâszat]. Mine: Me- todă de exploatare a zăcămintelor orizontale, în care se înaintează cu tăierea sub forma unui front de galerie. Intre fronturi se lasă stâlpi părăsiţi. Metoda se foloseşte în zăcămintele înguste, cu înclinare redusă, sau în cele stratiforme, cu acoperiş dur. Tăierile pot fi făcute neregulat sau regulat, cu stâlpi lungi sau scurţi, părăsiţi, paraleli, sau în formă de tablă de şah. 4. Exploatare, mefodă de ~ cu galerii de subetaje [CHCTeMa noA3Ta}KHbix HiTpeKOB; methode d'exploitation avec voies de sous-etage; Abbauverfahren mit Unterwerksbau und Zwischen-sohlen (Teilstucken); sub-level stoping; aknaeme-leti bânyâszat]. Mine: Metodă de exploatare în care tăierea zăcământului se face prin împărţirea panoului de etaj care urmează a fi exploatat, în subetaje, prin galerii de subefaj, din cari apoi se execută lucrările de împuşcare. Se foloseşte în zăcăminte groase şi puţin mai dure (dar nu foarte dure), cu pereţii tari, cu înclinare medie sau mare. Metoda se poate folosi fără susţinere, sau în varianta: 5. metodă de ~ cu galerii de subefaj şi surpare [CHCTeMa c noASTaJKHbiM o6py-HieHHeM; methode d'exploitation par foudroyage en sous-etages; Bruchbau mit Unterwerksbau und Zwischensohlen (Teilsohlen); sub-level caving, sub-drift caving, sub-level slicing; aknaemeleti bânyâszat kozbenso faltoressel]: Metodă de exploatare 9 Metodă de exploatare cu galerii de subetaj şi surpare, g) galerie de subetaj; s) suitoare; T) porfiune exploatată şi surpată; F) fâşie de exploatat. în care tăierea zăcământului se face din orizonturi intermediare, obţinute prin subdivizarea panoului de etaj. Exploatarea se face prin surparea pereţilor, pe poditură (v. fig.). 6. metodă de ~ cu surpare în blocuri [CHCTeMa 3Ta?KHoro hjih 6ji0K0B0r0 o6py-HieHHH; methode d'exploitation par foudroyage en etages (en piliers d'efages); Blockbruchbau; block caving; tomegkozet fejtes]: Metodă de exploatare, în care panouri mari de minereu, uneori de 120 m înăljime, sau mai mult, sunt subminate 451 şi se provoacă desprinderea şi (surparea lor peste zonele cari au fost exploatate. Această metodă este o-desvoltare a metodei de exploatare prin subetaje. Ea se bazează nu numai pe Metodă de exploatare cu surpare în blocuri. B) blocul de exploatat; g) galerii de exploatare; me) minereu exploatat; se) suitoare elementară; sc) suitoare de colectare gc) galerii de colectare; gp) galerie principală de transport. efectul explozivilor, ci şi pe greutatea proprie a minereului. Este un sistem de producţie masivă, a cărui folosire este în creşlere în URSS şi în USA. Se foloseşte la zăcăminte masive sau stratificate, groase, de minereu omogen, acoperit de roce cari se surpă cu uşurinţă. Blocul este pregătit printr'o serie de galeHi de centură, situate la mai multe niveluri de unde se va face tăierea, iar la partea inferioară se sapă, sub bloc, o reţea de suitoare de colectare a producţiei exploatate. 1. Exploatare, metodă de ~ în făşii [CHCTeMa pa3pa60TKH CJIOHMH; methode d'exploitation par tranches; Scheibenbau; slicing mining method; retegfejtesi modszer]. Mine: Metodă de exploatare pentru zăcăminte groase, prin împărţirea zăcămintelor în făşii. Grosimea acestora nu trebue să depăşească posibilitatea unei susţineri provizorii prin armare (2‘"5 m). Metoda e folosită şi în strate subţiri cu inclinare mare. Caracteristice sunt următoarele variante: 2. metodă de ~ cu făşii orizontale [chc-TeMa pa3pa6oTKH ropH30HTajibHbiMH cjiohmh; methode d'exploitation par tranches plates directi-onnelles; sohliger Scheibenbruchbau; top-slicing mining method; vizszintes retegfejtesi modszer]: Metodă de exploatare pentru zăcăminte groase, prin împărţirea zăcământului în făşii orizontale (v.fi-g.). E folosită în zăcăminte de cărbuni sau de minereuri moi, cu pereţii nu prea duri, cari se surpă cu uşurinţă, având înclinări peste 50°. Reclamă un consum mare de lemn, pentru susţinere. Poate fi folosită cu surpare, când fâşiile se exploatează în ordine descendentă, sau cu rambleu. In acest din urmă caz, se poate exploata şi în ordine ascendentă, în cuprinsul aceluiaşi subetaj. In cadrul metodei se cunosc numeroase variante, după felul de exploatare a fiecărei făşii: direcţional, transversal, în camere (loturi mici) sau frontal. Este des folosită în Valea Jiului pentru exploatarea stratelor groase decărbuni. s. metodă de ~ cu făşii orizontale, trans- versale [CHCTeMa pa3pa6oTKH ropH30HTajib-HbiMH nonepeHHblMH cjiohmh; methode d'exploitation par tranches plates transversales; sohliger Querbau; cross-cut mining method; rezsutos retegfejtesi modszer]: Metodă de exploatare pentru zăcăminte groase, în care tăierea zăcământului se face prin făşii orizontale transversale, pornind în general, dela culcuş spre acoperiş. 4. metodă de ~ cu făşii înclinate [chc-TeMa pa3pa6oTKH HaKjioHHbiMH cjiohmh; methode d'exploitation par tranches inclinees; schra-ger Scheibenbau; rill stopes mining method; ferde retegfejtesi modszer]: Metodă de exploatare a stra-telor groase, cu împărţirea stratului în făşii înclinate. înclinarea poate fi paralelă cu acoperişul şi culcuşul stratului, metoda numindu-se, în acest caz, cu făşii pe inclinare. Înclinarea poate fi diagonală faţă de acestea, sau poate fi astfel aranjată, încât minereul să curgă spre suitorile de transport. Metoda se aplică cu rambleu sau cu surpare. 5. metodă de ~ cu abataj frontal, în strate groase, V. Exploatare, metodă de ~ cu făşii, cu abataj frontal. 6. metodă de ~ cu camere. Numire improprie, folosită în Valea Jiului, penfru metoda de exploatare cu făşii orizontale, în strate groase, unde tăierea se execută în loturi mici. Frontul lotului are 3-*-4 m lăţime, 3---4m înălţime Metodă de exploatare cu făşii orizontale (secţiune transversală), pp) puf principal; po) puf orb; gb) galerie de bază; ge) galerie de etaj; S) suitoare pe culcuş; Cp) acoperiş; CsJ culcuş; Ser) subetaj rambleiat; See) subetaj în curs de exploatare; Sep) subetaj în curs de pregătire; Sed) subetaj deschis; f) făşii orizontale. 291 452 şi^se deplasează direcţional sau transversal. Spatiile create de aceste loturi de tăiere se numesc camere (v. fig.). Secfiune orizontală. r Metodă de exploatare cu camere, gc) galerie în culcuş; t) traversare la strat; s) suitoare; p) galerie de preabataj; cj lot de exploatare (cameră); cp) acoperiş; cs) culcuş. Secfiune transversală. 1. Exploatare metodă de ~ cu fâşii, cu abataj frontal [CHCTeMa cnJionmoH pa3pa6oTKH cjio-HMH; methode d'exploitation â longues tailles; Strebbau in măchtigen Flozen; longwall method in slices; sâvos homlokzati bânyâszat]: Metodă de exploatare a stratelor groase, în care fiecare făşie orizontală sau înclinată este exploatată sub formă de front lung. Fâşiile orizontale sunt exploatate, obişnuit, cu frontul aşezat transversal pe strat şi cu deplasarea în direcfia stratului (foarte rar aşezate direcfional). In mefodete cu făşii înclinate, deplasarea frontului se face direcfional, pe înclinare, sau după o înclinare sau o direcţie diferită de aceea a stratului (înclinare falsă). Sin. Metodă de ~ cu abataj frontal, în strate groase. 2. Exploatare, metodă de ~ cu lărgirea pereţilor [CHCTeMa pa3pa6oTKH c iiţejieBbiMH 3a60HMH; methode d'exploitation â curage; Rău-mungs-Abbauverfahren; resuing mining method; bânyâszâs oldalfaltâgitâsi fejfessel]. M/ne: Meiodă de exploatare pentru zăcăminte foarte subţiri, în care, odată cu exploatarea minereului, se taie şi o parte din roca sterilă, din pereţi, care este apoi folosită ca rambleu. 3. Exploatare, metode de combinate [kom-6HHHpOBaHHbie CHCTeMbi pa3pa60TKH Mec-TopoJK/ţeHHH; methodes d'exploitation combinees; zusammengesetzte Abbauverfahren; combined mining mefhods; kombinâtt bânyâszat]: Metode cari reprezintă o combinaţie de două metode distincte de exploatare. Sunt folosite mai ales în zăcăminte groase. Rezultă adesea din folosirea oricărei alte metode la exploatarea stâlpilor rămaşi între camerele rezultate din exploatarea prin metoda cu minereu remanent. 4. Exploatare, metode de ~r speciale [cne-iţnaJibHbie CHCTeMbi paspa6oTKH MecTopo^K- #eHHH; methodes speciales d'exploitation; spe-zielle Abbauverfahren; miscellaneous mining me-tbods; kulonlegesbânyâszati modzerek]. Mine: Metode de exploatare a zăcămintelor cari folosesc alte procedee decât cele curente. Dintre aceste metode, cele mai cunoscute sunt: disolvarea sării, disolvarea sulfului, cimentarea cuprului, gazeifi-carea cărbunilor. Exemple: 5. metoda de ~ a sării prin disolvare [CHCTeMa pa3pa6oTKH cojiHHbix rnaxT nyTeM paCTBOpeHHH; methode d'exploitalion du sel par dissolution; Abbauverfahren des Salzes durch Losung; salt mining by dissolution; a koso bânyâszat kioldâs utjân]: Metodă de exploatare a zăcămintelor de sare prin disolvarea sării în subteran. Disolvarea se face în camere special săpate în masiv, sau prin sondaje. Metoda e folosită în zăcăminte de sare impură şi pentru cazul când soluţia este pompată direct fabricilor de sodă. Este aplicată şi în ţara noastră. c. ~, metodă de ^ a sulfului prin disolvare [CHCTeMa pa3pa6oTKH cepHbix MecToponî-AeHHH nyTeM paCTBOpeHHfl; methode d'exploitation du soufre par dissolution; Abbauverfahren des Schwefels durch Losung; sulphur mining by dissolution; kenbânyâszat oldâs ufjân]^ Metodă de exploatare a zăcămintelor de sulf prin disolvarea sulfului în subteran. Se sapă sonde şi se pompează apă fierbinte în strat, prin coloana de burlane, peniru a provoca topirea sulfului, care iese prin coloana de extracţie. Soluţia este apoi supusă evaporării. 7. metodă de ~ prin gazeificarea subterană a cărbunilor [CHCTeMa pa3pa6oTKH Ka-MeHHoyrojibHbix MecTopoîKfleHHH nyTeM nOA3eMHOH ra3H(i)HKaiţHH; methode d'exploi-tafion du charbon par gazeificafion souterraine; Kohlenabbauverfahren mittels unterirdischer Ver-gasung; coal mining by underground gasification; koszen bânyâszat foldalatti kigâzositâssal]: Me- Mefodă de exploatare prin gazeificarea subterană a cărbunilor. A) aer; Gj) gaze; gi) galerie pe înclinare; pp) panou pregătitor pentru gazeificare; s) stâlp de siguranţă; pg) panou în curs de gazeificare; j) închideri pentru blocarea focului; g) galerie pentru punerea focului la baza panoului. todă de exploatare a zăcămintelor de cărbuni prin gazeificarea cărbunilor chiar în zăcământ. Metoda consistă în aprinderea intenţionată şi 453 în arderea incompletă a cărbunelui din zăcământ cu ajutorul unui curent de aer, cu sau fără adaus de oxigen, amestecat sau nu cu vapori de apă. Cărbunele se transformă în gaz de aer (în cazul unui curent de aer sau de aer cu oxigen), în gaz de apă (în cazul unui curent de vapori de apă cu puţin aer) sau în gaz mixt (în cazul unui curent de aer amestecat cu vapori de apă, cu sau fără oxigen suplementar). Gazele rezultate sunt captate prin instalafii speciale. Se folosesc variante miniere în cari lucrările până la strat şi în strat sunt făcute prin pufuri, galerii şi lucrări miniere (v. fig.), şi variante prin sonde. Avantaje: chel-tuelile de investifie şi lucrările de exploatare sunt reduse, ceea ce permite punerea în exploatare a zăcămintelor de cărbuni inferiori (costul gazelor obfinute în subteran e mai mic cu 65-**75% fafă de cel al gazelor obfinute pe cale obişnuită în gazogen); prin această metodă se ridică productivitatea cu cca 300%, deci munca grea şi periculoasă din subteran se face cu un număr mult mai mic de lucrători. Desavantaje: procesul de exploatare nu poate fi dirijat dela suprafafă, puterea calorifică a gazelor obfinute este, de obiceiu, mai redusă decât a gazelor obfinute în gazogen şi, în general, metoda nu poate fi aplicată decât în zăcăminte regulate, cu acoperiş dur, fără strate acvifere, fără inter-calafii de steril şi unde cărbunele nu are un confinut prea mare de apă. Datorită avantajelor ei, această metodă este folosită din ce în ce mai mult în URSS. î. Exploatare, metodă de ~ ia zi [chc-TeMa OTKpbiTOH pa3pa6oTKH; methode d' ex-ploitation en carriere, methode d'exploitation â ciel ouvert; Tagebau; open cut mining method; korszeru bânyâszat]: Metodă de exploatare a zăcămintelor cari aflorează. Se numeşte şi metodă de lucru în carieră, pentru a se deosebi de metoda de exploatare a aluviunilor. Zăcământul este exploatat prin desvelirea rocelor acoperitoare şi excavarea zăcământului. Deosebim: 2. metodă de ~ cu încărcare manuală [CHCTeMa pa3pa6oTKH KaMeHOJiOMeH c Har-py3KOH BpyHHyiO; methode d'exploitation de carriere â chargement manuel; Steinbruch-Abbau-verfahren durch Handbeladung; exploitation of quarries with hand loading; bânyafejtes kezi rakodâssal]: Metodă de exploatare în carieră care foloseşte, ca sistem de încărcare, încărcarea manuală. Tăierea se face în trepte drepte, cari se deplasează fie în direcfia zăcământului, fie perpendicular pe aceasta, fie radial. s. metodă de ~ cu încărcare mecanică [CHCTeMa pa3pa6oTKH KaMeHOJiOMeH c MexaHHHecKOH Hrapy3KOH; methode d'ex-ploitation de carriere â chargement mecanique; Steinbruch-Abbauverfahren mit Chargiervorrich-tung; exploitation of quarries with charging device; bânyafejtes gepszerkezeti rakodâssal]: Metodă de exploatare în carieră, care foloseşte încărcarea mecanică, excavatoare cu lingură sau cu cupe, dragline, scrapere, maşini de încărcat. Fronturile, de tăiere se pot deplasa în evantaliu, sau pot să se deplaseze paralel cu ele înseşi. 4. metodă de ~ cu încărcare prin greutatea proprie, cu pâlnii, cu galerii subterane [pa3pa6oTKa KaMeHOJiOMeH no cncTeMe „rjIopHXOJIb" H UITOJieH; methode d'exploitation de carriere â entonnoirs et galeries souter-raines; Steinbruch-Abbauverfahren mit Trichter und unterirdischen Strecken; exploitation of quarries by glory-holes and subterraneous drifts; bânyafejtes onsulyi rakodâssal, tolcserekkel es foldalatti folyosokkal]: Metodă de exploatare în carieră, în care materialul tăiat coboară prin greutatea proprie, fie prin pâlnie (la galerii săpate în subteran), fie în galerii de încărcare, construite artificial în piatră tăiată din carieră. 5. metode de combinate [kom6hhh-poBaHHbie MeTOflbi pa3pa6oTKH KaMeHOJiOMeH; methodes combinees d'exploitation de carriere; kombinierte Steinbruch-Abbauverfahren; combi-ned methods cf quarries exploitation; kombinâlt fejtesi modok kobânyâkban]: Metode de exploatare în carieră, în cari se foloseşte combinafia a două din variantele sistemelor menfionate mai sus. e. Exploatare, metodă de ~ a aluviunilor [CHCTeMa pa3pa6oTKH naHocoB, poccbineH; methode d'exploitation des alluvions; Abbauverfahren der Alluvialbildungen; placer mining method; vizhordaleki bânyâszat]: Metodă specială de exploatare, aplicată zăcămintelor aluvionare, situate, în general, lângă cursuri de apă. Include şi operafiunea de spălare a aluviunilor, pentru a separa substanfă căutată (aur, platină, casiterit, pământuri rare, etc.), de restul depozitului aluvionar. Deosebim: 7. metodă de ~ cu excavator cu lingură [CHCTeMa pa3pa6oTKH poecbmeH c OAHOKOBUieBblM 3KCKasaT0p0M; methode d'exploitation des alluvions par excavateur â pelle mecanique; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mittels Schaufelbagger; placer mining method by power shovel; vizmosâsos erctermeles lapâ-tos kotro segitsegevel]: Metodă de exploatare a aluviunilor, în care materialul este exploatat şi transportat până la scoc sau la instalafia de spălare, cu ajutorul unui excavator cu lingură. 8. metodă de ~ cu hurca [CHCTeMa paspa6oTKH poccbinen npn noMouţH ,,aMe-pHKaHKiî"; methode d'exploitation des alluvions par gouttieres; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mittels Rinne; placer mining method by rocker, placer mining method by Long Tom; vizmosâsos erctermeles csatornâval]: Metodă de exploatare (folosită în Munfii Apuseni) cu un scoc scurt de spălare, aşezat în pantă, pe marginea râului undeseface exploatarea, după care urmeazăocutie de prindere a aurului spălat. E o metodă primitivă, folosită de unii exploatatori. V. Hurcă. 9. Exploatare, metodă de ~ cu lopătare [jiona-TOHHan CHCTeMa pa3pa6oTKH poccbineH; me- 454 fhode d'exploitation des ailuvions â la pelle; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mittels Schaufel; placer mining method by shovelling; vizmosasos erctermeles lapâtolâssal]: Metodă de exploatare în care materialul este desfăcut cu târnăcopul şi cu lopata, şi este încărcat în scocul de spălare aşezat pe aluviuni sau suspendat pe capre* In aceeaşi metodă e cuprinsă cea cu târnăcop# lopată, transport, şi anume când transportul de la locul de tăiere Ia scoc se face cu roaba sau cu vagonetul. i. metodă de ~ cu monitoare [CHCTeMa pa3pa6oTKH poccbineH npn noMonţH mohhto-pOB (BOAOdOeB); methode d'exploitation des al-luvions par monitors; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mifteis Monitor; placer mining method with monitors; vizmosasos erctermeles monitorok segitsegevel]: Metodă de exploatare a aluviunilor cu ajutorul apei aruncate sub presiune din conducte forţate, care desprinde pietrişul aluvionar şi-l antrenează pe jghiabul de spălare. 2. metodă de ~ cu plug şi scraper [CHCTeMa pa3pa6oTKH poccbinen c njiyroM h CKpenepoM; methode d'exploitation des ailuvions par charrue et râble; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mifteis Pflug und Kratzeisen; placer mining method by plow and scraper; vizmosasos erctermeles eke es kaparo segitsegevel]: Metodă de exploatare în care materialul este tăiat şi transportat până la scocul de spălare, cu un scraper acfionat mecanic. 3. metodă de ~ cu scocuri pe vatră [CHCTeMa pa3pa6oTKH pocchinen nocpe#-CTBOM }K0JI060B; methode d'exploitation par sluices â la base des ailuvions; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mittels Bodenschleusen; placer mining method by ground sluicing; viz-mosâsos erctermeles helyi csatornâval]: Metodă de exploatare, în care scocurile de spălare se aşază pe vatra curăţită de aluviuni, iar apoi o parte din râu este dirijată astfel, încât să disloce porţiuni din aluviuni şi să antreneze partea dislocată peste scoc. 4. metodă de ~ cu trocul [CHCTeMa pa3pa6oTKH poccbineâ nyTeM npoMbiBKH; methode d'exploitation des ailuvions â la baftee; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mittels Waschtrogs; placer mining method by panning; vizmosasos erctermeles tekno segitsegevel]: Mefodă de exploatare cu trocul, care priveşte, în special, operaţiunea de spălare (care se face cu un troc lung). E o metodă primitivă, folosită de exploatatori izolaţi sau'de prospectori. 5. metodă de ~ prin dragare [flpatfmaH CHCTeMa pa3paooTKH poccbineH; methode d'exploitation des ailuvions par dragage; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mifteis Nal)-bagger; placer mining method by dredging; vizmosasos erctermeles kotrogeppel]: Metodă de exploatare a aluviunilor cu ajutorul unor excavatoare cu cupe montate pe pontoane plutitoare (drage), folosită la marile exploatări aluvionare. 6.mefodă de ~ cu excavator cu dra- glină şi dragă [CHCTeMa pa3pa6oTKH poc-Cbineă npn noMonţH KaHaTHoro cKpeâKOBoro 3KCKaBaTOpa; methode d'exploitation des ailu-vions par dragline et drague; Abbauverfahren der Alluvialbildungen mittels Eimerseilbagger und Wasserbagger; placer mining method by dragline dredging; vismosâsos erctermeles vedres es vizkotrogeppel]: Mefodă de exploatare a alu- viunilor, în care materialul este excavat cu ^ajutorul unui excavator cu cupă aşezat pe măi şi care alimentează instalaţia de spălare de pe ponton. 7. Exploatare, metodă de ~ de jaf [xHUţ-HHHecKan CHCTeMa pa3pâ6oTKH; methode d'exploitation par gaspillage; Raubbau; careless working, picking out the eyes of a mine, gophering; rablobânyâszat]. Mine: Mefodă de exploatare prin extragerea zonelor celor mai bogate ale zăcământului, în mod neregulat, neglijându-se cele sărace — cu toate că şi acestea sunt rentabile — în vederea realizării unui beneficiu mai mare şi mai rapid. Prin aceasta se compromite exploatarea raţională a zăcământului. E aplicată deseori la exploatarea metalelor nobile. Sin. Exploatare prădalnică. 8. Exploatare, pierderi de ~ [noTepn npn pa3pa60TKe (OTXOAbl); dechets de mine, de-chets d'exploitation; Abbauverlusfe; waste in mining; kitermelesi vesztesseg]. M/ne: Pierderi de substanţă utilă din exploatarea cantitativă, datorită neextragerii unei porţiuni din zăcământ în subteran cu ocazia exploatării. Pierderile de exploatare variază, după metodă, între 2 şi 40°/o din substanţa utilă. Pentru zăcămintele metalifere pierderea de metal este dată de formula în care Q este rezerva de minereu din mină, T, tonajul extras, V, conţinutul în % de metal din minereul în zăcământ, V±t conţinutul în % de metal din pereţii zăcământului, V2, conţinutul în % de metal din minereul extras, llt pierderea în % de metal din rezervele totale de metal. 9. Exploatări vechi [cTapbie pa3pa6oTKH; vieux travaux; Alter Mann; old workings; kihasz-nâlt bânyaterek]. Mine: Porţiunile dintr'o mină cari au fost părăsite, după ce lucrările de exploatare au fost cu totul terminate. 10. Exploatare telegrafică [TejierpacjpHaH nepe^ana; mode d'operation des circuits fele-graphiques; Betriebsweisen der Telegraphie; me- 455 thod of working the telegraph circuits, tele-graphic fransmission; tâvirouzemkezeles]. Telc.i Felul de transmitere a semnalelor pe circuitele (liniile) de telegrafie. Se folosesc următoarele metode de exploatare a circuitelor, clasificate din punctul de vedere ^al reprezentării semnalelor: Legăturile în curent de repaus american diferă de cele de mai sus: bateriile debitează pe circuite în pauze, când se închide un contact în paralel cu trans-mitătorul. Când se lucrează, se deschide acel contact, aşa încâtcircuitul se închide numai când se apasă pe transmitător, şi se lucrează ca în curent de lucru. Exploatare în dublu 1. Exploatare telegrafică în simplu curent [Tejierpa(|)HaH nepe/ţavia (pa6oTa) Ha npoc-TOM TOKe; transmission telegraphique par simple courant; Einfachstrombetrieb; telegraphic fransmission by simple current; tâvirouzem egyszeru ârammal]: Exploatare în care curenţii impulsiilor de pe circuitul telegrafic au un singur sens (curent continuu). După cum impulsiile de curent reprezintă elementele semnalelor de lucru (liniile şi punctele), sau intervalele (pauzele) elementelor de repaus dintre ele, exploatarea în simplu curent poate fi de două feluri: 2. ~ telegrafică în curent de lucru [TeJie-rpa^Haa nepe^ana Ha pado^eM Tone; transmission telegraphique par courant intermittent; Ar-beitsstrombetrieb; telegraphic transmission by open circuit current; dolgozoâramu tâviro]: Exploatare în care curentul impulsiilor transmise circulă numai în timpul elementelor de semnal, adică numai în timpul transmiterii liniilor şi a punctelor, pauzele Exploatare în curent de lucru. semnalelor de repaus fiind marcate prin perioadele de întrerupere a curentului (v. în figură legăturile şi mersul în timp al curentului) şi s. ~ telegrafică în curent de repaus [Tejie-rpa(J)Haa nepe^ana Ha nocTOHHHOM TOKe; transmission telegraphique par courant permanent; Ruhestrombetrieb; telegraphic transmission by clo-sed circuit current; szunetelo âramu tâviro]: Ex- curent. P) pământ. 4. ~ telegrafică în dublu curent [Tejierpa^)-nan nepe^a^a na #bohhom Tone; transmission telegraphique par double courant; Dop-pelstrombetrieb; telegraphic trahsrhission by double current; keltos âramu tâvfrâ]: Exploatare în care semnalele telegrafice surit reprezentate de curentul care circulă într'un sens în circuite, iar intervalele dintre semnale prin curent de sens contrar (v. în figură legăturile şi mersul în timp al curentului). Ţ © Din punctul de ve- T-immi-iJ Q dere al sensurilor în cari se pot transmite semnale pe un circuit, Exploatare în dubiu curent, şi al numărului de transmisiuni simultane pe cari le permite circuitul telegrafic, deosebim: 5. Exploatare telegrafică simplex [cHMiuieKe-Han Tejierpa(|)HaH nepe^a^a; transmission telegraphique simplex; telegraphischer Simplex-betrieb; simplex telegraphic transmission; simplex tâvirouzemkezeles]: Exploatare în care transmiterea semnalelor pe circuite (pe linie) se poate face într'un singur sens. Pentru a se telegrafia şi în sens contrar, exploatarea are nevoie de un al doilea circuit, sau telegrafierea trebue făcută alternativ pe acelaşi circuit, fiecă un comutator (manipulator Morse) comută emisiunea pe recepţiune, fie că se folosesc legături cu releuri de comutare, ca la teleimprimătorul electric. Acest sistem e impropriu penfru exploatarea mai intensă a liniilor lungi şi costisitoare, pe cari se folosesc sistemele de mai jos de legături speciale, cari permit să se transmită, simultan, pe un circuit „fizic", mai multe mesaje telegrafice, sau permit să se folosească în telegrafie un circuit care se exploatează în telefonie. Ele se împart în sisteme de exploatare în curent continuu, şi în curenţi purtători. ploatare în care curentul impulsiilor transmise circulă numai în timpul pauzelor dintre semnalele de lucru, aceste ultime semnale fiind marcate prin perioadele de întrerupere a curentului (v. în figură legăturile şi mersul în timp al curentului). Exploatările în curent continuu se împart cum urmează : e. ~ telegrafică duplex [flynjieKCHan TeJie-rpa^man nepe^ana; transmission telegraphique duplex; telegraphischer Duplexbetrieb, Ge- 456 gensprechbetrieb; transmission by duplex system; duplex tâvirouzemkezeles]: Exploatare în curent continuu, care permite să se transmită simultan, pe aceeaşi linie, două mesaje telegrafice, unul într'un sens, iar celălalt în sens contrar. Fiecare din cele două posturi dela extremitatea liniei are câte un transmifător şi un receptor, legarea lor la linie fiind făcută astfel, încât receptorul fiecărui post să fie acţionat numai de curentul transmis pe linie de celălalt post, şi nu de curentul transmiţătorului propriu. In acest scop se foloseşte fie legătura în punte Wheat-stone, fie principiul electromagnefilor diferenţiali. Figura a reprezintă schema punţii Wheatstone, folosită în duplexul în simplu curent, iar figura b legătura pentru duplex în curent de lucru, bazată pe acest principiu. Când transmite transmi-ţătorul din Tt (fig. a sau b), puntea Wheatstone lucrează cu rezisten[ele Rţ şi R" în braţele ei Schema legăturilor unui duplex cu punte Wheatstone. corespunzătoare postului Tlt receptorul R± al postului lui T± fiind în diagonala punţii; puntea mai are impedanţa echivalentă ZR a liniei şi a întregii Instalaţii din postul cu transmiţătorul T2 în unul toare B± şi B2, legate între ele şi pământ, spre a nu se întrerupe circuitul postului opus, când postul propriu e în poziţie de recepţiune). — Figura c reprezintă schema legăturii electrice cu electromagneţi diferenţiali, iar figura d, legătura în curent de lucru, corespunzătoare, folosită în telegrafia duplex în simplu curent. Receptoarele au un releu (electromagnet) diferenţial, cu două înfăşurări egale, în serie pe acelaşi circuit fero-magnetic, cu trei borne (două la capete şi una mediană), aşa încât curentul care e stabilit prin borna mediană să se împartă pe cele două jumătăţi de înfăşurare în părţi egale cari magne-tizează în sensuri contrare, dând numai flux de dispersiune, iar curentul care trece între cele două borne extreme să magnetizeze; astfel releul diferenţial reacţionează faţă de curentul transmis din postul opus, care trece între cele două borne extreme, dar nu reacţionează faţă de curenţii transmişi de transmiţătorul propriu, care intră prin borna mediană. Simetria dintre conducta aeriană şi pământ se stabileşte cu ajutorul impedanţei reglabile a unei linii artificiale LA. — Legătura unui duplex în dublu curent se obţine din cea în simplu curent, înlocuind rezistenţele RTi şi RT2 Pr>n două baterii egale cu Bt şi B2, montate astfel, încât bornele lor legate la pământ să fie de polarităţi con- trare cu ale bateriilor B±, respectiv B2. Principiul exploatării duplex cu punte. Schema legăturilor unui duplex cu elecfromagnefi diferenţiali. din braţele ei îndreptate spre postul lui T2, echilibrarea punţii fiind făcută de o impedanţa variabilă ZLA (impedanţa lui LA±), care satisface reia-fia R['.RÎ = Zr:Zla pentru a nu trece curent prin î. Exploatare telegrafică diplex [AHnjieKCHan TeJierpa(|)HaH neps/ţana; transmission telegra-phique diplex; telegraphischer Diplexbetrieb; diplex telegraphic transmission; diplex tâviroiizemke-impedanţă care trebue legată în celălalt braţ . zeles]: Exploatare în cureni continuu, care permite al punţii îndreptat spre postul cu T2, adică, de fapt, între pământ şi a doua extremitate a diagonalei cu receptorul R±. (Transmiţătoarele Tt şi r2 au rezistenţele RTi şi RT2 egale cu rezistenţele inferioare ale bateriilor proprii de acumula- să se transmită simultan, pe aceeaşi linie, două mesaje, în acelaşi sens. Se foloseşte, de obiceiu, legătura Edison, în care un transmitător^ transmite în curent continuu de intensitate variabilă, iar celălalt în dublu curenf, dar de intensitate con- 457 trară, iar la extremitatea receptoare se găseşte un releu polarizat, care reacfionează numai fată de curentul continuu de un singur sens, şi un releu neutru, care reactioneză fafă de curent de orice sens (dublul curent), dar e reglabil aslfel, încât să nu acţioneze decât la o anumită intensitate a curentului (intensitatea folosită în dublul curent). i. Exploatare telegrafică cuadruplex [Kea-flpyiyieKCHaH Tejierpa(|)HaH nepeftana; transmission telegraphique quadruplex; telegraphischer Quadruplexbetrieb, Doppelgegensprechbetrieb, Vierfachtelegraphie; quadruplex telegraphic transmission; kvadruplextâvirouzem kezeles, negyszeres tâviro]: Exploatare combinată din două duplexuri cari transmit în sensuri contrare, şi permite, deci, L transmiterea simultană, pe aceeaşi linie, a patru mesaje telegrafice: două într'un sens şi două în sensul contrar (v. legătura în figură). 2. Exploatare telegrafică simultană cu telefonia [coBMecTHan Tejierpa(|)HaH h T6JiecJ)0HHaH nepe/ţana; transmissions telegraphiques et tele-phoniques simultanees; telegraphischer und tele-phonischer Simultanbetrieb; telegraphic and tele-phonic simultaneous transmissions; tâviro es tâv-beszelo egyidei uzemkezeles]: Exploatare în care se transmit, pe o linie telefonică, două mesaje telegrafice, simultan cu unul telefonic, folosind întoarcerea prin pământ pentru telegrafie. Separarea frecvenţelor vocale de cele telegrafice se realizează în posturi, prin filtre electrice cu banda de trecere sus (filtru trece sus) şi jos (filtru trece jos), sau numai cu un filtru trece jos, dacă se ia circuitul telegrafic la o bornă mediană a transformatorului telefonic, care se „întrerupe" printr'un condensator. s. Exploatare telegrafică infraacustică [iiOftTO-HajibHan TejierpacfmaH nepeAana (pa6oTa); transmission telegraphique infra-acousfique; Unter-lagerungstelegraphiebetrieb; sub-audio telegra-phiciransmission; infra-akusztikai tâviro uzemkezeles]: Exploatare în care se transmite simultan, pe fiecare circuit al unui cablu telefonic, şi un mesaj telegrafic în frecvenţă infraacustică (maximum 60 per/s), folosind filtre electrice de frecvenţă. — Exploatările în curenţi purtăiori se împart cum urmează: 4. Exploatare prin telegrafie armonică [rap-MOHHHecKan TeJierpa^man nepeAana (pa6oTa); transmission telegraphique harmonique; Wechsel-stromtelegraphiebetrieb; voice-frequency telegraphic transmission; osszhangzâsu tâviro uzemkezeles]: Exploatare multiplă în curenţi purtători cu frecvenţa purtătoare în banda vocală (300*"2700 per/s), diferenfă dintre frecvenţele undelor purtătoare vecine fiind de 120 sau 240 per/s. Se face pe circuite cari au caracteristice de circuite telefonice, şi se foloseşte pentru legăturile la mare distanţă şi de mare trafic. 5. ~ prin telegrafie univocală [0AH03HaHHaH TejierpacjbHaH nepe^ana; transmission telegraphique univocale; monovokalischer Telegraphie-betrieb; univocal telegraphic transmission; egyha-ngu tâviro uzemkezeles]: Exploatare în curenţi purtători, care foloseşte o singură frecvenţă purtătoare, cuprinsă în banda vocală. 6. ~ prin telegrafie supraacustică [rHnep-TOHajibHan TejierpacJmaH nepe^a^a (pa60Ta); transmission telegraphique supraacoustique; uber-akustischer Telegraphiebetrieb; superacoustic telegraphic transmission; szuperakusztikus tâviro uzemkezeles]: Exploatare multiplă în curenţi purtători, care foloseşte frecvenţe purtătoare cuprinse în banda de 3300*•• 6900 per/s, diferenţa dintre frecventele undelor purtătoare vecine fiind de 240 per/s. Se foloseşte pe circuitele telegrafice aeriene. 7. Exploatarea căldării de abur [3KcnjioaTamîH napOBOro KOTJia; exploitation de la chaudiere â vapeur; Dampfkesselbetrieb; steam boiler wor-king; gozkazânuzem]. Mş. ferm.: Ansamblul o-peraţiunilor de punere în serviciu, de funcţionare, supraveghere, control, întreţinere şi de verificare periodică, ale unei instalaţii de căldare de abur. Operaţiunile pot fi de ordin general (pentru toate sistemele de căldări) şi de ordin special (diferind după sistem, după felul combustibilului şi după instalaţiile pe cari le deserveşte căldarea de abur). — Punerea în serviciu se face prin, umplerea cu apă a căldării, aprinderea focului şi încălzirea ei treptată, după verificarea prealabilă a indicatoarelor de nivel de apă, a supapelor de siguranţă şi a manometrelor. — Operaţiunile în timpul funcţionării sunt: conducerea focului, alimentarea cu apă, reglarea producţiei de abur după sarcină, observarea aparatelor şi a dispozitivelor de siguranţă şi control, purjarea (suflarea) căldării, reglarea tirajului, recunoaşterea şi atenuarea defectelor de funcţionare. — Supravegherea cuprinde: controlul arderii în focar, citirea iemperaturilor gazelor de ardere, supravegherea consumului de apă, controlul consumului de combustibil, controlul presiunii aburului, al temperaturii aburului supraîncălzit şi al apei de alimentare, supravegherea producţiei de abur prin măsurarea debitului de abur. La căldările cari^ în regim, lucrează cu variaţii mari ale încărcării (de ex. la căldările de locomotivă), controlul urmăreşte de aproape şi evitarea epuizării căldării. — Operaţiunile de control cuprind: interpretarea, diferitelor date citite la aparatele de supraveghere* compararea lor, ridicarea diagramelor zilnice, con- 458 trolul — prin intermediul diagramei în triunghiu —al gazelor de ardere şi luarea măsurilor adecvate. Determinarea factorului de exces de aer, ca şi a temperaturilor de ieşire a gazelor de ardere pentru diferitele regimuri de funcţionare dă un mijloc pentru controlul exploatării. — Pentru cărbunele pulverizat, dacă cifra de vaporizare şi randamentul căldării scad, cu toate că temperatura şi conţinutul în C02 al gazelor de ardere sunt favorabile, aceste scăderi sunt datorite pierderilor de combustibil în circuitul de introducere pe grătar. De aceea, la arderea de cărbune pulverizat este necesar un control permanent al sgurii depuse şi al cenuşii volante. — întreţinerea consistă în măsurile şi în operaţiunile de eliminarea defectelor la o căldare. Operaţiunile principale cari influenţează buna întreţinere a unei căldări sunt: pur-jerile făcute la timp pentru eliminarea nomolului, spălările în termen pentru împiedecarea depunerilor de piatră, şi curăţirea de piatră a diferitelor piese în contact cu apa de vaporizare. — Prin verificările periodice se examinează starea şi modul de funcţionare al corpului căldării, împreună cu armatura, cu accesoriile căldării şi ale instalaţiilor anexe. Ele consistă în următoarele operaţiuni: proba hidraulică de presiune la reCe, proba de presiune la cald, reviziile interioare şi reviziile exterioarei la termene fixate prin circulare oficiale. 1. Exploatarea minelor 1. [ropnoe flejio; ex-ploitation des mines; Bergbaukunde; science of mining; bânyamuvelesfan]. Mine: Disciplina care se ocupă cu explorarea şi extragerea raţională şi ■economică, din scoarţa Pământului (dela suprafaţă sau din interior), a rocelor solide, eventual lichide sau gazoase. 2. ~ minelor 2. [pa3pa6oTKa py#HHKOB; exploitation des mines; Bergbau; mining, working of mines; bânyatermeles]: Operaţiunea de extragere din scoarţa Pământului a rocelor solide, lichide sau gazoase. 3. Exploatarea pădurilor [3KcnJioaTauHfl jie-COB; exploitation des forets; Forsfbenufzung; fo-restry; erdokifermeles]. Silv.: Totalitatea operaţiunilor cari se fac începând cu recoltarea oricărui produs (principal, secundar sau accesoriu) al pădurii, până la ultima operaţiune dela locul sau depozitul din care produsul respectiv este îndreptat către centrul de consum. Exploatarea pădurilor cuprinde deci operaţiunile de recoltare, de manipulare a ierrnului şi a celorlalte produse în interiorul pădurii, operaţiunile de prelucrare loco pădure, şi de transport cu orice mijloc al produselor pădurii, pană la locul de unde sunt dirijate spre fabrici sau spre centrele de consum. Mijloacele exploatării sunt: omul, uneltele, ma-şinile-unelte, instalaţiile de transport şi metodele de realizare. Produsele exploatării sunt: sortimentele de material lemnos brut şi prelucrat Joco pădure, şi sortimentele produselor accesorii (frunze, fructe, seminţe* fân, coajă, etc.). 4. Explodare [B3pt>iBaHHe; explosion; Explo-dieren; exploding; robbantâs]: Operaţiunea de provocare a unei explozii. Se produce voit, cu ajutorul mijloacelor speciale de distrugere, sau prin accident, datorită descompunerii explozivului. 5. Explodării, tehnica ~ [TexHHKa B3pbi-Baffiifl; technique de l'explosion; Explosionstech-nik; technics of blasting; robbantâsi technika]. Mine: Ansamblul procedeelor de provocare a exploziilor. Se folosesc următoarele procedee: amorsarea cu ajutorul capsei de fulminat de mercur, în care se introduce fitilul Bickford, a cărui aprindere se face cu flacără deschisă dela lampă, cu iască şi amnar, cu fitil crestat sau cu făclii artificiale (unde nu e pericol de explozii de grizu); amorsarea cu aprinzătoare speciale montate pe fitilul fiecărei găuri (mai ales unde e posibilă apariţia grizuului); metoda electrică (în special, şi în mod obligatoriu, unde a fost semnalată prezenţa grizuului), unde capsele montate pe amorse electrice instantanee sau cu întârziere sunt aprinse cu explozorul, sau dela reţea; amorsarea prin cordon detonant (la cariere), pentry^găuri adânci, în cari cordonul este aprins prin mîfierea cu ajutorul unei capse a cărei explozie este provocată prin fitil. Montarea găurilor se face în serie, în paralel sau în serie-paralel. 6. Explodor. V. Explozor. ?. Explorare [pa3BeA0HHbie pa6oTbi; explo-ration; Schurfen; exploration; kutatâs]. Mine: Lucrări miniere cari au de scop precizarea formei, a întinderii, a grosimii, a conţinutului şi a posibilităţii de exploatare a unui zăcământ de substanţe minerale utile. Lucrările de explorare permit să se ajungă la zăcământ, iar uneori permit chiar ca acesta să fie străbătut în anumite direcţii, şi să se ia probe. Se deosebesc: lucrări de explorare obişnuite (şanţuri, tranşee, galerii orizontale, galerii înclinate şi puţuri), şi sondaje (verticale, orizontale şi inclinate). 8. Explorare a imaginii [pa3Ji0tfteHHe H30-6pa>KeHHH; balayage; Bildzerlegung; scanning; kepbontâs, kepelemzes]. Elf.: Sin. Analiză (v.). 9. Explorator de imagine [pa3JiaraioiiţHH H3o6pa3KeHHe; explorateur d'image; Bildabtas-ter; scanner; billentyu, tapogato]. TelvPartea din emiţătorul de televiziune care face să corespundă fiecărui punct luminos al unei imagini un impuls de curent electric. Ex.: Iconoscopul lui Zworykin. 10. Explozie [B3pbiB; explosion; Explosion; explosion; robbanâs]. Geol.: Expansiune bruscă de gaze şi de material vulcanic, în cursul unei erupţii. 11. Explozie [B3pblB; explosion; Explosion; explosion; robbanâs]. ExpL: Proces fizicochimic de descompunere a substanţelor explozive, şi de transformare a lor în alţi compuşi, în general gazoşi şi, excepţional, lichizi sau solizi, care se petrece cu o mare desvoltare de căldură (reacţie exo-termică) şi efectuare de lucru mecanic, într'un timp foarte scurt la explozivii detonanţi şi pufin mai lung la explozivii deflagranţi. După vitesa de descompunere, deosebim explozie de ordinul întâiu (la explozivii deflagranţi, vitese de propagare de câteva zeci de metri pe secundă) şi de ordinul al doilea (la explozivii detonanti, vitese de propagare de 1000-*-4000 m/s). 1. Explozie [BCnbiniKa; explosion; Explosion; explosion; robbanâs], Mş.: Termen impropriu pentru arderea produsă în timp foarte scurt a amestecului combustibil-aer în cilindrul unui motor cu „explozie". Arderea se efectuează sub volum aproximativ constant, după vaporizarea şi comprimarea prealabilă a amestecului, aprinderea fiind provocată prin temperatura înaltă (cca 3000°) a unei scântei produse între electrozii uneia sau ai mai multor bujii electrice. înlănţuirea reacţiilor de oxidare este posibilă când combustibilul folosit este amestecat în proporţii bine definite cu aerul comburant, deci când fiecare moleculă de combustibil se combină cu cantitatea de oxigen necesară pentru arderea ei. Gradul de comprimare al amestecului este limitat de detonanfă şi de pericolul producerii unei aprinderi premature. Arderea în cilindru se propagă dela locul de aprindere (scânteie) prin transmisiunea căldurii între diferitele straturi ale amestecului, datorită conductibilităţii termice, difuziunii, convecţiei şi radiaţiei. Vitesa de propagare a arderii în cilindru este influenţată de gradul de compresiune şi de randamentul volumetric, de gradul de dozare şi de gradul de turbulenţă al amestecului în timpul introducerii în cilindru şi în faza compresiunii, de forma camerei de combustie şi de caracteristicele combustibilului. Ordinul ei de mărime este de 20•■•30 m/s, ajungând la vitese de 1000-■-4000 m/s în cazul detonaţiei. In practică, vitesa de propagare a arderii se exprimă prin raportul dintre cantitatea de combustibil ars în 0,001 s şi cantitatea totală necesară pentru un ciclu. Ea se determină prin diagramele presiune-timp ale motorului, timpul fiind evaluat în funcţiune de unghiurile de rotaţie ale cotului arborelui. Măsurarea presiunii de ardere se efectuează, obişnuit, cu indicatoare piezo-electrice sau stroboscopice, măsurarea temperaturii prin inversarea liniilor speo înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort (avans la aprincere), şi cu atât mai c'evreme 80 60 W 20 /?L*= lM hi -m -120 ~80 -« •to 60 120 160 UF ,/y fii Diagrama exploziei, în coordonate pV. p0) presiune atmosferică; pi) pre-trale,iardozajulames- siune de compresiune; p2) pre-tecului se poate de- s-iune de explozie; Tt) tempera-termina prin măsură- Iură de compresiune; T2) tem-spectroscopice peratură de explozie; ab) fază de aspirafie; bc) fază de compresiune teoretică; bc*) fază de compresiune reală; cd) fază de explozie teoretică, sub volum constant; c'd') fază de explozie reală. tori sau prin probe directe. Pentru ca întreaga masă a amestecului din cilindru să fie arsă în momentul în care pistonul începe cursa de expansiune, aprinderea trebue să înceapă Diagrama presiune-timp a unui motor cu explozie, p) presiune (în ata); UR°) unghiurile de rotafie ale manivele; (în grade); Pms) punct mort superior. cu cât turaţia motorului este mai înaltă; variafia avansului la aprindere se poate face automat (printr'un dispozitiv centrifug sau acfionat de depresiunea motorului) sau manual. 2. ~ de căldare [pa3pbiB KOTJia; explosion de chaudiere; Dampfkesselexplosion, Dampfkes-selzerknall; boiler explosion; gozkazânrobbanâs]: Distrugerea căldării de către suprapresiunea aburului generat prin vaporizarea instantanee a apei din căldare, în urma unei crăpături în pereţii căldării. Explozia unei căldări este totdeauna consecinţa unei crăpături în pereţii căldării, şi nu invers. 3. ~ de grizu [B3pbiB rpeMyHero ra3a; explosion de grisou; Schlagwetterexplosion; fire-damp explosion; bânyaleg robbanâs]. Mine: Explozie a amestecurilor de grizu cu aer, cari ajung în contact cu o sursă caldă. Ea poate fi o descompunere explozivă (adică ardere cu o vitesă mai mică de 0,6 m/s) în cazul amestecurilor liniştite, sau o explozie de ordinul întâiu (adică ardere cu o vitesă de câteva zeci de metri pe secundă), în cazul amestecurilor agitate. Amestecurile susceptibile de a exploda sunt acelea cari au 5,9*- • 16°/o metan, cu sensibilitatea maximă la un conţinut de 9,5% metan. Exploziile de grizu sunt caracterizate prin temperaturile înalte ale flăcării şi ale gazelor rezultate (C02 şi vapori de apă) şi prin presiuni mari (şocuri) de aer, datorite depresiunii produse în spatele flăcării. Ele cauzează efecte fiziologice (arsuri pe părţile descoperite ale corpului lucrătorilor) şi efecte mecanice (distrugeri de armaturi, de instalaţii, accidente de persoane, etc.). 4. ~ de praf de cărbune [B3pbiB yr0JibH0H nbiJlH; explosion de poussier de charbon; Koh-lenstaubexplosion; coal dust explosion; szenpor-robbanas]. Mine: Ardere foarte rapidă şi violentă a unui amestec de praf de cărbune cu aer, care se produce, în anumite corpuri, în subteran. Aprinderea şi explozia acestui amestec sunt două fenomene distincte, condiţionate de următorii factori: fineţa prafului (praf cât mai fin); conţinutul de materii volatile (optim 18%); cantitatea de praf de cărbune conţinută într'un metru cub 460 de aer (dela 40 g, la câteva kilograme, şi optim: 500 g la 1 mă de aer); raportul dintre greutatea prafului de steril şi de cărbune (sub 40%). Aprinderea şi explozia amestecului de praf de cărbune cu aer se pot produce prin acfiunea directă a flăcării unei surse luminoase deschise (lampă de carbură de calciu sau lampă de siguranţă defectă, etc.)f a unei scântei electrice, prin acfiunea gazelor de explozie ale găurilor de mină, sau prin acfiunea unei explozii de grizu. Prezenfa metanului măreşte sensibilitatea de aprindere şi de explozie a amestecului. — Praful de antracit şi de lignit, amestecat cu aerul, nu este exploziv (nu are destule materii volatile). — Măsurile preventive contra producerii exploziilor de praf de cărbune, bazate pe suprimarea cauzelor aprinderii, sunt: folosirea de lămpi de siguranfă în bună stare de funcţionare; întrebuinţarea motoarelor, a maşinilor şi a uneltelor acţionate cu aer comprimat şi, excepfional, electric; întrebuinfarea de explozivi antigrizutoşi sau numai a abatajului mecanic şi manual; reducerea confinutului de metan; desprăfuirea; umezirea; „şistificarea" (v). Măsurile preventive pentru înnăbu-şirea exploziilor de praf de cărbune, bazate pe umezire şi şistificare, sunt: zone de oprire; baraje de oprire; combinaţii de zone şi baraje de oprire. 1. Explozie prin simpatie [HenpHMOH, koo BeHHblH B3pbIB; explosion par sympathie; Ziind-ubertragung, Explosion durch Influenz; indirect explosion; robbanăsâtvitel]. Expl.: Explozia unei încărcături, provocată indirect prin undă de şoc, când altă încărcătură explodează la o oarecare distanfă. Distanfa până la care se poate produce ex-plodarea indirectă variază cu natura explozivului şi cu mărimea încărcăturilor. încărcătura, a cărei explozie urmează să fie provocată prin simpatie, poate fi „sensibilizată" prin adăugire de capse. 2. Exploziei, efectele ~ [9(|)(|)eKTbi B3pbi-BaHHfl; effets de l'explosion; Sprengwirkung; re-sulfs of blasfing; a robbanâs hatâsai]. Mine: Efectele de dislocare pe cari le are explozia. Depind de: numărul şi dimensiunile fefelor libere ale rocei, coeziunea rocei, puterea explozivului, dacă încărcătura acfionează singură sau concomitent cu altele, forma şi dimensiunea camerei de explozie, raportul dintre lungimea liniei de minimă rezistenfă fafă de lungimea găurii şi înălfimea fefei libere, densitatea de încărcare, spafiul dintre găuri. Se disting trei stadii de intensitate a efectului exploziei: strivirea rocei în jurul găurii, fără crăpare; dislocarea sau crăparea rocei (coacere în limbaj minier); ruperea (distrugerea) rocei cu proiectarea (aruncarea) materialului fărâmat în bucăfi de către explozie. In practică sunt urmărite ultimele două efecte. Când se lucrează cu o fafă liberă, volumul V dislocat prin explozie e dat de relafia: V— klz, în care ^ e un coeficient care variază între 0,4 în rocă moale şi 0,9 în rocă tare, iar l este distanfa dintre fundul găurii şi fafa liberă a frontului (v. fig. I). Când se lucrează cu o faţă liberă, efecful este maxim când gaura este înclinată la 45° (v. fig. II). — Când sunt două fefe libere, volumul dislocat este mai mare şi e limitat în secţiune de o dreaptă B’C (v. fig. III). Când sunt două sau mai multe fefe libere, trebue ca cea mai lungă dintre liniile de rezistenfă minima corespunzătoare diferitelor fefe să nu fie mai lungă decât 1,5 l. In general, lungimea l se sta- Efectele exploziei unei singure găuri. 71 gaura este perpendiculară pe front; II) gaura este înclinată la 45° fafă de front; II!) explozia utilizează două fefe libere; CD) gau^AB, CB, CB') linii de rupere; 1) distanfa dintre fundul găurii şi fafa liberă a frontului. bileşte în raport cu diametrul şi cu lungimea găurii. In cariere, adâncimea găurilor este de 1,5 1. Dacă găurile sunt împuşcate concomitent (v. fig.), se obfine şi ruperea porfiunii C dintre ele, care nu s'ar rupe dacă găurile s'ar împuşca una după alta. Distanfa x dintre două găuri vecine trebue să fie, în roce moi, x = l; în cele dure, * = (1,5 ■ * ■ 2) l. încărcătura găurilor este dată de diferite formule empirice, din- Efectul exploziei concomitente s două găuri. CD) găuri; î) distanfa dintre fundul găurii şi fafa liberă a frontului; x) distanfa dintre fundurile găurilor; c) volumul rupt, datorită exploziei concomitente a celor două găuri; a, b) volume rupte prin efecful fiecărei găuri. tre cari mai des aplicată este formula: C—KK‘T3, în care C este greutatea explozivului în ] 7 pentru mediile alcaline. Această notaţie exponenţială este folositoare când se reprezintă grafic mersul concentraţiilor în cursul unei titrări. Sin. pH. 10. ~ de oxidril [KOBCjDCjDHIţHeHT KOHIţeHTpa-iţHH HOHOB THApOKCHJia; exposant d'oxydryle; Hydroxylionenexponent; hydroxyl-ion concen- 465 tration exponent; hidroxilion-kitevo]. Chim. fiz.: Logaritmul decimal al concentraţiilor ionilor de oxi-dril, luat cu semn schimbat. Se notează cu pOH. 1. Exponent de presiune [noKa3aTejib CTe-neHH jţaBJieHHfl; exposant de pression; Druck-exponent; pressure exponent; nyomăs kitevo]. Expl.: Exponentul funcţiunii de presiune al unei pulberi (v. Funcţiune de presiune). Are valoarea 1, după Charbonnier, şi 2/3, după Gossot-Liouville. 2. Exponent de transfer [nonasaiejib CTeneHH nepe^aHH; exposant de transfert; Vierpoluber-tragungsmafj; propagation exponent; âtviteli ki-ievo]. EL: Exponentul de transfer al unui cuadripol pasiv e dat de expresiunea 1 Uih , 2 U2 /2' una'e U±, 11, U21 /2 sunt tensiunile şi curenţii la intrarea şi la ieşirea acelui cuadripol, când el e terminat prin impedanţele sale imagine. Partea reală a exponentului de transfer e atenuarea pe imagini [3aTyxaHHe qeTbipexno-JlioCHHKa; affaiblissement sur images; Vierpol-dămpfung; quadripole damping; negypolusi csillapitâs] a cuadripolului, exprimată în neperi. Partea imaginară e defazarea pe imagini [neTbl-pexnojnocHoe CMenţeHHe 4>a3; dephasage sur images; Vierpolwinkelmaf); quadripole displacement of phase; negypolusi csillapitâs fâzis-eltolâssal] a cuadripolului, exprimată în radiani. In decibeli, atenuarea pe imagini e dată de partea reală a expresiunii: in cazul liniei omogene sau al liniei compuse din elemente simetrice, ca o linie încărcată terminată la jumătate de secţiune, o undă de curent sau de tensiune, se propagă de-a-lungul liniei după o lege exponenţială, dacă linia este terminată prin impedanţa caracteristică (v. Impedanţă caracteristică). In aceste condiţiuni, dacă Ult I±, P± şi U2, I2, P2 sunt, respectiv, tensiunea, curentul şi puterea în două puncte ale liniei, atenuarea între ele, exprimată în neperi, e dată de expresiunea: /i 1 . P posant iteratif de propagation; Kettenubertra-gungsma^; iterative propagation exponent; lâncât-viteli kitevo]: Exponentul iterativ de propagare al unui cuadripol pasiv e definit de expresiunea In u2 In ii , u± | 11 In — = In — — I, Împărţind atenuarea (pe imagini) a unei linii omogene cu lungimea sa, se obţine constanta de atenuare sau atenuarea lineică, caracteristică [nOCTOHH-Han (KOHCTaHTa) 3aTyxaHHH hjih jiHHeHHoe 3aTyxaHHe; constante d'affaiblissement, attenua-tion lineique; Dămpfungskonstante; attenuation of phase constant; csillapitâsi âllando]. împărţind defazarea pe imagini a liniei cu lungimea sa, se obţine constanta de defazare sau constanta de lungime de undă sau defazarea lineică [iiOCTOHHHafl CMe-nţeHHH (J)a3; constante de dephasage, constante de longueur d'onde, dephasage lineique; Winkel-mafy; displacement of phase constant; hullâmhossz kitevo]. 3. ~ iterativ de propagare [nOBTOpHK)iU,HHCH noKa3aTejib CTeneHH (c|)aKTop) nepe^anH; ex- unde U±, I±, U2, h sur|f tensiunile şi curenţii la intrarea şi la ieşirea cuadripolului, când acesta e terminat prin impedanţele sale alternative. Partea reală a exponentului iterativ de propagare se numeşte atenuare iterativă [nOBTOpHK>ln,eeCH 3a-TyxaHHe; affaiblissement iteratif; Kettendâmpfung; iterative damping; ismetelt csillapitâs] a cuadripolului • pasiv considerat, exprimată în neperi. Partea imaginară se numeşte defazare iterativă [nOBTOpHK)lU,eeCH CMem,eHHe; dephasage iteratif; Kettenwinkelmafy; iterative displacement of phase; ismetelt faziskulombseg] a cuadripolului considerat, exprimată în decibeli. Atenuarea iterativă, exprimată în decibeli, e dată de expresiunea: 20 Ig El U2 20 lg£-. 1 2 4. Exponent politropic [nojiHTponHHecKHH nOKa3aTejib; exposant polytropique; polytropi-scher Exponent; polytropic exponent; politropikus kitevo]. Fiz.: Exponentul n din ecuaţia pvn = cons\. care reprezintă o transformare politropică a unui fluid în sistemul de coordonate în care abscisele reprezintă volumul specific (v), iar ordonatele presiunea (p). Exponentul n are următoarele valori pentru transformările politropice particulare mai des întâlnite: n — 0 pentru transformările isobare, n — 1 pentru cele isoterme, n — k — — pentru cv transformările adiabatice (Cp şi cv sunt căldurile specifice la presiune şi volum constant şi n = oo pentru cele isocore). In practică se întâlnesc şi transformări în cari n diferă de valorile indicate pentru aceste patru transformări particulare* V. şi sub Politropă. 5. Exponenţială, ecuafie ~ [sKcnoHemţHajib-Hoe (noKa3aTejibHoe) ypaBHeHHe; equation ex-ponentielle; Exponentialgleichung; exponenţial e-quation; exponenciâlis egyenlet]. Mat.: Ecuaţie care conţine necunoscuta la exponent, ca ax~ b. e. funcţiune ~ [3KcnoHeHiţHajibHaH (no-Ka3aTejibHaa) cjDyHKiţHH; fonction exponentielle; Exponentielle; exponenţial function; exponenciâlis fuggveny]. Mat.: 1. Funcţiune în care variabila se găseşte la exponent. — 2. Funcţiunea y — ex, e fiind baza logaritmilor neperieni. Această funcţiune se poate desvoltă în seria de puteri: V 2 y3 e"=1 +X+2!+3!+ care este convergentă pentru orice valoare a lui x, sau se poate reprezenta prin limita lim o +—r nx 466 Funcfiunea exponenţială este legată de funcţiunile trigonometrice prin relafia lui Euler: etx — cos x + i sin x. 1. Exponomefru [H3MepHTejib 3Keno3HiţHH, Bbl#6pjKKH; exposometre; Belichtungsmesser; ex-posure meter; megvilâgitâsi idotartam - mero]. Foto.: Aparat pentru stabilirea duratei de expunere a unei pelicule sau a unei plăci fotografice. Sin. Pozometru. 2. Export-danez. Horf.: Varietate de pătlăgele roşii, timpurie, viguroasă, —• cu fructul tare, mijlociu, rotund, neted, care nu crapă, — şi rezistentă la boale. E recomandată pentru regiunile reci. 3. Expozifîe [BHCTaBKa; exposition;*Ausstel-iung, Lage; exhibition, exposition; kiâllitâs, helyzet]. Arh.: 1. Spaţiu amenajat special (teren, parc, pavilion, sală, ansamblu de săli sau de clădiri), unde se expun, în scop educativ sau comercial, opere de aVtă, produse industriale sau casnice, etc. Expozifiile pot fi permanente sau temporare, periodice sau întâmplătoare. — 2. Aşezarea unui obiect, a unei opere de artă, a unei clădiri, aşa încât să poată fi privite în condifiunile cele mai favorabile. — 3. Orientarea fafă de Soare şi fafă de vânturi. Sin. Expunere. 4. Express. Horf.: Varietate de mazăre de grădină, timpurie, cu boabele de coloare verzuie. Are port pitic, e productivă, bună pentru conserve şi de gătit în stare verde. 5. Exskafor [3KCHKaTOp;exsiccateur, dessicca-teur; Exsikkator; desiccator, exsiccator; exsikator, szârito muszer]. Chim.: Aparat de uscare a substanfelor, de formă cilindrică specială (v. fig.), Exsicatoare. A) exsicafor fară vid; B) exsicator cu vid. construit din sticlă, putând fi închis etanş cu ajutorul unui capac ale cărui margini sunt rectificate, interiorul său este despărţit în două compartimente printr'o piesă de porfelan găurit, sau printr'o sită metalică. In compartimentul inferior se introduc substanfe higroscopice (acid sulfuric, oxid de calciu, clorură de calciu, pentaoxid de fosfor), cari absorb apa din substanfele umede plasate în compartimentul superior, şi a căror uscare se execută cu acest aparat. e. Exsudare [3Kcy,zţai],HH; exsudation; Aus-schwitzen; exsudation; kiizadâs]. Drum.: Fenomenul de aparifie, la suprafaţa unei îmbrăcăminte asfaltice, a excesului de bitum sau de gudron. Sin. Asudare, Transpiraţie. 7. Extensibilitate [pacTHJKHMOCTb, Tnry-HeCTb; extensibilite; Dehnbarkeit; extensibility; nyulhatosâg]: Proprietatea unui corp de a se alungi, când este supus la întindere. — Pentru fabricafia pâinii, extensibilitatea aluatului este o însuşire principală de panificafie. 8. Extensiune. V. întindere. 9. Exfensograf [3KCTeH3orpa(|); extensogra-phe; Extensograph ; extensograph; extenzogrâf]. Ind. alim.: Aparat care înregistrează, la diferite intervale de timp, variafia viscozităfii unui aluat de o anumită consistenfă. 10. Extensogramă [3KCTeH3orpaMMa; extenso- gramme; Extensogramme; extensogram; extenzo-gramm]. Ind. alim.: Curba înregistrată cu ajutorul extensografului, la diferite intervale de timp (30 minute, 60 minute, 90 minute, etc.), reprezentând variafia viscozităfii (tenacităţii), a extensibilităţi unui aluat. —^ 11. Extensometru [3KCTeH30MeTp; extensome-tre; Dehnungsmesser; extensometer; nyulâsmero]. Rez. mat.: Instrument pentru măsurarea lungirilor unei piese prin aplicarea lui directă pe piesă, adesea în vederea determinării, cu ajutorul legii Iui Hooke, a tensiunilor din piesă şi a descoperirii deformafiilor provocate de fenomene, cari progresează lent (supraîncărcare, tasarea fundaţilor, etc.). Măsurarea se poate efectua şi asupra piesei, chiar dacă este în mişcare. Măsurătorile se efectuează pe porfiuni mici de lungime (de obiceiu 20 mm), fiindcă tensiunile pot varia pe distanfe mici, aşa încât o măsurătoare a lungirilor pe o lungime mai mare ar da numai tensiunile medii corespunzătoare. Perioada proprie de oscilafie a instrumentului trebue să fie mare, spre a se putea folosi Ia măsurarea deformafiilor la piese supuse unor solicitări de înaltă frecvenfă sau din şocuri. Rezultatele măsurătorilor se pot citi direct sau indirect, sau pot fi înregistrate prin metode fotografice-. După metodele folosite, deosebim: 12. ~ electric [3JieKTpHHeCKHH 3K£TeH30-MGTp; extensometre electrique; elektrischer Dehnungsmesser; electrical extensometer; villamos nyulâsmero]: Extensometru al cărui principiu de funcfionare se bazează pe variafia rezistenfei electrice dintre doi electrozi, constituită de un electrolit şi de o pană (limbă) de metal, care pătrunde mai mult sau mai pufin între ei, în funcfiune de lungirile cari se măsoară. Tipul obişnuit este format dintr'o cutie înzestrată cu un cufit fix; prin perefii cutiei pătrund cei doi electrozi, interiorul ei fiind umplut cu electrolit. Cufitul mobil are o prelungire în formă de limbă, care se introduce între cei doi electrozi. Prin variafia lungimii piesei de încercare se deplasează limba cuţitului, şi astfel se provoaqă variaţia rezistenţei electrolitului între cei doi electrozi. Variaţiile sunt înregistrate de un oscilograf. Vibraţiile proprii sunt amortisate prin frecările interioare ale electrolitului. Sensibiiita- tea instrumentului scade prin mărirea distanţei dintre electrozi. Se foloseşte la măsurarea de-formaţiilor pieselor cari nu se pot ilumina în timpul funcţionării lor. Extensometru electric. 11 cufit fix; 2) electrozi; 3) cutie; 4) electrolit; 5) cufit mobil; 6) membrană de închidere; 7) suprafafa piesei de încercare; 8) limba cuţitului mobil. 1. Exfensometru mecano-optic [MexaHo-on-THHeCKHH 9KCTeH30MeTp; extensometre me-cano-optique; mechanischoptischer Dehnungsmesser; mechanical-optical extensometer; mechânikai-optikai nyulâsmero]: Extensometru care măsoară lungirile prin metode mecano-optice. Se poate folosi numai pentru măsurători la piese cari pot fi iluminate suficient în timpul funcţionării. Sursa de lumină este, de obiceiu, o lampă cu arc. Citirile se pot face fie direct prin lentile, fie indirect, prin intermediul unui sistem cu oglinzi. Unele extensometre sunt înzestrate cu un aparat de fotografiere care înregistrează lungirile în funcţiune de timp. Exemple de extensomeire mecano-optice: 2. ~ cu amortisare [9KCTeH30MeTp c Ma-CJIHHHM AGMncJîHpOBaHHeM; extensometre avec amortissement d'huile; dlgedămpfter Dehnungsmesser; oii damped extensometer; olejcsillapitâsu nyulâsmero]: Extensometru constituit dintr'o cu- Extensometru cu amortisare. 1) cufit fix; 2) cutie; 3) resort de fixare; 4) fereastră de sticlă; 5) oglindă; 6) rulou; 7) cufit simplu, mobil; 8) membrană de închidere; 9) uleiu de amortisare; 10) suprafafa piesei de încercare; II) şurub de reglare. tie înzestrată cu două cuţite, care formează partea fixă a instrumentului, şi o piesă cu un cuţit mobil al cărui suport se găseşte în interiorul cutiei. Oglinda este montată pe suport prin intermediul unui rulou apăsat pe suport de un şurub de reglare. Cutia este umplută cu uleiu, care amortisează vibraţiile proprii ale instrumentului. Razele de lumină intră printr'o fereastră de sticlă situată în peretele superior al cutiei. Instrumentul prezintă desavantajul că razele de lumină se dispersează prin prisma de uleiu cu- 467 prinsă între cele două suprafeţe de sticlă, aşa încât se pot produce erori de citire. ■! s. ~ neamortisat[HeAeMn(i)HpoBaHHbm3KC-TeH30MeTp; extensometre non amorţi; unge-dâmpfter Dehnungsmesser; undamped extensometer; nemcsillapitott nyulâsmero]: Extensometru 1) piesă glisantă, superioară, cu două cufite; 2) bilă; 3) oglindă; 4) rulou; 5) piesă glisantă, inferioară, cu cufit simplu, mobil; 6) cuiu de fixare; 7) suprafafa piesei de încercare. constituit din două piese cari alunecă una pe alta, înzestrate cu un sistem de cuţite. Muchiile cuţitelor se aşază pe piesa ale cărei deformaţii se măsoară. O lungire a suprafeţei pe care se aşază extensometrul provoacă deplasarea celor două pişse cari antrenează în mişcare un mic rulou cu o oglindă luminată, prin intermediul unor lentile, de către o lampă cu arc. Razele de lumină sunt apoi reflectate pe un ecran. Instrumentul se poate folosi la măsurători pe porţiuni până la 20 mm. Din cauza multelor piese detaşabile pe cari le are, este foarte delicat, şi nu se pot elimina complet nici vibraţiile proprii ale aparatului. Citirile se fac pe ecran. 4. ~ neamortisat, monobloc [iţejibHOJiHTOH HefleMIKjDHpoBaHHbiH 3KCTeH30MeTp; extensometre non amorţi en une seule piece; einteiliger ungedămptfer Dehnungsmesser; undamped extensometer in one piece; egy darabos nemcsillapitott nyulâsmero]: Extensometru la care partea ^_________________i____ X 7 6 5 Extensometru neamortisat, monobloc. /) cufit fix; 2) oglindă; 3) rulou; 4) cufit mobil, simplu; 5) articulafie cu resort; 6) resorf de fixare; 7) suprafafa piesei de încercare. mobilă este legată cu partea fixă printr'o articulaţie cu resort, formând o singură piesă. Articulaţia cu resort are o mare rezistenţă la încovoiere în direcţia paralelă cu suprafaţa piesei de încercare, penfru a nu influenţa deplasarea oglinzii. Prin acest sistem se elimină aproape complet vibraţiile proprii şi se evită şi dispersiunea luminii prin prisma de uleiu a extensometrului cu amortisare. Se poate folosi pe o rază de măsurare de 15 mm. 5. Exterioară, forţă ~ [BHeuiHHH CHJia, moiu,-HOCTb; force exterieure; ăufyere Kraft; externai 468 force; kulso ero]. Mec..* Forfă exercitată asupra unui punct material, a cărei reacfiune se exercită asupra unui punct material din exteriorul sistemului din care face parte primul punct. Se spune că forfa e condiţionată, în acest caz, de un punct din afara sistemului din care face parte primul punct material. 1. Exterior [BHeniHHH; exterieur; ăufjerlich, ăuljer; exterior; kulso]: 1. Calitatea de a se găsi în afara unui domeniu. Ex.: Punct exterior unei suprafefe închise—2. Calitatea dea proveni din afara unui domeniu. Ex.: Forfă exterioară (adică forfă Gondifionată de un punct material din afara unui sistem de puncte materiale). — Sin. Extern (care are mai ales accepfiunea de sub Exterior 2). 2. punct ~ [BH6IHHHH TOHKa; point exterieur; ăuljerer Punkt; externai point; kulso pont]. Mat.: Fiind dată o mulfime de puncte A a unui spafiu topologic S, un punct p al acestui spafiu se numeşte exterior mulfimii A, dacă există o vecinătate Vp a punctului p care să nu aibă ni-ciun punct comun cu mulfimea A. 3. Extern [BHeiHHHH, HapyJKHbiH; externe; ăul^er; externai; kulso]: 1. Calitatea dea proveni din afara unui domeniu sau de a avea acfiuni în afara acelui domeniu. Ex.: Acfiunile externe ale unui sistem fizicochimic. — 2. Calitatea de a se găsi în afara unui domeniu. Ex.: Unghiuri alterne externe. —Sin. Exterior (care are mai ales accepfiunea de sub Extern 2). 4. Extincţie [BKCTHHKiţHH; extinction; Extink-tion; extinction; extinkcio], Fiz.: 1. Logaritmul opacităţi y a unui stratabsorbant: S = Igy-. Extincfia unei solufii 'de coeficient de extincfie s, de con-centrafie c şî grosime de strat d, este S — scd. In cazul unei plăci fotografice expuse, extincfia se numeşte şi înnegrire sau densitate optică. — 2. Faptul anuJării intensităţi unui fascicul de lumină, de obiceiu prin absorpfie sau prin intermediul a doi nicoli încrucişafi. 5. coeficient de ~ [K03(f)(]DHi],HeHT skc-THHKiţHH; coefficient d'extinction; Extinktionskoef-fizient; extinction coefficient; extinkcios kitevo]. Opt.: Grosimea de strat absorbant care lasă să treacă a zecea parte din intensitatea unui fascicul luminos incident. V. şi Lambert, legea lui 6. Extinctor. 1. V. Stingător. — 2. V. sub Suflător. 7. Extindere [pacnmpeHHe; adjonction; Er- weiterung; adjunction; kiterjedes]. Mat.: Se numeşte extindere a corpului K prin mulfimea de elemente S din supracorpul comutativ Q ^ K, corpul generat de complexul (K, S) din S2, şi se notează cu K (5). Mulfimea S primeşte numele de mulfime adjunctă, iar unul oarecare din elementele ei, numele de element adjunct. — Ex.: Corpul numerelor complexe ordinare / este extinderea K (i) a corpului numerelor reale, prin rădăcina i a ecuafiei x24'1=0 cu coeficienţii în K. Sin. A’djoncfiune. s. ~ algebrică [ajire6paHHecKoe pacniH-peHHe; adjonction algebrique; algebraische Er-weiterung; algebraic adjunction; algebrai kiterjedes]. Mat.: O extindere în care toate elementele sunt algebrice. Se demonstrează că o extindere e algebrică atunci, şi numai atunci, când elementele adjuncte sunt algebrice. 9. ~ separabilă [pacmnpeHHe OTflejibHbix 9JieMeHT0B; adjonction â elements separables; separable Erweiterung; separable adjunction elkuldnitheto kiterjedes]. Mat.: O extindere în care toate elementele sunt algebrice separabile, adică satisfac câte o ecuafie ireductibilă cu rădăcini simple. (Se demonstrează că o extindere e separabilă atunci, şi numai atunci, când elementele mulfimii adjuncte sunt separabile.) Extinderea se numeşte finită sau infinită, după ordinul finit sau infinit al mulfimii adjuncte minimale. Extinderile separabile finite formează obiectul teoriei clasice a lui Galois. — Exemple: Toate extinderile algebrice ale unui corp finit; toate extinderile algebrice ale unui corp de caracteristică nulă (de ex.: corpul real). 10. ~ simplă, algebrică [npocToe aJireâpan-HecKOe pacniHpeHHe; adjonction algebrique simple; einfache algebraische Erweiterung; simple algebraic adjunction; egyszeru algebrai kiterjedes]. Mat.: Extinderea simplă K(B) a corpului comutativ K se numeşte algebrică, dacă 0 e rădăcina unui polinom ireductibil f(x) din inelul de polinoame K(x). 11. ~ transcendentă [TpaHCiţeHAeHTaJibHoe pacnmpeHHe; adjonction transcendante; trans-zendente Erweiterung; transcendent adjunction; transzcendes kiterjedes]. Mat.: Extinderea simplă i£(0) a corpului comutativ K se numeşte transcendentă, când 0 nu satisface nicio ecuafie algebrica cu coeficienţii în K. 12. Extirpator [3KCTHpnaTop, KyjibTHBaTop; extirpateur; Federzahngrubber, Extirpator, Schar-egge; extirpator; gyomirto]. Mş. agr.: Unealtă agricolă folosită la extirparea buruenilor dintr'un teren de cultură. Piesa tăietoare are formă triunghiulară, cu tăişul aşezat-sub un unghiu mic, pentru ca să taie rădăcinile buruenilor la o adâncime mică. Se compune din cufite (ghiare), un cadru cu rofi, şi dispozitivul de reglat. Dintr'un cultivator se obfine un extirpator, dacă i se în-locuesc cufitele cu ghiare de extirpat buruenile. 13. Extract [SKCTpaKT; extrait; Extrakt; extract; kivonat]. Farm'., Chim.: Substanfa care rezultă prin extragerea unui drog cu un solvent (obişnuit apă sau alcool), sau a unui suc dintr'o anumită plantă, şi care poate atinge o anumită consistenfă. Extractul se poate obfine fie prin maceîare (când extragerea se face la temperatura ordinară), fie prin digerare (când extragerea se face la 35'**40°), sau prin infuzie (când extragerea se face prin decantare cu 469 apă fierbinte). Dupăfnatura solventului se cunosc extracte apoase, alcoolice, eterice, etc., iar după gradul de concentrafie, extracte siropoase, moi şi uscate.— 2. Solufie simplă (prin extensiunea înţelesului de sub 1).—3. Ind. petr.: Reziduul obţinut la prepararea uleiurilor minerale cu ajutorul solvenţilor selectivi, după tratarea uleiului iniţial cu solventul respectiv. Este constituit, în special, din componenţi naftenici (cicloparafinici) şi aromatici, şi din asfalturi. î. Extract alimentar [nHmeBOÎt SKCTpaKT; extrait alimentaire; Năhrmittel-Extract, Nahrungs-mittel-Extrakt; foode extract; elelmiszerkivonat] Ind. alim.: Concentrat preparat prin extragere de principii nutritive din diverse alimente (de ex. din carne, malţ, etc.), cari se substiiue, în nutriţie, alimentelor din cari provin. 2. ~ colorant [KpacfliiţHH SKCTpaKT; extrait colorant; Farbextrakt; coloured extract; fesfek-kivonat]. Chim.: Soluţie apoasă obţinută din diferite sorturi de lemn colorat, care se întrebuinţează direct în boiangerie, sau se concentrează (la cca 10 •••30° Be), pentru a putea fi comercializată. In unele cazuri, concentraţia merge până în starea siropoasă sau chiar solidă, în formă de mase amorfe, de bucăţi sau de pulbere. Soluţiile sau concentratele conţin, afară de colorant,, şi impurităţile solubile în apă. Materia primă este tăiată mai întâi, mecanic, în aşchii mici, pentru ca extracţia să se facă mai uşor. Uneori aşchiile sunt lăsate câtva timp la aer pentru „fermentare", şi se obţine astfel o materie colorantă deosebit de activă. s. ~ de fructe [(J)pyKTOBbiH 3KCTpaKT ; extrait de fruits; Fruchtextrakt; fruit exiract; gyii-molcskivonat]. Ind. alim.: Termen impropriu pentru produse cari se obţin din fructe cărnoase, prin presare (pulpa), sau din speciile cari fac ciorchine (sucuri numite şi rob). 4. ~ fluid Dkhjjkhh 3KCTpaKT; extrait fluide; Fluidextract; fluid extract; cseppfolyos kivonat]. Farm.: Extract lichid, care a fost astfel evaporat, încât 100 părţi de extract corespund la 100 părţi de drog. 5. ~ medicinal [MeAHiţHHCKHH 3KCTpaKT; extrait officinal; offizineller Extrakt, medizinischer Extrakt; officinal extract, medicinal extract; gyogy-kivonaf]. Farm.: Medicament întrebuinţat în farmacie, obţinut prin extragere, cu ajutorul unui solvent volatil, dintr'o substanţă vegetală sau animală, până la o consistenţă lichidă, păstoasă sau solidă. Solventul este, de obiceiu, apa sau alcoolul, mai rar eterul, vinul, etc. Extragerea se poate executa prin maceraţie, prin digestie* sau prin infuzie. Pentru, concentrarea până la consistenţa necesară se recomandă evaporarea în vid, congelarea repetată, sau ambele, alternate. e. ~ neutru [BHHHblH SKCTpaKT; extrait neutre; Neutraler-Weinextrakt; wine extract; semle-ges kivonat]. Jnd. alim.: Extract care rezultă din extractul uscat al vinului, scăzând acizii. 7. ~ pectic [neKTHHOBblH 3KCTpaKT; extrait pectique; Pektinextrakt; pectic extract; pektin-kivonat]: Solufie de pectină în formă concentrată. V. Pomosin. s. ~ tanant [zţyâHJibHbiH SKCTpaKT; extrait tannant; Gerbextrakt; tannin extract; cserkivonat]. Ind. piei.: Extract care se obţine din plante ta-nante (lemn, coajă, fructe, frunze, rădăcini), prin măcinare şi prin disolvarea materialului tanant în soluţii apoase, cari se concentrează apoi prin evaporare. 9. ~ uscat [cyxOH 3KCTpaKT; extrait sec; Extraktgehalt; dry extract; szâraz kivonat, kivonat por alakban]. Ind. alim.: Reziduu uscat, obţinut prin evaporarea la 100°, eventual în vid, a lichidelor alimentare, ca berea, laptele, vinul, etc. Cuprinde totalitatea substanţelor disolvate, sau cari se găsesc în suspensie în lichide. — Extractul uscat al laptelui conţine materia grasă, cazeina, lactoza sau zahărul din lapte, şi sărurile minerale. — Extractul uscat al vinului cuprinde taninul, materiile colorante, acizii ficşi (tartric, malic, lactic, citric), bitartratul de potasiu, materiile proteice şi hidrocarbonate, şi diverse săruri minerale. — Extractul uscat din bere este format din dextrină, maltoză, substanţe proteice, tanice, acid lactic şi săruri minerale. 10. ~ uscat, redus [peAyiţHpoBaHHbiH cyxoft BHHHblH 3KCTpaKT; extrait sec reduit; reduzier-ter trockener Weinextrakt; wine dry extract; re-dukâlt szâraz kivonat]. Ind. alim.: Extract care rezultă din extractul uscat al vinului, scăzând zahărul. 11. Extract [TaâaHHbie OTXO/ţbi; restes; Abfăl-le; offal; hulladek]. Ind. tuf.: Tutunurile degradate, constituite din păpuşi, foi, sau zob, al căror ţesut a fost complet alterat, şi cari nu mai prezintă nicio valoare pentru fumat. 12. Extracfie [3KCTpaKU,HH, H3BJieHeHHe; extraction; Extraktion; extraction; kivonâs, elkulo-nites, kivâlasztâs]. Ind. alim.: Operaţiunea de separare a unui produs în două sau în mai multe componente brute, pe cale mecanică, fizică sau chimică. Prin măcinarea industrială a grâului sau a secarei, se obţin făinuri de diferite extracţii (făinuri de patiserie, albe şi negre). îs. Extracfie bietajată [AByxcTyneH^aTaH BbieMKa, Bbipa6oTKa (pyftbi); extraction bi-etagee; Zweistufigeforderung; two-stage hoisting; ketszinteskitermeles]. Mine.* Sistem de extracţie prin două puţuri paralele situate unul lângă celălalt, fiecare asigurând extracţia pe jumătate din a-dâncimea totală. Acest sistem reclamă două maşini de extracţie, şi e indicat pentru skipuri (v.) la adâncimi foarte mari. i4. Extracfie de gaze naturale [Aoâbina ra30B; extraction de gaz nalurels; Gasforderung; gas production; foldgâz kitermeles]. Mine: Metodă de extracfie a gazelor naturale, care, ca şi la petrol, se bazează pe erupfie captată (v. Extracfie de fifeiu). 470 In principiu, sonda de gaze nu diferă de sonda de petrol, Ea are o coloană de extracţie în interiorul sondei şi un cap de erupţie, ia suprafaţă, înzelstrat cu ajutaje (duze). Dimensionarea (diametrul) coloanei de extracţie se alege în raport cu producţia de gaze a sondei, ne mai fiind obligaţi să ţinem seamă, ca în cazul ţiţeiului, de factorul de alunecare al ţiţeiului (slippage). După duză se produce o detentă puternică şi de aceea braţele capului de erupţie trebue bine încălzite cu aburi pentru a evita îngheţarea instalaţiei. 1. Exfracfie de fifeiu [jţodbma Hec|)TH; ex-traction de petrole, puisage de petrole; Olfor-derung, Olgewinnung; oii production, petroleum extraction; koolaj kitermeles]. Mine: Ansamblul metodelor şi al procedeelor de producţie a ţiţeiului, fie prin sonde, fie prin puţuri şi galerii, fie prin puţuri de mână. La extracţia prin sonde, deosebim: metode moderne generale, metode moderne speciale şi metode vechi. Metode moderne generale: 2. ~ de fiţeiu prin erupţie captată [ftoâbina He(J)TH cnoco6oM cjpOHTaHHOH SKCiuioaTaiţHH; extraction de petrole par eruption controlee; Olgewinnung durch kontrollierte Eruption; controlled natural oii flow; koolaj kitermeles szabâlyozott ki-toressel]: Extracţia care foloseşte gazele naturale Ia presiunea zăcământului. In primul stadiu de producţie al unui zăcământ nou răzbit, care are o presiune de fund suficientă pentru ridicarea ţiţeiului până la suprafaţă, gazele proprii de zăcământ îndeplinesc acest rol. Lichidul, împreună cu gazele cari (la presiunea şi temperatura de fund) se găsesc disolvate în el şi cu gazele libere cari evenutal îl însoţesc, intrate împreună cu el din strat, în sondă, au o anumită energie potenţială. Condiţiunea necesară pentru erupţie este ca această energie să fie suficientă pentru ridicarea la suprafaţă a cantităţii de amestec respective. Erupţia se produce prin coloana de extracţie, formată din ţevi, de dimensiuni variabile dela 1" • • • 4", introduse în sondă până la o adâncime care nu întrece, în general, pe aceea a capătului superior al perforaţiilor ultimei coloane (casing sau liner). La capătul superior al coloanei de ex-tracjie, la suprafaţă, este montat "capul de erupţie". Erupţia este controlată fie cu ajutorul ajutajelor (duzelor), al căror diametru variază între 3*-'25 mm, montate la capul de erupţie, fie cu ajutorul separatoarelor de gaze-ţiţeiu de presiune înaltă, şi cari frânează erupţia. Scopul controlării erupţiei este de a putea regla producţia sondei şi de a nu permite gazelor din zăcământ să iasă într'o proporţie prea mare faţă de ţiţeiul extras. Pentru prelungirea perioadei eruptive (de minim preţ de cost), dar mai ales pentru folosirea cât mai raţională a energiei interne de zăcământ, în vederea unei drenări cât mai complete a lui, se stabileşte un control continuu al parametrilor zăcământului (v.): raţia gaze-ţiţeiu (v.), raţia apă-ţiţeiu (v.), presiunea „dinamică" de fund a sondei (v.), presiunea „dinamică0 a stratului (v.), (adică presiunile statice respective, când sonda debitează), declinul debitului stratului, declinul presiunii stratului, indicele de productivitate al sondei la stratul deschis (v.), indicele de productivitate al stratului (v.). Principiile călăuzitoare ale conducerii extracţiei sunt: evitarea eliberării gazelor din soluţie în strat, şi evitarea extracţiei gazelor eliberate, ca şi evitarea extracţiei apei din strat. In perioada finală, când prin scăderea presiunii de zăcământ erupţia este stânjenită, pentru a o menţine, se tinde la obţinerea unui randament maxim în funcţionarea coloanei de extracţie. Aceasta se poate face prin dimensionarea corectă a diametrului coloanei de extracţie în raport cu condiţiunile de exploatare a sondei, şi prin realizarea unui regim de lucru continuu. Dimensionarea tubingului se face cu ajutorul formulei stabilite de Muraviev şi Crâlov, şi anume d= 0,074 r°'5 ii QI2’5 (Pa-Ps)0’5 ’ T i-10 (P2—P3)' unde d e diametrul coloanei de extracţie în ţoii, p2 presiunea la şiu 1 coloanei de extracţie la sfârşitul perioadei de erupţie în atmosferă, p3 presiunea la gura puţului, ţ densitatea lichidului în raport cu apa, Q debitul de lichid la sfârşitul perioadei de erupţie în tone/zi, L lungimea coloanei deextracţieîn metri. Pentru a folosi complet energia elastică naturală a gazelor se recomandă să se utilizeze coloane de extracţie telescopice. Pentru realizarea unui regim de lucru continuu, gazul şi ţiţeiul trebue să intre neîncetat în coloana de extracţie. întreruperile temporare de pătrundere a gazului sau a ţiţeiului în coloana de extracţie coboară simţitor randamentul acesteia. La sonde cu o producţie mică, presiunea gazelor din coloană (de tubaj: casing) provoacă erupţii intermitente violente, sonda începând să pulseze şi să erupă periodic, iar uneori poate să se oprească cu totul. Prin aplicarea pâlniei Crâlov (v.) la partea inferioară a coloanei de extracţie şi prin captarea gazelor din coloană (adică ne mai lăsând să se acumuleze presiune în coloană), erupţia are loc în condiţiuni normale, în mod continuu, prelungind, în acest fel, perioada de erupţie. 3. ~ de ţiţeiu prin e-rupţie artificiala, cu a-jutorul gazelor comprimate [Aoâbina HecjpTH npn noMoiiţH ra3-jiH(|)-Ta; extraction de petrole par gaslift; Olgewinnung durch Gesdruck; oii extraction by gas-lift; koolaj kitermeles gaz nyomâs-sal]: Extracţie care foloseşte gaze naturale introduse dela suprafaţă în coloană, gazele de zăcământ 2 ’ /T: î* Exfracfie de fifeiu prin e-rupfie artificială. I. 1) 'intrarea gazelor în co- loană; 2) ieşirea fife-iului prin tubing; II. 1) intrarea gazelor în tu- bing; 2) ieşirea fifeiului prin coloană. 471 produse împreună cu fifeiu! ne mai având energia suficientă pentru ca să ridice ţiţeiul la suprafaţă, însă „nivelul oleo-static" în gaura sondei fiind încă destul de ridicat. Presiunea gazelor comprimate în sondă trebue să fie astfel calculată încât să poată ridica coloana de amestec de gaze şi fifeiu la suprafaţă. Se ţine seamă, de sigur, că, prin amestecul gazelor cu ţiţeiu, coloana de ţiţeiu devine mai uşoară. Pentru obţinerea gazelor comprimate se utilizează stafii de compresoare. 1. Extracfie de fifeiu prin pompe de fund cu tije [flodbina He4)0HTaHH0H 3Kc-njioaTan,HH; extraction de petrole par eruption libre; Dlgewinnung mittels treier Eruption; oii extraction by natural open flow; koolajkitermeies szabad kitores âltal]: Tip de extracţie în care ţiţeiul, antrenat de gazele de zăcământ, erupe în aer liber, — şi care a dispărut cu desăvârşire din industria de petrol, fiind înlocuit prin erupţia captată. Aceste erupţii pitoreşti şi spectaculoase erau extrem de periculoase, provocau incendii cu accidente mortale, produceau daune imense la suprafaţă şi mai ales zăcământului şi făceau să se risipească, de cele mai multe ori, nnari cantităţi de ţiţeiu şi de gaze. Se obţinea o producţie iniţială prea mare în raport cu posibilităţile zăcământului şi, din cauza aceasta, ca şi din 472 cauza risipirii gazelor, se ajungea la degradarea zăcământului. 1. Exfracfie de fifeiu prin erupţie naturală intermitentă [flcrâbraa He(|)TH nyTeM cbo6oahoh npepbiBHCTOiI (|)OHTaHHOH BKcnjioaTaiţHH; extraction de petrole par eruption intermittente; 01-gewinnung mittels stofyweisem Ausbruch; oii extraction by intermittent flowing; koolajkitermeles ido-szakos termeszetes kitoressel]: Producţia unei sonde petroliere, cu perioade de întrerupere, din cauza, scăderii presiunii inifiale a gazelor cari întrefineau o erupfie naturală liberă şi continuă. 2. ~ de fiţeiu prin lăcărit [/ţoâbina He(|)TH TapTaHHGM (mejiOHKaMH); extraction de petrole par cuiller; Olgewinnung mittels Schopfen; oii extraction by bai ling; koolaj kitermeles meritessel]: Extracfie care se efectuează cu ajutorul unei linguri de lăcărit. Lingura esteacăfată de toartă cu un cablu de ofel, este coborîtă (introdusă) în sondă pentru ca să se umple parfial sau total (aceasta depinzând de nivelul lichidului din sondă) şi este trasă la suprafafă cu un troliu special sau cu unul care face parte integrantă din troliul de săpat. Lingura este golită lângă gura sondei, fiind lăsată într'un vas de descărcare (habă) pe care se deschide supapa lingurii. Se foloseşte încă, pe scară redusă, la sonde de mică adâncime şi cu foarte mult nisip, şi la sondele cu nivel mic şi fără multe gaze. Acest sistem de extracfie este, în general, părăsit sau interzis de regulamentele miniere, fiindcă se pierd gazele şi cere personal, forfă motoare şi materiale în disproporţie cu rezultatele obfinute. A fost înlocuit cu pompajul de adâncime. 3. ~ de fifeiu prin pistonaj [Ao6braa Hec|)TH CBa6HpoBaHHeM; extraction de petrole par pistonnage; Olgewinnung durch Kolben ; oii extraction by swabbing; koolajkitermeles du-gattyuzâssal]: Extracfie care se efectuează ca şi la lăcărit, lingura fiind înlocuită printr'un piston cu garnituri de cauciuc, al cărui cilindru este întreaga coloană de lichid. înălfimea volumului „de lichid ce se extrage nu este limitată de lungimea lingurii, cum este la lăcărit. Pistonul se introduce în fifeiu şi, când este extras cu cablul (ca şi lingura), aduce cu sine, la suprafafă, coloana de lichid de deasupra sa. Şi acest sistem este abandonat şi interzis ca metodă continuă de producfie, fiind nerafional, el producând o aspirafie a nisipului de sondă şi o risipă de gaze. Pistonajul are însă un rol însemnat, nu la extracfia fifeiului, ci la punerea în producfie a unei sonde răzbite. Pe lângă faptul că se realizează rapid şi eficient scoaterea întregii cantităfi de apă din sondă, aplicarea pistonajului creează, în interiorul sondei, o aspirafie care atrage fifeiu, nisipul mobil şi humă prin perforafii. Per-forafiile sunt, astfel, eliberate de obstrucfii şi se stabileşte afluxul de fifeiu în sonda. Afară de extracfia de fifeiu prin sonde, deosebim: 4. ~ de fifeiu prin pufuri de mână [zţctâbraa HecţDTH Bpytfflyio Hepe3 CKBanmHbi; extraction de petrole par puits â main; Olgewinnung mittels Handschâchten; oii extraction by hand-dug weils; koolajkivonâs egyszeru kutakkal]: Extracfie de fifeiu, realizată, în trecut, prin pufuri primitive din cari fifeiu! se extrăgea manual cu crivac cu cablu, în recipiente de lemn (hârdăiaşe) sau în burdufe. Aceste pufuri aveau o secfiune pătrată sau rotundă, cu latura, respectiv diametrul, de cca 1 m, căptuşite cu fambre sau cu nuiele, şi atingeau o adâncime de peste 200 m. Ulterior, extracfia hârdaielor cu fifeiu s'a făcut cu ajutorul hecnelor acfionate de cai. 5. ~ de fiţeiu prin pufuri şi galerii [floâbi^a HeKCTpaKTop; extracteur; Auszieher; extractor; huvelykihuzo]. Tehn. mii.: Dispozitiv cu ajutorul căruia se extrag dintr'o gură de foc tuburile de cartuşe, după ce au Ex)rac(or Soxh|et fost trase. Ex tractorul este, de ba|on cu sq|v cele.mai mul te ori, asociat 2) (ca ex_ cu dispozitivul de închidere frac)oare. 3) cartuş de a ţevu. .1. r hârtie de filtru în care 7 Extractor de m.ere U6H- se j(j de Tpo6e>KKa (MeAoroHKa); extracteur; Honigschleuder; extractor; pergetygep]. Agr.: Aparat care serveşte ia extragerea mierei din faguri, alcătuit dintr'o colivie cu 2 • • ■ 4 buzunare (B) din plasă de sârmă, montată pe un ax (A) introduc fagurii, în prealabil descăpăciţi. Prin rotire rapidă, mierea este aruncată în afară de pe faţa exterioară a fagurelui, şi este prinsă în vasul cilindric C (v. fig.). Pentru a extrage mierea de pe faţa interioară, fagurele trebue^ scos din extractor şi introdus din nou, cu cealaltă faţă spre exterior. — Se deosebesc: extras; 4) refrigerentul extractorului; 5) cot de sticlă, cu ajutorul căruia se distilă solventul din balon, după extracfie. In buzunare se 8. ~ radial [paAHajibHan lţeHTpo6e5KKa; extracteur radial; radialer Honigschleuder; radial extractor; sugar pergetogep]: Extractor de miere 474 în care ramele, în număr de 30 * • *45, sunt dispuse ■radial, extragerea mierei făcându-se simultan pe ambele fefe (v. fig.). î. ~ reversibil [oâopoTHan iţeHTpcrâeîKKa; extracteur reversible; reversibler Honigschleuder; reversible extractor; âtveto pergetogep]: Extractor de miere în care buzunarele se pot roti în jurui uneia din laturile verticale, astfel încât întoarcerea fagurelui (împreună cu buzunarul) pe o fafă sau pe cealaltă se face prin simpla inversare a sensului de rotire al extractorului. 2. Exfracfor de carote [aKCTpaKTop flJifl H3-Bjie^eHHH npo6; extracteur de carottes; Kernaus-.zieher; core extractor; magkivono berendezes]. Mine: Dispozitiv pentru extragerea unei probe din tubul carotieră. In industria de petrol se compune dintr'un piston scurt ce se aşază deasupra probei în tubul carotier, şi dintr'o reducţie care se înşurubează la capătul tubului. La reducţie se leagă o pompă de noroiu sau o pompă de mână de mare presiune, care, prin presiunea exercitată, împinge proba afară din tubul carotier. 3. Extrados [BHeuiHHH (KpHBan) noBepx-HOCŢb apKH, CBO/ţa; extrados; aufjere Gewolbe-flăche, aufjere Bogenflăche; extrados; extradosz, kulso boltozat felulet, boltozat hat]. Arh., Cs.: Suprafaţa exterioară, de obiceiu convexă, a unui arc sau a unei bolţi (v. fig. sub Boltă). 4. Extrados [BepxHtfH CTOpOHa; extrados; Oberseite; top side, upper side, suction side, top surface; felso lap]. Av.: Porţiunea superioară sau dorsală dintr'o suprafaţă carenată, cuprinsă între bordul de atac şi bordul de fugă. Ex.: Faţa superioară a unei aripL. 5. Exfradosul paletei [3aAHHH n0BepxH0CTb, ClMHKa JionaCTH; dos d'aube; Schaufelrucken; back of blade; lapâthât]. Mş. ferm.: Faţa convexă a unei palete de maşină (de ex. a unei palete de rotor de turbină cu abur). o. Extragere [H3BJieneHHe, sKCTpaKiţHH; extraction; Extraktion; extraction; kivonâs]. Chim.: Operaţiunea prin care părţile solubile dintr'o substanţă sunt a^duse în soluţie, .cu ajutorul unui disolvant. Produiul obţinut se numeşte, în general, extract, şi poate fi lichid, vâscos sau solid (uscat). 7. Extragere în greutate [BeeoBoe cootho-ineHHe BbieMKH (pyftbl); rendement en poids; Gewichtausbringen; weight extraction ratio; suiy vagy mennyiseg kivonâs]. Mine: Raportul dintre greutatea unui concentrat şi greutatea minereului brut din care a fost obţinut. In cazul cărbunilor, este raportul dintre greutatea cărbunelui preparat şi greutatea cărbunelui brut. Sin. Extragere cantitativă. s. Extraordinară, rază ~ [HeoâbinaHHbiH (3KCTpaopAHHapHblH) JiyH; rayon extraordinaire; aufjerordentlicher Strahl; extraordinary ray; rend-kivuli sugar]. Fiz.: Rază de lumină, într'un cristal uniax, a cărei direcţie, după refracţiune, nu verifică legile obişnuite ale refracţiunii. 9. Extrapolare [3KCTpanojiHEţHH; extrapo-Jation; Extrapolation; extrapolation; extrapolâcio]. Operaţiunea de determinare a valorii unei funcţiuni y asociată unei valori a variabilei x care e situată în exteriorul intervalului de valori penfru care a fost determinată dependenta dintre x şi y. Se efectuează cu formule de tipul celor folosite la interpolare. io. Extravilană, zonă ~ [BHeropOAHan 30Ha; zone extravillaine; Aufyenstadtszone; out-town zone; kulsoseg]. Urb.: Teren cuprins în zona teritoriului cadastral, situat în afara vetrei unui sat sau în afara spaţiului clădit al unui oraş, dar aparţinând unităţii administrative a satului sau a oraşului respectiv. n. Extreme, valori ~ [npe3MepHbie, ^pesBbi-HaiiHbie 3Ha*ieHHH; valeurs extremes; Extrem-werte; extreme values; hatârertekek], Meteor.: Cele mai mici şi cele mai mari valori ale unui element meteorologic, înregistrate într'un interval de timp dat. Extremele pot fi diurne (raportate la o zi), lunare (raportate la o lună), etc. Cele mai mici şi cele mai mari valori din şirul de extreme cari acoper o perioadă de timp oarecare se numesc extreme absolute (minimă absolută sau maximă absolută). Mijlociile extremelor deduse dintr'un mare număr de ani de observaţie se numesc extreme normale. V. Normale, valori 12. Extremitate. V. sub Cap. 13. Extruziune [BbmaBJiHBaHHe, niTaMnoBKa; extrusion; Strangpressen; extrusion; hornyos pre-seles]. Tehn.:Trecerea forţată a unui material plastic prin matriţe fixe, pentru a obţine forme profilate şi tuburi. Aplicaţii: la fabricarea cărămizilor, a ţevilor de plumb, de cauciuc, etc., a barelor de alamă (adusă în stare plastică prin încălzire). 14. Extruziune [3KCTpy3HH; extrusion; Extru-sion; extrusion; extruzio, felnyomâs]. Geol.: Totalitatea fenomenelor legate de venirea la suprafaţă a unei magme. 15. Ezerină [33epHH; eserine; Eserin; eserine; ezerin]. Chim.: H CH;J C | CH,—NH —COO-C XC----C------CH, I II I I HC C C CH, V xn/h^n/ ■ H I I ch3 ch3 Alcaloidul principal conţinut în boabele viţei Physostigma venenosum (care creşte în Africa de Vest), numite sămânţă de Calabar. Forma stabilă se topeşte ia 105-106°. Este o otravă puternică. Sub formă de săruri (salicilat şi sulfat), se întrebuinţează în oculistică, având un efect de* contracţiune asupra pupilei, în doze de 0,1 mg. In amestec cu diverse săruri (clorură, sulfat sau fosfat de sodiu) şi cu o cantitate mică de atropină, ezerina se întrebuinţează în tratamentul diabetului (diabet-ezerina). In medicina veterinară se întrebuinţează contra colicelor la cai. Sin. Fisostigmina. F, f; 9 1. F Fiz.: Simbol literal pentru Forfă. 2. F 1. Fiz.: Simbol literal pentru grade Fahren-heit, de folosit după o valoare numerică şi după simbolul grafic (°) al gradului — 2. Chim.: Simbol literal pentru Fluor. — 3. EL: Simbol literal pentru farad (unitate de capacitate electrică), de folosit numai după valorile numerice. — 4. Mefl.: Simbol pentru Fontă (STAS). 3. / I.Maf.: Simbol literal pentru funcţiunile matematice. — 2. Opt.: Simbol literal pentru distanfa focală a unui sistem optic. — 3. Fiz.: Simbol literal pentru frecvenfă mărimilor armonice. — 4. Rez. mat.: Simbol literal pentru săgeată, în Elasticitate şi în Rezistenţa materialelor. 4. $ Simbol literal pentru fluxul magnetic (fluxul de inducţie magnetică). 5. cp Simbol literal pentru diferenţa de fază (defazajul) a două mărimi armonice. 6- Fabrică [(J)a6pHKa, 3aBOA; fabrique, usine, ateliers; Fabrik, Werk; factory, mill; gyâr]: Ansamblu de instalaţiHndustriale, amplasate în acelaşi loc, cu organizaţie economică şi tehnică unitară, în care cooperează, în procesul de producţie — pe bază de diviziune a muncii — un număr relativ mare de muncitori, folosind maşini de forţă şi de lucru şi instalaţii tehnice importante, pentru a produce bunuri materiale. 7. ~ primară [nepBOHanajibHaH, nepBHH-Han (JpadpHKa; fabrique primaire; Primărfabrik; primary factory; elsofoku gyăr]: Unitate industrială care încă dela început a fost organizată sub formă de fabrică (ex.: fabrică de zahăr, de maşini, de celuloză, etc.). a. ~ secundară [BTopocTeneHHaH (J)a6pHKa; fabrique secondaire; sekundăre Fabrik; secondary factory; mâsodfoku gyăr]: Instalaţie industrială care s'a desvoltat din altă formă industrială, de ex. dintr'o manufactură (ex.: ţesătorii, filaturi, etc.). La acestea, secţiunile sunt adesea complet despărţite şi lucrul manual este folosit în măsură mai mare. După natura produselor, deosebim: 9. ~ de produse finite [(jpa6pHKa 3aKOH-HeHHblX TOBapOB; fabrique de produits finis; Fabrik fur verbrauchsfertige Waren, Fabrik fur Fertigerzeugnifye; finished products factory; kesz-termeny gyăr]: Fabrică în care se produc mărfuri gata pentru consumaţie (de ex. locomotive, unelte, mobile, etc.). io. ~ de produse intermediare [4)a6pHKa npoMemyTOHHbix TOBapOB (nojiyc})a6pHKa-TOB); fabrique de produits intermediaires; Zwi-schenerzeugni^efabrik; intermediate products factory; kozbenso-termeny gyăr]: Fabrică în care se transformă materialele, în vederea livrării către altă fabrică, ce urmează să continue procesul de fabricaţie (ex. mori, fabrici de produse chimice, de caroserii, etc.). 11. ~ integrată' [BKJilOHeHHaH (j?a6pHKa; fabrique integree; integrierte Fabrik; integrated factory; ossztelyesitmenyu gyăr]: Fabrică al cărei domeniu de transformare a produselor cuprinde cât mai multe operaţiuni succesive din gama de operaţiuni, dela obţinerea materiilor prime din natură şi până la forma sub care produsele ajung la consumator. Dacă domeniul de transformare se extinde, până la forma sub care produsele ajung la consumator, se numeşte integrare în sus (integrare în înălţime), iar dacă se extinde până la obţinerea materiilor prime din natură, incluzând transformarea diverselor semifabricate şi a produselor intermediare, se numeşte integrare în jos (integrare în adâncime). Ex.: o fabrică textilă cu secţiuni de filatură, ţesătorie, boiangerie, apretură, etc., având eventual şi culturi de bumbac, etc.; o fabrică de locomotive, care are şi cuptoare înalte, oţelării, laminoare, etc.; o fabrică de automobile, care îşi fabrică singură anvelopele, plexiglas-ul, etc. Cazurile de fabrici complet integrate sunt extrem de rare. V. şi Integrare. 12. Fabricare [iipoh3boactbo, (JjaâpnKaiţHH; fabrication; Fabrikation, Fabrizieren, Fertigung, Anfertigung, Herstellung; fabricating, making, manu-facturing; gyârtâs]: Efectuarea operaţiunilor de fabricaţie. 13. Fabricat [$a6pHKaT, TOBap, H3AeJiHe; produit fabrique; Fabrikat; make, manufacture, manufactured article; gyârtmâny]: Marfă sau produs obţinut într'o fabrică. 14. Fabricafie [iipoh3boactbo, 4>a6pHKaiţHH; fabrication; Fabrikation; fabrication, manufacturing, making; gyârtâs]: Procesul tehnologic de producţie a mărfurilor într'o fabrică. Deosebim: 15- ~ continuă. V. Fabricaţie în lanţ. îs. ~ cu bucata [KycK0B0e, urryHHoe npo-H3BOACTBO; fabrication â la piece; Sfuckfertigung; piece production; darabgyârtâs]: Fabricaţie la care, într'un acelaşi loc de lucru, se succed operaţiuni asupra unor obiecte diferite sau operaţiuni diferite asupra aceluiaşi obiect. Este neeconomică şi nu mai este admisă decât pentru fabricaţia de prototipuri, de unelte speciale (de ex. matriţe) sau de exemplare unice (de ex. nave de mare tonaj). 17. ~ pe bandă. 1. V. Lucru pe bandă. — 2. Termen impropriu pentru fabricaţia în lanţ (v.). îs. ~ în lanf [KOHBeHepHoe, noTOHHoe npo-H3BOACTBO; fabrication â la chaîne, methode Progressive de fabrication; Flieţjarbeit, Herstellung am laufenden Band; line production, flow work, progressive fabrication; folyamatos gyârtâs]: Metodă de fabricafie, în care operaţiunile la 476 cari este supus un obiect se succed în mod continuu, în spaţiu şi în timp. Obiectul intră pe la un capăt al instalaţiei, progresează în mod con- Fabricaţie în lanf, mixtă, la care o parte din operaţiunile de fabricafie nu se fac în lanf, ci pe loturi, etc. (aplicafie la o fabrică de motociclete). 1) l:inie ferată pentru ducerea materialelor, a semifabricatelor şi a pieselor finite în alte fabrici; 2) rampă de descărcare şi stive de materiale pe sorturi; 3) secfie de maşini-unelte, vopsitorie, etc., pentru fabricafia în loturi [adoptată spre a nu avea un număr prea mare de maşini şi instalafii asemănătoare pe liniile (benzile) de fabricafie]; 4) linii de fabricafie pentru subansambluri; 5) linie triplă de asamblare principală; 6) teren de încercare; 7) linie ferată de expediere a produselor finite. tinuu şi iese ia capătul celălalt sub formă finită. Caracteristicele principale ale acestei fabricaţii sunt dispozifia locurilor de lucru în ordinea operaţiunilor şi faptul că descompunerea în operaţiuni parfiale, utilarea locurilor de lucru şi numărul Stocurile tampon intermediare şi transportul între locurile de lucru sunt reduse la minim. Transporiul in K 1 0 J Fabricafie în lanf, aplicată la presare. 1) depozit de table; 2) stanfă (presă de decupat); 3) presă de format; 4) cuptor pentru prima recoacere; 5) baie de răcire; 6) băi de decapare şi curăfire (spălare); 7) două prese pentru prima tragere adâncă; 8) cuptor pentru a doua recoacere; 9) baie de răcire; î0) bai de decapare şi curăţire; 11) două prese pentru a doua tragere adâncă; 12) cuptor pentru a treia recoacere; 13) baie de răcire; 14) băi de decapare şi de curăfire; 15) două prese pentru a treia tragere adâncă; 16) cuptor pentru a patra recoacere; 17) baie de răcire; 18) băi pentru ultima decapare şi curăfire (spălare); 19) două prese pentru a patra (ultima) tragere adâncă; 20) presă pentru tăiat marginea; 21) dispozitiv de încărcare a benzilor transportoare ale cuptoarelor 22; 22) două cuptoare cu băi de sare; 23) două prese pentru format gâtul pieselor; 24) cuptor de revenire; 25) controlul pieselor. ______I____ se poate face manual pe bandă, cu lanf, pe plan inclinat, etc. In mod normal, fabricafia în lanf se poate aplica nu- Fabricafie în lanf, cu maşinile dispuse în unghiuri şi cu trecerea pieselor, dela o maşină la alta, în tăvi mânuite de operatorii respectivi. i 1,2) intrarea pieselor Nr. T şi 2 în atelier; i'3) intrarea piesei Nr. 3 în atelier; el, e2, e3) ieşirea respectivă din atelier a pieselor Nr. 1, 2 şi 3; O) operator (razele din jurul cercului arată la câte maşini-unelte lucrează operatorul respec-tiv); X) locul de lucru (unde se prinde piesa); ->) drumul urmat de piese între maşinile-uneite; ) limitele dintre secfiile în cari se prelucrează piesele Nr. 1, 2 şi 3, rs) dulap de unelte SPB Nr. 1, 2 şi SPB Nr/3) stoc de piese brute Nr. 1 şi 2, respectiv 3; F) maşini de frezat; FH) maşini de frezat, orizontale; FV) maşini de frezat, verticale; FM) maşină de frezat, manuală; FS) maşină de frezat, specială; SfR) strung revolver; MSP) maşină specială de profilat; BL) banc de lucru; 5 MG) cinci maşini de găurit; PE) presă cu excentric; Ml) masă de inspecţie; MM) masa maestrului; 1,2, 3 ••• 33) numerele (mici) din inferiorul maşinilor-unelte arată ordinea operaţiunilor. de lucrători sunt alese astfel încât operaţiunile I mai la fabricafia în masă, pentru produse standardi-să reclame acelaşi timp la fiecare loc de lucru. | zate, deoarece cere numeroase maşini speciale şi 477 dispoziţia lor într'o ordine care se schimbă după obiectul fabricat (v.figurile), Sin. Fabricafieconfinuă. 1. Fabricafie în loturi [npc>H3BOACTBO nap-THHMH; fabrication en lots; Herstellung per Partien; manufacturing in batches, manufacturing in lots; csoport gyârtâs]: Fabricafie la care se pun în lucru grupuri, nu prea mari, de obiecte aproape identice, şi care este adaptată acestui fel de lucru. Mărimea unui lot, dela zece până la câteva mii de bucăfi, depinde de comanda primită sau de posibilităfile fabricii. Atelierele, ca şi maşinile din inferiorul fiecărui atelier, sunt grupate în spafiu după felul operafiunilor. Ex.: atelierul de torjerie, atelierul de prese, atelierul mecanic, sudura, vopsitoria,* etc.; în atelierul mecanic ma-şinile-unelfe sunt grupate, de ex., astfel: strungurile grele, strungurile uşoare, strungurile-revol-ver, maşinile de găurit radiale, shaping-urile, maşinile de frezat orizontale, maşinile de rectificat rotund, maşinile de rectificat fără centre, etc. In cursul fabricafiei, obiectele parcurg drumuri lungi dela o maşină la alta sau dela un loc de lucru la altul, şi deci cheltuelile şi timpul de transport sunt mari. De asemenea, deoarece într'un acelaşi loc de lucru se execută operafiuni diferite, timpii de pregătire sunt mari în raport cu timpii de lucru efectivi (v. şi Fabricafie în lanf). Se foloseşte în majoritatea fabricilor, unde diversitatea şi numărul relativ mic al exemplarelor fabricate nu permit folosirea fabricafiei în lanf. 2. ~ în masă [MaccoBoe iipoh3boactbo; fabrication en masse; Massenfabrikation, Massen-fertigung; mass production; tomeg gyârtâs]: Fabricafie la care se produce, în serie, un foarte mare număr de obiecte aproape identice, de ordinul zecilor de mii de bucăfi pe an sau pe ciclu de fabricaţie (de ex. fabricafia ţigărilor, a cuielor, a aţei, a becurilor electrice, a automobilelor, etc.). 3. ~ în serie [cepHHHoe, nocjieAOBaTejib-Hoe npOH3BOACTBO; fabrication en serie; Rei-henherstellung, Serienfabrikation; series fabrication, manufacturing in series; sovozatos gyârtâs]: Fabricafie la care fiecare loc de lucru este adaptat unei anumite operafiuni, la care este supus un anumit obiect, toate obiectele asemănătoare trecând succesiv prin acel loc de lucru. Prin aceasta, timpul de pregătire a locului de lucru apare numai odată pentru toată seria de obiecte, iar lucrătorul se specializează în operafiunea respectivă. 4. Fabricafie, ciclu de ~ [np0H3B0ACTBeH-HbiH iţHKJi; cycle de fabrication; Fabrikations-kreis; production cycle, manufacturing cycle; gyârtâsi korfolyamat]: 1. Ansamblul operaţiunilor aplicate unui obiect în cursul fabricafiei. — 2. Pentru o fabrică sau pentru o secfie a unei fabrici, ansamblul operafiunilor executate pentru o serie de loturi de fabricafie, succesive, însă diferite ca obiect, până când se repune în lucru un lot asemănător cu primul. Limita inferioară a ciclului de fabricafie este fabricafia cu bucata, iar limita superioară, fabricafia în lanf (v. fig.). __________CiclulJ___________________________ Ciclu!]! _ 42 zile = 7 săptămâni CdOS Lotî 1500 buc. 10zile Comanda 04 Lot 3 ^ 300 bucdti *77% un k 15 An Cd. _ Lotl Cd<\ Lot. \5zr •10 zit CdOS Lotl 1 zile Grafic pentru un ciclu de fabricafie de 42 de zile (sensul 2). După această perioadă, ciclul se repetă. 5. plan de ~ [np0H3B0ACTBeHHbiH njiaH; plan de fabrication; Fabrikationsplan; production plan, manufacturing plan; gyârtâsi terv]: Specificarea completă a operafiunilor aplicate unui obiect în lucru, cu indicarea detaliilor de fabricafie (de ex. locurile de lucru, unellele necesare, materialele, etc.) şi adaptarea lor la posibili-tăfile fabricii. e. ~ planificată [njiaHHpoBaHHoe npon3-BOACTBO; fabrication planifiee; planmăfyge Fabrikation, geplante Fabrikation; planned manufacturing; tervszeru gyârtâs]. V. sub Producţie planificată. 7. Fabry-Perof, interferometrul V. sub Interferometru. 8. Făcălifoare. Ind. ţar.: Lingură mare, al cărei găvan este găurit, cu care se separă, la stână, urda de zer. Sin. Polonic. 9. Făcău. Ind. făr.: Roată de moară de apă, folosită în regiunile de munte. Sin. Ciutură, Roată de căuşe. 10. Fachie. Ind făr.: Mănunchiu de stuf uscat, sau de ţăndări lungi de brad uscat, care se aprinde noaptea spre a atrage peştii pentru a-i prinde. Sin. Opaiţ, Văpaiţ, Vălung. 11. Facies geologic [reojiorHHecKan (jpaiţHfl; facies; geologische Fazies; geological facies; geo-logiai retegmegnyilvânulâs]. Geo/.: Aspectul unu strat sau al unei serii de strate, într'un anumit loc, determinat de totalitatea caracterelor petro-grafice şi paleontologice. 12. Facsimile [(JpaKCHMHJie; fac-simile; Fak-simile; facsimile; hasonmâs]: Copie foarte exactă a unui original care poate fi text scris, desen, sau pictură. Se poate obţine prin fotografiere sau prin diferite procedee de reproducere grafică, procedee cari depind de natura originalului de reprodus. 13. Facfionar [BaxTeHHbiH; vigie, guetteur; Ausguck, Ausgucksmann; look-out man; figyelo]. Nav.: Matelot a cărui misiune la bordul unei nave este de a supraveghia, din gabie sau din crucetă, şi de a semnala ofiţerului de cuart, ivirea uscatului sau mişcări de nave. Sin. (în Marina comercială) Vardie. 478 1. Factis [(jDâKTHC; caoutchouc factice; Faktis; facfts; faktis]. Ind. chim. sp.: Produsul rezultat prin incorporarea, în anumite condifiuni, a unei anumite cantităfi de sulf, într'un uleiu vegetal. Se deosebesc două feluri de factisuri: alb şi brun. Factisul alb se obţine prin tratarea unui uleiu vegetal (de preferinţă de răpită) cu 20-**45% clorură de sulf (S2CI2). Se prezintă în stare de pulbere uscată sau de masă gălbuie. Factisul brun se obţine prin incorporarea unei anumite cantităţi de sulf într'un uleiu vegetal (de preferinţă de rapiţă), la o temperatură cuprinsă între 130-**180°. Se întrebuinţează în special în industria cauciucului şi la fabricarea radierelor şi a maselor de rectificat şi de curăţit (prin incorporarea de praf de sticlă sau carborundum). 2. ~ plutitor [nJlOByHHH (|)aKTHC; factice flottant; schwimmender Faktis; swimming factis; uszo faktis]. Ind. chim. sp.: Factis a cărui densitate este mai mică decât 1. a. Factor [MHomiTejib, KOscÎKlmiţHeHT; fac-teur; Faktor; factor; tenyezo]. 1. Mat.: Fiecare din termenii unui produs. — Produsul ab a doi factori diferiţi de zero a şi b diferă de zero, afară de cazul când unul din factori e divizor al lui zero. Ex.: In inelul numerelor * reale, care nu are divizori ai lui zero, produsul a doi factori e zero numai când unul din factori este nul. — 2. F/z., Chim., Tehn.: Mărimea a cărei valoare intervine ca termen multiplicativ într'o relaţie care caracterizează starea sau proprietăţile unui sistem fizicochimic sau ale unui sistem tehnic (aparat, instrument, maşină, etc.). — 3. Agent fizic sau chimic. 4. Factor apă/ciment [eu^ouieMeHTHoe otho-ineHHe; facteur eau/ciment; Wasserzementfaktor; water-cement ratio; cement-viz tenyezo]. Bef.: Raportul dintre cantităţile (în greutate) de apă şi de ciment întrebuinţate la confecţionarea unui beton. Pentru betoanele obişnuite, acest raport este cuprins între 0,4 şi 0,6. Factorul apă/ciment este o caracteristică a unui beton şi influenţează consistenţa, lucrabilitatea şi rezistenţele lui mecanice. Din cantitatea totală de apă introdusă în amestecul de befon, o parte (25‘ • - 30%) este necesară hidratării cimentului, iar restul serveşte la umezirea agregatelor, la înlesnirea amestecării şi a punerii în lucrare a betonului. întărirea cimentului din beton x/ . .. . . . . . , . . ( v .. variafia rezistentei la compresiu- se datoreşte formarii ne a betonului, în funcţiune de gelului de hldrosiiicat factorul apă/ciment, de calciu, care, după Oj) rezistenfa la compresiune a be- evaporarea apei, se fonului; a/c) factorul apă/ciment; petrifică. Gelurile pot marca cimentului, incorpora o cantitate mai mare sau mai mică de apă, formând gelatine mai mult sau mai puţin consisten- te. După întărire, o gelatină cu un exces de apă dă o masă petrjficată afânată, şi deci cu rezistenţe mici, astfel că şi betonul respectiv va avea rezistenţele micşorate (v. fig.). Factorul apă/ciment se determină în laborator, în funcţiune de natura şi de mărimea agregatelor şi de consistenţa cerută pentru betonul folosit, iar valoarea lui trebue menţinută constantă, mărind sau micşorând cantitatea de apă, pentru a ţine seamă de umiditatea agregatelor, de temperatura şi umiditatea aerului în momentul punerii în lucru a betonului, etc. In general, cantitatea de apă folosită pentru prepararea unui beton este mai mare decât cea strict necesară realizării factorului apă/cimenf prescris, pentru a sp uşura punerea în lucrare a betonului (turnarea în cofraje strâmte sau cu armatură deasă, baterea cu maiul, etc). s. Factor de absorpfie optică [onTHHecKHH KOS^cjpHiţHeHT a6cop6u,HH; facteur d'absorption optique; optische Absorption; optical absorpîion factor; optikai abszorpcio tenyezo]. Opt.: Raportul dintre fluxul de lumină absorbit de un corp şi fluxul de lumină care cade pe el. e. Factor de acfiune [K03<|)(t)HiţHeHT AeHCT-BHH; facteur d'action; Aktionsfactor; action factor; hatâsi tenyezo]. Agr. V. Coeficient de acţiune. 7. Factor de amplificare al unei poliode [ko-3(J)(|)Hii,neHT ycHJieHHH nojiHOAa; coefficient d'amplification d'une polyode; Verstărkungsfactor einer Mehrpolrohre; amplification factor of a polyode; polioda csoerosito tenyezoje]. Elf.: Câtul dintre variaţia elementară a tensiunii ano-dului şi variaţia cu semn schimbat a tensiunii grilei de comandă, cele două variaţii fiind alese astfel, încât să nu varieze curentul de emisiune al poliodei, dacă se menţin constante tensiunile tuturor celorlalte grile pe cari le mai are, eventual, polioda. 8. Factor de aşezare. V. sub Factor de cubaj. 9. Factor de cerere [K03(|)(i)Hii,HeHT cnpoca; facteur de demande; Abnahmefaktor; demand factor; keresett tenyezo]. Eit.: Raportul dintre puterea maximă cerută de consumatori şi dintre puterea lor racordată la reţeaua electrică. 10. Factor de contrast. V. Contrast, factor de 11. Factor de corecţie de măsură [H3MepH-TejibHbiH K03(|)(|)HiţH6HT nonpaBKH; facteur de correction de mesure; Mefjkorrektionsfactor; measuring correction factor; meresihiba javitotenye-zo]. F/z., Chim., Tehn.: Factor prin care trebue înmulţită indicaţia dintr'o măsurătoare, spre a obţine adevărata valoare a mărimii măsurate. 12. Factor de cubaj [K03$4)Hij;HeHT 3anoji-HeHHH; coefficient d'empilage; Festgehaltsfactor; stacking factor; urtartalom tenyezo, kdbtartalom tenyezo]. Silv.: Factor subunitar, cu care se înmulţesc metrii steri spre a-i transforma în metri cubi. El are următoarele valori: spărturi mari (lobde) 0,75 ■■•0,80 spărturi mici 0,60 ■■■0,75 lemn de buturugi 0,30 ■■■0,40 crăci foioase 0,14 ■■■0,18. Invers, spre a transforma metrii cubi în metri steri, 47 9 ei trebue înmulţiţi cu un factor supraunitar, numit factor de aşezare. Acesta are valoarea reciprocă a factorului de cubaj (de ex.f pentru lobde, are valoarea, 1,33). î. Factor de diversitate [Koa^JcjHiiţHeHT hjih (jpaKTOp pa3H0BpeMeHH0CTH; facteur de diver-site; Verschiedenheitsfaktor; diversity factor; ku-lombozosegi tenyezo]. Elf.: Valoarea reciprocă a factorului de simultaneitate, adică raportul dintre suma puterilor maxime individuale legate la o uzină generatoare şi dintre puterea maximă dată de uzină. 2. Facfor de echilibru [KOBtJ^HiţHeHT paBHO-BeCHH; facteur d'equilibre; Gleichgewichtsfactor; equilibrium factor; egyensulyi tenyezo]. Chim. fiz.: Mărime de stare a unui sistem fizicochimic, prin a cărei variaţie se modifică echilibrul acelui sistem, dacă variaţia acelei mărimi e însoţită de o variaţie de energie (temperatură, presiune, concentraţie). Catalizatorii nu sunt factori de echilibru. 3. Facfor de exces de aer [(|)aKTOp H36l>i-TOHHOCTH B03flyxa ; facteur d'exces d'air; Luft-uberschufjzahl; air excess factor; legfeleslegi A. tenyezo, levegotobblet tenyezo]: Raportul e-—- A. dintre cantitatea de aer folosită de fapt la ardere (A) şi cantitatea de aer teoretică {A'), necesare pentru arderea unităţii de cantitate de combustibil (1 kg pentru combustibili solizi şi lichizi, 1 m3 standard pentru combustibili gazoşi), în spaţii deschise (focare) sau în spaţii închise, sub volum dirijat (motoare cu ardere internă). Când e>1, arderea se face cu exces de aer, iar când e<1, cu lipsă de aer. La ardere perfectă (conţinut maxim de C02 în gazele arse), e== 1. — La arderea în focare, factorul e variază după natura combustibilului şi tipul focarului, el fiind cuprins, pentru combustibilii solizi, între 1,25 şi 2,0 (1,25 şi 1,5 pentru cărbune pulverizat), pentru combustibilii lichizi între 1,25 şi 1,4, iar pentru combustibilii gazoşi între 1,2 şi 1,35. Pentru combustibilii gazoşi cari conţin C02 şi N2, raportul trebue afectat de o corecţie pentru determinarea cantităţii reale de aer. La motoarele cu explozie cu ardere de combustibili lichizi, factorul e este cuprins, obişnuit, între 1,05 şi 1,2, condiţiunile de funcţionare ale motorului fiind satisfăcătoare chiar la o valoare de 0,8 ■■■ 0,9 a factorului (lipsă de aer). La motoarele cu explozie cu ardere de combustibili gazoşi, factorul de exces de aer este, obişnuit, mai mare decât 1, el variind foarte mult, din cauza reglării raportului de amestec aer/combustibil, în timpul funcţionării motorului (intervalele de aprindere variază mult în funcţiune de dozaj). In cazul motoarelor Diesel, factorul e variază între 1,0 şi 1,8 la mersul în plină sarcină, între 1,4 şi 2,2 la mersul de durată, ajungând până la valori de 5 ■•■10 la mersul în gol; funcţionarea motorului cu valori ale lui e< \ este extrem de desavantajoasă, prin depunerile cărbunoase mari din combustibilul motor. — La motoarele cu reacţiune, factorul de exces de aer în camera de combustie propriu zisă are valori cuprinse între 1,1 şi 1,3. La ieşirea gazelor de ardere din camera de combustie, ele sunt diluate printr'o cantitate de aer adiţională, până la cca 450%. 4. Facfor de fază [c|)a30BbiH MHonmTejib;. facteur de phase; Phasenkonstante, Phasenbelag;, phase factor; fâzisâllando]. Fiz., Elf.: Constanta care indică, în regim armonic şi fără atenuare,, defazajul dintre unda de curent sau de tensiune pe o linie electrică omogenă presupusă infinit lungă, între două puncte de pe linie, la o distanţă unul de altul egală cu unitatea de lungime. Dacă R, L, C şi G sunt, respectiv, rezistenţa^ inductivitatea, capacitatea şi conductanţa de izolaţie a liniei pe unitatea de lungime, şi o) = 2nf pulsaţia regimului armonic, expresiunea factorului, de fază a este: /--------------------- ---------- ■ ------------ a= y | [<»2LC-RC] +i(R2 + io2!2) (G2 + (u2C-). 5. Facfor de formă al unei mărimi alternative simetrice [cjpopMcjpaKTop nepeMeHHOH CHMMe-TpHHecKOH BejlHHHHbl; facteur de forme d'une grandeur alternative symetrique; Formfaktor einer symmetrischen Wechselgrol^e; form factor of a symmetrical alternating quantity; egy szimefrikus vâltonagysâg formatenyezoje]. Maf.: Raportul dintre valoarea efectivă a unei mărimi şi valoarea ei medie pe o jumătate de perioadă care începe cu valoarea zero a mărimii. 6. Facfor de iluminare al zilei. V. Iluminare, factor de ~ al zilei. 7. Facfor de multiplicare [K03(|)4)Hi](HeHTp|a3-MHOJKeHHH; facteur de multiplicati.on; Multipli-kationsfaktor; multiplication factor; tobbszorositesi tenyezo]. Fiz.: Numărul de neutroni cari se formează prin dispariţia unui neutron în reacţiile în lanţ. Dacă acest facfor este egal sau mai mare decât unitatea, reacţia în lanţ poate avea loc, iar dacă e mai mic decât unitatea, reacţia se opreşte. s. Facfor de opacitate [K03(|)(|)Hi];HeHT He-npOSpaHHOCTH; facteur d'opacite; Opazitătsfak-tor; opacity factor; homâlyosâgi tenyezo]. V. sub Radiaţie solară. 9. Facfor de ploaie al lui Lang [jţOJKfleBOH K03(|)(|)HI];HeHT (K03(|) JIaHra; facteur de pluie de L.; L.s Regenfactor;. L.'s rain factor; L.-feie csapadek tenyezo]. Agr.: Raportul P/T în care P este cantitatea de precipitaţie în milimetri, căzută într'un an, iar T este suma temperaturilor medii, în grade Celsius, ale lunilor cu temperaturi medii pozitive, adică peste 0°. Când acest raport este mai mic decât 50, clima e aridă şi semiaridă; când e mai mare, clima e umedă. 10. Facfor de putere [cjDaKTop molli,hocth; facteur de puissance; Leistungsfaktor; power factor; teljesitmenyi tenyezo]. Elt.: Raportul dintre puterea activă şi puterea aparentă. Dacă mersul în timp al tensiunii şi al curentului este armonic şr defazajul dintre tensiune şi curent este egal cu 480 unghiul cp, factorul de putere corespunzător e egal cu cosinusul unghiului de defazare. 1. Factor de reflexiune optică difuză [K03(|)-{JîHIţHeHT paCCeHHHOrO OTpaJKCHHH; facieur de reflexion optique diffuse; optischer Streureflexions-faktor; diffuse reflection factor; szetszort optikai visszaverodesi tenyezo]. Opt.: Raportul dintre afluxul care, după reflexiunea difuză, vine din toate punctele suprafeţei reflectante, şi dintre fluxul de lumină care a căzut asupra suprafeţei. 2. ~ de reflexiune optică regulată [K03$-4)hi^h6ht peryjinpHoro pacceHHHoro oTpa-meHHH; facteur de reflexion optique reguliere; Faktor der regulăren optischen Reflexion; direct reflection factor; rendes optikai visszaverodesi te~ nyezo]. Opt.: Raportul dintre fluxul de lumină reflectat regulat pe o porţiune a unei suprafeţe reflectante, şi dintre fluxul incident respectiv, provenit dela o sursă de lumină, care a căzut asupra porţiunii considerate a suprafeţei. s. Factor de rezervă al unei centrale electrice [K03(|)Cj)HI^HeHT pe3epBa CHJIOBOH SJieKTpO-CTaHiţHH; facteur de reserve d'une centrale electrique; Reservefaktor eines elektrischen Kraft-werkes; reserve factor of an electric station; egy villamos mii tartaleki tenyezoje]. Elf.: Raportul dintre puterea totală de care dispune o centrală electrică şi puterea maximă pe care trebue să . o dea înir'un moment dat. Variază între 1,3 şi 2 pentru centralele electrice obişnuite. 4. Factor de sarcină [KOSCÎNtîHiţHeHT Har“ py3KH; facteur de charge; Lastfaktor, Lastviel-îache; load factor; terhelesi tobbszoros]. Nav. a.: Relaţia (rij) caracteristică pentru forţele la cari este supus un avion, care exprimă produsul dintre un coeficient de siguranţă (ns) şi raportul ta care numărătorul (Fz) e componenta perpendiculară pe vitesă, a forţei totale aerodinamice, şi numitorul (G) e greutatea avionului. In cazul general, când vitesa de deplasare a avionului face un unghiu fr cu orizontala, atunci n — ns ^cos unde a este acceleraţia perpendiculară pe vitesă -şi g acceleraţia gravitaţiei (v. fig.). In funcţiune de elementele sborului: F. C* n=ns- = ns^, unde Cz şi C z sunt coeficienţii de portanţă, în sbor şi în palier, la aceeaşi vitesă. Dacă însă considerăm ecuaţia sborului la aceeaşi incidenţă, vom avea: Fz V2 (b> f--6c0sd+ma --”sc = ns V'2 Forfele cari acfionează asupra unui avion. F) forfa aerodinamică; G) greutatea avionului; V) vitesa avionului; T) traiectoria avionului; m) masa avionului; a) acceleraţia normală la traiectorie; Cg) centrul de greutate al avionului; 6-) unghiul direcfiei vitesei cu orizontala. 100 C, 10° 200 300 de sarcină intervine în calculul avioanelor şi în dimensionarea diverselor elemente. Cum forţele cari acţionează asupra avionului variază cu diferitele evoluţii, factorii de sarcină sunt stabiliţi după fiecare caz. Forţele la cari se calculează avioanele sunt cele rezultate din ecuaţia de sbor la cazul considerat, înmulţite cu factorul de sarcină corespunzător. Valoarea lui ns se admite 2'“2,5f iar acceleraţia a poate ajunge până la valoarea de 7 - g în calculul factorului de sarcină. In realitate, avioanele pot suferi acceleraţii mult mai mari, însă chiar dacă avionul ar putea fi calculat pentru a rezista la asemenea forţe, nu rezistă echipajul avionului. Pentru calculul şi construcţia avioanelor, unele regulamente stabilesc factori de sarcină după diferitele categorii de avioane şi anumite cazuri de sbor. De exemplu, categoriile de a-vioane sunt: avioane de vânătoare terestre şi avioane de înaltă acrobaţie; a- Variafia coeficientului de vioane de antrenament; a- portanfă 100 Cz, în func-vioane de vânătoare ma- fiune de unghiul de inci- rine, şi avioane de acro- denfă. baţie; avioane pentru utili- a) unghiul de incidenfă; zări diverse, după greutate; Cz) coeficientul de por- avioane speciale. Cazurile tanîă; 1) curba de variafie de sbor sunt: sbor la un- pentru aripa cu fantă; 2) ghiul de incidenţă cores- curba c!e variafie pentru punzător maximului de por- ariPa *ara *an*a* tanţă; sbor ia unghiu mic de incidenţă, corespunzător coeficientului de portanţă CZ=0,2C' maxim; picaj la portanţă nulă; sbor pe spate la incidenţa corespunzătoare coeficientului de portanţă maximă negativă; aterisare sau amerisare brutală; sbor cu avionul la o încărcare disime-trică; încărcare datorită altor cauze. Unele regulamente ţin seamă, în stabilirea factorilor de sarcini, şi de alte criterii, ca, de ex.: rezistenţa la rafale, verificarea rezistenţei pentru manevrele avionului la sol, prescripţii speciale pentru avioanele de înalte performanţe, pentru cele cu dispozitive de hipersustentaţie, etc. Valorile factorilor de sarcină, după aceste regulamente sunt, în general, următoarele: unde V şi V' sunt vitesele avionului. Factorul Categoria avioanelor Factorii de sarcină Avioane comerciale normale, avioane de bombardament în sbor orizontal 5 •• 7 Avioane civile acrobatice, avioane de recunoaştere şi de bombardament uşor, avioane uşoare de şcoală 7... 9 Avioane de bombardament în picaj, avioane de şcoală şi de antrenament 9... 12 Avioane de vânătoare şi avioane de înaltă acrobafie 10,5 - • 14,5 481 î. Factor de siguranfă. V. Coeficient de siguranţă. 2. Factor de simultaneitate [(|)aKTop OftHO-■BpeMeHHOCTH; facteur de simultaneite; Gleich-zeitigkeitsfaktor; simultaneity factor; idoazonos-.sâgi tenyezo]. Elf.: Factor care indică raportul dintre puterea cerută într'un moment dat dela o centrală electrică şi puterea totală racordată la centrală. Factorul de simultaneitate e 0,25-0,30 Ja centralele urbane pentru iluminat şi la instalaţii mici de forţă motoare, şi 0,50* • *0,70 la centralele electrice industriale. Sin. Coeficient de simultaneitate. 3. Factor de transmisiune optică {(J)aKTop OHTHHeCKOH nepeA^HH; facteur de transmission optique; optische Durchlăssigkeit; opticai transmission factor; optikai âtbocsâtăsi tenyezo]. Opt.: Raportul dintre fluxul de lumină transmis de un corp şi fluxul de lumină care cade asupra lui. 4. Factor de uniformitate aj unei iluminaţii {(J)aKTOp OAHOpOAHOCTH OCBemeHHH; facteur d'uniformite d'un eclairage; Gleichmăfjigkeit einer Seleuchtung; uniformity factor of an illuminated surface; egyenletes megvilâgitâsi tenyezo]: Factorul de uniformitate al iluminaţiei unei suprafeţe e raportul dintre iluminaţia minimă şi cea maximă care se stabileşte într'un moment dat pe suprafaţă. 5. ~ de ufilizare al fluxului luminos [K03(J)-4)Hu,HeHT yTHjiH3au,HH riOTOKa CBeTa; facteur d'utilisation du flux lumineux; Wirkungsgrad des lichtstromes; coefficient of utilisation of the light flux; a fenyâram hatâsfoki tenyezoje]: Factorul de utilizare al fluxului luminos pentru un anumit plan dat e câtul dintre fluxul luminos care cade pe acest plan şi fluxul emis de sursele, de lumină în vederea iluminării planului. 6. Factor de utilizare al unei centrale electrice {KOacJîtJîHIţHeHT y THJIH3au;HH CHJIOBOH CTaHIţHH; facteur d'utilisation d'une centrale electrique; Be-nutzungsfaktor eines elektrischen Kraftwerkes; coefficient of utilisation of an electrical station; egy viilamosmu kihasznâlâsi tenyezoje]. E/f.: Raportul dintre puterea medie a unei centrale electrice într'un anumit interval de timp şi puterea totală pe care trebue să o dea centrala într'un moment dat. Raportul variază între 0,1 şi 0,2 pentru centralele neindustriale, şi între 0,2 şi 0,5 pentru cele industriale. 7. Factor de vegetaţie [(JîaKTop npoH3pac-TaHHH; facteur de vegetation; Vegetationsfaktor; factor of growth; novenyzeti tenyezo]. Agr.: Factor care influenţează procesul de creştere al plantelor. Se deosebesc factori energetici, cari procură plantelor energia necesară (de ex. lumina, căldura) şi factori substanţiali, cari folosesc plantelor ca elemente nutritive (de ex.: apa, azotul, fosforul, potasiul, etc.). 8. Factor de vizibilitate. V. Vizibilitate, factor de 9. Factor dinamic. V. Impact. 10. Factor edafic [sAacfîHHecKHH (J)aKTop; facteur edaphique; edaphischer Faktor; edaphic factor; edâfikuş tenyezo]. Agr,: Ansamblul acţiunilor determinate de proprietăţile fizicochimice ale solului arabil asupra unei plante şi asupra microorganismelor. n. Factor hidraulic [rHftpaBJiHHecKHH (jpaK-TOp; facteur hydraulique; Hydraulefaktor; hydrau-lic factor; hydraulikus tenyezo]. Ind. cimt.: Bioxidul de siliciu şi trioxizii de fier şi de aluminiu dintr'un liant hidrauljc, cari se pot combina cu oxidul de calciu. 12. Factor Hopkinson de dispersiune [K03$-(JîHiţHeHT pacceHHHH ronKHHca; facteur de dispersion de H.; H.s Streufaktor; H.'s factor of dispersion; H.-fele szetszorodâsi tenyezo]. El.: Factorul Hopkinson de dispersiune al unui circuit electric faţă de un al doilea circuit e câtul dintre fluxul magnetic fascicular util mijlociu în gol al primului circuit faţă de al doilea, şi dintre fluxul magnetic fascicular propriu al primului circuit. Factorul hopkinsonian de dispersiune e egal, deci, cu valoarea reciprocă a coeficientului hopkinsonian de dispersiune. 13. Factor integrant [HHTerpHpytonţHH mho- }KHTeJib; facteur integrant; integrierender Faktor; integrating factor; integrâlăsi tenyezo]. An. mat.: O funcţiune [i^, ■■■, xn) astfel aleasă,încât expresiunea |i[-^i(*i. dxi +--- + Xn{x1,---,xn)dxn] să fie o diferenţială totală exactă. Serveşte la integrarea unei ecuaţii Pfaff, când existenţa sa este probată şi determinarea sa este posibilă. 14. Factor luminos. V. Iluminare, factor de ~ al zilei. îs. Factor multiplicator al unui shunt puyH-TOBbiH (J)aKTop; pouvoir multiplicateur d'un shunt ;Erweiterungsfaktor eines Nebenwiderstandes; multipiying power of a shunt; egy shunt tobbszdro-sitesi tenyezoje]. El.: Factorul prin. care trebue înmulţită indicaţia unui instrument de măsură de curent, shuntat, spre a obţine indicaţia pe care ar trebui să o dea în lipsa shuntului. 16. Factor PP [cJîaKTOp nil; facteur PP; PP Faktor; PP factor; PP-tenyezo]. Chim. biol. V. Vitamină antipelagroasă. 17. Factor telefonic de formă al curentului [Te-Jiec]?OHHbIH K03(|)(|)HI],H(?HT (jpOpMbl ((|)OpM(|)aK-TOp) TOKa; facteur telephonique de forme du courant; Fernsprechformfaktor des Stromes; tele-phone current form factor; az aram alaki tâvbe-szelo tenyezoje]. Telc.: Raportul dintre curentul perturbator echivalent al unei linii electrice şi dintre curentul ei nominal în serviciu. De obiceiu, factorul telefonic de formă al curentului se exprimă în procente. îs. ~ telefonic de formă al tensiunii [TeJie-cjpOHHblH $OpM(i)aKTOp HanpHJKeHHH; facteur telephonique de forme de la tension; Fernsprech-formfactor der Spannung; telephone voltage form factor; a feszultseg alaki tâvbeszelo tenyezoje]. Telc.:.Raportul dintretensiunea perturbatoare echivalentă a unei linii electrice şi dintre tensiunea ei nominală în serviciu. De obiceiu, factorul telefonic de formă al tensiunii se exprimă în procente. 19. Factori vătămători abiotici [Bpe^HiiţHe (pa3pymaK)in,He) (JîaKTopbi onpyiKafomeH 81 482 cpe/ţbi; facteurs nocifs du milieu exterieur; schăd-liche Faktoren der unbelebten Natur; damaging factors of the environment; âbiotikus kârtekony tenyezok]. Agr.: Factori atmosferici (ger, căldură, lumină, secetă, vânt, furtună, trăsnet, gaz, fum, etc.), sau factori privitori la sol (de ex.: anumite proprietăţi chimice, ca lipsa de substanţe nutritive, îngrăşăminte improprii, etc.,* sau proprietăfi fizice ca lipsa de aer, lipsa de apă, temperatura joasă, etc.), cari, prin prezenfa sau prin variafia lor mare sau bruscă, pot cauza vătămări plantelor. 1. Factori vătămători plantelor [(|)aKTOpbi, BpeflflmHe paCTeHHHM; facteurs nocifs pour Ies plantes; schădliche Faktoren der Pflanzen; plant damaging factors; novenykârtekony tenyezok]. Agr.: Organisme animale, vegetale, sau factori abiotici cari, prin prezenta sau prin acfiunea lor, cauzează vătămări plantelor cultivate sau arborilor forestieri. 2. Facforial [(|>aKTopHaji; factorielle; Fakultăt; factorial; faktoriâlis], Maf.: Produsul a n factori constituifi de primele n numere întregi pozitive. Se scrie n 1= 1.2.3...... Intervine în numeroase probleme de Algebră şi de Analiză matematică. O expresiune asimptotică a sa, pentru n mare, e dată de formula lui Stirling. V. Stirling, formula lui s. Factură [cnoco6 (xapaKTep) HcnojraemiH, BbinOJIHeHHH (pa60Tbl); facture; Ausfuhrung; workmanship; kivitelezesj: Felul particular în care e făcut un lucru. 4. Facule [cjpaKejibi (cojmeHHbie); facules; Fackeln; faculae; fâklyâk].y. sub Activitate solară. 5. Facultate germinativa [cn0C06H0CTb npo-pâCTâHHi?; faculte germinative; Keimfăhigkeit; germinating capacity; csirâzâsi kepesseg]. Agr.: Capacitatea seminţelor de a germina. Ea se exprimă prin procentul de seminţe încolfite până la ultima numărătoare. La cereale, ultima numărătoare se face după 10 zile; la cânepă, după 14 zile. e. Fading [3aMHpaHHe, (|)eAHHr; evanouisse-ment; Schwund; fading; halkulâs, fading]. Telc.: Scădere temporară a intensităfii undelor electromagnetice recepţionate în radiocomunicafii, datorită schimbării condifiunilor din mediul (atmosfera) prin care se propagă undele. V. şi sub Undelor, propagarea în atmosferă a ~ radioelectrice. 7. Fădruc. Mine: Falie (termen minier, Valea Jiului). 8. Faeton [(|)a9T0H; phaefon; Phaeton; phae-ton; hinto]. Transp. f.: 1. Trăsură hipomobilă pe patru rofi, cu capotă pentru scaunul din fafă. — 2. Tip de autoturism. V. sub Autoturism. 9. Făfălug. Ind. făr.: Bucată de lemn, cilindrică, cu care morarul fine ridicate pietrele morii, când le ferecă. Sin. Tăvălug. io. Fag [6yK; hetre; Buche, Rotbuche; beech; bukkfa]. Silv.: Fagus silvatica L. Arbore din familia fagaceelor. Creşte mult în regiunile de dealuri şi de munte, înalt până la 40 m. Lemnul, alb, care bate în roz, este un excelent combustibil; e folosit şi în rotărie, în strungărie, în industria mobilelor, ca furnir, ca obezi de roţi, la unelte agricole, piane, la fabricarea hârtiei, etc. Fructele (jir) conţin uleiu comestibil; sunt şi un excelent aliment pentrif îngraşarea porcilor. n. Fagara [ahkhh meJiK; soie sau vage; wilde Seide; wild silk; vad selyem]: Mătase produsă de viermi de mătase sălbatici. 12. Făgaş [KOJieH, Bbl60HHa; orniere; Geleise, Spur; rut, wheel rut; kereknyom, nyom]. Drum.: 1. Fiecare din urmele adânci lăsate de roţile unuj vehicul într'un teren moale sau în noroiul de pe drum. Sin. Şleau (Oltenia). — 2. Şanţ puţin adânc, săpat de apele cari şiroesc pe şjjprafafa unui drum sau pe suprafaţa unui teren înclinat. îs. Fagofaj [onepaiţHH CBH3biBaHHH opyAHH-Horo nopoxa B nyKH; fagotage; Wallenbinden; faggotting; loportoltesek csoportositâsa]. Expl.: Operaţiunea de aşezare în mănunchiu a bastona-şelor de pulbere, în vederea încărcării lor într'o gură de foc, fie prin aşezarea lor într'un cartuş, fie prin formarea de garguze. Mănunchiul de pulbere se leagă‘ cu fire de mătase naturală. 14. Fagure [cOTbi; rayon; Wabe; honeycomb; lep]. Agr.: Construcţia din ceară (şi polen), făcută de albine, alcătuită din celule hexagonale. Are un perete central despărţitor, de ceară, care formează baza unor celule prismatice hexagonale alăturate, cu pereţi despărţitori subţiri, de ceară şi polen. Serveşte la păstrarea mierei şi a polenului, şi pentru prăsirea puietului. Pentru construcţia fagurilor, albinele mestecă lamelele de ceară, amestecându-le cu salivă. Se deosebesc: 15. ~ artificial [HCKyccTBeHHbie coTbi; cire gau-fre, fondation; Kunstwabe, Mittelwand; comb foun-dation; mulep]: Foaie de ceară pe care s'a imprimat, cu ajutorul unei prese de faguri, conturul celulelor hexagonale de lucrătoare. Albinele înalţă şi completează pereţii celulelor. Sin. Fagure presat; Foaie de fagure. 16. ~ cu celule de lucrătoare [coTbi c HHefi-KaMH ajih pa6o^Hx nneji; rayon â cellules d'ouvrieres; Arbeiterzellenwabe; worker bee honeycomb; lep dolgozo sejtekkel]: Fagure la care numărul celulelor este de 850 pe dm2. 17. ~ cu celule de trântor [coTbi c Tpyrae-BbiMH HHeHKaMH; rayon â cellules de mâles; Drohnenzellenwabe; drones comb; lep heresej-tekkel]: Fagure cu 540 celule pe dm2. îs. ~ cu celule mărite [coth c yBejiHHeH-HblMH HHeHKaMH; rayon â cellules agrandies; Wabe mit vergrol^erten Zellen; honeycomb with big cells; lep nagyitott sejtekkel]: Fagure folosit pentru creşterea de albine mai mari decât cele obişnuite. Au 650- 700 celule pe dm2. 19. Fagure [nnencTan TKaHb; armure nid d'a-beille; Waffelbindung; honeycomb web; sejtes szoves]. Ind. text.: Legătură care dă ţesăturii un aspect celular, ca al fagurelui de miere. 20. Fahrenheit, areomefru ~ [apeoMeTp <$>a-peHreHTa; areometre de F,; F. s Arăometer; F. 's areometer; F.-fele âreometer]. Fiz.: Dispozitiv penfru determinarea densităţii lichidelor, bazat pe principiul lui Arhimede. Este un vas gol, de sticlă sau de metal, lestat cu mercur sau cu plumb la partea inferioară, ca să stea vertical 483 când este cufundat într'un lichid. La partea superioară are un platan. Densitatea se găseşte din greutăţile cari trebue adăugite pe pJatan pentru ca areometrul să se cufunde până la un acelaşi nivel, când este aşezat, pe rând, în lichidul de studiat şi în alt lichid cu densitate cunoscută. 1. Fahrenheif, grad ~ [rpaflyc OapeHreHTa; degre F.; F. Grad; F. degree; F.-fok]. F/z.: Unitate de reperare pentru temperatură, folosită în Anglia şi în America. Transformarea gradelor Fahrenheit f°F în grade centigrade c°C se face cu ajutorul următoarei relafii: c°C=ţx{f-32)°F. 2. termometru V. sub Termometru. s. Faîanfă [(JpaHHC; faî'ence; Steingut; faTence, crockery; fajânsz]. Ind. st. c.: Produs ceramic poros, cu ciobul nevitrifiat, înlocuitor (mai ieftin) al porfelanului; se obfine fie din argilă plastică, din marnă argiloasă şi nisip, prin ardere, glazurare şi ardere din nou (faianfă ordinară), fie, ca şi porţelanul, din caolin, feldspat şi cuarf, însă prin ardere la temperaturi mai scăzute (faianfă fină). Din faianfă se fabrică vase sau alte obiecte casnice, diferite obiecte de laborator, piese pentru instalafii sanitare, plăci pentru căptuşirea perefilor, etc. Sin. Maiolică. 4. Failăr. Mine: Porţiunea de strat cuprinsă între o parte exploatată şi o lucrare minieră nou.ă, .lăsată în scopul de a realiza siguranfa locului (termen minier, Valea Jiului). 5. Failclovn. V. Menghină de mână. 6. Faille (termen francez), [cJ)aH; faille; schwar-tzer grobkorniger Seidenstoff; Flemish silk; tafota selyem]. Ind text.: Tafta de mătase naturală. • 7. Făină [MyKa; farine; Mehl; flour; liszt]. Agr.: 1. Pulberea fină, obfinută prin măcinarea boabelor de grâu. Prin generalizare, termenul se aplică şi pulberii obfinute prin măcinarea boabelor de alte cereale (făină de porumb, de orez, etc.) sau chiar a boabelor cari nu sunt de cereale. — 2. Rezultatul măcinării altor produse, de ex.: 8. Făină de carne [MHCHan MyKa; poudre de viande; Fleischmehl; meat meal; husliszt]. Agr.: îngrăşământ azotat, preparat din carnea cadavrelor sau a animalelor bolnave, care se fierbe, se usucă şi se macină. Confine 9 * • ■ 11 °/o azot. 9. ~ de coame şi de copite [poroBan H KOnblTHaa MyKa; poudre de cornes; Horner- und Hufenmehl; horn and hoof meal; szarv es pata-liszt]. Agr.: îngrăşământ preparat din copite şi din coarne (rămase la abatoare), prin coacere în cuptoare speciale şi prin măcinare. Confine cca 12% azot şi se foloseşte pe solurile acide. 10. ~ de fosfafi naturali [npHpOAHan hjih Heo6pa6oTaHHaH c|)oc(|)aTHafl MyKa; poudre de phosphates naturels ou de phosphates bruts; Rohphosphatenmehl; natural phosphate meal, raw phosphate meal; nyersfoszfât liszt]. Agr.: îngrăşământ fosfatic, rezultat din măcinarea fosfafilor brufi tricalcici. E indicat mai ales pe solurile din regiunile umede cu reacfie neutră sau acidă. Sin. Făină de fosfafi brufi.J 11. ~ de oase [KOCTHHafl MyKa; poudre d'os; Knochenmehl; bone meal; csontliszt]. Agr.: îngrăşământ provenit din măcinarea oaselor degresate sau degelatinate. Confine săruri de calciu şi 14*■■32% anhidridă fosforică. E utilizat pe solurile acide şi în cernoziomurile din Nordul fării noastre. 12. ~ de sânge [KpoBHHan MyKa; poudre de sang; Blutmehl; blood meal; verliszt]. Agr.: Îngrăşământ azotat, rezidual, extras din sângele animalelor tăiate în abatoare. Se prezintă în granule negre sau roşcate, confinând cca 12% azot şi 0,5 • - • 1 °/o anhidridă fosforică. îs. ~ Thomas [ToMae-mjiaK, ToMacoBCKHH mjiaK; scorie de dephosphoration reduite en poudre, poudre de T.; T. Mehl; T. slag, basic slag; T.-liszt, salakpor]. Agr.: Reziduu industrial, rezultat din măcinarea sgurii dela fabricarea ofe-luhii prin procedeul Bessemer-Thomas. Se prezintă ca o pulbere negricioasă, confinând 12"-24% anhidridă fosforică, 38*--60% calciu, 7,5 ■••25% oxizi feroşi şi ferici, 2,5 •■■13% siliciu, 0,05•••15% sulf şi alfi componenfi în proporfie mai mică. E întrebuinfală ca îngrăşământ pe solurile acide. 14. Făină [MyKa (nopomoK); farine, poudre; Mehl; flour; liszt]. Cs.: Fracfiunea de material, dintr'o mixtură minerala folosită la prepararea be-toanelor de ciment, ale cărei granule au dimensiuni sub 0,2 mm (trec prin sita cu 900 ochiuri pe cm2). 15. ~ de nisip [necnaHan MyKa (nopomoK); farine de sabie; Sandmehl; sand powder; homok por]. Cs.: Nume dat, în clasificarea pământurilor din punctul de vedere al mărimii granulelor, sortului de material ale cărui granule sunt cuprinse între 0,2 şi 0,02 mm. Sin. Mo (se citeşte mu). 16. ~ de piatră. V. Praf de piatra. 17. Făină de sfredel [6ypoBan MyKa, 6ypo-Ban MeJlOHb; farine de forage; Bohrmehl; bo-rings, bore dust; furopor]. Mine: Pulbere de rocă, produsă când se perforează gaura de mină. ia. Făină furajeră. Sin. Fân măcinat (v. sub Nutref). 19. Făină lactata [MOJiOHHan MyKa, AeTCKan MyKa; farine lactee; Kindermehl; malted milk; tejpor]. Ind. alim.: Amestec de lapte condensat şi făină de grâu, întrebuinfat în special pentru alimentarea copiilor. Se fabrică în felul următor: se amestecă făina cu apă, până se obfine o pastă care este, apoi, transformată în foife foarte subfiri, cari se coc. După coacere se pulverizează fin, iar pulberea obfinută se amestecă cu lapte condensat. Se obfine din nou o pastă, care este iarăşi transformată în foife subfiri, coaptă şi măcinată, realizându-se astfel făina lactată. 20. Făinare [oHAHyM, MyHHHCTanpoca; blanc, oîdium; Mehltau; mildew; lisztharmat]. Agr.: Boală a plantelor, produsă de ciuperci din familia eri-zifaceelor. Plantele atacate par pudrate cu făină din pricina miceliului ciupercii, care e de coloare albicioasă şi se desvoltă la suprafafa organelor parazitate (ectoparazit). Pe miceliul superficial, ciuperca formează conidiofori simpli cu conidii 31* 484 ovale în lanfuri, de tipul oidium. Ca mijloc de combatere se recomandă prăfuirea cu sulf, de preferinfă cu sulf triturat. 1. Fairfîeldi! [(^aHpcJîejibAHT; fairfieldite; Fair-fieldit; fairfieldite; fairfieldit]. Mineral.: Ca2Mn[P0J2-2H20. Cristalizează în sistemul triclinic, în agregate radiare sau fibroase. Prezintă clivaj perfect după (010). Are duritatea 3,5 şi gr. sp. 3,1, Prezintă luciu sidefos până la sticlos. Are coloare albă, galbenă deschisă sau verzuie. E transparent. Se întâlneşte foarte rar în graniţele albitice. 2. Falca [3a>KHMHaH ry6a; mors, joue, mâ- choire, montant; Backe; cheek, jaw; fogopofa]. Mş.: Element dintr'un dispozitiv de prindere, care, împreună cu alte elemente identice, se deplasează şi prinde o piesă sau un material. După dispozitivul din care face parte, deosebim: 3. ~ de mandrină universală [yHHBepcajib-Han 3a>KHMHaH ry6a; mors de mandrin uni-versel, mors de chuck universel; Universalfutter-backe; universal chuck jaw; univerzâlis tokmâny fogopofa]. Mş.: Falcă montată pe o mandrină universală, şi care se poate deplasa radial, concomitent cu celelalte fălci, spre a prinde o piesă pentru prelucrat. Sistemul prezintă avantajul unei prinderi centrate. V. şi sub Mandrină universală. 4. ~ de menghină [THCOTOan ry6a; mâ-choire d'un etau, plaque d'un etau; Backe eines Schraubstocks; jaw of a vice, jaw-socket of a vice; satupofa]. Mş.: O menghină cuprinde două fălci, de obiceiu una fixă, iar a doua deplasa-bilă cu ajutorul unui şurub, care, prin înşurubare în falca fixă, o apropie pe cea mobilă. Falca mobilă se poate apropia prin rotire într'un plan vertical în jurul unui punct de articulafie sau prin deplasare paralelă cu ea însăşi. Fetele interioare ale fălcilor pot fi, uneori, striate, pentru a bloca piesa de strâns. Dacă suprafeţele pieselor de prins trebue menajate, fefele de prindere ale fălcilor se căptuşesc cu tablă de plumb sau de aramă. V. şi sub Menghină. s. ~ de platou [3ajKHMHBie KyjianKH ruiatî-niaH6bi; griffe de plateau, mors pour plateau; Planscheibenbacke; face plate jaw; fogofejpofa]. Mş.: Falcă montată pe un platou de strung şi care se poate deplasa într'un şanf radial, pentru a veni în contact cu piesa ce urmează a fi prinsă. Platoul este înzestrat cu trei sau patru fălci cari funcfionează independent. Prin rotirea unui şurub care străbate falca, aceasta se poate deplasa radial pe şanţul de conducere. V. şi sub Platou de strung. e. căptuşeală de ^ [BCTaBHbie ry^KH (thckob); plaque pour etau; Backenplatte; jaw socket; pofabetet]. Mş.: Căptuşeală cu care se acopere suprafeţele de prindere ale fălcilor de menghină. Căptuşeala se face din tablă de plumb sau de aramă, în scopul ca — atunci când se prinde piesa — suprafafa ei să nu se deformeze şi să nu se rizeze; V. şi sub Menghină. 7. Falcă [BHHTope3Haa nJianiKa; coussinet de filiere; Schneidbacken, Schraubenbacken; dies, screw-dies; vâgopofa]. Mş.: Numire improprie a bacului de filieră, care este o unealtă cu care se taie, prin aşchiere, un filet, pe o bară de secţiune circulară sau pe o feavă. s. Falcă [3aTbiHKa, 3aKpenjieHHe; jottereau; Mastbacke ; bift, cheeks ; oszloppofa]. Nav.: Intăritură de lemn (de esenţă tare), legată de coloana unui arbore de navă cu vele, sub gâtul coloanei. Pe coloană se prind două fălci, cu ajutorul a două sau a trei inele metalice, şi constitue o consolă pe care se sprijine gabia, (v. fig. sub Gabie). 8. Falcă [3a}KHMHbie nţeKH; griffe; Klemm-backe; clamp cheek; szoritopofa]. Mş.; Parte mobilă a aparatului de cuplare al unui vagonet de funicular, care, împreună cu alta similară, strânge cablul care trage vagonetul. 10. Falcă de concasor [iiţena APo6hjikh; mâchoire de concasseur; Brecherbacke; crusher jaw; zuzopofa]. Mine: Placă masivă, dinţată, montată în concasor. Intre două plăci, una mobilă şi alta fixă; se fărâmă materialul, Profilul dinfării depinde de mărimea produsului final. Se toarnă din ofel cu mangan şi, din cauza uzurii rapide, se construesc astfel ca să poată fi uşor înlocuite. Consumul de fălci se exprimă în grame Ia tona de minereu. V. şi sub Concasor. 11. Fălcar [BepxHHH (jio6oboh) peivreHb y3-AeHKH; montant; Riemen zwischen den Stirnband und Gebi(3; strap between the frontal and bit;-pofaszij], Ind. făr.: Fiecare din curelele frâului sau ale căpefelei, cari frec pe o parte şi pe alta a capului calului şi fac legătura între cefar şi ză-bălufă (v. fig. sub Ham). 12. Falce. Cad.: Veche măsură de suprafafă, folosită în Moldova, egală cu 80 prăjini fălceşti, sau cu 320 prăjini pătrate. Este echivalentă cu 14321, 952 nr. 13. FSIcea. Ind far.: 1. Talpă de sanie. — 2. Fiecare din chingile cari leagă blănile ce formează fundul sau scoarfele carului. — 3. Parte componentă a tânjalei carului. — 4. Fiecare din cele două braţe dela vatalele războiului de ţesut. — 5. Fiecare din scândurelele între cari intră limba meliţeiului. 14. Fălcelele unui afet [cTaHHHbi JiacjpeTa; fleches d'affut; Laffetenkasten; split trail; âgyutalp szekrenye]. Tehn. mii.: Părţile egale în cari se despart afetele unor tunuri, pentru a se sprijini pe pământ în mai mult de trei puncte (două la roţi şi unul la sapa afetului). Există afete cu două fălcele (afete bifăIcele) şi afete cu patru fălcele sau cu patru braţe. 15. Fălci de cordonaj [meKH rjih 6opAiopa; mâchoires â cordonner; Răndelbacken; cording jaws; peremezo pofâk]. Tehn.: Piese de oţel călit, cari se montează în maşina de cordonaj, servind la executarea cordonului monetelor. Pe ele este gravată inscripţia ce se reproduce pe cordonul monetei. V. sub Cordon. ie. Fald [cKJiaAKa; pli; Falte; fold; gyiirodes, vetodes]: Cută. 485 i Faldă [ilieHKa; gorge; Falte; neck; redo]. II el.: Partea cu diametru mai mare, din soclul becului electric, cuprinsă între filet şi gâtul balonului de sticlă. 2. Faleză [KpyTOH MopcKoft 6eper; falaise; Steilkiiste; cliff; meredek tengerpart, tenger-szirt]: Mal de mare, înalt şi abrupt, format din roce cari se menfin cu un taluz vertical. s. Falie [c6p0c, pa3pblB; faille; Verwerfung; fault; retegvetodes]. Geo/.: Suprafaţă de ruptură în scoarfa Pământului, de-a-lungul căreia cele două blocuri de strate formate se deplasează unul fafă de altul, realizându-se o denivelare, astfel că totdeauna există un bloc (aripa sau flanc) mai ridicat, iar altul mai coborît. Această suprafafă de ruptură se numeşte (impropriu) şi plan de ruptură sau planul de falie (planul faliei). Intersecfiunea planului de falie cu suprafafa Pământului se numeşte linie de falie. După raporturile în cari se află cele două flancuri ale faliei, între ele şi fafă de planul de falie, deosebim mai multe feluri de falii, şi anume: 4. ~ conformă [HOpMaJibHblH c6poc; faille conforme; rechtfallende Verwerfung; normal fault; azonos hajlâsu retegvetodes]: Falie la care suprafafa de ruptură afectează strate inclinate în acelaşi sens cu planul său. Falie conformă. Falie contrară. Fa) flanc din acoperiş; Fc) flanc din culcuş; SS') planul faliei. 5. ~ contrară [npOTHBHbffl c6poc; faille contraire; gegenfallende Verwerfung; reversed fault; ellenkezo irânyu retegvetodes]: Falie a cărei suprafafă de ruptură afectează strate cari prezintă căderi de sens opus inclinării planului ei. «. ~ de încălecare [pa30pBaHHan onpoKHH-HTaH CKJiaAKa-B36p0C; faille de chevauchement; □berschiebungsverwerfung; overthrust fault; torlo-dâsos retegvetodes]: Falie la care flancul căzut A se găseşte sub planul de falie S —S\ Sin. Falie inversă. V. încălecare. • 7. ~ deschisă [OTKpbITbIH CâpOC, 3HflK}IU,H c6poc; faille beante; Disjunktivbruch; open fault; elkulonito retegvetodes]: Falie normală, ale cărei buze (flancuri) rămân îndepărtate,. spafiul fiind umplut fie cu material eruptiv fie cu minerale depuse din solufii hidrotermale (filoane metalifere sau nemetalifere), fie chiar cu sedimente. s. ~ diagonală [flHaroHaJibHbiH c6poc; faille diagonale; diagonale Verwerfung; diagonal fault; âtlos retegvetodes]: Falie al cărei plan de ruptură este diagonal pe direcfia stratelor. n. ~ direcţională [HanpaBJieHHbiH c6poc; faille directionelle; direktionelle Verwerfung; direcţional fault; irânyito retegvetodes]. V. Falie longitudinală. io. ~ inclinată [HaKJlOHHbiH e6poc; faille inclinee; einfallende Verwerfung; dip. fault; haj-lâsos retegvetodes]: Falie al cărei plan de ruptură formează cu orizontala un unghiu ascufit. u. ~ inversă [onpoKHHyTbm (o6paTHbra) c6poc; faille inverse; inverse Verwerfung; inverse fault; forditott retegvetodes]. V. Falie de încălecare, încălecare. 12. ~ laterală [60K0B0H c6poc; faille laterale; Blattverschiebung; lateral fault; oldal retegvetodes, mellekvetodes]: Ramificafie a unei falii principale. Sin. Falie secundară sau satelită. 13. ~ longitudinală [npoAOJibHbiHc6poc;faille longitudinale; Lăngsverwerfung; strike fault; hosz-szanti retegvetodes]: Falie al cărei plan de ruptură este paralel cu direcfia stratelor. Sin. Falie direcfională. 14. ~ normală [HOpMaJibHblH c6poc; faille normale; normale Verwerfung; normal fault; normâlis / retegvetodes]: Falie la care flancul coborît A se găseşte deasupra planului de falie 5-5'. , 15. ~ ortogonală. V. Falie * , ■ Falie normala, transversala. 16. ~ satelită. V. Falie laterală. 17. ~ secundară [Me3030HCKHH c6poc;| faille secondaire; sekundăre Verwerfung; secondary fault; szekunder retegvetodes]. V. Falie laterală. îs. ~ transversală [nonepenHbiH c6poc; faille transversale; Querverwerfung; transversal fault; harânt retegvetodes]: Falie al ^ cărei plan de ruptură este perpendicular pe direcfia strate-lor. Sin. Falie ortogonală. 19. ~ verticală [BepTH- KaJlbHbiH c6poc; faille verticale; Vertikalverwerfung; c .. ,. .. , f i Falie verticala, vertical fault; tuggoleges retegvetodes]: Falie al cărei plan formează cu orizontala un unghiu drept. 20. Falii conjugate [conpnmeHHbie c6pocbi; failles conjuguees; Bruchsystem; conjugated faults; konjugâlt retegvetodesek]: Falii mai mult sau mai pufin paralele, întretăiate cu alte falii în sens transversal sau diagonal. 21. ~ în trepte [cTyneH^aTbie, TeppacoBHfl-Hbie câpocbi; failles en escalier; Staffelbruch; step faults; lepcsos retegvetodesek]: Sistem de falii ale căror compartimente sunt dispuse în trepte succesive. 22. ~ periferice [nepH^epHHecKHe c6pocbi; failles peripheriques; peripherische Verwerfungen; peripherical faults; kulso retegvetodesek]: Falii cari mărginesc un basin (zonă de formă rotundă sau poligonală scufundată). 23. ~ radiale [paAHaJibHbiec6p0Cbi; failles ra-diales; radiale Verwerfungen; radial faults; sugârir-ânyu retegvetodesek]: Falii cari divid în sectoare o regiune scufundată, limitată de falii periferice. 24. Falkmanit [(J)aJibKMaHHT; falkmanite; Falk-manit; falkmanite;falkmanit]. Mineral.: 3PbS.Sb2S;,. 486 Mineral din grupul sulfurilor. Cristalizează în sistemul monoclinic. E asemănător cu boulange-ritul. Are gr. sp. 6,24. 1. Fals crepe [(J)ajibiHHBbiH Kpen; faux crepe; Scheincrepe; false crepe, false crape; krep utân-zat]: Ţesătură cu aspect de crepe (v.)f obţinută nu prin legătură de crepe, ci în apretură, prin operaţiunea de creponaj. Ex.: crepe de Chine fals, crepe marocain fals, etc. 2. Fals rips [c|)ajibiimBbm pene (TKaHb); faux rips; Scheinrips; false repp; ripsz utânzat]. Ind. texf.: Ţesătură cu aspect de rips, prezentând dungi longitudinale sau transversale, deşi legătura ei nu este o legătură de rips, ci una de pânză. Ex.: Într'o urzeală de mătase cu o desime mare se bate un fir gros de bătătură de bumbac. — RipsuHfe false se folosesc pentru panglici de pălării. 3. Falsă manevră [oimiâo^Hafl MaHtmyjiH-U.HH; fausse manoeuvre; Fehlschaltung; bad move; hibâs kapcsolâs]. Elf.: Manevră greşită într'o operaţiune privitoare la aparatajul electric (la sincronizare, la cuplarea unui transformator electric, etc.). 4. Falf [(Jmjibiţ, 3am6; onglet; Fălzel, Falz, Auswechselblatt; single-leaf cancel; vakarokes]. d. hârt. V. Ongleu. 5. Falf. Ind. piei.: Cufit special folosit de tă-băcar pentru a rade pieile, spre a fi deopotrivă de groase pe toată întinderea lor. s. Falf [cnjiOTKa BneTBepTb; (1) jointure â recouvrement, (2) onglet, (3) pli; Falz; (1) half groove, rebate, (2) gutter, (3) welt; rovâtka]. Cs.: 1. Tăietură cu seefiunea în formă de una sau de două trepte, făcută în lungul marginii unei piese (scândura, cărămidă, placă de piatră, etc.) pentru a permite îmbinarea cu altă piesă cu tăietură corespunzătoare (v. fig.). Se foloseşte pentru a nu 7 Z 3 îmbinări cu falf, la piese de lemn. 1) şi 2) falfuri folosite la ferestre şi |a uşi; 3) falf folosit la duşumele. avea la îmbinare un rost în linie dreaptă pe toată grosimea piesei (de ex. la îmbinarea scândurilor unei duşumele, a plăcilor cari căptuşesc un zid, etc.), sau pentru a forma o îmbinare cu şicane cari să împiedece intrarea aerului (de ex. la uşi, ferestre, etc.). — 2. Şanf mic, făcut pe fafa văzută a unei figle, în lungul marginii, în care intră o parte ieşindă, de acelaşi profil cu şanţul, făcută îmbinarea longitudinală a două figle cu falf. a) falfuri; b) nervuri. pe cealaltă fafă a figlei vecine, pentru a realiza un rost cu şicane cari să împiedece trecerea apei de ploaie (v. fig.). — 3. Cs., Metl.: Imbinareja pieselor sau a foilor de tablă subţire, realizată prin îndoirea marginilor alăturate şi prin introducerea acestor margini în 1 r——„— 2 > îndoiturile formate. Fal- ful simplu sau dublu, ? _____ poate fi culcat sau în pi- ----------”---- ------DC_ cioare (v. fig.)’, falful se Falfuri, la tablă, poate executa şi CU aju- t) falf culcat, simplu; 2)i falf torul unei făşii de tablă culcat, dublu; 3) falf în picioare» separată (v. fig.). Ex.: dublu'’ 4>,a" cu ,a*ie seParati- — îmbinarea foilor de fablă ale unei învelitori de acoperiş, pentru a se realiza etanşeitatea acesteia (v. fig.). în sensul pantei acoperişului, falţui se îmbinarea cu falf a foilor de tablă, la învelitorile de acoperiş. I) falf simplu, vertical; 2) falf dublu, vertical; 3) falf simplu, culcat; 4) falf dublu, culcat. prezintă ca o muchie subţire, perpendiculară pe planul învelitorii şi se realizează îndoind în unghiu drept marginile a două foi de tablă vecine şi îndoind apoi făşia verticală mai lată peste făşia verticală alăturată. Falţui paralel cu streaşina este alipit de planul învelitorii şi se execută îndoind cu 180° marginile alăturate ale celor două foi de tablă — pe una într'un sens, iar pe cealaltă în sens contrar — şi introducând cele două îndoituri una în alta. Pentru o mai bună etanşeitate se poate îndoi încă odată, atât falful culcat cât şi cel în picioare, realizându-se falfuri duble. — îmbinarea burlanelor de tablă şi a cutiilor de tablă, la manta şi la funduri; la 5 <3 i £ Falfuri simple, la cutii şi burlane de tablă, î) falf exterior, longitudinal, la manta; 2) falf exterior, la fund; 3) falf interior, longitudinal, la manta; 4) falf interior, la fund; 5) falf exterior, transversal, la manta. aceste piese, falţui poate fi interior sau exterior (v. fig.). Falţui se execută manual sau mecanic. — 4. Indoitura făcută la marginea unei foi de tablă, pentru a se putea re*aliza îmbinarea dela punctul 3. 7. Faltbot [cKJiaAHan JiOAKa; canot pliant; Faltboot; folding boat, collapsible dinghy; ossze-hajthato esonak]. V. sub Imbarcaţiune. s. Fălfuire [3anHCTKa, CKo6jieHHe (kohc); de-rayage; Falzen; shaving; egyengetes]. Ind. piei.: Operaţiunea prin care se dă pieilor tăbăcite o grosime omogenă, îndepărtându-se de pe dosul lor — cu ajutorul unui cufit de mâna sau cu maşina de fălfuit — părţile mai groase. 1. Fălfuire [(^aJibiţOBKa; pliage; Falzen; folding; behajtâs]. Arte gr.: Operaţiunea care aduce imprimatul la formatul cerut, prin îndoirea şi îm-păturarea coaielor, astfel ca paginele să se suprapună în ordinea indicată de numerotafie. Făltuirea se face cu mâna sau cu maşina. 2. Fălfuire [(jpajibiţeBaTb; pliage; Falzen; fol-ding; behajlitâs]. Tehn.: Operaţiunea prin care se realizează o îmbinare prin falf a pieselor de tablă. După natura pieselor, se execută cu unelte diferite, manual sau mecanic. Exemple: Falful la în-velitoarea de acoperiş se execută manual, îndoind tabla cu ajutorul deştelor de fălfuit şi strângând-o prin batere cu ciocanul pe fierul de făltuit; făIfuirea în lung a burlanelor se poate -executa îndoind marginea, manual sau la maşina de dat muchii, şi strângând falful prin batere pe •o bară sau folosind maşina de strâns falful; făl-fuirea cutiilor şi a butoaielor de tablă se face cu maşini de fălfuit longitudinal şi cu maşini de închis, cari bordurează marginea şi închid cutia cu ajutorul unor role. 3. Fălfuire, aparat pentru proba de ~ [cjpaJib-iţeBaJibHbiH npo6HblH annapaT; appareil d'essai au pliage; Falzer, Falzapparat; folding testing machine; hajlitâsi probameromuszer]. Ind. hârt.: Aparat pentru determinarea rezistenfei la fălfuire. 4. indice de ~ [yKa3aTejib (HOMep) 4)aJibiţeBaHHH; indice de pliage; Falzzahl; folding index; hajlitâsi mutato szâm]. Ind. hârt.: Numărul de duble îndoituri la care se rupe o bandă de hârtie sau de carton standardizată (cu lăfimea de 18 mm), supusă unei tracfiuni fixe (1000*** 1300 g). 5. Fălfuit,cleşte de~ [KJienţH A«nH(})ajibiţOBKH; •tenaille â pliage; Falzzange; folding tongs; hajlitâsi csipovas]: Cleşte cu gura lată, folosit în tinichigerie pentru tras şi îndoit tabla, la ^executarea unui falt. Cleşte de făltuit. Sin. Cleşte pentru învelitoare. e. maşină de ~ longitudinal [cTaHOK AJm npoAOJibHoâ c|)ajibD;oBKH; machine â agrafer; Langfalz-Biege-undZudruckmaschine; folding, bending and groo-ving machine; hosz- hajlitâsi csipogep], Tehn..'Maşinăpeniru executarea falfului longitudinal la peretele lateral ■al cutiilor de tablă subfire. Are un batiu care poartă un tub (a) şi un berbec *(b) acfionat de un arbore cotit. In lungul tubului (a) , sunt montate două şine de ®?ina. d®. a!*ult fui, .. , r- ^ / \ longitudinal, îalfuit cu canal, una tixa (c) şi alta mobilă (d); şina mobilă poate aluneca într'un canal practicat în tubul (a) şi se sprijine pe un arbore rotitor (e), aşezat în interiorul 487 tubului (a). Berbecul poartă o şină de fălfuit (f) şi un opritor mobil (g), legate prin pârghii de arborele cotit, şi o şină de fălfuit (h), fără canal, solidară cu berbecul. Foaia de tablă curbată (/) se trece peste tubul (a), astfel încât muchia exterioară să atingă opritorul (g), iar cea interioară să intre în canalul şinei (d). Acţionând maşina, şina (f) îndoaie cele două margini peste muchia şinei (d), şi le asamblează. Apoi, arborele rotativ (e) ajunge într'o pozifie în care permite alunecarea şinei (d), iar şina (h) presează formând falful interior (v. fig.). Pentru executarea falfului exterior, se înlocueşte şina (d) cu o şină fără canal, iar şina (h) cu alfa cu canal. 7. Fălfuifor. Ind. făr.: Rindeaua cu care se fac falfuri la o scândură. 8. Falful, maşină de strâns ~ [ManiHHa npeccOBKH (JmJibiţOB Tpy6bi; machine pour pres-ser Ies plis des tuyaux; Rohrfalzzudruckmaschine; pressing machine for pipe folds; cso-hajlitâsi csipogep]: Maşină folosită la strânsul falfului la burlane de Maşină de strâns falful, cu manivelă, a) batiu; b) bară cilindrică; c) rolă de presiune; d) cremalieră; e) manivelă. tablă. Are un batiu cu un picior, care poartă un braf de ghidare şi o bară cilindrică; pe bară se presează falful, cu ajutorul unei role (v. fig.). Rola de presare este ghidată şi este mişcată în lungul falfului, fie cu o cremalieră antrenată de o manivelă, fie de un arbore filetat antrenat de o transmisiune cu curea. 9. Falfuri [Majibie o6pe3KH (otxoah) ko->kh; pellicules; Falze; small strips of leather; bor-hulladek]. Ind. piei.: Bucăfi mici de piele, în formă de aşchii mărunte, cari cad dela maşina de fălfuit. V. Fălfuire. 10. Falunit [(J)aJiyHHT; fahlunite; Fahlunit; fahl-unite; falunit]. Mineral.: Varietate de pinit, produsă prin transformarea cordieritului. 11. Famafinif [cthjiothiiht, cepHOcypbMHHHC-Tan MeAb; famatinite; Famatinit; famatinite; fama-tinit]. Mineral.: Cu3SbS4. Cristalizează în sistemul rombic, fiind isomorf cu enargitul. Are structură granulară. Nu prezintă clivaj. Are coloare cenu-şie-roşietică (famatinit) până la cenuşie-galbenă (luzonit), însă mult mai deschisă decât a enargi-tului. Urma e neagră. Are duritatea 3,5 şi gr. sp. 4,4*•-4,6, care creşte odată cu confinutul în Sb. 12. Familie normală de funcfiuni [HOpMaJibHan cepHH (jpyHKiţHH; familie normale de fonctions; normale Funktionenfamilie; normal family of func- 488 torii speciale, alegerea metodei depinzând de regiune şi de starea atmosferică. Uscarea fânului durează aproximativ patru zile după recoltare, vitaminele din părţile verzi păstrându-se în cea mai mare parte. Păstrarea fânului după^ uscare se face, de preferinţă, prin depozitare sub adăposturi, sau, în lipsa acestora, sub formă de şire aşezate paralel cu direcţia vânturilor din regiunea respectivă. Fânul păstrat sub formă de şire sufere o fermentaţie lentă, din care cauză înregistrează o pierdere de 8-'-12°/o din greutate pe an. 3. ~ brun [6ypoe ceHO (KOHeepBHpo-BâHHOe); foin brun; braunes Heu; brown hay; barna szena]: Fân semifermentat, preparat în mod special acolo unde, la epoca recoltării, plouă îr> mod regulat. Iarba destinată acestui fel de fân nu trebue să fie plouată imediat după cosire, sau, dacă a fost plouată, se aşteaptă până se evaporează apa de pe ea. Brazdele se lasă la* soare să se ofilească (să se pălească), până ce* iarba, strânsă în mână, nu lasă apă; apoi se clădesc clăi de cca 5 m înălţime şi 3 m diametruf. fiecare strat de paie fiind îndesat prin calcare. Vârful clăii se acopere cu paie şi este consolidat cu prăjini şi bolovani. Fânul astfel conservat sufere o fermentaţie, în urma căreia capătă a* coloare galbenă-brună şi un gust acrişor. Se dă în consumaţie la 2--*3 luni după punerea lui în clăi. 4. ~ murat. V. Nutret murat. tions; normal fuggvenycsalâd (csoport)]. Mat.: O mulţime {/W}» numerabilă sau nu, de funcţiuni egal mărginite, definite pe o mulţime de puncte M densă în sine, constitue o familie normală de funcţiuni, dacă orice şir|/ft(P)j extras din {/W} este normal în orice punct al lui M. Proprietatea fundamentală a familiilor normale consistă în faptul că, din orice şir de funcţiuni aparţinând unei astfel de familii, se pot extrage subşiruri cari converg către o funcţiune continuă pe M. O familie de funcţiuni olomorfe într'un domeniu D se numeşte normală, dacă din orice şir de funcţiuni aparţinând familiei se poate extrage un subşir uniform convergent în orice domeniu închis conţinut în D. î. Familie radioactivă [paAHoaKTHBHaa ce-pHH; familie d'elements radioactifs; radioaktive Zufallsreihe; radioactive series; radioaktiv elem-csoport]. Chim.: Grupul de elemente radioactive compus dintr'un element iniţial şi din elementele rezultate din el prin desintegrări succesive. Familia se termină cu un element stabil. Se cunosc trei familii radioactive: V. Actiniu 1 ui, familia^; Toriului, familia^, şi Uraniului, familia^. 2. Fân [ceHO; foin; Heu; hay; szena]. Agr.: Nutreţ constituit dintr'un amestec de ierburi cosite (la prima coasă dintr'un an) la un anumit stadiu de vegetaţie şi destinat a servi ca hrană penfru vite în timpul iernii. Uneori fânul provine numai dintr'o anumită plantă cultivată şi, în acest caz, se numeşte: fân de dughie, de lucerna, de trifoiu, etc. —’ Calitatea unui fân depinde de compoziţia lui şi de stadiul de recoltare, din punct de vedere nutritiv ierburile având valoarea cea mai mare (adică procentul cel mai mare de proteine) în stadiul înfrăţirii. Pentru a se obţine însă o cantitate totală maximă (de proteine), recoltarea se face atunci când recolta cantitativă esfe maximă, adică atunci când, din îmbinarea celor doi factori — procent de proteine şi mărimea recoltei — se poate obţine cel mai bun randament. După^recol-tare (cosire) se procedează la pregătirea fânului, adică la uscarea lui până când conţinutul de apă ajunge la cca 14%. Această operaţiune se poate face în mai multe I 5. ~ sărat [np0C0JieHH0e ceHO; foin salep teluri: la soare, la aer, pe capre, sau în uscă-I gesalzenes Heu; salted hay; sozott szena]: Fâr^ Schema presei de fân. 1) compresor; 2) mecairsmul de acfionare a aparatului de legat; 3) mecanismul de cuplare a aparatului de legat; 4) aparatul de legat baloturi; 5) greblă colectoare pentru fân; 6) acele legatorului de fân; 7) motor de acfionare a presei; 8) disc conducător; 9) mecanismul de cuplare al dispozitivului de comprimare; 10) piston pentru comprimarea fânului. 489 conservat sub formă de şire şi la care, în timpul construirii lor, se presară, după fiecare strat de fân, câte o doză de sare, cam 1 kg pentru fiecare sută de kilograme de fân. Datorită vaporilor de apă din fân, sarea se disolvă şi se împrăştie în mod uniform în masa fânului. Ea joacă un rol important în alimentarea vitelor şi constitue şi un mijloc de conservare a fânului, ferindu-l de mucegaiuri şi moderându-i fermentaţia. 1. Fân, presă de ~ [npecc ajih ceHa; presse â foin; Heupresse; hay press; szena pres]. Mş. agr.: Maşină agricolă folosită pentru comprimarea în baloturi a fânului sau a paielor, pentru a le putea transporta sau depozita mai uşor, Poate fi staţionară sau mobilă; cea mobilă este înzestrată cu un dispozitiv culegător. Baloturi cilindrice se obţin prin răsucirea fânului cu ajutorul a două curele cari se mişcă în sensuri opuse. Baloturi paralelepipedice se obţin cu ajutorul preselor cu dispozitiv de comprimare cu piston. Sursa de energie pentru comprimare poate fi un motor aşezat pe maşină sau însuşi tractorul, în care caz antrenarea se face prin arbori cardanici. Baloturile au 25---40 kg, şi sunt legate cu sfoară sau cu sârmă. 2. Fanar. Ind. ţăr.: Termen regional, Tulcea. V. sub Moară de vânt. s. Fanarea malţului [3aBHJiHBaHHe, cyniKa GOJIOAa; fanage du malt; Abschweiken des Mal-zes; malt withering; malâtaszâritâs]. Ind. alim.: Operaţiunea de uscare parţială, la temperaturi joase, a malţului verde. Malţul uscat în acest mod nu poate fi conservat timp prea îndelungat, deoarece are un conţinut destul de mare de apă. Uscarea prin fanare se poate face întinzând malţul verde în strat subţire, într'o cameră bine aerisită, în germinatoare pneumatice sau chiar în slădării, şi aerisind puternic. 4. Fâneafă [Jiyr; prairie, pre; Wiese; meadow; ret]. Agr.: Teren înierbat a cărui vegetaţie se coseşte şi se foloseşte mai ales ca furaj în timpul iernii. Recolta dela prima coasă dintr'un an se numeşte fân, iar cea dela a doua coasă, otavă. 5. Fanerocrisfalin [HBHOKpHCTaJuiHHecKHH; phanerocristallin; kornig, deutlich kristalinisch; phanerocrystalline; eszreveheto kristâlyos]. Petr.: Calitatea structurii unor roce eruptive de a avea mineralele componente suficient de desvoltate pentru a fi deosebite individual, cu ochiul liber. 6. Fanerogame [flBH06paHHbie; phaneroga-mes; Phanerogamen; phanerogams; fanerogâmok]. Bot.: Plante superioare (cca 200000 specii) cari constitue unul din cele două mari grupuri ale regnului vegetal. Faţă de plantele inferioare — criptogame — (cari constitue celălalt grup), sunt caracterizate prin producţie de flori (v. sub Floare). Fanerogamele se împart în două încrengături şi anume: gimnosperme, la cari ovulele sunt descoperite, şi angiosperme, la cari ovulele sunt închise în cârpele (pistil). După o clasificare mai recentă a regnului vegetal, fanerogamele se grupează împreună cu ferigele (pteridofite) — dela criptogame — formând grupul cromo-fitelor; restul criptogamelor formează grupul ta-lofitelor (compus din bacterii, ciuperci, alge, licheni şi muşchi). 7. Fânef. Agr.: Iarba cosită pentru fân. Sin. Fâneaţă, Fânaţ. s. Fanion [cHraajibHbm (JjjiamoK; fanion,, guidon; Signalfahne; signal flag; jelzo zâszlo]: Steguleţ, confecţionat din stofă sau din alt material, având forme, colori şi desene diferite,, prins de un mâner sau de o frânghie, etc. Nu are valoare simbolică sau decorativă, cum au drapelele sau steagurile, ci un scop strict utilitar. Se foloseşte pentru semnalizare optică (de ex. în marină sau la căile ferate), pentru marcaje diverse (de ex. fanioane cu embleme sau indicative, la unităţi militare în mişcare sau la automobile, fanioane pentru marcarea terenurilor de sport), etc. 9. Fantă [nţejib; fente; Spaft; slit; nyilâs]. Fiz.: Deschidere dreptunghiulară, strâmtă, de lărgime variabilă, care intră în construcţia unor instrumente optice, mai alesa aparatelor spectrale. 10. Fantă [iiţejib; fente; Schlitz; slit, slot; res]. Mş. ferm.: 1. Deschidere în pereţii cilindrului unor anumite motoare cu ardere internă, care serveşte pentru admisiunea aerului sau a amestecului aer-combustibil, respectiv pentru evacuarea gazelor de ardere. Numărul, secţiunea şi aşezarea fantelor variază după tipul motoarelor, şi după cum ele sunt fante de admisiune sau* de evacuare. Fantele de admisiune se aşază astfel faţă de curentul de fluid, încât să se producă o mişcare turbionară a lui în interiorul cilindrului. Deschiderea şi închiderea fantelor sunt comandate, obişnuit, de deplasarea pistonului motorului; la unele tipuri de motoare închiderea şi deschiderea fantelor de admisiune sunt comandate prin supape, prin sertar sau prin obturatoare. Calitatea unei fante de a lăsa să treacă o cantitate mai mică sau mai mare de gaze se numeşte capacitatea fantei, o mărime caracteristică a ei. — 2. Deschidere în pereţir interiori ai camerei de combustie a motorului cu reacţiune. Serveşte la dirijarea curenţilor de aer pentru a realiza un amestec prin turbulenţă-între gazele de ardere şi aerul secundar. V. sub Motor cu reacţiune. 11. Fantă [nţejib; fente; Schlitz; slot; âtvâgâs], Nav. a.: Tăietură în aripa unui avion, care pune în legătură intradosul cu extradosul aripii, pentru a mări coeficientul de portanţă (C^). Dacă unghiul de incidenţă al aripii avionului trece Cilindru! unui motor ci? explozie în doi timpi, cu fante. 1) fantă de evacuare; 2) curentul de spălare; 3} fantă deadmisiune; 4)pis-ion; 5) fantă de spălare» 490 de 15°, finefa începe să scadă, din cauza des-lipirii de pe extradosul aripii a stratului de aer care formează vârtejuri. Pentru a constrânge curentul de aer să nu părăsească extradosul aripii» trebue să i se dea energia cinetică necesară pentru a menţine valoarea portantei, care scade la incidente mari. Acest rezultat se obţine prin diferite dispozitive de hipersustentafie, din cari face parte şi aripa cu fantă. Curentul de aer -------------------^ pătrunde prin fantă şi nu mai părăseş- Fanfă de aripă. te apoi extradosul fantă fixă din profilui de bază al aripii. Portanfa avi- aripii; fanfă automat5. onului creşte, uneori, cu peste 50% fafă de aripa fără fantă, dar finefa aripii scade, fiindcă rezistenfa Ia înaintare creşte. S'a încercat realizarea de aripi cu fante multiple,* dar s'a renunfat la ele din cauza dificultăţilor de construcfie. Sistemele de construcfie cari au avut aplicafii întinse în practică sunt: fanta la bordul de atac şi fanta dintre bordul de fugă al aripii şi aripioare. Avantajele fantelor: prin creşterea coeficientului de portanfă se poate evita pierder’ea de vi-fesă pentru anumite incidenfe de sbor, la cari un avion fără fante riscă acest grav accident; avionul care posedă aripi cu fante are o vitesă de aterisare mai mică, avantaj care-i permite să folosească şi terenuri de dimensiuni mai mici. Se construesc fante fixe şi fante comandate fie de pilot, fie de un dispozitiv care intră în acfiune automat, când vitesa scade sub o anumită limită. 1. Fântână [KOJiOAeu;; fontaine; Brunnen; fountain; kut]. 1. Hidr.: Foraj executat până la pânza de apă subterană, destinat să colecteze apa potabilă. V. şi Puf. — 2. Arh.: Construcfie, de obiceiu de zidărie, care adăposteşte o sursă de apă (fântână, izvor sau cişmea) şi serveşte la distribuirea, la suprafafa solului, a apei potabile, sau constitue o compozifie arhitecturală destinată să înfrumusefeze o piafă publică, o stradă, o grădină sau un parc (fântână decorativă). Elementele folosite la ornamentarea fântânilor decorative sunt: arcadele, coloanele, basinele, grupurile sculpturale, etc., combinate adesea cu jocurile de apă şi de lumini (fântână luminoasă). Jocurile de apă se obfin fie prin pomparea apei sub presiune, fie prin realizarea unei diferenfe de nivel între fântână şi locul de acumulare a apei de alimentare a ei, în care caz se numeşte fântână arteziană (v. şi sub Artezian). 2. Fântână [hctohhhk; source positive;Quelle; .source; forrâs]. Fiz.: Sursă pozitivă într'un câmp de vectori. V. sub Sursă. 3. Fântânile laptelui. Zoot.: La vacile de lapte, spafii între vertebrele dorsale, exteriorizate ca mici scobituri pe linia spinării, spre şale. Vaca va fi cu atât mai bună pentru lapte, cu cât aceste spafii vor fi mai numeroase. Sin. „Fântânile de deasupra ale laptelui". 4. Fânul, maşină de întors ~ [ceHOBopoiiraji-Ka; faneuse; Heuwender; tedder, tedding machine; szenaforgato gep]. Mş. agr.: Maşină agri- Schema maşinii de întors fânul, a) furcă; b) arbore cotit de acfionare a furcilor; c) suport elastic a! furcii; d) roata (de transport) a maşinii; e) mecanism de acfionare a arborelui cotit. colă folosită pentru uniformizarea şi accelerarea uscării furajelor în pale, mai ales după ploi. Dispozitivul ei de lucru este format din mai multe furci cu suporturi elastice, acfionate de un arbore cotit antrenat de rofile de transport ale maşinii. Furcile mecanice, imitând mişcările furcilor manuale, întorc fânul, îl aşază cu partea umedă în sus şi îl mută pe alt loc, uscat (v. fig.). 5. maşină de strâns şi transportat ~ [bojio-Kyrna h koiihobo3 rjih ceHa; machine pour recueillir et transporter l'herbe fauchee; Heulade-und Transportmaschine; hay loading and trans-porting machine; szenagyujto es szâllito gep]. Maşină de strâns şi transportat fânul. Mş. agr.: Maşină agricolă folosită la strângerea fânului din pale, în grămezi sau în căpife, pe cari 491 îe transportă apoi la stoguri. In fata ei este montată o serie de degete paralele (v. fig.) cari formează un grătar pe care se adună fânul. Lungimea degetelor e, de obiceiu, sub 3000 mm; distanfa dintre degete este de 200* ■ *350 mm (după înălfimea ierbii); vârfurile degetelor se găsesc la o înălfime de cel pufin 20 mm dela pământ, iar înclinarea fată de orizontală a axei degetelor este de cca 7°. Rofile maşinii trebue să fie cât mai apropiate de tractorul care o împinge în timpul lucrului. î. Far [npotfteKTop 3aJiHBaioiiilero CBeTa; phare; Scheinwerfer; headlight, flood light; feny-szoro]. Auto., Mş.: Lampă construită astfel, încât lumina ei să fie proiectată într'o anumită direcţie, sub formă de fascicul luminos divergent (v. şi Proiector, Reflector). Are un reflector constituit dintr'o oglindă concavă (parabolică sau sferică) care dirijează fasciculul de lumină, şi un geam, format, de obiceiu, din lentile sau prisme celulare juxtapuse, cari determină indicatoarea -de emisiune a fasciculului. Sursa luminoasă, — aşezată în focarul reflectorului — este, aproape totdeauna, un bec electric; becul are filamentul cât mai concentrat şi mai bine centrat în raport cu dulia becului, ca să poată fi aşezat cât mai exact în focar. .Farul se foloseşte pentru luminarea drumului din fafa vehiculelor în] mişcare, de ex. Ja automobile, automotoare, motociclete,biciclefe, etc., sau pentru a lumina locul de lucru, de ex. Ja excavatoare, macarale, tractoare, etc. 2. ~ auxiliar. V; Far secundar. 3. ~ de automobil [(|)apbi aBT0M06HJiH; phare d'auto; Scheinwerfer fur Kraftfahrzeuge; headlight (of cars); gepkocsi fenyszoro], Aufo.: Far folosit la automobile, pentru luminarea drumului. Are un reflector, în general parabolic, care orientează fasciculul luminos asupra şoselei din fafa vehiculului; uneori, în loc de geamuri simple, are geamuri compuse din lentile sau din prisme juxtapuse, dând o a-numită dispersiune în stânga şi în dreapta fasciculului (spre alumina şi laturile şoselei) şi concentrând lumina la nivelul şoselei, etc. Becurile folosite în faruri au, Far de automobil. /) lumină de distanfă (fază mare); II) lumină redusă (fază mică); 1) reflector; 2) soclul farului; 3) dulia (cu baionetă) a becului; 4) filament penfru lumina de distanfă, aşezat în focarul reflectorului; 5) filament pentru lumina redusă, a-şezat deasupra axei geometrice a reflectorului; 6) ecran; 7) şi 7') raze incidente; 8) raze reflectate paralel (la mare distanfă); 8') raze reflectate în jos (spre şosea). obişnuit, dublu filament (tipul „bilux"); uneori se introduce în far şi un al doilea bec, care înlo-cueşte o lampă de pozifie a automobilului. De obiceiu, farurile se montează în stânga şi în dreapta motorului automobilului, aparent sau îngropate în aripi. Unele faruri au reflectoare inclinabile, comandate, dela tablou, prin dispozitive electro- magnetice sau pneumatice. Sin. Far principal. V. şi Far de ceată, Far de curbe, Far secundar. 4. ~ de ceafă [(|)apa ajih TyMaHHOH no-rOAbi; lampe de brouillard; Nebelscheinwerfer, Nebellampe; fog-light; kodlămpa]: Far auxiliar, folosit la automobile pe timp de ceafă, montat aproape de sol, unde ceata este mai rară. In general, dă lumină galbenă, pe care ceafa o absoarbe mai pufin. 5. ~ de curbe [BCnoMoraTejibHan 4>apa; phare de virage; Kurvenscheinwerfer; curve-light; kanyarlâmpa]: Far auxiliar, folosit la unele automobile moderne, pentru a lumina porfiunile laterale din stânga şi din dreapta şoselei drepte, cari nu sunt luminate de farurile principale. Se montează câte două faruri de acest fel şi se aprind în special la înscrierea în curbe, la serpentine, etc. e. ~ principal [rJiaB-Han (|)apa; phare principal; Hauptscheinwerfer; main headlight; fofenyszo-ro]. V. Far de automobil. 7. ~ secundar [bto-pocTeneHHan 4)apa; phare secondai re; Neben-scheinwerfer; secondary headlight; mellekfeny-szoro]: 1. Far cu intensitate luminoasă mică, folosit la automobile, pentru circulafia pe străzi bine luminate, sau pentru a evita orbirea conducătorilor vehiculelor întâlnite; astăzi, se foloseşte rar. — 2. Orice far al automobilului, afară de farurile principale. s. Far de avion [cjpapbi caMOJieTa; phare d'avion; Flugzeugscheinwerfer; airplane headlight; repulogep lampa]. Nav. a.: Far montat la aripa unui avion şi folosit pentru luminarea terenului la aterisare, în timpul nopfii. Spre a nu modifica profilul aerodinamic al avionului, se montează îngropat în bordul de atac ai aripii, care este întregit cu un geam profilat, din material plastic translucid (de ex. din plexiglas). Farurile retractabile (escamotabile) sunt montate în intradosul aripilor şi nu sunt scoase în afară, în pozifie de lumină, decât la aterisare; retractarea se face prin electromotoare comandate automat de acelaşi comutator care aprinde şi stinge farurile. 9. ~ escamotabil [y6HpaK)iri,aHCfl (|)apa; phare escamotable; einziehbarer Scheinwerfer; retractable light; behuzhato lampa]. V. sub Far de avion. io. Far [MaHK; phare; Leuchtfeuer; lighthouse; vilâgitotorony]. Nav. a., Nav.: Instalafie care posedă o sursă luminoasă, destinată a servi ca reperaj în navigafia maritimă sau aeriană. Farurile pentru navigafia maritimă pot fi instalate pe coastă, sau pot fi plutitoare; în navigafia aeriană, farurile pot Far de curbă. 1) reflector inclinabil; 2) soclu; 3) bec; 4) ecran; 5) geam cu prisme de dispersiune; 6) şurub penfru centrarea farului; 7) electromagnet; 8) miez de fier; 9) etrier pentru limitarea mişcării reflectorului. 492 fi instalate pe aeroporturi sau pe anumite itinerare, pentru balizarea drumurilor aeriene. Caracteristicele unui far sunt: înălţimea în metri deasupra nivelului mării, sau (unde există maree) deasupra nivelului celor mai mari maree; bătaia optică a farului, reprezentată prin distanfa maximă la care lumina poate fi percepută de un ochiu normal, în condiţiunile normale de vizibilitate şi re-fracfiune atmosferică (pentru farurile destinate navigaţiei aeriene se întocmesc diagrame cari dau bătaia optică şi în funcţiune de înălţime); bătaia geografică, adică distanţa dela centrul optic al farului până la orizontul vizibil; puterea luminoasă a unui far, care este dată în lumânări decimale şi influenţează bătaia optică a farului; sectoarele de vizibilitate ale farului maritim, limitate prin ridicările ade- Far fix. î) lanterna şi aparatul optic; 2) cameră de locuit; 3) bucătărie; 4) ma* vărate (luate în larg), gazie de materiale; 5) magazie de provizii; 6) cisternă; 7) sirenă elec-troacusfică. nu se mai vede; aspectul cari separă zonele vizibile de cele din cari lumina farului luminii, care caracterizează farul şi permite identificarea Iui prin coloarea luminilor şi durata lor, sau a intervalelor dintre lumini (de ex.: far cu lumină fixă albă, roşie sau verde, saucu lumini alternative de diferite colori — roşie şi albă — cari se succed alternativ; faruri cu străluciri, la cari lumina, slabă la început, creşte în intensitate, frecând printr'un maxim, după care dispare, pentru a reapărea cu ace- Far plutitor. 1) lanterna şi aparatul optic; 2) cabina de T. F. F., radiofar; 3) cabina de gardă; 4) camera maşinilor; 5) acumulatoare; 6) maşina de propulsie; 7) antena radiofarului; 8) emifător de semnale submarine. eaşi variaţie, după o pauză; faruri cu sclipiri, cari | fluviilor sau pe bancuri, au lângă ele geamanduri, emit un fascicul de durată foarte scurtă, urmat de o pauză, lumini intermitente cu grupuri de pauze, sau sclipiri). Caracteristicele farurilor sunt trecute în cărţile farurilor, pe cari le folosesc navigatorii. Farurile pot fi fixe sau plutitoare. î. Far fix [CTa6HJibHblH MaHK; phare fixe-festes Leuchtfeuer; fixed beacon, fixed light; rogzitett vilâgitotorony]: Far instalat pe o fundaţie fixă. Părţile lui principale sunt: turnul de zidărie sau construcţia metalică în interiorul căreia* sunt amenajate camerele pentru maşini, magaziile şi încăperile destinate personalului; partea mecanică, formată dintr'o cabină în care se găseşte o coloană centrală, care suportă platforma dispozitivului optic rotitor; dispozitivul optic, format din> grupuri de lentile având în focar câte o lampă cu arc sau cu incandescenţă (dispozitivul optic se reazemă pe o platformă, care se roteşte într'un număr constant de secunde, dând sclipiri; sau străluciri); partea electrică, formată din> lămpile cu arc cu reglaj şi funcţionare automată, electromotorul pentru rotaţia dispozitivului optic şi un tablou de comandă, cu reostate, aparate de control şi siguranţă. La unele faruri se întrebuinţează acetilena sau un alt gaz, pentru alimentarea lămpilor. Există şi faruri fără gardieni, la cari aprinderea şi stingerea luminilor se fac automat, prin organe speciale numite valvule cu dilataţie sau valvule fofoelectrice, cari funcţionează sub acţiunea diferenţelor de temperatură sau de luminozitate din; timpul zilei faţă de cele din timpul nopţii. 2. Far plutitor [nJlOByHHH MaHK; navire-phare; Leuchtfeuerschiff; beacon ship; uszo vilâgitotorony]: Far instalat pe o navă, într'un punct în care nu se poate clădî un far fix, sau când farul trebue să fie mutat în diferite locuri. Nava care poartă farul este ancorată într'un Ioc indicat în cartea farurilor sau pe hărţi. Părţile farului sunti un pilon, sau un turn de 15-**l8mr cu dispozitivul optic; semnalele de recunoaştere în timpul zilei, ca sfere, cilindri, etc., vopsite în anumite colori; instalaţii de semnalizare acustică pentru ceaţă; instalaţii de radio-telegrafie, în unele cazuri radiofaru-ri, etc. Farurile plutitoare, instalate, deobiceiu,lagurile 493 pentru a se constata dacă ancorele s'au deplasat sau nu. 1. Far hertzian [pa^HOManK; radiophare; Funkfeuer; radio beacon station; szikratuz]: Insta-dafie de emisiune radioelectrică pentru reperaj, ghidaj sau balizaj de itinerare, în navigaţia maritimă şi în cea aeriană. Farurile hertziene permit efectuarea radiogoniometriei de bord şi, faţă de staţiunile terestre de radiogoniometrie, •cari lucrează numai la cerere, prezintă următoarele avantaje : pot da indicaţii la un număr nelimitat de nave sau de avioane; emisiunile pot fi -făcute fără întrerupere, nu numai la anumite «ore; au personal de supraveghere mai puţin. Farurile hertziene folosesc cadre fixe sau rotitoare. Sin. Radiofar. Deosebim: 2. ~ cu antene reflectoare [pa^HOManK c 0T-paîKaTeJlbHbiMH aHTeHHaMH; radiophare â re-flecteurs; Reflektorfunkfeuer; reflector radio beacon station; reflektoros antenna szikratuz]: Far hertzian format dintr'un emiţător principal şi din două antene emiţătoare secundare excitate prin inducţie, şi care permite astfel jalonarea unei anumite direcţii. — Un «radiofar clasic are, de ex., antena A a emiţătorului principal cu o lungime de 4,50 m, lungimea de undă a emisiunii fiind de 9 m (v. fig.); în punctele B şi C, la câte 4,50 m de A, se găsesc cele două antene reflectoare. Când Trasarea unui drum de ateri-aceste antene nu acţio- sare cu antene reflectoare, nează, antena A emite uniform, fără nicio acţiune directivă. Dacă se închide circuitul antenei B, aceasta produce o deformare a liniilor de câmp electric, dând o curbă de radiaţie de forma „IY'. Când antena C este pusă în acţiune, ea dă o curbă de radiaţie ,,r2". Admiţând că circuitul antenei B este închis timp de o secundă, iar al antenei C timp de 1/4 de secundă, prima va emite linii, iar a doua puncte, emisiunile făcându-se alternativ. Sburând în zona Zlt radiotelegrafistul avionului va recepţiona liniile slab, şi punctele mai tare, iar în zona Z2, invers. Pe linia MN (v. fig.) se va auzi un sunet continuu, care va permite radiotelegrafistului să urmeze acest itinerar. Acest tip de far hertzian este folosit la aterisarea fără vizibilitate, direcţia MN fiind aceea care duce la punctul de aterisare. 3. ~ cu dadre perpendiculare [paftHOMaHK CO CKpenţeHHbiMH paMKaMH; radiophare â cadres croises; Funkfeuer mit gekreuzten Rahmen-antennen; radio beacon station with crossed loop-aerials; keretes szikratuz]: Far hertzian care permite trasarea unui radioitinerar printr'un sistem de câmpuri electrice intercalate. Este alcătuit (v. fig.) din două cadre identice, perpendiculare unul pe celălalt. Cadrul C± emite litera „a" în codul Morse, adică semnalul ■ —, iar cadrul C2 emite, în intervalele de tăcere ale primului cadru, litera complementară un”, al cărei semnal este — • Indicatoarele polare de radiaţie ale celor două cadre au forma cifrei 8, şi sunt reprezentate prin cercurile M,N pentru cadrul Clf şi prin cercurile P,Q pentru cadrul C2. Aceste patru cercuri se intersectează după dreptele XX' şi YY', cari sunt bisectoarele unghiului de 90°, format de cele două cadre. Pe aceste direcţii, semnalele •— şi — ■ se suprapun, şi radiotelegrafistul de bord al unui avion aude un sgomot continuu. Imediat ce avionul deviază spre stânga sau spre dreapta, operatorul aude predominând una din li- A) emifător principal; 8) şi C) emifătoare secundare reflectoare: B emite puncte şi C emite linii; Tj) şi T2) curbele de radiafie ale emifă-toarelor 8 şi C; Z*) zona punctelor; Z2) zona liniilor; MN) drumul trasat, după care se obfine în casca radiotelegrafistului un sunet continuu, Trasarea unui radioitinerar cu ajutorul unui far hertzian cu două cadre perpendiculare. Q) ?i Q) două cadre perpendiculare şi identice: Q emite litera „a" (------) şi C2 emite litera „n“ (—); P) şi . Q) diagramele polare de emisiune ale cadrului C2; M) şi N) diagramele polare de emisiune ale cadrului Q; XX’ şi YY*) direcfiile după cari radiotelegrafistul unui avion aude un sunet continuu. terele „a" sau ,tn", Nu există risc de eroare, deoarece pe direcţia XX* radiotelegrafistul aude în stânga — *, şi în dreapta • —, până la verticala radiofarului, după care audiţia se inversează. Pe direcţia YY' se aude în dreapta bisectoarei litera — • şi în stânga litera * —, până la verticala radiofarului, şî apoi invers. De altă parte, cele două direcţii XX' şi YY' diferă cu 90°, şi nu pot fi confundate, datorită indicaţiilor compasului de bord. 4. ~ cu sectoare [ceKTopHbiH pa^HOManiu radiophare â secteurs; Sektorenfunkfeuer; sector radio beacon station; szektoros szikratuz]: Far hertzian care emite câte un semnal diferit într'un anumit număr de sectoare unghiulare, având ca vârf farul hertzian. Sistemul este mai puţin precis decât radiofarul turnant, deoarece navigatorul aerian determină ridicarea radiogoniometrică cu o aproximaţie de cca 6°. 5. ~ rotitor [Bpaiiţajoiu.HHCH paAHOMaHK; radiophare tournant; Drehfunkfeuer; rotating beacon station; forgo szikratuz]: Far hertzian care emite un fascicul dirijat de unde, care se roteşte cu o vitesă uniformă, lansând un semnal caracteristic, când fasciculul trece prin Nordul geografic. Când fasciculul rotitor trece prin dreptul unui avion, radiotelegrafistul recepţionează sunetul în cască cu maximum de intensitate. Radiotelegrafistul cronometrează intervalul dintre două semnale consecutive ale trecerii prin Nordul geografic al fasciculului, găsind un interval T în care fasciculul descrie 360°. De asemenea, cronome- 494 Far rotitor. F) far rotitor; N) nordul geografic; A) avion; Rg) ridicarea radiogonio-mefrică. trează intervalul t dintre semna.u caracteristic dela Nord şi maximul de audiţie în cască. Ridicarea radiogoniometrică Rg a avionului, adică unghiul format la radio- \ far de direcţia Nord cu \ direcţia radiofar-avion, este dată de relaţia Rg=360° Trasarea unui radioitinerar prin două faruri hertziene conjugate. F^ farui I hertzian, care emite puncte; F2) farul II hertzian, care emite linii; 1, 2, 3, 4, 5) punctele de intersecţiune ale fasciculelor de emisiune dela farurile Fi şi F2; T) drumul urmat de avion, după care emisiunea în cască este un sunet continuu. 1. Far [TatcejiaJK; phare; Tackelung; rigging; vitorlaszâm]. Nav.: Totalitatea velelor situate între centrul de greutate al navei şi prora ei, sau între centrul de greutate şi pupa ei. 2. ~ -proră [HOCOBOH Tanejiam; phare de proue; Bugtackelung; bow rigging; hajoorvitorla-szâm]: Totalitatea velelor situate între centrul de greutate al unei nave şi prora ei. Farul-proră tinde să abată prora navei sub vânt, deci face nava moale (v.). 3. ~ -pupă [KOPMOBOH TaneJiaJK; phare de poupe; Hecktackelung; stern rigging; hajotoke-vitorlaszâm]: Totalitatea velelor situate între centrul de greutate al unei nave şi pupa ei. Farul-pupă tinde să abată pupa în vânt, deci face nava ardentă (v.). 4. Farad [(|)apaAa; farad; Farad; farad; farad]. El.: Unitatea de capacitate şi de coeficient de influenţă electrică în sistemul de unităţi MKSA (metru, kilogram, secundă, amper). Un farad e capacitatea electrică a unui condensator electric ale cărui armaturi se încarcă cu sarcina de câte un coulomb, dacă se stabileşte între armaturile lui tensiunea electrică de un volt, s. Faraday, constanta lui ~ [OapafleeBa noc-TOHHHan, KOHCTaHTa (Papa^ea; constante de F.; F. s Konstante; F.'s constant; F.-âllandoja]. Elecfrochim.: Sarcina electrică necesară penfru a descompune prin electroliză un echivalent-gram de electrolit. Aceasta este egală cu: 96500 coulombi = 26,8 amperore. 6. efect ~ [3(J)(|)eKT Oapa/ţen; effet F.; F. Effekt; F.-effect; F.-fele hatâs]. Fiz.: Rotirea planului de polarizaţie al unei raze de lumină polarizate linear, care se propagă în direcţia câmpului magnetic într'o substanţă supusă câmpului. Unghiul de rotaţie a este dat de a= p / H, l fiind grosimea stratului de material traversat, H intensitatea câmpului magnetic, iar p o constantă care depinde de natura substanţei, de temperatură şi de lungimea de undă a radiaţiei, şi numită constanta lui Verdet. 7. ~r „legile" de electroliză ale lui ~ [a~ paAeeBbi 3aKOHbi 3JieKTp0JiH3a; lois de l'elec-trolyse de F.; F.'s Gesetze der Elektrolyse; F.'s laws of elecfrolysis; F.-elektrolitikus torvenyei]. Elecfrochim.: Legile cantitative ale electrolizei. Se pot enunţa astfel: 1. Cantitatea de substanfă descompusă într'o electroliză şi cantitatea de element depusă pe electrod de un curent electric sunt proporţionale cu sarcina electrică ce a traversat electrolitul. — 2. Cantităţile de corp liberate de o aceeaşi sarcină electrică sunt proporţionale cu greutăţile echivalenţilor chimici ai a-celor corpi. Astfel, un echivalent-gram de electrolit este descompus de 96500 coulombi. s. Faradizafie [cj?apaAH3au;Hfl; faradisation; Faradisation; faradisation; faradizâlâs]: Terapeutică prin curenfii electrici daţi de o bobină de inducţie. 9. Fărâmăfor de aşchii [cTpy>KKopa36HBa-Tejib; brise-copeaux, dechireur de copeaux; Span-brecher, Spănezerrei^er; chip breaking lip, chip breaker, apparatus for tearing off the shavings; forgâcstoro]. Mş.-unelfe: Prag situat în drumul aşchiei provenite din strunjire, pentru a o conduce şi fărâma. La adâncime mică de tăiere şi cu vitese mari, sub unghiul de aşchiere între 10---300, metalele maleabile — fie că sunt dure (oţelul de duritate medie), fie că sunt moi (oţelul moale, alama) — dau o aşchie continuă (v. sub Aşchiere), eventual etajată (adică succesiune de frânturi legate între ele), care ia forma de elice; prin desfăşurare desordonată, aşchia pune în pericol pe operator, sau poate deteriora suprafaţa piesei în curs de prelucrare. Fărâmătorul de aşchii suprimă aceste inconveniente. Uneori, aşchia este condusă Fărâmătoare de aşchii. A) fărâmător cu cuirasă; J) adaus; 2) plăcufă de metal dur; B) şi C) fărâmătoare cu canal.e; 3) canal; 4) plăcufă de metal dur. pe port-unealtă sau pe o piesă a maşinii, care o fărâmă în elemente de aşchii. Alteori, cuţitul însuşi are canale pentru curbat şi fărâmat aşchia, sau este înzestrat cu o cuirasă pentru fărâmat, sau strungul însuşi are un fărâmător fix sau mobil. Dintre toate, fărâmătorul mobil este cel care a dat cele mai bune rezultate. — Exemple: io. ~ cu canale [cTpy}KKopa36HBaTejib c KaHHeJiiopaMH; brise-copeaux cannele; Span-brecher mit Nuten; fluted chip breaker; hornyos forgâcstoro]: Fărâmător de aşchii, realizat printr'un canal practicat chiar în gura cuţitului. Se aplică la cuţitele înzestrate cu plăci de metal dur cu carburi metalice. Canalele tăiate curbează şi rup 495 aşchia. Desavantaje: canalele slăbesc gura cuţitului şi, Ia o nouă ascuţire, se produce o pierdere mare de material dur al uneltei. 1. Fărâmăfor cu cuirasă [6p0HHp0BaHHbiH CTpyîKKopa36HBaTeJib; brise-copeaux a cuirasse; gepanzerter Spanbrecher; armoured chip breaker; pâncelos forgâcstoro]: Fărâmător de aşchii, realizat printr'un adaus aplicat pe gura cuţitului. Lovindu-se de prag, aşchia se rupe în elemente. Obişnuit, pragul se face din metal dur cu carburi metalice, care se lipeşte pe placa cuţitului. Prezintă des-avantajul că lipirea provoacă tensiuni proprii, cari pot cauza ruperea gurii cuţitului. 2. ~ cu opritor fix [cTpy>KKopa36HBaTejib c HenoABroKHbiM ocTa- HOBOHHbiM npncnoco6- JieHHeM; brise-copeaux \____! â dispositif d'arret fixe; 1 JBf ffi iS Spanbrecher mit fester _ ,_l Abstellungs-Vorrjchtung; chip breaker with fixed —L| 1 r stopping device; forgâcs- 2 3 ‘ !i toro fix megâllitoval]: Fărâmător executat în suportul cuţitului, sau a-dăugit suportului, şi fără posibilitate de reglare. Fărâmătorul din suportul cuţitului este reprezentat printr'o cavitate practicată Fărâmător cu opritor fix. în port-cuţit, care curbează ^ fărâmător; 2) plăcută de şi rupe aşchia. metal dur; 3) cutif- s. ~ cu opritor mobil [CTpyîKKopa36HBa-Tejib c noABHJKHbiM oc aHOBOHHbiM npucno-Co6JieHHeM; brise-copeaux â dispositif d'arret mobile; Spanbrecher mit beweg-licher Abstellungsvor-richtung; chip breaker with mobile stopping device; forgâcstoro mozgo megăllitoval]: Fărâmător montat pe suportul cuţitului şi care, sub acţiunea aşchiei, se deplasează pentru a conduce Şi rupe aşchia. — Fă-râmătorul Joffe este un tip cu opritor, care are pe suportul cuţitului un şurub vertical reglabil Ia capăt şi un fus pe care se poate roti un mosor metalic, prin intermediul unui rulment cu bile. O faţă a mosorului ajunge în contact cu faţa superioară a cuţitului. Aşchia produsă prin tăiere loveşte în mosor sub se provoacă rotirea lui şi ruperea aşchiei. Cu acest fărâmător, productivitatea maşinii-unelte poate* creşte cu cca 25°/c. 4. ~ cu opritor reglabil [cTpy}KKopa36HBa-Tejib c peryjiHpyeMbiM ocTaHOBOHHbiM npHC-noco6jieHHeM; brise-copeaux â dispositif d'arret Fărâmător cu opritor reglabil. 1) cufit cu plăcufă de metal dur; 2) fărâmător de aşchii; 3) suportul cufitului. reglable; Spanbrecher mit verstellbarer Abstellungs-vorrichtung; chip breaker with adjustable stopping device; forgâcstoro beâllithato megâllito-val]: Fărâmător montat pe suportul cuţitului, şi care se poate regla printr'un şurub. El consistă dintr'un al doilea cufit, aşezat perpendicular pe cuţitul care taie, foarte aproape de el şi situat puţin mai înapoi de gura Iui. Prezintă a-vantajul că ocupă un loc mai mic şi se poate adapta formei aşchiei. Faţa care rupe este armată cu o placă de metal dur cu carburi metalice. Fărâmătorul Vasiliev este un fărâmător reglabil. 5. Fărâmifare, dispozitiv de ~ [^poâHJibHoe npncnoco6jieHHe; mecanisme d'emiettement; Vorrichtung zur Zerbrockelung; device for crum-bling Io pieces; apritoberendezes]. Mş. agr.: Dispozitiv pentru fărâmiţarea îngrăşăminteler chimice cari se găsesc aglomerate în bulgări în lada sau în pâlnia de alimentare a maşinilor agricole de împrăştiat (răspândit) îngrăşăminte. Dispozitivul poate fi o placă metalică ce dublează peretele pâlniei de alimentare şi execută o mişcare alternativă, sau, la îngrăşămintele granuloase, un ames-tecător rotativ. Fărâmător cu opritor mobil, tip Joffe. I) inel în formă de mosor, fărâmător de aşchii; 2) rulment cu bile; 3) şurub defixare a fărâmă-torului; 4) suport; 5) piulifa şurubului de fixare; 6) plăcufă de metal dur, denivelată în raport cu fafa superioară a cufitului; 7) piesă de prelucrat. un anumit unghiu şi astfel Fărâmător cu opritor reglabil, tip Vasiliev. 1) fărâmător de aşchii; 2) cufit cu plăcufă de metal dur. 496 î. Fărâmător de bulgări [KOMKOAPoâHTeJib; mecanisme brise-mottes; Vorrichtung zur Zer-krumelung von Klumpen; clod breaker device; rog--toro berendezes], Mş. agr.; Dispozitiv la maşinile de recoltat cartofi, care fărâmă bulgării de pământ cu cari sunt amestecaţi cartofii. Este constituit din doi cilindri pneumatici de cauciuc — cu axele paralele — cari se rotesc în sens invers, prinzând între ei cartofii amestecaţi cu pământ, astfel cum vin dela elevatorul scuturător. La trecerea prin cilindri, bulgării de pământ se fărâmă, iar tuberculele de cartofi ies nevătămate (pentru a ii apoi separate de pământ cu ajutorul altor dispozitive). 2. Farfurioară [TapejiKOBHAHan ipyoKa; a-platissement porte-elecfrodes; Tellerrohr; fiare; "tânyercso]. II. el.:Tub de sticlă de plumb — la becurile electrice — cu un capăt turtit, în care sunt fixaţi electrozii, celălalt capăt fiind întors cu marginile în afară şi lipit prin acestea de gâtul balonului. In interiorul farfurioarei se găseşte ţeava de evacuare a becului (v. fig. de sub Bec cu incandescenţă). Sin. Degetar. 3. Fargif [(|)aprHT; fargite; Fargit; fargit; fargit]. Mineral.: Varietate de natrolit. 4. Farinograf [(J)apHHOrpa(|>; farinographe; Fa-rinographe; farinograph; farinograf]. Ind. alim.: Aparat care determină cantitatea de apă necesară pentru obţinerea unui aluat de o anumită consistenţă şi care înregistrează grafic rezistenţa opusă de un aluat în timpul frământării. E unul din cele mai importante aparate pentru determinarea însuşirilor de panificaţie ale făinurilor. 5. Farinogramă [(JmpHHOrpaMMa; farinogram-me; Farinogramm; farinogram; farinogramm]. Ind. alim.: Curbă înscrisă cu ajutorul unui farinograf ş\ care reprezintă variaţia rezistenţei opuse de un .aluat în cursul frământării. 6. Farmaceufic [cjDapMaiţeBTHHecKHH, anTe- KapCKHH; pharmaceutique; pharmazeutisch; phar-maceutic(al); gyogyszereszeti]: Calitatea de a se referi la farmacie (Ex.: învăţământ farmaceutic, produs farmaceufic, instrumentar farmaceufic, etc.). 7. Farmaceutică [(jpapiviaiţeBTHKa; pharmaceutique; Pharmazeutik ; pharmaceutics; gyogy-szereszet]: Disciplină ajutătoare a Medicinei, care cercetează compoziţia, prepararea şi folosirea medicamentelor. 8. Farmacie [(jpapMaiţeBTHKa; pharmacie; A-pothekerkunde; pharmacy, pharmaceutics; gyogyszereszeti tudomâny]. Farm.: Disciplina care se ocupă cu prepararea ştiinţifică a medicamentelor. Se bazează pe Chimie, Ştiinţe naturale şi Fizică. 9. Farmacie [aiiTena; pharmacie; Apotheke, Pharmazie; chemisf's shop, apothecary's shop; gyogyszertâr}: Localul cu laboratorul anexă, în care se face prepararea şi vânzarea medicamentelor. Sin. Spiţerie. 10. Farmacie chimică [xHMHHecKan cjpapMa-iţeBTHKa; pharmacie chimique; chemische Apo-ihekerkunde; chemical pharmacy; gyogyvegye-szeti tudomâny]: Ramură a Farmaciei, care se o- cupă cu studiul şi cu prepararea compuşilor chimici întrebuinţaţi în terapeutică. n. ~ galenică [rajieHOBan (JîapMaiţeBTHKa; pharmacie galenique; galenische Apothekerkunde; Galenic pharmacy; galenikus gyogyszereszeti tudomâny]: Ramură a Farmaciei, care se ocupă cu recoltarea şi alegerea materiilor prime medicamentoase, cum şi cu modul de preparare al tuturor formelor pe cari trebue să le aibă aceste preparate pentru a răspunde cât mai bine scopului urmărit prin administrarea lor (pudre, siropuri, extracte, etc.). 12. Farmacochalcif [43apMaKOKajibnHT; phar-macochalcite; Pharmakochalcit; pharmacochalcite; farmakokalcit]. Mineral. V. Olivenit. 13. Farmacochimie [c^apMaKOXHMHH; pharma-cochimie; Phârmakochemie; pharmacochemisfry; farmakokemia, gyogyvegytan]. Farm.: Sin, Farmacie chimică (v.). 14. Farmacodinamie [cjp ap m sk o ahh aMHKâ; pharmacodynamie; Pharmakodynamie; pharma-codynamics; farmakodinâmia]: Studiul experimental al acţiunii pe care o exercită medicamentele asupra unui organism normal. 15. Farmacognozie [cj3apMaKorH03HH; phar- macognosie; Pharmakognosie, Arzneiwarenkunde; pharmacognosia, pharmacognostics, pharmacog-nosy; farmakognozia]: Studiul medicamentelor naturale, cu ajutorul Ştiinţei farmaceutice. ie. FarmacoHf [(jpapMaKOJiHT; pharmacolite; Pharmakolit; pharmacolite; farmakolit]. Mineral.: CaH [AsOJ • 2H20. Mineral din grupul haidingerit-brushitului. Cristalizează în sistemul monoclinic în cristale fin fibroase sub formă de snopi. Are duritatea 2, gr. sp. 2,6, coloare albă şi roşietică sau verzuie, coloraţie datorită prezenţei de cobalt sau de nichel. Se întâlneşte sub formă de eflorescenţe pe minereurile de arsen. 17. Farmacologie [(|)apMaK0Ji0rHH; pharma-cologie; Arzneimittellehre; pharmacology; farma-kologia]: Studiul (şi istoricul) medicamentelor şi al întrebuinţării lor. îs. Farmacopee [cJ)apMaKoneH; pharmacopee; Pharmakopoe, Arzneibuch; pharmacopoeia; farma-kopeia]: Manual oficial şi obligatoriu, folosit în practica farmaceutică, care conţine descrierea celor mai importante substanţe medicamentoase şi a celor mai importante forme farmaceutice, având drept scop îndrumarea în ceea ce priveşte numirea, prepararea, controlul analitic, conservarea şi întrebuinţarea lor. i9. Farmacosiderit [(^apMaKOCHAepHT; phar-macosiderite; Pharmakosiderit, Wurfelerz; phar-macosiderite, cube-ore; farmakosziderit]. Mineral.: Fe5"' [(OH)6 I (As04)3] • 6 • • • 8H20. Cristalizează în sistemul cubic. E compact şi granular. Prezintă clivaj slab, spărtură concoidală. Are duritatea 2,5, gr. sp. 2,9■■■3, luciu sticlos; pe spărtură prezintă luciu gras; are coloarea verde, roşie, brună sau neagră. Are urmă verde deschisă, bătând în galben. Apare ca produs de alterare sau din depuneri hidrotermale. 497 : i. Farmacoterapie [(JapMaKOTepanHH; phar-cnacotherapie; Pharmakotherapie, Pharmakothera-peutik; pharmacotherapy; farmakoterâpia]: Trata-rnentul boalelor cu ajutorul medicamentelor. 2. Farnezol [(|)apHe30Ji; farnesol; Farnesol; -farnesol; farneszol]. Chim..* ch3 ch3 ch3 I I I CH3-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2OH. Alcool din seria sesquiterpenilor aciclici, care se găseşte în multe uleiuri eterice cum sunt uleiul de mărgăritărel, de flori de tei, etc. Este isomer cu nerolidolul, uleiu eteric care se găseşte în esenţa de neroii şi în balsamul de Peru. Se prepară şi sintetic, pornindu-se dela clorura de geranil care se condensează cu ester acetil-acetic sodat. Se objine o cetonă (dihidro-pseudoionona) care, prin condensarea cu acetilenă sodată, irece în nero-lidol. Prin încălzire cu anhidridă acetică, în urma isomerizării, nerolidolul trece în farnezol. Acesta este un lichid uleios, incolor, cu p. f. 160° la 10 mm Hg, d. 0,885 la 18° şi nD 1,489 la 20°. Se întrebuinţează mult în parfumerie pentru sintetizarea parfumului de mărgăritărel, cât şi la prepararea parfumurilor de mosc. 3.- Fărşalung. Mine.1 Căptuşeala^ de scânduri a pereţilor unei excavaţii (termen minier, ValeaJiului). 4. Faruri hertziene conjugate [conpHJKeHHbiH paflHOMaflK (paAHO(J)apa); radiophares conju-gues; konjugierte Funkfeuer; conjugated radio beacon stations; konjugâlt szikratuzek]: Ansamblul "format din două faruri hertziene rotitoare, ale căror fascicule se intersectează pe un anumit drum, care trebue urmat de un avion (v. fig. Trasarea unui radioitinerar prin două faruri hertziene conjugate, de sub Far rotitor). Farul F^ emite linii, iar farul F2 emite puncte; vitesele lor de rotaţie diferă şi sunt reglate cu ajutorul unor came, pentru ca fasciculele să se intersecteze în punctele 1, 2, 3, 4, 5 de pe drumul T. Dacă avionul se găseşte pe acest drum, radiotelegrafistul aude în cască un sunet continuu; când avionul deviază spre stânga, se aud mai tare punctele, iar când deviază spre dreapta, se aud mai tare liniile. Drumul T poate avea orice traseu, şi permite, de ex., navigaţia fără riscuri într'o zonă muntoasă. 5. Fascicul [nyHOK, KHCTb; faisceau; Buschel; pencil; nyalâb]. MatFigura formată de dreptele cari trec prin acelaşi punct. Sin. Fascicul de dreptes 6. ~ de cercuri [ny^OK OKpyniHOCTeH; faisceau de cercles; Kreisschar; pencil of circles; kornyalâb]. Mat.: Familie de cercuri cari trec prin punctele de intersecţiune reale sau imaginare a două cercuri date. Două cercuri oarecari din fascicul au deci drept axă radicală o dreaptă fixă, axa radicală a cercurilor dale. Un fascicul de cercuri admite două cercuri de rază nulă (puncte-limită). După natura lor, fasciculele se clasifică în una din următoarele categorii: fascicul iperbolic: puncte - limită reale şi distincte; eliptic: puncte-limită imaginare; parabolic: puncte-limită confundate. 7. Fascicul de conice [nynoK KonycoB; faisceau de coniques; Kegelschnittschar; pencil of conics; kupszeletnyalâb]. Mat.'. Familie de conice având o proprietate comună, şi anume: s. ~ punctual de conice [nyHKTyaJibHbrâ nyHOK; faisceau ponctuel; Punktschar; point pencil; negy ponton âthalado kupszeletnyalâb]: Familie de conice cari trec prin patru puncte necolineare din plan. Dacă două din conicele fasciculului sunt iperbole echilatere, toate conicele familiei sunt iperbole echilatere. 9. ~ tangenţial de conice [TaHreHiţHaJibHbiH nyHOK; faisceau tangentiel; Tangentialschar; tangenţial pencil; tangenciâlis kupszeletnyalâb]: Familie de conice cari sunt tangente la patru drepte neconcurente din plan. Locul centrelor conicelor familiei este o linie dreaptă. io. Fascicul de cuadrice [nyHOK KBa^pHKOB; faisceau de quadriques; Schar von Flăchen zweiter Ordnung; pencil ofquadrics; mâsodrendu feluletek nyalâbja]. Mat.: Familie de cuadrice având [o proprietate comună, şi anume: u. ~ punctual de cuadrice [nyHKTyaJibHHH ny^OK KBaAPHKOB; faisceau ponctuel de quadriques; Punktschar von Flăchen zweiter Ordnung; point pencil of quadrics; pontokon âthalado mâsodrendu feluletnyalâb]: Familie de cuadrice care conţine curba de intersecţiune (în general de ordinul al patrulea) a două cuadrice date. 12. ~ tangenţial de cuadrice [TaHremţHajib-HblH ny^OK KBaAPHKOB; faisceau tangentiel de quadriques; Tangentialschar von Flăchen zweiter Ordnung; tangential pencil of quadrics; tangenciâlis mâsodrendu feluletnyalâb]: Familie de cuadrice înscrise în suprafaţa ^desfăşurabilă circumscrisă la două cuadrice date. îs. Fascicul de falii\[nyHOK ’c6pocoB; faisceau de failles; Verwerfungenbuschel; fascicle of faults; reteg vetodesi csoport]. Geol.: Mănunchiu de falii cari se împrăştie pornind dela o falie principală. Ramificaţiile se numesc falii secundare sau laterale. 14. Fascicul de plane [ny^OK nJi0CK0CTeft; faisceau de plâns; Ebenenschar; pencil of planes; siknyalâb]: Familie de plane cari trec printr'o a-ceeaşi dreaptă. 15. Fascicul de plane nucleale [ny^OK HAepHbix njlOCKOCTeH; faisceau de plâns nucleaux; Kern-ebenenbundel; pencil of nucleal planes; magsikok nyalâbja]. Fotgrm.: Fascicul de plane cari au drept axă comună axa nucleală a unei stereograme (a unui cuplu stereoscopic). ie. Fascicul de raze [ny^OK Jiy^eH; faisceau de rayons; Strahlenbundel, Strablenbuschel; pencil of rays; sugârnyalâb]. Opt.: Mănunchiu de raze vizuale cari trec printr'un acelaşi punct, numii vârful fasciculului. Deosebim: 17. ~ plan de raze [njiocKHH ny^OK jiyneH; faisceau plan de rayons; flaches Strahlenbuschel; flat pencil of rays; sik sugârnyalâb], când razele vizuale se desfăşură într'un singur plan; îs. ~ spaţial de raze [npoCTpaHCTBeHHbiH ny^OK JiyneH; faisceau spaţial de rayons; răum- 3> 498 liches Strahlenbiischel; spaţial pencil of rays; ter-beli sugâmyalâb], când razele vizuale se desfăşură în spaţiu (într'o infinitate de plane). î. Fascicul de raze nucleale [nyHOK tf#epHbix JiyneH; faisceau de rayons nucleaux; Kernstrahl-buschel; pencil of nucleal rays; magsugârnyalâb]. Fofgrm.: Fascicul de drepte cari unesc punctul nucleal al unei fotograme cu punctele-imagini din câmpul ei. Dreptele corespunzătoare celor două fascicule de raze nucleale ale unei stereograme se întâlnesc două câte două în puncte situate pe aceeaşi dreaptă de intersecţiune. 2. Fascicul de sfere [nyqoK C(J)ep; faisceau de spheres; Kugelschar; pencil of spheres; gomb-nyalâbf gombsor]: Familie compusă din sferele cari au acelaşi plan radical. 3. Fascicul de ţevi. V. Fascicul tubular. 4. Fascicul de tutun [cBH3Ka cyxHX JiHCTbeB Ta6aKa; manoque ordinaire; Tabakbundel; hand of tobacco leaves; dohânykoteg]. Ind. fuf.: Mă-nunchiu de 15---20 foi uscate, neîntinse, ci aşezate astfel că limbul se strânge neregulat de-a-lungul nervurii principale. La capăt se înfăşură o foaie în jurul cotoarelor şi apoi se leagă cu rafie. 5. Fascicul explorator [6eraK>HJ,HH Jiyn:; faisceau explorateur; Abtastbiindel; scanning beam; letapogato fenynyalâb]. Fiz.: Fascicul, de electroni sau luminos, care — în televiziune — serveşte la. explorarea unei imagini şi la transformarea acesteia în impulsuri electrice. e. Fascicul fotogrammetrie [(|)0T0rpaMMe-TpHHeCKHH nyHOK; faisceau photogrammetrique; photogrammetrisches Bundei; photogrammetric pencil; fotogrametrikus nyalăb]. Fofgrm.: Fasci- cul spaţial de raze cari unesc punctele-subiect ale obiectivului real cu punctele-imagini corespondente perspectivei fotogrammetrice a obiectivului, şi trec printr'un singur punct, numit punctul de vârf al fasciculului şi centrul de perspectivă al imaginii perspective. 7. Fascicul luminos [CBeTHmHHCH ny^OK JiyneH, CBeTOBOH ny^OKi faisceau lumineux; Lichtbundel; light rays pencil; fenynyalâb]. Opt.: Ansamblu de raze luminoase cari traversează o anumită regiune din spaţiu. Poate fi divergent, dacă razele pornesc dintr'un acelaşi punct luminos, convergent, dacă ele tind către un acelaşi punct, sau paralel, dacă punctul luminos de unde pornesc sau punctul către care tind razele este la infinit. 8. Fascicul tubular [KOMiuieKT Tpy6; faisceau tubulaire; Rohrbundel; nest of boiler tubes; eso-nyalâb]. Tehn.: Grup de ţevi cari ies din acelaşi colector sau intră în acelaşi - colector. Ex.: Grupul de ţevi ale unui schimbător de căldură, fixate la aceeaşi placă tubulară. Sin. Fascicul de ţevi. 9. Fascicule corespondente [cooTBeTCTByto-ilţHe nymm; faisceaux correspondants; konju-gierte Bundei; corresponding pencils; konjugâlt nyalâbok], Fofgrm.: Două fascicule fotogrammetrice cari se referă la acelaşi obiect, dar cari au centre de perspectivă distincte, situate la o distanţă anume calculată. 10. Fascină [(JpaiHHHa; fascine; Faschine; fasci- ne; rozsekoteg]. Cs.f Hidrof.: Legătură de nuiele subţiri, de obiceiu de salcie, lungă de 2,5 • ■ -5 m şi cu diametrul până la 30 Fascină. cm, legată din loc în loc (2•*■3 legături pe metrul linear de fascină) cu sârmă arsă (1,5-■■3 mm) şi, uneori, umplută cu bolovani de râu (v. fig.). Fascina e folosită ca material de construcţie pentru executarea de diferite lucrări sub apă, în terenuri slabe, desfundate sau imbibate cu apă. Ex.: consolidări de taluze, diguri mici, drenuri, drumuri în teren desfundat,, umplerea şanţului ia trecerea vehiculelor, etc. 11. Fascinare [(jpaniHHHbie paâoTbi; fascinage; Faschinenwerk; fascine-work; rozsekoteg helye-zes]. Cs., Hidrof.: 1. Operaţiunea de aşezare a fascinelor într'o lucrare. — 2. Lucrare executată din fascine. Sin. Fascinaj. 12. Faserdiagramă. V. Fibră, diagramă de 13. Fâşie [nojioca; bande; Streifen; band; re-teg], Cs.; Porfiunea dintr'un element de construcţie, în general din placa unui planşeu, cuprinsă între două plane paralele şi perpendiculare pe suprafaţa piesei. 14. Făşie de exploatare [cjioh pa3pa6oTKH; taille; Abbaustreifen; slice of exploitation; kiter-melesi sâv, kitermelesi reteg]. Mine: Porţiunea dintr'un panou de exploatare cuprinsă între două plane paralele şi perpendiculare pe acesta. Se deosebesc: făşii direcţionale, făşii pe inclinare, şi făşii în diagonală, după cum planele respective sunt paralele cu direcţia, cu linia de cea mai mare pantă sau cu o dreaptă oarecare din planul zăcământului. îs. ~ de siguranfă [npe/ţoxpaHHTejibHbiH IHaxTHblH iţeJlHK; pilier de protection, massif de protection; Bergfeste; shaft pillar; biztosito sâv]. Mine: Făşie dintr'un zăcământ, lăsată neexploatată, în scopul protecţiunii unei lucrări miniere subterane. V. şi Picior de siguranţă. ie. Fasole [cjpacOJib; haricot, flageolet; Gar-tenbohne; bean; bab]. Agr.: Phaseolus vulgaris L* Plantă anuală din familia leguminoaselor. Se deosebesc: 17. ~ de arac [KOJibiiiiKOBaH hjih noji3yqaH (|)aC0Jlb; haricot â rames; Stangenbohne; runner bean; karosbab]: Variefate de fasole, cu tulpina, volubilă, înzestrată cu cârcei, care creşte până la 3 m înălţime; e simţitoare la ger, dar rezistentă la secetă. Se înmulţeşte prin seminţe. Creşte bine în pământurile argilo-nisipoase, bogate în humus, bine mărunţite;emai productivă şi mai căutată pentru conserve decât cea oloagă. Se cultivă pe araci, pe spalier, etc. Soiuri bune: Grasă, de Ardeal, Phae-nomen. Sin. Fasole urcătoare, Fasole acătătoare. îs. ~ oloagă [HH3KopocjiaH (fmcoJib; hWi-cot; Buschbohne; kidney bean, dwarf French bean; bokorbab]: Phaseolus vulgaris nanus. Varietate de fasole timpurie, mâi rezistentă la secetă, dar mai puţin productivă decât cea urcătoare. Are tulpina înaltă de 30 ■■ -60 cm, nevolubilă,. 499 Soiuri bune: Fideluţă-coţofană, Jucară olandeză, Americană cu bobul negru, Saxa, Ploaie de aur. 1. Fasole japoneză [nnoHCKaH $acojib; dolique; Lablabbohne, Helmbohne; hyacinth bean; japânbâb]. Agr.: Dolichos Lablab; familia leguminoaselor. Plantă anuală, volubilă, care creşte până la 4 m înălţime. Se cultivă pentru portul şi pentru florile sale dispuse în ciorchine asemănătoare celor de fasole, de coloare violetă, înfloreşte din Septemvrie până toamna târziu. Se întrebuinţează Ia ornarea de garduri, chioşcuri, grilaje, etc. Se înmulţeşte prin seminţe, fie la locul definitiv,- fie în ghivece, mai de timpuriu. 2. Fasonare [cjpacoHHpoBaHHe, c|)0pM0BKa; faţonnage; Bearbeiiung, Formgebung; machining, shaping; alakitâs]. Tehn.: 1. Operaţiunea sau ansamblul de operaţiuni prin cari se realizează o formă determinată a unei piese. Exemple: fasonarea unei piese prin strunjire, îndoirea oţelu-lui-beton pentru armaturi, cioplirea cărămizii pentru aşezare în zidărie, etc. — 2. Ind. lemn.: Ansamblul de operaţiuni prin cari se transformă arborii doborîţi, în produse comerciale, de ex. în bile, în lobde pentru lemne de foc, etc. 3. Fasonare la cald [ropnnee c|)acoHHpo-BaHHe; faţonnage â chaud; Warmformgebung; warm shaping; meleg alakitâs]. Metl.: Prelucrarea unui metal sau a unui aliaj prin deformare plastică deasupra temperaturii sale de recristalizare, pentru a-i da, cu un minim de lucru mecanic de deformare, o nouă formă, şi a obţine proprietăţi de material mai bune. Fasonarea la cald se face: fie prin presiune directă, deformând plastic materialul între feţe de presiune cari se apropie una de alta, ca în cazul forjerii libere sau în matriţă, al laminării, al întinderii şi al turtirii, al refulării, îngroşerii, umflării, îndesării; fie prin presiune indirectă, deformând plastic materialul prin presiunile de reacţiune cari apar la trecerea sa forţată între feţe înclinate una faţă de alta, ca în cazul găuririi (poansonării), al extruziunii şi al tragerii în bare. sau în ţevi. 4. ~ la rece [x0Ji0flH0e (JjacoHHpoBaHHe; faţonnage â froid; Kaltverformung, Kaltformge-bung; cold shaping; hideg alakitâs]. Metl.: Fasonarea fără aşchiere a unui metal sau a unui aliaj, la temperatura ambiantă, arareori Ia temperatură puţin mai înaltă, dar sub temperatura de recristalizare, pentru: a-i da o formă nouă, în care dimensiunile sunt în general, prea mici spre a putea fi obţinute prin fasonarea Ia cald; a obţine o suprafaţă cât mai netedă; a realiza anumite proprietăţi de rezistenţă (ecruisare); şi, uneori, pentru a realiza o anumită structură sau orientare a cristalelor. Domeniile de aplicaţie ale fasonării la rece sunt: tragerea barelor sau a ţevilor, trefilarea, laminarea tablei subţiri sau a oţelului-balot, tragerea adâncă (v.) la presă (a corpurilor goale în interior), baterea, stamparea, presarea la strung sau presarea în matriţă. Fasonarea la rece este urmată, de obiceiu, de tratamente termice de recoacere sau de îmbunătăţire, spre a pregăti materialul pentru operaţiunile ulterioare. 5. Fasonate, piese V. Piese fasonate. 6. Fasonate, piese ~ de apeduct. V. sub Piese fasonate. 7. Fasonatul puieţilor [cxJpopMJieHHe noca- AOHHOro MaTepnaJia; fagonnage des sujets; Zurichtung. der Unterlagen; seedling trimming; csemetemetszes]. Agr.: Operaţiunea reducerii rădăcinilor şi a lăstarului aerian al unui puiet, în vederea plantării, în aşa fel încât din rădăcină să rămână cca 18 cm, iar din lăstar 5 ■•■7 cm. 8. Fassaît [(|)accaHT, imprOM; fassaite; Fassait; fassaite; fâszâit]. Mineral.: Ca8Mg6l5(Fe TiJo^AlxfA^Si^O^]. Mineral din seria piroxenilor. Cristalizează în sistemul mcmoclinic. Este un âUgit de coloare verde, mineral tipic de contact' metamorfic, asemănător diopsidului, însă cu habitus diferit şi bogat în feţe. 9. Fafă [(|)ac yKpenjieHHH; face, face d'ou-vrage; Vorderseite; face; eloresz]. Tehn. mii.: Partea dintr'o lucrare de fortificaţie, care are o direcţie aproximativ paralelă cu frontul, şi care poate fi bătută direct cu foc de inimic. 10. Fata Morgana. V. sub Meteori optici (Miraj). 11. Fafă de degajare a cuţitului. V. Cuţitului, faţa de aşchiere a 12. Fafă polară [iiOBepxHOCTb nojnocHoro 6auiMaKa; facepolaire; Polschunflăche, Polflăche; pole face; polusfelulet]. Elm.: Suprafaţa din spre în-trefier a tălpii sau a piesei polare a unui pol magnetic. îs. Fafa fesăturii [jiHiţo TKaHH; endroit; rechte Seite; right side; szovetszin]. Ind. text.: Acea faţă a ţesăturii care are aspect mai frumos şi mai atrăgător. 14. Fafadă [ruiaH, HepTera; elevation; Aufrilj; elevation; elolnezet]. Arh.: Desen executat la scară, reprezentând exteriorul unui edificiu sau al unui monument. * 15. Fafadă [$acaA; faţade, face; Fassade, Aufjenseite, Front; faţade, front, face, street front; homlokzat]. Arh., Cs.: Fiecare din părţile exterioare verticale ale unui edificiu sau ale unui monument. Uneori se foloseşte acest termen pentru partea edificiului orientată spre stradă, sau, dacă edificiul este aşezat la mai multe străzi, pentru partea în care se găseşte intrarea principală. Această parte a edificiului constitue faţada principală care, în general, e caracteristică destinaţiei edificiului. Partea opusă faţadei principale se numeşte faţadă posterioară, iar părţile laterale, faţade laterale. Decoraţiile şi elementele arhitecturale cari împodobesc faţadele şi, în special, faţada principală, caracterizează epoca şi stilul unui edificiu. ie. ~ laterală [6okoboh (|)acaA; faţade de cote, faţade laterale; Seitenfassade, Seiten-front; side-face, flank-front; oldalnezet]. Arh., Cs. V. sub Faţadă. 17. ~ posterioară [3aAHHH (})acaA; faţade posterieure; Hinterfassade, Hinterfront; back-front, back-face; hâtulnezet]. Arh., Cs. V. sub Faţadă. 18. ~ principală [rJiaBHHH cf)acaA; faţade principale; Hauptfassade, Vorderfassade, Vorderseite; principal front, main face; fohomlokzat]. Arh., Cs.: Sin. Front. V. sub Faţadă. 32< 500 î. Fafefă [rpaHb; facette; Facette; facet; facette]: Suprafafă mică fafă de dimensiunile pi%-cipale, la pietre prefioase sau la sticle şlefuite. 2. Faţetă [cTepeoTHimaH AocKa; facette; Facette, Fasefte; plate; bordâslemez]. Arfe gr.; Placă de fontă, cu suprafafa brăzdată de şanfuri paralele, în care sunt introduse şipci de lemn pentru fixarea cu cuie a plăcilor de stereotipie (v. fig.). 3. Fafefă de cufit [cKomeHHbrâ Kpaft, rpatîb (HOîKa); biseau, facette; Fase, i Messerfase; bevel (chamfer); vâgoel tompitolap]. Mef/..'Ieşitură a muchiei —‘ VA tăietoare la cufitele de prelucrare *4- vm prin aşchiere, obfinută prin rectifi- ——^ care. Are, de obiceiu, o lăfime de cujii cu faţete. 0,2 •••0,7 mm şi inclinare egală cu 1) corpul cufifu-jumătate din unghiul de aşchiere. Iui; 2) plăcufă Măreşte durata de folosinfă fără de dur; ascufire a cufitelor. faţeta. 4. Fafimîdă, artă V. sub Musulmană, artă 5. Făfuială [ni^lH(î)OBKa; lissage; Polieren, Glătten, Schleifung; polishîng; simităs]. Cs.; Netezirea suprafefei unei construcfii sau a un\ii element de construcfie, pentru a se corecta denivelările şi asperităfile; de ex. făfuiala unei îmbrăcăminte rutiere, a unei tencueli, etc. e. Făfuială [iirryKaTypKa (jiHiţeBan); dernier enduit; Feinputz, Vertunchung; finishing coat; âtlâtszo simităs], Cs.; Strat subfire de tencuială, bine netezit, care formează fata aparentă a unei tencueli. Se întinde peste stratul de mortar (grundul) care este aplicat direct pe suprafafa zidăriei pentru astuparea rosturilor şi pentru nivelarea ne-reguiarităfii zidului. 7. Făfuire [3aHHCTKa,npHrjia>KHBaHHe (ko>k); lissage, faţonnage; Streichen (Glătten); shaving; simităs]. Ind. piei.: Operaţiunea mecanică de cu-răfire a pieilor de ultimele resturi de impurităfi rămase după cenuşărit. Se lucrează manual, folo-sindu-se un cufit, numitfăfuitor, care rade fafa pielei. 8. Făfuitor [hojk ajih sa^îHCTKH (koîkh); coufeau rond; Streicheisen; shaving knife; si-mitovas]. Ind. piei. V. sub Făfuire. 9. Făfuitor [(jDyraHOK; rabot simple; Schlicht-hobel; smoothing plane; simitogyalu]. Ind. lemn.: Rindea cu care se netezeşte o piesă, după ce a fost lucrată cu rindeaua cioplitoare. Este lungă de cca 240 mm şi lată de 62 -"68 mm; are talpa dreaptă. Cufitul este lat de 45 ••■51 mm, şi are gura pufin curbă spre margini. Unghiul de tăiere e de 45"'58°. Sin. Fefelnic. io. Faujasif [4>ayHH3HT; faujasite; Faujasit; fau-jasite; faujăszit]. Mineral.: (Na2,Ca) [AI2Si5014] • H20. Este un zeolit calcosodic, care cristalizează în sistemul cubic în cristale octoedrice mărunte. Prezintă macle după (111) şi clivaj după (111). Are spărtura neregulată; e casant. Are duritatea 5,5, gr. sp. 1,92, luciu sticlos; e transparent. Are coloare albă sau brună. Se găseşte în roce eruptive bazaltice. 11. Faună [cf)ayHa; faune; Fauna; fauna; âlat-vilăg]. Zoo/., Paleont.: Totalitatea speciilor de animale cari populează astăzi Pământul, sau cari l-au populat în epocile geologice trecute; de ex.: fauna actuală, fauna cretacică, fauna paleozoică, etc. In sens restrâns, totalitatea speciilor animale actuale sau trecute, cari populează sau au populat un anumit domeniu: faună marină, faună terestră, faună de apă dulce, faună de stepă, faună de pădure, etc. 12. Faur. Ind. făr.: Fierar. 13. Făurar. Ind. ţar.: Fierar, Faur. 14. Făurărie. Ind. făr.: Atelierul fierarului. 15. Faurmaur [termen popular]. Arh. V. Meşter= grindă. ie. Fauzerit [(J)aB3epHT; fauserite; Fauserit; fauserite; fauzerit]. Mineral.: Sulfat de magneziu hidratat, care confine mangan. Se prezintă în cristale rombice de coloare albă, roşietică sau gălbuie, solubile, cu gust amar, astringente.__________ 17. Favosites. Paleont.: tGen de coralier paleo-zoic din grupul Tabulaţilor, frecvent în faciesurile recifale. Cuprinde specii caracteristice pentru Silurian (Favosites gothlandica) şi pentru Devonian (Favosites polymorpha). îs. Fayalit [c|)aHHJiHT, }Kejie3HCTbiH ojihbhh; fayalite; Fayalit; fayalite; fajalit]. Mineral.: Fe2[Si04]. Mineral care face parte din grupul oii-vinei. Teoretic, conţine 70,6% FeO, puţin MnO şi MgO. Cristalizează în sistemul hexagonal. Are duritatea 6,5, gr. sp. 4,2. Prezintă clivaj mai bun decât olivina obişnuită. Are coloare galbenă până la verde-măslinie sau neagră. Alterat, are coloare brună-roşietică. E opac. Apare în peg-matite şi în sienite. E folosit, uneori, ca minereu de fier. împreună cu forsteritul alcătueşte seria isomorfă a olivinei. ia. Fază. [(Jxasa; phase; Phase; phase; fezis]: Una din stările succesive ale unei transformări. 20. Fază [(J)a3a; phase; Phase; phase; fâzis]. Chim. fiz.: Una din părţile omogene (solide, lichide sau gazoase) cari alcătuesc un sistem eterogen şi cari se pot separa unele de altele prin metode fizice. Fiindcă gazele prezintă miscibili-tate nelimitată, toate gazele cari se găsesc împreună formează un singur amestec omogen, adică poate exista o singură fază gazoasă. Lichidele nemiscibile pot forma mai multe faze.lichide; de asemenea, solidele, cari au, de obiceiu, o miscibilitate foarte mică. Ex.: în sistemul reversibil: COsCa ^COs + CaO sunt prezente trei faze, şi anume: faza solidă COsCa, faza solidă CaO şi faza gazoasă C02. In sistemul 2CO^C + COs sunt două faze: una solidă C, şi alta gazoasă CO +co2. 21. Fază dispersă [ftKcnepcHaH (J)a3a; phase dispersee; disperse Phase; dispersed phase; szet-szort fâzis]. Chim. fiz.: O fază care se găseşte într'un mare grad de diviziune. Din cauza acestei Fafetă. 501 stări de diviziune, faza dispersă prezintă o foarte mare suprafaţă, de fiecare unitate de greutate. 1. Fază [(|)a3a (4)a3HC); phase; Phase; phase; fâzis]. Fiz.: Argumentul funcţiunii trigonometrice, care reprezintă o mişcare oscilatorie armonică. 2. Fază [(|)a3a, CTa^HH; phase; Phase; phase; fâzis]. Mş..’ Interval de-, timp în care o anumită mărime caracteristică unui ciclu de transformare are valori diferite de zero, şi de un anumit semn (adică fie pozitive, fie negative). — Exemple: Intervalul de timp în care debitul de agent motor admis în cilindru e diferit de zero se numeşte fază de admisiune, iar intervalul de timp în care debitui de agent mofor (care a iucrat) evacuat din cilindru e diferit de zero se numeşte fază de emisiune, respectiv de evacuare. La motoarele Diesel (la cari se admite aer, iar combustibilul se injectează separat), se deosebeşte intervalul de timp în care se admite aer în cilindru, care se numeşte fază de admisiune, şi intervalul de timp în care se injectează combustibilul, care se numeşte fază de injecţie. Intervalul de timp în care scade volumul ocupat de agentul motor se numeşte fază de compresiune, iar intervalul de timp în care creşte volumul ocupat de agentul motor se numeşte fază de expansiune. Intervalul de timp, din faza de admisiune, în care se efectuează şi compresiune, se numeşte, în particular, fază de admisiune anticipată. Intervalul de timp din faza de evacuare, în care are loc şi admisiune, se numeşte fază de spălare (baleiaj). Intervalul de timp în care are loc arderea agentului motor, în camera de combustie, sau în camera separată, se numeşte fază de ardere. Intervale de timp egale, în cari pistonul trece dela unul din punctele moarte la celălalt (micşorând volumul de cilindru ocupat de agentul motor, respectiv mărindu-l), formează câte un timp al maşinii, doi timpi consecutivi suprapu-nându-se, deci, cu o fază de compresiune şi cu una de expansiune. s. Fază de cufit. V. Faţetă de cuţit. 4. Fază de stabilizare [(J)a3a, CTa/ţHtf; phase de stabilisation; Stabilisationsphase; phase of sta-bilisation; stabilizâlâsi fâzis]. Ind. tuf.: A doua fază din ciclul de fermentare, consistând în stagnarea temperaturii de fermentare la limita ei superioară. 5. Fază principală [rjiaBHan (|)a3a; phase principale; Hauptphase; main phase; fofâzis]. Fiz.: In seismograme, după undele preliminare — cu amplitudini relativ mici — se poate distinge, în general, un grup de oscilaţii cu amplitudini mari. Acestea reprezintă faza principală a cutremurului. e. Fazelor, legea ~ [npaRHJio 4)a3; |0i des phases; Phasenregel; phase rule; fâzistorveny]. Chim. fiz.: Relaţia dintre numărul F de faze, numărul C de componenţi şi numărul V al gradelor de libertate statistică într'un sistem fizicochimic în echilibru: F+ V = C + 2. In cazul unui sistem cu un singur component (C=1), dacă sunt în prezenţă toate cele trei faze, sistemul nu are niciun grad de libertate (şi se numeşte sistem invariant). Cele trei faze sunt în echilibru în condiţiuni de temperatură şi de presiune bine determinate. Dacă sunt prezente numai două faze, sistemul este univariant (are un singur grad de libertate). Sistemul este în echilibru într'o infinitate de stări, ale căror puncte reprezentative într'o diagramă p T se găsesc pe o curbă continuă (de ex. curba tensiunilor de vapori, pentru fazele lichidă şi gazoasă). Când este prezentă o singură fază, sistemul în echilibru este bivariant (are două grade de libertate) şi presiunea şi temperatura pot varia independent. 7. Fazelor, spafiul ~ [np0CTpaHCTB0 dpa.3; espace des phases; Phasenraum; phase space; fâzister]. Mec.: Multiplicitatea (spaţiul) cu 2n dimensiuni, ale cărei puncte (numite „faze") au drept coordonate cele 2n variabile canonice q±, Pn P2f-Pn ale unui sistem mecanic cu n grade de libertate. Se demonstrează că o transformare canonică a variabilelor lasă invariant „volumul" 2^-dimensional în acest spaţiu. Această proprietate e folosită în mecanica statistică. 8. Fazmetru [(Jpa-30MeTp; phaseme-tre; Phasenmesser; phasemeter; fâzis-mero].E/./Instrument pentru măsurarea di- Fazmetru electrodinamic cu circuit magnetic de fier. Di) şi Da) bobine mobile; £) cadru de fier; F) bobine fixe. ferenţei de fază a două mărimi periodice armonice. Fazmetrele obişnuite se folosesc pentru Fazmetre eledrodinamice. I) legătura pentru curent monofazat; II) legătura pentru curent trifazat; DA) şi D2) bobinelmobile; F) bobină fixă; L) reactanfă; fR) rezistenfă ohmică. măsurarea defazării dintre curenţii şi tensiunile electrice. Ele se construesc, în acest caz, cu mecanisme electrodinamice (v. fig.; v. şi sub Instrumente de măsură). a. Febrifug [npOTHBOJiHxopaAOHHoe, raapo-noHHHiaiOlnee JieKapCTBO; febrifuge; fieber-vertreibendes Mittel; febrifuge; lâzelleni szer]. Farm.: Medicament cu proprietatea de a scădea, 502 a opri sau a preveni creşterea temperaturii corpului, provocată de o boală incipientă, intermitentă, etc. Febrifugele distrug hematozoarele pă-_ trunse în sânge, împiedecând astfel formarea şi răspândirea toxinelor. Astfel de febrifuge sunt chinina şi unele combinaţii arsenicale. Prin febrifuge se înţeleg şi numeroase preparate sintetice, cum sunt antipirina, piramidonul, fenacetina, salipirina, antifebrina, etc.f cari exercită o acţiune directă asupra sistemului nervos şi asupra centrelor cari provoacă creşterea temperaturii. Nu au acţiune microbicidă şi, în doze prea mari, au efecte depresive asupra inimii şi a sistemului neuro-vegetativ. Sin. Antipiretic; (parţial) Anfi-nevralgic. 1. Fee. Mine: Bulon de lemn sau de fier, care se introduce în roata vagonetelor, pentru frânarea lor în galeriile cu pantă (termen minier, Valea Jiului). 2. Fecioara [/JeBCTBeHHHiţa (c03Be3AHe); La Vierge; Jungfrau; Virgo; Szuz (csillagzat)]. Asfr.: 1. Constelaţie din emisfera boreală, formată dintr'o stea de mărimea întâi, numită Spica, şase stele de mărimea a treia, 181 de stele mai mici, vizibile cu ochiul liber, şi mai multe nebuloase. — 2. Al şaselea semn al Zodiacului. Are simbolul tip. 3. Feculă [KpaxMaji, KapTO(|)ejibHaH Myna; fecule; Kartoffelstarke; fecula; burgonyakeme-nyito]: Amidon extras din organele subterane ale unor plante ca tuberculele de cartofi, rădăcinile de manioc, etc. Cartofii din varietatea Richters Imperator sunt foarte potriviţi pentru extragerea feculei, deoarece conţin până la 21,5% feculă şi dau producţie mare la hectar. Procentul în feculă scade pentru cartofii conservaţi. Determinarea feculei din cartofi se efectuează prin măsurarea densităţii tuberculelor (între densitate şi conţinutul procentual în feculă fiind stabilită o corelaţie). 4. Feculerie [KpaxMajibHbrâ 3aB0£; feculerie; Kartoffelstărkefabrik; fecula factory; burgonya-kemenyitogyâr]. Ind. alim,: Amidonerie pentru extragerea amidonului din cartofi. 5. Feculometru [H3MepHTejib Kpax-MajIHCTOCTH; feculo-metre; Kartoffelstărke-messer; feculometer; burgonya kemenyito mero, fekulometer]: Aparat pentru măsurarea densităţii tuberculelor de cartofi. E compus (v. fig.) dintr'un vas de cca 5 I capacitate, care are în interiorul lui un coş metalic în care se introduce 1 kg cartofi, exact cântăriţi şi bine Feculometru. spălaţi. Apa deslocui- tă este prinsă într'un balon cu gâtul marcat cu diviziuni corespunzătoare unui conţinut în feculă de 12',mi25,°/o. Diviziunile citite sunt convertite, cu ajutorul unor tabele, în procente de feculă. 6. Fedeleş. Ind. far.: Vas de lemn alcătuit din doage, de formă tronconică, aproape cilindrică, înfundat la ambele capete şi caracterizat prin faptul că lungimea vasului este, de obiceiu, mai mică decât diametrul mijlociu al fundurilor. 7. Feder [înnyHT; languette; Feder; tongue; taraj, el]. V. Lambă. 8. Federină. V. Scoc oscilant. 9. Fedorovi! [(jpe/ţopOBHT; fedorovite;Fedoro-vit; fedorovite; fedorovit]. Mineral.: Varietate de piroxen (între egirin şi egirin-augit). 10. Feeder [(|)HAep, nHTaiomaH jihhhh ; feeder; Speiseleitung; feeder; tâpvezetek]. Elf.: Linia conductoare dintre o centrală sau uzină electrică şi posturile de transformare, sau dintre postul principal de transformare şi posturile secundare, pe care nu se ia nicio derivaţie. 11. ~ de antenă electromagnetică [iJ)HAep 3JieKTpOMarHHTHOHaHTeHHbi; alimentateur d'an-tenne electromagnetique, feeder d'antenne elec-tromagnetique; Speiseleitung einer elektromag-netischen Antenne; electromagnetical aerial feeder; egy elektromâgnesesantenna tâpvezeteke]: Sistem conductor care transferă, fără radiaţie sau pierderi importante, energie electromagnetică de înaltă frecvenţă, fie dela aparatul de transmisiune la antenă, fie dela antenă la receptor. 12. Fehling, soluţie ~ [pacTBop OejiHHra; liqueur de F.; F. Losung; F. solution; F.-oldat]. Chim.: Reactiv folosit pentru recunoaşterea calitativă a zaharurilor reducătoare. încălzit cu zaharuri reducătoare, depune oxid cupros roşu. Se prepară amestecând în părţi egale o soluţie care conţine 34,7 g sulfat de cupru disolvat în 500 cm3 apă, cu o soluţie care conţine 173 g tartrat dublu de sodiu şi potasiu, şi 100g hidroxid de sodiu, disolvate în 50Q cm3 apă. 13. Feldspafi [nojieBbie mnaTbi; feldspaths; Feldspaten; feldspars, feldspaths; foldspâtok]. Mineral.: Alumosilicaţi alcalini sau de calciu, an-hidri, cristalizaţi în sistemul monoclinic şi triclinic. Se deosebesc: feldspaţi potasici (ortoza şi micro-clinul) şi feldspaţi calcosodici sau plagioclazi (albitul, oligoclazul, andezinul, labradorul şi anortitul). Prin alterare, feldspaţii se descompun în caolin. Feld-spatul potasic este cel mai important fondant în industria ceramică. 14. Feldspaioizi [(J)eJibAinnaTOHTbi; feldspath-oides; Feldspatoiden; feldspathoids; foIcTspâtoi-dok]. Mineral.: Alumosilicaţi alcalini, mai săraci în silice decât feldspaţii corespunzători. Sunt minerale tipice pentru rocele eruptive alcaline neutre şi bazice. Din această familie fac parte: leftcitul, nefelinul, cancrinitul, sodalitul, etc. 15. Fele. Ind. făr.: Măsură de capacitate, corespunzătoare cu o jumătate de oca. ie. Felie de exploatare [cjioh pa3pa6oTKH (MecTopoîKAeHHH); tranche d'exploitation; Ab-bauscheibe; slice of exploitation; kitermelesi sâv]. Mine: Porţiunea dintr'un zăcământ, cuprinsă între 503 două plane orizontale sau între două plane paralele cu culcuşul, respectiv cu acoperişul unui zăcământ. In primul caz felia se numeşte orizontală, iar în al doilea caz, pe inclinare (dacă zăcământul este înclinat). 1. Felinar [(|)OHapb; lanterne; Laterne; fantern; lampas]. Tehn.: Cutie, de diferite forme, alcătuită din suprafeţe transparente fixate pe un schelet (de obiceiu metalic); destinată să apere de intemperii o sursă de lumină (lampă cu petrol sau cu uleiu, bec electric sau de gaz, lumânare, etc.) introdusă în interiorul ei. Uneori, felinarele sunt îucrate artistic, constituind motive decorative de feronerie, pentru a înfrumuseţa o clădire, o grădină, un parc, etc. — 2. C. f.: Cutie de formă sferică sau paralelepipedică, cu pereţi de sticlă, şi în interiorul căreia se aşază o sursă de lumină. Poate fi fixă sau portativă. Pe lângă iluminat, felinarul serveşte, în special, pentru semnalizare, şi în acest caz se numeşte: felinar de macaz, felinar final şi de colţ (la trenuri), felinar de mână pentru semnale, etc. 2. ~ de drum. Nav. V. sub Lumini. 3. ~ de poziţie, V. sub Lumini. 4. ~ de pupă. V. sub Lumini. 5. Felinar de recepţie [cmotpoboh HiiţHK {rjifl/ţeJiKa) Ha He(|)Teneper0HH0M 3aB0#e; lanterne; Laterne; look box; figyelo uveg]. Ind. pefr.: Aparat cu geamuri, aşezat pe conductele de distilare a produselor petroliere, care permite urmărirea mersului operaţiunii şi controlul calităţii produselor. Sin. Lanternă, Laternă, Florentină. e. Felscuarfifă [(|)ejib3KBapiţHT; felsquartzite; Felsquarzit; felsquartzite; sziklakvarcit]. Mineral.: Cuarţită aglomerată fără ciment silicios, care se găseşte în zăcăminte paleozoice (Cambrian, Si-»lurian şi Devonian). Materie primă ceramică. 7. Felsobanyif [(|îejib336aHHT; felsobanyite; Felsobanyit; felsobanyite; felsobânyit]. Mineral.: Al4 L(OH)10 I SOJ ■ 5H20. Cristalizează în sistemul rombic. Se găseşte în filoane hidrotermale. s. Femic [(JjeMHHecKHH (co^ep^auţHH me--Jie30 H MarHHH); femique; femisch; femic; fe-mik]. Mineral.: Termen folosit pentru grupa de minerale normative corespunzătoare mineralelor melanocrate din roce cari conţin fier şi magneziu. 9. Fenacefină [(f)eHaiţeTHH; phenacetine; Phe-nacetin; phenacetin; fenacetin]. Farm.: C2H50 *C6H4 ■ NH • CO -CH3. Acetii p-fenetidină. E întrebuinţată în medicină ca antinevralgic şi febrifug. Se prezintă în lamele albe, fără gust şi fără miros; p. t. 135°. E greu solubilă în apă, uşor solubilă în alcool. 10. Fenacefină iodată. V. lodofenină. 11. Fenadt [(|)eHai],HT; phenacite; Phenakit; phenacite; fenacit]. Mineral.: Be2Si04. Mineral rar, din seria neosilicaţilor. Cristalizează în sistemul hexagonal romboedric. Cristalele sunt, de obiceiu, mici, cu habitus variabil, mai mult prismatic. Se prezintă şi compact sau în agregate cu granulele mari saufmărunte. Are clivaj bun după (0001) şi (1120). Are spărtura concoidală până la aşchioa-să. E transparent până la translucid, incolor sau colorat în toate nuanţele, adesea verde-gălbuiu. Are urmă albă. La lumina razelor ultraviolete devine puternic fluorescent. Se întâlneşte, de obiceiu, în pegmatite, asociat cu topaz, berii, apatit, etc., şi în micaşisturi. Este folosit ca piatră semipre-ţioasă. 12. Fenanfren [(j?eHaHTpeH; phenantrene; Phe-nanthren; phenanthrene; fenantren]. Chim.: H c- H C= H =C HC C= H =C H C= H H -C -C' H CH Hidrocarbură solidă, cristalizată, incoloră, cu caracter aromatic, cu p. t. 100° şi cu p. f. 340°. Se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ, în fracţiunea „uleiu de antracen". Nu are întrebuinţări. Nucleul fenantrenic se găseşie însă la o serie de produşi naturali, ca acid abietic, sterine, saponine, alcaloizi. îs. Fenazină [(JîeHaiţHH; phenazine; Phenazin; phenazine; fenazin]. Chim.: Dibenzo-pirazina. Com- H C C H / \ CH I CH binaţia de bază a materiilor colorante fena- |_jof zinice (eurodine, safra- | nine, induline, nigro- HCV zine). Prezintă o mare stabilitate chimică. Cristalizează în două forme, una incoloră şi alta gălbuie. Are p. t. 171° şi p. f. 360° (fără descompunere). 14. Fenchonă [(jpeHXOH; fenchone; Fenchon; fenchone; fenchon]. Chim.: Cetonă isomeră cu camforul, cu p. t. 5° şi p. f. 193°. Se găseşte, în natură, în uleiul de molură şi de tuia. Plecând dela ea s'a preparat o serie de .alcooli şi de I hidrocarburi (numite fenchone). |_|2q | q îs. Fenestella. Paleonf.: Gen \/' XCH ch3 I c h2c/ | xc=o I ch2| ch3 H de briozoar paleozoic din grupul criptostomatelor, cunoscut din Silurian până în Permian. Specia Fenestella reti-formis a format recife în Carboniferul inferior (Dinanţian, facies waulsorţian). ie. Fenetidine [(JîeHeTHflHH; phenetidines; Phe-netidine; phenetidines; fenetidinek]. Chim.: Eteri etilici ai amino-fenolilor. Fenetidina propriu zisă, C2H5 • O • C6H4 ■ NH2, este p-etoxianilina, al cărei derivat acetilat este întrebuinţat în medicină sub numele de fenacefină (v.). 17. Fengif [(jpeHrHT; phengite;Phengit;phengite; fengit]. Mineral.: K (Fe, Mg) Al [(OH,F)21 (Al, Si)Si3 O10]. Mineral din grupul micelor; e o varietate de muscovit. 504 î. Fenic, acid ~ [Kap60Ji0Baa KHCJiOTa, c|)e-HOJlî acide phenique; Karbolsăure; carbolic acid; karbolsav]: Sin. Fenol (v.). 2. Fenil [(|)eHHJi; phenyl; Phenyl; phenyl; fenil]. Chim..* Radical organic cu vieajă scurtă, monovalent C6H^f derivat din fenol prin suprimarea oxidrilului, sau din benzen*prin suprimarea unui atom de hidrogen. s. Fenilalanină [(|)eHHJiaJiaHHH;-phenylalanine; Phenylalanin; phenylalanine; fenilalanin]. Chim.: Aminoacid, cu caracter neutru, având constituţia C6H5 ■ CH2CH ■ NH2 C6H5 • CH • NH2 I I C02H ch2 • co2h fenilalanina a feniîaîanina (3 Se găseşte în proporţie mică printre produsele de hidroliză ale gliadinei şi ale gluteninei din cereale. 4. Fenilbarbital. V. Feniletilmaloniluree. 5. Fenilbenzamidă [(J)eHHJi6eH3aMH,n;; phe-nylbenzamide; Phenylbenzamid; phenylbenza-mide; fenilbenzamid]. Farm.: Antipiretic, relativ toxic, din care cauză trebue întrebuinjat - cu a-tenfie. Se prezintă sub formă de lamele incolore, cu gust amar, insolubile în apă. e. Fenildiclorarsină [AByxjiopHCTbiiî apCHft; dichloromonophenylarsine; Phenylarsindi-chlorid; phenyldichlorarsine; fenilarszindiklorid]. Oaze: C6H5AsCl2 (Sternita). Gaz de luptă stră-nutător. Lichid brun, opac; p. f. 252°; d. 1,65. 7. Fenilen [cjpeHHJieH; phenylene; Phenylen; phenylene; fenilen]: Radical organic cu vieafă scurtă, bivalent C6H4 =, derivat din fenil prin eliminarea unui atom de hidrogen, sau din benzen prin eliminarea a doi atomi de hidrogen. 8. Fenilendiamină [cjDeHHJieH/ţHaMHH; pheny-lene-diamine; Phenylendiamine; phenylendiamine; fenilendiamin]. Chim.: C6H4(NH2)2. Din cele trei fenilendiamine cunoscute (orto, meta şi para) numai metafenilendiamina (cu p. t. 63°) şi para-fenilendiamina (cu p. t. 147°) au importanţă tehnică, în industria materiilor colorante, unde servesc la diferite sinteze. ». Feniletilic, alcool ~ [4)eHHJi3THJiOBbiH cnupT; alcool phenylethylique; Phenylăthylalko-hol; phenylethylalcohol; feniletil-alkoholj. Chim.: CeH5 — CH2 — CH2OH; p. f. 219°. Se găseşte în uleiul de trandafiri, şi determină mirosul acestuia. Se prepară sintetic şi se întrebuinţează la înlocuirea esenţei naturale de trandafiri. io. Feniletilmaloniluree [<|)eHHJi3'rHJi-Majio-HHJlMOHCBHHa; phenylethylmalonyluree; Phenyl-ăthylmalonylharnstoff; phenyl ethyl malonylurea; feniletil-malonilurea], Farm.: ,, ~ Ureidă din familia vero- M_r rw naiului, de care diferă prin / ~ \ y2™5 substituirea unui grup fenil OC C cu un radical etil. Se pre- ^ c H zintă sub forma unei pudre H~~0 cristaline albe, cu p. t. 173 •••178°, inodoră, cu gust slab amar, foarte puţin solubilă în apă. Se întrebuinţează în medi- cină ca hipnotic şi ca antiepileptic, — şi în trata-mentul^ stărilor convulsive (la copii). Este cunoscut în comerţ sub numele de Gardenal, Luminai şi Fenilbarbital. Sin. Acid feniletilbarbituric. 11. Fenilglicină [(JîeHHJirjiHiţHH; phenylglycine;. Phenylglycin; phenylglycine; feniIgiicin]. Chim.: C6H5— NH — CH2 — COOH. Produs obţinut prin condensarea anilinei cu acid monocloracetic. Se prezintă sub formă, de cristale solubile în apa şi cari se topesc la 127°. Industrial se prepară pentru sintetizarea indigoului, care se obţine prir> fuziunea alcalină a feni (glicinei, în prezenţa ami-durii de sodiu. Sin. Fenilglicocol, Acid anilino-acetic. 12. Fenîlhidrazină [c|)eHHJirHApa3HH; phenyi-hydrazine; Phenylhydrazine; phenylhydrazin; feniI-hidrazin]. Chim.: C6H5 — NH —NH2. Lichid cu p.t. 20° şi p. f. 244°. Reducător puternic. Fenilhidrazina dă, cu aldehideleşicu cetonele, compuşi cristalizaţi (fe-nilhidrazone), cari servesc la identificarea acestora.. Serveşte, de asemenea, la fabricarea antipirlnei, a unor materii colorante, şi ca peptizant pentru cauciuc. t3. Fenil-3-naftilamină [4)eHHJi-P-Ha$THJiaMHH; phenyl -P-naphtylamine; Phenyl - P- naphtylamin; phenyl-p-naphtylamine; fenil-p-naftilamin]. Chim.r Produs organic care se întrebuinţează ca antioxidant şi ca antiîmbătrânitor al cauciucului. i4. Fenilurefani [d[)eHHJiypeTaHbi; phenyluret-hanes; Phenylurethane; phenyl urethanes; fenilure-tânok]. Ch/m.: Compuşi cristalizaţi, uşor solubili în apă, pe cari îi formează alcoolii în prezenţa isocianatului de fenil. Se folosesc în medicină ca antipiretici şi contra reumatismelor, ic. Fenocoi [(jpeHOKOJiJl; phenocolle; Phenokol!^. phenocoll; fenokoll]. Chim.: [C6H4(OC2H5)NH - CO - CH2 - NH2]HCI. Clorhidratul p-aminoacetilfenetidinei, care se-prepară din amoniac şi cloracet-p-fenetidină. Este o pulbere albă, solubilă în apă, şi are aceeaşi întrebuinţare ca şi fenacetina, ca antipiretic sau antinevralgic. Sin. Clorhidrat de glicocol-p-fene-tidil, Clorhidrat de amido-fenacetină, Clorhidrat de p-amino-acetilfenetol. ie. Fenocristal [(|)eHOKpHCT, (J)eHOKpHCTajui; (KpynHblH KpHCTaJlJl); phenocristal; eingespreng-ter Krystall; phenocryst; fenokristâly]. Mineral.: Cristal bine desvoltat şi cu un contur mai mult“ sau mai puţin perfect. Se găseşte în rocele eruptive cu structură porfirică. 17. Fenol [cjDeHOJl; phenol; Phenol, Karbolsăure;. phenol; fenol, karbolsav]. Chim.: C6H5OH; p.t. 41 °; p.f. 181°. E solubil în apă, în alcool, eter, benzen;; e toxic. Fenolul se obţine în cantităţi mari la prelucrarea gudroanelor de cărbuni, iar sintetic, din^cid benzensulfonic, prin topire alcalină, sau prin hidroliza clorbenzenului îa 450■•■500°, în prezenţă de Al203 (procedeul Raschig). Fenolul are întrebuinţări diverse: în cantităţi mari, Ia fabricarea bachelitei/ ai acidului salicilic, a materiilor colorante şi, ca solvent selectiv, la rafinarea uleiurilor lubrifiante. Se mal întrebuinţează, de asemenea, ca antiseptic şi des- 505 infectant, ca materie primă pentru tanante sintetice, Ia fabricarea acidului picric, a fenolftaleinei, etc. Sin. Acid fenic, Acid carbolic. 1. Fenolactină [(|)eHOJiaKTHH; phenolactine; Lactophenin; lactophenine; fenolaktin]. Farm.: C2H5-0-C6H4-NH-C0-CH(0H)-CH3. Compus analog cu fenacetina, în care acidul acetic este înlocuit prin acid lactic. Se prezintă sub formă de cristale incolore, pufin solubile în apă. Se întrebuinfează în terapeutică, sub formă de pilule, ca* analgezic şi antitermic. Sin. Lactofenină. 2. Fenolafi [(|)eHOJiHTbi (acjmpbi $eHOJia); phenolates, phenates; Phenolsalze, Phenolate; phenolates, phenates; fenolsok]. Chim.: Com- . binafiile fenolului (C6H5OH) cu metale alcaline, alcalino-pământoase, etc. ca şi cu baze organice. Fenolafii sunt desinfectanţi, de ex. fenolatul de sodiu (C6H5ONa), fenolatul de calciu (C6H50)2Ca, etc. Fenolatul de bor şi cel de bismut (Markasol) sunt folosiţi în chirurgie. Fenolaţii cu baze organice au, de asemenea, întrebuinţări în medicină. s. Fenolftaleină [cjpeHOJiciîTajieHH; phenol-phtaleine; Phenolphtalein; phenolphtalein; fenol-ftalein]. Chim.: H H C C HO—C^ XCH HC^ \-OH I II I! I HC C C CH V V XCX \ H 0 1 c c=o HCX Cy II 1 HC CH xcx H Materie colorantă din clasa trifenilmetanului. Se prepară din anhidrida ftalică şi fenol. Se prezintă în cristale incolore, solubile în alcool. In prezenţa bazelor se colorează în roşu âlbăstruiu (formă chinoidă). Pe această însuşire se bazează întrebuinţarea sa ca indicator în Chimia analitică (interval de virare: pH 8,3 ■■■10). 4. Fenoli [(jpeHOJlbi; phenols; Phenole; phe-nols; fenolok], 1. Chim.: Derivaţi hidroxilaţi ai hidrocarburilor aromatice, obţinuţi prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen prin hidroxil (fenoli monovalenţi şi polivalenţi). Fenolii au proprietăţi slab acide şi dau, cu hidroxizii alcalini, fenolaţi. — 2. Ind. chim. sp.: Prin „fenoli" se înţelege, deseori, în industrie, amestecul de fenoli, crezoli şi xilenoli, obţinut la distilarea gudroanelor de pământ sau la rafinarea benzinei cracate. 5. Fenologie [cjDeHOJiorHH; phenologie; Phă-nologie; phenology; fenologia]. Agr.; Ştiinţa care se ocupă cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetaţie ale plantelor şi mersul anual al timpului. 6. Fenolsulfonici, acizi ~ [(^eHOJicyjibcJîOKH-CJlOTbi; acides phenolsulfoniques; Phenolsulfo-săuren; phenolsulphonic acids; fenolszulfonsavak]. Chim.: Derivaţi obţinuţi prin sulfonarea fenolului cu acid sulfuric concentrat, în anumite condiţiuni de lucru. Acidul meta-mono-sulfonic se întrebuinţează în sinteze organice: derivatul para serveşte la prepararea unor tanante sintetice şi a anumitor substanţe medicinale, pe când derivatul orto nu prezintă importanţă tehnică. Din aceeaşi clasă de substanţe se mai folosesc acizii: fenol-2,4-disulfonic, produs intermediar la prepararea acidului picric, 2,6-diiodfenol-4-sulfonic, ale cărui săruri sunt medicamente (Sozoidol-ul înlocueşte iodoformul, Merjodin-ul e antisifilitic, etc.); 2-aminofenol-4-sulfonic şi 2,6-diaminofenol- 4-sulfonic, cu întrebuinţare în industria coloranţilor; 6-nitro-2-aminofenol-4-sulfonic, întrebuinţat la vopsitul lânii în nuanţa ocru-portocaliu, etc. 7. Fenomen [c[peHOMeH, HBJieHHe; pheno-mene; Phănomen; phenomenon; jelenseg, meg-nyilvânulâs]'. Fiz., Chim.: Schimbare de stare fizică (fenomen fizic) sau chimică (fenomen chimic). s. ~ aperiodicfanepHOAHHecKHHcjDeHOMeH; phenomene aperiodique; aperiodischer Vorgang, freier Vorgang; aperiodic phenomenon; aperio-dikus jelenseg]: Fenomen în care mărimile ce-l caracterizează tind, fără oscilaţii, spre un regim permanent final. 9. ~ de coprecipitare [(JîeHOMeH C0BM6CT-Horo oca}Kfl;eHHH; phenomene de coprecipita-tion; Mitfăllungsvorgang; coprecipitation phenomenon; kicsapodâsi jelenseg]. Chim. fiz.: Fenomen de impurificare ce se produce simultan cu formarea unui precipitat. Astfel de fenomene sunt: formarea de amestecuri isomorfe, ocluziunile şi adsorpţia superficială.! 10. ^ de postprecipitare [cjpeHOMeH fl,o6a-BO^HOro oca>KflieHHa; phenomene de postpre-cipitation; Nachfăllungserscheinung; postprecipita-tion phenomenon; utokicsapodâsi jelenseg]. Chim.: Fenomen care se produce după precipitare şi este datorit precipitatului primar, a cărui prezenţă determină formarea unui nou precipitat din ioni cari, în condiţiuni normale, ar fi rămas ca atari în soluţie. Astfel, precipitând Cu sau Hg cu H2S în soluţie normală de acid clorhidric sau de acid sulfuric şi în prezenţa cationilor de Zn, precipitarea CuS sau a HgS antrenează precipitarea Zn ca ZnS, deşi în absenţa cationilor de Cu sau Hg, ionii de Zn nu precipită la această aciditate cu H2S. Acest fenomen se produce, probabil, din cauza proprietăţilor adsor-bante ale sulfurilor de mai sus. n. Fenomen de transifie [nepexoAHbiH e-HOMeH; phenomene de transition; Ausgleichs-vorgang; transient phenomenon; kiegyenlito jelenseg]. Tehn.: Fenomen care se produce în cursul trecerii unui sislem fizic, chimic sau tehnic (instrument, aparat, maşină, mijloc de transmisiune, etc.) dela un regim la altul. Sin. Fenomert I transitoriu. 506 î. Fenomen electrocinetic OjieKTpoKHHeTH-HecKHH (J)6HOMeH; phenomene electrocinetique; efektrokinetische Erscheinung; elektrokinetic phenomenon; elektrokinetikus jelenseg]. Chim. fiz.: Producerea unei tensiuni blectromotoare prin mişcarea relativă a două faze sau, invers, mişcarea relativă a două faze, prin exercitarea unei tensiuni electromotoare. Ex.: Coloizii în soluţie migrează spre electrozi, sub influenta unui câmp electric. 2. Fenomen transitoriu. V. Fenomen de transitie. s. Fenoplasfe [(|)eHonjiacTbi; phenopiastes; Phenoplaste; pherlolicmaterials;fenoplâszt].Chim.: Răşini fenolice. 4. Fenofîp [(})eHOTHn; phenotype; Phănotypus; phenotype; fenotipus]. Biol.: Grup de indivizi asemănători în aparenfă, dar cari au o constituţie genetică deosebită. 5. Fenoxiacefic, acid ~ [(jpeHOKCHyKcycHaH KHCJiOTa; acide phenoxyacetique; Phenoxylessig- săure; phenoxy-acetic acid; fenil oxiecetsav]. Chim.: C6H3 ■ O ■ CH2COOH. Acid obţinut prin acţiunea fenolului iodat asupra acidului cforacetic. Se topeşte la 86°; are proprietăţi antiseptice. 6. Fer. V. Fier. 7. Ferafi [(|)eppaTbi; ferrates; Ferrate; ferrates; ferri-sok]. Chim.: Săruri ale acidului feric. V. sub Fier. 8. Feratină [(|)eppaTHH; ferratine; Ferratin; ferratine; ferratin]. Chim. biol.: Derivat feric al albuminei. Se prepară din ficatul de porc sau din albumina de ou cu o sare de fier. Se prezintă sub forma unei pudre gălbui, inodoră şi insipidă, solubilă în apă. Se întrebuinţează în tratamentul icterului, al anemiei şi al anorexie?. 9. Ferdelă. Ind. ţar.: Sin. Baniţă (Transilvania), io. Fereastră [okho; fenetre; Fenster; window; ablak]. Arh., Cs.; 1. Deschidere amenajată în peretele exterior al unui spaţiu închis (clădire, vehicul, etc.), pentru a permite iluminarea şi aeri- 2 / / / / / L / I / / 12 \ \ \ 13 rPv 10 7 7 pSc------EV 11 15 17 18 19 Tipuri de ferestre. (Reprezentare schematică a diferitelor moduri de deschidere). 1) fereastră batantă simplă, cu deschidere înăuntru; 2) fereastră batantă simplă, cu deschidere în afară; 3) fereastră bacantă dublă, -cu deschidere mixtă (canatele exterioare în afară, cele interioare înăuntru); 4) fereastră batantă dublă, cu deschidere înăuntru (pentru ambele rânduri de canate); 5) fereastră batantă dublă, cu deschidere în afară (pentru ambele rânduri de canate); 6) şi 7) ferestre pivotante, cu axă verficală; 8) şi 9) ferestre basculante; Î0) fereastră pivo-tantă, cu axă orizontală; 11)-'13) ferestre pliante; 14) şi 15) feresfre-ghilotină; 16) şi 17) ferestre glisante; 18) şi J9) ferestre glisante, cu canatele mascate în perete. 507 sirea interiorului. — 2. Dispozitiv format dintr'un cadru fix (toc) şi din panouri (canate sau batante) cu geamuri, care închide această deschidere. Tocul este format din doi montanji laterali, legaţi la capete prin două traverse orizontale, şi este fixat în deschiderea din perete. Canatele sunt formate din rame (cercevele) în cari se fixează geamurile. Atât focul, cât şi cercevelele, sunt făcute, de obiceiu, din lemn sau din metal, dar pot fi şi de beton armat. Spafiul liber al canatului poate fi împărţit în mai multe părfi (ochiuri), prin rigle de lemn- sau de metal, numite sprosuri. Din punctul de vedere al numărului rândurilor de cercevele, deosebim: i. Fereastră dublă [/ţBycTBop^aToe okho; fenetre double; Doppelfenster; double window; du-pla ablak]: Fereastră compusă din două rânduri de cercevele, aşezate în plane paralele, la distantă Fereastră dublă, cu supralumină. a) toc; b) cercevelele ferestrei; c) cercevelele supraluminii; d) traverse intermediare; e) sprosuri; f) ochiurile ferestrei; g) ochiurile supraluminii. mica (în general 10- ■■ 15 cm). La ferestrele mobile, deschiderea cercevelelor exterioare se face, în general, în afara, iar a celor interioare, înăuntrul încăperii; uneori, ambele rânduri de cercevele se deschid spre interiorul încăperii, şi, în acest caz, panourile exterioare sunt mai pufin late decât cele interioare. Uneori, ferestrele duble sunt împărţite, în înălţime, în două părţi, printr'o traversă orizontală intermediară, pentru a se micşora înălţimea panourilor cari se deschid mai des. Partea de sus, numită supralumină, este mai puţin înaltă decât partea de jos şi serveşte la iluminare şi, mai puţin, la aerisire (v. fig.). 2. ~ simplă [oflHOCTBOpnaTOe OKHO; fenetre simple; einfaches Fenster, Einfachfenster; simple window; egyszeru ablak]: Fereastră cu un singur rând de cercevele cari pot fi fixe sau mobile. Din punctul.de vedere al mobilităţii cercevelelor, deosebim: 3. ~ fixă [HenOflBH}KHOe okho; fenetre fixe, fenetre dormante, fenetre â verre dormant; festes Fenster; fixed window; fix ablak]: Fereastră, de obiceiu simplă, a cărei cercevea face corp comun cu tocul. Se execută din lemn, din metal, şi, uneori, din beton armat. 4. ~ mobilă [nOABHJKHOe OKHO; fenetre mobile; bewegliches Fenster, versenkbares Fenster; drop window; kinyithato ablak]: Fereastră, simplă sau dublă, cu unu sau cu mai multe canate cari se pot deschide fie prin rotire (în jurul unei axe verticale sau orizontale), fie prin translaţie. Din punctul de vedere al felului cum se deschid canatele, deosebim: 5. Fereastră basculantă [0TKHAH0e OKHO; fenetre basculante, fenetre â bascule; Kippfenster, Klappfenster; balance window; felbuko ablak]: Fereastră cu unu sau cu mai multe canate, de obiceiu simplă sau cuplată, care se deschide şi închide prin rotirea fiecărui canat în jurul unei axe orizontale, dispusă fie la marginea lui de sus, fie la cea de jos (v. fig.). 6. ~ batantă [CTBOpnaTOe OKHO; fenetre â vantail, fenetre â battant; Drehfenster; case-ment window; szârnyas-csukoablak]: Fereastră, simplă sau dublă, cu unu sau cu mai multe canate, care se deschide şi se închide prin rotirea fiecărui canat în jurul unei axe verticale, aşezată la una din marginile verticale ale acestuia. 508 1. Fereastră culisantă. V. Fereastră glisantă. 2. ~ cuplată [cnapeHHOe OKHO; fenetre â vantails couples; Verbundfenster; couplecj window; kettozott ablak]: Fereastră dublă, Ia care canatele interioare sunt legate cu cele exterioare, astfel că se închid şi se deschid împreună. Legătura dintre canate permite separarea cu uşurinfă a lor, în vederea înlocuirii sau a curăţirii geamurilor. s. ^-ghilotină [nofl'beMHoe (onycKHoe) ok-HO; fenetre â guillotine, fenetre soulevante; tot-rechtes Schubfenster, Fallfenster; slide window, sash window; leeresztheto csapo-ablak]: Fereastră alcătuită din canate aşezate unul deasupra celuilalt, în plane paralele foarte apropiate. Deschiderea şi închiderea ferestrei se fac prin mişcarea verticală a f'ecărui canat, în fata celorlalte; cele două margini laterale ale canatului alunecă în două 1^r Fereasfră-ghilofină. şanţuri amenajate în montanţii tocului. Imobilizarea canatelor, în poziţie deschisă, se face prin dispozitive de înzăvorire, fixate pe toc. Uneori canatele mobile sunt echilibrate prin contragreutăţi, pentru a se uşura deschiderea şi pentru a se evita eventualele accidente datorite coborîrii neaşteptate a canatelor, din cauza unei înzăvoriri rele sau a ruperii dispozitivelor de înzăvorire (v. fig.). Sin. Fereastră ridicătoare. 4. ~ glisantă [cKOJib3flmee okho; fenetre â glissement lateral, fenetre â coulisse; waagrechtes Schubfenster; sliding window; toloablak]: Fereastră, de obiceiu simplă, care se deschide şi se închide prin alunecarea laterală a canatelor. Unele ferestre glisante au mai multe canate mobile, cari, când sunt deschise, se acoper unele pe altele. Canatele mobile pot ocupa, când fereastra este deschisă, o parte din golul acesteia, sau sunt introduse într'un spaţiu lateral, amenajat în perete (v. fig.). Ferestrele glisante sunt folosite, mai?ales, la încăperi unde deschiderea canatelor, prin rotire, ar ocupa prea mult spaţiu, sau ar fi împiedecată (de ex. în magazine, birouri, ş.coale, etc.). Sin. Fereastră .culisantă. Fereastră glisantă. ____oscilantă. V. Fereastră pivotantă. e. ~ pivotantă [oTKH/ţHoe okho, (jpopTOHKa; fenetre pivotante, fenetre oscii lante; Wendefenster, Schwingfenster;pivoting window; billentyus ablak]: Fereastră la care canatele sunt fixate astfel, de foc, încât deschiderea lor se face prin rotirea fiecăruia în jurul unei axe orizontale (germ. Schwingfenster) sau verticale (germ. Wendefenster), aşezată la mijlocul lui.- Sin. Fereastră oscilantă. 7. ~ pliantă [cTBopnaToe okho ; fenetre pliante; Faltfenster; folding window; rânckotesu ablak]: Fereastră alcătuită din două sau.din mar multe canate legate între ele prin balamale; unul din cele două canate extreme este legat, tot prin balamale, de toc. Deschiderea, respectiv închiderea ferestrei, se face prin deplasarea laterală a canatelor şi prin rotirea lor în jurul axelor verticale formate de balamale, astfel că serală- 509 tură unele lângă altele, la marginea tocului, respectiv se aşază unul în prelungirea celuilalt (v. fig.). 1. Fereastră ridicătoare. V. Fereastră-ghilotină. 2. Fereastră [6oKC>Boe okho b 6ypHjibHOH Tpy6e; fenetre dans le tubage; Fenster im Bohr-rohr; sidetracking; furocsonyilâs]. Mine: Deschidere practicată în peretele unui burlan (dintr'o sondă tubată), pentru a săpa prin ea o nouă gaură deviată. Fereastra se face cu o freză acţionată cu prăjini rotary şi ghidată de o pană de deviere. s. Fereastră [OTBepcTHe, npocBeT; fenetre du puits; Schachtfenster; pit-eye; nyilâs]. Mine: Jntersecţiunea unui puţ cu rampa subterană. Ferestrele se armează astfel, încât să corespundă compartimentării puţului. 4. Fereastră. Mş. ferm. V. Fantă. 5. Fereastră [Ha6jiK)AaTejibHaH uţejib; fente de visee; Sehschlitz; look-out slit; nyilâs, res]. Tehn. mii.: Deschidere orizontală strâmtă, practicată în blindajul carelor de luptă sau al auto-blindatelor, pentru a permite observarea câmpului de tragere sau a drumului. Pentru a asigura personalul contra proiectilelor cari ar pătrunde prin •fereastră, se folosesc: episcoape, sau sticle im-perforabile, cari închid fereastra, îngăduind, în acelaşi timp, observarea; obloane blindate, manevrabile din interior, cari închid fereastra fără posibilitatea de a vedea spre exterior. 6. Fereastră [0K0HHbiH nepenjieT; châssis; Mistbeetfenster; sash; melegâgy-ablak]. Agr.: Ramă (cercevea) de lemn sau de fier, peste care se aşază sticla, şi care serveşte pentru acoperirea tocului de răsadniţă în vederea apărării legumelor de intemperii sau pentru a le grăbi vegetaţia. Rama ferestrei se face, de obiceiu, din lemn de brad de 4X4 cm. Are formă dreptunghiulară, de 100 X 150 cm. Prin trei stinghii aşezate transversal, rama se împarte în patru câmpuri egale, cari se acoper cu geam de 2'-’3 mm grosime. 7. Fereastră de atac [paâonee okho; fenetre d'attaque; Angriffsfenster; working window; meg-kezdesi ablak]. Hidrof.: Tunel sau puţ de acces la traseul unei galerii de aducţie, construit pentru a fragmenta lungimea totală a acestora în mai multe tronsoane de lucru. 8. Fereastră transparentă faţă de razele X [okho, npo3paHHoe b oTHomeHHH pemreHOBCKHx JiyneH; fenetre transparente aux rayons X; Ront-genstrahlen-Austrittsfenster, Lindemannfenster; X-ray transparent window; rontgensugâr-ablak, Lin-demann-ablak]. Fiz.: Parte a pereţilor unui tub de raze X, care permite ieşirea razelor X deosebit de moi. V. şi Sticla Lindemann. 9. Ferecare. Ind. făr.: Operaţiune de strângere în fiare, în cercuri metalice. Ex.: Ferecarea unei roţi de căruţă, la strângerea roţii în şina ei metalică. io. Ferecare. Ind. făr.: Operaţiunea pregătirii feţelor pietrelor de moară, şi anume a feţelor cari se freacă una de alta, spre a le face proprii măcinării grăunţelor cari intră între ele; operaţiunea consistă în executarea uncr crestături pe feţele celor două roţi, crestături numite săruri, şanţuri, sau zimţi, şi cari sunt efectuate cu ajutorul unui ciocan de oţel, numit ciocan de ferecat. n. Ferestrău [nHJia; scie; Săge; saw; furesz]. Tehn.: Unealtă, sau maşină-unealtă, cu care se fac tăieturi lineare în diferite materiale (metal, fibră, os, piatră, lemn, etc.), folosind o piesă mobilă, de obiceiu cu dinţi, care, prin mişcarea de avans a ei sau a materialului, transformă în aşchii tot materialul din tăietură. Piesa tăietoare, numită pânză, de obiceiu de oţel, poate fi: o lamă (rigidă sau flexibilă, care poate să fie întinsă sau neîntinsă), cu mişcare alternativă; o bandă fără fine, cu mişcare continuă de translafie; un disc cu mişcare de rotaţie; elemente lamelare, de lanţ, dinfate, etc. Ferestrăul poate fi condus şi acţionat manual, sau condus de un cadru şi acţionat manual, sau condus de un cadru şi acţionat mecanic. După materialul care se prelucrează, ferestrăul poate fi: pentru lemn, pentru metal, pentru piatră. — Exemple: 12. Ferestrău pentru lemn [muia ajih AepeBa; scie â bois; Holzsăge; saw, wood-saw; fa furesz]: Ferestrău pentru prelucrat lemnul (şi, uneori şi alte materiale ca: osul, fibra, etc.), folosind o lamă, o bandă sau un disc cu dinţi tăietori. Elementele dintelui variază după direcţia de tăiere şi după esenţa lemnului (v. fig. sub Ferestrău, dinţare de ~). Pentru a evita frecarea dintre feţele laterale ale pânzei şi dintre suprafeţele tăieturii, se folosesc, uneori, următoarele metode: ceaprăzui-rea (v. şi sub Ceapraz), lăţirea vârfului dinţilor, subţierea lamei sau a discului din spre muchia tăietoare spre cealaltă muchie, respectiv spre mijlocul discului. Poate fi antrenat manual sau mecanic. Exemple de ferestrău pentru lemn, acţionat cu mâna: i8. ~ -coadă de şoarece [HOîKOBKa (y3Kan); scie â guichet; Lochsăge; compass saw, key hole saw, piercing saw; lyukfuresz]: Ferestrău de mână, cu un mâner, cu lamă rigidă şi îngustată spre vârf, Ic3^— Ferestrău-coadă de şoarece. folosit pentru a executa — în scânduri — găuri de contur închis, prin decupare. Pânza nu se cea-prăzueşte. Pentru lucru, se dă în prealabil o gaură, tangentă conturului, de unde se începe decuparea. Uneori capătul pânzei poate servi drept burghiu pentru această gaură. Ferestrău-coadă de vulpe, cu două tăişuri. 14. ~ -coadă de vulpe [pyHHan nHJia, HO-}KOBKa; scieâ manche, scie â main; Fuchsschwanz; 510 pad saw, hand saw; rokafarkfuresz]: Ferestrău de mână, cu mâner, cu lamă rigidă lată, având, uneori, dinfi pe ambele muchii. 1. Ferestrău cu cadru [pa-MHaH nHJia; scie de long, scie â refendre; Klobsăge; pif-saw, ripping-saw, long saw; keretfuresz]: Ferestrău care are pânza mai lungă şi mai lată decât ferestrăul cu ramă; e mânuit de doi oameni şi e folosit la tăiat grinzi sau scânduri groase, în sens iongitudinal. Sin. Ferestrău de spintecat. 2. ~ cu lanf [iţennan nHJia; scie â dents articulees; Kettensage; chain saw, link tooth saw; Jâncfuresz]: Ferestrău cu pânză neîntinsă, con-sfituită din elemente de lanf Fere5trău cu cadfU-dinfate, scurte, asamblate prin buloane. E mânuit de doi oameni, şi e folosit la tăierea arborilor, în Ferestrău cu lanf. locuri unde pozifia acestora nu permite întrebuinţarea beşchiei. s. ~ cu spinare [HOHîOBKa c o6yxoM; scie â main â dos; Ruckensăge; tenon-saw; felkeret furesz]: Ferestrău de mână, cu un mâner, cu Ferestrău cu spinare. lamă rigidă şi întărită printr'o bucată de oţel-balot, îndoită în formă de U. 4. ~ de mână, cu ramă [py. Ferestrău pentru metale [nHJia AJiH MeTajuia; scie â metaux; Metall-săge; iron cutting saw, hacksaw; fem-furesz]. Metl.: Ferestrău folosit pentru a executa tăieturi (inciziuni, decupări sau detaşeri) în piese de* metal (bare, grinzi profilate, table, etc.)» Poate fi actionat manual sau, pentru lucrări mai importante, mecanic. Unealta tăietoare poale fi o lamă cu mişcarea alternativă, o bandă cu mişcarea continuă de translafie, sau un disc rotitor (care are dinfarea diferită, după cum tăierea se face la cald sau la rece). Exemple de ferestrău pentru metale: s. ~ circular, pentru metale [KpyrJian nHJia J3.J1H MeTaJIJia; scie circulaire ă metaux; Me-tallkreissăge; metal circular saw; * femkorfuresz]: Ferestrău mecanic pentru tăiat metale cu ajutorul unui disc cu dinfi tăietori la periferie. Construcfia maşinii şi a discului diferă după temperatura şi natura materialului de tăiat. Discul de ferestrău poate fi în plan vertical sau orizontal. — Pentru tăierea la rece a materialelor neferoase, ferestrăul, de o Dinfi montafi la discurile de ferestrău pentru metale, a) disc de ofel de scule; b) dinte de ofel de scule; c) segment de ofel de scule; d) nit de fixare; e) limita de ascufire. construcfie asemănătoare aceluia pentru lemn, are masa fixă în raport cu axa discului. — Pentru tăierea la rece a pieselor de metale feroase, piesa este fixată, de obiceiu, pe batiul maşinii, iar suportul arborelui discului are o mişcare de avans — ghidată de batiu — pe direcţia orizontală sau pe cea verticală. Pentru piese mici, discul este omogen şi călit; pentru piese mari, discul este de ofel de unelte necălit, şi are montate, la periferie, segmente dinfate de ofel călit. — La tăierea la cald (la roşu, la temperatura de cca 700°) a laminatelor sau a semifabricatelor se folosesc fe-restraie circulare, suportul discului putând avea o mişcare rectilinie sau o mişcare pendulară. A-vansul este, de obiceiu, automat, cu acfionare hidraulică, pneumatică sau electrică. Discul este răcit, în timpul tăierii, imediat după ce părăseşte piesa. 4. ~ cu bandă, pentru metale [jieHTOHHafl nHJia ftJiH MeTaJIJia; scie â ruban pour metaux; Bandsăge zum Schneiden von Metallen; band saw for cutting metal; fem szalag furesz]: Ferestrău mecanic pentru metale, la care unealta tăietoare este o bandă fără fine, cu mişcarea de translafie. Ferestrău cu bandă, pentru metale, a) batiu; b) suportul piesei de prelucrat; c) volan pentru a-vans manual; d) roata de conducere a benzii de ferestrău; e) bandă de ferestrău; f) roată de antrenare prin curea; g) curea de transmisiune. Construcfia lui se aseamănă cu aceea a ferestrăului pentru lemn, însă are rofile de conducere mai mari şi vitesa bandei mai mică. Banda este îngustată spre muchia nedlnfată şi nu are ceapraz. Piesa de prelucrat se fixează pe o masă a cărei mişcare de avans este automată sau manuală. 5. ~ de mână, pentru metale [pyHHan nHJia AJIH MeTaJIJia; scie â metaux â main; Metallbo-gensăge, Metallhandbugelsăge; hacksaw; kezi-fem-furesz]: Ferestrău de mână, pentru tăiat metale. Are pânza de ofel, dinfată mărunt, întinsă într'un cadru metalic înzestrat cu un mâner şi, cu un dispozitiv de întins pânza. Dinfii sunt astfel dispuşi, încât pânza lucrează prin împingere. Sin. B'omfaer. e. ~ mecanic, cu pânză, pentru metale [Mexa-HH^ecnaH nHJia c nojioTeHijeM #jih MeTaJIJia; scie mecaniqueâ lame pour metaux; Metallblattsăge; blade saw for metal; szabâbyozhato femfures*]: Ferestrău a cărui pânză, întinsă într'un cadru, are o mişcare alternativă pe o direcfie pufin inclinată fafă de orizontală, care este dată de un sistem bielă-manivelă, cu cursă, de obiceiu, reglabilă. Acfionarea poate fi manuală (de ex. la ferestrăul portativ pentru şine) sau mecanică. Pânza este apăsată pe piesă de greutatea cadrului şi, uneori, tru lemn. J) palier; 2) arbore motor; 3) roată de antrenare; 4) curea; 5) disc de ferestrău; 6) suport pendular; 7) apărător; 8) pârghie de acfionare a furci:i de oprire. 513 de o greutate suplementară, deplasabilă pe cadru. Ferestrăul mecanic are, de obiceiu, un dispozitiv pentru oprirea mişcării cadrului, după terminarea tăierii. Pânza de ferestrău taie în ambele sensuri Ferestrău mecanic, cu pânză, pentru metale. •a) batiu; b) cadru de întindere a pânzei; c) pânză de ferestrău; ■d) roată de curea; e) excentric; f) bielă de antrenare a cadrului; g) glisieră de conducere a cadrului; h) greutate mobilă pentru reglarea apăsării de tăiere; i) dispozitiv pentru fixarea lungimii piesei detaşate; /) bara din care se taie; k) pârghie pentru oprirea mişcării pânzei. ale mişcării şi este răcită cu un curent de apă de răcire, îndreptat asupra locului unde se face tăierea. — Unele ferestraie, folosite la executarea matriţelor, au pânza aproape verticală; pânza poate fi înlocuită, uneori, printr'o pilă. 1. Ferestrău pentru piatră [KaMHepe3Han nHJia; scie â pierre; Steinsăge; stone saw; kofuresz]. Tehn.: Feresfrău folosit pentru a executa tăieturi în piatră. Poate fi acfionat manual sau mecanic. Unealta poate fi o lamă cu mişcare alternativă sau un disc rotitor. Exemple: 2. ~ circular, pentru piatră [Kpyrjiaa KaM-Hepe3HaH nHJia; scie circulaire pour pierre; -Steinkreissăge; circular saw for stones; ko-korfu-resz]: Ferestrău mecanic pentru piatră, cu unealta tăietoare constituită dintr'un disc rotitor care are, la periferie, fragmente de diamant negru sau cristale de carborundum. Adâncimea tăieturii este limitată de diametrul discului, care nu depăşeşte, de obiceiu, 1,5 m. 3. cu cablu, pentru piatră [nHJia e Ka-6eJieM #Jifl KaMHH; scie â câble pour pierre; Steinseilsâge; rope saw for rocks; kovâgo kotel-furesz]: Dispozitiv de tăiere, folosit mai ales în carierele de marmură. E constituit dintr'un cablu fără fine, de ofel, de 400- ■ -500 m, cu diametrul de 4*-*6 mm, condus de role deplasabile, iar la locul de lucru, întins între roata motoare şi o rolă de întindere. Cablul taie marmura prin abraziune; uneori se pune nisip de cuarf, umezit, în făgaşul creat de el. 4. ~ cu lamă, pentru piatră [nHJia c nojio- TemţeM ajih pe3KH KaMHH; scie â lame pour pierre; Steinblattsăge; blade saw for stones; ko-lapfuresz]: Ferestrău cu o pânză întinsă într'un cadru, care are o mişcare alternativă, de obiceiu pe o direcfie pufin inclinată fafă de orizontală. Poate fi acfionat manual sau mecanic. Pentru roce moi, ca ardezia, alabastrul, etc., pânza este dinfată; pentru marmură, pânza — constituită dintr'o lamă de ofel comercial (fier) sau de aramă — este nedinfată şi lucrează presând şi frecând, în făgaşul creat în piatră, nisip fin de cuarf amestecat cu apă; pentru roce dure (de ex. granit) se folosesc lame de ofel de unelte sau ofel comercial (fier), nedinfate, cari presează^ şi freacă, în făgaşul creat în piatră, un amestec de granule dure, mărunte, de fontă sau de ofel. Pânze cu fragmente de diamant negru sunt folosite rareori în mişcarea alternativă. Ferestraie cu o lamă sau cu mai multe lame, cari lucrează ca un gater, pot tăia un bloc, în plăci. Rama cu pânza întinsă are avansul pe verticală dat de greutatea proprie. 5. Ferestrău, dinfare de ~ [3y6bH nHJibi; denture de scie; Sagezahnung; saw toothing; furesz-fogazâs]. Tehn.: Ansamblul dinfilor dela muchia tăietoare a unei pânze de ferestrău — lamă sau bandă — sau a unui disc de ferestrău. Elementele dinfării sunt: a, unghiul de aşezare sau liber; p, unghiul de ascuţire; y, unghiul de atac sau de aşchiere; d, unghiul de tăiere; h, înălţimea dintelui; t, pasul dintelui (v. fig.). Elementele dinfării variază după operafiunea efectuată şi după felul materialului. Pânza de ferestrău cu mişcare alternativă şi discul de ferestrău circular, folosite pentru lemn, taie, de obiceiu, într'un singur sens al mişcării uneltei tăietoare; peniru tăierea transversală a lemnului (de exemplu cu ajutorul beşchiei), dinfii Dinfare de ferestrău pentru lemn. 1) şi 2) dinfare pentru tăierea longitudinală a esenţelor tari; 3) şi 4) dinfare pentru tăierea longitudinală a esenfelor mijlocii şi moi; 5) şi 6) dinfare pentru tăierea transversală (în ambele sensuri) a esenfelor tari; 7) elementele dinfării; a) unghiu de aşezare (liber); (3) unghiu de ascufire; y) unghiu de degajare (aşchiere); 8) unghiu de tăiere (8=a-j-13); h) înălfimea dintelui; t) pasul dintelui; g) golul dintelui. sunt ascufifi astfel ca să taie în ambele sensuri ale mişcării (v. fig.)- Dinfii sunt, uneori, ceaprăzuifi 33 514 sau au vârful lăţit. —"Pânzele de ferestrău cu mişcare alternativă, pentru metale, au dinfarea cu pasul mic, şi taie, de obiceiu, în ambele sensuri ale mişcării. Unele pânze de ferestrău pentru metale au muchia dinfafă, ondulată. — Discurile de ferestrău pentru tăiat metale la cald au, de obiceiu, dinfi frezafi la periferie. Discurile pentru tăiat metal rece sunt, uneori, necălite, şi au dinfii din ofel călit, montafi la periferia lor. 1. Fergusonit [(JjepryeoHHT; fergusonite; Fer-gusonit; fergusonite; ferguszonit]. Mineral.: Y(Nb,Ta)04. Mineral din grupul niobafilor şi al tantâlaţilor. Cristalizează în sistemul pătratic. Are duritatea 6 şi gr. sp. 5,8. Se găseşte foarte rar în pegmatite. 2. Feric [TpexaTOMHoe }Kejie30 b XHMH^ec-KHX coeAHHeHHHX; ferrique; eisensauer; ferric; .ferri-]. Chim.: Calitatea compuşilor de fier de a conţine un ion de fier trivalent. s. Feric, acid ~ [>Kejie3HaH KHCJiOTa; acide ferrique; Eisensăure;ferricacid;ferri-sav].V.sub Fier. 4. Fericianhidric, acid ~ [c|)epp0ii,HaHHCT0-BO/ţopo^HaH KHCJiOTa; acide ferricyanhydrique; Ferrizyanwasserstoffsăure; ferricyanhydric acid; ferriciânhidrogen-sav]. V. sub Fier. 5. Fericianură [cjDeppoiţHaHHA; ferricyanure; Eisenzyanid; ferricyanide; ferricianid]. Chim.: Sarş a acidului fericianhidric. e. Ferie. Ind. făr.: Măsură de capacitate corespunzătoare unei vedre (Transilvania). 7. Feripîrînă [(JîeppoimpHH; ferripyrine; Ferri-pyrin ; ferripyrine; ferripirin]. Chim.: (C11H12N20)3FeCI3. Combinafie între antipirină şi clorură ferică. Se prezintă sub forma unei pudre roşii-gălbui, solubilă în apă. E întrebuinfată ca astringent şi ca hemostatic. Sin. Feropirină. 8. Ferită [cj?eppHT;ferrite; Ferritejferrite; ferrit]. 1. Metl.: Constituentul structural moale şi maleabil al aliajelor fier-carbon, alcătuit din fier z. şi carbon în cantitate maximă de 0,006%, în stare de solufie solidă la temperatura normală. Poate disolvă, în proporţii variabile, fie elementele conţinute în minereuri (Mn, Si, P, etc.), fie pe cele adăugite (Al, Ni, Cr, V, Mo, etc.) pentru a obţine oţeluri speciale. Se poate considera, practic, fier pur, deoarece la temperatura normală disolvă 0,006% C, iar la 720° disolvă 0,04% C (v. şi Diagrama fier-carbon). Când intră în alcătuirea per-litei, se numeşte ferită perlitică; cea nelegată în perlită se numeşte liberă, masivă sau neeutec-toidică. —2. Metl.: Fierul a sau fierul pur (termen părăsit). — 3. Mineral.: Compuşii oxidului feric cu diferite baze. — 4. Mineral.: Grup de minerale în care se cuprind magnetitul şi spinelitele (în general). — 5. Mineral.: Termen pentru produse de alteraţie, amorfe, roşii-brune şi feruginoase. 9. Ferifi [(jDeppHTbi; ferrites; Ferrite; ferrites; ferritek]. Chim.: Săruri ale acidului feros. V. sub Fier. 10. Fermă [c|)epMa; ferme; Dachbinder, Binder; truss; fedelszerkezet, fedelszek, tetoszek]. Cs.: • Construcţie de lemn, de metal sau de beton armat, destinată să susţină greutatea învelitorir unui acoperiş şi încărcările incidentale (zăpadă, vânt, etc.) şi să Ie transmită reazemelor acoperişului (stâlpi sau ziduri). Se execută ca grindă cu zăbrele sau cu inimă plină, de diferite forme (triunghiu, trapez, în arc, în formă de dinfi de ferestrău, etc.). Din punctul de vedere al rezemării, deosebim: ferme incastrate, cari au o singură pantă şi sunt de forma unei jumătăţi de fermă obişnuită, cu capătul corespunzător înălţimii fermei încastrat în reazeme (v. şi Acoperiş cu un versant); ferme simplu rezemate, cu două reazeme la extremităţi; ferme continue, cari au şi puncte de reazem intermediare. Reazemele intermediare ale fermelor continue sunt aşezate fie deasupra perefilor interiori, fie în diferite puncte ale planşeului podului (de obiceiu în dreptul unui pop al fermei). In cazul din urmă, planşeul trebue dimensionat pentru a nu căpăta deformafiuni prea mari. Fermele continue au următoarele avantaje: necesită piese de secfiune mai mică; transmit mai bine sarcinile prin popi; permit amenajarea unor spafii! libere, pentru folosirea podului sau chiar pentru locuit, în special la acoperişurile mansardate (v. şi Acoperiş mansardat). Fermele cele mai obişnuite sunt făcute dirc bare de lemn sau de metal, au formă triunghiulară, şi se folosesc la acoperişurile cu două versante, acestea având, fiecare, câte o singură Părfite componente ale une:i ferme obişnuite, a) arbaletrieri; b) coardă; c) coamă; d) popi; e) confrafişe; f) cleşte (moază); g) pane; h) brotaci; i) căpriori. pantă. Elementele din cari se compune o astfel de fermă (v. fig.) sunt: doi arbaletrieri, a căror pantă este egală cu panta acoperişului; coarda, care leagă capetele de jos ale arbaletrierilor; coama, grindă orizontală aşezată Ia partea cea mai de sus a fermei şi care serveşte pentru a lega fermele între ele; unu sau mai mulfi popi sau montanţi, cari sunt bare verticale; diagonalele, bare înclinate cari unesc capătul de sus al unui pop cu capătul de jos al popului alăturat; cleştele sau moazele, cari solidarizează diferitele bare între ele; contrafişele, piese inclin-ate, de obiceiu, la 45°. Uneori montanţii sunt înlocuiţi tot prin bare înclinate. Fermele se aşază în plane verticale; distanţa dintre ele depinde de înălţimea acoperişului, de numărul şi deschiderea reazemelor, de felul învelitorii, de felul şi mărimea sarcinilor, etc. In planul înclinat format de arbaletrieri se aşază panele, orizontal, de obi- 515 ceiu câte una în dreptul fiecărui pop, iar peste pane se aşază căpriorii (inclinafi după linia de cea mai mare pantă), la distanfe mai mici decât distanfa dintre două ferme. Fiecare pană este împiedecată să alunece pe arbaletrier, printr'o piesă de lemn numită brotac (v.). Pentru a se realiza indeformabilitatea acoperişului, fermele se contravântuesc, în planul arbaletrierilor. O variantă a fermei triunghiulare, folosită în special la construcfii industriale, la gări, etc., este ferma Polonceau, la care coarda este formată din trei parfi, una Ia mijloc, orizontală, şi două laterale, Ferme Polonceau. A) fermă Polonceau, simplă; B) fermă Polonceau, compusă. inclinate (v. fig.). Dacă versantul acoperişului are mai multe pante, fiecare arbaletrier este alcătuit din mai multe părfi, fiecare din ele având panta egală cu panta acoperişului din porfiunea res- Fermă cu versante cu două pante. pectivă (v. fig.). Uneori, arbaletrierii nu se îmbină, la partea de jos, direct cu coarda, ci prin intermediul a doi popi, pentru a se mari înălţimea fermei, în vederea executării mai uşoare a îmbinărilor. Acest tip de fermă se numeşte fermă supraînălfată şi se fojoseşte când panta acoperi- Fermă supraînăltată, şului este prea mică (v. fig.). Pentru acoperişurile halelor se întrebuinfează ferme cu deschiderea mare, ale căror reazeme (de obiceiu stâlpi) sunt sau independente, şi cu stabilitate a) console peniru pod rulant; b) gabaritul podului rulant. proprie, sau sunt solidare cu ferma (v. fig.). Se execută fie din lemn, fie din metal, ca grinzi cu zăbrele sau cu inimă plină, triunghiulare, supra-înăltate, în formă de arc, sau de dinfi de ferestrău, etc. (v. şi Acoperiş de hale). — Fermele de lemn se folosesc la acoperişurile caselor, ale clădirilor industriale mici, etc., în general pentru deschideri mici. Se execută ca grinzi cu zăbrele sau cu inimă plină, acestea din urmă, în general, pentru hale, peroane, etc., construite după dife- Acoperiş|cu fermă cu inimă plină, făcută din dulapi, a) fermă cu inimă plină; b) detaliu de construcţie a arcului. rite sisteme speciale (v. fig.). — Fermele metalice se aseamănă ca formă cu cele de lemn şi se întrebuinfează,. în special, la acoperişurile construcţiilor industriale, ale gărilor, hangarelor, halelor, etc., sau la acoperişurile obişnuite, cu deschideri mari. Se fac numai ca grinzi cu zăbrele. — Fermele de beton armat se execută în formă de grinzi cu zăbrele (cu noduri rigide), sau în formă de cadre. Turnarea fermei se poate face odată cu reazemele, sau ferma este prefabricată, adică turnată separat şi apoi montată pe scheletul de susţinere (v. şi Acoperiş de beton armat cu ferme prefabricate). Uneori, fermele prefabricate sunt alcătuite din piese demontabile de beton armat, asamblate pe şantier (v. fig.). Astăzi la 33* 516 turnarea acestor ferme se foloseşte betonul pre-comprimat. Fermă hidraulică. Fermă prefabricată, cu elemente demontabile. A) elevafie; 8) detalii de îmbinări. 1. Fermă hidraulică [pbraamHbiii boaocjihb; ferme hydraulique, bâtardeau â hausses mobiles; hydraulische Dachwehr, Doppelklappenwehr; le-ver weir; fedelalaku hydraulikus gâtzaro]. Hidrof.: Stăvilar mobil, format din două panouri articulate la bazele lor şi cari se sprijine la vârf unul, pe altul. In poziţia de reţinere a apei, are forma unui V întors. La ape mari, cele două panouri devin orizontale, pentru a permite scurgerea debitelor extraordinare, după care revin automat în poziţii mai mult sau mai puţin inclinate, în funcţiune de debitul ce trebue deversat (v. fig.). Sin. Capcană hidraulică. 2. Fermaf, principiul lui ~ [npmnţHii Oep-MaTa; principe de F.; F. Prinzip; F. 's principie; F. elve]. Opt.: Drumul optic al unei raze de lumină între două puncte prin cari treceJ are valoarea minimă compatibilă cu condiţiunile geometrice şi optice ale regiunii pe care o străbate. Dacă n e indicele de refracţiune de-a-lungul elementului de linie d*, iar P± şi P2 sunt cele doua puncte, principiul, după care varia-ţiunea drumului optic e nulă, se exprimă sub forma (*P2 § \ n 0. J Pi 8. Fermaf, ultima teoremă a lui ~ [nocjieAHHH TeopeMa OepMaTa; dernier theoreme de F.; grosser F. Satz; F. 's last theorem; F. utolso tetele]. Mat.: Oricare ar fi numărul natural > 2, ecuaţia xn± yn — 2n nu admite soluţii întregi x, y, z diferite de zero. — Teorema încă nu a putut fi demonstrată. Pentru n — 3 a fost demonstrată de Euler; pentru n = 5, de Lejeune-Dirichlet; pentru n—7, de Lame; pentru ra<100,de Kummer. Cazul n = 2 conduce la numerele pitagorice. Există, de asemenea, cercetări cari au ca scop transformarea acestei teoreme în probleme mai abordabile. Sophie Germain a demonstrat imposibilitatea soluţiilor prin numere x, y, z prime între ele două câte două şi cu n, pentru 2 epMeHTaiţHH; fermentation du fumier; Stall-mistgărung; fermentation of dung; istâlotrâgyaer-jedes]. Agr.: Fermentaţie a gunoiului de grajd, în prezenţa unei cantităţi mai mari de aer, când ■temperatura se ridică mai mult (fermentaţie la cald), (v. Procedeul Kraniz), sau la temperaturi anai joase, când materia primă a fost tasată şi s'a eliminat o parte din aer (fermentaţie la rece). Uneori, gunoiul nu mai este scos afară, ci fermentează în grajdul în care se produce. In acest scop, grajdul este construit mai adânc, pentru •ca să fie posibilă înălţarea zilnică, provocată de cjunoiul nou depozitat. s. Fermentafia mustului de bere [6po>KeHHe HHBHOro cycjia; fermentation du mout de biere; Gărung des Bierwurzes; fermentation of the wort; sorleerjedes]. Ind. alim.: Transformarea zahărului din mustul de bere (maltoza) în alcool şi bioxid de carbon, sub influenţa drojdiilor. Fermentaţia se poale face în două feluri: fermentaţie inferioară şi fermentaţie superioară. Prima, când se folosesc drojdii inferioare, adică acelea cari se depun, în timpul fermentaţiei, la fundul cuvei de fermentaţie. La acest fel de fermentaţie distingem două faze: faza principală (tumultuoasă), m care este atacată maltoza, se caracterizează printr'o puternică degajare de bioxid de carbon, care are loc la temperaturi între 5° şi 10°, în cuve deschise, de lemn sau de metal, şi care durează cca 15 zile; faza secundară (complementară), mai puţin activă, în care sunt atacate substanţele mai greu fermentescibile, :se face în vase închise (zăcăfoare), de lemn sau ‘de metal, la temperaturi în jurul a 2° şi durează 2***3 luni. ■— Fermentaţia se numeşte superioară, când se face cu drojdii cari se ridică, în timpul fermentaţiei, ia suprafaţa lichidului care fermentează (drojdii „superioare"). Are loc la temperaturi între 12° şi 15°, în cuve sau în butoaie mici, în cari se şi livrează berea. Faza principală durează 3*'*4 zile. In ce priveşte faza secundară, ea aproape nu există. Acest procedeu prezintă, faţă de primul, avantajul că este mai rapid, însă dă o bere de calitate mult inferioară celei obţinute prin primul procedeu. 4. Fermentafia tutunului [cjpepMeHTaiţHH Ta-‘6aKa; fermentation du tabac; Tabakgărung; to-bacco fermentation; dohânyerjedes], Ind. fuf.: Fermentaţie a foilor de tutun, care determină transformări biochimice şi biofizice prin cari li se remediază foilor o parte din defecte, ca mirosul greu pe care l-ar răspândi în timpul arderii, sau gustul neplăcut, şi li se reduce conţinutul de nicotină. Fermentaţia tutunului, ca proces de oxidare, se caracterizează prin punerea în libertate a unei cantităţi de căldură, prin eliminarea unei cantităţi de apă, eliminarea bioxidului de carbon, a alcoolului metilic, etc., şi prin degajeri însemnate de amoniac în cazul tutunurilor grele (în special la mahorcă). 5. ~ tutunului în baluri [cjDepMeHTaiţHH Ta-6ana B TîOKax; fermentation du tabac en ballots; Tabakballengărung; pack fermentation of the to-bacco; kotesekben valo dohânyerjedes]: Sistem de fermentaţie a tutunului după ce a fost legat în baluri, care a dat rezultate foarte bune. Este cel mai raţional şi cel mai folosit 1a noi. Prezintă avantajul că se pot pune tutunurile la fermentare, după voie, adică în momentul în care condiţiunile mediului ambiant sunt cele cerute de o fermentare raţională şi când tutunurile din baluri sunt bine condiţionate ca stare de umiditate. Se poate regla temperatura de fermentare a balurilor, după voie, între 32° şi 36°; surplusul de umiditate se elimină treptat cu terminarea fermentaţiei; se evită expunerea la aer a foilor, ca să nu se producă scăderi brusce de temperatură şi de umiditate, cari ar avea ca efect pierderea colorii şi a supleţei foilor; folosind temperaturi joase, se evită pierderea materiilor uleioase şi răşinoase, cari menţin aroma şi supleţa foilor. Este sistemul cel mai costisitor. Sin. Fermentaţia tutunului sistem macedonean. 6. ~ tutunului în mase [MaccoBan (JîepMeH-TaiţHH Ta6aKa; fermentation du tabac en masses; Tabakmafjengărung; mass fermentation of tobac-co; tomeges dohânyerjedes]: Fermentaţie a tutunului care se face prin aşezarea păpuşilor de tutun de aceeaşi varietate, calitate şi stare de umezeală, în mase paralelepipedice (v. Mase de tutun), unde se creează, astfel, condiţiuni favorabile de fermentare şi se produce o încălzire a tutunului, care poate fi urmărită şi scăzută la nevoie, prin remanieri, sau urcată prin mărirea dimensiunilor masei. Avantajele sistemului sunt: procesul de fermentare se poate supraveghia şi se poate conduce într'o anumită măsură; se poate limita urcarea temperaturii prin remanieri, iar prin presiune se poate mări intensitatea procesului; datorită remanierilor, fermentarea se poate face uniform; în timpul remanierilor se pot îndepărta tutunurile umede sau alterate; tutunul fermentat din inferiorul maselor se conservă destul de bine la ambalare, iar părţile exterioare se pot feri de uscare cu pânze umede sau pulverizând apă. Desavantajele sistemului sunt: tutunul aşezat în mase intră în fermentaţie independent de voinţa noastră, de îndată ce împrejurările permit ridicarea temperaturii; reglarea temperaturii de fermentare prin remanieri face ca tutunurile să devină fărâmicioase şi fără aromă, din cauză că o parte din uleiuri şi din răşini se volatilizează în timpul remanierii; prin expunerea tutunului în contact cu aerul întimpul remanierii,când foilesunt calde şi umede, ele se oxidează şi îşi pierd coloarea. 7. ~ tutunului în stelaje [cTeJiJianmaH (|)ep-MeHTau,HH Ta6aKa; fermentation du tabac en etages; Tabakgărung in Stufen; fermentation of tobacco in tiers; polcos dohânyerjedes]: Fermen- 520 taţie care se face prin aşezarea tutunului în mase mici de 100 cm lungime, 60***100 cm lăţime şi 60-**100 cm înălţimfe, cari se suprapun pe mai multe rânduri în înălţime, apropiate unele de altele şi aşezate, fiecare independent, pe nişte suporturi, formând un stelaj. Mai multe rânduri din aceste stelaje alăturate formează blocuri de mai multe mii de kilograme. Acest sistem de fermentare este cel mai primitiv. E recomandabil numai când spaţiul din depozit nu permite folosirea altui sistem. Avantaje: Esfe economic, cerând manipulări puţine? cere foarte puţin loc şi se pot masa, pe un metru pătrat, până la 500 kg tutun. Desavantaje: Tutunurile nu pot fi supra-veghiate şi revizuite în timpul fermentării, şi deci procesul nu poate fi condus sub nicio formă. De aceea, în cazurile când, din eroare, se aşază în stelaje tutunuri prea umede, ele ridică temperatura prea mult, dăunând mersul unei fermentări normale. Din aceeaşi cauză, neputându-se scoate din interiorul stelajului tutunurile cari, eventual, mucegăesc, acestea propagă boala şi ia cele dimprejur; evaporarea bruscă face aceste tutunuri fărâmicioase; între diferitele mase mici cari formează stelajul, şi în urma procesului de fermentare, se produce o aşezare a tutunului, formându-se goluri cari măresc suprafaţa de contact cu aerul şi provoacă uscarea tutunului, şi deci oprirea procesului de fermentare. Prin aceleaşi goluri circulă curenţii reci cari condensează, în timpul fermentaţiei active, produsele ce se evaporă, şi creează condiţiuni optime pentru mucegăirea tutunului. î. Fermentafia tutunului sistem macedonean. V. Fermentaţia tutunului în baluri. 2. Fermenfi lactici [MOJiOHHbie c|)epMeHTbi; ferments lactiques; Milchsăurebakterien; lactic fer-ments; tejerjesztok]. Chim. biol.: Fermenţi cari se găsesc în lapte, unde transformă lactoza în acid lactic şi provoacă precipitarea cazeinei. Se prezintă sub formă de coci, de lanţuri şi basto-naşe. Unii sunt aerobi, alţii, facultativ anaerobi. Nu formează spori. Sunt distruşi prin încălzire la temperaturi cuprinse între 65° şi 70°. Joacă un rol important în industria laptelui, la maturaţia smântânii şi a brânzeturilor, la conservarea legumelor prin murare, la dospirea aluatului pentru pâine şi în industria spirtului, pentru acidificarea plămezilor. în medicină se folosesc la tratarea infecţiilor intestinale (enterite). 3. Fernrenfograf [4)epMeHTorpa4); fermento-graphe; Fermentograph; fermentograph; fermen-togrâf]. Ind. alim.: Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat şi stabileşte momentul când el se poate introduce în cuptor. 4. Fermenfogramă [(^epMeHTorpaMMa; fer-mentogramme; Fermentogramme; fermentogram; fermentogramm]. Ind. alim.: Curba înscrisă cu ajutorul fermentografului, reprezentând variaţia puterii de fermentare a unui aluat. 5. Fermi-Dirac, statistică V. sub Statistică. 6. Fermoar [3acTe}KKa, c|)epMyap; fermoir ecla-r; Rei^verschlufj; zip fastener; zipzâr], Tehn.: Dispozitiv compus din două şiruri de mici pîese> (crampe) metalice sau din material plastic, fixate la marginea a două benzi textile sau de piele,., şi cari pot fi îmbinate sau desfăcute numai cu ajutorul unui cursor. Capătul liber al fiecărei piese are pe o faţă o ieşitură (cherner), iar pe cealaltăoscobitură (imprimat). Îmbinarea se face prin intercalarea pieselor uneia din margini între ale celeilalte, când ieşitura unei crampe intră în scobitura crampei vecine (când fermoarul este închis), (v.fig.). Cursorul constă x din două plăcufe para- Functiona;ea ,ermoarului. lele, cu marginile ra- n limba cursorului; p) plScufă sfrânţe şi unite pnntr o cursorUkli. m) margin9 răsWn)8 limbă. La închidere, de- a pţgcuţei cursorului; cs#) eram— plasarea cursorului face pă sfânga. cdr) crampă dreapfa; ca marginile răsfrânte să p/)pic;oruş penfru fixarea piesei împingăfiecare pereche pe banda fexfiiă; cb) cherner de Crampe în poziţia de (j6şjfurg);/) imprimai (scobitură), închidere şi să leforţeze să se îmbine prin îndreptarea şirurilor de crampe,, după ce au trecut prin cursor. La deschidere, limba? cursorului depărtează, printr'o forţare uşoară, câte o pereche de crampe, prin răsfrângerea locală a şirurilor de crampe. Fermoarul se foloseşte la împreunarea marginilor diverselor obiecte confecţionate din ţesături, din piele, etc. 7. Fernico [cJîepHHKO; fernico; Fernico; fer-nico; ferniko]: Aliaj de fier cu 23 ■■■30% nichel,, .17■■ *30% cobalt şi 0,6*«*0,8% mangan, putând avea coeficientul de dilatare egal cu cel al diferitelor sorturi de sticlă. Se foloseşte la etanşarea^ trecerilor de piese metalice prin sticlă. Sin. Kovar. s. Feroaliaj [}Kejie3HbiH criJiaB, >Kejie3o-cnJiaB, (JjeppocnJiaB; alliage de fer; Eisenlegie-rung; iron alloy; vasotvozet]. Mefl.: Aliaj de fier cu unul sau cu mai multe elemente (metal sau* metaloid), folosit în siderurgie ca adaus pentru afinare sau ca adaus definitiv al oţelurilor speciale.. Exemple: 9. Feroaluminiu [(J)eppoaJiK)MHHHH, CTa-JieaJHOMHHHH; ferroaluminium; Ferroaluminium;; ferro-aluminium; ferroaluminium]: Feroaliaj cu până^ la 20% aluminiu. E folosit pentru afinarea oţelului, şi ca adaus pentru oţeluri cu aluminiu, de mare-rezistenţă. Un aliaj cu 15% aluminiu se foloseşte-pentru creuzete rezistente la temperaturi -înalte. 10. Ferobor [c|)eppo6op, 6opHCToe mejie3o; ferrobore; Ferrobor, Eisenbor; ferro-boron; ferro-bor]: Feroaliaj cu 20■•■25% bor. E folosit ca' adaus pentru oţeluri speciale. 11. Ferocolumbiu [(£eppOKOJiyM6HH; ferroco--lumbium, ferroniobium; Eisenniobium, Eisenko-- m lumbium, Ferroniobium, Ferrokolumbium; ferro-columbium, ferro-niobium; ferroniobium, ferro— kolumbium]: Feroaliaj cu 50,,,60% columbiu. Se? adaugă la ofeluri cu crom, spre a modifica proprietăfile de călire în aer; la otelurile austenitice antico-rozive, ca inhibitor al coroziunii intergranulare (deci la ofelurile pentru sudat, sau cari sunt supuse la temperaturi de peste 800°). Sin. Feroniobiu. 1. Ferocrom [c|)eppOXpOM;ferrochrome; Ferro-chrom, Eisenchrom; ferro-chromium; ferrokrom]: Feroaliaj cu 50-••75% crom, 7,5-•■12% carbon, 0,3*"0,4% mangan, 0,1 •■•0,6% siliciu şi maximum 0,1% sulf şi fosfor. Confinutul de carbon poate să fie şi sub limita indicată. E folosit ca adaus pentru ofeluri rapide şi pentru ofeluri de blindaje. 2. Ferofosfor [(|)epp0(i)0C(|)0p; ferrophospho-. re; Eisenphosphor, Ferrophosphor, Phosphoreisen; ferro-phosphorus; ferrofoszfor]: Feroaliaj care con-fine 17■ • ■ 19°/o sau 23-**25% fosfor. E folosit ca adaus, spre a obfine fontă de cubilou cu anumite proprietăfi de turnare în forme (fluiditate mare), sau la ofelurile Siemens-Martin destinate laminării în table subfiri, spre a împiedeca lipirea foilor de ofel în timpul laminării. s. Feromangan [(JjeppOMapraHeu,; ferroman-ganese; Ferromangan, Eisenmangan; ferro-manga-nese; ferromangan]: Feroaliaj cu 5-■■8% carbon, 1,3 • • -2% siliciu, 20- ■ -80% mangan şi 0,2% fosfor. Aliajele cu peste 82% mangan se descompun în aer liber. E folosit ca adaus final desoxidant pentru . ofelurile moi, şi la fabricarea ofeluriior speciale. 4. Feromangansiliciu [MapraHiţeBO-KpeMHH-CToe }KeJie30,CHJlHKOinnHreJlb;ferromanganese sîlicieux; Ferromangansilizium, Silikospiegel; ferro^ silico-manganese; ferromăngânszilicium]: Feroaliaj care confine feromangan cu adaus de siliciu (50-75% mangan şi 35" *20% siliciu). Se produce în cuptoare cu arc electric. — 2. Feroaliaj cu 10• * * 22% mangan şi 10-••14% siliciu. Constitue o fază intermediară în procesul de topire în cuptorul înalt. Sin. Silicospigel. — Ambele aliaje sunt folosite la fabricarea ofeluriior speciale şi pentru a împiedeca formarea suflurilor. 5. Feromolibden [(J)epp0M0Jra6AeH; ferromo-lybdene; Ferromolybdăn, Eisenmolybdăn, Molyb-dăneisen; ferro-molybdenum; ferromolibden]: Feroaliaj cu 60---70% molibden şi maximum 1% carbon. E folosit la fabricarea ofeluriior speciale. 6. Feronichel [(|)eppOHHKeJlb; ferronickel; Ferronickel, Eisennickel, Nickeleisen; ferro-nickel; ferronickel]: Feroaliaj cu 25 - ■ • 75%nichel. E folosit la fabricarea ofeluriior speciale. 7. Ferosiliciu lc|)epp0CHJlHiţHH; ferrosilicium; Ferrosilizium, Siliziumeisen; ferro-silicon;ferroszili-cium]: Feroaliaj cu 12-■• 90% siliciu, 1% mangan, 0,1% fosfor şi maximum 0,1% carbon. Până la confinutul de 16% siliciu se fabrică în cuptorul înalt; cu un confinut până la 90% siliciu, în cuptoare electrice. E folosit ca desoxidant şi pentru a împiedeca formarea de sufluri în ofeluri, pentru a ameliora cristalele fontei sau pentru a obfine produse finite cu un anumit confinut de siliciu (până la 4% siliciu la table pentru transformatoare, până la 20% siliciu la fontă antiacidă). s. Ferosiliciualuminiu [(jDeppoCHJiHiţHH-aJlK)-MHHHH; ferrosilicium-aluminium; Ferrosiliziumalu- 52 î minium; ferrosilicon-aluminium; ferrosziliciumalu-minium]: Feroaliaj cu 20^/0 siliciu şi 10% aluminiu. 9. Ferosilicomangan. V. Feromangansiliciu. io. Ferotitan [cjDeppOTHTaH; ferrotitane; Ferro-titan, Eisentitan;ferro-titanium; ferrotitân]: Feroaliaj, cu 22••■25% titan, 3 ••■ 4% aluminiu şi maximum 1% carbon, dacă e obfinut prin aluminotermie; cu cca 17% iitan şi maximum 7% carbon, dacă e-obfinut prin reducere cu carbon. E folosit pentru afinarea ofeluriior. u. Ferotungsten [B0Jib(|)paMHCT0e }Kejie3o; ferrotungstene; Ferrowolfram; ferro-tungsten; ferro-wolfrâm]: Feroaliaj cu 80- -'85% tungsten şi maximum 1% carbon. E folosit ca aliaj de adaus în ofeluri rapide şi în ofeiuri magnetice. Sin. Fero-wolfram. 12. Ferovanadiu [(jpeppOBaHaAHH; ferrovana-dium; Ferrovanadium, Eisenvanadium, Vanadium-eisen; ferro-vanadium; ferrovanadium]: Feroaliaj cu 40- ■■ 60% vanadiu. E folosit ca adaus la ofeluri. speciale. is. Ferowolfram. V. Ferotungsten. 14. Ferozirconiu [(J)epp0U,HpK0HHH; ferrozir-conium; Ferrozirkonium, Eisenzirkonium, Zirko-niumeisen;ferro-zirconium; ferrozirkonium]: Feroaliaj cu 20% zirconiu. E folosit la afinarea ofelului* şi pentru a înlătura oxizii şi azotul din el. îs. Ferocianură [(JîeppoiţHaHHA; ferrocyanure; Ferrozyanid; ferrocyanide; ferrocianid]. Chim.: Sare a acidului ferocianhidric. ie. Ferocianhidric, acid ~ [(JîeppoiţHaHBOAO-pOflHan KHCJiOTa; acide ferrocyanhydrique; Fer-rozyanwasserstoffsăure; ferrocyanhydric acid; fer-rociânhidrogen-sav]. V. sub Fier. 17. Ferodo. V. Metalasbest. îs. Ferogalică, hârtie ~ [$epporajiOBaH 6y-Mara; papier ferrogallique; ferrogallisches Papier^ ferrogallic paper; ferrogallikus papirj. Foto*: Hârtie-fotografică preparată cu săruri de fier, şi care se developează cu acid galic. Se foloseşte la reproduceri de desene industriale de pe calc, şi dăs imagini cu frăsături violacee. îs. Feromagnetic, pl. feromagnetici [(|)eppo-MarHHTHOe BeiH,ecTBQ; ferromagnetique; Ferro-magnetikum; ferromagnetic substance; ferromâg-neses anyag]. E/m.: Substanfă sau material de permeabilitate magnetică relativă care variază cu po-larizafia magnetică, e supraunitară şi, în general, foarte mare. V. sub Magnetism. 20. Feromagnetism [(J)eppoMarHeTH3M; ferro-magnetisme; Ferromagnetismus; ferromagnetism;, ferromagnetizmus]. Elm.: 1. Proprietatea anumitor materiale de a avea permeabilitatea magnetică relativă foarte mare şi variabilă. V. sub Magnetism. — 2. Capitol al Fizicei, care studiază proprietăfile substanfelor feromagnetice. V. sub Magnetism. 21. Feronerie [xyftOJKectBeHHoe Ky3HeHHoe npOH3BO,a;CTBO; ferronnerie d'ari; Kunstschmieder. fine art forge; mukovâcsolâs]. Artă: Arta de & fasona ofelul prin forjare. 22. Feronerie [xy^o}KecTBeHHbie }Kejie3Hbie H3^GJIHH; ferronnerie d'art; Kunstschmiedestucke^. artistic blacksmith pieces; mukovâcsolâsi darabok]*. 522 i Cs.: Ansamblul pieselor de ofel, prin extindere şi de alte metale (de ex.de cupru), cari completează, utilitar sau decorativ, o construcfie: grile exterioare sau interioare, lampadare, aplice, rampe de scări,etc. t. Feroplafină [(jpeppoiiJiaTHHa; ferroplatine; Ferroplatin; ferroplatinum; ferroplatina]: Aliaj de platină cu 4***19% fier. E folosit la detectoarele de grizu. 2. Feros [AByxaTQMHoe îKejie30 b XHMHHee-KHX COG/ţHHGHHHX; ferreux; Ferro-(Salze); ferrous; ferro-]. Chim.: Calitatea anumitor compuşi ai fierului de a conţine un ion de fier bivalent. 3. Ferotipie [(JîeppOTHiraH; ferrotypie; Ferro-typie; ferrotype; ferrotipia]. Foto.: Procedeu fotografic (folosit, în trecut, de către fotografii ambulanţi, pentru a produce repede o imagine pozitivă), în care pasta sensibilă întrebuinfată este o emulsiune de colodiu lipită pe o tablă smălţuită (plăci ferotipice). 4. Ferrel, formula lui ~ [4)opMyjia Oeppejin; ■formule de F.; F. s Formei; F.'s formula; F. fele keplet]. V. sub Diagramă aerologică. 5. Ferry-boaf [napoxo£-napoM, cy/ţHO #jih nepenpaBbi; ferry-boat, bac transbordeur de trains; Eisenbahnfăhre, Trajektanstalt; train ferry; vasuti komp]. Nav.: Navă sau pod plutitor, echipate cu linie ferată, folosite pentru transbordarea unuia sau a mai multor vagoane (eventual trenuri întregi) de pe un mal al unei ape pe celălalt, făcând astfel legătura între liniile de cale ferată ale celor două maluri. Vagoanele pot fi împinse (pe linie), de pe uscat, pe ferry-boat, sau pot fi îmbarcate cu ajutorul troliilor. Uneori, ferry-boat-ul are elice la proră, ca şi la pupă, iar profilul său este astfel, încât se poate deplasa şi cu pupa înainte. e. Ferfă. V. sub Velă. 7. Fertilitate [nJlOAOpoAHe; fertilite; Frucht-barkeit; fertility; termekenyseg]. Agr.: Proprietatea unui sol de a fi rodnic (productiv). Fertilitatea depinde de constituţia fizică, chimică, şi de mediul biologic pe care-l constitue solul, şi poate fi modificată prin amendamente şi prin îngrăşăminte apropriate. s. Feruginos [raejiesocoflepîKaiiţHH, >Kejie-3HCTBIH; ferrugineux; eisenhaltig; ferruginous; vas-iartalmu]: Calitatea unui sol, a unui nisip, a unei ape, etc., de a avea un confinut mare de fier. 9. Ferură [MeTaJIJiHHeCKafl AeTaJib; ferrure; Beschlag; fitting; kotovas, vasalâs]. Av.: Piesă me* alică folosită peniru asamblarea diferitelor elemente de rezistenţă ale unui avion. Se fabrică din aliaje uşoare. Refraciometru Fery. î) prismă goală, penfru lichid; 2) lunetă; 3) colimator. io. Fery, refractometru ~ [pe(J)paKTOMeTp H6pHHOreH; fibrinogene; Fibrinogen; fibrinogen; fibrinogen]. Chim. biol.: Proteină din clasa globulinelor, care se găseşte în plasma sângelui, alături de alte globuline şi albumine. La coagularea sângelui se transformă în fibrină, un gel ireversibil care înglobează şi elementele corpusculare (globule albe şi roşii)- 5. Fibrino-plasficâ, substanfă V. Paraglo-bulină. e. Fibrif D: Solvent cu bază de alcooli polivalenţi. Disolvă bine coloranţii acizi, coloranţii de-crom, şi pe cei de cuvă. (N. D.). 7. Fibroasă, structură ~ [BOJiOKHHCTan CTpyK-Typa; structure fibreuse; faserige Sfruktur; fibrous structure; rostos struktura]. Mineral.: Structura mineralelor cari au proprietatea de a se prezenta în fibre. a. Fibroblasfic [4>H6po6jiacTHHecKaH bojiok-HHCTan CTpyKTypa; fibroblastique; fibroblas-tisch; fibroblastic; fibroblâsztikus]. Mineral.: Calitatea şisturilor cristaline de a avea componenţi? principali cari se prezintă în fibre. 9. Fibrocimenf [(J)H6poiJ,eMeHT; fibrociment, eternit; Fibrozement, Asbestzement, Asbestbeton, Eternit; fibrocement; rostcement, aszbesztcement]. Ind. cimt.: Material fabricat prin presarea (la 1000 at) unui amestec umed (cu un conţinut de 40% apă) de fibre de asbesl (o parte) şi ciment (trei părţi), — uneori cu adausuri de pulberi silicioase şi de produse colorate — şi prin întărirea lui ulterioară, în atmosferă de vapori de apă sub presiune. Cimentul folosit trebue să fie de mare fineţă, cu priză înceată şi cu întărire cât mai rapidă. Produsul obţinut are o greutate volumetrică destul de mică (1,8 • ■ • 2,0), este a-proape impermeabil 1a apă, foarte puţin permeabil la gaze, şi rezistent la coroziune. Este absolut imputrescibil şi incombustibil; are o conductibili-tate termică foarte mică, şi rezistă foarte bine la îngheţ şi Ia uzură. Din cauza cantităţii mari de apă folosită la fabricare, produsele de fibrocimeni prezintă, în primele zile după priză, o retragere mare; de aceea se recomandă să fie folosite numai după câteva săptămâni dela fabricare. Fibrocimentul este un material foarte indicat pentru diferite scopuri şi anume: în plăci mari, plane, de diferite grosimi, este întrebuinţat pentru îmbrăcarea pereţilor, a plafoanelor, şi ca învelitoare de acoperişuri; în plăci mari, ondulate, constitue o învelitoare foarte bună, în special pentru acoperişuri de clădiri industriale; în formă de tuburi de diferiţi diametri se întrebuinţează pentru canalizări (chiar sub presiune), pentru burlane de ploaie, pentru canale de fum, canale pentru cabluri electrice, etc.; fasonat în diferite forme, serveşte la fabricarea unor recipiente, ca bacuri, băi, rezervoare, etc. Sin. Asbest-ciment, Eternit (în special pentru înve-litori). 10. Fîbroină [c|m6poHH; fibroine; Fibroin; fibroi-ne; fibroin]. Chim. biol.: Scleroproteină, componentă fibroasă a mătasei naturale. Este înconjurată în fir de o altă proteină, sericina, care se îndepăr- 525 tează prin fierbere cu apa, în care se disolvă ^degomare). 1. Fibrolizină [(J)H6ppjiH3HH; fibrolysine; Fi-brolysin; fibrolysin; fibrolizin]. Farm.: Compus obţinut prin combinarea tiozinaminei şi a salicilatului de sodiu, şi a cărui soluţie apoasă, după sterilizare, se întrebuinţează, în injecţii subcutanate, în tratamentul tabesului. 2. Fical de sulf [cepHan nenetib, MHoro-’ cepHHCTbiH KaJiHH; foie de soufre; Schwefelle-ber; hepar sulphuris, liver of sulphur; kenmâj]. fuhg.: Substanţă roşie-brună, cu aspect de ficat, tormată mai ales din polisulfură de potasiu (K2S5) şi întrebuinţată ca paraziticid. 3. Ficheş. Ind. făr.: Unealtă folosită în olărie. V. sub Olar. 4. Fichîelst [(|)HXTejiHT; fichtelite; Fichtelit; tichtelite; fichtelit]. Chim.: C18H32. Perhidro-reten. Se găseşte, alături de reten, în răşinile fosile de conifere. Se topeşte la 46°. 5. Ficus [(|)HKyc; ficus; Ficus; ficus; fikusz]. Silv.: Specie de arbori (Ficus elastica, din familia moraceelor) din care se extrage latex. - 6. Fidea [BepMHinejib; vermicelle; Faden- nudeln; vermicelli; metelt teszta]. Ind. alim.: Pastă alimentară trasă în fir înfăşurat sub diferite ■forme. Serveşte la prepararea supelor sau a budincilor. 7. Fidelufă. Agr.: Varietate de fasole oloagă, cu păstaia de coloare verde, subţire, fragedă, bună pentru conserve. 8. Fier [mejie30; fer; Eisen; iron; vas]. Chim.: Fe; gr.at. 55,84; nr.at. 26; gr.sp. 7,84; p.t. cca 1525°; metal cenuşiu, bi-, tri- şi hexavalent, fero-tmagnetic, din grupa VIII a sistemului periodic. Se obţine extrem de greu chimic pur şi, în această stare, constitue o curiozitate ştiinţifică, deoarece are proprietăţi cu totul diferite de acelea ale metalului „comun". Cea mai mare parte a fierului pur se obţine prin afinare electrolitică în soluţii de săruri feroase cu mici adausuri de alte săruri, cari uşurează depunerea pe catozi de fier, anozii folosiţi fiind de fontă sau de oţel. Se obţine un metal foarte pur, însă dur şi foarte fragil, din cauza incluziunilor de hidrogen. Hidrogenul se elimină printr'o recoacere convenabilă, după care metalul devine maleabil şi cu proprietăţi feromagnetice foarte bune. — Alt procedeu pentru obţinerea fierului pur consistă în reducerea clcrurii sau a oxidului de fier într'un curent de hidrogen. Când această reducere se face la temperatură joasă, fierul pulverulent, de coloare neagră, este piroforic. Apoi pulberea se presează şi se topeşte în vid. — Pentru obţinerea fierului extrapur, pentru scopuri analitice, se calcinează la aer oxalatul de fier, care frece în oxid de fier, iar acesta se reduce apoi, cu hidrogen, în fier-burete; prin acţiunea oxidului de carbon sub presiune, fierul redus se transformă în penfacarbonil de fier Fe (CO)5; acesta, vapo-rizat, se lichefiază prin răcire, apoi se încălzeşte — la presiune normală—tla 200°, în prezenţaifierului, care are rol de catalizator; astfel, pentacarbonilul se descompune din nou în fier şi oxid de carbon. Din proprietăţile fizice, ca şi din studiul cu raze X, s'au putut stabili patru forme alotropice, cari au trei puncte de transiţie, după schema: ~ 770° ~ 910° ~ 1400° Fe a ^ Fe p ^ Fe y ^ Fe S, (valorile punctelor de transiţie, determinate mai precis, ar fi 769°, respectiv 906° şi 1404°). Fierul a e o varietate alotropică a fierului chimic pur în starea în care corespunde echilibrului său fizicochimic sub punctul de transformare A3 (cca 900° la răcire şi cca 910° la încălzire). Reţeaua lui cristalină este alcătuită din cuburi centrate în spaţiu (v. fig.). Nu poate disolvă decât 0,006% C la temperatura normală, şi 0,04% C la cca 720°. E feromagnetic până la punctul de transformare A2 (punctul Curie), care se găseşte la cca 770°, iar deasupra acestei temperaturi e paramagnetic. Intre A2 şi As nu este feromagnetic (varietate alotropică numită uneori fier 0; v. şi fig. Curba de răcire a fierului, sub Călire). Fierul (3 este numirea dată pentru fier când se găseşte în intervalul de temperatură dintre Â2 (cca 770°) şi A3 (Ar3 = cca 900° la răcire, sau Ac3 = cca 910° la încălzire). Este considerat de unii metalurgişti ca varietate alotropică distinctă, Structura reţelei cristaline, Structura refeiei cristaline, în cuburi centrate în spafiu, în cuburi cu fe|e centrate, a atomilor de fier. a atomilor de fier. structura cristalină fiind identică cu a fierului a. Fierul y es^e ° varietate alotropică a fierului corespunzând echilibrului său fizicochimic între A3 (Ar3 = cca 900°, respectiv Ac3— cca 910°) şi Aă (cca 1400°). Reţeaua lui cristalină este alcătuită din cuburi cu feţe centrate (v. fig.). Este paramagnetic. Poate disolvă cantităţi mari de carbon (de ex. 1,7% la 1150°). Constituentul structural al aliajelor fier-carbon sub formă de cristale mixte fier y şi carbon se numeşte austenită. Fierul S este o varietate alotropică de fier pur, corespunzând echilibrului său fizicochimic deasupra punctului {Ar^Ac^cca 1400°). Reţeaua Iui cristalină este alcătuită din cuburi centrate în spaţiu, cari corespund riguros unei reţele de fier a cu latura cubului mărită. Transformarea y-S prezintă importanţă practică numai pentru anumite oţeluri speciale (de ex. cele inoxidabile). Fierul se găseşte rar în stare nativă, însoţit de Ni şi Co. Foarte răspândit se găseşte sub formă de oxizi, ca hematit Fe2Os, magnetit Fe304, limonit 2 Fe203 • 3 H20, sau ca siderit FeCOs, pirită FeS2 (cubică), mar-casit FeS2 (rombic), sau — în unele ape ferugi- 526 noase — disolvat sub formă de bicarbonat de fier. De asemenea, în regnul animal, fierul se găseşte ca un constituent principal, în deosebi legat sub formă complexă cu o combinaţie organică numită porfirină, constituind hemina, materia colorantă a sângelui. Fierul este un element extrem de reactiv. în aer, este mai mult sau mai puţin corodat de diferiţi agenţi atmosferici, cu formare de rugină. Se combină direct cu oxigenul, cu sulful şi cu Halogenii, la temperatură înaltă. Cu acizii minerali, chiar diluafi, reacţionează, punând hidrogenul în libertate. Compuşii mai importanţi ai fierului: 1. Feric, acid ~ [}Kejie3HaH KHCJiOTa; acide ferrique; Ferrisăure; ferric acid; ferrisav]: H2Fe04. Acid necunoscut în stare liberă (ipotetic), ci numai sub formă de săruri, ca K2Fe04, BaFe04 ■ 4H20. Se prepară, fără a putea fi izolat, între altele, prin tratarea cu clor a unei soluţii de hidrat de potasiu, care conţine în suspensie hidrat feric. Feratul de potasiu se obţine prin electroliza unei soluţii de hidrat de potasiu la 70°, într'un elec-trolizor cu electrozi de fier. 2. ~, azotat ~ [HHTpaT}KeJie3a; azotate ferrique; Ferrinitrat;ferric nitrate; ferrinitrât]: Fe (N03)3. Se obfine prin disolvarea fierului în acid azotic; cristalizează în cristale cubice cu 6 molecule de apă sau în cristale monoclinice cu 9 molecule de apă. Este întrebuinţat ca mordant în vopsi-toria chimică. 3. lifdrat ~ [rHMpaT }Kejie3a; hydrate ferrique; Ferrihydroxyd; ferric hydrate; ferrihidrat]: Fe (OH)3. Se prepară prin acţiunea hidratului de sodiu şi de potasiu asupra unei sări ferice, în natura se găseşte o varietate amorfă, care formează ocrul şi rugina. în medicină este întrebuinţat ca antidot al otrăvurilor cu arsen, iar în tehnică, din cauza proprietăţilor speciale de ad-sorpţie, la purificarea apelor. 4. oxid ~ [OKHCb }Kejie3a; oxyde ferrique; Eisenoxyd; ferric oxide; ferrioxid]: Fe203. Se obţine prin prăji rea hidratului feric, a sulfatului feros şi a piritei. Este întrebuinţat ca pigment mineral în pictură, la colorarea sticlei, în vopsi-torie, drept catalizator în sinteza amoniacului, la prepararea electrozilor, etc. 5. sulfat ~ [cyjib(J)aT îKejie3a; sulfate ferrique; Ferrisulfat; ferric sulphate; ferriszulfât]: Fe2(S04)3. Se prepară prin oxidarea unei soluţii de sulfat feros cu acid azotic, sau prin disolvarea fierului în acid sulfuric. Serveşte la tăbăcirea pieilor, în vopsitoria textilă, la fabricarea cerne-lurilor, a pigmenţilor minerali, etc. Dă săruri duble cu sulfaţii alcalini, dintre cari cel mai important este alaunul feric, K2S04 ■ Fe2(S04)3-24H20, cristalizat în octaedri de coloare violetă. e. Ferică, ciorură ~ [xjiopHft }KeJie3a; chlo-rure ferrique; Eisenchlorid, Ferrichlorid; ferric chloride; ferriklorid]: Fe Cl3. Se obţine prin acfiunea clorului asupra fierului încălzit moderat, sau prin acţiunea clorului asupra hidratului feric. Se disolvă în alcool şi în eter, şi sublimează la temperaturi înalte. Soluţia apoasă se întrebuinţează, în far- macie, sub numele de Liquor ferri sesquichlorat (Liquor ferri perchloridi). Se foloseşte în industria metalurgică, sub formă de baif, ca agent cloru-ranţ, şi în medicină, sub forma soluţiei amintite, pentru oprirea emoragiilor. Bromură şi iodura ferică (şi feroasă) sunt asemănătoare cu sărurile clorului, şi nu au mare întrebuinţare tehnică. 7. fluorură ~ [(J)TOpHA JKeJie3a; fluorure ferrique; Eisenfluorid, Ferrifluorîd; ferric fluoride^ ferrifiuorid]: FeF3. Se obfine prin evaporarea unei solufii de acid fluorhidric în care s'a disolvat hidrat feric. s. sulfura ~ [cyjib(J)HA }Kejie3a, cep-HHCTOe }KeJie30; sulfure ferrique; Eisensulfid-, ferric sulphide; ferriszulfid]: Fe2S3. Se obfine prin acţiunea hidrogenului sulfurat asupra oxidului feric la o temperatură de cca 100°, sau prin acţiunea sulfurii de amoniu asupra sărurilor ferice. 9. Fericianhidric, acid ~ [}Kejie30CHHepo AHCTaH KHCJiOTa; acide ferricyanhydrique; Ferri-cyanwasserstoffsăure; ferricyanhydric acid; ferri-ciânhidrogensav]: Fe(CN)6H3. Acid complex, ale cărui săruri (fericianuri) alcaline, în special cea de potasiu, sunt mult întrebuinfate în tehnică. 10. Feroasă, ciorură ~ [xjiopHCToe mejie30; chlorure ferreux; Eisenchlorur, Ferrochlorid; ferrous chloride; ferroklorid]: FeCI2. Se obfine prin acfiunea acidului clorhidric gazos asupra fierului înroşit, sau prin reducerea clorurii ferice în curent de hidrogen. Se disolvă în apă şi alcool, şi este puternic delicvescentă. Cu amoniacul gazos dă compusul FeCI2 ■ 6 NH3. 11. fluorură ~ [(jDTOpHCTOe }KeJieso; fluorure ferreux; Eisenfluorur, Ferrofluorid; ferrous fluoride; ferrofluorid]: FeF2. Se obţine prin disolvarea fierului în acid fluorhidric. Este o substanţă foarte delicvescentă. 12. sulfură ~ [cepHHCToe }Kejie30; sulfure ferreux; Eisensulfur; ferrous sulphide; ferroszulfid]: FeS. Se obţine prin unirea directă a elementelor, la cald, ca o masă care se disolvă în acizi diluaţi cu desvoltare de hidrogen sulfurat. Arsă în aer, la temperatură moderată, se oxidează parţial în sulfat feros, iar la temperatură mai înaltă se oxidează în bioxid de sulf şi oxid feric. îs. Ferocianhidric, acid ~ [}KeJie3HCTOCHHe-pOAHCTan KHCJiOTa; acide ferrocyanhydrique’r Ferrocyanwasserstoffsăure; ferrocyanhydric acid; ferrociânhidrogen-sav]: Fe(CN)6H4. Acid complex, cunoscut în stare liberă, care se descompune cu uşurinţă. Sărurile lui de sodiu şi potasiu (fero-cianuri de sodiu şi potasiu) au numeroase între-buinfări tehnice. i4. Feroferic, oxid ~ [3aKHCb-OKHCb }Kejie3a? oxyde ferroferrique; Eisenoxyduloxyd; ferro ferric oxide; ferriferrooxid]: Fe304, (FeO ■ Fe2Os). Se formează prin oxidarea fierului cu vapori de apă. Este feromagnetic, se disolvă în acizi mineralif dând un amestec de săruri feroase şi ferice. Se întrebuinfează Ia prepararea emailurilor şi la colorarea sticlei. Topit Ia 1550*1600°, este întrebuinţat la prepararea .electrozilor de magnetit, folosiţi la electroliza industrială a clorurilor alea- 52 T line, şi ca înlocuitor al electrozilor de cărbune pentru sudura cu arcul electric. Sin. Magnetit. , i. Feros, acid ~ [}Kejie3HCTâH KHCJiOTa; acide ferreux; Ferrosăure; ferrous acid; ferrosav]: HFeOs. Acid ipotetic, cunoscut sub formă de săruri (feriţi), în special ale metalelor alcaline. ., 2. azotat ~ [a30TH0KHCJi0e }Kejie30, HHTpaT 5Kejie3a; azotate ferreux; Ferronitrat; ferrous nitrate; ferronitrat]: Fe(N03)2 ■ 6H20. Este o sare foarte nestabilă, obţinută prin tratarea unei soluţii de sulfat feros cu azotat de bariu. s. hidrat ~ [rHApaT }Kejie3a; hydrate fer- reux; Ferrohydroxyd; ferrous hydrate; ferrohidrat]: Fe(OH)2. Se obţine tratând cu hidrat de sodiu o sare feroasă pură. Este extrem de nestabil şi nu poate fi păstrat decât într'o atmosferă de hidrogen. 4. oxid ~ [3aKHCb, OKHCb }Kejie3a; oxy-de ferreux; Eisenoxydul; ferrous oxide; ferrooxid]: FeO. Se obţine, ca pulbere neagră piroforică, prin reducerea oxidului feric cu hidrogen la 300°, prin acţiunea protoxidului de azot asupra fierului la 200°, prin acţiunea bioxidului de carbon asupra fierului încălzit la 900°. 5. sulfat ~ [eepHOKHCJioe >Kejie3o, cyjib-(|)aT }Kejie3a; sulfate ferreux; Ferrosulfat; ferrous sulphate; ferroszulfât]: FeS04.7H20. Se găseşte în natură sub numele de melanterit, cristalizat sau fibros. Industrial, se obţine prin oxi-darea menajată a sulfurii feroase (pirite, marca-site). Produsul obţinut se recristalizează din apa care conţine acid sulfuric, obţinându-se astfel cristale monoclinice frumos crescute. Sulfatul feros poate fi preparat şi cu un număr variabil de molecule de apă de cristalizare, în care caz este isomorf cu alţi sulfaţi ai metalelor învecinate din tabloul periodic al elementelor. Soluţia sulfatului feros absoarbe hidrogenul sulfurat şi oxi-zii de azot, cu formarea unei coloraţii brune, fapt pentru care se şi întrebuinţează în Chimia analitică pentru recunoaşterea lor. Sulfatul feros dă săruri duble cu sulfaţii alcalini, dintre cari cel mai important, din cauza stabilităţii sale, este sulfatul dublu de fier şi amoniu: FeSC>4-(NH4)2S04* 6 H2Of cunoscut şi sub numele de sarea lui Mohr, mult mai întrebuinţat în analiza volumetrică. Sulfatul feros este întrebuinţat la prepararea cernelii de scris, a pigmentului colorant cunoscut sub numele de albastru de Berlin, în vopsitoria textilă pentru vopsitul lânii, la conservarea lemnului, la desul-furarea gazului aerian, etc. Sin. Calaican. e. Fier, arsenit de ~ [apceHHT mejie3a; ar-senite de fer; Eisenarsenit; iron arsenite; vasar-zenit]: FeAs04’2H20. E cunoscut în natură sub numele de scorodit; se obţine prin acţiunea anhidridei arsenice asupra acetatului de fier. 7. carbonat de ~ [Kap6oHaT mejie3a; carbonate de fer; Eisencarbonat; ferrous carbonate; vaskarbonât]: FeCOg. Se obţine sub forma unor cristale microscopice romboedrice, tratând o soluţie de sulfat feros cu bicarbonat de sodiu, la 150°, timp de 36 ore. s. carbonili de ~ [Kap6oHHJibi 5Kejie3a, neHTaKap60HHJlbi; carbonyls de fer; Eisencar- bonyle; iron carbonyls; vaskarbonflok]: Se cunosc următorii carbonili de fier: Fe(CO)5: pentacar-bonilul de fier, obţinut prin tratarea oxalatului de fier cu oxid de carbon, prin încălzire la 150°; este un lichid gălbuiu, cu p. f. 102,5°, care se descompune la aer şi umezeală. — Fe2(CO)9r diferocarbonilul, care se obţine prin acţiunea, luminii asupra unei soluţii a primului carbonil; cristalizează în foiţe roşii. — Fe(CO)4: tetracar-bonilul de fier, obţinut prin încălzirea unei soluţii eterice a celui de al doilea carbonil. Este foarte stabil la temperatura ordinară, dar se descompune prin încălzire la 140-150°, cu formare de fier şi de oxid de carbon. 9. carbură de V. Cementită. 10. fosfat de ~ [(|)0C(|)aT }Kejie3a; phos- phate de fer; Eisenphosphat; ferrous phosphate; vasfoszfât]: Fe3(P04)2 ■ 8H20. Se prepară tratând o soluţie de sulfat feros cu fosfat de sodiu; se* întrebuinţează în medicină. In natură se găseşte sub numele de vivianit. n. ~, fosfuri de ~ [(J)OC(|)Hflbi mejie3a; phosphures de fer; Eisenphosphide; iron phos-phides; vasfoszfidok]: Se cunosc mai multe fosfuri de fier, cu formulele Fe3P, Fe2P, FeP şi Fe2P3f. obţinute în diferite reacţii ale fierului cu fosforul. 12. rodanură de ~ [po,n;aHaT }KeJie3a; rhodanure defer; Eisenrhodanide; iron rhodanide-vasrodânid]: Fe(CN)3. Combinaţie a fierului cu acidul rodanhidric, întrebuinţată în Chimia analitică pentru determinarea colorimetrică a fierului.. Se obţine prin tratarea unei sări de fier cu rodanură de sodiu sau de potasiu. Afară de compuşii menţionaţi, fierul dă şi numeroase combinaţii organice, unele folosite în medicină, cum sunt tartratul sau Cifratul de fier, altele prezentând interes ştiinţific, cum sunt' fier-tridipiridilul Fe(C10H8N2)3X2 şi oxalatul de fier şi potasiu K3Fe(C204)3, cari au două forme optic active. 13. Fier [îKeJieso; fer; Ei sen; iron; vas]. Metl.r Nume impropriu pentru oţelul comercial cu un confinut de maximum 0,6% carbon. V. sub OţeL 14. Fier-balof. V. Balot, fier- 15. Fîer-befon. V. Oţel-befon. ie. Fier-befon, foarfeci ~. V. Foarfeci fier-beton 17. Fier cu cărbune. V. Oţel cu carbon. 18. Fier curb pentru izolator. V. sub Suport pentru izolator, ia. Fier de călcat [yTK)r; fer â repasser; Bu~ geleisen; flat iron, pressing iron; vasalo]: Unealtă constituită dintr'o placă de fontă, un dispozitiv de încălzire şi un mâner. Se foloseşte pentru netezirea — prin apăsare — a pânzelor, a stofelor sau a altor materiale, cari, obişnuit, se umezesc în prealabil. Are forme şi greutăţi diferite, după obiectul pe care îl netezeşte şi după mijlocul cu care este încălzit. 20. ~ de călcat, electric [3JieKTpHHecKHH yTior; fer â repasser electrique; elektrisches Bu-geleisen; electric flat iron; villamos vasalo]: Fier de călcat, încălzit electric prin efectul Joule al curentului care trece printr'o rezistenţă. 528 1. Fier de coamă [mejieao ajih 3arH6aHHH; -outit â replier; Schalleisen; folding tool; elhaj-Jito vas]. Cs.: Unealtă compusă dintr'o bară de ofel de secţiune pătrată şi una de secfiune triunghiulară, legate între ele printr'un mâner curbat din ofel . rotund (v. fia.). E folosită de ...... Fier de coama. Tinichigiu pentru a finea contra (a propti) în operaţiunile de îndoire a marginii tablei, sau de strângere a faifurilor verticale ale învelitorii unui acoperiş. Sin. Şalaizăn, Fier de hăituit. 2. Fier de lipit. V. Ciocan de lipit. 3. Fier de rindea. V. sub Rindea. 4. Fier de rostuit [pacniHBKa (KaMeHmHKa); ^issoir, truelle â jointoyer; Fugeneisen, Fugenkelle; pointing trowel; hezagsimito vas], Cs..' Unealtă a zidarului, folosită pentru netezirea mortarului din rosturile unei zidării aparente, de cărămidă sau de piatră. Este formată, de obiceiu, 1 2 Fiare de rostuit. 1) fier pentru rosturi verticale; 2) fier pentru rosturi longitudinale. dintr'o vergea de ofel, cu secfiunea pătrată sau circulară, groasă de 8 ■■■10 mm, având la unul din capete un mâner; celălalt capăt este curbat, pentru a nu sgâria suprafafa mortarului în timpul lucrului (v. fig.). V. şi Rostuire. 5. Fier de sucit sârma [Kpyrjioe (npyTKOBGe) >KeJie30; fer rond; Dreheisen; iron rod; csavaro-vas], Tehti.: Unealtă care serveşte pentru facerea ochiurilor la sârmele cari susţin firul aerian de tracţiune. e. Fier de Suedia. V. Oţel de Suedia. 7. Fier electrolitic [3jieKTpojiHTHHeCKoe me-Jie30; fer electrolytique; eiektrolytisches Eisen; electrolytic iron; elektrolitikus vas]. Chim.: Fier obţinut pe cale electrolitică; are mare puritate; rezistă la coroziune şi nu prezintă istereză magnetică. 8. Fier forjat [o6pa6oTaHHoe, noBKoe 5Ke-Jie30; fer forge; Schmiedeeisen; wrought iron; kovâcsoltvas]. Artă: Obiect ornamental din bare, benzi sau tablă de oţel, prelucrate prin forjare, reliefate prin ciocănire, şi asamblate, de obiceiu, prin sudură. Obiectele sunt tratate chimic Ia suprafaţă, pentru ca să capete patină, sau sunt vopsite. 9. Fier forjat. V. Oţel forjat. io. Fier industrial. V. Oţel industrial. u. Fier-nichel, acumulator cu V. Acumulator electric cu fier-nichel şi sub Descărcarea unui acumulator. 12. Fier omogen. V. sub Oţel de fuziune. 13. Fier pentru izolator, V. Suport pentru izolator. 14. Fier profilat. V. Oţel profilat. 15. Fier pudlat. V. Oţel pudlat. ie. Fier pur. V. Ferită. 17. Fier sudabil. V. Oţel sudabil. îs. Fier vechiu [>Kejie3HbiH jiom (cTapoe }KeJie30); ferraille; Alteisen; scrap iron; ocskavas]. Tehn.: Obiecte de oţel scoase din uz. Se întrebuinţează în procesul de producere a fontei brute şi a otelului turnat. 19. Fierar [Ky3Heiţ; forgeron; Hammerschmied, Grobschmied, Schmied, Schmiedearbeiter; biack-smith, hammer smith, smith, forger; kovâcs, ko-vâcsmester]: Lucrător care mânueşte piesa de forjat şi comandă, sau efectuează el însuşi, operaţiunea de deformare cu ciocanul manual, cu ciocanul mecanic sau cu presa. El poate avea, uneori, ajutoare, pentru mânuirea piesei de forjat, penfru aplicarea loviturilor de ciocan (ciocănari), sau penfru conducerea ciocanului mecanic sau a presei (conductori de ciocan sau de presă), şi poate folosi diferite mijloace pentru mânuirea piesei: cleşte, cap de prindere, manipulator, etc. Sin. Faur, Făurar, Forjar. 20. ~ [MeTaJIJlHCT; ouvrier en fer; Eisenarbei-ter; iron worker; vasmunkâs]. Cs..* Lucrător specializat în formarea şi montarea armaturilor de beton armat. 21. Fierărie [(1) Ky3HeHHoe peMecjio, (2) Ma-ra3HH Hîejie3Hbix H3Aejinâ, (3) >Kejie30, me-Jie3HbiH MaTepnaJi; (1) metier de forgeron, metier de marechal-ferrant, (2) ferronnerie, (3) ar-ticles en fer, quincaillerie; (1) Schmiedehandwerk, (2) Eisenhandlung, (3) Eisenwaren; (1) smithery, (2) iron-monger's shop, (3) iron ware, hard ware; (1) kovâcs-muhely, (2) vaskereskedes, (3) vasâru]: 1. Meşteşug în care se folosesc unelte şi mijloace rudimentare de prelucrare a fierului (oţel comercial) pentru acoperirea nevoilor gospodăreşti, de obiceiu în mediul rural. — 2. Prăvălie în care se vând obiecte de fier. — 3. Material divers de fier. 22. Fierărie [Ky3HHU,a; forge; Schmiede, Schmie-dewerkstatt; forge, smithy; kovâcsmuhely]. Metl.: Atelierul în care fierarul prelucrează metalele. Este utilat cu unu sau cu mai multe focuri de forjă cu foaie sau cu ventilator, cu nicovale, menghine, ciocane, cleşte, uneori cu maşină de găurit, etc. Un atelier mare sau o uzină de fierărie şe numeşte şi forjerie. 23. Fierbătoare, feavă ~ [KHiiHTHJibHaH Tpy6-Ka; tube d'eau; Siederrohr, Wasserrohr, Ver-dampfungsrohr; water tube; forrcso]. Mş. term.: 1. Jeavă cu circulaţie de apă şi abur, învăluită In exterior de gazele de ardere, şi care formează în fascicule, împreună cu altele, legătura dintre colectoarele unei căldări de abur. Diametrul ţevii este de 40-■• 100 mm. — 2. Numire improprie, folosită, uneori, pentru ţevile de fum ale căldării de locomotivă. 24. Fierbăfor [KHiiHTHJibHHK, annapaT KHnflHeHHH, ojtjiep; bouilloire, bouilleur; Ko-cher; boiling vessel, cooker; fozo edeny, fozo ust]. Tehn.: Aparat în care se fierbe un lichid la presiunea atmosferică sau la o presiune mai 529 înaltă. Acest termen se foloseşte, în special, pentru cilindrii căldărilor de abur şi pentru aparatele de tratare a lemnului, în vederea obfinerii celulozei. Fierbătoarele pot fi cu abur sau electrice, după felul în care se face încălzirea. 1. Fierbăfor [.iţecTHJiJiflTop; distillateur; Ko-cher, Austreiber, Destillator; generator, stil!; fozo edeny, fozoiist, fozokazân]. Mş..* Organ al instalaţiei frigorifere prin absorpţie, în care soluţia binară (lichide amestecate) e separată — prin vaporizare parţială — în părţile constitutive. 2. Fierbăfor de gips [KHriHTHJibHHK fljin ruiica; bouilloire â plâtre; Gipskocher; plaster boiler; gipszfozo]. Ind. cimt.: Aparat folosit la fabricarea ipsosului, plecând dela făina de gips. Este alcătuit din cazane mari, cu agitatoare, în cari gipsul măcinat se încălzeşte la 150• ■ 180°,-transformându-se în ipsos. s. Fierbăfor pentru lemn [KHnflTHJibHbiH KO-Teji (Ky6) AJIH APeBCCHHbi; etuve de cuisson du bois; Holzkocher; wood boiling vat; fagozolo kazân]. Ind. hârt.: Căldare cilindrică, construită din fier căptuşit cu cărămizi, de mare capacitate, în care se face operaţiunea de fierbere a lemnului pentru a libera celuloza. In interior, la partea inferioară, are o serpentină metalică circulară, găurită, prin care se introduce aburul necesar fierberii., 4. Fierbăfor sferic, rotativ [BpanţaiouţHHCfl KHnflTHJIbHHK (aBTOKJiaB); autoclave spherique rotatif; Kugelkocher; rotating boiling vat; gomb-alaku forgo fozo-kazân]. Ind. hârt.: Autoclavă în care se fierbe maculatura înainte de a fi măcinată în malaxorul cu pietre. In cursul fierberii, fierbătorul este supus unei rotaţii lente în jurul axei sale orizontale, materialul fiind, astfel, bine amestecat. 5. Fierbăfor transversal [nonepeHHbifi khiih-THJlbHHK; bouilleur transversal; Quersiederohr; cross tube (water leg); keresztfoz6cso]. Mş. ferm.: 1. Teavă fierbătoare dispusă transversal în ţevile de flacără ale unei căldări cu una sau cu mai multe ţevi de flacără. Se sudează în pereţii ţevii de flacără, şi serveşte pentru mărirea suprafeţei de încălzire, ca piesă de consolidare şi pentru ameliorarea circulaţiei de apă. Sin. Jeavă Gal-loway. — 2. Teavă de apă, de diametru mare, dispusă transversal în cutia de foc a unei căldări verticale. e. Fierbere [KHneHHe; ebullition; Sieden; ebullition, boiling; forrâs]. Fiz.: Trecerea în stare de vapori a unui lichid (vaporizarea), efectuată în toată masa sa, la temperatura la care tensiunea vaporilor săi e egală cu presiunea la care e supus lichidul. Aceasiă temperatură, numită punctul de fierbere al lichidului corespunzător presiunii constante date, creşie odată cu presiunea. Temperatura la care fierbe un lichid sub presiunea de 760 mm Hg se numeşfe temperatură normală de fierbere. 7. Fierbere cu hameiu [KHneHHe, c XMejieM; houblonnage; Bierhopfen; hop brewing; sorkom-ioval valo fozes]. Ind. alim.: Operaţiunea la care este supus mustul de bere rezultat dela cuva de filtrare, după ce e strâns, împreună cu apele de spălare, într'o cuvă, unde i se adaugă hameiul. Scopul acestei fierberi este, între altele, de a disolvă din hameiu substanţele cari urmează să dea berii aroma şi amăreala. Cuva în care se face această fierbere este metalică, şi poate fi încălzită fie cu foc direct, fie cu abur, şi are, la interior, un agitator. V. şi sub Bere. s. Fierbere, punct de ~ [TO^Ka KHneHHH; point d'ebullition; Siedepunkt; boiling point; forrâspont]. Fiz. V. sub Fierbere. Fierberea în repaus a acumulatorului [o6pa-soBaHHe ny3bipbK0B ra3a b aKKyMyjiHTOpe nocjie 3apH#KH; bouillonnement au repos de l'accumulateur; Nachkochen des Sammlers; gas-sirig of the accumulator after the charge; az akkumulâtor feltoltesi gâzkepzodese]. Elt.: Desvoltare de gaze care se produce după sfârşitul încărcării acumulatoarelor electrice. io. Fierberea lemnului [KHneHHe (KHnflneHHe) flepeBa; lessive du bois; Holzkochen; boiling of wood; fagozoles]. Ind. cel. V. sub Celuloză. Fierberea metalului [KHneHHe, 6ypHoe BbmeJieHHe ra30B; bouillonnement; Kochen; boiling, escape of gases; femforrâs]. Metl.: Ieşirea violentă a gazelor din forma de turnare sau din miez, în timpul umplerii formei cu metal lichid. i2. Fierul lat [JieMex; soc de charrue; Pflug-schar; ploughshare, blade of a plough; ekevas]. Mş. agr.: Unealtă activă (cu- ţit) la plug, care taie brazda în plan aproape orizontal; la vârf are diferite forme, după natura solului în care lucrează. Se face din oţel de bună calitate. 13. Fierul lung [hohî, pe- n ’ / \ , 0 fierul lung; 2) fierul seu, (njiyra); coutre; Mes- ( i \ i ^ ,\ , lat; 3) cormana. sersech; coulter; elonanioj. Mş. agr.: Cuţit care se adaptează plugului, de obiceiu numai când se lucrează în soluri grele. Fierul lung trebue astfel montat, încât, privind din faţă, să acopere marginea cormanei (v. fig.). In soluri cu structură pâsloasă şi la plugurile pentru tractoare, el este înlocuit cu un disc rotativ de oţel. 14. Figură [(jpnrypa; figure; Figur, Abbildung; figure; alak]: 1. Forma exterioară a unui corp. - 2. Geom.: Ansamblu de puncte, linii, suprafeţe şi volume (figură geometrică). — 3. Tehn.: Reunire de puncte şi linii trasate pe o suprafaţă, pentru a reprezenta forma exterioară a unui corp, o figură geometrică, un simbol grafic, o schemă sau o diagramă, în vederea facilitării explicaţiei sau a înţelegerii unui text sau a unei expuneri orale. 15. Figură [Ky^a, rpy^a; tas; Haufen; heap, pile; anyag-halom]. Cs.: Depozit de materiale (nisip, pietriş, piatră spartă, etc.), făcut în cariere, în gări, pe zona sau pe acostamentele drumurilor, 530 etc., sub formă de figuri geometrice regulate, pentru a i se putea calcula uşor volumul. Cele mai simple figuri sunt grămezile sau movilele cari au, în general, formă conică. Cantităţile mari de materiala (depozitele importante) se aşază în formă de trunchiu de piramidă sau de obelisc. 1. Figură [y30p, pHcyHOK; figure, motif; Bild, Muster; pattern; kep, mintă]. Ind. text.'. Desen format dintr’o legătură oarecare pe ţesături, peniru a da acestora un aspect mai frumos şi mai variat. 2. Figură reciprocă [nojiHroH chji KpeMOHbi; figure reciproque; Cremona's Krăfteplan; Cre-mona's polygon of fcrces; Cremo-naeroterv]. Mec.; Figura „ care dă (grafic) forţele în barele unei grinzi cu zăbrele (v.fig.). Figura se numeşte reciprocă fiindcă fiecare linie este , paralelă cu bara din figura grinzii; toate barele concurente în figură dau, în reciprocă, un poligon închis; toate barele din figură cari formează un poligon dau, în reciprocă, drepte concurente. 3. Figurare [yKjiaAbiBaHHe MaTepHajiOB; entassement, emmetrage; Haufen, Aumetern; figu-ring; halmozâs]. Cs.: Aranjarea materialelor granu-lare sau sub formă de bulgări (nisip, pietriş, piatră spartă* cărbuni, etc.) în figuri, pentru a li se putea măsura mai uşor volumul. Figurarea materialelor se face pe locuri plane, orizontale, uscate şi curate. 4. Figuratoare [(|)HfypaTpHca; figuratrice; Fi-guratrix; figuratrix; figurâtrix]. Mat.: Hipersupra-faţa H(x±"'xn't pi* • \pw) = 0 în spaţiul variabilelor Pi’”Pn» uncle H(x,p) este funcţiunea lui Hamiiton corespunzătoare lui L(x,x). Figurafoarea este transformata indicatoarei prin polare reciproce faţă de sfera unitate. împreună cu indi-catoarea, ea joacă un rol important în interpretarea geometrică a problemelor variaţionale. 5. Figurile lui Widmannstătten [c|}Hrypbi B.; figures de W.; W.'s Figuren; W.'s figures; W.-fele rajz]. Mineral.: Figuri c-ari se obţin pe suprafaţa, rectificată în prealabil, a meteoritelor feri-fere, prin tratare cu acid azotic. Aceste figuri constau din baghete cari se întretaie. Se datoresc faptului că în structura meteoritelor ferifere intră mai multe minerale, şi anume: camasita cu un conţinut slab de nichel; tenita, care este un fier bogat în nichel, şi plesita, cu conţinut în nichel intermediar între al camasitei şi al tenitei, baghetele apărând în urma rezistenţei mai mari pe care nichelul o opune atacului cu acid azotic. 8. Filă [jihct; feuille; Blatt; sheet; lap]. Arfe gr.: Foaie dintr'un manuscris, dintr'o serie de produse finite de hârtie sau de carton (cari sunt imprimate sau servesc de suport pentru prezentare ca album de desene, ierbar, etc.), sau dintr'un produs finit de hârtie, broşat sau legat (caiet, carte, registru, etc.). 7. ~ de standard. V. sub Standard. 8. Filă [06IIIHBH0H noac; virure; Gang, Strak; strake; fedelzeti sâv]. Nav. m.: Făşie de bordaj, care se întinde pe ioată lungimea carenei unei nave. Filele se nituesc sau se sudează. Asamblarea lor se face (v. fig.)* prin epolarea filelor (a); cu file de acoperire a marginilor a două file vecine şi distanţate între ele, folosind făşii de umplutură (b); prin suprapunere la una din margini, în‘ klinker,. ceea ce se poate executa cu adausuri în pană (c), prin epolarea coastelor (e), sau prin sudare (a varangă (f); cu eclise in- Figura reciprocă. terioare, folosind făşii de umplutură între file şi coastă (d). a b Asamblarea filelor de navă. a) asamblare de file epolafe; b) asamblare cu acoperirea marginilor filelor vecine; c) asamblare în klinker, cu adausuri în pană; d) asamblare cu eclise interioare; e) asamblare în klin-ker, pe coaste epolate; f) asamblare în klinker, prin sudură pe varangă; f) filă dreaptă; 2) filă epolată; 3) varangă; 4) coastă dreaptă; 5) coastă epolată; 6) făşie (adaus) în formă de pană; 7) adaus de secfiune dreptunghiulară; 8) eclisă. 9. Filaj [MHraHHe; scintiIlation; Flimmern;tra-vel ghost; csillogâs]. Cinem.: Efect de clipire datorit unei vitese prea mici a obturatorului aparatului de proiecţie cinematografică, sau decalajului eventual dintre mişcarea obturatorului şi a-ceea a filmului. 10. Filament [HHTb Hanajia; filament de lampe â incandescence; Gluhfaden, Gluhlichtfaden; filament of incandescent lamp, glow-lamp filament; izzoszâl]. Tehn.: Fir conductor subţire, de obiceiu 531 de metal sau de cărbune, adus la incandescenfă de un curent electric care trece prin el. 1. Filament [hhtb (Hanajia); filament; Draht; filament; izzoszâl]. II. el.: Fir, în general de wolfram, din care se fabrică spiralele ibecurilor cu incandescenfă. 2. Filament de tub poliodic [HHTb HaKajia nOJlHOftHOH Tpy6KH; filament de tube polyodi-que; Heizfaden einer Mehrpolrohre; filament of a polyodic tube; tobb polusucso izzoszâla]. El.: 1. Electrod prin care curentul electric iese din interiorul tubului poliodic.—2. Fir conductor subţire, parcurs de curent, care încălzeşte, prin radiaţie, catodul unui tub poliodic. — 3, Catodul unui tub poliodic cu încălzire directă. 8. Filare [npHA6HHe; filage; Spinnen; spinning; fonâs], Ind. text.: Proces tehnologic industrial pentru transformarea materiei textile (de ex. fibra, etc.) în fire, fie ca semifabricate destinate pentru ţesături şi tricotaje, fie ca fabricate finite, cum sunt aţa, firele de efect, etc. Materia primă — de origine vegetală, animală sau minerală — poate fi naturală sau artificială. Obişnuit, când firul este obţinut prin tragere, operaţiunea se numeşte filare; când este obţinut prin răsucire, se numeşte toarcere (v.). 4. Filare/ Agr.: Fenomenul de metamorfoză inversă, care consistă în transformarea unei inflorescenţe într'o ramură vegetativă, însoţită de căderea sau de avortarea florilor. 5. Filare [TpaBHTb, noTpaBJiHTb, OT^aBaTh (KaHaT); filage; Abvieren; paying out, veering (out); szabad engedes]. Nav. m.: Lăsarea unei parâme să mearţjă în voie, când face o manevră de acostare sau de plecare a navei. Operaţiunea de filare este necesară, fie penfru darea unei legături, fie pentru molarea unei parâme; 6. Filare de uleiu [BbuiHBaHHeMacjia b Mope; filage de l'huile; Ol auf die Wogen giefjen, Ol aufs Wasser giel^en; oii throwing upon the water; olajontes hullâmokra]: Aruncarea de uleiu în mare, pe furtună, pentru a evita formarea de valuri bri-zante în jurul unei nave. 7. Filaf, maşină de ~ viscoza [npflAHJibHbm CTaHOK AJIH BHCK03bi; machine â filer la viscose; Viskosespinnstuhl; viscose spinning machine; visz-kozafonal fonogep]. Ind. text.: Instalaţie pe care se formează firul lung (continuu) din viscoza maturată. Este alimentată cu viscoză lichidă, care se pompează printr'o serie de ajutaje de diametru variabil, după grosimea firului care se fabrică. Prin ajutaje, vâna de lichid (viscoza lichidă) pătrunde într'o baie de acid sulfuric cu adaus de sulfaţi metalici, în care este coagulată. Firul format se înfăşură pe o bobină. Instalaţiile de filat, lungi, sunt înzestrate cu un număr mare de ajutaje de alimentare (uneori peste 100) şi cu tot atâtea bobine, pe cari se debitează firul. Firul obţinut e supus apoi altor tratamente, printre cari neutralizarea — pentru a-i fixa calităţile fizice —, spălarea, ajustarea — pentru a da forma finală firului de viscoză — şi condiţionarea. s. Filată [yKpeiuiHiomaH AOCKa; planche d'affermissement, otage; Pfandlatte; packing lath; zârolec]. Tnl.: Fiecare din dulapii aşezaţi transversal faţă de galeria unui tunel, între marciavanti şi capelă, pentru ca presiunile transmise capelei prin marciavanti, de către munte, să fie repartizate uniform. 9. Filatură [npHAHJibHH; filafure; Spinnerei; spinning mill, spinning factory; szoveszet]. Ind. text.: Unitate industrială în care se transformă materia primă textilă în produse finite, numite fire textile industriale şi aţă de cusut. Materia primă e formată din fibre textile naturale (de ex. bumbac), animale (de ex. lână, păr, gogoşi de mătase) şi minerale (asbest); fibrele textile, cari, iniţial., se găsesc grupate neregulat în baloturi presate, în fuior, câlţi sau în grămezi, sunt transformate în fir continuu şi de lungime mare, compus dintr'un fascicul de fibre paralele răsucite între ele. Operaţiunile succesive în filatură sunt: preparaţia, adică destrămarea şi curăţirea fibrelor — având ca rezultat pătura (vălul) “ şi separarea şi sub-ţierea prin divizare sau laminare, având ca rezultat benzile (panglica); filarea, adică răsucirea benzilor în fir, acesta fiind înfăşurat pe ţevi (pentru ţesătorii) sau aşezat în sculuri împachetate. Dacă se răsucesc 2" *3 fire, se obfine aţă. — Mătasea naturală se trage dintr'o dată în grupuri de filamente (secretate de viermele de mătase şi depuse în gogoşi). In filatură, utilajul industrial pentru preparafie cuprinde: desfăcătorul de baloturi, curăţitorul, lupul-desfăcător, bătătorul, laminorul, agregatul de carde; iar pentru filare: flyer-ul şi maşinile cu ineluşe sau cu aripioare, sau selfactoarele. In filaturile de fire artificiale, acestea se formează pe cale sintetică, printr'un proces chimic-tehnologrc. Materia primă poate fi de origine vegetală (cauciuc, mătase artificială, hârtie), animala (mătasea de gelatină, fire de cazeină) şi minerală (fire de sticlă, fire metalice). 10. Filatură: Termen impropriu pentru filare (v.). 11. Fildeş [cJiOHOBafl KOCTb; ivoire; Elfenbein; ivory; elefântcsont]: 1. Materialul dintelui, care constitue arma de apărare a unor animale ca elefantul, rinocerul, hipopotamul, morsa, narvalul, etc. Din el se confecţionează diferite obiecte. Dacă provine dela un animal ucis de curând, se numeşte fildeş verde, iar dacă provine dela animalele fosile, fildeş mort. Se disting mai multe feluri de fildeş: cel de Siam este calitatea cea mai bună, fiind cel mai greu, mai fin şi mai alb; urmează cel de Gabon sau de Guinea, care se înălbeşte pe măsură ce trece timpul; cel din Colonia Capului, de coloarea paiului şi mat, dar care se îngălbeneşte cu timpul, şi, în fine, cel de Siberia, care prezintă crăpături. Se întrebuinfează la fabricarea de bile de biliard, statuete, cutii, brăţări, etc. — 2. Obiect de artă fabricat din fildeş. 12. Fildeş artificial [ncKyccTBeHHaH cjiOHOBan KOCTb; ivoire artificiel; kunstliches Elfenbein; artificial ivory; mesterseges elefântcsont]. Ind. chim. sp.: Substanţă asemănătoare fildeşului, care se prepară printr'o maceraţie prelungită a oaselor animale, în ciorură de var, şi prin încălzire ul- 532 terioară în vase închise, cu abur, în prezenta unor deşeuri de piele. Se obfine astfel un fel de gelatină, care se întăreşte cu un alaun, după ce a fost trasă în plăci subfiri. 1. Fildeş vegetal [pacTHTejibHan cjiOHOBan KOCTb; ivoire vegetal; Steinnufj, Elfenbeinnufj; vegetable ivory; kodio]. Ind. chim. sp.: Material foarte dur (corozo), extras din seminţele unui palmier din America de Sud (Phytelephas macro-carpa). Serveşte la fabricarea nasturilor. 2. negru de ~ [cjiOHOBas KOCTb (nepHaa KpaCKa); noir d'ivoire; gebranntes Elfenbein, Beinschwartz; ivory black; elefântcsont-fekete]. Ind. chim. sp.: Praf negru, foarte fin şi strălucitor, fabricat din cărbune de fildeş sau de oase de picioare de berbec, calcinate. s. Filer [(|)FJiJiep, 3anojiHHTejib; fii Ier; Fuller, FulIstoff; filler; fuller, vasas por]. Drum., Cs.: Pulbere minerală sau organică, în general inertă, alcătuită din granule atât de fine, încât întreaga cantitate de material să freacă prin sita cu 4900 ochiuri/cm2, şi să confină cel pufin 75% filer activ (floare de filer). Filerele se adaugă lianfilor bituminoşi, pentru a mări compacitatea mortarelor şi a betoanelor bituminoase, şi a le face stabile fafă de variafiile de temperatură. De a-semenea, înlesneşte răspândirea cât mai uniformă a liantului în masa amestecului, măreşte suprafafa de răspândire a liantului (şi deci puterea lui de lipire) prin formarea peliculei (filmului) de liant, şi înlesneşte punerea în lucrare a materialului (beton sau mortar). Filerele cele mai întrebuin-fate sunt: praful de cărbune, în special pentru gudroane; praful de calcar, praful de var stins, argila coloidală calcinată (numită şi silicat coloidal), cimentul, etc., pentru bitumuri. Unele filere sunt folosite la prepararea emulsiunilor suprastabile de bitum sau de gudron (v. sub Emulsiune rutieră). 4. ~ activ. V. Filer, floare de 5. ~ mineral [MHHepajibHbiH,KaMHeBHAHbiH 3anOJlHHTeJlb; filler mineral; Steinmehl; mineral filler; koliszt], Drum., Cs.: Pulbere foarte fină, obfinută dintr'o rocă dură (bazalt, porfir, etc.), prin măcinare, şi având finefa filerului. e. ~r floare de ~ [iţBeT (oTâopHaa nacTb) 3anOJlHHTGJlH; fleur; Blume; fillerflower; fuller-virâg]. Drum., Cs.: Partea de material dintr'un filer, formată din granulele cele mai fine. Constitue partea activă a filerului, şi este fracţiunea de material ce frece în întregime prin sita cu 6400 ochiuri/cm2. Sin. Filer activ. 7. Filerizare [cjDHJijiepH3au;HH, 3anojmeHHe; fillerisation; FullerseinverIeihung,Stabilisierung; fil-lerisation; fullerizâlâs], Drum., Cs.: Incorporarea unui filer în masa unui liant bituminos (gudron sau bitum), pentru a-i mări consistenţa, adezivi-tatea şi rezistenţa la variaţiile de temperatură (stabilitatea termică). Aceste efecte sunt produse prin fenomene de absorpţie şi de tixotropie. Fi-lerul trebue ales astfel, încât să nu decanteze în timpul operaţiunilor de punere în lucrare, şi să prezinte o suprafaţă mare, pentru răspândirea cât mai uniformă a liantului. Cantitatea de filer necesară se determină în laborator, astfel încât punctul de înmuiere al amestecului să fie peste + 83° (pentru climatul Europei Centrale), iar punctul de deslipire să nu fie atins. In general, amestecul optim e realizat când granulele de filer sunt învelite într'o peliculă de bitum groasă de 3 • • - 5Practic, proporţia dintre bitum şi filer este 1 :1 (în greutate), socotindu-se numai partea activă a filerului (floarea). s. Filef [pe3b6a, Hape3Ka; filet; Gewinde; thread; csavarmenet, menet]. Mş.: Şanţ de profil constant, cu axa în elice cilindrică sau conică, sau în spirală, pe suprafaţa de rotaţie cilindrică sau conică a unei piese, respectiv într'un plan; serveşte la înşurubarea, una în alta, a două piese. Elementele principale ale filetului sunt: axa, axa profilului, Elementele filetului. A-A) axa^profilului filetului; d2) diametrul mediu (diametrul de flanc al filetului); D) diametrul exterior al piuliţei; d) diametrul exterior al şurubului; a') jocul filetului la diametrul exterior; Dj) diametrul interior al piulifei; dt) diametrul interior al şurubului; a) jocul filetului la diametrul interior; p) pasul (aparent al) f iletului; t) înălţimea triunghiului de bază al filetului; fj) înălfimea filetului şurubului'; f'i) înălfimea filetului piulifei; t$) înălfimea de contact a filetului; 8)bazafile-tului şurubului; B') baza filetului piulifei; e) fundul filetului şurubului; e') fundul filetului piulifei; e2) coama filetului şurubului; e'2) coama filetului piulifei; /c) lungimea de contact a filetului; f) flancul filetului şurubului; F) flancul filetului piulifei; a) unghiul flancurilor filetului; (3 şi y) înclinările flancurilor filetului. înclinarea (unghiul elicei), pasul real (pasul), pasul aparent, profilul triunghiului de bază, flancurile, flancul liber, flancul de lucru, unghiul flancurilor, inclinarea flancului, coama, fundul, baza, diametrul nominal, diametrul exterior, diametrul interior, diametrul mediu (diametrul de flanc), înălţimea triunghiului de bază, vârful triunghiului de bază (vârful teoretic), înălţimea, înălţimea de contact, lungimea de contact, jocul la diametrul exterior, jocul la diametrul interior şi jocul la flanc (v. fig.). Elementele filetului diferă după cum filetul este interior sau exterior, sau după felul filetului. Filetele standardizate au profil, dimensiuni nominale şi toleranţe fixate prin standardizare. După mărimea toleranţelor, filetul poate fi, precis semiprecis sau grosolan. După metoda de confecţionare, filetul poate fi: filet executat prin aşchiere, filet executat prin de- 533 formare sau filet executat direct prin alte operaţiuni tehnologice (v. sub Filetare). După poziţia faţă de piesa pe care se găseşte, deosebim: filet exterior, care se găseşte pe conturul exterior al unei piese (de ex. la şuruburi); filet interior, care se găseşte pe conturul interior al unei piese (de ex. la piuliţe). Sin. Filetaj. După scopul în care e folosită piesa filetată, deosebim: 1. Filet de fixare [KpenenmaH pe3b6a; filet de fixage; Befestigungsgewinde; fixing thread; rogzito csavarmenet]: Filet folosit la fixarea unei piese de alta (în general e triunghiular, ca la buloane, şuruburi şi ţevi; uneori e rotund, de ex. la becuri electrice, capace, cuple de vagoane, armaturi de incendiu, etc.; alteori e tra-pezoidal, de ex. la forajele petroliere). 2. ~ de transport [pe3b6a nepe/ţanH #bh-meHHH; filet de transport; Bewegungsgewinde, Transportgewinde, Transmissionsgewinde; (power) transmission thread; âtviteli csavarmenet]: Filet folosit pentru deplasarea unei piese (filet de mişcare), pentru a transmite o presiune asupra unei piese (filet de presiune) sau pentru ambele operafiuni. Filetul de transport poate fi trape-zoidal, în ferestrău, dreptunghiular sau pătrat (uneori rotund), şi se aplică la prese cu şurub, la arborele conducător (şu-rubul-mamă) al strungurilor, la frâne, la şuruburile fără fine 1 pentru transmisiuni, etc. După domeniul în care se foloseşte şi după mărimea pasului (corespunzător unui ___ ____ ____ anumit diametru), deosebim: 2 3. Filet fin [MejiKaape3b- ' 6a; filet fin; Feingewinde; fine thread; finom csavarmenet]: Filet cu pasul aparent Ţ şi înălfimea mai mici decât 3 ' ale filetului normal corespunzător aceluiaşi diametru nominal (şi diferind uneori y f de filetul normal corespunzător şi prin amănunte ale profilului), destinat a fi folosit, în general, la corpuri cu 5 secţiune inelară şi pereţi sub- Filete metrice, firi, la piese fine, sau unde f) filet normal; 2---5) trebue mărită frecarea prin filete tine; p) pasul a-reducerea pasului în raport Paren*» diferit pentru a. cu diametrul. cela?i diametru normaI- 4. ~ normal [HOpMaJlbHaH pe3b6a; filet normal; Normalgewinde; normal thread, standard sţrew thread; normâlis csavarmenet]: Filet standardizat, destinat a fi folosit în cazuri generale, ca filet de fixare sau d.e transport (de ex.: filetul metric normal, filetul normal în ţoii, filetul tra-pezoidal normal, filetul rotund normal, filetul în ferestrău, normal). 5. ~ special [cneiţHaJibHan pe3b6a; filet special; Spezialgewinde; special thread; kulonleges-csavarmenet]: Filet (standardizat sau nestandar- dizat) destinat a fi folosit numai în anumite cazuri, de ex.: filetul Edison pentru becuri cu incandescenţă, filetul rotund pentru şurubul cuplei de cale ferată, filetul pentru antretoaze şi pentru şuruburi de plafon, filetul A.PJ. pentru burlane în industria de petrol, fi fetele conice, trapezoidale sau rotunde pentru legătura, uneltelor de foraj; etc. Tehnica a desvoltat o serie de tipuri speciale de filete, ca: filet cu autoblocare, care are profilul şi pas,ul astfel, ca, în pozifie strânsă, frecarea să fie atât de mare, încât să împiedece deşurubarea , dela sihe a şurubului din piu- ^ lifă — de exemplu, filetul ^ construit special pentru auto- Fllet sPecial cu autoblo-blocare, având fundul şuru- care' *) şurub; P) piuliţă, bului şi coama piulifei inclinate la cca 6°, iar jocul Ja flanc foarte mare (v. fig.); filet Edison, semirotund, presat în tablă, folosit la soclurile becurilor cu incandescenfă, la dulii, la elementele de siguranţă de tablou, etc. (după diametrul nominal, deosebim: filet Goliat, de 39 mm diametru; filet normal, de 26 mm diametru; filet mignon, de 13 mm diametru; filet pitic sau liliput, de 9,25 mm diametru); filet etanş, folosit — fără garnitură de etanşare între şurub şi piuliţă — pentru fevi sau recipiente cari confin fluide sub presiune; filet pentru fevi, care are jnălfimea redusă în raport cu diametrul nominal (se foloseşte, obişnuit, filetul standard în foii, iar uneori filetele rotunde şi trapezoidale, sau diferite filete speciale; pot fi cu joc, sau etanşe, adică având jocul constructiv nul). După forma corpului pe care se găseşte filetul, deosebim: e. Filet cilindric [iţHJiHH/ţpHHecKaH pe3b6a; filet cylindrique; zylindrisches Gewinde; cylin-drical thread; hengeres csavarmenet]: Filet care se găseşte pe un corp cilindric circular drept. 7. ~ conic [KOHHHecKan pe3b6a; filet co-nique; konisches Gewinde, Kegelgewinde; coni-i Filete conice. /) filet A. P. I., la care axa profilului triunghiular primitiv este paralelă cu axa filetului, însă coamele şi fundurile sunt modificate, ob-finându-se un filet conic (unghiul© egal cu 903). li) filet trapezoidal, de profil constant, cu axa profilului inclinată fafă de axa filetului (unghiul 0 mai mic ca 90°). cal thread, bevel thread; kupos csavarmenet]: Filet care se găseşte pe un corp conic circular drept. 534 î. Filet plan [njiocnan pe3b6a; filet plan; Plan-gewinde; plane thread; sikos csavarmenet]: Filet care este tăiat pe o suprafaţă plană şi are ca axă o spirală (de ex. filetul platoului din mandrinele universale de strung, care strânge fălcile mandrinei). După direcţia de înşurubare, deosebim: 2. Filet dreapta [npaBan pe3b6a; filet â droite; Rechtsgewinde; right-handed thread; jobb csavarmenet]: Filet a cărui inclinare este astfel încât, privit pe direcfia axei sale şi învârtit în sensul acelor unui ceasornic, să se îndepărteze de privitor. s. ~ stânga [jieBaa pe3b6a; filet â gauche, filet renverse; Linksgewinde; left-handed thread; bal csavarmenet]: Filet a cărui inclinare eite astfel încât, privit pe direcţia axei sale şi învârtit în sensul contrar acelor unui ceasornic, să se îndepărteze de privitor (folosit excluziv când nu poate fi folosît filetul dreapta, de ex. la fusul de frână sau la fusul aparatelor de cuplare). După numărul de începuturi, deosebim: 4. Filet simplu [ofliioo6opoTHaH hjih o^ho-XOA°BaH pe3b6a; filet â pas simple; eingăngiges Gewinde, einfaches Gewinde; single thread; egy bekezdesii csavarmenet]: Filet al cărui pas real este egal cu pasul aparent. Sin. Filet cu un început. s. ~ multiplu [MHoroxoAOBanpe3b6a; fileta pas multiples; mehrgăngige. Gewinde; multiple thread; tobb-bekezdesu csavarmenet]: Filet al cărui pas real este un multiplu al pasului aparent. Sin. Filet cu mai multe începuturi. După forma geometrică a profilului, deosebim: 6. Filet ascufit. V. sub Filet triunghiular. 7. ~ dreptunghiular [npn- MoyroJibHan pe3b6a; filet rec- f /\y\y\Jr\/ tangulaire; Flachgewinde; rectangular thread; negyzetes idomu ^ csavarmenet, lapos csavarmenet]: Filet care are profilul în formă de dreptunghiu, folosit ca filet pătrat sau ca filet pătrat modificat (ultimul având flancurile înclinate cu cca 7° pentru a se uşura prelucrarea, iar baza aproape egală cu înălfimea) pentru transmiterea de presiuni mari, în ambele sensuri. Filet multiplu, cu două începuturi. ♦■u~Ln_n 54/lAWl/i Formele generale ale filetelor. Diferite tipuri de filete. 1) filet în foii, american, cu acelaşi profil ca filetul metric STAS, de care diferă prin diametrii nominali, prin pas şi joc; 2) filet metric GOST, pentru diametrii 0,3 • • • 0,9 mm; 3) filet cu unghiul de 5B°8/;, 4) filet SI (sistem internafional); 5) filet metric normal STAS; 6) filet rotund normal STAS; 7) filet trapezoidal normal STAS; 8) filet în ferestrău normal STAS; 9) filet rotund; fO) filet Edison; 11) filet rotund etanş; 12) filet cu unghiu! de 47°30’ (triunghiular); T3) filet special peniru antretoaze şi şuruburi de plafon STAS. 535 î. Filet în ferestrău [nHJ3006pa3HaH pe3b6a; filet en scie;Săgengewinde; buttress thread, ratche, thread; fiireszfog (idomu) csavarmenet, fureszme-net]: Filet care are profilul în trapez drept* unghiu, cu flancul de lucru înclinat, în general, cu 30° sau cu 45°, iar cu flancul liber înclinat cu cca 3°, pentru a uşura prelucrarea (v. fig.). E folosit în ceasornicărie, sau pentru a transmite presiuni mari într'un singur sens, de ex.: la arborele filetat al presei. 2. ~ rotund [Kpyrjian pe3b6a; filet rond; Rundgewinde; round thread; zsinor csavarmenet}: Filet care are profil trapezoidal, iar coama şi fundul în arce de cerc, flancurile fiind rectilinii şi reduse ca lungime. E folosit la piese de tablă, de sticlă, de porfelan, de lemn; la piese supuse la degradări mari în timpul serviciului şi la cari nu se cere precizie, de ex. la cuplele vagoanelor de cale ferată, la armaturi de incendiu; la soclurile becurilor electrice, ca filet Edison; pentru piese foarte brute. 3. ~ trapezoidal [TpaneuieBHAHafl pe3b6a; filet trapezoidal; Trapezgewinde; Acme thread; trapez (idomu) csavarmenet]: Filet cu profilul în trapez isoscel cu unghiul flancurilor de cca 30°» care permite compensarea uzurii prin strângerea unei piulife reglabile. Se foloseşte la transmiterea presiunilor mari, în ambele sensuri, de ex. la prese, la şurubul-mamă al strungurilor, la menghine, la frâne, etc.; este folosit, de asemenea, ca filet de fixare la uneltele de forat din industria de petrol. 4. ~ triunghiular [TpHyHrayjiapHaH pe3b6a; filet triangulaire, filet pointu, filet tranchant; drei-şckiges Gewinde, scharfgăngiges Gewinde; trian-gular thread, angular thread, V-thread; hârom-szog (idomu) csavarmenet]: Filet cu profilul deformă foarte apropiată de a unui triunghiu echilateral, având unghiul flancurilor de cca 60°, coama şi fundul fiind foarte reduse în raport cu flancurile, şi putând fi rectilinii, în formă de arc de cerc sau reduse practic la punctele de intersecţiune ale flancurilor (folosit mai ales ca filet de fixare, d.e ex. filetul conic A. P. I., pentru fevi, cu unghiul flancurilor de 60°) sau filet in V (filet ascuţit) pentru ceasornicărie, cu unghiurile flancurilor de 45°, 55° sau 60°. Tot filete triunghiulare sunt considerate şi filetele trunchiate, filetul în ţoii (american), care are unghiul flancurilor de 60 °, filetul metric cu unghiul flancurilor de 53° 8'. Alte exemple: filet Whitworth, aplicat la ţevi cu unghiul flancurilor de 55°; filet cu unghiul de 47°30' şi coama în arc de cerc; filet metric sau SI (sistem internaţional), cu coama rectilinie şi fundul în arc de cerc, unghiul flancurilor fiind de 60° (e destinat să înlocuiască toate' celelalte sisteme de filet triunghiular, afară de cel Whitworth în ţoii, care se menţine pentru fevi). 5. ~ trunchiat. V. sub Filet triunghiular. 6. Filetare [nape3aHHe bhhtob; filetage^- Ge-windeherstellung; screw cutting; csavarmenetvâ-gâs]. Mefl., Tehn.: Executarea unui filet. Filetarea se poate face: direct, adică nemijlocit, fără opera- ţiuni de prelucrare (de ex. prin turnare în formă sau prin injectare, prin concreţionare, prin presarea materialelor plastice, prin lipirea unei piese curbate în elice pe o piesă cilindrică, etc.); prin aşchiere (de ex. prin strunjire, etc.); prin deformarea materialului (de ex. prin imprimare între plăci, etc.). Se poate executa la interiorul sau la exteriorul pieselor, manual sau cu ajutorul maşinilor. Exemple de filetare prin aşchiere: 7. ~ la strung [Hape3amie bhhtob Ha to-KapHOM CTaHKe; filetage au tour; Gewinde-schneiden auf der Drehbank; lathe screw cutting; csavarmenetvâgas esztergapadon]: Filetare prin aşchiere executată la strung, prin reproducerea directă sau indirectă a unui filet existent. Adân= cimea filetului şi forma lui se obţin fie prin mai multe treceri ale uneltei (cuţit de filet), fie folosind o unealtă cu o serie de muchii tăietoare din cari fiecare adânceşte filetul (cufit-pieptene, filiere, etc.). Filetarea prin reproducere directă se execută: pe strunguri paralele simple fără arbore conducător, cu ajutorul unui şurub conducător asamblat cu arborele principal; pe strunguri-re-volver sau automate, cu ajutorul unui cufit-pieptene; pe strunguri paralele, sau pe strungliri-re- 3C lAJ. Filetare la strung, prin reproducere directă (schemă), î) piesă de filetat; 2) arbore principal; 3) şurub conducător cu filetul care trebue reprodus; 4) angrenaj cu raportul de multiplicare constant; 5) falcă, sau stea, filetată; 6) port-unaaltă; 7) cufit pentru filetat. volver, cu ajutorul filierelor sau al burghîelor de filet. — Filetarea prin reproducere indirectă a unui filet existent se execută, de obiceiu, pe strunguri cu arbore conducător (cu şurub-mamă). Mişcarea de avans a căruciorului port-unealtă, I) păpuşă fixă; 2) păpjşă mobilă; 3) piesă de filetat; 4) conul etajat pa arborele principal; 5) arbore conducător (şurub-mamă), cu filetul care este reprodus indirect; 6) căruciorul t^ort-unealtă; 7) patul strungului; 8) rofi de schimb pentru diferite raporturi de multiplicare. comandată de arborele conducător, este legată desmodrom de rotaţia piesei mişcate de arborele 536 principal; unei rotaţii a piesei îi corespunde un avans al uneltei într'un raport care e determinat de raportul de multiplicare al roţilor de schimb sau al roţilor variatorului de turaţie. Când se execută un filet în mai multe treceri, la fiecare trecere se dă cuţitului un avans transversal. 1. Filetare manuală [Hape3aHHe bhhtob Bpy- HHyK); filetage manuel; Gewindeschneiden von Hand; screw cutting by hand; kezi csavar-menetvâ-gâs]: Filetare prin aşchiere, executată prin reproducerea unui filet de pe o unealtă mişcată cu mâna; de obiceiu, piesa este fixă, iar unealta primeşte mişcarea de rotaţie şi mişcarea de avans. — La interiorul găurilor rotunde, filetarea se execută cu ajutorul burghiului de filet (v.), a cărui formă depinde de proprietăţile materialului prelucrat (duritatea, tenacitatea, etc.), de felul găurii (gaură înfundată sau pătrunsă) şi de raportul dintre diametrul şi lungimea ei. La filetare, mai ales la materialele tenace, materialul este antrenat înaintea tăişului uneltei şi secţiunea găurii se deformează, materialul fiind refulat de burghiu. Pentru a evita înţepenirea şi ruperea burghiului, diametrul găurii care trebue filetată se face mai mare decât diametrul interior al filetului (v. fig.), abaterile mai mari fiind pentru materialele Deformarea materialului la fileta-moi şi tenace. Fjirea cu burghiul de filet, tarea se executa in piesă filetată; 2) burghiu de Operaţiuni succesive fi|efj diametrul interior al file-de degroşare şi de fulu:i; d2) diametrul găurii pregă-finisare, fie cu o j|je penfru fnetare. serie de două sau trei burghie cilindrice de diametri diferiţi, fie cu un burghiu conic. Pentru materialele foarte dure se pot folosi serii de 4 sau de 5 burghie. — La exteriorul pieselor rotunde, filetarea se execută cu ajutorul filierelor (v.) cu bacuri (fixe sau reglabile) sau cu piepteni. De obiceiu, piesa (bară sau feavă) este fixă, iar unealta primeşte mişcarea de rotaţie şi de avans. Filetarea se execută, de obiceiu, în mai multe treceri. Din cauza strivirii materialului, la filetarea la exterior este necesară o abatere în minus a diametrului piesei faţă de diametrul exterior al filetului. Filetarea se execută folosind, de obiceiu, mijloace de răcire şi de lubrifiere. 2. ~ prin broşare [Hape3aHHe bhhtob pa3-BepTbiBaHHeM; filetage par brochage; Gewin-derâumen; thread broaching; csavarmenetvâgâs vâjâssal]: Filetarea canelurilor elicoidale cu pas mare, de obiceiu la interiorul pieselor. Se execută pe maşina de broşat. Broşa, care are dinţii aşezaţi în elice, primeşte mişcarea de avans longitudinal, iar piesa execută mişcarea de rotaţie. s. ~ prin cojire [3y6o(|)pe3epHoe Hape3a-HHe BHHTOB; filetage par developpante; Gewin-deschălen; thread hobbing; csavarmenetvâgâs mân-gorlâssal]: Filetare cu ajutorul unei unelte în formă de roată elicoidală cu dinţi ascuţiţi, care angre- nează cu piesa de filetat. Piesa şi unealta au mişcare de rotaţie, iar unealta are şi o mişcare de avans longitudinal; unealta se rostogoleşte pe piesă, iar dinţii ei aşchiază flancurile filetului. Este un procedeu folosit puţin. Sin. Filetare prin rostogolire. 4. ~ prin frezare [Hape3aHHe bhhtob c})pe-3ep0BaHHeM; filetage â la fraise; Gewindefrăsen; thread milling; csavarmenetvâgâs marâssal]: File- Filetare cu freză-disc cu un profil. /) filetare la exterior a unui filet lung; II) filetare la interior 1) piesă de filetat; 2) freză-disc cu un profil; 3) axul frezei; a) unghiul de inclinare al filetului, egal cu unghiul de inclinare al axei frezei fafă de axa presei, tare pe maşini specialede frezat. Filetarea la exterior sau la interior se poate executa cu ajutorul unei freze-disc cu un singur profil, care se roteşte în sens invers faţă de sensul de rotaţie al piesei; freza este inclinată faţă de axa piesei filetate cu un unghiu egal cu înclinarea filetului, şi are un avans longitudinal corespunzător pasului filetului. Freza-disc este folosită şi pentru filete lungi (de ex. pentru bare filetate) şi pentru filete scurte (de ex. pentru filetul arborelui principal de strung). Când unghiul flancurilor este sub 10°, secţiunea filetului este deformată. — La filete de precizie se execută degroşarea prin frezare, iar finisarea, prin strunjire sau rectificare. — Filetele scurte la interior şi la exterior se execută în serie, cu freze cilindrice cu mai multe profile. Axa frezei şi a piesei sunt paralele. Freza, care se roteşte (în -acelaşi sens cu piesa, pentru filete exterioare), Filetare prin frezare cu freze cilindrice cu mai multe profile* ./) filetarea la exterior a filetelor scurte; II) filetarea la interior a mufelor (cu filet conic); 1) piesă de filetat; 2) freză cu coadă; 3) freză cu gaură; 4) arbore port-freză; 5) port-unealtă; 6) piesă de ghidare a arborelui port-freză; aa*) axa piesei filetate; bb^) axa frezei; ccj) axa filetului conic. primeşte — pe cca o şesime de rotaţie a piesei — o mişcare de avans transversal, până atinge adâncimea filetului; apoi, un avans longitudinal egal cu lungimea pasului filetului, în timp ce piesa efectuează o rotaţie completă. Timpul de lucru principal al frezării este scurt. 5. ~ prin rectificare [Hape3aHHe bhhtob UIJlHCjpOBaHHeM; filetage par rectification; Ge-windeschleifen; thread rectifying; csavarmenet- vâgas koszorulessel]: Filetare executată pe maşini speciale, asemănătoare celor de frezat filet, cu ajutorul unor discuri de polisat. Filetarea prin rectificare este folosită pentru a obţine filete de mare precizie, pe piese de otel călite sau cementate (burghie sau freze de filet, calibre pentru filiere, etc.), sau pentru finisarea prin rectificare a filetelor foarte precise. Se poate executa cu un disc de polisor cu un singur profil, care se roteşte în sens invers fată de sensul de rotafie al piesei; discul este înclinat faţă de axa filetului, şi primeşte şi avansul longitudinal corespunzător pasului filetului. La filetarea burghie-lor de filet, căruciorul port-uneaifă are şi o mişcare transversală alternativă, pentru detalonarea profilului burghiului. — Un alt procedeu foloseşte un disc cu mai multe profile, cu axa paralelă cu axa piesei, care primeşte un avans transversal, egal cu adâncimea filetului, iar piesa primeşte o mişcare de rotafie de 360° şi un avans longitudinal egal cu pasul filetului. Este un procedeu folosit pentru lucrări în serie, mai pufin precis decât primul, însă foarte rapid. —: Un al treilea procedeu, precis şi rapid, foloseşte rectificarea cu un disc cu mai multe profile, cu avans longitudinal, având axa paralelă cu axa piesei, şi ale I) filetare prin trecere, cu disc de polisor cu un singur profil; a) degroşare; b) finisare; II) filetare cu disc cu mai multe profile, prin avans transversal al piesei; III) filetare prin trecere, cu disc de polisor cu mai multe profile; l) piesă de filetat; 2) disc cu un singur profil; 3) disc cu mai multe profile, înscrise într'un cilindru; 4) disc cu mai multe profile, înscrise într’un trunch’iu de con. cărui muchii sunt înscrise într'un trunchiu de con. Piesa efectuează mişcarea de rotafie şi de avans longitudinal. Filetul este degroşat de primele profile ale discului, iar finisarea este executată de ultimele profile ale lui. Exemple de filetare fără aşchiere: î. Filetare prin imprimare. V. Filetare prin laminare. 2. ~ prin laminare [Hape3aHHe bhhtob Ha-KaTKOH; filetage par laminage; Gewindewalzen, Gewinderollen; thread rol ling; csavarmenetvâgâs hengerlessel]: Filetare fără aşchiere, cu deformarea piesei la suprafafă. Se execută la rece sau la cald, după filetul care trebue obfinut. La rece, o bară (de diametru cu aproape o adâncime de filet mai mică decât diametrul exterior al filetu- 537 lui) este rostogolită sub presiune între cele două fălci striate ale maşinii. Fălcile au striuri frezate Z 2 n l l JL 1 ■ Filetare prin laminare între fălci striate (schemă şi detaliu). I) suport fix al fălcii, reglabil; 2) falcă striată fixă; 3) falcă striată mobilă; 4) suport mobil al uneltei; 5) piesa de filetat, la intrarea în maşină; 6) împingător; 7) dispozitiv de strângere fălcilor; 8) piesa filetată, la ieşirea din maşină; 9) falca superioară, la terminarea cursei active. cu o inclinafie a, a cărei tangentă trigonometrică este \goL = plnDmi unde p e pasul filetului şi Dm e diametrul mediu. Falca inferioară este fixă, dar reglabilă în sens axial şi în înălfime, iar cea superioară are o mişcare de translafie de avans. Un alt procedeu de filetare la rece consistă in imprimarea filetului cu ajutorul unei role filetate, care este apăsată pe piesa în mişcare de rotafie. — La cald, filetarea pieselor preforjate Unealtă pentru filetare la rece, prin imprimare cu rolă. 1) port-unealtă; 2) rolă filetată; 3) axul rolei filetate. se face pe o maşină cu trei cilindri de laminare, cu striuri elicoidale, cari imprimă filetul. Procedeul se foloseşte la fabricarea şuruburilor mari pentru lemn (de ex.: la tirfoane). s. Filetare prin presare [Hape3aHHe bhhtob npeCGOBaHHeM; filetage par pressage; Gewinde-driicken; thread pressing; csavarmenetvâgâs sajto-lâssal]: Filetare fără aşchiere, prin presare, pentru executarea fi letelor rotunde pe piese trase, de tablă (de ex. filetul Edison la dulii, filetul la capace de tablă, etc.). Arborele principal, rotitor, al maşinii este filetat cu un profil rotund, peste care se trage piesa. Filetul este presat cu două role cu canal, cari au o mişcare de avans longitudinal 538 corespunzătoare pasului filetului, şi o mişcare de avans transversal după două direcţii situate într'un plan diametral, care trece prin axafiletului. Filetarea Filetare prin presare (schemă). ?) filetare cu două role cu canal; II) filetare cu unealtă ro-iitoare filetată; /) dornul filetat asamblat pe arborele principal al maşinii; 2) p:iesă de filetat; 3) rolă cu canal; 4) suportul rolei; 5) unealtă filetată rotitoare; 6) avansul transversal al uneltei; 7) avansul longitudinal al uneltei. se mai poate executa prin presarea cu o unealtă filetată care efectuează o mişcare de rotafie şi o mişcare de avans transversal. î. Filetat, cap de ~ [KJiynn c rpeâeHKaMH; filiere â peignes; Gewindeschneidekopf mit Streh-ler; die head with chasers; szetnyilo menetvâgo-fej]: Filieră constituită din patru piepteni montafi, fiecare, într'un port-pieptene, şi cu port-pieptenii montafi pe un suport. Ansamblul celor patru piepteni prinde bara şi o filetează. Port-pieptenii sunt astfel montafi, încât, prin acfionarea unei pârghii, se pot depărta între ei pentru a lăsa bara liberă. Filieră cu piepteni. 1) piepteni; 2) filieră; 3) pârghie de reglare; 4) mâner de deschidere a filierei (depărtarea pieptenilor).. Filieră cu piepteni radiali. 1) piepteni radiali; 2) filieră; 3) bară de filetat; 4) sensul de deschidere; 5) sensul de închidere pentru fileiare. Filiera se montează pe maşina de filetat, care-i poate imprima o mişcare de rotafie. Piesa de filetat este deplasată longitudinal, cu ajutorul căruciorului. Ghidarea nu este bună, şi deci tăierea nu este suficient de precisă; în schimb, pieptenii se pot uşor ascuti, după demontare (v. sub Piepteni). Capul de filetat se poate construi cu dispozitiv automat de depărtare a pieptenilor, la terminarea operaţiunii Piepteni fangenfiali de filieră. 1) piepteni fangenfiali; 2) bară de filetat; 3) sensul de tăiere. de filetare. — La capul de filetat se pot adapta piepteni pentru filetatul la interior. Sin. Filieră cu piepteni. 2. Filetat, maşină de ~ [BHHT0pe3Hbifi CTa-HOK; machine â fileter; Gewindeschneidmaschine; screw cutting machine, threading machine; csavar-menet-vâgo-gepj. Mş.-une/fe: Maşină construită pentru filetarea în serie a pieselor. — Pentru filetarea la interior a pieselor găurite în prealabil (piuliţe, mufe, etc.)f maşina se construeşte cu arborele principal vertical sau orizontal şi se foloseşte, ca unealtă, burghiul conic de filet. Maşina cu arborele vertical este construită ca şi maşina de găurit cu burghiul, însă arborele principal (arborele port-unealtă) este antrenat printr'un mecanism cu frecare (cu conuri sau cu discuri), pentru ca unealta să poată avea mişcări de rotafie în ambele sensuri (în operafiunea de filetare şi de scoatere a uneltei prin deşurubare). Pe masa maşinii se montează un dispozitiv care fixează piesa, în timpul filetării şi la deşurubarea burghiului. Se construesc şi maşini cu doi sau cu mai mulfi arbori port-unealtă, cu masa rotativă, şi, uneori, cu dispozitiv automat de inversare a sensului de ro- Maşină de filetat şuruburi, a) batiu; b) paf cu cremalieră; c) cap de filetat; d) păpuşă mobilă cu dispozitiv de prindere a şurubului; e) volan de strângere a piesei; f) cruce pentru deplasarea păpuşii mobile; g) piesă de filetat; h) dispozitiv de strângere şi desfacere a bacurilor filierei; /) con etajat pentru curea. tafie a burghiului de filet; astfel, pe aceeaşi maşină se pot efectua găyrirea şi filetarea, sau se pot fixa pe masa maşinii — în timp ce filetează — alte piese găurite în prealabil. — La maşina de filetat orizontală, arborele principal poartă burghiul de filet şi are un dispozitiv de inversare de mers prin frecare; piesa găurită, care se filetează, primeşte avansul longitudinal fie manual, fie cu ajutorul unui cărucior mobil. — Maşina de filetat la exterior se construeşte cu arborele principal orizontal. Pentru filetat piese mici (şuruburi, etc.), pe bat iul maşinii se găseşte o păpuşă fixă care poarlă capul de filetat, şi o păpuşă mobilă care are un dispozitiv pentru strângerea piesei. Păpuşa mobilă poate fi mişcată prin volan până începe aşchierea, sau poate primi avansul longitudinal printr'un arbore conducător. — Maşina pentru 539 filetat fevi se construeşte, de obiceiu, cu capul de filetat fixat în păpuşa mobilă, feava primind mişcarea de rotafie pentru filetare. î. Filefaf, maşină de ~ piuliţe [raeHHHH bhh-TOpe3HblH CTaHOK; machine â fileter'Ies ecrous; Mutterschnefdmaschine; nut threading machine; anyamenetvâgo-gep]. Mş.-unelte: Maşină de filetat la interior, fără dispozitiv de inversare a sensului de rotafie al uneltei, şi folosită la filetarea în serie a piulifelor. Se construeşte cu arborele principal vertical sau orizontal; poate avea unu sau mai mulfi arbori principali. Ca unealtă se foloseşte burghiul conic de filet cu coadă lungă, pe care se înşiră piulifele filetate; unealta este desprinsă manual sau automat din port-unealtă, când unealta e complet încărcată cu piuliţe filetate. 2. Fileu planctonic [ceTKa ajih miaHKTOHa; filet planctonique; Planktonnetz; planktoa net; plankton hâlo]: Instrument de formă conică, dintr'o ţesătură de mătase foarte fină (300 -400 ochiuri pe mm2), folosit la recoltarea organismelor planctpni-ce. Acestea se adună la capătul inferior al fileului, de unde —• printr'un robinet —* se colectează în fla-conaşe speciale şi constitue probele planctonice. Pentru strângerea probelor, fileul se trage dela fundul apei sau dela o anumită adâncime, perpendicular către suprafaţă (prize verticale), sau se târăşte orizontal o distanţă cunoscută, la adâncimea dorită (priză orizontală), sau, în fine, se scoate apa dela adâncimea voită, cu o pompă specială (pompă de plancton), filtrând-o apoi prin fileu. s. Filicic, acid ~ [nanopoTHH-KOBaa KHCJiOTa; acide filicique; Fi-lixsăure; filicic acid; filix sav]. Chim.: Acid care se extrage din rădăcina de ferigă. Se topeşte la 213°. E întrebuinţat în medicină, fiind un tenifug energic. 4. Filîcînă [nanopoTHHKOBbm 3KCTpaKT; fi-licine; Farnextrakt; extract of male fern; pâfrâny-kivonat]. Farm.; Principiu activ, constituit dintr'un grup de compuşi cu caracter acid şi care se găseşte în extractul de ferigă. Cel mai important constituent * al acestei substanţe este acidul filicic. 5. Filieră [npn^HjibHbiH MyH#iiiTyK; filiere Spinnduse; spinning nozzle; fonalhuzo gyurusureg] Ind. text.: Piesă confecţionată din sticlă, din porţelan, din diverse aliaje de aluminiu, cupru, ni chel, sau din metale preţioase, şi care se ataşează la capul de filat mătasea artificială, pe conducta de refulare a pompei. Are formă cilindrică, cu înălţimea şi diametrul decca 10 mm, şi este înzestrată cu un număr variabil de găuri, al căror diametru e cuprins între 0,05 şi 0,1 mm Sin. Duză. Filieră [KJiynn, BHHTope3HbiH KJiynn; filiere; Kiuppe, Schneideeisenbalter; screw stock, die stock; kezi csavarmenetvâgo szerszâm]. Tehn.: Dispozitiv folosit la tăierea unui filet pe o bară de secţiune circulară, sau pe o ţeava. Filiera se compune, obişnuit, din unul sau din mai multe bacuri montate pe un suport. Faţă de bară, filiera are o mişcare de rotaţie, concomitent cu una de înaintare; când bara înaintează axial prin filieră, bacurile ei taie filetul dorit. In unele cazuri, filiera are ambele mişcări: de rotaţie şi de înaintare (filetarea cu clupă); alteori, filiera se roteşte, iar bara înaintează (filetarea la anumite maşini de filetat), sau bara se roteşte şi filiera are mişcarea de înaintare (fiietarea ia strung, unde bara străbate arborele principal, iar filiera se fixează pe cărucior). Tăierea filetului pe bacuri se face printr'un burghiu de filet, al cărui diametru este mai mare decât diametrul şurubului. După numărul şi forma bacurilor, deosebim: 7. ~ cu bac circular [KJiynn c iţejibHOH nJiaiHKOâ; filiere â coussinet d'une seule piece; Kiuppe mit Backe aus einem einzi-gen Stuck; die stock with dies in \ one piece; hengeres alaku csavarmenetvâgo szerszâm]:-Filieră constituită dintr'un singur bac de formă cilindrică, găurit şi filetat în interior. Bacul se fixează într'un cadru adecvat al unei clupe. Bacul circular poate fi reglabil sau fix, după cum se poate micşora sau nu spaţiul prin care trece bara de filetat. Bacul fix dă un filet mai curat, însă prin uzură devine inutilizabil, deoarece nu are posibilitatea de reglare. 8.. ~ cu bacuri prismatice [cABoeHHbrâ KJiynn; filiere â coussinets en deux pieces; Kiuppe mit zweiteiligen Schneideisen; die stock with dies in two pieces; ket-reszbol âllo metszopofâju me-netvâgo szerszâm]: Filieră constituită dintr'un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia se fixează, printr'un şurub de presiune, două bacuri de oţel călit. Fiecare bac e paralelepipedic. \ Cele două bacuri juxtapuse sunt găurite după o axă conţinută în planul de juxtapunere şi perpendiculară pe faţa bacului. Suprafaţa interioară a găurii este apoi filetată. Distanţa dintre bacuri se reglează prin şurubul de presiune. Bacurile filierei/se Bac circular. /) bac circular reglabil; II) bac circular fix; 1) locaşul şuruburilor de fixare a bacului; 2) locaşul şurubului de strângere a bacului, pentru reglare; 3) locaşul şurubului de lărgire a bacului, pentru reglare. Bacuri prismatice de filieră. 1) bacuri prismatice; 2) bara pe care se taie filet; -> sensul de rotire al bacurilor. fixează în cadrul unei clupe (v. şi Clupă). 9. Filieră cu piepteni. V. Filetat, cap de 540 1. Filieră rigidă [KJiynn c BHHT0pe3H0H imam- KOH; filiere-truelle; Schneidplatte; die stock with thread plate; menetvâgo gyiirusureg]: Filieră constituită dintr'o placă de ofel, care confine o serie de găuri de diametri diferifi, filetate. Placa este înzestrată cu un mâner de susfinere. Fiecare gaură are 3 •*■5 păsuri de filet. Dacă o piesă se trece prin una din găuri, ea esfe filetată prin rotirea şi înaintarea plăcii. E folosită pentru diametri mici de filet. 2. Filieră [(|)HJlbepa; filiere; Zieheisen; draw plate,die; drothuzo gyurusureg]. Mefl.: Piesă perforată, pi in orificiul căreia setrageun material ductil, Filieră rigidă. J) găuri filetate pentru tăiat filet pe bare sau pe fevi; 2) mâner, Filieră pentru fevi. 1) filieră; 2) priboiu; <-) sensul de trecere al barei pentru a se obfine feava. Filieră pentru trefilare. 1) orificii de trecere, de diametri diferifi. pentru a-i da o secfiune egală cu secfiunea ori-ficiului. Filierele sunt folosite la tragere (etirare) şi la trefilare. Ele se confecţionează, obişnuit, din plăci de ofel călit, şi pot confine un singur orificiu evazat, ca la tragerea barelor sau a fevilor, sau mai multe orificii evazate, de diametri descrescători, ca la trefilare, unde secfiunea finală a firului se obfine după mai multe treceri. Plăcile de trefilare se confecfionează din ofel cu crom. — Reducerea de diametru, la o trecere prin filieră, variază după natura materialului (de.exem- Filieră pentru fire de wolfram. 1) filieră de diamant; 2) suporturile filierei; 3) feavă de gaz; 4) fir de wolfram; 5) inel cu arzător de gaz; 6) renură; 7) feavă; 8) arzător de gaz penfru încălzit firul; 9) cleşte pentru tras firul. piu: 5% pentru ofel, 7,5%pentru cupru). — Filierele pentru fire foarte subfiri, de ex. cele pentru firul de wolfram pentru becuri electrice, se confecfionează din diamant. 3. Filieră de învergare [6pyc zţjifl HaMaTbi-BaHHfl; filiere d'envergure; Jăckstag; jack-stay; vitorlatarto vas]. Nav.; Bară de fier în lungul unei verge (la o navă), de care se leagă marginea de învergare a unei vele. Tenzile (v. sub Tendă) se leagă, de asemenea, de filiere. 4. Filigrană [(JmjmrpaH; filigrane; Filigranar-beit; filigrane, filigree; filigran]. Arfă: 1. Obiect de împodobire lucrat ca o dantelă din fire de aur sau de argint împletite între ele. — 2. Ornament de origine venefiană, făcut din fire de sticlă, aplicat în relief sau îngropat în masa unui obiect fabricat din acelaşi material, 5. Filimică [HoroTKH (pacTemie); souci; Rin-gelblume; marigold; aranyvirâg], Hort.: Calen-dula officinaiis L.; familia compozeelor. Plantă anuala, cultivată pentru florile sale aşezate în capitule terminale, a căror coloare variază dela alb la roşu-portocaliu. înfloreşte din Iunie până la, îngheţ, atingând 50 cm înălfime. Preferă regiunile calcaroase. Poate fi cultivată şi ca plantă vivace, fiind foarte rezistentă la înghef. Se foloseşte în grupuri, în platbande, în ronduri şi ca floare tăiată. Se înmulfeşte prin seminfe, direct pe brazde. 6. Filit [(J)HJ]J1HT, <|)HJIJiaA; phyllite; Phyllit; phyllite; filit]. Petr.: Şist cristalofilian, în care predomină sericiful şi cuarful, şi care se formează în epizonă, mai ales din roce sedimentare argiloase. 7. Film [(jpHJIbM, IIJieHKa; film, pellicule; Film; film; film]. Foto.: 1. Peliculă subfire, flexibilă, transparentă, folosită, în fotografie sau în radiografie, în locul sticlei, ca suport al stratului sensibil; este confecfionată din celuloid, etc., fie sub formă de foi izolate, fie sub formă de benzi (ca roll-filme, benzi pe cari se pot lua mai multe fotografii). — 2. Banda subţire, flexibilă, transparentă, folosită în cinematografie pentru înregistrarea fotografică a acţiunii. Dimensiunile filmelor sunt standardizate; cele mai des folosite sunt filmele cu lăţimea de 35 mm (film normal) şi cele cu lăţimea de 16 mm (film îngust). Aceste filme au următoarele dimensiuni (v. fig.): A 35,00 mm A 16,00 mm B 28,17 mm B 12,32 mm C 4,75 mm C 7,62 mm 8. ~ cu dublă emulsiune [(|)HJibM c #boh-HOH 3MyJIbCHeH; film â double emulsion; dop-pelt begossener Film; double emulsion film; ket-oldalt erzekeny film]: Film radiografie cu emulsiune fotografică pe ambele feţe. 9. Film [nJieHKa; film; Schicht, Hăutchen; film; film]. Chim. fiz.: Strat subţire, solid, lichid sau gazos, care poate avea uneori dimensiuni moleculare, şi se etalează în stare fluidă pe suprafaţa unui solid sau a unui lichid. i-- CP Film. 541 1. Film de bitum [6HTyMHbiH cjioh; film de bi-tume; Bitumen-Hăutchen, Starkschicht; bitumen film; bitumen hârtya]. Drum.: Peliculă foarte fină '{câţiva microni grosime) de bitum, care înveleşte (îmbracă) agregatele dintr'o mixtură asfaltică. 2. Film de uleiu [cjioh CMa3KH, MacJiHHan HJieHKa; pellicule d'huile; Olfilm; oii film; olaj hârtya]. Mş.: Strat subţire de uleiu, aderent pe piesele unse, asigurând frecarea fluidă. De continuitatea acestei pelicule depinde, în parte, calitatea ungerii. s. Film monomolecular [MOHOMOJieKyjinp-HbiH CJIOH (riJieHKa); film monomoleculaire; monomolekulares Film; monomolecular layer, monolayer; monomolekulâris reteg]. Chim. fiz.: Strat foarte subţire, de grosimea unei molecule, obţinut, în unele cazuri, la etalarea unei substanţe lichide pe o suprafafă. Filmul monomolecular reprezintă un sistem cu două dimensiuni (sistem bidimensional), deoarece practic nu posedă decât două grade de libertate, moleculele putându-se mişca numai în suprafafă, iar libertatea de mişcare în direcfia perpendiculară pe suprafafă este foarte redusă, practic nulă. Un lichid etalat sub formă de film monomolecular se comportă ca un gaz, moleculele lui respingându-se şi exercitând o presiune de etalare asemănătoare cu presiunea exercitată de un gaz în sistem tridimensional. Din această cauză, sistemele bidimensionale urmează legile gazelor (Boyle-Mariotte, Gay-Lussac, Van der Waals). 4. Filmotecă [xpaHHjimiţe, cnjia# $HjibMOB. filmotheque; Filmothek; film library; filmraktâr]. Cinem.: Colecfie de filme prelucrate. Cuprinde două secfiuni: a imaginii şi a sunetului (so-notecă), 5. Fîlmpac [(JîHJibMnaK; filmpack; Filmpack; film pack; filmcsomag]. Foto.: Pachet de filme fotografice plane, care se poate monta într'o casetă specială pentru a fi adaptat la un aparat fotografic. 6. Filoane încrucişate [nonepeHHbie hjih ce-KyiiţHe JKHJIbi; filons croises; Kreuzgănge; cross veins; kereszterek]. Mine: Filoane ale căror direcfii se întretaie (se încrucişează). 7. Fiiochinonă. V. Vitamina K±. s. Filogenie [(|)HJioreHH5î; phylogenie; Phylogenie; phylogeny; filogenia]. Biol.: 1. Succesiune de forme în cursul evoluţiei unei specii sau a unui grup de animale ori de plante. Filogenia, sau istoria unui filum, este opusul ontogeniei, adică al istoriei desvoltării unui individ. Ex.: Filogenia brahiopodelor, a mamiferelor, etc. — 2. Ştiinţa care se ocupă cu studiul* înlănţuirilor dintre filumuri şi din interiorul acestora, adică cu studiul filiaţiilor. 9. Filon [}KHJia; filon; Gang; vein, lode; er]. Geol., Mine: Depunere de minereuri pe crăpăturile rocelor din scoarţa pământului. într'un filon se deosebesc ganga şi minereul util. 10. ~ -strat [JKHJlbHbiH nJiaCT; filon-couche; Lagergang; vein-stratum; er-reteg]. Geol.: Intruzie stratiformă de lavă, concordantă, între strate sedimentare. 11. Filf [4>eTp, (|)HJibiţ; feutre; Filz; felt; ne-mez]. Ind. text.: Pâslă fină. Sin. Fetru. 12. Filtrant, strat V. sub Filtru. 13. Filtrare [(J)HJlbTpau;HH; filtration; Filtrieren, Fillern; filtration; szures]. Chim.: Operaţjune prin care se realizează o separare a unei faze solide dintr'un amestec eterogen solid-lichid (suspensie), cu ajutorul unei suprafeţe poroase şi permeabile pentru faza lichidă. — In tot timpul filtrării, suprafaţa filtrantă trebue să rămână nealterată, alegerea ei în acest scop depinzând de natura chimică a amestecului supus filtrării. Astfel, în cazul substanfelor slab acide, filtrele confecfionate din fibre animale sunt cele mai indicate, în timp ce, pentru cele slab alcaline, sunt folosite filtrele confecfionate din celuloză, iar în cazul substanfelor puternic acide sau alcaline sunt folosite, cu succes, filtrele confecfionate din materiale inerte, ca asbestul, vata de sticlă, porfelanul poros, sticla poroasă, etc. — Filtrarea poate fi accelerată operând fie sub presiune, fie prin aspiraţie, .combinând-o cu centrifugarea, cu adăugirea de pulberi active, etc. Accelerarea filtrării poate fi realizată şi printr'o construcţie convenabilă a aparaturii în care se execută, cum şi prin încălzirea atât a amestecului supus filtrării, cât şi a întregii aparaturi de filtrare. Separarea fazei solide de către suprafafa filtrantă se face fie mecanic, în care caz constituenfii mai mari decât porii filtrului rămân depuşi pe suprafafa lui, fie prin adsorpfie, în care caz constituenfii mai mici sunt adsorbifi în porii filtrului. In general, opera-fiunea de filtrare se caracterizează prin trei faze distincte: refinerea solidului de către suprafafa filtrantă, refinerea solidului de către precipitatul depus în prealabil, şi spălarea precipitatului şi a filtrului pe care acesta este depus. 14. Filtrarea razelor X [cjpHJibTpaiţHH peHT-reHOBCKHX JiyneH; filtration des rayons X; Fii— terung der Rontgenstrahlen; X-rays filtration; R.-sugarak szurese]. Fiz.: Eliminarea componentelor cu lungimea de undă mai mare decât o anumită valoare, dintr'o radiaţie X complexă, prin interpunerea unui ecran absorbant. 15. Filtrat [(|)HJIbTpaT; filtrat; Filtrat; filtrate; szurt folyadek], Chim.: Lichidul colectat după trecerea lui printr'un filtru. ie. Filtrat cald [Tenjibifi 4)HJibTpaT; filtrat chaud; Warmfiltrat; hot filtrate; melegen szurt folyadek]. Ind. petr.: Produsul obţinut din parafina brută (v. Gatsch), prin filtrarea acesteia la +26°. Se separă un uleiu (filtratul cald) şi solzii de parafină. Uneori, operaţiunea se face în două etape: prima, la 35--^O0, care produce o primă serie de solzi de parafină, şi un uleiu, care, într'o a doua etapă, se filtrează din nou la 20°, produsul filtrat întorcându-se în circuitul de preparare prin răcire la 0°. Solzii de parafină obţinuţi în aceste două etaje se prelucrează mai departe, separat sau împreună, avându-se în vedere calitatea sau randamentul procesului ce se urmăreşte. 542 î. Filtrat rece [xoJiozţHbra (J)HJibTpaT; filtrat froid; Kaltfiltrat; cold filtrate; hidegen szurt folya-dek]. Ind. pefr.: Uleiu filtrat, care rezultă dela separarea parafinei la rece, în filtre-prese, la fabricarea parafinei. Reprezintă cca 70% din uleiul parafinos. Are densitatea cca 0,885 la 15°, punctul de congelafie cca 0°; confine cca 3% parafină. Are întrebuinţările motorinei; e folosit şi ca materie primă, la fabricarea uleiurilor minerale. 2. Filtru [(J)HJlbTp; filtre; Filter; filter; szuro]. Chim., Tehn.: Aparat pentru separarea fazei solide de cea fluidă, cu ajutorul materialelor filtrante, în a căror masă se găsesc spatii sau discontinuităţi, prin cari fluidul (filtratul) este lăsat să treacă, şi pe suprafaţa căruia este reţinută faza solidă. Un material filtrant esfe caracterizat prin suprafaţa, lui filtrantă (care este suprafaţa sa totală), prin suprafaţa sa liberă de pătrundere, care este suma interstiţiilor, şi prin gradul de pătrundere, care este raportul dintre aceste două mărimi. Materialele filtrante se împart în materiale în cari inter-spaţiile sunt formate prin găurire, prin fărâmiţare şi prin defibrare. Găurile filtrelor pot fi rotunde, ovale, pătrate, în stea, etc., uneori în formă de deschizătură strâmtă între lamele de metal cu muchiile paralele, eventual pot fi golurile unei site metalice, sau ale unei ţesături, sau şicanele unui sistem de plăci cu şicane. Materialele filtrante prin cavităţi sunt construite din suprafeţe rigide, resturi metalice, piatră, porţelan, sticlă, lemn, piele, cauciuc, material cornos, carton, hârtie şi răşini sintetice, astfel dispuse, încât să se realizeze goluri în masa pe care o formează. — Materialele filtrante prin fărâmiţare sunt constituite din sticle, nisip, silicagel, cocs, cristale, pământ, pământ de infuzorii, pulberi (melalice sau nemetalice), plută, etc., cari sunt liate între ele sau concre-ţionate prin procedee speciale, astfel încât să se realizeze suprafeţe, respectiv mase poroase. — Uneori, filtrele cu site metalice orizontale au un strat de uleiu, iar alteori se ung cu uleiu, şi anume dacă filtrează aerosoli,.pulberi din aer, etc. — Materialele filtrante prin defibrare sunt făcute din turbă, din lână, bumbac, in, celuloză, asbest, etc., de obiceiu sub forrgă de ţesătură, de pâslă sau de foi. Filtrele trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni: pentru un volum mic al aparatului, să realizeze o suprafaţă mare filtrantă; să se astupe greu, să se cureţe uşor şi să se poată controla uşor calea pe care se scurge fluidul filtrat. După loc şi după modul de întrebuinţare, filtrele se clasifică în filtre de laborator şi în filtre industriale sau tehnice. Forma filtrului de laborator esfe, în general, conică; formele filtrelor industriale sunt diferite şi se reduc, în esenţă, la suprafeţe orizontale, verticale sau înclinate. s. Filtru de laborator [jia6opaTopHbift (J>HJIbTp; filtre de laboratoire; Laboratoriumsfil-ter; laboratory filter; laboratoriumi szuro]. Chim.: Filtru folosit în laborator, care poate fi de numeroase modele speciale, ale căror forme şi dimensiuni variază cu scopul filtrării şi cu natura sub- stanţelor cari trebue filtrate. Dintre filtrele de laborator cele mai răspândite sunt: 4. ~ calitativ [KanecTBeHHbiii cfmjibTp; filtre qualitatif; qualitatives Filter; qualitative filter; mi-nosegi szuro]: Filtru constituit dintr'o hârtie specială de filtru, numită calitativă, având formă conică şi dimensiuni variabile, care, se introduce într'o pâlnie de sticlă (a). în Chimia analitică şi în cea preparativă se separă, cu ajutorul lui, precipitatul obţinut, de lichidul în care s'a format. Un model de filtru de laborator este filtrul din figura alăturată (b), care are o suprafaţă filtrantă orizontală, realizată, de obiceiu, cu ajutorul hârtiei de filtru, mai rar cu strat de asbest, vată de sticlă sau de cuarţ (când amestecul de filtrat im- Fiifre de laborator. a) filfru cal stativ: 1) pâlnie; 2) hârtie de filtru cutată. — b) filtru cu suprafafa filtrantă orizontală: î) filtru; %) dop de cauciuc; 3) flacon de vid. — c) filtru conic de laborator. pune acest gen de material). Este folosit în lucrările de Chimie preparativă, şi funcţionează folosind vidul realizat într'un flacon de trompă, ceea ce are ca urmare o mărire a vitesei de filtrare. Un alt model de filtru de laborator este filtrul conic (c), întrebuinţat, uneori, în lucrările de Chimie preparativă, în special pentru filtrarea precipitatelor colorate,folosind vidul realizat într'un flacon de trompă, şi acelaşi material filtrant ca şi filtrul cu suprafaţa filtrantă, orizontală, de mai sus. Realizarea plăcilor poroase de sticlă, prin presarea sticlei pisate la temperatura de înmuiere, şi adaptarea lor ca material filtrant la filtrele descrise mai sus constitue, în prezent, mijlocul cel mai convenabil cu care se poate realiza o filtrare de laborator. 5. ~ cantitativ [KOJiHHecT BeHHbiH (J)HJibTp; filtre quantitatif; quantitatives Filter; quantitative filter; mennyisegi szuro]: Filtru confecţionat dintr'o hârtie de filtru specială (cu urme de cenuşă şi cu porii de anumite dimensiuni), capabilă să reţină, cantitativ, un precipitat. Se introduce într'o pâlnie de sticlă de formă şi dimensiuni speciale (v. fig.). Afară de filtrele descrise mai sus, se construesc numeroase tipuri de filtre de laborator, cunos- 543 cute, de obiceiu, şi sub numele^de dispozitive filtrante. Ele au o întrebuinţare limitată, fiind necesare în lucrările de cercetare. Astfel, au fost construite filtre cu dispozitive speciale pentru filtrarea sub presiune, pentru filtrarea într'o atmosferă lipsită de oxigen, etc. De asemenea, penfru filtrarea unor soluţii coloidale, sunt folosite dispozitivele filtrante numite membrane filtrante, în cari suprafaţa filtrantă este constituită dintr'o membrană de nitroceluloză ai cărei pori au dimensiuni de cca 400-■-600mp,. Ultraf ilarele folosesc o masă filtrantă sin= tetică, poroasă, cu porii cuprinşi între 20’■ *600 mji, cu ajutorul Filtru cantitativ, căreia se pot filtra suspensii fine /) pâlnie de filtru şi-soluţii coloidale. Microfiltrele pre- cantitativ;2) hâr-zintă o construcţie specială şi un fie de filtru can principiu nou de lucru. Cu ajutorul titativ; 3) flacon lor se pot filtra cantităţi de ordinul Erlenmeyer. de mărime al miligramuiui. Microfiltre mai răspândite sunt: microfiltrele automate şi cele cu baghete filtrante. î. Filtru industrial [HHAyCT.pHaJibHbiH(|)HJibTp; ■ filtre industriei; industrielles Filter; industrial filter: ipari szuro]. Tehn.: Filtru folosit în industrie la separarea unui fluid de corpurile solide cu cari se găseşte în amestec. E format, în principiu, dintr'o suprafaţă (pânză, porţelan, sticlă, asbest, hârtie) sau dintr'un strat poros (nisip, cărbune, vată de sticlă) şi din dispozitive pentru colectarea suspensiei şi evacuarea filtratului. Filtrele pot fi cu nisip (lente sau rapide, pentru filtrarea apei), cu suprafafa orizontală, cu elemente verticale, filtre-prăse cu rame sau cu camere, filtre rotative sau celulare, cu discuri, filtre ceramice. Se folosesc, de asemenea, filtre active: cu cărbune activ (care reţine vaporii, desodorizează, decolorează), cu permutit (care dă reacţii chimice de schimb de, ioni, micşorând duritatea apei), cu pământ decolorant, şi multe alte filtre cu întrebuinţări şi construcţii variate. Exemple de filtre industriale: 2. Filtru-basin cu scraper [(|)HJibTp0B04HbiH pe3epByap (naH) co cKpenepoM (co CKpe6-KOM); bassin-filtre â racloir; Kratzerfilter; filtering tank with scraper; kaparoszuro]. Ind. hârf,: Basin de dimensiuni mari, în care este adunată apa de fabricaţie pentru recuperarea fibrelor. Apa introdusă se împrăştie în basin, unde, prin pierderea vitesei, permite depunerea fibrelor pe fundul basmului, de unde ele sunt apoi antrenate prin-tr'un transportor scraper şi conduse spre o pompă care împinge materialul fibros spre un îngroşător. Apa filtrată este evacuată pe la partea superioară a basmului, prin creneluri în comunicaţie cu un canal, de unde o pompă o conduce spre fabricaţie sau spre evacuare. s. ~ cu cocs [KOKCOBbiH (J)HJibTp; filtre â coke; Koksfilter; coke filter; kokszszuro]. Ind. chim. sp.: Filtru al cărui material filtrant este cocsul aşezat în strate de diferite grosimi. E folosit, în special, în instalaţiile de fabricare a acidului sulfuric; aceste filtre sunt formate din cutii de tablă de plumb, cu baza de cca 12X3,5 m şi înălţimea de 2 m, cu fundurile căptuşite cu două trei rânduri de cărămizi rezistente la acizi şi aşezate în formă de grătar, peste cari se aşază mici bucăţi de cocs, printre cari circulă gazele sulfuroase, pentru a fi curăţite suspensiile pe cari le mai conţin. 4. ~ de aer [B03AyiUHbiH (J)HJibTp; filtre d'air; Luftfilter; air filter; legszuro]. Mş.: 1. Filtru Filtru umed de aer. Filtru de aer, cu baie de uleiu. 1) intrarea aerului în"fil- î) intrarea aerului murdar; 2) ieşi- tru; 2) vasul filtrului]; rea aerului filtrat; 3) site de uleiu;. 3) ieşirea aerului filtrat. 4) baie de uleiu. pentru reţinerea particulelor solide din aerul comburant al motoarelor cu ardere internă. Filtrul poate fi umed sau uscat, cu site metalice, cu pâslă, cu şicane, cu baie de uleiu, etc. Filtrarea aerului se efectuează pentru reducerea eroziunii din . cilindrii motoarelor, penfru înlăturarea pericolului de gripare a pistonului, pentru micşorarea reziduurilor de ardere. — 2. Filtru în formă de vas, umplut cu aşchii de fier sau cu împletitură de sârmă pentru reţinerea apei sau a uleiului din aerul comprimat. Penfru filtrarea aerului necesar aparatelor de control se folosesc filtre mici, formate din diferite substanţe poroase sau textile. — 3. Filtru pentru reţinerea parficulelorso-lide din aerul de ventilaţie şi răcire a maşinilor electrice mari spre a evita depunerea lor pe maşină şi strâmtarea spaţiilor prin cari circulă. Asigură menfinerea efica-cităfii sistemului de ventilafie şi răcire. 5. Filtru de combustibil motor [to- ILJlHBHbm (|)HJlbTp, CTpeHHep; filtre de combustible; Kraft-stoffilter, Treibstoffil-ter; fuel strainer; haj-toolajszuro]. Mş.: Filtru pentru refinerea 0 Filtru de combustibil motor (benzina), intrarea benzinei murdare (dela rezervor); 2) capac demon-tabil; 3) ieşirea benzinei filtrate (spre carburator); 4) resort de presiune; 5) sită metalică fină; 6) sită metalică; 7) locul de depunere a impurităfilor; 8) roblnef de evacuare; 9) apă; 10) vasul' filtrului. impurităfilor din combustibilul motor al maşinilor cu ardere internă. Este format, de obiceiu, din 544 una sau din mai multe site metalice, cari se intercalează în drumul combustibilului spre carburator, respectiv spre pompa de injecfie. 1. Filtru de fund de sondă [(|)HJibTp He(J)-THHOH CKBaîKHHbl; filtre de sonde de petrole; Siebstopfenrohr fur Erdolsonden; oii well strai-ner; koolaj kutfenekszuro]. Mine: Piesă destinată să împiedece,pătrunderea în gaura de sondă a materialului solid antrenat din roca petroliferă de afluxul de fifeiu şi gaze, respectiv numai de gaze. Filtrele sunt constituite, în general, fie din piese tubulare cu orificii circulare sau alungite pe generatoare, învelite de o spirală sau de Diferite filtre de fund de sondă» inele de sârmă profilată, în general, trapezoidal, fie din tuburi cu fante evazate spre fafa internă a tubului, pentru a se preveni blocarea cu nisip, sau din tuburi cu orificii circulare cari au dopuri speciale cu fante de diferite deschideri (v. fig.). — In tehnica sovietică se înfelege prin filtru orice porfiune de coloană perforată a sondei, fie că este cea de exploatare sau una pierdută, fie că perforările sunt efectuate mecanic Ia zi sau balistic în sondă. 2. ~ de fund, cu pietriş [cjDHJibTp c rpa-BHeM; filtre â gravier; Kiesfilter; gravei packing, rubble filter; kavicsos fenekszuro]. Mine: Insta-lafie de fund, care înveleşte coloana cu un strat de pietriş sortat, pe cât posibil, la o dimensiune de granulă uniformă, pentru a împiedeca trecerea granulei de nisip mai mari decât o anumită dimensiune. Se pot folosi, pentru filtre, pietrişuri relativ grosolane (3---5 mm 0), iar grosimea stratului de pietriş necesară poate fi de 70-"200 mm. (Dimensiunea medie a orificiilor sau a spaţiilor libere dintre granulele filtrului trebue să fie cel mult egală cu dimensiunea celei mai mici dintre fracţiunile mari cari cumulează 15°/0 din greu- tatea materialului solid ce trebue oprit de filtru). — Se construesc şi filtre cu pietriş, prefabricate, cari se introduc dela zi. Capacitatea lor "de trecere mai mică este compensată de posibilitatea de înlocuire (după colma-tare) mult mai uşoară. In anumite condifiuni, blocarea lor de către nisipul oprit anulează practic acest avantaj. 3. Filtru de lapte [(|)HJibTp (iţefl-HJIKa) AJIH MOJlOKa; filtre â lait; Milch-filter; milk filter; tejszruro]. Ind. alim.: Strecurătoare specială, care serveşte pentru purificarea laptelui. Cel mai răspândit este filtrul (v. fig.) constituit dintr'o pâlnie metalică, care are două site metalice în partea ei de jos. Intre aceste site se prinde un cerc de vată, care refine toate impurităţile. 4. Filtru de leşie [(f)Hj]bTp fljia Ta6aHHoro 3KCTpaKTa; filtre â lessive de tabac; Tabaklauge-filter; filter for tobacco wash; dohânylugszuro]. Ind. fu/.: Filtru constituit dintr'o cutie confecfionată din tablă zincată, cu o capacitate de 150••■200 1, şi având la fund găuri de 4 mm. încărcarea se face odată la 24 ore, punându-se, alternativ, straturi de zob de 8*-■ 10 cm, şi de praf de tutun de 15---12 cm. Se încarcă cu apă; apoi se lasă să se scurgă apa, obfinându-se, astfel, leşia crudă de tutun. 5. Filtru de praf [(|)HJibTp £J1H nbiJiH; filtre ă poussiere; StaubfiIter; dust filter; porszuro]. Gaze: Filtru pentru refinerea pra- ^ fului din aerul adus prin venti- ** lafie într'o încăpere, într'un adă-post, etc. Se compune din şicane metalice înmuiate în uleiu, sau din straturi de pâslă. Aerul este constrâns să le străbată, iar praful este refinut în mare parte. Aerul filtrat mai rămâne cu cca 0,1 g praf la 1 m3 de aer; astfel , poate fi respirat fără inconve-^ niente. V. şi Desprăfuitor. Filtru de praf cu pachete de table ondulate, Filtru de praf cu buzunare de pâslă. Filtru de praf cu inele. 6. Filtru de praf [nblJi€C06HpaTeJib; reten-teur de poussiere; Staubfi Iter; dust collector; porszuro]. Tehn., Ind. chim. sp.: Dispozitiv pentru re- 545 tinerea pulberilor antrenate de un curent de gaze (de ardere sau de reacfie). Gazele se trec prin şicane de diferite tipuri, de ex.; camere mari, simple, cu perdele de lanfuri sau de tablă ondulată, sau cu inele, pe cari pulberile se sedimentează din cauza micşorării vitesei gazelor. 1. Filtru de praf, cu mânecă [nbiJiecoc, Bcacbi-BatonţHH nbUieco6HpaTejib; filtre de poussiere â manche, filtre â air refoule; Saugschlauchfilter; suction dust col lector; tomlos porszuro]. Ind. alim.: Filtru în care se separă aerul de praful care iese dela vânturătoare. Un astfel de filtru este format din mai multe tuburi de pânză fină, aşezate vertical, şi cari comunică la partea inferioară cu un colector în care se găseşte un transportor elicoidal. Aerul amestecat cu praf intră prin partea superioară a filtrelor, într'un fel de cutie, de unde se răspândeşte în filtre, pe cari -le traversează spre exterior. Praful rămâne pe peretele interior al filtrului, de unde este apoi îndepărtat cu ajutorul unui dispozitiv special. Praful căzând jos, este evacuat apoi automat de transportor. 2. Filtru de uleiu [MacjiHHbiH cjpHJibTp; filtre ă hyile; Olfilter, Olsieb, Olreiniger; oii filter, oii sfrainer; olajszuro.] Mş.: Filtru peniru refinerea 1 1 Filtru de uieiu, cu lamele. 1) intrarea uleiului murdar; 2) supapă de siguranfă; 3) ieşirea uleiului filtrat; 4) vasul filtrului; 5) şurub de evacuare; 6) curăfitor; 7) tijă de reglare a lamelelor; 8) lamele. Filtru de uleiu, cuserpen tină din tub de pânză î) intrarea uleiului murdar; 2) ieşirea uleiului filtrat; 3) racord pentru manometru; 4) tub de pânză; 5) şurub de control; 6) vasul filtrului; 7) resort de armare a serpentinei. Sagefile din interiorul vasului indică sensul de circulafie al uleiului din exterior spre interiorul tubului. impurităfilor (praf, aşchii metalice, etc.) din uleiul de ungere al unei maşini. Se întrebuinfează filtre cu sită metalică, cu tuburi de materiale textile (cânepă, postav, pâslă, etc.), cu lamele, pulberi metalice aglomerate, etc. Filtrul se montează pe drumul uleiului de ungere, şi el poate fi de circuit principal, dacă uleiul absorbit de pompă este forfat să treacă, în prealabil, prin filtru, şi de circuit secundar, dacă numai o parte din uleiul refulat trece prin filtru, şi apoi revine în carterul maşinii, a. Filtru electric. V. Cotrell-Moeller, filtru 4. Filtru magnetic [MarHHTHbiH (J)HJibTp; filtre magnetique; magnetisches Filter; magnetic filter; mâgneses szuro]. Mş.: Filtru format dintr'un vas din material diamagnetic având, în interior, un magnet permanent, sau pachete de site mag-netizate. Serveşte la refinerea aşchiilor feroase din uleiul de ungere sau din lichidul de răcire, prin acfiunea magnetului. 5. Fiîtru-pâlnie [(fmJibTp-BOpOHKafiltre entonnoir; Trichterfil-ter; funnel-strainer; tolcseres szuro]. Ind. hârt.: Pâlnie de dimensiuni mari, destinată să recupereze fibrele antrenate de apa de fabricafie. Apa este introdusă în (a), materialul se depune pe fundul pâlniei în (d), iar apa filtrată este evacuată în (c). Materialul fibros, adunat în (b), este condus apoi spre un îngroşător. Filtru-pâlnie. e. Filtru poros [nopHCTbiH (jşHJibTp; filtre poreux; Kornfilter; porous filter; jukascsoszemcses szuro]. Canal.: Filtru alcătuit dintr'un material poros şi permeabil (caolin, pietre poroase, nisip, etc.), care are rolul de a refine, în spafiile sale capilare, substanţele străine cari se găsesc în suspensie în apă (nisip, argilă, resturi organice, larve, etc.), uneori şi microbii. 7. Filtru-presă [(J)HJibTpnpecc; filtre-presse; Filterpresse; filter-press; szuropres]: Aparat de filtrare, folosit adesea în mai toate industriile chimice; are forme şi dimensiuni variate, după f A Filtre-presă. I) filtru-presă cu camere; //) filtru-presă cu rame. scopul pentru care se foloseşte. După felul con-strucfiei se deosebesc filtre-prese cu rame, cu camere de secfiune pătrată sau cu camere de secţiune rotundă. Strângerea (asamblarea) pieselor constitutive se poate face cu mâna, cu o pârghie, cu şurub, sau mecanic (în cazul preselor de di- 35 546 mensiuni mari). Mersul materialului într'un filtru cu camere e indicat în figura I, unde A reprezintă o piesă de capăf, iar 8 o placă obişnuită. Materialul este introdus prin canalul E şi parcurge drumul (1), ieşind prin canalul F, după ce a străbătut pânza G. Etanşeitatea dintre plăci se realizează prin marginile D cari sunt proeminente, iar a canalului de intrare £, prin piesa de etanşare H. In cazul preselor cu rame este intercalată câte o ramă K între două plăci consecutive. Materialul care intră prin canalul B dela piesa de capăt pătrunde în interiorul ramelor llf străbate pânza G şi este evacuat prin canalul F. Filtrele-prese pot funcţiona la cald sau la rece, cu presiune mai mare sau mai mică, după cerinţe. Cele cu camere sunt mai avantajoase din punctul de vedere al randamentului, ca şi din acela al construcţiei. Cele cu rame se folosesc când materialul pericolul de infecţie, stratul filtrant fiind format din discuri de celuloză-asbest. In industria zahărului, a sodei, a uleiurilor, etc. se foloseşte adesea un filtru special (v._fig.). Acesta se compune dintr'o manta cilindrică a şi un capac d, de care sunt prinse plăcile filtrante. Capacul, împreună cu plăcile c, se poate trage afară din manta cu ajutorul unui dispozitiv cu role, care se mişcă pe şinele e, fiind ajutat, în acelaşi timp, şi de nişte contragreutăţi. Materialul este introdus printr'o supapă între plăcile c, prin cari este trecut, filtratul putând fi controlat la canalele respective. Aerul este evacuat prin regulatorul b, când se încarcă aparatul. Plăcile c pot fi uşor înlocuite, când este nevoie (ca să li se schimbe pânzele, etc.). In industria alimentară se foloseşte un filtru care e constituit dintr'un număr variabil de discuri Filtru-presă folosit în industria zahărului, a sodei, a uleiurilor, efc. >4) secfiune longitudinala; 8) secfiune transversala; a) mantaua filtrului; b) regulator; c) plăcile filtrante; d) capacul filtrului; e) şinele filtrului. de filtrat depune o cantitate mai mare de reziduuri. Din această cauză există diferenţe apreciabile în dimensiunile canalului de intrare. In industria de petrol, la fabricarea parafinei, sunt folosite prese-filtre, cu cari s'a obţinut un randament de 90% lichid filtrat. In industria berii se folosesc filtre cu discuri metalice (de bronz), cari au pe ele şanţuri concentrice şi radiale, prin cari se evită unghiurile moarte, înlăturându-se astfel verticale (18 • -*20), cu un diametru de .30 cm, compuse dintr'o masă filtrantă specială, cu bază de asbest. Porii acestui filtru au diametrul de cca 1 (^, astfel că o mare parte din bacterii, drojdiile şi sporii mucegaiurilor se reţin prin filtrare. Pentru filtrări mai fine se foloseşte aşa numitul „serumfiltru", care reţine bacterii şi mai mici decât B. coli. Mustul care trebue sterilizat prin acest filtru trebue să fie perfect limpede; A) secţiune longitudinală; B) secfiune transversală; a) plăci filtrante; b) partea superioară a mantalei; c) şurub de fixare; d) partea inferioara a mantalei; e) dispozitiv de prindere a plăcilor filtrante; f) conductă de alimentare. 547 de aceea se filtrează, în prealabil, printr'un filtru obişnuit. Un alt filtru care are, de asemenea, ca material filtrant, asbestul, se deosebeşte de cel descris mai sus prin poziţia orizontală a plăcilor prin cari fluidul trece cu o presiune foarte mică. Pentru filtrat particule fine, în suspensie sau coloidale, se foloseşte un filtru cu site de alamă de formă inelară, aşezate una peste alta, fluidul fiind presat la cca 150 at. Filtrul-presă folosit în industria chimică (v. fig., p. 546) e construit din mai multe plăci filtrante a, prinse la partea superioară printr'un dispozitiv uşor de manevrat e. Fiecare element este pus în comunicafie cu conducta de alimentare f, printr'o cana şi o sticlă de nivel h. Pentru curăţirea materialului depus după filtrare, partea de jos a mantalei d se desface de partea superioară b, prin şurubul c. - Se mai folosesc, în industrie, filtre-presă cari au aceleaşi principii de funcţionare, sau apropiate, diferind între ele numai în privinţa construcţiei, care a suferit unele modificări de formă sau de capacitate. Intre cele mai des folosite sunt: filtrele pentru rafinarea zahărului sau pentru purificarea uleiurilor; filtrele pentru purificarea solufiilor de sulfat de zinc, în rafinăriile de zinc electrolitic; filtrele pentru mâlurile metalifere. î. Filtru rotativ [BpaiiţafOiiţH hch (JmjibTp; filtre rofatif; Trommelfilter; rotating filter; szuro-dob]. Tehn.: Filtru format, în principal, dintr'un cadru cilindric acoperit de elemente filtrante şi care se roteşte în timpul funcţionării. Interiorul său este împărţit în celule cari sunt puse în legătură, în mod alternativ şi periodic, cu o pompă de vid (pentru a obţine aspiraţia suspensiei de filtrare) şi cu atmosfera sau cu o conductă de aer sub presiune (pentru a realiza desfacerea materialului depus pe suprafaţa filtrantă şi pentru destuparea porilor acesteia). Filtrele întrebuinţate în industria petrolieră au suprafafa filtrantă formată, în general, din site de fier şi pânze de filtru. Pentru filtrarea suspensiilor grele se între-buinfează filtrul rotativ care are elementele filtrante fixate pe partea interioară a mantalei, (v. fig.) sau filtrul rotativ, care le are fixate pe exteriorul mantalei (v. fig., p. 548). Amândouă lucrează cu pompe de aer comprimat pentru desprinderea materialului depus pe materialul filtrant. Pentru „îngroşarea" sau recuperarea fibrelor se foloseşte, în industria hârtiei, un filtru similar, numit filtru celular (v. fig.)- Cilindrul e format Filtru celular. dintr'o tobă-sită al cărei interior este împărfit în celule radiale; se învârteşte pe un sertar cilindric în comunicafie (în n) fie cu o pompă de vid, fie cu atmosfera, sau (prin p) cu o conductă de evacuare a apei. Prima celulă, supusă vidului, aspiră material din cada tobei (cd); materialul se depune pe sită, iar apa trece în interiorul celulei, şi apoi în conducta de evacuare. Celula ajunsă la punctul de desprindere de pe sită este pusă în legătură cu atmosfera, prin intermediul Filtru rotativ, cu elementele filtrante Ia interiorul mantalei. A) secfiune transversală; B) secfiune longitudinală; 1) sensul de rotafie al filtrului; 2) pâlnie de încărcare pentru materialul de filtrat; 3) feavă de încărcare a materialului de filtrat; 4) dispozitiv de comandă a rotirii; 5) feavă colectoare a lichidului filtrat; 6) înşurubări pentru conducta de vid şi de aer comprimat; 7) sită cilindrică pe care se aşază pânza filtrantă; 8) ciur cilindric; 9) şurub fără fine. 548 sertarului, permiţând astfel căderea materialului îngroşat în (b), pe masa (c), de unde este adunat într'un jghiab şi dirijat spre fabricaţie. Materialul este introdus prin (a) în cadă. Pe tobă — pentru a fi deshidratat — materialul este presat de două vaiţuri (ud şi vd). trecerii apei prin el; astfel măreşte vitesa de pătrundere a apei în puţ. 3. Filtru [(J)HJlbTp; filtre; Filter; filter; szuro], Fiz., Tehn.: Sistem fizic sau aparat care, dintr'un amestec de unde de diferite frecvenţe cari acţionează asupra lui, transmite, excluziv sau în prin- FiHru rotativ, cu elementele filtrante la exteriorul mantalei. A) secfiune longitudinală; 8) secfiune transversală; î) tamburul filtrului; 2) celulele filtrului; 3) nervuri de separafie; 4) conducte pentru lichidul filtrat şi pentru aer. i. Fîţtru antiarsine[aHTHapCHHOBblH (|)HJlbTp; I cipal, undele cu frecvenţa cuprinsă într'un anu-filtre antiarsine; Schwebstoffschutz; antiarsinic | mit interval de frecvenţe. filter; antiarszin-szuro]. Gaze: Filtru confecţionat, în mod obişnuit, dintr'un strat de fulgi sau de vată, sau din rondele de carton poros, cu scopul de a opri arsinele coloidale şi, în general, aerosolii, în cutia sau în cartuşul filtrant. 2. Filtru cu pietriş [cjpHJibTp C rpaBHeM; filtre â gravier; Kiesfilter; gravei filter; kavics szuro]. Canal.: Filtru folosit, de obiceiu, pentru reţinerea granulelor minerale din apa colectată de un puţ de alimentare cu apă. Se compune dintr'un tub (de oţel, de fontă, de ceramică sau de lemn) cu găuri alungite, aşezat în stratul acvifer şi înconjurat cu un strat de pietriş cu granule de diferite mărimi (v. fig.). Tubul este asfaltat la exterior. Pietrişul (de obiceiu pietriş cuarţos) este cernut şi spălat, şi aşezat în jurul tubului filtrului, astfel încât, în partea de unde vine apa, să se găsească granulele din ce în ce mai fine. Filtrul cu pietriş prezintă avantajul că se înfundă greu şi că opune o rezistenţă mică Filtru cu pietriş, a) căptuşeala pufului; b) tubul perforat al filtrului; c) strate de pietriş filtrant. 4. Filtru absorbant [a6c0p6iţH0HHbiH (|)HJibTp; ecran absorbant; Absorptionsfilter; absorbing filter; abszorpcios szuro]. V. Filtru optic. 5. Filtru acustic [aKycTHHecKHH(|)HJibTp;fiItre d'ondes; akustischer Filter; wave filter; hangszuro]. Fiz.: Sistem de conductoare acustice, care are efectul de a selecta, dintr'un complex sonor, vibraţiile cu frecvenţa situată într'un anumit interval de frecvenţe. Sin. Filtru sonor. 6. Filtru colorat [iţBeTHOH (jDHJibTp; filtre co-lore; Farbfilter; coloured filter; szines szuro]. V. Filtru optic. 7. Filtru de răcire [oxjiaJKflaiomHH (|)HJibTp; filtre refrigerant; Kiihlfilter; cooling filter; huto-szuro]. Fiz.: Placă, sau cuvă cu feţe paralele, conţinând o solufie transparentă (filtru optic) pentru radiaţiile vizibile, care se interpune în lanternele de proiecţie între izvorul de lumină şi imaginea de proiectat, cu scopul de a reduce intensitatea razelor infraroşii şi a feri de o încălzire prea pronunţată pelicula care poartă imaginea. Un astfel de filtru se poate obţine printr'o fină proiecţie catodică de aur pe o placă de sticlă. 8. Filtru de raze [$HJibTp ajih JiyneH; filtre de rayons; Strahlenfilter; ray filter; sugârszuro]. Fiz.: 1. Ecran antidifuzor (v.), — 2. Filtru optic (v.). 9. Filtru electric [>JieKTpHHecKHH (|)HJibTp; filtre electrique; elektrisches Filter, elektrisches Sieb; electric filter; electromos szuro]. Elt.: Cua- 549 dripol care transmite mai ales puterea electromagnetică alternativă a unor tensiuni şi curenţi de frecvenfă cuprinsă în anumite benzi de frecvenfe, numite benzi de trecere, şi se opune transmi- 0—^15553^—0 m. »nmi lk QL lS5îI Celule (cuadripoli) de filtre elecfrice. a, e, g) filtre trece-jos; b, /) filtre trece-sus; c, d, h, j, k) filtre trece-bandă sau filtre de bandă; /) filtru elimină-bandă. terii, când frecvenfă e cuprinsă în celelalte benzi, numite benzi de eliminare. Deosebim: 1. Filtru de bandă [jightohhbih (|)HJibTp; filtre de bande; Bandfilter; band filter; sâvszuro]: Filtru cu o singură bandă de trecere, care începe la o frecvenfă diferită de zero. Sin. Filtru trece-bandă. 2. ~ de eliminare în bandă [c|)HJibTp JieHTOHHOro BbiTecHeHHH; filtre d'elimination â bande; Bandsperrfilter; elimination band filter; selejtezo sâvszuro]: Filtru cu o singură bandă de eliminare, care începe la o frecvenfă diferită de zero. Sin. Filtru elimină-bandă. 3. ~ electric iterat [noBTopHbra ajieKTpu-HeCKHH (J)HJlbTp; filtre electrique iteratif; elektrische Siebkette; iterant electric filter; lânc elek-tromos szuro]: Filtru elecfric constituit dintr'o serie de cuadripoli egali, montafi în serie. 4. ~ trece-jos [HH3Konpoxo/ţHbiH (JmjibTp; filtre passe-bas; Niederpafjfilter; low-pass filter; levâgo sâvszuro]: Filtru cu o singură bandă de trecere, care începe la frecvenfă zero. 5. ~ trece-sus [BbicOKonpoxoAHbift cjDHJibTp; filtre passe-haut; Hochpaljfilter; high-pass filter; felvâgo sâvzuro]: Filtru cu o singură bandă de eliminare, care începe la frecvenfă zero. o. Filtru optic [onTHHecKHH (|)HJibTp; filtre optique; Lichtfilter; light filter, optical filter; feny-sziiro]. Opt.: Mediu transparent colorat, folosit pentru izolarea radiaţiilor de anumite lungimi de undă din radiafia produsă de un izvor de radiaţii. Un filtru e caracterizat prin curba de trans-parenfă în funcfiune de lungimea de undă. Se deosebesc: filtre cari lasă să treacă un interval îngust de frecvenfe de radiafii, şi cari pot servi la izolarea unei linii spectrale, şi filtre cari absorb un interval de frecvenfe de radiafii. Din această ultimă categorie fac parte filtrele cari absorb ultravioletul, când acesta e dăunător (de ex. sticla ochelarilor de soare); filtre cari absorb vizibilul şi ultravioletul (folosite în fotografia în infraroşu); filtre cari absorb vizibilul şi in-fraroşul, servind în analiza spectrală în fluores- cenţă excitată cu ultraviolet. O a treia categorie de filtre o constitue filtrele cari reduc intensitatea radiaţiei în întregul domeniu specfral, de ex. filtrele folosite în lucrul cu izvoare de radiaţie prea strălucitoare (la sudura cu arcul electric, etc.). Filtrele optice pot fi constituite din sticle colorate, din foi de gelatină sau de colodiu, colorate, aşezate între lame de sticlă, sau din lichide colorate, în cuve de diferite grosimi. Un filtru de acest tip, colorat în galben, se foloseşte în fotografie, aşezat în faţa obiectivului unui aparat fotografic, pentru a opri intrarea în aparat a razelor de lungime de undă prea mică. Sin. Filtru absorbant, Filtru colorat, Filtru de raze, Filtru. 7. Filtru sonor [3ByK0B0H cf)HJibTp; filtre sonore; akustisches Filter; sound filter; hangszuro]. V. Filtru acustic. s. Filum [(J)HJia, noAo6jiacTb; phylum; For-menreihe; phylum; filum, alaksor]. Biol.: Succesiune de forme, a căror înrudire este dovedită printr'o înlănţuire indiscutabilă. — In sens larg, încrengătură sau subîncrengătură. — Regnul animal se subîmparte în mai multe filumuri, ca şi regnul vegetal. — In sens restrâns, ramură file-tică sau fir evolutiv. Ex.: ramura filetică a ho-minienilor (firul evolutiv al omului), etc. 9. Finală [0K0HHaTeji6HbiH pacneT; finale; Endabrechnung; final difference account; vegle-szâmolâs]: Decontul pe care cumpărătorul îl trimite vânzătorului, în contractele cif, şi prin care cel dintâi enumeră diferenţele pe cari vânzătorul va trebui să le plătească pentru calitate, contrastalii, analiză, taxă, etc. 10. Finanfare [(J)HHaHCHpoBaHHe; financement; Finanzierung; financing; penzellâtâs]: Operaţiunea prin care o întreprindere îşi procură capitalul necesar funcţionării. Acest capital poate proveni din înseşi rezultatele activităţii întreprinderii (autofinanţare), sau din surse străine de întreprindere. 11. Findlingscuarfit [cjDHHAJiHHrcKBapiţHT; findlings quartzite; Findlingsquarzit; findlings quart-zite; findlingszkvarcit]. Ind. st. c.: Cuarţit aglomerat cu ciment silicios; se găseşte în zăcămintele terţiare, mai puţin răspândit decât fels-cuarţitul. E o materie primă ceramică. 12. Finet [jierKaa 6yMa5KHaa TKâHb; finette; Finette; flannelette; flanelszovet]. Ind. text.: Ţesătură de bumbac, fină şi moale, scămoşată pe ambele părţi. 13. Finefa [T0HK03epHHCT0CTb; finesse; Fein-heit; fineness; finomsâg]. 1. Tehn.: Raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea rămasă pe o sită şi cantitatea dată la cernut dintr'un anumit material măcinat (ex. ciment, trass, cărbune pulverizat, etc.). Determinarea fineţei se face în raport cu site de fineţă bine stabilită (v. Fineţa sitei). Fineţa este un element esenţial, de exemplu, în determinarea rentabilităţii arderii în focarele cu cărbune pulverizat, în cosmetică, în industria mo-răritului, în fabricarea cimentului, etc. — 2. Telv.: Numărul de elemente de imagine din cari este formată unitatea de suprafaţă a imaginii. De 550 acest număr depinde capacitatea imaginii de a reda detaliile unui obiect, cari acoper o anumită arie în imagine. — 3. ind. text.: Raportul dintre lungimea şi greutatea unui fir. Sin. Numărul firului. V. şi Fineţă, coeficient de 1. Finefă [HaHMeHbuiHH K03(f)(|)HiiHeHTnjia-HHpOBâHHH; finesse; beste Gleitzahl, Kleinst-gleitzahl; minimum gliding ratio, best lift dragratio; legkisebb siklo-szâm]. Nav. a.: Raportul ţ— dintre ^ X coeficientul de portantă şi coeficientul de rezistenfă ia înaintare, penfru o anumită incidenfă a unei aripi sau a unui avion. Raportul variază cu incidenfă, şi se determină din curba polară a profilului, respectiv a avionului. El este egal cu tangenta trigonometrică a unghiului pe care-l formează raza vectoare cu axa C*, pentru incidenfă respectivă. Inversul fi- Cx neţei, —» se numeşte coeficient de planare. ^z Maximul raportului dintre coeficientul de portantă CZ şi coeficientul de rezistenfă — pentru o aripă * sau pentru un avion se numeşte finefă maximă. Ea corespunde unghiului de incidenfă pentru care raza vectoare este tangentă la curba polară. 2. Finefa de măcinare a cimentului. V. sub Finefă (1). 3. Finefa sitei [TOHHHa CHTa;finesse d'un tamis; Siebfeinheil; fineness of a sieve; szitafi-nomsâg]. Tehn.: Numărul de ochiuri pe 1 cm2 de sită. 4. Finefă, coeficient de ~ [(JmKTop tohhhbi; coefficient de finesse; Feinheitsnummer; fineness factor; finomsăgi szăm], Ind. hârt.: Factorul F cu care se înmulfeşfe rezistenfă la tracfiune, pentru a obfine lungimea de rupere a unei benzi de hârtie. Acest factor F este raportul dintre lungimea şi greutatea „g” a benzii asupra căreia s'a făcut proba de tracfiune: F=—. § s. Finefa, modul de ~ [cTeneHb tohko-3epHHCT0CTH; module de finesse; Feinheitsgrad, Feinheitsmodul; degree of fineness; finomsăgi modul]. Cs.: Raportul M-.Pl + p2+ "'Pn 100 în care p±, p2, ... p„ reprezintă cantitatea (exprimată în procente din greutatea totală), a unui material granular supus probei de ciuruire, care rămâne pe fiecare din sitele unei serii standardizate de site. V. şi Abrams, modulul de finefă al lui 6. Finisaj [noejieflHHH, 0K0HHaTejibHaH 06-pa60TKa; finissage; Oberflăchenabgleichung; fi-nishing; feluletfinomitâs]. Drum.: Operafiunea de nivelare (netezire) a stratului de uzură al unei îmbrăcăminte rutiere de beton de ciment sau de asfalt, pentru ca suprafafa ei să nu prezinte denivelări pronunfate, atât în lungul drumului, cât şi transversal fafă de el, respectându-se condifiunile de suprafafare impuse de caietele de sarcini. Operafiunea trebue să poarte asupra întregului strat care formează îmbrăcămintea, fiind interzisă corectarea prin adăugire de mortar care să umple adânciturile, ceea ce ar putea da regiuni mai pufin rezistente la uzură. Lucrarea se execută cu maşini rutiere speciale, numite finisoare, şi se face, de obiceiu, concomitent cu îndesarea sau cu vibrarea stratului. Sin. Finisare. V. şi Suprafafare. 7. Finisaj [oKOH^aTejibHaH OT^ejiKa; finissage; Beendigungsarbeiten; finishing; vegtisztitâs], Cs.: Ultimele lucrări cari se fac la o construcfie, în vederea terminării ei, pentru a fi dată spre utilizare. De ex., la o clădire, finisajul cuprinde lucrările de tâmplărie, de fierărie, "zugrăveli, instalafii sanitare şi electrice, etc. Sin. Finisare. 69 8. Finisaj [OT/ţejlKa; finissage; Zurichtuhg; finishing touches; kikeszites]. Ind. piei.: Ansamblul operafiunilor de terminare la cari se supun pieile, după ce sunt tăbăcite, pentru a le face proprii utilizării. Sin. Finisare. 9. Finisaj [0K0HHaTejibHafl OTTţejnca; finissage; Zurichtung; finishing touches; kikeszites]. Ind. text.: Operafiunile de terminare la cari este supusă fesătura în apretură, cu scopul de a-i da un aspect mai plăcut şi atrăgător. Sin. Finisare. 10. Finisaj. Tehn. V. Finisare. 11. Finisare [0K0HHaTejibHaH o6pa6oTKa; finissage; Endbearbeîfung; finishing; vegmegmun-kâlâs]. Tehn.: Operafiunea prin care se ajunge la forma finală de execufie într'o prelucrare sau într'un şir de prelucrări. Uneori, finisarea implică o prelucrare fină (v. sub Finifie). Sin. Finisaj. Exemple de finisare (finisaj), adică de operaţiune de terminare a unui produs prelucrat: 12. Finisarea în atelierul mecanic [0K0HHa-TejibHan oT^ejina b MexaHH^eeKOM iţexe; finissage dans l'atelier mecanique; Endbearbeitung in der mechanischen Werkstatt; finishing in the workshop; vegmegmunkâlâs gepmuhehyben]: Finisarea suprafeţelor, prin prelucrare la cote în limita toleranfelor prescrise. Finisarea din atelierul mecanic se împarte, după natura suprafeţelor prelucrate, în: 13. ~ suprafeţelor cilindrice exterioare [oko-H^arejibHafl o6pa6oTKa HapyîKHbix iţHJiHH#-pHHeCKHX IlOBepXHOCTeH; finissage des sur-faces cylindriques exterieures; Endbearbeitung der zylindrischen Auljenflăchen; finishing of the externai cylindricâl surfaces; hengeres kulso feluletek / / / / r fi / ! o°s r ) / : Ac : Yy-o V \ Finefă. /) curba polară; Cx) coeficientul de rezistenfă Ia înaintare; Cz) coeficientul de portanfă; ...—3°, 0°, 3°, 6°...) valorile unghiurilor de incidenţă; fgao) finefa maximă (unghiul de incidenfă 0<>; fga) finefa penfru unghiul de incidenfă 6°. 551 vegmegmunkâiâsa]: Operaţiune de finisare (care include, uneori, o finiţie) cum ar fi: strunjirea, rectificarea, etc. Operaţiunea prezintă o mare diversitate ca procedeu de lucru, maşini şi feluri de execuţie, sau ca precizie şi fineţă de prelucrare. 1. Finisarea suprafefelor cilindrice interioare [oKOHHaTejibHan o6pa6TKa HapyîKHbix xijhjihh-ApHHeCEHX nOBepxHOCTeH; finissage des surfaces cylindriques interieures; Endbearbeitung der zylindrischen Innenflăchen; finishing of the internai cylindrical surfaces; belso hengeres felu-letek vemegmunkâlâsa]: Operaţiune de finisare (care include, uneori, o finiţie) cum ar fi: strunjirea interioară; alezarea de mână cu alezor de mână fix sau reglabil; alezarea pe maşină, pe strung sau pe maşina de găurit verticală sau orizontală cu alezor fix, mai rar cu alezor reglabil; alezarea pe maşina de alezat orizontală, executată cu cuţitul fixat pe arborele maşinii, liber sau ghidat (pentru găurile lungi); alezarea pe maşina de alezat cilindri, executată cu cuţitul fixat pe arborele maşinii; rectificarea interioară. Procedeele şi operaţiunile sunt caracteristice pentru anumite piese din domeniul construcţiei de maşini. 2. ~ suprafeţelor necilindrice exterioare [okoh-HaTejibHan o6pa6oTKa HapymHbix HeiţujiHH-APHHeCKHX nOBepxHOCTeft; finissage des surfaces non cylindriques exterieures; Endbearbeitung der nicht zylindrischen Au^enflăchen; finishing of externai non-cylindrical surfaces; nem hengeres kulso feluletek vegmegmunkâiâsa]: O-peraţiune de finisare (care include, uneori, o finiţie) cum ar fi: frezarea de profil exterioară, fre-zarea de formă exterioară, rectificarea necilindrică exterioară (de ex. camele). 3. ~ suprafeţelor necilindrice interioare [okoh-HaTejibHan o6pa6oTKa BHyTpeHHHX h6u,hjihh-APKFieCKHX nOBepxHOCTeH; finissage des surfaces non cylindriques interieures; Endbearbeitung der nicht zylindrischen Innenflăchen; finishing of infernal non cylindrical surfaces; nem hengeres belso feluletek vegmegmunkâiâsa]: Operaţiune de finisare (care include, uneori, o finiţie), cum ar fi: frezarea de profil interioară, frezarea de formă interioară, rectificarea de profile interioare. Operaţiunile de finisaj de mai sus, executabile în atelierul mecanic, sunt aplicabile, în totalitatea lor, numai pieselor de oţel necălit sau de fontă. Oţelului călit nu i se pot aplica operaţiunile cu unelte tăietoare, cu excepţia polisării. 4. ~ suprafeţelor plane [oKOHHaTejibHan OT^ejma iijiockhx nOBepxHOCTeH; finissage des surfaces planes; Endbearbeitung von ebenen Flăchen; finishing of plane surfaces; sikfeluietek veg-megmunkâlâsa]: Operaţiune de finisare (care include, uneori, o finiţie) cum ar fi: strunjirea, raboJarea, frezarea, rectificarea plană, şi altele. Primele trei operaţiuni se execută tăind aşchia subţire cu avansuri mici şi vitese de tăiere mari. Rectificarea plană se face pe maşina de rectificat plan cu arbore orizontal şi piatră cilindrică, sau pe maşina de rectificat plan cu arbore vertical şi segmenţi de piatră. 5. Finisarea produselor de metale neferoase [oKOHHaTejibHan OTAejiKa h3A6jihh h3 iţBGTHbix MeTaJiJlOB; finissage des produits me-talliques non ferreux; Endbearbeitung von Erzeug-nissen aus Nichteisenmetallen; finishing of products of nonferrousmetals; vasankiviili femtermekek veg-megmunkâlâsa]: Operaţiuni de finisare aplicabile produselor de metale neferoase. După natura metalelor şi a aliajelor respective, există următoarele posibilităţi: Pieselor de cupru sau din aliajele sale şi celor de aluminiu sau din aliajele sale, li se pot aplica numai operaţiunile de finisare cu unelte tăietoare, însă niciuna din operaţiunile de rectificare, rodare sau lustruirea cu abrazivi, deoarece pietrele (discurile) de polisor „se încarcă" cu metal şi nu pot lucra; este aplicabilă, şi chiar foarte frecventă, operaţiunea de lustruire cu pâslă sau cu alte materiale moi. — Aliajele cu bază de staniu, ca metalele-antifricţiune pentru cusineţi de palier, suportă numai operaţiuni de finisare la strung şi mici operaţiuni de frezare (canale de ungere); frezări masive nu se pot face cteoarece, în acest caz, frezele „se încarcă". Finisarea cusineţilor se obţine prin alezarea cu cuţite de oţel rapid sau cu metal dur sau cu diamant — la vitese de tăiere foarte mari —, sau cu răzuitorul (şabărul). e. Finisarea în atelierul de montaj [0K0HHa-TejibHan OT^ejina b MOHTanmoM (c6opohhom) iţexe; finissage dans l'atelier de montage; Endbearbeitung in der Montageschlosserei; finishing in ihe erection fitting shop; szerelomuhelyben valo vegmegmunkâlâs]: Montajul în sine este o finisare, deoarece — exceptând probele de funcţionare şi recepţie — montarea este ultima operaţiune îrr procesul de fabricaţie. In cadrul procesului tehnologic, în ansamblul operaţiunilor de montaj, predomină ajustajul ca operaţiune de finisare. Şi în atelierul de montaj, multe operaţiuni de finiţie au un caracter net de finisare, mai ales în ce priveşte asigurarea aspectului agreabil al produsului. Sin. Finisajul în atelierul de montaj. 7. Finisarea în forjerie [oKOHHaTejibHan o6pa-60TKa B Ky3HHlţe; finissage dans la forge; Fer-tigschmieden; finishing in the forge; vegkovâcso-las]: Operaţiunea de finisare în forjerie, care poate fi executată prin forjare liberă sau prin forjare în matriţă. Sin. Finisajul în forjerie. — Deosebim două cazuri: 8. ~ prin forjarea în matriţă [0K0HHaTejibHaH OTAeJiKa KOBKOH B iHTaMne; finişsage par for-geage en matrice; Endbearbeitung durch Geservk-schmieden; finishing by swagging; vegmegmunkâlâs mintakovâcsolâs utjân]: Finisarea pieselor pre-forjate, prin forjarea în matriţă. Uneori este posibilă forjarea direct în matriţă, fără preforjare (la piese mărunte); alteori preforjarea se face în altă matriţă. După matriţare urmează debavurarea. Atât după finisarea prin forjare liberă, cât şi după matriţare, este recomandabilă o detensionare printr'un tratament termic de revenire şi curăţirea (sablarea) pieselor. Sin. Finisajul prin forjarea în matriţă. 552 î. Finisarea prin forjare liberă [0K0HHaTeJibHaa OTAeJlKa cbo6oahoh KOBKOH; finissage par for-geage libre; Endbearbeitung durch Freischmie-den; finishing by free forging; vegmegmunkâlâs szabad kovâcsolâssal]: Finisare care se execută prin baterea liberă a pieselor preforjate, pentru ca dimensiunile de forjare să se apropie cât mai mult posibil de cotele pieselor prelucrate. Sin. Finisajul prin forjare liberă. 2. Finisarea în turnătorie [0K0HHaTeJibHaH o6pa6oTKa B JlHTeiiHblM Iţexe; finissage dans la fonderie; Endbearbeitung in der Giefjerei; finishing in the foundry; vegmegmunkâlâs az onto-deben]: Operafiunea se efectuează pentru terminarea formelor de turnătorie (v.) sau penfru terminarea pieselor turnate (v.). Sin. Finisajul în turnătorie. Deosebim: s. Finisarea formelor de turnătorie [oKOHHa-TejibHan OT/ţejiKa jiHTeHHbix c|)opM; finissage des moules de fonderie; Endbearbeitung von Giefjformen; finishing of the casting moulds; az ontoformâk vegmegmunkâlâsa]: Operafiuniie necesare desăvârşirii formelor, după ce au fost scoase modelele. Scoaterea modelelor provoacă mici rupturi, mai ales la muchii şi la coifuri. Aceste rupturi trebue netezite. Apoi, anumite regiuni trebue întărite, iar altora trebue săli se mărească conductibili-tatea termică, ceea ce se obfine cu ajutorul cuielor de sârmă. In sfârşit, urmează aşezarea miezurilor şi închiderea formelor. Sin. Finisajul formelor de turnătorie. 4. ~ pieselor turnate [oKOH^aTejibHaa 06-paâoTKa OTjiHTbix ^eTajieft, HacTeâ; finissage des pieces de fonte; Endbearbeitung von Giefj-stucken; finishing of the cast pieces; ontvenyek vegmegmunkâlâsa]: Operafiuni cari se execută în curăfitorie asupra pieselor turnate: îndepărtarea resturilor de nisip de pe suprafafa pieselor scoase din forme; îndepărtarea culeelor şi a capetelor pierdute; debavurarea; curăjirea în tobele rotative; împroşcarea cu nisip (sablarea) sau cu granule de fontă dură; recoacerea pentru suprimarea tensiunilor proprii (v.) şi tratamentul termic pentru îmbătrânirea artificială. Primele trei operafiuni sunt obligatorii la toate piesele turnate; următoarele două se aplică numai când este necesară o prelucrare fină mai bună a suprafefei exterioare, iar ultimele două operafiuni sunt necesare numaî pentru piesele cu destinafie specială. Sin. Finisajul pieselor turnate. 5. Finisarea prin emailare [oKOHHaTejibHaa OTflejiKa 9MâJlHpOBKQH; finrssage par emaillage; Endbearbeitung durcfi Emaillieren; finishing by enamelling; vegmegmunkâlâs mâzolâs utjân]: E-mailarea este un procedeu universal de finisare a obiectelor sanitare confecfionate din ofel sau din fontă; aceasta a permis întrebuinţarea ofelu-lui şi a fontei în industria articolelor sanitare (cuvete, băi, etc.). V. şi sub Emailare. Sin. Finisajul prin emailare. 0. ~ prin lustruire [0K0HHaTeJibHaH ot-jţejiKa poJlHpOBKOy; finissage par polissage; Endbearbeitung durch Polieren; finishing by po-lishing; vegmegmunkâlâs csiszolâs utjen]: Operaţiune de finisare făcută prin lustruire, fie cu abrazivi foarte fini sau cu pastă de lustruit, folosind discuri de piele, de pâslă sau de materiale textile, sau perii, fie prin presare, folosind unelte speciale sau bile. Sin. Finisajul prin lustruire. 7. ~ prin metalizare [0K0HqaTejibHaH o6pa-|>pTKa nyTeM MeTaJLJlHSaiţHH; finissage par metallisation; Endbearbeitung durch Metallisation; finishing by metallization; vegmegmunkâlâs feme-zes utjân]: Operafiuniie de finisare prin metalizare (prin reacfii chimice, prin electroliză, prin împroşcare, în baie de metal topit, etc.) sunt extrem de frecvente în producjia industrială din domeniul metalurgiei, şi se aplică atât ofeluiui, cât şi multor aliaje neferoase. Operafiunea se aplică ofeluiui pentru a-l proteja contra agenfilor de oxidare şi coroziune, şi pentru â-i da un aspect mai plăcut la suprafafă; cele mai importante operafiuni sunt: zin-carea, cositorirea, cadmierea, arămirea, nichelarea* cromarea, etc. La cupru şi la alamă, cositorirea se foloseşte mai ales în industria electrotehnică, pentru asigurarea contactului metalic la conexiuni. Argintarea şi aurirea se aplică obiectelor de artă confecfionate din aramă sau din aliajele acestui metal. 8. ~ prin tratament superficial [OKOH^a-Tejibnan OT^ejiKa n0BepxH0CTH0H o6pa6oT-KOH; finissage par traitement superficiel; Ober-flăchenbehandlung afs Schlufjoperation; finishing by surface treatment; vegmegmunkâlâs fe!uletes kezeles utjân]: Operafiunea de finisare pentru tratarea suprafefelor. La piesele de ofel, pentru a obfine o duritate mare la suprafaţă, păstrând în acelaşi timp miezul moale, se face o durcisare superficială (nitrurare, cementare); pentru a obfine rezistenfă la coroziune şi un aspect agreabil de coloare (negru mat) a suprafefei exterioare, se aplica tratamente de suprafafă, ca brunarea, par-kerizarea, bonderizarea, etc. La piesele de aluminiu sau pentru aliajele de aluminiu există posibilitatea de a crea o suprafafă extrem de dură prin procedeul de eloxare; oxidul de aluminiu, care se formează la suprafafă, pe o adâncime de numai 0,02 mm, poate fi şi colorat cu diverşi pig-menfi, cari dau pieselor eloxate un aspect deosebit de frumos. Sin. Finisajul prin tratament superficial. 9. ~ prin vopsire [oKOHHaTejibHaa OTAeJiKa OKpaiIIHBaHHeM; finissage par couches de pein-ture; Endbearbeitung durch Anstriche; finishing by painting; vegmegmunkâlâs festes utjân] 1 Vopsirea se face pentru a proteja obiectele metalice contra agenfilor corozivi, dându-le, în acelaşi timp, şi un aspect plăcut. Vopsirea prezintă avantajul că, pe lângă eficacitate satisfăcătoare, este şi cea mai ieftina protecfiune pentru metale. Vopseaua se poate aplica cu pensula, sau prin stropire cu aer comprimat; după uscare, vopseaua se lustrueşte şi se acopere cu un strat subfire de lac, pentru a obfine o suprafaţă cât mai lucioasă. 553 i. Finisarea caracteristică [xapaKTepacTH4ec-Kan oKOHHaTejibHan o6pa6oTKa; finissage ca-racteristique; kennzeichnende Schlu^operafion; characteristical finishing; jellegzetes vegmegmunkâlâs]: O parte din operajiunile de finisare sunt generalizate pentru piesele de ofel sau de fontă, cum sunt strunjirea, frezarea, rabotarea şi, într'o măsură oarecare, rectificarea. Celelalte operaţiuni sunt caracteristice pentru anumite piese şi materiale. Exemple: Tuşarea cu mâna este caracteristică pentru finisarea meselor de trasare şi verificare, şi, în special, pentru finisarea suprafefelor de alunecare ale maşinilor-uneite. Lapping-ul este caracteristic pentru baloanele de pistoane, pentru rolele, bilele şi inelele de rulmenţi. Alezarea pe maşina de alezat cilindri este caracteristică pentru finisarea cilindrilor motoarelor cu ardere internă, a compresoarelor şi a pompelor cu piston. Ho-ning-ul pe maşina de honing verhcală este caracteristic pentru finisarea cilindrilor motoarelor rapide cu ardere internă. Rectificarea necilindrică exterioară este caracteristică pentru, finisarea arbo- efect e datorit jocului de lumină produs de şănţuleţele fine imprimate pe ţesătură de canelurile calandrului gravaf, şănţuleţe cari sunt atât de mici, încât nu se văd decât cu lupa. Efectul dispare prin spălare. O anumită fixare se obţine cu ajutorul canelurilor de diverse mărimi şi înclinări. Sin. Calandru sylk, Calandru cu caneluri. 3. Finisor [cjDHHHinep; finisseur; Abgleichma-schine, Stra^enfertiger; finisher; utsimitogep]. Drum.: Maşină de lucru folosită ia executarea îm-brăcămintelor rutiere de beton de ciment sau as-faltice, pentru a distribui şi nivela materialelep pentru a îndesa stratul de material proaspăt aşternut, ca şi pentru a netezi suprafaţa acestuia după îndesare. Se compune, în principal, dintr'o lamă distribuitoare şi nivelatoare, şi dintr'o lamă vibra-toare, ambele acţionate mecanic (printr'un mofor cu explozie, cu aer comprimat, sau electric) şi fixate pe un şasiu care se deplasează în lungul şoselei, pe şine speciale, montate pe longrinele-cari mărginesc lateral făşia de şosea în lucru (v. fig.)- rilor cu came ai motoarelor cu ardere internă. La otelul călit, finisarea se face numai prin operaţiuni de rectificare sau de lustruire cu abrazivi. Sin. Finisajul caracteristic. 2. Finish [pH(|)JieHHbiH najiaH^p; calandre] â cannelures; Riffelkalander; grooved calander; fina-mito-kalander]. Ind. text.: Calandru care serveşte mai ales la ţesăturile mercerizate, după ce au fost albite, vopsife şi apreta.e slab, pentru a li se da un luciu specific şi calitatea de a da, la pipăit, aceeaşi sensaţie ca mătasea (Seidenfinish). Acest Finisor pentru şosele de beton de ciment. A) elevaţie (jumătate stânga) şi secfiune S-S (jumătate dreaptaj; B) vedere faterală; a) motor; b) arbore de antrenare; c) dispozitiv de antrenare a dulapului-maiu; d) dispozitiv de antrenare a lamei vibratoare; e) lamă vibratoare; f) arbore cu came pentru acfionarea maiurilor; g) maiuri; h) lamă nivelatoare; i) dulap-maiu; k) bordurr (longrine) pentru limitarea părfii carosabile şi pentru deplasarea finisorului; /) partea carosabilă a şoselei. 4. Finisor, alezor ~ [HHCTOBan pa3BepTKar aleseur finisseur; Endbearbeitungsreibahle; fini-shing reamer; vegvâgo dorzsâr]. Mş.: Ultimul alezor dintr'un joc de alezoare. El efectuează ultima operaţiune de alezare pentru aducerea la dimensiune a unei găuri. 5. ~f burghiu de filet, ~ [oT^e jiohhhh, hhct-BOh MemHK; taraud finisseur; Fertigschneiden-Gewindebohrer; finishing screw tap; vegvâgo-menetfuro]. Mş.: Burghiu de filet, care efectuează ultima operaţiune de prelucrare a filetului, pentru 554 HTHJ1B; meche; Docht; wick; bel]. Ind. text.: 1. Produs textil fabricat din fire moi şi deslânate.ca să poată absorbi cu uşurinfă lichidele. — 2. Partea centrală, confecfionată din cânepă sau din bumbac, a unei lumânări de seu, de ceară, de parafină, etc. Sin, Feştilă. — Exemple: s. ~ de lampă [jiaMnoBbiă c|)HTHJib; meche de lampe; Lampendocht; lamp wick; lâmpabel]: Fitil care absoarbe, prin capilaritate, un lichid combustibil dintr'un recipient şi îl aduce la locul de ardere al lămpii, unde arde în contact cu aerul. După forma arzătorului lămpii, el poate fi plat, rotund sau cilindric. 4. ~ de ungere [(^HTHJib ^jih CMa3KH; meche de graissage; Schmierdocht; lubricating wick, syphon wick; kenobel]. Mş.: Fitil de lână pură sau amestecată cu bumbac, folosit Ia cutiile de unsoare pentru a conduce, prin capilaritate, un-soarea, dela rezervorul cutiei de unsoare până la locul de ungere. 5. Fitil [ mandrin!: 2) Piesă conică: şi cu celălalt capăt 3> cu|ît: 4> «",ravârf- sprijinit în vârful păpuşii mobile a strungului. s. ~ între vârfuri [3aKpeiuieHHe (ycTaHOBKa) Mera/ţy iţeHTpaMH; montage entre pointes; Einspannen zwischen Spitzen; setting tip between centres; esztergacsucsok kozotti befogâs]: Fixarea unei piese între cele două vârfuri ale unui strung, / 6 j r % > & 'H • Mt- Fixarea în’re vârfuri. 1) platou; 2) 'inimă; 3) piesă de prelucrat (arbore); 4) şurub de antrenare a inimii, pentru sensul de rotafie 9; 5) şurub de fixare a inimii de piesă; 6) vârf; 7j confravârf; 8) şurub de antrenare a inimii, pentru sensul de rotafie 10; 9) sens de rotafie pentru şurubul 4; î0) sens de rotafie penfru şurubul 8. pentru a fi prelucrată. Operaţiunea consistă în: centrarea piesei (care se poate face prin trasare sau pe strung); efectuarea găurilor de centrare; în- şurubarea unui platou simplu, echipat cu un şurub de antrenare, pe arborele principal al strungului; fixarea vârfurilor în arborele principal şi în păpuşa mobilă; fixarea unei inimi pe piesă (la capătul dinspre păpuşa fixă); şi fixarea piesei între cele două vârfuri (v. şi sub Centrare). Prin rotirea platoului împreună cu arborele principal, şurubul antrenează inima, deci şi piesa, în mişcarea de rotafie. Găurile de centrare sunt cilindrice, terminate spre exterior cu o porfiune tron-conică, cu unghiul la vârf de 55* ■■60°, porfiune în care intră vârfurile. Procedeul se foloseşte pentru piesele lungi (ca, de ex., pentru arbori) şi impune o strângere între vârfuri fără joc şi neforfată, pentru a nu încovoia piesa, şi o ungere Gaură de cenîrare. 60 ) unghiul găurii de centrare; D0) diametrul minim al piesei; d) diametrul găurii cilindrice de ungere; L) ş'i /) lungimile celor două găuri. Fixarea între vârfuri, cu lunetă. I) platou; 2) şurub de antrenare; 3) inimă; 4) piesă de prelucrat (arbore); 5) lunetă; 6) confravârf; 7) suportul cufitului; 8) bancul strungului. suficientă a vârfului păpuşii mobile. Pentru lucrările de mare precizie se foloseşte un reazem intermediar, numit lunetă (v.). 4. Fixarea, dispozitiv penfru ^ pieselor [npH-cnoco6jieHHe ajih 3aKpenjieHHH npeflMeTOB; dispositif pour fixer Ies pieces â travailler; Vor-richtung fur die Einspannug der Werkstucke; piece fixing device; a megmunkâlando anyagok befo-gâsâra szolgâlo keszulek]: Dispozitiv care serveşte la fixarea pieselor de prelucrat pe maşina-unealtă. — Deosebim: 5. dispozitiv electromagnetic penfru ~ pieselor [sjieKTpoMarHHTHoe npHcnoco6jieHHe; d spositif electromagnetique pour fixer Ies pieces; eiektromagnetisches Futter; electro-magnetic piece fixing device; elektromâgneses keszulek megmunkâlando anyagok befogâsâra]: Dispozitiv de fixare care se foloseşte când piesa este feromag-netică şi are de prelucrat o fafă, iar prin con-strucfia ei nu permite o fixare laterală. Dispozitivul are un electromagnet care, excitat, menfine atrasă piesa de prelucrat. Se foloseşte, mai ales, la piesele prismatice prelucrate la maşina depolisat. g ~ dispozitiv mecanic pentru ~ pieselor [jKecTKoe npHcnoco6jieHHe ajih 3âKpenjieHHH npeAMeTOB; dispositif rigide pour fixer Ies pieces; starre Vorrichtung fur die Einspannung der Werkstucke; rigid piece fixing device; merev keszulek 562 megmunkâlando anyagok befogâsâra]: Dispozitiv pentru fixarea pieselor pe mesele maşini-lor-unelfe, cu ajutorul unor organe de maşini acfionate mecanic, cum ar fi: cleme (eclise cu şuruburi), pene, excentrice, menghine, coljare, etc. Obişnuit, dispozitivul fixează rigid piesa de prelucrat, prin acfionarea unei pârghii sau a Dispozitiv mecanic de fixare, cu placă cu şuruburi pentru găurit table în pachet. 1) placă de fixare; 2) şuruburi de fixare; 3) găuri date cu burghiul. unui şurub. Prezintă desavantajul unei strângeri ne-umforme şi arbitrare (v. fig.). Dispozitivul diferă, după cum piesa este prismatică sau cilindrică. î. dispozitiv pneumatic penfru ~ pieselor [iîHeBMaTH^ecKoe npncnocoâJieHHe jjjih 3aKpemieHHH npejţMeTOB; dispositif pneumati- que pour fixer Ies pieces; pneumatische Vorrichtung fur die EinspannungderWerkstuckejpneumatic piece fixing device; pneumatikus keszulek meg- Dispozitiv pneumatic de fixare, cu suprafefe înclinate. 1) spafiul de lucru al aerului comprimat; 2) resort antagonist; 3) pană; 4) cilindri de lucru; 5) pisfon; 6) cap de presare a penelor; 7) pene de strângere a piesei; 8) contrapene pe cari alunecă penele; 9) piesa cilindrică; î0) tija pistonului, solidară cu capul 6; 11) intrarea aerulu:i comprimat. Dispozitive mecanice pentru fixarea pieselor: A) Cu prisme, şuruburi şi eclise: 1) masa de lucru a maşinii; 2) prisme; 3) arbore fixat pentru frezarea canalului de pană; 4) eclise; 5) şurub de fixare pe masă. — 8) Cu clemă: suportul dispozitivului; 2) şurub de fixare; 3) clemă de fixare; 4) piesă prismatică de prelucrat. — Cj Cu excentric: 1) masă; 2) excentric; 3) pârghie; 4) piesă prismatică de prelucrat. — D) Cu colfar: f) colfar; 2) clemă de fixare pe colfar; 3) piesă prismatică de prelucrat; 4) freză; 5) masa de lucru a maşinii; 6) şurub de fixare a colfarului la masă. — E) Cu clemă: 1) piesă prismatică; 2) clemă curbă; 3) şurub cu piulifă. — F) Cu prisme cu talpă: 1) masă de lucru; 2) prismă cu talpă; 3) piese cilindrice; 4) şurub de presiune. — G) Cu pană: 1) şurub de presiune; 2) pană; 3) tijă de presiune; 4) piesă prismatică de fixat. — H) In goluri tronconice: 1) dispozitiv de fixare cu goluri fronconice; 2] piesă cilindrică. ?— J) Cu menghină: 1) menghina; 2) piesă prismatică de prelucrat; 3) tampon de presare a piesei; 4) pereche de eclise; 5) pârghie; 6) locaşul ecliselor, când pârghia se ridică. — K) Cu pană: 1) suport; 2) piesă cilindrică; 3) pană. 563 Dispozitiv pneumatic de fixare, cu pârghii. 1) cilindru; 2) piston; 3) pârghie; 4) piesă tubulară; 5) :intrarea aerului comprimat. munkâlando anyagok befogâsâra]: Dispozitiv pentru fixarea pieselor, acţionat cu ajutorul aerului comprimat. Obişnuit, dispozitivul este înzestrat cu cilindru şi piston. Prin introducerea aerului comprimat, pistonul se mişcă, iar tija lui se pune în mişcare pentru strângerea sau slăbirea dispozitivului. Prezintă avantajul unei strângeri uniforme şi constante. 1. Fixarea unei coloane [3aKpenjieH-HHe KOJiOHHbi o6ca-flHblX Tpy6; fixation d'une colonne; Auf-setzen einer Rohrko-lonne; casing landing, casing setting; egy csocsoport rogzitese]. Mine: Operaţiunea următoare turnării unei coloane; consistă din încastrarea coloanei la partea inferioară, în stare suspendată, într'un monolit care se formează prin priza laptelui de ciment introdus după tubare şi, după terminarea din punct de vedere practic a prizei, în suspendarea porţiunii necimentate într'un dispozitiv de reazem şi etanşare (cap de coloană) cu flanşe, garnituri şi pene. Operaţiunea se execută controlând atent greutatea coloanei parţial fixate prin cimentare, ţinându-se seamă de alungirea sub greutatea proprie şi de dilatarea termică datorită atât temperaturii stratelor cât şi urcării de temperatură datorită prizei cimentului. — Fixarea coloanei prin apăsarea sa-botului într'o gaură conică, pe o marnă sau pe argilă, nu se mai foloseşte decât în cazul săpării sondelor prin sistemele percutante. 2. Fixafor [(J)HKCaTOp; fixateur; Fixiermittel; fixative; fixal6,rogzifâ]. Foto.: Substanţă sau amestec de substanţe chimice, cari sunt întrebuinţate în operaţiunea de fixare. Substanţa întrebuinfată cel mai mult este hiposulfiful de sodiu. La plăcile cu colodiu umed se întrebuinţează şi cianura de potasiu sau de sodiu. s. Fixafor C. D. H. Ind. text.: Substanţă întrebuinţată ca produs auxiliar la aplicarea coloranţilor cu mordanţi, pentru fixarea coloranţilor în baia de vopsire şi pentru micşorarea duratei colorării. Adăugit în pasta de imprimare, face coloarea mai rezistentă la acţiunea săpunului. (N. D.). 4. ~ D. H. Ind. text.: Produs chimic pe bază de uree, întrebuinţat la disolvarea indigosolilor şi la prepararea pastelor de imprimare cu aceşti coloranţi. (N. D.). s. ~ W. D. H. L. Ind. text.: Combinaţie de oxa-lat de amoniu, uree şi dextrină. Se întrebuinţează la imprimarea prin corodare, ca protector al fibrelor împotriva acţiunii hidrosulfiţilor. (N. D.). 6. Fixafor de ace. V. Fixator de vârf. 7. Fixafor de vârf [cTpejiOHHbiH nepeBOAHbiH npnâop; verrou de calage pour aiguilles, balan- | cier^ de calage pour aiguilles; Spitzenverschlulj, Weichenspitzeriverschlu^;pointlock;vâltocsucsr6g-zito]. C. f.: Dispozitiv pentru manevrarea şi fixarea limbilor macazului de cale. După ce macazul a fost manevrat pentru un parcurs, fixatorul de vârf asigură înzăvorirea acului, şi nu permite deslipirea limbilor de contra-ac sau întoarcerea acului cu mâna la faţa locului. Fixatoarele de vârf se deosebesc după modul de amplasare, după felul transmisiunii, după modul de fixare al limbilor, felul macazurilor, etc. Sin. Fixator de ace. s. Fizeşfi, gresie de ~ [necnaHHK H3HKa; phy-sique fechnique; technische Physik; technical physics; muszaki fizika]: Ştiinţa aplicată care rezolvă probleme tehnice pentru nevoile industriei, folosind metodele şi legile Fizicei. 7. Fizica globului. V. Geofizică. 8. Fizica Pământului [(J)H3HKa 3eMJiH; physique de la terre; Erdphysik; earth physics; geo-fizika], V. Geofizică. 9. Fizica telurică [TejiJiypoBan (J)H3HKa; physique telurique; telurische Physik; tellurical physics; telurikus fizika]. V. Geofizică. io. Fizicochimie [c|)H3HHecKaH xhmhh; physi-cochimie; Physiko-Chemie; physico-chemistry; kerniai fizika]: Ansamblul constituit de Fizică şi Chimie (Ştiinţa despre Natura „moartă"). V. şi sub Fizică 2. u. Fizioterapie [4)H3HOTepanHH; physiothera-pie; Physiotherapie; physiotherapeutics; fizioterâ-pia]: Terapia prin agenţi fizici (agenţi mecanici, fluide, căldură, radiaţii electromagnetice, etc.). 12. Fizosfigmină [$H30CTHrMHH; physostig-mine; Physostigmin; physostigmine; fizosztigmin]. Chim.: Sin. Ezerină. 18. Flacără [nJiaMH; flamme; Flamme; flame; lâng]. Chim., Tehn.: Masă de gaze care radiază energie electromagnetică vizibilă şi invizibilă, ca urmare a unui proces chimic exoterm. — Flăcările se produc când se combină gaze în reacţii puternic exoterme, cum sunt, de obiceiu, combinările combustibililor cu aer sau cu oxigen (v. Ardere) şi, uneori, între alte substanţe, cari nu sunt combustibile, când reacţionează cu anumite gaze, cum sunt clorul şi hidrogenul. Astfel, combinarea fosforului cu clorul şi combinarea clorului cu hidrogenul se produc cu formare de flăcări. Flăcările sunt rezultatul excluziv al arderii gazelor; corpurile solide (de ex.: cărbunele) ajung la incandescenţă în reacţiile de ardere, dar fără să formeze flăcări. Flăcările gazelor sunt cu atât mai luminoase, cu cât conţin mai multe particule solide incandescente, formate prin descompunere termică (cracare) şi cari, înainte de a arde complet, emit radiaţii electromagnetice formând un spectru continuu cu radiaţie importantă în domeniul vizibil. Radiaţia electromagnetică a gazelor din flacără are o intensitate mică în domeniul vizibil, şi alcătueşte un spectru de bande sau de linii. Flacăra este, deci, cu atât mai puţin luminoasă, cu cât conţine mai puţine materii în suspensie. Astfel, oxidul de carbon şi hidrogenul, pure, ard cu o flacără foarte puţin luminoasă, care, de multe ori, nici nu poate fi văzută. Lemnul şi lumânarea ard cu flacără vizibilă, fiindcă substanţele din cari sunt compuse se transformă, sub acţiunea căldurii, parţial sau total, în gaze combustibile, în masa cărora se găsesc particule incandescente de car- 565 bon. In becurile de gaz folosite în laborator şi în tehnică, gazul combustibil se ameslecă cu aerul, şi arde la capătul lor superior cu flacără, când vitesa gazului este egală cu vitesa de propagare a flăcării prin amestec. Flacăra unui astfel de bec sau a unei lumânări care arde este alcătuită din trei regiuni distincte (v. fig.): o regiune interioară (miezul flăcării), o regiune exterioară (mantaua fracării) şi o regiune intermediară, care, în cele mai multe cazuri, este şi foarte luminoasă. In regiunea interioară, hidrocarburile combustibilului sunt descompuse termic şi arse parţial la oxid de carbon şi hidrogen, această regiune fiind reducătoare. Regiunea intermediară conţine multe particule de carbon incandescent, iar în regiunea exterioară se desăvârşeşte arderea completă a gazelor; temperatura ei este cea mai înaltă, regiunea fiind oxidantă. Temperatura flăcărilor depinde de căldura de ardere desvoltată de combustibil, de mărimea flăcării rezultate din ardere, cât şi de căldura pierdută prin radiaţie sau consumată de produsele de ardere. Astfel, temperatura flăcării unui bec Bunsen care arde gaz de iluminat este 1550°, a unui bec Teclu, 1750°, a suflătorului de acetilenă cu oxigen, 2700°, etc. In tabloul de mai jos sunt date câteva temperaturi de flăcări:__________________ Arderea de în oxigen în aer Oxid de carbon Gaz de iluminat Hidrogen Acetilenă 2080° 2180° 2280° 27003100° 1680° 1550--*1900°(după tipul arzătorului) 1770° 2100° In laboratoare şi în tehnică se folosesc, adesea, următoarele feluri de flăcări: î. Flacără albastră [oKHCJiHTejibHoe njiaMH; flamme bleue; blaue Flamme; blue flame; kek lâng]: Flacără de coloare albastră, obfinută prin arderea directă a oxidului de carbon, sau prin arderea unui combustibil oarecare, într'un injector construit astfel, încât alimentarea cu aer sau cu oxigen să determine cracarea combustibilului numai până la oxid de carbon. Flacăra albastră este folosită în maşinile de încălzit pentru uz gospodăresc, pentrucă nu produce funingine şi are, practic, un randament termic mare. 2. ~ ascuţită [0CTp0K0HeHH0e nJiaMH; flamme pointue; Stichflamme; pointed flame; eles lâng]: Flacără în formă de con ascufit, având o acţiune concentrată. Se poate obţine, de obiceiu, uşor, întrebuinţând un exces de oxigen. 3. ~ desfăcută [mnpoKoe, pacumpeHHoe nJiaMH; flamme elargie; verbreitete Flamme; wide flame; szetterjedt lâng]: Flacără al cărei câmp de acţiune este mărit, ceea ce are ca urmare scăderea puterii ei locale de încălzire. Câmpul de acţiune al flăcării depinde de cantitatea de aer cu care se amestecă combustibilul, de vitesa de ieşire şi de presiunea combustibilului, ca şi de secţiunea arzătorului, etc. 4. ~ directă [npHMOe njiaMH; flamme directe; direkte Flamme; direct flame; kozvetlen lâng]: Flacără obţinută în cuptoare în cari arderea propriu zisă are loc chiar în camera de tratament (incinta de încălzire) a cuptorului. încălzirea pieselor se face direct în contact cu flacăra. Astfei de cuptoare sunt folosite, mai ales, la topirea şi afinarea metalelor, la topirea sticlei, în industria ceramică şi la tratamentul termic al pieselor metalice. 5. ~ dulce [HH3Koe TeMnepaTypHoenjiaMH; flamme douce; gelinde Flamme; low temperature flame; enyhe lâng]: Flacără de gaz care dă, în general, o temperatură mai joasă. Formarea ei depinde de puterea calorifică a gazului, de alimentarea cu aer şi de presiunea acestora. In general, gazul de gazogen (cu puterea calorifică mică) alimentat cu aerul dat de ventilatoare de joasă presiune, dă o flacără foarte dulce, care e mult folosită, mai ales în tratamentul termic al oţelurilor. In cazul acesta piesele se deformează foarte puţin, şi nu se oxidează la suprafaţă decât într'o mică măsură. 6. ~ indirectă [nocBeHHoe njiaMH; flamme indirecte; indirekte Flamme; indirect flame; kdz-vetitett lâng]: Flacără obţinută în cuptoare în cari arderea propriu zisă a combustibilului se face într'o cameră de ardere, separată, iar în camera de tratament (incinta cuptorului) nu ajung decât gazele de ardere şi părţi de flăcări. încălzirea materialului cu acest tip de flacără se face mai lent şi, de obiceiu, mai uniform. Cuptoarele cu flacără indirectă se folosesc dacă, pentru încălzire, sunt întrebuinţaţi combustibili cu putere calorifică mare (păcură, gaz natural, etc.). 7. ~ întoarsă [o6paTHoe njiaMH; flamme renversee; zuriickgeworfene Flamme; reversed flame; visszavert lâng]: Flacără de amestec combustibil injectat astfel într'un cuptor, încât ea să lovească bolta cuptorului, care o reflectă asupra materialului. Flacăra întoarsă nu bate direct materialul şi are un randament termic foarte bun. Sin. Flacără răsturnată. 8. ~ lungă [flJlHHHOe nJiaMfl; flamme lon-gue; lange Flamme; long flame; hosszu lâng]: Flacără care atinge, de obiceiu, toată suprafaţa incintei de încălzire a cuptorului. Se objine cu injectoare în cari amestecul de aer şi combustibil se face parţial în injector, şi continuă în focar. Se realizează când excesul de aer faţă de combustibil este mic. Flacăra lungă se foloseşte când sunt necesare încălziri lente, la temperaturi de focar nu prea înalte. 9. ~ neutră [HefiTpajibHoe njiaMH; flamme neutre; neutrale Flamme; neutral flame; semle- Flacări. a) de lumânare; b) de bec Bunsen. 566 ges lâng]: Flacără în care arderea are loc fără exces de aer sau de combustibil. Flacăra neutră este, de obiceiu, scurtă, cu o temperatură de ardere înaltă şi cu randament termic foarte bun, deoarece, în acest caz, nu se mai încălzesc corpuri inerte (suplementare), cari nu intră în reacfie. Este folosită, în metalurgie, la calcinarea si-deritei, în vederea formării magnetitei (sideritele calcinate se îmbogăfesc apoi prin separare electromagnetică). In sudura cu gaz, flacăra neutră este flacăra normală de sudare, deoarece constitue o atmosferă neutră şi dă o temperatură maximă în raport cu celelalte tipuri de flăcări. 1. Flacără oxiacefilenică [KHCJiopoAHoaiţeTH-JieH0B0e nJiaMH; flamme oxy-acetylenique; Aze-tylen-Sauerstoffflamme; oxyacetylene flame; oxy- Flacără oxiacefilenică. ]) flacără oxidantă; 2) flacără reducătoare. acetilen lâng]: Flacără obfinută prin arderea ace-tilenei cu oxigenul, într'un arzător special (suflaiu). Are trei zone distincte: nucleul, zona reducătoare şi flacăra secundară. Nucleul este zona în contact cu gura unui bec (suflaiu); în ea au loc descompuneri termice datorite temperaturii înalte. In zona reducătoare, în urma reacfiilor chimice şi a dozării proporfiilor dintre combustibilul gazos şi oxigen, există o temperatură înaltă, cu exces de gaze combustibile (CO, H2). Porfiunea din imediata apropiere a nucleului, având temperatura cea mai înaltă (3100°), se foloseşte în procedeul sudurii oxiacetilenice. 2. ~ oxidantă [oKHCJiHîOHţee nJiaMH; flamme oxydante; oxydierende Flamme; oxydising flame; oxidâlo lâng]: Flacără obfinută la arderea unui combustibil cu exces de aer (adică având un factor de exces de aer mai mare decât unitatea). Flăcările oxidante sunt scurte şi dau temperatură înaltă. In Tehnică se foloseşte flacăra oxidantă, deoarece ea dă un randament termic foarte mare. Astfel, esfe folosită, în metalurgie, la topirea şi afinarea ofelurilor, în industria chimică la arderea sulfurilor, etc., ca şi la tăierea cu flacăra oxiacefilenică. a. ~ oxihidrică [KHCJi0p0AH0-B0A0p0AH0e nJiaMH; flamme oxhydrique; Wasserstoff-Sauer-stoff-Flamme; oxyhydrogen flame; oxihidrogen lâng]: Flacăra care se obfine arzând hidrogen într'un bec special (suflaiu), în amestec cu oxigenul. Arderea are loc după reacfia: 2H2+02=2H20. Teoretic, trebue ca prin arderea a două volume de hidrogen cu un volum de oxigen să se obfină o temperatură de 6600°. Practic însă, produsul de ardere (apa), din cauza temperaturii înalte, se disociază parfial în hidrogen şi oxigen, ceea ce are ca urmare o scădere a temperaturii. Pentru a se evita acest lucru, ca şi pericolul de explozie, se lucrează cu un amestec cu exces de hidrogen, luând patru volume de hidrogen la un volum de oxigen; temperatura care se realizează este de 3500°. Infrebuinfarile flăcării oxihidrice în Tehnică sunt multiple; se pot topi cu ajutorul ei: porţelanul, platina, iridiul şi bioxidui de siliciu. 4. ~ rece [xojiOAHOe nJiaMH; flamme froide; kalte Flamme; cold flame; hideg lâng]. Chim.: Emisiune de lumină, care apare în toată masa unor gaze combustibile cari sunt arse lent, ca urmare a faptului că mecanismul reacfiilor de ardere lentă este cu totul deosebit de acela al reacfiilor de ardere propriu zisă. In general, arderile lente se produc la temperaturi sub 300°, iar temperatura flăcării reci depăşeşte această temperatură cu cca 100°. 5. ~ reducătoare [B0CCTaH0BHTejibH0e njia-MH; flamme reductrice; reduzierende Flamme; reducing flame; redukâlo lâng]: Flacără obfinută la o ardere cu lipsă de aer (având un factor de exces de aer subunitar), adică cu exces de combustibil. Esfe de coloare roşietică şi desvoltă fum din cauza arderii incomplete, temperatura ei fiind mai joasă decât a flăcării neutre. In sudura cu gaz, reduce oxigenul din oxizii piesei de sudat, prin cedare de carbon sau de hidrogen. In cuptoare, flacăra reducătoare este, de obiceiu, lungă, şi dă o încălzire lentă. Flacăra reducătoare are un randament termic mic, dedarece o bună parte din combustibil râimâne neconsumată. In metalurgie, flacăra red^ătoare se foloseşte la îmbogăţirea minereurilor sărace în fier, în care materialul este supus unei cal-cinări reducătoare la o temperatură de cca 550°, când oxidul feric (Fe203) se transformă în mag-netită (Fe304), produs magnetic care se separă pe cale electromagnetică; la îndepărtarea oxi-zilor de fier din anumite minereuri, etc. In industria ceramică, mai ales în industria porfe-lanului, flacăra reducătoare are o largă utilizare; ea menfine fierul în stare de compuşi feroşi sau reduce compuşii ferici în compuşi feroşi. (Compuşii ferici dau produsului ceramic o coloare galbenă-roşietică, pe când compuşii feroşi, cari au o coloare albăstruie, dau, cu nuanfa obişnuit gălbuie a produselor ceramice, colori albe). 6. ~ scurtă [KOpOTKOe nJiaMH; flamme courte; kurze Flamme; short flame; rovid lâng]: Flacără cu exces mare de aer sau de oxigen, care se obfine cu ajutorul injectoarelor speciale, în cari amestecul de aer şi combustibil se face înainte de a se aprinde sau înainte de a ajunge în cuptor. Flacăra scurtă se foloseşte când e ne- ‘ zonalszonali zonaM 0 12 3 9 5 5 78 910 15 3100' 3000°-2900°-2800°-2700?-2600°-2500°- Flacără oxiacefilenică şi variafia temperaturii de-a-lungul flăcării (în zona III variafia nu e bine cunoscută), zona /) miez sau flacără primară; zona II) gaz reductor; zona IU) flacără secundară. C:esară o încălzire cât mai rapidă şi la temperatură înaltă, de ex. la topirea sau la afinarea metalelor. 1. Flacără tare [BbiC0K0TeMnepaTypH0e njiaMH; flamme chaude;warme Flamme; high temperature flame; eros lâng]: Flacără care dă o temperatură înaltă. Formarea ei depinde de calitatea combustibilului, de alimentarea cu aer sau cu oxigen, de presiunea lor, etc. Flăcările tari sunt folosite când este necesară o încălzire locală puternică, de ex. la sudura autogenă. 2. flacără de siguranfă [KOHTpojibHoe miaMfl; flamme de surete; Sparflamme; pilot flame; bizton-şâgi lâng]: Flacără întreţinută de un mic arzător cu gaz, care arde continuu pentru a aprinde, !a nevoie, flacăra arzătorului principal, şi care are şi rolul de siguranfă, pentru cazul când gazul ar> ieşi din arzător în mod accidentai. Este necesară în special la gazele explozive sau otrăvitoare. Se foloseşte, de exemplu, la becurile Teclu, Bunsen, speciale, la arzătoarele încălzitoare de apă cu gaze, la unele arzătoare industriale, etc. Sin. Flacără de aprindere, Flacără pilot. 3. Flagelate [(|)Jia}KeJiaTa; flagelles; Flagel-lata; flagellata; flâgelâta]. Paleonf., Bof.: Protiste microscopice planctonice, în majoritate marine, având pe corp unu sau un număr mic de flageli. Cele susceptibile de fosilizare au corpul acoperit cu un fest calcaros (calcolitoforidice), sili-cios (silicoflagelate) sau celulozic ori chitinos (dinoflagelate). 4. Flaişuire [CftHpaHHe MHCa; echarnage; Aus-fleischen; fleshing-out; lehusolâs]. V. Descărnare. 5. „Flake“. Agr.: Varietate de morcov de oamnă, cu rădăcina lungă, conică, teşită la vârf. E foarte productiv. Se păstrează bine peste iarnă. e. Flambaj [H3ra6aHHe; flambage; Knickung; buckling; kihajlâs]. Rez. maf.: Fenomenul de trecere a unui solid elastic într'o stare de echilibru elastic stabil, prin părăsirea stării sale inifiale de echilibru elastic, care a devenit instabilă când solicitarea la n--i Cazuri de flambaj, compresiune în direcfia singurei sau în direcfia uneia din cele două dimensiuni desvoltate pe cari le are solidul, a trecut de o anumită valoare, numită valoarea critică; fenomenul se numeşte flambaj şi dacă, în starea de echilibru stabilă care s'ar putea stabili, s'a depăşit limita de elasticitate, limita de curgere sau rezistenfa la rupere a corpului, şi deci acesta se rupe. Fenomenul consistă în de-formafia transversală a axei barelor sau a tuburilor, sau a suprafefei mediane a plăcilor plane sau curbe supuse la solicitări de compresiune, sub acfiunea unor forte axiale, în cazul barelor şi a tuburilor, şi sub acfiunea unor forfe tangente la suprafafa lor mediană, în cazul plăcilor plane sau curbe; se produce când acesle solicitări ating anumite valori, numite valori critice. Forma caracteristică a flambajului e prezentată de o bară rectilinie supusă la compresiune axiată centrică. Bara se menfine rectilinie cât timp forfa axială rămâne sub o valoare, numită sarcina critică. Valoarea sarcinii critice pentru bare rectilinii perfect elasti.ce a fost determinată pe cale teoretică de Euler, şi are valoarea crt (nl)2’ unde E este coeficientul de elasticitate al materialului, I momentul de inerfie minim al sec-fiunii transversale a barei (presupusă constantă de-a-lungul barei), l lungimea barei, şi n un coeficient care depinde de felul fixării extremităfi- lor barei. In cazul încastrării perfecte, n=~]în cazul articulafiei, n— 1. In loc de n 1 se consideră o lungime ideală lj, numită lungime de flambaj, care reprezintă distanfa dintre două puncte consecutive de inflexiune ale axei barei, presupusă prelungită indefinit. — Rezultatele experimentale nu corespund cu rezultatele date de formula teoretică a lui Euler, în special pentru valori mici ale raportului dintre lungimea barei şi dimensiunile ei transversale. Introducând raza de gi-ratje a secfiunii, formula devine _tz2E i, unde X=-----------Rezistenfa se numeşte rezistenfa *min la flambaj, iar raportul X, coeficient de subfirime. Din formulă rezultă că, pentru valori mici ale lui X, rezistenfa poate atinge valori apreciabile, cari ar întrece rezistenfa la compresiune a materialului. Formula lui Euler nu ar mai fi a-p I i ca bilă deci, de îndală ce s'ar atinge valori pentru cari ar întrece rezistenfa JiaHejib; flanellette; (Baumwoll) Flanell; flannellette; vekonyflanel]. Ind. texf'.: Flanelă subţire. 4. Flanşă [(JîJiaHeil, (Tpy6bi); bride de tuyau; Flansche, Rohrflansche; pipe flange; csogyuru]. Tehn.: 1. Bordură la capătul unei piese — făcând sau nu corp comun cu ea — care constitue organul de legătură al acesteia cu o altă piesă (echipată fot cu o flanşă). — 2. Inel de întărire, solidarizat cu marginea unei deschideri — practicată într'o piesă — de care se poate prinde o altă piesă cu flanşă sau un capac de etanşare. —3. Piesă de legătură (fiting), folosită, de obiceiu în perechi, pentru legarea capetelor a două conducte, sau pentru legarea anumitor armaturi de conducte; e formată dintr'o coroană (de oţel, etc.) de grosime mai mică decât lăţimea ei (flanşă plană), sau dintr'o coroană cu un guler de întărire sau de fixare (flanşă cu guler). Flan-şele sunt rotunde sau ovale, uneori triunghiulare, pătrate, etc., cu colţurile rotunjite. Faţa de etan- Diferite tipuri de îlanşe. a) flanşă plană; b) flanşă cu intrând; c) flanşă cu ieşind; d) flanşă cu renură (canal) circulară; e) flanşă cu ciubuc circular; f) flanşă cu teşitură; g) garnitură lenticulară. şare a flanşei poate fi: plană şi netedă, sau cu renuri circulare (pentru garnitura plană); cu intrând (iar contraflanşa cu ieşind); cu renură (canal) circulară, respectiv cu ciubuc circular (pentru garniturile inelare complet închise); cu teşitură (pentru garniturile lenticulare), V. şi sub Bridă. Exemple: s. ~ de etanşare [BOflOHenpOHHiţaeMbiH (jDJiaHen;; bride d'etancheite; Dichtigkeitsflansche; landing head, packing head; tomito csogyuru]. Mine: Flanşă specială, sau serie de flanşe, folo- site pentru a închide spaţiul dintre coloane la gura puţului, împiedecând comunicarea între ele. e. ~ liberă. V. Bridă oarbă. 7. ~ pentru man-drinat. V. Bridă aplicată prin mandrinare. Flanşă de etanşare. • 1) flanşă de etanşare; 2) şuruburi de prindere; 3) garnitură de etanşare; 4) pene de fixare; 5) coloană de burlane; 6) ramificafie» Flanşă pentru nituit. 8. ~ pentru nituit [npHKjienaHHbift 4)JiaHeu;; bride rivee; aufgenieteter Flansch; riveted flange; szege-celesi csogyuru]: Flanşă prelungită cu un manşon (guler) care trece peste tub, de care se prinde prin nituire, cu unu sau cu două rânduri de nituri. 9. Flaps [cTBopKa (KpbiJia caMOJieTa); volet d'intrados; Flugelklappe; flaps; flapsz], Av.: Aripioară situată la bordul de fugă al aripilor unui* avion şi care, printr'o rotaţie comandată în jurul unei axe orizontale, o-pune o rezistenţă curentului de aer pe intrados, mărind portanţa aripilor şi constituind un dispozitiv de hipersustentaţie. Flaps-ul ,spre deosebire de aripioarele obişnuite, are posibilitatea de a se roti numai în jos şi înapoi, până la completarea profilului aripii. Flaps-urile sunt folosite la decolarea şi aterisarea avioanelor cu mare sarcină unitară a aripii. Flaps-urile nu pot fi compensate; din această cauză, Ia avioanele mari, sunt acţionate de servomotoare electrice sau hidraulice. In practică, lăţimea flaps-urilor este cuprinsă între 15% şi 25% din coarda medie a aripii, iar unghiul de rotaţie e cuprins între 35°*'-450. 10. Flaşenfug. V. Palan. 11. Flash Tower [(jpjianrroyap; tour de detente; Entspannungsturm; flash tower; feszultsegcsok-kento oszlop]. Ind. petr.: Sin. Coloană de detentă (v.). 12. Flavanilină [(J)JiaBaHHJiHH; flavaniline; Fla-vanilin; flavanilin; flavanilin]. Chim.: C16H14N2. Substanţă colorantă din grupul chinoleinelor. Se obţine încălzind acetanilida în prezenţa cloruri! de zinc. Se întrebuinţează la colorat lâna şi mătasea în galben, direct, iar bumbacul prin mor- Aripă înzestrată cu flaps (aripă-crocodilj. 1) profil de aripă; 2) flaps;. 3) intrados; 4) extrados; Y) unghiul flaps-ului,35°”-45°. 570 dansare cu tanin. Acidul nitros o transformă în fla-venol C16H12N(OH). Sin. Paraminoflavdlină. 1. Flavanfren [(|)JiaBaHTpeR: flavanthrene; f lavanthren; flavanthrene; flâvantren]. Chim.: H ? H HCX XC/ XC/ \h I II I 1 HC ' C C CH XC' NCX Xcy XN H II I II H N C C C xc' V7 'c' \h I II I! I HC C C CH Sc/ xcx xc^ H II H O Colorant galben de cuvă, obfinut încălzind p-ami-noantrachinona disolvată în nitrobenzen cu pen-taclorură de antimoniu. Sin. Galben indantren G. 2. Flavenol. V. sub Flavanilină. s. Flavindulină [ (J)JiaBHHAyjlHH ; ilavinduline; Fia- / ^ vindulin; flavindu- HC CH line; flavindulin], up p m p Chim.: Substanfă \ / \ / \ / \ colorantă galbenă- C C C £}-| brună, aparfinând i i 1 • i C C L pu grupei azinelor, / \ / V+/ \ S care se obfine prin HC C N C condensarea fe H C H li nantrenchinonei cu ortoaminodife- C HC CH nilamină în pre- H ^ zenfa acidului clor- \ hidric. E folosită în ^ industria textilă, la H vopsirea fesăturilor de bumbac. 4. Flavîne [(JwiaBH'H; flavines; Flavine; flavines; flavinok]: Substanfe colorante larg răspândite în ioate fesuturile animalelor şi ale plantelor. Sunt de coloare galbenă, cu fluorescenfă verzuie, solubile în apă. Cea mai importanfă substanfă din «clasa flavinelor este lactoflavina sau vitamina B2(6-7-dimetil-9-d ribitil isoaloxazina): CH2-(CHOH)3-CH2OH N H C N h3c-c cx xc' I II I h3c-c c c X / \ / \ / C N C CO I NH H O Lactoflavina se găseşte în special în lapte, în albuşul de ou, în drojdia de bere, în urină şi în retină. Flavinele au un rol important în procesul de oxidoreducere din sistemul celular. 5. Flavone [(|)JiaBOHbi; flavones; Flavone; fia-vones; flavonok]. Chim..* Clasă de pigmenfi ve- O H II HC<^C/0CH c , 2C— c O H H H C-C hc; *'CH Xc=c/ H H getali de coloare galbenă. Flavona cu formula de mai sus este socotită drept combinafia de bază a clasei. Luteolina (5, 7,3f, 4' tetra-oxiflavonă) se găseşte în rezeda sălbatică şi este întrebuinfată ca materie colorantă. Tot derivafi ai flavonei sunt apigenina şi crizina. 6. Flegme [(j?JierMa; reflux; Ruckflul}; reflux; vissza-folyâs]. Ind. petr.: Condensatele din coloana unui cazan de distilare, cari se retrimit, de obiceiu, în cazan. 7. Flerhenol M.Ind. text.: yS04Na Ci7H3/ COO — R Ester ricinic sulfonat, între-buinfat la aplicarea coloranţilor cari se desvoltă pe fibră, pentru băile de naf-toli şi de diazoici, în scopul împiedecării precipitării săpunurilor de calciu. E un muiant şi un dispersant pentru rapidogene. (N. D.). s. Fleşa [mirau;; fleche; Helmdach, Helm; spire; si-sakfedel]. Arh., Cs.; Acoperiş foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit la turnurile cu aspect monumental. A fost un element arhitectural folosit mult în Evul Mediu şi în Renaştere, la edificiile municipale, la biserici, castele, etc. Din punctul de vedere al construcfiei, fleşa se compune dintr'o şarpantă (altădată de lemn, astăzi şi de metal) acoperită cu o înve-litoare metalică sau de ardezie, sau poate fi masivă (altădată de piatră, astăzi de beton armat). 9. Fleşa macaralei. V. sub Macara. 10. Fleffner [KoivraeHcaTop OjieTHepa; com-pensateurF.; F. s Kompensator; F. compensator; F. kormâny]. Nav. a.; Numire abreviată pentru compensatorul tip Flettner care esle o aripioară su-plementară, articulată la bordul de fugă al unei aripioare, al unui profundor sau al unei direcţii de Navion, pentru a reduce reacfiunea comenzilor. Scheletul de susfinere al unei fleşe. 571 prin folosirea lui se reduce efortul pe care trebue să-l facă pilotul la manevrarea avionului. După Jocul unde se montează, se deosebesc: fletlner de aripioară, de profundor şi de direcfie. După compensaţia pe care trebue să o efectueze, deosebim: 1. Fleffner de evoluţie [cpjieTHep 3B0J1K)I};hh (KOMIieHCaTOp); compensateur F. d'evolution, compensateur F. automatique; F. Evolutionskom-pensator; F.'s evolution compensator; onkiegyenlito F. kormâny]: Flettner care compensează automat reacfiunea provocată prin bracarea unui element de aripă mobil (aripioară,pro- _____________ fundor sau di- f 5 recfie),evitând Flettner de evoluţie pentru profundor. ca reacfiunea *) P,an *ixî 2) profundor; 3) flettner; săcrească prea ^ bieletă; 5) punct fix. mult în raport cu bracarea (v. fig.). Flettner-ul este legat printr'o bieletă de un punct fix al aripii fixe, aşa încât, când elementul mobil de aripă are o rotafie într'un sens, se provoacă rotafia în sens inversa flettner-ului, ceea ce produce compensarea. Uneori se combină flettner*ul de regim (comandat) cu cel de evoluţie (automat), acfiunea de comandă efectuându-se asupra punctului fix de pe aripa fixă. 2. ~ de regim [npocToft jieTHbift (JuieTHep KOMIieHCaTOp; compensateur F. de regime; F. s Betriebskom-pensator; F. s working compensator; kiegyenlito F.-kor-mâny]: Flettner comandat independent, pentru Fleffner de regim Penfru Profundor-a compensa re- ^ P°zitie normala; II) pozifie bracată; acfiunea provo- J) p,an fix; 2) ProfundorJ 3) fleltner; cată prin braca- fl) forfa aerodinamică P© profundor; rea unui ele- ^ for*a aerodinamica Pe flettner; ft. It) ment de aripă momeniuI de acfionare pentru mane-mobil (aripioa- vrarea profundoruluî; f2. h) momentul de ră profundor acîi°nare al fletfnsr-ului, care micşo-direcfie) Co- reaza momentul de acfionare al p>ro-manda flettner- fundoruiui. ului se face printr'un dispozitiv fixat pe axul de articulafie al flettner-ului (v. fig.). s. Flettner, servo- ~ [cepBO-(|)jieTHep kom-neHCaTOp; servo-compensateur F.; F. s Hilfskom-pensator; F' s servo- $ ^ compensator; kise-gito F. kormâny]: ^ Dispozitiv care folo- seşte, pentru acfionarea comenzii, forfa care se exercită asu- 2 Servoflettner. 7) plan fix; 2) profundor; 3) servoflettner; 5) scripete; 5) pra flettner-ului. Este, cab(u de ac)ionare; 6) cablu de în realitate, un servo- siguran,i: 7) supor). motor aerodinamic, care consumă energie eoliană (v. fig.). Sistemul provoacă vibrafii, cari se pot elimina parfial prin interpunerea de amortisoare. 4. Fleuron [cJmepOH; fleuron; Kreuzblume; fi-nial, panache; keresztvirâg]. Arh.: Ornament sculp- Fleuroane. tural, asemănător, ca formă, cu anumite flori sau frunze, mult folosit în arhitectura gotică. 5. Flexibil [rH6KHH;flexible;biegsam,schmieg-sam; flexible, pliable;'hajlekony]. Rez. mat.: Calitatea unui material de a putea fi îndoit sau încovoiat, fără a suferi deformafii permanente. 6. Flexibil, arbore ~ [rH£)KHH BaJi; arbre flexible; biegsame Welle; flexible shaft; hajlekony tengely]. Tehn.: Organ de maşină, flexibil, care poate transmite mişcări de rotafie în orice direcfie. Este format dintr'o inimă şi un tub (exterior) metalic, flexibil, protector. Inima arborelui flexibil este compusă din mai multe straturi de fire înfăşurate în elice, cari alternează ca sens de înfăşurare; uneori este formată din elemente cari se Arbore flexibil. a) strat exterior de protecfiune în elice; b) cuplajul arborelui Ia electromotor; c) cuplajul tubului protector; d) piesă conică de fixare a cuplajului pe tubul protector; e) strat interior de pro-tecfiune, în elice; f) elice din fir de ofel profilat; g) arborele flexibil, din straturi de fire de ofel, în elice. îmbină succesiv, şi cari — prin inclinări relative — permit îndoirea cablului şi, deci, transmiterea rotaţiei. Se foloseşte la contoarele de kilometraj ale autovehiculelor, la unele maşini-unelte portative (de ex.: polisoare mici, aparate de curăţit depunerile de piatră din căldări şi tuburi, maşini de găurit), etc. 7. ~, tub ~ [rnânan Tpy6a; tuyau souple; biegsamer Schlauch; flexibletube; hajlekony cso]. Tehn.: Tub confecţionat din cauciuc sau din pânză, cu armatură de fir metalic sau de bandă metalică, înfăşurată în formă de elice, şi care are marginile îmbinate printr'un procedeu care realizează supleţa şi etanşeitatea. Tuburile cari suportă presiuni mari în interior au o armatură exterioară din fire me- talice împletite. Este folosit pentru lichide (apă, combustibili, etc.)» pentru gaze, sau pentru a proteja conductele electrice. 1. Flexibilitate [rH6K0CTb; flexibilite; Biegsam-keit, Schmiegsamkeit; flexibility; hajlekonysâg]. Rez. mat.: Proprietatea unui material de a fi flexibil. 2* Flexiune. Rez. mat. V. încovoiere. 3. Flint [(|)JlHHTrJiaC; flint-glass; Flintglas; flint-glass; flintuveg]. V. sub Sticle optice. 4. Fliş [(J)JiHliî;flysch; Flysch; flyschjflys]. Geo/.; 1. Un anumit facies al Paleogenului (Elveţia şi Franţa). —2. Depozitele paleogeneşi cele creta-cice, desvoltate mai ales în Carpaţii Orientali: Car-paţii Flişului (la noi şi în Polonia). Flişul este constituit din depozitele sinorogene, terigene (marne, gresii, conglomerate), puţin fosilrfere,foarte groase, însă de mică adâncime, depuse în geosinclinale cu o tectonică complicată. Flişul Carpaţilor Orientali se împarte în trei mari unităţi dispuse în di-recjia N-S: a) zona internă; b) pânza de Tarcău, şi c) zona marginală. 5. Flise [nJlHTKH AJIH nojia; carreaux; Fliesen; floor ti Ies; lapok]. Cs.; Plăci de piatră naturală sau artificială, de sticlă, ceramică, etc., folosite pentru acoperirea pereţilor sau a pardoselilor. 6. Floare [iţBeTOK; fleur; Bliite; flower; virâg]. Bot.: Ramură modificată morfologic a unei plante (din grupul fanerogamelor), care produce frunze specializate (stamine), purtătoare de polen, cu nuclee masculine, şi alte frunze specializate (cârpele), purtătoare de ovule cu celule feminine (oosfere), prin a căror fecundare se formează embrionul (embrionul este înconjurat, în general, de un ţesut hrănitor, numit endosperm, şi, împreună cu acesta, constitue sămânţa); are, obişnuit, şi un înveliş dublu, caliciu şi corolă. 7. Floarea Sf. Ion. Bot. V. Drăgaică. 8. Floarea-soarelui [nOACOJiHeHHHK;tournesol; Sonnenblume; sunflower; napraforgo], Agr.: He-lianthus annuus L; familia compozeelor. Plante anuale şi vivace, folosite în grupuri compacte, sau izolate, ca şi în platbande sau ca flori tăiate. Are florile dispuse în capitule, de coloare galbenă, plecate în jos. Înfloreşte din Iulie până în Odomvrie. E o plantă oleaginoasă, meliferă. Se înmulţeşte prin seminţe, primăvara, direct la locul definitiv, în cuiburi. 9. Floare [6pbi3rajiKa, HaKOHenHHK a^ih pa36pbl3rHBaHHH; pomme (d'arrosoir); (Gie^-kannen) Brause; rose (sprinkling nozzle); zuhany]. Tehn.: Piesă terminală a unei ţevi, goală în interior şi, de obiceiu, tronconică, şi cu multe găuri mici, prin cari se scurge lichidul din stropitori. 10. Floare de cuiu [rojiOBKa hjih mjînnKa TB03AH; tete d'un clou; Nagelkopf; nail head; szegfej]. Tehn.: Capul cuiului. n. Floare de fier [aparoHHT; aragonite; Ara-gonit, Eisenblute; aragonite, iron flowers; aragonit kivirâgzas], Geo/.; Depunere de aragonit, cu aspect filiform sau coralian, în filoane hidrotermale formate la temperaturi joase. 12. Floare de sulf [eepHbrâ iţBeT; fleur de soufre; Schwefelblumen, Schwefelblute; flower of sulphur; kenvirâg]. ChimPulbere fină de sulf. Se obţine prin distilarea lentă a sulfului şi condensarea rapidă a vaporilor de sulf pe pereţii reci ai camerei de condensare. Este folosită, în special, la tratarea viţei de vie contra oidiumului,. şi ca desinfectant. îs. Floarea literei [0*iK0(mpH(|)Ta); oeil ;Schrîft-bild; face, eye; betuhorony]. Arte gr.: Proeminenţa de deasupra pa'ralelepipedului literei, şi care reprezintă figura literei de imprimat; are baza mai mare decât aria literei. 14. Floc. Nav. V. Foc. îs. Flocoane. Metl. V. Fulgi. ie. Floccus. Meteor. V. Nori. 17. Floculare [(JwiOKyjiHiţHfl; floculation; Flok-kung; flocculation; flokulâcio]. Chim. fiz.: Coales-cenţa în particule mai mari a unui precipitat divizat fin. 18. Floculi [^JlOKyjIbi; floculi; Flocculi; flocculi; flokulik]. V. sub Activitatea solară. 19. Flogistic [BOCnajJHTeJIbHblH; phlogistique; Phlogiston; phlogiston; flogisztikusj. Chim.: Substanţă ipotetică fluidă, presupusă de greutate negativă (mai corect: de masă grea negativă), care se considera, înainte de Lavoisier, că e conţinută de orice substanţă combustibilă, şi că e liberată de aceasta în cursul arderii. Ipoteza arderii prin liberarea de flogistic şi ipoteza existenţei lui au fost părăsite, când Lavoisier a demonstrat că arderea consistă în combinarea substanţei combustibile cu oxigenul. 20. Flogopit[(J)JI0r0nHT; phlogopite; Phlogopit; phlogopite; flogopit]. Mineral.: KMg3(F,OH)2[AISi-3O10]. Se întâlneşte sub formă de cristale lamelare largi, uneori gigantice, de coloare brună sau verzuie. Se găseşte în calcare şi în dolomite de contact eruptiv. Este folosit ca izolator. 21. Floră [(JîJIOpa; flore; Flora; flora; flora]. Bot., Paleont.: 1. Totalitatea speciilor vegetale cari populează azi, sau cari au populat Pământul în epocele geologice trecute: flora actuală, flora paleozoică, flora terţiară, etc. — 2. In sens restrâns, totalitatea speciilor vegetale actuale sau trecute, cari populează sau au populat un anumit domeniu (floră marină, floră continentală, floră de stepă, floră de savană, etc.) sau o anumită regiune sau ţară (flora Munteniei, flora RPR, etc.). 22. Floră însoţitoare [jiecHan nopocJib; taillis, broussailles;Begleitflora;underwood,undergrowth, forest cover; kisero flora]. Silv.: Totalitatea plantelor inferioare, reprezentate prin licheni, muşchi, ierburi, burueni şi subarbuşti, cari se întâlnesc într'un arboret sau într'o pădure. 23. Floranid [(|)jiopaHHA; floranid; Floranid; flo-ranid; floranid]. Agr.: îngrăşământ azotat sintetic, care conţine uree, obţinut prin încălzirea NH3 cu C02 sub presiune. Conţine 46% azot şi se întrebuinţează mai mult în floricultură. 24. Floranfă [jiernan inejiROBan MaTepHH; florence; Futtertaft; sarcenet; tafotaJeeles]. Ind. text.: 1. Gen de tafta inferioară. — 2. Fibră asemănătoare cu cea de păr de cal, obţinută prin cufundarea viermelui de mătase în oţet, înainte ca Vel să înceapă să producă firul de mătase. Este -un fir cu o rezistentă remarcabilă, folosit de ■ pescari la legarea undiţei. 1. Florar [jieKajio (ajih qepTeîKHHKOB); pistolet; Kurvenlineal; curve templet; gorbevonalzo]. Tehn.: Instrument confecţionat din' lemn, din tablă sau din ce-Juloid, care prezintă curbe variate şi e -folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. 2. Florentin, stil ~ [$JiopeHTHHCKHH eîHjib; “style florentin; Florentiner Baustil; Florentinestyle; firenzei epitostilus]. Arh.: Stil arhitectonic propriu oraşului Florenţa. A rezullat din combinarea proporţiilor mari şi severe ale stilului antic cu fac-iura şi eleganţa stilurilor bizantin şi roman (din epoca bizantină).— La noi, au fost numite impropriu, florentine, construcţiile cari au următoarele caracteristice: exteriorul sau interiorul tencuit în calcio-vecchio, balcoane cu colonete foarte subţiri, drepte sau în torsadă; deschiderile (uşi sau ferestre) în arc frânt (ogive); lemn aparent, sub formă de console false, Ia faţadă sau în interior (la plafoane); încăperi acoperite de bolţi în leagăn sau ogivale; grile la ferestre; acoperişul, în general, din olane. Aceste elemente nu sunt caracteristice adevăratului stil florentin, ele rezultând dintr'un amestec de stil gotic, stil Renaşterea italiană, stiluri musulmane (arab, maur, otoman, etc.) şi unele elemente autohtone, 3. Florentine [(jponapH; lanternes; Laternen; Janterns; uvegfaluedeny]. Ind. petr.: Vase montate în camera de recepţie a instalaţiilor de distilat ţiţeiul, în care se face recepţia fiecărui produs, înainte de a-l trimite la forlagăr. Au, de obiceiu, "forma de prisme triunghiulare cu două feţe de sticlă. Pe faţa de fontă intră distilatele, pe baza prismei se scurg spre recipiente, iar gazele pot conduse la staţiunea de degazolinare printr'o ţeavă, din partea opusă bazei. Sin. Lanterne, Felinare. 4. Floricinol. Chim.: Produs obţinut prin încălzirea uleiului de ricin la cca 300°, până îşi pierde cca 10% din greutate. Este un uleiu dens, vâscos, de coloare brună, fluorescent, cu d. 0,950, cifra de saponificare 192, cifra de iod 101, cifra de acetil 67, cifra de aciditate 13. Prin rafinare, se poate obţine un produs aproape incolor şi cu cifra de aciditate zero. Are putere rotatorie dextrogiră, care diferă relativ puţin de aceea a uleiului de ricin brut. Se poate saponifica relativ uşor, dând săpunuri clare. Floricinolul pur este întrebuinţat în farmacie şi în cosmetică, la prepararea po-mezilor, a uleiurilor medicinale şi a săpunurilor antiseptice. Floricinolul tehnic se întrebuinţează la prepararea uleiurilor lubrifiante, cărora le măreşte considerabil viscozitatea. (N. C.). Sin. Dericinol. 5. Floridină [(jpyjuiepoBa aeivura; terre â fou-lon; Bieicherde, Fullererde; Florida earth, blea-ching earth; floridin]. ind. chim. sp.: Pământ decoiorant întrebuinţat în procesul de rafinare a uleiurilor minerale şi vegetate, şi, uneori, şi în alte procese industriale sau ia lucrări ştiinţifice. E alcătuit, în general, din hidrosilicaţi de aluminiu şi magneziu, cari, din punct de vedere mineralogic, sunt: caolinit, attapulgit şi mont- morillonit. Prin încălzire, pierde apa conţinută, într'un mod caracteristic fiecărui mineral. Se activează fie prin încălzire la anumite temperaturi, de ex. la cca 300°, fie prin tratamente chimice, de ex. cu acid clorhidric, etc. s. Florizină [(|)JiopH3HH; phlorizine; Phlorid-zin, Phlorizin; phlorizine; florizin). Chim.: (C21H24O10.2H2O). Glucozid care se găseşte mai ales în coaja rădăcinii de măr, de păr, cireş şi prun. Se prezintă în cristale lucitoare, albe, cu p. t. 108***109°, aproape insolubile în apă rece şi în eter, solubile în apă care fierbe, în alcool. Se extrage din coaja rădăcinilor, cu alcool de 60°. Prin hidroliză acidă se descompune în glucoză şi floretină (Q5H14O5). Introdusă în organismul uman, are loc aceeaşi hidroliză, glucoza eliminându-se prin urină, cantitatea de glucoză din sânge rămânând însă constaniă (diabet florizinic, care serveşte la studiul funcţionării rinichiului). Florizină este anti-piretică şi antimalarică. 7. Fiosfopali. Chim.: Produşi de condensare ai ureei cu formaldehidă, în parte prin adausuri pentru îmbunătăţirea calităţii. Se folosesc pentru întărirea nitrocelulozei. Dau lacuri cari, uscate la cuptor, sunt rezistente la temperaturi înalte. Au stabilitate foarte mare la căldură şi la benzine; de asemenea, la apă şi alcool. (N. D.). s. Flotă [KpacHJibHaa BaHHa; flotte; Flotte; dyer's bath; festekoldat]. Vops.; 1. Raportul dintre greutatea materialului de vopsit şi greutatea soluţiei în care va fi vopsit. — 2. Soluţia care conţine vopseaua şi chimicalele întrebuinţate la vopsitul produselor textile. ». Flotă [cJîJlOT; flotte; Flotte; fleet; flotta]. Nav., Nav. a.: 1. Ansamblu important de nave sau de aerovehicule afectate unei anumite regiuni, sau unui anumit scop, şi sub conducere unică. — 2. Totalitatea navelor sau a aerovehiculelor unei ţări. Din punctul de vedere al mediului în care navighează, deosebim: 10. ~ aeriană [B03AyniHbiH (|)JI0T; flotte aeri-enne; Luftflotte; air fleet; legi flotta]: Flotă compusă din aerovehicule (aeronave, avioane, elicoptere, etc.). 11. ~ navală [MOpcKOH (|)J10T; flotte maritime; Seeflotte; naval fleet; vizi flotta]: Flotă compusă din vase destinate navigaţiei pe apă (nave maritime, fluviale, ferry-boat-uri, etc.). Din punctul de vedere al scopului, deosebim: 12. ~ comercială [TOprOBbiH (|)JiOT; flotte mar- chande; Handelsflotte; merchant fleet; kereske-delmi flotta]: Flotă destinată transportului de mărfuri sau de pasageri, sau unor scopuri speciale, de interes economic, ca: pescuitul, spargerea gheţei, etc. 574 î. ~ de războiu [BOGHHbiH (|)J10T; flotte de guerre; Kriegsflotte; war fleet; hadi flotta] : Flotă compusă din unităti destinate operafiunilor militare. 2. Flof abil [cnjiaBHOH; flottabfe; schwimmbar; floatable; szabaduszo]: Calitatea unui corp de a pluti la suprafaţa unui lichid. s. Flof abil [cnjiaBHOH (BO#HbiH tok); (cours d'eau) flottable pour radeaux; flofjbarer (Wasser-lauf); (river) navigable foar rafts, flotable (river); tutajozhato]: Calitatea unui curs de apă de a permite plutelor să coboare pe ei. 4. Flotabilitate [nJiOBy^ecTb; flottabilite; Schwimmfăhigkeif, Schwimmtuchtigkeit; buoyancy, floatability; merulesi viszony]. Hidr.: 1. Raportul dintre volumul emers şi volumul total al unui plutitor. Cu cât flotabilitatea unui plutitor este mai mare, cu atât va fi mai mare şi capacitatea lui de încărcare. — 2. Portantă hidrostatică (accepţiune improprie a termenului). 5. Flotant [iuiOByqHH; flottant, â flot; flott; floating; uszo]: Calitatea unui corp de a se găsi în stare de plutire. o, Flofare [eBfl3biBaHHe; entrelacement; Flot-ten; floating; âtkotes]. Ind. text.: Modul de legare a unui fir dintr'un sistem, peste sau pe sub mai multe fire din sistemul celălalt. 7. Flofare [(J)JlOTaiţHH; flottation, flottaison; Schwimmaufbereitungsverfahren; flotation procee-ding; usztato eljârâs]. Canal.: Operaţiunea de separare mecanică, pe cale umedă, a substanfelor cari se găsesc în suspensie într'o apă şi cari plutesc la suprafaţă, fiind mai pufin dense decât apa, sau fiind făcute să plutească prin înspumare. Separarea se face prin decantare. s. Flotafie [(^JiOTaiiiHfl, BCiuibiBHbiH cnoco6 o6orameHnH; flottation; Schwimmaufbereiiung, Flotation; flotation; flotâcio, usztatâs, usztato el-jârâs]. Mine: Procedeu de separare, pe cate umedă, a mineralelor utile din minereuri, şi a cărbunilor de sterilul care-i însoţeşte. Operaţiunea se face cu materialul fin măcinat şi amestecat cu apă (iar în procedeele noi, singurele folosite în tehnică, şi cu spumanti»şi colectori, şi cu insuflare de aer), pentru ca, prin jocul tensiunilor inter-faciale dintre particule, lichid şi aer, particulele hidrofobe din minereu, deşi au densitate mai mare decât lichidul, să plutească la suprafafă, în timp ce particulele hidrofile rămân în suspensie în lichid. Prin insuflarea aerului şi folosirea spu-mantilor, se formează o spumă bogată şi stabilă, ale cărei bule aderă la particulele hidrofobe sau cu hidrofobia mărită de colectori, şi dau împingerea în sus necesară pentru ca aceste particule să plutească la suprafaţă. Spuma formată se separă prin deversare, şi apoi materialul e separat de apă prin decantare şi, eventual, prin filtrare. Spumanfii sunt substanfe capilar active, adică substanfe cari scad tensiunea superficială a apei, şi măresc, deci, suprafaţa ei de contact cu aerul, prin mărirea numărului de bule. Colectorii sunt substanfe cari măresc hidrofobia anumitor particule din minereu, promovând astfel aderenfa dintre ele şi bulele de aer, pentru a mări randamentul procedeului, la debit dat de aer insuflat (v. fig.). Bulele spumei trebue să fie de cel mult 20*-*40 ori mai mari decât particulele flotate, pentru a se realiza o concentrare suficientă a mineralului flotat. Procedeul reclamă o măcinare fină a materialului (sub 0,25 mm, în cazul minereurilor, şi sub 1 '"2 mm, în cazul cărbunilor şi al grafitului), aşa încât forfele de ridicare să nu fie anulate sau depăşite de greutatea particulelor minerale. La greutate egală, particulele plate sunt deci mai uşor flotabile decât cele apropiate de forma sferică. Condifiunea de echilibru dela linia de inter-sectiune a celor trei suprafefe de separafie dintre particula de mineral şi aer, particula de mineral şi lichid, şi lichid şi aer, în cari există tensiunile interfaciale oma, oml şi a,a, este cos 6 = ——— - °la unde 0 e unghiul de racordare (unghiul marginal) dintre planele tangente la suprafefele mineral-lichid şi aer lichid (v. fig.). Când unghiul de €« fin! Echilibrul forfelor în flotafie. a)fensiuni superficiale; 2)suma tensiunilorsuperfîciale; G) gre- ficială a solidului; Omj)tensii Echilibrul funcţiunilor superficiale în cazul unui sistem trifazic. Gja) tensiunea superficială a lichidului; ama) tensiunea super- utatea minereului. nea interfacială lichid-solid). racordare 8 are valori mari, aerul tinde să înlocuiască apa: mineralul e neudabil sau hidrofob; când unghiul de racordare 0 e mic, apa tinde, să înlocuiască aerul, împrăştiindu-se pe suprafafa mineralului: acesta este udabil sau hidrofil. — Sunt hidrofobe toate sulfurile metalelor, ca şi cărbunii, grafitul, sulful, iar hidrofili sunt oxizii, carbonafii, sulfafii şi silicafii metalelor şi, în general, toate mineralele cari constitue ganga minereurilor. Corelafia dintre unghiul de racordare şi flotabilitatea mineralelor (care este raportul dintre greutatea părţii de mineral care pluteşte şi greutatea părţii de mineral cufundate în apă) e dată de tabloul următor: Mineralul sau roca Greutatea specifică Unghiul marginal Flota- bilitatea Galena 7,5 72 c j 0,99 Blendă 4,0. 71° i 0,98 Cuarf 2,7 j 56° I 0,78 Calcit 2,7 45° 0.56 Argilă 2.8 ! 11 ° 0,C5 Gresie 2,3 j 0° 0,01 575 Pe această flotabilitate neinfluenfată se bazează vechiul procedeu de fiotafie peliculară, care a fost aplicat în măsură foarte redusă, iar azi e abandonat. —Afinitatea mineralelor fafă de uleiuri variază: sulfurile au o mare afinitate, iar ganga are o afinitate mică fafă de uleiu, aşa încât sulfurile se îmbracă cu o peliculă de uleiu, spre deosebire de gangă. Dacă se tratează, deci, turbureala, cu cantităfi mari de uleiu încălzit, sulfurile se strâng în ea/aşa încât pot fi separate, prin decantarea stratului de uleiu, de turbureala în care ganga rămâne în suspensie (vechiul procedeu Elmore). Adausul de uleiuri produce, în acelaşi timp, o micşorare a tensiunii superficiale a apei (v, fig,); care este de o deosebită importanfă în noul procedeu de f lo-tafie spumantă, singurul care se mai aplică în tehnică. Acest procedeu consistă în producerea unei spume, prin introducerea de aer în turbureala care se supune flotafiei, mineralele hidrofobe colectându-se în a-Ceasta spumă, prin Variaţia tensiunii superficiale cu ataşarea lor la bulele adausul de spumant, de aer produse. Producerea acestei spume, care dă împingerea în sus a particulelor hidrofobe, este factorul esenfial în flotatia modernă. Ea se realizează, în general, cu ajutorul spuman-filor, substanfe organice heteropolare, parfial solubile în apă, în compozifia cărora se găsesc două grupări: o grupare polară, chimic activă, cu proprietăfi hidrofile, reprezentată prin—CO, — COOH, — CONH2, etc., şi o grupare nepolară, chimic inactivă, cu proprietăfi hidrofobe, reprezentată prin .hidrocarburi cu minimum şase atomi de carbon. Din această categorie fac parte toate uleiurile de distilare a lemnului şi a cărbunilor, dintre cari cel mai important este uleiul de pin. Alfi spumanfi folosifi în mod curent sunt terpenele, creozotul, gudroanele, etc. Fiecare bulă de aer se înconjură, prin adsorpfie, cu o peliculă subfire de spumant; orientarea moleculelor spumantului este redată în figura de mai sus. Ataşarea particulelor de mineral de aceste bule de aer se face prin adsorpfie, care este cu atât mai intensă, cu cât mineralele sunt mai hidrofobe. Hidrofobia mineralelor poate fi, la rândul ei, mărită cu ajutorul unor reactivi: colectorii, a căror compozifie este asemănătoare cu a spumanfilor, dar în cari gruparea polară este mai activă şi reprezentată prin grupările —SH, —SM (M= metal), NH2, NH, N, etc. Spre deosebire de spumanfi, colectorii au o afinitate mai mare pentru minerale, cari îi adsorb prin partea lor polară, îmbrăcându-se astfel cu o peliculă cu caracter hidrofob (v. fig.). Prin alegerea potrivită a colectorilor, se pot modifica sensibil proprietăfile de flotabilitate ale mineralelor, mineralele hidrofile putându-se transforma în hi- drofobe, şi putând fi, astfel, flotate. Dintre colectori, cei mai mult întrebuinfafi sunt: xantafii de^ sodiu, tiocar-banilida, orto-toluidina, cre-zolii, etc. Afară de fac-toriidemai sus, în tehnica flotafiei prezintă importanfă şi următoarele e-lemente: pH-ul turbure li i (de ex. pirita flotează în mediu acid, galena în mediu bazic şi acid, etc.; majoritatea mineralelor flotează în mediu neutru); temperatura turburelii (rezultatele optime se obfin la temperaturi între 30 şi 40°; de altfel, în cazul sulfurilor, temperaturi mai înalte sunt dăunătoare, fiindcă provoacă oxidarea lor superficială); prezenta coloizilor şi a sărurilor solubile (fiindcă a-cestea măresc consumul de reactivi şi floculează,. antrenând în steril mineralele utile, etc.; efectul lor este, în general, combătut cu diferifi reactivir numifi şi antitoxine, ca varul, silicatul de sodiu, carbonatul de sodiu, etc.); concentraţia turburelii în materii solide (în general, se foloseşte raportul lichid/solid de 3/1 ■■*4/1, concentrafiile mai diluate, de 6/1 ■■■8/1, fiind folosite în cazul minereurilor cu un confinut mare de mâluri fine); cantitatea, ordinea şi locul de adăugire a reactivilor (acestea sunt determinate de natura minereului supus flotafiei); o cantitate prea mare de reactivi este dăunătoare, în special în cazul flotafiei diferenţiale; ordinea de adăugire depinde de felul flotafiei; în general, adăugirea colectorilor e urmată de adăugirea spumanfilor, iar în cazul flotafiei diferenfiale, adăugirea depresanfilor precede adăugirea colectorilor; locul de adăugire este determinat de timpul reclamat de diferiţii reactivi pentru a acfiona asupra minereului, etc.) Flotafia a transformat tehnica preparării mecanice a celor mai multe minereuri, în special a celor în cari mineralele utile apar în granule şi în concrescenţe fine. Ea depăşeşte, din punctul de vedere al randamentului şi al rentabilităfiir multe din metodele clasice de preparare mecanică (în special cele de concentrare gravimetrică pe mese), şi permite să se pună în valoare zăcăminte cu confinuturi mici în metale, considerate în trecut că nu sunt exploatabile rentabil. Din punctul de vedere al procedeului de lucrur se deosebesc: î. Fiotafie peliculară [njieHOHHan (noBepx-HOCTHan) cjDJIOTaiţHfl; flottation pelliculaire; Film-flotation; film flotation, skin flotation; filmflotâcio]. V. sub Fiotafie. 2. ~ spumantă [neHfliiţaHeH (jpJiOTaiţHH; flot-tation ecumante; Schaumflotation; foaming flotation; habos flotâcio]. V. sub Fiotafie. Comportarea reactivilor heteropolari fată de o particulă de mineral, respectiv fafă de o bulă de aer în apă. a) bulă de aer; m) minereu; c) colector; s) spumant; gn) gruparea nepolară a reactivului; gp) [gruparea polară a reactivului. 576 După felul concentratelor obţinute, flotaţia poate fi: 1. Fiotafie colectivă (integrală sau simplă) tKOJIJieKTHBHaH (|)J10TaiţHH; floftafion collective; Kollektivflotation; collective flotation; kollektiv flotâcio], în care mineralele utile se separă de steril, concentrându-se într'o singură spumă şi formând un concentrat unic. 2. ~ diferenfiala [ftH^t^epeHipiajibHaH cJjjio-TaiţHfl; flottation differentielle; Differentialflota-ilon; differential flotation; differenciâlis flotâcio], în care mineralele utile se acumulează în spume diferite, formând mai multe concentrate. Acest fel de fiotafie se realizează cu ajutorul unei serii de reactivi depresanfi şi activanţi, cari permit flo-farea pe rând a diferitelor minerale utile. Se realizează astfel, în mod curent, separarea piritei de chalcopirită, a galenei de blendă, a molib-denitului de bismutit, a fuzitului de vitritul şi du-ritul din cărbunii bituminoşi, etc. Flotafia diferenţială a minereurilor complexe se foloseşte, în ţara noastră, pentru minereurile de galenă, de blendă şi pirită; se flotează mai intâi galena, prin depre-sarea blendei (cu ZnSC4 4* NaCN) şi a piritei cu Ca(OH2) — urmată de flotarea blendei, prin activarea ei cu CuS04, şi a piritei prin activare cu H2S04; s. ~ selectivă [cejieKTHBHaa (JjJiOTaiţHH i flottation selective; Selektivflbtation; selective flotation; szelektiv flotâcio], bazată pe aceleaşi principii ca şi cea diferenţială. Urmăreşte flotarea unui singur mineral util din maj multe minerale flota-bile. Sin. (parfial) Fiotafie diferenfială. 4. Fiotafie, aparat de ~ [4)ji0TauiH0HHbiil annapaT; machine de flottation; Floţationsappa-rat; flotation apparatus; flotâcio keszulek]. Mine: Aparat constituit din una sau din mai multe celule de fiotafie (baterie de fiotafie), de lemn sau metalice, în cari se realizează flotafia, Sin. (impropriu) Maşină de fiotafie. V. şi Aparat de fiotafie. 5. aparat de ~ cu agitaţie combinată [c|)ji0Taij1H0HHbiH annapaT c KOMdnHHpOBaH-HblM MeinaHHeM; machine de flottation â agi- Aparat de fiotafie cu agitare Aparat de fiotafie cu agitafie combinată. (cu membrană poroasă). tation combinee; Flotationsapparat mit kombinier-tem Riihren; flotation apparatus with combined stirring; flotâcio berendezes kombinâlt mozgatâs- salj: Aparat de fiotafie în care agitarea se face mecanic ori cu aer comprimat, folosit, în general, pentru obfinerea de concentrate impure şi steril curat, separând astfel toi mineralul util din minereu. De aceea e folosit, uneori, ca aparat de pre-fiotafie, materialul flotat fiind trecut, apoi, printr'un aparat de fiotafie cu agitafie pneumatică, unde are loc o operafiune de reflotafie. Sin. Aparat de fiotafie cu agitafie mixtă. V. şi Aparat de fiotafie cu agitafie combinată. e. aparat de ~ cu agitafie mecanică [(|)jio- TaiţHOHHbrâ anpapaT c MexaHHHecKHM Merna-HH6M; machine de flottatbn â agitation meca-nique; Flotationsapparat mit mechanischem Ruh-ren; flotation apparatus with mechanical stirring; tlotâcio berendezes mechanikus mozgatâssal]: Aparat folosit la flotarea mineralelor uşor flo-tabile şi a cărbunilor. E folosit şi ca aparat de preflotaţie. V. Aparat de fiotafie cu agitafie mecanică. 7. ~, aparat de ~ cu agitafie mixtă. V. Aparat de fiotafie cu agitafie combinată. 8. aparat de ~ cu agitafie pneumatică 4)ji0Taii;H0HHbiH annapaT c nHeBMaTHnecKHM MeinaHHeM; machine de flottation â agitation pneumatique; Flotationsapparâîmit pneumatischem Ruhren; flotation apparatus with pneumatical stirring; flotâcio berendezes pneumatikus mozgatâssal]: Aparat folosit la flotarea cărbunilor şi a mine- Aparat de fiotafie cu agitafie Aparat de fiotafie cu agitafie pneumatică. pneumatică. reurilor uşor flotabile. Folosind astfel de aparate, se pierde material util în steril, însă se obţin concentrate curate; se foloseşte, de aceea, în operaţiunea de reflotare. 9. Fiotafie, baterie de ~ [cjpjiOTaiţHOHHaH 6a-TapeH; batterie de flottation; Flotationsbatterie; flotation battery; flotâcio csoport]. Mine: Grup de celule de fiotafie (4* **16) constituind o singură unitate (un aparat). ii instalaţie de ~ [(JuiOTaiţHOHHaH ycTaHOBKa; installation de flottation; Flotationsin-stallation; flotation plant; flotâcio berendezes]: Instalafie de preparare mecanică a minereurilor şi a cărbunilor, care foloseşte flotafia pentru a separa de steril materialele utile. Se compune, în general (v. figT), din: instalafia necesară aducerii minereului ' la dimensiuni* foarte mici 577 Instalaţie de flotafie diferenţială (minereu de galena şi blendă). A) aparate pentru dozarea reactivilor lichizi; D) aparate pentru dozarea reactivilor solizi; Pr) aparate pentru luat probe; Po) pompe. 1) siloz pentru minereu; 2) alimentator de minereu; 3) moară cu bile; 4j clasor mecanic; 5) basine de condiţionare a turburelii; 6) baterie pentru flotaţia galenei; 7) mese de control pentru steril; 8 şi 8') separator pentru concentratele de plumb şi de zinc; 9) baterie pentru flotaţia blendei; 10) filtru rotativ peniru fi Urarea concentratelor deplunb sau de zinc. (0,2 mm), instalaţia de fărâmare, de măcinare şi I 2. schemă de ~ [cxeMa (|)JlOTaiţHH; declasare mecanică; 2) baterii de flotaţie; 3) apa-| schema de flottation; Flotationsschema; flotation v Schema unei instalaţii de flotaţie diferenţială. (Pentru notaţii, v. fig. precedentă). rate pentru filtrarea spumei, în vederea obţinerii de concentrate cu cât mai puţină apă, etc. 1. Flotafie,maşină de~.V. Flotaţie, aparat de~. scheme; flotâcio vâzlat]: Schemă care cuprinde elementele principale ale unei instalaţii de flotaţie şi ale circuitului materialului supus flotafiei (v. fig.). 37 578 î. Flotilă de aviafie [B03AyniHan c|)jiothjihh; regiment d'aviation; Fliegerregiment; aviation regiment; repulorajj. Nav.: Unifate de aviaţie compusă din 2"-3 grupuri de câte 3---4 escadrile de avioane de acelaşi fel. Ex.: flotilă de vânătoare, flotilă de bombardament, etc. 2. ~ navală [MOpCKaH (|)JI0THJIHH; flotille navale; Seeflottile; naval group; hajo flotila]: 1. Ansamblu mai mult sau mai pufin numeros de vase mici. — 2. Grup de 4«*-6 vase militare de mic deplasament (până la cca 2000 tone) şi de acelaşi fel. Ex.: flotilă de torpiloare, flotilă de submarine, etc. 3. Flotol [(J)JIOTOJl; floto!; Flotol; flotol; flotol]: Spumant folosit în flotafie, constituit din uleiuri eterice şi din produse sintetice din seria terpenelor. 4. Flotor. V. Plutitor. 5. Flotor de hidroavion [noiuiaBOK rH#po-caMOJieTa; flotteur d'hydravion; Wasserflugzeug-schwimmer; seaplane float; vizi repulogepuszo]. Nav.: Dispozitiv care asigură forţa de plutire necesară unui hidroavion în repaus la suprafaţa apei. Există trei sisteme de flo-toare, şi anume: Un flotor mare, central, numit şi cocă, cu suficientă stabi I itate t rans-versală la plutire în repaus; două flotoare laterale, de obiceiu etanşe şi servind, uneori, ca rezervoare de combustibil; un flotor central şi două ( mici flotoare laterale, numite şi baionete, pentru asigurarea stabilităţii transversale în repaus. Flotoarele se construesc fie din lemn, fie din metal uşor. In primul caz, flotorul are un schelet interior pe care se fixează o serie de cuple transversale, iar pe acestea, bordajul din placaj, acoperit, de cele mai multe ori, cu pânză, şi apoi cu câteva straturi de vopsele speciale, cari asigură protecfiunea contra umidităţii. Se folosesc numai cuie sau nituri de aramă. Flotoarele metalice au rezistenta asigurată chiar de înveliş, însă trebue protejate prin mijloace speciale (emailare, oxidare superficială prin electroliză, etc.) contra coroziunii pe care o poate provoca apa de mare, şi contra depozitelor de alge sau de scoici marine. 6. Flow sheet. V. sub Schemă de instalafie. 7. Flow-test. V. Răspândire, încercare la 8. Floxină. Ind. text.: Sarea de sodiu a tetrabromtetraclorfluoresceinei (v. formula); materie colorantă care vopseşte lâna „ r—AC. A fr fr!—L-—=A L2L Hidroavion cu flofoare. NaO-C I Br-C Br 1 Br c 1 C / Nc-o-c ' \x : c—c—c 1 C—E c 1 Xc^ H 1 n H CI C C—COONa Cl-C^ C—CI V I CJ şi mătasea în roşu viu, în baie de acid acetic. (N. D.). Sin. Floxină TA, Eozină 10 B, Cianozină. 9. Floxină P: Sarea de potasiu sau de sodiu (galbenă-brună.) a tetrabromdiclorofluoresceinei; materie colorantă pentru lână şi bumbac în prezenfa mordanfilor de staniu, aluminiu şi plumb. (N. D.). [Sin. Roz jnou, Eritrozin ]BB. 10. Fluat [(|)JiyaT; fluate; Fluat; fluate; fluat]* Cs.; Silicofluorură de aluminiu, de plumb, magneziu sau zinc, mai rar de bariu, de fier, potasiu sau cupru, solubilă în apă, folosită ca mijloc de impermeabilizare şi de protecfiune a suprafefei unor materiale de construcfie, ca pietre calcaroase (naturale sau artificiale), tencuială, beton. Solufia de fluat se apiică prin spoire, şi pătrunde în porii materialului, unde reacţionează cu elementele chimice ale acestuia, dând compuşi chimici insolubili în apă şi rezistenfi la acfiunea celor mai mulfi agenfi chimici. Este foarte corozivă, astfel că trebue pusă în lucru cu atenfiune, ferindu-se ochii, mucoasele, mâinile, hainele, piesele de metaj sau de sticlă, suprafeţele colorate, plantele, etc. Fluafii acizi au un exces de. acid siticic liber, iar fluafii dubli sunt amestecuri de doi fluafi. Fluafii (singuri, dar mai ales amestecaţi cu alte săruri organice sau anorganice) constitue com^pentul principal al diferitelor mijloace pentru protecfiunea lemnului. 11. Fluatizare [c|)JiyaTHpoBaHHe; fluatation; Fluatierung; fluation; fluatozâs]. Cs.: Operafiunea de spoire a suprafefei exterioare a unei zidării de pietre calcaroase, a unei tencueli sau a unui beton, cu o solufie de fluat (v.). Uneori se adaugă în solufia de fluat diferifi oxizi colorafi, pentru a se obfine şi o colorare a materialului. Se recomandă ca spoirea să se repete de mai multe ori, la intervale scurte, pentru a se forma un strat protector mai gros. Trebue să se fină seamă de natura pietrei, pentru a se evita folosirea unui fluat .care ar da cu ea compuşi solubili în apă. Fluatizarea se face, în special, la construcfii le expuse intemperiilor (poduri, fafade de clădiri, etc.), sau la elementele de construcfie cari ajung în contact cu diferifi agenfi chimici (de ex. în gări, în fabrici, etc.). 12. Fluctuafie [(|)JiK)KTyaii;Hfl; fluctuation; Schwankung; fluctuation; ingadozâs]. Fiz.: 1. Abatere variabilă în timp a valorii unui parametru x, care serveşte pentru caracterizarea unui sistem fizicochimic în echilibru termodinamic, dela valoarea constantă pe care acest parametru ar trebui să o aibă dacă echilibrul termodinamic nu ar fi un echilibru statistic, ci unul static. Dacă se notează cu 3c valoarea mijlocie a parametrului care corespunde echilibrului, fluctuafia se măsoară prin valoarea medie a pătratului abaterilor lui x fafă de adică prin (x — x)2. Calculul teoretic al fluctuaţilor se efectuează cu ajutorul nplafiei lui Boltzmann (v.) dintre entropie şi probabilitate: Dacă S0 şi S sunt, respectiv, ydtfrile entropiei în starea 579 ds. echilibru şi într'o stare vecină, relafia dintre probabilităţile P0 şi P ale acestor stări este: fp ţ pS-'So)] F0='e unde k este conslanta lui Boltzmann (v.). Probabilităţile unor stări foarte diferite de starea de echilibru fiind extrem de mici, este suficient ca în exponent să se desvolte diferenţa entropiilor după puterile abaterii x—x: c_c -1 /„ 0 2 ‘ e)x2 ( x) ’ Valoarea 50 la echilibru a entropiei fiind o valoare maximă, în desvoltare lipsesc termenii de gradul întâiu în x — x, iar termen’jl de gradul al doilea e sigur negativ. Pentru fluctuaţie“rezultă valoarea: (\x)-= (x-x)2l=---------■ 0 / C) *->o\ Fluctuaţiile sunt, în general, prea mici spre a putea fi observate macroscopic. In unele cazuri, ele pot fi puse," totuşi, în evidenţă, şi constitue astfel verificarea principiilor Mecanicei statistice. Se pot considera fluctuaţii de densitate, de presiune, etc. — Exemple: a) Fluctuaţiile densitătii p a unui fluid sunt date de &r=k^. unde T este temperatura absolută, V volumul ocupat de fluid, iar K este* compresibilitateai fluidului: \ dp f K — --—. 9 dp Pentru gaze perfecte: unde m este masa unei molecule. In vecinătatea punctului critic, compresjbilitatea este foarte mare; deci fluctuaţiile de densitate devin apreciabile. Ele au drept consecinţă fluctuaţii ale indicelui de refracţie, cari se manifestă prin opalescenţă Icritică. b) Fluctuaţiile energiei U a *unui ^sistem în contact cu un termostat de temperatură T sunt date de: \(Zu)2=kT2\C, unde C este capacitatea calorifică la volum constant a sistemului, la temperatura JT. 2. Prin extensiune, se numeşte fluctuaţie a unei mărimi care caracterizează un regim staţionar, abaterea mărinri dela valoarea ei mijlocie în timp. Această fluctuaţie se măsoară tot prin valoarea mijlocie a pătratului abaterii. Exemplu: Fluctuaţiile intensităţii i a curentului unui tub electronic, datorite structurii discontinue a sarcinii electrice, sunt date de • (3)*=^'. unde e este cuanta electrică elementară, iar x este intervalul de timp în care se calculează media. î. Fluid [(J)JlK)Hfl;; fluide; Flussigkeit; fluid; folyadek], [Fiz.; Corp care-şi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici. Din această categorie fac parte lichidele şi gazele. Deosebim: 2. ~ perfect [coBepuieHHbiH fluide parfait; ideale Flussigkeit; perfect fluid; tokeletes folyadek]: Fluid a cărui formă poate fi modificată fără consum de energie, ceea ce înseamnă că, la volum constant, în interiorul său nu există tensiuni tangenţiale cari să se opună alunecării diferitelor părţi ale fluidului unele pe altele (viscozitate nulă). Forţele pe cari le exercită un fluid perfect asupra unui corp în mişcare prin el au deci numai componentă normală pe suprafaţa corpului. — Nu există niciun fluid perfect, însă proprietăţile fluidului perfect pot fi studiate cu mai multă uşurinţă decât ale unui fluid real, şi există numeroase cazuri în cari calculele efectuate pentru un fluid perfect se aplică, cu o bună aproximaţie, unui fluid real. In particular, statica fluidelor perfecte este identică cu statica fluidelor reale. 3. ~ vâscos [BH3K8.H JKHAKOCTb; fluide vis-queux; zahe Flussigkeit; viscous fluid; szivos folyadek]: Fluid a cărui formă poate fi modificată, la volumconstant, numai cu un consum de energie, deoarece în interiorul său există tensiuni tangenţiale, cari se opun alunecării diverselor părţi ale fluidului unele pe altele. In fluidul vâscos, forţele cari se manifestă asupra unui corp care se mişcă prin el au şi o componentă tangenţială, a cărei mărime depinde de mărimea viscozităţii. 4. Fluid de sapă [rjiHHHCTbiS pacTBop; fluide de forage; Bohrspulung; drilling fluid; furâsi folyadek]. Mine: Suspensie stabilizată, vâscoasă, — a cărei fază continuă lichidă este apa sau, uneori, un produs petrolier, — care e introdusă sub presiune prin prăjinile de sapă ale unei garnituri de sapă, pentru ca, ieşind la fundul sondei prin orificiile sapei, să se întoarcă la suprafaţă prin spaţiul inelar dintre prăjinile de sapă şi pereţii găurii de sondă, şi să îndeplinească astfel următoarele funcţiuni în operaţiunea de sapă: Antrenarea şi eliminarea la suprafaţă a. detritusului format la fundul sondei prin acţiunea sapei, eventual a carotierei; susţinerea parţială a pereţilor găurii de sondă, cât timp aceasta nu e protejată prin tubaj; ţinerea în echilibru, prin presiunea sa hidrostatică, a presiunii stratelor gazeifere, petrolifere sau acvifere, al căror conţinut, dacă ar ajunge în gaura de sondă, ar putea conduce la scăparea sondei de sub control (fluidul de foraj trebue să aibă, în acest scop, o densitate destul de mare); reducerea frecării garniturii de foraj cu pereţii găurii de sondă — ceea ce reduce pierderile de energie mecanică, şi uzura prin abraziune; evacuarea căldurii desvoltate prin acţiunea sapei (răcirea sapei), ca şi alte funcţiuni incidentale. Particulele în suspensie ale fluidului de foraj sunt, în principal, de argilă. Fluidul conţine şL coloizi de protecţiune (amidon, gume, proteine, derivaţi ai celulozei) şi, uneori, constituenţi pentru mărirea densităţii (baritină, hema-tină, etc.)» Pentru diferite utilizări se folosesc 37< 580 următoarele lichide de foraj: Noroiu cu bază de apă dulce {sub 1 % CINa şi 50 mg Ca/litru), şi anume noroiul cu apă şi cu material argilos, şi noroiul cu apă şi cu emulsiune de motorină asfal-toasă (faza continuă fiind apa); noroiul salin cu material argilos şi cu bază de apă, şi anume noroiul cu amidon, gume sau proteine aduse în solufie la un pH mare, şi noroiul sărat, cu amidon, gume sau proteine, noroiul cu silicat de sodiu şi noroiul cu bază de var; fluide cu bază de produse de petrol (fluide negre), şi anume fluide de tipul solvent cu asfalt şi reactivi corectori, fluide de tipul motorină cu emulsiune, ca: apă şi asfalt în motorină, şi fifeiu de săpare emulsionat în amestec cu argilă. Materialele folosite pentru fabricarea, condifionarea şi corectarea noroiului sunt: materiale de îngreunare (baritina, celestina, galena* ca şi o serie de preparate comerciale); reactivii pentru stabilitate (bentonite gel uri minerale, hume speciale, geluri organice, amidonul, gumele naturale, gumele sintetice, proteinele industriale de diferite tipuri, soda caustică, soda calcinată, bicarbonatul de sodiu, varul, acidul fosforic, acidul galic, acidul tanic, fosfatul mono-, di- şi trisodic, pirofosfatul acid de sodiu, pirofosfatul tetrasodic, hexametafosfatui de sodiu, tetrafosfatul de sodiu, acidul oxalic); materiale de etanşare contra pierderilor de circulafie (ciment, fulgi de mică, paie, pleavă, rumeguş, fulgi de celofan, fulgi de hârtie, fibre de capsule de bumbac, etc.). î. Fluide negre de sapă [rjiHHHCTbie pacT-BOpbl He(J)THHOr OTHna; fluides de forage â base de petrole; Olspulung; oii base muds; âsvâny-olaj furaşi folyadek]. V. sub Fluid de sapă. 2. Fluidifianf [pa35KHAHTejib; fluidifiant; Ver-fliissigungsmittel; fluidifying substance; folyekonyi-toanyag]. Tehn.: Substanfă care are proprietatea de a micşora viscozitatea unui fluid vâscos cu care se amestecă. 3. Fluidificare [pa3ttm}KeHHe; fluidification; Verflussigung; fluidification; folyekonyitâs], Tehn.: Operafiunea prin care se micşorează viscozitatea unui fluid vâscos cu ajutorul unui fluidifianf. 4. Fluidificarea argilelor pentru turnare [pa3-JKHHteHHe rJlHH AJIH OTJ1HBKH; fluidification des argilespour le coulage; Tonverflussigung fur Giefj-verfahren; fluidification of argiles for casting; agyagfolyekonyitâs ontesi celokra]. Ind. st. c.: Operafiunea care trece argilele în stare fluidă, cu ajutorul solufiilor de silicat de sodiu, cu ajutorul alcaliilor, şi, în general, al electrolifilor. Fluidifi-cate, masele ceramice pot fi turnate uşor în modele de gips. Particulele coloidale au proprietatea de a forma, cu anumite lichide electrolitice, suspensii stabile (soli). Acizii şi sărurile cationilor bivalenfi şi trivalenfi au, în general, o acfiune de precipitare (de solidificare) asupra argilelor şi a maselor ceramice fluidificate. Mici cantităfi de soluţii de S04Ca şi S04Mg precipită barbotinele, fapt de care trebue să se fină seamă la alegerea argilelor adecvate diferitelor procedee de turnare. V. Barbotină. 5. Fluiditate{K03(|)(|)HiţHeHT TeKynecTH; coefficient de fluidite; Fluidităt; coefficient of fluidity; folyekonysâg]: Valoarea reciprocă a coeficientului de viscozitate dinamică. 6. Fluier [cbhctoK; sifflet; Pfeife; whistle; sip]. Fiz.: 1. Sursă sonoră alcătuită dintr'o buză vibrantă, care poate emite sunfete când se suflă în ea un gaz, şi dintr'o cameră de întărire a unuia sau a mai multora din sunetele emise. — 2. Instrument muzical de suflat, compus dintr'un tub sonor lung şi strâmt, care serveşte drept cameră de rezonanfă (de lungime variabilă), pentru întărirea unuia sau a mai multora din sunetele produse prin suflare de către o buză vibrantă. 7. Fluier [cBapOHHan ropejlKa; chalumeau; Schweiljbrenner; welding burner; heggesztofuvo-ka]. (Termen regional, Banat). V. sub Suflaiu, şi sub Bec de sudură. 8. Fluier cu abur [na-pOBOH CBHCTOK; sifflet â vapeur; Dampfpfeife; steam whistle; gozsip]. Tehn.: Fluier acfionat de ptuîer cu abur pentru loco-abur, folosit, pentru sem- motivă, nalizare, la căldările cu j) corpul fluierului; 2) supapă abur stabile (de exemplu prjncipală;3)supapăauxiliară; ca semnal de alarma la ^ ^ja SUpapeior; 5) intrarea depăşirea presiunii ma- abimjlui; 6) fantă circulară de xime admise) sau la loco- ieşlre a aburului; 7) clopot; motive, locomobile şi na- gj suportul axului de rotafie ve înzestrate cu căldări al pârghlei de acfionare. de abur, pentru emiterea de diferite semnale acustice. 9. Fluometru [chSthhk ajih jkhakoct6h h ra30B; fluometre; Strommesser; flowmeter; folya-dekmero.fJuometer]. Tehn.: Aparat pentru măsurarea debitelor de fluide (lichide sau gaze) în curgere. Deosebim: 10. ~ cu disc [AHCKOBblâ CHeTHHK flJlH JKHAKOCTefi H ra30B; fluometre â disque; Schei-benstrommesser; disk flowmeter; târcsâsfolyadekmero]: Aparat pentru măsurarea debitelor de fluide cari se scurg prin conducte; este format dintr'un disc cu o deschidere centrală care provoacă o strangulare a secfiunii de scurgere; diferenfă de presiune dintre un punct în amonte de disc şi un Fluometru cu disc. altul, din dreptul secfiunii minime j) orificiu; 2) fluid; (măsurată cu un manometru di- 3) mercur; 4) scară ferenfial), esfe proporfională cu gradată, pătratul debitului. 11. ~ Riesenfeld [cneTHHK PH3eH(|)ejibAa; fluometre R.; R. Strommesser; R. flowmeter; R.-fele 581 folyadekmero]: Fluometru de laborator, format dintr'un manometru diferenţial, un tub de sticlă în formă de U, cu lichid colorat, în derivafie pe un tub capilar prin care trece gazul al cărui debit trebue măsurat. 1. Fluometru Rota [cneTHHK PoTa; fluometre R.; R. Strommesser; R. flowmeter; R.-fele folyadekmero]. V. Rotametru. 2. ~ termic [TepMHHecKHH CHeTHHK; fluometre thermiquejthermischer Strommesser; thermal flowmeter; termikus folyadekmero]: Aparat pentru măsurarea debitelor de fluide (în special de gaze de compozifie constantă) în curgere prin conducte. E format dintr'o rezistenfă electrică montată în conductă; dacă tensiunea electrică aplicată rezistenfei se menfine constantă, încălzirea fluidului, adică diferenfa de temperatură în amonte şi în aval de rezistenfă, care se stabileşte sub acfiunea efectului Joule din rezistenfă, este invers proporţională cu debitul. Este preferabil să se menfină constantă diferenfa de temperatură (variind automat tensiunea curentului, cu un releu); în acest caz, debitul de fluid este proporfional cu puterea electrică cedată rezistenfei, putere care se măsoară cu un wattmetru. s. ~ Venturi [cneTHHK BeHTypn; fluometre V.; V. Strommesser; V. flowmeter; V.-fele folyadekmero]: Fluometru format dintr'un tub Venturi (v. Venturi, tub ~) montat în conducta de curgere a unui fluid, şi dintr'un manometru diferenfial care măsoară diferenfa de presiune între un punct în aval de tub şi un alt punct, în dreptul secfiunii minime. Debitul fluidului este aproximativ proporţional cu rădăcina pătrată a diferenfei de presiune. Fluometrul Venturi produce o pierdere totală de presiune, mai mică decât fluometrul cu disc. 4. Fluor [(})TOp; fluor; Fluor; fluorine; fluor]. Chim.: F; nr. at. 9; gr. at. 19,00; gr. sp. 1,265. Nu se găseşte liber în natură, ci în combinaţii: fluorină (CaF2), criolit (Na3AIF6), apatit (CaF2 ■ 3Ca3P208), etc. Fluorul se prepară prin electroliza fluorurii de potasiu disolvate în acid fluorhidric anhidru, unul din electrozi fiind dintr'un aliaj de platină-iridiu, iar celălalt fiind format de însuşi vasul băii electrolitice, din grafit. E un gaz galben-verzuiu, de coloare mai deschisă decât a clorului, care se lichefiază la — 187° şi se solidifică la — 223°. Este elementul cel mai activ: se combină violent cu hidrogenul, chiar le temperaturi mai joase de — 253°; cu carbonul fin divizat, formează tetrafluorura de carbon; descompune apa la temperatura ordinară, cu formare de acid fluorhidric şi oxigen ozo-nizat; se combină, practic instantaneu, cu metalele şi cu iodul, sulful, fosforul. Atacă combinaţiile organice. Sărurile lui se numesc fluoruri (v. sub metalele respective). Combinafia lui cea mai des întrebuinfată în practică este acidul fluorhidric (v. Fluorhidric, acid ~). 5. Fluoresceină [(jsjiioopeciţeHH; fluoresceine; Fluoreszein; fluorescein; fluoreszcein]. Chim.: c6h4coo- “ H I H c c c HCy S'C/ \/ XCH I I II I XC C C o xc No/ \ xo- 2 Na+. H H Materie colorantă galbenă-brună, cu nucleu xan-tenic. E solubilă în apă numai sub formă de sare de sodiu, de coloare galbenă-roşie şi cu fluo-rescenfă intensă, verde. e. Fluorescentă [(JîJitoopeciţeHiţHH; fluores-cence; Fluoreszenz; fluorescence; fluoreszcencia]. V. sub Fotoluminescenfă. 7. Fluorhidric, acid ~ [(|)T0pHCT0B0A0p0A-Han KHCJiOTa; acide fluorhydrique; Fluorwasser-stoffsăure; hydrofluoric acid; fluorhidrogen-sav]. Chim.: Hidracid al fluorului. In stare naturală se găseşte în fumarolele vulcanilor. Se obfine din fluorină şi acid sulfuric diluat, în vase de platină sau de plumb. Produsul obfinut este o solufie apoasă de acid fluorhidric. Se mai poate obfine prin sinteză, direct din elemente. La temperatura ordinară, acidul fluorhidric anhidru este un lichid incolor, care fierbe la 19,5° şi se solidifică la — 92,3°. Are d. 0,9879 la 15°.Este foarte solubil în apă. Vaporii săi sunt toxici. Este un antiseptic puternic; e folosit, de asemenea, la gravarea sticlei şi la polisarea cristalurilor. Se păstrează în butelii de gutapercă sau de plumb. 8. Fluorină [(f)JiioopHT; fluorine; Flufjspat, Flu-orit, Flufj; fluorite, fluor-spar, kawk, kelve; flu-orin]. Mineral.: CaF2r Mineral cristalizat în sistemul cubic, cu duritatea 4 şi gr. sp. 3,1 •••3,2. Apare mai ales în faza pneumatolitică şi pegma-titică, dar apare şi în gangofiloanele hidrotermale. Are următoarele întrebuinfări: cristalele mari, limpezi, incolore, în industria optică (lentile apo-cromatice); ca fondant, în metalurgie; în industria sticlei; pentru fabricarea acidului fluorhidric şi a criolitului artificial. 9. Fluoromeiru [H3MepHTejib cjDTopa; fluo-rometre; Fluorometer; fluorometer; fluorometer]. V. sub Fosforoscop. 10. Fluoruri [(jyropHCTbie coeAHHeHHH; fluo-rures; Fluoride; fluorides; fluoridok]. Chim.: Săruri ale acidului fluorhidric. Sunt uşor solubile în apă, afară de fluorura de calciu şi de fluorura de plumb, cari se disolvă greu. Fluorurile alcaline au proprietatea caracteristică de a se combina cu o moleculă de acid fluorhidric şi cu fluoruri ale elementelor puternic electronegative, formând fluoruri duble, fenomen care nu se observă la celelalte halogenuri. 11. Fluture[npHKpbiBaK)n],aH3acji0HKa, Apoc-cejibHan 3acJl0HKa; papi Hon; clapet de reglage; Drosselklappe; throttle, throttle valve: szabâlyozo csappantyu]. Mş. ferm.: Disc rotitor în jurul unui 582 diametru, montat la un ^carburator, şi care are rolul de a varia cantitatea de amestec carburant. Sin. Clapetă de gaze, Vană-fluture (v. fig. sub Difuzor). 1. Fluture. V. Clapă de amestec. 2. Fluture [Haca/ţKa /jjih 6yH3eHOBOH ro-pejlKH; papillon; Schlitzaufsatz; ajutage for gas burner; lângtâ-nyer]. Chim.: Piesă de metal (v. fig.) care se adaptează la partea superioară a unui bec Bun-sen, Teclu, Hein-ze, etc., cu ajutorul căreia se obfine o formă turtită a flăcării. Se foloseşte în lucrările curente din laboratorul de chimie, în special când se îndoaie tuburile de sticlă. s. Fluture alb [âejlbiH MOTbiJieK; pieride de l'aubepine; Baumwei^ling; white butterfly; feher lepke]. Zoo/..* Aporia Crataegi L. (pieride-lepidop-tere). Fluture cu peri cenuşii-gălbui pe torace şi pe abdomen, şi cu aripile albe cu nervuri negre. Deschiderea aripilor: 65*’-75 mm. E foarte răspândit în livezile de pruni, de meri, peri, caişi, cireşi, vişini, pierseci, etc. din Moldova, Muntenia şi Oltenia, unde formează focare, producând pagube mari. Fluturii albi apar în a doua jumătate a lunii Mai şi depun ouăle, în Iunie, pe frunzele însorite ale pomilor; către sfârşitul lunii Iunie a-par omizile, cari se hrănesc cu parenchimul frunzelor, iar în Iulie îşi formează cuiburile de iarnă din frunzele atacate. Primăvara (în Martie-Aprilie), omizile produc pagubele cele mai mari, distrugând frunzele şi fructele tinere. Se combate prin strângerea şi arderea cuiburilor de omizi, iarna, sau primăvara, înainte de înmugurire; prin stropiri cu zemuri arsenicale, vara, în Iulie, îndată după a-parifia omizilor, sau primăvara, înainte de înflorire; prin scuturarea omizilor, primăvara, cu mături de mărăcini, după care se aplică inele cleioase pe trunchiul pomilor; sau prin strângerea şi distrugerea crisalidelor în vase cu petrol. 4. Fluturei [MOTbiJibKOBbie; gaillarde; Gaillar-die; gaillardia; gaillardiâk]. Bot.: Gaillardis; familia compozeelor. Cuprind plante anuale şi vivace. Se cultivă pentru florile lor, reunite în capitule sau tubuloase, colorate, de obiceiu, într'un amestec de galben şi roşu până la cafeniu, şi chiar în negru-purpuriu. înfloresc prin lunie-Octomvrie. Se folosesc în parcuri şi grădini, în platbande, ronduri şi borduri, şi chiar ca flori tăiate. Se înmulţesc prin seminfe şi prin des-părfire. Se seamănă direct pe brazde, din A-prilie până în Iulie. 5. Fluturele conurilor de molid [MOTbiJieK eJlOBMX UIHineK; papillon des cones de sapin; Tannenzapfenschmetterling;j spruce bud moth; lucfenyotobozcsavaro]. Zoo/.; Laspeyresia stro-bilella L. Fluture din familia tortricidelor. Se desvoltă în conurile de molid, provocând micşorarea cantităfii de sămânţă. e. Fluvio-glaciare, formaţiuni ~ [cJuiyBHO-rjiaiţHaJIbHbie OTJIOJKeHHH; formations fluvio-glaciaires; Gletscherflusse-Formationen; fluviogla-cierformations;fluvio-glaciâlis lerakodâsok]. Geo/.: Depozite formate în urma acţiunii de transport şi de depunere a torenţilor proveniţi din topirea ghefarilor. 7. Flux. V. Fluxant. 8. Flux [nOTOK; flux; Flufy, Vektorflufj; flux; âramlâs, flux]. C/c. v,: Fluxul vectorului câmp A al unui câmp vectorial, printr'o suprafaţă S dotată cu un sens pozitiv pe conturul ei, e integrala efectuată de-a-lungul suprafefei, asupra produselor ^4dS, âS fiind vectorul de mărime egală cu aria dS a elementului de suprafafă, dirijat după normala pe aria şi având sensul a-sociat după regula burghiului drept sensului pozitiv de pe conturul suprafefei; când suprafafa e închisă (când constitue, adică, un înveliş), sensul pozitiv al normalelor pe elementele de suprafaţă se alege spre exteriorul învelişiului. Dacă un e versorul sensului pozitiv al normalei pe elementele de suprafaţă, urmează dS — undS, şi expre- ** siunea fluxului 5 printr'o suprafafă S e integrala efectuată asupra produsului ariei fiecărui element 6S al unei suprafefe S prin componenta Bn — normală pe acest ele-«ment — a inducfiei magnetice locale B\ *s=J/.dS=J/dI. Jn reprezentarea câmpului de inducfie magnetică prin linii unitate de câmp, fluxul magnetic printr'o suprafafă e egal cu numărul de linii unitate de inducţie magnetică ce trec prin suprafafă. — ^Unitatea practică de flux magnetic e weber-ul. Din legea inducfiei electromagnetice şi din legea ,lui Ohm se deduce că fluxul magnetic care trece pintr'o suprafafă e egal cu produsul dintre rezistenfa unui circuit electric închis, presupus ne-nductiv, care ocupă conturul suprafefei, şi dintre -sarcina pusă în mişcare în acel circuit când fluxul magnetic e redus la zero. Această relafie se fo-Joseşte pentru măsurarea expeditivă a fluxului magnetic, prin măsurarea sarcinii amintite mai «-sus. — Uneori fluxul magnetic e numit şi flux de inducfie magnetică, spre a nu-l confunda cu fluxul .intensiţăfii (macroscopice a) câmpului magnetic. a. ~ magnetic de dispersiune [AHCnepCHbiH MarHHTHblH nOTOK; flux magnetique de dispersion; magnetischer Streufluţj; magnetic flux of 'dispersion; mâgneses szoroâramlâs]. E/f.:.Fluxul magnetic de dispersiune instantaneu al unui circuit electric, fafă de un al doilea circuit, e diferenfa dintre fluxul magnetic fascicular mijlociu al primului circuit, presupus parcurs de curent, şi dintre fluxul magnetic fascicular mijlociu stabilit în aceste condifiuni prin cel de al doilea circuit, presupus în 'gol (adică neparcurs de curent). 4. ~ magnetic fascicular mijlociu [MarHHTHblH cpeAHHH nyHKOBaTbiH nOTOK; flux mag-netique fasciculaire moyen; mittlerer magnetischer Bundelflufj; mean fascicular magnetic flux; kozepes mâgneses nyalâbosâramlâs]. E/f.: Raportul dintre fluxul magnetic care trece prin suprafafa elicoidală limitată de spirele unei bobine, şi dintre numărul ei de spire. 5. ~ magnetic fascicular util mijlociu în gol [cpeAHHH MarHHTHblH nyHKOBaTbIH nOTOK XOJIOCTOro XOfla; flux magnetique fasciculaire utile moyen â vide; mittlerer magnetischer Leer-laufbundelhauptflufj; idle flux; kozepes mâgneses, uresjâratu nyalâbos foeramlâs]. E/f.: Fluxul magnetic fascicular stabilit de curentul dintr'un prim circuit electric prin circuitul al doilea, presupus în gol, adică neparcurs de curent. e. ~ magnetic simplu [npocTon MarHHTHblH nOTOK; flux magnetique simple; magnetischer Einfachflufj; simple magnetic flux; egyszeru mâgneses âramlâs]: Sin. Flux magnetic ^fascicular mijlociu (v.). 7. ~ sonor [3ByK0B0H nOTOK; flux sonore; Schallflufj; sound flux; hangsodor]. Acusf.: Produsul dintre mărimea unei suprafefe şi componenta normală pe suprafafă a vitesei instantanee de deplasare a particulelor aparfinând suprafefei, dacă mişcarea particulelor e datorită propagării unui sunet. 8. Flux [(jpJiioc; flux; Flufynittel; flux; flux]. Metl.: 1. Material .care, din cauza tensiunii superficiale mari (v.) se prinde de suprafaţa pieselor de metal cari se sudează, şi disolvă oxizii metalici, impurităfile şi gazele incluse, dând un produs cu o mică tensiune superficială, care se desprinde de metal. Exemplu: boraxul. — 2. Adaus mineral întrebuinfat la retopirea materialelor, pentru a produce o sgură artificială cu un anumit rol chimic: protejarea băii metalurgice contra oxidării, reducerea oxizilor, absorpfia de impurităţi, etc. In acest sens se întrebuinţează, uneori, greşit, termenul de fondant, care priveşte numai materialele de adaus la sguri naturale, sticle, etc., cu scopul de a le coborî temperatura de topire. Exemple de fluxuri sunt: fluorină, întrebuinţată la topirea fontei în cubilou; calcarul, la afinarea fontei în convertisorul bazic (pe când la cuptorul înalt, calcarul este un fondant). 9. Flux [npHJiHB; flujg flot montant; Flut;floodf high water, flux; dagâly]. Nav. m. V. sub Maree. 10. Flux, linie de ~. V. Linie de câmp. 11. Flux, tub de ~ [npoTOK, Tpy6a npoTona; tube de flux; Feldrohr; flux tube; flux cso]. C/c. v.: Porţiune dintr'un câmp de vectori, închisă de totalitatea liniilor lui de flux, cari trec prin toate punctele unei curbe închise date. 12. Fluxant [6htym, npHMeHHeMbin rjih pa3-MflrneHHH 6ojiee TBepAoro 6HTyMa; flux, fondant; Flux, Fluxmittel, Verdunnungsmittel; flux; flux]. Drum.: Bitum foarte moale, sau gudron de şist, cu care se amestecă un bitum dur (cu punct de topire înalt) pentru a-i reduce consistenţa. Sin. Fondant şi (impropriu) Flux. V. şi Bitum fluxat. 584 î. Fluxare [pa3MHrqeHHe, pa3?KH3KeHHe; flu-xage; Verfluxung, Verflussigung;thinning, diluting; fluxâlâs]. Drum,: Amestecarea unui bitum cu punctul de topire înalt, cu un fluxant, pentru a-i reduce consistenta. V. şi Bitum fluxat. 2. Fluxafie [nojiHblH TOK; ampere-tour; Durch-flutung; ampere-turn; âtâramlâs]. Elt.: Suma produselor numerelor de spire prin intensităţile curenfilor electrici cari le parcurg, extinsă asupra tuturor spirelor încinse de o curbă închisă, prin care se determină fluxafia. Unitatea de fluxafie, în sistemul practic de măsură (în care curentul se măsoară în amperi), e amperspira (sau şi amperul). 3. ~ specifică [y,n;ejibHbm nojiHbift tok; arn-pere-tour specifique; spezifische Durchflutung, Strombelag; specific ampere-turn; fajlagos âtâramlâs]. Elt.: Fluxafia care revine unităfii de lungime simplă a unei curbe închise care încinge spirele prin cari trece curentul electric, aplicându-se strâns pe cele două fefe (interioară şi exterioară) ale lor. Fluxafia specifică e, alături de inducfia magnetică, o mărime importantă în calculul maşinilor, al aparatelor şi al instrumentelor electrice. Unitatea de fluxafie în sistemul practic de măsură (în care curentul se măsoară în amperi şi lungimea în metri) e amperspira pe metru. Fluxaţia specifică (la întrefier) a maşinilor electrice variază, după condiţiuni şi după mărimea şi felul maşinilor, între 5000 şi 35000 A/m, putând atinge, în cazuri excepfionale, 60000 A/m, 4. Fluxmefru de iluminafie [(|)JiK>KCOMeTp ajih OCBemeHHfl; fluxmetre d'eclairage; Beleuchtungs-messer; fluxmeter for lighting; vilâgitâsi fluxme-ter]. Opt.: Instrument pentru măsurarea directă a iluminafiei. Indică, de obiceiu, iluminafia în lucşi. 5. ~ galvanometric [raJibBaHOMeTpHnecKHH (J)JlK)KCOMeTp; fluxmetre galvanometrique; Fluţj-messer mit Kriechgalvanometer, Kriechgalvano-meter; galvanometric fluxmeter; galvanometrikus fluxmeter]. Elt.: Instrument de măsură penfru măsurarea variafiei fluxului magnetic, format dintr'un galvanometru cu cadru mobil care are un mic cuplu antagonist şi un mare cuplu de amortisare. 6. Fluxului, legea ~ electric [3aK0H ajien-TpHHeCKOro nOTOKa; loi du flux electrique; Ge-setz des elektrischen Flusses; law of the electric flux; az elektromos âramlâs torvenye]. Elt.: Lege după care sarcinile electrice produc câmpuri electrice: Fluxul electric care trece printr'o suprafafă închisă (înveliş) oarecare S{ e proporfional, în fiecare moment, cu sarcina electrică liberă q din interiorul ei, factorul de proporfionalitate fiind câtul dintre 4jc şi constanta dielectrică absolută e0 a spafiului (forma integrală a expresiunii generale a legii): m 4k WSi Tq- 1 S0 Aplicând teorema lui Gauss-Ostrogradsky şi notând cu p; densitatea de volum a sarcinii electrice libere, şi cu e intensitatea câmpului electric microscopic, sau cu E intensitatea câmpului electric, se obfine forma diferenfială a expresiunii generale a legii: A’ - 4ît j- 5 475 div e — — p; div E = —: p;, so £o adică: Divergenţa intensităţii câmpului electric e proporfională, în fiecare moment, cu densitatea locală de sarcină electrică liberă, factorul de proporfionalitate fiind câtul dintre 4rc şi constanta dielectrică absolută s0 a spafiului. — Formele de mai sus ale legii sunt satisfăcute atât de intensitatea microscopică, cât şi de intensitatea (macroscopică a) câmpului electric, pj reprezentând, în^ ultimul caz, o medie a densităfii locale. Dacă sarcina electrică liberă e reparfizată pe o suprafafă cu densitatea de suprafafă az, se foloseşte legea pentru un înveliş plat care se aplică strâns pe cele două fefe 1 şi 2 ale suprafefei încărcate, şi se notează cu E şi Em componentele normale ale intensităfii câmpului electric, contate pozitive când sunt îndreptate spre exteriorul învelişului, se obfine E +E =divj 1= — o,, ni n2 Sq l ' adică: Divergenfa de suprafafă a intensităţii câmpu-4jc lui eleciric e egală cu de — ori densitatea de s° suprafafă a sarcinilor electrice libere. — Legeafluxu-lui electric se poate enunfa şi sub următoarea formă practică, folosită în aplicafii: Fluxul al in~ ducfiei electrice, care trece printr'o suprafaţă închisă oarecare, e egal, în fiecare moment, cu de 4k ori sarcina electrică adevărată Q din interiorul ei: Aplicând teorema lui Gauss şi notând cu D inducţia electrică şi cu p densitatea de volum a sarcinii electrice reale, se obfine forma diferenfială a expresiunii practice a legii: div Z)=4rcp, adică: Divergenfa inducfiei electrice e egală, în fiecare moment, cu de 4n ori densitatea locală a sarcinii electrice adevărate. — Dacă sarcina electrică reală e repartizată pe o suprafafă cu densitatea de suprafafă o şi se foloseşte legea pentru un înveliş plat care se aplică strâns pe cele două părfi 1 şi 2 ale suprafeţei încărcate, şi se notează cu Dni Dn2 componentele inducfiei electrice normale? pe suprafafă, de cele două părfi ale ei, contate pozitive când sunt îndreptate spre exteriorul învelişului, se obfine: D +D =divi D=4îîo, ni «2 adică: Divergenfa de suprafaţă a inducfiei electrice e egală cu de 4tz ori densitatea de suprafafă a sarcinilor electrice adevărater::^Formele practice ale legii sunt satisfăcute numai de mărimile electrice macroscopice. 7. Fluxului, legea ~ magnetic [3aKOH Mar-HHTHoro nOTOKa; loi du flux magnetique; Gesetz des magnetischen Flusses; law of the magnetic 585 flux; a mâgneses âramlâs torvenye]. Magnt.: Fluxul magnetic care trece prin orice suprafafă închisă (înveliş) e egal, în orice moment, cu zero (forma integrală a legii): <£c.= 0. Legea se mai poate enunfa sub forma: Fluxul magnetic care trece prin orice suprafafă deschisă depinde, în fiecare moment, numai de conturul şi nu de forma suprafeţei, — sau sub forma: Nicio linie unitate de inducfie magnetică nu poate începe şi nu se poate termina în câmpul magnetic. Aplicând teorema lui Gauss şi notând cu b inducfia magnetică microscopică (care se numeşte şi intensitatea microscopică a câmpului magnetic) şi cu B inducfia magnetică, se obfine forma dife-renfială a legii: div b— 0t respectiv 0, adică: Divergenfa inducfiei magnetice e egală, în orice punct şi în fiecare moment, cu zero (forma diferenfială a legii). — Ţinând seamă de faptul că divergenfa rotorului vectorului de câmp al oricărui câmp vectorial e identic nulă, forma diferenfială a legii fluxului magnetic se mai poate enunfa sub forma: Orice câmp de inducfie magnetică derivă dintr'un potenţial vector, adică există, în orice moment, un câmp vectorial, numit câmpul potenfialului vector a, respectiv A, astfel încât inducfia magnetică să fie egală cu rotorul vectorului lui de câmp: b= rot a respectiv B= rot A. Folosind legea pentru un înveliş plat, care se aplică strâns pe cele două fefe ale unei suprafefe, şi notând cu Bnl şi Bn2 componentele normale ale inducfiei magnetice, contate pozitive când sunt îndreptate spre exteriorul învelişului, se obfine " Bni + Bmsdivf 5=0 adică: Componenta normală a inducfiei magnetice trece continuu prin orice suprafafă, sau: divergenfa de suprafafă a inducfiei magnetice e egală pretutindeni cu zero. — Legea fluxului magnetic e satisfăcută atât de inducfia magnetică microscopică (de intensitatea microscopică a câmpului magnetic), cât şi de cea macroscopică. î. Flyer [6aHFCa6poni; banc â broches; Vor-spinnmaschine, Spindelbank; flyframe, speed fra-me; fonoroka]. Ind. text.: Maşină de tors gros, cu furci. Serveşte la torsul preliminar, pentru sub-fierea treptată a materialului. Execută următoarele operafiuni: subfiază materialul, prin întindere; dă rezistenfă semitortului, prin răsucire; înfăşură se-mitortul pe mosoare. Se deosebeşte de maşinile pentru torsul gros, cu aripioare, prin faptul că, datorită diferenţialului şi conurilor, mosoarele au o mişcare comandată proprie, necesară înfăşurării regulate a semitortului pe mosoare.—Subţierea semitortului de bumbac se face prin trecerea succesivă prin flyer-ul gros, prin flyer-ul mijlociu, prin flyer-ul fin, prin flyer-ul extrafin şi prin cel dublu fin. Subfierea semitortului de in, de cânepă, sau de iută, se face printr'o trecere unică prin flyer-ul mare sau prin cel mic. Flyer. z) tren de laminare; u) axele longitudinale al furcilor; o) axele longitudinale ale mosoarelor; f) furci; m) mosoare; d) deg&‘ tele de presat; s) axele verticale (fusele furcilor); a) rot elicoidale; b) bancă de susfinere a axelor şi a mosoarelor g) contragreutăţi pentru echilibrarea ridicării şi coborîrii băn cii b; h) pârghie de acfionare a băncii b; k) lanjul pârghiei h 2. Foaie [jihct, BeAOMOCTb; feuille; Blatt, Bogen; sheet, leaf; lap]: 1. Corp care are una din dimensiuni extrem de mică faţă de celelalte două dimensiuni, de ex. foaie de hârtie, foaie de tablă, etc. — 2. Text sau formular imprimat (cu rubricile completate sau necompletate) pe o foaie volantă, de ex. foaie de standard (v. sub Standard), foaie de expedifie. 3. ~ de arc. V. sub Arc cu foi. 4. ~ de hartă. V. Secfiune. 5. ~ fundamentală [ochobhoh Ka^acTpo-BblH njiaH; section; fondamentale; geodătisches Katasterblatt; fundamental map; kataszteri torzs-lap]. Cad.: Secţiunea geodezică a unei comune, corespunzătoare teritoriului cadastral ales, pe care sunt raportate toate punctele geodezice 586 de ordinele I, 11* III şi IV, existente în regiune. Această foaie constitue baza tehnică a măsurătorilor cadastrale cari urmează să fie efectuate într'o comună sau într'un grup de comune. 1. Foaie zilnică [cyTOHHan BGjţOMOCTb; feuille quotidienne; tăgliches Blatt; daily sheet; napi lap]. Tehn.: Formular în care se trec periodic (de ex. din oră în oră) citirile făcute la instrumentele de control al elementelor dintr'o exploatare, de ex. în sala clădirilor cu abur (consum, temperaturi, presiuni, etc.). 2. Foaie [MeXH; soufflet; Blasebalg; bellows; legtomlo]. Tehn.: Suflător de aer, cu burduf de piele. Sin. Suflaiu. 3. Foamife: Preparafie alcătuită din două solufii, prin amestecul cărora se desvoltă o spumă conţinând bioxid de carbon, care serveşte la combaterea incendiilor de produse petroliere. Face parte din categoria spumelor chimice. Amestecul acestor soluţii se face în dispozitive speciale, montate la locul unde trebue să acţioneze. (N.D.) 4. Foarfeci [HOJKHHiţbi; ciseaux, cisailles; Sche-ce; shears; ollo]. Mş.-uneffe: Unealtă sau maşină-unealtă de tăiat metale, stofe sau alte materiale* cu ajutorul a două cu- jite cari au tăişurile în acelaşi plan şi mişcările (de translafie sau de rotafie) în sensuri opuse. Pentru lucru, cufitele se dispun de o parte şi de alta a piesei de tăiat şi, spre deosebire de cleşte, de o parte şi de alta •a tăieturii. Foarfecile pot fi conduse cu mâna sau fixate pe un batiu; ele pot fi acţionate cu mâna sau mecanic. Cufitele sunt, de obiceiu, plăci de ofel cu muchia tăietoare dreaptă sau uşor curbată, sau — la foarfecile circulare — discuri de oţel (v.fig.). Foarfecile pentru tablă ondulată şi cele pentru oţel pro-iilat au muchia tăietoare profilată. Faţa în- -gustă a cufitului for-J" mează cu planul deL -forfecare un unghiu P < 90°. Pentru a evita frecarea dintre cuţit şi material, se dă cutitului un unghiu de aşezare i=2°. Cufite- Cutife dreP,e de foarfeci' ■le foarfecilor de mână cut" suPer;°r; 2> cu*it infe‘ sunt două pârghii a- nor; 3) piesă de «af; a) unghiu samblate printr'un arc de ascLut,re; W unghlu de ,siere; sau articulate printr'un iJ unghiu de aşezare »=«+0-bulon. De obiceiu cuţitul inferior este fix, iar cel Cufite-disc de foarfeci, î) cufit superior; 2) cufit inferior; 3) piesă de tăiat; 4) arborele cufitului-disc. V / { superior, mobil. — Cuţitele mobile ale foarfecilor cu batiu au o mişcare de translaţie ghidată de glisiere, unghiul dintre cele două cuţite fiind de 9-- • 14°. Foarfecile au diferite forme, după forma şi materialul care trebue tăiat. Exemple de foarfeci conduse cu mâna, cu acţionare manuală: 5. Foarfeci cu braf [cTyjiOBbie HOJKHHUbi; cisailles â bras; Stock-schere; bench shears; ka-ros ollo]: Foarfeci la cari unul din braţe are un pinten cu ajutorul căruia pot fi fixate într'o menghină sau într'un bloc de lemn sau de fontă, al doilea braf fiind prelungit, pentru a se înlesni acţionarea. Uneori se realizează un braţ de pârghie mai mare, printr'o pârghie articulată şi o traversă (v. fig.). e. ~ de omizit [HOîKHHIţbl ftJlH CHHMaHHH ryceHHlţ; echenilloir; Raupenschere; shears for de-stroying caterpillars; hernyo ollo]. Agr., Silv.: Unealtă compusă dintr'un cuţit în formă de seceră — fixat la capătul unei prăjini — pe care se articulează un al doilea cufit, cu tăişul curb, acfionat prin tragere, cu ajutorul unui fir; după tăiere, cufitul este readus printr'un resort de rapel. Aceste foarfeci se folosesc pentru curăfit pomii de cuiburile de omizi. 7. ~ de pomi [ca/ţOBbie HOJKHHiţbi; secateur; Baumschere, Gartenschere; gardening shears, pru-ning shears; gyumolcsfa-ollo]. Agr., Silv.: Unealtă ' în formă de foarfeci de mână, cu două brafe de pârghie, terminate unul cu un cuţit cu muchia tăietoare convexă, iar celălalt cu un cufit concav, de sprijin. Intre brafele pârghiei este, de obiceiu, un arc care fine foarfecile deschise. Se folosesc la tăierea ramurilor uscate sau inutile în vie, în pepinieră şi în plantafie. s. ~ de tinichigerie [HOîKHHiţbi flJiH JKecTH; cisailles â main pour tole, cisailles de ferblante-rie; Klempnerschere; tin-(plate-) shears; bâdogos ollo]. Mş.-unelte: Foarfeci de mână cu două brafe de pârghie asamblate cu un bulon şi terminate cu cufite tăietoare, cu cari se taie tablă subfire. Exemple: foarfeci drepte, cu cufitele late, cari au muchia tăietoare dreaptă, folosite pentru tăiat drept; foarfeci cu cuţite înguste, pentru găuri; foar- ff Foarfeci cu braf. A) foarfeci cu cufitul inferior fix; 8) foarfeci cu pârghie articulată, cu cufitul superior fix. 587 Foarfeci de tinichigerie. A) foarfeci drepte, cu cufite late; B) foarfeci pentru găuri, cu cufite înguste; C) foarfeci universale, cu cufite curbate. feci universale cu cufitele curbate şi înguste, folosite pentru tăiat drept şi rotund. 1. Foarfeci de tuns lână [HCHKHHIţbl ftJIH CTpHJKKH UiepCTH (OBeu;); ciseaux a tondre; Schafschere; sheep-shears, wool-shears, clip-ping shears; gyapjunyiro ollo]: Foarfeci de mână cu două cufite cari, în repaus, sunt tinute îndepărtate de un arc de ofel-baiot curbat în semicerc. 2. ~ pentru sârmă [HOJKHHIţbl npOBO- J10KH; pince â fii metal-lique; Handdrahtschere; wire shears; drotvâgo ol-lo]: Unealtă care serveşte la retezarea sau la tăierea sârmelor de cupru sau de ofel. Este compusă din două pârghii articulate printr'un bulon, cari sunt continuate cu câte un cufit scurt cu mai multe crestături, constituind mai multe tăişuri (v. fig.). Intre brafele pârghiilor se găseşte un arc care deschide foarfecile. Se folo-losesc la executarea Iu- crărilor de montare a fire- Foar,eci pen,ru sârmă' lor aeriene pentru tracfiune electrică, etc. Exemplu de foarfeci conduse de mâhă, acţionare electrică: 3. Foarfeci electrice; de mână [3JieKTpHHec-KHe pyHHbie HOtfiHHlţbl; cisailles â main elec-triques pour decouper Ies courbes; elektrische Handkurvenschere; electric hand curve cutting machine; villamos kezi o 11 o]: Maşină-unealtă portativă, condusă cu mâna şi acfionată eleciric. Are]două cufite cu muchiatăietoare scurtă (1 ■••3 cm), dintre cari unul este fixat într'o masă solidară cu J Foarfeci electrice, de mână. 1) electromotor portativ; 2) arborele electromotorului; 3) angrenaj de multiplicator cu arbore intermediar; 4) palier intermediar; 5) palier cu role; 6) arbore cu excentric; 7) excentric; 8) port-cufit cu mişcare alternativă; 9) cufit mobil; 10) cufit fix; 11) masă de lucru. electromotorul, iar al doilea primeşte o mişcare alternativă printr'un angrenaj demultiplicator şi un sistem excentric-bielă(v.fig.). — Sunt folosite pentru tablă subfire, şi pot tăia şi conture cu raze de curbură mici (până la 20 cm). Pentru tablă mai groasă se foloseşte acelaşi sistem, însă cu electromotorul fixat pe un postament, astfel că piesele trebue conduse cu mâna. — Alt tip de foarfeci conduse cu mâna are cufitele antrenate, printr'un sistem bielă-manivelă, de un electromotor portativ (pe cărucior, sau suspendat), cu ajutorul unui arbore flexibil. 4. Foarfeci cu batiu [paMOHHbie HOîKHHiţbi; cisailles â châssis; Gestellscheren; frame shears; beâlithato ollo]: Foarfeci la cari cufitele sunt asamblate pe un batiu, unul fiind de obiceiu fix, iar al doilea mobil. Pot fi acfionate manual sau mecanic. După forma cufitelor, foarfecile pot fi: cu cufite scurte, cu cufite lungi, cu cufite rotative sau cu cufite speciale (de ex. pentru ofel profilat), etc. Foarfecile cu cufite scurte au forme diferite, după secfiunea materialului tăiat şi după temperatura la care se face tăierea. Planul în care se deplasează muchiile tăietoare poate fi cuprins în planul mediu al batiului, într'un plan perpendicular pe acesta, sau într'ur* plan paralel sau oblic fafă de acesta. Exemple de foarfeci cu batiu, cu cufite scurte: 5. ~ pentru bare [HOJKHHiţbi ajih noJio-COBOro }KeJie3a; cisailles â billettes, cisailles â fer en barres; Stabeisenschere, Knuppelschere; bar iron cutter, billet shears; vasrudvâgo ollo]: Foarfeci cu cufite scurte, pentru tăierea la rece a barelor de secfiune circulară, dreptunghiulară, etc. Cufitul poate avea o mişcare de oscilafie în jurul unei axe perpendiculare pe planul muchiei tăietoare, sau o mişcare de translafie. Ele pot fi acfionate manual printr'un sistem cu pârghie şi cu sectoare de rofi dinfate, sau cu pârghie şi Foarfeci mecanice cu pârghie, pentru ofel în bare. a) batiu; b) cufit fix; c) pârghie cu cuţit mobil; dj excentric de acfionare. excentric. Unele foarfeci sunt combinate cu perforatoare pentru tablă. — Foarfecile pot fi actio-nate mecanic, de exemplu foarfecile cu pârghie (foarfeci-crocodil), cari sunt acfionate cu ajutorul unui excentric, axa de oscilafie a pârghiei fiind situată între cufit şi punctul de acfionare al excentricului (v. fig.); foarfecile pentru tăiat bare de secfiune mare, cu acfionarea cuţitului (cu tăiş drept sau în unghiu drept) prin excentric şi bielă, ba- 1 iuI putând avea un singur picior sau forma de cadru închis. — Se construesc şi foarfeci duble, cu două locuri de lucru. s. ~ penfru blocuri [HOtfmmjbi ajih 6oJiBa-HOK; cisailles â brammes, cisailles â lingots; Block- 588 schere, Brammenschere; bloom shears, ingot shears, slab bloom shears; tombvâgo ollo]: Foarfeci folosite la tăierea la cald a blocurilor pre-laminate sau a bramelor. Se pot construi cu cufite cu tăiş, verticale, sau, în construcţia obişnuită, cu cufite verticale cu tăiş orizontal; la ultimele foarfeci taie, de obiceiu, cufitul inferior, pentru a se putea menfine orizontalitatea căii cu rulouri a laminorului. Uneori ambele cufite sunt mobile. Acfionarea foarfecilor mici este electrică, iar a celor pentru secfiuni mari, de obiceiu, hidraulică. 1. Foarfeci pentru fier-befon [HOJKHHiţbi ajih pe3KH }Kejie306eT0Ha; cisailles fer-beton; Eisen-schere; iron shears; betonvasvâgo ollo]. Bef.: Unealtă folosită pentru tăierea vergelelor rotunde de ofel,cari formează armatura unei piese de beton armat. Este constituită din două cufite scurte, din ofel de unelte, al căror tăiş lucrează într'un plan vertical. Cufitul inferior este fix şi solidareu corpul uneltei, iar cel superior este mobil, fiind acfionat manual printr'o pârghie. Foarfecile pentru fier-beton se folosesc pentru vergele cu diametrul până la 26 mm; pentru tăierea barelor cu diametru mai mare, se foloseşte ştanfa-foarfeci. Sin. Foarfeci pentru ofel-beton. 2. ~ pentru tablă [HOJKHHiţbi A^ pe3KH JIHCTOB; cisailles â toles; Blechschere; plate shears; lemeznyiro ollo]. Mefl.: Foarfeci cu cufite scurte pentru tăiat tablă groasă sau de cazan, prin tăieturi succesive de-a-lungul liniei de tăiere. Foarfecile pot fi acfionate manual sau mecanic. — Foarfecile cu cufitele în planul mediu al batiului au batiul cotit pentru ca, după tăiere, o parte a foii de tablă să treacă dreaptă deasupra cotului, iar a doua să treacă împinsă în jos de cufitul mobil. Pe batiu este fixat un dispozitiv reglabil (şurub, pârghie, etc.) care împiedecă răsturnarea foii de tablă în ju- »i ^" I rul muchiei cuţitului Foarfeci de mână_ cu pârghiei fix, sub acfiunea cu- pentru tab|îi fitului mobil. Sunt acfionate manual sau mecanic: prin pârghie cu sectoare dinfate, cu bielete, etc., prin roti dinfate, prin excentric, etc. — Foarfecile cu cufitele într'un pian perpendicular pe planul mediu ai batiului, de obiceiu foarfeci mecanice, au batiul cu scobitură în dreptul cufitelor: sunt folosite pentru tăiat marginile foilor de tablă, sau penfru tăiat făşii de lăfime mai mică decât adâncimea scobiturii. 3. ~ pentru fagle [HOîKHHiţbi a«hh pe3KH nJlOCKHX âOJlBaHOK; cisailles â largets; Platinen-schere; sheet-bar shears; hengervas ollo]: Foarfeci pentru tăiat la cald, în fagle, materialul care iese din laminor. Sunt asemănătoare foarfecilor pentru blocuri; au masă cu rulouri, iar cufitele sunt acfiqnate electric sau hidraulic. Exemple de foarfeci cu batiu, cu cufite lungi: 4. ~ -ghilotină [napajuiejibHbie HOHCHHiţbi; cisailles â guillotine;Paralle!schere; parallel shears, squaring shears, guillotine shears; pâ.rhuzamos ollo]. V. sub Foarfeci pentru tablă în foi. 5. ~ hidraulice [rHApaBjiHnecKHe hohchh-Iţbl; cisailles hydrauliques; hydraulische Blechtafel-schere; hydraulic sheet-iron shears; hidraulikus lemeznyiro ollo]. V. sub Foarfeci pentru tablă în foi. 6. ~ pentru carton [HOJKHHU,bi AJIH Bbipe3KH; cisailles â carton, ciseaux de decoupage; Papp-schere; cardboard cutter, cutting-out scissors; papirvâgo ollo]. Arfe gr.: Foarfeci cu batiu, cu un cufit fix şi unul oscilant, de construcfie asemănătoare cu foarfecile (manuale) pentru tablă în foi. Sunt folosite pentru tăiat foi de carton sau pachete de foi de hârtie. 7. ~ pentru tablă în foi [HOHmHiţbi AJifl JiHC-T0B0r0 }KeJie3a; cisailles â feuilles de tole; Tafel-schere, Blechtafelschere; sheet-iron shears; lemez-csomonyiro ollo]. Mş.^unelte: Foarfeci cu cufite lungi, la cari un cufit drept este fixat cu tăişul la nivelul unei mese pe care se aşază tabla; al doilea cufit, fixat pe o pârghie, oscilează în jurul unei axe care e paralelă cu masa şi perpendiculară pe tăişul cuţitului fix. Penfru tablă subfire, cufitul are tăişul convex, iar pârghia este acfionată manual şi are, de obiceiu, o contragreutate de echilibrare. Obişnuit, foarfecile au o şină de presare a materialului pe masa de lucru şi un dispozitiv mobil pentru fixarea lăfîmir făşiei de detaşat. — Pentru tabla groasă sau pentru pachete de tablă subfire, cufitul, de obiceiu drept, este acfionat mecanic printr'un angrenaj cu rofi dinfate, sau printr'un sistem cu excentric şi bielă (cum sunt foarfecile dublorului, v. fig. sub Dublor). — Alte foarfeci pentru tablă în foi au glisiere pentru conducerea cufitu-lui mobil, tăişul lui a-vând o mişcare de translafie într'un plan vertical. Penfru tablă subfire, cufitul e adesea paralel cu masa; poate fi acfionat prin pedală şi readus în pozifia iniţială prin resorturi sau printr'un sistem excentric-bie-lă, comandat CU o pâr- Fo^ci-ghilofinS pentru tablă. ghie. - Pentru tablă a> ba*iu; b> masf cu cutif ,ix; groasă, cufitul mobil ; este fixat pe o tra- ^ versă, care are mişcarea de translafie ghidată de glisiere. Cufitul mobil formează un unghiu de 9-*'14° cu cufitul fix. Cufitul foarfecilor mecanice poate fi acfionat cu rofi dinfate, sau cu excentrice la cele două extremităfi ale traversei port-cufit, sau poate fi acfionat hidraulic (pentru ridicare se foloseşte un alt cilindru hidraulic). Unele foarfeci pentru tablă groasă au dispozitive montate la masa de lucru, mecanism 'de acfionare cu excentric şi bielă; f) roată motoare. 589 astfel ca tabla să se taie cu teşitură. Foarfecile mecanice cu glisiere paralele de ghidare se numesc şi foarfeci-ghilotină. 1. Foarfeci circulare. V. sub Foarfeci cu cufit disc. 2. ~ cu cufit-disc şi eu cufit drept [HOHiHH-Iţbl C AHCKOBblM H C npHMbIM H05K0M; cisailles a couteau-disque et couteau droit; Schere mit Scheiben- und geradem Messer; shears with disc cutter and straight cutter; târcsâs es egyeneselu ollo]: Foarfeci mecanice cu batiu, pe cari sunt Foarfeci cu cufit-disc şi cu cufit drept, a) batiu; b) cufit lung; c) suport mobil al cufitului-disc; d) gli-sieră de ghidare a supoHului mobil; e) angrenaj pentru mişcarea suportului mobil; f) roată liberă şi roată calată de curea. fixate: un cufit lung — cu muchia orizontală — şi o glisieră de ghidare a unui cărucior cu cufit-disc (v. fig.)* Căruciorul este acfionat mecanic, dela transmisiune, printr'un angrenaj cu rofi dinţate şi un ax filetat orizontal. — Alte foarfeci au căruciorul antrenat printr'un lanţ cu eclise. 3. ~ CU cufite-disc [HOÎKHHIţbl C AHCKOBbIM H03K0M; cisailles â molettes, cisailles â couteaux-disques; Scheibenmesserschere; shears with disc cutters; târcsâsnyiro ollo]: Foarfeci cari taie discuri circulare din tablă, folosind două cufite-disc, acţionate mecanic sau manual (v. fig.), prin ma- Foarfec1 cu cuf.te-disc (foarfeci circulare), a) batiu port-cufite; b) cufit-disc; d) manivelă şi angrenaj de ccfionare; e) dispozitiv de distanţare a cufitului superior; f) suportul piesei (djscu|ui) de prelucrat; g) dispozitiv de fixare a centrului piesei; h) volan pentru potrivirea diametrului discului prelucrat; ’i) bară de ghidare. nivelă şi angrenaj cu roţi dinţate. Au un dispozitiv mobil de centrare a discului, pentru a se putea tăia piese de diametri diferiţi. Sin. Foarfeci circulare. — Pentru tăieturi drepte, foarfecile au cu-ţitele-disc (uneori numai unul din ele) acţionate mecanic, iar foaia de tâblă se fixează pe o masă care are o mişcare de avans de translaţie, ghidată. 4. ~ cu cufite-disc multiple [HOJKHHiţbi c MHOrOKpaTHbIMH AHCKOBbIMH HOJKaMH; cisailles â couteaux-disques multiples; Vielstreifenschere mit Scheibenmessern; shears with multiple disc cutters; târcsâsnyiro ollo]: Foarfeci mecanice cu batiu, cari au o serie de perechi de cufite-disc montate pe doi arbori paraleli; perechile pot fi distanţate — pe aceşti arbori — prin perechi de piese tubulare, iar arborele superior poate fi apropiat sau depărtat de cel inferior cu ajutorul a două şuruburi cari îi deplasează bucelele palierului în două glisiere fixate pe batiu. Arborii sunt antrenaţi prin roţi dinţate. Sunt folosite la tăierea, în făşii înguste, a foilor de tablă sau a balotului metalic; fâşiile se înfăşură pe bobine, antrenate, odată cu foarfecile, prin curea. Exemplu de foarfeci cu cuţite de formă specială: 5. Foarfeci pentru ofel profilat [HOJKHHiţbi AJifl npoc|3HJibH0r0 JKeJie3a; cisailles â fer profile; Formeisenschere; section iron shears, section iron cutter; alakvasnyiro ollo]: Foarfeci, de obiceiu mecanice, la cari forma cufitelor uşurează tăierea fără strivire a barelor de ofel profilat. Cufitele pot avea muchia tăietoare de forma conturului secfiunii barei de tăiat (de ex. două semicercuri pentru bare rotunde, unghiuri drepte pentru ofel colfar), sau pot fi construite din plăci de oţel în cari sunt decupate goluri — cu muchiile ascuţite — de forma profilului de tăiat (de ex. profil Z sau LJ). Cuţitele sunt schimbabile pentru diferite mărimi de profil. Obişnuit, foarfecile sunt combinate cu perforatoare sau cu foarfeci cu cuţite scurte pentru tablă. 6. Foc [KJlHBep; foc; dreieckiges Segel; jib; hâromszogletes-latin vitorla]. Nav.: Velă, sau pânză de formă triunghiulară, care se găseşte la prora unui vas sau a unei îmbarcaţii cu vele, şi e susţinută de bompres. Sin. Floc. 7. Foc [1. orHH, CBeT (Ha cy^He), 2. 6eH-raJIbCKHH 0r0Hb; feu, lumiere; Feuer, Licht; light; fenyjel]. Nav.: 1. V. Lumini (la nave). — 2. Flacără (foc bengal sau făclie) albă sau colorată, care reprezintă un anumit semnal. s. ~ de drum [aspoHaBHraiţHOHHbiH oroHb; feu de navigation; Positionslicht; position light; jelzofeny, hajozâsi feny]. Nav.: Lumină albă sau colorată, instalată la borcful unei nave pentru a indica poziţia acesteia în cursul navigaţiei. O navă cu propulsie mecanică trebue să poarte următoarele focuri de drum, în cursul nopţii: un foc alb la catargul dinainte, vizibil la cel puţin 5 mile; un foc verde la tribord (partea din dreapta a vasului); un foc roşu la babord (partea din stânga a vasului). O navă care remorchează, poartă două focuri albe verticale. — O navă care nu este stăpână pe manevra sa poartă, în cursul nopţii, două faruri roşii, în locul focului alb. — Orice navă trebue să mai poarte, în navigafie, la pupă, un foc alb, vizibil la minimum 2 mile. — Navele ancorate poartă numai focul alb dela catarg, şi focul din pupă. Sin. Foc de pozifie, Lumină de drum. 9. ~ de jalonare [cHrHajibHbiH (opueHTH-pOBOHHbiH) CBeT; feu de jalonnement; Zwischen-(leucht)feuer; course light; irânyjelzo fenyjelek]. Nav. a.: Far situat pe parcursul unui drum aerian şi având misiunea de a asigura continuitatea orientării de-a-lungul drumului, prin semnale luminoase. 590 Distanţa 13 care se aşază focurile de jalonare este, de obiceiu, jumătate din bătaia lor maxima, pentru o absorpfie normală a atmosferei. 1. Foc [orOHb; feu; Feuer; fire; fenyjel]. V. Far. 2. ~ cu eclipsă. V. sub Far. 3. ~ fix [nocTOHHHbift oroHb (Mantca); feu fixe; festes Feuer; fixed light; fix fenyjel]: Far cu fasciculul luminos de intensitate şi orientare constantă. 4. Foc [oroHb, CTpeJibda; feu; Feuer; fire; tuz], Tehn. mii.: 1. Acfiunea de aruncare a unui proiectil prin tragerea cu o gură de foc. — 2. Proiectil tras. 5. Foc grecesc [rpe^eCKHH oroHb; feu gre-geois; griechisches Feuer, Seefeuer; Greek fire; gorogtuz]: Substanfă chimică a cărei natură nu mai este cunoscută, care ardea şi pe apă şi nu se putea stinge decât cu nisip; era folosită, în Antichitate, de către Greci, pentru arderea corăbiilor inimice. 6. Focală [(|)0KyCHaH KpHBaa; courbe focale; Fokale; focal curve; fokâlis gorbe]. Mit.: Curbă dublă a suprafefei desfăşurabile circumscrise unei curbe sau unei suprafefe şi cercului dela infinit. La cuadrice, focala apare ca locul vârfurilor conurilor isotrope bitangente cuadricei. Cuadricela cu centru unic la distanfă finită au trei conice focale (gen elipsă şi iperbolă), situate, fiecare, în câte un plan principal. Cuadricele de gen paraboloid admit două parabole focale, situate, fiecare, în câte un plan principal. 7. Focală sagitală [c|)0KycH0e CTpejiOBHflHoe (H306pa>KeHHe); focale sagittale; sagittaler Bild-punkt; Sturm's second focal; szagitâlis gyujtogorbe]. Opt.: Una dn imaginile unei surse punctuale, produsă de un fascicul incident de deschidere mică, deformat de un sistem optic centrat astig-matic, imagine care se poate asirrîila cu un mic segment de dreaptă, perpendicular pe raza mijlocie a fasciculului emergent şi confinut în planul meridian al razei mijlocii. Sin. A doua focală a lui Sturm. s. ~ tangenfială [(JnKycHan TaureHiţHajib-Haa; focale tangentielle; meridionaler Bildpunkt; Sturm's first focal; tangenciâlis gyujtogorbe]. Opt.: , Una din imaginile unei surse punctuale, produsă de un fascicul incident de deschidere mica, deformat de un sistem optic centrat astigmatic, imagine care se poate asimila cu un segment mic de dreaptă, perpendicular pe raza mijlocie a fasciculului emergent şi pe planul meridian al razei mijlocii. Sin. Prima focală a lui Sturm. 9. Focală, distanfă ~ [c|)oxycHoe paccToa-HHe; distance focale; Brennweite; focal length; gyujtotâvolsâg]. Opt.: Distanfa dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic centrat şi planul principal corespunzător. Se numeşte, uneori, focală. Deosebim: 10. distanfă ~-imagins [(J)3KycH03 paCCTOHHHe H306pa7Ke:iH9; distance focale im3ge; Bildbrennweite; image focal length; kep-gyujto-tâvolsâg]: Distanfa dinfre focarul-imagine şi planul principal-imagine. 11. distanfă ~-obiect [(|)DKycHOe paCCTOHHHe npeflMeT; distance focale objet; Objekt-brennweite; objeci focal lengîh; târgy-gyujtotâvol-sâg]: Distanfa dintre focarul-obiect şi planul prin-cipal-obiect. 12. distanfă ~ redusă [yMeHbiHSHHOS c|)o-KycHOe paCCTOHHHe; distance focale reduite; re-duzierfe Brennweite; reduced focal lengfh; re-dukâlt gyujtofâvolsâg]: Raportul dintre distanfa focală şi indicele de refracfiune al mediului corespunzător. îs. Focale, plane ~ [(|)3KaJibHbie nJi02K0CTH; plâns focaux; fokale Ebene; focal planes; gyuj-tosikok]. Opt.: Plane perpendiculare pe axa optică a unui sistem centrat, cari trec prin focarele principale ale sistemului. Sunt planele perpendiculare pe axă, tangente la suprafefele-locuri geometrice ale focarelor de pe diferitele axe optice ale sistemului. Se deosebesc: planul focal-obiect, care este planul focal ce trece prin focarul prin-cipal-obiect al sistemului, şi planul focal-imagins, care este planul focal ce trece prin focarul prin-cipal-imagine al sistemului. 14. Focalele lui Sturm [(JpoKajibHbie C.; focales de S.; S.s Bildpunkte; S. focals; S. fokâlisok]. Opt.: Două mici segmente de dreaptă, perpendiculare între ele şi perpendiculare pe raza mijlocie a fasciculului emergent dintr'un sistem optic centrat, corespunzător unui fascicul incident de deschidere mică, emis de un izvor lumnos punctual situat în afara axei optice a sistemului. Cele două focale ale lui Sturm sunt: focala sagitală (v.) şi focala tangenfială (v.). 15. Focar [cf)OKyc (cpe/ţOTOHHe); foyer; Brern-punkt; focus; gyujtopont, fokusz]. Mat.: Punct din planul unei curbe plane, din care se pot duce la curbă tangente isotrope. O curba algebrică de clasa n admite n2 focare, dintre cari n sunt reale. O conică de gen elipsă sau iperbolă are două focare reale situate pe una din axe (axa focală). Parabola, fiind tangentă la dreapta dela infinit, care confine punctele ciclice, are un singur focar real, situat pe axa sa; în cazul unei curbe în spafiu sau al unei suprafefe, focarul e un punct situat pe focala respectivă. 18. Focar [(|)OKyc; foyer; Brennpunkt; focus; gyujtopont]. Opt.: Punct al unui sisfem optic în care converge fasciculul emergent corespunzător unui fascicul incident de raze paralele. Pe fiecare axă a unui sistem optic se găseşte un astfel de punct. Focarul aşezat pe axa principală, care corespunde, deci, unui fascicul de raze de lumină incidente, paralele cu axa principală, se numeşte focar principal. Focarele situare pe axele secundare se numesc focare secundare. 17. Focar de raze X [cJ)o:{yc p3HTreno3CKHX JiyqeH; fo/er de rayons X; Rontgensfrahlen-Brenn-fleck; X-rays focus; Rontgensugâr gyujtohely]. Elf.: Suprafafa de impact a fasciculului de raze catodice pe anticatodul unui tub de raze X. 19. Focar [(|)0Kye; foyer; Brennpunkt; focus; gyujtopont]. Mic.: Punctul fafa de care momentul rezultantei aerodinamice pe un profil nu variază cu incidenţa. Este focarul parabolei metacentrice (adică al înfăşurătoarei rezultantelor aerodinamice, la incidenfele uzuale). 1. Focar de insecte [o^ar (rHe3A0, CKonjie-HHe) HaceKOMWX; foyer d'insectes, nid d'insectes; Insektenanhăufung; nest of insects; rovarbosegi pont]. Agr.: Spafiul sau suprafafa infestată, cari sunt prielnice înmulfirii şi răspândirii insectelor în regiunile neinfestate. 2. Focar de parazifi. V. sub Parazifi atmosferici. 3. Focar [TonKa (BHyTpeHHee npocTpaHc-TBO TOIIKh); foyer; Feuerung, Feuerungsanlage;fire place; tiizeles, tuzeloberendezes]. Tehn.: Partea căldărilor de abur, a anumitor cuptoare industriale sau a instalafiilor de încălzit, în care se produce arderea combustibilului. — Un focar trebue să asigure condifiunile fizicochimice ale arderii (uscarea şi gazeificarea combustibilului, introducerea aerului comburant, temperatura şi vitesa de a-prindere, vitesa de ardere, conducerea gazelor de ardere, etc.), potrivit combustibilului folosit. Tipul şi dimensiunile focarului se determină după caracteristicele combustibilului. — Părfile principale ale unui focar sunt: grătarul (când există), camera de combustie (care determină volumul focarului), cenuşarul şi instalafiile anexe (cari apar, ca şi cele de mai jos, numai la anumite tipuri de focare), pâlniile de conducere a combustibilului, mecanismul de acfionare al grătarelor automate-mecani-ce, injectorul de păcură, respectiv de cărbune pulverizat, arzătorul de gaze, camerele de răcire şi de topire a sgurii, etc. — Mărimea caracteristică principală a unui focar este: suprafafa de grătar, respectiv volumul camerei de combustie. Un focar poate funcfiona cu combustibili solizi, lichizi sau gazoşi. După felul instalafiei la care se folosesc, tipurile principale de focare sunt: focarul de căldare, focarul de cuptoare şi focarul de sobe de încălzit. 4. Focar de căldare de abur [Tomca napo* Boro KOTJia; foyer de chaudiere â vapeur; Dampf-kesselfeuerung; steam boiler furnace; gozkazân- un întreg, şij trebue să îndeplinească aceleaşi condifiuni generale de funcţionare ca şi întreaga instalaţie de căldare. — Condifiunile principale pe cari trebue să Ie îndeplinească un focar sunt: adaptarea la natura combustibilului (pentru combustibilii solizi, focar cu grătar a cărui suprafafă, ca şi spafiul dintre barele lui, sunt dimensionate după cum se ard combustibili superiori sau inferiori, respectiv cu un mare sau cu un mic conţinut de materii volatile; pentru combustibilii cari ard în stare de aerosoli, cum sunt cărbunele pulverizat, combustibilii lichizi şi gazoşi, focar fără grătar, camera de combustie având un volum destul de mare pentru a permite un amestec intim al aerului cu particulele de combustibil); deservire uşoară, adică să permită conducerea focului în bune condiţiuni şi supravegherea funcţionării; să fie construit din materiale cari să suporte variaţii mari de temperatură (în special la focarele pentru cărbune pulverizat, pentru păcură şi gaze), şi să asigure o bună transmitere a căldurii; elasticitate mare (adaptabilitate rapidă la variaţiile brus-ce ale încărcării) care să permită, în special la unităţile mari, reglarea producţiei de abur prin variaţia intensităţii arderii în focar. — Elementele caracteristice ale unui focar de căldare (v. şi Focarului, elementele caracteristice ale ~) sunt: suprafafa grătarului, încărcarea termică a grătarului, raportul dintre suprafafa liberă a grătarului şi cea totală, volumul camerei de combustie, încărcarea camerei de combustie, parcursul flăcării, temperatura din camera de combustie, elasticitatea focarului, tirajul, reglarea cantităţii de aer şi randamentul focarului. Focarele de căldare de abur se împart în focare cu grătar şi focare fără grătar: 5. Focar cu grătar [TonKa c kojiochhkoboh peuieTKOH; foyer â grille; Rostfeuerung; grate furnace; rostelytiizeles]: Focar în care combustibilul solid arde pe grătar, iar materiile volatile din combustibil ard în stare de amestec molecular cu aerul. Este tipul de focar frecvent pentru ar- Focare pentru căldări de înaltă presiune. A) focar|oentru păcură; B) focar îi scară penfru lignit; C) focar de radiafie penfru cărbune pulverizat, cu grătar de răcire; D) focar de radiaţie pentru cărbunelpulverizat, cu ecrane de fevi; E) focar de radiafie pentru căldare Benson, cu ardere de cărbune pulverizat şi cu ecran de fevi. tuzeles]: Focar în care se produce căldura necesară pentru transformarea în abur a apei dintr'o căldare. El formează, împreună cu căldarea propriu zisă, derea combustibililor solizi şi în bucăţi. Focarele se deosebesc între ele după mărime, după construcţie şi după folosirea lor pentru combustibilii l/l 'O A 8 C D £ F Focare de radiafie pentru căldări de abur, cu fevi ds apă de mare înclinaţie. A) focar cu înălfime mare a camerei de combustie; B) focarl cu grătar rulant cu zone; C) focar pentru cărbune pulverizat; D) focar cu moară; E) focar cu moară şi turn, cu cameră de combustie lată, cu două pâlnii de sgură; F) focar cu moară, cu turn de uscare cu aer cald. Focaire pentru căldări de abur, cu fevi de apă de mică înclinaţie. G) focar cu grătar înclinat, inferior; H) focar-lanf cu zone, cu ecrane parfiale de fevi; J) focar cu pâlnie de alimenfare, cu ecrane de fevi; K) focar cu grătar rulant cu zone, cu boltă prelungită în spate şi cu ecran de fevi; L) focar cu grătar rulant cu zone, cu boltă de aprindere; M) focar cu grătar rulant cu zone, cu ecran de fevi, cu înălfime mică a camerei de combustie; N) focar pentru cărbune pulverizat, cu ecrane de fevi. 593 cu putere calorifică mare sau mică, cu confinut mic sau mare de apă, de materii volatile şi cenuşă. Ele trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni: introducerea uşoară a combustibilului pe grătar, reglabilitatea aerului pentru a străbate— uniform şi după intensitatea focului — straturile de combustibil, şi posibilitatea de a întreţine bine focul şi de a îndepărta uşor reziduurile de ardere. Din punctul de vedere al mărimii, un focar cu grătar poate fi: 1. Focar mare [6ojibinaH TonKa c kojiochh-KOBOH peuieTKOH; grand foyer â griIle; grofje Rostfeuerung; "great grate furnace; nagy rostelytuzeles]: Focar care suportă o încărcare de combustibil între 20X 106 şi 150X106 kcal/h. Tipuri folosite: pentru combustibili cu putere calorifică de 3 000- ■ *8000 kcal/kg, focare cu grătare rulante sau lanţ,' focare cu împingere şi insuflare de aer pe dedesubt; pentru combustibili cu putere calorifică de 1200•■■3000 kcal/kg, focare cu grătare în scară şi alimentare mecanică (grătar cu împingere), cu insuflare de aer şi cu numeroase zone de aer. 2. ~ mijlociu [cpeflHAH Tonna c kojioc-HHKOBOH peuieTKOH; foyer â grille moyen; mitt-lere Rostfeuerung; medium grate furnace; koze-pes rostelytuzeles]: Focar care suportă o încărcare de combustibil între 4 X 106 şi 20X106 kcal/h. Tipuri folosite: pentru combustibili cu putere calorifică de 3000-8000 kcal/kg, focare cu grătare rulante, cu sau fără zone, şi, uneori, grătare cu împingere;, pentru combustibili cu putere calorifică de 1 200-■-3000 kcal/kg, focare cu grătare inclinate şi alimentare mecanică (cu grătar în scară cu împingere directă,cu grătar-albie, cu grătar cu împingere răsturnată, etc.). 3. ~ mic [MaJian TonKa c kojiochhkoboh peuieTKOH; petit foyer â grille; kleine Rostfeu-rung; small grate furnace; kis rostelytuzeles]: Focar care poate suporta o încărcare de combustibil până la 4 X 106 kcal/h. Tipuri folosite: pentru combustibili cu putere calorifică de3 000 • • • 8 000 kcal/kg, focare mici cu grătare plane sau inclinate şi cu alimentare manuală sau semimecanică; pentru combustibili cu putere calorifică de 1 200-■-3000 kcal/kg, focare cu grătare în scară. După modul în care se face combustia, focarul cu grătar poate fi: 4. Focar obiş- nuit [06bIKH0Be-HHan Tonna; foyer habituel; ge-wohnliche Rostfeuerung; convenţional furnace; kâzonseges rostelytuzeles]: Focar în care arderea combustibilului se face direct, fără folosirea vreunui dispozitiv de uscare şi de gazeificare a acestuia (v. fig.). Com- bustia se face în mod natural, în contact cu aerul care pătrunde prin grătare, şi în măsura în care el pătrunde. Grătarul este, în general, plan, cu sau fără alimentare mecanică, interior sau inferior. Este cel mai răspândit focar pentru arderea combustibililor solizi cu putere calorifică mare (huilă, etc.). 5. ~ cu semigaze [n0Jiyra30Baa Tonna; foyer demi-gazogene; -Halbgasfeuerung; halfgas fi-red furnace, semiproducer type furnace; felgâz tuzeles]: Focar în care procesul de ardere se produce în două părţi: In partea dinainte, unde combustibilul este îngrămădit şi se usucă prin încălzire, iar părţile voiatiie se aprind; în partea dinapoi a focarului, unde combustibilul uscat alunecă pe grătar şi arde ca într'un focar obişnuit. Obişnuit, grătarul este înclinat, în scară sau combinat, asigurând alunecarea combustibilului cu o Focar obişnuit. 1) cameră de combustie; 2) grătar; 3) cenuşar. Focar anterior, cu semigaze, pentru deşeuri de lemn. /) pâlnie de combustibil; 2) cameră anterioară de încălzire; 3) corpul căldării; 4) cameră de combustie; 5) boltă; 6) grătar plan, orizontal; 7) grătar în scară; 8) uşa focarului; 9) fereastră de control. mişcare uniformă. Se foloseşte ia arderea combustibililor solizi cu putere calorifică mică (lemn, rumeguş de lemn, lignit, turbă, etc.). Când, — pe grătar — straturile de combustibil sunt foarte groase (500* •• 600 mm), se face gazeficarea întregii cantităţi de combustibil, iar arderea completă se obţine prin introducerea de aer cu ajutorul ventilatoarelor. Astfel se procedează la anumite ante-focare , în cari se ard combustibili inferiori. După poziţia lui faţă de corpul căldării, focarul cu grătar poate fi: 6. Focar anterior [nepe#HHH TonKa; foyer anterieur; Vorfeuerung; furnace in front of the boiler; elotuzeles]: Focar situat în afara corpului căldării propriu zise, în faţa ei. Este tipul de grătar pentru combustibili solizi inferiori. Grătarul este, de obiceiu, înclinat, în scară sau combinat. Avantaje: încărcare mare pe grătar; e adaptabil pentru orice combustibil; prin căptuşirea pereţilor cu material refractar se menţine o temperatură înaltă în camera de combustie. Desavantaje: pier- 594 deri mari de căldură prin radiaţie; cheltueli mari de întreţinere. Focar anterior, peniru deşeuri de lemn (talaşi). 1) cana! de 'introducere a combustibilului; 2) corpul căldării; 3) cameră de combustie; 4) pâlnie de sgură şi cenuşă; 5) grătar colector de sgură; 6) grătar în scară; 7) grătar inc Iii nat; 8) cameră de încălzire. i. Focar inferior [hhhchhh TOnna; foyer inferi-eur;Unferfeuerung; furnace under the boiler; also-tiîzeles]: Focar situat sub corpul căldării de abur propriu zise. Dimensiunile focarului sunt determinate de felul combustibilului ars, iar grătarul poate fi — după nevoie — plan sau înclinat, folosind di- Focar inferior, cu grătar incKnat, 1) dispozitiv de alimentare; 2) uşă; 3) grătar înclinat; 4) colector de sgură; 5) cameră de combustie; 6) canale de aer suplementar; 7) corpul căldării. ferite sisteme de alimentare cu combustibil. Pereţii focarului nu sunt folosiţi ca suprafaţă de încălzire; în schimb, prin plafonul focarului se face o bună transmitere a căldurii prin radiaţie şi conv.ecţie. Este folosit în special la căldările cu ţevi de apă (acvatubulare), cu mare sau cu mică înclinaţie a ţevilor. 2. ~ interior [BHyTpeHHHfl Tonna; foyer in-terieur; Innenfeuerung; internai furnace; belsotii-zeles]: Focar situat în 7 interiorul corpului căldării de abur propriu zise. Grătarul este, de obiceiu, plan, dimensiunile camerei de combustie şi ale ce-nuşarului fiind foarte mici. Se foloseşte numai pentru combustibili cu putere calorifică mare şi cari ard cu flacără scurtă (cu materii volatile puţine), sau se construeşte astfel, încât flăcările să se poată desvolta în lungime. Avantaj: transmisiune directă a căldurii prin radiaţie. Desavantaj: încărcare mică a grătarului, dimensiunile lui fiind limitate. Este folosit în special la locomotive (unde încărcarea se măreşte adesea prin forţare), la căldări marine şi la căldări stabile cu volum mare de apă. După modul cum se efectuează operaţiunile de conducere a focului, focarul cu grătar poate fi: s. Focar cu alimentare manuală [Tonna fljiH 3a6pacbiBaHHH TOiuiHBa ot pyKH; foyer â chargement manuel; Handfeue- Focar inferior, cu grătar plan orizontal. 1) uşa focarului; 2) apărătoarea uşii; 3) uşa cenuşarului; 4) grătar; 5) feavă de flacără; 6) boltă; 7) corpul căldării. Focar interior, cu grătar plan orizontal, cu insuflare de aer. 1) gură de vizitare; 2) conductă de aer comprimat; 3) grătar plan orizontal; 4) corpul căldării. rung, Feuerung mit Handbeschickung; hand firing, hand stoking furnace; keziadagolâsutuzeles]: Focar la care operaţiunile de conducere a focului (alimentarea cu combustibil, întreţinerea focului şi curăţirea sgurii) se efectuează manual. Pentru ca fochistul să poată deservi în bune condiţiuni focarul, acesta este limitat la o lungime de 2,2-■ -2,5 m, iar cantitatea de cărbune manevrată se limitează la aceea corespunzătoare unei încărcări de 4X106 kcal/h. Combustibilul este introdus periodic, prin deschiderea uşii focarului, când intră şi mult aer rece în camera de combustie. Cantităţile de aer introduse sunt foarte variate şi, obişnuit, ele sunt mici la începutul arderii (când, de fapt, ar trebui să fie cantităţi mari de aer, din cauza tirajului mic provocat prin răcirea pereţilor de către aerul introdus şi din cauza stratului gros 595 de combustibil) şi mari la sfârşitul combustiei (când a> fi suficiente şi cantităţi mai mici, deoarece tirajul este mai bun şi stratul de combustibil e subţiat prin arderea lui). Sunt două alternative: sau se introduce în tot timpul arderii cantitatea de aer necesară pentru gazeificarea combustibilului (care este mare şi, în acest caz, arderea e cu un prea mare factor de exces de aer); sau se introduce cantitatea de aer necesară corespunzătoare pentru sfârşitul combustiei (care e mică şi, în a-cest caz, arderea e cu deficit de aer). O ardere economică se poate obfine numai prin reglarea cantităţilor de aer, şi prin încărcarea continuă a grătarului. 1. Focar cu alimentare semimecanică [TonKa c •nojiyaBTOMaTHnecKOH noAa^eă ToruiHBa; foyer â chargementdemi-mecanique; Feuerung mithalb-mechanischer Rostbeschickung; furnace with half-mechanical charging; felig-mechanizâlt tuzeles]: Focar la care introducerea combustibilului se face mecanic, iar întrefinerea focarului şi curăfirea sgurii se efectuează manual. încărcarea cu combustibil a grătarului se face continuu şi în cantităţi mici, uşa focarului rămânând închisă; şe obţine, astfel, şi o reglare a cantităţilor de aer introduse în focar. Uşa focarului este deschisă numai cât se efectuează celelalte două operaţiuni principale ale conducerii focului. Prin acest sistem se ameliorează mult randamentul focarului, şi se reduce cantitatea de fum. Exemplu: Focar cu pâlnie, focar cu turn. 2. ~ cu alimentare mecanică [TonKa c Me-xaHHHeCKOă no^anefi TOnjiHBa; foyer â chargement mecanique, foyer â chargement automa-tique; Feuerung mit mechanischer Rostbeschickung; furnace with mechanical stoking, furnace with mechanical charging; mechanizâlt tuzeles]: Focar Ia care toate operaţiunile de conducere a focului se efectuează mecanic. Combustibilul este adus prin mijloace mecanice la focar, şi este introdus în el printr'un grătar-Ianţ, rulant, sau cu împingere. Uşa focarului rămâne în permanenţă închisă; introducerea aerului se face prin aparate de reglare, iar curăţirea sgurii şi a cenuşii se realizează prin pâlnii şi camere colective cu funcţionare mecanică. Funcţionarea focarului poate fi: cu introducerea combustibilului şi a aerului pe dedesubt, cenuşa şi sgura adunându-se deasupra stratului de ardere; cu introducerea combustibilului pe deasupra şi a aerului pe dedesubt, sgura şi cenuşa adunându-se jos’, cu introducerea combustibilului pe deasupra şi a aerului, lateral, sgura şi cenuşa adunându-se în partea de jos a stratului. Este tipul de focar folosit pentru căldări mari, şi care se impune, în general, când încărcarea grătarului trece de 4X106 kcal/h, ceea ce corespunde la o producţie de abur de aproximativ 6 t/h. După sistemul grătarului, deosebim: 3. Focar cu grătar plan [TOnna c r0pH30H-TaJlbHOH peuieTKOH; foyer â grille horizontale; Planrostfeuerung; furnace with horizontal grate; sikrostely tuzeles]: Focar cu grătarul aşezat într'un plan orizontal. Este format din uşa focarului, din barele grătarului, suportul grătarului, cenuşar şi (uneori) bolta grătarului. Se foloseşte — pentru combustibilii solizi —ca focar interior, ca focar inferior şi, uneori, ca focar anterior. Deservirea este manuală, dimensiunile focarului fiind limitate; când lăţimea "V 1 * Focar interior, cu grătar plan orizon- I tal şi cu insuflare de aer secundar. Focar interior> cu grătar 1) regulator de aer; 2) canal de p|gn ş| cu insuf|are de aer aer; 3) uşă; 4) clapă de cenuşar; pe dedesubtul şî pe dea-5) grătar plan orizontal; 6) aer se- supra grătarului. cundar, încălzit. Uşg focaru|ujf. 2) canal este mai mare, se folosesc de ael; de*Tra 9rStaru-mai multe uşi, câte una de 'u,; L3) canal df ae' de_ fiecare metru de lăfime de ^ubtulgrăfamlu,; 4) gră- focar. Se foloseşte, în special, iar plan or,zon,al; ^ pentru arderea combustibililor cu putere calorifică mare, la căldările ,cu mare volum de apă şi cu fevi de flacără şi de fum (ca focar interior şi inferior), şi la căldările cu fevi de apă (ca focar inferior).Avantaje: simplicitatea construcfiei,suprafafă de încălzire directă. Desavantaje: desavanta-jele focarelor cu alimentare manuală. 4. ~ cu grătar-albie [TonKa c KopbiTOo6pas-hoh (jiotkoboh) kojiochhkoboh peuieTKOH; foyer â grille en forme d'auge; Muldenrostfeuerung; furnace with trough grate; teknorostely tuzeles]: Focar cu grătar-albie (v.). Se foloseşte ca focar interior, şi ca focar inferior şr anterior, în special pentru arderea combustibililor solizi mărunfi. Amestecul dintre aer şi combustibil este foarte intim, din care cauză are un randament mare şi o ardere cu un mic exces de aer., Deservirea e simplă. 5. ~ cu grătar catenar. V. Focat cu grătar-Ianţ. e. ~ cu grătar inclinat [Tomca c HaKJiOHHOH KOJIOCHHKOBOH peuieTKOH; foyer â grille inclinee; Schrăgrostfeuerung; furnace with inclined grate; ferderostely tiizeles]: Focar al cărui grătar este aşezat cu o inclinare de 28*- -45° fafă de orizontală. înclinarea variază după natura combustibilului şi după producţia de abur cerută. Este un focar cu semigaze, folosit în special pentru arderea combustibililor inferiori bogaţi în gaze, ca lemnul în bucăfi, rumeguşul de lemn, turba, etc. A-runcarea combustibilului se face manual sau automat, printr'o pâlnie, de unde este introdus pe grătar. Combustibilul alunecă sub propria sa greutate pe barele grătarului, şi astfel se evită intrarea 38* 596 aerului rece prin uşa focarului. Se foloseşte aproape excluziv sub formă de focar anterior. Desavan-taje: nu permite forţarea; suprafafa grătarului nu Focar interior, cu grătar înclinat. 1) introducerea combustibilului; 2) clapă de reglare de aer; 3) grătar înclinat; 4) uşa focarului; 5) gură de vizitare; 6) grătar plan, orizontal, de colectare a sgurii; 7) cameră de combustie (teavă de flacără); 8) tub de legătură; 9) feavă fierbătoare transversală; 10) corpul căldării. poate fi supraveghiată de fochist; nu poate fi folosit decât pentru un anumit combustibil. Focar inferior, cu grătar înclinat şi cu insuflare de aer pe jos. 1) pâlnie de alimentare; 2) grătar plan cu ajutaje de aer; 3) distribuitor de aer; 4) pârghie de acfionare a clapei distribuitorului de aer; 5) pârghie de acfionafe a grătarului de sgură; 6) grătar de sgură; 7) cameră de combustie; 8) canale de aer; 9) corpul căldării. i. Focar cu grătar în scară [TOflKa co CTyneH-HaTOH KOJIOCHHKOBOH peiIieTKOH; foyer â grille a gradins; Treppenrostfeuerung; furnace with sfepped grate, step grate furnace; lepcsosrostely tuzeles]: Focar al cărui grătar este în formă de scară, şi este aşezat inclinat fafă de orizontală, cu un unghiu de inclinare în general pufin mai mic decât pentru focarul cu grătar inclinat. In partea inferioară, focarul are şi un grătar orizontal mobil, pentru depozitarea sgurii şi a cenuşii. Este un focar tipic cu semigaze — pentru combustibilii solizi — cu trei zone: de uscare, de degajare a substanfelor volatile, şi de ardere a bucăfilor de combustibil solid. Se construeşte sub formă de focar anterior sau inferior, pentru arderea combus- Focar anterior, cu grătar în scară. 1) gură de control a grosimii straiului de-combustibil; 2) şurub de fixare şi de reglare a grătarului; 3) grătar în scară; 4)' cameră de combustie; 5) grătar plan, orizontal, de sgură; 6) feavă de flacără; 7) corpul căldării; 8) tijă filetată de reglare a introducerii combustibilului; 9) pâlnie de alimentare. tibiliior solizi cu putere calorifică mică (lignit inferior, turbă, rumeguş de lemn, deşeuri de lemn, etc.), cari ar cădea jos prin golurile dintre barele grătarelor plane. Pentru uscarea prealabilă a combustibilului umed, focarul se înzestrează cu un turn de uscare, iar pentru asigurarea în bune condifiuni a arderii şi a aprinderii, cu bolti speciale. Avantaje: deservire uşoară; nu pătrunde aer rece în timpul încărcării; sgura şi cenuşa se pot curăfi uşor; arderea e fără fum. Desavantaje: ocupă spafiu mare; nu se pot observa părţile căldării cari sunt expuse flăcărilor. 2. ~ cu grătar în trepte. V. Focar cu grătar în scară. 3. ~ cu grătar-lanf [Tonna c iţeiraoft kojioc-HHKOBOH peineTKOH; foyer â grille â chaîne; Kettenrostfeuerung; chain grate stoker; lâncrostely 597 tiizeles]: Focar cu manevrare mecanică, la care grătarul este mobil şi este antrenat printr'un lanf fără fine, format de barele grătarului, cari sunt legate articulat prin tiranii cari Ie traversează. An- Focar cu grătar-lanf. I) pâlnie de cărbuni; 2) dispozitiv de reglare a alimentării; 3) electromotor de antrenare a dispozitivului de alimentare; 4) transmisiune cu şurub fără fine; 5) grătar-lanf; 6) element de bandă (lanf); 7) canal de evacuare a sgurii; 8) dispozitiv de evacuare a sgurii; 9) bolta din spate; 10) gură de vizitare; II) cameră de combustie; 12) orificiu de control; 13) corpul căldării; 14) bolta din fafă. trenarea lanţului se face printr'un electromotor cu transmisiune prin angrenaje, cu reglarea continuă sau în trepte a vitesei. Folosirea acestui focar este limitată la unităfi mijlocii, din cauză că barele de grătar arse sunt greu de înlocuit şi se imobilizează astfel mult timp focarul. Se înlocueşte prin focarul cu grătar rulant. Sin. Focar cu grătar catenar. î. Focar cu grătar rulant [Tonna c ABmKyiiţH-MHCH KOJlOCHHKaMH; foyer â grille mobile; Wan-derrostfeuerung; furnace with moving grate, furnace with travelling grate; vendorrostelytuzeles]: Focar cu manevrare mecanică, la care grătarul este mobil şi este antrenat printr'o bandă fără sfârşit, formată din două sau din mai multe lanfuri pe cari sunt montate grinzi transversale de susfinere a barelor grătarului. înlocuirea barelor arse ale grătarului se poate face rapid şi în serviciu; de aceea focarul cu grătar rulant înlocueşte focarul cu grătar-lanf. Antrenarea grătarului se face cu un electromotor, prin transmisiune cu angrenaje şi cu reglare continuă sau în trepte a vitesei. Combustibilul este depus pe grătar printr'o pâlnie cu reglare, situată în exteriorul camerei de combustie, şi introdus în focar prin mişcarea grătarului. De multe ori se folosesc două pâlnii, pentru a amesteca două feluri de combustibili. Din cauză că lipseşte focul de bază (adică patul de combustibil incandescent), aprinderea combustibilului se face mult mai greu decât la focarele cu grătar plan, mai ales dacă se ard combustibili cu grad de umiditate mai mare de 20% şi cu confinut de materii volatile sub 10%. Procedeul obişnuit de aprindere consistă în folosirea unei bolfi de aprindere din material refractar, — de formă care variază după natura combustibilului — montată în focar, şi care încălzeşte prin radiafie prima zonă a grătarului, favorizând astfel şi com- bustia materiilor volatile. Intru cât cantitatea de căldură transmisă prin radiafia flăcărilor este mai mare decât cea radiată de bolta de aprindere, lungimea bolfii se face mică (10 ■ • • 20% din lungi- Focar cu grătar rulant, cu diferite sisteme de bolfi. A) focar cu boltă de aprindere prin radiafie indirectă, aşezată în prima zonă a grătarului; B) focar cu boltă de aprindere îndepărtată de grătar; C), D) şi E) focare cu boltă prelungită în partea din spate a grătarului; 1) boltă; 2) grătar rulant; 3) cameră de combustie; 4) corpul căldării. mea grătarului) la focarele noi, sau chiar se suprimă la căldările mai mari, şi astfel camera de combustie devine înaltă. Transmisiunea directă, prin radiafie, a unei cantităfi mai mari de căldură, măreşte capacitatea de vaporizare a căldării, scade în acelaşi timp temperatura patului de combustibil, şi permite ca perefii netezi să poată fi mai uşor îmbrăcafi cu ecrane de fevi de răcire, chel-tuelile de exploatare devenind astfel mai mici. înălfimea mare a camerei de combustie (8* ■■ lOm), necesară pentru a avea o ardere completă a gazelor, poate fi redusă prin folosirea de aer secundar. Pentru focarele cari ard combustibil cu un grad de inflamabilitate mare se foloseşte, aproape excluziv, tipul de boltă prelungită în partea din spate a focarului. Reglarea cantităfii şi a temperaturii aerului comburant se realizează prin folosirea de dispozitive de strângere a sgurii, sau de generatoare de sgură (v.), respectiv prin preîn-călzirea aerului (la 200* ■ *250°). Tirajul poate fi natural, prin ventilatoare, sau combinat. Intensitatea arderii şi grosimea stratului de combustibil variază după natura combustibilului şi se realizează prin variafia vitesei de deplasare a grătarului şi a cantităfilor de aer comburant. Reglarea se efectuează, totuşi, în condifiuni destul de grele, 598 din [cauza cantităfilor diferite de aer necesare în zonele focarului. Focar cu grătar rulant, cu zone, cu turn de uscare, pentru arderea turbei. I) turn de uscare; 2) grătar rulant; 3) zone de aer. i. Focar cu grătar rulant, cu zone [30HaJibHafl TOIIKa C flBBtfîymHMHCH KOJIOCHHKaMH; foyer â grille mobile â zones; Wanderrostfeuerung mit Zonen; furnace with zonal moving grate; zonâs vândorrostely tuzeles]: Focar rulant, la care spafiul Focar cu grătar rulant, cu zone. 1) stăvilar de combustibil; 2) cameră de combustie; 3) boltă; 4) zonă de aer; 5) grătar rulant. situat sub grătar este împărfit în mai multe zone (3 ■■•8), prin fiecare din ele introducându-se în camera de combustie cantitatea de aer necesară pentru arderea completă a combustibilului situat deasupra zonei respective. Construcfia este identică cu a focarului rulant simplu, înălţimea lui fiind mai mare. Zonele sunt bine etanşate şi, uneori, se deplasează odată cu grătarul. Avantaje: reglare perfectă a arderii; elasticitate mare; randament bun; adaptabilitate la diferifi combustibili. Des-avantaje: întrefinere costisitoare; deservirea reclamă personal bine calificat. 2. ~ cu grătar cu împingere [CTOKep, Me-xaHHqecKaa TOIIKa; foyer â propulsion du com-bustible; Schubfeuerung; stoker furnace; toloros-tely tuzeles, bolygatorostely tuzeles, stokertuze-les]: Focar cu manevrare mecanică, la care grătarul este fix, iar introducerea combustibilului se face prin rotirea unui şurub fără fine, prin deplasarea unuia sau a mai multor pistoane, sau prin mişcarea basculantă a unor elemente ale grătarului. Grătarul este inclinat, fafă de orizontală, cu un unghiu care nu împiedecă rostogolirea bu- căţilor de combustibil. Prin mişcarea combustibilului se amestecă în continuu straturile de combustibil incandescente cu cele proaspete, provo-cându-se astfel aprinderea lor în condifiuni bune. Stratul de combustibil este mai gros decât la focarele rulante; astfel se măreşte elasticitatea focarului, însă se impune folosirea tirajului artificial (ventilator inferior). Pentru ca particulele de combustibil volante să cadă din nou pe grătar, şi pentru a se mări intensitatea arderii, se folosesc bolfi prelungite în spatele grătarului. Răcirea grătarului se face greu. Obişnuit, îndepărtarea sgurii se face pe cale mecanică. Sin. Focar cu grătar cu propulsie. După modul în care se efectuează împingerea combustibilului pe grătar, deosebim: 3. Focar cu aruncare. V. Focar cu pâlnie. 4. ~ cu grătar cu împingere directă [CTOKep c BepxHeH no/ţaneM TOiuiHBa; foyer â propulsion directe du combustible; Vorschubfeuerung; over-feed stoker furnace; elotolorostely tuzeles]: Focar cu împingere, la care combustibilul este introdus pe la partea dinainte a grătarului, deasupra stratului de ardere de pe grătar. Aprinderea se Focar cu grătar în scară, cu împingere directă (pe deasupra). J) pâlnie de alimentare; 2) cameră de combustie; 3) gură de vizitare; 4) pâlnie de sgură; 5) bară de acfionare a elementelor de grătar în mişcare alternativă; 6) elemente de grătar cu mişcare alternativă; 7) grătar fix. produce în parte pe deasupra, prin contactul cu gazele de ardere, în parte pe dedesubt, prin temperatura stratului, incandescent. Mişcarea elementelor de grătar este dată, obişnuit, de un piston care se deplasează sub presiunea unui lichid (uleiu). Foloseşte tiraj artificial şi preîncăl-zirea aerului comburant. 5. ~ cu grătar cu împingere, în cascadă [TOnKa C KacKaflHOH nOflaneH TOllJlHBa; foyer en cascade; Kaskadenfeuerung; cascade stoker furnace; kaszkâdrostelytiizeles]: Focar cu împingere directă, la care elementele de grătar au o deplasare în direcfie. înclinată şi ascendentă fafă de corpul 599 căldării. Se realizează astfel o bună răscolire, şi, deci, un bun amestec al combustibilului. Focar cu grătar cu împingere în cascadă. 1) fereastră de control; 2) boltă incandescentă pentru aprinderea gazelor; 3) pâlnie de sgură; 4) elemenf de grătar, fix; 5) element de grătar, mobil; 6) mecan;sm penfru mişcarea elementelor de grătar; 7) suflantă de aer; 8) grătar anterior; 9} uşă de focar; 10) şurub, fără fine penfru înpingeraa combustibilului. i. Focar cu grătar cu împingere pe dedesubt [TonKa c HHttmeH noAaneH TOiuiHBa; foyer â pro-pulsion inferieure du combustible; Stokerfeuerung, Unterschubfeuerung; underfeed stoker furnace; alâtolorostely tuzeles]: Focar cu împingere, la care combustibilul este introdus pe grătar (prin retortă) Focar cu grătar interior şi cu împingere pe dedesubt, î) pâin e de combustibil; 2) canal de aer; 3) şurub fără fine pentru împingerea cărbunilor; 4) grătar; 5) boltă; 6) feavă de flacară; 7) feavă de alimentare cu combustibil (retortă); 8) canal de alimentare cu combustibil. Focar cu grătar cu împingere pe dedesubt. 1) pâln e de combustibil; 2) corpul căldării; 3) canal de aer cald; 4) grătar mobil terminal; 5) pâ nie de sgură; 6) dis-spozitiv cu cilindri pentru măcinarea sgurii; 7) clapă de aer; 8) plăci penfru deplasarea cărbunilor; 9) mecanism de comanda; JO) grătar fix; 11) mecanism de împingere cu piston; 12) cameră de combustie; 13) ecran de fevi de răcire. 600 pe dedesubtul straturilor incandescente, prin împingerea provocată de mişcarea unui şurub fără fine, sau prin deplasarea unuia sau a mai multor pistoane. Antrenarea se face printr'un mecanism bielă-manivelă, sau prin pistonul unei maşini cu abur. Prin apăsarea combustibilului care se introduce de jos, combustibilul de pe grătar se mişcă în continuu în sus şi înainte; în timpul acestor mişcări, combustibilul se gazeifică şi se aprinde (la mişcarea în sus) şi apoi arde complet (la mişcarea înainte). Este folosit pentru arderea cărbunilor de 0**-80mm, cu materii volatile puţine, cu un conţinut de cenuşă între 4 şi 15% şi cu gradul de umiditate sub 20%. Este necesară răcirea grătarului. Producţia de căldură e de maximum 150 X 106kcal/h, cu o producţie orară totală de abur de 225 tone. Sin. Focar cu grătar cu stoker. î. Focar cu grătar cu împingere răsturnată [Tonna c o6paTHoâ no^a^en TommBa; foyer â propulsion inverse du combustible; Ruckschub-feuerung; inverted feed stoker furnace; visszato-lorostely tuzeles]: Focar la care combustibilul e introdus pe grătar prin împingerea lui contra sensului de avansare a elementelor de grătar. Combustibilul introdus pe deasupra alunecă — pe grătarul inclinat — până la fund, de unde este readus în faţă prin mişcarea elementelor de grătar. Astfel se reali- Focar cu împingere răsturnată. 1) pâlnie de cărbuni; 2) ventilator pentru aer suplementar; 3) grătar inel.nat, de încărcare; 4) elemente mobile de răscolire; 5) zone de aer; 6) grătar de sgură; 7) cameră de combustie; 8) corpul căldării. zează condiţiuni de ardere completă. Aprinderea combustibilului este provocată de transmisiunea căldurii din trei direcţii; astfel, focarul este foarte potrivit pentru arderea combustibililor cu mare conţinut de cenuşă. 2. ~ cu grătar cu stoker. V. Focar cu grătar cu împingere pe dedesubt. 3. ~ cu pâlnie [Tonna fljin MexaHHnecKoro 3a6pacblBaHHH TOnjiHBa; foyer â projection (du combustible); Wurffeuerung; furnace with shovel stoker, furnace with sprinkling stoker; tolcseres-rostely tuzeles]: Focar semimecanic, pentru arderea unui combustibil solid, echipat cu o pâlnie prin care se introduce combustibilul pe grătar, prin greutatea proprie (debitul combustibilului, ca şi mărimea lui fiind reglate de către o roată cu lopeţi, etc.). Faţă de focarul plan simplu, focarul cu pâlnie prezintă următoarele avantaje: Focar cu pâlnie, cu alimentare semimecanică, cu roata cu" lopeji. 1) pâ'nie de cărbuni (pentru bucăfi de 3 • • • 25 mm); 2) resort de apăsare; 3) fafă de ghidare a cărbunilor; 4) pală de aruncare a cărbunilor; 5) clapă de repartizare uniformă a cărbunilor pe grătar; 6) uşa focarului; 7) grătar; 8) cutie de alimentare. Focar cu pâlnie, cu alimentare semimecanică, cu arbore cu sectoare de aruncare. I) pâlnie de cărbuni; 2) dispozitiv de comandă; 3) arbore cu sectoare de aruncare, de tablă; 4) pală de aruncare a cărbunilor; 5) uşa focarului; 6) grătar orizontal plan; 7) cameră de combustie. încărcare uniformă şi continuă a grătarului; ardere mai bună; întârziere mai mică la aprindere; răcirea camerei de combustie e mult micşorată, fiindcă nu se deschide uşa în timpul alimentării cu combustibil; se reduce cantitatea de fum. Este folosit ca focar interior sau inferior şi, uneori, ca focar anterior. Grătarul poate fi plan sau inciinat. Sin. Focar cu aruncare. 4. ~ cu turn [uiaXTHaa TOnna; foyer â tour; Turmfeuerung; tower furnace; tornyos rostely tuzeles]: Focar, de obiceiu inclinat, semimecanic, înzestrat cu un turn în care combustibilul se usucă în prealabil prin acţiunea curenţilor de aer cald, şi de unde este apoi introdus pe grătar. Este folosit ca focar inferior sau anterior, pentru arderea combustibililor de putere calorif.că mică şi umezi (lignit, turbă, lemn). Introducerea aerului se face prin zone dispuse sub grătar, şi în cantităţi reglate. Ţ, După felul combustibilului folosit, focarul cu grătar poate fi: Focar cu grătar în scară, cu turn de uscare, f) intrarea combustibilului umed; 2) turn de uscare; 3) boltă de întoarcere a gazelor de ardere; 4) grătar în scară; 5) dispozitiv de basculare a grătarului de sgură; 6) pâlnie de sgură şi cenuşă; 7) grătar ce sgură; 8) corpul căldării; 9) gură de insuflare de aer. t . Focar pentru antracit [Tonna A Jifl aHTpaiţHTa; foyer â l'anthracite; Anthrazitfeuerung; anthracite furnace; antracittuzeles]: Focar pentru arderea Focar pentru antracit. I) cameră de combustie; 2) introducerea de aer suplementar; 3) ecran de fevi de răcire; 4) boltă prelungită în spate; 5) colector de sgură; 6) pâlnie de sgură; 7) frătar rulant. antracitului şi a huilei antracitoase, ca şi a brichetelor fabricate din huilă superioară. Este tipul 60) de focar folosit peniru arderea combustibililor solizi cu putere calorifică mai mare de 7000 kcal/kg, şi cu flacără scurtă. La ardere desvollân-du-se o mare cantifate de căldură şi combustibilul având un confinut mic de materii volatile, dimensiunile camerei de combustie, şi în special înălfimea, sunt mici. Tipul de grătar folosit este: pentru focarele mici, grătarul plan cu alimentare manuală sau cu pâlnie, obişnuit cu o mică inclinare; pentru focarele mijlocii, grătarul interior, grătarul rulant şi grătarul cu împingere pe dedesubt; pentru focarele mari, grătarul rulant cu zone şi grătarul cu împingere pe dedesubt. Aerul este insuflat de jos; la unele focare, aerul este în prealabil preîncălzit. Focarele mic, în special, funcfionează şi cu insuflare de abur, pentru formarea unei sguri poroase. 2. ~ pentru cărbuni bruni (lignifi superiori) [ToriKa ajih cjKHraHHH 6yporo yrjin; foyer â lig-nite de qualite superieure; Braunkohlenfeuerung; brown coal furnace; barnaszentuzeles]: Focar pentru arderea combustibililor solizi cu o putere calorifică de 3000-■-5000 kcal/kg, ca şi a cocsului sau a brichetelor formate din ei (în majoritate cocs pulverulent). Cantitatea de materii volatile şi confinutul de cenuşă, deci şi dimensiunile focarelor, variază mult cu provenienţa combustibilului. In general, arderea se face cu Focar pentru cărbuni (huilă, cărbuni bruni). 1) uşa focarului; 2) grătar cu mică inclinare; 3) cameră de combustie; 4) pâlnie de sgură; 5) clapă de aer. flacără lungă, cărbunii comportându-se bine pe diferitele tipuri de grătare, mai ales pe cele plan = . Tipurile de grătar folosite sunt: pentru focarele mici, grătar plan sau pufin inclinat, cu manevrare manuală sau semimecanică; pentru focarele mijlocii, grătar rulant, grătar rulant cu zone, grăiar cu împingere directă, grătar cu împingere răsturnată; pentru focarele mari, grătar cu împingere directă şi grătar rulant cu zone, ambele cu insuflare pe dedesubt a aerului. Folosirea focarelor cu grătare cu împingere pe dedesubt este avantajoasă numai la cărbuni cu un confinut de 15*-*20% materii volatile, cu cenuşă cu un punct înalt de topire (confinutul de cenuşă fiind cuprins 602 între 4 şi 15%), şi cari nu se lipesc între ei în timpul arderii. î. Focar pentru lignit [TonKa ajih cnmraHHH JlHrHHTa; foyer â lignite; Lignitfeuerung; lignite ■furnace; lignittuzeles]: Focar pentru arderea lig-nifilor cu o putere calorifică sub 3000 kcal/kg. Tipul de focar folosit este, în general, focarul cu -grătar în scară, care, la focarele mijlocii, e cu împingere directă, cu împingere răsturnată sau în cascadă; iar focarele mari pot fi şi cu insuflare de aer pe dedesubt şi compartimentare în zone. Lignitul având un , confinut mare de cenuşă, sgură şi materii volatile, volumul camerei de combustie este mare, dimensiunile variind după felul lignitului. Focarele diferă, după cum lignitul este desumidificat înainte de a fi introdus în focar, sau trebue să ardă în stare umedă. Uscarea prealabilă se face în turnuri de uscare, prin aer cald, prin aburul de emisiune sau prin gazele de ardere. Când se arde lignit umed, tocarul funcţionează ca un focar cu semigaze, grătarul având o lungime şi un unghiu de alunecare suficient, pentru ca arderea lignitului să se poată face perfect. La focarele mari se face şi insuflarea aerului pe dedesubt, în mai multe zone, pentru a nu se stânjeni focul de bază prin curenfi de aer prea puternici. Focar pentru turbă şi lignit inferior în bucăfi. 1) turn pentru introducerea combustibilului; 2) corpSI căldării; 3) insuflare de aer secundar; 4) colector de sgură; 5) grătar rulant; 6) cameră de combustie; 7) cameră de încălzire; 8) boU tă separatoare. 2. ~ pentru turbă [Tonna /ţjifl CtfîHraHHfl TOpc|?a; foyer a tourbe; Torffeuerung; peat furnace; iozegtuzeles]: Focar folosit pentru arderea turbei (în bucăfi, sau fărâmifată). Confinutul mare de materii volatile reclamă o cameră de combustie cu volum mare. Tipul de focar este cel cu grătar în scară, sau cu grătar rulant cu turn. Gradul de umiditate şi metodele folosite pentru uscarea turbei determină tipul focarului. Când se face uscarea prealabilă a turbei prin diferite metode (cea mai bună iiind cea prin turn de uscare), se poate folosi focarul cu grătar rulant, turba uscată inflamându-se şi arzând repede. In; cazul turbei umede, se foloseşte focarul în scară, funcfionând ca focar semigaz. Stratul de combustibil se menfine suficient de gros, pentru a se usca turba în focar. Reglarea 7 Focar pentru turbă.fărâmifată (5-••10 mm). I) turn de uscare; 2) corpul căldării; 3) canal de aer secundar; 4) difuzor de turbionare; 5) vagonet de sgură; 6) cameră de combustie; 7) injector de turbă fărâmifată. cantităţilor de combustibil se realizează prin variafia debitului turnului. Focarele sunt înzestrate şi cu dispozitive de reglare pentru aerul insuflat în zone. Focar cu turn, pentru turbă şi lemne, î) turn de uscare pentru combustibil; 2) grătar de mare inclinare; 3) grătar de mică inclinare; 4) grătar plan orizontal; 5) grătar colector; 6) gură de vizitare; 7) cameră de combustie. 603 î. Focar pentru lemne [TonKa AJiH CJKHraHHa APOB; foyer â bois; Hoizfeuerung; wood fired furnace; fatiizeles]: Focar pentru arderea lemnelor. Tipul diferă după cum se ard lemne tăiate în bucăfi uniforme, sau buşteni. Când încărcarea grătarului se poate realiza aproape uniform şi se poate menfine acelaşi unghiu de a-lunecare al combustibilului, se folosesc focare cu grătar în scară. Lemnele fiind uscate, ard uşor, cu 3 flacără lungă, cu degajare de multe ma- terii volatile şi cu pro- Focar pentru buşteni' ducere de cenuşă pu- '> canal de aer; 2) corpul cî|-fină. Când încărcarea dării; 3) 9urS de vizi,are'' 41 ca" focarului nu se mai merS de combustie'' 5) ^ar' poate realiza uniform, 6) grătar înclinat; 7) uşa focarului. cum este cazul arderii buştenilor de diferite dimensiuni, deci cu diferite unghiuri de alunecare, se folosesc focare cu grătare plane şi cu cameră de combustie cu volum mare. 2. ~ pentru rumeguş de lemn [TonKa CJKHraHHH OTIHJIOK; foyer â sciure de bois; Săgespănefeuerung; furnace for saw-dust; furesz- Focar cu semigaze, pentru rumeguş de lemn. 1) ajutaj de aer; 2) corpul căldării; 3) fereastră de control; 4) cameră de combustie; 5) grătar plan orizontal; 6) canal de evacuare a sgurii; 7) grătar în scară; 8) clape de aer ale cenu-şarului; 9) grătar inclinat; 10) uşa focarului; 11) cameră exterioară de încălzire; 12) pâlnie de introducere a combustibilului. portuzeles]: Focar pentru arderea rumegu- şului provenit dela tăierea lemnelor. Este folosit în special la fabricile de cherestea. Rumeguşul de lemn fiind foarte mărunt şi uşor, este antrenat de curentul de aer în diferite coifuri moarte, unde arde mai departe şi produce o blocare prin cenuşa depusă. De aceea se foloseşte focarul cu semigaze cu volum mare al camerei de combustie şi cu grătarul din trei părfi (inclinat, în scară şi plan). Rumeguşul introdus printr'o pâlnie se răspândeşte aproape uniform pe grătarul inclinat (care e scurt) şi pe grătarul în scară (lung), şi apoi, în stare incandescentă, se adună pe grătarul plan. 3. ~ pentru deşeuri [Tonna AJiH cmnraHHH OTXOAOB; foyer â dschets; Abfăllefeuerung; furnace for waste; selejtanyagtuzeles]: Focar pentru arderea deşeurilor, ca cioplituri de lemn, talaşi, cotoare de floarea-soarelui, resturi taninoase, etc. Focarele sunt în scară (trepte), a căror inclinare variază după unghiul de alunecare al combustibilului, In general, aceşti combustibili având putere calorifică mică, grad de umiditate mare şi confinut de cenuşă mic, camera de combustie va avea volum mare, şi va fi compartimentată, Focar pentru deşeuri de lemn (talaşi), (sistem Pomerantev). 1) turn de alimentare; 2) corpul căldării; 3) insufiare laterală de aer terfiar; 4) cameră de combustie; 5) insuflare de jos, de aer secundar; 6) grătar inclinat; 7) uşa focarului; 8) stăvi-lar de combustibil. spre a putea arde toate particulele de combustibil cari plutesc în aer. In camera de combustie se depune, uneori, şi o parte din cenuşa volantă. Exemplu: Focar sistem Pomeranfev. 4. Focar fără grătar [TonKa 6e3 kojiochh-KOBOH pemeTKH; foyer sans grille; rostlose Feuerung; furnace without grate; rostelynelkiili Fuzeles]: Focar constituit dintr'o cameră de combustie, fără grătar. Serveşte pentru arderea cărbunelui pulverizat, sau a combustibililor lichizi sau gazoşi. Spre deosebire de focarul cu grătar — la care 604 numai materiile volatile ard în stare de suspensie, iar partea solidă a combustibilului (cocs rezidual) arde pe grătar — în focarul fără grătar, încălzirea, gazeificarea, aprinderea şi arderea combustibilului se fac numai în stare de suspensie, sub acfiunea căldurii radiate de flacără, de gazele de ardere şi de pereţi. Elementul caracteristic principal al focarului este încărcarea termică a camerei de combustie. Dimensiunile camerei de combustie se aleg după natura combustibilului, după sistemele de ardere (aşezarea injectoarelor), posibilităfile de răcire a perefilor şi de evacuare a sgurii (la ardere de cărbune pulverizat). Perefii camerei de combustie sunt construifi din material refractar sau din ecrane de fevi de răcire cu apă. Este folosit, obişnuit, la unităfile mari de căldare pentru arderea cărbunelui pulverizat, ia unităţi mici (cu 4X105 kcal/h încărcare a camerei de combustie) pentru arderea păcurii şi a gazelor, şi la căldări speciale de înaltă presiune cu producfie specifică mare de abur. După combustibilii folosifi, focarul fără grătar poate fi: pentru cărbune pulverizat, cărbune mărunt (până la 6 mm), combustibili lichizi şi combustibili gazoşi. i. Focar pentru cărbune pulverizat [TonKa ajih c/KHraHHH nopouiKoo6pa3Horo yrjiH; foyer â charbon pulverise, foyer â poussiere; Koh-lenstaubfeuerung; coal dust furnace, pulverized coal furnace; szenportuzeles]: Focar fără grătar, care serveşte peniru arderea cărbunelui pulverizat. In camera de combustie se introduce, prin injectare, împreună cu aerul, cărbunele măcinat fin în prealabil; particulele în suspensie se gazei-fică, se aprind şi ard. O parte din cenuşă cade în pâlnia de sgură, iar restul sboară sub formă de cenuşă volantă — împreună cu gazele de ar- Focar inferior, penfru cărbune pulverizat. 1) pâlnie de cărbune; 2) instalaţie de măcinat cărbuni; 3) conductă de cărbune pulverizaf; 4) conductă de aer secundar; 5) cameră de combustie; 6) feavă de flacără; 7) injector de cărbune pulverizat. dere — prin coş. Prin măcinarea cărbunelui la o finefă care variază după combustibil şi felul ar- derii (obişnuit, pulberea are granule de 10 ■ • ■ 100 ji), se măreşte suprafafa de contact cu aerul, in-tensificându-se reacfia dintre aer şi' combustibil; cărbunele pulverizat arde în stare de suspensie, obfinându-se un amestec bun cu aerul, şi deci arderea cu un mic factor de exces de aer (e= 1,05---1,1). Părfi le principale ale focarului sunt: camera de combustie, pâlnia de sgură şi injectoarele; uneori este înzestrat cu ecran de fevi de răcire, cu grătar de răcire, cu camere de sgură, turn de uscare şi moară individuală. Instalafiile anexe (numai la anumite tipuri de focare) sunt formate din instalafiile de uscare, de măcinare şi de distribufie a cărbunelui pulverizat — .Obişnuit, camera de combustie e de formă paralelepipedică; e construită din zidărie şi căptuşită cu material refractar sau cu un ecran de fevi de răcire. La tipurile cu perejii răcifi, încărcarea specifică ajunge până la 250000 350000 kcal/m3h. Numărul şi aşe- zarea injectoarelor depind de natura combustibilului. Focarul se adaptează —prin reglarea canti-tăfilor de aer şi alegerea finefei de măcinare — pentru arderea pulberii de antracit, de huilă, de lignit superior, lignit şi turbă, fiind avantajos, în special, pentru arderea combustibililor inferiori. Avantaje: rentabilitate mare prin arderea cărbunilor pulverizafi, în condifiuni mult mai avantajoase decât a celor în formă de bulgări; reglare uşoară a intensităţii de ardere, şi dec elasticitate mare a instalaţiei de căldare; se pot construi uşor unităţi mari. Desavantaje: prepararea pentru ardere a cărbunelui pulverizat e costisitoare; instalaţie complicată pentru îndepărtarea sgurii şi a cenuşii; pericol de explozie a pulberii. Diferite sisteme de focare pentru arderea cărbunelui pulverizat: 2. ~ cu injectoare în coifuri [Tonna c yrjiOBbiMH HHJKeKTOpaMH; foyer â injecteurs dans Ies quatre coins; Feuerung mit Eckenbren-nern; furnace with corner burners; sarokegos tuzeles]: Focar la care injectoarele de cărbune pulverizat sunt aşezate vertical, în cele patru coifuri de jos ale camerei de combustie, şi provoacă un vârtej puternic, dirijat în sus. Perefii sunt complet căptuşifi cu jevi; aerul secundar se introduce încălzit. încărcarea specifică poale ajunge până la 300 000 kcal/m3h. 3. ~ cu flacără în L [TonKa c L-o6pa3HbiM njiaMeHeM; foyer â flamme en L; Feuerung mit L-formiger Flammenbildung; furnace with L-flame; L-lângu tuzeles]: Focar la care injectarea cărbunelui pulverizat se face prin injfectoare montate frontal, iar pulberea parcurge o traiectorie la început orizontală şi apoi verticală. Repartizarea uniformă a pulberii în suspensie în camera de combustie se obfine prin insuflare de aer secundar, prin peretele din spate. Obişnuit, focarul are turn de uscare şi moară individuală pentru măcinarea cărbunelui necesar fiecărui grup de in- 605 jectoare. Perefii sunt cu ecrane, iar injectoarele sunt cu vână turbionară. Sin. Focar cu injectoare frontale. Focar pentru cărbune pulverizat, cu două injectoare. I) corpul căldării Babcock-Wilcox; 2) preîncălzitor de apă; 3) căptuşeală de cărămidă refractară; 4) canal de aducere de aer secundar; 5) clape de reglare; 6) căptuşeală de izolare; 7) pâlnie de sgură; 8) injector^ inferior cu flacără în L; 9) cameră de combustie; 10) canal de răcire cu aer; 11) injector superior cu flacără în U. i. Focar cu flacără în U [TonKa c U-o6pa3HbiM njiaMeHeM; foyer a flamme en U; Feuerung mit U-formiger Flammenbildung; furnace with U-flame; U-lângu tuzeles]: Focar la care cărbunele pulverizat este injectat în camera de combustie pe deasupra, pentru a descrie, sub acfiunea aerului secundar, o porţiune de cca 180° dintr'o buclă. Perefii sunt parfial echipafi cu ecrane de răcire; la partea inferioară este montat un grătar de răcire pentru înlăturarea efectelor de coroziune şi eroziune ale sgurii asupra perefilor. Ecranele sunt acoperite cu plăci de e-galizare, pentru a realiza distribuirea uniformă a căldurii. Pulberea din vâna injectată nu arde cu o vitesă uniformă pe întreaga suprafafă, ceea ce produce, adesea, răcirea camerei de combustie» încărcarea limitându-se la 150000 kcal/m3 h. Defectele de ardere se remediază prin folosirea in-jectoarelor cu vine multiple şi a injectoarelor cu vână turbionară. Focar pentru cărbune pulverizat, cu flacără în U. 1) injector superior; 2) ajutaje de aer secundar; 3) cameră de combustie; 4) grătar de răcire; 5) pâlnie de sgură; 6) canal de aer caid; 7) preîncălzitor de aer; 8) preîncălzitor de apă; 9) corpul căldării. 2. ~ cu injectoare frontale. V. Focar cu flacără în L. 3. ~ cu moară [TonKa c MeJIbHHlţeH; foyer â moulin; Muhlenfeuerung; mill furnace; malom-tuzeles]: Focar la care instalafia de preparare a cărbunelui pulverizat e legată organic cu focarul, iar finefa combustibilului este foarte mult redusă. Formează, propriu zis, o trecere dela focarul cu grătar la focarul fără grătar, pentru arderea cărbunelui pulverizat. Combustibilul este introdus într'un turn aşezat în fafa focarului, unde se usucă prin acfiunea aerului cald din preîncălzitorul de aer, prin acfiunea gazelor de ardere sau a unui amestec aer-gaze de ardere. Din turn, combustibilul este aspirat într'o moară cu ciocane, respectiv cu cilindri, măcinat, şi apoi proiectat în focar — printr'o fereastră — de către curentul de aer cald. Focarul nu are injector. Pentru realizarea unui amestec intim între pulbere şi aer şi pentru arderea pulberii în stare de suspensie, repartizarea aerului se face uniform, cu insuflare prin peretele din spate. Vitesa curentului de aer-pulbere ajunge până la 20 m/s. In turn se efectuează şi separarea cărbunelui; bucăfile mari neputându-se menfine în curentul de aer, cad în moară, unde sunt măcinate din nou. Avantaje: instalafia de măcinare este individuală şi simplă, finefa cerută este mică; se adaptează foarte bine la arderea cărbunilor inferiori şi umezi (pulbere de lignit, turbă); are un cost de investifie mic şi elastici- 606 tate mare. Desavantaje: micşorarea încărcării specifice în focar, prin arderea pulberii cu finefă mică; depunere de multă sgură şi cenuşă. depărtarea sgurii se face continuu sau periodic. Prin acest procedeu se poate ajunge la o sporire a încărcării specifice a focarului până la 450000 Focar pentru cărbune pulverizat, cu turn şi moară. 1) corpul căldării; 2) preîncălzitor de aer; 3) preîncălzifor de apă; 4) pâlnie de sgură; 5) grătar de sgură; 6) moară de cărbuni; 7) căptuşeală de cărămidă refractară; 8) cameră de combustie; 9) gură de introducere a combustibilului; 10) ecran de fevi de răcire; 11) turn de uscare. i. Focar cu cameră de topif sgura [TonKa c KaMepOH AJIH nJiaBKH niJiaKa; foyer â chambre de;fusion pour scories; Feuerung mit Schlacken-schmelzkammer; furnace with clinker smelting chamber; salakolvaszto-kamrâs tuzeles]: Focar pentru cărbune pulverizat, la care, într'o porfiune a camerei.de combustie, se realizează o temperatură mai înaltă decât punctul de topire al sgurii. Obişnuit, spafiul de combustie e despărţit, prin grătarul de sgură, în două părfi: camera de topire şi camera de răcire. Ecranul de fevi al camerei de topire este bine izolat, astfel că în porfiunea focarului mărginită de el se realizează o temperatură de 1700-■■ 1800°. Temperatura camerei de răcire este scăzută mult sub punctul de topire al sgurii, la cca 1000°, ob-finându-se astfel granularea sgurii. Sgura topită în catnera de topire se colectează într'o pâlnie. In- kcal/m3h; totuşi se impune o limitare a încărcării pentru faptul că, în dreptul fevilor căldării, este necesar să se menfină o zonă de răcire, pentru ca sgura să nu se lipească de suprafeţele de încălzire. Prin topirea sgurii în camera de topire, se poate urca mult temperatura în camera de combustie. Acest focar se foloseşte numai la căldări mari. 2. ~ cu cameră de gazeificare [TonKa c ra-3H(J)HKaillH0HH0H KaMepOH; foyer gazeificateur â combustible en suspension; Schwebegasfeue-rung; furnace with gasification chamber; lebegteto elgâzositâssal egyesitett tuzeles]: Focar în care cărbunele pulverizat se gazeifică în timpul cât este în stare de aerosol, şi arde numai în parte sub forma de pulbere. Focarul este format din două camere: una.de gazeificare şi alta de combustie. Cărbunele pulverizat intră sub presiune în 607 camera de gazeificare, unde, în contact cu gazele fierbinţi, se gazeifică; gazele trec în'camera de combustie unde ard, iar cocsul cade în partea de jos a camerei de gazeificare. Carbonul din cocs arde, iar sgura, lichidă (la temperatură mai înaltă decât punctul ei de topire), curge încolectorul de sgură. — Bioxidul de carbon din arderea cocsului întâlneşte în drumul său particule de cărbune încălzite, cari îl reduc la oxid de carbon, iar acesta trece în camera de combustie,unde arde complet. Prezintă următoarele avantaje: ardere mai completă, şi o bună evacuare a sgurii prin topirea ei. 1. Focar suplementar [BcnoMoraTejibHan TOnKa; foyer supplementaire; Zusatzfeuerung; sup-plementary furnace; tartalek tuzeles]: Focar pentru ardere de cărbune pulverizat, legat cu un focar cu grătar. Se foloseşte ca focar suplementar pentru asigurarea producţiei de abur la vârfurile de consum. Măcinarea se face cu mai pufină fineţă, particulele mari putând fi arse pe grătar. Rezultatele obţinute nu sunt prea concludente, nepu-tându-se armoniza perfect cele două sisteme de conducere a focului. 2. Focar pentru cărbune mărunt (până la 6 mm) [Tonica ajih MejiKoro yrjin (ajih BbiceBOK); foyer pour charbon fin; Rohstaubfeuerung; slack Focar cu cameră de gazeificare. I) distribuitor de cărbune pulverizat; 2) cameră de gazeificare; 3) insuflare de aer secundar; 4) colector de sgură; 5) canal de conducere a cărbunelui pulverizat; 6) canal de conducere a gazelor; 7) camera de combustie; 8) boltă de separare. Focar pentru cărbune mărunt. 1) conductă de combustibil; 2) conductă de amestec com-bustibil-3er; 3) clapă de reglare; 4) corpul căldării; 5) grătar de cenuşă; 6) ajutaj de aer (cuaternar); 7) conductă de aer încălzit; 8) ajutaj de aer (terfiar); 9) ajutaj de aer turbionar (se» cundar); 10) injector; 11) conductă de aer (primar); 12) pâlnie de cărbuni. coal furnace; nyersportuzeles]: Focar pentru arderea cărbunelui mărunt (până la 6 mm). Constitue o trecere între focarul cu grătar şi focarul pentru cărbune pulverizat. Cărbunele este introdus împreună cu aerul, prin injectare la partea superioară a camerei de combustie, şi e turbionat printr'un curent de aer secundar. Curentul de aer terţiar, care intră lateral, şi curentul cuaternar, de jos în sus, reglează arderea şi provoacă granu-larea~cenuşii. Se adaptează foarte bine la arderea prafului de cărbune, ne mai fiind necesară bri-chetarea lui pentru ardere. 3. Focar pentru combustibili lichizi [Tonna AJIH JKHflKOro TOnJiHBa; foyer â combustibles liquides; Feuerung fur flussige Brennstoffe; furnace for liquid fuels; folyekony tuzeloanyag tuzeles]: Focar fără grătar, pentru arderea combustibililor lichizi. Combustibilul este introdus pulverizat, prin injectoare, în camera de combustie, unde arde fără sgură şi fără cenuşă. Focarul cuprinde: camera de combustie, injec-toarele, uneori vatra de cărămidă refractară — folosită pentru preîncălzirea şi repartizarea uniformă a aerului — şi bolta (care serveşte pentru a dirija flăcările, astfel ca ele să nu atingă pereţii focarului). Focar pentru combustibili lichizi. 1) canale de aer suplementar; 2) injector de combustibil; 3) canal de aer; 4) cameră de combustie; 5) corpul căldării. După aşezarea lui, focarul pentru combustibili lichizi poate fi: interior, inferior sau anterior, forma şi dimensiunile camerei de combustie variind după felul combustibilului. Exemple: 4. ~ pentru gudron de cărbune [TonKa fljifl CJKHraHHfl ryApOHa; foyer â goudron; Teerfeue-rung; tar-fired furnace; kâtrânytuzeles]: Focar pentru arderea gudronului de cărbune sau, uneori, a uleiului de gudron. Funcţionează ca şi focarul pentru păcură, pulverizarea combustibilului obţinându-se prin injectarea cu abur sau cu aer comprimat. Reglarea aeruiui se face şi printr'un curent de aer secundar. 5. ~ pentru păcură [TonKa ajih cnmraHHH Ma3yTa; foyer â mazout; Masutfeuerung; masut furnace; nyersolaj tuzeles]: Focar pentru arderea păcurii. Păcura se introduce prin pulverizare, ceea ce înlesneşte gazeificarea şi arderea ei completă în intervalul de timp în care se găseşte în camera de combustie. Pulverizarea se obţine prin injectoare cu abur, cu aer comprimat (la presiune joasă sau înaltă) şi prin injectarea mecanică 608 a păcurii. înainte de infroducerea în focar, păcura se preîncălzeşie. Aerul poate fi bine reglat, aşa încât arderea se face cu un mic factor de exces de aer (1,3). Instalafiile anexe sunt: rezervorul de disfribufie,. preîncălzitorul de păcură, filtrul şi diversele conducte. Avanfaje: încărcare specifică mare, manevrare uşoară, mic factor de exces de aer, reglare uşoară a arderii, elasticitate mare, combustie fără reziduuri de ardere, economie de personal. Desavantaje: instalafie de depozitare costisitoare, reparafii dese la bolfi. explozii de gaze mai frecvenfe decât la cărbuni. 1. Focar pentru ardere mixtă [TonKa ajih CMemaHHOro CJKHraHHH; foyer â combustion mixte; gemischfe Feuerung, kombinierte Feuerung; combined oii and coal furnace; vegyes tuzeles]: 1. Focar pentru arderea combinată a combustibilului lichid (păcură) şi solid (cărbuni inferiori). Focarul este cu grătar, pe care cărbunele incandescent formează un pat de ardere. Dirijarea flăcărilor se face prin boltă. Se foloseşte, în special, la locomotive (v. fig. sub Focar de locomotivă). — 2. Focar pentru arderea în mod alternat a combustibilului lichid şi gazos. 2. Focar pentru combustibili gazoşi [TOnna AJiH ra3oo6pa3Horo TOnjiHBa; foyer â com-bustibles gazeux, foyer â gaz; Feuerung fur Tipuri de focare, după felul şi p gasformige Brennstoffe, Gasfeuerung; furnace for gaseous fuel, gas-fired furnace; gâznemu Focar pentru corrbusf'ibili gazoşi. 1) conductă de gaze; 2) ajutaje de aer suplementar; 3) dispozitiv de amestec gaz-aer; 4) arzător; 5) cap de aprindere; 6) fundul camerei de combustie; 7) feavă de flacără; 8) corpul căldării; 9) căptuşeală de cărămidă refractară; 10) feavă de alimentare cu apă. iterea calorifică a combustibilului 1200 ••• 3000 kcal/kg 3p00 — 5030 kcal/kg 5000 - 8000 kcal/kg 60:0 8000 kcal/kg 6000 - 12 000 kcal/kg 950 8275 kcal/m3 N lignit turbă rumeguş de lemn deşeuri lignit superior brichete de lignit superior antracit huilă brichete de antracit şi huilă cărbune pulverizat (de huilă, de lignit superior, de lignit) păcură gudron uleiu de gudron, etc. gaz natural gaz de iluminat gaz de cocserie gaz de generator gaz de cuptor înalt Focare mici (pentru căldări cu mare volum de apă şi pentru căldări cu fevi de apă până la cca 200 m2) cu: grătar în scară grătar plan grătar inclinat grătar plan grătar cu pâlnie grătar inclinat grătar cu împingere pe dedesubt Focare mijlocii cu: Focar pentru cărbune pulverizat Focar pentru combustibili lichizi Focar pentru combustibili gazoşi grătar în scară cu împingere directă grătar-albie grătar cu împingere răsturnată grătar cu împingere directă grătar rulant grătar rulant cu zone grătar cu împingere răsturnată grătar-lanf grătar rulant grătar rulant cu zone grătar cu împingere pe dedesubt Focare mari cu: grătar în scară cu împingere directă grătar cu împingere directă grătar rulant cu zone grătar rulant cu zone grătar cu împingere pe dedesubt 609 tuzeloanyag. tuzeles]: Focar, pentru arderea combustibililor gazoşi. Aceştia pot fi: gâz de cuptor •înalt, gaz de cuptor de cocs, gaz de iluminat, gaz de gazogen sau gaze naturale. Focarul este constituit din camera de combustie şi vatră (fără grătar). Introducerea gazului se face prin arzătoare, în cari se face amestecul lui cu aerul. Reglarea se face în cele mai bune condifiuni, obfinându-se o ardere completă, fără reziduuri. 1. Focar special [cneiţHajibHan Tonna; foyer special; Spezialfeuerung; special furnace; kulon-ieges tuzeles]: Focar care se integrează în una din categoriile generale, dar care are particularităţi de construcfie sau de funcţionare, după instalafia pe care o deserveşte. Exemple: 2. Focar-cutie de foc [orHeBan hjih Tonoq-Hatf K0p06Ka; boîte â feu; Feuerbiichse; fire box; tuzszekreny]: Focar interior, în formă de cutie aproximativ paralelepipedică sau cilindrică. Se foloseşte la căldări cu volum mare de apă şi cu fevi de fum, în special la locomotive, la locomobile, căldări marine, etc. 3. ~ de locomobilă [TonKa jiokomo6hjih; foyer de locomobile; Lokomobilfeuerung, Loko-mobilfeuerbuchse; locomobile furnace, locomobile fire-box; lokomobil tuzeles, lokomobil tuzszekreny]: Focar de locomobilă semistabilă. De obiceiu, este o cutie de formă cilindrică, fiind constituit din camera de combustie, din grătar, boltă mică de zidărie şi cenuşar. Focare Crampton şi Belpaire: î) şi 2) profund, strâmt, C. şi B.; 3) şi 5) semiprofund, pufin larg, C. şi B.; 4) profund, debordant, B.; 6) plat, pufin larg, B,; 7) şl 9) semiprofund, debordant, B. şi C.; 8) plat, debordant, B. 4. ~ de locomotivă [napoBOŞHan TonKa; foyer de locomotive; Lokomotivfeuerung, Feue-rungseinrichtung der Lokomotive, Lokomotivfeuer-buchse; locomotive fire-box, locomotive furnace; mozdonytuzszekreny, mozdonytuzeles]: Focar de căldare de locomotivă. Este format din camera de combustie în formă de cutie metalică (cupru sau ofel), din grătar, boltă de zidărie şi cenuşar. Există diverse tipuri constructive şi J) uşa cutiei de foc; 2) grătar; 3) cutie de foc; 4) boltă. anume: tip Crampton (80% din totalitatea focarelor de locomotivă), cu cerul focarului plat (uneori pufin boltit) şi cu plafonul căldării verticale, cilindric; tip Belpaire, cu cerul focarului şi al plafonului căldării verticale, plate; tip Brotan, cu boiler şi fevi de apă; tip cu termosifon (v. sub Termosifon), etc. Peretele din fata al cutiei de 610 foc, numit placă tubulară, este legat cu ţevile de fum, respectiv cu ţevile de fum mari pentru supraîncălzitor. Pereţii laterali, peretele portal (în care se găseşte gura uşii) şi partea inferioară a plăcii tubula-re se consolidează prin legarea cu an-tretoaze de pereţii căldării verticale, iar cerul focarului este consolidat prin ie- Focar de locomotivă cu boltă montată pe fevi fierbătoare. I) căldare verticală; 2) uşa focarului: 3) feavă fierbătoare; 4) cadrul •inferior; 5) boltă; 6) căldare Ion* gitudinală; 7) cutie de foc. garea de plafon cu tiranţi şi diferite ancore. Tirajul se face prin clapele de cenuşar şi prin capul de emisiune. Focarul poate fi aşezat între cele două longeroane ale cadrului locomotivei (focar îngust), între două roţi şi deasupra longeronului (focar puţin larg), sau deasupra şi în afara roţilor (focar larg, focar debordant). | După combustibilul folosit, focarul de locomotivă | poate fi cu cărbune (din toate categoriile), cu cărbune pulverizat, cu păcură, şi cu păcură în ardere mixtă cu lignit. La focarele cu cărbuni, suprafaţa grătarului este limitată de posibilitatea de alimentare manuală cu combustibil, la 6,0• ■ ■ 6,5 m2. La locomotivele de mare putere, cu o suprafaţă de grătar dela 5 ■ • * 16 m2, se foloseşte alimentarea mecanică, sistemul de alimentare cu împingere pe dedesubt (stoker) fiind cel mai răspândit. Se ajunge asifel să se ardă până la 700 kg/m2h de cărbune. Focarul pentru cărbune pulverizat nu are grătar. Focar de locomotivă pentru cărbune pulverizat. I) tender; II) locomotivă; 1) rezervor de cărbune pulverizat; 2) suflantă; 3) cutie de foc; 4) boltă; 5) cameră de sgură; 6) injector de cărbune pulverizat; 7) tub de alimentare; 8) şurub fără fine transportor. Focar de locomotivă pentru păcura (în ardere mixtă cu lignit). /) tender); II) locomotivă; 1) rezervor de păcură; 2) serpentină cu abur pentru încălzirea pacurii; 3) intrarea aburului de încălzire; 4) robinet de luat abur; 5) feavă de abur la dom; 6) cutie de foc; 7) boltă; 8) grătar basculant; 9) grătar; 70) cenuşar; 11) injector de păcură; 12) robinetul injectorului de păcură; 13) tub flexibil de aducere a păcurii; 14) feavă de scurgere a aburului condensat. 611 Introducerea combustibilului se face de pe tender — printr'un şurub fără fine — în tubul de alimentare, de unde un ventilator îl suflă, prin injec-foare, în cutia de foc. Avantajele exploatării sunt contrabalansate de întreţinerea instalafiilor complicate, cari prezintă şi pericol de explozie a pulberii. Arderea numai cu păcură se foloseşte foarte rar. Focarul cu ardere mixtă este un focar obişnuit de Focar de radiafie pentru cărbune pulverizat, cu moară. 1) corpul căldării; 2) supraîncălzitor; 3) preîncălritor de apă; 4) colector de cenuşă volantă; 5)fpâlnie de sgură; 6) moară de cărbune; 7) gură de introducere a combustibilului; 8} cameră de combustie; 9) fereastră de controI;J 7 0)1 ecran de fevi de răcire. 612 locomotivă, Ia care se montează unu sau două injectoare (de obiceiu în placa portală, sub uşă). Păcura preîncălzită este adusă de pe tender prin cădere naturală, şi introdusă în cutia de foc, în stare pulverizată, prin injectoare. 1. Focar de încălzire centrală. V. sub încălzire centrală. 2. ~ de radiafie [Tonna c JiyneHcnycKa-HHeM TenJIOTbl; foyer de radiation; Radiations-feuerung; radiation furnace; sugârzâsi tuzeles]: 1. Focar care transmite cea mai mare parte din căldură prin radiafie. Se foloseşte la căldări mari şi în .cazul arderii cu o încărcare mare a camerei de combustie, în special ca focar pentru cărbunele pulverizat. Perefii camerei de combustie sunt îmbrăcafi parfial cu fevi de apă, sau sunt în întregime construiţi din ecrane de fevi. Astfel se obţine, de o parte reducerea temperaturilor în camera de combustie, iar de altă parte o mai bună transmisiune a cătdurii (prin radiaţie). Avantaje: randament mare; adaptabilitate la încărcări mari (elasticitate mare); pierderi mici de căldură prin radiaţie; spaţiu mic; eliminarea pereţilor de zidărie refractară. Desavantaje: aprindere grea, în cazul arderii cărbunilor cu un conţinut mic de materii volatile; căderi inadmisibile de temperatură, când scade încărcarea; ardere incompletă. Pentru o bună funcţionare, este necesară potrivirea temperaturii apei din suprafefele de răcire după temperatura aerului cald introdus în focar pentru activarea arderii. Este tipul de focar care se impune din ce în ce mai mult pentru căldări mari. — 2. Un focar de radiafie particular e focarul interior al căldărilor cu fevi de flacără (igni-tubulare) şi cu cutie de foc, format din perefi în contact direct cu apa din căldare. Avantajele obfinute prin transmisiunea directă a căldurii sunt depăşite însă de desavantajele proprii căldărilor cu fevi de fum şi cu volum mare de apă. Se foloseşte pe scară întinsă numai la locomotive şi la unităţi foarte mici de căldare (căldare verticală, căldare de încălzire centrală, etc.). 3. Focar de cuptor [ropHHJio, oraeBaH Kopo6-Ka; foyer de four; Ofenfeuerung; furnace fire box; kemencetiizeles]: Focar folosit la anumite cuptoare industriale, în cari combustibilul nu este în contact direct cu materialul supus încălzirii. Focarele se folosesc la unele cuptoare de forjă, de topire (de reverberaţie, de pudlat, de topit plumb sau compoziţie, etc.), de tratamente termice (de recoacere, de cementare, de maleabilizare, etc.), de tratamente de protecţiune superficială (zincare, cositorire, etc.), de uscat forme de produse ceramice, etc. După poziţia sa faţă de camera de topire sau faţă de creuzet, focarul poate fi inferior sau anterior. El este cu sau fără grătar, cu injector sau cu arzător, după natura combustibilului folosit. Dimensiunile grătarului şi ale camerei de combustie sunt determinate de cantitatea de căldură necesară procesului de încălzire a materialului din cuptor. 4. Focar de sobe. V. sub Sobă de încălzit. 5. Focărif. V. Focului, conducerea e. Focarul ^aripii ^[cjDOKyc (iţeHTp) KpbiJia; foyer de Paile; Brennpunkt des Flugels; focus of the wing; szârnyfokusz], Av.; Focarul profilului mediu aerodinamic al aripii. 7. ~ unui profil [$OKyc (ijeHTp) npo(|)HJifl; foyer d'un profil; Brennpunkt eines Profils; focus of a profile; keretfokusz]: Punctul fix din interiorul unui profil de aripă, faţă de care momentul rezultantei aerodinamice a profilului este independent de unghiul de incidenfă. Poziţia acestui punct (la care se raportează, obişnuit, proiecţia centrului de greutate al avionului) se poate calcula cu ajutorul datelor privitoare la coeficienţii de portanţă (C2), de rezistenţă la înaintare (C*) şi de moment (Cm), găsite la tunelul aerodinamic, pe o machetă având profilul considerat. 8. Focarului, defectările în serviciu ale ~ [HeHCnpaBHOCTb B fleHCTBHH toiikh; pannes de service du chauffage; Feuerungsbetriebsstorungen; firing breakdowns, firing disturbances of service; tuzelesi uzemhibâk]. Mş. ferm.: Defectările curente ale focarului în serviciu, strâns legate, în general, de exploatarea întregii instalaţii de căldare. Principalele defectări sunt: supraîncălzirea şi deformarea pereţilor din cauza conducerii rele a focului, respectiv din lipsa posibilităţii de dilatare termică; arderea sau deformarea benzii rulante, care provoacă îngreunarea mişcării sau oprirea grătarului rulant, din cauza îngrămădirii pe grătar a unei cantităţi prea mari de sgură incandescentă; arderea elementelor grătarului sau a părţilor inferioare din pereţii focarului, din cauza aglutinării cărbunilor pe grătar şi din cauza formării de straturi groase de sgură incandescentă; corodarea şi erodarea pereţilor prin cenuşa volantă şi prin scorii; formarea de cuiburi de rândunică, adică scorifierea pereţilor camerei de combustie (mai ales a plăcilor tubulare), care provoacă măcinarea pereţilor, din cauza depunerii de sgură şi de cenuşă topită; înfundarea conductelor şi a in-jectoarelor de cărbune pulverizat, respectiv de păcură, din cauza impurităţilor depuse sau din cauză că nu funcţionează filtrul; sfărâmarea şi prăbuşirea bolţii, respectiv a căptuşelii refractare, din cauza temperaturilor prea înalte sau a construcţiei greşite; arderea ecranului de ţevi, din cauza circulaţiei rele a apei de răcire. 9. Focarului, elementele caracteristice ale ~ [xapaKTepHCTHHecKHe sjieMeHTbi toiikh; elements caracteristiques du foyer; charakteristische Elemente der Feuerung; characteristic elements of the furnace; a tuzeles jellegzetes elemei]: Elementele a căror mărime caracterizează comportarea unui focar în exploatare, şi anume: io. elasticitatea ~ [sjiacTHHHOCTb Ka-Mepbi cropaHHH; elasticite du foyer; Feuerungs-elastizităt; furnace elasticity; a tuzeles ruganyossâ-ga]: Capacitatea focarului de a admite o reglare repede a focului, astfel încât producţia de abur a căldării să fie mereu egală cu cererea de abur (care depinde de curba de sarcină a instalaţiei). Prezintă importanţă în special la funcţionarea căldărilor cu mare producţie de abur. 613 î. Focarului, încărcarea termica a camerei de combustie a ~ [3arpy3Ka KaMepw cropaHHH; charge de la chambre de combustion; Feuerraum-belastung; load of the combustion chamber; tuz-terterheles]: Cantitatea de căldură în kilocalorii, desvoltată — într'o oră, în unitatea de volum (1 m3) a camerei de combustie a unui focar fără grătar — prin arderea completă şi fără reziduuri a unui combustibil, cuprinzând şi cantitatea de căldură provenită dintr'o eventuală preîncălzire. încărcarea specifică este dată de relaţia: 9_3i00(«+Q.)k=a|)m,k unde M este puterea calorifică a combustibilului (în kcal/kg), Qa e conţinutul de căldură al aerului’ comburant necesar pentru 1 kg de combustibil (în kcal/kg), Vg e volumul gazelor de ardere (la temperatura de combustie) provenite din arderea unui kilogram de combustibil cu un exces de aer dat (în m3/kg), şi i esfe timpul de ardere pentru combustibil (în s). 2. încărcarea termică specifică a grătarului V. Grătarului, încărcarea specifică a 3. ~, parcursul flăcării ~ [nyTb njiaMeHH; parcours de la flamme, trajet de la flamme; Feuer-bahn, Flammenweg; area covered by the fire; lângmenet]: Lungimea drumului flăcării în focar. Depinde de natura combustibilului, de temperatura camerei de combustie, de cantitatea şi de vitesa aerului comburant, respectiv de fineţa şi vitesa de injectare a combustibilului. Lungimea parcursului flăcării la cărbunii bruni e de cca 1,6 ■ • ■ 2,2 m, la huilă de cca 2,9•■•3,7 m, la brichete de cca 2,6- 3,3 m, şi la cărbune pulverizat de cca 2,5* ■ ■ 6 m. 4. randamentul ~ [np0H3B0#HTejibH0CTb TOIIKH; rendement du foyer, effet utile du foyer; Wirkungsgrad der Feuerung, Nutzeffekt der Feuerung; efficiency of the furnace; a tuzeles hatâs-foka]: Raportul dintre căldura transmisă instalaţiei de căldare, respectiv de cuptor, şi dintre produsul puterii calorifice inferioare a combustibilului prin greutatea de combustibil ars. Pierderile sunt datorite combustibilului nears (în reziduuri, în funingine, în gazele de ardere), conductibililăţii şi radiaţiei prin pereţii focarului. Randamentul variază după sistemul de focar, după felul combustibilului şi natura exploatării. Obişnuit, este cuprins între 0,8 şi 0,96. V. şi sub Pierderi în focar. 5. reglabilitatea aerului comburant al ~ [peryjiHpy-eMOCTb B03Ayxa, Heo6xoAHMoro AJIH ropeHHfl; reglage de l'air comburant du foyer; Feuerungsluftregelung; furnace air regulating; a tuzeles levegoszabâlyozâsa]: Posibilitatea de a regla, după intensitatea arderii, debitul de aer comburant admis în camera de combustie. Se efectuează prin variaţia tirajului şi prin introducerea de aer suplementar (aer secundar) în focar. V. şi sub Preîncălzirea aerului. o. temperatura camerei de combustie a ~ [TeMnepaTypa KaMepbi cropaHHH; temperature de la chambre de combustion; Feuerraumtem- peratur; combustion chamber temperature; a tuz-ter hofoka]: Temperatura care se stabileşte, în regimul permanent de ardere, în camera de combustie. Valoarea dedusă prin calcule e o temperatură medie, temperatura din camera de combustie nefiind uniformă. Ea depinde de puterea calorifică a combustibilului ars, de conţinutul lui în apă, de încărcarea specifică a camerei, de aşezarea sa faţă de suprafeţele de încălzire, de mărimea suprafeţelor de încălzire supuse radiaţiei directe a focarului, şi de temperatura aerului comburant. In practică, temperatura focarului se măsoară cu ajutorul unui pirometru, sau se evaluează după colorile oţelului incandescent. Temperaturile mijlocii ale camerei de combustie, pentru diferitele feluri de combustibil, sunt: lemne, turbă, 950* •• 1200°; lignit, 1000 ■■■ 1200°; cărbune^brun, huilă, 1100 - 1350°; cocs, antracit, 1200-- • 1400°; cărbune pulverizat, 1300 1400°; păcură, 1300 1500°; gaze industriale, 11 001 ■ * 1300°; gaz metan, 1400 ■ • • 1500°. 7. tirajul V. sub Tiraj. 8. volumul camerei de combustie a ~ [o6TbeM KaMepbi cropaHHH (ropeHHH); volume de la chambre de combustion du foyer; Feuer-raumgrolje; volume of the furnace; combustion chamber; fuzter nagysâga]: Volumul camerei de combustie a unui focar, care se alege după formula T/ B'M 3 V =------nrr, q unde B este cantitatea de combustibil arsă în focar (în kg/h), M puterea calorifică a combustibilului (în kcal/kg), şi q încărcarea specifică a camerei de combustie (în kcal/m3h). Reducerea dimensiunilor camerei se poate realiza prin mărirea încărcării specifice (q), adică prin reducerea timpului de combustie; conţinutul mare de materii volatile, temperaturile înalte din focar (cari se realizează şi prin preîncălzirea aerului comburant şi formarea de curenţi turbulenţi de aer comburant), şi fineţa combustibilului — când e cazul, — contribue mult la reducerea timpului de combustie. Timpul cât gazele de ardere stau în camera de combustie depinde, în special, de înălţimea camerei de combustie şi de vitesa gazelor. Volumele prea mici dau o temperatură prea înaltă şi măresc pierderile prin funingine, prin scorii şi gaze nearse; volumele prea mari micşorează încărcarea termică. Volumul (în special înălţimea) variază şi cu natura combustibilului, cu sistemul de grătar şi cu cererea de căldură în unitatea de timp. 9. Fochist [KOHerap; chauffeur; Heizer; fire-man, stoker; futo]: Lucrător care conduce focul într'un focar şi are, în acest scop, un certificat de autorizare specială. Pe locomotivele cu abur, fochistul este un agent auxiliar al mecanicului conducător, ultimul având întreaga răspundere a conducerii. io. Focomefrie [cjpOKOMeTpHH; focometrie; Fo-kometrie; focometry; fokometria]. Opt.: Ansamblu 614 de metode pentru determinarea poziţiilor focarelor şi punctelor principale, deci şi a distanţelor focale, ale unui sistem optic centrat. In cazul unei oglinzi sferice sau al unei lentile subţiri, problema focometriei se simplifică, cele două puncte principale fiind confundate. Aparatele folosite în aceste măsurători se numesc focometre. Ele sunt de diferite tipuri, după natura sistemului centrat studiat, şi după metoda folosită. 1. Focometru [(|)OKOMeTp; focometre; Foko-meter; focometer; fokometer]. Opt.; Aparat folosit pentru determinarea pozifiei focarelor şi a distanţelor focale ale unui sistem optic. 2. Focos [3anaJi, B3pbiBaTejib; fusee; Zun-der; fuse; gyujto]. Tehn. mii.: Dispozitiv care a-morsează explozia încărcăturii de explozie a unui proiectil, a unei bombe de avion, torpile, mine terestre sau marine. Din punctul de vedere al funcţionării, focoasele se împart în focoase percutante, focoase fuzante şi focoase mixte. Se folosesc următoarele trei feluri de aşezare a focoaselor: focoase de ogivă, situate în capul proiectilului, cari sunt cele mai răspândite; focoase de fund, pentru proiectilele de ruptură, la cari ogiva trebue să fie masivă; şi focoase interioare, folosite în special la tunurile cu bătaie lungă şi la bombe. s. ~ fuzant [AHCTaHiţHOHHaa Tpy6Ka; fusee â temps; Zeitzunder; time fuse; lobbano gyujto]: Focos care provoacă — datorită unui reglaj prealabil — explozia proiectilului într'un punct anumit al traiectoriei. Există următoarele categorii de focoase fuzante: focoase cu pulverin (produs cu bază de pulbere neagră), care se aprinde — printr'un dispozitiv cu inerţie — la plecarea proiectilului şi arde un timp determinat de reglaj, după care flacăra ajunge la încărcătura proiectilului; focoase mecanice, la cari momentul exploziei proiectilului este reglat prin funcţionarea unui dispozitiv mecanic (mult mai precis decât cel cu pulverin, la care agenţii atmosferici influenţează durata de ardere); focoase electrice, cari sunt mai simple, lucrează printr'o scânteie electrică sau cu ajutorul unui fir incandescent, şi dau o precizie mai mare a punctului de explozie. Focoasele electrice pot fi cu generator propriu, format dintr'un mic dinam al cărui indus e rotit de o elice, cu condensatoare încărcate în prealabil, sau cu pile galvanice. Focoasele fuzante sunt folosite, în special, la proiectilele artileriei antiaeriene şi la cele cari se trag contra trupelor. 4. ~ mixt [3anaji CMemaHHoro rana; fusee mixte; Vielfachzunder; mixed fuse; kettos gyujto]: Focos care poate funcţiona atât percutant, cât şi fuzant, dispozitivul fuzant fiind situat la partea anterioară a focosului, iar cel percutant la partea dinapoi. Focoasele mixte pot fi: cu dublu efect (fuzant şi percutant); cu triplu efect (fuzant, percutant instantaneu, şi percutant cu întârziere); cu patru efecte ‘(funcţionare fuzanţă ca şrapnel, aprinzând o 'cantitate de^pulbere în proiectil, care proiectează în afară o încărcătură de gloanţe; funcţionare fuzantă ca obuz; funcţionare percutantă instantanee, şi funcţionare percutantă cu întârziere). 5. ~ percutant [y/ţapHan Tpy6na, ^eTOHH-pyK)iu,HH 3ariaJi; fusee percutante; Aufschlagzun-der; percussion fuse; csapodo gyujto]: Focos care funcţionează prin lovire, în punctul de cădere; poate fi instantaneu, fără întârziere, sau cu întârziere variabilă. Un focos percutant este alcătuit din următoarele elemente; un sistem de armare, care pune mecanismul în stare de funcţionare sub acţiunea forţelor cari intervin la variaţia mişcării de translaţie sau de rotafie a proiectilului; un sistem de dare a focului în punctul de cădere, care cuprinde un percutor şi o capsă detonantă; un sistem de siguranţă, care evită funcţionarea focosului înainte de atingerea ţintei; un sistem de protecţiune, pentru a feri focosul de intemperii sau de loviri în cursul manipulărilor. Figura reprezintă, schematic, principiul şi fazele de funcţionare ale unui focos percutant. e. Focos de bombe [6oM6oBbiHB3pbiBaTeJib; fusee pour bombes; Bombenzunder; bomb fuse; bombagyujto]: Focos folosit la bombele de avion pentru a amorsa explozia instantanee sau cu întârziere, în orice poziţie ar cădea bomba. Tipurile mai importante sunt următoarele: Focoase fuzante, cari permit explodarea pe traiectorie şi cari sunt folosite la bombele luminoase şi la bombele îm-prăştietoare de bombe mai mici, incendiare sau brizante; ele pot fi de tipul pirotehnic cu rondele de pulverin, sau de tipul mecanic cu mecanism de ceasornicărie. Focoase percutante, cari pot exploda instantaneu sau cu o întârziere reglabilă, şi cari aparţin următoarelor clase: focoase mecanice (percusia lor se obţine prin inerţie, sau prin refularea unei cantităţi de pământ, nisip, lemn, etc., care intră într'un canal al ogivei, formând un dop care loveşte percutorul); focoase mecanice „bloc-balansor" (cari provoacă explozia sub orice inclinare ar cădea bomba); focoase pneumatice (cari, la atingerea obiectivului, pun în acţiune un piston care comprimă aerul dintr'un spaţiu cilindric şi pro- 2 6 3 Focos percutant. /) focosul înainte de plecarea proiectilului; II) focosul la plecarea proiectilului (armarea focosului); III) focosul la punctul de cădere (percusia capsei); î) corpul focosului; 2) încărcătură de explozie; 3) resort elicoidal; 4)percutor; 5) cep de siguranfă din plumb; 6) bloc mic port-capsă; 7) corp de înşurubare a focosului la proiectil; 8) capsă; -> sensul de mişcare al proiectilului. 615 duce declanşarea percutorului şi lovirea capsei); focoase electrice, dintre cari sistemul cel mai mult folosit a fost acela cu condensatoare încărcate în prealabil dela o sursă exterioară (la cari, sla atingerea cu obiectivul, o bilă sau un fir flexibil închid circuitul electric şi provoacă aprinderea unei amorse electrice); focoase electromagnetice (la cari circuitul electric declanşează, la percusia bombei, un mecanism de orologerie, «reglat în prealabil pentru o anumită durată a întârzierii exploziei); focoase chimice, folosite pentru a obţine mari întârzieri în explozia bombelor (mecanismul lor de percusie sparge, în ^momentul atingerii obiectivului, o fiolă de acetonă, care începe să disolve una sau mai. multe .«rondele de celuloid cari reţin percutorul; după gradul de concentrare al acetonei şi după numărul rondelelor de celuloid, se obţin durate de întârziere a exploziei dela o oră până la 72 de ore); focoase cu dispozitive contra demontărilor, cari sunt extrem de periculoase pentru personalul artificier, deoarece pot exploda la orice lovitură, deplasare, contact metaîic, încercare de deşurubare, etc. O caracteristică generală a tuturor focoaselor .pentru bombe de avion este elicea de siguranţă, care nu permite armarea focosului decât după ce bomba a parcurs, în cădere, o anumită distanţă de siguranţă. 1. FOCOS de mină[MHHHbiH B3pblBaTeJlb; fusee pour mines; Minenziinder; mine fuse; aknagyujto]: Focos care amorsează explozia minelor terestre sau a minelor marine. Există focoase pentru mine -terestre contra carelor de luptă, şi focoase penr ~tru mine contra trupelor. Prima categorie cuprinde focoase mecanice, cari intră în acţiune numai la o apăsare de cca 800 ■ • ■ 1000 kg; a doua, focoase foarte sensibile, cari intră în acţiune isub o apăsare de cca 70 kg (greutatea unui om) sau prin tragerea unui fir camuflat care leagă două sau mai multe mine. Minele marine sunt acţionate de focoase mecanice, chimice sau electromagnetice, mecanismul fund declanşat fie la ciocnirea navei de mină, fie prin acţiunea pe care o are inducţia magnetică din jurul corpului navei asupra minelor magnetice. 2. Focos radar [3anaJi pa#ap; fusee radar; Radar-Zunder; radar fuse; radâr-gyujto]: Focos care ■are un minuscul aparat radar, alimentat de o baterie care — la plecarea proiectilului — este încărcată printr'un dispozitiv cu inerţie. Focosul emite trenuri de unde cari sunt reflectate de avionul-ţintă, iar intensitatea câmpului electric şi magnetic din unda reflectată creşte pe măsură ce proiectilul se apropie de el. In momentul în care această intensitate, crescând, atinge o anumită valoare, şi deci profectilul se găseşte la distanţa corespunzătoare de avion pentru ca dispozitivul electric să acţioneze detunătorul focosului, se provoacă explozia proiectilului. s. Focul sfântului Elm, V. sub Electrice, ma- nifestaţii ~ în atmosferă. 4. Focului, conducerea ~ [KOHTpOJib rope-HHtf; conduite du feu; Feuertechnik, Feuerungs-betrieb; fire control; tiizelestechnika, tuzelesve-zetes]. Tehn.: Ansamblul operaţiunilor de pregătire, de întrejinere şi de reglare a focului într'un focar, pentru a produce căldură în mod economic A 6 C 1 2 2 3 1 * Sisteme de introducere în focar a combustibilului solid. A) alimentare pe dedesubt; B) alimentare pe deasupra; C) alimentare încrucişată; i) cenuşă şi sgură; 2) combustibil; 3) aer. şi raţional. Operaţiunile principale sunt: introducerea combustibilului şi a aerului în focar, întreţinerea focului şi îndepărtarea reziduurilor de ardere (sgură, cenuşă, etc.). Conducerea focului se bazează, în special, pe o bună combustie, ale cărei condiţiuni de realizare sunt: temperatură destul de înaltă pentru ca întârzierea la aprindere să fie cât mai mică; contact intim între combustibil şi aerul comburant; timpul de rămânere a combustibilului în focar, cel puţin egal cu durata de ardere. Introducerea combustibilului solid în focar se efectuează manual, semimecanic sau mecanic (grătarele fiind adaptate fiecărui sistem de manevrare a combustibilului), respectiv prin injectoare sau arzătoare, în cazul combustibililor lichizi, gazoşi sau cari ard ca aerosoli. Combustibilul se introduce în focar în următoarele feluri: Aruncarea combustibilului proaspăt, de sus, pe patul incandescent de pe grătar, cu aprinderea pe dedesubt (grătare plane cu alimentare mecanică); împingerea combustibilului din faţă şi aprinderea lui de sus, prin radiaţia flăcărilor şi a pereţilor (grătare rulante, grătare cu împingere directă); împingerea combustibilului pe dedesubt, şi aprinderea pe deasupra, prin temperatura stratului de combustibil incandescent(grătarecuîm-pingere pe dedesubt); injectarea combustibilului în; stare pulverizată sau gazoasă, şi aprinderea lui din toate părţile, prin căldura radiată de flăcări:,; de pereţi şi de gazele de ardere (focare pentru cărbune pulverizat, combustibili lichizi şi gazoşi). — *ln cazul alimentării prin manevrare manuală şf semimecanică, preocuparea principală este realizarea unui strat uniform de combustibil, fără călcâiu, fără goluri şi fără cocoaşe (v. Strat de combustibil), şi evitarea, răcirii focarului din cau- 616 za deschiderilor dese ale uşii. Uniformitatea se obţine prin alimentarea focului cât mai des (cu cantităţi mici de combustibil), cât mai repede, şi prin împrăştiere pe grătar.— La alimentarea semimecanică, combustibilul se introduce prin împrăştiere la intervale reglabile, pentru a se putea menfine uniformitatea stratului. La alimentarea mecanică prin grătare mecanice (rulante, cu împingere, etc.), uniformitatea stratului se poate realiza uşor, iar grosimea lui este determinată de condiţiunile de ardere, de vitesa de deplasare a grătarului şi de greutatea combustibilului. — La focarele cu introducerea combustibilului prin injectoare, respectiv prin arzătoare, intensitatea combustiei se poate regla uşor prin variafia debitului aparatelor de alimentare a combustibilului. Reglarea cantităţilor de aer comburant se realizează prin tiraj, prin variaţia suprafeţelor libere ale grătarului, şi prin clapele de introducere a aerului suplementar. Aerul este preîncălzit sau nu, iar la focarele cu încărcări mari pe grătar este introdus, deobiceiu,prin suflante. Realizarea amestecului optim între particulele de combustibil şi aer se obţine prin dozarea adecvată a aerului, după natura şi caracteristicele combustibilului. — întreţinerea focului diferă după sistemul focarului şi, mai ales, după felul combustibilului. Cărbunii cocsifiabili formează o sgură poroasă, prin care aerul pătrunde uşor, dar formează, în a-celaşi timp, la suprafaţă, şi o pojghiţă care împiedecă, într'o anumită măsură, trecerea aerului în stratul de combustibil. De aceea e necesară introducerea aerului pe dedesubt, tăierea pojghiţei şi arderea în straturi cu grosime potrivită, pentru a se evita aglutinarea. — Cărbunii cu mare conţinut de materii volatile se aprind şi ard uşor, cu flacără lungă. Ei ard intens, şi în stratul lor se formează uşor goluri. La introducerea combustibilului proaspăt, prin alimentare manuală, se formează uşorfuningineşi fumgros,dincauza eliberării brusce de materii volatile. Acest inconvenient se evită la grătarele cu alimentare mecanică. — Cărbunii cu un mic conţinut de materii volatile ard greu şi cu flacără scurtă. Ei se aprind greu şi pot fi arşi raţional numai dacă, în prealabil, se formează un pat gros, incandescent. Pentru aceşti cărbuni, distanţa dintre barele grătarului este mică, spre a se evita căderea în cenuşar a unei cantităţi mari de particule nearse. Tirajul e mic, fiindcă altfel o mare parte din particulele nearse ar fi antrenată sub forma de cocs volant (scorii). — Ligni-ţii inferiori şi turba, cari au un mare grad de umiditate, cer o deosebită îndemânare la întreţinerea focului. Ei ard foarte greu, dacă nu se iau măsuri de uscare prealabilă sau măsuri speciale în prima zonă de ardere a focarului. Pe grătar se aruncă în bucăţi de 100***150 mm, pentru a se forma spaţii în cari să pătrundă uşor aerul comburant. Alimentarea se face prin împrăştiere, pentru a se putea acoperi uniform întreaga suprafaţă a grătarului. Grosimea stratului pe grătar poate fi mare, aerul putând pătrunde uşor în strat. Din cauza mareJuj lor conţinui de cenuşă, focarele se echipează, de obiceiu,. Cus dispozitive de curăţire. — Antracitul având un conţinut mic de materii volatile şi nefiind cocsifiabiL arderea lui se desvoltă aproape în întregime îrv patul de ardere, la o temperatură foarte înaltă* Stratul de ardere este subţire şi trebue udat în continuu. Tirajul este uniform. Pentru a Se evita* topirea sgurii, se folosesc răcitoare de sgură, iar apărarea barelor de grătar se realizează prin interpunerea unei pături de sgură, prinsă între stratul incandescent şi grătar. — La arderea în> amestec a diferitelor feluri de cărbuni, determinarea dozajelor optime şi reglarea cantităţilor de aer prezintă mare importantă, spre a se evit® formarea sgurii de aglutinare (machefer), care înfundă grătarul. — La întreţinerea focului din focarele pentru arderea lemnelor, a rumeguşului de lemn şi a diferitelor deşeuri, grosimea stratului de combustibil de pe grătar şi introducerea aerului în focar se reglează după felul combustibilului, după gradul lui de umiditate şi după natura exploatării. La întreţinerea focului din focarele cu ardere de cărbune pulverizat, pentru a asigura o combustie* completă, trebue ca particulele de pulbere să fie repartizate uniform într'o masă suficientă de aer,, chiar la ieşirea lor din injector, creşterea vitesei de ardere obţinându-se prin turbionarea aerului secundar introdus în focar; cantitatea de aer necesară creşte cu reducerea fineţei pulberii, întreţinerea focarului în bune condiţiuni poale fi perturbată de stingerea flăcării şi de depunerea sgurii şi a cenuşii în.focar. Stingerea flăcării poate fi provocată de întreruperea alimentării cu pulbere, de o cantitate prea mare de aer comburant, de fineţa mică a pulberii, sau de-scăderea excesivă a temperaturii în camera de combustie. Depunerea cenuşii pe ţevile căldării se evită prin realizarea unei zone de răcire, (înălţime adecvată a camerei de combustie), unde cenuşa se granulează. Pentru recuperarea pulberii de cărbune antrenată de către cenuşa voiantă se folosesc camerele de desprăfuire. Sgura trebue topită prin ridicarea temperaturii ei până la punctul de topire, şi condusă din camera de topire în pâlnia de sgură. Căderea în pâlnie a^ pulberii şi a particulelor de cocs şi de cenuşă trebue evitată, fiindcă cocsul se topeşte greu şi măreşte viscozitatea sgurii depuse, iar cenuşa pluteşte deasupra masei de sgură topită şi, fiind termoizolantă, absoarbe căldura radiată. La arderea combustibililor lichizi se urmăreşte, ca şi în cazul cărbunelui pulverizat, să se obţină, repede— şi chiar la flacăra care iese din injector — un amestec intim şi integral între particulele de combustibil şi aerul comburant. Reglarea intensităţii focului se obţine uşor prin reglarea debitului de combustibil şi a cantităţilor de aer. In cazul arderii combustibililor gazoşi, amestecul dintre combustibil şi aer făcându-se chiar în arzător, reglarea intensităţii focului se face prin manevrarea robinetelor conductelor de aducere, de gaz şi de aer. 617 Îndepărtarea reziduurilor de ardere se face prin curăţirea focului (vj. Sin. Tehnica focului. 1. Focului, curăjirea ~ [^HCTKa orHH; netto-yage du feu; Feuerreinigen; fire cleaning; tuz-tisztifâs]: Operaţiune de evacuare a sgurii de pe grătarul focarului, când stratul de sgură devine atât de gros, încât se micşorează pătrunderea aerului în combustibil, şi deci arderea pierde din intensitate. Se efectuează cu dispozitive de curăţire mecanice (grătare basculante, etc.), şi manual, cu unelte de curăţire a focului (vătraiu, rangă, etc.)« Intervalele la cari se efectuează curăţirea focului depind de sistemul de focar, de natura exploatării şi de felul combustibilului. In timpul curăţirii focului se iau măsuri penfru a nu se răci prea tare pereţii focarului, operaţiunea efectuându-se ia o presiune redusă în. căldare, cu foc viu sub boltă, şi cu clapele cenuşarului închise. Aceste măsuri sunt necesare, în special, pentru locomotive, în timpul iernii. 2. Focuri de mină [py/ţHH^Hbie nomapbi; feux souterrains; Grubenbrănde; mine fires; ak-natuzek], Mine: Focuri cari iau naştere în lucrările subterane ale unei mine sau chiar în straiele de cărbune, datorite aprinderii cu sau fără explozie a gazelor inflamabile (metan) şi a prafului de cărbune, datorite scurt-circuitelor electrice, scânteilor dela locomotivele cu motoare Diesel, etc., sau autoinflamarii. Semnele prevestitoare ale izbucnirii unui foc de mină datorit autoinflamarii sunt: formarea de neguri, miros caracteristic, asudarea perefilor, etc. 3. Focuri încrucişate, în radioterapie [nepe-Kpecrabie orHH b pa^HOTepaimn; feux croises en radiotherapie; Kreuzfeuerbestrahlung; radio-therapy cross fires; keresztkisugâroztatâs]: Metodă de radioterapie, care foloseşte mai multe porţi de intrare, spre a putea administra o doză profundă mare, fără a produce leziuni ale pielei. 4. Focuri vii [âecKOHe^Hbie orHH; fontaines ardentes; ewige Feuer; everlasting fires; orok tuz]. Mine: Emanaţii de gaze naturale, formate din hidrocarburi cari ies din stratele gazeifere adânci, şi se aprind. Uneori ard neîntrerupt zeci şi sute de ani. Sin. Focuri nestinse. 5. Fodră [AOCHaian o6lllHBKa; coffrage; Ver-schalung; planking; fabeles]. Nav. m.: Căptuşeală de scânduri de lemn, la spaţiile interioare ale construcţiilor (de ex.: la pereţii interiori ai cabinelor). e. Fofelnifă. Ind. făr.: 1. Limba meliţei. — 2-Crucile vârtelniţei pe care sunt aşezate cele patru fofeze. 7. Fofeze. Ind. făr.: 1. Braţele cari alcătuesc vatalele unui războiu de ţesut, rustic (Moldova şi Dobrogea). — 2. Aripile morii de vânt. — 3. Laturile alergătoarei, numite şi fuştei, cotoci sau lăturaşe. 8. Fdhn. V. sub Vânt, tipuri de 9. Foi afumate [3aflbiMJieHHbie (3aKonHeH-Hbie) jiHCTbi cbiporo KayHyna; feuilles fumees* Gummirauchblătter; smoked rubber plates; fus-tolt gumilapok]. Ind. cc.; Cauciuc brut (obţinut prin coagulare), tras în foi şi afumat. 10. ~ de cauciuc [jiHCTbi KaynyKâ; feuilles de caoutchouc; Kautschukplatten; rubber plates;, kaucsuklapok]. Ind. cc.: 1. Amestecul de cauciuc tras la calandru în foi, pentru confecţionarea unor articole de formă specială.—2. Foi vulca-nizate, cari au diverse întrebuinţări. 11. Foi de subînveliş [iioajihct (curapHbm); feuilles pour milieu; Umblatt, Zigarrenwickel; cigar binder, first wrapper; szivarbefogo-lap], Ind. tuf.: Calitatea de foi de tutun care se foloseşte la strângerea şi învelirea umpluturii unei ţigări» 12. ~ de umplutură [HaHHHKa (cHrapHafl); feuilles pour milieu, feuilles pour interieur; Einla-geblătter; leaves of the cigar, fillings; toltesi lapok]. Ind. tuf.: Foile de tutun cari constitue partea interioară a ţigării. ts. ~ pentru feţe [py6atiiKa (cHrapHaa); feuilles pour robes, feuilles pour capes; Zigarren-deckblatt; cigar wrapper; feluleti lapok]. Ind. tut.i Foile de tutun din cari se confecţionează învelişul superior al ţigării. 14. Foii [jihctoboh MeTaji (30J10T0, cepe6po) * metal en feuilles; Blattmetall; foii metal, leaf metal; femlemezke]. Arte gr.: Foiţă foarte subţire de metal (aur, argint), care serveşte, în legătorie, pentru tipărirea copertelor cu aur sau cu argint. 15. Foioase [jlHCTBeHHbie AepeBbH; arbres â feuilles; Laubgeholze; broad-leaved trees, foliage trees; lomblevelu fâk]. Silv.: Arbori şi arbuşti cari au frunze cu limbul lat, spre deosebire de conifere, cari au limbul îngust. ie. Foişor [6ejibBe/],ep, Haâjno/ţaTejibHaa BblUlKâ; belvedere; Aussichtsturm; belvedere, look-out; ortorOny]. Arh.: 1. încăpere sau terasă mică, acoperită, mărginită de stâlpi sau de coloane şi de balustradă, situată în ultimul cat (etaj) al unei case, sau într'un turn. — 2. Pavilion în formă de turn, izolat, într'un parc sau pe o ridicătură în mijlocul naturii. — 3. Terasă acoperită, plasată la uşa de intrare a bisericilor sau a caselor, cu acoperişul în general mai înalt decât al restului casei, şi susţinut de stâlpi sau de coloane.,— 4. Turn înalt, terminat la partea de sus cu o terasă de pe care se pot observa incendiile declarate într'un oraş. 17. Foifă [(J)OJibra; feuille; Folie; foii; lapocska]. Tehn.: Foaie de metal foarte subţire (de ex. foiţele de aur, de 0,0001 mm), obţinută prin batere sau prin laminare. Se confecţionează din aur, din argint, cupru, cositor, aluminiu, etc. Foiţele de aur cu un anumit conţinut de cupru şi de argint se folosesc în decorare (aurire), pentru imprimarea titlurilor pe cărţi, etc. (în ultimul caz. 618 foifa se numeşte foii (v.). — Foiţele de cositor (staniol) se folosesc la fabricarea oglinzilor, la ambalarea ciocolatei, etc. — Foiţele de aluminiu {de 0,007-0,015 mm), dispuse în plane paralele sau mototolite, se folosesc ca izolant termic, fiindcă prezintă conductibilitate foarte mică (0,04, respectiv 0,034 kcal/°m2h) şi greutate volumetrică neglijabilă. 1. Foifă antiaburire [njiacTHHKa npoTHB no-TeHHfl; feuille antibuee; Klarscheibe; antivapour leaf; elogozolesi lap]. Tehn. mii.: într'o mască, foiţă subţire, de forma şi mărimea vizorului, confecţionată dintr'un material sintetic care absoarbe umezeala, sau unsă cu o substanţă hidrofilă, foiţă care se pune pe partea interioară a vizorului, pentru a împiedeca aburirea lui. * 2. Foifă magnetică [MarHHTHan iuiacTHHKa; feuillet magnetique; magnetisches Blatt; magnetic shell; mâgneses iernez]. Magnf.: Magnet de grosime foarte mică, cu densitatea superficială de polarizaţie magnetică de obiceiu constantă, adică având polarizaţia magnetică invers proporţională cu grosimea pe care o are perpendicular pe elementele de suprafaţă ale feţelor între cari se măsoară grosimea foiţei. Produsul dintre polarizaţia magnetică şi grosimea foiţei, adică densi* tatea superficială a momentelor foiţei, se numeşte şi puterea ei. 3. Foifuifor. Mine: Vergea de lemn, folosită la burarea (foituirea) găurilor de dinamită (termen minier, Valea Jiului). Sin. Bâtă. 4. Foliculă [cyMKa; folIicule; Balgfrucht; fol- 1 iele; tacskotermes]. Agr.: Fruct de tipul capsulei, unicarpelar, alungit, dehiscent de-a-lungul unei suturi longitudinale. Astfel de fructe au, de ex., omeagul (Aconitum Napellus L.), spânzul (Helleborus sp.)f nemţişorii (Delphinium Consolida L.), bujorul (Paeonia sp.), aglica (Filipendula hexapetala Gilibert), etc. 5. Foliculină [(|)OJiJiHKyjmH; folIicuiine; Fol-Jikulin; folliculin; follikulin]. V. Oestronă. 6. Folio [KOJlOH-iţHtfîpa; folio; Folio, Seiten-zahl; folio; lapszâmozâs]. Arfe gr.; Cifre cari servesc la numerotarea paginilor. Se imprimă adesea în capul paginii, între două simboluri minus. Uneori, în special la lucrările cu figuri, se imprimă şi în partea de jos a paginii. 7. Foliul lui Descartes [cjDOJiHyM /JenapTa; folium de D.; Folium Cartesii; folium of D.; D. folium]. Geom.; Cubică cu punct dublu, cu tan-genteleîn el perpendiculare, prezentând o axă de simetrie. In coordonate cartesiene, dacă axele de coordonate sunt tangentele în punctul dublu, ecuaţia foliului este 3axy — x3 — y3 = 0, a fiind o constantă a cărei valoare absolută reprezintă distanţa, pe axa absciselor sau a ordona- Foliul lui Descartes. telor, dela origine la punctul în care asimptota x-\-y-\-a= 0 la curbă taie una din aceste axe. no 8. Folosinţă, timp de ~ a uneltei [BpeMH yTHJiHSaiţHH HHCTpyMeHTa; duree d'emploi de l'outil; Standzeit des Werkzeugs; utilization time of the tool; szerszâmhasznâlati ido]. Tehn.: Timpul de funcţionare al unei unelte tăietoare, între două ascuţiri impuse de tocirea tăi- 1W şului. Depinde de calitatea materialului u-neltei, de materialul prelucrat, de răcire, de vitesa de tăiere şi de parametrii secţiunii aşchiei. Prin încercări se stabilesc valori cari se înscriu în diagramele (v. fig.), folosite la alegerea viteselor de tăiere; astfel se pot alege limite economice pentru raportul dintre timpul de folosinţă (T) şi timpul de potrivire (t) a maşinii. La cuţite de strung, de exemplu: T 7<—<35şi,în medie, w ha. 52 56 m m/mia Diagrama timpului de tolosinfă a unui cufit de strung la prelucrarea ofelului de cementare cu 15% nichel. T) durata de folosinţă; v) vitesa . de tăiere; V60) vitesa pentru 60 minute timp de tolosinfă; 1) curbă pentru secf iunea de aşchie de 4,5 mm2, la 2 mm adâncime de tăiere; 2) curbă pentru aceeaşi secfiune de aşchie, la 4 mm adâncime de tăiere. 9. Folfane [octpobkh KaMbima; ilots de ro-seaux; kieine SchiIfinseln; reed islets; nâdas szige-tek]. Agr.: Pâlcuri de stuf izolate în mijlocul apei. In apropierea lor se adună peştele pentru iernat. io. Fon [(|)OH; phon; Phon; phon; fon]. Acusf.: Unitate de măsură pentru intensitatea auditivă a unui sunet. Intensitatea auditivă N (măsurată în foni) a unui sunet este dată de relaţiile: ——20. t N ■ ■ 10 Ig sau 20 Ig —« Po liW în cari I şi p sunt: intensitatea în —-> respectiv cm2 presiunea efectivă în barii, ale sunetului normal cu frecvenţa de 1000 per/s, care produce o sen-saţie auditivă tot atât de iniensă ca şi a sunetului de intensitate N, şi unde: /o=10- - ;po = 2.10-4barii. In unele ţări, în locul unităţii fon, se foloseşte unitatea decibel şi pentru intensităţile auditive. n. Fonandoscop [(J)0HeHA0CK0n; phonendo-scope; Phonendoskop; phonendoscope; fonando-szkop]. Acusf.: Instrument de ascultare, constând dintr'o cutie de rezonanţă cu o tijă metalică ce se aplică pe organul de examinat al pacientului şi din două tuburi de cauciuc ale căror extremităţi libere se introduc în urechi. Peniru a se determina forma unui organ, se aşază tija instrumentului în vecinătatea acestuia, şi cu un deget se atinge uşor pielea. Diferenţa de sgomot produsă prtn 619 atingerea pielei,j cândj se trece cu tija peste li-mitele unui organ, indică precis aceste limite. î. Fond [(J)OH; fond; Grund; ground; alap]. ind. text.: Câmpul pe care este desenată o figură într'o ţesătură. 2. Fond [$0H; fond; Grund; ground; aiap]. Artă: 1. Primul strat de coloare, care dă tonalitatea generală a unui tablou. — 2. Compoziţiile secundare (perdele, peizaje, arhitectură, etc.) pe cari se detaşează subiectul principal al tabloului. 3. Fond de amortisare [aM0pTH3au;H0HHbiH (|)OHA; fonds d'amortissemenl; Tilgungsfonds; a-mortisment funds; torlesztesi alap]: Cotă-parte din beneficiul brut, rezervată reînnoirii mijloacelor de producţie, pe măsura uzurii şi a învechirii lor. 4. ~ de conversiune [KOHBepcHOHHbfflcjpOHA; fonds de conversion; Konversionsfonds; conver-sions funds; konverzios alap]: Rezervă de aur pentru schimbarea în metal preţios a bancnotelor. 5. ~ de exploatare [3Kcnji0aTau,H0HHbiH (J)OHA (KanHTaJl); fonds d'exploitation; Betriebs-fonds; working capital; kitermelesi alap]: Totalitatea mijloacelor lichide (numerar) necesare organizării şi exploatării unei întreprinderi. 6. Fond de rezervă [pe3epBHbiH 4)oha; fonds de reserve; Reservefonds; reserve funds; tarta-Jek alap]. Ind. lemn.: Capital (lemn sau bani) sustras consumului, constituit fie din arborete anume destinate, excluse din calculul posibilităţii (fond de rezervă fix), fie prin acumularea de material, datorită sustragerii dela tăiere a unei părţi din volumul exploatabil (fond de rezervă mobil), sau chiar prin economisirea unui eventual surplus de venit realizat din exploatarea unor surplusuri de material lemnos (fond de re-zervă-bani). Fondul de rezervă e destinat să acopere nevoi sau cheltueli neprevăzute, şi să preîntâmpine astfel turburarea raportului susţinut. 7. Fondant [miaBeHb, 4)jikdc; fondant; Fluf^-mittel; flux; folyosito]. 1. Ind. st. c.: Substanţă care uşurează topirea unui alt corp, cu care ajunge în contact direct prin amestecare, formând cu acesta un compus cu punctul de topire mai jos decât ale ambilor componenţi. Fondanţii ceramici de bază sunt feldspaţii. — 2. Metl.: Material care, adăugit unui amestec de topire (pat de fuziune), produce o separare imediată şi aproape completă de minereu a gangei şi a impurităţilor diverse, obţinându-se, în acelaşi timp, o sgură uniformă, fluidă, şi cu un punct de topire scăzut. Ex.: silicea, alumina, calcea (oxid de calciu), fluorina şi altele. Sin. (impropriu) Flux. 8. Fondu (termen francez) [nOCTeneHHOe HO ^esHOBeHHe hjih noHBJieroîe 06pa30B; fondu; Auf-Abblendung; fade; fokozatos vilâgitâs-elho-mâlyositâs]. Cinem.: Dispariţia sau apariţia treptată a imaginii pe un film cinematografic. 9. Fonic, semnal ~ de ceaţă [aKycTHnecKHH CHraaji AJIH TyMaHHOH noroAbl; signal phonique de brouillard; phonisches Nebelsignal; phonic fog signal; kodjelzo]. Nav.: Semnal acustic emis de staţiuni terestre, sau dela bordul navelor, pentru avertisarea navigatorilor pe timp de ceaţă. Semnalele fonice pot fi aeriene sau submarine. Primele se obţin prin sirene sau fluiere, acţionate prin abur sau cu aer comprimat, instalate la bord, sau la uscat; detunătoare, cari provoacă semnale prin explozie, etc. Semnalele submarine se obţin prin: clopotul submarin instalat ia 6* "8 m sub apă şi anume la faruri fixe sau plutitoare, sau la geamanduri. io. Fonograf [(JîOHOrpa^); phonographe; Pho-nograph; phonograph; fonograf]. Acust.: Dispozitiv de imprimare şi reproducere a sunetului. — In forma sa primitivă, se compunea dintr'un cornet acustic, al cărui fund era constituit dintr'o diairagmă, perpendicular pe care era fixat, în centru, un ac metalic ce se sprijinea pe un cilindru acoperit cu hârtie de staniol. Pentru imprimare, în timp ce se producea sunetul în dreptul cornetului acustic, cilindrul executa o mişcare de rotafie şi una de translaţie, astfel încât acul, care transmitea vibraţiile diafragmei, trasa o linie elicoidală cu adâncime variabilă. — Reproducerea se obţinea aducând cilindrul în poziţia iniţială şi făcându-l să se rotească la fel ca la imprimare; acul era constrâns să parcurgă din nou şanţul pe care-l trasase, şi să retransmită, astfel, diafragmei, vibraţiile executate în timpul imprimării. Principalele perfecţionări aduse fonografului sunt: înlocuirea cilindrului cu un disc acoperit cu ceară, după care se fac reproduceri din ebonită; înlocuirea înregistrată în adâncime printr'o „scriere" paralelă cu suprafaţa discului; imprimarea şi reproducerea prin metode electromecanice. n. Fonogramă [(|)0H0rpaMMa; phonogramme; Fernspruch; phonogram; fonogramm]. Te/c.: Mesaj transmis prin telefon şi scris de operator pe un formular special. 12. Fonoiit [cjpOHOJlHT; phonolite; Phonolit; phonolite; fonoiit]. Mineral.: f^ocă efuzivă constituită din sanidin, feldspatoizi (nefelin, leucit, rareori hauyn) şi augit egirinic. Are structura porfirică; în varietăţile a căror pastă este bogată în sanidin, se întâlneşte adesea o structură flui-dală. Formează, în deosebi, cupole şi filoane răspândite în anumite regiuni vulcanice tinere. E întrebuinţat ca fondant în ceramică. 13. Fontă [(J)OH; fond; Grund; ground; alap]. Arfe gr.: Fondul colorat pe care este reprodus grafic un text sau un desen. Fonta poate fi formată dintr'un singur fond colorat, sau din mai multe, fie lineare, fie cu semitonuri, fie cu ton uniform, sau combinaţii ale acestora. [nyryH; fonte; Roheisen, Gufjeisen; cas^iwr^pig iron, crude iron, raw iron; nyers-vas, ontottvas], Mefl.: Aliaj fier-carbon cu peste 1,7% carbon (fie sub formă de carbură de fier, fie sub formă de grafit) şi, uneori, cu alţi me-taloizi (sulf, siliciu, fosfor, etc.) sau metale (man-gan, nichel, etc.). Unele aliaje fier-carbon, cu peste 1,7%C şi cu metale de adaus, cari se pot căli şi au rezistenţe mari, se numesc oţeluri speciale. Fonta se topeşte între 1050° şi 1250°, este uşor de turnat, nu suportă deformaţii la cald 620 sau la rece (nu se poate forja, lamina sau trage). Este supusă unui tratament termic numai în anumite cazuri, de ex.: încălzire pentru detensionare, tratament pentru maleabilizare. Forma pieselor de fontă se obţine prin turnare, urmată, în general, de prelucrare mecanică. Clasificarea fontelor se poate face, după confinutul în elemente de adaus, în fontă aliată şi în fontă obişnuită; după confinutul în carbon, în fontă eutectică, hipereutectică şi hipoeutectică; după aspectul structurii, în fontă albă, cenuşie, maleabilă, pestriţă; după modul de producere, în fontă brută, fontă de a doua topire şi sintetică; după rezistenta la rupere, în fontă comercială (fără rezistenfă garantată), fontă normală (12 kg/mm2 32 kg/mm2), fontă magnetică (af> 12 kg/mm2 şi calităfi magnetice); după combustibilul folosit la fabricare, în fontă de cocs şi fontă de mangal. Din punctul de vedere al conţinutului în ele--mente de adaus, deosebim: î. Fonfă aliată [cruiaBHbiH (cneiţHajibHbm) HyryH; fonte speciale; Sondergu^eisen, Spezial-gufjeisen; alloy cast iron, special cast iron; otvozott nyersvas]: Fontă brută sau de a doua topire, care confine, afară de carbon, şi alte elemente de adaus, cari îi modifică proprietăfile. Fontele brute cu mai pufin de 5% siliciu sau mangan se consideră fonte obişnuite; fontele brute cu mare conţinut de elemente de adaus se numesc feroaliaje. Sin. Fontă specială. Exemplu de fontă aliată: 2. ~ Monel [nyryH M.; fonte M.; M. Gul}-eisen; M. pig iron; M. ontotf vas]: Fontă aliată cu nichel şi cupru. Elementele de aliere se adaugă sub formă de metal Monel. E rezistentă la coroziune. 3. Fontă obişnuită [06biKH0BeHHbiH nyryH; fonte ordinaire; gewohnliches Gu^eisen; ordinary cast iron; kozonseges nyersvas]: Fonfă brută sau de a doua topire care, pe lângă carbon, conţine numai cantităţi mici de elemente de adaus, şi anume sub 5% siliciu sau mangan şi numai urme de alte elemente. Din punctul de vedere al conţinutului de carbon, deosebim următoarele feluri de fontă: 4. Fonfă eutectică [3BTeKTHHecKHH HyryH; fonte eutectique; eutektisches Gu^eisen; eutectic cast iron; eutektikus nyersvas]: Fontă cu un conţinut de 4,3% carbon; are o temperatură fixă de topire, la 1130°. Prezenţa altor elemente în aliaj, dă aliaj eutectic la un conţinut mai mic în carbon; astfel, fonta eutectică cu 3% siliciu conţine numai 3,3% carbon. La solidificarea acestei fonte se obţine un eutectic format din austenită şi cementită. 5. ~ hipereutectică [ranepaBTeKTHHecKHH HyryH; fonte hypereutectique; hypereutektisches Gu^eisen; hypereutectic cast iron; hipereutektikus nyersvas]: Fontă cu mai mult de 4,3% C; la soli-dif icarea ei se depune întâi cementită, apoi eu-tecticul austenită-cementită. 6. ~ hipoeutecfică [rHnoaBTeKTHHecKHH HyryH; fonte hypoeutectique; hypoeutektisches Gufj-eisen; hypoeutectic cast iron; hipoeutektikus nyersvas]: Fontă cu mai puţin de 4,3% carbon; la solidificare se formează mai întâi austenita preeutectică şi apoi, după ce conţinutul de carbon a ajuns la 4,3%, se formează eutecticul austenită-cementită. Din punctul de vedere al aspectului, al colorii spărturii şi al structurii, se deosebesc următoarele calităţi de fontă: 7. Fonfă albă [6ejibra HyryH; fonte blanche; weiljes Roheisen, Wei^eisen; white pig iron, forge pig; feher nyersvas]: Fontă brută sau de a doua topire, care nu conţine grafit, carbonul găsindu-se numai sub formă de cementită; conţinutul de carbon este cuprins între 1,7 şi 4%, conţinutul de siliciu între 0,35 şi 1,5%, conţinutul de mangan până la 1,5%, iar cel de sulf până la 0,25%. Este formată numai din doi constituenţi: cementită şi perlită. Are spărtura fină, de coloare albă, şi este dură; blocurile au, la lovire, sunet clar. E folosită la fabricarea oţelului forjabil şi, când conţinutul de sulf este mic, la fabricarea fontei maleabile. Exemplu de fontă albă: s. ~ albă radială [6eJibm jiyHHCTbiH HyryH; fonte blanche â structure rayonnee; weif^strahliges Roheisen, strahliges Weil^eisen, Wei^strahl, blu-miges FI0I3; white spiegel looking pig iron; feher-sugaru nyersvas]: Fonta albă cu structură radială în direcţia perpendiculară pe suprafaţa de răcire. 9. Fonfă cenuşie [cepbiH HyryH; fonte grise; Graugufj; gray pig iron; szurke nyersvas]: Fontă brută sau de a doua topire, cu spărtură cenuşie de diferite nuanţe: închisă, deschisă, etc. Coloarea cenuşie se datoreşte prezenţei grafitului depus — chiar în cursul solidificării — ca un component structural al aJiajuiui, pe lângă cementită. La microscop prezintă, de obiceiu, o structură feritică, perlitică, sau ferito-perlitică cu nodule sau lamele de grafit, mai fine sau mai grosolane, repartizate mai mult sau mai puţin uniform. Este relativ pufin dură, şi se poate prelucra mecanic. Calităfile şi rezistenţa pieselor de fontă cenuşie sunt determinate, în mare parte, de fineţa structurii şi a lamelelor de grafit, ca şi de proporţia dintre diferiţii constituenţi (ferită, perlită). Structura, şi deci proprietăţile mecanice ale fontei, sunt condiţionate de: operaţiunea de topire (de ex. încălzirea la temperatură mai înaltă sau menţinerea timp mai îndelungat la această temperatură, ameliorează caracteristicele mecanice, prin formarea perlitei şi micşorarea cristalelor de grafit); condiţiunile de turnare (de ex. procedeul sovietic de adăugire de modificatoare în jghiab sau în oala de turnare accentuează formarea perlitei); condiţiunile de răcire (de ex. un aliaj care formează în mod, obişnuit, fonta albă, poate să dea, la răcire înceată, fonfă cenuşie); compoziţia chimică (influenţa fiecărui element în parte fiind cea arătată mai jos). — După fier, carbonul este con- 621 stituentul principal al tuturor categoriilor de fontă. Confinutul de carbon determină intervalul de topire şi, în mare măsură, fluiditatea fontei (v. Diagrama fier-carbon). Fontele cenuşii conţin 3 • • ■ 4%C sub formă de grafit şi de cementită, astfel încât so-lidificarea fontelor cenuşii se face atât după sistemul de echilibru stabil, cât şi după cel metastabil. Siliciul accentuează formarea grafitului. Conţinutul în siliciu este, de obiceiu, 0,3 ■■■3%; numai în cazuri speciale, de ex. la fonte anticorozive, poate atinge şi 18%. Structura (perlitică sau fe-rito-perlitică cu inserţii de grafit) depinde, în mare măsură, de raportul dintre C şi Si. — Confinutul de mangan variază între 0,3 ■ ■ ■ 1,2%. Manga-nul în proporfie de peste 0,5J/o accentuează formarea carburilor, adică are o acţiune opusă acţiunii siliciului. Cu sulful, manganul formează sulfuri; până la 0,12%, sulful nu este dăunător. — Conţinutul de fosfor este, de obiceiu, între 0,1 şi 0,6%. Uneori se întrebuinţează până la 1,8% P ca element de aliere pentru a mări fluiditatea fontei, în vederea turnării pieselor cu pereţi subţiri; fosforul se mai poate adăugi şi pentru mărirea rezistenţei la uzură. — Dintre elementele de aliere, nichelul — în anumite limite ale conţinutului de carbon — accentuează grafitizarea, având şi o acţiune de micşorare a structurii perlitei şi de stabilizare a acesteia; în anumite condiţiuni de răcire, avantajează formarea martensitei şi chiar a austenitei. — Ca şi în oţel, cromul formează carburi. Se adaugă în proporţii diferite, dela 0,3% (pentru stabilizarea perlitei şi mărirea rezistenţei) până la 30% (pentru a forma un aliaj anticoroziv şi inoxidabil); se întrebuinţează singur sau împreună cu nichelul. — Molibdenul, titanul şi vanadiul se întrebuinţează, uneori, ca elemente de aliere. Exemple de fontă cenuşie : î. Fontă grafitată [rpac|3HTHpoBaHHbiH nyryH; fonte graphiteuse; hochgekohltes Guf^eisen, gra-phitisches Gufjeisen; ^raphitic cast iron; grafitos nyersvas]: Fontă cenuşie brută sau de a doua topire, cu un conţinut mare de carbon, în a cărei spărtură sunt vizibile, cu ochiul liber, cuiburi de grafit. 2. ~ perlitică [nepjiHTOBbifi ^yryH; fonte perlitique; Perlitgu^eisen; perlite pig iron; perlites ontottvas]: Fontă cenuşie lipsită de ferită,cu structură perlihcă, cu depuneri lamelare, fine, de grafit. Are, de obiceiu, un conţinut mic de carbon — între 2,2 şi 3,0% — din care aproape 0,3% este combinat sub formă de perlită. Dintre toate fontele nealiate, fonta perlitică are cele mai bune calităţi mecanice şi mai apropiate de cele ale oţelului. Ca materie primă se întrebuinţează oţel vechiu, în proporţie însemnată. Se foloseşte la fabricarea obuzelor şi a pieselor solicitate mult din punct de vedere mecanic. Adeseori, piesele sunt supuse unui Iratament termic, care uniformizează structura şi ameliorează calităţile mecanice. — Fonte perlitice sunt şi aşa numitele fonte modificate, cari se fabrică pe scară mai mare în URSS. La fabricarea acestor fonte se adaugă, în jghiab sau chiar în oala de turnare, anumite materiale numite modificatoare (de ex. aliajul siliciu-calciu), cari au efectul de a micşora formarea cementitei, grafitizând o parte din carbon. a. Fontă maleabilă [kobkhh nyryH; fonte malleable; schmiedbares Gu^eisen, Tempergufy; mal-leable cast iron; temperontveny, lâgyitott ontveny]: Fontă obţinută prin tratamentul termic de maleabil izare a unei fonte perfect albe cu un conţinut de 2-**3,5%C. Prin tratamentul termic, se obţine o decarburare sau o transformare a cementitei, astfel încât devine maleabilă, se poate deforma cu ciocanul, se poate prelucra mecanic şi este forjabilă în anumite limite. Ea nu trebue să conţină elemente cari formează carburi stabile, cum este cromul. Fontele maleabile sunt folosite mai ales la fabricarea unor piese supuse la solicitări continue — cari se toarnă greu sau nu se pot confecţiona din oţel — pentru a fi mai pufin fragile, având o oarecare maleabilitate (de ex. fitinguri, piese de maşini agricole, etc.). După tratamentul termic de maleabilizare, deosebim: 4. ~ maleabilă albă [6ejibiH kobkhh nyryH; fonte maleable europeenne; weif^er Temperguţj; white malleable cast iron; feher temperontveny]: Fontă maleabilă obfinută prin folosirea procedeului european de recoacere, într'un mediu puternic ■ oxdant (împachetare în oxizi de fier), la temperaturi de 950• ■ • 1200°, timp de 60**-120 ore. In această operaţiune are loc o decarburare a fontei albe, care descreşte dela suprafafă spre interior. Are spărtura argintie, structura ferito-per-litică şi un conţinut de carbon de recoacere care creşte spre interior. 5. ~ maleabilă cu miez negru şi cu marginea albă [kobkhh Hyray c HepHbiM cepAeHHHKOM; fonte malleable â noyau noir; Schwarzkerngulj; black heart malleable cast iron; keregontveny (feher kergu es sziirke magu)]: Fontă maleabilă obţinută prin folosirea procedeului european de recoacere (în atmosferă oxidantă), dintr'o fontă cu compozifie chimică potrivită pentru recoacere în mediu neutru (după procedeul american). Se obţine, chiar la piese groase, un miez tenace cu spărtură neagră, şi o margine mai puţin tenace, cu spărtură albă; la aceste piese, marginea are structură ferito-perlitică, iar miezul, are structură perlitică. e. ~ maleabilă neagră [nepHbiH kobkhh qyryH; fonte malleable americaine; schwarzerTem-perguf}, Schwarzgul); black malieable cast iron; fekete temperontveny]: 'Fontă maleabilă obţinută din fonta albă prin procedeul american de re-coacere. Această fontă se recoace la 900 * ■ ■ 1000°, într'un mediu neutru (nisip, sgură), şi apoi se răceşte lent, în special între 750 şi 650°. Cemen-tita dură şi fragilă se descompune în ferită şi grafit (carbon de temperare), care dă spărturii | o coloare neagră catifelată. Descompunerea ce-; ryientitei este independentă de grosimea piesei, ! obţinându-se în toată secţiunea o structură uniformă. | Când nu se cere rezistenţă prea mare, înlocueşte cu succes oţelul turnat. 622 o 1. Fonfă pestriţă [nHTHHCTbiH HyryH; fonte fruitee; halbiertes Roheisen, meliertes Roheisen; mottied pig iron; feles nyersvas]: Fontă cu structură parfial albă şi parfial cenuşie; unele porţiuni din fontă au numai carbon combinat, iar altele au şi carbon liber. E folosită la fabricarea ofelului sau a fontei maleabile. Sin. Fontă semialbă. După modul de producere, deosebim: fontă brută, fontă de a doua topire şi fontă sintetică. 2. Fonfă brută [nyryH nepBOH nJiaBKH; fonte de premiere fusion; Roheisen, Gu^ei.sen erster Schmelze; pig iron; nyersvas]: Fontă obfinută ca produs siderurgic primar — prin tratarea şi reducerea minereurilor de fier în cuptorul înalt (v.) sau în instalafii siderurgice similare — sub formă de blocuri, de plăci, lingouri, etc. Această fontă nu sufere, de obiceiu, un tratament după turnare, inter-calându-se numai uneori între furnal şi utilizare, un amestecător, pentru omo-geneizare. — Minereurile de fier folosite de obiceiu pentru obfinerea fontei brute sunt: magnetitul (Fe304), hematitul (Fe203), limonitul (2Fe203-31^0) şi sideritul (COgFe). Se întrebuinţează numai minereuri cari au pufine elemente dăunătoare ca: fosfor, sulf şi arsen. Minereurile sărace în fier sunt supuse în prealabil unei operaţiuni de îmbogăţire, prin eliminarea parţială a componenţilor străini. Obţinerea fontei brute se bazează pe proprietatea oxidului de carbon (provenit din arderea cărbunilor) de a reduce, la temperatură înaltă, oxizii de fier în fier metalic. Principalele procese chimice cari au loc în cuptorul înalt sunt următoarele: arderea cărbunilor de încălzire; îndepărtarea substanţelor Schema cuptorului înalt în funcţiune. 1) aducerea materialelor; 2) încărcător cu dublă închidere; 3) evacuarea gazelor; 4) centură de alimentare cu aer sulfat; 5) evacuarea sgurii; 6) evacuarea metalului; 7) cocs; 8) minereu; 9) fondant; 10) sgură lichidă; 11) metal, volatile din minereurile de fier (făcându-le, astfel, poroase); reducerea şi carburarea fierului; topirea fierului — redus şi carburat — şi a fondanţilor (fon-danţii şi impurităţile minereurilor formează sgura). Cuptoarele înalte au mersul continuu. Prin gura superioară a cuptorului se încarcă straturi de amestec de minereu, cari alternează cu straturi de cocs. In locul cocsului se întrebuinţează uneori, dar mult mai rar, mangal. Minereul se încarcă în cuptor, amestecat cu o anumită cantitate de fondanţi, necesari pentru formarea unei sguri uşor fuzibile. Ganga minereurilor fiind formată, de obiceiu, din bioxid de siliciu, se întrebuinţează ca fondant carbonat de calciu sau dolomit; la minereuri calcaroase sau magneziene se întrebuinţează ca fondant silice sau argilă. Straturile încărcate coboară puţin câte puţin, se încălzesc, sufer reacfii complexe în prezenfa gazului ascendent, şi se topesc. Schematic, carbonul din cocs se combină cu oxigenul din aer, dând C02. Acesta este redus, de către cărbunele înroşit, la CO, care reduce oxizii de fier; fierul obfinut se combină cu excesul de cărbune, formând fonta, iar fondantii se combină cu ganga minereului, formând sgura. La partea inferioară a cuptorului se suflă continuu aer cu temperatura de 600- ■*800°, preîncălzit în aparate speciale (cowper-e); astfel temperatura se menjine la cca .1800° în partea de jos, şi scade treptat până la 400° la partea superioară a furnalului. Fonta topită cade în creuzetul cuptorului, la suprafafă formându-se un strat de sgură. Prin două orificii se lasă să se scurgă periodic întâi sgura, şi apoi fonta. Minereu -—► înalt Zond de reducere Calcinare Formai ea sgurn Zona de cardurare Zona de ardere i s Cb I Aer cald Mersul operaţiunilor într'un cuptor înalt. După mersul cuptorului şi calitatea .materialelor încărcate, se obfin diferite varietăfi de fontă: fontele 623 cenuşii se obfin cu adausuri mari de siliciu, cuptorul funcţionând la temperaturi înalte; fontele albe, la temperaturi mai joase, cu adausuri mai mici de siliciu. Gazele de ardere ale cuptorului înalt confin cca 28% oxid de carbon şi au o putere calorifică de cca 900 kcal/m3. Căldura lor se recuperează parfial în aparatele pentru preîncălzirea aerului (cowper-e) necesar pentru cuptorul înalt; uneori, gazele sunt folosite pentru încălzirea cuptoarelor Siemens-Martin. Sgura provenită dela cuptorul înalt (formată, mai ales, din CaO, Si02, A1203 şi cantităţi mici de MgO, MnO şi FeO) se poate întrebuinţa pentru fabricarea cimentului şi a pietrelor artificiale. Adeseori se concentrează în sgură diferite elemente cari se găsesc în cantităţi mici în minereurile de fier (de ex. oxizii de vanadiu). In prezent sgura provenită dela cuptoarele înalte formează materia primă principală din care se extrage vanadiul. Instalaţia de cuptor înalt cuprinde, afară de cuptorul propriu zis, ascensorul, recuperatoarele, maşinile suflante, epuratoarele de g’aze de ardere şi instalafia de manipulat minereul (v. planşa sub Cuptor înalt). Cu ajutorul elevatorului (c) se încarcă periodic cuptorul. Gazele cari se formează în cuptor trec prin epuratorul (n) şi sunt arse în preîncălzitorul de aer (cow-per), (w), încălzind elementele acestuia. Paralel, prin al doilea preîncălzitor, suflanta (u) împinge aerul în centura de aer suflat a cuptorului. Uneori, aerul suflat este îmbogăţit în oxigen. In acest caz se obţine un gaz de cuptor înalt cu o putere calorifică mai mare, care poate servi ca materie primă penfru sinteze de substanţe organice; de asemenea, se obfine o sgură cu un conţinut mai bogat în Al203, care este folosită pentru fabricarea cimenturilor. Uneori se foloseşte mangal în locul cocsului; fonta rezultată are un confinut mic de impurităfi şi constitue materia primă pentru ofelurile superioare (ofe-luri preparate în creuzet). In vederea obţinerii unei fonte curate, acolo unde este la dispoziţie energie electrică ieftină, se folosesc cuptoare înalte electrice (v.), cari sunt încălzite la partea inferioară prin arc electric (între electrozi de grafit). In astfel de cuptoare se adaugă numai cantitatea de cărbune (de obiceiu mangal) necesară pentru reducere şi carburare, astfel încât se pot economisi până la două treimi din cărbuni; gazul care se desvoltă are o putere calorifică mai mare şi temperatura până la 2500°, şi este, de obiceiu, suflat din nou la partea inferioară a cuptorului, pentru a avea pierderi de căldură cât mai mici. Fonta brută poate fi albă sau cenuşie, şi se poate întrebuinţa: la fabricarea oţelului în stare lichidă; la fabricarea fontei de a doua topire (adică a fontei în înţeles restrâns) şi a oţelului, sub formă de calupuri; la turnarea pieselor mai simple (tuburi, sobe şi plite, etc.). Din fontă brută se toarnă şi piese de calitate superioară, dacă se adaugă — în amestecător — feroaliaje cari îi schimbă compoziţia. Fontele cu conţinut mare de metale sau de me-taloizi de adaus se numesc, de obiceiu, feroaliaje. Sin. Fontă de primă topire, Fontă de primă fuziune. Din punctul de vedere al .purităţii şi al elementelor de adaus, se deosebesc următoarele fonte brute: î. Fontă cu crom. V. Ferocrom. 2. ~ cu tungsten. V. Ferotungsten. 3. ~ cu vanadiu. V. Ferovanadiu. 4. ~ fosforoasă [nyryH, co#ep}Kaiii,HH (|)oo (|)0p;fonte phosphoreuse; Phosphorroheisen;phos-phoric pig iron, basic pig iron; foszforos 'nyers-vas]: Fontă brută obţinută, în cuptorul înalt, din minereurile de fier cu un conţinut mare de fosfor. Conţine până la 2% fosfor, şi se întrebuinţează la piese de turnătorie sau la fabricarea oţelului după procedeu! Thomas. Uneori se fabrică prin adăugire de ferofosfor, deoarece fosforul măreşte fluiditatea fontei şi permite turnarea pieselor subţiri sau cu ornamentaţii. Aliajul cu conţinut mai mare de fosfor — de obiceiu peste 15% — se numeşte ferofosfor. 5. ~ hemafit [reMaTHTOBbiH nyryH; fonte hematite; Hămatitroheisen; hematite iron; hămatit nyersvas]: Fontă brută obţinută, în cuptorul înalt, din minereurile de fier (de obiceiu hematit) cu un conţinut mic de fosfor şi sulf. Conţine 0,05 •• *0,20% P şi maximum 0,04% S. Este folosită pentru turnarea pieselor cu calităţi mecanice superioare, şi pentru fabricarea oţelurilor. e. ~ manganoasă [MapraHiţOBHCTbiH ^yryH; fonte â manganese; manganhaltiges Gu^eisen; manganese pig iron; mangânos nyersvas]: Fontă brută, cu mai puţin de 5 % mangan, obţinută în cuptorul înalt. Manganul accentuează formarea carburii de fier (cementita), face fonta casantă şt îi coboară temperatura de topire. Fontele cu mai mult de 5% Mn se numesc şi fonte aliate man-ganoase, sau feromangan. Fontele cu5---25%Mn se numesc fonte sclipitoare; acestea au spărtura lamelară şi sclipitoare (miroatantă), sunt feromagnetice şi se oxidează mai greu decât cele cu conţinut mai mare de mangan. Fonta manganoasă cu conţinut mare de siliciu se numeşte fontă speculară (fontă-oglindă), fontă silicioasă-oglindă, silicospighel sau feromangansiliciu. 7. ~ miroatantă. V. sub Fontă manganoasă. s. ~-oglindă [3epKajibHbiH nyryH; fonte spiegel, fonte miroitante; Spiegeleisen; specular iron, spiegel; tukorvas]. V. sub Fontă manganoasă. 9. ~ semifosforoasă. V. Fontă semihematit. io. ~ semihematit [n0JiyreMaTHT0BbiH ny-ryH; fonte semi-hematite; Halbhămatiteisen; half-hematite iron;felhămatit-nyersvas]: Fontă brută obţinută din minereuri cu un conţinut mijlociu de fosfor. Conţinutul ei în fosfor variază între 0,40 şi 1 %. Fontele obţinute din minereuri indigene fac parte din acest grup. Sin. Fontă semifosforoasă. n. ~ silicioasă [KpeMHHCTbiH ^yryH; fonte silicieuse; Siliziumroheisen; silicon pig iron; szili-ciumos nyersvas]: Fontă brută cu mai puţin de 18% siliciu, obţinută din minereuri de fier argi-loase — în cuptorul înalt — la temperaturi înalte (cu mult cocs şi insuflare puternică de aer cald). E folosită ca adaus, în cubilou, pentru grafitarea fontei. Fonta cu un conţinut peste 5% siliciu are 624 proprietăfi anticorozive, şi se numeşte şi fontă aliată silicioasă sau, mai frecvent, ferosiliciu. i. Fontă silicioasă-oglindă. V. sub Fontă mangan oa să. 2» ~ silico-manganoasă. V. sub Fontă man-■ganoasă şi sub Feromangansiliciu. 3. ~ specială. V. Fontă aliată. 4. ~ speculară. V. sub Fontă manganoasă. Din punctul de vedere al întrebuinţării fontei brute, deosebim: 5. Fontă Bessemer [BecceMepoBCKHH nyryH; fonte B.; B. Roheisen; B. pig iron; B. nyersvas]: Fontă brută cenuşie, destinată pentru fabricarea oţelului în convertisorul acid Bessemer. Este, de obiceiu, bogată în siliciu şi mangan, şi are un mic conţinut de fosfor. 6. ~ Martin [MapTeHOBCKHH HyryH; fonte M.; M. Roheisen; open hearth pig iron; M.-nyersvas]: Fontă brută, cu un conţinut de cca 4% C, 1,5- • -4% Mn, 1 ••■1,5% Si, 0,1 ■■•0,3% P şi, de obiceiu, sub 0,06% S. Este folosită la fabricaţia oţelului în cuptoarele Siemens-Martin. Este fonta care se obţine în ţara noastră din minereurile indigene. 7. ~ pentru afinare [Ky3HenHbffl HyryH #jih (JppHIiieBaHHfl; fonte d'affinage; Herdfrischroh-eisen, Frischereiroheisen; forge pig, pig iron for refining; frissitesi nyersvas]: Fontă brută destinată a fi transformată în oţel în cuptoare de pudlat sau în cuptoare Siemens-Martin. s. ~ pentru turnătorie [jiHTeHHbiH HyryH; fonte de moulage, fonte de fonderie; Giefjerei-gul^eisen; foundry pig iron; ontodei nyersvas]: Fontă cenuşie folosită pentru turnarea de piese în prima sau în a doua topire. Este bogată în carbon şi siliciu. 9. ~ Thomas [ToMacOBOKHH HyryH; fonte Th.; Th. Roheisen; Th. pig iron; Th.-nyersvas]: Fontă brută folosită pentru fabricarea oţelului după procedeul bazic Thomas. Are spărtura pestriţă până la semicenuşie, şi un conţinut mare de fosfor. 10. Fontă de a doua topire [nyryH BTopoH IIJiaBKH; fonte de deuxieme fusion; Gul^eisen zweiter Schmelze; second melting cast iron; (mâ-sodolvasztâsi) ontottvas]: Fontă obţinută prin topirea unui amestec de fontă brută (în calupuri), de fontă veche, oţel vechiu, şi feroaliaje. Ca materie primă se întrebuinţează numai foarte rar fontă albă de primă topire, deoarece, în stare topită, aceasta este mai vâscoasă şi are retragere (retrecisare) mai mare decât fonta cenuşie, iar din cauza durităţii mari, piesele turnate din fontă albă se prelucrează foarte greu pe cale mecanică. Prin retopire şi prin schimbarea compoziţiei chimice se schimbă şi proprietăţile mecanice. Astfel carbonul, care apare în stare de grafit, micşorează duritatea, retragerea, rezistenţa şi tenacitatea, ameliorând însă proprietăţile de turnare. Siliciul micşorează duritatea, retragerea, rezistenţa, structura, ridică temperatura de topire ş\ contribue la formarea grafitului. Manganul măreşte duritatea, retragerea, rezistenţa şi structura, şi coboară temperatura de topire. Fosforul micşorează duritatea, temperatura de topire, retragerea şi rezistenţa, şi măreşte structura, rezistenţa la uzură şi fluiditatea. Sulful măreşte duritatea, retragerea, rezistenţa şi structura. Topirea se face în cubilouri (v.), în cuptoare cu flacără (pentru calităţi superioare), în cuptoare electrice, cuptoare rotative cu gaz, cu păcură sau cu praf de cărbune, sau în cuptoare cu creuzet. Fonta de a doua topire se toarnă direct în piese. u. Fonfă sintetică [cHHTeTHnecKHH nyryH; fonte synthetique; synthetisches Gufyeisen; syn-thetical cast iron; szintelikus nyersvas]: Fontă brută obţinută prin carburarea deşeurilor de oţel vechiu, de obiceiu în cuptoare cu arc electric. Se a-mestecă oţel vechiu, cărbunele necesar carburării şi feroaliaje (ferosiliciu, feromangan, etc.) în raport cu compoziţia chimică dorită. Amestecul de materii prime introdus în cuptor se acopere cu un strat de var nestins care, împreună cu cenuşa provenită din cărbunii necesari ia carburare, formează o sgură bazică, la suprafaţa topiturii. Fabricarea fontei sintetice este o operaţiune metalurgică neobişnuită, operaţiunea obişnuită fiind decarburarea fontei în cuptoarele Siemens-Martin. Fabricarea fontei sintetice este justificată numai când lipseşte fonta brută săracă în fosfor (fontă hematit), şi trebue fabricate piese cu rezistenţă mecanică mare sau cari să permită o smălţuire perfectă. In fehnică se mai folosesc pentru fontă şi următoarele denumiri: i2. Fonfă caldă [ropflHHH nyryH, îkhakhh HyryH; fonte chaude, fonte liquide; hei^es Eisen, hitziges Eisen; hot iron; meleg nyersvas, meleg ontottvas]: Fontă în starea în care iese din cubilou sau din cuptorul înalt. V. şi Fontă lichidă. îs. Fontă comercială [ToproBbiH HyryH; fonte commerciale; Handelsguf), handeisubliches Gufy-eisen; commercial cast iron; kereskedelmi nyersvas, kereskedelmi ontottvas]: Fontă cenuşie brută sau de a doua topire, turnată în piese brute, fără prescripţii de rezistenţă. Sin. Fontă ordinară.. 14. Fontă de primă topire. V. Fontă brută. 15. Fontă lichidă [>khakhh nyryH; fonte liquide; flussiges Eisen in der Pfanne; hot metal, direct metal; folyekony nyersvas]: Termen folosit în calculul preţului de revenire al fontei (în lingouri sau în piese), care se referă la preţul şarjei de metal, de combustibil şi de fondant, cheltuelile pentru mâna de lucru, cheltuelile de întreţinere a cuptorului, cheltuelile generale de atelier fără a cuprinde cheltuelile de lingotieră sau de formare. Sin. Fontă care curge. ie. Fontă mecanică [MexaHHHecKHH nyryH; fonte mecanique; mechanisches Gufjeisen; mechanical cast iron; mekânikai nyersvas]: Fontă cenuşie de a doua topire, turnată, cu calităţi de prelucrabilitate şi rezistenţă la tracţiune de peste 1200 kg/cm2. 17. Fonfă modificată. V. sub Fontă perlitică. îs. Fontă rece [X0Ji0AHbffl nyryH; fonte froi-de; mattes Eisen; thickly liquid iron; hideg-nyers-vas, hideg ontottvas]: Fonta care iese din cuptor 625 isau din cubilou la o temperatură insuficientă pentru a se obfine piese sănătoase. 1. Fontă turnată [otjihtbih nyryH; fonte coulee; Gu^eisen; cast iron; ontottvas]: Fontă cenuşie, de obiceiu de a doua topire, turnată ^în piese. 2. Fontă veche [cTapbiH nyryH; bocage, viei I le fonte; altes Gufyeisen, Gufybruch; old pig iron; -ocskaontottvas, ontvenytoredek]: Fontă sub formă de piese vechi, de obiceiu fărâmate în bucăfi, folosită fie pentru retopire, fie la fabricarea oţelu-lui. Se deosebesc: s. ~ veche de tucierie [CTapbrâ roprnoH-HblH HyryH; bocage de poterie; altes dunnes Gu^eisen; old thin pig iron; vekonyfalu ontvenytoredek]: Fontă veche provenită din piese de fontă uzate, cu perefii subfiri (tucierie), de ex. oale, tuburi, radiatoare, grătare, etc. Confine mult fosfor şi nu se foloseşte în şarjă decât în proporfie . mică. 4. ~ veche, comercială [cTapbiH ToproBbifi HyryH; bocage de bâtiment; altes handelsubliches Guljeisen; old commercial cast iron; kereskedelmi ocskavas]: Fontă veche provenită din coloane, grilaje, piese grele de canal, şi din alte piese mai groase, cari nu au fost prelucrate şi nu au fost întrebuinţate în contact cu focul. 5. ~ veche, mecanică [cTapbm MauiHHHbiH ^yryH; bocage mecanique; altes mechanisches Gu^eisen; old mechanical cast iron; mekânikai ocska vas]: Fontă veche provenită din piese de fontă mecanică (piese cari au fost turnate cu proprietăfi de prelucrabilitate), de ex. piese de maşini. cEste fonta veche cea mai bună pentru retopire. e. Fonfură [HrojibHaTan njiaHKa; fonture; Na-delbett; needle bed; tuâgy]. Ind. text.: Bară la războiul rectiliniu manual de tricotat, în care sunt ifixate plumburile cari susfin acele. Plumburile cuprind câte două sau trei ace, după numerotarea războiului. Sin. Bara acelor. 7. Foot (termen englez) [cJ)yT; pied; Ful^; foot; lâb]: Unitate de măsură de lungime folosită în Anglia şi în U.S.A.: , 1 foot = 12 inches (foii) = 0,30479 m. 8. Foofeif [cjpyTeHT; footeite; Footeit; footeit; ■footeit]. Minera/.: CuCl2-8Cu(0H)2*4H20. Oxi-«clorură hidratată de cupru,. 9. For [(jpopyM; forum; Forum; forum; forum]. Urb.: Centrul civic al oraşelor romane, alcătuit dintr'o piafă publică unde se făcea comerf, şi care servea şi ca loc de plimbare şi pentru întruniri politice; era înconjurată de clădiri publice — ca temple, bazilice, etc. —şi împodobită cu statui, coloane comemorative, etc. 10. Forajul unei sonde. V. Săpatul unei sonde. n. Foraminifere [(|)opaMHHHc|Depbi; foramini- feres; Foraminiferen; foraminifera; foraminiferek]. Paleont.: Animale unicelulare, uni- sau multilocu-lare, cu fest calcaros, perforat sau neperforat. i2. Forarea găurilor de mină [6ypemie pyA-HHHHblX OTBepCTHH; perforation des trous de mine; Herstellung der Bohrlocher; drilling of mine holes; bânyaakna melyfurâs]. Mine: Operafiunea de săpare a găurilor de mină. Ea se face cu sfredelul şi cu un dispozitiv sub a cărui acţiune sfredelul pătrunde în roca. Se deosebesc următoarele procedee de forare: 13. ~ manuală a găurilor de mină [6ypeHHe pyAHHHHbix OTBepCTHH BpyHHyio; perforation manuelle des trous de mine; Handherstellung der Bohrlocher; hand drilling of mine holes; bânyaakna melyites kezimunkâval]: Forarea găurilor de mină cu ciocanul manual. Când se face de un singur om, minerul fine sfredelul sprijinit în rocă pe direcfia viitoarei găuri, şi îl loveşte cu ciocanul, căruia îi dă, de obiceiu, o mişcare pendulară; sfredelul este rotit între loviturile consecutive ale ciocanului, pentru ca să taie în rocă o gaură cu secfiunea circulară. Pentru ca sfredelul să poată fi scos din gaură şi materialul provenit din tăiere, care se afânează, să nu blocheze sfredelul în gaură, tăişul sfredelului este cu 2***4 mm mai lat decât diametrul corpului, şi dă o gaură mai largă decât el. După mai multe lovituri de ciocan, sfredelul este scos, gaura este curăţită cu grătişca de roca sfărâmată rămasă înăuntru, şi operafiunea este refuată. Găurile verticale îndreptate în jos sunt forate pline cu apă, pentru ca roca sfărâmâtă să fie spălată de apa care iese din gaură; se mreferă forarea găurilor îndreptate în sus, deoarece mişcarea pendulară ascendentă este mai qomodă pentru lucrător, care obfine astfel un randament mai mare; obişnuit, ciocanul are 2,5 kg. — In roce foarte dure se practică forarea cu doi lucrători: unul ţine sfredelul şi îl roteşte, iar celălalt bate cu ciocanul, pe care îl ţine cu amândouă mâinile. Ciocanul are, în acest caz, 4***5 kg. —Sfre-delele manuale sunt de oţel de 18 - • ■ 21 mm, de preferinţă octogonale sau hexagonale, ca să nu alunece în mână. Sistemul de forare cu mâna este folosit doar în mine neechipate cu instalaţii cu aer comprimat sau electrice, în cazul unor lucrări, de explorare, etc. Este obositor, costisitor, şi dă un randament foarte mic. De om şi schimb se perforează în rocă de duritate medie 1,2 ■ • ■ 2,1 m lineari. Pentru rocele moi, corpul sfredelului are secţiunea dreptunghiulară şi e răsucit elicoidal; pătrunde în rocă prin rotaţie. In acest scop i se fixează un mâner asemănător mânerului sfredelelor de mână, sau cu clichet când sfredelul este prins de o coloană. Procedeul tinde să dispară, fiind înlocuit prin forarea mecanică. i4. ~ mecanică a găurilor de mină [MexaHH-necKoe 6ypeHne py/ţHH^Hbix oTBepcTHft; perforation mecanique des trous de mine; mecha-nische Herstellungder Bohrlocher; machine drilling of mine holes; bânyaakna melyfurâs munkageppel]: Forarea găurilor de mină cu ajutorul maşinilor-unelte. Poate fi percutantă sau rotativă. Forarea percutantă se execută cu perforatoare pneumatice. Sfredelul, sprijinit cu tăişul de perete, este prins cu coada în manşonul perforatorului, şi este menţinut cu ajutorul lui pe direcţia de forare a găurii. Un piston acţionat cu aer comprimat bate 626 cu frecventa de 1500-"2000 lovituri pe minut pe coada sfredelului, împingându-l în rocă. In mişcarea lui de întoarcere, pistonul transmite sfredelului, la fiecare cursă, mişcarea de rotaţie, prin intermediul unor piese ale perforatorului. In roce dure, turaţia este mai mică; în cele moi, este mai mare (60- "300 rot/min). Evacuarea materialului rezultat din forare se face astfel: în cazul sfredelelor pline, cu ajutorul şanţului elicoidal de pe marginea sfredelului; în cazul sfredelelor găurite axial, prin insuflarea automată sau dirijată a aerului comprimat, prin axa sfredelului, până în fundul găurii, sau, în acelaşi fel, prin injecţie de apă. Primul fel de evacuare nu permite o vitesă de forare atât de mare ca în celelalte cazuri, şi produce praf; al doilea fel permite vitese mari de perforare, dar produce praf mult şi favorizează îmbolnăvirea de silicoză. Ultimul, fel de forare împiedecă complet producerea prafului, fără a micşora vitesa de forare. — Forarea pneumatică percutantă se aplică în orice fel de roce. Este antigrizutoasă şi rapidă, însă e mai costisitoare decât cea rotativă şi produce sgomot puternic. — La forarea găurilor normale de mină se foloseşte un singur sfredel, dacă roca e moale; dacă roca e tare, se folosesc 2 ■ ■ • 4 sfrede-le cu lungimi din ce în ce mai mari, dar cu dia-metri descrescători ai tăişului. Se folosesc adesea sfredelele de 1, 1,5 şi 2 m, cu diametrul florii de 41, 38, 35 mm. Diametrul sfredelului se ia de 21 sau de 24 mm pentru forarea cu perforatoare de mână uşoare, şi de 24 sau de 30 mm pentru cele grele. Forarea rotativă este realizată fie pneumatic, fie electric. Forarea se obţine prin apăsarea sfredelului pe rocă şi rotirea lui. Sfredelul are formă de bară răsucită elicoidal, şi elimină praful. Perforatoarele rotative sunt folosite numai la forarea în roce moi sau medii (în special la unele zăcăminte de cărbuni, de antracit, lignit, sare şi şisturi bituminoase), din cauza vitesei lor mici de forare în roce dure. î. Forarea cu diamant a găurilor de mină [aji-Ma3H0e 6ypeHHe pyAHHHHblX OTBepCTHH; per-foration des trous de mine â l'aide de couronnes de diamant; Herstellung der Bohrlocher mittels Diamant-Bohrkronen; diamond driIling of mine holes; bânyaakna melyfurâs gyemântfurokkal]: Forare care se face cu ajutorul unor sondeze speciale. Prin poziţia ei, sondeza dirijează coloana de foraj, care e armată cu coroană de diamant, eventual cu tuburi carotiere, pe direcfia viitoare a găurii. Coroana sapă gaura prin rotafie şi presiune, mişcarea fiind transmisă la coroană prin coloana de săpare. Presiunea şi turafia sunt reglate prin dispozitive diferenţiale, hidraulice sau pneumatice, pentru a nu provoca smulgerea diamantelor sertizate. Praful' este evacuat prin spălare cu apa introdusă prin coloană. Diametrul găurilor forate este de 37-"76 mm; coloana de fevi are 30-"38 mm, iar carota, 22 *"54 mm. In subteran, coloana e formată din bucăfi de 30 "*60 cm. Turafia e de 300"-1200 rot/min. Presiunea pe coroană e de 50 *-400 kg. Adâncimea curentă a găurilor de-mină forate cu diamant se limitează la 30 ■ ■ • 45 m, din cauza tendinfei de strâmbare în cursul forării. Forarea se execută prin loturi de 30 "'60 cm, adăugind, de fiecare dată, o bucată de coloană*. 2. Forare, cărucior de ~ [pyAHHHHaa 6y-pnjibHafl Tejie}KKa-njiaT(|)opMa; wagonnet â perforatrices; Plattformwagen fur Bohrmaschinen;. dritl carriage; melyfurâsi csille]: Vagonet-platformă echipat cu coloane pe cari se pot monta mai multe perforatoare, cari forează în acelaşi timp găurile de mină. E folosit pentru accelerarea lucrărilor la săparea tunelurilor şi a galeriilor îr> roce dure sau foarte dure. Are, obişnuit, 2--6 perforatoare. Transportă totodată sfredelele. 3. Forat [yrOJibHbift 3anac; provision de char-bon; Kohlenvorrat; supply of coal; szenkeszlet]. Ind. cb.: Material (piatră sau cărbune) gata pentru evacuat, produs după împuşcare sau după lucrul cu ciocanul de abataj (termen minier, Valea Jiului). 4. Forbesif [c|)op6e3HT; forbesite; Forbesit; for-besite; forbezit]. Mineral.: (Ni, Co) H • As04*3 H20. Arseniat hidratat de cobalt şi nichel. 5. Forfecare [pe3aHHe; cisaillement; Scherung;: shearing action; nyîrâs], Rez. mat. V. Tăiere. 6. Forfecare [pe3aHHe; cisaillement; Absche-ren, Scheren; shearing; lenyirâs]. Tehn.: Operafiu-nea de tăiere sau de detaşare a unei părfi dintr'o tablă sau dintr'o bară, care se presează între două cufite cari se apropie şi alunecă unul pe fafa laterală a celuilalt. 7. Forfecare, modul de ~ [MOAyJib none-penHoro cmaTHH npn pacTnmeHHH, MOAyJib ynpyrocTH, MOAyjib. cpe3a; module d'elasti-cite de cisaillement; Gleitmodul, Schubelastizi-tătsmodul; modulus of elasticity in shear; nyiro-rugalmassâgi tenyezo]. V. Modul de elasticitate transversal. 8. Forhaier. Mine: 1. Şeful grupei de lucrători minieri (termen minier, Valea Jiului). — 2. Artificier (termen minier, Valea Jiului). 9. Forjă [Ky3HeHHbiH ropH; forge; Schmiede; forge; kovâcstuzhely]. Metl.: Instalafie pentru încălzit metalele, constituită dintr'o masă pe care metalele sunt acoperite de combustibilul de încălzire, şi unde aerul de alimentare este condus pe sub combustibil. Instalafia constă, în principal, dintr'o vatră pe care se depozitează combustibilul, * o sursă de alimentare cu aer, o Distribuitor de aer. conductă de aer înzes- f) conducfs. 2) căciulă de trată cu o căciulă pentru aer; }) cenuşar; 4) c|apă de distribuit aerul (v. fig.), un descărcare, cotlon (o pâlnie) pentru condus fumul la coş, un coş şi, uneori, un vas cu apă pentru răcirea materialului. Căciula pentru aer este montată la capătul conductei de aer, şi este situată fie pe partea laterală a vetrei, fie pe fun- dul ei. Obişnuit, combustibilul folosit este mangalul, cocsul sau huila. Condifiunile esenfiale pe cari trebue să Je îndeplinească combustibilul sunt: să nu conţină sulf, să producă pufină cenuşă, să aibă temperatură înaltă de ardere, să aglutineze la suprafafă. Condifiunile pentru conducerea focului sunt: flacără uniformă; presiune mică a aerului (20***150 mm coloană de apă); vatra să aibă în permanentă combustibil, iar aerul să nu ajungă în contact cu piesa de forjat; cutia de sgură să nu se înfunde. Sursa de alimentare cu aer poate fi un ventilator, un suflaiu, etc. Exemple: 1. Forjă de câmp [n0JieB0H (nepeHOCHbiH) ropH; forge portative; fahrbare Schmiede, Feld-schmiede; portable forge, field forge, tra-velling forge; hordoz-hato kovâcstuzhely].* Forja construită din ofel profilat, de formă paralelepipedică, înzestrată cu o vatră de fontă şi cu un ventilator acfionat cu piciorul printr’o pedală şi o roată cu curea. Foloseşte la lucrări Forjă i camp. mici (de ex. pentru /) pedală pentru acfionarea ven-încălziri de nituri) şi filatorului prin roată şi curea; poate fi transportată 2) ventilator; 3) vatră de fontă; uşor la locul de lucru. 4) curea de antrenare; 5) pârghie Sin. Forjă portativă. Pentru evacuat s9ura din vafră* 2. ~ fixă, metalică [HenoflBHMHbiH MeTaji-JlH^ecKHH ropH; forge fixe metallique; ortsfes-te metallische Schmiede; stationary metallic forge; fix fem-kovâcstuzhely]: Forjă la care masa Forjă fixă, metalică. 1) ventilator; 2) conductă de aer; 3) trompetă de aer; 4) căciulă pentru distribuit aerul; 5) vatră de fontă turnată; 6) ac de reglare a debitului de aer; 7) pârghie de reglare; 8) vas cu lichid de răcire; 9) pâlnie (cotlon); 10) coş. şi vatra sunt fixe şi metalice. Vatra este o placă de fontă turnată, alimentată cu aer pe la partea inferioară, printr'un ajutaj numii trompetă; ajutajul e înzestrat, la capătul introdus în combustibil, cu o căciulă distribuitoare. s. ~ fixă, zidită [HenoflBHîKHbiH (cTaiţHO-HapHbin) KaMeHHbiH ropH; forge ma<;onnee; orts-feste gemauerte Schmiede; stationary masonry forge; beepitett fix kovâcstuzhely]: Forjă la care Forjă fixă, zidită. 1) vatră de cărămidă refractară; 2) locaş pentru depozitat combustibilul; 3) căciulă pentru distribuit aerul; 4) piesă de forjat; 5) cleşte; 6) pâlnie (cotlon); 7) coş de fum; 8) trompetă pentru aer; 9) suflaiu; 10) supape; 11) greutăţi; 12) vas cu lichid pentru răcire. masa şi vatra sunt zidite. Obişnuit, interiorul vetrei este căptuşit cu un material refractar. Se foloseşte pentru piese relativ mari, fiind înzestrată cu una sau cu două vetre. 4. Forjabilitafe [k o B K o c T b; forgeabilite; Schmiedbarkeit; forgeability; kovâcsolhatosâg]: Capacitatea unui metal sau a unui aliaj de a suferi, fără fisurare, cât mai mari deformaţii permanente prin presare sau prin şoc, la o temperatură dată şi inferioară celei de topire, opunând o cât mai mică rezistenfă la deformafie. Capacitatea unui material de a suferi, prin presare sau prin şoc (cu presa sau cu ciocanul), mari deformafii permanente, fără a se fisura, se reperează prin turtirea plastică procentuală a materialului la care apare fisurarea; rezistenţa lui la deformaţie se măsoară prin forţa de compresiune pe unitatea de secţiune iniţială, sub care materialul sufere o anumită turtire (plastică) procentuală (de ex. 30%), presupusă inferioară celei de fisurare. Rezistenţa la deformaţie prezintă importanţă, fiindcă produsul ei prin turtirea corespunzătoare dă lucrul mecanic de deformaţie permanentă (raportat la unitatea de volum) necesar pentru forjare. Acest lucru mecanic creşte şi cu viscozitatea (rezistenţa interioară) pe care o prezintă materialul la curgerea plastică. — Forjabilitatea depinde de natura materialului care se forjează, de structura cristalină, de modul de elaborare anterior forjerii, de modul de deformare, de turtirea procentuală, de felul 628 piesei, de contactul dintre piesă şi unealta de forjat, de temperatura de forjare. — Metalele sunt, în general, mai forjabile decât aliajele lor, iar metalele cari au la temperatura ambiantă o mare capacitate de deformare permanentă (o mare alungire la rupere şi gâtuire) sunt, de obiceiu, forjabile (excepfiune fac, de ex., ofelurile auste-nitice). De exemplu, fierul este forjabil, iar for-jabiliiatea aliajelor lui scade cu procentul de carbon, limita maximă admisibilă în industrie fiind de 1,7% C; fosforul scade forjabilitatea lui la rece, iar sulful, la cald. Cuprul este uşor forjabil, bronzul este mult mai pufin forjabil; în schimb, tombacul este mai forjabil decât cuprul. — Forjabilitatea depinde de sistemul în care cristalizează materialul, deoarece capacitatea de alunecare a cristalelor după plane reticulare depinde de sistem, şi creşte în ordinea: cub cu fefe centrate (Al, Cu), cub centrat (Fe, Cr, Wo), sistemul hexagonal (Mg, Zn); această capacitate de alunecare după plane reticulare variază cu temperatura (numărul şi pozifia planelor de alunecare creşte cu temperatura), maximul fiind atins deasupra temperaturii critice. De exemplu, ofelurile se forjează peste temperatura critică de 770° (punctul A2 din diagrama fier-carbon); zincul are maximul de forjabilitate la 150°. — De asemenea, forjabilitatea depinde de aptitudinea la ecruisare, adică de vitesa cu care apare ecruisarea, după ce s'a efectuat deformarea, şi de mărimea cristalelor la sfârşitul operaţiunii. — Forjabilitatea este influenţată mult de modul de elaborare a materialului sau de tratamentul anterior. Din cauza modului de turnare se pot forma sufluri, fisuri, retasuri, segregaţii, incluzii, cari determină o scădere a forjabilităţii. — De asemenea, modul de turnare determină mărimea cristalelor şi orientarea lor: structura cristalină este mai uniformă la turnarea în pământ decât la turnarea în cochilie. — Tratamentul anterior forjerii influenţează forjabilitatea, şi anume: tratamentul mecanic, ca, de exemplu prelucrările anterioare (cari provoacă A) încercarea la tracţiune a unui ofel-carbon. a) rezistenfa la rupere (kg/mm2); t) temperatura de încălzire (°); 1) încercare dinamică; 2) încercare în 5 secunde; 3) încercare în 35 de minute. B) Rezistenfa la compresiune a unui ofel-carbon. 0) rezistenfa la strivire (kg/mm2); t) temperatura de încălzire (°)) 1) încercare la ciocan (dinamică); 2)încercare la presă (statică). ecruisarea) sau cel termic ca, de exemplu, călirea. Astfel, cuprul devine fragil prin laminare; dacă seîn-călzeşte la 500° şi apoi se răceşte brusc, devine din nou forjabil. — Forjabilitatea variază cu modul de deformafie (adică depinde de condiţiunile în cari se efectuează curgerea plastică: în matriţă, în estampă, etc.) şi cu vitesa de deformare (şi anume: dacă vitesa de deformare'este inferioară vitesei de recristalizare, materialul nu se ecrui-sează, cristalele nu se micşorează şi rezistenţa nu creşte). Din această cauză, în general, la cald forjarea la presă menţine plasticitatea, iar forjarea la ciocan măreşte rezistenţa (v. fig.). în general, turtirea maximă realizabilă fără fisurare este invers proporţională cu vitesa de deformare, întru cât rezistenţa la deformaţie (care depinde de temperatură, pentru o turtire plastică dată) creşte, la temperatură dată, odată cu tur-tirea procentuală, până la un maxim (de ex. pentru oţeluri la o turtire de peste 30%), fiindcă materialul nu curge sub tensiune constantă, ca un corp plastic ideal (v. fig.). f rT \ \ \ \\ \ }C ' \ > \ \ wk* ^0,05 jwc 0,05%C pinde de forma şi mărimea piesei, cât şi de structura cristalină a lingoului. In adevăr, prin forjare se formează volume de frecare; acestea sunt volumele cuprinse între suprafaţa de contact dintre unealtă şi piesă, „_____________________________________ şi suprafeţele gene- w w 11009 120°ot rate de drepte cari CurbeIe rezistenţelor de defor- formează CU planul mafie a,e ©îelului-carbon la tur- tirile statice şi dinamice la cald (procent de turtire 30%). o) rezistenfa la deformafie, (kg/mm2); t) temperatura (°C); /) curbele deturtire dinamice, pentru diferite procente de carbon; II) curbele de turtire statice, pentru diferite procente de carbon. perpendicular pe forţă unghiuri aproximativ egale cu unghiurile de frecare. Volumul de frecare, fiind în contact cu u-nealta rece şi supus la compresiuni aproape egale dtn toate direcţiile, e mai rezistent decât restul, şi lucrează ca şi cum ar face parte din u- Deformarea isotermă a unui material prin compresiune. H) înălfimea cilindrului; D) diametrul cilindrului; 1) volum de frecare; 2) cilindru inifial; 3) cilindru deformat. nealta cu care se forjează, iar materialul cuprins între cele două volume de alunecare se deplasează către exterior pe drumul de minimă rezistenfă, adică perpendicular pe suprafafa de frecare (v. fig.). 629 Limita globală de proporfionalitate depinde de raportul dintre înălţime şi dimensiunile bazei piesei, crescând brusc când cele două volume de frecare mai rezistente ajung în contact. Aceasta poate produce fisuri interioare şi scade forjabilitatea la înălfime mică fafă de dimensiunile bazei (v.fig.). De altă parte, cristalizarea impune, în general, o a-numită formă de piesă, pentru ca piesa să îşi poată menfine forjabilitatea. De exemplu, lingourile trebue rotunjite la muchii pentru a racorda dendri-tele cari apar grupate în 7 2 3 n Variafia limitei elastice la rece a cilindrilor de ofel de 30 mm diametru ş:i înălfime variabilă. F) limita elastică X secfiunea (în tone); D) diametrul cilindrului; R) înălfimea cilindrului. două direcfii perpendiculare, pentru a evita fisurarea la muchii (v. fig.)- — Temperatura de forjare determină forjabilitatea materialelor, întru cât, în general, prin ridicarea temperaturii, limita de elasticitate şi rezistenfă la rupere scad (şi, uneori, nu în aceeaşi măsură), iar plasticitatea creşte. Temperatura de forjare trebue să fie deasupra temperaturii critice (maximum de plane re-ticulare) sub care materialul s'ar ecruisa, şi sub o anumită temperatură, peste care materialul se supraîncălzeşte a-dică îşi măreşte cristalele, sau chiar se arde, ambele fenomene având drept efect scăderea forjabilităfii. De exemplu, ofelul este pufin for-jabil între 100° şi 300°, fragil între 300° şi 500° şi forjabil între 770° şi 970°; forjabilitatea aluminiului creşte cu temperatura până ia 450°, dar scade peste această temperatură. Pentru execuţia practică a forjerii trebue ca intervalul de temperatură în care un metal sau un aliaj sunt forjabile să fie cât mai mare. i. Forjare [KOBKa; forgeage; Schmieden; for-ging; kovâcsolâs]. Metl.: Operafiunea de prelucrare a unui metal sau a unui aliaj, prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei. Forfele exterioare aplicate la forjare trebue să aducă materialul în stare plastică, adică între limita de elasticitate şi limita de rupere (v. Curbă tensiune-lungire specifică). Modul de conducere a procesului de încălzire la forjare poate provoca oxidarea, supraîncălzirea şi arderea materialului metalic. Dacă materialul încălzit ajunge în contact cu gazele de ardere, şi arderea se face cu exces de aer, materialul se oxidează şi se exfoliază la suprafafă. Arsurile se amestecă cu combustibilul şi dau Cristalizarea în unghiul unei lingotiere. >4) cristalizarea în lingo-fieră cu unghiu; 8) cristalizarea în lingotieră cu unghiu rotunjit; 1) dendrite; 2•••3) planul de fisurare la forjare. scoriile, cari activează procesul de oxidare şi rămân prinse de material; prin forjare, scoriile sunt incluse în el, şi pot conduce la rebutarea piesei forjate. —Pierderile de material prin oxidare sunt considerate normale, dacă sunt cuprinse între 0,5 şi 1% din greutatea materialului forjat. Factorii cari influenfează pierderea sunt: tempe- Dispozitive de forjare. iA)|dispozitiv pentru manevrat blocuri grele; 1) mânere de manevrare; 2) brăfări; 3) bloc; 8) planator în formă de pană pentru întins materialul; C) rotunjitor dublu; 1) matrifă; 2) urechi de manevrare. ratura înaltă, durata prelungită de încălzire, con-stitufia şi proprietăţile materialului, forma şi dimensiunile piesei, compozifia chimică a atmosferei din cuptor. Micşorarea oxidării se poate obfine prin: reducerea duratei de încălzire la temperaturi înalte; arderea cu exces cât mai mic de aer; etanşarea cuptorului şi operarea la o presiune interioară superioară celei exterioare; alegerea unei vetre a cuptorului din material bazic (de ex. magnezit), pentru ca scoriile să nu se combine cu materialul vetrei; şi, eventual, făcând încălzirea în cuptoare cu vase închise în atmosferă protectoare (azot, hidrogen, etc.). — Supraîncălzirea se produce dacă materialul ajunge la o temperatură mai înaltă decât punctul său de recristalizare (deasupra punctului critic; de ex., la ofel, deasupra punctului A3), şi pentru o durată mai lungă; efectul este că metalul îşi măreşte cristalele şi crapă la forjare. Arderea are loc când temperatura de încălzire ajunge aproape de temperatura de topire; oxigenul din atmosfera de încălzire pătrunde între cristale şi le oxidează, slăbind coeziunea, ceea ce face ca materialul să devină fragil la forjare. Procesul de încălzire impune următoarele condifiuni: încălzire uniformă, pentru a evita crăparea materialului; o durată suficientă de încălzire, pentru ca să se producă o egalizare a temperaturii între interiorul şi exteriorul piesei, care durată depinde de dimensiunile secfiunii, de conductibilitatea termică şi de forma piesei. încălzirea rapidă provoacă o dilatare neuniformă şi, deci, fisuri. Utilajul folosit la forjare cuprinde: o instalafie de încălzit (dacă forjarea se face la cald), un utilaj de prelucrare, şi instrumente de măsură. Instalafia de încălzit cuprinde un cuptor sau o forjă. Combustibilul folosit trebue să aibă sulf 630 puţin, să dea cenuşă puţină (maximum 10%) şi să fie mărunt. Combustibilii obişnuiţi cari îndeplinesc, în general, aceste condiţiuni, sunt: huila ■grasă şi semigrasă, cari, prin aglutinare, formează un strat protector penfru piesa intro- _T1 ^____ ^____ dusă în huilă; cocsul Lj L--------J •metalurgic, care nu <—» i----------------1 trebue să facă fum _|__________|eZ3— îşi care se foloseşte pentru temperaturi f] 3 I M |, , înalte; mangalul, T3---------- care dă căldură r—j j----j r—j multă, arde repede -|gj — -f=rj-----p|—— şi cu temperatură _____ ____ joasă; păcura, care □ s se arde prin injec- toare. Combustibilii □________6 ____ mai puţin folosiţi • 4=^3— sunt: lemnul, turba, ____ lignitul şi antracitul, fiindcă suntmai puţin corespunzători. Une- For'area unui arbore C°M' ori, încălzirea se ’> crestarea bloculuii 2) ,or,area face trecând un CU- unuî ,us de extremitate; 3) forjarea fusului intermediar; 4) forjarea celui rent prin rezisten— , i i'* ni de a doi ea tus de extremitate; ţe electrice. Pentru „ ' t ■ . 5) arborele dupa matnîare; 6) ar- for area pieselor . t , borele dupa rasucirea fusului inter- mari se folosesc, , , . . i, , . mediar; 7) arborele terminat, cu rezultate bune: cărbunele pulverizat, gazul de generator, gazul de iluminat, gazele naturale. Cuptoarele folosite la forjare sunt cele adecvate combustibiluk (v. sub Cuptor de . forjă, Cuptor de ambutisare). Temperatura de încălzire trebue urmărită, fie prin instrumente de măsură, fie prin mijloace empirice, de către operatori cu experienţă. Mijloacele folosite pentru măsurare sunt: termometrul cu mercur, săruri şi metale topite, piro-metrele. Empiric, măsurarea se face: prin colorile de revenire şi de incandescenţă, bazate pe corelaţia dintre temperatură şi coloarea metalului încălzit (de ex., la oţel, deosebim colorile de revenire, dela 200° la 500°, şi colorile de incandescenţă, dela 500° la 1500°), (v. Colori de revenire şi Colori de incandescenţă); prin aprinderea lemnului (teiu, etc.) cu care se freacă piesa încălzită; prin conurile Seger. — Utilajul de prelucrare cuprinde: utilaj pentru deformat, susţinut, apucat. Mijloacele de deformare sunt: ciocanul manual, ciocanul mecanic şi presa; primele două lucrează prin şoc, adică solicită dinamic, iar ultima, prin apăsare lentă, adică solicită static. Mijloacele de susţinut sunt nicovalele obişnuite şi cele auxiliare; iar cele de apucat: cleştele, dispozitivele de manevrat (de ex. macaraua pi-votantă, podul rulant, cărucioarele, etc.) şi menghinele. Ca unelte auxiliare se folosesc: dalta, matriţele, placa de îndreptat, blocul de îndesat, furcile, etc. Instrumentele de măsură sunt: piciorul cu culisă, compasul, paralelul, echerul, raportorul, calibrele, linealele, etc. — Răcirea pieselor după forjare prezintă o importanţă deosebită, şi se efectu- ează în aer, în nisip» într'o groapă acoperită sau în cuptor, după dimensiunile şi natura materialului, spre a nu provoca; fisurări. — Forjarea este urmată, obişnuit, de recoacere sau de normalizare, operaţiuni al căror scop este să elimine tensiunile proprii şi să amelioreze proprietăţile mecanice (micşorarea cristalelor),» pentru uşurarea prelucrării mecanice care, eventual, ar urma. Efectul for-jerii unui material este modificarea formei şi a macrostructurii lui. Ir adevăr, prin forjare, cristalele mari devin mai mici, mai dese şi iau o formă alungită, perpendiculară pe direcţia de forjare, ceea ce dă un aspect macrografîc fibros, apropiat de cel provenit din laminare. Plasticitatea creşte în sensul fibrelor, dacă gradul de forjare (v. Grad de forjare) este cuprins între 8 şi 12, şi creşte perpendicular pe fibre, dacă gradul de forjare este cuprins între 3 şi 4. Caracteristicele mecanice se modifică prin ridicarea limitei elastice şi ameliorarea tenacităţii, fără o modificare a rezistenţei de rupere sau a microstructurii. Deformarea plastică a materialelor prin forjare urmează anumite legi cari trebue observate. Sub acţiunea forjerii, lăţimea şi lungimea volumului de material cuprins iniţial între feţele cari forjează (de ex. ciocanul şi nicovala) cresc, iar înălţimea scade; raportul dintre sporul de lungime şi sporul de lăţime variază cu forma acestui volum, materialele având tendinţa de a ieşi dintre feţele de forjare pe drumul cel mai scurt. Deformarea se repartizează neuniform şi în înălţime, şi anume miezul unui material curge mai mult decât periferia, pentrucă materialul, exterior, care ajunge în contact cu unealta de forjat, se răceşte mai repede, iar frecarea dintre unealtă şi material împiedecă deplasarea. Deformarea se produce în straturi cu atât mai adânci, cu cât vitesa de deformare este mai mică, iar forţa mai mare. Operaţiunile de forjare sunt: întinderea, lăţirea, neiezirea, îndesarea, umflarea, subţierea, gâtuirea, despicarea, crestarea, găurirea, îndoirea, îndreptarea, răsucirea, ambutisarea, nituirea, sudarea sub ciocan, etc. După temperatura Ia care se efectuează forjarea, deosebim: 1. Forjare la rece [KOBKa BXOJiOAHyK); forgeage â froid; Schmieden im kalten Zustand; forging while cold; hidegen valo kovâcsolâs]: Operaţiune de forjare efectuată, de obiceiu, la temperatura ambiantă, sau, uneori, la temperaturi mai înalte, dar dedesubtul temperaturii de recristalizare, aşa încât, după terminarea operaţiunii, cristalele deformate nu se mai refac. Este caracterizată prin dificultatea de a menţine deformaţia între limita de elasticitate şi rezistenţa la rupere, între cari există, la rece, o diferenţă mai mică decât la cald. De aceea forjarea la rece este limitată la operaţiuni de deformare prin îndoire, ambutisare şi matriţare redusă, în cari nu se depăşeşte limita de rupere a materialului. Unele materiale se forjează numai la rece (aurul, argintul) spre a se evita pierderea de material prin încălzire. 2. ~ la cald [KOBKa BropflHyK); forgeage â chaud; Schmieden im warmen Zustand; for- 631 matriţa); pentru forjare, ca şi pentru debavunare, sunt necesase prese grele — cu vârfuri; deL putere foarte pronunţate — costisitoare atât ca instialaitie de bază,, cât şi ca întreţinere, cee.a3 ca. duse la o reglt. d^ fabricatje. mare» 632 Forjarea în matrite se impune, totuşi, în următoarele cazuri: când numărul pieselor de forjat e foarte mare (în acest caz, forjarea în matrite este cea mai ieftină şi devine cu atât mai ieftină, cu cât prin aceasta se înlătură operafiuni complicate, prin aşchieri ulterioare); când forma pieselor de forjat e foarte complicată (în acest caz, forjarea liberă este aproape imposibilă şi prelucrarea pieselor ar trebui să fie executată prin aşchiere, ceea ce ar costa şi mai mult); când piesa forjată e solicitată foarte mult (în acest caz se cere o execufie impecabilă a forjerii, asigurându-se continuitatea fibrelor de rezistenfă şi îndesarea pe întregul lor parcurs, ceea ce se poate obfine, de asemenea, numai prin matrifare). 1. Forjare liberă, urmată de forjarea în matrifă [cBodoflHaH KOBKa c nocjieflyiomeH kobkoh b MaTpHlţe; forgeage libre suivi de matriqage; freies Vorschmieden und Nachschmieden im Ge-senk; free forging followed by drop-forging; szabadkezi kovâcsolâs es sullyesztekes utokovâ-csolâs]: Operafiunea complexă de forjare liberă urmată de matrifare. Este necesară la forjarea pieselor complicate, pentru a se reduce numărul de matrife succesive. în acest caz se recurge la o preforjare, pentru obfinerea formei aproximative, şi se continuă prin matrifare. 2. Forjare, defecte de ~ [hstjHhbi kobkh; defauts de forgeage; Schmiedefehler; forging de-fects; kovâcsolâsi hibâkj. Metl.: Defectele pieselor forjate pot avea următoarele cauze: calitatea inferioară a materialului brut de forjat, încălzirea greşită, regimul de forjare necorespunzător, metoda de forjare greşită, răcirea neuniformă după forjare. Materialul poate avea defecte de turnare (pentru lingouri sau pentru piese turnate), de ebo-şare (pentru eboşe), de laminare, etc., după natura operafiunilor cari au precedat forjarea, sau după însăşi compozifia lui. Calitatea materialului se determină, în prealabil, prin încercări chimice şi mecanice, sau prin examinări nedistructive. încălzirea greşită poate fi: o încălzire neuniformă, care provoacă tensiuni proprii şi, deci, deformarea şi fisurarea materialului; o încălzire în atmosferă oxidantă, care provoacă pierderi de material şi micşorarea calităfilor mecanice; o supraîncălzire, care măreşte cristalele peste o anumită limită şi provoacă ruperea materialului; arderea, care provoacă oxidarea cristalelor şi măreşte fragilitatea. Regimul de forjare reclamă anumite limite de temperatură între cari se poate efectua forjarea; dacă limitele sunt depăşite, materialul se fisurează (de ex. la ofelul-carbon limitele sunt 770° şi 970°). Metoda de forjare trebue să fie corespunzătoare naturii materialului care se forjează (unele materiale pot fi forjate numai la presă, iar altele numai la ciocan). După forjare se cere un anumit regim de răcire în aer, în groapă, în nisip, în cuptor, etc. Defectele se împart în remediabile şi iremediabile. Cele remediabile sunt: cricurile (v. sub Fisură), supraîncălzirea, tensiunile proprii, deformarea. Cricurile seînlăturăprindăltuire; supraîncălzirea şi «tensiunile proprii.prin recoacere şi nor- malizare; deformarea, prin îndreptare la ciocan sau» la presă. Cele iremediabile, şi cari provoacă rebu-tarea materialului, sunt: tapurile, rupturile, arderea. 8. Forjerie [Ky3HHli;a; atei ier de forge, forgerie;. Schmiede; forge, smithy; kovâcsmuhely]. Metl.: Atelier în care se efectuează operaţiunea de deformare la cald sau la rece a unui metal, la ciocan sau la presă, pentru a se obfine produse fasonate. Atelierul cuprinde: instalafii de încălzire, utilajul de prelucrare, instrumentele de verificat şi uneltele de trasat. Instalafiile de încălzire sunt: cuptoarele cu aparatajul de control, şi forjele. Utilajul de prelucrare cuprinde: dispozitivele desusfinut, de deformat, de apucat, de transportat, dispozitivele auxiliare, maşinile şi instalafiile accesorii. Utilajul de susfinut cuprinde: nicovala (aşezată pe o fundafie), nicovalele auxiliare, cu diferite profile, blocub de îndesare; utilajul de deformare poate fi: ciocanul manual, ciocanul mecanic, presa; utilajul de apucat cuprinde: cleştele, dispozitivele pentru ma-- XgZZZZZZZZZZZZQ Organizarea locului de lucru la forjarea osiilor. 1) cuptor de încălzit piesele de forjat; 2) împingător; 3) cărucior de transport; 4) linie de cărucior; 5) ciocane; 6) macarale pivotante; 7) pod rulant; 8) stelaj pentru răcirea osiilor; 9) cuptor de recoacere; 10) pod rulant, 11) stive de material brut. nevrat, manipulatorul, macaraua cu lanf, macaraua pivotantă, capul de prindere, etc.; utilajul de transportat cuprinde: cărucioarele, vagonetele, podurile rulante, macaralele; utilajul auxiliar: menghina, dalfile, buteroleie, ştemuitoarele, matrifele, blocul de matrifat, furcile, placa de îndreptat, foarfecile mecanice, ferestrău) mecanic, polisoarele, strungul de centrare, etc.; iar instalafiile auxiliare: ventilatoarele cu conductele de aer, exhaustoarele pentru ventilat atelierul, instalafia de alimentare cu apă, instalafiile de tratament termic, etc. Instrumentele de verificat şi uneltele de trasat sunt: punctatorul, calibrele, compasul, piciorul cu culisă paralelul, echerul de trasat, etc. O forjerie constă din următoarele clădiri: Clădirile de fabricafie, compuse din: depozitul de material (lingouri, fagle, etc.); secţia de pregătire sau de debitare (cu ferestraie sau cu foarfeci); secfia maşinilor-unelte de deformare (cio- 633; cane, prese, etc.) şi a cuptoarelor de încălzire; secfia de tratament termic; depozitul de piese forjate şi, eventual, atelierul de decapare. — Clădirile auxiliare, compuse din: depozitul de matrife (pentru forjele cu matriţe) sau depozitul de dispozitive pentru forjele libere, pentru pompe, acumulatoare şi compresoare; unelte pentru matriţe şi dispozitive; atelierul de întreţinere a utilajului de protecţiune; clădirile administraţiei. Aranjamentul în spafiu al acestor încăperi se alege astfel, încât să rezulte un flux continuu de fabricafie dela depozitul de materie primă spre depozitul de piese fabrîcate. Sin. Atelier de fierărie. După dimensiunea pieselor prelucrate, forjeriile se împart în: 1. Forjerie grea [dojibinan Ky3HHU,a; grosse forge; schwere Schmiede; high forge; nehez kovâcsmuhely]; Forjerie echipată cu un utilaj pentru forjarea pieselor dela 1000 kg în sus, şi la care greutatea pieselor este limitată practic numai de posibilităfile de transport. In general, limita superioară este de cca 30000 kg, cele mai mari piese fiind fevile artileriei marine de mare calibru. 2. ~ mijlocie [cpeflHHH Ky3HHu;a; forge moyenne; mittlere Schmiede; medium forge; ko-zepes kovâcsmuhely]: Forjerie echipată cu utilaj pentru forjarea pieselor până la greutatea de 1000 kg. 3. ~ uşoară [MaJian Ky3HHU,a; petite forge; kleine Schmiede; small forge; konnyu kovâcsmuhely]: Forjerie echipată cu unităfi de producfie (ciocane, prese, maşini de forjat), cari permit forjarea pieselor până la aproximativ 200 kg greutate. După felul producţiei şi al utilajului, forjeriile se subîmpart în: 4. Forjerie cu ciocane pentru forjarea liberă [MOJiOTKOBan Ky3HHu;a ajih cbo6oahoh kobkh; forge â marteaux pour forgeage libre; Freiform-hammerschmiede; hammer forge for free forging; kovâcsmuhely kalapâcsokkal szabadkezi kovâ-csolâs reszere]: Forjerie cu utilaj pentru for- jarea liberă. Ea poate fi: Forjerie uşoară, cu ciocane având greutatea berbecului până la 500 kg; se întâlneşte în fabricile de maşini mici şi mijlocii, în fabricile de unelte, ca şi în atelierele de întreţinere ale fabricilor mari. — Forjerie mijlocie, cu ciocane având greutatea berbecului până la 2000 kg; se întâlneşte în fabricile de utilaj industrial, în forjeriile rafineriilor petroliere mijlocii şi de serie mică, ca şi în atelierele de întreţinere şi reparaţii ale căilor ferate. — Forjerie grea, cu ciocane având greutatea berbecului până la 10 000 kg; se întâlneşte în fabricile de utilaj industrial şi petrolier greu şi de. serie mică, şi în fabricile de locomotive, de maşini cu abur şi de motoare Diesel, dar, în aceste cazuri, se găsesc, de cele mai multe ori, alături de ciocane, şi prese, fără de cari forjarea pieselor complicate nu este posibilă. 5. ~ cu prese pentru forjarea liberă [npec-coBan Ky3HHu,a rjih cbo6oahoh kobkh; forge â presses pour forgeage libre; Freiformprefj-schmiede; press forge for free forging; kovâcs- muhely sajtokkal szabadkezi kovâcsolâs reszere] ~ Forjerie utilată cu prese hidraulice, simple sau, acţionate cu abur, cu forţa de presare dela 30*00 t până la 15 000t. Astfel de forjerii se găsesc în fabricile de utilaj industrial greu (plăch grele ambutisate), în fabrici de armament de artilerie grea, sau ca unităfi independente pentru fabricarea pieselor grele. 6. ~ cu prese pentru forjarea liberă cu utilaj? mixt [npeccoBan h MOJK>TKOBaH Ky3HHU,a AJm CB060AH0H KOBKH; forge â presses et â marteaux. pour forgeage libre; Freiformprelj- und Hammer-schmiede; press and hammer forge for free forging; kovâcsmuhely szabadkezi kovâcsolâssal es vegyes berendezessel]: Forjerie cu prese şi ciocane. E cea mai frecventă forjerie pentru categoria mijlocie, în care caz e utilată cu ciocane având greutatea berbecului până la 2000 kg, cu prese hidraulice, excentrice sau cu frecare până la 3000 t, şi cu diverse maşini de forjat (buldozere, etc.). Aceste forjerii se întâlnesc în fabricile de utilaj industrial de serie mică. 7. ~ pentru forjarea în matrifă [Ky3HHU,a ajih KOBKH B HiTaMne; forge d'estampage; Gesenk-schmiede; forge for drop-forging; kovâcsmuhely sullyesztekes kovâcsolâs reszere]: Forjerie cu prese pentru forjarea în matriţă. Se întâlneşte în fabricile de unelte şi de piese de mare consum, fiind utilată cu maşini caracteristice categoriei uşoare,, cu dispozitive speciale pentru fixarea matriţelor. De asemenea, se întâlneşte în fabricile de automobile şi tractoare cu producţie de mare serie* fiind utilată cu maşini caracteristice categoriei mijlocii (ciocane până la 2000 kg şi prese până la 3000 kg). s. ~ combinată [K0M6HHHp0BaHHaH Ky3-HHiţa ajih kobkh cbo6oahoh h b nrraMne; forge combinee pour forgeage libre et estam-page; Freiform- und Gesenkschmiede; combined forge for free and drop-forging; kovâcsmuhely szabadkezi es sullyesztekes kovâcsolâs reszere]: Forjerie care dispune de un utilaj mixt, compus din ciocane, prese excentrice, hidraulice, sau cu frecare, ciocane şi prese pentru matriţare. Sunt caracteristice fabricilor de maşini agricole. In general, aparţin categoriei mijlocii. 9. ~ de mână [Ky3HHu,a a«^h kobkh Bpyn-HyK); forge manuelle; Handschmiede; manual, forge; kezi kovâcsmuhely]: Forjerie echipată numai cu utilaj care e acţionat direct de om. Pentru operaţiuni uşoare de forjare se folosesc forje de mână lipsite de orice utilaj mecanizat, în cari forjarea se execută numai prin bătaia cu ciocane de mână. încălzirea metalului se face, uneori, pe o vatră cu cărbuni. 10. Forlagăre [npoMe JKyTOHHbiH pe3epByap; reservoirs intermediaires; Zwischenbehălter; in— termediary reservoirs; kozbenso tartânyok]. Ind. petr.: Rezervoare intermediare între rezervoarele de depozit şi instalaţie. Au o capacitate mai mică şi sunt aşezate chiar în incinta instalaţiei, câte două pentru fiecare produs; din ele se iau probe pentru controlul mărfii, înainte de fiecare *634 tpompare spre rezervorul de depozitare (termen de rafinărie). Sin. Vase de recepţie. î. Forlegaiz. Mine: Bariera coliviei de extracfie sau bariera puţului (termen minier, Valea*. Jiului). 2. Formă [(jpopMa; forme; Form; form; alak]. Mat.: Polinom omogen. După numărul variabilelor se deosebesc forme cu o variabilă, forme binare, ternare, etc. După grad se deosebesc forme pătratice, cubice, de gradul al patrulea, etc. Se numeşte formă bilineară un polinom m p(*.3') = S<*«*î/ î,ft=1 de două serii de variabile x1, x2,..., xn\ y1, y2, ..., yn. O astfel de formă se numeşte simetrică, dacă aik~aki' hermitică, dacă e conjugatul complex al luiaki(i,k= 1,2,...,n)\alternată,dacă(&ik~—akd şi hermitică alternată, dacă aik este conjugatul complex al lui — aki. r Forma bilineară XlYi este forma canonică m a formei bilineare generale r ^'n<^ ran" i,k= 1 gul matricei || aik ||. 3. ~ algebrică exterioară [BHeniHHH ajire6-paHHeCKan (|)OpMa; forme algebrique exterieure; ăuf^ere algebraische Form; externai algebraical “form; kulso algebrai alak]. Mat.: O formă algebrică de tipul U>■■•>»). Şi (^=1 <->?)■ V ""%P în care coeficienţii As i sunt antisimetrici în i ■ “ P fiecare pereche de indici, iar produsele simbolice luj ■ • • ui ] îşi schimbă semnul pentru o permutare a doi factori, şi care poate fi asociată în mod intrinsec unei forme multilineare alternate, în p serii de variabile. Numărul p este gradul formei algebrice exterioare. După această definiţie, produsele simbolice [u :..u- 1, în cari doi factori sunt L h y identici, trebue considerate nule, de unde se deduce că o formă algebrică exterioară de un grad p>n e identic nulă, iar o formă algebrică exterioară de gradul n conţine un singur termen. De asemenea, operaţiunile algebrice obişnuite rămân valabile pentru formele algebrice exterioare, exceptând înmulfirea, care este, în general, anticomutativă. 4. ~ diferenfială exterioară [BHeuiHHH 4)epeHUHaJibHaa $opMa; forme differentielle exterieure; ăufjere Differenzialform; externai diffe- ^ential form; kulso differenciâlalak]. An. mat.: O formă exterioară în diferenfialele variabilelor x ...xn, care are, deci, expresiunea °V = EA.-.ip rd*>, ■■■AxiX{ik=\..............n), ''LI FJ coeficienfii Aj ^ fiind funcfiuni de variabilele xit...,xn. 5. ~ pătratică [KBaApaTHan cf)OpMa; forme quadratique; quadratische Form; quadratical form; negyzetes alak]. Mat.: Polinom omogen de gradul 1,2 ,..„n al doilea x* xk, cu coeficienfi complecşi i, k oarecari aik. Dacă ciik=aki, şi matricea simetrică || aik || (i, k— 1,2,...,») are rangul r, forma pătratică se reduce, printr'o transformare adecvată de variabile, la forma canonică 1* 2* ol± x *fa2x +______+(x>rx . Dacă aik sunt reali, coeficienfii alf a2,..., ar sunt şi ei reali. Numărul de valori pozitive dă indicele formei. Dacă indicele este egal cu rangul, forma este definită pozitivă. 6. Formă [(J)opMa; forme; Form; form; alak]. Geom..* Proprietatea meirică comună tuturor figurilor asemenea. 7. Formă aerodinamică. V. sub Aerodinamic. s. Formă de coroană leader [(J)opMa KpOHbi »JlH#ep«; forme de couronne „leader"; Baum-kronenform „leader"; „leader" crown form; „leader" fakorona-alak]. Agr.: Coroană de pom neetajată, având un ax în lungul căruia se înşiră, la distanfe de 25 *40 cm, ramurile principale, din ce în ce mai mici. 9. Formă palisată [mnajiepHan (|)opMa; forme en espalier, forme palissee; Spalierform; espalier tree, trained fruit-tree; sorfal-alak]. Agr.: Formă de pom ale cărui ramuri sunt conduse să crească regulat pe suporturi de lemn sau de fier corespunzătoare. Se deosebesc: 10. ~ în evantaliu [Beepoo6pa3Hafl mnajiep-Haa (jpopMa; palmette en eventail; schrăge Pal-mette; fan palmet; pâlmalevelalaku]. Agr.: Formă palisată, caracterizată prin faptul că ramurile laterale sunt dispuse regulat, oblic, la 45°. 11. ~ în U [U-o6pa3HaH (|)OpMa; forme U; U-Form; U-shape; U-slaku]. Agr.: Formă palisată, folosită la pomii fructiferi (în special la măr şi la păr), caracterizată prin faptul că are două ramuri laterale conduse, cari formează un U. 12. ~ a fructului [(J)opMa (JjpyKTa; forme du fruit; Fruchtform; fruit's form; termesalak]. Agr.: Forma figurii geometrice de care se apropie, în linii mari, forma unui fruct. Formele fructelor se reduc la patru grupuri principale: turtite, sferice, conice şi alungite. 13. ~ specializată [cneu;HajiH3HpoBaHHaH (J>opMa; forme specialisee; spezielle Form; spe-cialised form; kulonleges alak]. Agr.: Formă pe 635 care o prezintă o anumită specie de ciupercă parazită, specializată pentru a ataca o anumită specie de planfă-gazdă. Ex.: Ciuperca Puccinia graminis, care produce rugina neagră, prezintă mai multe forme specializate: pe grâu, pe secară, pe orz, pe ovăs, etc. 1. Formă de radub [cyxoH ftOK; bassin de radoub, cale seche; Trockendock; dry dock, graving dock; szăraz medence]. Nav. V. Doc uscat. 2. Formă [(J)OpMa; moule; Form; mould, cast; forma]. Mefl., Arte gr.: Negativul în care se toarnă o piesă. Constă, de obiceiu, dintr'o cutie şi din material nemetalic de formare, sau din metal. s. Formă de turnătorie [jiHTeHHan cJpopMa; moule de fonderie; Gu^form, Giefyform; (cas-ting) mould; ontesi forma]. Mefl.: Formă folosită în turnătoria de metale. Formele pot fi pierdute sau permanente. Cele pierdute se confecţionează din pământ de turnătorie, din ipsos, lemn, carton, carborundum, etc. Pământul de turnătorie se foloseşte pentru turnarea pieselor din fontă, otel, bronz, etc.; ipsosul, pentru obiecte mici din aur şi argint; lemnul şi cartonul, pentru anumite aliaje de plumb şi cositor; carborundum-ul, pentru aluminiu, etc. După modul de confecţionare al formei, deosebim: 4. Formă deschisă [oTKpbiTafl (jpopMa; moule ouvert, moule decouvert; offene Form, Herdform; open sand mould; nyilt ontesi forma]. Mefl.: Formă Formă deschisă (în pământul turnătoriei). 1) pâlnie de turnare, care dă capul pierdut; 2) cutie suple-mentară; 3) piesă turnată în pământul turnătoriei; 4) feavă de evacuat gazele şi aerul; 5) strat de cocs; 6) canal de curgere; 7) patul de formare, din pământul turnătoriei. care are o suprafaţă liberă la turnare. Prezintă des-avantajul că, piesa răcindu-se mai repede la suprafaţă, se formează o pojghiţă care împiedecă evacuarea gazelor, dând sufluri în metal. 5. ~ închisă [3aKpblTafl (jpopMa; moule ferme; geschloşsene Gufyform, geschlossene Giefj-form; closed (casting) 5 * mould; fedett ontesi forma]: Formă care nu are nicio suprafaţă liberă, afară de cea necesară turnării. Metalul se toarnă printr'un canal cu pâlnie(culee), iar gazele şi, uneori, _ „ . ... î „ . , , , , 7, . . Forma închisa (in cutie), metalul topit, .es prm cufie :|nferioarâ (fund). 2) cUtie Canalele de aer; la SO- superioară (capac); 3) ştift de lidificare rezultă cape- asamblare a cutiilor; 4) pâlnie de te pierdute. Sedeose- turnare; 5) canal de aer; 6) miez; besc: turnarea de sus 7) forma în care se foarna P'esa. (dreaptă), în ploaie, şi de jos. In pâlniile de turnare se formează un cap pierdut al piesei, în care se localizează segregaţia şi retasura. După materialul din care se confecţionează forma, deosebim: o. Formă permanentă [nocTOHHHan $opMa; moule permanent; permanente Gufjform, permanente Giel^form; permanent (casting) mould; âllando ontesi forma]. Mefl.: Formă confecţionată din metal. Prezintă avantajul că se poate folosi la mai multe turnări, şi că suprafaţa pieselor turnate în ea esfe netedă, Formă permanentă (cochilie), pentru turnat bile de măcinat. 1) jumătate de formă permanentă (metalică); 2) ştift; 3) urechile formei; 4) cap pierdut; 5) culee; 6) canal de legătură; 7) cavitate în care se formează bila, prin turnare; 8) cuie de centrare. ceea ce poate elimina, uneori, prelucrările ulterioare. Interiorul formei se acopere cu un strat fr~V? îfr^iiîr Turnarea în forme permanente (cochilii), cu canale în pământul turnătoriei. 1) pâlnie de turnare (care dă capul pierdut); 2) canal de alimentare colectivă, în pământul turnătoriei; 3) lingotiere (cochilii de lingouri); 4) canale de alimentare individuale (turnare de jos în sus). 636 de uleiu cu grafit. Prezintă, uneori, desavan-tajul că produce călirea piesei. Sin. Cochilie. 1. Formă pierdută [$opMa,MorymaH cjiy-HCHTb JlHnib 0£HH pa3; moule perdu; verlorene Gu^form, verlorene Gie^form; dead mould; elve-szett ontesi forma]: Formă confecfionată din mate-rial care trebue distrus pentru a putea scoate piesa din formă. Prezintă desavantajul că trebue refăcută pentru fiecare piesă (v. fig. sub Formă deschisă, şi sub Formă închisă). Materialul în care se formează poate fi confinut în una sau în mai multe cutii de turnătorie, sau în pământul (solul) turnătoriei, fiind format cu şablonul, cu schelete de model, cu placa cu model, cu secţiuni de control, cu modelul, etc. Dintre formele pierdute, cfca mai importantă este cea confecţionată din pământ de turnătorie. Pământul de turnătorie trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni: să fie plastic, şi deci uşor de fasonat; să prezinte o legătură suficientă între particule, pentru ca forma să reziste la şocuri; să nu se topească la temperaturile de topire ale metalului turnat; să fie stabil la temperatura de turnare, adică să nu sufere schimbări cari să-i modifice forma; să fie atât de poros, încât să permită evacuarea gazelor şi a aburului, pentru a evita suflurile, dar să reţină metalul fluid; să fie rău conducător de căldură, spre a nu căli piesele; să reziste la curgerea metalului topit; să fie destul de uscat. Aceste calităţi variază cu natura materialului turnat. Pământul de turnătorie se prepară din apă, nisip şi argilă, în anumite proporţii; silicea din nisip dă porozitatea şi micşorează retragerea metalului, iar argila dă plasticitatea şi capacitatea de aglomerare. Formele se pot face din pământ de turnătorie vechiu, din pământ de turnătorie nou sau verde, sau dintr'un amestec al lor, în anumite proporţii. Interiorul formelor este acoperit cu un strat protector, care împiedecă lipirea pământului de piesă. Pentru formele uscate, el poate fi sub formă de praf fin de cărbune, numit negru vegetal (cărbunele absorbind umiditatea şi umplând in-terstiţiile), sub formă de grafit pulverizat, şverţ (care se aplică la interiorul formelor cari urmează să fie uscate în etuve şi este .un amestec de argilă, apă şi negru vegetal pentru fontă, sau de argilă, apă şi grafit pentru oţel), un praf fin de băligar (folosit mai ales pentru formele executate în pământul turnătoriei), sau un amestec de amidon cu negru vegetal (pentru piese ornamentale), etc. V. şi Formare. 2. Formă de presat cauciucul [cjpopMa ajih KaynyKa; forme â caoutchouc; Form fur Kaut-schuk; form for rubber; gumipreselo forma]: Ind. cc.: Matriţă în care se presează cauciucul în timpul vulcanizării, pentru a-i da forma dorită. s. Formă de turnat literă [$opMa rjih otjihb-KH IIipH(})Ta; moule; Giefjform; casting mould, type mould; betuontesi forma]. Arfe gr.: Cutie de oţel în care se toarnă litere. Unul din pereţi îl formează matriţa, pe care este gravată, în a-dâncime, floarea literei. 4. Formă pentru ghiafă [(JjopMa /ţjm Jib^ap forme pour glace; Form fur Eis; form for ice~ forma jeg reszere]. Ind. frig.: Cutie metalică de formă tronconică, de conicitate slabă, care se umple cu apă şi se cufundă apoi în saramura e-vaporatorului (generatorului) instalaţiei frigorigene, pentru a produce îngheţarea apei din ea. Secţiunea formelor este, de obiceiu, pătrată. Formele sunt plumbuite, pentru a evita coroziunea. Obişnuit,, blocurile de ghiaţă au 12,5, 25 sau 50 kg. 5. Formaldehîdă [(^opiviajib/ţerHA; aldehyde formique, formaldehyde; Formaldehyd, Metanal; formaldehyde, methanal, formic aldehyde; formaldehyd]. Chim.: H — CHO. Aldehida formică. Gaz cu p. f. —21°. E un produs intermediar în fotosinteza naturală a hidraţilor de carbon. Industrial, se fabrică trecând peste un catalizator de cupru sau de argint, la 280° ■■■300°, vapori de alcool metilic şi aer. Formaldehida gazoasă rezultată este colectată prin disolvarea în apăp. obţinându-se soluţii comerciale cu compoziţia de cca 40% formaldehidă, 48% apă, 12% alcool metilic, numite „formol" sau „formalină". In stare pură sau în soluţii concentrate (peste 52%), formaldehida se polimerizează şi dă „para-formal-dehidă1' sau „polioximetilenă" (cu gradul de poli-merizare 10-■•50). Formaldehida are numeroase întrebuinţări. Cele mai mari cantităţi se consumă la fabricarea răşinilor sintetice (bachelită, pollo-pas, galalit), şi a lacurilor şi cleiurilor sintetice. E un toxic puternic pentru microorganisme; serveşte ca desinfectant şi conservant al ţesuturilor organice, fiind un denaturant de proteine. Se întrebuinţează în tăbăcărie şi în fotografie. Formaldehida serveşte la introducerea grupărilor H — CH=, =CH„ —CH3, -Cy O în molecula organică, şi este întrebuinţată în numeroase sinteze. «. Formalină [(|)0pMaJiHH; formaline; Formal in? formalin; formalin]. V. sub Formaldehidă. 7. Formamidă [OpMOBOHHafl ManiHHa C HenOABHHCHOH ono-KOit; machine â mouler â châssis fixe; Formmaschine mitfestem Kasfen; moulding machine wifh fixed box; formâzogep ki-huzhato mintâval]: Maşină de format la care separarea modelului de cutie se face prin tragerea modelului. Din cauza tragerii modelului, perefii formei se pot surpa (perefii / I Principiul maşinii de format cu tragerea modelului. Jj pozifie de formare; II) pozifie de tragere a modelului (prin cobo-rîrea modelului); 1) cutie; 2) masă de lucru; 3) suporturile mesei; 4) pământ de turnătorie; 5) placă cu model, despărţitori), (v. fig.). După modul de acfionare, deosebim: 2. Format, maşină de ~ cu electromagnet [sjieKTpHHecKan (^opMOBOHHaH ManiHHa; machine â mouler â electro-aimant; Formmaschine mit Elektromagnet; moulding machine with electromagnet; elektro-mâgneses formâzogep]: Maşină de format acfionată de un electromagnet. Constă dintr'un miez feromagnetic care este atras de o bobină parcursă de un curent electric. Pierderile de energie sunt mici; e indicată pentru procedeul de format prin presare. 8. maşină de ~ hidraulică [rHApaBJiH-HecKan 4>0pM0B0HHaH ManiHHa; machine â 3— Maşină de format hidraulică, prin presare şi acfionare de sus şi de jos. î) placă cu model, cu cele două cutii de format (superioară şi inferioară); 2) cilindrul presei; 3) contragreutăţi de echilibrare; 4) conductă de apă; 5) pistonul presei; 6) piston de presare de sus în jos; 7) cadru cu pământ su-plementar, superior; 8) pământ suplementar, inferior. mouler hydraulique; hydraulische Formmaschine; hydraulic moulding machine; hidraulikus formâzogep]: Maşină de format la care se foloseşte acfionare hidraulică. Avantaj: are mers lin. Desavantaje: instalafia trebue să fie robustă şi e deci; costisitoare; presiunea de funcţionare e mare (cca 50 at); reclamă conducte duble (de aducere şi de evacuare a apeij. 4. maşină de ~ manuală [py^Han (|)Op-MOBOHHaH ManiHHa; machine â mouler manuelle; Handformmaschine; hand moulding machine; kezi formâzogep]: Maşină la care fie îndesarea, fie separarea, se fac manual. Este obositoare pentru om, şi are capacitate de producfie mică. 5. maşină de ~ mecanică [MexaHH^ecKan (JJOpMOBOHHan ManiHHa; machine â mouler mecanique; mechanische Formmaschine; mechanic moulding machine; mechanikai formâzogep]: Maşină de format la care acfionarea se efectuează cu ajutorul unui motor de antrenare (individuală sau în grup). E indicată pentru procedeul de format prin aruncător de pământ. Cele prin scuturare şi presare reclamă turafie joasă, adică fie un motor de turafie joasă, şi deci costisitor, fie o transmisiune intermediară şi deci desavanta-joasă. 6. maşină de ~ pneumatică [nHGBMaîH-necKan (jpopMOBOHHan ManiHHa; machine â mouler â air comprime; pneumatische Formmaschine; pneumatic moulding machine; pneumatikus formâzogep]: Maşină care foloseşte aerul comprimat pentru format sau pentru separat modelul de cutie. Avantaje: cele mai multe ateliere dispun de aerul comprimat necesar; se poate aplica convenabil pentru maşinile prin scuturat, folosite foarte mult; e simplă şi uşor de întreţinut; reclamă o singură conductă ,de alimentare cu aer, spre deosebire de cele hidraulice, cari reclamă şi o conductă de evacuare. Desavantaj: nu are mers lin, decât dacă lucrează oleopneumatic, ceea ce reclamă o instalaţie suplementară. r. Formatîon tester. Mine: Sin. Aparat penfru încercarea productivităţii stratelor petrolifere (v.). s. Formazîli [cjpopMauiHJibi; formazyles; For-mazyle; formazyls; formâzilek]. Chim.: Compuşi organici, cristalizaţi şi coloraţi intens în roşu, înrudiţi cu amidinele. Se obţin prin cuplarea diazo-derivaţilor cu fenil-hidrazonele aldehidelor. 9. Forme cristalografice [KpHCTajiJiorpa^H-HecKHe (JîOpMbi; formes cristallographiques; kris-tallographische Formen; crystallographic forms; kristâlografikus alakok]. Mineral.: Ansamblul de feţe egale ale unui cristal, feţe cari pot fi obţinute din una dintre ele, prin repetarea impusă de simetria proprie cristalului. Ex.: Cubul care are şase feţe pătrate egaler sau octaedrul care are opt feţe în triunghiuri echilaterale, sunt forme cristalografice. In general, Un cristal poate consta din una sau din mai multe forme, iar o formă poate avea 1-*-48 feţe. io. Forme isobarice [H3o6apHbie (jpopMbi; formes isobares; isobarische Formen; isobaric forms; izobâris formâk]. Meteor.: Pe hărţile cari arată dis- 646 tribufia presiunii (ca, de exemplu, în fig. 1, în care presiunile sunt exprimate în milibari), isobarele delimitează regiuni de presiune înaltă şi altele, de presiune joasă, creind anumite forme tipice, cari se numesc forme isobarice. Principalele forme isobarice sunt: Depresiune, minim barometric, ciclon jjţe-npeeCHfl; depression, cyclon; Depression, Tief-druck, Zyklon; depression, cyclone; alacsony leg-nyomâs, Cyklon], (D în fig. 1): Regiune de presiune joasă, în care aerul are o mişcare ciclonică. Pe harta distribufiei presiunii, regiunea se caracterizează prin isobare de formă mai mult sau mai pufin circulară, cari se închid unele pe altele. In emisfera nordică, mişcarea ciclonică se efectuează în sens retrograd, iar în cea sudică, în sens direct. Inclinafia vântului pe isobare depinde de frecarea aerului şi de forfa de deviafie a Pământului (v. Vânt). Fig. 2 reprezintă o secfiune verticală şi una o-rizontală printr'o depresiune ideală, în care se observă circulara aerului şi distribufia suprafefelor isobare în înălfime. Obişnuit, prin centrul unei depresiuni se înfelege centrul aripii limitate de isobara cu valoarea cea mai mică, iar prin intensitatea depresiunii, cea mai mare valoare a gra-dientului baric, în cuprinsul ei. Depresiunile pot ocupa mari arii geografice şi, în acest caz, au un caracter permanent şi o pozifie mai mult sau mai pufin fixă (v. Atmosferei, centru de acfiune al *~). Depresiunile în mişcare sunt considerabil mai mici, şi au o durată de existenfă mai scurtă, limitată (v. Perturbatii atmosferice). Depresiune secundară [BTopHHHafl #enpeccHH; depression secondaire; sekundăre Depression, Randtiefe; secondary depression; mâsodrendu ala-csonylegnyomâs], (Dt în fig. 1): Depresiune care se produce dintr'o depresiune existentă. Apare, de obiceiu, în emisfera boreală, Ia marginea meridională a unei depresiuni principale. Talveg, depresiune în V [V-o6pa3Han Aenpec-CHH; talweg; Thalweg, Gewittersack; talweg; leg-zavarzug]: Regiune cu presiune joasă, cuprinsă între două regiuni cu presiune înaltă. Talveg-ul se prezintă ca o prelungire a unei depresiuni, sau ca o simplă umflătură a unei isobare dela marginea unei depresiuni (în fig. 1, V). Culoar depresionar, galerie depresionară [30Ha HH3K0r0 A^BJieHHH; couloir de basse pression; Druckfurche, Tiefdruckrinne, Tiefdruckauslăufer; low pressure belt, doldrum; alacsony legnyomâsu folyoso]: Regiune de presiune joasă, desvoltată în lungime şi cuprinsă între doi anticicloni sau între două regiuni de presiune mai înaltă. Reprezintă situatia inversă dorsalei. Provine, adesea, din alungirea unei depresiuni în V, de care se deosebeşte prin mobilitatea ei foarte mică (CD în fig. 1). Anticiclon, maxim barometric [aHTHiţHKJlOH; anticyclone; Antizyklone, Hochdruck; anticyclone; magas legnyomâs, anticiklon], (MB în fig. 1): Regiune de presiune înaltă, în care aerul are o mişcare divergentă (v. sub Aer, mişcări de Mişcare anticiclonică). Forme isobarice (2 şi 3). Pe harta distribufiei presiunii, regiunea se caracterizează prin isobare de formă mai mult sau mai pufin circulară, cari se închid unele pe altele. In emisfera nordică, mişcarea anticiclonică se efectuează în sens direct, iar în cea sudică, în sens retograd. înclinaţia vântului pe isobare depinde de frecarea aerului şi de forfa de deviaţie a Pământului (v. sub Vânt). Fig. 3 reprezintă o secţiune verticală şi una orizontală printr'un anticiclon ideal, în care se observă circulafia aerului şi distribufia suprafefelor isobare în înălfime. Obişnuit, prin centrul unui anticiclon se înfelege centrul ariei limitate de isobaracu valoarea cea mai mare, iar prin intensitatea anticiclonului, cea mai mare valoare a gradientului baric în cuprinsul Iui. Anticicloni/ pot ocupa mari arii geografice şi au, în acest caz, un caracter permanent şi o pozifie mai mult sau mai pufin fixă (v. Atmosferei, centru de acfiune al ~). Anticiclonii în mişcare sunt considerabil mai mici. Dorsală anticiclonică [30Ha BbicoKoro AaBJie-hhh; dorsale anticyclonique; Hochdruckkeil, Hoch-druckrucken; high pressure belt; magasnyomâfu hâtter], (DA, fig. 1): Regiune cu presiune înaltă, cuprinsă între două depresiuni. Brâu anficiclonic [aHTHiţHKJiOHHaH 30Ha-, col anticyclonique; Hochdrucksattel; anticyclon belt; magasnyomâsu nyereg]: Regiune cu presiuneînaltă, mai mult sau mai pufin uniformă, cuprinsă între doi anticicloni şi două depresiuni. Sin. Şea baro-metrică. Mlaştină barometrică [iHTOpMOBafl (rp030BH) o6jiaCTb; marais barometrique; Tiefdruckgebiet mit groljer Auşdehnung und geringem Gradienten, 647 «Gewitterlage; storm region; alacsony-nyomâsu vi-opM; plan des rformes; Formenplan; plan of forms; szelveny-.sorozat]. Nav.: Ansamblu de desene cari repre- vână de cauciuc pentru încăperi umede, sau pentru cablu subteran; forma D, cu două intrări cu presgarnifură pentru conductă în vână de cauciuc pentru încăperi umede, sau pentru cablu subteran; forma E, cu o cutie de capăt de cablu AsauB CsauD EsavF Formele cutiilor de borne. cu masă, pentru un cablu subteran; forma F, cu o cutie de cablu de masă, pentru două cabluri subterane. 96 7 Planul de forme al unei nave (liniile de formă ale navei). opMajibAerHfl; aldehyde formique; Formaldehyde; formaldehy-de; formaldehyda]. V. Formaldehidă. 3. Formisotrop [(|)0pMH30Tpc)iiHbiH; formiso-trope; formisotrop; formisotropic; formizotropus]. Chim. fiz.: Calitatea sistemelor dispersate de a conţine particule ale căror dimensiuni sunt reduse în aceeaşi proporţie pe trei direcţii necoplanare. Particulele sunt deci sferice sau nu diferă prea mult de sfere. 4. Formol [(|)opMajniH; formol; Formol; formol; formol]. Chim.f Ind. alim.: Soluţie apoasă de formaldehidă, 40% în volum, sau 37,2% în greutate. E un antiseptic şi un desinfectant puternic. — In industria alimentară se întrebuinţează o soluţie de 1,51 formalină Ia 1001 apă, pentru stropirea pereţilor zăcătorilor de vinificaiie, ai tuburilor, etc. După desinfectare, vasele trebue spălate bine cu apă. Dacă mirosul de formol persistă, el se îndepărtează prin tratarea cu amoniac. In doză mică, se întrebuinţează la sterilizarea unor alimente lichide (lapte, etc.). Sin. Formalină» 5. Formoză [(|)0pM03; formose; Formose; for-mose; formozis]. Chim.: Amestec de hidraţi de carbon (bioze, tetroze, hexoze) necristalizabili, obţinut prin sinteza totală din aldehidă formică,. sub influenţa unor mici cantităţi de lapte de var. g. Formulă [(|)opMyjia; formule; Formei; formula; keplet]: 1. Enunţ precis şi general, care* dă, fără ambiguitate, regula de urmat pentru un anumit tip de operaţiune. Ex.: Formula unui medicament, etc. — 2. Unul din membrii unei identităţi, considerat ca expresiune a celuilalt membru, sau ca regulă de urmat pentru a calcula această expresiune. Exemple de formule:- 7. Formula binomului [(JîopMyjia 6HHOMa; formule du binome; Binomialsatz; binomial formula; binomiâlis keplet]: Relaţie care exprimă valoarea lui {a + b)n în funcţiune de puterile lui a şi b\ (a + b)n = an + nan~'b+^^-an~2l>*+ ••• +■ n(n-1) (n-2) ■■•(n-r + 2) „_,+i ,,_i , ....■"i''. (r— i')----------* h +"* 8. ~ creşterilor finite. V. Creşterilor, formula ~ finite. v w~ fi m ftl A T fşT s — V rTiL ~0- TT^ -cp Formele maşinilor electrice. 649 î. Formula de interpolarea lui Lagrange [(J)op-Myjia HHTepnojiHiţHH JIarpaHMa; formule d'interpolation de L.; L.s Interpolationsformel; L.'s interpolation formula; L-fele interpolâcios keplet]: Dacă f(x) este o funcfiune dată prin valorile ei flaj, ..., f(am) în m puncte x = ait ..., x~am, iar g(x) este o funcfiune rafională întreaga, de gradul m— 1, care are aceleaşi valori ca şi f{x) în punctele considerate; g(x) se poate exprima sub forma cp(a^ x — a± cp (a2) x — a2 f(am) 1(x) = -£-), unde [jc] este cel mai mare întreg cuprins în x* Pentru valorile reale şi pozitive a lui z, relafia devine __ ,i ,1_,0 r(1 +z)= v 2re z 2 e *+12^* 0<6<1, de unde rezultă formula lui Stirling pentru ni (valabilă pentru n mare): W! = V5™”+I e"”(1+T^ + 28h+-)- 8. ~ lui Stokes [ Na + : CI:; Mg + 2 : F • -> Mg + 2: F: 4. Formulă de lansare [(JîopMyjia 6pocaHHH Pbi6beH MOJlOflH; formule de lancement; Fisch-brutbesatzformel; fry-stock formula; a halivadek telepitesi keplete]. Pisc.: Numărul de puiefi în vârstă de 3*'*4 luni, cari trebue puşi pe fiecare kilometru de râu, în vederea repopulării lui rafio- nale. Penfru râurile de munte, de altfel-singurele cari pot fi metodic repopulate, formula este: N=20BXL, în care N este numărul de alevine (puiet tânăr de peşte) de pus la kilometru, B este capacitatea biogenetică (v.), iar L e lăfimea medie a apei respective, exprimată în metri. s. Formulă de randament piscicol [(|)opMyjia pbiâHOfi np0H3B0AHTeJlbH0CTH; formule de ren-dement piscicole; Fischertragsformel; formula of the yield of a fishery; a halhozam keplete]. Pisc.: Formulă care permite o evaluare a valorii economice a unei ape curgătoare. Pentru râurile de munte şi din zona dealurilor, formula esteP=BXL, în care B e capacitatea biogenetică (v.), L lăfimea medie a apei respective, în metri, iar P exprimă cantitatea de peşte în kilograme, care s'ar putea recolta anual din acel râu, pe o lungime de 1 km dacă ar fi exploatat rafional. Ex.: Un râu de munte, cu lăfimea medie de 5 m şi capacitatea biogenetică VI, are un randament mediu posibil de />=VIX5 = 30 kg păstrăvi anual la kilometru. Pentru râurile de şes, cu o producfi# eterogenă, compusă din peşti de mărimi şi calităţi variate, formula e P=2BXL, deci o productivitate teoretic dublă; un râu de şes, lat de 10 m şi cu capacitatea biogenetică IX, are un randament mediu posibil de P=2*IX« 10 = 180 kg anual pe kilometru. La această valoare trebue adăugit aportul peştilor migratori (cum ar fi, în Dunăre, sturionii şi scrumbiile), desvoltafi în mare, şi cari pătrund la anumite epoce în râu. e. Formular [c6ophhk ycTaHOBJieHHbix 4>op-Myji; formulaire; Formelsammlung; collection of formulas; keplettâr]: Broşură sau volum cari cuprind formulele uzuale dintr'o ramură a Matematicelor, a Fizicei, Tehnicei, etc. 7. Formulele lui Delambre [(|)opMyjibi J\.\ for-mules de D*; D. s Formeln; D.'s formulas; D. kep-letei]: Relafii între unghiurile A, B, C şi laturile a, b, c, ale triunghiurilor sferice: . b-bc B-C . B+C b—c sin —-— cos—-— sin—-— cos-- 2 2 2 2 . a . A ' A ~~ a sin- sin — cos — COS- 2 2 2 2 . b — c . B-C B+C b + c sin—-— sin _ cos—r— cos—— 2 2 2 2 . CL . A ' A a sin - sin — sin — cos- 2 2 2 2 s. ~ lui Euler [3HJiepoBCKHe (|)opMyjibi; formules d'E; E. Formeln;E. formulas; E. kepletei]: Relafii cari exprimă funcfiunile trigonometrice de argument x, în funcfiune de exponenţialele de argumente ix şi — ix] (unde i=Y —1): cosx = i (elx + e~ix); sin x=j. (e'x-e~ix). 9. ~ lui Frenet [(|)opMyjibi OpeHeTa; formules de F.; F. s Formeln; F.'s formulas; F. kepletei]: Intre versorii ut, un, ub ataşaţi unu' punct P al unei curbe (v. Frenet, triedrul lui ~), 652 primul fiind dirijat după tangenta la curbă, al doilea după normală şi al treilea după binor-mală există următoarele relafii: d«i_ 1__ ^5__i-+l-. &b- 1 - di pUfl' d* p 4, 8 6' d* 8 parte din restul sistemului fizic considerat. Forfele de suprafafă din interiorul unui corp, în cari consistă tensiunile mecanice, sunt un exemplu jd& forfe interioare corpului respectiv. 8. ~ exterioară [BHeiHHHH CHJia; force exte-rieure; ăufyere Kraft; externai force; kulso ero]i Forfă care nu e interioară unui sistem de puncte materiale. Din punctul de vedere al felului în care se exercită forfele în mediile aproximate prin medi* continue, deosebim: 9. Forfă de suprafafă [noBepxHOCTHan CHJia; force surfacique; Flăchenkraft; .surfacic force;; feluleti ero]: Dacă forfele interioare se exercită numai la distanfe infinit mici şi astfel încât, într'o secfiune, limita câtului dintre rezultanta forfelor cari se exercită dintr'o parte a secfiunii asupra celeilalte, şi aria secfiunii, pentru o arie care tinde spre zero odată cu toate dimensiunile sale,, să tindă spre o valoare finită şi bine determinată* ele se numesc forfe de suprafafă. 10. ~ de volum [06'beMHaH CHJia; force de volume; Volumkraft; volume force; terfogati ero]: Dacă asupra punctelor materiale ale mediilor continue se exercită forfele astfel, încât limita câtului rezultantei lor prin volumul pe care-l ocupă punctele materiale pentru cari se consideră acea rezultantă, peniru un volum care tinde spre zero odată cu toate dimensiunile sale, să tindă către o valoare finită şi bine determinată, ele se numesc forfe de volum. Sin. Forfă masică. 11. ~ masică [MaccOBan CHJia;force de masse? Massenkraft; mass force; tomeg ero]. Sin. Forfă de volum (v.). 12. ~ tăietoare [peJKynţaH CHJia; force tran-chante; Schnittkraft; cutting force; nyiro ero]* V. sub Tăiere. — Adesea interesează clasificări ale forfelor din punctul de vedere al aplicafiiior lor în Tehnică sau în Fizică. Deosebim, din acest punct de vedere, între altele: îs. Forfă aerodinamică [a3poAHHaMHHecKaa CHJia; force aerodynamique; aerodynamische Kraft; aerodynamic force; aerodinamikus ero]. V. sub Presiune dinamică. 14. ~ aerostatică [aapocTaTHHecKaH CHJia; force aerostatique; aerostatische Kraft; aerostatic force; aerostatikus ero]. V. sub Presiune statică. 15. ~ ascensională [noATbeMHan CHJia; force ascensionnelle; Auftrieb; lift; felhajto ero]. V. sub Ascensională, forfă îs. ~ capilară [KanHJlJlflpHan CHJia; force ca-pillaire; Kapillarkraft; capillar force; kapillâris ero]. V. Capilare, forfe şi sub Tensiune superficială. 17. ~ de adeziune [CHJia CJiHnaHHH; force d'adhesion; Adhăsionskraft; adhesion force; tapa-dăsi ero]. V. sub Adeziune. 656 î. Forfă de coeziune [cHJia K0xe3HH, ciţen-JieHHfl; force de cohesion; Kohăsionskraff; cohesion force; kohezios ero]. V. sub Coeziune. 2. ~ de frânare. V. sub Frânare. 3. ~ de frângere [CHJia H3JiOMa, iiojiomkh; force de fracture; Umbruchkraft; breaking force; foresi ero]. Rez. mat.: Forfa statică maximă admisibilă la extremitatea liberă a unei piese în consolă (de ex. la extremitatea liberă a unui izolator de trecere), în direcfia cea mai defavorabilă. 4. ~ de recul [CHJia OT/ţaHH; force de recul; Ruckschlagkraft; back-fire force; visszuto ero]. Tehn.: Forfa care acfionează asupra unei mase {asupra fevii unei guri de foc şi a accesoriilor sale), constrângând-o să reculeze. V. sub RecuL 5. ~ de rezemare. Sin. Forfă de sprijin (v.). 6. ~ de sprijin [peaKiţHH; reaction; Stutzkraft; reaction; tâmaszto ero]: Forfă care se exercită la suprafafa de contact a unui corp cu altul, şi e con-difionată excluziv de acest contact. Sin. Forfă de rezemare. 7. ~ de sustentafie. V. Portanfă. s. ~ de târîre [CHJia yBJieHeHHfl, yHOca; force d'entraînement; Schleppkraft; trailing force; hordozo ero]. Hidr.: Forfa tangenfială pe unitatea de suprafafă Fa = y hl (kg/m2), — la râuri y RI (kg/m2) — dată de panta (/) la adâncimea {h), de raza hidraulică (R) şi de greutatea specifică (Y = 1000) a apei, care, dacă ar fi exercitată de apă asupra pereţilor respectivi, ar eroda materialul lor (care poate fi: pământ, mâl argilos, mâl nisipos sau nu, material ca betonul de canale, etc.). Limitele ei sunt date tabelar în bibliografia de Hidrotehnică (v. şi Vitesă de antrenare). 9. ~ de tracfiune [CHJia THm; effort de trac-fion; Zugkraft; tractive force; vonoero]. Tehn.: Componenta în direcfia mişcării, a rezultantei forjelor exercitate de organele motoare asupra unui vehicul. V. sub Tracfiune. 10. ~ de tracfiune la cârlig [CHJia TflrH Ha KpiOKe; effort de traction au crochet; Zugkraft am Zughaken; traction on the draw hook; horog-vonoero]. Tehn.: Forfa de tracfiune măsurată la dispozitivul de cuplare al unui vehicul. 11. ~ de tracfiune la jantă [cHJia Tarn Ha 060Ae; effort de traction â la jante; Zugkraft am Radumfang; tractive force at the wheel rim; a keriileti vonoero]. Tehn.: Forfa de tracfiune la periferia rofilor motoare. 12. ~ explozivă [B3pbiBHan CHJia; force d'explosion; Explosionkraft; explosive force; robbano ero]. V. sub Presiune de explozie. îs. ~ hidrostatică [rHApocTaTHHecKaa CHJia; force hydrostatique; hydrostatische Kraft; hydrostatic force; hydrostâtikus ero]. V. sub Presiune statică. 14. Forfa impulsului de reacfiune [cHJia pean-iţHOHHOrC) HMnyjlbca; force de l'impulsion de reaction; Kraft des Reaktionsimpuls; impulsion of reaction force; viszahatâsi impulzus ero]. V. sub Presiune de reacfiune. — 15. ~ impulsului hidraulic [CHJia rHApaBJiH-qeCKOro y#apa; force de l'impulsion hydraulique; Kraft des hydraulischen Impuls, Kraft des hydraulischen Antriebs; hydraulic impulsion force; âramlâsi impulzus ero]. V. sub Presiune dinamică. — In Mecanică, termenul de forfă e folosit şi în cazuri în cari se imaginează că ar interveni o forfă, pentru a face anumite considerafii. Exemplu: ie. Forfă virtuală [BHpTyaJibHafl CHJia; force virtuelle; virtuelle Kraft; virtual force; virtuâlis ero]. Mec.: Forfă ipotetică, presupusă aplicată unui sistem de puncte materiale în vederea determinării unei schimbări a stării sau unei proprietăfi a lui (deformaţii, etc.). 17. Forfă centrifugă [iţeHTpoâetfmaH CHJia; force centrifuge; Zentrifugalkraft; centrifugal force; centrifugâlis ero]. V. sub Forţă fictivă. îs. ~ complementară [0TH0CHTejibHaH CH-Jia; force complementaire; Relativkraft; relative force; komplementâris ero]. V. sub Forţă fictivă. 19. ~ Coriolis [cHJia KopnoJiHca; force de C.; C.s Kraft; C. 's force; C.-fele ero]. V. sub Forţă fictivă.- 20. ~ d'Alembertiană [cHJia A'A.; force de d'A; d'A.sche Kraft; d'A. force; d'A.-fele ero]. V. sub Forţă fictivă. 21. Forfa deviantă a Pământului [otkjiohhio-IlţaH CHJia 3eMJlH; force deviante de la terre; ablenkende Erdkraft; deviating force of the earth; a fold kiteresi ereje], Mec.\ Forţa Coriolis exercitată asupra particulelor în mişcare şi datorită rotaţiei Pământului, şi a cărei expresiune este: 2 u>^sin 9, undeco e vitesa unghiulară a Pământului, 9 latitudinea şi v vitesa mobilului. Este orizontală, perpendiculară pe vitesă, şi dirijată spre dreapta în emisfera nordică, şi spre stânga în emisfera sudică. 22. Forfă fictivă [cf)HKTHBHaH CHJia; force fictive; fiktive Kraft, Trăgheitskraft; fictive force, inerţia force; lâtszolagos ero]. Mec.: Când se consideră mişcarea faţă de un sistem de referinţă neinerţial, şi se operează, deci, cu acceleraţia relativă faţă de el, produsul masei unui punct material prin acceleraţia sa relativă nu e egal cu forţa newtoniană care se exercită asupra punctului (fiindcă forfa newtoniană e egală cu produsul masei prin acceleraţia lui faţă de grupul sistemelor de referinţă inerţiale). Fiindcă e avantajos să se calculeze însă ca şi când legea de mişcare a punctului material ar fi valabilă şi faţă de sistemul neinerţial, deoarece astfel se pot transpune de-a-dreptul asupra lui multe rezultate ale Mecanicei newtoniene, trebue operat ca şi când s'ar exercita asupra oricărui punct material, afară de forţa newtoniană F, o altă forţă, egală cu produsul masei sale m prin diferenţa dintre acceleraţia sa relativă ar şi cea absolută H, numită forţă fictivă Fţ (fiindcă suma dintre forţa newtoniană şi cea fictivă e egală cu produsul masei punctului material prin acceleraţia lui relativă). In adevăr, dacă Fţ— m (âr — a), urmează din a doua lege a lui Newton F= mâ — mâr — m (ar—â) = mar—F adică F + Ff=măr. 657 Forfele fictive se deosebesc, deci, de cele reale, prin faptul că depind şi de poziţiile, de vitesele şi accelerafiile în raport cu sistemul de referinfă neinerfial la care se referă. — După teorema lui Coriolis, diferenfa dintre accelerafia relativă şi cea absolută e egală cu suma cu semn schimbat a acceleraţiei de transport at şi a acceleraţiei lui Coriolis ăc= 2 wX^, unde ăi e vitesa unghiulară a sistemului neinerfial fafă de grupul sistemelor inerfiale, iar vr e vitesa relativă a punctului material fafă de sistemul neinerfial. Deci Ff — —mat — m (2 wX^). Primui termen Ft= - mat se numeşte forfa fictivă de transport, iar al doilea Fc— —2 mâ>Xvr, forfa fictivă a lui Coriolis. — Dacă sistemul de referinfă neinerfial se alege, în particular, astfel încât punctul material (sau solidul rigid, când punctele materiale formează un astfel de solid) să fie în repaus fafă de el, accelerafia relativă şi a lui Coriolis sunt zero, forfa fictivă se reduce la cea de transport, devine egală şi de semn contrar cu forfa reală, se numeşte forfă fictivă d'alembertiană, şi reprezintă forfa fictivă care, adăugită celei reale, reduce problema de Dinamică fafă de grupul sistemelor inerfiale, la o problemă de Statică fafă de sistemul neinerfial folosit. — Forfele fictive se numesc şi inerfiale sau de inerfie, dar nu trebue confundate cu forfele newtoniene de inerfie, pentrucă cele fictive trebue considerate aplicate punctului material a cărui mişcare se urmăreşte, şi variază odată cu starea cinematică a sistemului de referinfă folosit, pe când forfele newtoniene de inerfie se exercită, în virtutea principiului acţiunii şi reac-fiunii, asupra sistemului care imprimă accelerafie punctului material considerat. — După principiul echivalentei (v.) şi forfele de gravitafie sunt forfe fictive sau inerfiale, dar forfele electrice şi magnetice nu sunt fictive. 1. Forfă, funcfiune de ~ [cjDyHKiţHH chjibi; fonction de force; Kraftfunktion; function of force; erofuggveny]. V. sub Forfă conservativă. 2. Forfă, linie de ~ [jihhhh (KpHBan) CHJibi; Iigne de force; Feldlinie; line of force; erovonal]: Curba tangentă în fiecare punct direcfiei vectorului care reprezintă forfa aplicată în punctul considerat. Pentru câmpul de vectori A=Axi + Ayj + Azk, presupuşi proporfionali cu forfa, ecuafia diferenţială a liniei de forfă este dx _ dy dz Ax Ay Az Prin linia de forfă a unui câmp scalar se înţelege linia de forfă a câmpului de vectori proporfionali cu gradientul câmpului scalar. — Termenul de forfă a fost folosit, şi mai este folosit în Fizică şi în Tehnică, cu accepfiuni improprii: а. Forfă. Termen vechiu (astăzi impropriu) pentru energie. Ex.: Forfa vie este energia cinetică. — Actualmente, termenul „forfă" nu se mai foloseşte cu înţelesul de „energie". 4. Forfă contraelectromotoare [np0THB03Ji8K-TpoABHJKyman CHJia; force contre-eiectromo-trice; gegenelektromotorische Kraft; counter-elec-tromotive force; ellenelektromotoros ero], EL: Tensiunea electromotoare (v.) indusă în indusul motoarelor electrice. 5. ~ electromotoare [3JieKTpoABH}KymaH CHJia; force electromotrice; elektromotorische Kraft; electromotive force; elektromotoros ero]: Termen pentru tensiunea electrică de-a-lungul unei curbe închise, a intensităfii câmpurilor electrice imprimate, sau induse prin mişcare, sau şi prin simpla variafie în timp a fluxului magnetic. — Forfa electromotoare e numită în acest Lexicon numai tensiune electromotoare (v. Tensiune electromotoare). б. ~ electromotoare psofometrică[nc0d)0Me-TpH*iecKatf 3JieKTpoABH}KymaH CHJia; force electromotrice psophometrique; gerăusch-elek-tromotorische Kraft; psophometric electromotive force; pszofometrikus elektromotoros ero]. V. Tensiune electrică psofometrică. 7. Forfă magnetomotoare [MarHHTOABH/Ky-man CHJia; force magnetomotrice; magnetomo-torische Kraft; magnetomotive force; magnetomo-toros ero]. V. Tensiune magnetomotoare. a. Forfa unui exploziv [cHJia B3pbiBHaToro BeuţeCTBa; force d'un explosif; Kraft eines Spreng-stoffes; force of an explosive; egy robbanoanyag ereje]. Expl.: Termen impropriu pentru mărimea dată de relafia /= rT, care are dimensiunile unei energii pe unitatea de greutate şi este egală cu înălfimea în decimetri, la care poate fi ridicată o greutate de 1 kg prin presiunea gazelor cari rezultă din explozia unui kilogram de exploziv, r fiind constanta gazelor rezultate din explozie, raportată la unitatea de masă, iar T temperatura absolută a gazelor imediat după explozie. — Termenul de forfă se foloseşte în Tehnica militară şi în Economia politică în accepfiuni diferite de cele din Fizică: 9. Forfă aeriană [B03AyniHbie CHJibi; force aerienne; Luftstreitkraft; air force; legi hadero]: Totaliiatea avioanelor de luptă pregătite în vederea unei acfiuni. 10. ~ navală [MOpCKHe CHJlbi; force navale; Seestreitkraft; naval force; vizi hadero]: Ansamblul navelor de luptă pregătite pentru a primi o misiune. u. ~ terestră [cyxonyTHbie CHJlbi; force ter-restre; Landstreitkraft; army force; szâraszfoldi hadero]: Grup de unităfi militare terestre, posedând dotafia şi pregătirea necesară pentru eventualitatea unei acfiuni. — 12. Forfă de muncă [paâo^afl CHJia; force de travail; Arbeitskraft; working force; munkaero]. Ec. pol.: Totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe cari omul le pune în funcfiune când produce bunuri de un fel oarecare. 6 58 î. Forfe de producfie [np0H3B0flCTBeHHbie CHJlbi; forces de production; Produktionskrăfte; production forces; termelesi erok]. Ec. pol.: Ansamblul format de forţa de muncă (v.) a oamenilor şi de uneltele de producfie (v.). 2. Forfei, densitatea de suprafafă a ~ [no-BepxHOCTHan nJlOTHOCTb chjim; densite de sur-\ace de la force; Flăchendichte der Kraft; surfacic density of force; az ero feluleti surusege]: Sin. Tensiune (v.). s. Forfei, densitatea de volum a ~ [oâ'beMHan IIJIOTHOCTb CHJlbi; densite de volume de la force; Raumdichte der Kraft; volumic density of force; az ero tartalomsurusege]: Limita câtului dintre rezultanta forfelor exterioare cari se exercită asupra unei părfi dintr'un mediu continuu, şi dintre volumul acelei părfi, când volumul tinde astfel spre zero, încât toate dimensiunile lui să tindă spre zero. 4. Forfei, descompunerea ~ [pa3Ji0JKeHHe CHJlbi; decomposition d'une force; Kraftzerlegung; resolution of a force; eroszetbontâs]: Operafiunea grafică sau analitică de înlocuire a unei forfe prin alte forfe cu acelaşi punct de aplicafie, şi astfel încât suma vectorială a acestora să fie egală cu forfa descompusă. — Operafiunea inversă este compunerea forfelor. 5. Forfelor, legea paralelogramului ~.*V. Forfelor, principiul paralelogramului o. Forfelor, principiul independenfei acfiunii ~ [npHHIJHn He3aBHCHM0CTH AeHCTBHH CHJi; principe de l'independance de l'action des forces; Prinzip der Unabhăngigkeit der Wirkung der Krăfte; principie of the independence of the action of forces; az erok fuggetlensegenek hatâselve]: Acfiunea unei forfe asupra unui punct material este independentă de acfiunea altor forte cari ar lucra simultan asupra lui. V. şi Forfelor, principiul paralelogramului 7. Forfelor, principiul paralelogramului ~ [npHHipm napajuiejiorpaMMa chji; regie du pa-rallelogramme des forces; Prinzip des Krăftepa-rallelogramms; rule of the parallelogram of forces; ero parallelogramm elve]: Dacă un sistem material St imprimă unui punct material de masă m accelerafia at (fafă de grupul sistemelor inerfiale), iar un sistem material S2 îi imprimă accelerafia ă2, coexistenţa celor două sisteme materiale imprimă punctului material considerat accelerafia ~ă, egală cu suma vectorială a accelerafiilor ă± şi ~ă2, care se obfine din ele după regula paralelogramului 'âz^~ă1-\-a2. Inmulfind cu masa m, se deduce din acest j fapt experimental mă— mă1 + mă2t adică, fiindcă mă± e forfa F± pe care o exercită 5lf rrîă2 e forfa F2 pe care o exercită S2ţ iar mă e forfa F pe care o exercită sistemele coexistente şi S2 asupra punctului material m: T = F1 + ^2- Dacă coexistă două sisteme materiale, cari ar exercita, fiecare separat, asupra unui punct material forfele F± şi F2, ele exercită deci asupra lui o forfă F, care se obfine după regula paralelogra" mului din forfele F± şi F2 (compunerea forjelor). Acest principiu asigură caracterul de vector al forfei. Sin. Legea paralelogramului forfelor. s. Forfaful legumelor [<|)opCHpoBaHHe obo-HţeH; for<;age; Gemusetreiberei; forcing of vege-tables; zoldsegtermeles gyorsitâsa]. Agr.: Totalitatea operaţiunilor cu ajutorul cărora se poate scurta mult perioada necesară desvoltării plantelor leguminoase şi se pot obfine produse timpurii. In a-cest scop se folosesc răsadnifele şi serele. 9. Fortisan. Ind. chim. sp.; Fire alcătuite din celuloză regenerată, având structura cu o anumită orientare, şi ale căror micele sunt legate foarte strâns. Firele astfel objinute au o tenacitate foarte mare, comparabilă cu a firelor metalice (N. D.). 10. Forzaf [(jpopsau,; page de garde, feuillet de garde; Vorsatz, Vorsatzblatt; end paper; elo-lap]. Arte gr.: Foaia dublă de hârtie albă sau colorată, care face legătura dintre volum şi scoarfă. Una din file se lipeşte pe partea interioară a scoarfei, iar cealaltă, de prima filă a cărfii, fie în întregime, fie numai la cotor, restul rămânând volant. 11. Foşălău [HecaJlbHaH; carde; Vorspinnkrăm-pel; scribbler; kenderfesu]. Ind. ţar.: Pieptene lat, de scărmănat lâna sau cânepa. V. sub Pieptene. 12. Fosfaf [cJjoc(J)aT; phosphate; Phosphat; phosphate; foszfât]. 1. Chim.: Sare a acidului orto-fosfcric. Se cunosc trei feluri de fosfafi: fosfafi primari, corespunzători formulei (PO^aMe1), fosfafi secundari (P04HMen sau PO^MeJ) şi fosfafi terfiari (P04Mem). Aceste trei clase de săruri, având constante de hidroliză diferite, se deosebesc mult în privinfa comportării fafă de indicatori: sarea primară este acidă, cea secundară e neutră sau slab bazică, iar cea terfiară e bazică. Fosfafii terfiari sunt insolubili în apă, cu excep-fiunea celor alcalini. Fosfafii solubili dau, cu a-zotatul de argint, un precipitat galben, caracteristic, de fosfat triargentic. — 2. Agr.: îngrăşământ chimic, în a cărui compozifie au un rol predominant diferiti fosfafi. 13. ~ de Cioclovina [H0KJi0BHHa-(|)0C(J)aT; phosphate de C.; C. Phosphat; C. phosphate; C.-ai foszfât]. Agr.: îngrăşământ fosfatic, cu 21,75% P205, extras dintr'un zăcământ descoperit în peştera Cioclovina din comuna Pui, Jud. Hunedoara. Provine din descompunerea cadavrelor de lilieci şi de alte animale. E propriu pentru solurile neutre şi acide. 14. Fosfaf are [yAo6peHHe noHBbi (jDOCC^aTOM; phosphatage; Phosphatierung; phosphating; fosz-fâtâlâs]. Agr.: 1. Imbogăfirea în fosfafi a terenurilor de cultură. — 2. In viticultură, prin fosfa-tare se înfelege adăugirea de fosfat de calciu la prepararea mustului, pentru a activa fermentafia şi a mări procentul de alcool. 15. Fosfafare [4)0C$0pHp0BaHHe; phosphatage; Phosphatbehandlung, Phosphatierung; phosphating; foszfâtâlâs]. Metl.: Operafiunea de tratare a obiectelor de ofel sau de fontă prin încălzire 659 într'o baie cu solufii de acid fosforic sau de fosfaţi de fier, de mangan, de zinc, ceea ce are ca urmare acoperirea lor cu un strat subţire şi uniform de fosfat cristalin. Se realizează astfel un strat de protecţiune contra agenţilor corozivi, al cărui efect poate fi îmbunătăţit prin tratare cu uleiuri, cu grăsimi, sau prin vopsire. Fosfatarea se face prin introducerea pieselor decapate în soluţie?care fierbe, unde sunt ţinute timp de aproximativ o oră. Pe măsură ce suprafaţa obiectului se fosfa-tează, desvoltarea de hidrogen (care indică reacţia chimică ce se produce între suprafafa obiectului şi soluţie) se micşorează, până ce se opreşte complet (grosimea stratului de fosfat format împiedecând continuarea reacţiei). In metalurgie se folosesc mai multe procedee de fos-fatare, la cari durata de formare a stratului de fosfat depinde de compoziţia soluţiei de lucru. Astfel, în procedeul atramentării se întrebuinţează o soluţie de fosfat de fier şi de mangan; în procedeul parkerizării se întrebuinţează o solufie de fosfat de fier şi de mangan, la care se adaugă şi săruri ale acidului silicic; în procedeul bonde-rizării, o solufie de fosfat de fier, la care se a-daugă fosfat acid de cupru. Prin aceste procedee, timpul de lucru se reduce dela cca o oră, la 10 până la 3 minute. î. Fosfafaze [(|)OC(|)aTa3bi; phosphatases; Phosphatasen; phosphatases; foszfâtâzok]. Chim. biol.: Enzime din clasa hidrolazelor, grupul este-razelor. Fosfatazele sunt răspândite în natură în cele două regnuri vii, şi scindează în organisme, prin hidroliză, esterii acidului fosforic. Fosfatazele acfionează asupra fosfatidelor, asupra esterilor fosforici ai glicogenului şi hexozelor, asupra nucleotidelor, etc. Pirofosfatazele scindează acidul pirofosforic în două molecule de acid fosforic. Fosfoamidazele desfac, prin hidroliză, acidul fosforic legat de o grupare aminică. — Activitatea fosfatazelor din sol este ajutată de arăturile de vară, cari fac să se producă o transformare a acidului fosforic, proporfia de anhidridă fosforică solubilă în apă devenind de 3 ••■5 ori mai mare decât în cazul parcelelor det sol arate numai toamna. 2. Fosfatide [(|)OC(|)aTHAbi; phosphatides; Phosphatide; phosphatides; foszfâtidek]. Chim.: Esteri ai acidului fosforic cu substanfe cari au caracter lipoid. Dintre fosfatide, cele mai importante sunt cefalinele şi lecitinele. Prin hidroliză, fosfatidele dau: glicerină, acizi superiori, acid fosforic, aminoalcooli şi colamină sau colină. în fos-faţide, acidul fosforic formează acizi a- sau P-gli-cerofosforici, el fiind esterificat cu glicerina. Fosfatidele dau ioni bipolari, pentrucă au în moleculă o sarcină pozitivă şi una negativă. Au proprietăţi capilar active. Alte fosfatide importante în organism, afară de lecitine şi cefaline, sunt sfingonidina şi cerebrona cari au, în locul glicerinei, un alt alcool, sfingozinul. a. Fosfazot [4)0C(|)a30T; phosphazote; Phos-phazot; phosphazote; foszfâzot]. Agr.: îngrăşământ de azot şi acid fosforic, obţinut prin amestecarea ureei, a fosfatului de calciu şi a acidului sulfuric. Confine 4 • - -11 o/0 N şi 10 - • -14% P205. 4. Fosfină: Sin. Hidrogen fosforat (v. sub Fosfor). 5. Fosline [(Jjoc^HHbr, phosphines; Phosphine; phosphines; foszfinek]. Chim.: Compuşi organici, derivafi ai hidrogenului fosforat prin înlocuirea hidrogenului cu radicali alchilici. Se deosebesc fosfine primare, secundare, terfiare şi săruri de fosfoniu. Fosfinele alifatice se obfin prin alchi-larea directă a hidrogenului fosforat. Fosfinele sunt asemănătoare aminelor, dar au o bazicitate mai mică. Prin oxidare, dau acizi fosfinici. Se oxidează uşor, chiar în aer, atomul de fosfor având tendinfa de a trece din tri- în peniavalenî. e. Fosfifi [4)OC4)HTbi; phosphites; Phosphite; phosphites; foszfitek]. Chim.: Sărurile acidului fosforos. Sunt solubile în apă. Fosfifii nu se oxidează la aer, ci numai cu ajutorul oxidanţilor. La cald, se descompun în hidrogen fosforat şi în fosfuri sau pirofosfafi. 7. Fosfocerit. V. Rabdofan. s. Fosfoferi! [$oc4îO(|)eppHT; phosphoferrite; Phosphoferrit; phosphoferrite; foszfoferrit]. Mineral.: (Fe”, Mn)3[POj2' 5H20. Cristalizează în sistemul rombic bipiramidal. iAre coloare verde. 9. Fosfoniu, săruri de ~ [cojih (J)0C(î)0HHfl; sels de phosphonium; Phosphoniumsalze; phospho-nium salts; foszfoniumsok]. Chim.: PH4X (X= metaloid). Săruri rezultate din combinarea directă a hidrogenului fosforat cu hidracizii halogenafi. în aceste combinaţii, gruparea PH4 are rolul de metal şi se numeşte fosfoniu. 10. Fosfoprofeide [(J)oc(|)onpoTeHfl;bi; phos-phoproteides; Phosphoproteiden; phosphopro-teins; foszfoproteidek]. Chim. biol.: Grup de pro-teide a căror grupare prostetică este formată de acidul ortofosforic. Fosfoproteidele sunt insolubile în apă, au un pronunţat caracter acid, şi sunt uşor solubile în alcalii. Cea mai importantă fosfopro-teidă este cazeina, care se găseşte în lapte sub forma de sare complexă de calciu. în gălbenuşul de ou, strâns legată de o lecitină, se găseşte ovovitelina. 11. Fosfor [4)0c4>0p; phosphore; Phosphor; phosphorus; foszfor]. Chim.: P; nr. at. 15; gr. at. 30,98; gr. sp. 1,836; p. t. 44,1°; p. f. 280°. Element tri- şi pentavalent din grupa a cincia a sistemului periodic, răspândit în natură sub formă de fosfaţi (săruri ale acidului fosforic) ca: fosforit, apatit, vivianitşi monazit. Se găseşte, de asemenea, sub formă de fosfat de calciu, în guano, unde provine din excrementele putrezite ale unor pasări marine. Tot în natură se găseşte, în combinaţii atât neorganice cât şi organice, în urina, sângele, ţesuturile şi oasele animalelor. Se prezintă în două forme alotrope extreme: fosforul alb şi fosforul negru. între acestea două există şi formele intermediare: fosforul violet, fosforul roşu şi fosforul roşu deschis. Densităţile lor variază astfel: fosfor alb 1,82, fosfor roşu deschis 1,88, fosfor roşu 2,20, fosfor violet 2,36, fosfor negru 2,69. 42* 660 Fosforul alb se prezintă ca o masă cristalină transparentă, de consistenta cerii, care poate fi tăiată cu cuţitul. Se oxidează cu uşurinţă în aer cu formare de P203 şi P205f din care cauză se păstrează sub apă. Lumina îl transformă în fosfor roşu. Se topeşte la 44,1°, dând un lichid incolor care poate fi păstrat mult timp în această stare, ceea ce arată că prezintă tendinţă spre supra-răcire (suprafuziune). Se purifică prin antrenare cu vapori de apă. Din valoarea densităţii vaporilor urmează că molecula conţine patru atomi de fosfor, cari se pot disocia reversibil cu mărirea temperaturii. La 2000° molecula este disociată în atomi liberi. Fosforul alb reacţionează cu hidrat de sodiu, dând hidrogen fosforat şi hipofosfif de sodiu (celelalte forme alotrope, afară de fosforul roşu deschis, nu dau această reacţie). Fosforul alb se aprinde la aer la 60,34° (celelalte forme altrope, mult mai sus). în aer se oxidează, dând pentoxid de fosfor, conform reacţiei: P4 + 5O2->P4O10. Fosforul alb se oxidează lent la temperatură joasă (autooxidare), emiţând o lumină slabă, vizibilă la întunerec, numită impropriu fosforescenţă (energia produsă de reacţia chimică apare sub formă de radiaţie de lumină, şi nu apare căldură, ca în celelalte reacţii). Oxidarea lentă este însoţită de formare de ozon şi anume, pentru fiecare atom-gram de fosfor, 0,6 moli de ozon. Se combină violent cu halogenii (de ex. se aprinde spontan în clor). Fosforul se combină cu sulful şi cu multe metale, dând fosfuri. Are proprietăţi reducătoare, precipitând metalele din soluţiile sărurilor lor. Spre deosebire de celelalte forme alotrope, fosforul alb este foarte toxic, doza mortală pentru adulţi fiind de 0,1 g. Se prepară calcinând un amestec de fosfat de calciu (fosfo-rit) cu nisip şi cocs în cuptorul electric, la peste 2 000° Reacţia are două faze: bioxidul de siliciu pune mai întâi în libertate pentoxidul de fosfor: Ca3(P04)2-|-3 Si02~^ 3 CaSi03-f- P2Ogj pentoxidul de fosfor este apoi redus cu cărbune: 2 P205 +10 C 10 CO -f P4. Vaporii de fosfor formaţi (spre a se evita oxidarea) sunt conduşi sub apă, unde se condensează în fosfor alb. Fosforul alb are întrebuinţări limitate; din el se fabrică acid fosforic, prin oxidare cu acid azotic 20° Be, sau cu vapori de apă la 500°. Fosforul negru se obţine din fosforul alb prin încălzire la 200° sub o presiune de 12000 at. Are o structură macromoleculară constituită din straturi compuse din câte două plane paralele de atomi; în fiecare plan, un atom de fosfor este legat prin trei covalenţe de alţi trei atomi de fosfor. Este insolubil în toţi solvenţii fosforului alb. Fosforul roşu se obţine prin încălzirea fosforului alb, în absenţa aerului, la 200*■•800°. Reacţia se produce cu desvoltare de căldură şi este catalizată de mici cantităţi de iod. Sub presiune, se topeşte la 600°; la presiunea ordinară, la aceeaşi temperatură sublimează şi trece în fosfor alb, de unde rezultă că deosebirea de formă alotropă nu există în faza de vapori. Fosforul roşu nu are miros, şi este practic insolubil în toţi solvenţii fosforului alb. Din această insolubilitate urmează că molecula fosforului roşu este o veritabilă macromoleculă. Are duritate mare faţă de a fosforului alb. Fosforul roşu se întrebuinţează la prepararea pastei de pe cutiile de chibrituri (v.). Fosforul roşu deschis se obţine, prin depunere, dintr'o soluţie de fosfor alb în sulfură de carbon, când este iradiată cu radiaţii ultraviolete, sau prin fierbere, dintr'o soluţie de fosfor alb în tribro-mură de fosfor. Fosforul violet se obţine prin disolvarea fosforului alb în plumb topit şi îndepărtarea plumbului prin tratare cu acid azotic. Se prezintă în cristale hexagonale, sub formă de foiţe. Principalii compuşi ai fosforului: Hidrogen fosforat [boaopoa, coAepJKauţHH 4)0c4>0p; hydrogene phosphore; Phosphorwasser-stoff; phosphurefted hydrogen, hydrogen phosphide; foszfor-hidrogen]: PH3. Compus hidrogenat al fosforului, gaz fără coloare, cu miros de usturoiu, foarte pujin solubil în apă; p. f. —85° şi p. t. —132,5° Este o bază foarte slabă, care are proprietăţi reducătoare. Este un gaz de luptă toxic general, cu produsul letal 500. Pe câmpul de luptă se întrebuinţează, de fapt, fosfura de calciu, care, împrăştiată pe pământ, desvoltă cu umezeala pământului şi a aerului, hidrogenul fosforat. Sin. Fosfină. Hidrogen fosforat lichid [hîhakhh BOAOpOA, COAepJKailţHH (|)0C(i>0p; hydrogene phosphore liquide; flussiger Phosphorwasserstoff; liquid phos-phuretted hydrogen, liquid hydrogen phosphide; csepfolyos foszfor-hidrogen]: P2H4. Lichid incolor, insolubil în apă, foarte refringent, cu p. f. 58°, care se aprinde în aer. Are o constituţie chimică asemănătoare cu a hidrazinei (H2N—NH2). Hidrogen fosforat solid [TBepAbiH BOAOpOA, COAepJKamHH 4)OC(|)op; hydrogene phosphore solide; fester Phosphorwasserstoff; solid phos-phuretted hydrogen, solid hydrogen phosphide; szilârd foszfor-hidrogen]: Pi2H6. Compus hidrogenat al fosforului, care se prepară prin descompunerea la cald a fosfurii de calciu cu acid cior-hidric. Este o pulbere galbenă, care se aprinde la 200°. î. Fosfor, pentaclorură de ~ [nflTHXJlopHC-Tbift a2f şi a3 sunt tensiunile normale principale din materialul străbătut de lumină monocromatică în direc[ia tensiunii principale o3, iar n0, nt şi n2 sunt indicii de refrac-ţiune ai materialului înainte de a fi supus stării de tensiune, respectiv după ce a fost supus acestei stări — şi anume n± pentru undele polarizate în direcţia lui o1( şi n2 pentru cele polarizate în direcţia lui a2, — fotoelasticitatea materialului e caracterizată prin două mărimi de material Ca şi Cb, cari intervin în legile de material ale foto-elasticităţii şi exprimă variaţiile nl — n(l şi n2 — n0 în funcţiune de tensiunile principale: . »1-»0=Cao2 + C6 (Oi + Og); n2.~nQ=CaOTorajibBaHorpa(J)HH; photogalvanographie; Photogalvanographie; pho-togalvanography; fotogalvânogrâfia]. Arte gr.: Procedeu heliografic de gravură, cu ajutorul căruia se obţine, pe sticlă sau pe alt material, acoperit cu un amestec de cleiu cu substanţe sensibile la lumină, un desen în relief pozitiv sau în relief negativ, care poate fi transformat într'un clişeu electrotipic propriu pentru a fi imprimat. 1. Fotogoniometru [c|K)T0r0HH0MeTp; photo-goniometre; Bildtheodolit; photogoniometer; fo-toteodolit]. Fiz.: Instrument pentru măsurarea unghiurilor, care foloseşte clişee fotogrammetrice, vârful acestor unghiuri găsindu-se în centrul de perspectivă al clişeului. 2. ~ pentru perechi de fotograme [(|)Oto-rOHHOMeTp flJlfl ABOHHblX H3o6pa>KeHHH; pho-togoniometre pour couple d'images; Doppelbild-theodolit; photogoniometer for double images; duplafelvetelu fototeodolit]. Fofgrm.: Aparat care serveşte la măsurarea unghiurilor orizontale ale triunghiurilor constituite în câmpul unei stereograme. E compus din două fotogoniometre simple. s. Fotografic, aparat ~ [c|)0T0rpa(|)HHecKHH annapaT; appareil photographique; photographi-sche Kamera; photographic camera, photographic apparatus; fenykepezo gep]. Foto.: Aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile obiectelor exterioare, pe stratul sensibil al unui material fotografic. Un aparat fotografic cuprinde următoarele părfi principale: obiectivul, caseta care confine materialul sensibil, o incintă care leagă obiectivul de suportul casetei, un obturator pentru a permite expunerea pentru un anumit timp, a materialului sensibil, o diafragmă, care determină lărgimea fasciculului luminos care intră în aparat, un vizor pentru delimitarea zonei de fotografiat şi pentru eventuala punere la punct a imaginii, etc. Aparat fotografic. 1) obiectiv; 2) casetă; 3) vizor; 4) burduf; 5) glisiera suportului obiectivului; 6) dispozitivul de fixare a duratei de expunere; 7) cutia aparatului. Obiectivul este compus dintr'un tub cilindric opac, care confine lentila sau lentilele ce produc imaginea, şi, uneori, diafragma de limitare a fasciculului luminos. Aceasta poate fi de diametru variabil continuu (iris), sau poate fi un disc care confine un anumit număr de deschideri circulare cu diametri diferifi. Pentru a permite punerea la punct a imaginii, obiectivul este montat într'un suport, în peretele opus casetei care conţine materialul fotografic, suport care poate fi fix sau de-plasabil în întregime, apropiindu-se sau depărtân-du-se de casetă, sau cilindrul care confine obiectivul poate efectua şi o mişcare elicoidală într'un alt cilindru fix. De asemenea, la unele aparate, obiectivul se poate deplasa în planul peretelui care-l confine, variind astfel partea din spafiu a cărei imagine o formează. Forma casetei depinde de natura materialului fotografic, care poate purta stratul sensibil pe plăci de sticlă, pe foi de celuloid (filmpack) sau pe o bandă de celuloid depănată pe o bobină (rollfilm). De forma casetei depinde şi forma locaşului ei. Legătura dintre obiectiv şi casetă poate fi rigidă sau deformabilă având, în ultimul caz, de obiceiu, formă de burduf. Obturatorul este aşezat lângă obiectiv sau, uneori, lângă placă (obturator de placă). Există o mare varietate de aparate fotografice, şi anume, în principal: — Aparate fără obiectiv: Locul acestuia e ocupat de o deschidere circulară de diametru mic. Nu se mai folosesc în practica fotografică curentă, ci numai în cazuri speciale, prezentând avantajul de a da imagini complet lipsite de distorsiune, de a avea un câmp unghiular destul de mare şi de a da imagini a căror adâncime de câmp este foarte bună. Prezintă desavantajul unei foarle slabe luminozităţi şi al imposibilităţii obfinerii fineţei în detalii. — Aparate cu cutie rigidă: Obiectivul lor are, în general, o deschidere mică, aşa încât dau imagini destul de bine puse la punct pentru toate obiectele, dela distanfa de 2,50■••3 m până la „infinit". Sunt folosite şi în unele aparate moderne cu distantă focală scurtă, în cari obiectivul este scos în momentul folosirii, ocupând una sau mai multe pozifii fixe, pozifii cari depind de depărtarea la care se găseşte obiectul de fotografiat. Se pot folosi ca aparate de mână, şi ca aparate pe trepied în ateliere. — Aparate cu reflexiune: Au o cutie în care fafa superioară este formată dintr'un geam mat, care po3te fi acoperit în momentul fotografierii. In interiorul cutiei se găseşte o oglindă la 45°, oglindă care dă pe geamul mat imaginea obiectului de fotografiat. In momentul fotografierii, oglinda se ra-bate pe fafa de sus a cutiei, şi lumina cade pe materialul sensibil care se găseşte într'o casetă, pe fafa opusă obiectivului. — Aparate cu burduf: Prezintă avantajul de a putea fi strânse, burduful putând fi îndoit şi introdus, împreună cu suportul obiectivului, în cutia care confine suportul casetei. Pot fi folosite atât ca aparate de mână, cât şi ca aparate pe trepied, în care caz punerea la punct şi delimitarea imaginii se fac cu ajutorul unui geam mat aşezat în acelaşi suport, în care Aparat fotografic cu reflexie. Oi.Oa) oglinzi; L) obiectiv; S) geam mat; C) casetă fotografică. 666 apoi esteifttrbdusă caseta. — Aparate cu distanţă, focală scurtă; Dau imaginii# pe filme fotografice •de dimensiuni mici. Imaginile astfel obtinute trebue apoi mărite, ceea ce reclamă întrebuinfarea unui rnaterial sensibil cu o emulsiune cu granule foarte $ne. Prezintă avantajul de a fi aparate de dimensiuni foarte mici, deci uşor transportabile, de a da multe imagini, una după alta, pe un acelaşi ■film, de a avea o mare adâncime de câmp şi, ■datorită diametrului mic ai obiectivului, de a purta obiective pentru cari corectarea distorsiunii se iace mai uşor şi mai complet. Prezintă desavan-tajul de a reclama mărirea fotografiilor obfinute, şi dispozitive mai complicate de punere la punct. Din acesî punct de vedere, ele se pot împărţi în aparate cu telemefru independent, şi cu telemetru cuplat cu punerea la punct (cu deplasarea obiectivului). — Pentru scopuri speciale se folosesc aparate stereoscopice, cu două obiective aşezate unul lângă altul, la distanfă convenabilă, aparate panoramice, etc. Sin. Cameră fotografică. i. Fotografic, aparat ~ automat [aBTOMaTH-qecKHH (j30T0rpa(|)HqecKHH annapaT*, appareil photographique automatique; automatische photo-graphische Kamera; automatic photographic apparatus; onmukodo fenykepezo gep]: Aparat de fotografiere aeriană, în care se realizează automat următoarele faze ale funcţionării: desfăşurarea unei Obiective Obiective simetrice: f, 4, 5 şi 6) anastigmate; 7) obiectiv c Obiective asimetrice: 2 şi 8) anastigmate; 3) obiectiv porfiuni de film corespunzătoare unei poze, întinderea plană a filmului în timpul expunerii, armarea şi declanşarea obturatorului, înfăşurarea filmului expus pe bobina receptoare. Un astfel de aparat, folosit pentru misiuni fotografice aeriene, este alcătuit din următoarele părfi: — O sursă de energie, provenind dela un mic motor electric, dela o turbină care foloseşte curentul de aer exterior, sau dela o manivelă; — un măsurător de intervale, care asigură efectuarea automată a tuturor operaţiunilor dintre două poze succesive, şi care poate fi reglat .pentru intervale de timp cuprinse între 4 şi 60 secunde; el transmite casetei filmului energia primită dela o sursă, permifând efectuarea ciclului de operafiuni în intervalul stabilit; -r o casetă perfect etanşă, care cuprinde o bobină debitoare de film neexpus, şi o bobină receptoare a filmului expus; — camera obscură, care cuprinde: obiectivul, diafragma şi obturatorul cu vitese reglabile; — suspensiunea aparatului pentru fixarea pe avion; — un vizor optic conjugat cu măsurătorul de intervale, care permite operatorului să determine intervalul dintre două poze, fără a mai face calcule în funcfiune de vitesa avionului, întru cât vizorul lucrează ca un cinemoderivometru. Aparatele de fotografiere aeriană automate folosesc benzi de film cu lungimi de 40*-*60 m, şi lăfimea de 18•• *30 cm, lungimea unei poze fiind cuprinsă între ultimele valori. 2. Fotografic,obiectiv ~ [^ofofpacJîHHecKHil o6rbeKTHB; objectif photographique; photogra-phisches Objektiv; photographic objective; fenykepezo objektiv]: Sistem optic convergent, care proiectează pe placa fotografică imaginea reală a obiectelor materiale situate dincolo de focarul său anterior. Se compune din una sau din mai multe combinafii optice, de unde numele de simplet (obiectiv simplu), dublet, triplet, etc. otografice. u mare câmp unghiular (până la 135°); 9) aplanat rectilinear. pentru portrete; 10) obiectiv cu mare câmp unghiular. Din punctul de vedere al întrebuinfării, se disting obiective pentru peizaje, pentru portrete, grupuri, reproducţii, etc. — După tipul căruia îi aparţin, se deosebesc: 3. obiectiv ~ asimetric [accHMeTpHHHbift oS'beKTHB; objectif photographique asymetrique; asymmetrisches photographisches Objektiv; asym-metrical photographic objective; aszimmetrikus fenykepezo objektiv]: Obiectiv fotografic format din două combinafii optice plasate asimetric fafă 667 de o diafragmă, pentru a se obfine un~câmp mai mare şi o mai bună corectare a aberaţiilor. 1. Fotografic, obiectiv ~ disimefric [/jhcchm-MGTpHHHblîî oS'beKTHB; objectif photographique dissymetrique; unsymmetrisches photographisches Objektiv; unsymmetrical photographic objective; diszimmetrikus fenykepezo objektiv]: Sin. Obiectiv asimetric. 2. obiectiv ^ dublu [abohhoh oâ'beKTHB; objectif photographique double; photographisches Doppel-Objektiv; double photographic objective; kettos fenykepezo objektiv]: Obiectiv fotografic format din două combinafii, fiecare combinafie fiind de genul obiectivelor simple. Intre combinafii se plasează diafragma aparatului. Poate fi simetric sau asimetric. s. obiectiv ~ simetric [CHMMeTpHHHbiH o6TbeKTHB; objectif photographique symetrique; symmetrisches photographisches Objektiv; sym-metrical photographic objective; szimmetrikusfeny-kepezo objektiv]: Obiectiv fotografic format din două combinafii identice, aşezate simetric fafă de diafragmă. A fost conceput pentru corectarea distorsiunii. Cele două combinafii pot fi compuse din una sau din mai multe lentile. 4, Fotografic, obiectiv ~ pentru peizaje [neii-3a5KHbIH o6'b6KTHB; objectif photographique pour paysages; photographisches Landschaftsobjektiv; photographic landscape objective; fenykepezo tăjkepobjektiv]: Obiectiv care are un câmp mare. Este corectat suficient de aberafiile sferică şi cromatică, de coma şi de curbura câmpului, astfel ca să asigure imagini precis conturate; distorsiunea nu interesează decât în mod secundar. Obiectele fiind neanimate, e suficient ca obiectivele de acest fel să aibă o claritate mijlocie. 5. obiectiv ~ pentru portrete [nopTpeT- HbiH o6rbeKTHB; objectif photographique pour portraits; photographisches Portrăt-Objektiv; photographic portrait objective; arckep fenykepezo objektiv]: Obiectiv fotografic ale cărui calităfi esenfiale sunt o foarte bună claritate şi corectarea judicioasă ? tuturor aberafiilor. Câmpul este o caracteristică secundară. Distanfa focală trebue să fie lungă, pentru a se obfine o imagine armonioasă a diferitelor obiecte eşalonate în adâncime. e. obiectiv ~ pentru reproducere [crâ'beK- THB £J1H penpOAyKlţHH; objectif photographique pour reproduction; photographisches Reproduk-tions-Objektiv; photographic reproduction objective; sokszorosito fenykepezo objektiv]: Obiectiv fotografic care este foarte bine corectat deaberafia distorsiunii. Serveşte la mărirea şi reducerea obiectelor plane: desene, hărfi, documente. Fidelitatea imaginilor este o condiţiune esenţială. 7. obiectiv ~ simplu [npocTOH o6TaeK- THb; objectif photographique simple; einfaches photographisches Objektiv; simple photographic objective; egyszeru fenykepezo objektiv]: Obiectiv compus dintr'o singură combinaţie optică, formată din lentile lipite sau apropiate; diafragma este plasată în faţa obiectivului. Se deosebesc: — Obiectiv de tip vechiu, compus din două lentile lipite, de crown şi flint; diafragma este plasată înainte, la 1j5 din distanţa focală; câmpul este,de cca 50° (cu sticle vechi) şi 90° (cu sticle noi). — Obiectiv cu trei sticle lipite: una de flint între două de crown. — Obiectiv cu patru sticle lipite, şi anume două formând o combinafie normală, şi alte două o combinaţie anormală,-pentru a se mări deschiderea relativă. 8. obiectiv ~ triplu [tpohhoh o6fbeKTHB; objectif photographique triple; dreifaches photographisches Objektiv; triple photographic objective; hârmas fenykepezo objektiv]: Obiectiv fotografic format din trei combinaţii optice. 9. Fotografic, claritatea reală a obiectivului ~ [peajibHan HCHOCTb (|)OTorpa(i)H^ecKoro od'b-eKTHBa; clarte reelle de I'objectif photographique; Helligkeit des photographischen Objektivs; real clarity of the photographic objective; fenykepezo objektiv valodi fenyereje]. Foto.: Claritatea reală Cr a unui obiectiv este egală cu produsul clarităţii teoretice Ct prin coeficientul de transmisiune t : Cr—tCt. Valoarea aproximativă a lui t este (0,9/, în care l este numărul de lentile în contact cu aerul. Valoarea mai exactă a lui t este t— (0,96)2/ — 0,024 e, în care e este grosimea în centimetri a sticlei traversate. 10. claritatea teoretică a obiectivului ~ [TeopeTHHecKan HCHOCTb 4)OTorpa$HHecKoro o6rbeKTHBa; clarte theorique de I'objectif photographique; theoretische Helligkeit des photographischen Objektivs; theoretical clarity of the photographic objective; fenykepezesi objektiv teo-retikus fenyereje]: Claritatea teoretică Ct a unui obiectiv este mărimea Cf———, unde n este ra- 1 n2 portul dintre distanţa focală şi deschiderea utilă. (La Congresul de Fotografie din 1889 s'a fixat unitatea de claritate astfel, încâi să corespundă valorii n~ 10, adică s'a ales cifra 100 din numărătorul expresiunii clarităţii teoretice). 11. deschiderea relativă a obiectivului ~ [oTHocHTejibHan anepiypa oâ'beKTHBa; ouverture relative de I'objectif photographique; Off-nungsverhaltnis des photographischen Objektivs, relative Offnung des photographischen Objektivs; relative aperture of the photographic objective; fenykepezo objektiv szetnyilâsi visszonya]: Raportul -dintre deschiderea utilă d.. (pupila de intrare) n şi distanţa focală df a obiectivului: 1 _ju n dţ n caracterizează tipul obiectivului diafragmat. Pentru un obiectiv dat, se poate varia n prin varierea deschiderii utile a diafragmei. De ex., se spune că un obiectiv lucrează la când deschiderea diafragmei este o optime din distanţa focală. Pentru obiective de deschidere mare, n atinge valoarea 2; pentru cele de slabă deschidere, n este superior valorii 20. 1. Fotografie [(f)0T0rpacJ)HH; photographie; Photographie; photography; fenykepeszet]. Foto.: Tehnica fixării imaginilor pe stratul fotosensibil care acopere un suport solid (de sticlă/ de colodiu, etc.), prin reacfiile fotochimice din substanfa sensibilă din acest strat. Imaginea obfinută trebue să fie asemenea cu perspectiva obiectului fotografiat, să aibă o variafie de nuanfe cuprinse între alb şi negru (în fotografia în alb-negru) care să reproducă variafia de luminozitate a diferitelor părfi ale obiectului, iar în fotografia în colori să reproducă fidel colorile obiectului. Proprietăfile fotochimice ale stratului sensibil permit înregistrarea fotografică a imaginilor cari corespund unor aparifii de foarte scurtă durată (până la 10~7 s), a imaginilor emifătoarelor de radiafie din domenii invizibile ochiului (infraroşu, ultraviolet, raze X, raze y), şi a imaginilor obiectelor foarte slab luminoase sa j slab iluminate, stratul fotosensibil având proprietatea de a integra acfiunea fotochimică a fasciculelor foarte pufin intense cari acţionează asupra lui timp mai îndelungat. In fotografia în alb-negru, imaginea obfinută pe o placă sau pe un film de celuloid cu ajutorul unui aparat fotografic este apoi revelată prin developare (v. Developare), pe placă sau pe film apărând porfiuni mai înnegrite sau mai transparente, cari corespund zonelor mai mult sau mai pufin iluminate, deci porţiunilor mai luminoase sau mai pufin luminoase ale obiectului. După developare urmează fixarea imaginii pe placă sau pe film, prin îndepărtarea excesului de substanfă fotosensibilă (v. Fixare). Se obfine astfel un negativ (clişeu), care apoi este copiat pe o hârtie sau pe o placă sensibilă, pentru a se obfine imaginea pozitivă, asemănătoare perspectivei obiectului. Copierea se face prin iluminarea hârtiei sau a plăcii sensibile cu lumină care traversează negativul, imaginea obfinută pe hârtie fiind apoi revelată şi fixată prin aceleaşi metode ca şi cele folosite penîru producerea imaginii negative pe clişeu. 2. Fotografie [(|)0T0rpa(|)Hfl; photographie; Lichtbild; photography; fenykep]: Imaginea definitivă a unui obiect, transpusă pe hârtie fotografică (pozitiv). s. ~ aeriană [B03AyuiHaH 4>0T0rpa(i)HH; vue aerienne, photographie aerienne; Fliegerbild; air photography; legfenykep]: Fotografi© luată dintr'un vehicul aerian (avion, dirijabil, balon, etc.) sau dela un punct din înălţime, de unde se pot obfine fotografii cu axa de fotografiere verticală sau înclinată, de sus în jos (inclinare până la 45° fafă de verticala punctului de staţie). 4. ~ în colori [c|)0T0rpa(J)HH b KpacKax, iţBeTHan (jDOTOrpacjpHH; photographie en cou-îeurs; Farbenphotographie; colour photography; szines fenykep]: Fotografie la care se întrebuinfează material sensibil (plăci, filme, etc.) special (cu mai multe straturi sensibile la colori diferite), care dă — la developare — imagini pozitive, co* lorate identic cu originalul fotografiat. 5. /x/ în infraroşu [HH^paKpacHan c|k)to-rpa(|)HH; photographie infrarouge; Ultrarotphoto-graphie; infra-red photography; infravoros fenykep]: Fotografie care foloseşte radiafii infraroşii ca să impresioneze placa sensibilă, şi care se obfine fie prin folosirea de lămpi speciale cari emit astfel de radiafii (lumina neagră), operafiunea de fotografiere făcându-se într'o cameră obscură, fie prin folosirea unor lămpi obişnuite sau a luminii zilei, intercalându-se în fafa obiectivului un filtru special pentru infraroşu, care laşi să treacă numai aceste radiaţii, Infraroşu! fiind difuzat în atmosfera clară, şi mai ales în cea turbure, mai pufin decât lumina vizibilă, se pot fotografia în infraroşu obiecte îndepărtate sau ascunse în ceafă. 6. ~ nadirală [Ha/ţHpajibHaH (J)OTOrpa(J)HH; prise de vue nadirale; Nadiraufnahme; nadiral photography; nadirâlis fenykep]; Fotografie aeriană având direcfia axei de fotografiere verticală sau aproape verticală, şi îndreptată către scoarfa Pământului. 7. ~ normală [HopMaJibHan (jpoTOrpacjDHH; prise de vue normale; Normalaufnahme; normal photography; normâlis fenykep]: Fotografie având direcfia axei de fotografiere perpendiculară pe proiecfia orizontală a bazei de fotografiere. s. ~ panoramică [naHopaMHan (|)0T0rpa-prise de vue panoramique; Rundbildaufnahme; panoramic photography; tâjfenykep]: Fotografie cuprinzând o mare întindere din turul de orizont care se deschide în jurul unui punct dominant (punct de observafie, respectiv punctul de stafie sau de perspectivă al fotografiei). Se deosebesc: 1. Fotografie panoramică ce se obfine cu o cameră panoramică, al cărei film sau a cărei peliculă se desfăşură pe un semicilindru care concretizează cadrul camerei. — 2. Fotografie panoramică ce se obfine cu o cameră automată grad-angulară. — 3. Fotografie panoramică ce se obfine cu o cameră automată normală, când axa ei de simetrie este înclinată foarte mult fafă de verticala punctului de stafie (între 15°••■45°). 9. ~ verticală [BepTHKaJibHan(|)0T0rpa4)Hfl; photographie verticale; Nadiraufnahme; vertical photography; fuggoleges fenykep]: Fotografie cu direcţia axei de fotografiere dirijată după verticala locului care trece prin centrul de perspectivă al fotografiei. 10. ~ zenitală [36HHTHaH 4>0T0rpaci)HH; prise de vue zenithale; Zenitaufnahme; zenithal photography; zenitâlis fenykep]: Fotografie cu direcfia axei de fotografiere verticală (sau aproape verticală) şi îndreptată către bolta cerească. Fotografia zenitală este folosită în măsurătorile astronomice. u. Fotografiere [$0T0rpac|3Hp0BaHHe; prise de photos; Photographieren;taking of photos;feny-kepezes]: Operafiunea de fixare pe o placă sau pe un film fotosensibil, cu ajutorul unui aparat fotografic, a imaginii unui „obiect": peizaj, portret, stare, etc. Pentru a obfine imagini bune, este nevoie să se îndeplinească anumite condiţiuni: 669 Folosirea unui aparat fotografic adaptat scopului urmărit, care să aibă, deci, un obiectiv convenabil (de ex. un obiectiv rectilinear pentru fotografiere de monumente, un obiectiv cu câmp unghiular mare pentru peizaje, etc.)» să aibă un câmp suficient (în adâncime şi în lărgime), să fie de o luminozitate care să permită obfinerea imaginii obiectelor slab luminoase sau slab iluminate, sau cari sunt în deplasare rapidă, să aibă o patere separatoare destul de mare pentru obfinerea de detalii, când este nevoie, etc.; — să se aleagă o deschidere convenabilă a diafragmei, pentru a asigura o profunzime de câmp suficientă, şi, deci, posibilitatea de a se pune la punct, în acelaşi timp, obiecte situate la diferite distanfe de aparatul de fotografiat şi cari trebue să fie fotografiate simultan (deschiderea diafragmei depinde şi de luminozitatea obiectului fotografiat, şi se alege astfel, încât să se evite durate de expunere prea lungi); — să se fotografieze în lumină dintr'un domeniu spectral convenabil, folosindu-se, de exM un ecran colorat în galben pentru peizaje, radiafie infraroşie pentru obiecte foarte depărtate, etc; — să se întrebuinţeze material fotografic (plăci, filme) sensibil în domeniul de radiaţie folosit: material ortocromatic pentru peizaje, pancromatic pentru obiecte cari emit multă radiafie roşie, sau sensibilizat în infraroşu pentru fotografierea în acest domeniu spectral; — să se expună corect, pentru a se evita subexpunerea sau supraexpunerea materialului sensibil, şi să nu se folosească fascicule luminoase incidente puternice directe, pentru a se evita voalarea materialului sensibil întrebuinţat. Durata de expunere depinde de luminozitatea aparatului folosit, de deschiderea diafragmei, de sensibilitatea plăcii fotografice, de natura şi iluminarea obiectului fotografiat, etc. Pentru alegerea unei durate de expunere corecte, se folosesc adesea tabele speciale, cari dau această durată în funcfiune de elementele de cari ea depinde. 1. Fotografii convergente [KOHBepreHTHbie (J)OTOrpa(|)HH; vues convergentes; konvergente Aufnahmen; convergent photographs; konvergens fenykepek]. Foto.: Două fotografii cu axele de fotografiere convergente, şi al căror punct de convergenfă se găseşte în fafa bazei lor de fotografiere, respectiv în interiorul spafiului comun fasciculelor fotografice corespunzătoare fotografiilor considerate. 2. ~ divergente [iţHBepreHTHbie cjpoTorpa-(J)HH; vues divergentes; divergente Aufnahmen; divergent photographs; divergens fenykepek]: Două fotografii cu axele de fotografiere convergente, şi al căror punct de convergenfă este situat în spatele bazei lor de fotografiere, respectiv în afara spafiului comun fasciculelor fotografice corespunzătoare fotografiilor considerate. 3. ~ paralele [napajuiejibHbie (]30T0rpa-(|)HH; vues paralleles; parallele Aufnahmen; pa-rallel photographs; pârhuzamos folytatolagos fenykepek]: Fotografii succesive cu axele de fotografiere paralele între ele, şi cuprinzând părfi din acelaşi obiect sau corp de dimensiuni mari (corp care nu încape într'o singură fotografie). 4. ~ stereoscopice [cTepeocKonHHecKHe (|)OTOrpa(|)HH; prises de vues stereoscopiques; Stereoaufnahmen; stereoscopical photographs; sztereoszkopkepek]: Perechi de fotografii obfinute cu ajutorul unei camere stereoscopice, şi servind la redarea imaginilor în relief ale obiectelor, când imaginile respective sunt examinate la stereoscop. 5. ~ succesive [nocjieAOBaTejibHbie 4)0-TOrpa(J)HH; photographies successives; Folge-bilder; successive photographs; folytatolagos fenykepek]: Fotografii aeriene sau terestre, cari se acoper parfial, dcuă câte două. 6. Fotogramă [(|)OTOrpaMMa; photogramme, photographie metrique; Photogramm, Mefjbild; photogram; fotogramm]. Fotgrm.: Fotografie specială, care îndeplineşte condifiunea unei perspective centrale, cu centrul de perspectivă în centrul optic al obiectivului camerei fotogrammetrice, rezultată din secfionarea unui fascicul fotogrammetrie cu o suprafaţă plană sau curbă. Din punctul de vedere tehnic, îndeplineşte condifiunea de a fi obfinută cu o cameră metrică, numită cameră fotogrammetrică, şi care permite înregistrarea automată a elementelor de orientare interioară şi exterioară, necesare măsurătorii fotogrammetrice. Cele mai caracteristice tipuri de fotograme sunt: 7. ~ aeriană [B03/ţyuiHaH (|}0T0rpaMMa; photogramme aerien; Luftme^bild; aerial photogram; legifotogramm, aerofotogramm]: Foto- gramă obţinută cu ajutorul unei camere aero-fotogrammetrice instalate într'un avion, dirijabil, balon, etc., şi al cărei punct de staţie nu poate fi materializat prin reperi. s. ~ nadirală [HaAHpajibHan (|)0T0rpaMMa; photogramme nadiral; Nadirmefjbild; nadiral photogram ; nadirfotogramm]: Fotogramă aeriană a cărei axă de fotografiere este verticală sau aproape verticală, tolerându-se abateri unghiulare de 2 ■ • *3° faţă de verticala ce trece prin centrul de perspectivă al fotogramei. 9. ~ oblică [Kocan (jpoTorpaMMa; vue pho-togrammetrique oblique; Schrăgaufnahme, Schrăg-mefjbild; oblique photogrammetrical exposure; ferde fotogramm]: Fotogramă a cărei axă de fotografiere se depărtează mult de verticală, fără a cuprinde însă în câmpul ei linia orizontului, în care caz ea ar deveni o fotogramă panoramică. 10. ~ orizontală [ropH3()HTaJibHaH c})OTO-rpaMMa; photogramme â axe horizontal; Flach-mefjbild, Flachaufnahme; horizontal photogram; vîzszintes fotogramm]: Fotogramă terestră a cărei axă de fotografiere este orizontală sau aproape orizontală, tolerându-se abateri unghiulare de 2-*-3° faţă de linia orizontului care trece prin centrul de perspectivă al fotogramei. 11. ~ panoramică (naHopaMHan (jpoTorpaM-Ma; vue panoramique; Rundblickaufnahme, Rund-blickmeljbild; panoramic photogram; tâjfoto-gramm]: Fotogramă care cuprinde imaginea orizontului. V. şi Fotogramă oblică. 670 u Fotogramă terestră [3eMHan (}>OTorpaMMa; photogramme terrestre; terrestrisches Photogramm, Erdmefjbild; terrestrial photogram; terszmi foto-gramm]: Fotogramă obfinută cu ajutorul unei camere geofotogrammetrice, aşezată pe teren când se face expunerea clişeului; punctul de stafie al fotogramei terestre este cunoscut şi poate fi materializat prin reperi provizorii sau permanenţi. 2. Fotogramelor, metoda ~ convergente [Me-TO/ţ KOHBepreHTHbix (|)0T0rpaMM; methode de prises de vues convergentes; konvergente Aufnahmeart; method of convergent photograms; konvergensfotogrammok eljârâsa]: Metodă de ridicare fotogrammetrică, folosind fotograme cu axe convergente; fotogramele sunt luate în serie, pe „benzi", şi grupate câte două, axele lor formând un unghiu de convergenfă de 6*-'12°. s. metoda ~ nadirale [MeTOfl Ha/ţH-paJlbHblX (|)OTOrpaMM; methode de prises de vues nadirales; nadirale Aufnahmeart, Lotrecht-aufnahmeart; method of nadiral photograms; nadirfotogrammok eljârâsa]: Metodă de ridicare fotogrammetrică, folosind fotograme nadirale sau aproape nadirale, cu axele verlicale şi paralele între ele. Sunt luate în serie, pe „benzi". 4. Fotogrammetrie, interval ~ [(|)0T0rpaM-MeTpHHeCKHH HHTepBaJI; ecart entre Ies bandes; Streifenabstand; photogrammetric bands distance; fotogrammkepsorkoz]: Distanfa dintre liniile centrelor de perspectivă a două şiruri („benzi") adiacente de fotograme aeriene. 5. Fotogrammetrie [(|)QTorpaMMeTpHH; photogrammetrie; Photogrammetrie, Bildmessung; photogrammetry; fotogrammetria]. Fotgrm.i Ştiinfă aplicată care cuprinde ansamblul de principii, cunoştinfe şi procedee cari permit măsurarea exactă şi determinarea pozifiei în timp şi în spafiu a obiectelor fixe, mobile sau deformabife, ca şi reprezentarea lor grafică, fotografică sau numerică, pe bază de fotografii speciale, numite fotograme. — Deosebim Fotogrammetrie topografică, şi cerească. e. Fotogrammetrie topografică [Tonorpacjm-neCKafl (|)OTOrpaMMeTpHH; topophotogramme-trie; topographische Photogrammetrie; topogra-phic photogrammetry;topografiâi fotogrammetria]: Ramură principală a Fotogrammetrie! generale, al cărei obiect principal îl constitue tehnica măsurării scoarfei terestre cu elementele şi corpuri le de pe ea, pe bază de fotograme. Principalele ei ramuri sunt: ?. ~ aeriană [B03AyuiHaH 4>0T0rpaMMe-TpHH; photogrammetrie aerienne; Aerophoto-grammetrie, Luftbildmessung; aerial photogrammetry; legi-fotogrammetria, aero fotogrammetria]: Ramură a Fotogrammetriei, care se ocupă cu tehnica obţinerii şi exploatării fotogramelor aeriene. Sin. Aerofotogrammetrie. s. ~ arhitecturală [apXHTeKTypHan (|)oto-rpaMMeTpiifî; photogrammetrie appliquee â l'ar-chitecture; Architekiur-Photogrammetrie; photogrammetry applied to architecture; epiteszeti fotogrammetria]: Tehnică fotogrammetrică al cărei scop sunt măsurătorile arhitecturale, ca: stabilirea de elevafii (fafade) de clădiri şi monumente, pe bază de fotograme şi de stereograme; stabilirea de proiecfii în plan, ale clădirilor şi monumentelor; elevafii şi planuri ale basoreliefurilor, pe bază de stereograme; seefiuni şi profile în clădiri sau în grupuri de clădiri; cubaje de clădiri; sistematizări rurale şi urbane; ridicarea în plan şi în elevafie a monumentelor artistice (statui, etc.) şi istorice (ruine, etc.)? determinări de înălfimi de clădiri, de turnuri, etc. Aceste măsurători se efectuează cu ajutorul unor aparate şi al unor metode fotogrammetrice adecvate acestor scopuri. 9. ~ balistică [6aJiJiHCTHHecKan (|)0T0rpaM-MSTpHfl; photogrammetrie appliquee â la ba-listique; ballistische Photogrammetrie; photogrammetry applied to ballistics; ballisztikus fotogrammetria]: Tehnică fotogrammetrică al cărei scop sunt măsurătorile balistice, ca: determinarea traiectoriei unui proiectil; stabilirea vitesei proiectilului pe traiectorie; stabilirea evolufiei volumului proiectilului, etc. Se execută cu ajutorul unor aparate şi al unor metode fotogrammetrice speciale. io. ~ forestieră [jiecHan 4>OTorpaMMeTpHHr photogrammetrie appliquee â la technique forestiere; Forst-Photogrammetrie; photogrammetry applied to forestry; erdeszeti fotogrammetria]: Tehnică fotogrammetrică al cărei obiect îl constitue măsurătorile forestiere, ca măsurătorile de arbori izolafi şi de arborete, privind: suprafafa proiectată a coronamentului, suprafafa exterioară a coronamentului; diametrii coronamentului; înălfimi de arbori izolafi; înălfimi mijlocii de arborete pe parcele; volume aproximative de arbori şi arborete, etc. Aceste măsurători se efectuează cu ajutorul unor aparate şi al unor metode fotogrammetrice speciale. u. ~ monografică [oAHHOHHan (J)0T0rpaM-MeTpHH; photogrammefrie par cliche unique; Einbild-Photogrammetrie, Einbildmessung; single-clicbe photogrammetry; egykepu fotogrammetria]: Subdiviziune a Fotogrammetriei topografice, care se ocupă cu măsurători grafice sau fotografice, pe baza unei singure fotograme. Cuprinde, ca obiect principal, tehnica fotoredresării, respectiv a confecfionării fotoplanului, ca şi pe aceea a întocmirii schifelor şi a planurilor grafice redresate. Sin. Fotogrammetrie planigrafică. 12. ~ planigrafică. V. Fotogrammetrie monografică. îs. ~ prininterseefiuni [(J)0T0rpaMMeTpHH MeTOflOM nepeceneHHH; photogrammetrie par intersections; Einschneide-Photogrammetrie; photogrammetry by intersection method; beekelo fotogrammetria]: Subdiviziune a Fotogrammetriei, care se ocupă cu măsurători şi determinări de puncte folosind procedeul interseefiunii înainte. Se aplică în Fotogrammetria terestră. i4. ~ stereografică [cTepeorpacjpHHecKafl 4)OTOrpaMMeTpHfl; photogrammetrie par couples de cliches; Zweibild-Photogrammetrie, Zweibild-~messung; stereo-photogrammetry; sztereofoto-grammetria]: Ramură principală a Fotogrammetriei, care se ocupă cu măsurători numerice, grafice sau fotografice corespondente, constituind stereo- 671 grame. Această diviziune foloseşte tehnica foto-restitufiei. 1. Fotogrammetrie terestră [3eMHan (|)oto-rpaMMeTpHH; photogrammetrie terrestre;terrestri-sche Photogrammetrie, Erdbildmessung; terrestrial photogrammetry; foldi fotogrammetrie]: Ramură a Fotogrammetriei topografice, care se ocupă cu tehnica obfinerii şi a exploatării fotogramelor terestre. 2. Fotogrammetrie cerească [KOCMH^ecKan (acTpoHOMHHecKan) (jpOTorpaMMeTpHH; photo-grammetrie appliquee ă Tastronomie; kosmische Photogrammetrie; astronomical photogrammetry; csillagaszati fotogrammetria]: Tehnică fotogramme-trică pentru măsurători astronomice, ca: determinarea numărului de corpuri cereşti pe bază de fotograme; determinarea pozifiei spajiale a aştrilor pe bază de stereograme (prin coordonate); construcţia de fotohărji cereşti; determinarea mişcărilor aştrilor pe bază de stereograme periodice, etc. — Aceste măsurători se efectuează cu ajutorul unor aparate şi al unor metode fotogrammetrice speciale. Fotogramele folosite în fotogrammetria cerească pot avea suprafafa clişeului plană sau sferică. s. Fotogrammetrie de mici dimensiuni [MHKpo-(J)OTOrpaMMeTpHfl; photogrammetrie des petites dimensions; Mikrophotogrammetrie; microphoto-grammetry; kismeretu fotogrammetria]. V. Micro-fotogrammetrie. 4. Fotogrammetru [(J)0T0rpaiviMeTp; appareil photographique de prise de vues terrestres; Photo-grammeter; photogrammeter; fotogrammeter]: A-parat pentru efectuat fotograme terestre. Este un fototeodolit special, fiindcă planul clişeului său nu poate fi inclinat fafă de axa principală a aparatului. V. Fototeodolit. s. Fotohalogenură de argint [cepe6pHHbiH (|)0T0raJl0reHHA; photohalogenure d'argent; Sil-berphotohalogenid; silver photohalogenide; ezust-fotohalogenid]. Fot o.: Halogenură de argint redusă sub acfiunea luminii într'o subhalogenură (Ag2CI,Ag2Br,Ag2l). e. Fotolitografie [4)0T0JiHT0rpa(|)HH; photo-lithographie; Photolithographie; photolithography; fotolitografia]. Cartog.: Metodă de reproducere a hărfilor şi a figurilor desenate, care consistă în trecerea desenului hărfii pe o piatră litografică, prin intermediul unei hârtii speciale („hârtie foto-lito"), preparată cu gelatină bicromatată. V. şi sub Fotocolografie, 7. Fotoliză [(j?OTOJiH3; photolyse; Photolyse; photolysis; fotolizis]. Chim. fiz.: Descompunerea unei substanfe sub infiuenfa radiafiei luminoase (vizibilă sau invizibilă) de lungime de undă convenabilă. 8. Fotoluminescenfă [cJîOTOJiroMHHeciţeHiţHH; photoluminescence; Photolumineszenz; photolumi-nescence; fotolumineszcencia], Fiz.: Emisiunea de lumină a unor substanfe luminate cu radiafie de lungime de unda convenabilă. Dacă emisiunea încetează odată cu încetarea excitafiei luminoase, fenomenul se numeşte, de obiceiu, fluorescenfă, iar dacă emisiunea continuă şi după încetare» excitafiei, el se numeşte fosforescentă. In cazul fluorescentei, durata de emisiune depinde numai de probabilitatea transifiilor spontane energetice din atomul sau din molecula emifătoare, ceea ce durează, în general, 10“7>• ■ 10“9s. In cazul fosforescentei, această durată este cauzată de fenomene din interiorul moleculei sau al cristalului emifător, şi cari nu numai că durează, în general,, un timp mai lung, dar depind şi de temperatură. Dependenfa de temperatură, iar nu durata de e-misiune, constitue deosebirea fundamentală dintre fluorescenfă şi fosforescenfă. Spectrul luminii de fluorescenfă sau de fosforescenfă cuprinde, de obiceiu, radiafii de alte lungimi de undă decât radiafia excitatoare. Când radiafia emisă are aceleaşi lungimi de undă ca şi radiafia excitatoare, fenomenul se numeşte rezonanfă optică. Rezo-nanfa, fluorescenfă şi fosforescenfă constitue fenomenele de fotoluminescenfă, 9. Fotometalografie [$0T0MeTajiJi0rpa(i)HH^ photometailographie; Photometallographie;photo-metallography; fotometâlografia]. Cartog.: Metodă de reproducere a hărfilor şi a figurilor desenate,, care consistă în trecerea desenului hărfii pe o placă de zinc granulat, curăfită şi sensibilizată cu albu-mină cu bicromat de potasiu, permifând astfel copierea directă, de pe clişeul negativ, pe zinc. 10. Fofometrie [cj)OTOMeTpHH; photometrie; Photometrie; photometry; fotometria, fenymeres]. Fiz.: 1. Tehnica metodelor de măsură a radiafiilor electromagnetice prin impresiunile vizuale pe cari le produc. — 2. Studiul metodelor de măsură a radiafiilor electromagnetice prin impresiunilevizua-le pe cari le produc. 11. Fotometru [(|)QTOMeTp; photometre; Photo-meter; photometer; fotometer, fenymero]. Fiz.: Instrument pentru măsurarea mărimilor fotometrice. Fotometrele cari folosesc, pentru măsură, fenomenele vizuale se numesc vizuale sau subiective, iar cele cari folosesc fenomene fizice cu sensibilitate, fafă de diferitele radiafii, comparabilă cu a ochiului normal mediu, se numesc fizice sau obiective. In particular, fotometrele vizuale în cari ochiul primeşte alternativ lumină dela cele două surse de comparat, cu o frecvenfă reglată convenabil, se numesc fotometre cu fluturare. V. şi sub Lumină solară; Radiafie solară (metode şi aparate de măsură). 12. ~ integrator [HHTerpHpyiomHH (jpoTO-MeTp; photometre integrateur; integrierendes Photometer; integrating photometer; kiegeszito fotometer]: instrument pentru măsurarea directă a fluxului luminos. Indică, de obiceiu, fluxurile luminoase în iumeni, de unde şi numirea de lumen-metru. îs. ~ Lummer-Brodhun [(|)OTOMeTp JI. B.; photometre de L.-B.; L.-B. Photometer; L. B. photometer; L.-B. fotometer]. Opt.: Fotometru în care comparafia izvorului studiat cu izvorul etalon se face prin comparafia, cu ajutorul unui cub Lummer, a iluminărilor produse de cele două 672 fefe ale unui ecran alb, bun difuzant. Egalizarea iluminărilor se obfine prin variafia disfanfelor 6 €) ecran difuzant; Qi şi Q2) oglinzi; C) cub Lummer; L) lunetă de observafie; Se) izvor etalon; Sx) izvor cercetat; 1) aspectul câmpului în lunetă, când fafa din dreapta a ecranului E e mai puternic iluminată decât cea din slânga; 2) aspectul câmpului în lunetă, când fafa din stânga a ecranului £ e mai puternic iluminată decât cea din dreapta; 3) aspectul câmpului în lunetă, ta egalitate de iluminare a celor două fete ale ecranului E. dintre izvoare şi ecran, iar intensitatea Ix a izvorului necunoscut este dată de relafia 2 I = I — 1X le 2 • ' re Ie şi re fiind, respectiv, intensitatea izvorului etalon şi distanfa lui până la ecran, iar rx distanfa până la ecran a izvorului studiat. 1. Fofomefru microspectral [mHKpocneK-TpaJIbHblH $OTOMeTp; photometre microspectral; Mikrospektralphotometer; microspectral photometer; mikroszpektrâl fotometer]: Dispozitiv microscopic format dintr'un monocromator dispus înaintea diafragmei condensorului, cu rolul de selecţionare a domeniului spectral în care conden-sorul formează o imagine a colectorului mono-cromatorului în planul preparatului. 2. Fofomicrocopie [(Jjotomhkpokoiihh; pho-tomicrocopie; Photomikrokopie; photomicrogra-phical copy; fotomikrokopia]: Copia unui document, obfinută printr'un procedeu fotomicrografic. 3. Fofomicrografie [$OTOMHKporpa4)HH; pho-iomierographie; Photomikrographie; photomicro-graphy; fotomikrogrâfia]: 1. Fotografiere cu ajutorul unui dispozitiv optic care dă fotografii de dimensiuni atât de mici, încât nu pot fi citite decât cu ajutorul unui aparat măritor. — 2. Imagine obfinută prin fotomicrografie, şi care nu poate fi citită decât cu un aparat măritor. 4. Fofomicroscopie [(|)otomhkpockoiihh; photomicroscopie; Photomikroskopie; photomicro-scopy; fotomikroszkopia]: înregistrare fotografică a preparatelor microscopice, obfinută înlocuind ochiul observatorului cu un aparat fotografic şi depărtând ocularul de obiectiv până ce se obfine o imagine reală a preparatului pe placa fotografică. 5. Fotomontaj [(|)OTOMOHTa}K; photomontage; Photomontage; photo-montage; fotofelszereles]: Ansamblu de fotografii şi de fragmente fotogra- fice de diverse feluri, dispuse într'o figură nouă, unică. 6. Fotomozaic [(J)OTOMG3aHKa; assemblage photographique; Photomosaik; photomosaic; foto-mozaik]. V. Asamblaj fotografic. 7. Fofomulflplex [4>0T0MyjibTHnJieKC;?photo-multiplex; Photomultiplex; photomultiplex; foto-multiplex]. Foigrm;. Aparat de restitufie foto-grammetrică folosit la întocmirea de planuri şi hărfi, la scările de 1 :10000 - - -1 :50000. Proiecţia imaginilor se face pe cale directă, optica, iar explorarea modelului opiic se face folosind procedeul anaglifelor. V. şi Aeroproiector multiplex. s* Foton [KBaHT 3HeprHii; photon; Photon, Lichtquant; photon; foton], Fiz.: In fenomenele de interferenţă şi difracfiune, radiafia electromagnetică se prezintă ca alcătuită din unde, iar în fenomenele de schimb de energie şi impuls la scară atomică prezintă aspect corpuscular. Corpusculele respective se numesc fotoni. Ele au vitesa luminii (c= 2,991. 108m/s) şi au o masă de repaus nulă (fotonii nu pot fi în repaus). Energia lor e proporţională cu frecvenţa v a radiaţiei, când aceasta prezintă aspect ondulator, factorul de propor-ţionalitate fiind constanta lui Planck: w = hv, unde h = 6,62.10"34Js = 6,62.10~27 ergisecunde. Din relaţia relativistă dintre energie şi impuls pentru particule de masă de repaus nulă: w~cp, h v rezultă că impulsul fotonului are valoarea —- Spinul fotonului este egal cu o unitate cuan-h tică — , dar nu are decât două orientări posibile fafă de direcfia de propagare, acesta corespunzând celor două stări de polarizafie ale undelor de radiafie. Fotonul are sarcină electrică nulă şi moment magnetic nul. 9. Fotoobiectiv [(Jîoto- o6rbeKTHB; photo-objectif; Photo-Objektiv; photographic objective; fotoobjektiv]. V. Fotografic, obiectiv 10. Fotoperiodism [$0T0nepH0AH3M; photo-periodisme; Photoperiodismus; photoperiodism; fotoperiodizmus]. Agr., Biol.: Reacfiunea unei plante fafă de o anumită durată de iluminare. Durata zilei influenfează desvoltarea plantelor. După comportarea plantelor fafă de durata luminii, se deosebesc plante de zi lungă, plante de zi scurtă şi plante neutre. Plantele de zi lungă, finute peste 14 ore zilnic la lumină, se coc mai timpuriu. Ţinute mai pufin la lumină, cresc vegetativ mai mult, dar înfloresc cu întârziere şi îşi lungesc, deci, perioada de vegetafie. Plante de zi lungă: grâul, ovăsul, secara, inul, pătlăgelele roşii, mazărea, macul, etc. Plantele de zi scurtă se comportă invers fafă de durata iluminării: Ţinute la lumină peste 14 ore zilnic, cresc vegetativ mai mult; finute mai pufin la lumină, înfloresc şi fructifică mai repede. Plante de zi scurtă: cânepa, bumbacul, tutunul, dughia, porumbul, etc. La plantele neutre, durata iluminării nu influenfează vegetafia, dar grăbeşte sau întârzie în- 673 florirea şi coacerea. Plante neutre fafă de durata iluminării: hrişcă, floarea-soarelui, orzul de toamnă, varietăţile europene de cartofi, etc. 1. Fofoperspectograf [(})0T0nepcneKT0rpa4); photoperspectographe; Photoperspektograph; pho-toperşpectograph; fotoperszpektogrâf]. Fotgrm.: Aparat de redresare care serveşte la transformarea şi transpunerea fotogramelor, de pe un plan inclinat, pe un plan orizontal. — Este primul aparat folosit la întocmirea fotoplanului. 2. Fofoplan [4)OTorpa4)HqecKHH iman; plan photographique; Bildplan, Photoplan; photogra-phical map; foţoterv]. Fotgrm.: Planul care rezultă din redresarea fotogramelor aeriene (adică din orizontalizarea şi uniformizarea scării lor) şi racordarea lor în aşa fel încât, prin asamblarea câmpului lor central, să se obţină poziţia plani- metrică riguroasă a tuturor detaliilor terenului, reprezentate pe cale fotografică-. Fotoplanul este o piesă de fotogrammetrie care redă imaginea fidelă — fotografică — a obiectului fotografiat, pe două dimensiuni (X şi Y sau X şi Z), şi se execută pe secţiuni, ca şi harta topografică, la scările 1 :100- - -=1 :20000. Sin. Plan fotografic. s. Fotoredresare [BoccTaHOBJieHHe (|)oto-FpaMM; redressement des cliches; BiJdentzerrung; redressment of photograms; fenykepatalakitâs, fo-toredreszâlâs]. Fotgrm.: Operaţiunea fotogram-metrică de redresare a clişeelor (v. Redresare). Se folosesc mai multe sisteme de fotoredresăre: fotoredresare automată pe întreaga suprafaţă, a clişeului, fotoredresare automată pe făşii, fotore-.dresare grafică automată, şi fotoredresare grafică subiectivă, cu ajutorul camerei clare. 4. Fofcredresafor [annapaT ajih B0CCTaH0B-JI6HHH; appareil de redressement; Entzerrungs-gerăt; setting up appa-ratus; fotoredresszâtor]. Fofgrm..* Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o fotoredresare. Este alcătuit (v. fig.) din: (1) sistemul de iluminare al clişeului; (2) port-clişeul cu clişeul de redresat; (3) obiectivul aparatului; (4) planşeta de proiecţie; (5) sistemul de reglare pentru planşetă şi port-clişeu, A, B şi C fiind articulaţii ale sistemului de reglare. 5. Fotoreleu [c|)0T03JieMeHT pejie; photore-lais; Sichtrelais; photo-electric cell relay; fotore-lais]. Fiz.:. Dispozitiv care, (sub acţiunea luminii, poate declanşa trecerea unui curent electric. Ex.: Prin creşterea tensiunii anodice, o celulă foto-electrică cu gaz sub presiune joasă poate lăsa să treacă un curent de o intensitate mare, îndată ce este influenţată de o slabă intensitate luminoasă. e. Fotoreproducere [(pOTopenpo/ţyKiţHfl; reproduction photographique; Photoreproduktion; photoreproduction; fenykepsokszorositâs]. Arte gr.: Fotoredresator. Ansamblul metodelor de reproducere grafică pe baza fotografiei originalului. 7. aparat de ~ [annapaT #jih 4>oto-penpOAyKiţHH; appareil pour photoreproduction; Photoreproduktions-Kamera; photoreproduction apparatus; fenykepsokszorosito kamra]. Arfe gr.: Aparat fotografic de construcţie specială şi de dimensiuni mari, folosit în tehnica grafică pentru fotoreproduceri. Este compus, în principal, dintr'o cameră obscură cu geam mat pentru punerea la punct, o planşetă-suport pentru original şi o instalaţie pentru iluminarea originalului (în general cu lămpi cu arc aşezate pe un suport comun sau independente). Suporturile aparatului sunt de lemn sau de oţel. Aparatele pot fi orizontale sau verticale. La aparatele orizontale, camera obscură se poate roti cu 90° în jurul unui ax vertical, pentru a se putea fotografia cu prisma; cele verticale fotografiază numai prin intermediul unei prisme. Aparatele verticale au mecanisme speciale, cari realizează punerea la punct a imaginii prin deplasarea sincronizată a suportului originalului şi a geamului mat al camerei obscure. s. Foforesfiiufie [ 02"i* CH20 —> C6H1206 (CgHigOs) n. Această ipoteză e sprijinită de faptul că între bioxidul de carbon absorbit în timpul asimilafiei şi oxigenul eliminat există echivalenfă: C02/02=1. Formaldehida fiind toxică pentru plante, este imposibil să apară în frunze în stare liberă. Se admite însă că reducerea bioxidului de carbon se face până la nivelul de oxidafie al formalde-hidei, sau că se formează produşi cu acelaşi nivel de oxidafie şi cari se condensează repede, dând hidrafi de carbon superiori. Energia necesară reducerii unui mol de bioxid de carbon până la nivelul CH20 este de cca —112 kcal/mol. Cele patru cuante de lumină necesare reacfiei, absorbite de clorofilă, sunt transmise bioxidului de carbon printr'un „mecanism" în mare parte necunoscut. 5. Fotostereograf [4)OTocTepeorpa(|); pho-tosfereographe; Photostereograph; photostereo-graph; fotosztereograf]. Fotgrm.: Aparat pentru construcfia automată a hărfilor şi a planurilor topografice pe bază de fotograme aeriene şi terestre. Se bazează pe proiecţia optică, folosind principiul exploatării stereoscopice. e. Fofosfereosinfeză [<|)0T0CTepe0CHHTe3; photostereosynthese; Photostereosynthesis; photo-stereosynthesis; fotosztereoszintezis]. Foto.: Procedeu de fotografiere care dă subiectului impresia vizuală de relief. Impresia vizuală de relief se realizează în fotografia stereoscopică prin aşezarea alături a două imagini luate separat de două obiective fixate pe aparat la distanfa pupilară unul de altul. în procedeul Lumiere, un anumit număr de imagini e luat cu un singur obiectiv cu focarul foarte scurt, aşa încât la fiecare poză claritatea este foarte mare. Imaginile pozitive ale acestor clişee sunt transpuse în diapozitive, şi suprapuse, dând astfel impresia de relief. 7. Fototecă [^JOTOXpaHHJiHme; photoiheque; Photothek; library of photographs; fenykeptâr]: Colecfie de fotografii, organizată pentru cercetări. s. Fototelegraf [(jîOTOTejierpa^); phototele-graphe; Bildubertragungsgerăt; phototejegraph; fenykepât'viseli berendezes]. Te/c.: Instalaţie prin care manuscrisul, imprimatul, imaginea sau fotografia, expuse în fafa organului explorator din partea transmifătoare, se reproduc geometric asemenea în partea receptoare. 9. Fotofelegrafie [c|)OTOTeJierpac|)HH; photo-telegraphie; Bildtelegraphie; phototelegraphy; fototelegraf ia]. Telc.: Sistem de transmitere a imaginilor fixe prin analizarea imaginii în linii de explorare, şi transmiterea succesivă a tonalităţii fiecărui punct. —• Rezultă semnale asemănătoare cu cele telegrafice, cari, obişnuit, se suprapun peste o undă purtătoare muzicală. io. Fotofeodolit [(|)0T0Te0#0.jmT; phototheo-dolite; Phototheodolit; phototheodolite; fototeo-dolit]. Fotgrm.: Aparat fotogrammetrie constituit dintr'un teodolit şi o cameră fotografică specială, astfel conexată la teodolit, încât planul clişeului ei poate fi i nclinat (rotit) în jurul unei axe orizontale şi, de asemenea, poate fi rotit în jurul axei verticale a întregului sistem. Acest aparat serveşte la obţinerea fotogramelor terestre pentru diferite scopuri: măsurători topografice, arhitecturale, balistice, astronomice, etc. Se deosebesc două grupuri: Fototeodoli-te propriu zise, la cari planul clişeului se poate inclina oricum, şi fotogrammetre, la cari planul clişeului este totdeauna vertical, şi nu are decât mişcarea de rotire în jurul axului vertical al apa- Fotofeodolit. 675 râtului (v. Fotogrammetru). Tipurile mai importante din primul grup sunt următoarele: 1. Fototeodolit balistic [6aJiJiHCTHHecKHH4)o-TOTeOAOJlHT; phototheodolite balistique; ballisti-scher Phototheodolit; ballistical phototheodolite; ballisztikus fototeodolit]: Fototeodolit anume construit pentru măsurători balistice pe bază de fotograme. Este constituit din două fototeodolite simple, şi înregistrează traiectoria unui proiectil pe două fotograme. 2. ~ de teren [c'teMOHHbiH (nojieBOH) $0-TOTeOAOJiHT; phototheodolite decampagne; Feld-phototheodolit; survey phototheodolite; helyszini fototeodolit]: Fototeodolit anume construit pentru ridicările geofotogrammetrice (ridicări de regiuni terestre accidentate). a. Fototerapie [(|)0T0TepanHH; phototherapie; Phototherapie; photofherapeutics;fototerapeutika]: Terapie prin radiafie luminoasă. Când sunt folosite în acest scop toate razele solare, terapia se numeşte helioterapie; când se folosesc parfial, terapia se numeşte: termoterapie (radiafie calorică), actinoterapie (radiafie ultravioletă), cromoterapie (radiafia unei părfi din spectrul vizibil). 4. Fofotermomefru [(})0T0TepM0MeTp; photo-fhermometre; Photothermometer; photothermo-meter; fotohomero]: Aparat pentru înregistrat fotografic temperatura apelor la adâncimi mari. Se compune dintr'un termometru combinat cu un înregistrator fotografic şi o lampă cu incandescentă, închise într'o cutie de fontă, care se coboară pe fundul mării. După câtva timp, când se bănueşte că termometrul a luat temperatura mediului, se acfionează lampa cu ajutorut unui comutator, înălfimea mercurului înscriindu-se pe înregistratorul fotografic. 5. Fototipie [(f)0T0THimfl; phototypie; Phototypie; phototypy; fofotipia]. Arfe gr.: Variantă a planografiei, caracterizată prin întrebuinţarea unui clişeu format dintr'un strat subfire de gelatină, aşezat pe o placă de sticlă mată, la care aderă prin intermediul unei substanfe adezive. Se foloseşte pentru reproduceri de artă monocrome sau policrome, fiindcă dimensiunile elementelor active (cari imprimă) ale clişeului de gelatină sunt foarte mici şi redau în modul cel mai fidel detaliile originalului. Reproducerea obfinută-se apropie, ca aspect, de fotografie. V. şi sub Fotocolografie. . a. Fototipografie [c]30T0THn0rpa(i)HH; photo-typographie; Photographiedruckjphototypography; fotonyomdâszat]. Arfe gr.: Procedeu fotografic cu ajutorul căruia se produc clişee gravate, proprii pentru a fi folosite vîn tipografie, la reproducerea figurilor. 7. Fototopografie [(|)0T0T0n0rpac|)HH; photo-topographie; Phototopographie; phototopography; fototopografia]. Fofgrm.: Tehnica ridicărilor în plan ale unor porfiuni mici din scoarfa terestră, pe bază de fotograme aeriene şi terestre, şi prin folosirea unor aparate şi a unor metode fotogrammetrice adecvate acestor obiective, şi având la bază trian-gulâfia topografică sau geodezică. 8. Fototropie [(|)0T0Tp0nHfl; phototropie; Pho-totrople; phototropy; fototropia]. Fiz.: Schimbarea colorii unui compus cristalizat, dacă este iluminat cu lumină pe care o absoarbe, datorită deplasării în moleculă a anumitor electroni de legătură covalentă. Compusul nou format se întoarce la coloarea inifială, şi anume încet dacă se găseşte Ia întunerec, şi mult mai repede dacă este încălzit sau iluminat cu radiafii pe cari le absoarbe în banda sa de absorpfie (care diferă de banda compusului inifial). 9. Fototropism [(|)0T0Tp0nH3M; phototro-pisme; Phototropismus; phototropism; fototropiz-mus]. Biol.: Însuşirea unor plante de a-şi dirija desvoltarea după direcfia luminii incidente. Foto-tropismul este pozitiv, când organul plantei se îndreaptă spre lumina incidenţă, şi negativ, când se îndreaptă în sens contrar. 10. Fotoxid de antracen [aHTpaiţeHOBbiH $0 TOKCHA; photoxyde d'anthracene; Anthrazenphot-oxyd; anthracene photoxide; antracen fotoxid]. Chim.: Compus obţinut prin acfiunea oxigenului H H H asupra unei solufii de /*f\ antracen puternic ilumi- HC C q C CH nate. Este cristalizat, I II l II - I incolor, greu solubil, şi ^C^ ^C^O^C^ CH are proprietăfi de per- C C C oxid. La 120° explo- H H H dează uşor. 11. Fotoxilografie [4)0T0KCHJi0rpa4)HH; photo-xylographie; Photoxylographie; photoxylography; fotoxilogrâfia]: Procedeu de copiere a negativului unei fotografii pe o placă de lemn, după care sunt efectuate sculpturile în lemn. 12. Fotozincografie [c|)0T0ii;HHK0rpa(|)HH; pho-tozincographie; Photozinkographie; photozinco-graphy; fotocinkogrâfia]. Arfe gr.: Tehnica procedeelor fotomecanice pentru realizarea clişeelor de imprimat, la cari copierea fotografiei negative se ■face pe o placă de zinc. V. şi sut> Fotocolografie. îs. Foucault, curenfi Fiz., El.: Sin. Curenfi electrici turbionari (v.). 14. Foucault, pendulul lui ~ [MaHTHHK O ; pendule de F.; F.s Pendel; F.'s pendulurri; F.-fele inga]: Pendul (matematic) al cărui punct de suspensiune participă la mişcarea de rotafie (diurnă) a Pământului. Planul lui de oscilafie are, fafă de Pământ, o mişcare de rotafie în jurul verticalei locului în sensul ESVN în emisfera de Nord, cu vitesa unghiulară wsinX, (a fiind vitesa unghiulară a Pământului fafă de grupul sistemelor de referinfă inerfiale, iar X latitudinea. Rotafia fafă de Pământ a planului de oscilafie al pendulului lui Foucault e o dovadă a rotaţiei diurne a Pământului fafă de grupul sistemelor inerţiale. 15. prismă ~ [npH3Ma O.; prisme de F.; F.s Prisma; F.'s prisma; F.-fele prizma]. Fiz.: Dispozitiv polarizor de tipul nicolului, cu un strat de aer între cele două jumătăţi de cristal. Are un câmp mai mic decât un nicol, dar se poate folosi în ultraviolet. 43* 676 î. Foulard [BaJiflJibHan ManiHHa; foulard, machine â fouler; Walkmaschine; fulling machine, milling machine; fular]. Ind. texf.: Maşină pentru Foulard. apretarea ţesăturilor, prin impregnarea (încleirea) lor cu substanţe aglutinante cari le dau un aspect de ţesături mai compacte. 2. Fourier, serie ~ [cepHH Oypbe; serie de F.; F. s Reihe; F. series; F.-fele sorozat]: Serie trigonometrică procedând după cosinusurile şi sinusurile multiplilor unui argument variabil, deci de forma (1) j + ^(akcos — x + bksm-j-x), şi care poate reprezenta o funcţiune f(x) dată/ periodică, şi cu perioada / faţă de variabila x. Dacă funcţiunea /(*) este integrabilă, coeficienţii seriei Fourier corespunzătoare sunt daţi de formulele (2) «0 = yJ /(*)dC*)î &% = j ^ f(x)cos^ţx-dx-,bk=j ^ f(x)sin^^x-dx. Pentru ca seria (1), în care coeficienţii au valorile date de (2), să fie absolut şi uniform convergentă şi să aibă ca sumă funcţiunea dată f(x), e suficient ca această funcţiune să fie continuă şi să admită o derivată continuă; aceste condiţiuni nu sunt însă necesare: rezultatul e valabil în condiţiuni mai puţin restrictive. Dacă aceste condiţiuni nu sunt îndeplinite peste tot, şi perioada poate fi împărţită într'un număr finit de intervale în cari ele sunt îndeplinite, seria este uniform convergentă în interiorul fiecărui interval parţial, iar la extremităţile intervalelor ea converge către /(* + 0)+/(*-0) 2 unde prin /(x±0) se înţelege limita Iui f (x±h), când h tinde către zero prin valori pozitive. Următoarea relaţie prezintă importanţăînaplicaţii ^ 1 §ayjiepa;aile F.; F. Fliigel; F. variable area wing; F. szârny]. Nav. a.: Aripioară dispusă pe intradosul aripii unui avion — la bordul de fugă — şi care, comandată, se deplasează înapoi şi se roteşte, provocând o mărire a suprafeţei. 0 Pr°t'l de aripă; 2) fowler; portante şi creind’o 3) intrados; v) unghiulfowler-ului, V a , • , v=40°; I) profunzimea fowler-ului, fanta intre ea şi corpul 1 y_n „ n aripii. Cu acest dispozitiv hipersustentator se obţine o creştere mare a portanţei profilului la aterisare. Aripă înzestrafă cu fowler. 677 î. Foyer (termen francez) [4>ofie; foyer; Foyer; foyer, lobby; elocsarnok]. Arh.: 1. Sală a-nexă la o sală de spectacol (teatru, operă, cinematograf), unde se reunesc spectatorii în timpul pauzelor. — 2. încăperea comună unde se adună artiştii unui teatru. 2. Fraass, aparat ~ [annapaT O.; appareil de F.; F. Apparat; F. apparatus; F. keszulek]. V. sub Rupere, punct de 3. Fracfie. V. Fracţiune. 4. Fracfionare. V. Distilare fracfionată. 5. Fracţiune [(JjpaKiţHH; fraction; Fraktion; fraction; oszlatâs]. Ind. petr.: Porţiune dintr'un distilat, culeasă dela un punct cu temperatură constantă, de pe o coloană de fracţionare în lucru.. e. Fracfiune [Apo6b; fraction; Bruch; fraction; tortszâm]. Mat.: Număr rafional care nu e egal cu un întreg. O fracţiune în care a şi b sunt primi între ei se numeşte ireductibilă; dacă a < b, fracfiunea se numeşte proprie sau subunitară, iar dacă a > b, fracţiunea se numeşte improprie sau supraunitară. Sin. Fracfie. 7. ~ continuă [HenpepbiBHan APo6b; fraction continue; Kettenbruch; continued fraction; foly-tonos tortszâm]: Expresiune de forma: P + [Y + ...;s unde a.P/y,...; b, c, d, ...., sunt numere întregi. Ea este limitată: când şirul numerelor a, p, ţ, b,c,d,...t este limitat; nelimitată, când şirul de mai sus este nelimitat; periodică, dacă şirul numerelor cari compun fracfiunea continuă are forma a, p,. y, .,., X, orf pf ... f Xf a, J3# ..., X ,.,. ; b, c, ... ; şi periodică mixtă, dacă primul grup de numere diferă de grupul următor, care se repetă: alfp1( ...,1^ oc, p, ..., X, cc, p, ... X, a, P, ..., X,...; b, c, ... s. ~ zecimală flecHTHHHan #po6b; fraction decimale; Dezimalbruch; decimal fraction; tizeoles]. b Mat.: Numărul rafional ---------, unde b este un nu- •lom măr întreg care nu se divide cu 10m, şi m este un număr întreg pozitiv. Sin. Fracfiune decimală. 9. Fracfiune de insolafie. V. Insolafie. 10. Fracto-cumulus. V. sub Nori. 11. Fracto-nimbus. V. sub Nori. 12. Fracfo-strafus. V. sub Nori. 13. Fractură [H3J10M; fracture, cassure; Bruch; fracture; tores]. Mefl.: 1. Suprafaţa neregulată produsă la ruperea sau la spargerea unei piese. — 2. Aspectul unei suprafefe de rupere sau de spargere. Poate caracteriza starea cristalină a materialului, şi poate servi chiar ca o primă indicafie asupra compoziţiei. 14. Fragil [xpynKHH, jiomkhh; fragile; zer-brechlich; fragile, brittle; torekeny]. Tehn.: Ca- litatea unui material de a se rupe cu uşurinţă, fără a fi suferit deformafii specifice apreciabile. Materialele fragile au rezilienfă mică; ele sunt materiale casante cari au o rezistenfă de rupere foarte mică. 15. Fragilitate [xpynKOCTb; fragi lite; Zerbrech-lichkeit; brittleness; torekenyseg]. Mefl.: Proprietatea materialelor de a fi fragile. Fragilitatea materialelor variază cu temperatura, cu tratamentul aliajelor şi cu compozifia lor. Exemple: 16. ~ de îmbătrânire [jiOMKOCTb (xpynKOCTb) OT CTapeHHH; fragi lite de vieillissement; Alte-rungssprâdigkeit; ageing brittleness; oregedesi torekenyseg]: Scăderea reziljenfei unui ofel după o deformafie i.nportantă la rece, care apare la temperatura ambiantă după' zile sau luni dela prelucrare. Ar fi condiţionată de confinutul de azot, şi se manifestă ca fragilitatea la albastru. Nu are influentă asupra rezistentei la solicitări statice sau repetate. Apare la cusăturile cu nituri, la piese mai mari deformate mult Ia rece, etc., dar' nu apare aproape deloc la table şi la sârmă. Ofelurile cari prezintă fragilitate din leşie prezintă, de obiceiu, şi fragilitate de îmbătrânire. 17. ~ de revenire [jiomkoctE» OTnycKa; fra-gilite de revenu; Anlafjsprodigkeit; tempering brittleness, annealing brittleness; megeresztesi torekenyseg]: Scăderea rezilienfei unui ofel în operafiunea de revenire, produsă fie prin rămânerea îndelungată la temperaturi de 450* ■■600°, fie în urma unei reveniri la o temperatură prea înaltă, urmată de o răcire lentă în acest interval de temperatură. Ar fi produsă de precipitafii sub-microscopice ale unor compuşi străini de otel, favorizate în acel interval de temperatură. Se deosebeşte de fragilitatea la albastru nu numai prin intervalul de temperatură în care se produce, ci şi prin faptul că nu e condiftonată de o deformafie prealabilă a ofeluiui. Fragilitatea de revenire depinde atât de aliaj, cât şi de modul de elaborare a otelului. Se produce mai ales la otelurile ameliorabile mai bogate în mangan, şi la otelurile crom-nichel, sau la cele cari confin fosfor. Pentru a evita producerea fragilităţii de revenire, se adaugă otelului mici cantităţi de wolfram sau molibden. Insă obişnuit, fragilitatea de revenire se poate evita supunând otelul la un proces de revenire cu încălzire la o temperatură mai mare de 600° şi cu răcire repede în intervalul periculos de temperatură (da exemplu, în apă sau în uleiu); tensiunile proprii, cari se produc astfel, trebue eliminate prin recoacere de de-tensionare la 400-'*480°. 18. ~ din leşie [meJiOHHan xpynKOCTH; fragi-lite de lessive; Laugensprodigkeit; lessive brittleness; lug torekenyseg]: Fragilitatea ofeluiui de fuziune produsă de atacul cu leşii fierbinfi, respectiv cu solufii de săruri slab acide sau alcaline fierbinfi, dacă e supus totodată unor tensiuni mecanice. Ar fi produsă de precipitafii submicro-scopice la suprafafa grăuntelui, ceea ce produce coroziune intercristalină, şi apare dacă ofelul e 678 slab desoxidat şi are un anumit confinut de azot, iar substanţa de atac are o anumită compozifie critică. Ofelurile rezistente la îmbătrânire au mai mică fragilitate din leşie, decât ofelul de fuziune obişnuit. 1. Fragilitate la albastru [chh6jiomkoctb; fragi-lite au bleu; Blaubruchigkeit; blue brittleness; kek torekenyseg]: Scăderea tenacităţii unui otel, însofită de creşterea rezistenfei lui, dacă e încălzit Ia temperatura de 250 • • • 300°, la care se formează pelicula albastră de oxid, fie după ce a fost deformat la rece, fie după ce a fost deformat în intervalul de temperatură de 250*•-300°. Fragilitatea la albastru e produsă de compuşi ai oxigenului şi azotului, cari blochează deforma-bilitatea ofelului sub formă de precipitafii sub-microscopice. Fragilitatea la albastru se deosebeşte de fragilitatea de îmbătrânire, care apare la temperatura ambiantă, prin faptul că se produce mult mai repede decât aceasta. Ea se de-osebeşte^de fragilitatea de revenire care apare Ia temperaturi mai înalte, prin faptul că e condiţionată de deformafii prealabile, cari pregătesc tendinfă de segregaţie, şi permit astfel ca segregaţia să se producă destul de repede, la temperatura relativ joasă de 250- ••300°. 2. ~ la înalta temperatură [xpynKOCTH (jiom-KocTb) npn bhcokoh TeMnepaType; fragilite â haute temperature; Heiljbruchigkeit, Hei^bruch; fragility at high temperature; meleg torekenyseg]: Fragilitatea oţelului cu conţinut mare de sulf, dacă e deformat între 1100° şi 1200°, produsă prin topirea, la această temperatură, a sulfurilor din oţel, ceea ce întrerupe, la suprafaţa grăuntelui, coeziunea structurii aliajului. Se combate prin legarea sulfului sub formă de sulfuri greu fuzibile şi prin diseminarea lor sub formă de mici particule, prin recoacere de difuziune. Cu astfel de măsuri sfc pot prelucra şi oţeluri cari au nevoie de un conţinut mare de sulf, ca oţelurile de cufite de automate. s. ~ la roşu [KpaCHOJlOMKOCTb; fragi lite au rouge; Rotbruchigkeif, Rotbruch; red brittleness; voros torekenyseg]: Fragilitatea ofelului, care se produce dacă se deformează la 800-1000° ofelurile rău desoxidafe sau cari confin mult sulf sub formă de sulfuri diseminate în formă de refea, prin faptul că oxizii şi sulfurile constitue —■ în acest interval de temperatură — corpuri străine nedeformabile, cari scad plasticitatea ofelului şi-l fac fragil. Se combate prin răspândirea uniformă şi în formă de grăunfi a sulfurilor. Aceasta se poate obfine prin deformafii puternice, deasupra acestui interval de temperatură (unde sulfurile au o anumită plasticitate), sau prin operafiuni metalurgice, de exemplu favorizând sulfurile de mangan, cari se răspândesc mai uniform şi coagulează mai uşor decât cele de fier, adică sunt mai pufin dăunătoare decât ele. 4. Fraisil[nbiJieBH£HbiHyr0Jib, MejiKHH kokc C nenJIOM; fraisil, escarbille; Losche; cinder, culm, coal dust; pernye]. 1. Mş. term.: Bucăţi mici de cărbune nears pe grătarul căldării cu abur, antrenate de curentul de gaze arse — când tirajul este mare—;şi depuse în camera de fum şi, îrj parte, în fevile de fum ale căldării. In fevile de fum, formează un strat rău conducător de căldură şi micşorează astfel, producfia de abur. — 2. C.i.: Depunerile de cărbune nears şi de funingine, în camera de fum a unei locomotive. 5. Frământare [3aMeiiiHBaHHe TecTa; petris-sage; Kneten; kneading; gyurâs]. Ind. alim.: Operaţiunea pe care o sufere aluatul îndată ce a fost pregătit, şi al cărei scop este omogeneizarea masei aluatului şi aerarea lui, pentru a favoriza desvoltarea drojdiei care va face dospirea. Frământarea durează cca 30***35 minute, şi poate fi făcută manual sau mecanic. e. Frământător mecanic [TeCTOMecnjiKa, Tec-TOMeCHJlbHaa ManiHHa; machine â petrir; Teig-knetmaschine; dough kneading machine; 'mekânikai gyuro]. Ind. alim,: Aparat pentru frământarea aluatului. In general, un frământător este format dintr'o cuvă metalică de formă circulară, în care se găseşte aluatul, şi în interiorul căreia se găseşte un sistem de agitatoare. Este aşezat pe rofi, ca să poată fi uşor deplasat dintr'un loc în altul. 7. ~ pentru unt [ManiHHa ajih pacTHpaHHH MaCJia; malaxeur de beurre; Butterknetmaschine; bqjter blending machine; vajgyurogep]. Ind. alim.: Aparat compus, de cele mai multe ori, dintr'o masă concavă sau convexă şi dintr'un rulou cu scobituri. Rulpul se poate mişca singur pe masă sau împreună cu ea; această mişcare se face, la Frământător mecanic pentru unt. unele aparate, CU a) taler pentru frământat; b) tăvălug mâna, iar la altele, de frământat; c) angrenaj; d) co-în mod mecanic. lecîor de PicăfurL Untul care trebue frământat este adus pe masă, şi apoi comprimat între rulou şi masă. 8. Frână [T0pM03; frein; Bremse; brake; fek], Tehn.: Ansamblu de organe folosit pentru a micşora, eventual pentru a anula, vitesa unor corpuri în mişcare, prin transformarea energiei cinetice a acelor corpuri în altă formă de energie. Frâna poate servi fie pentru încetinirea, respectiv oprirea unui corp în mişcare, fie pentru măsurarea energiei cinetice a unei maşini de forfă, spre a-i determina caracteristicele de funcfionare. Ea poate fi constituită dintr'un dispozitiv distinct de sistemul pe care-l deserveşte, dispozitiv care poate fi montat pe el (frână de automobil, de tren, etc.) sau nu (frână de cale), sau de însuşi sistemul deservit, care e pus, în acest, scop în condifiuni speciale de funcfionare (frână de recuperare, frână cu contraabur, etc.). PărfiIe principale ale unei frâne sunt; organul care frânează (sabot, bandă, pană, lamele, palete, etc.), transmisiunea (mecanică, hidraulică, hidropneumatică, pneumatică, electrohidraulică, electromagnetică şi electro-pneumatică) şi elementele de acfionare ale frânei 679 (manivelă, pedală, robinet de activare, etc.). Frânele se pot clasifica după mijlocul de frânare, după organele cari efectuează frânarea propriu zisă, după modul de transmisiune a forfei de frânare, după modul de acţionare sau după sistemul tehnic pe care îl deservesc. După mijlocul de frânare, deosebim: î. Frână cu acumulare [T0pM03 c aKKyMy-JlHpOBaHHeM; frein par accumulation; Aufspei-cherungsbremse; accumulation brake; târolâsi tfek]: Frână care funcţionează transformând în energie potenţială energia cinetică a sistemului de frânat. Frânele cu ridicări de greutăţi sau de apă, unele frâne cu aer comprimat, cele cu resorturi acumulatoare, cu acumulatoare electrice, etc., lucrează cu acumulare. 2. ~ cu frecare [(|)pHKii;HOHHbm T0pM03; frein â friction; Reibungsbremse, Friktionsbremse; friction brake; surlodâsi fek]: Frână care realizează frânarea prin frecarea uscată şi desvoltarea de căldură produsă prin apăsarea organului de ifrânare pe corpul în mişcare. Frâna cu frecare poate fi cu saboţi, cu bandă, cu pană, cu con, cu clichet şi cu lamele (discuri). 3. ~ electrică [sjieKTpHHecKHfi T0pM03; frein electrique; elektrische Bremse; electric brake; villamos fek]: Frână care foloseşte energia electrică pentru a produce frânarea unui corp în mişcare. — Ea poate fi: 4. Frână cu contracurent [ajieKTpnHecKHH T0pM03 (npOTHBOTOKOM); frein â contre-courant; Gegenstrombremse; beck current brake; ellen-âramu fek]: Frână realizată de un motor trifazat în regimul de frânare, căruia i se intercalează în circuitul motorului o rezistenţă destul de mare pentru ca să fie antrenat de sarcină în sens contrar sensului de rotaţie ca electromotor. Se foloseşte mai ales la macarale de turnătorii. s. ~ cu recuperare [peKynepaiţHOHHbiH Top-M03; frein par recuperation; Wiedergewinnungs-bremse, Nutzbremse; recuperation brake; âram-visszateritesi fek]: Frână electrică folosită într'un sistem tehnic acţionat de mai multe electromotoare, şi care realizează frânarea prin transformarea energiei cinetice disponibile în energie electrică, făcând ca anumite electromotoare să lucreze ca generatoare cari debitează în reţeaua electrică de alimentare a motorului. Avantaje: simplicitate şi economie. Desavantaj: nu permite oprirea ia vitese mici. 6. ~ cu scurt-circuit [T0pM03 c KOpOTKHM 3aMbiKaHHeM; frein â court circuit; Kurzschlufj-bremse; short-circuit brake; rovidrezâro fek]: Frână realizată de un motor de curent continuu prin scurt-circuitare. Motoarele în derivaţie rămân cu inductorul legat la reţea, iar indusul lor este inversat şi scurt-circuitat pe o rezistenţă; la motoarele serie, inductorul este scurt-circuitot. Recla-^mă o frână de oprire. 7. ~ electromagnetică [3JieKTpoMarHHTHbiH T0pM03; frein electromagnetique; elektromagne- Frână electromagnetică-1) roată de frână; 2) sabot; 3) pârghie cu contragreutate; 4) electromagnet. tische Bremse; electromagnetic brake; elektro-mâgneses fek]: Frână care foloseşte forţa exercitată de o înfăşu- rare parcursă de curent electric, a-supra unei armaturi de oţel moale, pentru a slăbi, prin ridicare, cât timp aparatul este în funcţiune, o frână cu bandă sau cu saboţi. Când înfăşurarea nu mai este parcursă de curent, banda sau saboţii se aplică sub acţiunea unei contragreutăţi. (Uneori, pentru curentul alternativ, se folosesc electromotoare mici în loc de electromagnet). Aplicarea contragreutăţii se face, de obiceiu, prin intermediul unui amortisor, spre a evita mişcările violente. Se foloseşte la aparatele de ridicat acţionate prin electromotor, la frânele de cale, etc. 8i ~ reostatică [T0pM03 C KOPOTKHM 3a-MblKaHHeM HKOp~; frein rheostatique, frein â court-circuit d'induit; Widerstandsbresme; rheo-static brake; ellenâllâsu fek, reosztâtikus fek]: Frână electrică folosită într'un sistem tehnic acţionat de un electromotor, şi care realizează frânarea lăsând să lucreze electromotorul ca generator electric care debitează pe un reostat. După felul organului care efectuează frânarea propriu zisă, frâna poate fi: 9. Frână cu bandă [jieHTOHHbiH T0pM03; frein â lame, frein â ruban, frein â enroulement, frein â bande; Bandbremse; band brake, strap brake; szalagfek]: Frână cu frecare, la care frânarea se obţine prin aplicarea unei lame de oţel pe periferia unei roţi de frână solidară cu sistemul tehnic în mişcare. Uneori, pentru a mări coeficientul de frecare, banda se căptuşeşte cu saboţi de lemn sau de metaiasbest. Penfru o A B C 4, , J Frână cu bandă. A) frână cu bandă simplă; B) frână cu bandă, pentru rotafie în două sensuri; C) frână cu bandă diferenfială. î) pârghie; 2) bandă; 3) roată de frână; 4) sens de rotafie al rofii; 5) sens de frânare; 6) punct fix de articulafie; a) unghiu! de înfăşurare al benzii. aceeaşi roată de frânare, forţa de frânare este de cca 1,5 ori mai mare decât la frâna cu saboii. Este folosită la aparate de ridicat, la unele automobile, etc. Forţa de frânare creşte cu unghiul de înfăşurare al benzii. Sin. Frână cu panglică. După modul de prindere a benzii, frâna poate fi: cu bandă, pentru două sensuri, ale cărei capete sunt 680 legate în două puncte situate de aceeaşi parte a punctului de articulaţie al pârghiei de acfionare; cu bandă diferenţială, ale cărei capete sunt legate în două puncte situate de cele două părfi ale punctului de articulafie al pârghiei de acfionare, aşa încât frâna poate funcţiona pentru un singur sens de mişcare; cu bandă simplă, la care un capăt este legat în punctul de articulafie al pârghiei de acfionare, iar al doilea capăt la una din extremităfile pârghiei, aşa încât frâna funcţionează pentru un singur sens de mişcare. i. Frână cu clichet [xpanoBHHHbiH T0pM03; frein â encliquetage; Sperrbremse, (Senk-)Sperr-bremse, Klinkenbremse; automatic load sustained brake; kilincsecs fek]: Frână cu frecare, formată Frână cu clichet şi cu contragreutate, f) pârghie cu contragreutate; 2) bandă; 3) clichet; 4) roată de frână; 5) roată de clichet; 6) arc de apăsare; 7) punct fix de ariiculdfie; 8) suportul frânei. din două roti: una cu bandă, liberă pe arborele de rotafie şi înzestrată cu un clichet, şi alta dinţată şi solidară cu arborele. Se foloseşte la apa» rate de ridicat şi permite coborîrea lentă a sarcinii. Uneori poate fi fără bandă, şi se foloseşte ca frână de blocare (de ex. la biciclete). 2. ~ cu con [KOHHHecKHH T0PM03; frein â cone de friction; Kegelbremse; cone brake, coni-cal brake; kupos fek]: Frână cu frecare, la care frânarea se obţine prin contactul dintre două suprafefe conice. Se foloseşte la frânarea maşi-nilor-unelte şi, mai rar, la aparatele de ridicat (mai ales ia palane de mână), din cauza greutăfii de reglare ca frână independentă. s. ~ cu contragreutate [aBTOMaTHHecKHH naflaiomHH hjih napaniiOTHbiH T0pM03; frein â contre-poids; Gegen-gewichtbremse; balance weight brake; ellensuly fek]: Frână cu frecare, înzestrată cu o bandă sau cu saboţi aplicaţi pe roata de frână printr'o contragreutate. Pentru coborîrea sarcinii sistemului ce deserveşte, se ridică contragreutatea (manual sau electromagnetic). Pentru variaţia vitesei de coborîre, se variază gradul în care apasă contragreutatea. 4. ~ cu discuri. V. Frână cu lamele. Frână cu doi saboţi şi cu contragreutate. 1) sabot; 2) pârghie cu contragreutate; 3) roată de frână. 5. ~ cu falcă* V. Frână cu sabot. 6. ~ cu lamele [nJiaCTHHqaTbiH T0pM03p frein â disques juxtaposes, frein â lamelles* Lamellenbremse, Scheibenbremse mit seitlich er Bremsflăche; multiple disc brake;târcsâsfek, lamel-lâs fek]: Frână cu frecare, la care frânarea este produsă prin contac- i tul lateral dintre mai multe discuri (discuri de fontă, cari alternează cu discuri de bronz roşu sau de fibră Vulcan), unele fixe, iar altele solidarizate cu sistemul în mişca- Frână cu lamele. re. Căi dura desvol tată ’> discuri solidare cu cu,i* de frână; 2) discuri sclicare -,u arborele; 3) arbore; 4} sensul de presare; 5) cutia frânei. prin frecare este evacuată prin suprafeţele discurilor, în condi-ţiuni mai bune decât la frâneie cu roată de frânare. Se foloseşte ca frână de coborîre şi de oprire la aparatele de ridicat cu împingere axiala. Sin. Frână cu discuri. 7. ~ cu panglică. V. Frână cu bandă. 8. ~ cu sabot [T0pM03 c KOJiOAKaMH; frein* â sabot; Klotzbremse, Backerîbremse; block brake^ pofâs fek, tuskos fek]: Frână cu frecare, la care frânarea este produsă prin frecarea uscată a unuia sau a mai multor saboţi pe corpul în mişcare, sau prin frecarea sabotu-lui pe calea de rulare a corpului în mişcare. Pentru a realiza forţe mari de frânare, penfru a frâna corpuri cu două sensuri de mişcare, şi pentru a solicita avantajos arborele în rotaţie, se folosesc frâne cu număr par de saboţi. Sa-boţii pot fi de fontă, de lemn, cu căptuşeală de metalasbest, etc. Frâna cu saboţi este generalizată la vehiculele de cale ferată, şi se foloseşte* şi la automobile, la aparate de ridicat, etc. Sin?. Frână cu falcă. După modul de transmisiune a forţei de frânare, deosebim: 9. Frână cu aer. V. Frână pneumatică. io. ~ electrohidraulică [9JieKTporHApaBJiH-HeCKHH T0pM03; frein electro-hydraulique; elek-tro-hydraulische Bremse; electro-hydraujic bra~ ke; elektro-hydraulikus fek]: Frână cu saboţi, la» care acţionarea se realizează printr'un dispozitiv-de comandă cu acţiune dublă, hidraulică şi electrică. Barele de frână sunt acţionate de tija pistonului din cilindrul dispozitivului electrohidraulic: de comandă, care e constituit dintr'un cilindru* Frână cj un s-^bot. I) roată de frână; 2) sabot; 3) pâighie pentru sensul (5) de rotaţie; 4) pârghie penfru sensul (6) de rotafie; 5) şi 6) sensuri de rotaţie. 68Î umplut cu uleiu sub presiune, în care se mişcă un piston; pistonul e deplasat de uleiul sub presiune, Frână electrohidraulică. 1) sabot; 2) pârghie de frână; 3) bulon; 4) resort de oprire; 5) cap de cruce; 6) resort de încetinire; 7) resort antagonist. comprimat de către o roată cu pale care e acţionată de un electromotor de înaită turaţie. Dă o frânare lentă-şi elastică; se foloseşte la aparate de ridicat, la funiculare, la maşini-unelte cu mare vitesă, etc. î. Frână electro-pneumafică [9JieKT-poimeBMaTHHecKHH TC>pM03; frein electro» pneumatique; elektro-pneumatische Brem-se; electro-pneumatic brake; elektro-pneu-matikus fek]: Frână la care acţionarea organelor de frână se efectuează pneumatic, iar comanda de acţionare, electric. Se foloseşte ca frână pentru vehicule de cale ferată, când se cere o durată foarte scurtă pentru activarea frânării (vitesa de propagare a undei de frânare la frânele cu aer comprimat, în general, nu depăşeşte 180m/s). Comanda electrică realizând o transmisiune instantanee, elimină şocurile şi reac-ţiunile din conducta generală. 2. ~ hidraulică [rHflpaBJiH^ecKHH T0pM03; frein hydraulique, frein â liquide; hydraulische Bremse, Flussigkeitsbremse; hydraulic brake; hyd-raulikus fek]: Frână la care transmiterea forfei de frânare se face prin intermediul unei trans- Secfiune prin comanda electro-hidraulică. 1) capacul cilindrului; 2) electromotor; 3) arbore motor; 4) arbore de antrenare; 5) palier cu bile; 6) roată cu pale; 7) canal pentru uleiu; 8) aducfie de uleiu; 9) piston; 10) carcasa; 11) tub protector contra prafului; 12) cuplaj; 13) tablă pentru refinere3 uleiului; a) b) şi c) orificii pentru infro-ducerea, pre3 plinul şi golirea uleiului; d) nivelul uleiului. misiuni hidraulice. Se compune din cilindrul de* frână, conducte, cilindrii auxiliari, organele de* frânare, lichidul de frână şi compensatorul de dilataţie. Forţa de frânare se transmite — dela pistonul din cilindrul de frână — prin intermediul lichidului de frână (apă, uleiu vegetal, anumiţi esteri), care acţionează organele de frânare* prin pistoanele cilindrilor auxiliari. Lichidul trebue să fie neinflamabil, să nu atace materialul din care este confecţionată instalaţia, şi să aibă o anumită* viscozitate. Compensatorul de dilataţie compensează variaţia de volum a lichidului, sub influenţa» temperaturii ambiante sau a celei care se stabileşte în serviciu. Avantaje: suprimarea articulaţiilor şi a pieselor cari trebue lubrifiafe, şi repartizarea uniformă a frânării la organele de frânare. Se aplică* mai ales la automobile şi avioane (v. fig. sub Frână de autovehicul). s. ~ hidropneumatică [rH/ţpoimeBMaTHHec-KHH T0pM03; frein hydropneumatique; Luft- und hydraulische Rucklaufbremse; hydropneumatic brake; hydro-pneumatikus fek]: Frână la care acţionarea şi transmisiunea forţei de frânare se e-fectuează prin intermediul unui lichid şi al unui. gaz inert. Exemplu: frâna de recul a unei fevi de tun. 4. ~ mecanică [MexaHHHecKHH T0pM03; frein mecanique; Gestăngebremse; mechanical brake; mechanikai fek]: Frână la care transmisiunea forfei de frânare dela organul de activare la elementul de frânare se face prin intermediul* unor corpuri solide: mecanism format din pârghii, din bare, tije filetate, etc. Se foloseşte la aparate de ridicat, la automobile, la frâna de mână a vehiculelor de cale ferată şi, în general, la toate sistemele tehnice cari nu reclamă o frânare automată şi o forfă de frânare mare. Exemple: frânele troliilor de foraj, troliilor de manevră fixe, etc., cari sunt, în general, frâne mecanice cu bandă. 5. ~ pneumatică [nHeBMaTHHecKHH T0pM03 Frână cu aer comprimat. Frână cu depresiune. /) frânare; //) defrânare; 1) conduc- 0 frânare; II) defrânare ta de legătură cu atmosfera; 2) con- 0 conducta la pompa de vid; 2) robinet de închi-ducta dela rezervorul de aer; 3) ro- , ' , . W1 „. .. . dere, cu trei cai; 3) pis- binet de închidere, cu trei cai; 4) ci- . ~ . • 1 ' ton; 4) supapa de aspi-lindru de frână; 5) resort antagonist; rajie; 5j Cl|indru de frâ_ 6) tija pistonului, legată de timo- nă;'6) tija pistonului, le-nerie; 7) piston de frână. gafă de timonerie. frein pneumatique, frein â air; Luftbremse; air brake; leg fek, pneumatikus fek]; Frână la care 682 -transmisiunea forţei de frânare se efectuează prin intermediul aerului. Pentru a frâna, se provoacă o diferenţă de presiune pe cele două feţe ale unui piston legat cu organul de frânare. — Frâna pneumatică poate fi cu depresiune sau cu aer comprimat. Sin. Frână cu aer. La frâna cu aer comprimat, deplasarea pistonului cilindrului de frână se efectuează prin provocarea unei presiuni pe o faţă a pistonului care *e legat cu organul de frânare. Este folosită aproape la toate vehiculele de cale ferată, la anumite vehicule rutiere şi la trenuri de aterisare de avioane, etc. La frâna cu depresiune, deplasarea pistonului din cilindrul de frână se efectuează prin provocarea, la frânare, a unei depresiuni în cilindru (pistonul coboară prin cădere liberă şi acfionează organul de frânare), iar la defrânare, prin introducerea de aer atmosferic pe faţa inferioară a pistonului, supapa de aspirafie fiind închisă (pistonul este împins în sus de diferenţa dintre cele două feţe ale lui şi slăbeşte organul de frânare). După modul de acţionare, deosebim: Frână automată [aBTOMaTHHecKHH T0pM03; frein automatique; Selbsttătigebremse; automatic brake, self-acting brake; onmukodo fek]: Frână care poate efectua frânarea şi sub acţiunea sistemului tehnic pe care îl frânează, fără o comandă exterioară. — Frânele automate diferă după sistemul pe care îl deservesc. Exemple: Frânele automate ale aparatelor de ridicat, cari acţionează la o anumită mărime a sarcinii, respectiv a vitesei, şi pot fi comandate de sarcini sau prin forţa centrifugă; frânele automate pentru vehicule de cale ferată, cari acţionează când se rupe trenul; frânele automate pentru ascensoare, cari acţionează când se rup cablurile, etc. 2. ~ cu pedală [hojkhoh T0pM03; frein ă pedale; Fufjbremse; foot brake; lâbfek,.pedalfek]: Frână la care energia de frânare este dată direct de un om care acţionează frâna cu piciorul. Se foloseşte la instalaţiile la cari conducătorul nu poate efectua o frânare manuală, şi când nu se dispune de o altă sursă de energie. Exemple: frânele anumitor aparate de ridicat, frânele de automobil, etc. n. ~ manuală [pyHHOH T0pM03; frein â main; Handbremse; hand brake; kezi-fek]: Frână la care energia de frânare este dată direct de om, prin acţionare manuală. Se foloseşte, în special, la instalaţiile cari nu sunt înzestrate cu o altă sursă de energie, sau pentru a constitui o frână de siguranţă. Exemple: frânele individuale de vagoane, frânele de automobile, anumite frâne de aparate de ridicat, etc. 4. ~ mecanizată [MexaHH3HpoBaHHbiH Top-MQ3; frein mecanise, frein â commande mecanique; maschinelle Bremse; mechanized brake; gepiero-fek]: Frână care nu este acţionată prin forţa mus- culară, ci printr'o maşină sau printr'un aparat. Exemple: frânele hidraulice, frânele pneumatice, frânele electrice, etc. După sistemul tehnic pe care îl deservesc, deosebim: frână de aparat de ridicat, de autovehicule, de avion, de cale ferată, de gură de foc, de încercare. 5. Frână de aparat de ridicat [T0pM03 noA'beM-Horo annapaTa; frein pour appareil de levage; Hebezeugbremse; brake for lifting tackle; eme-logep fek]: Frână de aparat de ridicat, care trebue să intre în funcţiune la sfârşitul cursei, la mersul neregulat al sarcinii, şi la coborîrea sarcinii. Frâna poate fi cu saboţi, cu bandă, cu clichet, cu lamele sau cu con. Transmisiunea forţei, respectiv a energiei de frânare, se poate face mecanic, hidraulic, pneumatic, electromagnetic, etc. La putere egală, frâna cu saboţi este mai mare decât frâna cu bandă; ea este mai brutală în acfiunea ei, şi are o cursa de ridicare mai mică; este convenabilă pentru transmisiuni electromagnetice. Frânele cu doi sabofi sunt de preferat celor cu un sabot, mai ales în cazul solicitărilor mari la torsiune şi pentru mişcările în două sensuri; sunt recomandabile pentru frânele de oprire, dar nu corespund ca frâne de reglare. — Frânele cu bandă sunt convenabile pentru un singur sens de mişcare. — Frânele cu lamele se folosesc mai ales în serviciu greu, cu împingere axială; uneori, ele funcfionează în baie de uleiu, care reglează coeficientul de frecare. — Frânele cu con se folosesc la palanele de mână. — Frânele cu clichet funcfionează ca frâne de blocare. — Frânele manuale şi cu pedală se folosesc ca frâne de oprire şi de reglare; ca frâne de încetinire funcfionează numai la sfârşitul cursei de coborîre. Se recomandă pentru macaralele pivotante, unde conducătorul se găseşte alături de mecanismul de ridicare. — Frânele automate se folosesc pentru încetinire şi blocare, iar pentru oprire se dublează cu o frână electromagnetică. Se recomandă pentru poduri rulante şi pentru transbordoare. După funcfiunea pe care o îndeplinesc, deosebim: frâne de coborîre, folosite pentru mode* rărea vitesei de coborîre a sarcinii; frâne de oprire şi de blocare, folosite pentru a opri mişcarea aparatului de ridicat şi a refine sarcina în pozifia de oprire; frâne de blocare a aparatului de ridicat pe dispozitivul de rulare, pentru a nu fi deplasat prin împingerea vântului; frâne de încetinire, folosite la încetinirea mişcării aparatului de ridicat, necesare când oprirea trebue efectuată într'un timp cât mai scurt (la aparatele de ridicat electrice, la cari se foloseşte însuşi electromotorul ca frână de încetinire, efectul de frânare dispare odată cu oprirea curentului, şi frâna de încetinire trebue să fie dublată cu o frână de blocare); frâne 683 de reglare, folosite pentru coborîrea uniformă a sardnii; frâne de serviciu, cari fac serviciul de frâne de încetinire, aplicate progresiv pe janta aparatului de înfăşurare a cablurilor, spre a încetini mişcarea unei maşini de extracţie minieră (sunt acfionate printr'un piston, cu ajutorul aerului comprimat, şi comandate printr'o pârghie de către manipulantul maşinii de extracfie); frâne de siguranfă, cari intervin când frâna normală nu a acfionat, şi în special când ar fi iminent un accident de persoane, prin nefuncfionarea frânei normale (se folosesc la aparate cu vitese foarte mari, la maşini de extracfie, etc.). După modul de acfionare, frânei© aparatelor de ridicat pot fi manuale, cu pedală, mecanizate şi mecanizate-automate. Exemple de frâne pentru aparate de ridicat: 1. Frână acfionată prin sarcină [T0pM03, AeHCTByiomHH noA AaBJieHHeM rpy3a; frein commande par la charge, frein automatique (ac-tionne par le poids de la charge); Lastdruck-bremse; loadpressure brake; tehersuly-nyomofek]: Frână automată care foloseşte însăşi sarcina pentru acfionarea ei. La ridicarea aparatului, frâna este suspendată printr'o înclichetare. La coborîre este necesar un moment suplementar, care să învingă diferenfă dintre momentul sarcinii şi momentul defrecare. Se foloseşte mai ales la aparatele de ridicat, ca frână de reglare, şi se dublează cu o frână de oprire, obişnuit electromagnetică. Frâna acfionată prin sarcină poate fi: frână cu cablu, la care cablul sarcinii (v. fig.), legat cu Frână automată, acfionată de un capăt — peste scripetele sarcinii — de o roată cu dinfi sau de o port-camă calate pe arborele aparatului, asigură transmisiunea frânării la organul (banda) de frânare printr'opârghiedeordinul al doilea, la care e legat cu celălalt capăt (pârghia comandă organul de frânare aplicat pe roata de frână, care e liberă şi poartă clichetul rofii, respectiv al port-camei, calate pe arbore); frână cu şurub fără fine, la care forfa dată de sarcină se transmite, printr'unşurubfărăfine, la un ansamblu de organe funcfionând cu frecare (obişnuit, sarcina transmite forfa la periferia unei rofi, care este calată pe un arbore cu şurub fără fine, înzestrat sarcină, prin cablu. 1) punct fix de articulafie; 2) bandă; 3) roată de frână; 4) sabot de frânare; 5) cablu; 6) scripete; 7) cârlig; 8) sens de rotafie; 9) pârghie. cu un disc; prin rotire, şurubul jmpinge discul către o suprafafă de frecare, formând un cuplaj conic; pentru ridicare, discul este decuplat prin rotafia şurubului, iar la coborîre trebue învinsă forfa de frecare); frână axială şi cu dinfare oblică, la care se obfine, prin intermediul unei perechi Frână automată, acfionată de sarcină, prin şurub fără fine. î) piesă solidară cu aparatul de ridicat; 2) şurub de apăsare; 3) con scobit, cu dinfare de clichet; 4) con de presiune; 5) şurub fără fine; 6) clichet. de rofi frontale cu dinfi oblici, o forfă axială care acfionează un cuplaj cu banda, care leagă arborele de roata cu clichet. 2. ~ centrifugă [iţeHTpHC^yrajibHbiH Top-M03; frein centrifuge; Schleuderbremse, Zentri-fugalbremse; centrifugal brake; cen-trifugâlis fek]: Frână automată care intră în funcfiune sub acfiunea forfei centrifuge date de mase cari se deplasează prin sarcina care coboară. Forfa de frânare creşte cu vitesa de coborîre. Nu se poate folosi ca frână de oprire (fiindcă la oprire forfa centrifugă se anulează), ci numai ca frână de încetinire. Frâna centrifugă. 1) cutia frânei, fixă; 2) masă legată de arborele frânei, care, la anumite vitese, se aplică pe cutia frânei şi frânează; 3) resort elicoidal pentru reglarea deplasării ma-La selor; 4) bielă; 5) arborele frânei; sarcini mici, saucând 6) inel articulat cu bielele şi liber Cârligul e în gol, pe arborele frânei, sistemul are vifesă mică şi frâna trebue dublată de o frână de blocare sau de o manivelă de siguranfă. s. ~ cu aer comprimat [T0pM03, fteHCT-BytoiiţHH C/KaTbiM B03Ayx0M; frein â air comprime; Luftdruckbremse; pneumatic brake; suritett-levegos fek]: Frână cu frecare, la care transmisiunea acfiunii de frânare se face prin aer comprimat. Anumite tipuri cuprind: un compresor de aer, care intră în acţiune sub infiuenfa unui regulator de presiune; un cilindru de aer, care alimentează conducta de aer, şi un cilindru de frână, în care aerul acfionează un piston legat cu pârghia cu contragreutate a unei frâne cu bandă sau cu saboţi. Un regulator centrifug, legat 684 cu aparatul de ridicat, variază presiunea în con-I de maşină de extracţie, ascensor, etc., care intră în duda de aer legată cu cilindrul de frână. | acţiune numai în cazuri de pericol, ca ia rămâ- Frână cu aer comprimat (sistem Jordan). î) pârghie cu contragreutate; 2) roata frânei cu bandă; 3} cilindrul de frână care comandă frâna; 4) supapă; 5) manometru; 6) compresor comandat de aparatul de ridicai; 7) regulator centrifugai; 8) limitafor de presiune pentru rezervorul de acumulare; 9) rezervor de acumulare a aerului; 10) supapă de reglare a presiunii aerului în cilindrul de frână; 11) legătură cu manivela de siguranfă. 1. Frână hidromatică [rHftpoMaTHHeeKHH Top-M03; frein hydromatique; hydromatische Bremse; hydromatic brake; hidromatikus fek]: Frână cu presiune, montată pe un troliu de săpat (pentru sonde mai adânci de 1500 m) şi care dublează frânarea mecanică. Se compune dintr'o roată (rotor) cu nervuri, care se învârteşte într'o cutie cilindrică (statorul) cu pereţii cu nervuri dirijate pe aceleaşi direcţii ca şi ale rotorului. Cutia are lichid până la un nivel care variază cu greutatea prăjinilor suspendate la macara. Nervurile rotorului sunt astfel orientate, încât întâmpină o rezistenţă cât mai mare din partea lichidului, când macaraua coboară, şi neglijabilă, când macaraua ridică. Lichidul folosit în frâna hidromatică este apa, iar pentru climate reci (sau iarna), apa în amestec cu soluţii anticongelante. Frâna se umple pe măsură ce prăjinile coboară. Frâna absoarbe 70 • • • 90% din energia mecanică, rămânând de reglat — pentru maestrul sondor — numai 30 • ■ ■ 10%. Avantaje: se economiseşte metalasbestul frânei mecanice, care nu se mai uzează atât de repede când funcţionează şi cu frână hidromatică; constitue o frână de siguranţă, când se defectează frâna mecanică. 2. Frână de siguranfă [npeflOxpaHHTejibHbiH T0pM03; frein de surete; Sicherheitsbremse, Not-bremse; safety brake; biztonsăgi fek, veszfek]: Frână nerea fără tensiune a electromotoarelor de antrenare, sau când colivia depăşeşte stafia. E, de obiceiu, o frână cu contragreutate (acţionată prin aer comprimat pentru maşina de extracţie; v. fig. sub Maşină de extracţie). 3. Frână de autovehicul [aBT0M06fiJlb-HblH T0PM03; frein pour vehicule automobile; Kraftwagen-bremse, Motorwagen-bremse; motor car brake; gepkocsi fek]: Frână montată pe au- Schema unei instalafii de frână tovehicul şi acţionată mecanica de picior, de conducătorul lui. A) sistem de bare articulate. fîr« De obiceiu se foloseş- fsp“"‘v de ^ ",e: B.V"" . A , * tem de bare articulate, cu dispo- te franacu frecare cu zitiv de repartitie; C) sistem de saboţi, efectul de frâ- transmitere a forjei de frânare nareobţinându-seprin prin cablu; 1) pedală; 2) bară de apăsarea saboţilor pe comandă; 3) bară de legătură; tobe (tambure) sau 4) dispozitiv de repartiţie; 5) ca-pe discuri solidarizate blu: 6> cam3' 7> sabot (interior), pe osiile sau pe rofile vehiculului. Uneori se 685 foloseşte şi frâna cu bandă. Sabofii de frână pot fi : exteriori sau interiori. Forfa de frânare se poate transmite mecanic (prin bare articulate şi cabluri), hidraulic sau pneumatic. La transmiterea mecanică se foloseşte, uneori, un dispozitiv de repartiţie, care asigură — mai ales ceea ce face ca în cilindrul de frână (7) să pătrundă aerul comprimat din rezervorul (8) şi să se producă efectul de frânare la saboţi. Pentru a menfine o anumită presiune de frânare, pedala (1) e articulată în-tr'un punct (2) mobil; dacă presiunea creşte, supapa (6) închide comunicaţia dintre rezervorul (8) şi Schema instalaţiei de frâna cu aer comprimat la un autovehicul cu remorcă, a) conducte şi aparate sub presiune continuă (haşurat); b) conducte şi aparate sub presiune numai la frânare (punctat); 1) pedală; 2) punct de articulafie mobil; 3) cilindru principal de aer; 4) cilindru de aer penfru remorcă; 5) dispozitiv de cuplare (cuplă de aer); 6) pompă pneumatică (de aer); 7) regulator de presiune; 8) rezervor principal de aer; 9) regulator de presiune pentru remorcă; 10) rezervor principal penfru remorcă; 11) conductă de aer (sub presiune continuă); 12) cilindru de frână; 13) camă; 14) sabot; 15) butelie cu aer comprimat pentru pneuri. la frânele dispuse pe acelaşi ax — o repartifie uniformă a forfei de frânare (v. fig.); pentru înlăturarea influenţei jocului resorturilor şi al articulaţiilor, se folosesc cabluri flexibile. Transmisiunea hidraulică sau pneumatică a forfei de frânare se obţine printr'un fluid care circulă, prin ţevi şi tuburi flexibile, dela cilindrul principal de presiune la cilindrii de frână (v. fig.). Repartiţia frânării pe rofi este automată; jocul resorturilor şi al articulaţiilor vehiculului nu are influenţă asupra frânării, datorită tuburilor flexibile.— Ca organe de acfionare a frânei pot fi folosite pedale sau manete. La cele mai multe vehicule sunt suficiente forţa musculară şi greutatea conducătorului. După modul de transmitere a forţei de frânare, frâna de autovehicul poate fi: î. Frână cu aer comprimat [imeBMaTHHecKHH T0pM03; frein â air comprime; Druckluftbremse; pneumatic brake; suritett-levegos fek]: Frână folosită mai ales la autovehiculele grele sau cu remorcă, la care transmiterea acţiunii de frânare se face prin intermediul aerului comprimat. Instalaţia (v. fig.) cuprinde: o pompă pneumatică, un rezervor de aer, cilindrul principal, conducte, cilindrii de frână şi organele de frânare. Pompar care e antrenată de motorul vehiculului, comprimă aerul la cca 5 at. Rezervorul de aer e necesar pentru a permite folosirea unei pompe de aer de putere mică; presiunea din rezervor comandă automat funcţionarea pompei. La frânare — prin apăsarea pedalei (f) — pistonul (5) se deplasează înainte şi, împingând asupra conului (6a), ridică supapa (6) de pe scaunul său, cilindrul (4) şi împinge pistonul (5) —prin conul (6a) — înapoi, ceea ce constrânge punctul de articulaţie (2) sa se deplaseze sub acţiunea resortului (3) — Frână cu aer comprimat, î) pedală; 2) punct mobil de articulafie; 3) resort; 4) cilindru principal; 5) piston; 6) supapă; 6a) con solidarizat cu supapa (6); 7) cilindru de frână; 8) rezervor principal de aer; 9) regulator de presiune; 70) pompă de aer; 11) cilindru de aer penfru remorcă; 12) piston; 13) supapă; 13a) disc solidarizat cu supapa {13); 14) conductă de legătură; 15) dispozitiv de cuplare (cuplă de aer). pedala (1) păstrând aceeaşi poziţie. La defrânare, pedala (1) e lăsată să revină în pozifia inifială, şi astfel pistonul (5) execută cursa de înapoiere (da- 686 Jorita resortului său), ceea ce face ca tija acestuia să piardă contactul cu conul (6a), şi deci să se stabilească legătura între cilindrul (4) — respectiv cilindrul de frână (7) —şi atmosferă. Uneori, pentru a reduce forfa de apăsare a pedalei, se adaugă o servofrână, care poate fi, de ex., o frână cu depresiune. î. Frână cu depresiune [ftenpeccHOHHbiH TOp-M03; frein â depression; Saugluftbremse; depres-sion brake; legurfek]: Frână de autovehicul, la care acfiunea de frânare se obţine prin transmiterea depresiunii produse în motorul vehiculului, la o fată a pistonului din cilindrul de frână, pe cealaltă fafă exercitându-se presiunea atmosferică. Depresiunea depinde de turafia motorului şi de poziţia clapetei de gaze (cca 0,5 kg/cm2 la motorul cu explozie, şi mai mică de 0,5 kg/cm2 la motorul Diesel, din care cauză frâna cu depresiune se montează numai excepţional pe vehicule echipate cu motoare Diesel). De obiceiu, se foloseşte un cilindru de frână comun pentru toate rotile, deoarece depresiunile mici ar reclama cilindri de frână individuali (la fiecare roată) cu diametri prea mari. Instalafia de frână (v. fig. A) cuprinde şi un rezervor auxiliar, cu supapă Y Frână cu depresiune. A) poziţia nefrânată; B) pozifia de frânare; C) pozifia frânată; 1) legătura cu motorul; 2) rezervor auxiliar pentru depresiune; 3) cilindru de frână; 4) piston de frână; 5) pârghie de acţionare a timoneriei frânei; 6) pedală de acfionare; 7) piesă de arficulafie; 8) supapa de reţinere. de reţinere, pentru a asigura frânarea, independent de regimul instantaneu al motorului. La frânare — prin apăsarea pedalei (6) — supapa (8) (v. fig. B) se deschide, şi pistonul (4) are o mişcare de înaintare, ceea ce face ca pârghia (5) să se deplaseze şi să producă efectul de frânare la saboţi; forţa de frâriare rămâne constantă (v. fig. C), atât timp cât pedala este ţinută în aceeaşi poziţie. Avantajul acestei frâne consistă în faptul că rezervorul de aer trebue să reziste la o diferenfă de presiune de maximum 0,8 at, fafă de 3***5 at în cazul frânelor cu aer comprimat. 2. ~ hidraulică [rHApaBJiHHecKHH T0pM03; frein hydraulique; Uldruckbremse; hydraulic brake; hydraulikus fek]: Frână la care forfa exercitată asupra unei pedale (t), (v. fig.), se transmite la cilindrulprincipal (4); prin comprimarea lichidului, pistoanele (6) ale cilindrilor de frână se deplasează, obţinându-se efectul de frânare. Forţa de frânare e uniform repartizată pe roti. Un compensator de dilatafie compensează variaţia de Frâna hidraulică, cu cilindrul principai înnecat. I) pedală de frână; 2) manetă de frână; 3) rezervor de lichid; 4) cilindrul principal înnecat în rezervorul (3); 5) conductă; 6) cilindru de frână; 7) tija frânei de mânâ; 8) sabot; 9) pârghie de comandă a frânei de mână; 10) garnitură de frână (metatasbest). volum provocată de condifiunile termice ambiante. Se foloseşte la automobile, la avioane, etc. s. ~ mecanică [MexaHHHecKHH T0pM03; frein mecanique; mechanische Bremse; mechanical brake; mechânikai fek]: Frână care poate fi acţionată prin pedală (frână de picior) sau prin manetă (frână de mână). In primul caz, transmiterea forţei se face cu o multiplicare de 20/1 -**90/1. Cilindru principal de frână, cu rezervor separat. 1) pedală; 3) rezervor de lichid de frână; 4) cilindru; 4a) tija pistonului; 4b) piston; 4c) garnitură de etanşare (de gumă); 4d) apărător de praf (burduf); 5) conducte. Poate servi pentru frânarea vehiculelor mici, uşoare. Frâna de mână se aplică, obişnuit, numai pe roţile din spate ale vehiculului, şi se foloseşte, în special, ca frână de blocare (v.). Frâna de picior se aplică, de obiceiu, pe toate roţile vehiculului; prin folosirea unui dispozitiv de repartiţie (cu pârghii, cablu, etc.), se poate obţine o repartizare aproape uniformă a forţei de frânare pe fiecare axă (v. fig. sub Frână de autovehicul). 687 î. Frână de blocare [6jiokhpobohhhh Top-M03;frein de bloquage; Blockierungsbremse; bloc-king brake;zaro fek]: Frână care serveşte la blocarea vehiculului şi, uneori, pentru a-i încetini mersul. După modul în care se obţine frânarea, deosebim: 2. ~ de blocare de diferenfial [T0pM03, ^eHCTByiomHH Ha nepeAaTOHHbrâ Baji; frein de mecanisme, frein sur Parbre secondaire; Ge-triebebremse; brake on the secondary shaft; differenciâl muzâro fek]: Frână acfionată de obiceiu cu o manetă, şi care, prin intermediul unui sistem de bare articulate, frânează arborele cardanic al vehiculului. Efectul de frânare se obfine prin apăsarea unor sabofi exteriori sau a unei benzi de ofel (adesea căptuşită cu garnitură de metalasbest) pe o tobă solidarizată pe arborele cardanic (pentru a se putea frâna chiar când motorul e decuplat). E o frână folosită rar, pentrucă provoacă deteriorări organelor mecanice de transmisiune ale vehiculului (arbore cardanic, arbori planetari, cruci, etc.). s. ~ de blocare, de mână [pyHHOH T0pM03; frein de bloquage â main; Blockierungshand-bremse; blocking hand brake; kezi zârofek]: Sisteme de acfionare a frânei de mână. A) frână de mână pe patru rofi; B) frână de mână pe două rofi; C) frână de mână cu sabofi comuni cu ai frânei de picior; D) frână de mână cu sabofi indepen- denfi. 1) pedală; 2) manetă; 3) bară de comandă; 4) bară de legătură; 5) dispozitiv de individualizare a frânei de mână; 6) cama frânei de picior; 7) cama frânei de mână; 8) sabotul frânei de picior; 9) sabotul frânei de mână. Frână acfionată de obiceiu cu o manetă, şi care (prin intermediul unui sistem de bare articulate) frânează rofile din spate ale vehiculului (fig. B). Uneori frânează toate rofile vehiculului (fig. A), Efectul de frânare se obfine prin apăsarea unor sabofi (exteriori sau interiori) sau a unei benzi de ofel (adesea căptuşită cu garnitură de metalasbest} pe tobe solidarizate cu rofile sau cu arborii planetari. Sabofii pot fi aceiaşi ca ai frânei de picior (fig, A, B şi C) sau independenfi (fig. D). 4. Frână de remorcă [T0pM03 npHiţenKH;, frein de remorque; Anhăngerbremse; trailer brake;. potkocsifek]: Frână folosită pentru frânarea re- morcelor de autovehicule, şi care poate fi acfionată din remorcă sau din vehiculul motor. In primul caz, frânarea (comandată cu o manetă sau cu Un volan montat la capătul unui ax cu şurub) se realizează prin sabofi, cari pot fi interiori sau exteriori, forfa de frânare fiind transmisă printr'un sistem de bare articulate; frâna prezintă desavan-tajul că, în caz de pericol, nu se poate obfine o frânare puternică şi concomitentă cu a vehiculului motor. In al doilea caz, frâna (cu depresiune sau cu aer comprimat) poate fi comandată din vehiculul motor, sau poate acfiona automat; în acest scop, în conductele de frână ale remorcei exista, în stare defrânată, depresiune, respectiv presiune, pentru ca frâna să intre în acfiune când se rupe o conductă sau legătura dintre vehicule. La frâna cu aer comprimat, cilindrul de frână poate fi cu o cameră sau cu două camere. Acfionarea frânei cu presiune se face din vehiculul motor (v. fig. sub Frână cu aer comprimat) şi anume: la frânare, pistonul (Î2)e tras înapoi (în figură, spre stânga) şi — prin desfacerea contactului dintre acesta şi discul (13a) — se creează depresiune în conducta de legătură (15), iar supapa (13) se închide; la defrânare, pistonul înaintează (în figură, spre dreapta)— sub acfiunea resortului său — şi, împingând asupra discului (î 3a), ridică supapa (13) de pe scaunul său, ceea ce face ca în conducta de legătură (14) să pătrundă aer comprimat. In cazul cilindrului de frână cu o cameră, efectul de frânare se obfine cu ajutorul unei supape de comandă, instalată pe remorcă (v. fig.); în conducta de legătură fiind depresiune, pistonul (5) e împins în sus, şi — prin supapa (6), care se deschide — aerul din rezervorul (2) frece în cilindrul de frână (1), iar supapa (7) se închide. La defrânare, pistonul (5) e împins în jos şi — prin supapa (7), care se deschide — aerul părăseşte cilindrul (1), iar supapa (6) se închide; aerul din conducta de Frână cu aer comprimat, cu o cameră. 1) cilindru de frână, cu o cameră; 2) rezervor auxilier de aer; 3) triplă valvă; 4) dispozitiv decuplare (cuplă de aer); 5) piston; 6) şi 7) supape. 688 Jegăfură iniră, prin funcţionarea triplei valve (3), în rezervorul (2). — In cazul cilindrului cu două camere, funcţionarea este următoarea: la frânare fiind depresiune pe conducta de legătură, pistonul e împins înainte (în figură, spre stânga), datorită aerului comprimat din rezervo- ^rână cu aer comprimat, cu două rul auxiliar; la de-frânare, aerul comprimat din conductă împinge pistonul înapoi (în figură, camere. î) cilindru de frână, cu două camere; 2) rezervor auxiliar de aer; 3) robinet; 4) dispozitiv de cuplare (cuplă de aer). spre dreapta), şi aerul din cilindrul de frână intră din nou în rezervorul auxiliar (v. fig.). Se foloseşte şi frâna cu inerfie. La frânarea vehiculului motor, remorca se apropie de acesta, şi astfel (prin intermediul unui resort intercalat pe dispozitivul de cuplare) se acfionează o pârghie care comandă sabotul de frână. Forfa de frânare depinde de raportul dintre masa celor două vehicule, şi deci variază cu încărcarea acestora. E o frână simplă, dar pufin sigură, şi se foloseşte în combinafie cu alte frâne. î. Frână de avion [topmo3 caMOJieTa; frein d'avion; Flugzeugbremse; airplane brake; re-pulogepfek]: Frână folosită pentru micşorarea sau anularea vitesei unui avicn la sol, sau pentru limitarea vitesei unui avion în sbor. Prima categorie de frâne se aplică pentru evoluţia la sol, pentru a micşora vitesa sau pentru a opri avionul (frâne de aterisare); în general, ele funcfionează ca frâne cu frecare, şi cuprind o sursă de energie, un dispozitiv de acfionare,şi sabofi sau lamele (discuri). A doua categorie de frâne se aplică avioanelor cari efectuează evoluţii în picaj (frâne de picaj), pentru ca rezultanta presiunilor aerodinamice să nu depăşească rezistenta mecanică a aerovehi-culului. Frânarea se poate obfine prin trenuri de aterisare, prin elice, prin ampenaj sau fuzelaj. in general, aceste frâne funcfionează cu presiune, toate urmărind creşterea rezistenfei la înaintare a avionului. 2. ~ de aterisare [nocafto^HbiH T0pM03; frein d'at-terrissage; Lan-dungsbremse; lan- Frână de aterisare mecanic», ding brake; leszâl- cu sabofi- iâsifek]: Frână care 0 pârghie; 2) roată de frâ-reduce vitesa avio- nare; 3) cab!u de abonare; nului pe sol, la ate- 4) Pedală' 5) bară. . risare, şi deci lungimea de rulare, acfionând asupra rofilor trenului de aterisare. Frânele de avion trebue ferite de acfiunea prafului, a uleiului şi a combustibilului, din care cauză ele formează corp comun cu rofile avionului. Frânele de aterisare pot fi: frâne centrifuge sau auto-regulatoare, cari folosesc acţiunea forfei centrifuge asupra unei mase legate prin bare cari acţionează o piesă conică, la periferia rofii, pentru ca deplasarea spre periferie a masei să împingă piesa conică între cei doi sabofi, pe cari îi îndepărtează şi-i apli- ? că pe fafa interioară a rofii, provocând frâ- Frân_ de aterisare hidro. narea; trane cu came- .. . ■ .. v, , pneumatica, cu saboţi. rade aer sau cg tu- () sabo)|. 2) ciHndru ds frână. buri, cari sunt mzes- jertar de presiune. 4) u|eiu; trate cu discuri fixe, 5) aer cornprima(. 6) supapS de legate cu roata, şi cu reglare a presiunii. 7) bu)elie discuri mobile - in- cu aer comprima). 8) pedalS; tercalate între cele fi- 9) manome)ru. xe—şi cari se aplică pe cele fixe. prin acfiunea unei camere de aer extensibile, provocând frânarea; frâne cu discuri, la cari se trimite aer sau uleiu sub presiune, într'un inel elastic (v. fig.) situat între două discuri de presiune, cari poartă în exterior garni- Frână de aterisare hidraulică, cu sabofi. î) roată; 2) sabot; 3) cilindru de frână; 4) conductă de uleiu; 5) pompă de uleiu; 6) pedală de frânare; 7) rezervor de uleiu; 8) manetă pentru frânare de blocare. turile, pentru ca discurile să se depărteze, iar garniturile să frece pe fundurile tobei frânei; frâne cu sabofi, cari sunt articulafi la un capăt, 6â9 $1 înzestraţi, Ia celălalt, cu câte un piston care se deplasează într'un cilindru sub acfiunea uleiului sub presiune, sau a aerului comprimat, şi-i aplică cu presiuni egale pe rofi, prin comanda unui repartitor. 1. Frână de picaj [T0pM03nHKHp0BâHHH; frein de pique; Sturzflugbremse; diving brake; zuhano-repulesi fek]: Frână care reduce vitesa unui avion în picaj, prin rezistenta opusă la înaintare de suprafafa unei frâne orientate perpendicular pe direcfia sborului. Aceste frâne sunt montate fie la aripi, fie la fuzelajul avionului, şi sunt escamotate în timpul sborului normal, pentru a nu opune nicio rezistenfă. Manevra se execută cu ajutorul unei manete şi al unui servomotor electric sau hidraulic. In poziţiile extreme, frânele sunt blocate automat, iar un indicator optic semnalează -pilotului pozifia respectivă. Dispozitivul este folosit pe avioanele de bombardament în picaj, pentru a se obfine reducerea razei de redresare şi a înălfimii de lansare, ca şi pentru realizarea unei mai mari precizii în lansarea bombelor. Manevra şi folosirea lor în sborul normal sau la aterisaj sunt interzise, fiindcă produc o pierdere de vitesă, care poate avea consecinfe grave. Frânele de picaj pot fi: frâne de ampenaj sau aerodinamice, cari folosesc diferite plane, articulate sau nu pe ampenaj, şi cari sunt deplasate în sensul creşterii rezistenfei de înaintare; frâne de elice, realizate de avionul în sbor prin reglarea palelor elicei spre pas mic, eventual chiar până la pas negativ, pentru ca elicea să funcfioneze ca receptor, motorul elicei putând fi lăsat să meargă liber, sau accelerându-| odată cu reglarea palelor, mărind astfel rezistenfa (folosite uneori şi la a-terisare, evitând capotarea care s'ar produce prin frânele trenului de aterisare); frâne de fuzelaj cari, prin aplicarea lor pe fuzelaj, înlătură vibraţiile ampenajului (o astfel de frână poate fi montată chiar la pupa fuzelajului, şi se deschide ca o umbrelă, mărind rezistenţa la înaintare; alteori, frâna e realizată de direcţia care se deschide în două părţi laterale); frâne de tren de aterisare, realizate de avionul în sbor prin scoaterea trenului de aterisare escamotabil, înzestrat cu plane de rezistenţă la înaintare (frânarea provocată nu este suficientă). 2. Frână de cale ferată [}Kejie3H0,n;0p0HmbiH T0pM03; frein de chemin de fer; Eisenbahnbremse; railway brake; vasuti fek]: Frână folosită pentru oprirea, respectiv pentru încetinirea mersului vehiculelor de cale ferată. Ea poate fi: montată pe vehicul şi cu acţionare din vehicul, montată pe vehicul şi cu acţionare automată prin influenţare obfinută prin reproducerea pe vehicul a semnalelor de cale, sau montată pe cale şi cu acfionare din afara vehiculului. 3. Frână de vehicul de cale ferată [T0pM03 >Kejie3H0A0p0}KH0r0 BarOHa; frein de vehicule de chemin de fer; Eisenbahnfahrzeugbremse; railway vehicle brake; vasuti jârmufek]: Frână de cale ferată, montată pe vehicul, şi a cărei acfionare se face din tren, manual sau mecanic, de obiceiu cu aer comprimat. Obişnuit, se foloseşte frâna cu frecare, cu sabofi, frânarea obfinându-se prin apăsarea sabofilor pe rofi. Uneori se folosesc, la trenuri rapide, frâne cu sabofi cari apasă pe tobe sau pe discuri montate pe osii sau pe rofi, sau frâne cu electromagnefi, la cari frânarea se produce prin apăsarea sabofilor pe şine. Apăsarea sabofilor pe suprafafa de rulare a bandajelor rofilor se face printr'un sistem de bare (timoneria frânei) legat de organul de acfionare al frânei (tijă filetată, cilindru de frână, electromagnet, etc.). — După cum efectul de frânare se transmite la.un singur vagon sau la întregul tren, deosebim frână individuală sau continuă. 4. ~ individuală [oT^ejibHbiH hjih He3aBH-CHMbiH T0pM03; frein individuel; Einzelbremse; single brake; egyeni fek]: Frână al cărei efect se transmite la rofile unui singur vagon. Frâna individuală este de mână, şi ea poate fi: frână cu contragreutate, pentru tendere şi locomotive-ten-der, cu timp de activare foarte scurt, la care frânarea se efectuează prin rotirea unei pârghii cotite, cu contragreutate, printr'o acfionare manuală; frână cu tijă M . ... Frana de mana, cu con- tiletata, acfionata manual din tragreutate ghereta frânarului, printr'o ,, con,ragreu)a)e de. manivelă sau pnnţr o roată p|asare_ pen)ru fr-nare. care învârteşte o tija filetata, 2) pozi,.îe de de)rlnare. dela care forfa de frânare se 3) arbore de frânS. 4) transmite, prin intermediul mâner de ajustare. timoneriei, la sabofi (frână folosită, de obiceiu, la vagoanele trenurilor de marfă cari nu sunt echipate cu frână continuă). 5. ~ continuă [HenpepblBHblH T0PM03; frein conţinu; durchgehende Bremse, kontinuierli-che Bremse; continuous brake; folytatolagos fek]: Frână la care efectul de frânare se transmite pe întreaga lungime a trenului, frâna fiind acfionată dintr'un singur loc. Acfionarea frânei continue se poate face prin depresiune, prin aer comprimat şi electropneumatic. 6. Frânăcontinuă cu depresiune [^enpeccHOH-HblH HenpepblBHblH T0PM03; frein conţinu â depression; durchgehende Unterdruckbremse, durchgehende Saugluftbremse; depression continuous brake;' folytatolagos legurfek]: Frână la care acţionarea timoneriei se face prin deplasarea pistonului în cilindrul de frână, sub acfiunea aerului atmosferic, prin provocarea unei depresiuni pe fafa opusă a cilindrului. Părfile principale ale frânei sunt: pompa de vid montată pe locomotivă, conducta generală (pe întreaga lungime a trenului şi pusă în legătură cu pompa de vid), cilindrul de frână vertical, cu pistonul de frână legat cu timoneria, rezervoarele auxiliare montate pe fiecare vagon, robinetul mecanicului, montat pe locomotivă, supapa de legătură dintre cele două părfi ale cilindrului despărfite prin piston, 44 690 şi supapa de descărcare. Partea inferioară a cilindrului de frână este legată la conducta generală, iar partea superioară, la rezervorul auxiliar. Pentru frânare prin acţiunea robinetului mecanicului de pe locomotivă, se lasă să intre aer atmosferic în conducta generală; acesta ajunge în cilindrul de frână, sub piston, pe care-l împinge în sus (pe fafa opusă se stabileşte depresiune, prin închiderea supapei de legătură). Prin ridicarea pistonului, timoneria presează sabofii pe rofi. Pentru defrâ-nare se evacuează aerul din conducta generală, şi, deci, şi de sub piston, şi se produce depresiune pe ambele fefe ale lui: pistonul coboară şi timoneria desface sabofii. Este o frână automată care frânează şi la ruperea trenului. Deşi frâna cu depresiune permite frânări şi defrânări în trepte, iar vitesa de propagare a frânării este mai mare decât la frânele cu aer comprimat, frâna cu depresiune este pufin folosită, din cauză că, pentru greutăfi mari de frânat, sunt necesari. cilindri de frână de dimensiuni mari. 1. Frână continuă cu aer comprimat [Henpe-pblBHblH IIHeBMaTHHeCKHH T0pM03; frein conţinu â air comprime; durchgehende Luftdruck-bremse; continuous pneumatic brake; folyta- tolagos suritett-ievegos fek]: Frână cu aer comprimat acfionată dintr'un singur punct (de pe locomotivă); la care efectul de frânare se transmite deodată pe întreaga lungime a trenului. Este frâna folosită în mod curent la vehiculele de cale ferată. — Echipamentul de frână al unui tren se compune din două părfi principale: echipamentul de frână al locomotivei şi al tenderului, şi echipamentul de frână al vagoanelor. Părfile principale ale echipamentului de frână de pe locomotivă sunt: compresorul de aer(cu abur, cu motor cu ardere internă, respectiv cu motor electric), regulatorul compresorului, rezervorul principal de aer comprimat, robinetul mecanicului cu rezervorul de egalizare, conducta generală (cu separatoarele de praf, cu robinetele de închidere şi tuburile de cuplare), supapa de distribufie, respectiv tripla valvă cu acfiune simplă (cu rezervoarele auxiliare), cilindrii de frână cu robinetele de descărcare, manometrele (pentru rezervorul principal, pentru conducta generală şi pentru cilindrii de frână); — iar de pe tender, sunt: conducta generală (cu separatoarele de praf, cu robinetele de închidere şi tuburile de cuplare), supapa de distribufie, respectiv tripla valvă cu acfiune rapidă Frână cu aer comprimat continuă, automată, penfru vehicule de cale ferată. Schema echipamentului de frână pe locomotivă şi tender. /) tender; II) locomotivă; 1) tub de cuplare; 2] robinet de cuplare; 3) supapă de descărcare (tender); 4) supapă de descărcare (locomotivă); 5) manometru pentru cilindrul de frână; 6) manometru pentru conducta generală; 7) manometru penfru rezervorul principal; 8) rob’net de manevră al mecanicului; 9) regulator de presiune al conductei de aer; Î0) pompă de uleiu; ÎI) robinet de manevră penfru frâna suplemenfară (directă); 12) robinet de abur; Î3) rezervor de egalizare; 14) supapă de siguranfă; 15) supapă de refinere, dublă; 16) robinet de dublă fracţiune ; 17) pompă de aer în două trepte; 18) rezervor principal de aer; Î9) robinet de scurgere; 20) rezervor auxiliar pentru boghiu; 21) cilindru de frână pentru boghiu; 22) triplă valvă cu acfiune lentă pentru boghiu; 23) triplă valvă cu acfiune lentă pentru rofi le cuplate; 24) rezervor auxiliar pentru rofile cuplate; 25) robinet de izolare; 26) cilindru de frână pentru rofile cuplate; 27) robinet de izolare între locomotivă şi tender; 28) sac colector de apă; 29) cuplare flexibilă între locomotivă şi tender; 30) conductă generală; 31) rezervor auxiliar pentru tender; 32) schimbător marfă-călători; 33) triplă valvă pentru tender, cu acfiune rapidă; 34) cilindru de frână penfru tender; 35) supapă dublă de refinere; 36) opritor de praf, 691 şi cu comutator marfă-persoane, rezervorul auxiliar, cilindrul de frână cu supapa de descărcare. Unele locomotive sunt înzestrate şi cu o frână suplementară (compusă din robinetul mecanicului, o supapă dublă de refinere şi o supapă de sigu- 9 8 Schema echipamentului de frână continuă automată cu aer comprimat al unui tren, 1) manometru dublu (rezervor principal -f- conductă generală); 2) robinet de luat abur; 3) conductă de abur; 4) pompă de aer; 5) conductă la rezervorul principal; 6) conductă generală; 7) timoneria frânei; 8) cilindru de frână; 9) triplă valvă; 10) rezervor auxiliar; 11) sabot; 12) tub de cuplare locomotivă-tender; 13) rezervor principal; 14) robinet de manevră al mecanicului. ranţă) care funcfionează ca frână directă şi serveşte pentru o frânare uşoară, suplementară, a roţilor cuplate ale locomotivei. — Echipamentul de frână al unui vagon este constituit din: supapa de distribuţie, respectiv tripla valvă (cu acţiune simplă sau cu acţiune rapidă), din rezervorul auxiliar, cilindrul de frână, conducta generală (cu opritorul de praf, robinetele de izolare şi tuburile de cuplare), dispozitivul de descărcare şi timoneria cu saboţii. Vagoanele de marfă sunt înzestrate şi cu un comutator de greutate gol-încărcat şi cu un regulator automat de repartiţie a frânării. Aerul este comprimat de pompa de aer în rezervorul principal până la presiunea de cca 8 at; cu ajutorul robinetului de manevră al mecanicului, aerul este introdus ,din rezervorul principal în conducta generală (la presiunea de 5“-6 at), care străbate întreaga lungime a trenului, şi care alimentează cu aer — prin intermediul supapelor de distribuţie, sau al triplelor valve — rezervoarele auxiliare aşezate sub cadrul fiecărui vagon. Fiecare supapă de distribuţie, respectiv tripla valvă, este în legătură cu un cilindru de frână, în care se mişcă un piston a cărui tijă este legată cu timoneria care acţionează saboţii frânei. — în poziţia de mers a trenului, conducta generală şi rezervoarele auxiliare fiind umplute cu aer Ia cca 5 at, saboţii stau îndepărtaţi de roţi. Pentru frânare se provoacă, prin robinetul mecanicului, o scădere de presiune în conducta generală: supapele de distribuţie, respectiv triplele valve lasă să treacă aerul comprimat, din rezervoarele auxiliare ale întregului tren, în cilindrii de frână; pistoanele sunt deplasate de aerul comprimat, §i saboţii se aplică pe rofi. Pentru slăbirea frânei se acţionează robinetul de manevră al mecanicului, lăsând să treacă aer din rezervorul principal în conducta generală, şi se ridică astfel presiunea din conducta generală; supapele de distribufie, respectiv triplele valve evacuează în atmosferă aerul comprimat din cilindri, resorturile de rapel din cilindrii de frână readuc pistonul în pozifia inifială, şi sabofii sunt ridicafi de pe rofi prin intermediul timoneriei. După modul de acţionare a frânelor continue cu aer comprimat, ele pot fi: frâne directe, la cari se trimite aer comprimat din rezervorul principal — prin robinetul de manevră al mecanicului — direct în cilindrii de frână, ceea ce prezintă des-avantajul că, dacă se rupe trenul, el nu poate fi oprit decât prin frâna de mână (motiv pentru care Frâne automatice, continue. I) frână directă neautomată; II) frână automată; III) frână combinată, automată-directă; 1) pompă de aer; 2) rezervor principal; 3) robinet de, manevră al mecanicului; 4) conductă generală; 5) cilindru de frână; 6) supapă de distribufie (triplă valvă); 7) rezervor auxiliar; 8) supapă dublă de refinere; 9) conducta generală a frânei directe; 10) conducta gensrală a frânei automate; 11) robinet de ma • nevră al frânei directe; 12) robinet de menevră al frânei automate. sistemul se foloseşte numai ca frână suplementară, în special la locomotive); frâne automate indirecte, la cari cilindrii de frână sunt legafi de conducta generală prin intermediul supapelor de distribufie, respectiv al triplelor valve, cari sunt în legătură şi cu rezervoarele auxiliare şi cari frânează când se produce depresiunea în conducta generală (prin manevrarea robinetului mecanicului, prin tragerea frânei de alarmă, prin deschiderea robinetelor de cuplare sau prin ruperea 44* 692 După modul de acfionare al triplelor vâlve, se deosebesc: frâne cu acfiune înceată, înzestrate cu triplă valvă cu acfiune înceată, propagarea depresiunii în conducta generală făcându-se încet şi activarea frânării efectuându-se astfel într'un timp mai lung; frâne cu acfiune rapidă, la cari activarea frânei se efectuează rapid, astfel încât şi vagoanele dela urma trenului frânează într'un timp scurt. Primele se folosesc la locomotive şi la automotoare, iar ultimele la tendere şi la vagoane. După numărul treptelor de slăbire a frânei, se deosebesc: frâne cu o singură treaptă de slăbire la cari, odată începută desfacerea sabofilor, defrânarea se realizează complet, fără gradare, şi cari prezintă desavantajul că — dacă se efectuează strângeri şi slăbiri repetate ale sabofilor — presiunea din rezervoarele auxiliare poate scădea la valori mici, aşa încât frâna se epuizează; frâne cu mai multe trepte de slăbire, la cari forfa de frânare poate fi gradată în timpul desfacerii sabofilor. La frânele cu trepte, aerul comprimat folosit pentru frânare se îniocueşte când frâna este complet desfăcută, şi frâna nu se epuizează. Tipuri de frână continuă automată, cu aer comprimat: i. Frână Kazanfev Ap-1 [topmo3 Ka3aHH,eBa An-1; frein K. Ap-1; K. Ap-1 Bremse; K. Ap-1 brake; K. Ap-1-fek]: Frână cu o singură cameră, .11 12 \M\ H 19 Frână continuă automată, Kazanfev. Echipamentul de frână de pe locomotivă şi tender. I) tender; II) locomotivă; 1) robinet de descărcare; 2) robinet de izolare; 3) supapă de distribufie (tender); 4) conductă generală; 5) tub de cuplare locomotivă-tender; 6) rezervor auxiliar (tender); 7) cilindru de frână (tender); 8) robinet de descărcare (locomotivă); 9) robinet de manevră pentru frâna suplementară; 10) robinet de manevră al mecanicului; 11) manometru dublu (rezervor principal + conductă generală); 12) manometru penfru cilindrul de frână; 13) conductă la rezervorul principal; 14) conductă generală (locomotivă); 15) robi- net pentru dublă fracfiune; 16) robinet de izolare; 17) supapă de siguranfă; 18) robinet de izolare; 19) cilindru de frână (locomotivă); 20) supapă de distribufie (locomotivă). trenului), triplele valve sau supapele de distribufie lăsând să treacă aer comprimat din rezervoarele auxiliare în cilindrii de frână; frâne combinate, realizate prin combinarea la un tren a sistemelor de frână directă şi indirectă, fiecare sistem având câte un robinet de manevră şi câte o conductă generală, dar fiecare cilindru de frână fiind înzestrat cu o supapă dublă de refinere, pentru închiderea şi deschiderea celor două conducte (se folosesc, în special, la trenuri de mare vitesă, pentru a Ie putea opri pe un drum de frânare mai scurt). După felul cilindrilor de frână, se deosebesc: frâne cu o singură cameră, Ia cari aerul comprimat acfionează pe o singură fată a pistonului din cilindrul de frână; frâne cu două camere, al căror cilindru defrână confine aer comprimat de ambele părfi ale pistonului, şi cari frânează când se evacuează aer Frână cu două camere. I) cilindru de frână; 2) camera (a) a cilindrului de frână; 3) tijă legată de timonerie; 4) piston de frână; 5) orificiu de legătură între camere; 6) camera (b) a cilindrului de frână; 7) conductă de aer. dintr'o cameră (a), aerul comprimat din cealaltă cameră (b) deplasând pistonul. 693 caracterizată prin robinetul de manevră al mecanicului, cu opt poziţii, şi prin supapa de distri- Frână Kazanfev Ap-1. Echipamentul de frână ăl unui vagon, î) rezervor auxiliar; 2) cilindru de frână; 3) supapă de descărcare; 4) supapă de distribuţie; 5) conductă generală. bufie a cilindrilor de frână. Pentru frânare, prin depresiunea provocată de robinetul mecanicului în conducta generală, aerul intră în camera de astfel intrarea aerului, prin intermediul unei supape, din rezervorul auxiliar în cilindrul de frână; deplasarea pistonului produce apăsarea saboţilor pe roţi. Totodată, aerul din rezervorul auxiliar acţionează şi asupra membranelor din supapa de distribuţie, şi echilibrează sistemul. Pentru defrânare se măreşte presiunea din conducta generală, şi se evacuează în atmosferă aerul din camera de manevră; resortul împinge tija, şi se închide trecerea aerului din rezervorul auxiliar în cilindrul de frână; deplasarea pistonului în sens invers ridică saboţii de pe roată. Se foloseşte la trenuri grele de marfă, pe pante lungi, fiind o frână cu trei presiuni: cea din conducta generală, cea din camera de manevră (reglată de un resortprecomprimat), şi cea din cilindrul de frână. î. Frână Kazanfev K [TopM03 KasamţeBa -K; frein K.-K.; K.-K. Bremse; K.-K. brake; K.-K. fek]: Frână cu o singură cameră, folosită la trenuri de Frână Kazanjev K. Echipamentul de frână al unui vagon. I) rezervor auxiliar; 2) cilindru de frână; 3) conductă generală; 4) supapă de distribufie; ->) rezervor de manevră (alimentare). manevră a supapei de distribuţie şi învinge rezistenţa unui resort precomprimat, permiţând Frână Kazanfev Ap-1, Schemă de funcfionare a echipamentului de frână al unui vagon. 1) tijă cu membrane; 2) membrană mare; 3) membrană mijlocie; 4) membrană mică; 5) supapă de refinere; 6) rezervor auxiliar; 7) cilindru de frână; 8) timonerie; 9) conductă generală; 10) cameră de manevră; 11) resort precomprimat; 12) supapă de disfribufie. marfă. Este o frână cu trei presiuni: una în conducta generală, alta în cilindrul de frână, şi a treiaîn camera de manevră dintre membrane. Resortul precomprimat din supapa de distribuţie a frânei Kazanţev Ap-1 este înlocuit printr'un rezervor de alimentare, în care aerul este la o presiune de 5 at, şi echilibrează membranele din camera de manevră. Fiecărei scăderi de presiune din conducta generală îi corespunde, independent de deplasarea pistonului, o creştere de presiune în cilindrul de frână de trei ori mai mare decât valoarea depresiunii din conducta generală. Cilindrul şi rezervoarele fiind bine etanşate, se menţine presiunea de lucru în condiţiuni uşoare. 2. ~ Knorr [T0pM03 KHOppa; frein K.; K. Bremse; K. brake; K. fek]: Frână cu o singură cameră şi cu slăbire într'o singură treaptă. Presiunea aerului din conducta generală e de 5 at, iar cea din rezervorul principal, de 8 at. Pompa de aer poate fi cu un singur etaj (folosită rar), cu două etaje (cu distribuţie mecanică sau semi-mecanică) şi dublă compound (cu distribuţie semi-mecanică). Robinetul de manevră al mecanicului are şase poziţii: de alimentare şi de defrânare 694 de mers, mijlocie, neufră, de frânare obişnui- I generală, în opoziţie cu frânele Westinghouse, tă şi de frânare rapidă. Locomotiva este în-1 Knorr şi Knorr-Kunze, la cari forfa de frânare Echipamentul de frână de pe locomotivă şi tender. I) tender; II) locomotivă; 1) rezervor auxiliar; 2) cilindru de frână; 3) robinet de descărcare (tender); 4) supapă de refinere (tender); 5) tub de cuplare cu frână directă (suplementară); 6) tripla valvă; 7) schimbător marfă-călători; 8) tub de cuplare cu frână indirectă (automată); 9) opritor de praf; 10) conductă generală (tender); II) tub de cuplare; 12) supapă de siguranfă; 13) robinet de descărcare (locomotivă); 14) robinet de manevră a! mecanicului pentru frâna suplementară; 15) manometru pentru cilindrul de frână; 16) manometru dublu (rezervor principal + conductă generală); 17) robinet de luat abur; 18) robinet de manevră al mecanicului; 19) legătură cu atmosfera; 20) rezervor de egalizare; 21) rezervor principal; 22) regulator al pompei de aer; 23) distribufia pompei de aer; 24) pompă de aer; 25) conductă de emisiune cu amortisor de sgomot; 26) conductă generală (locomotivă); 27) rezervor auxiliar (locomotivă); 28) robinet de izolare; 29) supapă de refinere; 30) triplă' valvă cu acfiune lentă; 31) sac colector de apă; 32) cilindru de frână (locomotivă); 33) supapă de izolare. zestrată cu tripla valvă ordinară, iar tenderul şi vagoanele, cu triple valve cu acfiune rapidă. Pe locomotivă se montează şi o frână suplementară. Se foloseşte la trenuri de călători până la vitesa de 100* *-120 km/h. Prezintă aceleaşi desavan-taje ca şi frâna Westinghouse. î. Ffână Knorr-Hi Ide brand [T0pM03 Ki-iopp-rHJlbfledpaHfla; frein K.-H.; K.-H. Bremse; K.-H. brake; K.-H. fek]: Frână cu o singură cameră, cu slăbire în mai multe trepte. Echipamentul de frână al locomotivei este de tipul general, iar echipamentul de frână al fiecărui vagon este constituit din conducta generală cu robinetele de cuplare şi cu tuburile de cuplare, supapa de distribufie (formată din suportul supapelor, supapa principală şi supapa auxiliară) cu rezervorul de aer de alimentare şi rezervorul de aer auxiliar, conducta secundară (care leagă conducta generală cu supapele de distribufie) cu opritorul de praf, cilindrul de frână, conducta de legătură dintre cilindrul de frână şi supapa de distribufie, timoneria frânei, regulatorul automat al cursei pistonului de frână (pentru a se varia după greutate apăsarea de frânare, la vagoanele de marfă), schimbătorul de greutate şi dispozitivul de descărcare. Presiunea de frânare este aceeaşi în tofi cilindrii de frână, ea depinzând numai de presiunea din conducta depinde de secfiunea cilindrului şi de cursa pistonului de frână. Disfribufia aerului depinde Frână Knorr-HiIdebrand (principiul de funcfionare). 1) conductă principală; 2) orificiu de umplere al supapei principale; 3) piston principal de distribufie; 4) supapă principală de distribufie; 5) serfar de gradare; 6) supapă de refinere; 7) rezervor auxiliar; 8) cameră de manevră C; 9) supapă auxiliară de disfribufie; 10) piston auxiliar mic de distribufie; 11) orificiu la atmosferă; 12) serfar auxiliar; 13) cameră de manevră B; 14) orificiu de umplere al supapei auxiliare; 15) piston auxiliar mare de disfribufie; 16) rezervor de manevră; 17) cameră de distribufie A; 18) tija pistonului de frână, legată de timonerie; 19) cilindru de frână; 20) piston de frână; 21) rezervor de alimentare; 22) serfar de distribufie; 23) orificiu de legătură cu atmosfera. ’&rm Frână Knorr-Hildebrand penfru trenuri d© marfă. Echipamentul de frână al unji vagon. î) cilindru de frână; 2) bprifor (separator) de praf; 3) conducta generală; 4) robinet de cuplare; 5) tub de cuplare; 6) rezervor de alimentare; 7) schimbător de greutate gol-încărcat; 8) robinet de izolare; 9) cutia schimbătorului de transmisie; 10) mâner de descărcare; 11) supapă de distribuie; 12) rezervor auxiliar; 13) bare de tracfiune; 14) regulator automat al utilajului; 15) bară de legătură la frâna de mână. 695 696 nu numai de presiunea din conducta generală şi din rezervoarele auxiliare, ci şi de presiunea din cilindrul de frână (distribufie cu trei presiuni). In stare de serviciu, conducta generală şi rezervoarele sunt alimentate Ia presiunea de 5 at, şi cilindrul de frână e pus în comunicafie cu atmosfera, sabofii fiind desfăcufi. Pentru frânare, se produce o depresiune în conducta generală; aerul comprimat din cele două rezervoare — datorită supapei de distribufie — trece în cilindru, comunicafia dintre cilindru şi atmosferă se întrerupe, pistonul acfionează, şi timoneria aplică sabofii pe rofi cu o apăsare proporfională cu scăderea presiunii în conducta generală. Pentru desfacerea frânei, se ridică presiunea în conducta generală, frânei depinde de creşterea presiunii în conducta generală şi în rezervoare, şi deci de scăderea de presiune în cilindru, realizându-se astfel slăbirea în trepte. Se construeşte ca frână pentru trenuri de marfă, pentru trenuri depersoane şi pentru trenuri rapide. Supapele de distribuţie diferă între ele după felul trenului la care sunt folosite. Pentru trenuri de marfă se foloseşte supapa de distribufie HiK-marfă, cu schimbător de greutate frânată, respectiv cu cilindrul de frână suple-mentar; pentru trenuri de persoane, supapa de distribufie HiK-persoane, cu schimbătorul marfă-persoane, prin care presiunea maximă de frânare, de 3,6 kg/cm2 în cilindrul de frână, se obfine, la trenuri de persoane în 6 s, şi slăbirea com- ^i Frână Knorr-HiIdebrand penfru frenuri de marfă. Echipamentul de frână al unui vagon în pozifia de umplere, frâna fiind complet desfăcută. 1) supapă auxiliară de distribufie; 2) suport de supapă; 3) cameră de disfribufie A-t 4) conductă generală de aer; 5) supapă de refinere; 6) supapă principală de distribufie; 7) cameră de transmitere; 8) pistonul principal de distribufie; 9) resort de comprimare; 10) sertar de distribufie; 11) orificiu de legătură cu atmosfera; 12) piston de gradare; Î3) cilindru de frână; 14) pârghia schimbătorului de greutate în pozifia gol; 15) schimbătorul de greutate; 16) cutia schimbătorului de comutat transmisia; 17) bare de tracfiune; Î8) dispozitivul de descărcare; 19) regulatorul atelajului; 20) rezervor de alimentare (de rezervă) de aer; 21) rezervor auxiliar de aer; 22) piston auxiliar de distribufie; 23) sertar auxiliar; 24) piston auxiliar mic de distribufie. supapa de distribufie lasă să iasă aer din cilindru, pistonul se deplasează în sens invers, şi timoneria slăbeşte sabofii. In acelaşi timp se alimentează din nou rezervoarele şi, în momentul în care presiunea din conductă şi din rezervoare a ajuns la 5 kg/cm2, frâna este complet desfăcută. Slăbirea pletă în 1 7 s, iar la trenuri de marfă în 40 s, respectiv în 45 s; pentru trenuri rapide se foloseşte supapa de distribufie cu schimbătorul marfă-per-soane-rapid-mare vitesă, cu orificii de laminare şi cameră de predistribufie, presiunea maximă de frânare, de ,4 kg/cm2, realizându-se în 2 s. 697 î. Frână Knorr-Kunze[T0pM03KH0pp-KyHiţe; frein K.-K.; K.-K. Bremse; K.-K. brake; K.-K. fek]: Frână cu o singură cameră, cu slăbire în mai multe trepte. Echipamentul de frână de pe locomotivă este identic cu cel dela tipul general de frână, iar echipamentul de frână al vagoanelor este format din cilindrul dublu, constituit din: cilindrul de frână cu o cameră (C) şi din cilindrul cu două camere (Aşi B), legat cu un rezervor auxiliar; pistonul simplu din cilindrul de frână şi resortul de rapel; pistonul diferenfial din cilindrul cu două camere; supapa de distribufie cu patru pozifii (umplere, frânare, gradarea defrânării, defrânare); schimbătorul de greutate frânată; timoneria cu sabofii şi dispozitivul de descărcare. — in stare de serviciu, presiunea din cilindrul cu două camere, din rezervorul auxiliar şi din conducta generală, este de 5 at, iar cilindrul de .frână e în legătură cu atmosfera. Pentru frânare se creează, cu ajutorul robinetului mecanicului, o depresiune în conducta generală, prin supapa de distribufie, şi se închide comunicafia cilindrului de frână cu atmosfera, iar din cilindrul cu două camere trece aer comprimat în cilindrul de frână; pistonul este deplasat, şi timoneria apasa sabofii pe rofi. Pentru desfacerea frânei se ridică presiunea în conducta generală, iar prin supapa de distribufie se restabileşte comunicafia cilindrului de frână cu atmosfera, şi a cilindrului cu două camere cu conducta generală. Slăbirea se face odată cu creşterea presiunii în conducta generală şi în cilindrul cu două camere, şi, deci, prin micşorarea presiunii, în cilindrul de frână. Se construeşte ca frână pentru trenuri de marfă, pentru trenuri de persoane şi rapide. Frânele pentru trenuri de persoane şi rapide sunt echipate cu schimbător marfă-persoane, I respectiv marfă-persoane-rapid, pentru diferitele vitese de propagare a frânării. Frână Knorr-Kunze pentru trenuri de marfă. Echipamentul de frână al unui vagon, la pozifia gol a schimbătorului de greutate. 1) bară de legare la frâna de mână ; 2) cilindru de frână; 3) cameră de manevră C; 4) camera 8; 5) dispozitiv de descărcare; 6) rezervor auxiliar; 7)camera A; 8) timoneria frânei; 9) supapă de distribufie; 10) conductă generală. 2. ~ Matrosov[T0pM03MaTp0C0Ba; frein M.; M. Bremse; M. brake; M. fek.]: Frână cu o singură cameră, cu frânare în trepte şi defrânare în trepte sau totală, la care, în timpul frânării, aerul comprimat din cilindrii de frână se completează nu numai din rezervorul auxiliar, ci şi din conducta generală (frână cu acfiune directă). Echipamentul de frână este format, pe locomotivă, din: pompa de aer cu regulator, rezervorul principal, robinetul de manevră al mecanicului, conducta generală cu acuplările, supapa de distribufie cu rezervoarele, cilindrul de frână, timoneria cu sabofii; pe vagoane, din: conducta generală cu acuplările şi opritoarele de praf, supapa de distribufie, rezervorul de lucru, rezervorul de Frână continuă, automată, Matrosov. Echipamentul de frână de pe locomotivă şi tender. /) tender; II) locomotivă; 1) rezervor auxiliar; 2) supapă de distribufie; 3) rezervor de manevră (tender); 4) cilindru de frână (tender); 5) tub de cuplare locomofivă-tender; 6) robinet de manevră, auxiliar; 7) supapă de siguranfă; 8) robinet de manevră al mecanicului; 9) manometru pentru cilindrii de frână; 10) manometru dublu; 11) rezervor de manevră (locomotivă); 12) supapă de distribufie (locomotivă); 13) robinet de luat abur; 14) regulator al pompei de aer; 15) conductă de emisiune; 16) pompă de aer (tip Rudenco); 17) tub de cuplare (tip Matrosov); 18) cilindru de frână; 19) rezervor principal; 20) conductă generală. 1 698 rezervă şi cilindrul de frână, schimbătorul de greutate gol-încărcat, timoneria cu sabofii şi supapa de descărcare. Pentru frânare, se produce o depresiune în conducta generală, prin comanda robinetului de manevră al mecanicului şi prin acfiunea supapei de distribufie; se introduce aer în cilindrul de frână, direct din rezervorul de rezervă şi din conducta generală. Pistonul este deplasat şi, prin intermediul timoneriei, se apasă sabofii pe rofi. Frânarea se face în două faze: mai întâi umplerea rapidă cu aer a cilindrului de frână până la presiunea de 0,5* •• 0,8 at, iar apoi umplerea înceată (în.30s) până la presiunea totală de frânare. Presiunea de frânare din cilindrul de frână pentru vagoane goale este cuprinsă între 1,7 şi 2,1 at, iar pentru vagoanele încărcate, între 3,4 şi 3,8 at (reglarea se realizează prin schimbătorul gol-încărcat), şi este în raport invers cu presiunea din conducta generală, indiferent de deplasarea pistonului, de mărimea cilindrului şi de pierderile de aer, cari se completează din rezervorul de rezervă. Pentru de-frânare, se trimite aer în conducta generală; creşterea presiunii în rezervorul de lucru şi în camera de manevră a supapei de distribufie determină deplasarea pistonului care, prin timonerie, ridică sabofii de pe rofi. Defrânarea se realizează în trepte şi poate fi totală. Avantaje: independent de diametrul cilindrilor de frână, de deplasarea pistonului şi de pierderile de aer, durata de umplere cu aer şi de evacuare a cilindrilor de frână rămâne aceeaşi, realizându-se astfel o frânare lină şi un drum de frânare constant; limitarea Frână continuă automată, Mafrosov. Echipamentul de frână al unui vagon de marfă. 1) supapă de distribufie; 2) supapă de descărcare; 3) rezervor de manevră; 4) robinet de blocare; 5) rezervor auxiliar; 6) cilindru de frână; 7) robinet de cuplare; 8) tub de cuplare; 9) conductă principală; 10) opritor de praf; 11) robinet de izolare. presiunii maxime în cilindrul de frână la 3,8 at pentru regimul de vagon încărcat, şi la 2,1 at pentru regimul de vagon gol, la presiuni mai mari surplusul de aer fiind evacuat în mod automat; posibilitatea de frânare cu apăsare mai mare a vagoanelor încărcate, decât a celor goale. Desavantaje: se produc pierderi de aer la schimbarea locomotivelor, desavantajul fiind remediat prin frâna Matrosov modernizată. î. Frână Matrosov modernizată [MO#epHH3H-poBaHHbiH T0PM03 MaTpocoBa; frein M. moder-nise; modernisierte M. Bremse; modernized M. brake; modernizâlt M. fek]: Frână Matrosov, la care defrânarea se realizează în trepte de creştere a presiunii în conducta generală cu 0,2-■■0,3 at, Frână continuă automată Matrosov, modernizată. Schema de funcţionare a echipamentului unui vagon de marfă. 1) supapă de distribufie; 2) sertar; 3) piston; 4) conductă generală; 5) supapă de echilibrare; 6) sertar de echilibrare; 7) piston de egalizare; 8) resort antagonist; 9) piesă de cuplare pentru schimbătorul de încărcare; 10) cilindru de frână; 11) timoneria frânei; 12) sabot; 13) rezervor auxiliar; 14) rezervor de manevră; 15) piston principal; 16) culisă pentru deplasarea pistonului principal; 17) cameră de manevră. prin introducerea unei camere de aer care amplifică efectul de defrânare. Prin montarea unui resort de echilibrare se elimină pierderile de aer la schimbarea locomotivelor. Esfe o frână foarte bună pentru trenurile de marfă, indiferent de lungimea şi greutatea lor. 2. ~ Wesfinghouse [topmo3 BecTHHrayoa; frein W.; W. Bremse; W. brake; W. fek]: Frână cu o singură cameră şi cu slăbirea într'o singură treaptă. Activarea frânei se efectuează prin acfiunea aerului comprimat comandat prin robinetul de manevră al mecanicului, cu cinci pozifii. Vagoanele sunt echipate cu triple valve cu acfiune rapidă, iar locomotiva, cu triple valve cu acfiune înceată. Presiunea aerului din conducta generală este de 4,5--*5at, iar cea din rezervorul principal e de 5 at. Se foloseşte la trenuri de călători cu vitesă sub 100 km/h. Esfe cea mai simplă frână continuă automată. Prezintă desavantajele că nu permite slăbirea în trepte, şi că se poate 699 epuiza la mersul pe pante lungi. Pentru remedierea acestor desavantaje se montează, la tripla valvă, o supapă diferenţială de defrânare, îm- 1. Frână Westinghouse-Albegov [topmos Bec-THHray3-AJlb6erOBa; frein W.-A.; W.-A. Bremse; W.-A. brake; W.-A. fek]: Frână Westinghouse, Frână continuă automată, Westinghouse. Echipamentul de pe locomotivă şi tender, f) locomotivă; II) tender; 1) pompă de aer; 2) regulatorul pompei de aer; 3) robinet de luat aer; 4) feavă de emisiune; 5) rezervor de egalizare; 6) manometru dublu; 7) robinetul de manevră al mecanicului; 8) rezervor auxiliar; 9) robinet de descărcare; 10) triplă valvă; 11) robinet de izolare; 12) cilindru de trână; 13) rezervor principal; 14) tub de cuplare; 15) robinet de cuplare; 16) tub de cuplare între locomotivă şi ten- der; 17) robinet de descărcare; 18) rezervor auxiliar; 19) cilindru de frână; 20) triplă valvă; 21) tub de cuplare; 22) sac colector de apă; 23) robinet de izolare; 24) conductă generala. preună cu o supapă de egalizare a supraîncărcării frânei şi cu un rezervor de comandă. Frână continuă automată, Westinghouse. Echipamentul pentru vagoane de călători. 1) tub de .cuplare; 2) robinet de cuplare; 3) cilindru de frână; 4) rezervor auxiliar; 5) robinet de descărcare; 6) manometru de confrol pentru conducta generală (numai în vagoanele de bagaj); 7) robinet de alarmă; 8) robinet de izolare; 9J conductă generală; 10) triplă valvă. perfecfionatăfŞprin montarea unei camere de accelerare pe tripla valvă, cu acfiune rapidă. Astfel se asigură lucrul simultan al frânelor din aceeaşi garnitură de tren, vitesa de propagare a undei de frânare se măreşte, se obţine o frânare lină şi se asigură inepuizabilitatea frânei. 2. ~ Westinghouse-Henry [T0pM03 BecTHH-ray3-AHpn; frein W.-H.;- W.-H. Bremse; W.-H. brake; W.-H. fek]: Frână dublă, formată dintr'o frână Westinghouse obişnuită şi o frână directă constituită dintr'o conductă generală independentă, o supapă de reglare şi o supapă dublă de reţinere, legată de cilindrul de frână şi de robinetul de manevră al mecanicului. — Se foloseşte pe pante lungi, unde frâna Westinghouse obişnuită prezintă pericolul de epuizare. 3. ~ Westinghouse-Lu [T0pM03 BecTHHray3-JlK);frein W.-L.; W.-L. Bremse; W.-L. brake; W.-L. fek]: Frână Westinghouse/la care, Ia tripla valvă de construcfie specială, este montată o cutie de reglare a frânării şi o cameră de accelerare. Are două regimuri de slăbire, unul pentru circulafia în palier, şi al doilea pentru linii accidentate. E aplicabilă şi la trenuri de marfă, forfa de frânare putând fi variată după greutatea vagonului. 4. ~ Westinghouse modernă [MOflepHbiH T0pM03 BeCTHHray3a; frein W. moderne; moderne W. Bremse; modern W. brake; modern W. fek]: Frână continuă combinată (automată şi di- 700 rectă), cu slăbire în trepte. Diferă de frâna Wes-tinghouse obişnuită prin următoarele aparate: supapa de distribufie, care înlocueşte triplele valve şi rezervoarele auxiliare; robinetul de manevră al mecanicului,cuşasepozijii (slăbire, mers,mijlocie,neutră, frânare gradată, frânare rapidă); robinetul de frână independent, care înlocueşte robinetul de manevră al frânei directe, cu cinci pozifii (slăbire, mers, neutră, frânare lentă, frânare rapidă); regulatorul pompei de aer, cu două etaje. — Supapa de distribufie permite gradarea efectului defrânare şi de slăbire, cum şi executarea următoarelor o-perafiuni: strângerea, respectiv slăbirea gradată sau rapidă a frânei locomotivei şi a tenderului; frânarea rapidă sau gradată a locomotivei şi a garniturii trenului; slăbirea în trepte a frânei garniturii şi a locomotivei; slăbirea în trepte sau rapidă a frânei locomotivei, fără a se slăbi frânele garniturii. 1. Frână electropneumatică [ajieKTponneBMa-THHeCKHH ^T0pM03; frein electro-pneumatique; elektropneumatische Bremse; electro-pneumatic brake; elektro-pneumatikusfek]: Frână lacareacfiunea de frânare se realizează prin aer comprimat, iar comanda frânării, prin acfiunea curentului electric. Se foloseşte la trenuri de mare vitesă (peste 130 km/h) şi la trenuri rapide cu opriri dese, la cari se cere un drum de frânare scurt (trenuri rapide urbane). Prin acfiunea curentului electric asupra unor supape electromagnetice cari comandă supapele de distribufie, frânarea se realizează într'un timp foarte scurt, şi simultan la toate vagoanele. 2. ~ electropneumatică Kazanfev [sjieKTpo-iraeBMaTHqecKHă topmo3 KasamţeBa; frein electro-pneumatique K.; K. elektropneumatische Bremse; K. electro-pneumatic brake; K. elek-tro-pneumatikus fek]: Frână continuă cu o singură cameră, la care acfionarea pistonului din cilindrul de frână se realizează prin aer comprimat, iar comanda distribufiei aerului se face prin acfiunea curentului electric. Echipamentul de frână de pe locomotivă este constituit din pompa de aer, din rezervorul principal, din conducta generală, conducta electrică, generatorul electric, robinetul de manevră al mecanicului, înzestrat cu un comutator electric, robinetele de cuplare şi cilindrii de frână cu rezervoarele auxiliare, cu triplele valve şi supapele electromagnetice. Echipamentul de frână al unui vagon este format din: acuplările de frână, conducta generala, conducta electrică, cilindrul de frână, rezervorul auxiliar, tripla valvă şi supapele electromagnetice. Pentru frânare se comandă electric supapele electromagnetice, cari permit trecerea aerului în camera de manevră şi astfel, prin ridicarea unei membrane, realizează legătura între cilindrul de frână şi rezervorul auxiliar: astfel pistonul se Frână electropneumatică Kazanjev. 1) robinetul de manevră al mecanicului; 2) supapă electromagnetică de izolare a comenzii pneumatice; 3) supapă electromagnetică de închidere; 4) supapă electromagnetică de deschidere;' 5) conductă generală electrică (dela robinetul mecanicului la supapele electromagnetice); 6) rezervor auxiliar; 7) triplă valvă; 8) legătură ia atmosferă; 9) piston de izolare a triplei valve; 10) cilindru de frână; 1î~) membrană de distribufie; 12) cameră de manevră; 13) supapă de rejinere. Frână cu aer comprimat, continuă, automată, pentru locomotive electrice (comanda şi acfionarea dela ambele capete ale locomotivei). 1) feavă de legătură; 2) rezervoare principale; 3) opritor de praf; 4) compresor de aer; 5) supapă de disfribufie (triplă valvă); 6) robinet de descărcare; 7) conductă la rezervoarele principale; 8) robinet de manevră suplementar; 9) robinet pentru dublă tracfiune; 10) rezervor pentru pantograf; 11) rezervor pentru comutator; 12) tub de cuplare; 13) conductă generală; 14) teu de legături; 15) supapă de descărcare; 16) manometru dublu (rezervor principal + conductă generală); 17) manometru pentru cilindrul de frână; 18) cilindru de frână; 19) supapă de descărcare; 20) robinet dublu de refinere; 21) tub de legătură Ia conducta generală; 22) robinet de manevră al mecanicului. O 1 702 deplasează şi acfionează sabofii prin barele de frână. Presiunea din cilindrul de frână se ridică Ireptaf, pe măsură ce se realizează depresiunea în rezervorul auxiliar. Pentru defrânare se întrerupe, prin robinetul mecanicului, curentul electric, supapele electromagnetice ies din funcfiune şi evacuează aerul din cilindrul de frână, pistonul este deplasat de resortul antagonist, şi timoneria ridică sabofii de pe rofi. — Tripla valvă intră în acfiune automat, în caz de defectare a instalafiei electrice. Frâna serveşte pentru trenuri de mare vitesă, pentru a realiza opriri dese cu drum de frânare scurt, Avantaje: frânare şi defrânare instantanee la toate vagoanele, şi frânare şi defrânare în trepte, la diferite vitese de umplere a cilindrilor de frână. 1. Frână de locomotivă Diesel [T0pM03 jioko-MOTHBa^HSejib; frein de locomotive Diesel; Die- Frână folosită la trenuri de foarte mare vitesă (peste 130 km/h). Obişnuit, este o frână combinată, cu dpuă conducte generale, cu acfiune electropneu-matică, şi înzestrată cu aparate speciale pentru reglarea apăsării sabofilor după variafia vitesei trenului şi după felul cum variază frecarea cu şina. Pentru vitese mari, apăsarea sabofilor poate creşte până la aproximativ 330°/0 din greutatea pe roată; obişnuit, pentru vitese mai mari de 100 km/h, este de 250°/0 din greutatea pe roata frânată. La frânare, această apăsare se menfine până la scăderea vitesei trenului la 60 km/h, când, prin acfiunea regulatorului automat, micşorându'Se presiunea din conducta generală a frânei directe, apăsarea sabofilor se reduce la 100 °/0 din greutatea pe roata frânată. Presiunea maximă a aerului în rezervorul principal este de 9,5 at; la frânări rapide, ea ajunge Frână cu aer comprimat, continuă, automată, pentru locomotivă Diesel. 1) supapă de distribufie; 2) robinet de manevră suplementar; 3) manometru pentru cilindrii de frână; 4) manometru dublu; 5) robinetul mecanicului; 6) compresor; 7) acuplare; 8) conductă generală; 9) cilindru de frână; 10) rezervor principal. sellokomotivbremse; Diesel locomotive brake; Diesel mozdonyfek]: Frână montată pe locomotivele Diesel. Echipamentul de frână diferă prin faptul că pompa de aer acfionată cu abur este înlocuită printr'un compresor acţionat de motor sau prin electromotor separat. 2. Frână de locomotivă electrică [T0pM03 3JieK-TpH^eCKOro JlOKOMOTHBa; frein de locomotive electrique; elektrische Lokomotivbremse; electric locomotive brake; villamosmozdony fek]: Frână montată pe locomotivele electrice. Echipamentul de frână diferă de echipamentul folosit la locomotivele cu abur, prin faptul că pompa de aer e înlocuită cu un compresor antrenat de un motor electric, iar comanda frânei se poate efectua dela ambele capete ale locomotivei, prin montarea a două robinete de manevră ale mecanicului, cu conductele şi rezervoarele respective. s. Frână pentru trenuri de foarte mare vitesă [topmo3 flJiH noe3AOB BecbMa 6ojibinoH cko-POCTH; frein pourtrainsde grande vitesse; Bremse fur die schnellsten Zuge; brake for trains of highest speed; igen gyorsjârâsu vonatok feke]: la 6 at în cilindrii de frână şi în conducta generală a frânei directe. Cilindrii de frână ai frânei directe sunt legafi la conducta generală prin supapa (valva) dublă de distribufie, care stabileşte aproape instantaneu diferitele trepte de presiune în cilindri, corespunzătoare încetinirii trenului. Admisiunea şi evacuarea aerului din conducta generală se fac prin supape electromagnetice. Alimentarea cilindrilor de frână şi a conductei generale în timpul frânării se face şi prin rezervoarele de alimentare. Acfionarea frânei se face prin robinetul mecanicului, cu dublă comandă; la unele sisteme, pentru acfionarea supapelor electromagnetice* ale frânei directe, se foloseşte un comutator special. Fiecare vagon are şi un dispozitiv de nisipare automat, legat cu frâna. Sabofii de frână au o lungime mică, de aproximativ 300 mm, pentru a avea o deformafie uniformă la încălzirea lor în timpul frânării. Când lucrează frâna directă, toate operafiunile se fac electropneumatic; în caz de defectare a frânei electropneumatice, comanda frânei directe trece automat asupra robinetului de manevră al mecanicului. In caz de rupere a tre- 703 nului sau de tragere a frânei de alarmă, intră în acfiune cea de a doua conductă generală, care funcfionează ca în cazul frânelor automate. — La de cale ferată echipate cu frână continuă automată. Constă dintr'un robinet de închidere montat pe conducta generală, din tijele de acfionare O co Frână pentru trenuri de foarfe mare vitesă. Schema echipamentului de frână de pe locomotivă. 1) robinet combinat de manevră, a! mecanicului; 2) încetinitor de frânare (decelacron); 3) comutator dublu; 4) legătură la bateria de acumulatoare; 5) rezervor de control; 6) rezervor principal; 7) legătura la compre® sorul de aer; 8) conducte electrice; 9) tub de cuplare a conductei generale a frânei automate; 10) tub de cuplare a conductei generale a frânei directe; 11) supape electromagnetice; 12) grup de cilindri de frână al unui boghiu; 13) supapă de refinere; 14) rezervor de alimentare; 15) rezervor auxiliar; 16) rezervor su-plementar; 17) supapă de distribufie; Î8) conductă generală a frânei directe; 19) rezervor de nisip; 20) conductă generală a frânei automate; 21) rezervor de manevra. alte sisteme de frână, variafia apăsării sabofilor ajunge până Ia 200% din greutatea pe roata frânată, şi se realizează la locomotivă şi tender printr'un regulator care acfionează sabofii rofilor cuplate şi purtătoare (apăsarea pe rofi Ie alergătoare se limitează la 80 %, pentru a avea o înscriere bună în curbe), iar Ia vagoane, prin comutatorul „rapid"ai supapei de distribufie, ri-dicându-se presiunea din cilindrii de frână la 4 at. î. Frână de a-larmă [T0pM03Ha cjiy nan onacHoc-TH; frein de sure-te, frein de se-cours, frein de de-tresse; Notbrem-se; emergency brake, safety brake; veszfek]: Instalaţie de frânare auxiliară,montată la vagoanele r Frână de alarmă, f) conductă generală; 2) bare de acfionare; 3) cutie finală; 4) cutie de tragere; 5) mânerul de alarmă. a robinetului şi din mânerul de acfionare din interiorul vagonului. Evacuarea aerului din conducta generală, în atmosferă, prin acfionarea robinetului, provoacă deplasarea pistonului din cilindrul de frână şi deci apăsarea sabofilor pe bandajele rofilor. 2. Frână de cale [peJibCOBbiH T0pM03; frein de voie; Gleisbremse; track brake; vâgânyfek]: Frână montată pe o porfiune scurtă (10*‘-20m) de linie a unui triaj de cale ferată, şi care serveşte Ia frânarea prin telecomandă a vagoanelor cari coboară de pe cocoaşa de triere. Spre deosebire de sabotul de cale, frâna de cale nu acfionează prin împănare asupra unei rofi a vagonului, ci prin apăsarea pe ambele fefe laterale ale bandajelor tuturor rofilor cari trec în acelaşi timp peste frâna de cale, realizându-se astfel o frânare uniformă a tuturor osiilor vagonului. Frânarea se realizează prin apăsarea pe rofi a unor grinzi metalice, cari se pot deplasa transversal fafă de axa căii. Frâna poate fi montată pe ambele fire 704 sau pe un singur fir al căii. După felul în care se efectuează frânarea, frâna de cale poate fi cu acfiune simplă (când forfa de frânare rămâne constantă în timpul frânării), cu acfiune treptată (când frânarea şi slăbirea se fac într'un număr limitat de trepte), şi cu acfiune lină (când frânarea se poate efectua cu o forfă de frânare variabilă între anumite limite). După modul de acfionare al grinzilor de frânare, deosebim: 1. Frână de cale, mecanică [MexaHHHecKHH peJlbC0BblHT0pM03; frein mecanique de voie; me* chanische Gleisbremse; mechanical track brake; mechânikai vâgânyfek]: Frână de cale la care deplasarea şi apăsarea grinzilor de frânare se re- 3. ~ de cale, prin apăsare [MexaHHHecKHH HaTHîKHOH pejlbCOBbiH T0pM03; frein mecanique â pression pour voie; mechanische Anzuggleis-bremse; mechanical track pulling brake; nyomo vâgânyfek]: Frână de cale, mecanică, la care frânarea se realizează prin apăsarea directă a grinzilor, frecarea fiind proporfională numai cu forfa de acfionare. — Obişnuit, este formată din două grinzi de frânare, frâna fiind montată pe un fir al căii: una din grinzi este fixă, iar cealaltă este deplasabilă. Pentru frânare se micşorează distanfa dintre grinzi: vagonul intrând pe frână, grinzile apasă pe fefele laterale ale bandajului, apăsarea putând fi mărită prin mărirea forfei de frânare. 2 Frână de cale, mecanică, prin greutate, cu acţionare hidraulică. 1)' pompă de presiune; 2) dispozitiv de comandă şi de acfionare; 3) conductă de apă sub presiune; 4) grindă de frânare, deplasabilă (oscilantă); 5) roata vagonului; 6) grindă de frânare, fixă; 7) traversă de aşezare a frânei de cale; 8) cilindru de activare a frânei. alizează „mecanic", comanda şi acfionarea (hidraulică, pneumatică, electrică sau electropneumatică) frânelor fiind centralizate la unul sau la mai multe posturi. Frâna de cale, mecanică, poate fi: 2. ~ de cale, cu cleşte [pejibcOBbiH T0pM03 C 3aXBaTKaMH; frein â tenailles pour voie; Zan-gengleisbremse; tongs track brake, fogos vâgânyfek]: Frână de cale, me- 7 _ 3 / canică, formată din două ; grinzi de frână independente una de alta, fixate pe un număr de suporturi, aşezate la o distanfă anumită, legate între ele prin pârghii, şi acfionând în formă de cleşte. Frânarea se realizează prin strângerea cîeştelor, şi deci prin deplasarea grinzilor de frânare, cari apasă asupra bandajelor. Obişnuit, acfionarea se face prin aer comprimat, dispozitivul având o mare suplefă. Frână de cale, cu cleşte, montată pe ambele fire. I) cilindru de frână; 2) pârghie de acfionare a frânei; 3) şină; 4) grindă de frânare; 5) cleşte. 4. ~ de cale, prin greutate [MexaHHHSCKHH peJIbCOBblH T0PM03 C IipOTHBOBecOM; frein mecanique â contre-poidspourvoie; mechanische Gewichts-gleisbremse; mechanical weight track brake; teher-suly vag ân.yf e k]: Frână de cale, mecanică, la care forfa de frânare este proporţională cu greutatea vagonului care urmează să fie frânat. Se aplică pe ambele fire sau numai pe un fir al căii. Şina este aşezată pe o grindă care, sub greutatea vagonului, Frână de cale, cu cleşte, prin greufate şi cu acfionare pneumatică, montată pe un singur fir al căii. 1) cilindru de frână; 2) cleşte de frână; 3) grindă de frânare; 4) roata vagonului; 5) grindă oscilantă pe care rulează buza bandajului rofii; 6) şină; 7) clichet de fixare a pârghiei de acfionare a frânei; 8) cilindru de acţionare a clichetuiui. influenfează deplasarea grinzilor de frânare, şi deci apăsarea lor asupra fefelor bandajelor. 705 Frână de cale, electromagnetică, montată pe un singur fir al căii, 1) şină; 2) grindă de frânare; 3) grinzi purtătoare de scufundare (pentru trecerea locomotivelor peste frâna de cale; 4) poli magnetici din table nituite; 5) electromagnet. î. Frână de cale, prin curenfi turbionari [Top-M03, A^HCTByiOmHH TQKaMH KeHHen0e3A0B; freinage des trains; ‘Bremsung der Zuge; braking of trains; vonatfekezes]: Frânare folosită pentru trenuri. Se efectuează, obişnuit, prin frecare, în cazuri speciale prin contraabur sau contrapresiune, iar în cazul tracţiunii electrice, prin frânare electrică. Frânarea are rolul de a realiza oprirea rapidă a trenului (frânare rapidă) în caz de pericol, de a realiza, fără sguduiri şi smucituri, opririle precise în staţii, şi de a modera vitesa când ea depăşeşte limitele fixate. Asigurarea frânării se realizează prin acoperirea procentului de frânare (v.) necesar, şi prin folosirea unui coeficient de frânare corespunzător felului şi vitesei trenului. — In cazul trenurilor de marfă, vitesa Conducte sub presiune numai la frânare. Conducte permanent sub presiune (aer comprinmt). Conducte sub presiune numai în stare defrânită. Instalafia de frână continuă cu aer comprimat, pentru tramvaie. 1) guvernor; 2) grup compresor; 3) sorb; 4) supapă de siguranfă; 5) rezervor principal; 6) robinet de purjare; 7) pulve-rizator cu alcool; 8) filtru de praf; 9) pungă de golire; 10) conducta sub presiune; iî) rcbinetul mecanicului; 12) manometru c’ublu; 13) surdină; 14) conducta frânei directe; 15) conductă generală automată; 16) robinet de trecere; 17) cuple de aer; 18) valvă de descărcare; 19) cilindru de frână; 20) robinet de izolare al frânei; 21) triplă valvă; 22) strangulare; 23) rezervor auxiliar; 24) tremie cu nisip; 25) robinet pentru derivafia uşilor; 26) robinet de siguranfă al uşilor; 27) robinet pentru tremie; 28) robinet de comandă al uş i Ier; 29) manometru pentru uşi; 30) cilindrul uşilor; 31) supapă de reţinere. deosebesc: frânare prin frecare, care se poate efectua cu frână individuală (cu folosirea forţei musculare) sau cu frână continuă cu aer comprimat (cu sistem combinat de acţionare, având conductă generală automată şi conductă directă, in-■cluziv supapa de reţinere), (v. fig.); frânare reo-:statică; frânare cu recuperare (care reclamă motoare cu excitaţie compusă şi adaptarea, pentru trecuperare, a substaţiei de redresare); frânare undei de frânare trebue să aibă o valoare suficientă spre a se propaga, în timpul prescris, până la ultimul vagon (minimum 110 m/s la un tren de 200 osii). Se pot folosi numai frâne cu slăbire în trepte, cu dispozitiv de schimbare „marfă-călă-tori" la locomotivă şi cu schimbător de greutate „gol-încărcat", prin care se schimbă greutatea de frânat a vagonului după încărcarea pe care o are. La automotoarele de mare vitesă, pe lângă 712 frânarea de serviciu realizată prin frâna continuă automată, se foloseşte, uneori, o frânare de urgentă (obişnuit, prin frâne electromagnetice cu patine pe şine), şi o frânare de încetinire, cu un drum de frânare scurt (obişnuit, frânare electromagnetică sau prin curenţi turbionari). — Deosebim: 1. Frânarea electrică a trenurilor [3JieKTpH-HeCKOe TOpMOîKeHHe noeSflOB; freinage eledrique des trains; elektrische Bremsung der Ziige; electric braking of trains; villamos vonatfekezes]: Frânare electrică folosită în tracjiunea electrică a trenurilor, pe lângă frânarea de serviciu, prin frecare. Nu este suficientă pentru opriri rapide la vitese mari, şi se foloseşte ca frânare de reţinere la mersul pe pante lungi, ca frânare de încetinire, în special la locomotivele electrice cu un mare număr de osii motoare, şi la automotoare electrice. — Sistemele de frânare diferă după felul curentului de tracţiune. In curent continuu se folosesc: frânarea reostatică (excitafie separată, excitaţie în serie cu rezistenţe variabiie, excitaţie în serie şi cu excitaţie suplementară pe rezistenfe constante); frânarea prin recuperare (excitaţie în derivaţie, excitatie separată). In curent monofazat se folosesc: frânarea reostatică (excitaţie separată prin curentul alternativ al liniei); frânarea prin recuperare (cuplaj cu bobină de reactanţă de frânare în circuitul indusului, cuplaj cu motor de excitaţie, cuplaj compound, condensator în serie sau în paralel cu excitaţia), in curent trifazat se folosesc: frânarea reostatică (rotorul legat la reostatul de pornire şi statorul excitat în curent continuus frânarea suprasincronă). — Pe liniile de şes cu declivi-tăţi mici se renunţă la frânarea electrică, ea nefiind avantajoasă; pe liniile cu declivităţi între 10 ■ * ■ 40°A,o, şi la trenuri grele, se foloseşte, de preferinţă, frânarea prin recuperare; pe liniile de munte cu declivităţi mari şi cu cremalierăse foloseşte, obişnuit, numai frânarea reostatică; pe liniile secundare şi la automotoare se foloseşte frânarea reostatică. Avantajul principal al frânării electrice este evitarea uzurii bandajelor şi a saboţilor de frână; des-avantajul ei este că nu poate fi folosită ca frânare de oprire absolută şi de blocare. 2. ~ prin contraabur a trenurilor [TOpMOTKe-HHe IK>e3,£(0B K0HTpnap0M; freinage des +rains par contre-vapeur; Bremsung der Zuge mit Gegen-dampf; braking of trains with counterpressure steam; vonatfekezes ellengozzel]: Frânare prin inversarea distribuţiei aburului în cilindrii locomotivei. Se foloseşte, numai pentru opriri în caz de pericol, sau pe pante lungi şi, în special, când poate interveni epuizarea frânei continue, fiindcă gazele de ardere absorbite în cilindri produc rizuri şi arderea garniturilor, iar mecanismul motor şi bandajele roţilor sunt supuse la solicitări mari. 3. ~ prin contrapresiune a trenurilor [TOpMO-meHHe noe3^0B B03AyiiiHbiM npoTHBO/ţaBjie-HneM; freinage des trains par contrepression d'air; Bremsung der Ziige mit Luftgegendruckbremse; braking of trains by air counterpressure; vonatfekezes ellennyonrâssal]: Frânare prin comprimarea aerului de către piston în cilindrii locomotivei, la mersul cu regulatorul închis. Poziţia distribuţiei se inversează. — Penfru împiedecarea absorbirii gazelor de ardere şi a scoriilor din camera de fum* se închide ţeava de emisiune şi se pune cilindrul în legătură cu atmosfera; aerul comprimat în cilindri (la maximum 6 at) este evacuat printr'o supapă de laminare şi un amortisor de sgomoh Penfru reducerea temperaturii aerului comprimat, se stropeşte camera de admisiune cu apă din căldare. Se foloseşte la locomotive de munte, la frânări pe pante lungi, pentru a se reduce solicitarea bandajelor prin frecarea saboţilor. 4. ~ prin frecare a trenurilor [(JjpHKiţHOHHoe T op MO îkg HH e n0e3#0B; freinage des trains par frottement; Bremsung der Zuge durch Reibung*, braking of trains by friction; vonaiok surlodo feke-zesej: Frânare la care absorpţia energiei cinetice a trenului în mers se realizează prin frecarea saboţilor de bandajele roţilor, respectiv de discuri montate pe osii, prin frecarea patinelor electromagnetice de şine, prin frâne de cale şi prin saboţi de cale. In cazul frânării prin apăsarea saboţilor pe roţi, se produce o frecare orientată tangenţial (opusă sensului de rotite, şi care tinde să oprească rostogolirea roţii) după expresiunea T = F |ilf unde F esfe forţa de apăsare şi pi! e coeficientul de frecare între bandaj şi sabot; între şină şi roată se produce o frecare Q=Gji2r unde G este greutatea vehiculului pe roată şi jjl2 e coeficientul de frecare între roată şi şină. La frânare se deosebesc următoarele cazuri: roţile frânate încetează de a se învârti Ia o anumită valoare a lui T, şi vehiculul se opreşte dacă T < Q, situaţia limită fiind 7’maXi — Q (limita de aderenţă); roţile se blochează şi încep să patineze pe şină, iar vehiculul continuă să înainteze dacă T > Q. Pentru a se produce efectul de frânare în condiţiuni bune, valoarea produsului F trebue să fie inferioară, însă cât mai apropiată de valoarea lui Q. Valoarea coeficientului de frecare la alunecare între roată şi şină variază foarte puţin cu vitesa când ea are valori mici; ea se găseşte, în medie, în jurul cifrei 0,2. Coeficientul de frecare dintre sabot şi bandaj creşte când scade vitesa, şi atinge valoarea maximă în momentul opririi. Spre a evita blocarea roţilor, se limitează, din acest motiv, valoarea forlei de frânare. Coeficientul de frânare (v. Frânare, coeficient de ~) este limitat Ia 80*’‘85%. La vitese mari, forţa de frânare rămânând constantă şi coeficientul de frecare dintre sabot şi bandaj scăzând când creşte vitesa,, efectul de frânare scade foarte mult. Peniru trenuri de mare vitesă, frânarea cu forţă de frânare constantă se înlocueşte cu o frânare cu forţă de frânare variabilă cu vitesa, şi în limitele admise de forţa de aderenţă. (La vitese foarte mari, coeficientul de frecare dintre roată şi şină descreşte când creşte vitesa*. aproximativ după expresiunea |i2 = 0,24 — 0,0007 V, V fiind dat în km/h). Variaţia forţei de frânare se realizează automat, prin dispozitive de încetinire (încetinitor) cari împiedecă şi blocarea, roţilor, iar mărirea forţei de aderenţă se obţine prin nisipare. — In cazul frânării electromag- 71S netice, la început patinele de frânare cad liber pe şine, apoi sunt excitate; atracjiunea magnetică P' produce o frecare P’ |i' (p.' fiind coeficientul de frecare dintre patine şi şine), care se adună la frecarea din apăsarea sabofilor pe bandaje. Acfiunea de frânare a electromagnefilor se măreşte şi prin curenţii Foucauli induşi în rofi. — La frânarea prin frânele de cale, frecarea e proporfională cu apăsarea grinzilor’ de frână şi cu coeficientul de frecare dintre grindă şi bandaj. — Frânarea prin sabofi de cale (de mână şi centralizafi) se realizează prin aşezarea sabotului pe şină, pro-vocându-se frânarea uneia din rofile vagonului prin împănarea ei cu sabotul şi, deci, oprirea vagonului după ce a alunecat în prealabil pe şină. Se foloseşte la manevrarea vagoanelor în triaje. 1. Frânarea firobusului. V. Frânarea trolley-bus-ului. 2. Frânare, coeficient de ~ [Koacjp^HiţHeHT TOpMO>KeHHH; coefficient de freinage ; Abbrem-sung, Klotzdruckprozent; braking coefficient; fekezesi tenyezo, lefekezes]. Tehn.: Raportul dintre suma apăsărilor sabofilor unui vehicul şi greutatea vehiculului (suma dintre greutatea proprie şi a încărcăturii). — La vehiculele de cale ferată, el variază după felul trenurilor şi după felul osiilor, fiind limitat, de obiceiu, la 80% pentru vagoanele trenurilor de marfă, şi la 85% pentru vagoanele trenurilor de călători; la locomotivele trenurilor de marfa, la osiile cuplate ale trenurilor de marfă, la 65 •■•80%; la locomotivele trenurilor de călători, la osiile cuplate şi la osiile alergătoare, limitat la 130%; la locomotivele trenurilor de mare vitesă, la osiile cuplate la 200% şi la osiile alergătoare, la 50%; la trenurile de mare vitesă se ajunge la vagoane până la 200 • ■ *350 %, după vitesa lor. Sin. Procent de apăsare al sabofilor. s. forfă de ~ [CHJia T0pM0îKeHHH; force de freinage; Bremskraft; braking force; fekezesi ero]. 1. Tehn.: Forfa care se aplică sistemului tehnic, pentru a provoca frânarea. Ea poate fi dată direct prin forfa musculară (frână individuală de vehicul de cale ferată, de automobil, frână manuală de aparat de ridicat, etc.) sau printr'un mecanism comandat (frână continuă de cale ferată, frână electrică, etc.), Forfa de frânare se transmite la organele de frânare unde ajunge, obişnuit, transformată într'un anumit raport, şi se numeşte apăsare; produsul dintre apăsare şi coeficientul de frecare dintre organul de frânare şi roată sau tobă dă frecarea de frânare, tangentă Ia roată sau la tobă. Frânarea se realizează în momentul în care cuplul frecării din apăsare depăşeşte cuplul forfei de mişcare diminuat cu momentul forfeior de rezistenfă. La vehicule, cuplul frecării din apăsare trebue să fie în acelaşi timp mai mic sau cel mult egal cu momentul frecării dintre roată şi cale. La vehiculele de foarte mare vitesă (cale ferată, automobil) forfa de frânare se reglează după valoarea vitesei. — 2. Cs.: Forfă care seaplică prin acfiunea defrânare a vehiculelor pe un pod şi care acfionează în lungul podului; de aceasta se fine seamă în calculul de rezistenfă al podului. La podurile de cale ferată se consideră, în general, aplicată la nivelul şinei, şi egală cu 0,10* ■•0,15 din suma greutăfilor pe osiile frânate. La podurile de şosea, forfa de frânare este mult mai mică şi nu intervine decât în calculul pilelor sau al paleelor înalte. 4. procent de ~ [npoiţeHTHoe otho-HieHHe TopMOJKeHHH; pourcentage de freinage; Bremshundertstel; braking percentage; fekezesi szâzaiek]. C. f.: însutitul raportului dintre greutatea de frânat necesară pentru ca un tren să poată fi oprit pe o anumită distanfă de frânare şi dintre greutatea trenului. Obişnuit, la vitese mai mici de 110 km/hr> distanfa de frânare se ia, 700 m. Procentele defrânare se determină în funcfiune de vitesele maxime ale trenurilor şi de deciivitătile caracteristice ale liniei, şi sunt strânse în tabele pentru trenurile frânate cu mâna, şi separat pentru cele frânate cu frână continuă. 5. undă de ~ [BOjma T0pM0>KeHHH; onde de freinage; Bremsungswelle; braking wave; fekezesi hullâm]. C. f.: Propagarea acţiunii de frânare pe întreaga lungime a trenului, cu o vitesă egală cu câtul dintre lungimea unei conducte generale şi timpul dmtre momentul manevrării robinetului mecanicului 'şi momenlul când începe acţionarea saboţilor dela extremitatea opusă a conductei. Vitesa undei de frânare scade pe măsură ce se măreşte lungimea trenului. Pe lângă sistemul de frână şi felul trenului, ea depinde de gradul de etanşeitate al conductelor,, rezervoarelor, supapelor şi cilindrilor de frână, şi de descărcarea suplementară a conductei. Se ajunge la 170 m/s pegtru frânări obişnuite, şi la 250 m/s pentru frânări rapide. 6. Frânării, repartiţia uniformă a ~ [paBHO-MepHoe pacnpeAejieHHe topmojkghhh; repar-tition uniforme du freinage; Bremskraftverteilung,, Bremsausgleichung; uniform repartition of braking;. fekezes egyforma kiegyenlitese, fekkiegyenlites]. Tehn.: Operaţiune de repartizare egală a forţei de frânare pe roţile unui vehicul. — La autovehicule se realizează prin distribuitorul de frână. Un fermitatea repartiţiei se verifică prin aparate speciale de încercare (v. Frânometru). — La vehiculele de cale ferată se realizează prin regiarea barelor timoneriei frânei, în funcţiune de uzura bandajelor şi a sabofilor; iar la autovehicule, în funcţiune de uzura sistemului de suspensiune al maşinii şi de^ uzura saboţilor. La frânele automate moderne se realizează prin regulatorul automat al frânării, care compensează în mod automat uzura saboţilor şi a timoneriei, cum şi jocurile cari se pot ivi din cauză că saboţii se aplică în diferite puncte ale roţilor., 7. Franc bord. Sin. Bord liber. s. Francez, număr ~ [(J)pamjy3CKHH HOMep (hhth); numero franqrais; franzosische Nummer;, French count; francia szâm]. Ind. text.: Fineja unui, fir, exprimată prin raportul dintre lungimea în kilometri şi greutatea în livre franceze (1 livră franceză = 0,5 kg). 9. Francis, turbină V. Turbină Francis. 714 î. Franck şi Caro, procedeul ~ [cnoco6 Fe K 5172,69 Mg 371 9,938 J bz 5171,601 Fe N 3581,195 Fe h 5167,34 Mg O 3440,612 Fe c 4957,604 Fe P 3361,2 F 4861,327 H Q 3286,8 d 4668,146 Fe R 3179,34 Ca e 4383,547 Fe r 3145,2 } 4325,767 Fe S 3100,671 Fe G' 4340,466 H s 3047,611 Fe 5. Freatic [(jDpeaTHHeCKHH; phreatique; phre-atisch; phreatic; vizâtbocsâtâsi kepesseg]. Geol.: Calitatea unei ape de infiltraţie de a rezulta dintr'o impregnare completă şi permanentă a solului, e. Freatică, apa V. Apă freatică. 7. Freafofifă [cfcpeaTOcjDHTHbiH; phreatophyte; phreatophyte; phreatophyte; freatofita]. Bot.: Plantă, care îşi procură apa din pânza de apă freatică. 8. Frecare [TpeHHe, (ÎJpHKiţHfl; frottement; Reibung; friction; surlodâs]: 1. Componenta tangenţială la suprafaţa de contact dintre două corpuri, a forţei de sprijin pe care unul din corpuri o exercită asupra celui de al doilea se numeşte frecarea care se exercită asupra celui . de al doilea corp. Frecarea se numeşte frecare de repaus (v.) sau de adeziune, dacă se exercită între corpuri în contact cari sunt în repaus relativ, şi frecare de alunecare (v.), dacă se exercită între corpuri cari alunecă unul pe altul. — 2. Suma momentelor forţelor de sprijin, incluziv ale frecărilor de sub 1, în raport cu un punct de contact. Componenta momentului rezultant normală pe planul iangent comun celor două suprafeţe în contact se numeşte frecare de pivotare (v.), iar componenta lui cuprinsă în planul tangent se numeşte frecare de rostogolire (v.). 9. ~ de adeziune: Sin. Frecare de repaus (v.). io. ~ de alunecare [TpeHHe CKOJibHteHHH; frottement de glissement; Gleitreibung; sliding friction; csuszâsi surlodâs]: Frecarea care se exercită între două corpuri solide în contact, cari alunecă unul pe altul. Această frecare, cuprinsă în fiecare punct în planul tangent la cele două suprafeţe în contact, are aceeaşi direcţie şi sens contrar cu vitesa relativă de alunecare a corpului asupra căruia se exercită, faţă de celălalt corp, iar valoarea ei absolută T este proporţională cu componenta normală N a forţei de apăsare dintre cele două corpuri T=pN, factorul de proporţionalitate numit coeficient de frecare de alunecare, fiind, în primă aproximaţie, independent de vitesa relativă de alunecare a corpurilor, şi depinzând numai de materialul corpurilor în contact şi de starea suprafeţelor lor de contact („legile" de frecare ale lui Coulomb). — Coeficientul de frecare privitor la suprafeţe aspre scade, în general, când creşte vitesa relativă de alunecare. Dacă forţa de apăsare normală, raportată la unitatea de arie a suprafeţei de contact, este aN şi aT este frecarea raportată la unitatea de arie, „legea" de frecare devine O jy = j, formă sub care se poate folosi şi când qn nu e constant în suprafaţa de contact, sau pentru a calcula momentele corespunzătoare frecărilor a^dS, cari se exercită asupra elementelor de arie dS ale suprafeţelor în contact. Frecarea de alunecare e o forjă macroscopic disipativă, adică însoţită de un efect termic. Frecarea de alunecare (şi cea de repaus) e pusă în legătură cu ieşiturile neregulate (dinţii) de pe o suprafaţă de contact, cari se acaţă de ieşiturile celeilalte suprafeţe, formând un blocaj. Dacă dinţii sunt deformaţi elastic, sunt valabile legile lui Coulcmb. Dacă presiunea dintre suprafeţe e destul de mare, anumiţi dinţi sunt deformaţi elastic, iar alţii, a căror limită de elasticitate 716 a fost depăşită, sunt deformaţi plastic, se produc deformafii permanente, suprafeţele în contact sunt sgâriate, şi legile lui Coulomb nu mai sunt valabile. Ele încep să fie valabile din nou când toţi dinţii se deformează plastic, dar cu alt coeficient de frecare de alunecare, Ieşiturile de pe suprafeţe prelucrate fin au Relaţiile dela suprafaţa de contact a două corpuri cu frecare de alunecare (schematic). înălţimi de sute de straturi de atomi sau de molecule, şi deci forţele moleculare (sau atomice), cari au o rază de acţiune de câteva straturi de molecule (sau de atomi), nu intervin în frecare. Suprafeţele de alunecare uzându-se, se pot netezi (în cazul corpurilor plastice, ca metalul alb, etc.), ceea ce reduce coeficientul de frecare; la alte corpuri, materialul desprins prin frecare poate mări coeficientul de frecare. 1. Frecare de pivotare [TpeHHe BpaiiţeHHH; frottement de pivotement; bohrende Reibung; pi-voting friction; csapsurlodâs]: Suma momentelor frecărilor de alunecare dintre elementele de arie a două corpuri solide în contact, a căror alunecare consistă într'o pivotare în jurul unei axe perpendiculare pe un plan tangent la unui din elementele de arie, luate în raport cu axa de pivotare. Cuplul C e proporţional cu forţa de apăsare normală N a unui corp asupra celuilalt: C=ppN, unde coeficientul pp, care are dimensiunile unei lungimi, se numeşte coeficient de frecare de pivotare. 2. ~ de repaus [TpeHHe b coctohhhh no-KOH; frottement d'adhesion; Haftreibung; repose friction; nyugalmi surlodâs]: Frecarea care se exercită între două corpuri solide în contact cari sunt în repaus unul faţă de altul, egală cu componenta tangentă la suprafaţa lor de contact, a forţei de sprijin pe care unul din corpuri o exercită asupra celui de al doilea. Repausul relativ al celor două corpuri se menţine cât timp frecarea de repaus Tr e mai mică decât o valoare limită T0 a ei, proporţională cu componenta normală N a forţei de apăsare dintre cele două corpuri: Tr ^ Tq — p-o N, factorul de proporţionalitate p.0, numit coeficient de frecare de repaus (sau de adeziune), depinzând numai de materialul corpurilor în contact şi de starea suprafeţelor lor de contact. Coeficientul de frecare de repaus al materialelor eolotrope depinde de direcţia căreia i se ataşează (este, de ex., mic în direcţia fibrelor lemnului, şi mare în direcţia perpendiculară pe ele). El reprezintă tangenta trigonometrică a unghiului de frecare, pe- care normala pe su- prafeţele de contact îl formează cu generatoa-rea conului de frecare (v. Frecare, con de ~), situată în direcţia căreia îi este ataşat coeficientul de frecare de repaus. Corpul asupra căruia se exercită frecarea de repaus Tr şi componenta normală N a reacţiunii celuilalt corp în contact cu el trebuind să fie în echilibru, frecarea de repaus Tr trebue să fie egală şi de sens contrar cu suma proiecţiilor tuturor celorlalte forţe cari se exercită asupra corpului, pe planul tangent la suprafeţele de contact, în porţiunea prin care se transmite reac-fiunea normală corespunzătoare N, Când suma proiecţiilor celorlalte forţe pe planul de contact a două corpuri are o valoare absolută mai mare decât valoarea limită T0, condiţiunea de echilibru Tr ^ Tq^PqN nu mai poate fi îndeplinită, corpurile alunecă unul pe altul, şi sunt valabile „legile" frecării de alunecare. s. ~ de rostogolire [TpeHHe KaneHHH; frottement de roulemenf; Rollreibung, rollende Reibung; rol ling friction; gordulo surlodâs]: Suma momentelor forţelor de sprijin, incluziv ale frecărilor de alunecare, dintre elementele de arie a două corpuri solide în contact, în raport cu axa instantanee de rostogolire relativă, care e conţinută în planul tangent comun suprafeţelor în contact. în primă aproximaţie, momentul rezultant e proporţional cu forţa de apăsare normală: c=iyv, unde coeficientul \ir, care ar^ dimensiunea unei lungimi şi depinde de materialul corpurilor/ de starea suprafeţelor de contact şi de forma şi dimensiunile acestor corpuri, se numeşte coeficient de frecare de rostogolire. — în cazul unui cilindru care se rostogoleşte peste o suprafaţă care cedează plastic, cilindrul e în contact cu suprafaţa pe un arc ab (v. fig.), rezultanta D a reacţiunilor terenului trece prin axa cilindrului şi e înclinată faţă de verticală, iar momentul ei în raport cu punctul a, în care forţâ^de apăsare normală N intersectează suprafeţele de contact, e egal cu cuplul C — Pr care trebue exercitat asupra cilindrului de rază r, pentru ca aceasta să se rostogolească; el e egal cu Nf, dacă / e depărtarea orizontală dintre a şi punctul în care prelungirea lui D intersectează arcul de contact ab, adică C — ţN, şi deci pr = f. 4. coeficient de ~ de alunecare [K03(|)-(JîHlţHeHT TpeHHH CKOJibîKeHHB; coefficient de frottement de glissement; Gleitreibungszahl; -j/LT Frecare de rostogolire. D) rezultanta reacţiunilor normale ale terenului; N) apăsarea normală; ab) arcul de contact; f) braţul lui N faţă de intersecţiunea lui D cu ab; P) forţa care dă cuplul necesar penfru rostogolire, cu braţul r, egal cu raza cilindrului. 717 coefficient of friction; csuszo surlodâsi tenyezo]. V. sub Frecare de alunecare. 1. Frecare, coeficienf de ~ de pivotare [ko9(J)-4)HD,HeHT TpeHHH BpauţeHHH; coefficient de frottement de pivotement; Bohrreibungszahi; pi-voting coefficient; csapsurlodâsi tenyezo]. V. sub Frecare de pivotare. 2. coeficient de ~ de rostogolire [K03$- 4)HErHeHT TpeHHH KSHeHHH; coefficient de frot-iement de rouiement; Rollreibungszahl; coefficient of rol ling friction; gordulo surlodâsi tenyezo]. V. sub Frecare de rostogolire. s. con de ~ [KOHyc TpeHHH; cone de frottement; Reibungskegel; frici ion cone; surlodâsi kup]: Con cu vârful într'un punct de tangentă P a două suprafeţe în contact, şi cu generatoarele formate de direcţiile pe cari le au forţele de sprijin dintre cele două corpuri, când acestea încep să alunece cu frecare unul pe altul, în direcţia din spre normala în P la suprafeţele de contact, spre generatoarele respective. — Cele două corpuri nu alunecă deci unul pe altul, când direcţiile forţelor de sprijin dintre cele două corpuri sunt cuprinse în interiorul conului de frecare. Tangenta trigonometrică a unghiului dintre normala în P la suprafeţele de contact şi dintre o generatoare, numit unghiu de frecare, e deci egală cu coeficientul de frecare de repaus în direcţia respectivă (v. sub Frecare de repaus). Pentru materiale isotrope, coeficientul de frecare e independent de direcţia de alunecare, şi conul de frecare e un con circular drept. Coeficientul de frecare al materialelor eolotrope depinde de direcţia de alunecare relativă (de ex., mic în direcţia fibrelor lemnului, şi mare în direcfia perpendiculară pe ele). 4. Frecare fluidă [cjpjnoHAHoe TpeHHe; frottement liquide; Flussigkeitsreibung; fluid friction; nedves surlodâs]: Frecare a două corpuri între cari exisiă un film de fluid (lubrifiant) neîntrerupt. V. sub Ungere. 5. ~ interioară [BHyTpeHHee TpeHHe; frottement interieur; innere Reibung; internai friction; belso surlodâs]. V. sub Viscozitate şi Plasticitate. e. ~ semifluidă [noJiy(J)JiK)HAHoe TpeHHe; frottement demifluide; ha!bflussige Reibung; se-mi-fluid friction; felnedves surlodâs]: Frecarea a două corpuri solide în timpul căreia filmul de fluid (lubrifiant) dintre ele se rupe şi se reface succesiv, din cauza presiunii specifice prea mari sau a proprietăţilor fluidului (a calităţilor inferioare ale lubrifiantului). V. sub Ungere. 7. unghiu de ~ [yroji TpeHHH; angle de frottement; Reihungswinkelr angle of friction; surlodâsi szog]. V. sub Frecare, con de 8. ~ uscată [cyxoe TpeHHe; frottement sec; trockene Reibung; solid friction; szâraz surlodâs]; Frecare între două corpuri solide, fără interpunerea unui film de fluid (lubrifiant). 9. Frecarea dintre solide şi lichide [TpeHHe Menmy TRepAbiMH h jkhakhmh TejiaMH; frottement entre corps solides et liquides; Reibung zwischen festen und flussigen Korpern; friction between solids and liquids; szilârd es csepfolyos anyagok kozoiti surlodâs]. V. sub Ungere. 10. Frecvenfă [nacTOTa; frequence; Hăufigkeit; frequency, frekvencia]. C/c. pr.; Raportul dintre numărul Na al valorilor dintr'o mulţime finită de N valori cari satisfac o anumită condiţiune a, şi dintre totalul N de valori se numeşte frecvenfă valorilor cu condiiiunea a. Dacă N este mare, şi Na raportul are o anumită stabilitate, el reprezintă valoarea probabilităţii condifiunii a. 11. Frecvenfă [naCTOTa; frequence; Frequenz; frequency; frekvencia]. Fiz.: Câtul dintre un număr întreg de perioade ale unei mărimi periodice funcţiune de timp, şi intervalul de timp corespunzător. 12. ~ asignafă [Ha3HaHeHHaH(onpeAejieHHaH) naCTOTa; frequence assignee; Kennfrequenz; as-signed frequency; meghatârozott frekx^encia]: Frecvenţa care ocupă centrul benzii de frecvenţe ce interesează într'o operaţiune. Priveşte, adesea, banda de frecvenţe de radioemisiune sau de ra-diorecepţie. îs. Frecvenfă critică ionosferică [KpHTH^ecKan HOHOCCjDepHaH naCTOTa; frequence critique iono-spherique; kritische ionosphărische Frequenz; criticai ionospheric frequency; kritikus ionosferikus frekvencia]. Meteor.:Frecvenţa /(s^1) a unui semnal radioelectric de sondaj ionosferic, care corespunde regiunii de densitate maximă a unei pături, şi care e legată de concentrafia electronică N (cm-3) a păturii prin relaţia Af=0,0124/2. V. Sondaj meteorologic. 14. Frecvenfă de tăiere [nacTOTa HCHe3aHHH; frequence de disparition; Verschmelzungsfrequenz; minimum picture speed; eltunesi frekvencia]. Fiz.: Frecventa de întrerupere a fasciculului luminos al aparatelor cinematografice, provocată de rotirea obturatorului, pentru care ochiul nu mai percepe efectul de filaj. Această frecvenţă este cuprinsă între 34 şi 54 întreruperi pe secundă. 15. Frecvenfă de tăiere [nacTOTa HCHe3aiiHH; frequence de coupure; Grenzfrequenz; cut-off frequency; elvâiaszto frekvencia]. Te/c.: Frecvenţă care separă făşia frecvenţelor transmise, de făşia celor oprite într'un filtru electric. ie. Frecvenfă giroscopică [rHpocKonH^ecKan HaCTOTa; frequence gyroscopique; gyroskopische Frequenz; gyroscopical frequency; giroszkopikus frekvencia]. Meteor. V. Unde radioelectrice, Re-fracţiune ionică. i7. Frecvenfă Eimifă de filtru [npeAejibHan nac-TOTa; frequence de coupure; Grenzfrequenz; limi-ting frequency; hatârfrekvencia]. EL: Limita frecvenfelor curenfilor armonici pe cari un filtru sau o linie electrică îi Iasă să treacă fără atenuare importantă, respectiv îi opreşte practic complet. îs. Frecvenfă muzicală [[TOHajibHan qacTOTa; frequence musicale; Tonfrequenz; musical fre- 718 quency; zenci-hang frekvencia]. Acusf.: Frecvenfă care cade în intervalul frecvenjelor sunetelor muzicale (46•■•20000 per/s). î. Frecvenfă utilizabilă [npHroAHaa nacTOTa; frequence utilisable; anwendbare Frequenz; utili-zable frequency; hasznâlhato frekvencia]. Meteor. V. Undelor radioelectrice, propagarea în atmosferă a ~ radioelectrice. 2. Frecvenfă imaginilor [nacTOTa 9JieMeHTOB H306pa>KeHHH; frequence des images; Bildfre-quenz; image frequency; kepfrekvencia]. Cinem.: Numărul de imagini proiectate în unitatea de timp. s. Frecvenfă liniilor [nacTOTa ctpok (Tejie-BH3H0HH0r0 H306paîKeHHH); frequence des lig-nes; Zeilenfrequenz; line frequency; vonalfrek-vencia]. Telv.: Numărul liniilor de analiză explorate, transmise sau reconstituite în unitatea de timp. 4. Frecvenfă naturală a unei antene electromagnetice [co6cTBeHHan qacTOTa 3JieKTpoMar-HHTHOH aHTeHHbi; frequence naturelle d'une antenne electromagnetique; Eigenfrequenz einer elektromagnetischen Antenne; natural frequency of an aerial; egy elektromâgneses antena onfrek-venciâja]. Elf.: Cea mai joasă frecventă proprie a unei antene, care se stabileşte când nu se introduce în circuitul ei nicio capacitate sau inducfivitate. 5. Frecvenfă precipitaţiilor [nacTOTa ocaA-KOB; frequence des precipitations; Hăufigkeit der Regen; rain frequency; csapadekboseg]. Meteor.: Numărul care indică de câte ori o precipitaţie atinge sau depăşeşte, în cursul unui an, într'o regiune oarecare, o anumită intensitate şi durată. Ex.: Ploile de 15 minute durată, cari ating sau depăşesc intensitatea de 150 litri/secundă şi pe hectar, au, la Bucureşti, frecvenţa 0,5, adică au probabilitatea de a se întâmpla odată la doi ani, 6. Frecvenfe continue [HenpepbiBHbie nac-TOTbi; frequences continues; stetige Frequenzen; continuousfrequencies; âllando frekvencia]. Sfafist.: Intervalele de valori în cari se împarte domeniul de variabilitate al unei variabile statistice continue, în vederea studiului repartiţiilor statistice. Ex.: Clasificarea oamenilor după înălţime (grupul I: dela 150 până la 159 cm; grupul II: dela 160 până la 162 cm, etc.), după vârstă, etc. 7. Frecvenfelor, nomenclatura ~ de undă [boji-HOBbie HaCTOTbl; nomenclature des frequences des ondes; Wellenfrequenzen'nomenklatur; wave frequencies nomenclature; hullâmfrekvenciâk el-nevezese]. F/z.: Frecvenţele undelor se numesc după numărul lor de perioade pe secundă: Numirea frecventei: Numărul de P^oade * pe secunde: inferioară 30 joasă 30-•-300 intermediară 300-**3 000 * înaltă 3000-•-30000 foarte înaltă 30000-■-300000 ultraînaită 300 000 • ■ ■ 3 000 000 superioară 3 000000 ■■■ 30000000 joasă în înţeles larg <20000 înaltă în înţeles larg > 20000 8. Frecvenfmefru [nacTOTOMep; frequencemetre; Frequenzmesser; frequency meter; frek-venciamero]. EL: Instrument pentru măsurarea frecvenţei. De obiceiu, frecvenfme-trele se folosesc pentru măsurarea frecvenţei curenfilor electrici alternativi. Ele se construesc fie cu mecanism cu rezonanţă mecanică (v. sub Instrumente de măsură), fie ca instrumente cu inducfie electro- magnetici (v. fig.). Flecvenfmetru cu .induct;e Dublul rrecvenfmetru electromagnetică, se compune din doua frecvenţmetre legate la două reţele sau maşinr sincrone cari urmează a fi puse în paralel, şi serveşte spre a constata dacă frecvenţele lor sunt apropiate sau nu. 9. ~ absolut [a6cojiK)THbiH nacTOTOMep; frequencemetre absolu; absoluter Frequenzmesser; absolute frequency meter; abszolut frekven-ciamero]: Instrument pentru determinarea frecvenţei în funcţiune de secunda timpului solar mediu. 10. ~ eterodină [reTepoAHHHbiH naCTOTO-Mep; frequencemetre heterodyne; Dberlagerungs-frequenzmesser; heterodyne frequency meter; heterodinikus frekvenciamero]: Instrument de măsură a frecvenţei prin producerea locală a unor oscilaţii de frecvenţe egale, sau diferind cu o valoare măsurabilă de frecvenţa de măsurat. n. Fredholm, ecuafie ~ [HHTerpaJibHoe ypaBHeHHe OpeftrOJlbMa; equation integrale de F., equation integrale de deuxieme espece; Infegral-gleichung 2. Art.; F's integral equation; F.-fele integral egyenlet]. An. maf.: Ecuafie integrală în f(x), de forma: (1) f(x)-xi K(x, t) f(t)dt = g(x), Ja unde K(x, t) şi }{x) sunt cunoscuţi, iar X e un parametru. Astfel de ecuafii se întâlnesc în studiul problemei lui Dirichlet, când se încearcă rezolvarea ei‘ printr'o distribufie de mase pe frontieră. Această ecuafie este cazul limită al sistemelor de ecuafii lineare, când numărul de ecuafii creşte nemărginit. Ecuafia (1) ars totdeauna o soîufie, afară de cazul anumitor valori Xlf â2, Xn, ... ale lui X, numite valori caracteristice. Dacă ţ(x)~ 0 (dacă ecuafia e omogenă) nu există soluţii, dacă X nu este o valoare caracteristică. Dacă XK este o valoare caracteristică, ecuaţia omogenă are un număr limitat de solufii linear independente, şi tot atâtea are şi ecuaţia asociată: (2) (f)d*. Ja Pentru ca ecuaţia (1), în care X = XK este o valoare caracteristică, să admită solufii, este necesar 719 şi suficient ca f(x) să fie ortogonal tuturor soluţiilor ecuafiei (2). Solufia ecuafiei (1) poate fi pusă sub forma: (3) f(x) = g(x) + xi T(x, t; X) g(t)dt, Ja unde T(x,t;X), numit nucleul rezolvant, este o funcfiune meromorfă în X, adică este de forma (4) unde (5) D(X)=1-Mi* + d2X2 + d8X3 + ... (6) D(x, t\ X)~K(x, t) + d1(^r £)A + d2(x, ^)X2 + .. iar dm(x, t) se caicuiează din aproape în aproape prin formulele (7) djx, t) = K(x, t)+\bK(x, s) d^s, t)ds. Ja Coeficienfii numerici din (5) sunt dafi de: (®) Dacă se desvoită nucleul rezolvant (4) după puterile lui X, se obfine seria lui Neumann: (4') r(x, tiX)=«*,»)+§ xnKn+t(x,t), W=1 unde Kn+1 (x, t), (cari se numesc nuclei iterati), se pot calcula prin formulele de recurenfă (9) Kn± 1 (*' .t) = { Jt K(x, s)Kn(s, t)dt. Dacă K(x,' t) zE:K(t, x), nucleul se numeşte simetric. El are totdeauna valori caracteristice reale, iar solufiile corespunzătoare ale ecuafiei omogene formează un sistem ortogonal. Dacă h(x), sunt solufiile caracteristice ale ecuafiei omogene, şi dacă ele au fost normate, urmează: ,.n. . v /»(*)/»(*) (10) K(x, t) = S Şi (11) r(x,r,X) = 5j /»(*)/»(*) suma fiind extinsă asupra tuturor valorilor caracteristice, iar în (11) Xt^Xr. 1. Fregată [(JîperaT; fregate; Fregate; frigate; fregata]. Nav. m.: Tip vechiu de navă de războiu, cu vele, armată cu piese de artilerie şi folosită ca navă de recunoaştere. 2. Freîbergit [(|)peH6eprRT; freibergite; Frei-bergit, Silberfahlerz; freibergite; freibergit]. Mineral.: (Cu2Ag2ZnFe)3Sb2S6. Minereu de argint cu conţinut până la 32% Ag. Are luciu metalic, coloare cenuşie-elbăstruie până la cenuşie de ofel, urmă cenuşie închisă (neagră), duritatea 3,51, gr. sp. 4,5-■■5. E casant, cu spărtura concoidală. Cristalizează în sistemul tetraedric. Se găseşte în filoane hidrotermale, însoţit de pirargirit, de pirită, cuarf, rodocrozit, sideroză, etc. 3. Freiesiebenit [4)peâecjie6eHHT; freiesle-benite; Freiesiebenit; freieslebenite; freiesiebenit]. Mineral.: 3Ag2S*4PbS *3Sb2S3. Sulfoantimoniură argint şi plumb, conţinând 23% argint. 4. Frenef, triedrul lui ~ [TpexrpaHHHK Ope-HeTa; triedre de F.; F' s Trieder; F.' s trihedron^ F. triedere]. Geom.: 1. Triedrul determinat de tangenta, normala principală şi binormala la o curbă. — 2. In sens mai restrâns: Sistemul de versori Uit un, ub ataşaţi unui punct P al curbei în felul următor: ut este tangent curbei şi are sensul arcelor crescătoare; un are ca suport normala principală şi sensul dela P spre centrul de curbură al suprafefei, iar = 5. Freon [cjppeoH; freon; Freon; freon; freon]* Chim.: Oricare din compuşii organici ai fluorului* folosifi ca substanfe de răcire în maşinile frigo-rigene. Cei mai imporfanfi sunt: Freon 11: — triclormonofluormetan, CFCI3; Freon 12 : — diclordifluormetan, CF2CI2; Freon 21 : — diclormonofluormetan, CHCI2F; Freon 23 : — trifluormetan, CHF3; Freon 112: — difluortetracloretan, C2F2CI4; Freon 113 :—trifluortricloretan, C2F3Cl3; Freon 114:—tetrafluordicloretan, C2F4CI2. o. Frescă [cjppecKa, (JjpecKOBan mHBOimcb; fresque; Freske; fresco; falfestmeny]. Artă, Arh.: Pictură lucrată cu colori de apă, pe fafa unei tencueli încă umede, înainte de a fi făcut complet priză. Ca liant pentru tencuială se foloseşte atât varul gras, cât şi varul hidraulic; în generalf pentru fresce inferioare se recomandă să se folosească varul gras, iar pentru fresce exterioare, varul hidraulic. Nisipul poate avea granulele mai; mari sau mai mici, după efectul artistic urmărit. Colorile trebue să fie minerale, de preferinţă ocruri, cari sunt mai rezistente, fiindcă se combină parfial cu varul. Frescele păstrează mult timp colori vii, şi servesc la decorarea interioară sau exterioară a unor monumente. 7. Fresnel, biprismă V. Biprismă Fresnel. s. integralele iui ~ [HHTerpajibi + oo. Pentru valori mari ale lui x\ nt \ 1 , 1 ■ 71x2 . A C(jc) = -H----sin —1— 2 kx 2 x2 Şl ct \ 1 1 71x2 j- 8 S{x)~---------------cos——1— 2 kx 2 x2 A şi B fiind mărginifi. Astfel: Soo n co cosx2d.x; = \ sinx2dx 0 •'O 720 î. Fresnel, oglinzi V. Oglinzi Fresnel. 2. Frefă. V. Armatură de cercuire. s. Frefă 1. [Kojibiţo hjih 6yrejib, Ha^eTbie B HarpeTOM COCTOHHHH; frette, bague de serrage; Rohr(verstărkungs )manţel, Rohr(verstărkungs)ring, Schrumpfring, Schrumpfmantel; shrînk-ring, shrunk-on hoop, shrunk-on collar; feszito gyuru]. Mefl., Tehn. mii.: Tub sau inel metalic, cu diametrul interior mai mic decât diametrul exterior al piesei fretate, care se calează — prin frefare la cald sau ia rece — la exteriorul unei piese tubulare (de ex. feavă de tun, butelie pentru gaze comprimate la presiuni înalte, etc.), pentru a-i mări rezistenfă \a solicitări prin presiune interioară mare, 4. ~ 2. [HaTHHCHan npoBOJioKa; frette; Spanndraht; tension wire; feszitett drot]. MetL, Elt., Tehn. mii.: Fir metalic (de obiceiu de otel), care se înfăşură în elice cu tensionare, pe o piesă tubulară (feavă de tun, butelie pentru gaze comprimate, etc.), pentru a-i mări rezistenfă la solicitări prin presiuni inferioare mari, sau peste înfăşurarea unui rotor de maşină electricapentru a o fixa şi pentru a lua solicitările prin forfe centrifuge. 5. Frefare 1. [cKpenjieHne >Kejie3HbiMH 06-pynaMH; frettage; Schrumpfen; shrinking, binding; teszites]. MetL, Tehn. mii.: Asamblarea cu contact de presiune (contact strâns) a două piese cari urmează a face corp comun la temperatura normală, folosind dilatarea sau contracţiunea termică a materialului. Exemple: Asamblarea celor două jumătăţi de volan cu inele de slrângere trase la cald; fixarea scaunelor de supapă din ofel special în piese de fontă; fixarea unui inel de îngroşare pe un arbore. — De obiceiu, fretarea se face încălzind una din piese; uneori se răceşte una din piese, pentru a evita schimbarea de structură în piesa încălzită (de ex. fixarea unei cămăşi de cilindru de piston, după o răcire prealabilă în acid carbonic solid, etc,). e. Frefare2.[6aH#a-MHpoBaHHe, OKOBKa; -frettage; kunstliche Me-iallkonstruktion; binding; iesziiltalkatreszekgyăr-tâsa], MetL: Procedeu de fabricare a pieselor tubularesolicitate la presiune interioară mare, folosind frete, pentru a le mări rezistenţa fără •creştere mare a grosimii pereţilor. Astfel se limitează grosimea peretelui piesei, iar peretele se aduce într'o stare de precomprimare, cu ajutorul unor frete în unu sau în mai multe straturi. 7. Frefare3. [6aH^aîKHpOBaHHe; frettage; Ban-dagieren; binding; tekercseles]. Elt.: înfăşurarea bobinelor unui rotor de maşină electrică, în câteva locuri, cu frete din fir de ofel, care le Principiul fretării. a) şi c) diamefrii interior şi exterior ai fretei înainte de fretare; b) şi d) diametrii interior şi exterior ai fretei după fretare. fixează şi care ia solicitările din forfele centrifuge. Spirele fretelor se fixează prin lipituri cu aliaj de cositor. Frefare [cKperiJieHHe oâpy^aMH; frettage; Umschnuren, Umschnurung; encircling; korulkctes], Bet.: Armarea transversală a pieselor de beton armat (de obiceiu stâlpi), prin etriere în formă de cercuri sau printr!o vergea de ofel în formă de elice, cari înconjură, la exterior, armatura longitudinală a piesei. Dacă s este pasul elicei, respectiv distanfa dintre două etriere circulare, şi D e diametrul secţiunii sâmburelui de beton limitat defrete, trebue ca 1 - D, şi cel mult s — Q cm Stâlp fretat (cercuit). Qâ) armatură longitudinală; Qf) armatură de cercuire (frete); Q^) sâmburele de beton din interiorul fretelor; D) diametrul sâmburelui de beton; s) pasul elicei, sau distanfa dintre fretele circulare. (v. fig.). Sin. Cercuire. 9. Freîaf,maşină de ~ [Ma-iHHHa ajih 6aHfla>KHpoBa* hhh; machine â fretter; Ban-dagiermaschine; binding machine; korulkotogep], Tehn.: Maşină folosită ia fretarea cu benzi sau cu fire metalice. E compusă dintr'un batiu care poartă suportul pentru rotirea piesei în timpul fretării, şi din dispozitivul de întindere a firului metalic, care se desfăşură de pe o bobină. 10. Freză [(J)pe3a, (J)pe3ep; fraise; Frăser; mil-iingcutter; maro]: Unealtă cu unu sau cu mai multe tăişuri dispuse simetric în jurul axei saie, şi care, printr'o mişcare de rotaţie, în cursul căreia fiecare tăiş lucrează succesiv şi discontinuu, prelucrează prin aşchiere metalele, lemnul, etc. Ea se fixează pe arborele de lucru al maşinii de frezat, care îi imprimă o mişcare de rotaţie în jurul axei sale. Freza poate avea dinţii dintr'o bucată cu corpul, sau poate avea dinţii aplicaţi; în ultimul caz, dinţii — din oţel rapid sau cu plăcuţe de metal dur — sunt montaţi prin bulonare sau prin îm-pănare (v. fig.)* La fiecare tăiş al dintelui unei freze deosebim următoarele unghiuri şi fefe caracteristice: unghiul liber (a), unghiul de ascufire (P), unghiul de aşchiere (degajare), (y), unghiul de inclinare al tăişului (X), fafa de aşchiere (pieptul) şi fafa liberă (de aşezare, sau spatele). Inter-secfiunea fefei de aşchiere cu fafa liberă formează Caracteristicele unei freze, a) unghiu liber; ft) unghiu de ascufire; y) unghiu de aşchiere; 8) unghiu de tăiere (a-j-Ş); MR) direcfia razei; MP) direcfia perpendicularei pe planele frontale; MT) direcfia tangentei la cercul exterior; AML) fafa de aşchiere (pieptul dinfelui); AMB) fafa liberă (spatele dintelui); X) unghiul de inclinare al tăişului; MA) tăiş. tăişul dintelui. — Frezele se confecfionează prin frezare, strunjire sau rectificare, din ofel-carbon sau din ofel aliat; tăişurile pot fi executate şi în 72 f sebim: freze confecfionate din ofel rapid, şi freze cu plăcufe de metal dur, având unghiurile j, y şi X relativ mici, folosite pentru materiale dure, ca ofel crom-nichel (cu rezistenfă la rupere peste 140 kg/mm2), ofel cu 12% Mn, fontă cu duritatea Brinell 400, fontă silicioasă, fontă dură, granit, porfelan, etc.; freze-disc cu dinfi încrucişafi — şi freze cilindrice cu unghiul X = 30°-'*40° şi cu dinfi rari şi frezafi (golurile fiind largi şi adânci, pentru înlesnirea îndepărtării aşchiilor), folosite pentru aliaje de aluminiu; freze confecfionate din ofel-carbon şi din ofel aliat, având diferite profile (obişnuit freză-disc cu 4 •■•6 dinfi periferici), foiosite pentru prelucrările lemnuiui, ca ciubucării, ornamente, falfuri, şanfuri, profile pentru îmbinări, etc. (v. fig.); freze cu coadă, confecfionate din ofel aliat, cu dinfi deşi şi mici, având diferite forme şi maximum 3 mm 0, folosite în tehnica dentară. Frezele se pot clasifica după modul de executare a dinfilor, după felul de prelucrare a suprafefelor piesei, după forma suprafefei lor de lucru, şi după felul suprafefei prelucrate. După modul de executare a dinfilor, deosebim: 1. Freză cu dinfi ascufifi. V. Freză cu dinfi frezafi. 2. ~ cu dinfi detalonafi [(|)pe3a co ciih-paJIbHOH SaTOHKOH, (J)pe3ep C IIOCTOflHHblM npo(|)HJieM 3y6beB; fraise â profil constant, fraise â depouiller, fraise â denture detalonnee, fraise â denture degagee; hinterdrehter Frăser, Frăser mit hinterdrehten Schneidzăhnen; backed Freze pentru lemn. J) freză cu dublu tăiş; 2) şi 3) freze detalonate pentru uluc şi lambă; 4) freză pentru profil sfert de cerc; 5) freză profilată, penfru pervazuri; 6) freză detalonată pentru renuri; 7) freză jumătate rotundă, pentru'bastoane; 8) freză combinată, pentru frize de uşi. plăcufe de metal dur (cu carburi metalice), aplicate pe fafa de aşchiere (AML) a dintelui. Pentru prindere în maşina-unealtă, corpul frezei poate fi găurit axial (freză cu gaură) sau prelungit cu o coadă (freză cu coadă). — Din punctul de vedere al materialului pe care îl prelucrează, deo- off milling-cutter; hâtraesztergâlyozott maro]: Freză care are spatele dinfilor prelucrat prin detalonare (v. fig. pag. 722). După ascufiri, profilul acestor freze rămâne aproximativ acelaşi (v. şi fig. sub Detalonarea frezei). Aceste freze se folosesc mai ales la 722 operaţiunile de degroşare, ia prelucrarea suprafeţelor cu profil curb, etc. Sin. Freză cu profil constant. Freză cu dinji detalonafi. a) unghiu liber; |3) unghiu de ascufire; y) unghiu de aşchiere. i. Freză cu dinji frezafi [(fîpesa c 3aocTpeH-HblMH 3y6bHMH; fraise â dents aigues; Spitzge-zahnterfrăser; sharpened teeth milling-cutter; mart-fogu maro]: Freză care are dinţii prelucraţi prin frezare — la maşina de frezat— cur ajutorul unei freze speciale. Aceste freze, cari sunt uşor de executat, taie mai uşor şi sunt ieftine; ele pot fi cilindrice, frontale, cilindro-frontale, în formă de Freză cu dinfii frezafi. a) unghiu liber; (3) unghiu de ascufire; Ţ) unghiu de aşchiere; X) unghiu de inclinare al tăişului. disc, cu coadă, unghiulare, etc. Reascufirea se face pe fata liberă, din care cauză îşi schimbă într'o anumită măsură forma dinţilor şi îşi micşorează capacitatea de primire a aşchiilor. Se folosesc mai ales pentru operafiuni de finisare (v. fig. alăturată şi fig. de sub Detalonarea frezei). Sin. Freză cu dinfi ascufifi. 2. ~ cu profil constant. V. Freză cu dinfi detalonafi. După felul de prelucrare a suprafefelor, deosebim: 3. Freză de degroşat [c|)pe3a ajih rpy6oii 06pa60TKH; fraise â ebaucher; Schruppfrăser; milling-cutter for rough cutting; nagyolâsi maro].- Freză de degroşat. X) unghiu de inclinare al tăişului ;f) crestătură pentru fracfio-narea aşchiilor. Freză confecfionată pentru a folosi la operafiunea de degroşare. Se caracterizează prin dinfi mai mari şi mai rari, şi prin unghiu de inclinare X mai mare decât la frezele pentru finisare. Obişnuit, se confecfionează din ofel rapid, pentru ca dinfii să reziste mai bine, şi are crestături echidistante în flancul dinfilor, pentru fracfionarea aşchiilor. Se folosesc mai ales freze cu dinfi detalonafi. 4. ~ de finisat [(|)pe3a ajih hhctoboh o6pa-6otkh; fraise pour finissage; Schiichtfrăser; finishing milling cutter; finomitâsi maro]: Freză confecfionată pentru a folosi la operafiunea de finisare. Are dinfarea mai deasă şi unghiul de inclinare (X) mai mic decât la freza pentru degroşat. Poate fi confecfionată şi din ofel aliat. Se folosesc mai ales freze cu dinfi frezafi. După forma suprafefei de lucru, deosebim: 5. Freză, ante- ~ [odAHpoHHan c|?pe3a; fraise ebaucheuse; Vorfrăser; stocking cutter; elo-maro]: Freză de degroşare, folosită într'o operafiune preliminară la prelucrarea materialelor dure. Frezarea se face mai întâi succesiv, cu una sau cu mai multe antefreze, şi apoi profilul final se obfine cu freza de finisare. 6. ^-burghiu [(Jîpesa-CBepjlO; fraise-meche; Bohrerfrăser; drill milling-cutter; menetfuro-maro]: Freze-burghiu. Freză cilindro-frontală, cu coadă şi cu dinfi frezafi, folosită în special la operafiuni de găurire a metalelor. 7. ~ cilindrică [iţHJiHHApHHecKaH 4>pe3a; fraise cylindrique; Walzenfrăser; cylindrical milling-cutter; hengeres maro]: Freză cu dinfi fre- A Freze cilindrice elicoidale. A) dreapta; 8) stânga. zafi, dispuşi pe su-Elementele unei freze cilindrice, prafafa laterală a unui D) diametrul; b) lungimea; h) pasul cilindru, şi CU lăfimea elicei; f) pasul dinfării; l) unghiul mai mare decât dia-de inclinare al dinfilor. metrul. Dinfii se taie drept, pentru frezele cu o lăfime sub 20 mm; ei se taie elicoidal, cu un unghiu de inclinare 723- X ^ 40°, penfru cele mai late. Se foloseşte, obişnuit, Ia prelucrarea suprafeţelor plane şi la fre-zarea şablonată. 1. Freză cilindro-frontală [jio6oboh h pa/ţH- aJIbHHH (J)pe3ep; fraise faciale et radiale; Wal-zenstirnfrăser; face and side milling-cutter; hom-lokhengeres maro]: Freză cilindrică sau tronco-nică, ai cărei dinţi sunt ascuţiţi atât pe suprafaţa cilindrică laterală, cât şi pe una sau pe ambele plane de bază (frontale). Dinţii pot fi cu flancul elicoidal sau drept. Cu ea se potprelucra simultan mai multe suprafeţe ale materialului, executând margini în diedru, şanţuri, planari şi scobituri în materiale. 2. ~ circulară V. Freză-disc. 3. ~ combinată [K0M6HHHp0BaHHaH (|)pe3a; fraises combinees; Gruppenfrăser, Salzfrăser, zu-sammengesetzter Frăser; grouped milling cutfers; tobbreszu maro]: Combinaţie din două sau din mai multe freze-disc sau cilindrice de diferite profile, grupate ală- turi pe acelaşi ax şi lucrând simultan pentru prelucrarea unui profil mai complicat (v. fig.). Exemplu: Freze cuplate, cari sunt alcătuite din două sau din mai multe freze-disc Freză cilindro-frontală, cu flanc elicoidal. Freză combinată. Freze cuplate: 1) şi 2) freze componente. eventual cu distanţiere între ele. Sin. Freză de-montabilă. 4. ~ conică [KOHHHecKan $pe3a; fraise conique; Spitzsenker, Senker; countersink; kupos sullyeszto]: Freză cu dinţarea dispusă pe suprafaţa laterală a unui con. Se foloseşte pentru teşirea găurilor la gură (de exemplu ajustarea găurii pentru şuruburi sau nituri cu cap tronconic). Este o freză unghiulară particulară. 5. ~ -cuţit [(jppesa, (J)pe3epHbjH hojk rjih IţepeBa; lame pour fraise â bois; Tischlerfrâser- messer; milling-cuffer knife, for wood; asztalos maro]: Cuţit de oţel-carbon sau de oţel aliat, asemănător cuţitelor de strung, care se poate monta (singur sau împreună cu alte cuţite) în arborele maşinii de frezat de tâmplărie, sau pe un cap de freză, pentru a forma astfel o freză de tâmplărie de un anumit profil. e. ~-deget [jio6oboh hjih KOHU.eBOH (jppe-3ep; fraise â queue; Fingerfrăser; end mill; ujj-maro]: Freză cilindro-frontală cu coadă, întrebuinţată obişnuit la fre-zarea roţilor dinţate cu ~ dinţi în săgeată (în V), având drept profii golul dintre doi dinfi FrezS-d®get. P®"»™ canale, succesivi cari aparţin unei dinţări de un anumit modul. Uneori e acţionată prin intermediul unui arbore flexibil. 7. ~-disc [ftHCKOBan $pe3a; fraise â disque, fraise laterale; Scheibenfrăser; side milling-cutter; târcsâs maro]: Freză cu corpul în formă de disc circular, având la periferie dinfi fre- A B C Freze-disc. A) cu dinfi încrucişafi; B) cu dinfi drepfi şi un tăiş; C) cu dinfi drepfi şi fre:i tăişuri. zaţi (v. fig.), grosimea discului fiind mai mică decât diametru!. Se foloseşte Ia prelucrarea şanţurilor cu secţiuni de diferite profile. Freza-disc, la care doi dinţi consecutivi au unghiurile de inclinare (a) egale şi de sens contrar, se numeşte freză cu dinţi încrucişaţi. Frezele-disc pot avea dinţi numai cu tăiş periferic (fără tăişuri laterale) sau cu trei tăişuri (unul periferic şi două laterale); adesea dinţii sunt aplicaţi. Sin. Freză circulară. 8. ~ elicoidală. V. Freză rostogolitoare. 9. ~ fasonată. V. Freză profilată. io. ~-ferestrău [Kpyrjian nHJia; fraise-scie; Kreissăge; circular saw; korfuresz-maro]: Freză-disc de grosime sub 3 mm şi cu diametrul cuprins între 60 şi 200 mm, folosită la tăierea, retezarea, spintecarea sau cres-tarea barelor, a tablelor şi a pieselor metalice, sau Ia fre-zarea şanţurilor strâmte. Pentru tăierea metalelor moi, se folosesc freze-ferestrău cari au, alternativ, dinţi obişnuiţi şi dinţi ascuţiţi în formă de V, spre a se evita înfundarea spaţiilor dintre dinţi (v. fig.). Pentru a se împiedeca blocarea în materialul care se prelucrează, freza este mai groasă către periferie şi Freză-feresfrău. 724 -Wdr i mai subfire spre centru. Freza cu diametrul mai mare de 200 mm se numeşte disc de ferestrău. 1. Freză frontală [jiodoBan (|)pe3a; fraise en bout; Stirnfrăser; frontal milling - cutter; homlok-maro]: Freză cu dinfii frezafi şi dispuşi pe una din suprafeţele frontale ale unui cilindru sau.ale unui trunchiu de con. Este folosită în special la planari; face parte, de obiceiu, din categoria frezelor cu coadă. 2. ~-modul [$pe3a ajih 3y6*iaTbix KOJiec; fraise â tailler Ies engrenages; Zahnradfrăser; milling-cutter for gear wheels; modul-maro]: Freză profilată, cu dinfi detalonafi, folosită la confecfionarea dinfilor rofilor cilindrice dinfate în desfăşurătoare, prin tăierea succesivă a golurilor dintre dinfi (v. fig.). Poate fi de tipul freză-disc sau freză-deget, profilul dinfilor corespunzând dinfării şi modulului cari urmează să fie realizate. Se confecfionează în garnituri de opt freze, pentru modulele până la 9,5 mm incluziv, şi de 15 freze, pentru modulele dela 9,5 mm în sus (v. tabelele). Sin. Freză pentru rofi dinfate. Freză-modul. •20 21-25 26-34 Numărul dinţilor (z) [ 26—29 3. ~ profilată [(JjacoHHan (J)pe3a; fraise â pro-filer, fraise de forme, fraise â faţonner; Profil-frăser; profile milling-cutter, formed milling-cutter; profil-maro]: Freză cilindrică sau cilindro-frontală, obişnuit cu dinfi detalonafi, Ia care secfiunea printr'un plan axial dă un anumit profil, cu ajutorul căruia se pot tăia, prin frezare, suprafefe profilate. După profilul care rezultă, frezele se numesc convexe sau concave. Sin. Freză fasonată. £i Freză profilată, convexă, Freză rostogolifoare, pentru rofi cu dinf i în desfăşurătoare. 4. ~ rostogolifoare [nepBHHHbm (|)pe3ep; fraise roulante; Abwălzfrăser; hob; gordiilos-maro]: Freză de formă cilindrică sau conică, cu dinfii înşiraţi după o elice (v. fig.) care se foloseşte Ia tăierea diferitelor dinfări de angrenaje — cu ajutorul unor maşini speciale de frezat — şi la frezarea arborilor canelafi, a rofilor pentru lanfuri, a ferestraielor, etc. Roata dinţată căreia i se execută golurile dintre dinfi se rostogoleşte fafă de freză, astfel că Ia o rotire completă a frezei, roata se mişcă în jurul axei sale cu intervalul unui pas al dinfării. Secfiunea prin axa frezei Freză rostogolifoare, pentru rofi de şurub fără fine. elicoidale dă cremaliera de bază a dinfării pe care o taie. Sin. Freză elicoidală. 5. ~ sferică [inapOBan (|)pe3a; fraise sphe- rique; Kugel - Frăser; spherical cutter; gomb-maro]: Freză cu tăişurile dispuse pe supra- fafa unei sfere. Se foloseşte mai ales în tehnica dentară. 6. ~ unghiulară [yrjiOBan (|)pe3a; fraise co-nique d'angle; Winkelfrăser;angular milling-cutter; szog-maro]: Freză conică sau biconică (în care caz tăişurile pot fi simetrice sau nesimetrice fafă de planul mediu al frezei), folosită la tăierea de Freze unghiulare. A) conică; 8) biconică. şanfuri sau de suprafefe în unghiu, ca de exemplu la prelucrarea frezelor cu dinfi frezafi, a alezoare-lor, etc. (v. fig.). După felul suprafeţei prelucrate, deosebim: 7. Freză de alezor [(J)pe3a-pa3BepTKa; fraise pour aleseurs; Reibahlennutenfrăser; reamer milling-cutter; dorzsâr maro]: Freză-disc cu profil Freză de alezor. 1) freză; 2) alezor. special, folosită pentru frezarea canelurilor de alezoare. Se construeşte din ofel rapid (v. fig.). 725 î. Freză de burghiu [<|)pe3a a^h Hape3aHHfl KaHaBOK cnnpajibHbix QBepjl; fraise â tailier Ies gorges des forets heli-coi'daux; Spiralbohrernu-tenfrăser; milling-cutter for fluting twist drills;furo maro]: Freză specială pentru tăierea canelurilor burghielor elicoidalepen-fru metale. Este, de obi- ^ ceiu, o freză-disc cu dinţi detalonaţi şi cu profil semirotund confecţionată din oţel rapid. 2. ~ de filet [pe3b60B0H (J)pe3ep; fraise â fileter; Gewindefrăser; thread-milling-cutter; me-netmaro]: Freză cu dinţi detalonaţi, folosită ia tăierea filetului prin frezare. Exemple: Freză-disc cu un singur profil, folosită la frezarea fi letelor exterioare lungi şi a şuruburilor fără fine (v. fig.); freză cilindrică cu mai multe profile şi cu renuri drepte corespunzătoare filetului de tăiat, cu dinţii detalonaţi prin strunjire sau polisare, folosită la frezarea în serie a filetelor exterioare (v. fig.) sau interioare. Freză de burghiu. I) freză; 2) burghiu. Freză de filet cu un singur profil. Freză de filet, cilindrică, cu mai multe profile, pentru filete exterioare. s. ~ de pivoturi [c|)pe3a fljin o6pa6oTKH CTepJKHefi (u;an(|)); fraise â pivots; Zap-fenfrăser; arbor shank milling-cutter; csap maro]: Freză cilindro-frontală, cu dinţi interiori, folosită la prelucrarea în serie a pivoturilor şi a fusurilor terminale (v. fig.). ~ de şanfuri [(|)pe3ep ajih na30B; fraise pour rainures, fraise pour cannelures; Nutenfrăser; sjot-cutter, slot milling-cutter; horonymaro]: Freză-disc (v. fig.) sau cilindro-frontală (v. fig.), cu dinţi frezaţi sau detalonaţi, folosită la tăierea şanţuri- Freză.de pivoturi. lor pentru pene*longitudinale la arbori, sau la tăierea canelurilor la arborii canelaţi. Freză-disc, de şanfuri. Freză cilindro-frontală, pentru şanfuri. 5. ~ de şanfuri în T [(J)pe3ep A-kh T-o6pa3-HbiX na30B; fraise pour rainures en T, fraise pour cannelures en T; T-fdrmigerquerschnitt-Nutenfrăser; T-slot milling-cutter; T-horonymaro]: Freză cilindro-frontală, cu o coadă care are un gât subţire, astfel încât unealta să poată pătrunde 13 Freză deget, pentru şanfuri în T. şanţul cu secţiunea în T, pe care îl generează prin frezare (v. fig.). 6. Freză [rOJlOBHOH (J)pe3ep; fraise; Kronen-frăser, Stirnfrăser, Spitzfrăser; milling tool; hom-lokmaro]. Mine: Unealtă rotitoare de oţel de mare rezistenţă, folosită în gaura unei sonde pentru a perfora un material metalic. Se frezează de exemplu o unealtă scăpată sau rămasă în puţ, un cap de coloană, pentru deschiderea unei ferestre într'o coloană, pentru a devia forajul, etc. Frezele au o coadă de legare la garnitura de foraj (prăjini), şi au capul cu dinţi sau cu lame schimbătoare formate din bucăţi prismatice de oţel de mare rezistenţă., Ca formă, frezele sunt cilindrice sau cilindro-conice; dacă frezele cilindrice au dinţi numai în faţă, ele se numesc freze Freze, frontale, iar dacă au ’) freză-coroană; 2) freză ascu-dinfi laterali, se nu- tită; 3) freză laterală, mese freze cilindrice; frezele cilindro-conice au dinţi frontali şi laterali. 726 1. Freză [ropH3C)HTajibHoe np0B0Ji0HH0e npenHTCTBHG; fraise; Sturmpfahl; fraise; roham-karo]. Tehn. mii.: Palisadă orizontală situată spre capătul unei escarpe sau al unei contraescarpe, pentru a împiedeca escaladarea acestora. 2. Freză pentru drumuri [ftopoHmaH (})pe-3epHan ManiHHa; fraise routiere; Straljenfrăse; Steinfrase; road milling machine; utburkolatsimi-fogep]. Drum.: Maşină de lucru, cu un polisor orizontal, folosită pentru polisarea fefelor orizontale ale rosturilor dintre planşele îmbrăcămintelor rutiere de beton vibrat, în vederea îndepărtării denivelărilor dintre cele două muchii ale rostului, cât şi a celor din lungul fetei orizontale a rostului. s. Freză, port- ~ [cf)pe3epHbm miiHHflejib; broche de fraise, broche porte-fraise, arbre porte-fraise, porte-fraise; Frăsspindel; cutter spindle, milling cutter arbor; maroorso]: Arborele pe care se fixează freza şi care se montează în arborele principal al maşinii (v. fig. sub Frezat, maşină de ~). 4. Frezare [4>pe3epoBaHHe, (|)pe3epoBKa; fraisage; Frăsen; milling; marâs]. Tehn.: Operaţiune de prelucrare prin aşchiere a unui material, cu ajutorul maşinii de frezat, care acţionează o freză ce desprinde din materialul de prelucrat aşchii în formă de virgulă. — La o frezare se deosebesc următoarele mişcări relative între freză şi piesă: mişcarea principală (rotirea frezei în jurul axei sale); mişcarea de avans longitudinal (de înaintare), în direcţie paralelă cu suprafaţa de prelucrat şi normală pe axa frezei; mişcarea de avans lateral, în direcţie paralelă cu suprafaţa de prelucrat şi normală pe direcţia mişcării precedente; mişcarea de avans în adâncime, în direcţie normală pe supra- f faţa de prelucrat. — Caracteristicele tehnologice ale frezării sunt: materialul de prelucrat,materialul dinţilorfrezei,unghiurileşi fetele caracteristice ale dinţilor, caracteristicele 3 aşchiei (adâncimea de Mişcările efeciuate într’o frezare, arcul de atac, frezare. avansul pe pas dentar, lă- ^ Piesăf freză; 3) mişcare timea aşchiei), vitesa de de avans longitudinal; 4) miş-tăiere (vitesa periferică care de avans ,afera,i 5) mi*“ relativă dintre tăişul din- care principală; 6) mişcare teluişi dintre piesa de pre- de avans de «^ncime. lucrat), vitesa de înaintare (vitesa de deplasare continuă a piesei, în direcţie normală pe direcţia axei frezei), timpul de folosinţă al tăişului frezei (timpul de lucru continuu al frezei între două ascuţiri consecutive ale dinţilor), forţele de tăiere (componentele forţelor de rezistenţă ale materialului la detaşarea aşchiilor). — Maşina de frezat şi freza se aleg după natura operaţiunii şi după materialul folosit. Fixarea pieselor se poate face pneumatic, mecanic, electromagnetic (v. sub Fixarea pieselor pentru prelucrare), sau cu aju- torul capului divizor. Instrumentele de măsură pot fi simple (linii, compasuri, măsurătorul de adâncime, raportorul, e-cherul). Aparatele de control sunt înseninătorul paralel, sgârie-torul paralel, calibrele. Pentru fixarea fre-j zei se foloseşte, la maşinile de frezat orizontale, port-freza, care se fixează prin extremitatea conică în arborele principal; freza se montează pe port-freză şi se fi-xează prin presare în- MJon*“r" frezeh . J tre bucele înşirate pe ’> masa de lucru,a ,maşmii„de ea; alteori, freza se ,rezat °rizo",ala' 2 hea clh"-înşurubează De port- drică; 3) arbore porl-freză; 4) port- freză sau face corp co- ,rezî cu bucele în5ira,f ?en,r;j i . r-. i fixat freza; 5) suportul frezei. mun cu coada ei, fund 1 K montată — direct sau prin intermediul unei reducţii — pe arborele principal (v. fig.)- Dispozitivele auxiliare sunt: capul divizor, o păpuşă mobilă, etc. Faţă de celelalte prelucrări prin aşchiere, frezarea se caracterizează prin capacitate mare de aşchiere, calitate bună a prelucrării, durată mare de lucru a frezei, varietate mare de lucrări posibile. Operaţiunile de frezare se pot clasifica după natura suprafeţei prelucrate, după semnul unghiurilor de inclinare (X) şi de aşchiere (ţ,) după sensul mişcării principale în raport cu mişcarea de avans longitudinal, direcţia de acţionare a frezei în raport cu axa ei (frezare cilindrică, frontală, cilindro-frontală), felul frezării şi felul materialului prelucrat. Operafiunile cari se pot efectua prin frezare sunt: frezarea suprafeţelor plane, retezările, despicările, găurirea, alezarea, frezarea canalelor (de pană sau profilate), frezarea profilelor (folosind sau nu un cap divizor), frezarea dinţilor. Condiţiunile unei bune frezări sunt: freza să fie bine centrată (bătaia maximă: 0,05 mm), frezele mici să fie înzestrate cu cozi de diametru suficient de mare, freza să fie fixată cât mai aproape de arborele principal, frezele cu coadă să fie prinse cât mai scurt, suporturile-paliere ale maşinii de frezat să fie cât mai aproape de freză, respectarea unghiurilor de tăiere, răcire bună, fixarea rigidă a pieselor pe maşina de frezat. După natura suprafeţei prelucrate, se deosebesc: 5. ~ de degroşare [rpy6oe (|)pe3epoBaHHe; fraisage de degrossissage, fraisage d'ebauchage; Schruppfrăsen; rough milling; nagyolo marâs]: Frezare care se efectuează cu freza de degroşat, folosind un avans longitudinal mare şi vitesă de tăiere mică. Pentru fiecare material corespund avansurHe^şi vitesele cele mai economice. «. ^Hefinisare [HHCT0B0e c})pe3epoBaHHe; fraisage de finissage; Beendigungsfrăsen; finishing milling; finomito marâs, simito marâs]: Frezare care se efectuează cu freza de finisat, folosind 727 o vitesă de tăiere mare şi un avans mic. Cu cât avansul este mai mic, cu atât suprafaţa prelucrată este mai fină. După unghiurile de prelucrare, deosebim: 1. Frezare cu unghiuri negative [(|)pe3epo-BaHHG c HeraTHBHblMH yrjiaMH; fraisage â pentes negatives; Frăsen mit negativen Winkeln; milling with negative angles; negativszdgu marâs]: Frezare la care se foloseşte o freză care are fie unghiul de aşchiere, fie unghiul de inclinare, fie ambele, negative (v. fig.) In cazul unghiurilor Frezare cu unghiuri negative. A) vedere pe muchie; B) vedere laterală. %) unghiu de inclinare (axial) negativ; y) unghiu de aşchiere (radial) negativ; 1) discul frezei cu dinfi aplicafi; 2) dinte aplicat; 3) pană de fixare a dintelui. negative, prelucrarea este o răzuire. Se folosesc numai freze cu plăcuţe de metal dur montate pe dinţi, şi mai ales la frezele cu dinţi aplicaţi. Avantaje: tăişul este menajat şi deci se măreşte timpul de folosinţă al frezei; plăcuţa de metal dur este apăsată pe suportul ei, spre deosebire de cazul unghiului pozitiv, la care tendinţa este de smulgere; permite o majorare a vitesei de tăiere; convine prelucrării suprafeţelor întrerupte; dă o prelucrare fină, de calitate superioară. Desavantaje: cere un spor de putere faţă de unghiul pozitiv; impune o maşină robustă şi o fixare rigidă, fără vibraţii, atât a piesei, cât şi a uneltei; faţa de aşchiere (pieptul) sufere eroziuni pronunţate. Frezarea cu unghiuri negative se recomandă la tăierile rapide ale metalelor foarte dure. Unghiurile negative obişnuite sunt de —10°, atât pentru unghiul de aşchiere, cât şi penfru unghiul de inclinare. 2. ~ cu unghiuri pozitive [(|)pe3epoBaHHe C n03HTHBHblMH yrjiaMH; fraisage â pentes po-sitives; Frăsen mit positiven Winkeln; milling with positive angles; pozitivszogu marâs]: Frezare la care se foloseşte o freză cu unghiurile de aşchiere şi de inclinare pozitive (atât radial, cât şi axial). Unealta lucrează prin efect de pană (v. fig. sub Freză, pag. 721). Vitesa periferică este limitată de ruperea tăişului sau, în cazul tăierilor rapide (adică la folosirea uneltelor cu plăcuţe de metal dur, cu carburi metalice), şi de smulgerea plăcuţei de pe suport. După raportul dintre mişcarea principală şi mişcarea de avans, deosebim: 3. Frezare normală [HopMajibHoe c|)pe3epo-BaHHe, 4>pe3epoBaHHe k o6paTHbix Hanpa- BJieHHHX; fraisage en sens contraire, fraisage normal; Gegenlauffrâsen; normal milling, milling against the teeth of the cutter; ellenmozgâsu marâs]: Frezare la care sensul de rotaţie al frezei este contrar sensului de deplasare al piesei. Este frezarea obişnuită (v. fig. A.). A B Frezare normala. Frezarea prin înghifire. 1) piesă; 2) freză; 3) sensul de rotafie al frezei; 4) sensul de deplasare al piesei; s) avansul pasului dintelui; Si) s2) s3) avansurile succesive ale dinfilor; S) arcul de atac (lungimea aşchiei); f) adâncimea de frezare. 4. ~ prin înghifire [(J)pe3epoBaHHe b oahom HanpaBJieHHH; fraisage dans le meme sens, fraisage en avalant; Gleichlauffrâsen; milling in the cutter direction; egyenmozgâsu marâs]: Frezare la care sensul de rotaţie al frezei este acelaşi cu sensul de deplasare al piesei. Avantaje: forţa de tăiere tinde să apese piesa pe maşină în loc de a o ridica (cum tinde în cazul frezării normale); forţele de avans şi de tăiere nefiind antagoniste, permit o fixare mai puţin rigidă a piesei sau a uneltei, şi de o putere mai mică; atacul materialului se face din plin şi fără alunecare şi deci suprafaţa materialului este foarte netedă, fără striuri; finiţia este superioară, din cauză că grosimea aşchiei este mai mică 1a capătul aşchi-erii date de un dinte; măreşte timpul de folosinţă al frezei (v. fig. B.). Desavantaje: reclamă o ajustare fără joc a tijelor filetate în piuliţele mesei de lucru şi a pieselor pe glisierele lor. Frezarea prin înghiţire şi, mai ales, cu unghiuri negative, constitue procedeul folosit în tăierile rapide (v. fig.). După direcţia de acţionare a frezei în raport cu axa ei, deosebim: 5. Frezare cilindrică [iţHJIHHftpHHeC-Koe $PG3epoBaHHe; fraisage cylindrique; Walzenfrăsen; cylin-drical milling; henge-res marâs]: Frezare cu avansul de adâncime perpendicular pe axa frezei, freza Frezare cilindrică (frezarea unei suprafefe plane). 1) masă de lucru a maşinii; 2) menghină de fixare a piesei; 3) p'esă de frezat; 4) freză cilindrică (frezare cu unghiu de inclinare X>0); 5^ conductă pentru lichid de răcire; 6) bucele pentru fixarea frezei pe port-freză; 7) arbore principal orizontal. acţionând cu suprafaţa laterală a formei ei de bază. Dinţii frezei iau şi pierd succesiv contactul 728 cu materialul de prejucrat (v. fig.). Exemple: Frezarea suprafeţelor plane, retezarea, etc. 1. Frezare cilindro-frontală [TopiţOBoe (jio6o-Boe) cjDpeâepOBaHHe; fraisage combine, cylindrique et en bout; Walzenstirnfrăsen; face and side 3. ~ după şablon [(|)pe3epoBKa no rna-6J10Hy; fraisage par reproduction; Kopierfrăsen» Nachformfrăsen; duplicating milling, copying milling; kopir marăs]: Frezare la care piesa execută o mişcare longitudinală şi, eventual, unaverti- Frezare cilindrica (retezare). ») masă de lucru a maşinii; 2) menghină pentru fixarea piesei; 3) piesă de retezat; 4)freză-ferestrău; 5) port-freză cu bucelele de fixare a frezei; 6) arbore principal. milling; hengerhomlok marâs]: Frezare efectuată simultan cu faţa cilindrică şi frontală a dinţilor frezei, care are tăişuri de lucru atât pe suprafaţa laterală, cât şi pe cea frontală. Aşchiile sunt asemănătoare cu cele dela rabotare (v. fig.). Exemple: frezarea canalelor în T, a canalului de pană, etc. 2. ~ cu cap divizor [(|)pe3epoBaHHe c fl;e-JlHTejlbHOH TOJIOBKOIÎ; fraisage â appareil divi-seur; Frăsen mit Teilkopf; milling with dividing head; osztofejes marâs]: Frezare la care se folo- Frezare cilindro-frontală (frezarea unui canal de pană). 1) masă de lucru a maşinii; 2) menghină de fixare a piesei; 3) port-freză cu bucele de fixare; 4) freză disc cu trei tăişuri; 5) dispozitiv de răcire; 6) piesă de prelucrat; 7) arbore principal; 8) profilul realizat* Frezare cu cap divizor (frezarea unui cap pătrat). 1) cap divizor; 2) freză cilindrică; 3) piesă cilindrică; 4) profilul realizat. seşte capul divizor. Piesa se fixează în capul divizor, iar capul divizor pe masa de lucru (v. fig.) Frezare cilindro-frontală (frezarea canalului de pană). 1) masă de lucru a maşinii; 2) dispozitivul de fixare al piesei; 3) piesă cilindrică; 4) freză-deget montată la o maşină de frezat verticală; 5) canalul de pană frezat; 6) profilul realizat în piesă. cală (în copieri spaţiale), iar freza o mişcare transversală, comandată de profilul unui şablon fixat pe aceeaşi masă de lucru ca şi piesa de prelucrat. Căruciorul port-freză are un braţ terminat cu o rolă, sau un deget în contact permanent cu şablonul. Prin această frezare, suprafafa prelucrată obţine acelaşi profil ca şi şablonul. 4. ~ elicoidală [cnnpaJibHoe pe3e-pOBaHHe; fraisage en bout; Stirnfră-sen; face milling; homlok marâs]: Frezare la care a-vansul de adâncime se dă paralel cu axa frezei, dinţii cari lucrează fiind aplicaţi numai pe suprafaţa frontală a frezei, ei rămânând în con- Frezare frontală. 1) masă de lucru; 2) menghină pentru fixarea piesei; 3) freză cilindro-frontală; 4) piesă de frezat, Exemple: frezarea capului pătrat de tijă, frezarea tact permanent sau îndelungat cu suprafaţa de roţilor dinţate, etc. tăiere. Frezarea frontală propriu zisă intervine I 729 foarte rar în practică. Aşchiile sunt asemănătoare cu cele deia operaţiunea de rabotare (v. fig.). Exemple: frezarea suprafeţelor plane, etc. 1. Frezare prin rostogolire [nepBH^Hoe $pe3e- pOBaHHe; fraisage par fraise helicoidale; Wălzfrăsen; hobbing; gordulo marâs]: Frezare folo- sită mai ales la tăierea roţilor dinţate elicoidale, ia care piesa de prelucrat are o mişcare de rostogolire faţă de freză, care are dinţii înşiraţi după elicoizi cilindrici sau conici. La o rotire completă a frezei, piesa se învârteşte cu un unghiu ia centru corespunzător pasului dinţării. După direcţia mişcării de avans dintre freză şi piesă, această frezare se poate efectua după două metode: 2. ~ radială prin rostogolire [nepBHHHOe paflHajibHoe 4)pe3epo-BaHHe; fraisage radial par fraise helicoidale; Wălzfrăsen durch Ra-dialverfahren; hobbing by radial method; radiâlis gordulo marâs]: Frezare la care între freza cilindrică şi piesă există o mişcare relativă rectilinie de apropiere pe direcjia Frezare radială prin rosto-radială faţă de piesă, şi golire, anume după fiecare rota- 0 roată dinfată; ţie completă a piesei 2) *reză rostogolitoare. (v. fig.). s. ~ tangenţială prin rostogolire [nepBHH-Hoe TaHreHiţHajibHoe cf)pe3epoBaHHe; fraisage axial par fraise helicoidale; Wălzfrăsen durch Axialverfah-ren; hobbing by axial method; tan-genciălis gordulo marâs]: Frezare la care între freza conică şi piesă există prezare tangenfială prin rostogolire, o mişcare rectilinie }) roafă dintată. 2) freză rostogo_ de avans (după fie- lifoare care rotaţie completă a piesei) pe direcţia tangenţială faţă de periferia piesei, Sau paralelă cu axa frezei (axială). 4. Frezare profilată [npocjDHJibHoe (|)pe3epo-BaHHe; fraisage profile; Formfrăsen; profile milling; profil marâs]: Frezare cu ajutorul unei freze-profil sau al unei freze combinate, care taie în material şanţuri sau suprafeţe a-vând profilul dinţilor frezei (v. fig.). 5. ~ rotundă pla- Frezare profilata. nefara [KpyrjiaHnjia- ,, {reză profila)8. 2) arbore prin_ HeTapHâH cj^pese- cipal. 3) falc5 de cleşte frezats, pOBKa;fraisage â mou- vement planetaire des surfaces cylindriques; Pla-netarrundfrăsen; circular milling with planet*motion; planetâris kormarâs]: Frezare rotundă la care piesa stă pe loc, iar freza are o mişcare planetară în jurul axei piesei, rotindu-se totodată şi în jurul axei proprii (mişcarea principală). Mişcarea de avans lateral, paralel cu axa piesei, este executată fie de piesă, fie de freză, după tipul maşinii de frezat respective. s. ~ rotunda, simplă [Kpyrjian 4>pe3e-pOBKa; tournage â la fraise, fraisage des surfaces cylindriques; Rundfrăsen; circular milling; egyszeru kormarâs]: Operaţiune de frezare care dă o suprafaţă prelucrată cilindrică. Piesa de prelucrat are o mişcarş de rotaţie în jurul axei sale şi, eventual, o mişcare de avans lateral (paralelă cu axa sa), pe când freza are doar o mişcare de rotaţie în jurul axei ei, fixă în spaţiu şi paralelă cu axa piesei. Frezarea rotundă poate fi exterioară sau interioară. Exemplu: şanţurile interioare ale buce- Frezare profilată. I) masă de lucru; 2) arbore principal; 3) port-freză cu bucele de fixare; 4) freză unghiulară; 5) piesa frezată; 6) eclise de fixare a piesei; 7) profilul realizat. • Frezare rotundă, simplă. 1) canale tă'ate de trei freze; 2) piesă. lelor de bronz (v. fig.) se execută printr'o frezare rotundă interioară, cu o garnitură de trei freze-disc cu dinţi încrucişaţi (având fiecare o anumită lăţime). ?. Frezat, maşină de ~ [pe3a, $Pe3eP“ HblH CTaHOK; machine â fraiser; Frăsmaschine; milling machine; marogep]. Mş.-une!te: Maşină-unealtă care foloseşte freza pentru a prelucra materialele prin aşchiere. Mişcarea principală de tăiere este efectuată de freză, căreia i se imprimă o rotaţie în jurul axei sale, iar mişcările de avans sunt efectuate fie de piesa de prelucrat, fie de freză. Maşina de frezat cuprinde: batiul cu braţul de susţinere al frezei; masa de lucru, pe care alunecă un cărucior transversal, iar pe acesta un cărucior longitudinal; mecanismul mişcării principale, care imprimă frezei mişcarea de rotaţie, şi care cuprinde arborele sau arborii principali cu organele lor de susţinere; mecanismul mişcărilor de avans; variatoarele de vitese ale celor două mecanisme; lanţurile cinematice de transmisiune; organul de antrenare; dispozitivele de comandă; dispozitivele auxiliare. Batiul se confecţionează din fontă mecanică, din fontă perlitică, fontă aliată sau oţel turnat; masa de lucru poate fi în consolă sau nu, deplasabilă pe verticală sau fixă, şi cuprinde: masa-suport (care 730 poate fi fixă sau deplasabiiă pe verticală), căruciorul transversal (care are o mişcare paralelă cu axa frezei şi alunecă pe masa-suport), căruciorul longitudinal (care are o mişcare perpendiculară pe axa frezei şi care alunecă pe căruciorul transversal), uneori placa rotitoare (care se poate coti pe căruciorul transversal), şi mecanismele mişcării de avans (care se poate efectua manual, hidromecanic sau electric). Maşina poate fi înzestrată cu unu sau cu mai mulţi arbori principali, fiecare având una sau mai multe freze, cari pot lucra simultan sau nu; va-riatoarele de vitese variază mişcarea principală sau mişcările de avans, prima fiind dată de conuri etajate, cutii de vitese sau cu ajutorul reostatelor electrice, iar celelalte de conuri etajate, de pompe hidraulice cu debit variabil, sau cu ajutorul reostatelor electrice; lanţurile cinematice de transmisiune pot fi mecanice, hidromecanice sau electrice; organul de antrenare poate fi un motor de grup, un motor individual sau mai multe motoare; dispozitivele auxiliare cuprind: contrasusţinătorul, capul divizor, păpuşa mobilă, instalafia de ungere, instalaţia de răcire a frezei, dispozitivele de fixare, etc.; dispozitivele de comandă cuprind volane, butoane electrice, manivele, etc. Cu excepfiunea mesei de lucru şi a frezei, celelalte organe ale maşinii de frezat sunt montate pe batiu sau în interiorul lui. Piesa este fixată pe căruciorul superior, iar freza în mişcare de rotafie o atacă, fie prin deplasarea piesei, fie prin deplasarea frezei. Caracteristicele maşinii de frezat sunt: distanţa maximă dintre arborele principal şi masa de lucru, cursa maximă longitudinală a mesei de lucru, cursa maximă a mesei de lucru pe direcjia transversală, cursa maximă a mesei de lucru pe direcţia verticală, numărul maxim şi minim de rotaţii pe minut ale arborelui principal, vitesele de avans, distanţa maximă dintre suporţiipalier ai port-frezei (la maşinile defrezat orizontal), dimensiunile căruciorului superior, felul acţionării şi caracteristicele motoarelor. ^Clasificarea maşinilor de frezat se poate face după mişcările efectuate de masa de lucru şi după poziţia şi numărul arborilor principali (v. mai jos); după modul de acţionare (în: maşini cu motor comun, cu motor individual, cu motoare individuale pentru mişcările de avans şi principală); după lanţul cinematic folosit (în: maşini mecanice, hidromecanice, electrice); după natura pieselor pe cari le prelucrează; după natura materialelor pe cari le prelucrează; după modul de înlănţuire a operaţiunilor pe cari le efectuează (în: maşini manuale, automate, cu ciclu automat). După mişcările mesei de lucru, poziţia şi numărul arborilor principialii deosebim: i. Frezat, maşină de ~ în lungime, orizontală [ropH30HTajibHan npoAOJibHan (£pe3a; fraiseuse longitudinale horizontale; horizontale Langfrăs- f ^ ^ 1 1 ,^L_ ' l|l ) 1 1 1 1 lijil , Jlil -iijir V maschine; horizontal longitudinal milling machine; vfzszintes marogep]: Maşină de frezat, orizontală, cu doi arbori principali orizontali, de-plasabili pe două coloane fixe verticale cu masa-suport fixă şi cu căruciorul deplasa-bil într'un plan orizontal perpendicular pe planul arborilor principali. * * i A , .. r Maşina de frezat in lungime, orzon- Arboru principali tală, dublă, sunt montaţi pe că- 1) batiu cu masă*suport fixă; 2) cărucioare deplasa- rucior Port-freză cu arbore orizontal; b., t _i « 3) deplasarea arborelui principal ori- ile pe cele doua zonfa|; 4) arbore principal; 5) depla-coloane. Obişnuit, sarea căruciorului port-freză pe verti-fiecare cărucior ca*§; 6) coloană verticală fixă; 7) că-, , . rucior longitudinal. are electromotorul lui, iar frezele pot lucra concomitent sau nu. Maşinile au mare capacitate de producţie. 2. maşină de ~ în lungime, verticală [Bep-THKaJibHan npOAOJlbHafl (|)pe3a; fraiseuse longitudinale verticale; vertikale Langfrăsmaschine; vertical longitudinal milling machine; fuggoleges marogep]: Maşină de frezat verticală, cu unu sau cu mai mulţi arbori verticali, montaţi pe cărucioare deplasabile pe o traversă orizontală, ea însăşi deplasabiiă pe două coloane verticale. Masa-suport este fixă, iar căruciorul superior e deplasabil perpendicular pe planul arborilor principali. 3. ~, maşină de ~ orizontală, dublă [flBOH-Hafl r0pF30HTaJibHan (|)pe3a; fraiseuse â deux broches; Doppelfrăsmaschine; horizontal duplex milling machine, horizontal double milling machine; vizszintes kettos marogep]: Maşină de fre- Maşină de frezat orizontală, dublă. 1) batiu; 2) masă-suport fixă; 3) cărucior longitudinal; 4) cărucior porf-fre^a cu arbore orizontal; 5) coloană verticală de-plasabilă; 6) dispozitiv de răcire; 7) volan pontru deplasarea coloanei (5); 8) volan pentru deplasarea mesei longitudinale. zat orizontală, înzestrată cu doi arbori principali orizontali cari alunecă pe coloane deplasabile. Maşină de frezat, orizontală-verticală. 1) batiu cu masă-suport fixă; 2) cărucior superior longitudinal; 3) cărucior port-freză cu arbore orizontal şi electromotor individual de antrenare a arborelui principal; 4) arborele intermediar de antrenare a arborilor principali, verticali, şi a căruciorului port-freză, orizontal; 5) arborele de antrenare a arborilor principali verticali; 6) cărucior port-freză cu arbore vertical; 7) tijă filetată penfru deplasarea pe verticală a căruciorului port-freză cu arbore orizontal; 8) tijă filetată pentru deplasarea pe orizontală a căruciorului port-freză cu arbore vertical; 9) traversă orizontală cu glisiere; 10) coloană verticală cu glisiere; 11) volan pentru deplasarea căruciorului longitudinal; 12) freza arborelui orizontal; 13) freza arborelui vertical; 14) volan pentru deplasarea arborelui vertical; 15) volan pentru deplasarea arborelui orizontal; 16) glisierele mesei-suport fixe. 731 In general, masa de lucru are masa-suport fixă, iar căruciorul superior alunecător pe ea. Permite lucrul lateral concomitent, cu două freze, ceea ce o face utilă în lucrări de serie. i. Frezat, maşină de ~ orizontală, simplă [npo-CTan r0pH30HTajibHan (Jppesa; fraiseuse hori-zontale simple; ein-tache Waagerecht-frăsmaschine; plain horizontal milling machine; vizszintes egy-szeru marogep]: Maşină de frezat cu un singur arbore principal orizontal, susţinut, de unu sau două suporturi alunecătoare de-a-lungul unui braţ. Braţul poate fi o bară cilindrică orizontală, sau o piesă de susţinere aproximativ semicirculară şi cu ghidaj prismatic. Masa de lucru este aşezată în consolă faţă de batiul maşinii, şi poate aluneca, sub acţiunea unui şurub, de-a-lungul unui ghidaj vertical fixat pe batiu. Masa de lucru are o masă-suport, un cărucior transversal şi un cărucior longitudinal (superior). Maşină de frezaf orizontală, simplă. 1) soclu; 2) coloană; 3) braf, 4) bretele; 5) arbore port-freză; 6) masă longitudinală (de deplasare perpendiculară pe planul figurii); 7) masă transversală; 8) masă inferioară; 9) arbore filetat; 10) deplasarea mesei pe verticală; î 7) gl i-siere; 12) deplasarea transversală a mesei transversale. Maşină de frezaf orizontală, simplă, cu trei freze. 1) volan pentru deplasarea căruciorului transversal; 2) masă-suport (masă în consolă); 3) cărucior transversal; 4) cărucior longitudinal; 5) suport; 6) braf; 7) bucele de distanfe; 8) piesă prelucrată; 9) freză-disc; 10) coloană verticală; 11) păpuşă; 12) manivelă pentru deplasarea longitudinală a căruciorului longitudinal . Căruciorul transversal are o mişcare paralelă cu axa frezei, fiind antrenat, de obiceiu, prin intermediul unui arbore cardanic. Căruciorul longitudinal are o mişcare perpendiculară pe axa frezei, iar masa-suport are o mişcare pe verticală. Piesa poate avea deci trei mişcări. In general, maşina execută prelucrări de mare debit: suprafeţe, şanţuri profilate, etc. Anumite maşini robuste pot acţiona concomitent mai multe freze. 2. maşină de ~ orizontală-verficală [ropH-30HTaJlbH0-BepTHKaJIbHaH $Pe3a i fraiseuse horizontale-verticale; horizontale-vertikale Frăsma-schine; horizontal-vertical milling machine; vfz-szintes-fuggoleges marogep]: Maşină de frezat înzestrată cu doi sau cu mai mulţi arbori port-freză orizontali şi verticali. Arborii sunt montaţi pe cărucioare, obişnuit cu motoare individuale, iar masa-suport este fixă. Maşina are mai mulţi arbori principali orizontali, deplasabili pe două coloane verticale, şi mai mulţi arbori principali verticali, cari se pot deplasa pe o traversă orizontală, ea însăşi deplasabilă pe cele două coloane verticale. Prezintă avantajul că piesele pot fi prelucrate concomitent cu mai multe freze (v. planşa). s. maşină de ~ parale! [napajuiejibHan (J)pe3a; fraiseuse parallele; Parallelfrăsmaschine ; parallel milling machine; pârhuzamos marogep]: Maşină de frezat verticală, înzestrată cu două cărucioare port-freze, ai căror arbori sunt verticali. Cărucioarele se deplasează pe o traversă orizontală, care poate avea, ea însăşi, o deplasare pe două coloane verticale. Masa de lucru are o masă-suport fixă, şi un cărucior superior deplasabil perpendicular pe traversa orizontală. 4. maşină de ~ plan [(J)pe3epHbiH CTa- HOK AJIH 06pa60TKH nJIOCKOCTeH; fraiseuse horizontale â banc fixe, machine â fraiser planef fraiseuse raboteuse; Planfrăsmaschine; surface milling machine, horizontal mii- 2 ling machine, Lin-coln-type milling machine, slab milling machine; sikfeluletu marogep]: Maşină de frezaf cu arborele principal orizontal şi deplasabil pe verticală şi orizontal, cu o masă - suport fixă şi cu un cărucior superior deplasabil longitudinal. Arborele principal este montat pe un cărucior, care are o deplasare verticală pe o coloană şi o deplasare într'un plan orizontal,de-a-lungul axei lui. Are un câmp de lucru mai redus decât acela al maşinii de frezat universale. maşină de pin_ 5 6 „ ♦ A j >^4- M *7 1 Maşină de frezat plan. 1) volan pentru deplasarea axială a arborelui principal; 2) cărucior port-freză cu arbore orizontal; 3) coloană verticală cu glisiere; 4) săgefi cari indică deplasarea pe verticală a căruciorului port-freză; 5) brat; 6) deplasarea axială a arborelui principal; 7) bretele; 8) arborele principal; 9) cărucior longitudinal (cu deplasare perpendiculară pe planul figurii)! 10) suport alunecător; 11) batiu cu masă-suport fixă. prin copiere [KonHpo-BaJlbHan (|)pe3a; fraiseuse â copier, fraiseuse par reproduction directe; Kopierfrăsmaschine, Kurvenfrăsmaschine; copy(ing) milling machine, profil(ing) milling machine, curve milling machine; mâsolo marogep]: Maşină de frezat care efectuează frezarea după un şablon, şi reproduce pe piesă o formă identică cu a şablonului. Piesa de lucru şi şablonul se montează pe aceeaş 732 masă. Freza este montată pe un cărucior port-freză, care poate aluneca liber pe o traversă orizontală, paralel cu căruciorul transversal. Că- Maşină de fre2 1) baiiu; 2) masă de lucru; 3) con etajat; 4) traversă tact; 7) dispo; ruciorul port-freză este solidar cu un dispozitiv care alunecă pe o traversă, şi este înzestrat cu un deget de contact (galet) care menţine contactul permanent cu şablonul, fiind presat pe şablon (manual sau hidraulic, printr'o contragreutate). Când se deplasează căruciorul transversal, degetul urmăreşte profilul şablonului, iar căruciorul port-unealtă conduce freza pe piesă. Este o maşină particulară de frezat prin reproducere. Se foloseşte la lucrul de serie. î. Frezat, maşină de ~ prin reproducere [pe-npOAyKIţHOHHan (J)pe3a; fraiseuse â reproduire; Raumformfrăsmaschine, Kopierfrăsmaschine fur Raumformen; reproducing milling machine; utânzo marogep]: Maşină de frezat care execută frezarea după un model oarecare tridimensional, forma piesei prelucrate având sau nu forma modelului după care se face reproducerea. Piesa care rezultă poate fi deci identică cu modelul, asemenea cu el, sau într'un alt raport cu el. Este, în general, o maşină de frezat orizontală, care cuprinde o coloană verticală care alunecă de*a-lungul mesei, o masă-suport fixă, un cărucior vertical care alunecă pe glisierele coloanei, un cărucior orizontal care alunecă pe cel vertical, şi care poartă arborele principal, şi un deget de contact. Piesa de prelucrat şi modelul se fixează pe masă. Cum între degetul de contact care urmăreşte modelul, şi freza care atacă materialul, există o legătură reglabilă, se pot realiza piese de forme diferite. După legătura care se face între freză şi degetul de contact, se deosebesc: reproducere cu pantoqraf, repro- prin copiere. 5) cărucior port-freză; 6) dispozitiv cu deget de con-iv de răcire. ducere electrică (care cuprinde un deget de contact sensibil, dând — prin releu — curent la ambreiajele Ioană verticală; 5) deplasarea pe verticală a căruciorului vertical; 6) cărucior vertical; 7) deplasarea pe orizontală a căruciorului orizontal; 8) glisiere; 9) deget de contact; 10) freză. electromagnetice reversibile, montate pe organele de antrenare ale avansurilor), hidraulică (care Maşină de frezat, verticală, simplă. I) soclu; 2) glisiere; 3) arbore filetat pentru deplasarea verticală a mesei-suport; 4) masa-suport (masă în consolă); 5) volan pentru deplasarea căruciorului transversal; 6) manivelă pentru deplasarea verticală a mesei suport; 7) cărucior transversal; 8) limitator de cursă; 9) piesă de prelucrat, fixată pe căruciorul longitudinal; 10) arbore principal, vertical; U) conducta lichidului de răcire; 12) cap fix; 13) coloană; 14) arbore cardanic pentru avansul automat; 15) manetă pentru deplasarea căruciorului longitudinal; 16) camera electromotorului şi a angrenajelor de transmisiune; 17) arbore pentru rojile de antrenare a capului divizor. 733 cuprinde un deget de contact care se deplasează-după model, transmiţând mişcarea printr'un circuit hidraulic), hidropneumatică (Ia care legătura este hidropneumatică) sau electronică (la care degetul de contact are un dispozitiv electromagnetic care — prin intermediul unor tuburi electronice amplificatoare — reglează vitesa a două motoare de curent continuu, cari antrenează, prin reductoare de turaţie, tijele de avans filetate ale maşinii). Toate dispozitivele au un resort antagonist, care ţine degetul de contact presat pe model. Se folosesc pentru lucrul în serie şi mai ales pentru prelucrarea în serie a matriţelor. 1. Frezat, maşină de ~ rotund [Kpyrjian cjîpe-3a; fraiseuse circulaire; Rundfrăsmaschine; circular milling machine ; kor marogep]: Maşină de frezat verticală, la care masa are două mişcări simultane, de rotaţie şi de translaţie, drumul de prelucrare fiind o curbă oarecare. 2. maşină de ~ şi găurit [CBepjiHJibHbrâ (|)pe3epHbiH CTaHOK; machine â percer et â fraiser, machine â aleser et â fraiser; Bohr- und Frăsmaschine; boring and milling machine; furo es marogep]: Maşină de frezat cu unu sau cu mai mulţi arbori orizontali, cu care se pot executa următoarele operaţiuni: frezare de suprafeţe, găurire obişnuită, alezare, filetare, strunjire, etc. Căruciorul port-piesă poate executa o mişcare de rotaţie şi două mişcări orizontale pe direcţii perpendiculare între ele. Arborii principali se pot deplasa pe verticală şi axial-orizontal. 3. maşină de ~ universală [yHHBepcaJib-Haa (|)pe3a; fraise universelle; Universalfrăs-maschine; universal milling machine; univerzâlis marogep]: Maşină de frezat orizontală, înzestrată cu o placă rotitoare montată între căruciorul transversal şi cel longitudinal. Aceasta permite aşezarea mesei în diferite poziţii faţă de freză, şi Maşină de frezat universală. I) soclu; 2) coloană verticală; 3) braf; 4) bre-^ fele; 5) piesă de lucru; 6) cărucior longitudinal (cu deplasare perpendiculară pe planul figurii); 7) placă rotitoare; 8) cărucior transversal; 9) deplasare transversală pentru avans transversal; 10) masa-suport; 1f) arbore filetat; 12) arbore principal; 13) glisiere; 14) deplasarea mesei de lucru; 15) rotirea plăcii. deci orice fel de prelucrări, ca frezări elicoidale, taierea roţilor dinţate cilindrice şi conice, etc. Obişnuit, maşina este înzestrată şi cu: un cap divizor, care poate fi acţionat dela mecanismul avansului automat longitudinal, ca şi cu o păpuşă mobilă care se montează la masa de lucru, şi cu un dispozitiv care permite arborelui frezei să lucreze şi în poziţia verticală sau înclinată. 4. maşină de ~ verticală, simplă [BepTH-KaJlbHan (J)pe3a; machine â fraiser verticale; Senkrechtfrăsmaschine; vertical milling machine; fuggoleges eggyszeru marogep] : Maşină de frezat cu un singur arbore principal vertical. Maşina este înzestrată cu un cap de frezat, care poate efectua o mişcare pe verticală. Masa de lucru, şi deci piesa, are trei mişcări: verticală, 3 Maşină de frezat verticală, simplă. I) soclu; 2) coloană; 3) braf; 4) cap; 5) arbore principal; 6) cărucior longitudinal (cu deplasare perpendiculară pe planul figurii); 7) cărucior transversal; 8) masă-suport (masă în consolă); 9) deplasare transversală, pentru avans transversal; 10) deplasare pe verticală a mesei-suport; II) arbore filetat pentru deplasare verticală a mesei de lucru; 12) glisiere. transversală şi longitudinală. Obişnuit, maşina este înzestrată cu un electromotor pentru avansuri şi cu unul pentru mişcarea principală. Este o maşină de mare producţie. Anumite maşini de frezat orizontale au posibilitatea de a se transforma în verticale, prin montarea unui cap de frezat amovibil. 5. maşina de ~ verticală, cu cap rotativ [BepTHKajibHan $Pe3a c yHHBepcajibHOH ro-JIOBKOH; machine â fraiser verticale, â tete universelle; Senkrechtfrăsmaschine mit Universalkopf; vertical milling machine with universal head; forgofejjes fuggoleges marogep]: Maşină de frezat de tip vertical, cu capul orientabil în diferite poziţii înclinate. Capul se poate roti în jurul unei axe orizontale sau în jurul uneia orizontale şi al alteia înclinate. Maşinile au mecanisme sensibile cari limitează folosirea lor numai la lucrări de utilaj şi la mică producţie. Masa de lucru, şi deci piesa, poate efectua trei mişcări transversală. Exemple de maşini de frezat, după natura pieselor frezate şi a materialelor: e. maşină de ~ filete [(|)pe3epHbiH bhh-TOpe3HbiH CTaHOK; machine â fraiser Ies vis; Gewindefrăsmaschine; thread milling machine; menetvâgomarogep]: Maşină de frezat, asemănătoare cu un strung la care cuţitul este înlocuit cu o freză pentru tăiat filet. Freza efectuează o mişcare principală de rotaţie şi o mişcare de avans paralelă cu axa piesei de filetat. Piesa execută Maşină de frezat verticală, cu cap rotativ. 1) batiu; 2) cap rotativ cu două axe de rotafie; 3) arborele principal; 4) freză; 5) cărucior longitudinal; 6) volan pentru deplasarea căruciorului longitudinal, verticală, longitudinală şi 734 o mişcare de rotafie, fiind susţinută între păpuşa fixă şi cea mobilă, ca la strung, cu deosebirea că aici această rotafie nu mai esfe o mişcare principală, ci una de avans (v. fig. sub Filetare prin frezare). 1. Frezat, maşină de ~ lemnui [(J)pe3epHbiîî CTaHOK AJm flepeBa; fraiseuse pour le bois; Tischlerfrăsmaschine, Holzfrăsmaschine; spindle moulding machine for wood; famarogep]: Maşină de frezat, construită pentru a fi folosită, în atelierele de tâmplărie, la diferite lucrări în lemn, ca: şanfuri de diferite profile, uluce pentru îmbinări, falfuri, ciubu-carii, ornamentafii,etc. Arborelevertical, care are fixată freza la un capăt, este acjionat, Schema unei maşinii de frezai ce-de obiceiu, prin curea pUri de lemn. de transmisiune. Miş- î) suportul piesei de lemn; 2)pie-cările necesare de Să; 3) freză; 4) freza în lucru tăind avans le execută, obiş- canalele de cepuri; 5) şi 6) man:-nuit, piesa. ve*e Pen*ru *ixa* piesele de lucru. 2. maşină de ~ rofi dinfate, prin rostogolire [3y6o(J)pe3epHblH CTaHOK; fraiseuse â taiIIer Ies engrenages par developpante; Ab- Maşină de frezat roţi dinţate, f) batiu; 2) manete de comandă; 3) coloană; 4) cărucior port-freză; 5) deplasarea căruciorului port-freză; 6) cap de frezat, care culisează perpendicular pe plănui figurii; 7) freză; 8) suportul alunecător pe verticală al căruciorului port-piesă; 9) axul de centrare a piesei în care se taie dinţii prin rostogolire; 10) cărucior port-piesă cu coloană (11) verticală; 11) coloana verticală a căruciorului; 12) volan pentru deplasarea pe verticală a suportului (8). wălzfrăsmaschine; gear-hobbing machine; gor-dulos fogaskerek marogep]: Maşină de frezat, construită anume pentru executarea în serie a diferitelor angrenaje, care are la bază procedeul de frezare prin rostogolire. De-a-lungul unei mese fixe culisează căruciorul port-piesă, care are montat pe el un arbore vertical pe care se centrează roţile ce urmează să fie frezate. De-a-lungul unei coloane verticale culisează un cărucior pe care se mişcă, transversal, un cap de frezat; aceasta dă posibilitate frezei să se deplaseze axial. Astfel, freza poate efectua mişcarea principală de rotafie, o mişcare de avans verticală şi o deplasare orizontal-axială. Piesa de prelucrat are un avans longitudinal, şi este liberă să se rotească în jurul axului de centrare, prin angrenarea ei cu freza, după procedeul de frezare prin rostogolire. 3. maşină de ~ şi rindelat [(J)pe3epHbiH CTaHOK HJIH ^epeBa; fraiseuse et raboteuse pour le bois; Holzfrăs-und Hobelmaschine; spindle moulding and planing machine for wood; gyalîi-es marogep]; Maşină de frezat combinată, folosită la lucrări de tâmplărie, cu care se pot freza şi rindela materiale lemnoase. In acest scop, se poate monta pe arborele principal al maşinii fie freza, fie unealta de rindelat. Masa de lucru a maşinii este amenajată anume pentru fixarea pieselor de lemn, asupra cărora se execută operafiuniie de frezare şi de rindelare. 4. maşină de ~ şuruburi fără fine [PHKi],HOHbm bopot; treuil d'extraction par friction; Schopfhaspel; friction windlass; meritomotolla]. Mine. V.Troliu de lăcărit. 2. Fricţiune. V. Frecare. 3. Friedel-Crafts, reacfia ~ [peaKiţHH O.-K.; reaction de F.-C.; F.-C.s Reaktion; F.-C.'s reaction; F.-C. reâkcio]. Chim.: Reacţia dintre hidrocarburile aromatice şi halogeno-parafine, sau cloruri ale acizilor organici, olefine sau anhidride acide, în prezenta catalitică a clorurii de aluminiu. în primul caz se obţin omologi superiori ai hidrocarburilor aromatice, iar în cazul clorurilor acide se obţin cetone aromatice. S'au putut realiza astfel foarte multe sinteze de hidrocarburi aromatice polinucle-are, de cetone ciclice şi de haI6geno-cetoner etc. 4. Friedelif [cj)pHAeJlHT; friedelite; Friedelit; friedelite; fridelitj. Mineral.: Silicaf hidrafat de mangan, translucid, cu luciu gras, de coloare roşie. 5. Frig [XOJIOA; froid; Kălte; cold; hideg]. Tehn.: 1. Diferenţa, presupusă pozitivă, dintre o temperatură de referinţă (de obiceiu 0°) şi dintre temperatura unui sistem fizicochimic se numeşte frigul acelui sistem în raport cu temperatura da referinţă. Unitatea lui de măsură este egală cu gradul de temperatură. — 2, Căldura luată unui sistem fizicochimic la o temperatură mai joasă decât temperatura mediului (ambiant) din spre care i se ia căldura se numeşte frigul cedat acelui sistem. Unitatea de măsură a frigului (în această accepţiune a termenului) este frigoria (v.). 6. acumulator de ~ [aKKyMyjiHTop xojiq-Aa; accumulateur de froid; Kăitespeicher, Kălte-sammler, Kălteakkumulator; cold accumulator; hideg târolo]: Dispozitiv pentru asigurarea debitului de frigorii în timpul opririi maşinii frigorigene. Se folosesc,'ca mijloc de acumulare, corpuri solide răcite, sau fluide răcite sau îngheţate. Fluidul răcit (de obiceiu saramură) este depozitat în rezervoare, în afara camerelor frigorifere, sau în tuburi de diametru mare, în camerele frigorifere. 7. Frigare [HacTHJi, nJiaTC^opMa; palplanche; Spundwand; pile planking; szâdfal], V. Palplanşă. 8. Frigider. V. Frigorifer 2. 9. Frigorie [eAHHHtţa xojiOAa, OTpniţaTejib-Han KaJiopHH; frigorie; Kălteeinheit, negative Kalorie, Frigorie; refrigerating un:t; frigoria, negativ kaloria]. Fiz.: Unitatea de cantitate de căldură pierdută de un corp (folosită, de obiceiu, în tehnica frigului). Este egală, în valoare absolută, cu o calorie. Un număr de frigorii e deci egal cu numărul de calorii luate unui corp de temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. io. Frigorifer [x0Ji0AHJibHHK; frigorifere; kălte-tragend, refrigerant; huto]: Calitatea unui sistem tehnic de a purta frigul. n. Frigorifer [xojioAHJibHan ycTaHOBKa, pe-cjDpHÎKepaTOpHaH ycTaHOBKa, XOJlOAHJlbHHK; frigorifere, installation frigorifique; Kuhlanlage, Kălteanlage; refrigerating plant, refrigerating installation; huto, hutoberendezes]. Tehn.: 1. Aparat-sau instalaţie pentru producerea frigului artificial şi pentru purta- 5 rea şi menţinerea frigului (adică a temperaturii mai joase decât a mediului ambiant). Se compune, de obiceiu, dintr'o incintă7' (dulap, cameră, etc.), în care se găseşte materialul şi instalaţia producătoare de frig, care poate fi un rezervor de ghiaţă sau , de acid carbonic so- " lidificat, un grup de , maşini frigorigene, j etc. — 2. Dulap fri- j gorifer (sens restrâns). J\, 12. Frigorifer, agentT ~ [nepeAaTHHK xo- jioas, xjiaAareHT; vehicule defroid; Kăl- Dulap fri9°r'f^ cu compresor , , - . , (schema). tetrager; carrier ot ,ii.i i i, ,0 compresor alternativ; 2) con-cold; hideg hordozoj: densator cu răcire cu aer; 3) co-Fluidul folosit în anu- lector de agent frigorigen conden- mite instalafii frigori- s’t; 4) con.duc,= ’ 5) evaporator; 6) spafiul util al fri - gene pentru a trans- goriferului; 7) generator (celule) mite friaul dela agen- de ghîafă; 8) conductă de absorp-tul frigorigen la pro- I1.® d® a9ent f"9°rigen. i ~ -l n i pistonul compresorului cu su-dusele răcite. Poate papă de admisiune; 10) culasă cu fi un lichid (saramură, supapă de refulare; 11) rob/net etc.) sau un gaz (de ?!, r,edji0A0np0H3B0-AHT6JIbH0CTb, XOJIOAHJlbHaH npOH3BOAHTeJIb-HOCTb; puissance frigorifique; Kălteleistung; frigorific power; huto-teljesitmeny]: Frigul dat în unitatea de timp, la o anumită temperatură, de o maşină sau de o instalafie frigorigenă. In practică se foloseşte adesea, ca unitate de măsură a puterii frigorigene, frigoria pe oră. Deosebim puterea firgorifică utilă (folosită pentru răcirea materialului) şi puterea frigorifică pierdută (pentru acoperirea aportului de căldură: prin perefi, prin aerul pătruns la deschiderea uşilor şi prin locurile neetanşe, prin iluminatul electric, prin personalul de serviciu, ^etc.). s. Frigoren [npOH3BOAHii]lHH xojioa; frigorigene; Kălte erzeugend; frigorifica!; hidegideto]: Calitatea unui sistem fizicochimic de a putea efectua transformări de stare însofite de producere de frig. 9. Frigorigen, agent ~ [xjiaAareHT; agent frigorigene; Kăltemittel, Kălteerzeuger; refrigera-ting medium; hidegeloidezo]: Corp fluid folosit pentru, realizarea ciclului frigorific al unei instalafii frigorigene. Trebue să aibă: căldură de vapori-zare mare, punct de fierbere coborît (totdeauna mai jos decât temperatura mediului ambiant), temperatură critică înaltă, raport de compresiune n2o Protoxid de azot 50 c X 42 um co2 Bioxid de carbon c ro *”2 nh3 Amoniac E <0 "O 5 ro O 3 £o CJU c ro "S E gls £ o | o — — so2 Bioxid de sulf o§ X 3 c2h5ci Ciorură de etil îi x v (j u3 ’c J» 0 o x •-uQ „ ÎIO Punctul de f ierbere .... -89,5 -88,3 -78,5 -44,5 -33,3 -23,7 -10,2 -10 -0,6 12,2 34,5 48,4 100 Temperatura critică 36,5 32,1 31,1 95,6 132,4 143,1 134 157,2 153 187,2 193,8 243 374 Presiunea critică (kg / cm2). . 71,7 48,8 73 43 111,5 65,8 37 77,7 36 52 35,5 56 27 ,7 737 mic, volum specific al vaporilor mic, compoziţie stabilă la temperaturile şi presiunile de folosire, pref mic şi, eventual, sa nu fie toxic, nici exploziv sau combustibil. Agenfii frigorigeni folo-sifi industrial sunt: bioxidul de carbon, C02; amoniacul, NH3; bioxidul de sulf, S02; apa, HaO; clorura de etil, C2H5C1; clorura de metil, CHgCI; eterul etilic, (C2H5)20; dicloretilena, C2H2CI2; tricloretilena, C2HCl3; etanul, C2H6; pro-panul, C3H8; isobutanul, (CH3)3CH; butanul, C4H10; protoxidul de azot, N20; anumiţi compuşi organici ai fluorului (diclordifluormetan, diclortetra-fluormetan, etc.),cunoscufi sub numele de freoni(v.). 1. Frigorigen, amestec ~ [3aMopajKHBaionţaH HJIH OXJiaJKAaiOH^aH CMeCb; melange frigorigene; Kuhlmischung; freezing mixture; hidegkeverek]: Amestec care absoarbe căldura când ajunge la punctul criohidratic (eutectic). Sin. Amestec refrigerent. Amestecuri frigorigene. Substanfa % în greutate de săruri anhi-dre dintr'un amestec cu ghiafă pisată Punctul criohidratic obţinut, în grade Celsius Acid azotic [HNO3] 32,7 — 43 Acid clorhidric [HCI] 24,8 — 86 Azotat cupric [Cu(N03)2] 36 — 24 Azotat de amoniu [NH4NO3] 41,2 — 17,35 Azotat de calciu [Ca(N03)2] 35 — 16 Azotat de magn. [Mg(N03)2] 34,6 — 29 Azotat de potasiu [KNOâ] 10,9 — 2,9 Azotat de sodiu [NaN03] 37 — 18,5 Azotat de stronfiu [Sr(NOg)2] 24,5 — 5,75 Azotat de zin» [Zt(N03)2] 39,4 — 29 Bromură de sodiu [NaBr] 40,3 — 28 Carbonat de potasiu [K2C03] 39,5 — 36,5 Carbonat de sodiu [Na2C03] 5,9 — 2,1 Ciorură cuprică [CuCI2] 36 — 40 Ciorură de amoniu [NH4CI] 18,6 — 15,8 Ciorură de bariu [BaCl2] 22,5 — 7,8 Ciorură de calciu [CaCI2] 29.8 — 55 Ciorură de magneziu [MgCI2] 21,6 — 33,6 Ciorură de potasiu [KCI] 19,75 — 11,1 Ciorură de sodiu [NaCI] 23,3 — 21,13 Ciorură de stronfiu (SrCI2] 26 — 18,7 Ciorură de zinc [ZnCl2] 51 — 62 Clorura ferică [FeCI3] 33,1 — 55 Cromat de potasiu [K2Cr04] 36,6 — 11,3 Hidrat de potasiu [KOH] 31,5 — 65 Hidrat de sodiu [NaOH] 19 — 28 Sulfat cupric [CuS04] 11,9 — 1,6 Sulfat de amoniu [(NH4'2S04] 38,3 — 19,05 Sulfat de magneziu [MgS04] 19 — 3,9 Sulfat de mangan [MnS04] 32,2 — 10,5 Sulfat de nichel [NiS04] 20,6 — 4,15 Sulfat de sodiu [Na2S04] 12,7 — 3,55 Sulfat de zinc [ZnSQ4] 27,2 — 6,55 Sulfaf feros [FeSQ4] 13,04 — 1,824 Tiosulfat de sodiu [Na2S203] 30 — 11 Trioxid de sulf [S03] 32 — 75 2. Frigorigenă, centrală ~ [pecjppHHcepaTop-nafl CTaHiţHH; centrale frigorigene; Kuhlzen-trale; refrigerating station; huto-kozpont]: Clădire sau ansamblu de clădiri, cu instalafiile lor tehnice, ca maşini de forfă, maşini frigorigene şi anexelor lor, pentru producerea frigului industrial. s. instalafie ~ [x0Ji0AHJibHafl ycTaHOBKa; installation frigorigene; Kuhlanlage; refrigerating plant; hidegidezo berendezes]. Tehn.: Partea unei instalafii frigorigene, care produce frig folosind lucru mecanic (maşini cu compresiune) sau trecând o altă cantitate de căldură dela o temperatură mai înaltă la una mai joasă (prin absorpfie sau prin adsorpfie). In ambele cazuri, agentul frigorigen parcurge un ciclu. După agentul frigorigen folosit, deosebim instalafii cu aer rece şi instalafii cu vapori reci (cu gaze uşor I ichefiabiîe). După felul în care se realizează ciclul, deosebim instalafii cu absorpfie sau cu adsorpfie, cu compresiune şi cu ejector cu abur. In instalafiile cu compresiune, fluidul efectuează ciclul: compresiune (care se urmăreşte să fie Schema maşinii frigorigene cu compresiune, î) compresor cu dublu efect; 2) condensator; 3) robinet de reducere; 4) evaporator; 5) circuit de apă de răcire; 6) circuit de saramură. adiabatică), răcire şi, eventual, lichefiere (în condensator), expansiunea amestecului vapori-con-densat (prin robinete de reducere), şi evaporarea condensatului (în evaporator, unde se produce frigul). — Maşinile cu aer rece au dimensiuni mari de cilindri şi sunt neeconomice, deoarece 1 m3 aer nu extrage decât 0,3 kcai/1°C. — In instalafiile obişnuite se foloseşte ca agent amoniacul (NH3), bioxidul de carbon (C02), bioxidul de sulf (S02), uneori clorura de metil (CH3CI), clorura de etil (C2H5CI), şi, pentru temperaturi sub —50°, etanul (C2H6) şi protoxidul de azot (N20). — In instalafiile frigorigene mici, pentru uzul casnic, se evită, din motive de siguranfă, amoniacul şi bioxidul de carbon, cari au presiuni mari de lichefiere, şi se folosesc ca agent frigorigen bioxidul de sulf, clorura de metil, freonii, etc; în construcfia lor se folosesc compresoare cu piston sau rotative. Răcirea agentului se face, de obiceiu, cu aer. Instalafiile cu absorpfie folosesc proprietatea gazelor de a fi absorbite de lichide — la rece — în proporfie mare (de ex. 1 litru apă disolvă 1300 litri amoniac la 0° şi 1 at) şi de a fi liberate la temperaturi mai înalte, ajungând astfel 47 738 la presiuni mai înalte, dacă suni iiberate în încăperi închise. In instalafiile cu absorpfie, trecerea vaporilor de agent frigorigen dela presiunea Schema .instalaţiei frigorigene cu absorpfie. î) fierbător; 2) condensator (răcitorj; 3) robinet de redu-Jtâre; 4) evaporator; 5) absorbitor; 6) serpentină de răcire; ■/ 7) serpentină de încălzire; 8) robinet; 9) pompă cu piston; 10) circuit de apă de răcire pentru condensatorul (2); 11) circuit de saramură (agent frigorifer). joasă din evaporator, la presiunea înaltă din condensator se face prin disolvarea gazului într'un lichid la temperatura normală (în absorbitor), urmată de încălzirea cu abur sau electrică a soluţiei (în fierbător). Gazul eliberat cu presiune mare (prin desorpţie) se destinde (cu ajutorul unui robinet de reducere), şi răceşte (în condensator) agentul frigorifer. In absorbitor, lichidul absorbant este răcit şi apoi împins de o pompă în fierbător. — Se execută instalaţii cu absorpfie fără pompă, folosind un 7-singur recipient pentru absorbitor şi fierbător; ciclul are două faze 1 de lucru distincte, trecerea dela faza deab-sorptie la cea de fierbere făcându-se manual, prin releu de timp, sau prin termo-stat. Se folosesc sistemele binare : amo- Instalaţie frigorigenă cu ejector de niac-apă ; acid sulfu- abur* ric-apă; tetracloretan (C2H2CI4) — clorură de etil (C2H5CI); uleiu de parafină-toluen (C6H5 *CH3), etc. Uneori se foloseşte un gaz neutru, de exemplu hidrogenul, ca egalizator de presiune între absorbitor şi fierbător. — Instalafiile de absorpfie au putere frigorigenă mică, şi sunt folosite mult la frigoriferele casnice, fiind sigure, cu funcfionare liniştită, şi independente de sursa de energie e-lectrică. Instalafiile cu adsorpfie folosesc proprietatea gazelor de a fi adsorbite şi liberate apoi prin încălzirea adsorbantului. Se folosesc sistemele binare amoniac-gel de silice, amoniac-clorură de calciu, etc. Instalafiile frigorigene cu ejector de abur folosesc apa sau saramura ca agent frigorigen. Aparatul se compune, în principiu, dintr'un evapora- tor (1), un ejector (2), un condensator (3) şi pompele de circulaţie (v. fig.). Ejectorul absoarbe din evaporator vaporii cu presiune de câţiva milimetri coloană de mercur şi îi comprimă în condensator, în care depresiunea, mai mică decât în evaporaior, este menţinută de pompa (4). Apa sau saramura coboară în evaporator prin (5), cad sub formă de ploaie, sunt răcite prin evaporare parţială şi trimise în circuitul de răcire prin pompa (6). In evaporator se găseşte şi o sită (7) pentru a preveni antrenarea picăturilor de apă în condensator, unde aburul este condensat cu apa dată de pompa (8). Instalaţia are consum mare de apă (în evaporator şi pentru răcire) şi poate folosi pentru ejecţie şi abur de emisiune; e folosită mai ales pe nave. 1. Frigorigenă, maşină ~ [xojiOAHJibHaa Ma-niHHa; machine frigorigene; Kăltemaschine; refrigerating machine; hutogep], V. sub Frigorigenă, instalaţie 2. Frigotehnica. V. Frigului, tehnica s. Frigului, industria ~ [xonoAHJibHaH ripo-MblfflJieHHOCTb; industrie frigorifique, industrie du froid; Kălteindustrie; industry of refrigeration, refrigerating industry; hideg-ipar]: Ansamblul procedeelor în cari se foloseşte frigul artificial, de exemplu: conservarea produselor uşor alierabile la căldură; fabricarea gheţei; uscarea şi condiţionarea aerului prin răcire; limpezirea anumitor soluţii; recuperarea de produse volatile; congelarea terenurilor acvifere, pentru lucru; folosirea temperaturilor joase în exploatări miniere, în metalurgie, biologie, lichefierea gazelor, etc. 4. producerea ^ fnp0H3B0flCTB0 oxjiajK-fleHHfl; production du froid; Kălteerzeugung; production of cold; hidegtermeles]. Tehn.: 1. Coborîrea temperaturii unui sistem fizicochimic sub temperatura mediului ambiant. — 2. Luarea de căldură dela un sistem fizicochimic la o temperatură mai joasă decât temperatura mediului ambiant, adică cedarea de frig către un sistem fizicochimic. Sin. Producerea de frig artificial, Producerea de frig- industrial. Practic, producerea industrială a frigului se poafe face numai cu anumite corpuri, numite agenţi frigorigeni, al căror punct de fierbere trebue să fie mai jos decât temperatura mediului ambiant, şi cari trebue să îndeplinească şi alte condiţiuni (v. Frigorigen, agent ~). Uneori se foloseşte şi un fluid pentru transmisiunea frigului între agentul frigorigen şi sistemul de răcit (v. Frigorifer, mediu ~). Producerea frigului, care se poafe face, în principiu, cu agenii frigorigeni gazoşi, fluizi sau solizi, se bazează pe unul din următoarele fenomene (v. şi sub Frigorigenă, instalaţie ~): Coborîre atemperaturii prin expansiunea unui gaz cu efectuare de lucru mecanic exterior (de ex. în procedeul Claude pentru lichefierea aerului), sau coborîrea temperaturii prin efectuarea de lucru mecanic interior la expansiunea unui gaz, cunoscută sub numele de efect Thomson-Joule (de ex. în procedeul Linde 739 pentru lichefierea aerului/* procedeele bazate pe aceste fenomene se folosesc pentru lichefierea aerului şi a altor gaze, şi pentru descompunerea gazelor (penfru realizarea diferenţei de presiune necesară e nevoie de o compresiune prealabilă, adică de folosirea de lucru mecanic, ca şi de evacuare de căldură la o temperatură puţin mai înaltă decât a mediului ambiant. S'au atins, pe această cale, — 272,92°). — Co- mediului ambiant. Se pot atinge —40°, iar cu agenţi frigorigeni adecvaţi,—100°, şi chiar temperaturi mai joase. — Coborîrea temperaturii prin absorpţia de căldură la disolvarea într'un mediu a unei substanţe care are căldură de disolvare negativă. Se foloseşte adesea în laboratoare şi pentru producerea gheţei artificiale comestibile; permite să se atingă —20■■■—46°. Coborîrea temperaturii prin efect Peltier, când Schema unei instalaţii frigorigene, cu baie de saramură ca agenf frigorifer-I) compresor; 2) condensator; 3) robinet de reducere; 4) rezervor de saramură; 5) evaporator cu fevi verticale; 6) dispozitiv de aerisire; 7) dispozitiv separator de lichid; 8) circuitul de răcire al condensatorului; 9) circuitul agentului frigorigen. borîrea temperaturii prin evaporarea unui lichid, într'un gaz diferit de gazul lichidului (de ex. prin evaporarea apei în aer uscat), sau coborîrea temperaturii prin vaporizarea unui fluid la presiuni la cari temperatura de vaporizare e mai joasă decât a mediului ambiant (de ex. în procedeul folosit de instalaţiile frigorigene cu ab-sorptie); primul procedeu se foloseşte rar (de ex. evaporarea apei în aer cu umiditatea de 70°/0 da o scădere a temperaturii cu numai 3°, iar în cazul cel mai favorabil, în aer uscat la 20°, o scădere cu 8°), iar al doilea procedeu se practică în tehnica frigului, folosind diferiţi agenţi frigorigeni (bioxidul de carbon, bioxidul de sulf, amoniacul, etc.). Se efectuează un ciclu (care nu e neapărat necesar pentru producerea frigului) în care agentul frigorigen e adus, după vaporizare, la o presiune atât de înaltă, încât se lichefiază la temperatura ambiantă. Compresiunea necesară este efectuată fie mecanic prin compresoare, fie termic, prin absorpţia agentului de către o altă substanţă (de ex. apă) la presiunea şi temperatura joasă la care se vaporizează a-gentul frigorigen; apoi urmează desorpţia lui, sub o presiune mai înaltă (pentru condensare), la o temperatură mai înaltă, realizată prin încălzire. Producerea frigului prin acest procedeu reclamă deci fie efectuarea de lucru mecanic, fie ab-sorpţie şi evacuare de căldură la temperatura trece în sens potrivit un curent electric prin locul de sudură a două metale sau aliaje; nu prezintă importanţă practică pentru producerea frigului. 1. FriguBui,tehnica ^[x0Ji0AHJibHaHTexHHKa; technique du froid; Kăltetechnik; refrigerating engi-neering; hideg-technika]: Ramură a Tehnicei, care se ocupă cu studiul mijloacelor pentru producerea frigului artificial şi cu aplicaţiile (ui în Ştiinţă şi în Tehnică. Sin. Frigotehnică. 2. Fringalaj. V. Alunecare transversală. s. Frifare [cijenJieHHe, KorepHpoBamie; frit-tage; Frittung; coherence; frittâlâs]. Mefl.: Con-creţionare (v.). 4. Frii [cj?pH3; frise; Friese; border; zârlec, szegelylec]. Cs.: Chenarul care încadrează o pardoseală de parchet în lungul pereţilor unei încăperi. Se execută din frize mai lungi decât cele pentru lamele de parchet; se aşază frizele cap în cap şi se îmbină cu uluc şi lambă, atât între ele cât şi cu parchetul. 5. Friză [(J)pH3; frise; Fries; frieze; friz]. Arh.: 1. Element al antablamentului clasic, aşezat între arhitravă şi cornişă. Decoraţia frizei caracterizează ordinul căruia îi aparţine; de ex.: friza cu triglife şi metope este caracteristică ordinului doric; friza formată dintr'o bandă continuă, decorată sau nu, caracterizează ordinul ionic, corintic şi compozit. — 2. Bandă orizontală continuă, sculptată 740 sau pictată, dispusă în scop decorativ la partea superioară a unui edificiu, deasupra unei uşi, Antabtamentuî ordinuiui doric, a) arhitravă; b) friză; c) cornişă. în jurul unui vas, deasupra tapetului unui perete, etc. 1. Friză [t|)pHiiiCKaH OBenbH nopo^a; race laitiere frisonne; Fries Rasse; Frisian milk-sheep breed; frisz-juhfaj]. Zoot.i Rasă de oi originară din Olanda şi Germania. Are conformaţia doii-comorfă, falia înaltă, oile şi berbecii fiind fără coarne, cu membre înalte, cu lână de coloare albă ce se întinde numai pe corp, capul, coada şi membrele fiind acoperite cu păr. Sunt animale precoce, foarte prolifice, dar puţin rezistente. Este cea mai bună oaie pentru lapte, dând 3 ***5 litri pe zi, cu 6,4% grăsime. Producţia de lână variază între 4 kg la berbece şi 2Va kg la oaie. 2. Frize [(|)pH3bl; frises; Rohfriesen, Friesen; framing strip for parquet flooring; nyers frizek] Ind. lemn.: Piese de cherestea de stejar, de fag, mai rar de frasin, de ulm, nuc sau alt lemn de esenţă tare, groase de 28 • * ■ 38 mm, late de 50 ■ • • 105 mm şi lungi de 250***620 mm şi chiar mai mult. Servesc mai ales la fabricarea lamelor de parchet, a unor îmbrăcăminte pentru pereţi (lambriuri), sau a unor piese de tâmplărie (chenare de uşi, etc.). 5. Fronf [(jppoHT; front; Front; front; front]. Tehn. mii.: în fortificaţia bastionată, ansamblul a două bastioane şi curtina cuprinsă între ele. 4. Fronf [nepeflHHH jihhhh, <|)acafl; front; Front; Lfront; front]. Arh., Urb.: 1. Latura unei parcele, care coincide cu alinierea căii publice. — 2. Faţada principală a unei clădiri sau a unui ansamblu de clădiri. 5. Fron! (cald, rece, oclus). Meteor. V. sub Perturbaţii atmosferice. e. Fronf de abataj [ohhcthoh 3a6oH; front de taille, front du chantier d'abatage; Abbaustolj; face of workings; fejtesi front]. Mine: Front în care se execută, în principal sau excluziv, tăierea (exca-varea) rocelor sau a minereurilor utile. Mărimea şi aşezarea lui depind de condiţiunile naturale ale zăcământului. Aceste elemente influenţează asupra alegerii metodei de exploatare, ca şi asupra rezultatelor obţinute prin aplicarea acesteia: productivitate, calitate, siguranţă, etc. Frontul poafe fi în linie dreaptă lungă, în linie scurtă, în trepte drepte, sau în trepte răsturnate. Aşezarea lui fafă de direcţia şi de panta zăcământului poate fi: paralelă cu direcţia, paralelă cu înclinarea, sau diagonală faţă de ele. Lungimea lui ® variază între limite mari: 2--*600 m, după metoda şi condiţiunile naturale existente, 7. ~ de abataj direcfional [napajiJieJibHbiH 3a60H; front de taille paraliele; paralleler Abbau-stol}; parallel working face; pârhuzamos fejtesi front]: Front de abataj, paralel cu direcfia zăcământului. 8. ~ de abataj transversal [nonepeHHHH 3a6oH; front de taille transversal; Transveţsal-abbaustof); transversal working face; âtlos fejtesi front]: Front de abataj, perpendicular pe direcţia zăcământului. a. Front de atac [r0Ji0Ba 3a6on; front d'une galerie; Feldort; head of a gallery; tâmado front]. Mine: Punctul cel mai înaintat al unei galerii (sau al unei alte lucrări miniere) în curs de înaintare. io. Front de furtună [(^poHT rpo3bi; front d'orage; Gewitterfront; front cf a thunderstorm; viharfront], Meteor., Av.: Masă de aer rece care, împinsă de o furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din faţa ei, şi formarea de curenţi ascendenţi. Pe când la o pantă curenţii ascendenţi se formează prin devierea în sus a vântului*, în cazul frontului de furtună, curenţii ascendenţi se formează prin deplasarea obstacolului, şi aceştia permit performanţe interesante în sborul fără motor. u. Front de înaintare [HanpaBJiaioiiiHH 3a6oft; front d'avancement; Auffahrungstol}; advancing face; halado front]. Mine: Front de lucru Ia lucrări de deschidere şi de pregătire., la galerii, suitori, camere subterane şi puţuri. Are secfiune mică (2---15m2). 12. ~ de lucru [3a6oH; front de travail; Ab-bausto^; working place; munkafront]. Mine: Locul în care se execută lucrările miniere. îs. ~ de tăiere [3a6oă rAenp0H3B0AflTCH TOpHbie pa60Tbl; front d'abataje; Gewinnungs-ort; cutting place; termelesi kely]. Mine: Locul de muncă în care se efectuează tăierea unei roce sau a unei substanţe minerale utile. 14. Frontal, plan ~ [jio6oBan njlOCKOCTb; plan de front; Frontebene; frontal plane; homlokzati sik], Geom. d.: Plan paralel cu planul vertical de proiecţie. Urma sa orizontală e paralelă cu linia de pământ, iar urma sa verticală e aruncată la infinit. In proiecţie verticală, toate figurile situate într'un plan frontal apar în adevărată mărime. 15. Frontală, analiză ~ [^JpOHTaJibHbiH aHa-J1H3; analyse frontale; Frontalanalyse; frontal ana-lysis; frontâlanalyzis]. Meteor. V. sub Perturbaţii atmosferice. ie. Frontală, dreaptă ~ [npHMaa $P0HTajIb-Han; frontale; Frontlinie, zweite Hauptlinie; front line; homlokzati egyenes]. Geom. d. V. Dreaptă de front. 17. Frontală, suprafafă ~ [jio6oBan noBepx-HOCTb; surface frontale; Frontflăche; frontal surface; homlokzati felulet]. Meteor. V. sub Perturbaţii atmosferice (Discontinuitate, suprafaţă de ~). îs. Frontieră de mulfime [npeAeji GOBOKyn-HOCTH; frontiere d'un ensemble; Begrenzung ei- 741 ner Menge; frontier of a set; mennyissghatâr]. Teor. m.: Mulţimea formată din punctele cari nu sunt nici interioare, nici exterioare mulţimii considerate. 1. Frontispiciu [(|)acafl; frontispice; Frontispiz, Vorderseite, VordergiebeJ; frontispiece; homlok-zat]. Arh.: 1. Partea superioară a faţadei principale a unui edificiu. — 2. Prin extensiune, toată faţada principală a unui edificiu, care, la prima, vedere, sugerează destinaţia lui. 2. Frontogeneză [(|)poHToreHe3HC; fronto-genese; Frontogenese; frontogenesis; frontoge-nezis]. Meteor.: Totalitatea fenomenelor cari produc suprafeţele frontale, şi perturbaţiile atmosferice legate de ele. V. şi sub Perturbaţii atmosferice. s. Frontoliză [(|)p0HT0JiH3; frontolyse; Fron-tolyse; frontolysis; frontolyzis]. Meteor.: Totalitatea fenomenelor cari însoţesc procesul de dispariţie a unei suprafeţe frontale. V.şi sub Perturbaţii atmosferice. 4. Frontologie [c|)p0HT0Ji0rHH; frontologie; Frontologie; frontology; frontologia]. Mefeor.: Partea din Meteorologia sinoptică în care se studiază fronturile. 5. Fronfo-orizonfal, plan ~ [(|)p0HTajibH0"r0-pH30HTaJlbHan nJlOCKOCTb; plan fronto-horizon-tal; profil-projizierende Ebene; fronto-horizontal plane; fronto-horizontâlis sîk]. Geom. d.: Plan perpendicular pe planul fundamental de profil, deci paralel cu linia de pământ. Urmele sale sunt paralele cu linia de pământ. e. Fronto-orizonfală, dreaptă ~ [(jppoHTajibHO ropn30HTajibHaa npHMan; droite fronto-hori-zontaie; dritte projizierende Gerade; fronto-hori-zontal line; fronto-horizontâlis egyenes]. Geom. d.: Dreaptă perpendiculară pe planul fundamental de profil, deci paralelă cu linia de pământ. E, în acelaşi timp, orizontală şi frontală. Proiecţiile ei sunt paralele cu linia de pământ. Urmele ei (orizontală şi verticală) sunt aruncate la infinit. Linia de pământ e un caz particular de dreaptă fronto-orizontală: proiecţiile ei sunt confundate cu ea însăşi. 7. Fronton [(|)p0HT0H; fronton; Giebel, Zier-giebel; frontal, pediment; diszorom]. Arh.: Element de arhitectură, de obiceiu de formă triunghiulară sau curbă, care formează coronamentul faţadei anterioare sau ^ posterioare a unui edificiu, fiind aşezat, de obiceiu, în dreptul intrării, deasupra cornişei edificiului. Frontonul triunghiular (frânt) se compune din două cornişe reunite într'un unghiu cu vârful în sus, iar frontonul curb este format dintr'o cornişă curbă (circulară sau eliptică). Extremităţile cornişelor se reazemă pe cornişa orizontală a edificiului, care formează baza frontonului. Spafiul dintre cornişe esfe zidit, şi constitue timpanul fron- Frontoane. A) circular; B) triunghiular. tonului. Frontonul triunghiular este caracteristic arhitecturilor vechi greacă şi romană, iar cel curb, arhitecturi lor neoclasice. — Frontoane de dimensiuni mai mici se pot amenaja şi deasupra unei uşi, a unei ferestre sau nişe. 8. Frontul arctic, ~ polar, ~ tropical. V. Per-turbafii atmosferice. 9. Frontul flăcării [(|)poHT nJiaMeHH; front de la flamme; Strahlfront; flame front; lâng-front]. Mş.: Suprafafa frontală a flăcării, produsă prin arderea combustibilului în cilindrul unui motor cu ardere internă. Frontul flăcării depinde de felul arderii, şi diferă la arderea în motorul cu explozie fată de frontul arderii în motorul Diesel (v. fig.). i n Frontul flăcării. /) arderea în motorul cu explozie; b) bujie; ia) amestec com-bustibil-aer, ars; i) amestec combustibil-aer, nears; //) arderea în motorul Diesel; i) cap de injector; a) aer cald; c) amestec combustibil-aer, parfial aprins; n) miezul vinei de injecfie (picături mari de combustibil). 10. Frofor de luare de curent [cKOJib3Hiu,HH KOHTaKT (KOJIJieKTOp); frotteur; Stromabnehmer fur oberirdische Stromschiene, Schleifstuck; col-lector shoe gear; âramszedo femcsuszolap aram-vezetosin reszere]. Elt.: Totalitatea pieselor cari permit luarea curentului de tracţiune dela şina de contact. 11. Fruct [HaKJlOH; adossement, fruit; Anlauf; slope; gyarapodâs]. Cs.: înclinarea, fafă de un plan vertical, a suprafefei unui zid, astfel ca lăfimea zidului, la partea de jos, să fie mai mare decât cea dela partea de sus. .12. Fructifer [nJIOAOHOCHbffi; fructigene, fructifere; fruktogen; fructuating; gyumolcstermo]: Calitatea unei plante de a produce fructe. Sin. Fructigen. 13. Fructoză [(|)pyKT03a; fructose; Fruktose; fructose; fruktoza]. Chim.: CHoOH HO-C- I HO-C- I H -C- -H OH HO- CH2OH I -C-------- H H -C-OH I ch2------ d-fructoză HO-C I H -C-OH I H -C----- O CH2OH d-fructoză (formula furanozică) (formula piranozică) Monozaharidă naturală din clasa cetohexozelor. Se găseşte, alături de glucoză şi zaharoză-, în fructele dulci şi în miere. Intră în compozifia unor 742 dizaharide (zaharoza) şi a unor polizaharide (inu-lina). Are p.t. 102-•■104° şi o puternică rotafie spre stânga (a)2p=—133° (la echilibru: — 92°). In polizaharide se găseşte în forma furanozică; pusă în libertate prin hidroliză, apare numai în formă piranozică. Sin. Levuloză (termen vechiu). î. Fructozani [(|)pyKT03aHbi; fructosanes; Fruk-tosanen; fructosans; fruktozânok]. Chim.: Clasă de polizaharide superioare, a căror macromole-culă are la bază fructoza. Aşa este inulina (din tuberculele de gherghină, din napii porceşti, din anghinară şi cicoare), levozina (din secară), irizina (din rădăcina de stânjenei). Termenul de fructozan nu mai corespunde nomenclaturii moderne, şi este folosit numai din obişnuinţă. 2. Frunfar [jio6oboh peMeHb ys^e^KH; fron-teau; Stirnriemen; frontal, headpiece of the bridle, crown piece; homlokszij]. Ind. piei.: Curea care leagă cele două părfi laterale ale căpefelei, ale frâului sau căpăstrului, şi trece peste fruntea calului. V. fig. sub Ham. 3. Frunfar. Ind. făr. V. sub Moară de vânt. 4. Fruntea unei pânze de şariaj [nepeftHHH JIHHHH HiapbflJKa; front d'une nappe de chevau-chement, front d'une nappe de charriage; Front einer Dberschiebungsdecke, Front einer CJber-faltungsdecke; front of an overthrust sheet; âttolo takaro eleje]. Geol.: Partea cea mai înaintată a pânzei de şariaj; poate avea sau nu şarnieră frontală. 5. Frunză de acant. V. Acant, frunză de 6. Ffalicracid~[(J)TajieBaH KHCJiOTa; acide phtalique; Phthalsaure; phthalic acid; ftâl-sav]. Chim.: Acid organic bi-bazic, cu p. t. 208°. Se fabrică industrial din naftalină, prin oxidare cu acid sulfuric. La încălzire trece în anhidridă H ftalică. 7. Ftalică, anhidridă ^[(|)TaJieBbiH aHrHAPHA; anhydride phtalique; Phthalsăureanhydrid; phthaJic anhydride;ftâlsavanhydrid]. Chim.: ____q Anhidrida acidului ftalic. Are p. t. i i 128 - - -131 ° şi p. f. 285°. E o ma- c | terie primă pentru foarte nume- HC/ roase industrii chimice, de ex. p pentru industria de răşini alchidice, ... ... x COOH I C HC II HC C—COOH I CH C—CO I CH C H NH I CO de materii colorante antrachi-nonice, de ftaleine, rodamine, etc. s. Ffalimidă [4)TaJiHMH,o;;phta-limide;Phthalimid;phthalimide;Tta-limid]. Chim.: Imida acidului ftalic. Are p. t. 238° şi caracter acid. Fta-Iimida potasică serveşte la sinteza aminelor primare şi a aminoaci-zilor. 9. Ffalocianine [(^Tajioiţna-HHHbi; phtalocyanines; Phthalocya-nine; phthalocyanins; ftalocyaninek]. Chim.: Azo-porfirine. Combinafii sintetice cu schelet asemă- CO-I HC/ SC/ II I HC CH Nc' H nător cu al porfirinelor, obţinute din nitrilul acidului ftalic cu metale sau cu săruri metalice. Sunt pigmenţi coloranţi (verzi şi albaştri), remarcabili prin frumuseţea şi rezistenţa la căldură şi la agenţi chimici, cari pot înlocui ultramarinul şi verdele de crom. 10. Ffalopal. Chim.: Produşi sintetici, folosifi în locul shellac-ului natural. (N. D.). 11. Ffioîc, acid ~ [c|)THoeBa KHCJiOTa; acide phtioique; Phthionsăure; phtioic acid; ftioiksav]. Chim. biol.: C25H51—COOH. Acid alifatic cu ca-tena ramificată, izolat din ceara bacilului Koch. Administrat la animale, produce efecte toxice asemănătoare cu acelea provocate de bacilul tuberculozei. 12. Fuchsină [$ y k C H h; fuchsine; Fuchsin fuchsine; fukszin]. Chim.: H H \ CH HC CH,-C C-NH2 II CH c r c + c ^ Nc/ xcy H I H C HC^ NCH I II HC CH NC^ 1 _ NH2 _ Materie colorantă din clasa trifenilmetanului. Se prezintă în cristale roşii cu luciu metalic. Colo- rează în roşu intens, lâna şi mătasea direct, şi bumbacul cu mordant de tanin. Nu prezintă importanfă practică mare, colorafiile nefiind prea rezistente. Sub numele de fuchsină acidă se întrebuinţează produsul obfinut tratând fuchsină cu acid sulfuric fumans şi neutralizând apoi derivatul sulfonic cu amoniac sau cu carbonat de sodiu. Fuchsină acidă e uşor solubilă; ea colorează mătasea şi lâna în baie acidă. 13. Fuchsif [(JjyKCHT (xpoMOBan cjiiofla); fuchsite; Fuchsit; fuchsite; fukszit]. Mineral.: Varietate verde de muscovit, care confine crom. 14. Fucie. Ind. ţăr.: Vas de lemn, alcătuit din doage, având forma unui butoiu aproape cilindric, şi servind la transportul sau la păstrarea unui lichid sau a unei materii care reclamă închiderea ei completă (Oltenia şi Banat). 15. Fugă [yCTyn; inclinaison; Strebe; batter; tâmasztekhajlâs]. Mine: Depărtarea stâlpilor (mon-tanfilor) unei armaturi sau ai unui cadru trapezoi-dal, de verticala care trece prin capătul grinzii transversale superioare, care e susfinută de acei stâlpi. Fuga reprezintă înclinarea montanfilor, care variază dela 8 până la 10° (spre axa galeriei). Pentru o galerie cu înălfimea de cca 2 m, fuga este de 30*■ *50 cm. ie. Fuga metalului [TeHeHHe,npoTeKaHHe MeTaJIJia; coulementdu metal; Metallfliefjenjflowing; femfolyâs]. Metl.: Intrarea cu uşurinfă a unui metal plastic pus sub presiune, în golurile unei matrite 743^ gravate în adâncime, unde ia forma acestor goluri şi produce bavuri la extremitatea bucăţii de metal bătute. In cazul medaliilor, şi în special al monetelor cari au atât avers, cât şi revers, şi unde fuga metalului trebue să se facă deci în acelaşi timp în două direcţii, se ţine seamă ca (în limita permisă de desen) la monetele cari se confecţionează într'o singură bătaie, reliefurile unei fefe să corespundă golurilor celeilalte. î. Fugirea şinelor [yroH pejibCOB; cheminement de la voie, cheminement des rails; Schie-nenwanderung; creeping of the rails; smvândor-las]. C. f.: Deplasarea şinelor de cale ferată în lungul căii, datorită dilataţiei şi contracţiunii metalului, şi mai ales forţelor longitudinale cari apar din cauza circulaţiei trenurilor (forţa de tracţiune la jantă, forfa de frânare, etc.). 2. Fuior [KyAGJIb; filasse; Hanffaserbiindel; tow; kendercsomo], Ind. text.: Mănunchiu sortat de fibre de in, de cânepă sau de borangic, în forma în care urmează să fie toarse. Sortarea fuiorului se face fie cu un darac de mână, şi se poate obfine astfel un material cu o selecfiune mai îngrijită, fie cu maşinile de pieptenat, în special în filaturile de in şi de cânepă. In fuior, fibrele trebue să fie lungi, individualizate la maximum şi cu-răfite de partea lemnoasă şi de cleiul (bastul) pe cari eventual le-ar avea, ele fiind astfel mai lucioase şi mai moi la pipăit, şi putându-se toarce în fire subfiri, curate şi rezistente. s. Fular [c|)yjiHp (TKaHb); foulard; Foulard; foulard; fulard]. Ind. text.: Stofă uşoară de mătase, pentru rochii, cravate şi fişiuri. 4. Fulare [BHJiHHe; flottement; Flattern; wob-bling; inogâs], Tehn.: Efectul desechilibrării dinamice a unui corp în mişcare de rotafie, al cărui centru de greutate se găseşte pe axa de rotafie, dar a cărui axă de rotafie nu coincide cu axa centrală de inerfie. V. şi sub Echilibrare dinamică. 5. Fularea rofii [BHJiflue KOJieca; flottement de la roue; Flatlern des Rades; wobbling of the wheel; kerekinogâs]. Auto.: Efectul de mers neregulat al rofilor cari, odată cu mişcarea de rotafie, au şi o mişcare pendulară fafă de un plan perpendicular pe axa lor de rotafie. Cauza poate fi un joc mare la axe sau la fuzete, o deformare a jantei sau a anvelopei, etc. e. Fulger [mojihhh; eclair; Blitz; lightning; vil-fâm], V. sub Electrice, manifestafii ~ în atmosferă. 7. Fulgi [xjionbH, (|)JiOKeH; flocons; Flocken; flakes; pehely]. Mef/.: Fisuri interne fine, în lingouri sau în piese grele de ofel forjate sau laminate, grupate astfel,încât au aspectul fulgilor de zăpadă. Apar datorită unor cauze complexe (segregafii, tensiuni proprii de încălzire, de răcire şi de transformare, incluzii de gaze, etc.). s. Fulgi de săpun [MbiJibHbie xjionbH; flocons de savon; Seifenflocken; soap flakes; szap-panpehely], Ind. chim. sp.: Săpun în formă de fulgi, care se prepară din materii grase de cea mai bună calitate, cu cel pufin 20% unt de cocos sau de palmier, cu 3 *■•5% uleiu de ricin, şi cu cca 0,5% colofoniu, saponificate cu hidroxid de sodiu şi de potasiu. Săpunul se usucă până la un confinut de 80’■ *84% substanfe saponificabile, şr apoi se taie în formă de romburi sau în alte forme geometrice, cu ajutorul unui cilindru echipat cu cufite speciale. Se disolvă în apă la rece, şi are o mare putere de spumare şi de curăfire, chiar în apă rece. Constitue cel mai bun săpun pentru spălatul mătasei, a lânii şi a tuturor fesăturilor fine. a. Fulgurafie electrică [ajieKTpnqecKoe 6jih-KOBaime; fulguration electrique; elektrische Ful-guration; electric fulguration; elektromos fulgu-râcio]: Distrugerea fesuturilor vii prin scântei electrice de înaltă frecvenfă, Sin. Electrodeşicafie* 10. Fulgurif [c|)yjibrypHT, rp0M0Bbie CTpejibi; fulgurite; Blitzrohr; fulgurite; fulgurif]. Pefr.: Tub, uneori ramificat, cu perefii vitrifiafi, provenit din topirea nisipului în drumul scânteii electrice a unui trăsnet. 11. Fulmicofon [iihpokchjihh; coton poudre; Nitrozellulose; gun cotton; niirocelluloze]. Expl.: Substanfă explozivă obfinută prin nitrarea bumbacului linters sau a deşeurilor de bumbac, şi a celulozei de lemn. A fost folosit ca exploziv de torpile, dar azi e înlocuit cu alfi explozivi. E între-buinfat în fabricarea pulberilor cu nitroceluloză sau cu nitroglicerină. După procentul de azot, se disting: fulmicoton sus nitrat, cu 13,30% N, şi fulmi-coton jos nitrat, cu 11,87 ■ ■ ■ 12,35% N. 12. Fulmina! de mercur [rpeMy^afl pTyTb; fulminate de mercure; Knallquecksilber; mercury fulminate; durranohigany]. Expl.: Hg(CNO)2. Exploziv detonant, care serveşte ca exploziv de iniţiere. Se prezintă sub forma unei pulberi cenuşii, cu gust metalic, foarte otrăvitoare. Sub influenţa unui şoc, a unei scântei sau a unei flăcări, sau prin frecare, se descompune prin detonaţie, după formula: Hg(CNO)2 = Hg + 2CO + N2. Are gr. sp. 4,42 şi următoarele caracteristice balistice: vitesa de detonafie 4500 m/s; temperatura de explozie: 4350°; presiunea specifică de explozie (ţ)\ 5530 atl/kg; brizanfa (Kast): 110; proba Trauzl: 110 cm3; căldura de explozie: 357 kcal/kg; volumul gazelor de explozie (la 0° şi 760 mm): 316 l/kg. îs. Fulminic, acid ~ [rpeMynan KHCJiOTa; acide fulminique; Knallsăure; fulminic acid; fulmi-niksav, durranosav]. Chim.: HONC. Acid isomer cu acidul cianic. E nestabil. Se obfine în solufie la temperaturi joase. Sarea de mercur a acidului fulminic, fulminatul de mercur, este mult întrebuinfată ca exploziv de iniţiere. 14. Fulfuială [Ha6HBKa; bourrage; Fiillstoff; wadding; tolto anyag]. Mine: Materialul care serveşte la burarea găurilor de mină. Sin. Astupuş. 15. Fulfuifor [3a6oHHHK; bourreur; Versetzer; tamping rod; tolto pălea]. Mine: Baston rotund de lemn, lung de 1,30* • ■ 1,50 m, rareori mai mult, care serveşte la împingerea cartuşelor de explozivi, şi a materialului de buraj, în găurile de mină. 744 î. Fulvene [cjpyjibBeHbi; fulvenes; Fulvene; ful-venes; fufvenek]. Chim.: Produşi de condensare ai ciclopentadienei cu al- CH dehide sau cu cetone. Ex.: Fulvena se ^ ■ prepară din ciclopentadienă şi formal- \ / dehidă. Fulvenele sunt hidrocarburi C ciclice cu duble legături conjugate, 1,. colorate unele în galben, iar altele 2 în roşu. 2. Fum [AMM, K0n0Tb; fumee; Rauch; smoke; fust]. Chim. fiz.: Aerosol în care faza dispersă este solidă. Particulele solide cari constitue fumul fiind încărcate electric, pot fi precipitate prin trecerea fumului printr'un câmp elecfric. а. Fum[AblMOXOA;fumee,conduit(e)defumee; Rauch, Rauchschlot; smoke, fume; fustcso]. Cs.: 1. Canal cu secfiunea pătrată sau circulară, amenajat în zidărie sau format din olane sau din tuburi îngropate în zidărie, cu traseul vertical sau pufin inclinat, servind la evacuarea gazelor de ardere şi la producerea tirajului unei sobe. — 2. Fiecare din canalele cu traseul cu mai multe coturi în unghiu drept, amenajate în interiorul unei sobe, prin cari circulă gazele de ardere, înainte de a fi evacuate pe coş, pentru a transmite cât mai multă căldură materialului din care este făcută soba. 4. Fumar. Arh. V. Campadură. 5. Fumarază [(}3yMapa3a; fumarase; Fumarase; fumarase; fumârâza]. Chim. biol.: Enzimă din clasa desmolazelor, care catalizează adifia unei molecule de apă la molecula acidului fumărie, dând acid malic. Fumaraza intervine şi în procesul de giicoliză din muşchi. б. Fumărie, acid ~ [c|)yMapoBafl KHCJiOTa; acide fumarique; Fumarsăure; fumărie acid; fumâr-sav]. Chim.: HOOC-CH II HC-COOH Acid cu p. t. 286°. E isomerul trans al acidului maleic. E întrebuinfat la prepararea răşinilor sintetice şi în vopsitorie. 7. Fumarină [(JjyMapHH; fumarine; Fumarin; fumarine; fumarin]: Alcaloid care se găseşte în unele plante din familia fumariaceelor. Se topeşte la 199°. E întrebuinfat în terapeutica boalelor de stomac, de piele, şi ca antiscrofulos. s. Fumarole [(|)yMapojm; fumarolles, fume-rolles; Fumaroien; fumaroles; fumârolek], Geol.: Produsele gazoase emise de vulcani prin craterele sau crăpăturile lor, sau degajate din curge-riJe de lavă. Se deosebesc: fumarole anhidre, cari au, la degajare, temperaturi de peste 500°, compuse din CI, HCI şi din cloruri anhidre (până la 94% NaCl, KCI), cloruri de fier, de cupru, de mangan şi urme de fluoruri; fumarole acide, cu temperaturi de 300■■-400° şi cari confin vapori de apă, HCI şi SOsH2; fumarole alcaline, cu temperaturi în jurul a 100°, compuse din vapori de apă şi cantităfi mai mici de clorură de amoniu; fumarole reci, cari au, Sa degajare, temperaturi sub 100°, şi confin vapori de apă cu 30% COs şi H2S. 9. Fumigen, acid ~ [AbiMHiiţaH KHCJiOTa; acide fumigene; Nebelsăure; fumihg acid; kodsav]. Gaze: S03HCI + S03. Substanfe fumigenă în stare lichidă, care produce ceafa artificială. Se prepară prin amestecarea acidului clorsulfonic cu anhidridă sulfurică. Proprietăfile ei fumigene depind de proporţia de SOs din amestec. 10. Fumigenă, substanfă ~ [AbiMHHţee Be-nţeCTBO; substance fumigene; Nebelstoff; fuming substance; fustkepzo anyag]. Gaze: Substanfă sau amestec de substanfe chimice cari, prin aprindere sau numai în contact cu aerul, au proprietatea de a produce fum sau ceafă (particule solide sau lichide în suspensie în aer). 11. Fumivor [AbiMOCîKHraTejib; fumivore, Rauch verminderer, Rauch verbrennungsapparat, Rauchverzehrer; fumivorous, smoke-consuming; fustemeszto-berendezes]. Mş. ferm.: Instalafie penfru micşorarea cantităfi lor de funingine şi de fum dintr'un focar. Obişnuit, fumivorul este constituit (v. fig.) din una sau din mai multe conducte, sau din plăci de ghidare de aer secundar, dintr'un suflător auxiliar, iar uneori şi dintr'o' conductă cu rozetă pentru împrăştierea de abur pe grătar. Fumivor cu conducte de aer. 1) focar (cameră de combustie); 2) intrarea aerului; 3) boltă; 4) plăci de ghidare; 5) cenuşar; 6) t:ijă de manevră a clapelor de cenuşar. După introducerea combustibilului pe grătar şi închiderea uşii, se introduce aer secundar şi pânza de abur. Astfel se realizează o ardere Fumivor cu plăci de ghidare. J) focar (cameră de combustie); 2) plăci- de ghidare; 3) boltă; 4) grătar. mai bună, şi deci se micşorează cantitatea de fum şi de funingine.. Pânza de abur conduce aerul secundar în spafiul gazelor, îl preîncălzeşte într'o anumită măsură, şi antrenează gazele deasupra stratului de combustibil incandescent, unde gazele se aprind şi ard. Se foloseşte în special la focarele interioare pentru cărbuni cu un mare confinut de materii volatile, şi la unele locomotive, maifales pe liniile cu mari declivităfi. 12. Fumoar [KypHJibHH; fumoir; Raucbzimmer; smoking room; dohânyzo szoba]. Arh.: Încăpere în care se adună oamenii ca să fumeze s (cu deosebire în teatre, sau în alte clădiri pentru spectacole). 1. Fumului, evacuarea ~ [0TB0,n; AbiMa; eva-cuation de la fumee; Rauchabfuhrung; smoke out-let; fustelvezetes]. C. f.: Operaţiunea da evacuare a fumului din remizele de locomotive cu abur. Se efectuează prin coşuri montate deasupra canale lor de lucru din remiză, prin colector de fum, din care evacuarea se face printr'un coş central, prin instalaţii speciale de absorpţie a fumului şi coş central de evacuare; etc. 2. Fumulus. V. sub Nori. 3. Funciară, proprietate ~ [36MJieBjiaASHHe; propriete fonciere; Grundbesitz, Grundeigentum; land properly; foldtulajdon]: Posesiunea, în ex-ciuzivitate, a unei porţiuni din suprafa|a scoarţei terestre. 4. Funcfiune .[cjsyHKiţHH; fonction; Funktion; function; fuggveny], Mat.: 1. O variabilă dependentă y se numeşte funcjiune uniforma de variabila (independentă) x, dacă unei valori date a variabilei x, aleasă arbitrar într'un anumit domeniu, îi corespunde o valoare determinată a variabilei y. — Dacă fiecărei valori a variabilei independente x îi corespund mai multe valori ale variabilei dependente y, funcţiunea se numeşte multiformă. — Valorile pe cari le iau atât variabila dependentă, cât şi cea independentă, pot fi numere reale sau complexe. Domeniul variabilei independente x, pentru care e definită funcţiunea, poate fi o mulţime arbitrară de astfel de numere. — Variabila dependentă y se numeşte funcţiune de cele n variabile (independente) xlf x2l ..., xn, dacă fiecărui sisfem de valori dat acestor variabile, ales dintr'o anumită mulţime de astfel de sisteme, îi corespunde o valoare (dacă funcţiunea e uniformă) sau îi corespund mai multe valori (dacă funcţiunea e multiformă) ale variabilei y. Valorile variabilelor independente sau ale variabilei dependente pot fi numere reale sau complexe. — 2. într'un sens mai general, dacă oricărui element P al unei mulţimi abstracte i se face să corespundă un element Q al unei alte mulţimi, Q se numeşte funcţiune de P, şi se notează Q=f(P)- Funcţiunile se clasifică fie din punctul de vedere al proprietăţilor lor matematice, fie după rolul pe care îl joacă în aplicaţii. Din punct de vedere matematic, deosebim: 5. Funcfiune aditivă. V. Aditivă, funcţiune ii. ~ algebrică. V. Algebrică, funcţiune 7. ~ alternată [nepeMeHHaa 4)yHKn,HH; fonction alternee; allemierte Funktion; alternate function; vâltozott fuggveny]: Polinom în n variabile XiX2l ... , xn,care rămâne neschimbat printr'o permutare pară a celor n variabile, şi îşi schimbă semnul printr'o permutare impară. 8. ~ analitică. V. Analitică, funcţiune 9. ~ Bessel. V. Bessel, funcţiunile lui 10. ~ cifindrică. V. Cilindrice, funcţiuni 745 11. ~ cn(z); [(JjyHKiţHH cn(z); fonction cn(z)* cn(z)-Funktion; cn(z) function; cn(z) fuggveny]t Funcţiune eliptică definită de relaţia cn(z)=sn(z)VJ3(z)-e1. Pentru elt v. sub sn(z), funcţiunea 12. ~ continuă. V. sub Continuitate. 13. de funcfiune [(|)yHKij;HH (|)yHKD;HH; fonction de fonction; zusammengesetzte Funktion; function of function; fuggveny fuggvenye]. Mat.: Funcţiunea y — \{u), a cărei variabilă independentă u este o funcţiune u~g(x) de variabila xt care se consideră independentă. O funcţiune continuă de o funcţiune continuă de x este funcţiune continuă de x. In particular, funcţiunea de funcţiune egală cu suma, produsul, câtul a două funcţiuni continue de variabila independentă x este o funcţiune contirruă în raport cu x (dacă numitorul câtului nu se anulează). Dacă f(u) şi g(x) sunt derivabile, derivata lui y=f(g(x)) este y'=f'u (u)' »’ = ?(») ■ g'(x). 14. ~ dn(z). V. dn(z), funcţiunea ~. 15. ~ explicită [aBHan cjpyHKnHH; fonction explicite; explizite Funktion; explicit function; explicit fuggveny]: Funcţiune definită printr'o relaţie F(xlt x2, • ■ ■, xn; y) = 0 în care funcţiunea F este lineară faţă de variabila y. ie. ~ implicită [HetfBHan 4>yHKt!;HH; fonction implicite; implizite Funktion; implicit function; implicit fuggveny]: Fiind dată o funcţiune F(xlt..., xn\ y) de cele n + 1 variabile xlt..., xn> y (definită într'un anumit domeniu D), se spune că ecuafia (1) F(xlr ..., x„\ y) = 0 defineşte pe y ca funcfiune implicită de xlt ..., xn, dacă există o funcţiune f(xlt x2, • • ■, xn), definită într'un subdomeniu al domeniului D, astfel încât funcţiunea F(x±,..., xn; f(xlt ..., xn)) să fie identic nulă. Dacă F este funcţiune continuă şi C)F ’ admite o derivată parţială ^ continuă şi diferită de zero în domeniul considerat, există funcţiunea y = f(xlt ...,xn) în vecinătatea oricărui sistem de valori ale variabilelor xll...,xn,y cari satisfac ecuaţia (1). 17. ~ hipergeometrică. V. sub Hipergeome- trică, funcţiune 18. ~ Kummer. V. Kummer, funcţiunile lui 19. ~ Mathieu. V. Mathieu, funcţiunile lui 20. ~ monogenă. V. sub Monogenă, func- ţiune 21. ~ multiformă. V. sub Funcţiune. 22. ~ Neumann. V. Neumann, funcţiunile lui 23. ~ ortogonală. V. Ortogonale, funcţiuni 24. ~ periodică. V. Periodice, funcţiuni 25. ~ prepoziţională [cjpyHKiţHH npeAJiOHse-HHfl; fonction propositionnelle; Aussagefunktion; propositional function; propozicionâlis fuggveny]: 746 Dacă o constantă dintr'o propoziţie se înlocueşte cu o variabilă, se obfine o funcfiune propozitională. 1. Funcfiune proprie [cBoficTBeHHaH (jpyHK-LţHH; fonction propre;Eigenfunktion; eigenfunction; sajât fuggveny], Mec.: Oricare din funcţiunile din ecuafia de undă (v.), cari sunt soluţii ale acestei ecuaţii, când energia E ia valorile proprii E^ Sin. Funcţiuni caracteristice, Autofuncfiuni. 2. ~ sferică [c^epHHecnaH (jDyHKiţHH; fonction spherique; sphărische Funktion; spherical func-tion; sferikus fuggveny]: introducând coordonate polare (x=r sin 9 cps cp, y — r sin 8 sin cp, z — r cosG) în expresiunea unui polinom armonic Pn (x, y, z) de gradul n, acesta ia forma (1) Pn(x,y,z) = rnSn(d,cp). Coeficientul Sn(B, cp) al lui rn se numeşte funcţiune sferică de ordinul n. Scriind că membrul al doilea al relaţiei (1) satisface ecuaţia lui Laplace în coordonate polare (v. sub Armonice funcfiuni), se obţine pentru Sn ecuafia cu derivate parfiale (2) d2Sn $sn 1 c)2^ Proprietatea cea mai importantă a funcţiunilor sferice este ortogonalitatea a două funcţiuni sferice de ordine diferite; prin aceasta se înţelege că (3) do = 0 pentru m^n, unde do = sin 0 d0 dq? este elementul de arie pe sfera unitate, iar integrala se extinde la toată sfera. Formula se demonstrează fie pornind dela ecuafia (2) şi dela ecuaţia analoagă pentru Sn, fie aplicând a doua formulă a lui Green polinoamelor Pm şi Pn cari generează, conform relaţiei (1), funcţiunile Swşi Sn. Pentru un ordin dat n, există , 2?z-f 1 funcfiuni sferice linear independente. Se poate obţine un sistem de astfel de funcfiuni integrând ecuafia (2) prin metoda separării variabilelor, adică determinând solufii de forma (4) sjelV)=f(e).gM, cari satisfac condiţiunile de regularitate şi de uniformitate pe sfera unitate. Pentru g (cp) se obţin solufiile cosmcp, smmcp (m= 0,1,■■■,») în număr de 2n + 1 (câte două pentru fiecare m > 0, iar pentru m — 0 numai solufia constantă, obfinută prin degenerarea cosinusului, sinusul degenerând în soluţia nulă). Pentru / (0) rezultă ecuafia diferenfială (5) ^+c°tge^-i5e'/+4»+i)/=0- Pentru m— 0, singura solufie a acestei ecuafii care satisface condifiunile de regularitate în polii sferei (0 = 0 şi 0 = rc) este polinomul lui Legendre Ln (cos0). Pentru m > 0, solufia care satisface aceeaşi condifiune este dmLn (cos 0) sinm0------------- (d cos 0)m Cele 2rc+1 funcfiuni sferice de ordinul n, astfel obfinute, sunt ortogonale între ele. In adevăr, fi Wgi ()d Py< Pz’ x> y< z) dpx dpy dpz dx dy dz, unde f se numeşte funcfiunea 'de distribufie. In statistica clasică, / are forma dată de Maxwell-Boltzmann: _ E frAe Jf' unde A este o constantă, E este energia totală (cinetică şi potenfială) a particulei, T e temperatura absolută şi k constanta lui Boltzmann. In Statisticele r w r cuantice f are forma Fermi-Dirac: f—\_Ae +1J, r w V respectiv Bose-Einstein / = L Ă. e — 1J, notafiile fiind aceleaşi. La temperaturi suficient de înalte, cele trei statistice conduc practic la rezultate iden- tice. La temperaturi joase există abateri aie Statisticelor cuantice fafă de cea clasică, abateri cari se numesc degenerescenfă cuantică. 11. ~ de forfă [noTeHiţHajibHan (|)yHKij;HH; fonction de force; Krăftefunktion; function of force; erofuggveny]. V. sub Forfă. 12. ~ de repartifie [cJjyHKiţHH pacnpe/ţejie-hhh; fonction de repartition; Verteilungsfunktion; function of repartition; repârticios fuggveny]. Maf.: Funcfiunea (x) de o variabilă statistică a cărei valoare e egala cu probabilitatea ca variabila X să fie mai mică sau egală cu x. îs. Funcfiunea erorilor [cjpyHKiţHH ohih6ok; fonction des erreurs; Fehlerintegral; error function; hibafuggveny]: Funcfiunea , v 2 (**-*2 2 / x3 x5 x7 \ = di=^("“T!3 + 2i5-3!7 + '-> Pentru valori mari ale lui x se poate folosi expresiunea asimptotică: e~xl / 1 1-3 1-3-5 »w=—0-s 2x2^ (2x2)2 (2x2)3 14. Funcfiune fundamentală lagrangiană [oc-HOBHan (|)yHKDiHH JlarpaHHta; fonction de Lagrange; Grundfunktion; Lagrangian fundamental function; L.-fele alapfuggveny]. Maf.: Funcfiunea L (-^li ’ * ’» xni X±t • ’ *, xnt t) de sub semnul integrală din Calculul variafiunilor, considerată ca funcfiune de 2n-\-\ variabile, care admite derivate parfiale de primele două ordine, continue într'un domeniu din spafiul cu2w+1 dimensiuni. Integrala + ,■ xlf depinde numai de forma curbei xi—xi (t), nu şi de parametrul t, dacă funcfiunea fundamentală L(x, x) este pozitiv-omogenă de ordinul întâiu în x. Astfel de integrale intervin în probleme importante de natură geometrică-fizică (brahistocrone, suprafefe de rotafie de arie minimă, etc.). 15. ~ potenfială. V. sub Potenfial scalar. ie. ~ termodinamică [TepMOAHHaMHHecKan (JjyHKijHH; fonction thermodynamique; thermody-namische Funktion; thermodynamic function; termo-dinamikai fuggveny]: Proprietate a unui sistem fizicochimic care depinde numai de mărimile lui de stare, şi se foloseşte de obiceiu în studiul unui grup special de fenomene (de ex. mecanice, electrice, chimice). Funcfiuniie termodinamice curente sunt energia interioară, entropia, entalpia, energia liberă şi entalpia liberă sau potenfialul termodinamic. Sin. Funcfiune caracteristică, Potenţial termodinamic (în sens larg). 17. Funcfional, spafiu ~ [cJ)yHKii1H0HajibH0e npoCTpaHCTBO; espace fonctionnel; Funktionen-raum;functional space; funkcionâlister]: Totalitatea funcţiunilor f definite într'un anumit domeniu, cari satisfac anumite condiţiuni date de regularitate, şi pentru cari s'a definit un proces de trecere la limită. In toate cazurile interesante pen- 748 tru aplicaţii, procesul de trecere la limită este definit pe baza unei distanţe, aşa încât spaţiul funcţional devine un spaţiu metric. Distanţa D{f, g) dintre două funcţiuni / şi g trebue să satisfacă condiţiunile: D(f, g) este un număr real, pozitiv peniru f^g, şi nul pentru f = g; D(f,g)=D(glfy, şi D(f,g) < D(f, h) + D(h, g). Se spune că şirul de funcţiuni ţlt f2, ..., fn, ... are ca limită funcţiunea f, dacă lirTW mDifn. /) = 0. „ Exemple: 1) Spaţiul funcţiunilor continue, definit într'un anumit domeniu, distanţa D(ţ, g) fiind egală cu marginea superioară a expresiunii f-g. Convergenţa în acest spaţiu coincide cu convergenţa uniformă a unui şir de funcţiuni. — 2) Spaţiul funcţiunilor /, definite într'un anumit domeniu măsurabil, şi astfel încât f2 să fie suma-bil în sensul lui Lebesgue în acest domeniu. Distanţa dintre două funcţiuni / şi g este definită prin D(f, g)— §(f-g)2dx, unde dx este elementul de extensiune. Pentru ca prima condiţiune pentru distanţă să fie satisfăcută, se consideră ca identice două funcţiuni cari nu diferă decât pe o mulţime de măsură nulă. Un şir de funcţiuni f±l /2, ...,/n,..., tinde către /, dacă Convergenţa în acest spaţiu coincide cu convergenţa în medie. Spafiul este una dintre realizările posibile ale spaţiului hilbertian. î. Funcfională [(JjyHKi^HOHajibHan; foncfion-nelle; Funktional; funcţional; funkcionâlis]. Mat.: Corespondentă care asociază un anumit număr (real sau complex) fiecărei funcţiuni / dintr'o familie dată de funcţiuni. Exemplu: Lungimea arcului curbelor de ecuaţii y=f(x), cuprins între abscisele x — a şi x~b, asociată funcţiunilor f(x) cari aparţin familiei funcţiunilor continue şi cu variaţie mărginită, este o funcţională. într'un anumit sens, o funcţională poate fi considerată ca o funcfiune de o infinitate de variabile reprezentate prin totalitatea valorilor pe cari le ia funcfiunea argument / în domeniul în care e definită. 2. Funcţiune chimică [xHMH^ecKan (JîyHKiţHH; fonction chimique; chemische Funktion; chemical function; vegyi fuggveny]. Chim.: Ansamblu de proprietăfi chimice şi fizicochimice comune unui anumit grup de substanfe. Funcfiunea chimică e determinată fie de prezenfa în moleculă a unor atomi sau grupări de atomi (grupare funcfională, v.), cari reacfionează într'un mod caracteristic, fie de anumite elemente de structură, ca dublele legături conjugate, etc., fie de anumite configu-rafii de electroni din atom sau din moleculă. Funcfiunile acid, bază şi sare ale substanfelor minerale se datoresc: prima, capacităţii substanfei de a ceda protoni, a doua, capacităţii ei de a accep- ta protoni, iar a treia, capacităfii ei de a se disocia în doi alfi ioni decât cei de hidrogen şi deoxidril. In Chimia organică, funcfiunile alcool, aldehidă, cetonă, acid, clorură acidă, amidă, amină, nitril, etc., corespund respectiv grupărilor funcţionale: yO ,0 O -OH, -C^ , =C = 0, -C , -C , H XOH NCI O H -C , -N/ , —C = N, ele. xnh3 nh Prin extinderea conceptului, se consideră funcţiuni chimice şi stările de metal şi metaloid, cari sunt determinate de configurafia electronilor din atomii elementelor. s. Fund de mină [noA3eMHaHHacTbpyAHHKa; fond de mine; Untertage; underground; bânya-fenek]. Mine: Partea subterană a unei mine. 4. ~ de rezervor [oca/ţOK, qtctoh; depof; Niederschlag; deposit; tartâlycsapadek]. Ind. petr.: Depunerile de pe fundul rezervoarelor cari au stat încărcate mai mult timp cu anumite produse, ca fifeiuri, păcură, combustibili speciali, etc. Sunt compuse din impurităţi mecanice, ca nisip, nomol, apă, săruri sau diverse emulsiuni, când provin din depozitare de fifeiuri; din parafine sau -asfalturi, când provin din păcură parafinoasă sau de cracare, etc. Unele dintre ele pot fi comercializate; în multe cazuri constitue însă un balast pentru rafinării. 5. ~ de sondă [aho CKBaJKHHbi; fond de trou de sonde; Bohrlochboden; hole bottom; fu-rolyukfenek]. Mine; 1. Porţiunea inferioară a găurii de sondă. —- 2. Porfiunea inferioară a găurii de sondă, incluziv zona de strat adiacentă. 6. ~ de sondă, măsurători de ~ [H3MepeHHH AHa CKBa^KHHbl; mesurages du fond du trou de sonde; Bohrlochbodenmessungen; bottom-hole measurements; furolyukfenek meresek]: Determinarea adâncimii tălpii propriu zise a sondei. Este folosită fie penfru a determina capul unui dop de nisip, fie pentru a determina pozifia unui obstacol mecanic care obsfruează gaura de sondă. Se efectuează cu aparate de diverse tipuri. —2 Aparatul lacovlev, folosit în măsurători de fund, este compus dintr'un troliu de mână cu ajutorul căruia se introduce în puf, printr'o sârmă „coardă de pian", cu o greutate convenabilă de întindere. Determinarea se face atât prin măsurarea directă pe fir, cât şi prin cântărirea, în permanenfă, a porfiunii suspendate (prin măsurarea cuplului la toba de înfăşurare a sârmei),. 7. ~ de sondă, presiune de ~ [flaBJieHHe am CKBaîKHHbi; pression defonddu trou desonde; Bohr-lochbodendruck; bottom-hole pressure; furolyuk feneknyomâs]: Presiunea absolută a fluidelor din gaura de sondă, la un nivel de referinfă isobatic comun, sau la capul stratului deschis de sonda respectivă. Se deosebeşte o presiune de fund „dinamică", existentă în timp ce sonda debitează, şi care depinde deci de acest debit, şi o presiune 749 de fund „statică", existentă în momentul stabilirii unui echilibru de presiune între gaura de sondă şi strat, după încetarea oricărui debit din strat în sondă, şi egală cu greutatea unei coloane de fluid cuprinsă între nivelul hidrostatic, re--spectiv oleostatic, şi capul stratului (respectiv nivelul de referinţă). In practică se determină o valoare apropiată, şi anume aceea care corespunde unui nivel stabilit după o durată de câteva ore până la câteva zile dela oprirea sondei (după permeabilitatea rocei-magazin). Presiunea de fund „statică" a unei sonde este o presiune „dinamică" a zăcământului, dacă nu se opresc simultan, şi pentru o durată de timp suficientă, toate sondele cari produc din acel zăcământ. Presiunea de fund se determină fie prin calcul, fie cu ajutorul unor aparate speciale (manome-tre de fund) de diferite tipuri: Ivanov, Raskin, Hiigel, etc. Presiunea de fund esfe unul din factorii determinanţi ai regimului zăcământului (v.) şi ai ritmului de extracţie care i se aplică. 1. Fund de sondă, probe de ~ [npodbi, B3HTbie oc AHa CKBamHHbi; echantillons du fond du trou de sonde; Bohrlochbodenproben; bottom-hole samples; furolyukfenek probâk]: Probe din amestecul de hidrocarburi produs de sondă, recoltate în condiţiunile fundului sondei. Deşi amestecul recoltat cu îngrijire la separatorul sondei (v.) permite reconstituirea în laborator a amestecului de fund, recoltarea directă asigură mai bine exactitatea raportului dintre greutatea fracţiunilor uşoare şi a celor grele. Aparatele folosite pentru recoltare, de mare varietate de tipuri (Iva-nov, Hugel/etc.), constau dintr'un recipient tubular cu supape Ia capete. La unele aparate, supapele sunt închise, şi se deschid abia la punctul de recoltare; la altele, supapele sunt deschise, astfel încât aparatul constitue un element al circuitului de amestec. închiderea lor poate fi comandată mecanic (go-devil), electric, sau printr'un mecanism de orologerie. Probele de fund permit cunoaşterea caracteristicelor fizicochimice ale fluidelor din zăcământ, comportarea lor (în deosebi echilibrul de faze) în zăcământ, şi conducerea în consecinţă a ritmului de extracţie (v.). 2. ~ de sondă, temperatură de ~ [TeMne-paTypa AHa CKBaJKHHbi; temperature du fond du trou de sonde; Bohrlochbodentemperatur; bot-tom-hole temperature; furolyukfenek homersek-let]: Temperatura într'un punct oarecare al găurii sondei. Temperatura de echilibru a terenului străbătut se studiază rar, şi în deosebi pentru studiile geofizice şi ale parametrilor de zăcământ (v.) sau pentru a determina nivelul la care s'a ridicat cimentul în spatele coloanei. Temperatura efectivă cu sonda debitând se determină în deosebi pentru localizarea punctelor de pătrundere în sondă a unor fluide străine (apă sau gaze). Temperaturile de fund se măsoară cu termometre de maxim, înregistratoare, electrice şi indicatoare (cu o serie de dopuri de diferite aliaje fuzibile). 3. Fund [aho; fond; Boden; bottom; fenek], Tehn.: Piesă care se asamblează, sau face corp comun cu mantaua unui corp gol înăuntru (bu-toiu, cazan, căldare, butelie, etc.), penfru a-l închide pe la una din extremităţi. 4. ~ de căldare de abur [AHffliţe napo-Boro KOTJia; fond de chaudiere; Kesselboden; boiler bottom, boiler end; kazânfenek], Mş.: Capacul corpului cilindric al unei căldări de abur. h J f Funduri de căldare cu abur. 1) fund plan; 2) fund bombat; 3) fund cu gât presat înăuntru, pentru feavă de flacără; 4) fund cu doua gâturi presate în afară, pentru fevi de flacără. Poate fi construit dintr'o bucată cu mantaua, sau bordurat şi sudat sau nituit la manta. Are forme diferite după căldarea la care e montat. 5. Fund [aho, AHHLU,e; fond; Boden; bottom; fenek], Mefl.: Ansamblul pieselor metalice şi refractare cari închid baza unui convertisor, a unui cuptor înalt, a unui cubilou, etc. De obiceiu, este demontabil. Sin. (impropriu) Vatră. 6. ~ de convertisor [AHHiiţe KOHBepTepa; fond de convertisseur; Konverterboden; converter bottom; konverterfenek]. Mefl.: Ansamblul pieselor cari închid baza convertisorului. Este constituit din plăci groase, de 700 ■ • • 900mm şi del 500 ■ • '2000mm diametru, formate din dolomită şi gudronfprin presare în forme speciale, cu mâna sau cu ciocane cu aer comprimat. Pentru formarea ajutajelor (evanturilor) de insuflaţie, se pun 150* "300 cuie de lemn de 12«**18mm 0, ca să se obţină, după ardere, 14 • • • 16 cm2 de secţiune de insuflaţie pentru fiecare tonă de oţel conţinut în convertisor. Fundurile se ard în cuptoare^-canal speciale. 7. ~ de cursă a pistonului. V. Punct mort, şi sub Cursa pistonului. 8. Fund [AHO; fond; Grund; ground; fenek]. Geo f/z.: Porţiunea din scoarţa terestră care se găseşte sub un curs de apă, sub un lac, o mare, un ocean, etc. Adâncimea, natura şi configuraţia fundului prezintă interes practic în navigaţie, în pescuit, în lucrări hidraulice şi portuare, la aşezarea cablurilor fluviale, etc. 9. indicator de ~ [yKa3aTejib Ana; in-dicateur de fond; Tiefmesser; ground indicator; fenekmero]. Nav. m.: Aparat care înregistrează grafic adâncimile fundurilor deasupra cărora se navighează, dând profilul fundului. Este acţionat, de obiceiu, de o instalaţie de sondaj prin ultrasunet. 750 î. Fundal [3aAHHH AeKopaiţHH; fond; Hori-zont; background; hâtternezet], 1, Artă: Perete mobil sau decor, cari constitue fundul scenei unui teatru, Când fundalul este curb, vopsit deschis şi imită orizontul, se numeşte „orizont" sau „cicloramă". — 2. Urb.: Vast element, construit sau natural, care constitue o perspectivă de front importantă. Ex.: Faţada unui palat, la capătul unei artere sau al unui parc; profilul unor munţi priviţi dintr'un oraş sau din afara, etc. 2. Fundament de lemn [AepeBHHHan njiaH-Ka; planche, ais; Platte, Brett, Setzbrett; lettsr board; elhelyezesi deszka]. Arfe gr.: Planşetă de lemn, groasă de aproximativ 2,5 cm, pe care se aşază şi se transportă formele la imprimare. s. ~ de presă de imprimare [TaJiep; mar-bre; Druckfundament, Formenbett; type bed; alakzatdeszka]. Arte gr.: Masă de fontă, consolidată cu nervuri la partea inferioară, pe care se aşază formele în presa de imprimare. Fundamentul este susţinut de un suport mobil, numit cărucior, Fundament de presă de imprimare. care are o mişcare de translaţie, determinată în generai de un sistem bielă-manivelă. 4. Fundamental, sistem ~ [ocHOBHan CHC- TeMa; systeme fondamentai; Fundamentalsystem; fundamental system; alaprendszer]. An. maf.: 1. Sistem de integrale particulare yi,>->,yn ale unei ecuaţii diferenţiale lineare şi omogene de ordinul n, al căror wronskian nu este identic nul. — 2. Ansamblul a n sisteme particulare de integrale y^,..., yi^, (i— 1,___,n) pentru un sis- tem diferenfial linear şi omogen Pde ordinul întâiu, de n ecuafii cu n funcţiuni necunoscute, astfel încât determinantul lor să nu fie identic nul. — Un sistem fundamental de integrale determină integrala generală a ecuaţiei diferenţiale sau a sistemului diferenţial respectiv. 5. Fundarlsire [6pocamie HKopn; mouillage de l'ancre; Ankerwerfen; letting go of the an-chor; horgonyledobâs]. Nav. m.: Operaţiunea aruncării ancorei în apă, pentru ca să se prindă de fund şi să oprească nava, ţinând-o apoi pe loc. Prin fundarisirea ancorei se ajunge, deci, la ancorare. e. Fundaţie [(|)yHAaMeHT; fondaiion; Fundament, Grundung, Grundwerk, Unterbau; founda-tion, ground work; alap, alapzat]. Fund.: Ansamblul elementelor de construcţie care serveşte ca suport unei construcţii şi realizează legătura acesteia cu terenul, căruia îi transmite greutatea proprie şi sarcinile utile ale construcţiei repartizân-du-le cât mai uniform, pentru a nu se produce tasări neegale cari ar avea ca rezultat formarea de crăpături în construcţie, sau chiar răsturnarea ei. Tipul de fundaţie cel mai convenabil pentru o construcţie este determinat, în primul rând, de natura terenului, apoi de condiţiunile de cost şi de durată, impuse de importanţa construcţiei, şi, în sfârşit, de mărimea tasărilor admisibile. De cele mai multe ori fundaţia este descompusă în mai multe părţi izolate, fie din cauza variaţiei proprietăţilor terenului, sau a sarcinilor utile, fie din cauza influenţei construcţiilor vecine. In construcţia de deasupra trebue să se prevadă rosturi de separaţie corespunzătoare rosturilor din fundaţii, pentru a permite construcţiei să urmeze tasările fundaţiei. Pentru fixarea adâncimii la care trebue să se coboare pianul de rezemare al fundaţiei, trebue să se ţină seamă de următoarele principii: fundaţia trebue aşezaiă, pe cât se poate, pe un strat de teren rezistent, fie direct, fie cu ajutorul unor elemente coborite, uneori, foarte adânc (piloţi, pufuri, chesoane, etc.); suprafafa de rezemare a fundafiei trebue coborîtă sub limita adâncimii de îngheţ a terenului ; fundaţia trebjje protejată de acţiunea apelor agresive. Executarea unei fundaţii trebue să fie precedată de o cercetare a terenului, pentru a se determina calităţile fizice şi mecanice ale lui. Această cercetare se face, pentru adâncimi mici, prin săpături deschise, limitate, iar pentru adâncimi mari, prin sondaje. Din punctul de vedere al rezemării fundaţiei pe teren şi al felului cum sunt transmise sarcinile terenului, deosebim: 7. Fundafiî directe [npHMbie (J)yHAaMeHTbi; fondations sur le sol; unmittelbare Grundungen, direkte Grundungen; direct foundations; kozvetien alapok]: Fundaţii cari se reazemă direct pe un strat de teren rezistent, la care se ajunge înlăturând straturile de pământ de deasupra lui prin săpături deschise, sau se coboară elementele de rezistenţă ale fundaţiei până la stratul respectiv prin săparea pământului de sub ele. Fundaţiile directe pot fi executate în terenuri uscate, în care caz se numesc fundaţii directe obişnuite, sau se pot executa în terenuri imbibate cu apă sau cari se găsesc sub apă, şi se numesc, în a-cest caz, fundaţii hidraulice. Acestea din urmă se pot executa fie epuizând apele de infiltraţie sau de suprafafă, fie direct sub apă. 8. ~ indirecte [noABemeHHbie (JjyHAaMeH-Tbl; fondations suspendues; Schwebegrundun-gen; suspended foundations; kozveîftett alapok]: Fundaţii ale căror elemente de rezistenţă nu sunt coborîte pana ia stratul de teren rezistent, din cauza marii adâncimi la care se găseşte, sau a lipsei complete a lui. In acest caz se recurge la lucrări de consolidare a terenului, sau se folosesc fundaţii cari transmit încărcările straturilor de teren de deasupra, prin frecarea de teren a suprafeţelor laterale ale elementelor fundaţiei. Din punctul de vedere al adâncimii la care se coboară suprafeţele de rezemare ale fundaţiilor, deosebim fundaţii la suprafaţă şi fundaţii profunde: 751 î. Fundaţii ta suprafafă [n0BepxH0CTHbie (J>yH-£aM.eHTbl; fondations superficielles; Flachgriin-dungen, offene Grundungen; surface foundations; feluleti alapok]: Fundafii aşezate direct pe straturi de teren rezistente cari sunt situate Ia o adâncime mică (de câţiva metri) şi cari pot prelua încărcările construcfiilor fără depăşirea tasărilor admisibile. De obiceiu, se execută dacă terenul de fundaţie este stâncos, sau dacă rezistenţa Iui admisibilă este egală cu rezistenfa admisibilă a materialelor din cari este făcută fundafia. Fata inferioară a fundafiei se aşază direct pe teren, sub adâncimea de îngheţ. Fundaţiile la suprafaţă pot fi executate în uscat sau sub apă. 2. Fundafii la suprafaţă, în uscat [noBepx-HOCTHbie (JjyHAaMeHTbi Ha cyxoM rpyHTe; fondations superficielles sur sol sec; Flachgrun-dungen im Trockenen, offene Grundungen im Trockenen; surface foundations on dry ground; szâraz feluleti alapok]: Fundaţii aşezate pe straturi de teren rezistent, cari sunt desvelite prin executarea unor săpături deschise, puţin adânci, menţinute uscate în tot timpul lucrului. Săpătura se poate executa fie cu taluze naturale, fie cu pereţi drepţi proptiţi, sau, uneori, cu pereţi în parte taluzaţi şi în parte proptiţi. înclinarea talu-zelor depinde de natura terenului, de adâncimea săpăturii, de timpul de construire, etc. Executarea fundafiei în săpătură deschisă prezintă avantajul că se pot urmări tot timpul, atât executarea lucrărilor, cât şi comportarea terenului de fundafie. Din punctul de vedere al întinderii unei fundaţii la suprafafă, deosebim: s. ~ obişnuite [pHAOBbie (odbiKHOBeHHbie) (|)yHAaMeHTbl; fondations normales; gewohnliche Grundungen; standard foundations, ordinary foundations; kozonseges alapok]: Fundaţii cari transmit stratului de teren încărcările zidurilor construcţiilor civile. Sunt constituite, de obiceiu, din câte un masiv de beton simplu sau de beton armat, aşezat, sub fiecare zid, într'o săpătură al cărei . fund se găseşte sub adâncimea de înghef a terenului. Fundaţia se face mai lată decât zidul, penfru a se repartiza încărcăriie pe o suprafafă mai mare de teren, ca şi pentru a se putea alinia mai bine zidul pe fundafie şi a se uşura executarea săpăturii într'un spafiu mai larg. Dacă încărcăriie zidurilor sunt prea mari şi presiunea pe sol ar întrece limitele admisibile, se execută fundaţia în trepte, sau cu fafa superioară înclinată, dela zid spre margini, cu un unghiu de 30-**60°, după felul betonului (v. fig.)- La limita proprietăţilor sau în vecinătatea directă a construcţiilor existente, toată lăţimea fundafiei se dă spre interiorul construcfiei (v. fig.). 4. ~ izolate [oAHHOHHbie 4>yHAaMeHTbi; fondations isolees; einzelne Grundungen; single foundations, isolated foundations; egyeni alapok]: Fundafii prin cari se transmit terenului 3 b Fundafii obişnuite, a) fundafie simetrică; b) fundafie nesimetrică. Fundafii izolate, pe blocuri, î) fundafie pe bloc de beton simplu; 2) fundafie__pe bloc de beton armat. rezistent încărcările fiecărui reazem (de obiceiu stâlp) al unei construcţii. Se execută fie sub formă de blocuri de beton simplu sau armat, fie în formă de plăci armate, aşezate sub fiecare Diferite forme de plăci folosite ca fundafii izolate. reazem şi separate unele de altele. Fundaţiile izolate în formă de blocuri sunt folosite pentru stâlpi cu încărcări mici, şi se fac fie în trepte, fie cu suprafaţa înclinată dela piciorul stâlpului i=L J=L Fundafii pe plăci de beton armat, a) fundafie cu placa armată după direcţiile laturilor şi ale diagonalelor; b) fundafie cu placa armată după direcfiile laturilor. spre margini, cu un unghiu de 30"60°, dacă este nevoie să se mărească suprafafa sau adân- 752 cimea fundaţiei (v. fig.)» — Fundafiile izolate în formă de plăci se execută, de obiceiu, din beton armat, şi sunt folosite pentru a se obţine o suprafafă mare de reazem, fără a se mări greutatea proprie a fundaţiei. Plăcile trebue să fie foarte rigide, pentru a se evita o deformaţie prea mare a lor. De obiceiu, secţiunea lor orizontală este pătrată sau' dreptunghiulară, dar se execută şi plăci hexagonale, circulare, etc. (v.fig.). Secţiunea transversală este dreptunghiulară. Placa se calculează la încovoiere, presupunându-se că este încărcată uniform cu o sarcină unitară egală cu rezistenţa terenului. De obiceiu, placa se ar-mează după două direcţii paralele cu laturile; uneori se armează şi după direcţiile celor două diagonale (v. fig.). Pentru a se face o legătură mai rigidă între placă şi piciorul stâlpului, ca şi pentru a se face o economie de material, se îngroaşă placa în jurul piciorului stâlpului, sau se execută una sau mai multe nervuri peste placă. Pentru calcul se consideră placa încastrată în nervuri, şi acestea incastrate în piciorul stâlpului. 1. ~ continue [HenpepbiBHbie (JpyHAaMeHTbi; fondations continues; durchlaufende Grundungen; continuousfoundations;folytatolagos alapok]: Fundaţii constituite din elemente de construcţie con- Fundafie formată dintr'o refea de grinzi. tinue sub mai multe reazeme, sau cari se întind sub toată construcţia, în toate direcţiile. Sunt folosite când rezistenfă admisibilă a terenului este prea mică, şi fundaţiile zidurilor paralele sau ale stâlpilor vecini ar deveni atât de late, încât s'ar apropia unele de altele (după una sau după mai multe direcţii). Fundaţiile continue pot fi executate: cu grinzi de beton armat (altădată şi metalice) alcătuind o reţea de obiceiu rectangulară; cu grinzi frânte plane, alcătuind un contur poligonal închis; cu J§i|L I 1 Bl plăci continue sub 1 fMmfo toate reazemele,al- cătuite ca planşeuri Fundat'e cu 9rind® ,r4ntă P|anî-cu nervuri sau ca planşeuri-ciuperci; cu bolţi răsturnate. Fundaţiile continue alcătuite dintr'o reţea de grinzi de beton armat se folosesc în special când construcţia se reazemă pe stâlpi, cari se aşază la intersecţiunea grinzilor (v. fig.). Fun- daţiile pe grinzi cari alcătuesc un contur poligonal închis se folosesc pentru turnuri rezemate pe stâlpi (v. fig.). Fundafiile pe plăci continue se alcătuesc fie sub forma unui planşeu cu nervuri, fie sub forma unui planşeu-ciupercă. Nervurile se aşază fie sub zidurile clădirii (dacă reazemele acesteia sunt formate din ziduri), fie după direcfiile de aliniere a stâlpilor (dacă clădirea se reazemă pe stâlpi), şi pot fi dispuse deasupra plăcii (v. nrpTTZjnr -Şh~&—Wr iSlQIl -DE □ta □Ts;1 Fundafie conlinuă, cu planşeu cu nervuri. 1) placă; 2) nervuri principale; 3) nervuri secundare. printre stâlpi, sub placă (v„ fig.), spaţiile dintre nervuri fiind umplute cu un material de umplutură (pietriş, balast, beton, etc.), sau subplacă, îngropate în teren. Plan-şeul-ciupercă se foloseşte numai când reazemele construcţiei sunt formate din stâlpi. Ingroşerile picioarelor stâlpilor se pot aşeza deasupra plăcii, sau, pentru a nu stânjeni circulaţia fig.). Fundaţii le con-iinue pe bolfi răsturnate constau din bolţi de cărămidă, de beton simplu şi mai ales de beton armat (altădaiă şi din grinzi metalice), între reazemele construcţiei (stâlpi sau ziduri). Bolfile se aşază pe teren cu exfradosul, care poate fi curb sau plan (v. fig.). 2, Fundaţii ia suprafafă, în apă [no-BepxHOCTHbie no-ABOAHbie 4)yHAa-MeHTbi; fondations superficielles sous l'eau; Flachgrun-dungen im Wasser, offene Grundungen im Wasser; surface foundations under water; feluleti alapok vizben]: Fundaţii al căror plan de rezemare este aproape de suprafaţa terenului, dar sub cari stratul rezistent de teren este fie complet acoperit de apele de suprafaţă (râuri, lacuri, mări), fie imbibat de apele subterane. Construirea fundaţiei se poate face în uscat, epuizând apa, sau sub apă, fără epuizări. Fundaţii cu bolfi răsturnate, a) bolfi răsturnate, cu extradosul curb; b) bolfi răsturnate, cu extradosul plan. continue, cu planşeuri-ciuperci. a) planşeu-ciupercă având îngro-şarea stâlpului deasupra plăcii; b) planşeu-ciupercă având îngro- şarea stâlpului sub placă. 753 î. Fundafii la suprafafă, cu epuizarea apei JnoBepxHOCTHbie flpeHanmbie cfîyHAaMeHTbi; fondations superficielles avec epuisement; Flach-griindungen mit Wasserhaltung; surface foun-datipns with drainage; feluleti alapok vizel-tâvolitâssal]: Fundajii executate epuizând apa care imbibă terenul de fundafie sau care se găseşte deasupra lui, pentru ca lucrările fundafiei să se facă în uscat. Operafiunile de epuizare consistă, de obiceiu, în izolarea terenului pe care se conitrueşte fundafia, şi în amenajarea unei instalafii de pompe care să îndepărteze apa. Felul şi mărimea lucrărilor penfru epuizare depind de cantitatea de apă superficială sau subterană, de faptul dacă apele superficiale sunt stătătoare sau curgătoare, de mărimea afluxului apelor subterane, etc. Deosebim: 2. ~ în săpătură deschisă [nosepxHOCTHbie (jDyHflaMeHTbi b 0TKpbiT0â BbieMKe; fondations superficielles â ciel ouvert; Flachgrundungen in offener Baugrube; surface foundations in open trenches; nyiltgodorâsâsu alapok]: Fundafii folosite de obiceiu în terenuri acvifere, prin executarea unei săpături care să desvelească stratul de teren rezistent. Perefii săpăturii (de obiceiu verticali) se proptesc cu palplanşe, iar apa infiltrată este îndepărtată din interiorul săpăturii cu ajutorul pompelor. Fundul săpăturii se execută pufin inclinat în sens longitudinal, penfru a se uşura colectarea apei într'o groapă mai adâncă decât groapa fundaţiei, în care se introduce sorbul pompelor. Pentru adâncimi mici, epuizarea se face uneori printr'un sistem de şanfuri cari înconjură săpătura şi colectează apele de infiltraţie, iar dacă săpătura are o suprafaţă mare, epuizarea se face prin coborîrea pânzei de apă subterană sub terenul de fundafie. Dacă terenul este rezistent, fundafia se aşază direct pe el, cu fafa de rezemare sub limita adâncimii de înghef a terenului. In terenuri slabe şi uniforme se măreşte suprafaţa de rezemare pe teren printr'un pat de nisip, sau se folosesc fundaţii cu suprafaţă mare (plăci, bolţi răsturnate, etc.). In terenuri slabe şi neuniforme se înlocueşte stratul de teren cu un pământ mai bun, sau se execută lucrări de consolidare la suprafaţă (îndesare prin cilindrare, prm încărcări temporare, prin vibrare, prin pilo-nare de nisip sau de pietriş, prin înfigere de pilofi scurţi, etc.), sau în adâncime (injectare de ciment sau de alte materiale congelate, etc.). 3. ~ în batardouri [(JîyHAaMeHTbi e nepe-MblHKaMH; fondations par l'emploi de bâtar-deaux; Grundungen mit Fangdămmen; foundations between crib coffer dams; vizkorlâtozâsi alapok]: Fundafii folosite în terenuri cari se găsesc în întregime sub apă (în râuri, lacuri, mări, etc.) şi sunt executate în interiorul unor incinte închise şi suficient de impermeabile (batardouri), din interiorul cărora se evacuează apa pentru a se putea lucra în uscat. V. şi Batardou. 4. Fundafii la suprafafă, fără epuizarea apei [noBepxHocTHbie (J)yHflaMeHTbi 6e3 ^pena^ca; fondations superficielles sous l'eau; Flachgrundungen ohne Wasserhaltung; surface foundations wit-hout drainage; feluleti alapok vizeltâvolifâs nelkul]: Fundafii executate pe suprafafa fundului apelor stătătoare sau curgătoare. Sunt folosite când terenul se găseşte la adâncime prea mare sub ape. Se execută de obiceiu la lucrări la cari se admit şi eventuale tasări mari şi neegale (de ex. cheuri, moluri, sparge-valuri, etc.), sau şi la lucrări la cari se admit numai tasări mici şi egale, dacă însă terenul este stâncos sau foarte compact. Stratul de deasupra al terenului pe care se execută fundafia trebue îndepărtat prin dragare, fiind constituit de obiceiu din materiale slabe (mâl, materii organice), cari pot da tasări foarte mari. La nevoie se înlătură denivelările prin aşternerea unui strat de nisip sau de pietriş. Deosebim: 5. ~ cu blocaje libere [(JjyHflaMeHTbi c CBo6oAHoft KaMeHHOH Ha6pocKoâ; fondations par enrochements, fondations â pierres perdues; Grundungen auf Steinschuttung im freien Wasser; random stone foundations, riprap foundations; szabad vizben valo komelyiteses alapok]: Fundafii folosite de obiceiu pentru lucrări portuare, ca diguri, cheuri, moluri, sparge-valuri, în mare deschisă şi pentru adâncimi mari ale apei. Terenul de fundafie se pregăteşte prin îndepărtarea stratului de pământ dela suprafafă şi prin nivelare, sau se poate executa o excavafie mai mare pentru a ajunge la terenul rezistent. Executarea fundaţiei se face aruncând dela suprafafa apei, pe terenul astfel pregătit, blocuri de piatră sau de beton, de mărimi diferite, materialul de dimensiuni mai mici fiind aşezat la mijloc (v. fig.). Taluzele trebue să fie cât mai pufin in- Fundafie cu blocaje libere. clinate (de obiceiu 1 : 1,5 ■ • • 1 : 2). In partea din care vin valurile se pun blocuri cat mai mari, iar panta taluzului se face cât mai mică (1 : 3). In locul blocurilor de piatră se pot folosi şi blocuri de beton. s. ~ cu blocaje apărate [(J)yHAaMeHTbi c yKpenjieHHOH KaMeHHOH HafepocKoft; fondations par enrochements entre parois escarpees, fondations â pierres perdues entre parois escarpees; Grundungen auf Steinschuttung zwischen steilen Wănden; random stone foundations between steep walls, riprap foundations between steep walls; meredek falak kozoti komelyiteses alapok]: Fundafii executate cu blocaje aruncate între doi pereţi de piloţi bătufi alăturat (v. fig.). 48 754 Se folosesc pentru lucrări mai mici, dacă apa nu este prea adâncă şi dacă terenul permite baterea de piloţi. Piloţii se bat înclinaţi către interior (4 : 1 • *5 : 1) şi cu capetele până la suprafaţa apei; la partea de sus se leagă între ei, pentru a nu se depărta unii de alţii. Intre pereţi se aruncă bolovani, blocuri de piatră naturală sau de beton, sau, penfru construcţii mici, pietriş sau alt material mă- Funda(ie cu blocaje ap8rale. runt. De obiceiu, materialul mărunt se aşază la mijloc. Deasupra se aşază construcţia respectivă (dig, mol, pilă de pod). Trebue să se observe ca blocurile dedessupra sau construcfia să nu se rezeme pe piloţi sau pe legăturile celor doi pereţi. î. Fundafii betonate sub apă [cfîyHAaMeHTbi, 6eT0HHp0BaHHbie riOA boaoh;fondations parbe-tonnage sous l'eau; Grundungen auf Unterwasser-beton; foundations by concrete work under water; r Instalafie de befonsre sub apa, cu fuburi fixe. A) instalafie cu un singur tub; B) instalafie cu două fuburi; 1) tub fix; 2) pâlnie de alimentare a tubulu:i; 3) conductă pentru alimentarea pâlniei cu beton; 4) incintă de palplanşe; 5) eşafodaj de lucru. vizalatti betonâlt alapok]: Fundafii consfifuite din plăci sau din blocuri masive de beton simplu turnat sub apă. înainte de începerea turnării betonului se procedează la îndepărtarea stratului de pământ alterat de pe fundul apei şi la nivelarea terenului de fundafie. Fundafiile betonate sub apă se folosesc rar, din cauză că cimentul poate fi spălat de apă, sau fiindcă se poate depune, pe un strat de beton proaspăt turnat, un strat de mâl care împiedecă legătura acestui strat cu cel turnat deasupra lui. In general, se folosesc fundafiile betonate sub apă dacă masa de beton este foarte mare, astfel ca eventualele alterări locale ale betonului să nu influenţeze rezistenfa fundaţiei. Betonul se poate turna intermitent sau continuu. Turnarea intermitentă se face fie prin aruncarea pe fundul apei a unor saci umpluţi numai cu amestecul mineral (agregate şi ciment), fie cu ajutorul unor cutii metalice cu Instalafie pentru turnarea betonului sub apă, cu tub mobil. 1) tub metalic; 2) pâlnie de alimentare a tubului; 3) vagonet penfru alimentarea pâlniei; 4) cărucior penfru deplasarea transversală a dispozitivului de turnare; 5) cărucior pentru deplasarea logitudinală a dispozitivului de turnare; 6) perete de palplanşe; 7) beton turnat în straturi. capace mobile, cari răstoarnă betonul gata con-fecfionat. Turnarea continuă se face numai într'o incintă de palplanşe, şi se execută cu ajutorul unui tub metalic racordat fie la o pâlnie de alimentare, fie la o pompă de beton. In timpul turnării, tubul poate rămânea fix, sau se poate mişca în toate direcfiile. La turnarea cu tub fix, capătul inferior al tubului rămâne în permanenfă în beton (cca 1 m), şi se ridică treptat în timpul turnării. Betonul turnat la început este împins mereu către margini de betonul proaspăt, care astfel nu ajunge în contact cu apa (v. fig.). La turnarea cu tub mobil, betonul este turnat în straturi (v. fig.). Dacă suprafafa fundaţiei este prea mare, se dispun mai multe tuburi cari sunt racordate la o conductă generală de alimentare cu beton, pentru ca turnarea să se facă simultan prin toate tuburile. 2. ~ cu căsoaie [(fjyHflaMeHTbi c flepeBHH-HbiMH HilţHKaMH; fondations par encaissement, fondations par ballast encoffre; Steinkistengriin-dungen; foundations by timber casing (for stone ling); koszekrenyes alapok]: Fundaţii alcătuite din cutii de lemn, numite căsoaie, cari se umplu cu pietriş, cu piatră spartă sau cu bolovani. Că- > 755 soaiele sunt deschise Ia partea de sus şi închise la partea de jos printr'un fund, dar uneori se folosesc şi căsoaie cari au numai pereţi laterali. Dacă secţiunea plană este prea mare, se împart în mai multe compartimente, prin pereţi transversali şi longitudinali. Căsoaiele se construesc de obiceiu pe mal, pe o arie plană, şi se aduc prin plutire deasupra locului pe care urmează să se construiască fundaţia, unde sunt cufundate prin umplere cu piatră spartă, cu bolovani sau cu beton. Terenul pe care se execută fundaţia este curăţit de pământul moale şi nivelat. Uneori se aşterne şi un strat de material rezistent (nisip, pietriş, anrocamente, sau chiar un strat de beton). Dacă fundaţia este expusă valurilor puternice, la partea din spre apă se înlocueşte umplutura că-soaiei cu beton, care formează un perete mai rezistent şi indeformabil (v. fig.). Fundafiile cu căsoaie se folosesc pentru construcfii mici, fiindcă se produc tasări mari, rezultate şi din deformafiile laterale ale căsoaielor. Se folosesc mai ales pentru ziduri de cheuri, de diguri, moluri, etc., de mici dimensiuni şi în ape puţin adânci. 1. Fundafii cu chesoane plutitoare [(|)yHAa-MeHTbi c njiOByHHMH KecconaMH; fondations par caissons flottants; Schwimmkăstengrundungen; foundations by floating caissons; uszokoszekrenyes alapok]: Fundaţii executate prin cufundarea în apă a unor cutii mari, etanşe, aduse prin plutire deasupra amplasamentului, şi cari sunt umplute apoi cu diferite materiale rezistente (nisip, piatră spartă, beton, etc.). Fundafiile cu chesoane plutitoare se folosesc pentru construcţii de dimensiuni mari şi în ape adânci (de ex. pentru diguri portuare, ziduri de cheuri, docuri uscate, pile de poduri, faruri marine, etc.), dacă terenul de fundafie nu poate fi pus la uscat şi dacă se presupune că nu se vor produce tasări neegale. înainte de cufundarea chesonu-lui se nivelează terenul cu îngrijire, îndepărtân-du-se şi pământul prea moale. Dacă chesoanele sunt Fundafie cu căsoaie. 1) beion de egalizare; 2) căsoaie de lemn; 3) umplutură de piatră; 4) perete de beton. prea mari, se împarte interiorul în compartimente prin perefi transversali, iar dacă fundafia are o lungime prea mare, se împarte în mai multe porfiuni, fiecăreia din ele corespunzându-i câte un cheson (v. fig.). In construcţia de deasupra trebue să se amenajeze rosturi în dreptul rosturilor dintre chesoane. — Construirea chesoa-nelor plutitoare se face fie pe o cală ^ - r. a Fundafie cu chesoane plutitoare, pentru marina, ti© in docuri uscate sau un sparge'vaL plutitoare. Chesoanele plutitoare se execută din lemn, din ofel şi, cel mai des, din beton armat. Fundafiile cu chesoane plutitoare se folosesc în special la cheuri, la moluri, sparge-valuri, faruri marine, docuri uscate, etc., la cari se admit şi tasări mai mari. Penfru fundafii de pile de poduri, culee, etc., adică pentru construcfii la cari sunt permise numai tasări mici, se folosesc rar, şi numai în teren bun. 2. Fundafii profunde [rjiyâoKHe (JîyHAa-M e H T bl; fondations â grande profondeur, fondations profondes; Tiefgrundungen; deep foundations; mely alapok]: Fundafii ale căror elemente de rezistenfă sunt îngropate adânc în teren. Fundaţiile profunde se execută fie când stratul de teren rezistent se găseşte la mare adâncime, fie când nu se găseşte teren rezistent la adâncimi cari ar putea fi atinse (în acest caz, fundaţia transmite încărcările prin frecarea dintre părţile ei laterale şi straturile de teren pe cari le traversează), sau când o parte din spaţiile utile ale construcţiei trebue să se găsească sub teren. Fundaţiile profunde se execută fie în săpătură deschisă, fie pe piloţi îngropaţi în teren, sau cu elemente cobo-rîte în teren prin săparea şi evacuarea pământului de sub ele. s. Fundafii profunde, în săpătură deschisă [rjiy6oKHe 4>yHAaMeHTbi b OTKpbiTbix BbieM-Kax; fondations â grande profondeur â ciel ouvert; Tiefgrundungen in offener Baugrube; deep foundations in open trenches; szabadâsâsu melyala-pok]: Fundafii executate direct pe stratul de teren rezistent, care este desvelit printr'o săpătură Fundafie profundă în săpătură deschisă, cu epuizarea apelor prin coborîrea pânzei de apă subterană. 1) stafie de pompe; 2) conductă de evacuare a apelor; 3) pufuri pentru epuizarea apei; 4) nivelul coborît al pânzei de apă, penfru straturi de nisip fin; 5) nivelul coborît al pânzei de apă, pentru straturi de nisip grăunfos; N. A. M.) nive!u| apelor mari; N. A. S.) nivelul pânzei de apă Subterană. 48* 756 adâncă (v. fig.). Se folosesc fie din cauză că, din anumite motive constructive, o construcfie trebue să se rezeme pe teren cu întreaga sau cu cea mai mare parte din suprafafa sa inferioară, fie că trebue să se amenajeze în construcfia respectivă spafii utile, sub nivelul terenului. Executarea săpăturilor se poafe face cu perefi verticali proptifi, dacă adâncimea gropii nu este prea mare, sau cu taluze, dacă adâncimea este mare sau dacă terenul %e surpă uşor. Uneori, se amenajează berme pe taluzele prea înalte, pentru a se împiedeca surparea lor. ,, Epuizarea apei se face fie cu pompele, fie prin coborîrea pânzei de apă subterană. Din punctul de vedere constructiv, fundafiile profunde în săpătură deschisă se execută de obiceiu în formă de plăci continue sau de bolfi răsturnate. Materialul folosit este de obiceiu betonul, care trebue să fie cât mai compact. Pentru a înlătura infiltraţiile ulterioare de apă prin fundafie şi prin perefii laterali ai spafiilor de sub nivelul terenului, se execută, af.ât Ia exteriorul fundafiei, cât şi la exteriorul acestor perefi, un strat de etanşare. 1. Fundafii pe pilofi [(JjyH^aMeHTbi Ha CBanx; fondations sur pi Iotis, fondations sur pieux; Griin-dungen auf Pfăhlen, Pfahl(rost)grundungen; piling foundations, pile foundations, foundations on pi-Ies; colopalapok]: Fundafii cari transmit încărcările asupra terenului prin intermediul unor piloţi îngropaţi în pământ (v. fig.). Sunt folosite dacă Fundafie cu pilofi, penfru o culee de pod. 1) nisip; 2) argilă nisipoasă; 3) nisip argilos. terenul de construcţie este pufin rezistent şi nu se poafe executa o fundafie directă, sau dacă stratul de teren se găseşte la o adâncime atât Dispozitive constructive pentru împiedecarea smulgerii din pământ a pilof i lor întinşi, a) la pilofi de lemn; b) la pilofi de beton armat. de mare, încât nu este economic să se facă o fundafie care reclamă executarea de săpături. Piloţii pot fi construifi din lemn, din ofel, din beton sau din beton armat. Introducerea lor în pământ se face fie prin batere cu soneta, în care caz pi-lofii sunt executafi înainte de a fi puşi în lucrare, fie prin înşurubare în teren, sau sunt executafi direct în teren, prin diferite procedee speciale. Pilofii trebue să fie solicitaţi numai de forte axiale. Dacă rezultanta forţelor este inclinată, pilofii fundafiei sunt bătufi în parte vertical şi în parte inclinat. De obiceiu, pilofii sunt solicitaţi numai la compresiune; în cazuri speciale, în cari pot fi solicitafi şi la întindere, trebue să aibă forme speciale, pentru a nu fi smulşi din pământ (v. fig.). Fundaţiile pe pilofi se execută fie continue pe suprafaţa terenului, fie ca fundaţii izolate, adică plasate sub fiecare reazem al construcţiei. Numărul de pilofi necesari se calculează în funcţiune de portanfa unui pilot şi de încărcarea ce trebue transmisă terenului. Infi-gerea piloţilor se face după un plan bine stabilit, care cuprinde felul în care sunt dispuşi pilofii sub fundaţie, numărul şi diametrul lor, distanfele dintre ei şi direcţiile de înfigere în pământ. Piloţi de lemn frebue să fie înfipţi complet în pământ; la fundafii sub apă, pot fi lăsaţi în parte deasupra terenului, însă capetele lor nu frebue să depăşească nivelul apelor celor mai scăzute. După înfigere, capetele pilo-filor sunt legate între ele. Piloţii de lemn se leagă de obiceiu prin moaze aşezate după direcţiile de aliniere a piloţilor, iar deasupra moazelor se execută o platformă de dulapi groşi, pe care se aşază zidăria propriu zisă a fundaţiei. Legarea capetelor piloţilor de oţel, de beton sau de beton armat se face executând deasupra lor o placă de befcn simpfu sau armat, peste care se execută construcţia respectivă. Uneori se leagă şi capetele Alcătuirea capetelor pilofilor de lemn, întinşi, legafi prin placă de beton, a) corpul pilotului; b) capul pilotului; c) armatură penfru fixarea capului pilotului în beton; d) cofrajul inferior al plăcii de beton. 757 piloţilor de lemn tot cu o placă de beton. Legătura pilofilor se face pentru ca greutatea construc-fiei să fie egal repartizată pe tofi piloţii, pentru a se obfine o tasare egală, şi pentru a se împiedeca deplasarea laterală a pilofilor. Capetele pilofilor sunt fie articulate în construcţia de deasupra lor, fie încastrate. Dacă pilofii de lemn sunt solicitafi şi la întindere, şi capetele lor sunt legate printr'o placă de beton, trebue să vse ia măsuri speciale pentru a se evita smulgerea lor din beton (v. fig.). In plăcile de deasupra pilofilor, cari sunt executate din beton, nu se admit tensiuni de întindere, aşa încât piloţii trebue repartizaţi uniform sub plăci şi la depărtări mic:. Plăcile de beton armat sunt mai economice fiindcă, pentru aceleaşi solicitări, sunt mai subţiri decât plăcile de beton simplu, iar piloţii pot fi dispuşi la distanţe mai mari unii de alţii, fiindcă eventualele tensiuni de întindere sunt preluate de armaturi. Uneori, în loc de o placă de beton armat, se alcătueşte o reţea de grinzi dispuse după direcţiile de aliniere a piloţilor, capetele acestora fiind încastrate în grinzi. 1. Fundafii coborîte [norpyjKeHHbie 4)yHAa-M6HTBI; fondations enfoncees; Senkgrundungen; sunk foundations; sullyesztett alapok]: Fundaţii ale căror elemente de rezistenţă sunt construite la suprafaţa terenului, şi apoi sunt coborîte la adâncime, în teren, în urma săpării pământului de sub ele. Sin. Fundaţii forate. Deosebim: 2. ~ cu pufuri [c|)yHAaMeHTbi c onycKHbiMH KOJiOAlţaMH; fondations sur puits enfonces, fondations par puits; Brunnengrundungen, Senkbrun-nengrundungen; sunk well foundations; kutalapok]: Fundaţii executate prin săparea unor puţuri cari ajung până la mari adâncimi (cca 50 m), unde se găseşte terenul rezistent (v. fig.)* Puţurile Fundafie cu pufuri pentru un zid de cheu. 1) pufuri; 2) bolfi de beton armat pentru legarea pufurilor; 3) umplutură de pietriş; 4) dop de beton. suni formate din cutii goale (chesoane), de obiceiu cilindrice, coborîte în teren prin săparea şi îndepărtarea pământului din interiorul lor, după care sunt umplute cu un material de umplutură rezistent. Marginea de jos a chesonului (cuţitul) este întărită şi are o formă ascuţită, pentru a uşura pătrunderea în teren. Pereţii chesonului se execută din zidărie, din beton simplu sau din beton armat, şi uneori din oţel. Perefii de zidărie se execută din cărămidă de klinker sau din blocuri artificiale de beton, şi prezintă avantajul că înălţarea lor se face continuu, pe măsură ce progresează coborîrea, astfel încât partea superioară a puţului rămâne mereu deasupra terenului, iar zidirea unei porţiuni noi nu reclamă întreruperea lucrărilor de coborîre. Perefii de beton (simplu ,sau armat) se execută pe tronsoane înalte de 1 • ■ ■ 1,5 m. La exterior, pereţii puţurilor se tencuesc cu mortar de ciment bine netezit, pentru a se micşora frecarea de teren. Partea exterioară a pereţilor esfe puţin înclinată (cca 1 /20) către interior; alteori se face cufitul puţin ieşit din planul peretelui. — Fundaţiile cu puţuri se folosesc fie în teren uscat, fie în teren imbibat cu multă apă, însă uniform şi lipsit de obstacole. Săparea pământului se face cu unelte manuale în teren uscat şi tare, sau mecanice (cu bene, drage cu lanţ, excavatoare speciale) în terenuri îmbibate cu apă. In terenuri nisipoase sau noroioase, săparea se poate face cu apă sub presiune, injectată prin ajutaje speciale, amenajate în cuţitul puţului. Puţurile se coboară până pătrund, pe o anumită adâncime, în stratul de teren rezistent; apoi se toarnă un strat de beton care împiedecă intrarea apelor de infiltraţie, după care se epuizează apa "din puţ şi se umple puţul complet cu beton slab, cu nisip, piatră spartă sau pietriş. Puţurile se amplasează de obiceiu sub reazemele construcţiei; în general, se plasează sub fiecare colţ al construcţiei şi sub fiecare intersecţiune de ziduri, sau şi în puncte intermediare între acestea, dacă sunt depăşite distanţele admisibile între pufuri. Pufurile se leagă între ele prin grinzi sau prin bolfi de beton armat, pe cari se reazemă restul construcţiei. Construcţiile izolate se reazemă de obiceiu pe un singur puţ. 3. ~ cu chesoane deschise [4)yHAaMeHTbi C OTKpblTbiMH KeccOHaMH; fondations par caissons enfonces; Senkkăstengrundungen; foundations on sunken stone coffins, caisson foundations; sullyesztett-szekrenyes alapok]: Fundaţii asemănătoare, din punctul de vedere al modului de executare, cu fundaţiile cu puţuri. Se execută prin coborîrea în teren, până ia stratul rezistent, a unor chesoane de lemn, de oţel, sau, cel mai des, de beton armat (v. Cheson). Chesoanele, spre deosebire de puţuri, ajung la dimensiuni foarte mari (v. fig.). In aceste cazuri, pentru a se mări rigiditatea chesonului, se împarte interiorul lui în compartimente, prin pereţi paraleli cu pereţii exteriori (cheson multicelular). Spre deosebire de fundaţiile cu puţuri, cari folosesc un ansamblu de puţuri (afară de fundaţiile unor construcţii speciale, ca faruri marine, piloni, etc.), fundaţiile cu chesoane folosesc câte un singur element constructiv (chesonul), care acopere întreaga suprafaţă de rezemare a construcţiei. Pentru coborîrea în teren a chesoanelor se procedează la fel ca la puţuri, săpând şi îndepărtând pământul de sub cuţit şi din inferior, pentru ca 758 chesoanele să coboare datorită greutăţii proprii. Când s'a atins cota prescrisă, se umplu cu nisip, cu piatră sau cu beton,şi se execută deasupra construcţia respectivă. Fundaţiile cu chesoane se folosesc Fundafie cu cheson deschis, pentru o pilă de pod. 1) cheson deschis, de beton armat; 2) armatură formată din fiare profilate; 3) căptuşeală de piatră de talie; 4) umplutură de beton gras; 5) umplutură de beton slab; 6J beton gras. deobiceiuînterenuri imbibate cu multă apă, sausub apă, la lucrări hidraulice, ca pile de poduri, turnuri, etc., iar cele cu chesoane multicelulare, la construcţii civile sau hidraulice cu suprafaţă mare, ca ecluze penfru navigaţie, galerii filtrante, basine deschise, docuri uscate, etc. In general, fundaţiile pe chesoane dau posibilitatea amenajerii de €jt3 i. Fundafii cu chesoane închise [(JîyHAaMeHTbi C OKâTbIM B03flyx0M; fondations â l'air comprime; Druckluftsenkkăstengrundungen, pneumatische Grundungen, Prefjluftgrundungen, Senkkăsten-grundungen unter Druckluft; foundations work with corn-pressed air, com-pressed-air foundations; pneumatikus su I lyesztett-szekre-nyes alapok, cais-son alapok]: Fundafii executate prin Schema unui cheson pneumatic, coborîrea, până la *) camPană-‘ 2)sas; 3) ascensor pen-stratul de teren re- fru materiale; 4) capac pentru în-zistent, a unor che- ch]derea sasu,ui; 5) cameră de lu-soane (v.fig.), în in- cru; 6) cuîli' teriorul cărora se introduce aer sub presiune, care împiedecă pătrunderea apei subterane. Fundaţiile cu chesoane închise sau pneumatice se folosesc dacă, din cauza infiltrafiilor puternice, nu se pot executa săpături deschise cu epuizări economice, Fundafie cu cheson pneumatic de beton armat, pentru o pilă de pod. sau dacă nu se pot executa nici fundafii pe pilofi sau cu pufuri, din cauza ifnor obstacoie cari se Cheson multicelular, de beton armat. 1) perefi inferiori; 2) perefi exteriori; 3) planşeu de beton armat; 4) umplutură de nisip. spaţii utile sub nivelul terenului, spre deosebire de fundaţiile cu puţuri, cari realizează puncte izolate de rezemare. găsesc în teren (stânci, lemne, fundaţii vechi, etc.). Chesoanele pneumaticefse construesc din oţel, din beton armat şi (foarte rar) din lemn, 759 (în regiuni bogate în lemn). Chesoanele de ofel sunt alcătuite din fiare profilate, în formă de grinzi cu zăbrele, cari formează scheletul de rezistenfă şi suportul îmbrăcămintei etanşe a pereţilor şi a tavanului. Această îmbrăcăminte poate fi realizată fie din foi de tablă nituite între ele şi de scheletul chesonului, fie prin înglobarea scheletului metalic în beton. Uneori, întregul cheson se îmbracă în tablă, şi se umple cu beton spafiul interior al cufitelor, pentru a le face mai rigide şi mai grele. Chesoanele de lemn se aseamănă, în ce priveşte construcfia, cu cele de ofel, şi se folosesc numai pentru construcfii mici şi în regiuni bogate în lemn. In general, sunt rar întrebuinţate din cauza nesiguranfei pe care o prezintă. Chesoanele de beton armat sunt cele mai des întrebuinfate din cauza uşurinfei cu care se execută în cele mai variate forme, şi a sigu-ranfei pe care o prezintă. Se execută fie masiv (v, fig.), ca o singură piesă, fie, asemenea che-soanelor de ofel, cu schelet în formă de grinzi cu zăbrele, acoperit de plăci de beton armat. Camera de lucru a chesoanelor de beton armat cu suprafafă prea mare se poate împărfi în mai multe compartimente, prin perefi interiori în cari se amenajează spafii pentru comunicafii. Cobo» rîrea chesonului în teren se face prin săparea şi evacuarea pământului de sub cufit şi din interiorul camerei de lucru. Pentru a se uşura coborîrea, perefii chesonului se fac pufin inclinafi către interior (1/20-■ ■ 1/40) sau pufin retraşi deasupra cufitului. Săparea este continuală până se ajunge la stratul rezistent, în care se intră cu 0,5 * ■ ■ 1 m, pentru a se încastra fundaţia în el. Dacă terenul rezistent este format dintr'un masiv de stâncă, se îndepărtează stratul alterat de deasupra. De obiceiu, suprafafa stâncii nu este orizontală, aşa încât trebue făcute lucrări speciale pentru ase evita înclinarea sau răsturnarea chesonului. De obiceiu, se înlocueşte pămân- Fundafii cu chesoane pneumatice, a) cu cheson coborît inclinat; b) cu cheson coborît vertical; c) drumul urmat de un cheson coborît inclinat, în timpul coborîrii în teren. tul dintre cufit şi stâncă printr'o zidărie de cărămidă de klinker sau de blocuri de beton. Uneori, în loc de zidărie, se introduc între cufit şi stâncă bucăfi de lemn rotund sau de fiare profilate. In tot timpul coborîrii chesonului se procedează la ridicarea zidăriei care căptuşeşte excavafia. Co- borîrea chesoanelor pneumatice se face vertical, dacă fundafia este solicitată numai de forfe verticale, sau inclinat dacă, pe lângă forfele verticale, e solicitată şi de forfe orizontale sau inclinate. Coborîrea se face la început vertical, pe o anumită adâncime, apoi cu diferite înclinări, ajungându-se la stratul rezistent cu o inclinare egală cu a rezultantei forfelor. Chesoanele coborîte inclinat sunt mai economice, fiindcă reclamă mai pufin material (v. fig.). După terminarea coborîrii, se umple camera de lucru cu beton, după care se demontează sasul şi campana, şi se execută, deasupra tavanului chesonului, restul fundafiei şi construcfia respectivă. Dacă suprafafa de rezemare necesară este prea mare penfru a fi acoperită de un singur cheson, se execută mai multe chesoane, cari, după coborîre, se leagă la partea superioară prin plăci, prin grinzi, bolfi de beton armat, sau printr'un masiv de beton (v. fig.). In general, nu se fac chesoane mai lungi de 50 m, fiindcă solicitările neprevăzute din timpul lucrului pot deveni foarte mari şi pot produce accidente grave. Fundafiile cu chesoane pneumatice se Fundafie cu chesoane inclinate, la o culee de pod suspendat. construesc pentru adâncimi până la 35 m sub nivelul apei. La adâncimi mai mari decât 35 m, nu pot suporta presiunea din cheson decât lucrători foarte rezistenfi şi antrenafi, şi numai pentru scurt timp. î. Fundafii speciale [cneiţHajibHbie (|)yHAa-MeHTbi; fondations speciales; besondere Grundungen; special foundations; kiilonleges alapok]: Fundafii executate prin metode speciale, când, din motive tehnice sau economice, nu se pot folosi procedeele obişnuite, —sau fundafii executate pentru construcfii cu destinafie specială, sau amplasate pe terenuri nesigure, cari provoacă dificultăţi mari, atât în timpul construirii, cât şi în timpul utilizării lor. Exemple de fundaţii speciale: 2. Fundafii în regiuni seismice [c|)yHAaMeHTbi B ceHCMHHeCKHX o6jiaCTHX; fondations dans des domaines seismiques; Grundungen in Erdbe-bengebieten; foundations in seismic districts; fold-rengesvideku alapok]: Fundaţii executate pentru construcţii situate în regiuni cu mişcări seismice frecvente şi puternice. Forţele de sguduire provocate de cutremure au, în general, o corn- 760 ponentă verticală şi una orizontală. Componenta verticală produce, de obiceiu, numai Două tipuri de reazeme mobile pentru construcţiile din regiuni seismice. a) reazem cu două rânduri suprapuse de rulouri aşezate după două direcfii perpendiculare; b) reazem pendular cu suprafeţe sferice. stricăciuni mici; componenta orizontală pune con-strucfiile în vibrafii foarte periculoase, şi produce deplasări laterale mari, cari pot provoca prăbuşirea întregii construcţii. Pentru înlăturarea acestor efecte trebue ca, în primul rând, să se execute fundafia astfel, încât să fie capabilă să reziste surplusului de solicitare provocat de cutremur. Unele procedee recomandă executarea unei construcfii cât mai rigide şi calcularea construcfiei la o forfă laterală egală cu 0,1 ■■•0,5 din sarcinile totale verticale. Mărimea forfei laterale se stabileşte în raport cu violenfa şi frecventa cutremurelor în regiunea respectivă. Rigiditatea construcfiei se obfine printr'o alcătuire, pe cât se poate, în formă de cadru, prin evitarea elementelor de construcfie prea subfiri, şi prin con-travântuiri puternice, cari să preia împingerile laterale provocate de cutremur. Alte procedee recomandă separarea construcţiei de fundaţie, pentru ca, în timpul cutremurului, fundaţia să poată urmări mişcările terenului, fără a antrena şi construcfia de deasupra ei. In acest scop, fundafia şi construcţia sunt legate prin articularii mobile (de obiceiu sferice), cari permit fundaţiei să se mişte în toate direcfiile, în timp ce construcfia rămâne aproape nemişcată (v. fig.). î. Fundafii prin congelare [(f)yH^aMeHTbi, nocTpoeHHbie nyTeM 3aM0pa}KHBaHHH rpyH-Ta; fondations par congelation; Gefriergrundun-gen; foundations by freezing; fagyasztâsi alapok]: Fundafii executate prin îngheţarea terenului, pe o anumită porţiune, pentru a se putea face săpăturile necesare, fără infiltraţii de apă în groapă. Sunt folosite la executarea fundaţiilor în terenuri îmbibate cu multă apă, când nu se pot folosi alte procedee. îngheţarea terenului se face astfel: se forează, în jurul amplasamentului fundaţiei, găuri distanţate cu 0,5-"1 m, în cari se introduc tuburi speciale prin cari circulă un agent frigorifer. Tuburile răcitoare sunt formate dintr'un tub cu diametrul de 15 •■■25 cm, închis la partea de jos, în care se introduce alt tub, mai subţire (0 6 ■■■10 cm), deschis la partea de jos (v. fig.). Tuburile subfiri sunt legate la o conductă distri- Schema unei instalafii penfru congelarea terenului. 1) maşină frigorigenă; 2) conductă pentru amoniac comprimat; 3) condensator; 4) intrarea apei de răcire; 5) ieşirea apei de răcire; 6) conductă de amoniac gazos; 7) evaporator (refrigerent); 8) conductă pentru aducerea agentului frigorifer la evaporator (refrigerent); 9) conductă pentru trimiterea agentului frigorifer în tuburile din teren; 10) pompă pentru trimiterea agentului frigorifer; 11) conductă distribuitoare; 12) conductă colectoare; 13) tuburi răcitoare în teren; 14) teren înghefaf; 15) teren în care se execută săpătura fundafiei. 761 buitoare, iar cele groase Ia o conductă colectoare a agentului frigorifer. Acesta este trimis prin tubul subfire cu o vitesă de 0,5"-0,7 m/s, şi se ridică prin tubul gros cu o ^ vitesă de 3 ■••5 cm/s. In felul acesta, terenul din jur este răcit până înghiafă (v. fig). Ca agent frigorifer se foloseşte un amestec de 85 părfi solufie saturată de clorură de calciu, 10 părfi solufie saturată de clorură de magneziu şi 5 părfi alcool metilic, care are o temperatură mijlocie de congelare de —50°. Agentui frigorifer este răcit într'o instalafie frigorigenă cu amoniac (dacă se coboară temperatura numai până la —25°), sau cu bioxid de carbon (dacă temperatura frebue scăzută până la — 50°). Prin îngheţare, terenul capătă o rezistenfă foarte mare: nisipul saturat cu apă are, la — 15°, o rezistenfă de 138 kg/cm2, iar la —25°, o rezistenfă de 200 kg/cm2; argila nisipoasă are, ia —15°, o rezistenfă de 90 kg/cm2, iar argila aproape pură are, la —15°, o rezistenfă de 72 kg/cm2. Inghefarea terenului se face foarte încet, de obiceiu în timp de 2---3 luni, şi este foarte mult întârziată (uneori chiar împiedecată) dacă apa subterană curge. Betonarea fundafiei în săpătură prezintă difi-cultăfi mari din cauza temperaturii prea joase, şi frebue să se folosească cimenturi speciale, cu mare căldură de priză. Se recomandă să se adauge, în apa de preparare a betonului, o solufie de clorură de magneziu, pentru a se împiedeca îngheţarea lui. î. Fundafii sub clopot cufundător [(JpyHjţa-MeHTbi,nocTpoeHHbie no# B0A0Jia3HbiM kojio-KOJIOM; fondations par cloche â plongeur; Taucher-glockengrundungen; foundations by diving beli; ¥ Tub răcitor folosit Ia congelarea terenului. 1) tub interior, de diametru mic; 2) tub exterior, de diametru mare; 3) intrarea agentului frigorifer; 4) ieşirea agentului frigorifer; 5) spafiu de aer izolanh Turnarea betonului sub clopot cufundător. sui !y esztett harang aiatti alapok]: Fundafii executate sub apă, în interiorul unui clopot cufundător asemănător camerei de lucru a chesoanelor pneumatice (v. fig ). In clopot se pompează aer comprimat, pentru a se putea lucra în uscat. Intrarea şi ieşirea lucrătorilor în clopot, ca şi evacuarea materialelor, se fac printr'un sas şi printr'o campană, ca la chesoanele pneumatice. Clopotul se deosebeşte de chesoanele pneumatice, fiindcă nu rămâne în fundafia executată ca element al ei, ci serveşte numai la protejarea lucrătorilor. — Clopotul este adus, prin plutire, deasupra amplasamentului, apoi este lăsat pe fund, prin introducerea apei în nişte compartimente speciale, după care se pompează aer comprimat, pentru a se evacua apa de sub clopot şi a putea intra lucrătorii. De obiceiu, se execută sub clopot lucrări de fundaţii din beton. Turnarea betonului se face în straturi, deplasându-se clopotul atât orizontal, cât şi vertical, după turnarea fiecărui strat. Straturile se toarnă în grosimi de 0,5- *>1 m. Golurile rămase într'un strat orizontal de beton, din cauza marginilor clopotului, sunt umplute la turnarea stratului de deasupra, noua pozifie a clopotului fiind deplasată lateral fafă de cele ocupate pentru turnarea stratului precedent. Pentru a se evita desprinderea straturilor de beton, ele se ancorează unele de altele prin fiare verticale. Fundafiile cu clopot se execută direct pe fundul apei, iar dacă este nevoie să se meargă mai adânc, se aşază într'o exca-vafie făcută prin dragare. Fundafiile executate sub clopot se folosesc pentru moluri, penfru diguri, lucrări portuare, etc. 2. Fundafii [ycTpoftcTBO 0CH0BaHHH; fon-dafions; Grundbau; foundations; alapepiteszeti tudomâny]. Fund.: Ştiinţa aplicată care se ocupă cu proiectarea şi cu executarea fundafii lor con-strucfiilor de orice fel, şi cu studiul metodelor celor mai potrivite, din punct de vedere tehnic şi economic, pentru realizarea lor. Foloseşte, ca ştiinfă ajutătoare, Mecanica solurilor (Geotehnica). 3. Fundafii de maşini [4)yH^aMeHTbi Maimm; fondations de machines; Maschinenfundamente; machine foundations; gepalapok]. Mş.: Fundafii cari servesc ca bază de susfinere şi de fixare a unei maşini, preiau sarcinile statice, dinamice şi periodice, şi le transmit terenului, direct sau prin intermediul unui pat format din alt material. Sarcinile statice sunt constituite de greutatea maşinii; ele sunt transmise nemodificate în mărime. Sarcinile dinamice sunt datorite modului de lucru al maşinii, de exemplu, şocurilor produse de ciocanele de forjă, de concasoare, de maşinile derinde-lat, de frânări brusce, etc.; cele periodice, cari survin la majoritatea maşinilor, provin din desechi-librul maselor în mişcare de rotafie, din dese-chilibrul maselor în mişcare alternativă, din jocurile angrenajelor, oscilafiile curelelor de transmisiune, dela cufitele cari prelucrează în consolă şi, în general, din orice sursă de vibrafie, care poafe face parte din maşina sau din mediul înconjurător. Forfele dinamice şi cele periodice sunt transmise terenului prin fundafie, care le poate micşora sau amplifica, după calităţile ei elastice. Forfa statică înlocuitoare P a unei forfe dinamice sau periodice este P~v\iF, unde v este coeficientul dinamic, |i e coeficientul de obosire şi fiind sub frecvenfă de regim nominal a maşinii, nu va exista rezonanţă cu nicio armonică superioară celei de regim nominal. Desavantajele sistemului: pentru a ajunge la regimul nominal, maşina trebue să treacă prin punctul de rezonanfă cu frecvenfă proprie a fundafiei (aceasta reclamă un sistem de amortisare special pentru pornire, până la atingerea regimului nominal, când sistemul va trebui să fie blocat). In cazul al doilea, coeficientul dinamic tinde către unitate când frecvenţa creşte, şi deci forfa de reacţiune va fi identică cu forţa periodică a regimului nominal; frecvenţa regimului fiind sub frecvenţa proprie a fundaţiei, există posibilitatea de rezonanfă cu o armonică superioară a regimului nominal (de aceea este bine să se cunoască amplitudinea primelor armonice, şi să se aleagă forţa de reacţiune pe baza coeficientului dinamic de rezo- yy Fundajia unei maşini verticale, f) fundafie; 2) maşină cu sistem bielă-man:ive!ă; 3) sensul vibraţiilor dincupluî periodic (N—N), de valoare relntiv mică, ceea ce necesită o fundafie pufin adâncă; 4) sensul vibrafiilor din forfa periodică Fa, de valoare relativ mare, ceea ce necesită o fundafie cu suprafafă mare; 5} şuruburi de ancorare; 6) terenul de fundafie; 7) axa cilindrului. 762 F e forţa generatoare, dinamică sau periodică ('{i = 2***3; v depinde de greutatea şi de coeficientul de elasticitate al fundaţiei, de frecvenţa proprie a fundaţiei şi de frecvenţa forţei generatoare). Fundaţia trebue să fie astfel, încât să ? Fundafia unei maşini orizontale. /) fundafie; 2) maşină cu sistem bielă-manivelă; 3) sensul vibrafiilor din cuplul periodic (N — N), de valoare relativ mică, ceea ce necesită o fundafie cu suprafafă mică; 4) sensul vibrafiilor din forfa periodică Fa, de valoare relativ mare, ceea ce necesită o fundafie cu adâncime mare. poată disipa energia primită dela maşină, prin reducerea amplitudinii forţei dinamice generatoare, adică prin amortisare, fie că forţa este sau nu întreţinută. In cazul forţelor dinamice (şocuri), fundaţia trebue să fie un amortisor cu masă mare şi cu arcuire moale. De exemplu, la ciocanul de forjă, fundaţia trebue să fie cât mai mare, să fie cât mai liniştită în timpul funcţionării, şi vibraţiile exterioare să nu fie perceptibile; pentru aceasta, alternează în ea blocuri de beton cu plăci de plută, arcuri elicoidale, etc. In cazul sarcinilor periodice, fundaţia (presupusă rigidă, pe un pat elastic) are o frecvenţă proprie de vibraţie. Coefi- fe cientul dinamic devine v — -j----------unde }ees\e frecvenţa proprie a fundaţiei şi ţm frecvenţa forţei generatoare F. Cum fm depinde de maşină, fe trebue ales astfel, încât să difere de fm, adică să se evite rezonanţa. Practic, există o zonă de rezonanţă periculoasă, cuprinsă între fe * .fe 5 y-=5 5' r-=4- J m Im ^ Obişnuit, fundaţia se dimensionează astfel, încât frecvenţa proprie să fie mult sub frecvenţa de regim nominal a maşinii, sau mult deasupra acestei frecvenţe. In primul caz, avantajele sunt: coeficientul dinamic tinde către zero, odată cu frecvenţa, şi deci solicitarea fundaţiei este minimă; frecvenţa proprie nanţă). Avantaj: nu apare niciodată rezonanţa cu frecvenţa armonicei fundamentale, aceasta rămânând totdeauna sub. frecvenţa proprie a fundaţiei. In practică, pentru maşinile de înaltă turaţie, fundaţia se construeşte astfel, încât frecvenţa proprie a acesteia să fie sub frecvenţa armonicei fundamentale a regimului nominal. Se trece, în general, uşor peste punctul de rezonanţă la pornire, deoarece aceste maşini ajung în timp foarte scurt la regimul nominal, şi nu este nevoie de o amortisare specială pentru rezonanţă; se menţine patul natural. — Pentru maşinile de turafie mijlocie, fundaţia se mai poate construi cu o 763 frecvenfă proprie sub aceea a regimului nominal, dar în acest caz e nevoie, în general, de amortisare specială la pornire —■ pentru trecerea peste punchjl de rezonanţă — amortisare care se blochează în regim nominal; se interpune o arcuire artificială (plăci de plută, arcuri, etc.). — Pentru maşinile de joasă turafie nu se mai pot obţine, pentru fundafii, frecvenfe proprii cari să fie mai joase decât frecvenfă armonicei fundamentale, Fundafia pe arcuri a unui motor. /) stâlpi de beton armat; 2) resorturi elicoidale; 3) fundafie de beton armat; 4) canalele de trecere ale şuruburilor de ancorare; 5) motor; 6) terenul de fundafie. şi se procedează invers: se construesc fundafii cu frecvenfe proprii mult mai înalte decât fre-cvenfa fundamentalei; aceasta se obfine prin con-strucjii uşoare, întinse pe suprafefe mari şi cu sisteme de arcuire rigidă; fundafiile se construesc cu goluri. Dacă fundafia are şi elemente detaşate, ea însăşi, ca şi elementele singuratice, constitue sisteme vibratorii independente, cu frecvenfe proprii cari trebue determinate şi de cari trebue să se fină seamă. Fixarea maşinii pe un planşeu. 1) fundafie (planşeu); 2) încărcătură de beton; 3) placă de plută sau de gumă; 4) placă de repartiţie; 5) şuruburi de ancorare; 6) maşină; 7) şuruburi de prinderea maşinii de placă. Când nu toate forfele sunt verticale, şi mai ales când nu toate trec prin centrul de greutate (de exemplu forfele generate de o maşină de forfă cu cilindrul orizontal), fiindcă mişcarea unui corp pe fundafie are şase grade de libertate, rezultă şase moduri de vibrafie proprie, cari trebue examinate după metoda aplicată fn cazul unei singure coordonate. Pentru determinarea comprimării elastice a sistemelor de arcuire, este necesar să se cunoască coeficienfii de elasticitate pentru diferitele materiale, ca pluta, solul natural, guma, otelul pentru resorturi elicoidale, materialul pentru piloni, etc. Cel mai potrivit material de construcţie este betonul armat, aşezat pe un pat de pietriş, de humă uscată, etc., cu rezistenfă la compresiune mare şi uniformă; între pat şi fundafie se interpun lână minerală, fibră de sticlă, etc., pentru maşinile uşoare, şi resorturi elicoidale, blocuri de gumă, material fibros, plăci de plută, etc., pentru cele obişnuite. Pentru maşinile cari lucrează prin şoc se interpun plăci de lemn, de gumă, de plută, etc., între placa de fundafie şi fundafie, şi chiar între fundafie şi pat. î. Fundătură [TynHK, HenpoxoAHan yjiHiia; impasse, cul-de-sac; Sackgasse; dead-end, blind alley; zsâkutca]. Urb.; Cale publică deschisă la unul din capete spre o altă cale cu care comunică, celălalt capăt fiind închis prin construcfii. La capătul închis şe amenajează adesea o lărgire, pentru a permite vehiculelor să întoarcă. 2. Fundoaie. Ind. far.: 1. Temelia şi fundafia casei (Oltenia şi Banat). — 2. Piatra morii, numită şi „zăcătoare" sau „stătătoare" (Transilvania). 3. Fungă [$aJi, rap^ejib; drisse; Ziehtau; halyard, hailiard; felhuzo es leereszto]. V. sub Manevre curente. 4. Fungi imperfecţi. Agr.: Ciuperci cari nu pot fi clasificate mai detaliat din cauza caracterelor lor neprecise. Din punct de vedere industrial, cele mai importante sunt genurile Monilia, De-matium pullulans, Oidium Link şi Oospera Wall-roth. Din această categorie fac parte şi micoder-meie şi torulele. 5. Fungicid [c|)yHrHCH,m fongicide; Fungizid; fungicid; gombaolo], Fung.: Substanfă sau preparat cu acfiune toxică asupra ciupercilor. Se întrebuinfează pentru combaterea boalelor cripto-gamice ale plantelor. Un fungicid trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să fie toxic pentru ciupercă, fără a fi vătămător pentru planta tratată; să fie uşor de folosit. Principalele fungicide sunt combinafii de sulf, cupru, mercur şi formaldehidă. 6. Fungisfafie. Agr.: Proprietatea unei substanfe de a opri desvoltarea ciupercilor. 7. Funicular [(JjyHHKyjiep, KanaTHan /ţopora; funiculaire, transport aerien par câble; Drahtseil-bahn; aerial cableway; drotkotelpâlya]. Tehn.: Cale aeriană de transport, pentru materiale sau pentru persoane, formată din unu sau din mai multe cabluri purtătoare sau de rulare, de cari sunt atârnate vehicule (vagonete, efc.), cari pot avea mişcare liberă sau comandată de-a-lungul căii. 764 Mişcarea vehiculelor se obfine: prin gravitafie (vehiculele încărcate coboară liber şi pun, uneori, în mişcare, printr'un cablu trăgător, vehiculele goale cari urcă); prin acfionare mecanică (vehiculele sunt antrenate dintr'o stafie de maşini, prin cablu purtătpr sau printr'un cablu trăgător); prin acfionare individuală electrică (cu electromotoare instalate pe vehicul); prin acfionare combinată, mecanică şi electrică. După felul construcfiei, deosebim: funicular cu un cablu de rulare, pe care sarcina atârnată coboară prin greutatea proprie (v. fig. A); funicular cu un cablu de rulare şi cu un vehicul legat de un cablu trăgător fără fine (v. fig. B); funicular cu două Tipuri de funiculare, 1) cablu de rulare; 2) cablu purtător, fără fine; 3) cablu trăgător, fără fine; 4) cablu trăgător, cu două capete; 5) roată de ghidare; 6) dispozitiv de ancorare; 7) vehicul încărcat; 7a) vehicul descărcat. cabluri de rulare şi cu două vehicule legate între ele printr'un cablu trăgător (folosit pentru distanfe scurte, de 120"*250m), (v. fig. C); funicular cu un cablu purtător fără fine, de care e legat un vagonet (v. fig. D); funicular cu cablu purtător fără fine, de care sunt legate, direct (v. fig. E) sau prin aparate de cuplare (v. fig. F), mai multe vehicule; funicular cu două cabluri de rulare şi cu mai multe vehicule legate (prin aparatul de cuplare) de un cablu trăgător fără fine (v. fig. G). Cablurile folosite la funiculare sunt confecfionate din fire rotunde sau profilate, şi sunt suspendate — prin .suporturi de susfinere — de stâlpi metalici, de beton, de lemn, etc. (v. fig.). Legăturile între capete se fac prin împletire; uneori prin mufe (v. fig.). Cablurile pot fi: de rulare (cari servesc drept cale de rulare a vehiculelor); purtătoare, de obiceiu fără fine (cari poartă şi totodată antrenează vehiculele); trăgătoare, de obiceiu fără fine (cari servesc la antrenarea vehiculelor); de frânare; etc. Cablurile purtătoare şi trăgătoare pot fi acfionate mecanic (dintr'o sta- Stâlp de susfinere, de lemn. f) stâlp; 2) traversă cu suporturi de susfinere; 3) cablu de rulare; 4) cablu trăgător; 5) vehicul (vagonet); 6) rolă de ghidare; 7) fundafia stâlpului. fiune de maşini) sau prin gravitafie (căderea liberă a vehiculelor); pentru limitarea săgefii cablurilor, îmbinare cu mufă conică. I) cablu; 2) mufă (manşon) conică cu pene inelare; 3) niplu dublu, filetat. linia de funicular e înzestrată, la capete sau în puncte intermediare, cu dispozitive de întindere (v. fig., pag. 765). După modul de funcfionare, deosebim: î. Funicular cu funcfionare continuă [cfjyHH-Kyjiep HenpepbiBHoro aghctbhh; funiculaire avec service conţinu, transport aerien avec service conţinu; schwebende Drahtseilbahn mit ste-tigem Betrieb; continuously working cableway; folytonos drotkotelpalya]: Funicular la care trenul de vehicule circulă continuu în acelaşi sens, mişcarea fiind comandata printr'un cablu trăgător sau prin cablu purtător. Exemple: 765 A) Funicular cu stafie terminus de întindere; B) stafie intermediară de întmdere. 1) construcfie metalică; 2) cablu de rulare; 2a) cablu trăgător; 3) rolă de întindere; 4) contragreutate; 5) fundafie; 6) stâlp; 7) vehicul. 766 î. Funicular cu cablu purtător [c|)yHHKyjiep c OAHHM HecyilţHM KaHaTOM; funiculaire â câble porteur; Drahtseilbahn mit einem Tragseil; aerial cableway with carrying rope; vontatokoteles drot* kotelpâlya]: Funicular cu cablu purtător (fără cablu de rulare), de care vehiculele sunt legate direct sau cu aparate de cuplare. La capete, cablul are roti înzestrate cu dispozitive de acţionare şi întindere; ia stâlpi, se sprijine pe role cu canal (v. fig.). Cablul purtător servind în acelaşi timp şi pentru antrenarea vehiculelor, e supus unei uzuri mari. Vehiculele pot fi antrenate cu ajutorul Rola de sPniin* unor mufe fixate pe cablu, 0 suportul rolei; 2) rolă; 3) casau prin frecarea dintre blu purtHor; 4) aparat de cu-cablu şi aparatele de cu- plare prin (recare; 51 brat plare. Vitesa de deplasare de sustinere a ''ehicu'ului-variază dela 1 m/s, pentru sarcini utile de 500 kg, .până la 4 m/s, pentru 100-■■ 150 kg (v .f,g. D, E şi F, sub Funicular). 2. ~ [cu cabluri de rulare [cjpyHHKyjiep c nepeABHJKHbiMH KanaTaMH; funiculaire â câ-bles rouleurs; Drahtseiibahn mit Laufseilen; cable- brochenem Betrieb; discontinuouslsy working cableway; megszakitâsos drotkotelpâlya]: Funicular folosit, în special, pentru exploatări în regiuni de munte, şi care poate fi cu unu sau cu două cabluri de rulare, mişcarea vehiculului fiind obţinută prin gravitafie. Exemple: 4. ~ cu două cabluri [^ByxnyTHbiH (J)yHH-Kyjiep; funiculaire incline â deux câbles paral-letes; doppelgleisige Riese; double track gravity cable; kettoskotelu drotkotelpâlya]: Funicular cu două cabluri de rulare, pe cari circulă două venicuie legate de un cablu trăgător fără fine (v. fig. C,sub Funicular). La punctul terminal superior, cablul are un dispozitiv de frânare, iar la cel inferior, un dispozitiv de întindere. Vitesa vehiculului e de 4-•-6 m/s. Poate transporta cca 600 kg material şi, când sarcina e atârnată pe două vehicule (v. fig.), până la 2000 kg. 5. ~ cu un cablu [oAHonyTHbiH (jpyHHKyjiep; funiculaire incline â un câble; eingleisige Riese; single track gravity câble; egykotelu drotkotelpâlya]: Funicular cu un cablu de rulare, pe care Cărucior cu cârlige, î) cablu de rulare; 2) cablu trăgător; 3) cărucior; 4) aparat de cuplare; 5) cârlig. Schema instalaţiei unui funicular cu funcfionare continuă, cu cabluri de rulare, f) cablu de rulare; 2) cablu trăgător (fără fine); 3) vehicul; 4) stâlp de susfinere; 5) dispozitiv cu contragreutate, penfru întinderea cablului trăgător; 6) roată de ghidare, deplasabiiă sub acfiunea confragreufăfii; 7) roată de antrenare; 8) dispozitiv cu contragreutate pentru întinderea cablului derulare; 9) ancorarea cablului de rulare; 10) buclă de întoarcere Ia stafiile terminus; 11) şantier. vehiculul coboară liber cu viiesă variabilă (v. fig. A, sub Funicular) sau, folosind un cablu de frâ- way with travelling ropes; drotkotelpâlya gordulo drotkotellel]: Funicular cu două cabluri paralele de rulare (la distanfa de cca 1,5- ■ *3 m) şi cu un cablu trăgător fără fine (v.fig. G, sub Funicular). Pe unul din cablurile de rulare circulă vehiculele încărcate, iar pe celălalt, vehiculele goale. Pentru vagonetele încărcate, cablul de rulare e de20- • -40 mm0, iar pentru cele goale, de 15--*3Omm0; pentru calea de rulare se foloseşte, uneori, la instalafii mici, ofel rotund de 25---35 mm0. Cablul trăgător poate fi aşezat deasupra sau dedesubtul cablului de rulare, iar la capetele liniei este ghidat de rofi orizontale. Vitesa de deplasare a .vehiculelor e de 1*-'3,5 m/s. s. ~ cu funcfionare intermitentă [(JîyHHKyjiep npepblBH0r0 AeHCTBHH; funiculaire avec service discontinu; schwebende Drahtseilbahn mit unter- nare şi un dispozitiv de reglare a vitesei (v. fig. 8, sub Funicular). Vehiculul e atârnat de cablul de rulare prin intermediul unor role sau sănii, vitesa de rulare fiind, după înclinarea cablului, de 4>,>6 m/s. Vehiculele goale sunt trase înapoi cu un cablu auxiliar. După natura obiectului transportat, deosebim: 6. Funicular cu cupă [KOBineBOH (jpyHHKyjiep; funiculaire â godets; Becherdrahtseilbahn; buckets cableway; serleges drotkotelypâlya]: Funicular la care vehiculul e constituit dintr'un cărucior de care e atârnată o cupă de diferite forme, în care se încarcă material în vrac sau în bulgări. Cupa poate fi uneori basculantă. 767 1. Funicular penfru buşfeni [(|)yHHKyjiep #jih 6peBen; funiculaire pour troncs d'arbres; Draht-seilbahn fur Baumstămme; cableway for tree sfems; tdmbfa drofkotelpâlya]: Funicular cu vehiculele amenajate pentru transportul buştenilor; ele sunt constituite din căruciorul de rulare, de care se atârnă buştenii, cu cârlige sau cu lanţuri. 2. ~ penfru persoane [naccajKHpcKHH (|)yHH-Kyjiep; funiculaire pour passagers; Personenseil-schwebebahn; passenger aerial cableway; sze-melyforgalmu drofkotelpâlya]: Funicular cu vehicule amenajate penfru transportul persoanelor. Obişnuit, e de tipul cu cablu de rulare şi cu cablu trăgător. Pentru motive de siguranţă, atârnarea vehiculului se face astfel încât, în caz de rupere a cablului de rulare, vehiculul să rămână suspendat de cablul trăgător; uneori, funicularele pot avea două cabluri de rulare fără sau cu un cablu trăgător (folosit numai în caz de accident). Oprirea se obţine, în mod obişnuit, cu ajutorul unui cablu de frânare. Pentru a micşora pendularea vehiculului se foloseşte, uneori, un cablu de ghidare lateral. Vitesa vehiculului e de 1,5 •■■3 m/s. 3. Funîcularului, staţiile ~ [cTamţuM KaHaT-IIOH AOporH; stations de funiculaire; Seilbahn-stationen; cableway stations; drotkoteipâlya âllo-mâsok]: Staţiile unui funicular pot fi terminus sau intermediare. Staţiile terminus sunt, de obiceiu, locurile de încărcare sau de descărcare; sunt înzestrate cu instalaţii de ancorare, de întindere şi, uneori, de antrenare şi frânare. Staţiile intermediare pot avea unele din aceste instalaţii, şi sunt plasate, de obiceiu, la punctele în cari se face schimbarea direcţiei traseului. Stafie terminus de încărcare. 1) cablu de rulare; 2) cale de rulare în stafie (monorail); 3) cablu trăgător; 4) dispozitiv de întindere a cablului de rulare; 5) dispozitiv de acfionare a cablului trăgător; 6) roată de antrenare; 7) vehicul; 8) contragreutăţi; 9) loc de încărcare. 4. vehiculul ~ [BaroHHHK KaHaT- HOH #oporH; wagonnet de transport aerien, wa-gonnet de câble aerien; Seilbahnwagen; cableway car; kotelypâlya csille]: Vehicul pentru purtarea sarcinii, de construcţie corespunzătoare obiectului de transportat (de ex.vagonet, cabină Stafie intermediară, cu schimbarea direefiei traseului. 1) cablu de tulare; 2) cale de rulare în stafie (mcnorail); 3) cablu trăgător; 4) dispozitiv de întindere a cablului de rulare; 5) dispozitiv de acfionare a cablului trăgător; 6) roată de antrenare; 7) vehicul. 768 de persoane, cărucior cu cârlige, etc.). Elementele principale ale unui vehicul de funicular sunt: dispozitivul de rulare, aparatul de cuplare, brafele de susfinere, şi cutia, respectiv dispozitivul de prindere a sarcinii. Dispozitivul de rulare este un cărucior cu una sau cu mai multe perechi de rofi (v. fig.) sau, uneori, sănii; cutia atârnă de Cărucior cu dispozitiv de rulare şi aparat de cuplare, î) cale de rulare, în stafie; 2) cablu trăgător; 3) roată; 4) aparat de cuplare; 5) fălci de strângere. cărucior — brafele de susfinere ale acesteia fiind articulate la un ax al căruciorului — şi păstrează pozifia verticală a vehiculului suspendat, oricare ar fi panta căii de rulare. Aparatul de cuplare, automat sau cu acfionare manuală, serveşte la prinderea sau la desprinderea vehiculului de cablul trăgător, şi poate avea diferite forme constructive (dispozitiv cu două fălci şi şurub de strângere — v. fig.; dispozitiv cu fălci acfionate, printr'un Vehicul basculant, î) cablu de rulare; 2) cablu trăgător; 3) dispozitiv de rulare; 4) aparat de cuplare; 5) vehicul basculant; 6) dispozitiv de blocare. sistem de pârghii, de greutatea vehiculului; dispozitiv combinat, la care şurubul de strângere e folosit pentru blocare). Cutia are diferite forme, după obiectul care e transportat; uneori poate fi basculantă (v. fig.), pentru a permite descărcarea uşoară a sarcinii, î. Funie. V. Frânghie. 2. Funingine [ca>Ka, KonoTb; suie; Rufo soot; korom]. Tehn.: Produs de ardere incompletă a materiilor organice, de coloare neagră-brună, care se depozitează în focarul, în fevile de fum, şi în coşul unei instalafii de ars combustibil. Funinginea se compune din cărbune, din substanfe organice cu un miros particular, din cre- zoli, din săruri amoniacale, şi din o substanfă de natură uleioasă, de coloare galbenă şi cu gust acru-amar, căreia i se atribue proprietăfi vermifuge. Prin formarea de funingine se produc adesea, în focarele de căldări de abur, pierderi mari, murdărirea suprafefelor de încălzit şi a canalelor de gaze de fum, şi înfundarea coşurilor. Funinginea are aspectul de solzi sau de cruste fragile şi lucioase, cu slabă solubilitate în apă; frecată cu uleiu sau cu lac, se poate întrebuinţa ca vopsea, la prepararea colorii cunoscute sub numele de bistru. Prin malaxare repetată cu apă şi amestecare cu un aglomerant lipicios, partea insolubilă se transformă într'o pastă moale, care se întrebuinfează la pictura în acuarelă sau de miniaturi. Având o conductibili-tate termică mică, se foloseşte şi ca termoizo-lant, dar numai la temperaturi joase, fiindcă e inflamabilă. s. Funfumia elastica: Arbore care creşte în pădurile africane, şi din care se extrage latex. Termenul Funtumia elastica nu se mai foloseşte. Sin. (actual) Kickxia elastica. 4. Furan [(|)ypaH, c|)yp(|)ypaH; furfurane; Furan; furan; furan]. Chim.: Combi- ^^ ’ nafie heterociclică cu un ciclu de jj y cinci atomi, dintre cari un hetero- ^C CH atom de oxigen. E un lichid incolor, No/ cu p. f. 32 , intrebuinfat ca solvent şi ca materie primă pentru unele produse industriale (fibra Nylon). Printre derivafii săi mai importanfi sunt furfurolul şi cumarona. 5. Furanoze [(J)ypaH03bi; fur- furanoses; Furanosen; furanoses; ^OH furanozek]. Chim.: Monozaharide j cari confin inele de cinci atomi CHOH O derivând dela furan, în cari pun- j tea oxidică uneşte atomii Q —C4 CHOH la aldoze şi C2 —C5 la cetoze. I Formele furanozice sunt mai nesta- ^H bile decât cele piranozice. Ex.: (~j-|OH Aldohexofuranoza (v. formula). | 6. Furbisare[nojiHpoBKa,rjiHH- CHoOH iţOBKa; fourbissure, astiquage; A|c-ohexofuranoză. Glătten; polishing; fenyesites], Nav. m..* Operafiunea de lustruire a alămurilor la bord. 7. Furcă [aHKep; ancre; Anker; pallet; hor-gony]. V. sub Ceasornic. 8. Furcă [BHJlKa; fourche; Gabel; fork; villa], Tehn.: Unealtă sau organ de maşină, sau extremitate a unui organ de maşină, constituită dintr'o bară care se ramifică, odată sau de mai multe ori, în brafe simetrice sau nesimetrice. Ex.: piciorul de bielă în furcă (v. fig. sub Bielă cu cap deschis), furca cârligului de siguranfă a aparatului de tracfiune, etc. Alte exemple: 769 Furci pentru recoltat sfeclă. 1. Furcă [BHJlbi; fourche; Forke, Gabel; fork; vasvillaj: 1. Uneaită alcătuită dintr'o bară scurtă, cu un mâner tubular de fixare la un capăt, şi care se bifurcă sau se trifurcă la celălalt capăt, sau are o traversă din care se ramifică simetric mai multe brafe încovoiate (de obiceiu paralele) numite coarne, cari sunt ascuţite sau terminate printr'o bilă. Se fabrică prin forjare. Furca se fixează la capătul unei cozi de lemn şi se foloseşte la mânuirea produselor cari se prezintă sub formă de bulgări (cărbuni, cartofi, etc.), sub formă de pale (paie, etc.), etc. — 2. Unealtă de lemn, alcătuită dintr'o coadă terminată cu două brafe ascufite şi încovoiate, numite „coarne", şi cu ajutorul căreia se strânge fânul, se ridică snopii, etc. 2. ~ de centru [neHTpnpyiomaH BHJIKa; fourche â centrer; Zentriergabel; centering fork; osszpontosito vi I la, szivalakufoglalo]./nd. lemn.: Unealtă folosi- î tă la strungul pentru lemn pentru fixarea J\ între vârfuri a piese- lor. Are trei vârfuri, -j cari se înfig în ştorful piesei, şi o coadă cu de susfinere Furci de centru pentru strungul [nOAAepîKHBaiOmaH pentru lemn. BHJIKa; fourche ds A) furcă cu con Morse; B) furcă soutien; Unterstut- cu coadă filetată, zungsgabel; fork stay; tâmasztâsi villa]. Mş.: Furcă de înălfime reglabilă, care se fixează pe căruciorul mobil al unui strung, folosită uneori în locul lunetei mobile la susfinerea pieselor lungi, dar relativ groase. 4. Furcă [npHJiKa; quenouille; Spinnrocken; distaff; guzsaly]. Ind. făr.: Unealtă pentru tors fuiorul de in, de cânepă, caierul de lână, etc., formată dintr'un mic baston de lemn. — Piesă care face parte din structura inimii carului de lemn (Muntenia). V. Inima carului. 5. Furcă [cTOHKa; poteau; Holzsăule; post; . faoszlop], Cs.: Fiecare din stâlpii groşi de stejar de cari se prind cosoroabele, şi cari susfin acope rişul şi perefii caselor fărăneşti. 8. Furcă. Mine: Unealtă minieră, de fier, cu care se fixează grinzile în frontul de lucru (v. fig.). 7. Furcă de lopată. V. Furchet. 8. Furcă de ridicat cablul [BHJiKa ajih nofl'beMa Ka-6ejlfl; lance â fourche; Draht-gabel ; cable lifting fork ; vezetekemelo villa], Tehn. mii.: Piesă de fier, cu două vârfuri şi un cârlig, aşezată în capul unei prăjini şi servind la întinderea cablului de campanie pe suporturi naturale (pomi, etc.). 9. Furcă de prăjini [noflAepîKHBaioin.aH BHJIKa; fourche; Abfanggabel; catch wrench; ru- dazat villa]. Mine: Unealtă folosită pentru susfinerea garniturii de prăjini la gura sondei. Furca simplă se fixează sub capătul îngroşat, la prăjinile pline, — şi sub mufă, Ia prăjinile hidraulice. Furca cu pană este echipată cu o pană, pentru a putea fi fixată în orice punct al prăjinilor sau chiar al cablului de săpat sau de lăcărit. Furcă. Furcă. Furcă cu pană. 10. ~ de prindere [3axBaTbiBaiomafl BHJIKa; fourche; Abfanggabel; rope gripper, catch fork; fogovilla]. Mine: Dispozitiv pentru prinderea va-gonetului pe cablul de tracfiune (la instalafia de transport cu cablu fără fine). 11. Furcă, cheie cu V. Cheie cu furcă. 12. Furcer. Ind. făr.: Furcă lungă de fier, cu două coarne (Oltenia, Banat şi Transilvania). îs. Furchef [yKJiioqHHa (KocTbiJib) ajih Beceji; porte-rame; Rudergabel; rowlock; vasalIvânyzatu villa]. Nav. m.: Dispozitiv de ofel, folosit la bărci, pentru sprijinirea ramei (vâslei) în timpul vâslitului. E compus dintr'o coadă şi din furcă. Coada se introduce într'o gaură făcută în copastia îmbarcafiei, în care se învârteşte cu uşurinfă, iar în furcă se aşază rama (vâsla), când se „arrnea-ză" barca. 14. Furculiţă [BHJIKa; fourche; Gabeidse; eye of fork; viIlas kapocsszem]. Mş.: Piesă de ofel în formă de furcă cu coada filetată. Se înşurubează, de obiceiu, într'o bridă de ofel fixată de stâlpul de susfinere al unui traverseu, al unei linii aeriene de tramvaiu, etc. 15. Furda. Ind. făr.: Rămăşife de calitate inferioară dela prelucrarea lânii sau a pieilor. ie. Furfuran. Sin. Furan (v.). 4» 770 î. Furfurol [4)ypc|)yp0Ji; furfurol; Furfurol; furfurol; furfurol]. Chim.: Lichid incolor, cu miros plăcut, care se colorează la aer 1 lip_______/^u în galben şi apoi în brun. Are jj- jj' p. f. 161°. Se prepară prin în- HC C-CHO călzirea cu acizi minerali diluaţi a pentozanilor sau a materiale- 2.formii-furanul. lor cari le confin (tărâfe, coceni). Comportarea sa chimică se aseamănă, în parte, cu a benzaldehidei. E întrebuinţat la prepararea furanului, ca solvent al nitrocelulozei şi pentru rafinarea uleiurilor minerale, la prepararea rezi-nelor sintetice, în industria filmelor cinematografice, ca şi la prepararea unor substanfe antiseptice şi anestezice. 2. Furgon [bo3, cfîyproH; fourgon; Mobelwa-gen, fourgon, van; butorkocsi, furgon]: 1. Trăsură închisă pentru transportul mobilei. 2. Tehn. mii.: Trăsură închisă pentru transportul materialului sau al munifiilor. — 3. Cărufă mare, deschisă, pentru transportat paie sau fân. s. Furnal [nOApbiBHOH 3apn#; fourneau de mine; Sprengmine; blast; robbanto akna]. Tehn. mii.: încărcătură de exploziv introdusă în masa de distrus (în cazul distrugerilor în pământ, în stâncă, zidărie, beton şi beton armat). Efectul (exprimat prin raza de acfiune R) variază după mărimea încărcăturii şi după modul de burare. Din punctul de vedere al efectului, furnalele se împart cum urmează: furnale ordinare (R = b), (notând cu Z?distanfa măsurată pe linia de cea mai mică rezistenfă), cari se folosesc în distrugerile obişnuite în zidărie şi beton; furnale supraîncărcate (R>h), cari se folosesc când se urmăreşte să se obfină o mare împrăştiere a materialului (pentru a face umplerea mai anevoioasă); furnale sub-încărcate (R< h), cari se folosesc pentru dislocări în stâncă, în ghiafă, pământ înghefat; furnale ca-muflete, când efectele exterioare lipsesc (furnalele camuflete se produc când h este cel pufin egal cu 1,5- - *2 R). 4. Furnal, V, Cuptor. 5> ^ înalt. V. Cuptor înalt. 6. Furnir [(})aHepa; feuille de placage; Fur-nier; veneer; furnir, boritolemez]. Ind. lemn.: Foaie subfire (0,04-10 mm) de lemn, obfinută, din buşteni groşi de diverse esenfe, prin tăierea cu ferestrăul sau cu cufitul. Foile de furnir sunt întrebuinfate în industria mobilei pentru acoperirea (furniruirea) suprafefelor vizibile ale părfi lor construite din lemn mai pufin valoros (brad, plop, etc.), pentru a imita produsele de lemn masiv valoros. Obiectele furniruite sunt mai uşoare decât cele de lemn masiv, şi au un aspect frumos. Furnirele întrebuinfate în acest scop („furnire estetice") sunt fabricate din esenfe preţioase, cu desene şi colori deosebite (esenfe indigene: nuc, stejar, cireş, paltin, etc.; esenfe exotice: mahon, palisandru, etc.). Principala întrebuinfare o au însă furnirele la fabricarea placajelor şi a panelelor („furnire tehnice"). Pentru fabricarea furnirelor se folosesc buşteni drepfi, cilindrici, cu inele mărunte şi regulate, fără noduri mari, fără crăpături sau torsiune, şi de cel pufin 2 m lungime şi 40 cm diametru. Debitarea buştenilor în furnir se face din material verde sau păstrat la umbră, sau chiar sub apă, pentru a nu crăpa; înainte de debitare, buştenii sunt aburifi sau finufi în apă fierbinte, pentru a li se înmuia fibrele şi pentru a se putea lucra fără pierderi mari. Debitarea se poate face prin următoarele metode: cu ajutorul ferestrău-lui circular cu segmenfi (metodă veche, pufin folosită azi), prin decupare (tăiere plană), prin derulare, prin tăiere semicirculară. — Debitarea prin decupare se execută cu o maşină la care ferestrăul (cu pânză într'un plan vertical) e purtat de un cărucior care are o mişcare rectilinie alternativă într'un plan orizontal (dată de un mecanism bielă-manivelă sau de un piston); buşteanul, în picioare, are o mişcare ascendentă şi astfel ferestrăul poate decupa foaia de furnir. Mişcarea reîncepe după ce buşteanul, revenit jos, se deplasează lateral cu grosimea furnirului. Furnirele decupate sunt de calitate, şi se folosesc, în industria mobilelor şi în aceea a placajelor, ca furnire de suprafafă. — Furnirul derulat se obfine cu ajutorul unor maşini asemănătoare strungurilor automate. Buşteanul se fixează între mandrine, dându-i-se o mişcare de rotafie în jurul axei sale, în fafa unui cufit care înaintează progresiv către axă. Aceste maşini au un debit mare şi, deoarece vitesa de derulare scade odată cu diametru^ buşteanului, pentru a păstra o vitesă constantă de derulare, se introduc variatoare de turafie (între 500 şi 5000 rot/min). Prin acesl procedeu nu se obfin furnire de calitate atât de bună ca prin decupare. In procedeul de tăiere semicilindrică, derularea se face sub un unghiu mai mare, şi se obfin furnire asemănătoare cu cele obfinute prin decupare. 7. Furnir orb [rjiyxafl (JîaHepa; feuille de contreplacage; Blindfurnier; counter veneering; vakfurnir]. Ind. lemn.: Furnirul cu care se solidarizează, prin încleire, mijlocul panelelor. El nu serveşte ca fafă a materialului decât în lucrări brute. s. Furniruire [o6niHBKa (|>aHepoH; placage; Furnieren; veneering; furnirozâs]. Ind. lemn.: Ope- 771 r-atiunea de acoperire, prin încleire, a unei piese de lemn inferior, cu furnir prefios, spre a-i da un aspect estetic. 1. Furfun [rndKHH pynaB hjih rnjiaHr; tuyau flexible; Schlauch; hose, flexible pipe, flexible tube; tomlo]. Tehn.: Conductă tubulară flexibilă, confecţionată din material textil sau din gumă — potrivit fluidului transportat şi presiunii din el — folosită pentru transportul fluidelor (lichide sau gaze). — Pentru protejare şi pentru o rezistenfă mai mare, poate avea inserţii de pânză, armatură dintr'o elice metaljcă, înveliş dintr'o ţesătură de fire metalice, etc. Furtunurile folosite în coloana de absorpfie a unei pompe sunt armate, Ia interior cu o elice metalică sau cu inele metalice, pentru a împiedeca turtirea sub presiunea atmosferică. — Furtunurile, cu un diametru de maximum 20 mm, confecfionate din gumă, şi folosite în special la instalafii medicale şi în laboratoare, se numesc, impropriu, tuburi de cauciuc. Exemple: ' 2. ~ armat [6poHHpoBaHHbiH pynaB hjih rnjiaHr; tuyau flexible arme; armierter Schlauch; armoured hose ; vasalt tomlo]: Furtun de material textil sau de gumă înzestrat cu o armatură metalică, pentru a-l proteja sau a i se mări rezis-tenfa mecanică. Armatura poate fi la exterior (pentru furtunurile cari lucrează sub presiune) sau la interior (pentru cele cari lucrează în coloana, de absorpfie a unei pompe). 3. ~cu inserfie [KayqyKOBbiH pynaB (rnjiâHr) C nOJIOT HflHHbIMH IipOCJlOHKaMH; tuyau flexible â doublure de foile; Schlauch mit Einlage; cloth lined hose; betetes tomlo]: Furtun de gumă în care sunt înglobate, pentru a i se mări rezistenfa mecanică, unu sau mai multe straturi concentrice dintr'o fesătură textilă. Poate fi, uneori, armat. 4. ~ de cauciuc. V. Furtun de gumă. 5. ~ de gumă [KayHyKOBbif pyKaB (injianr); tuyau flexible en caoutchouc; Gummischlauch; rubber hose; gumitomlo]: Furtun confecfionat din gumă. o. ~ flexibil. V. Tub flexibil. 7. ~ pentru săpatul rotativ [rnânan Tpy6a AJ1H npOKa^HBaHHH rJIHHHCTOrO pacTBOpa; tdyau flexible; Spulschlauch; rotary hose; forgofu-râsi obîogeto tomlo]. Mine: Furtun, aparfinând echipamentului de săpat hidraulic, şi care face legătura între conducta de împingere a pompelor (instalafie fixă) şi capul de injecfie (instalafie mobilă). Poate fi de gumă, cu fesătură textilă sau cu armatură metalică. Furtunul de gumă se foloseşte cu diametri de 2, 21l2,3, 3 1/2 şi 4" şi are lungimea de 14*-*18 m. Tubul metalic confecfionat din tuburi de ofel făcute din câte cinci segmenfi articulafi, pentru a permite orice mişcare a capului de injecfie, se numeşte impropriu furtun metalic, şi se fabrică în lungimile de 13,5• • -15 m şi cu diametri de 3, 4 şi 5". Furtun pentru săpatul rotativ (în întregime de ojel). A) detaliu al articulaţiei flexibile (C). a) cablu de siguranfă, de ofel; b) bucăfi de feavă de ofel; c) articulafie flexibilă; d) brida de susfinere a cablului de siguranfă; e) bile de ofel; /) garnifură. 8. ~ textil [TeKCTHJibiiţHbiH pynaB (iiiJiaHr); tuyau flexible en toile; Textilschlauch; textile hose; textil tomlo]: Furtun confecfionat din material textil, de obiceiu din cânepă. Uneori este impregnat sau cauciucat. Exemplu: Furtun tip pompier. 9. Furtună [6ypn; orage; Gewitter; storm, tempest; vihar]. Meteor.: Stare a atmosferei, caracterizată prin vânt puternic şi nori cumulonimbus, însofită de obiceiu de averse puternice, de tunete şi fulgere. Furtunile cari se produc la un front rece se numesc frontale; cele cari se produc în zilele calde de vară, în urma unei mari instabilităfi termice, se numesc furtuni de căldură. 10. Furtuni ionosferice [HOHOC(f>epHHecKHe 6ypn; orages ionospheriques; ionosphărische Gewitter; ionospherical storms; ionoszferikus viharok]. V.,sub Jonosferă. 11. Fus 1. [lţail(|)a, meHKa Bajia; tourillon; Zap-fen; journal; tengelycsap]. Mş.: Porfiunea în formă de corp de revolufie a unui arbore, a unei osii sau a unui ax, care se găseşte în palier, permite mişcarea de rotafie, şi transmite palierului sarcina, sau o preia dela el. Suprafafa de revolufie poate fi cilindrică, conică, sferică, etc. Secfiunea fusului 49* 772 poate fr plină sau inelară (fus gol înăuntru), iar fusul poate fi cu caneluri (în pieptene), cu guler, cu inel sau sferic. Rezultanta forfelor de rezemare în palier are o componentă paralelă şi una perpendiculară pe axa de rotafie; când componenta mai mare a forfei de apăsare pe palier este paralelă cu axa de rotafie, fusul se numeşte pivot (v.); / 2 Fgsuri. 1) fus ferminal, cu guler; 2J fus intermediar; 3) fus cu pieptene; 4) fus sferic. î. Fus 2. [u;an(|)a; tourillon; Tragzapfen; pivot of a horizontal shaft; tengelycsap]: Fus (v. Fus 1) ia care componenta mai mare a rezultantei forfelor de rezemare în palier esfe perpendiculară pe axa de rotafie. Sin. Turion. După pozifia fusului pe arbore, deosebim: 2. Fus cu gulere. V. Fus intermediar. а. ~ de capăt. V. Fus terminal. 4. ~ intermediar [meHKa; tourillon interme-diaire, tourillon â collets; Halszapfen ; journal with collars, neck-collar journal; kozbenso tengely-csap]: Fus, de obiceiu cilindric, strutvjit pe o porfiune, între capetele unui arbore, ale unei osii sau ale unui ax şi având de obiceiu diametrul mai mic decât al piesei pe care e strunjît. Sin. Fus cu gulere. 5. ~ terminal [KOHiţeBafl iţancjpa, K0pHeB0H UIHD; tourillon frontal; Stirnzapfen; end journal, journal on end of shaft; vegtengelycsap]: Fus ta capătul unui arbore, al unei osii sau al unui ax şi având, de obiceiu, suprafafa cilindrică şi diametrul mai mic decât al piesei pe care e sfrunjit. Uneori are la capăt un inel, de obiceiu dinir'o bucată cu piesa, pentru a se împiedeca mişcarea lui în palier, în direcfie longitudinală. Sin. Fus de capăt. б. Fus [BepeTeHO; fuseau; Spindel; spindle; orso]. Ind. text.: Piesă în formă de ax subfire, construită din ofel, care primeşte o mişcare rapidă de rotafie printr'un sistem de transmisiune, şi pe care se formează bobina sau feava de fir tors. 7. Fus [CTBOJI HJIH CTepîKeHb KOJIOHHbl, (|)yCT; tronc d'une colonne; Sâulenschaft; trunk of a column, shaft of a column, body of a co-umn, shaft of a pillar; oszloptorzs]. Arh.: Porfiunea unei coloane, în general de formă cilindrică, cuprinsă între bază şi capitel. 8. Fus [BaJl, OCb; axe; Welle; axle, shaft; forgo tengely]. Ind. făr.: Osia de lemn a morii de apă (grindeiul). 9. Fus [ctboji toepeBa); tige, tronc; Schaft; stem, shaft; torzs]. Si/v.: Trunchiul unui arbore până la vârf, fără crengi. 10. Fus [ApeBecHan KpoHa (ncKyccTBeHHan) iţHJlHHflpHHeCKOH (|)OpMbi; fuseau; senkrechter Schnurbaum; dwarf pyramid; szabott torzs]. Agr.: Formă de coroană artificială, caracterizată printr'un ax de creştere care este echipat în întregime cu un schelet de ramuri supuse unei tăieri scurte. u. Fus [BepeTeHO (CTepJKeHb) HKOpH; verge d'ancre; Ankerschaft; anchor shank; horgonytest]. Nav. m.: Bară longitudinală de metal, cu care se asamblează, la capătul de jos, brafele ancorei, iar la capătul superior, inelul (v. fig. sub Ancoră). Sin. Tijă. 12. ~ filetat. V. Tijă filetată. 13. Fus orar [nacOBOH noflC; fuseau horaire; Zeitzone; mean time zone; idozona]. Astr.: Fus sferic, cuprins între două cercuri mari cari trec prin polii Pământului şi formează un unghiu diedru de 15°. întreaga suprafafă a Pământului se împarte astfel în 24 de fusuri orare, iar diferenfă dintre ora legală din unul din fusuri şi cea dintr'un fus vecin este de o oră. împărţirea în fusuri orare se face începând dela 7°30f Est de Greenwich. 14. ~ orar de origine [HCXOflHbiH HacoBon IIOHC; cercle horaire d'origine; Anfangs-Zonen-zeit; time zone of reference; idozonakezdef]. Astr.: Fusul orar care este divizat în două părţi egale de meridianul din Greenwich. Spre Est de Greenwieh, ora creşte dela un fus la altul cu câte un ceas, astfel încât, pendulul din Greenwich arătând ora 0, un pendul situat pe antime-ridianul meridianului Greenwich arată ora 12. Spre Vest de Greenwich, ora descreşte, aşa încât, când ora din fusul Greenwich este 0, în fusul alăturat dela Vest este. ora 23, în următorul, 22, etc., până la antimeridian, unde esfe ora 12. 15. Fus sferic [c^epH^ecKHH none; fuseau spherique; sphărische Zone; spherical zone; szfe-rikus zona]. Geom.: Porţiune din suprafaţa unei sfere, cuprinsă între două semicercuri mari cari au un diametru comun. ie. Fus, frecare la ~ [oceBoe TpeHHe; frotte-ment de l'axe; Wellenreibung; axle friction; csap surlodâs], V. Palier, frecare în 17. Fusaru, gresie de ~ [H3BecTHHK Oycapy; gres de F.; Sandstein von F.; sandstone of Ff| F. fele homokko]. Geo/.: Gresie cenuşie, mica-cee, în bancuri puternice, cu intercalaţii slabe de marne cu fucoide. Reprezintă faciesul grezos al Eocenului mediu şi superior al Flişului din Sub-carpafii meridionali. 18. Fuscef. Ind. făr.: 1. Vergea la războiul de fesut, — 2. Vergeaua de care se leagă ifele, la războiul de fesut. — 3. Fiecare din vergelele orizon- tale ale unei scări. — 4. Fiecare din vergelele aproape verticale ale loitrei carului. 1. Fustină [{jpycTHH; fustine; Fuslin, Fisettin; fustin; fusztin]. Chim.: Glucozid care con- stitue principiul colorant al scumpiei (Rhus con-finus L.f arbore care creşte în Italia, în Levant şi Tirol). In soluţii apoase dă colorafii galben-verzui până la galben-brune. 2. Fusul şablonului [ocb inadJiOHa; arbre du trousseau; Schablonenspindel; spindle of the mould; şablon orsoja]. Tehn.: Tijă cilindrică de ofel, cu o extremitate de multe ori în formă de con, care pivotează în suportul aparatului de şablonat. Fusul este aşezat vertical, şi poartă drapelul de şablon. Sin. Axul şablonului. 3. Fusulina. Paleonf.: Foraminifer de forma şi mărimea unui bob de grâu, caracteristic pentru Carbonifer. 4. Fusus. Paleont.: Gen de gasteropod marin monotocard, sifonostom, stenoglas. Prezintă o cochilie în formă de fus, cu spiră alungită şi un lung sifon anterior. Nu prezintă pliuri columelare. Genul apare în Jurasic şi trăieşte şi astăzi. A dat, mai ales în Terfiar, specii caracteristice: F. Noae (Lutefian), F. burdigalensis (Miocen), etc. s. Fuzel [CHByuiHoe MacJiO; fusel; Fuselol; fusel oii; fuszelolaj]. Ind. chim. sp.: Produs secundar, obţinut în fermentafia alcoolică. Este un amestec de alcooli superiori. Se produce prin acfiunea drojdiei de bere asupra proteinelor din fructe sau din cereale. o. Fuzelaj [c|?K)3eJifl}K; fuselage; Rumpf; fuse-lage; torzskeret]. Av.: Element de construcfie al unui avion, care face legătura între organele lur de sustentafie, de propulsie şi de comandă. Fuzelajul poate confine carlinga şi eventual încărcătura utilă. Are formă de corp aerodinamic, constituit dintr'un schelet şi un înveliş. Exemple: 7. ~-cocă [mohokok (thii c|)î03ejiHma); fu-selage-coque; Schalenrumpf; monocoque fuselage, shell bodyj hejszerke-zetu torzskeret]: Fu- zelaj asemănător unui corp de navă, cu scheletul metalic (din ofel sau din aliaje de aluminiu) constituit din cadre transversale şi din patru sau mai multe longeroane, şi cu învelişul din panouri metalice sau, uneori, de placaj. învelişul preia O Secfiune printr'un fuzelaj-cocă, parte din forfele de CU cadre şi cu longeroane de torsiune şi de forfe- *ier u* care (v. fig.). s. ~ cu înveliş rigid [(J)K)3ejiH}K c TBep-AHM noKpbiTHeM; fuselage â revetement rigide; Rumpf mit fester Bespannung; fuselage with rigid covering; ellenâllo boritolemezes torzskeret]: Fu- zelaj cu înveliş metalic, care preia o mare parte din forfele longitudinale, de torsiune şi de forfecare, şi care este fixat pe un schelet de rigidizare, a cărui construcfie are, obişnuit, bare transversale şi montanfu 9. ~ de construcfie geodezică [(|)K)3ejiH}K re0fle3HHecK0H KOHCTpyKiţneH; fuselage de con-struction geodesique; Rumpf in geodătischer Bau-weise; Vickers-Wallis fuselage; geodezikus szer-kezetu torzskeret]: Fuzelaj constituit din lon- Fuzelaj de construcfie geodezică, î) longeron; 2) bandă metalică elicoidală; 3) înveliş; 4) nod de încrucişare; 5) derivă; 6) cârmă de direcfie; 7) profundor; 8) plan fix. geroane solidarizate prin două sau prin patru benzi metalice elicoidale („geodezice"), stânga şi dreapta, cari se încrucişează, având nodurile de încrucişare pe longeroane, pentru a forma o refea metalică pe care se fixează învelişul. Prezintă avantajul unei greutăfi reduse la rezistenfă dată (v. fig.). 10. ~ dublu [flBOHHOH (|)K)3eJIHm; fuselage double; Doppelrumpf;doublefuselage;dupla torzskeret]: Fuzelaj constituit din două fuzelaje-grindă cu axele longitudinale paralele cu axa avionului, care face legătura între organele de sustentafie şi ampenaj, fără a confine carlinga personalului de bord (v. fig. sub Avion de vânătoare). 11. ^-grindă [(JjaxBepKOBbiH (|)K>3ejiH}K; fuselage en treillis; Fachwerkrumpf; framework fuselage; râcsostarto torzskeret]: Fuzelaj la care forfele sunt preluate de scheletul rigid în formă de grindă cu zăbrele, construită din longeroane, montanfi, traverse şi diagonale. Scheletul poate fi constituit din elemente de grindă asamblate, sau dintr'o singură grindă. Asamblarea elementelor de construcfie se poafe face prin nituire sau prin sudură. Elementele de construcfie sunt tuburi de ofel sau de aliaje uşoare, sau bare profilate din aliaje uşoare. Diagonalele pot fi bare rigide sau cabluri metalice. 12. Fuze!at[o6TeKaeMaH (J)OpMa;.fusele;strom-linienformig; streamlined; âramvonalâs]. Tehn.: Calitatea unui corp solid de a avea o formă exterioară care să-i reducă la minim rezistenfa la înaintare, pe care o prezinfă când se deplasează într'un fluid. Sin. Carenat. 774 î. Fuzefă [noBopoTHbift nyjiaK (iţarn^a); fusee â pivot, fusee â cheville, fusee â tourillon; Steuerschenkel, Lenkschenkel; steering swivel, steering knuckle; tengelycsonk]. Auto.: Piesă de legătură între roata directoare şi osia din fafă a unui autovehicul. Are forma unui fus conic — pe care se montează roata directoare — terminat cu un cap tubular (v.fig. A), cu o urechedublă(v.fig. B) sau un pivot (v. fig. C). Fuzeta se asamblează de osie prin intermediul unui bulon, numit pivot, care trece prin capul tubular, respectiv prin urechile fuzetei şi prin gaura practicată la extremitatea Fuzefe. A) fuzetă simplă; B) fuzetă-furcă; C) fuzetă-pivot; J) fusul fuzetei; 2) rulment; 3) butucul rofii; 4) pivot; 5) bucea; 6) locaşul pârghiei de comandă; 7) furca fuzetei; 7') furca osiei; 8) osia din fafă (a vehiculului). osiei. In cazul fuzetei-pivot, asamblarea se face direct, prin capătul în formă de pivot al acesteia (osia având la extremitate o căciulă). Volanul direcţiei — prin intermediul pârghiei de direcfie şi al barei de comandă —antrenează fuzeta, care se roteşte într'un sens sau altul în jurul pivotului, şi impune automobilului direcfia de mers (v. şi sub Direcfie de automobil). Cele două fuzete ale unui automobil sunt solidarizate cu pârghiile de comandă, cari sunt legate — prin capete de bară — de bara de direcfie (de conexiune). 2. Fuzibil [nJiaBKHă npeAOxpaHHTpjib; fu-sible; Sicherungsschmelzkorper, Schmelzsiche-rung; (safety-) fuse; olvado biztosito]. V. sub Siguranfă fuzibilă. s. ~ în tub [Tpy6naTbiH npe,n;oxpaHHTejib; fusible â tube; Rohrensicherung; tube fuse; cso-biztosito]. V. sub Siguranfă fuzibilă. 4. ~ lamelar [iuiacTHHHaTbiH npeAOxpami-TeJlb; fusible â lame; Streifensicherung; blade fuse; lemezes biztosito]. V. sub Siguranfă fuzibilă. 5. Fuzibilifafe [nJiaBKOCTb; fusibilite; Schmelz-barkeit; fusibility; olvaszthatosâg]. Chim., Fiz.: Mărime care creşte monoton cu valoarea reciprocă a temperaturii absolute de topire a unei substanfe definite, respectiv cu valoarea reciprocă a temperaturii mijlocii de înmuiere a unui material. — Încercările de fuzibilifafe a mineralelor se fac fie cu ajutorul suflătorului, la flacăra unui bec Bunsen, fie prin încălzire într'un cuptor electric. Pe baza încercării fuzibilităfii se pot face unele determinări de minerale din roce. 6. Fuzibilifafe, scară de ~ [ninajia miaBKOCTH; echelle de fusibilite; Schmelzbarkeitsskala; fusibility scale; olvaszthatosâgi fokozat]. MineraJ.: Scară convenfională de fuzibilitate a mineralelor, cu treptele formate de temperaturile absolute mijlocii de topire ale unor minerale. Scara de fuzibi litate Kobell foloseşte următoarele minerale: antimonit, natrolit, almandin, acfinot, ortoză, bronzit, cuarf (cu fuzibilitatea crescătoare în această ordine). 7. Fuzif [(J)y3HT, (J)K)3eH; fusain; Faserkohle; fusain; fuzit]. Petr.: Component principal al cărbunilor, cu duritatea mai mare decât a celorlalţi ecomponenfi (vitrit şi durit). Are coloare neagră-cenuşie, cu aspect mătăsos, lucios sau mat. Nu se topeşte şi nu grafitizează, iar prezenfa lui reduce mult, sau chiar împiedecă proprietatea de cocsificare a vitritului. Absoarbe mult liant, în-greuind astfel brichetarea. 8. Fuziune. V. Topire. 9. Fuziune, punct de V. Topire, punct de 10. Fuzou motor [MOTopHaa roH^ojia; fuseau moteur; Motorgondel; engine nacelle, power sag; motorgondola]. Nav. a. V. Gondolă de motor. G, g; T, y t. G 1. Fiz.: Simbol literal pentru greutate. —. 2. E/f-.: Simbol literal pentru densitatea curentului electric. — 3. Elf.: Simbol literal pentru con-ductanţă. — 4. Fiz.: Simbol literal pentru entalpia liberă (potenţialul termodinamic în înţeles restrâns). — 5. Mec.: Simbol literal pentru impuls. — 6. Fiz., Rez. mat.: Simbol literal pentru modulul (coeficientul) de elasticitate transversal al mediilor elastice isotrope. 2. G Elf.: Simbol literal pentru unitatea gauss, de folosit numai după valorile numerice. V, sub Unităţi. s. g 1. Fiz.: Simbol literal pentru accelerafia căderii libere în vid, la suprafaţa Pământului. — 2. Fiz.: Simbol literal pentru intensitatea câmpului de gravitaţie. — 3. Chim.: Simbol literal pentru coeficientul osmotic. 4. g Fiz.: Simbol literal pentru gram. 5. y Chim.: 1. Simbol care indică o substituţie într'un lant de atomi de carbon, făcută astfel, încât între ea şi gruparea funcţională la care se raportă să se mai găsească doi atomi de carbon intermediari. Ex.: CH3-CH2CI-CH2-CH2-GOOH, acid y-clorpentanoic. — 2. Simbol £|_j care indică o substituţie la un atom | 3 de carbon, separat prin doi atomi q de carbon intermediari de hetero- HC7 XCH atomul unui compus heterociclic. Ex.: ^ j — 3. Simbol care indică unul din CH stereoisomerii zaharurilor. \ 6. y Microchim.: Unitate de masă egală cu a milioana parte dintr'un gram (submultiplu zecimal al gramului): 1 y= 10-6 g. 7. y i raze ~ [JiyHH; rayons y; Y-Strahlen; Y-rays; Y sugarak]. Fiz.: Radiajii electromagnetice emise de nucieii excitaţi. Excitata se produce, de cele mai multe ori, în urma unei transformări radioactive; de aceea razele Y sunt emise, de obiceiu, de substanţele radioactive. Lungimile de undă X ale razelor y sunt de ordinul sutimii de A, şi mai scurte. De multe ori, pentru caracterizarea acestor raze se foloseşte, în loc de lungimea de €undă, energia w a fotonilor respectivi, egală cu produsul cuantei de acţiune h prin frecventa v corespunzătoare lungimii de undă şi vitesei c de h c propagare: w = hv = —i energie care e de ordinul A milioanelor de electron-volti. s. Gabară [inaJiaHAa; gabare; Schute; scow; koszâllitouszâlyhajo]. Nav. m.: Navă puntată, de lemn sau de metal, care serveşte pentru transportul pietrei la lucrările hidraulice cari se exe- N cută în albia râurilor sau în mare. Gabarele basculante sunt construite cu dispozitiv pentru descărcarea pietrei prin înclinarea vasului către unul din borduri. La cele mai multe tipuri de gabare, înclinarea se obţine prin introducerea apei într'un tanc din corpul navei. o. Gabarit [nţyn; gabarit, gabari; Lichtraum-profil; clearance gauge; urszelveny]. Tehn.: Contur poligonal, cu linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. io. Gabarit de clădiri [radapHT nocT-poeK; gabarit de bâ-timents, gabari de bâ-timents; Gebăudebe-grenzungslinie } buil-dingsclearance gauge; epiilet urszelveny].Cs.: Gabarit în care trebue _ , .. . . w Gabarite penfru clădiri, sa se înscrie secţiunea At , . , . A) gabarit racordat cu arc de cerc; transversala a unei cla- n, , .. , , diri (v. fig,); e stabilit B) gaban' drepl' prin prescripţii ale autorităţilor, bazate pe criterii de urbanism. u. ~ de construcfie [ra6apHTHbm KOHTyp MaTepnaJia; gabarit de materiei; Umgrenzung der Fahrzeuge; material gauge; jâromuhatârvonal]: Conturul care circumscrie oricare secţiune transversală făcută printr'un vehicul. In cazul tracţiunii electrice, cuprinde şi locul pentru priza de curent. Intre profilul transversal al materialului rulant şi gabaritul de construcţie rămâne tot- , deauna un spafiu liber, pentru a ţine seamă de deplasările din timpul mersului şi de uzurile admise pentru diferitele piese (de ex. bandajele roţilor). 12. o* de liberă trecere [ra6apHT cbo-6o;ţHoro npoxo#a; gabarit de libre passage, gabarit des ou-vrages d'art; Licht- goane, raumprofil, Umgrenzung des lichten Raumes; clea- Gabarite de liberă trecere şi de construcfie (de cale ferată). --- gabarit de liberă trecere; — gabarit de construcfie. I) gabarit penfru linii principale, directe şi de primire pentru trenuri de călători; 2) gabarit pentru restul liniilor; 3) gabarit de construcţie pentru locomotive cu abur, tendere şi automotoare; 4) gabarit de construcfie pentru va^ 776 rance gauge; urszelveny, nyiltân tartando fer]: Contur-limită, care circumscrie gabaritele de construcfie existente sau propuse. Se reprezintă indicând depărtările maxime permise fafă de axa verticală şi înălfimile maxime fafă de coroana şinelor la toate proeminenţele conturului. La stabr-lirea limitelor, se fine seamă şi de deplasările vehiculului în timpul mersului (datorite înscrierii în curbe, oscilafiilor resorturilor, deplasării căii, jocului dintre buza bandajelor şi şine, etc.). 1. Gabarit de material rulant. V. Gabarit de construcfie. 2. ~ penfru depozitele şi obstacolele liniei de tracfiune [radapHT cnjia^OB h npenHTCTBHH J1HHHHH THrH; gabarit des depots sur la voie et des obstacles isoles; Umgrenzung des lichten Raumes an ortlichen Hindernissen der Bahn-strecke; gauge for goods sheds and isolated ob-structions; a vezetovonal urszelvenyi hatârvonala]: Conturul în exteriorul căruia trebue să se găsească obstacolele şi depozitele de material din lungul liniei de tracfiune. s. ~ pentru lucrările de artă [ra6apHT no/ţ-BHJKHOro COCTaBa; gabarit des ouvrages d'art, gabarit des libre passages; Umgrenzung des lichten Raumes; maximum moving dimensions; urszelveny]: Contur în exteriorul căruia trebue să se găsească elementele componente ale lucrărilor de artă (poduri, tuneluri, etc;). 4. ~ pentru şina de curent [radapHT Tpe-TJbero pejibca; gabarit de troisieme rail; Umgrenzung der Stromschiene; third rail gauge; âramvezetosm urszelvenyi hatârvonala]: Contur care circumscrie toate secţiunile transversale ale şinei de curent (a treia şină), ale izolatoarelor, suporturilor şi organelor ei de protecfiune, deasupra coroanei şinelor. 5. Gabarit [râ6apHT ; gabarit, gabari; Cuer-schnittsmafj; clearance limit; szelvenymero]: In-stalafie care materializează gabaritul geometric. 6. ~ de încărcare [radapHT Harpy3KH; gabarit de chargement; Umgrenzung der Ladung, Lademafj, Ladeprofil; loading gauge, clearance limit, gauge of goods wagons; rakodâsi urszelveny]. Ci f.: Gabarit fix, format din doi stâlpi legafi la partea superioară cu o grindă, de care atârnă nişte greutăţi cari marchează limitele permise, în înălfime şi în lăfime, penfru încărcătura vagoanelor deschise. Pentru control, vagoanele se trec pe sub gabarit. — Uneori se folosesc gabarite mobile, cari pot fi aplicate succesiv de fiecare parte a unui vagon. Folosirea gabaritelor mobile evită manevrele penfru trecerea vagoanelor sub gabaritul fix. 7. Gabarit de cale [uiHpHHa xofta, mnpHHa KOJieH; gabarit de voie, gabarit d'ecartement de la voie; Spurlehre, Spurweite; track gauge, gauge for measuring width, between the rails; sintâv-mero, nyomtâvmero]. C. f.: 1. Calibru de ecartament.— 2. V. Ecartament de cale ferata. 8. Gabarit de control. V. Şablon de control. . 9. Gabarit de fasonare. V. Şablon de fasonare. io. Gabarit de sonde [ra6apHT CKBamHH; reseau de sondes; Sondennetz; wall spacing; fu- rotorony hălozat]. Mine: Refea de sonde proiectate (termen impropriu). 11. Gabbro [ra66po; gabbro; Gabbro; gabbro; gabbro]. Mineral.: Rocă intruzivă bazică, constituită din piroxeni cu sau fără olivină, din pla-gioclazi bazici şi, uneori, din hornblendă. Are o structura olocristalină granuloasă, cu textură masivă. 12. Gabie [toii; hune; Mars; top; ârbockosâr], Nav. m.: Platformă orizontală de lemn sau de metal, de formă semicirculară, fixată pe coloana unui arbore pentru a înlesni manevrarea velelor, fixarea şarturilor arborilor gabieri, şi pentru a îndepărta patarafinele arborilor gabieri. Prezintă mai multe goluri pentru trecerea oamenilor în arboradă pentru diferitele manevre (găuri de pisică), pentru coloana (gaura coloanei) şi călcâiul arborelui gabier Gabie mefalica (secfiune ori-(gaura arborelui gabier). zontală). Pe gabia arborelui din 1) 9'âful coloanei; 2) găuri de nrnră un mir pisică; 3) furcă; 4) traverse; prora se găseşte un mic ^ verga mare. adăpost, unde stă ga- bierul, şi de unde poate explora un orizont mai mare. ia. Gabier. V. sub Velă. 14. Gabier [MaTpoc, MaHeBpnpyioiHHH napy-caMH; hunier; Wăchter; topman; ârbocos]. Nav*.: Marinar a cărui specialitate la bordul unei nave cu vele este de a se urca în arboradă şi a executa manevrele pentru întinderea sau strângerea velelor sau a altor elemente ale velaturii. 15. Gabion [Typ, raC)HQH; gabion; Rutenkorb, Drahtkorb fur wasserbauliche- Zwecke; gabion; rozsekosâr, drotkosâr vizepitesi celokra]. Hidroh: Coş tronconic sau cilindric, confecfionat din nuiele necojite sau din sârmă galvanizată, care se umple cu pietriş sau chiar cu pământ. Mai multe elemente de acest fel alcătuesc pinteni peniru dirijarea curenfilor de apă cari atacă un mal, pentru căptuşirea unui mal care e supus eroziunii apelor sau alunecării, pentru a bara un curs de apă, pentru a-l îndigui, etc., iar în tehnica militară, pentru repararea şanţurilor în porţiunile lor distruse de bombardamente. ie. Gabrioletă [Ka6pHOJieT; cabriolet; Kabrio-lett; cabriolet, gig; homokfuto kocsi, cabriolet]. Transp. f.: Trăsură hipomobilă uşoară, pentru două persoane, trasă de un cal. Sin. (corect) Cabrioletă. 17. «Gadolinit [ra#ojiHHHT, HTTepdHT; gado-liniţe; Gadolinit; gadolinite; gadolinit]. Mineral.: Fe0-2Si02. 2BeO (Y, Ce, La, Di) 2Os. Silicat de itriu, anhidru sau uşor hidratat, care conţine uneori, după zăcământul din care provine, oxid de ceriu, de beriliu sau de fier. Este un mineraj negru, brumăriu sau gălbuiu, care prezintă, într'o anumită măsură, spărtură concoidală; are duri tatea între 6 şi 7, şi densitatea 4”*4,3. Redus în plăci subţiri, se topeşte la suflător, dar în fragmente mai mari nu se topeşte, devenind numai 777 incandescent* Acizii îl disolvă cu formarea unui gel. De obiceiu, se. prezintă sub formă de mici mase amorfe, în cari se observă uneori urme de cristalizare. Sin. Itrit, Iterbiţ. t. Gadoliniu [raAOJiHHHH; gadolinium; Gadolinium; gadolinium; gadolinium]. Chim.: Gd; nr. at. 64; gr. at. 156,9. Metal trivalent care face parte din familia pământurilor rare. Cei mai importanţi compuşi ai gadoliniului sunt: 2. acetat de ~ [aiţeTaT raAOJiHHHH; ace-tate de gadolinium; Gadoliniumacetat; gadolinium acetate; gadoliniumacetat]: Gd(C2H302)3,4 H20. Substanfă incoloră, care are d. 1,611 şi e pufin solubilă în apă rece. ..a. azotat de ~ [HHTpaT raAOJiHHHH; ni.-, trate de gadolinium; Gadoliniumnitrat; gadolinium nitrate; gadoliniumnitrat]: Gd(N03)3-6H20. Substanfă incoloră, care are d. 2,332 şi p. t. 91°; e foarte solubilă în apă caldă şi rece. 4. bromură de ~ [6p0MHA raAOJiHHHH; bromure de gadolinium; Gadoliniumbromid; gadolinium bromide; gadoliniumbromid]: GdBr^âHaO. Substanfă incoloră, care are d. 2,844 la 15°, şi e solubilă în apă rece şi caldă, ca şi în acid brom-hidric. 5. clorură de ^ [xjiopHfl raAOJiHHHH;ch!o-rure de gadolinium; Gadoliniumchlorid; gadolinium chloride; gadoliniumklorid]: GdCI3. Substanfă albă, care are d. 4,52 şi p.t. 628° şi e solubilă în apă rece şi caldă. Se cunoaşte şi o clorură cu 6 molecule de apă de cristalizare: GdCI3-6H20, deli-cvescentă. 6. ~r oxalat de ~ [iiţaBejieBOKHCJibiH raAOJiHHHH; oxalate de gadolinium; Gadolinium-oxalat; gadolinium oxalate; gadoliniumoxalat]: Gd2(C204)3' 10H2O. Substanfă incoloră, care are p.t. 110°, când pierde 6 molecule de apă. Se disolvă în apă rece 0,11%; e solubilă în acid azotic. 7. ~, oxid de ~ [oKHCb raAOJiHHHH; oxide de gadolinium; Gadoliniumoxyd;gadoliniu moxide; gadoliniumoxid]: Gd203. Substanţă albă, în formă de pulbere, care are d. 7,407 şi e insolubilă în solvenfii obişnuifi. s. seleniat de ~ [cejieHHaT raAOJiHHHH; seleniate de gadolinium; Gadoliniumseleniat; gadolinium seleniate ; gadoliniumszeleniât]: Gd2(Se04)3-8 H20. Substanfă incoloră, cristalină, care are d. 3,309 şi p.t. 130°, când pierde apa de cristalizare; e solubilă în apă rece şi caldă. 9. sulfat de ~ [cyjib(|)aT raAOJiHHHH; sulfate de gadolinium; Gadoliniumsulfat; gadolinium sulphate; gadoliniumszulfăt]: Gd2(S04)3. Substanfă incoloră, care are d. 4,139 şi e solubilă în apă 3,98% la 0° şi 2,26% la 34°. Cristalizează şi cu 8 molecule de apă, în sistemul monoclinic. 10. ~f sulfat de ~ şi de potasiu [cyjib^aT raAOJiHHHH H K3J1HH; sulfate de gadolinium et de potassium; Kalium - Gadoliniumsulfat; gadolinium potassium sulphate ; kalium - gadoliniumszulfăt] : Gd2(S04)3 • K2S04* 2 H20. Substanfă incoloră cristalină, care are d. 3,503 la 15°, şi e solubilă în apă rece, în apă caldă şi în sulfat de potasiu. 11. Gaede,manometru ~ [MaHOMeTpr.;mano-metre de G.; G.s Molvakuummeter; G.'s mano-meter; G.-fele feszmero]. F/z.: Dispozitiv pentru măsurarea presiunilor foarte mici (până la 10~7 mm Hg), bazat pe măsurarea perioadei de oscilafie a unei foife foarte subfiri de aluminiu, suspendată printr'un fir de cuarf în gazul a cărui presiune se măsoară, şi ale cărui molecule sunt constrânse, printr'o încălzire potrivită, să acfioneze asupra foifei cu forfe de direcfii determinate. 12. pompă V. sub Pompă. îs. Găîer. Nav.: Lucrător care manevrează gaiul de acfionare al unei bige. 14. Gafă [MeTaJiJiHHecKHH KpioK c AepeBHH-hoh pyHKOH, 6arop, racjîejib; gaffe; Bootshaken; boathook, gaff; csonakhorog]. Tehn.: Piesă metalică cu una sau cu două ghiare, aşezată în vârful unei prăjini de lemn, penfru fixarea sau blocarea unui lanf, cablu sau odgon, la acostarea unei îmbarcafii, sau spre a o putea împinge, la demararea ei, dela mal. Sin, Crapan, Gafie. 15. Gafie [ra(|)ejlb; gaffe; Bootshaken; boathook, gaff; csonakhorog]: Sin. Crapan, Gafă. 16. Gagat [raraT; jais; Gagat; jet; gagât]. Ind. cb.: Varietate de cărbune Gafă bituminos compact, de coloare neagră mată. Se poate şlefui, servind la confecfionarea unor mărgele. Sin. Jais. 17. Gahnit [raHHT, iţHHKOBan mnHHejib; gah-nite; Gahnit, Zinkspinell; gahnite; gahnit]. Mineral.: Al203*Zn0. Spinel zincifer, infuzibil, de coloare galbenă-negricioasă până Ia neagră. îs. Gaiac. V. Guaiac. 19. Gaillardia. V. Fluturei. 20. Găitan [6acoH, rajiyH; tresse; Schnur, Band, Borte, Tresse; braid, gailoon; paszomânyzsinor]. Ind. text.: Şiret împletit sau răsucit, din fire de lână, de bumbac, mătase, etc., şi care serveşte la împodobirea hainelor, pe cari se coase. 21. Gaiu [6okoboh, 6pac, thhc; contre-bitte, bras de bigue; Ladekranbrasse; sheers brace; rakadodaru karja]. Nav.: Fiecare din cele două cabluri cu cari se poate roti scondrul. (braful articulat sau biga propriu zisă) al unei bige în jurul arborelui ei vertical. Sin. Braf de bigă (v. fig. sub Bigă). 22. Gaize [r93; gaize; Gaizit; gaize; gâjzit]. Mineral.: Rocă poroasă şi uşoară, formată din granule de cuarf şi din organisme silicioaSe cimentate prin opal. Se întrebuinfează ca înlocuitor al pămânfelului şi în fabricarea unor cimenturi şi a unor mortaruri. 23. Gal: 1. Unitatea CGS de acceleraf/e: 1 gal=1 cm/s2. — 2. Unitatea MKSA, de accele-rafie: 1 Gal = 1 m/s2. 24. Galactic, cerc ~ [rajiaKTH^ecKHH Kpyr; cercle galactique; galaktischer Kreis; galactic circle; galaktikus kor]. Astr.: Cercul mare, de-a-lungul căruia sfera cerească intersectează planul galactic. 778 1. Galactic, plan ~ [rajiaKTHHecKan iuioe-KOCTb;plangalactique; galaktischeFlăche; galactic plane; galaktikus felulet]: Plan fundamental în Astronomia siderală, care trece prin centrul Căii Laptelui. 2. Galactice, coordonate ~ [raJiaKTHqecKHe K00pAHHaTbl; coordonnees galactiques; galakti-sche Koordinaten; galactic coordonates; galaktikus koordonâtâk]* Asfr.; Coordonate sferice în raport cu cercul galactic, cari nu depind de pre-cesiunea echinoxurilor. Originea longitudinii galactice este punctul de intersecfiune al cercului galactic cu ecuatorul ceresc. Latitudinea galactică are sens pozitiv dela planul galactic spre polul Nord galactic. s. Galactogen. V. Galactogog. 4. Galactogog [rajiaKToreH; galactogene, ga-lactogogue; Galaktogen; galactogogue; galâkto-gen]. Zoot.: Medicament care se dă animalelor producătoare de lapte, pentru a le spori producfia de lapte. In compoziţia acestor medicamente intră, de obiceiu, făina de seminfe de mărar sau de anason, sau extract hipofizar. Sin. Galactogen. 5. Galactometru [raJiaKTOMeTp; galactome-tre; Galaktometer, Galaktoskop, Milchwaage, Milchmesser; galactometer, lactometer, lactosc-ope, milk densimeter; tejmero, galaktometer]. V. Lactometru. 6. Galactoză [raJiaKT03a; galactose; Galak-tose; galactose; galaktozis]. Chim.: Monozaharidă din grupul aldohe- |-- xozelor, cu p. t. 165,5°. Nu se CHOH găseşte liberă în natură, ci numai J combinată cu dizaharide (lactoze) H—C—OH i şi în anumite polizaharide (galac- I I tozani). Sub această formă se HO—C—H O găseşte în materiile pectice, în j-jQ—C—H unii glucozizi (digitonină,gitonină)f | în gumele vegetale (guma ara- |-jq____ bică), în fosfatidele din creier şi | în celuloză. E folosită, ca dietetic, CH2OH în terapeutică. 7. Galactozamină [raJiaKT03aMHH; galacto-samine; Aminogalaktose; galactosamine; amino-galaktozis]. Chim. biol.: Amină derivată din galactoză prin înlocuirea unei grupări oxidril cu o grupare amino. s. Galactozani [rajiaKT03aHbi; galactosanes; Galaktosane; galactosanes; galaktozânok]. Chim. biol.: Polizaharide cu bază de galactoză. Se găsesc în materiile pectice, în gumele vegetale, în fosfatidele din creier, etc. 9. Galactozid [raJiaKT03HA; galactozide; Ga-laktosid; galactoside; galaktozid]. Chim. biol.: Gli-cozid în care unul din componenfi este galactoza eterificată la hidroxidul glicozidic. V. şi sub Glicozid. io. Galactozidază [rajiaKT03HAa3a; galactosi-dase; Galaktosidase; galactosidase; galaktozidâza]. Chim. biol.: Enzimă din clasa carbohidrazelor, capabilă să desfacă —prin hidroliză — a- şi p-galactozizii. a-galactozidaza este un component al emulsinei. p-galactozidaza se găseşte în intestin, unde scindează lactoza confinută în alimente. 11. Galalit [raJiaJiHT, aKaJiHT; galalithe; Galali-the; galalithe; galalit]. Chim.: Masă plastică, dură, obfinută prin condensarea cazeinei cu fogn§lde-hidă. Se prepară, în principiu, prin transformarea pulberii de cazeină, cu ajutorul unei soluţii alcaline, într'o pastă plastică negelatinoasă şi neomogenă, care, după amestecare şi malaxare cu diferite materiale de umplutură, este trecută în forme, apoi tratată cu formaldehidă şi presată. Formaldehida se combină cu grupările amino libere ale diaminoacizilor din cazeină, formând legături strânse între lanfurile macromoleculelor paralele. Se formează, în acest mod, refele ma-cromoleculare uriaşe, tridimensionale. Galalitul absoarbe cu uşurinfă apa, înmuindu-se. Din această cauză, prin tratare cu apă fierbinte sau cu vapori de apă, el devine apt de a fi turnat în forme. Poate fi colorat diferit cu ajutorul multor substanfe colorante sau cu pigmenfi, imitând astfel marmura, ebonitul, coralul, osul, etc. Galalitul este un material rezistent la tragere şi la presare, şi un bun izolant în electrotehnică. Nu este inflamabil. Este întrebuinţat pentru fabricarea nasturilor, a pieptenilor, agrafelor, a unor piese izolante pentru electrotehnică, etc. 12. Galanilidă [rajiatrajmA; gallanilide; Galla-nilid; gallic acid anilide; gallanilid]. Chim.: (OH)3. C6H2CO.NH.C6N5. Anilida acidului galic. Se topeşte la 205°. Se întrebuinfează ca febrifug şi antiseptic, sub numele de galanol. 13. Galanol. V. sub Galanilidă. 14. Galanthus nivalis L. V. Ghiocel. 15- Qalaxie [raJiaKTHfl; galaxie; Galaxie, Welt-insel; galaxy; galaxia]. Astr.: Sistem de stele de dimensiuni comparabile cu cele ale Căii Laptelui, separat de alte sisteme asemănătoare prin regiuni în cari densitatea medie a corpurilor cereşti este foarte mică. V. şi Calea lactee. ig. Galb[BbinyKJi0CTb;galbe; Schwellung, Ver-jungung; swelling; felujito]. Artă: 1. Co iturul unui element de arhitectură sau de sculptură. —2. Arh.: Arcuirea spre* exterior a generatoarelor fusului unei coloane, pentru a nu da iluzia de strangulare pe care o avem când privim un cilindru perfect. Sin. Galbă. 17. Galban [raJi6aHyM; galbanum; Galbanum, Mutferharz; galbanum; galbanum]. Chim.: Răşină cu aspect gumos, obfinută din Ferula galbaniflua şi din alte ferule din familia umbeliferelor. Se comercializează fie sub numele de galban moale, numit de Levant, fie sub cel de galban uscat, numit şi de Persia, în formă de granule de mărimi diferite, până la bucali mai mari, de coloare galbena, aproape transparente. E fărâmicios, cu gust amar şi cu miros neplăcut, asemănător cu al usturoiului. Confine cca 60-■■70% răşină, restul constituind uleiul de galban şi cenuşa. Se întrebuinfează în medicină, ca excitant al pielei, la prepararea în special a unor cataplasme şi a unor emplastre, ca şi la prepararea de masticuri sau de materiale de lipit. îs. Galben [>KeJiTbiH; jaune; gelb; yellow; sârga]: Calitatea sensaţiei de lumină produse 779 de o radiafie electromagnetică având lungimea o de undă cuprinsă între cca 5600 şi 5900 A (galben monocromatic), sau de un amestec al acestor radiafii. î. Galben de acridină [aKpHflHHOBbrâ Hteji-TblfJ; jaune d'acridine; Acridingelb; acridine yellow; akridinsârga]. Chim.: H H H H3C • C C C CH3 V V V I II I I c c c c / V/ vv v h2n nh2 C N C H H Materie colorantă care derivă dela acridine. Se prepară din metatoluilen-diamină şi aldehidă formică. 2. ~ de alizarină [aJiH3apHH HceJiTbiit; jaune d'alizarine; Alizaringelb; alizarin yellpw; alizarin- sârga]. Chim.: H H H H c-q, ,c-c HC C —N= N —C NC_oH \ / \ / C=C C = C I H HI N02 COOH Materie colorantă azoică de mordant. Se prepare din meta-nitroanilină şi acid saliciiic. Vopseşte lâna şi bumbacul cu mordanţi de crom şi de aluminiu, în diferite nuanfe de galben. E întrebuinţat mult şi în imprimeria textilă. s. ~ de anilină [aHHJiHHOBbift JKeJiTbiH; jaune d'sniline; Anilingelb; sniline yellow; ani-linsârga]. Chim.: H H H H /C“Cx C-Cx # % // % HC C — N = N — C C-NH2 Nc=c' xc=c/ H H H H Para-aminoazobenzen. E cea mai veche materie colorantă azoică sintetizată. Se întrebuinfează la colorarea grăsimilor şi la fabricarea unor coloranfi azoici. •i. ~ de chinolină [xHHOJiHHOBbiH JKeJiTbiH; jaune de quinoline; Chinolingelb; quinoline yel-low; kinolinserga]. Chim.: H H o ,Cv II H HC XC/ CH C C • II i I / C CH HCV /C-HCv II I XCy Xc^ \ CH H H C C II H O Materie colorantă care derivă dela chinolină. E insolubilă în apă. Prin introducerea a două grupări sulfonice în inelul benzenic al chinolinei se obfine galbenul de chinolină solubil, care e un colorant mult apreciat penfru frumoasa sa nuanfă galbenă. 5. ~ de crom [aHHJiHHOBbiH xpOMOBbiH; jaune de chrome; Chromgelb; chrome yellow; kromsârga]. Chim.: Pigment mineral compus din cromat de plumb (PbCr04), sensibil la acizi şi la baze, la hidrogenul sulfurat şi sulfuri, şi fafă de lumină. Are mare putere de acoperire. Coloarea şi puterea de acoperire sunt cu atât mai intense, cu cât e divizat mai fin. Se întrebuinfează mult în vopsitorie, în pictură, la fabricarea tapetelor şi a hârtiilor multicolore, la fabricarea li-noleum-ului, în industria colorilor de ciment, etc. e. ~ helindon [amuiHHOBbiH rejiHHAOH; jaune helindone; Helindongelb; helindon yellow; helindonsârga]. Chim.: O II C HC7 XC-NH-C6H4CI II II CIH4C6-NH-Cx ^ch î o Materie colorantă chinonică, preparată din chi-nonă şi para-cloranilină. Colorează lâna în galben, în cadă de hidrosulfit. 7. Galbenă de Odobeşti. Agr.: Varietate băştinaşă de struguri pentru vin, specifică podgoriilor din Moldova, cu ciorchine aripate, boabe rotunde, mari, cu pelifa subfire şi de coloare galbenă-aurie. Miezul e zemos cu peste 70% randament în must. Florile, normal constituite, au polen abundent şi ferlil. In anii ploioşi este expusă mărgeluirii. Cere tăiere lungă (10■ •«12 ochi) şi se complace mai cu seamă în terenuri bogate de poale de deal, unde producţia ajunge până la 800 sau 900 decalitri la hectar. Vinurile obţinute au o tărie mijlocie de 10... 12 o/o alcool, şi o aciditate plăcută, şi formează tipul vinurilor noastre de masă. s. Galbenul lui Martius [TKejiTbifi MapTHyca; jaune de M.; M.s Gelb; M. yellow; M.-fele sârga]. Chim.: 2,4-dinitro-l-naf- OH toi. E un colorant or- ^ I ganic, obţinui pe cale sin- fetică. Sarea sa de sodiu HC C C —N02 are coloare galbenă sfră- II I I lucitoare, iar sarea de cal-ciu se prezintă sub formă C C de cristale roze-gălbui. H Sărurile vopsesc lâna şi NO, mătasea în galben auriu, în baie acidă. g. Galbord [înnyHTobhh none; galbord; Kielgang; garbord strake, garboard streak; hajo-to-folyoso]. Nav. m.: Fila bordajului carenei din imediata vecinătate a chilei, şi care este prinsă în crestătura practicată pe aceasta. io. Galbulă [nroAHafl mnînna; gălbuie; Bee-renzapfen; berry cone; bogyotoboz]. Agr.: Con cu solzi carnoşi, sudafi într'un pseudofruct baci- 780 form, indehiscent. Se întâlneşte, de ex., la speciile de Juniperus (ienuper). 1. Gale [rajuibi, HepmuibHbie openiKH; gal-Ies; Gallen; galls; gubics, gubacsok]. Ind. piei.: Excrescenţe bolnăvicioase cari apar pe frunzele, pe mugurii şi pe fructele unor plante (de ex. pe cele de stejar), provocate de înţepăturile unor viespi. Confin cantităfi importante de tanin, şi se întrebuinfează "în tăbăcărie. 2. ~ chinezeşti [KHTaHCKHe rajuibi; galles chinoises; chinesische Gallen; Chinese galls; ki-nai gubacsok}. V. Tanante, materii s. Găleată [bcaji, 6a#bH, KaAKa; seau;Eimer; pail, bucket; vodor]. 1. Tehn.: Vas de lemn sau de tablă, de formă tronconică, baza mică formând fundul, şi având o capacitate până la 20 litri; serveşte la transportul lichidelor sau al materialelor granuloase. — 2. Ind. făr.: Ciubăr (accepţiune rară a termenului). — 3. Vasul în care se mulg oile sau vacile (Moldova). Sin. Şiştar. 4. Găleată de adâncire [pyflHHHHaa 6dLRbn; benne de creusement, seau de mine; Abteuf-kubel; sinking bucket, mine kibble, skip; kutme-lyito vodor]. Mine: Vas cilindric sau în formă de butoiu, confecţionat din tolă de fier, cu capacitatea de 0,5 ■ • ■ 1 m3, folosit pentru evacuarea materialului provenit dela adâncirea pufurilor. 5. Galeină [rajieHH; galleine; Gallein; gal-lein; gallein]. Chim.: OH OH I I C C HO—C^ NC-C~C XC=0 I II I I HC C~C=C CH •c' V H A HC C-COOH I 8 HC. CH ■v .H Materie colorantă obţinută prin încălzirea piroga-lolului cu anhidridă ftalică la 190"‘200°, sau a acidului galic cu anhidridă ftalică la 220*• *235°. Se disolvă în apă caldă şi colorează lâna, bumbacul şi mătasea în prezenfa sărurilor de crom, dând lacuri colorate în albastru-violet. GaleinaW este sarea de sodiu a galeinei; disolvată, dă soluţii colorate în albastru. 6. Galena [rajieHHT”, cepHHCTbm CBHHeij, CBHHHaK; galene, sulfure de plomb; Bleiglanz; galena, galenite; galenit, olomfenyle]. Mineral.: PbS. Cel mai important minereu de plumb. Cristalizează în sistemul cubic holoedric, în cuburi octaedrice sau dodecaedrice. Se prezintă şi în macle sau în agregate granuloase. Are coloare plumburie, urmă negricioasă şi luciu metalic, duritatea 2 şi gr. sp. 7,2. Conţine 86,6%Pb; e însoţită de compuşi ai argintului în cantităţi variabile (0,05* •• 0,5% şi chiar mai mult), de Au, Sb, Fe şi Bi. Constitue şi un minereu important de argint. — Galena esfe răspândită în filoane hidro-termale, asociată cu blendă, pirită, chalcopirită, cuarf, calcit şi baritină,ca şi metasomatic, în calcare şi în dolomite, asociată cu blendă. 7. Galena, cristal de V. sub Detector cu contact. s. Galenică. V. Farmacie galenică. o. Galeră [raJiepa; galere; Galeere; galley; gâlya]. Nav. m.: Navă de odinioara, care întrebuinţa ca mijloc de propulsie velele şi ramele acţionate manual. 10. Galerie [raJiepefl; galerie; Galerie; gallery; folyoso]. Arh.: 1. Coridor în interiorul sau în exteriorul unei construcţii, care serveşte ca Ioc de trecere sau de plimbare. — 2. încăpere care serveşte la expunerea de sculpturi, de picturi sau de alte obiecte de artă. — 3. într'un teatru sau cinematograf, balconul situat la nivelul cel mai înalt. — 4. într'un oraş, trecere acoperită având, de obiceiu, magaz/ne pe ambele părţi. 11. Galerie [raJiepen; galerie; Stollen; gallery; galeria, taro, folyoso]. Hidrof.: Canal de secţiune circulara, de obiceiu îngropat în teren sau într'un masiv de zidărie sau de beton, şi destinat să realizeze comunicaţia între două puncte ale unei lucrări hidroelectrice. Din punctul de vedere al destinaţiei, deosebim: 12. ~ de aducţie [KaHaji ajih noAann boah, BOAOnpOBOA; galerie d'adduction; Triebwasserstol-len; water delivery gallery; vizhozo taro]: Canalul care transportă apa dela punctul de priză la cel de distribuţie. Apa din galeria de aducţie poate fi cu nivel liber, sau sub presiune. îs. ~ de aerisire [B03AyX0np0B0A; galerie d'air; Luftkanal; air channel; szelloztefo folyoso]: Canal de dimensiuni mici, executat în subsolul centralelor hidroelectrice, pentru aducerea aerului de răcire la generatoare, sau pentru a evacua aerul cald. 14. ~ de derivaţie [o6boahhh KaHaji; galerie de derivation; Umlaufstollen; by-pass gallery; el-âgazo taro]: Canal construit în malul unui râu, şi care serveşte la abaterea apelor dintr'un anumit sector în vederea construirii unui baraj. După punerea în funcţiune a uzinei hidroelectrice, galeria de derivaţie serveşte la golirea lacului de acumulare, pe Ia fund. îs. ~ de spălare [OHHCTHOH KaHaji; galerie de chasse; Spuistollen; clearing gallery; oblito taro]: Canal cu scurgere liberă sau sub presiune care, pus în funcfiune, antrenează depunerile dintr'un rezervor sau din fafa unei prize de apă. Uneori, galeria de derivafie serveşte şi ca galerie de spălare a fundului lacului de acumulare. ie. ~ de vizitare [cM0Tp0B0H KaHaji;ga1erie de visite; Prufstollen; inspecting channel; ellenorzo taro]: Canal de dimensiuni mici, inclinat sau vertical (puf), amenajat în corpul unui baraj pentru a permite supravegherea construcfiei. 17. ~ pentru cabluri [Tramiiea ajih npoK-JiaAKH Ka6eJieH; galerie des câbles; Kabelgang; cable subway; kâbelfolyoso]. Elf.: Canal de di- Galerie captantă. 1) strat acvifer; 2) perete de argilă compactă; 3) strat Impermeabil. mensiuni mici, amenajat în subsolul centralelor hidroelectrice, prin care trec cabluri electrice. î. Galerie captantă [BO#oc6opHaH rajuiepen; galerie capîante; Entnahmegalerie; catch gallery; galeria, vizgyujto ârok]. Hidr.: Canal subteran construit într'un strat ac- 2 vifer cu baza îngropată în stratul impermeabil, formând un baraj în calea curentului de apă subteran. In peretele din spre apă are găuri cu diametrul de 1*-*2 cm, prin cari apa pătrunde în canal. Peretele opus este căptuşit pe dinafară cu un strat de argilă compactă, de 50'“ 100 cm grosime. Debitul captat se socoteşte pe metrul linear. Când apele stratului acvifer nu sunt perfect limpezi, se construeşte o gai-lerie filtrantă. 2. ~ filtrantă [c|)HJibTpoBajibHaH raJiJie-pea; galerie filtrante; Filterungsgalerie; filtering gallery; szuro ârok]. Hidr.: Tip de galerie captantă, care se construeşte când stratul acvifer este alimentat artificial cu ape superficiale. Pe partea de unde vine apa, peretele canalului se căptuşeşte cu straturi filtrante din pietriş şi nisip, sortate pe mărimi de granulă (după gradul de turbidi-tate al apei) şi aşezate în straturi succesive, începând dela peretele galeriei cu stratul alcătuit din granule mari, Galerie filtrantă, f) strat acvifer; 2) perete de argilă; 3) strat impermeabil; 4) straturi filtrante. şi sfârşind cu al treilea sau cu al patrulea strat, alcătuit din nisip cu bobul mic (cu diametrul de 0,1 • ■ • 0,2 mm). s. Galerie de contraescarpă [rajuiepen koh-Tpacnapna; galerie decontrescarpe; Kontereskar-pegang; counterscarp gallery; ellenovo folyoso]. Tehn. mii.: In fortificaţii; Adăpost acoperit, plasat în spatele contraescarpei şi în lungul ei, înzestrat cu creneluri penfru a apăra şanful-obstacol cu foc de revers. 4. ~ de escarpă [rajuiepea aCKapna; galerie d'escarpe; Eskarpegang; scarp gallery; ovo folyoso]. Tehn. mii.: In fortificaţiile vechi: Adăpost acoperit, cu creneluri de tragere de fronf spre şanful-obstacol, realizat în spatele escarpei şi de-a-lungul ei. Adăpostul se prezintă ca o galerie de-a-lungul zidului de escarpă, împărtită în camere, prin ziduri, uneori numai prin bolfi. Ca şi es-carpa, crenelurile*^ galeria de escarpă sunt vulnerabile la tragerile de front. 5. Gaierie depresionară [,n;enpeccHOHHaflraJi-JiepeH; galerie depressionnaire; Depressivstrecke; 781 depressive corridor; legrokitâsi folyosit]. Meteor. V. sub Forme isobarice. 6. Galerie [niTOjibHH, npoAOJibHaa ropu-30HTaJibHaH Bbipa6oTKa; galerie; Stollen, Strek-ke; gallery, working level, adit level; târofolyoso, târna]Mine: Lucrare minieră, orizontală/ sau cu pantă foarte redusă (3 ■ 5°/oo),cu secfiunea de 1,5 • ■ -15m2 şi de lungime variabilă, în general mare, executată prin excavare, fie în steril, fie în zăcământ, care are ca scop să permită accesul la zăcământ şi executarea celorlalte] lucrări miniere. Galeria e, de cele mai multe ori, de secţiune trapezoidală, Profile de galerii. A) galerie cu secfiune trapezoidală armată în lemn; C) galerie cu secţiune boltită, betonată; a) înălfimea liberă a galeriei, deasupra coroanei şinei; b) spafiu de refugiu la perete; H) înălfimea de săpare; h) gabaritul vagonefului sau al locomotivei; c) canal de apă; d) cale ferată; m) umplutură de piatră spartă sub calea ferată. dar poate fi şi circulară, poligonală, eliptică, boltită, în arce de cerc, etc. Din punctul de vedere al lărgimii, galeria poate fi simplă, dublă (fig.C), sau triplă, după numărul de căi ferate aşezate în galerie. Din punctul de vedere al susţinerii, există galerii nearmate, armate în lemn, în fier, zidite, betonate. Susfinerea poate fi din material omogen sau mixt. Dimensionarea galeriilor se face în raport cu scopul lucrării, în raport cu gabaritele impuse de mijloacele de transport şi de siguranfă, cu durata de serviciu, cu natura rocelor traversate şi cu posibilităfile tehnice şi economice ale exploatării. Din punct de vedere al pozifiei lor fafă de zăcământ, galeriile pot fi în culcuş, în acoperiş, pe inclinare, etc. Din punctul de vedere al destinaţiei, deosebim: 7. Galerie de abataj [3a6oă; galerie d'abatage; Abbaustrecke; working face drift; feitesi taro]: Termen impropriu pentru galeria de preabataj. s. ~ de acces [niTOJibHH noAXO^a; galerie d'acces; Zugangstrecke; access level; odavezeto taro]: Galerie scurtă, de secfiune mică, de 3‘*-5 m2, care se execută între două lucrări miniere mai importante. In general, leagă o cameră subterană de dimensiuni mai mari (de pompe, de maşini, compresoare, rampe, puf, etc.) cu galeriile de circulafie. Se execută mai ales pentru a reduce pericolele de surpare sau de manifestări de presiune cari se produc la întretăierea a două lucrări miniere mai importante. Sin. Galerie de legătură. 782 1. Galerie de aeraj [BeHTHJiHiţHOHHbifi uiTpeK; galerie d'aerage; Wetterstrecke; air way, air gallery; szellozo taro]: Galerie executată, în principal, pentru aerajul unei mine sau al unei porfiuni dintr'o mină. De obiceiu, leagă zona de aerisit cu puful sau cu galeria de intrare sau de ieşire a aerului la suprafafă, sau e chiar una dintre aceste lucrări. Se dimensionează în raport cu debitul de aer de circulafie şi cu vitesa admisibilă. 2. ~ de bază [ochobhoh urrpeK, ochobhoM r0pH30HT; galerie de fond; Grundstrecke; main gallery, main drift; alaptâro]: 1. Galeria dela partea de jos a unui abataj sau a unui panou în curs de exploatare. Serveşte pentru transportul producfiei, pentru circulafie şi pentru intrarea aerului proaspăt în abataj. — 2. Orizontul cel mai de jos al minei. — 3. Galeria de coastă care deschide zăcământul şi serveşte la transport, la evacuarea apelor şi la aeraj. 3. ~ de cap [rojiOBHOH urrpeK; galerie de surface; obere Strecke; top drift; vegtâro]: Galerie care mărgineşte partea superioară a unui panou în curs de exploatare. Serveşte, de obiceiu, pentru circulaţie, pentru refugiu, pentru introducerea materialelor, ca şi pentru ieşirea aerului viciat din abatajul în curs de exploatare, realizând legătura dintre abataj şi circuitul principal de aeraj. 4. ~ de circulafie [niTOJibHH ABHîKeHHH; galerie de circulation; Verkehrstrecke; traffic drift; kozlekedesi folyoso]: Galerie folosită în special pentru circulafia personalului. Uneori e constituită dintr'o veche galerie de coastă rămasă deasupra zonei în curs de exploatare; coincide adesea şi cu galeria de aeraj. Se construeşte fiindcă prescripţiile prevăd ca orice mină să aibă două ieşiri la suprafajă. 5. ~ de coastă [bxoa b pyAHHK; galerie â flanc de coteau; Sfollen; adit, tunnel, gallery; oldaltâro]: Galerie care porneşte dela zi pentru a deschide un zăcământ într'o regiune cu relieful accidentat, pentru scurgerea apelor, etc. Se sapă, de obiceiu, în coasta unui deal sau a unui munte. Când serveşte pentru deschiderea sau penfru evacuarea apelor, porneşte dela fundul unei văi, are un profil mai mare şi e, în general, rectilinie. Serveşte pentru transport, pentru scurgerea apelor, pentru aeraj, dar adesea şi penfru circulafie. Sin. Ştiolnă (Transilvania). 6. ~ de decantare a apelor [rajuiepen rjir .IţeKaHTHpOBaHHH BOAbi; albraque, galerie de clarification des eaux; Sumpfstrecke; water de-canting drift; vizulepidtesi taro]: Galerie săpată special la nivelul cel mai de jos al minei, de obiceiu în steril, aşezată sub camera de pompe, cu o uşoară pantă spre punctul de aspiraţie în care se adună şi se decantează apele din mină. De aici apa e aspirată prin sorbul pompelor şi evacuată. Galeria are lungime mare în minele cari au ape multe, pline de mâl, sau unde materialul folosit pentru rambleul hidraulic este foarte ar-gilos. Se fac adesea două galerii de decantare, pentru ca să poată fi curăfite alternativ de no-molul depus. Curăfirea lor se face fie prin vago- nete, fie prin sifonare la un suborizont situat mai jos decât galeria de decantare. Galeria de decantare are, de obiceiu, profil mai mare (6--9 m2) şi este betonată sau zidită cu blocuri. 7. ~ de deschidere [nepeAOBOH 3a6oă; galerie d'avancement; Grundstrecke; heading drift; bevezeto taro]: Galerie care deschide rezerve noi într'un zăcământ. In general împarte zăcământul în etaje. E executată în steril până Ia zăcământ, sub formă de traversare. In general, e folosită cât durează exploatarea etajului superior şi a celui inferior. 8. ~ de exploatare [iHTOjibHH BbipadoTKH; galerie d'abatage; Abbaustrecke; working face drift; kihasznâlâsi taro]: Galerie săpată pentru exploatarea unui zăcământ şi în legătură directă cu operafiunile de exploatare. 9. ~ de explorare [pa3BeAbiBaTejibHan rajiepen, UlTOJlbHH; galerie de recherche; Scfrur-fungstrecke, Erforschungstrecke; exploration drift; kutatâsi taro]: Galerie care urmăreşte identificarea dimensiunilor şi a formei unui zăcământ. Are o secfiune relativ mică (2,5*4 m2). E folosită maf ales în perioada de explorare a unui nou zăcământ, fiind mai economică şi putând fi săpată mai uşor. io. ~ de legătură. V. Galerie de acces. n. ~ de preabataj [iirrpeK npeABapHTejib-IHTHOH BbipaâOTKH; galerie de pre-abatage; Vorabbaustrecke; preworking drift; elofejesi taro]: Galerie de completare a pregătirii abatajului, de obiceiu scurtă, situată imediat lângă abataj sau în abataj, săpată înainte de începerea exploatării în abataj a zăcământului, pentru a fi folosită timp foarte scurt (adesea numai 5- "10 zile), pentru a uşura aplicarea metodei de exploatare. Are o mărime de profil care e în raport cu metoda de exploatare care se aplică, şi cu manifestările de presiune ale rocelor înconjurătoare. 12. ~ de pregătire [noAroTOBHTejibHbiîi peK; galerie de preparation; Vorrichtungsstrecke; preparatory drift; elokeszitesi taro]: Galerie care împarte în panouri (stâlpi) de exploatare rezervele la cari s'a ajuns prin galeria de deschidere, a cărei continuare normală o constitue. De cele mai multe ori, este plasata în zăcământ. E o lucrare pentru o durată mai scurtă, şi se execută, de preferinţă, numai în momentul în care lucrările de exploatare o impun. Are profil mai mic, armare mai simplă şi mai economică decât galeriile de deschidere. 13. ~ de scurgere (epuizare) a apelor [hhh{-HflH BOAOOTJiHBHan HlTOJIbHH; galerie d'ecou-lement des eaux; Wasserstollen, Grundstollen; drainage, adit deep adit; vizlevezeto taro]: Galerie săpată pentru drenarea apelor unei mine. Se construeşte spre a fi folosită pe durată lungă, în regiuni cu relief accidentat, unde se aşază astfel, ca să aibă ieşirea la zi în punctul cel mai jos al regiunii. Formează adesea refele de galerie de lungimi mari (5 •••10 km). Uneori, susfinerea este de beton. Dacă nu este folosit tot profilul pen- 783 fru scurgerea apelor, ci galeria e folosită şi pentru transport, pentru circulafie şi aeraj, ea are un canal dimensional în raport cu debitele maxime cari se vor scurge prin ea. 1. Galerie de transport [TpaHcnopTHbiă iht-peK; galerie de transport, galerie de roulage; Forderstrecke; transport drift; kozlekedesi folyoso, galeria]: Galerie săpată special pentru transporturi de debit mare. Are secfiune mare (6,5 ■•■12 m2) şi înălfimea de2"*2,2m. Ea trebue să fie rectilinie pe distanfe mai lungi, să permită circulafia cu cai, cu locomotive, eventual cu troleu (în ultimul caz înălfimea ei e şi mai mare). Se amenajează cu şine a căror greutate pe metrul linear (9■■■24 kg/m) depinde de debitele de transport. 2. ~ de trasare [TpaccnpoBOHHaH Bbipa- 6oTKa; galerie de tra9age; Vorrichtungsstrecke; opening drift, heading drift; irânytâro]: Galerie de pregătire care serveşte la împărfirea zăcământului în panouri şi în stâlpi de exploatare. Aceste galerii trasează caroiajul minei. (Termenul* este folosit mai ales la strate regulate, cu inclinare mică). а. ~ divizionară [n.ejiHTejibHaH niTOJibHH; galerie divisionaire; Verteilungsstrecke; dividing drift, intermediate drifl; oszto taro]: Galerie care împarte câmpul de exploatare al unei mine în panouri mari de exploatare, în subetaje sau în sectoare. (In fara noastră, termenul e folosit rar în practică). Sin. Galerie principală de etaj, Galerie principală de subetaj. 4. ~ în fund de sac [cjienoâ KOpOTKHH iHTpeK; galerie en cui de sac; Blindstrecke; blind drifl; vaktâro]: Galerie care nu are decât o singură legătură cu circuitul de aeraj (la galeriile în curs de săpare, cari încă nu au ajuns să facă legătura între doua lucrări miniere, şi la galeriile de explorare, la cele oprite sau săpate într'o zonă izolată). Comportă ventilafie specială prin aeraj parfial, deoarece în ele se pot acumula gaze de mină. In minele de cărbuni, fundurile de sac constitue un pericol permanent de acumulare a gazului grizu; de aceea se caută să fie suprimate, iar când sunt inevitabile., reclamă o supraveghere specială. 5. ~ diagonală [AHaroHajibHbiH IHTpeK; galerie diagonale, voie thierne; schrăge Strecke; diagonal drift; harânttâro]: Galerie care merge prin steril spre zăcământ, sub un unghiu diferit de 90° fafă de direcfia zăcământului. б. ~ direcfională [HanpaBJieHHbiH nrrpeK; galerie de direction; streichende Strecke; direcţional drift; koborio taro]: Galerie care urmează direcfia zăcământului. 7. ~ în steril [npoceK, opT; galerie â travers-banc;Querschlag; cross-cut; meddokozetu galeria]: Galerie care este situată, pe toată lungimea ei, în steril. 8. ~ în strat [iHTpeK B HaCJioeHHH; galerie dans la couche; Lagerstrecke, Flozstrecke; layer drift, stratum drift; retegmenti taro]: Galerie care urmează, pe tot parcursul său, direcfia zăcământului. 9. ~ în zăcământ. V. Galerie sub strat, io. ~ transversală [nonepeqHblH UITpeK; galerie â travers-banc, galerie traverse; Querschlag, Querstrecke; cross-cut; âtlos taro]: Galerie care traversează bancurile sterile, mergând spre zăcământ. Galeria e plasată adesea perpendicular pe direcfia zăcământului. u. Galerie contra avalanşelor [3am,HTHbiH Tyh-Hejib npoTHB 06Bajl0B; galerie contre Ies ava-lanches; Lawinengalerie; avalanches gallery; hogor-getegelleni taro]. V. Tunel contra avalanşelor. i2. Galerie de tunel [TyHHeJib, niTOJibHH; galerie de tunnel; Tunnelstollen; tunnel, gallery; alagut taro]. Cs.; Trecere subterană, de secfiune mică (4---10 m2), trapezoidală, sprijinită în mod provizoriu, care serveşte la străpungerea unui masiv de teren, în vederea executării unei căi de comunicafie care trece prin acel teren. Din punctul de vedere al pozifiei pe care o ocupă galeria, sau al funcfiunii pe care trebue să o îndeplinească, deosebim: îs. ~ de acces [noA'be3£HbiH, noAXOAHbifî TyHHeJib (niTOJibHH); galerie d'acces; Einschnitt-stollen; acces gallery; odavezeto taro]: Porfiunea din galeria unui tunel, care se găseşte în afara portalului şi care, la terminarea lucrărilor, urmează a fi deschisă la zi, pentru a constitui tranşeea de acces la tunel. i4. ~ de bază [hidkhhh, 0CH0BHaH iiiTOJibHH; galerie de fond; Sohlstollen; deep adit; alap-târoj: Galerie cu secfiunea de 7■■■10 m2, făcută la partea inferioară a unui tunel, şi care constitue, în general, prima fază a excavafiei. Având secfiunea mai mare şi baza menfinută la nivel aproximativ constant în timpul lucrărilor de săpare, galeria de bază serveşte, de obiceiu, pentru instalarea liniilor foarte înguste pe cari circulă vago-netele de lucru, pentru instalarea conductelor de aer comprimat, a conductelor electrice şi a rigolelor de evacuare a apei. îs. ~ de creştet [niTOJibHH noTOJiKa Bbipa-6otkh; galerie de faîte; Firststollen; roof gallery; felsotâro]: Galerie cu secfiunea de 5 ■■■7 m2, executată Ia partea superioară a unui tunel, şi care constitue una din fazele excavafiei. Dacă înaintarea se face prin galeria de bază, galeria de creştet rămâne cu 40-■■50 m în urma acesteia, având şi rolul de a permite aducerea lemnelor necesare sprijinirii părfii superioare a excavafiei. Sin. Galerie superioară. io. ~ de drenaj [KyjibBepT, APeHaJKHan LtiTOJlbHfT, galerie de .drainage; Entwăsserungs-stollen; culvert; vizlevezeto taro, galeria]: Galerie de secfiune mică, destinată evacuării apelor de infiltraţie, în timpul săpării unui tunel. 17. ~ de evacuare [noACoâHan niTOJibHH AJIH 9BaKyaiţHH, A-^fl yAaJieHHH; galerie d'eva-cuation; Răumungsstollen; clearance gallery; kiu-ritesi taro]: Galerie ajutătoare, de secfiune mică, pentru evacuarea materialului provenit din săparea unui tunel. 784 i* Galerie de înainfare [nepe^OBan niTOjibHH; galerie d'avancement; Richtstollen; heading gallery; halado taro]: Galerie cu secfiunea de 5*--l Om2, care constitue prima fază în excavarea unui tunel şi are rolul ca, prin străpungerea cât mai rapidă a masivului de teren, să asigure comunicafia între extremităţi, ca şi ventilafia subterană. 2. ~ de studiu [niTpeK /yifl H3biCKaHHH; galerie de sondage; Stollen; research gallery; ta-nulmânyozăsi taro]: Galerie ajutătoare executată într'un masiv de teren, pentru a cerceta stratificata lui. Dacă tunelul se execută pe acelaşi amplasament, galeria de studiu poate deveni galerie de înaintare a tunelului. Sin. Galerie de sondaj. s. ~ laterală [60K0Ban fflTOJîbHH; galerie laterale; Seitenstollen; side gallery; oldaltâro]: Galerie ajutătoare, a cărei axă este perpendiculară pe axa tunelului, executată fie pentru a spori numărul punctelor de atac ale excavaţiei, fie pentru a ameliora ventilafia galeriei de înaintare. Galeriile laterale pot fi executate, în general, numai la tunelurile de coastă. 4. Galerii conjugate [napajuiejiHbie iirrpeKH» ABOHHbie lirrpeKH; galeries conjuguees, voies jumelees; Zwillingsstrecken; tuin drifts; parallel drifts; ikertârok]. M/ne:.Două sau mai multe galerii direcfionale cari merg paralel, plasate într'un zăcământ orizontal sau cu inclinare foarte mică, situate la distanfe de 5---30 m, cari deschid un câmp de exploatare sau o parte dintr'un câmp de exploatare. Galeriile sunt legate între ele prin scurte traversări prin masivii despărţitori, cari permit crearea unui circuit de aeraj în cursul săpării. Se reduce la minim lucrul în fund de sac, Sistemul este folosit în zăcăminte de cărbuni cu foarte mult metan, şi în zăcăminte în cari se prevede o exploatare pe cartiere de exploatare independentă, cari reclamă mai multe căi de transport în acelaşi timp (v, fig.). Sin. Galerii gemene. 5. ~ gemene. V. Galerii conjugate. c. Galeriilor, procedee de săpare a ^ [chc-TeMbl npopbiTHH IHTOJieH; procedes de perce-ment des galeries; Strecken-Herstellungsverfahren; methods for the piercing of drifts; târokivâjâsi eljâ-râsok]. Mine: Felul operafiunilor de săpare a galeriilor. Săparea galeriei prin baterea anticipată a frigărilor (parilor). I) grinda armaturii; 2) stâlpii armaturii; 3) talpa armaturii; 4) canal de apă; 5) frigări; 6) vârf de fier la frigare. După roca în care se execută, deosebim; Săpare în roce curgătoare, la cari armarea precede săparea şi se realizează prin baterea anticipată a frigărilor (parilor) de protecfiune deasupra armaturii (v. fig.), cu o înaintare foarte grea, care nu depăşeşte 3 ■••10 m lunar; — săpare în roce consistente, în care tăierea se face cu mâna sau pneumatic (dacă roca e moale), cu găuri şi cu explozivi (dacă roca e tare), iar susţinerea se face cu lemn pentru galeriile de durată mai lungă şi cu beton, zidărie, sau cu fier dacă sunt de importanfă şi au caracter permanent, galeria rămânând fără susfinere în rocele foarte dure şi consistente. Vitesa de săpare variază cu roca, cu metoda de susţinere, cu mecanizarea şi cu organizarea lucrului, variind între 2 şi 4 m pe lună în roce foarte dure, în cari săparea se face cu mâna, şi putând ajunge până aproape de 600 m pe lună, când se lucrează cu explozivi. Di/i. punctul de vedere al metodelor de săpare, deosebim: 7. metodă de săpare normală a ~ [Hop-MajibHan CHCTeMa npopbiTHH niTOjieH; procede normal de percement des galeries; nor-males Verfahren zur Streckenherstellung; normal method for the piercing of drifts; târokivâjâsi nor-mâlis eljârâs]: Metodă de săpare în care ciclul de lucru, care cuprinde un lot de înaintare, se termină într'un schimb sau chiar în mai multe. Operaţiunile din cadrul ciclului (forarea găurilor, împuşcarea lor, încărcarea materialului rezultat şi armarea) se fac fie de o echipă completă, fie de echipe cari lucrează independent. Echipa este formată, de obiceiu, din 2-3 lucrători, cari nu întrebuinţează instalafib speciale pentru încărcarea rocei rezultate. 8. mefodă de săpare rapida a ~ [cko-pocTHan CHCTeMa npopbiTHH IHTOJieH; procede rapide de percement des galeries; schnel-les Verfahren zur Streckenherstellung; rapid method for the piercing of drifts; târokivâjâsi gyors eljârâs]; Metodă de săpare în care se urmăreşte o înaintare rapidă prin realizarea mai multor cicluri de lucru pe zi. Se realizează prin mărirea numărului de perforatoare cari lucrează concomitent în frontul de lucru (acfionate cu mâna, pe coloană sau cărucior de forare), prin folosirea încărcării mecanice a rocei rezultate din împuşcare (prin scraper, bandă, etc.), prin introducerea unei armări provizorii de fier, care să permită divizarea muncii, prin asigurarea unei aprovizionări rapide a locului de muncă cu vagonete goale, prin linii de cale ferată duble şi mobile, prin schimbătoare de vagonete, aeraj parfial intens, deservire specială a locului de muncă cu materiale şi mijloace de transport. Rezultatele cele mai bune se obfin prin asocierea şi coordonarea tuturor acestor elemente, împreună cu mărirea numărului de lucrători în echipă, care ajunge la 4--*8. 785 î. Galeriilor, metodă de săpare cu front scurt a ~ [CHCTeMa npOpbITHH HITOJieH KOPOTKHM 3a-6oeM; procede de percement de galeries â front court; Streckenherstel-lungsverfahren mit kurzen Stoler»; method for the pier-cing of drifts by short faces; târokivâjâsi rovid fronttal valo eljârâs]: Metodă folosită la săparea galeriilor în strate de cărbuni subfiri în care, pe lângă cărbune, este necesar să se taie şi steril din perefi (v. fig.). Se scot separat porfiunile de cărbune şi de steril situate în profilul galeriei. 2. metodă de săpare cu front larg a ~ [cwcTe-Ma npopbITHH HITOJieH HlHpOKHM 3a6oeM; procede de percement de galeries â front large; Streckenherstellungsver-fahren mit breiten Stol^en; method for the pier-cing of drifts by broad faces; târokivâjâsi szeles fronttal valo eljârâs]: Metodă folosită la săparea Secţiune NN Săparea galeriilor cu front scurf. 1) stratul îngust de cărbune; 2) armaturi'; 3) platforma căii ferate; 4) porfiunea de steril tăiată odată cu înaintarea galeriei. Săparea galeriilor cu front larg. m) grosimea stratului; /) lăfimea frontului de tăiere penfru a face loc galeriei şi zonei de depozitare a sterilului; a) lungimea de front care rămâne nerambleiată în galerie; b) lungimea de front care rămâne nerambleiată în spatele masivului rambleiat din nou; x) lungimea de front nacesară pentru depozitarea materialului provenit din vatră. .galeriilor în strate subfiri de cărbuni (sub 1,3 m). Cărbunele este scos pe un front mai larg decât secfiunea galeriei, pentru ca spafiul tăiat în exces să fie umplut cu sterilul scos din restul secfiunii galeriei (v. fig.)» şi să rămână şi spafiu pentru completarea aerajului. Tăierea şi transportul se realizează cu maşini de havat uşoare, şi cu transportoare scurte. s. Galet [KyjiaHKOBbiH poJiHK; galet; Stoljel-rolle; roller, cam bowl; szelepemelo gorgo]. Mş, ferm.: Rotifă plasată la capătul unui tachet de supapă, pe care îl acfionează cama. Se evită astfel frecarea de alunecare dintre camă şi tachet, protejându-le de uzură prematură. 4. Galei [poJiHK; galet de roulement; Trag-rolle; roller; feszito gorgo]. Auto.: Eiement de construcfie la autovehiculele cu şenilă, constituit dintr'o roată cu un bandaj (cu profilul corespunzător tipului de şenilă) care primeşte greutatea vehiculului şi o transmite la sol prin intermediul şenilei. 5. Gale! de ghidare pentru cablu [nanpaB-JlHtomHH IHKHB; galet guide;,Seilfiihrungsrolle, Leitrolle; rope guide pulley, jockey pulley; ko-telvezeto gorgo]. Tehn.: Roată cu periferia profilată, folosită pentru ghidarea cablului de funicular. V. Fig. sub funicular. o. Galet [ahck; galet; Scheibe; disc; târcsa]. Elf.: Element de înfăşurare detrans-formator electric, de forma unui inel cu secfiunea axială dreptunghiulară (v. fig.) şi având mai multe spire de înfăşurare. 7. Galet [poJiHK; galet; Galetta; pulley szâlnyujto henger]. Ind. fexf.: Piesă dela maşina de filat mătase artificială, de formă cilindrică, confec-fionată din sticlă, ba-chelită sau din alt material rezistent la agenfi chimici. Cuaju-* torul ei se întinde fi- Transformator cu o înfăşurare rul la ieşirea din baia de filare, pentru a galefi. 1) galet de transfoimatcr; 2) şi 3 orienta lanfurile de cilindri de carton; 4) înfăşurarea macromoleculeînsen* ^ensiune joasă; 5) jug de cir-sul lungimii, orientare cui* magnetic; 6) coloană de care dă firului o mai circuit magnetic, mare rezistenfă la tracfiune. 8. Galet [6HCKBHT; biscuit; Zwieback; biscuit; ketszersult]. Ind. alim.: 1. Pesmet care serveşte drept pâine de rezervă. E făcut fără sare, spre a nu absorbi umezeala. — 2. Pesmet făcut din făină de hrişcă. — 3. Prăjitură sub formă de biscuifi, preparată din făină, unt şi ouă. o. Galefi [raJibKa; galets, cailloux rolles; Ge-rolle; boulder stones, rubble stones, pebbles; hordalek kozet], Geo/.: Fragmente mobile de roce, de mărimea cel pufin a unei nuci, cu muchiile rotunjite din cauza rostogolirii pe care au suferit-o sub acţiunea de transport a apei marine sau fluviale. Galefii sau bolovanii sunt fragmentele cele mai mari (psefite) ale rocelor detritice 50 786 mobile. Prin cimentare, formează conglomerate. Sin. Bolovani. 1. Galic, acid ~ [rajuiOBaa KHCJiOTa; acide gallique; Gallussăure; gallic acid; csersav]. Chim.: Acid trioxi-benzoic. Se găseşte în stare liberă în can- OH tităfi mici, în gogoşi de ris- ^ tic, în materii tanante, în / ^ coaja de stejar, etc. indus- HO —C C — OH trial, se obfine din gogoşile ^ ^ de ristic. Extractele apoase \ ^ ale acestora sunt hidrolizate C cu acid sulfuric diluat sau * , • /* *!! * L*UU(i cu mucegaiu (Peniciiîium giaucum, etc.)f cari confin tanază, o enzimă care hidrolizează taninul. Acidul galic este incolor; cristalizează în ace; are p. t. 222°. E greu solubil în apă rece, şi uşor solubil în apă caldă. Este astrin-gent şi are proprietăfi reducătoare puternice. Sarea feroasă a acidului galic este incoloră şi solubilă în apă; sarea ferică este colorată intens şi insolubilă. Clorura ferică produce, în solufie a-poasă de acid galic, un precipitat negru -albăs-truiu. Pe acest principiu se bazează întrebuinţarea acidului galic la fabricarea cernelii negre. Se întrebuinfează şi ca mordant, la vopsirea fibrelor vegetale cu coloranfi bazici. 2. Galie. Ind. făr.: Durifă cu şanf pe muchia de rulare. s. Galilei, grupul de transformări al lui ~ [rpynna npec>6pa30BaHHH Tajinjien; groupe de transformations de G.; G. s Transformations-gruppe; G' s group of transformations; G.-ătala-kulâsi csoportja]. /Viaf.: Grupul de transformare a coordonatelor şi timpului unui sistem de referinfă inerfial S, în coordonatele şi timpul altui sistem de referinfă S', în translafie rectilinie şi uniformă fafă de primul, care efectuează în Mecanica clasică trecerea dela primul sistem de referinfă la al doilea. El lasă invariantă lungimea şi durata. Dacă 7 e raza vectoare a unui punct material în sistemul S, şi t este timpul, iar ~r' este raza lui vectoare în sistemul S', şi t’ timpul corespunzător, şi dacă se aleg originile coordonatelor şi ale timpului astfel, încât în momentul t—t'~0 originea O a lui 5 să coincidă cu originea O' a lui S’, şi se notează cu v vitesa lui O' fafă de O, grupul de transformări al lui Galilei e dat de relaţiile: Ir'— r—vt\ t' — t. Dacă axele de coordonate cartesiene Ox, Oy, Oz şi O'x't Oy’, O'z' ale celor două sisteme de referinfă se aleg două câte două respectiv omoparalele între ele, şi se orientează axele Ox şi O'x' astfel, încât să se suprapună şi să fie omoparalele cu vitesa v, de valoare absolută v, a lui O' fafă de O, grupul de transformări al lui Galilei e dat de relafiile: x' — x—vt] y' = y, z'~z\ t’=-t. Ecuafiile cari exprimă legile fundamentale ale Mecanicei clasice sunt invariante fafă de grupul de transformări al lui Galilei. 4. principiul lui ~ [npHHiţHn aJiHJiea; principe de G.; G. s Prinzip; G. 's principie; G.-elve]. V. Inerfiei, principiul 5. Galion [rajiHOH-KHHiţa; guibre; Gallions-knie; head knee; galionkonyok]. Nav. m.: 1. La navele cu vele, prelungire a etravei servind ca susfinător pentru bompres. — 2. Prin extensiune, sculptura pe care o poartă în proră unele ve-liere. a. Galion [BepcTaTKa, Ha6opHaa ^ocna; ga-lee; Setz-Schiff; gailey; betuszedovas]. Arfe gr.: Planşetă de metal sau de lemn, încadrată pe două sau pe trei părfi cu o ramă în echer, pe care se aşază rândurile culese. Galionul de metal se face din plăci de zinc; cel de lemn, din lemn de păr sau de fag fiert. Sin. Şif, Luntre. 7. ~ de accidenfe [aKiwţeHTHan BepcTaT-Ka; galee pour travaux de viile; Akzidenzen-schiff; casual work gailey; betuszedohajo]. Arie gr.: Culegar mai mare, care are una din margini mobilă, pentru ca culegerea să se facă pe diferite formate. 8. Galipof [rajuiHnoT, CMOJia, }KHBHu;a; ga-lipot; Galipof; galipot; galipot]. Chim.: Răşină întărită pe rana arborelui Pinus maritima. Se recoltează de două ori pe an: primăvara şi toamna. Este săracă în esenfă de terebentină. Se întrebuinfează, în special, în industria lacurilor. Sin. Barras. 9. Galiu [rajuiHH; gallium; Gallium; gallium; gâliium]. Chim.: Ga; nr. at. 31; gr. at. 69, 72; gr. sp. 5,88; p. t. 29,75°; p. f. 1700°. Meta! bi- şi trivalent din grupa a treia a sistemului periodic. In stare naturală, se găseşte în unele blende şi bauxite, din cari se obfine prin distilare, disolvare în apă regală şi purificare electrolitică. Este cenuşiu, solubil în acid clorhidric, în apă regală şi în hidroxid de potasiu. Se întrebuinţează la construirea termometrelor cari măsoară temperaturi până la 1000°, în aparate de gaze, în locul mercurului ca lichid de închidere la temperaturi mai înalte, în dentistică pentru confecfionarea plombelor (aliat cu bismufui şi staniul, în locul amalgamelor). Aliat cu aluminiu, se întrebuinfează la construcfia oglinzilor optice şi drept catod în lămpile cu vapori metalici. 10. Gali, lanf V. Lanf articulat. 11. Galland, tobă ~ [6apa6aH TaJUiaH^a; tambour G.; Kleintrommel von G.; G. drum; G. fele kisdob]. V. sub Germinator pneumatic. 12. Galion [raJlJlOH; galion; Gallone; galion; galion]. Tehn.: Unitate de măsură de volum, folosită în Anglia. 1 galion imperial englez = 4,5459 I; 1 galion imperial englez = 1,20095 gal-Ioni americani (U. S. A.). îs. Galion [raJlJlOH; galion; Gallone; galion; galion]. Tehn.: Unitate de măsură de volum folosită în Statele Unite. 1 gallon = 3,7853 I; 1 gal- 787 Ion U. S. A.=0,83267 galoni imperiali englezi; 42 galloni U.S. A.= 1 barrel= 158,98 I. î. Galmei. Mş.: Sin. Calamină. (v.). 2. Galobromol. Farm.: Acid dibromogalic. Se întrebuinţează în terapeutică în tratamentul neurasteniei şi al epilepsiei, ca înlocuitor al bromurilor alcaline, OH şi pentru spălături antiseptice. ' £ Se prezintă sub formă de / ^ ace incolore, cu p. t. 150°, HO —C C —OH foarte solubile în apă (N.D.). gr_Q C —Br s. Galocianină [rajuio- ' \c TţHTHHH; gallocyanine; Gal- j lozyanin; gallocyanin; gallo- rnOH cyanin]. Chim.: Materie colorantă oxazinică, preparată din nitrodimetil-anilină şi acid galic. Pe mordant de crom dă o coloraţie albastră-violetă, foarte rezistentă. 4. Galon. V. Gallon. 5. Galon [6acoH, rajiyH; galon; Band, Borte, Tresse; braid, galoon; paszomâny, szinor]. Ind. text.: Făşie, panglică, şiret de lână, de mătase sau de fir (de aur, argint), care se coase pe marginea unui veşmânt, ca podoabă, sau pentru a ascunde o cusătură. 6. Galop [rajion; galop; Gaiopp; gailop; galop, văgtatâs]: Mersul repede, săltat, al calului, corpul sprijinindu-se succesiv pe un picior posterior, pe un biped-diagonal, pe un picior anterior şi rămânând apoi un moment liber, în aer (timp de proiectare). 7. Galop, mişcarea de ~ a locomotivei. V. Mişcările perturbatorii ale locomotivei. s. Galopareamotorului[rajuioimpoBaHHe MOTOpa; galopade du moteur; Galoppieren des Motors; motor galloping; motor visszavâgâsa]. Mş.: Funcţionarea neregulată a unui motor cu explozie, mai ales la regimul de mers încet (au ralenti), manifestată prin accelerări şi încetiniri alternate, deşi clapeta carburatorului e menţinută în aceeaşi poziţie. Cauza poate fi: dozaj bogat (jicler prea mare, nivelul benzinei prea înalt, obturatorul închis parfial sau total), apă în camera de combustie (combustibil cu conţinut mare de apă) garnitură de culasă deteriorată, întreruperi la a-prindere (ruptorul funcfionează neregulat). 9. Galoş [rajioma; galoche; Galosche; rubber boot; szârcipo]. Ind. cc.: încălţăminte de cauciuc care se pune peste cea de piele, pentru a o feri de umezeală (ploi, zăpadă). io. Galoş [KaHH(|)ac-6jlOK; galoche, moufle â chappe articulee; Kinnbaks block, Fufjblock, Lipp-block; (ironbound) snatch-block, (iron-bound) notch-block; tokepofadek]. Nav.: Scripete cu cârlig fix, cu una din feţele casetei tăiată penfru a se putea introduce parâma pe rolă. u. Galton, fluier ~ [cbhctok • rajibTOHa; sifflet de G.; G. s Pfeife; G. whistle; G. sip]. Fiz.: Emifător mecanic de sunete înalte şi de ultrasunete (domeniul de frecvenfe, cca 10 000... 33 000 per/s). Se compune dintr'un mic tub sonor închis, al cărui perete se termină, în partea deschisă, printr'o buză ascuţită. Aerul este suflat cu presiune printr'o deschidere inelară care se găseşte în dreptul buzei, pe care o pune în vibraţie. Frecvenţa sunetului emis se poate schimba variind lungimea tubului sonor cu ajutorul unui şurub. 12. Găluşcă. MetL: Dopul de material refractar, folosit la închiderea orificiuiui de scurgere a materialului topit dintr'un cuptor (termen regional, Banat). îs. Găluşcă. Mine: Bucată de lut, de formă cilindrică, cu lungimea de 10 cm, cu care se astupă găurile de artificier (termen minier, Valea Jiului). 14. Galvanic, curent ~ [rajibBaHHHecKHH tok;cou-rant galvanique; galvanischer Strom; galvanic current; gal-vânikus aram]. Fiz.: 1. In secolul trecut: Curentul electric Fluier Galion’ de conductie, produs de pile- A) i'lsu,larea aerului'- B> le electrice.-2. Astăzi: Cu- re9ulafor de insuflare; rent electric de conductie, C) D> bu2«: folosit în electroterapie. E> ?urub microme,ric- 15. Galvanizare [rajibBaHH3au;HH; galvanisa-fion; galvanische Verzinkung, Galvanisierung; gal-vanisation; galvanizâlâs]. Metl.: 1. Operaţiunea de acoperire cu un strat de zinc, prin depunere electrolitică, a unei piese metalice. — 2. Operaţiunea metalurgică de acoperire cu un strat de zinc a unei piese metalice (în special de oţel), pentru a o face mai rezistentă la coroziune. In acest sens mai larg, galvanizarea se poate face, de ex., şi prin imersiunea piesei într'o baie de zinc topit, şi e sinonimă cu zincarea (v.). ie.* Galvanizare [raJibBaHH3au,Hfl; galvanisation; Galvanisation; galvanisation; galvanizâlâs]. El.: Terapeutică prin curent electric continuu. 17. Galvanocaufer [rajibBaHOKayTep;galvano-cautere; Galvanokauter; galvanocautery; galvano-kauter]. El.: Cauterizator electric. Poate avea forma unui fir electric, a unui ac, a unui cuţit sau a unei plăci, cari devin incandescente prin trecerea curentului electric. Curentul se poate doza după efectul pe care trebue să-l producă. is. Galvanometru [raJibBaHOMeTp; galvano-metre. Galvanometer; galvanometer; galvânome-ter]. EL: Instrument de măsură sensibil, folosit pentru măsurarea micilor intensităţi de curent electric; construit special (v. Galvanometru balistic), instrumentul poate fi folosit şi penfru măsurarea sarcinii electrice descărcate printr'un fir, prin mărimea amplitudinii primei elongaţii a echipajului său mobil. In construcţia galvanome- 788 trelor, posibilitatea unei citiri directe a curentului (sau a tensiunii), independenţa de temperatură a indicaţiilor, la nevoie chiar posibilitatea de a monta comod instrumentul, sau oprirea repede a echipajului mobil pe valoarea de indicat, sunt elemente secundare faţă de realizarea unei mari sensibilităţi, la valori mici ale intensităţii curentului de măsurat. De aceea galvanometrele folosesc mecanisme de măsură polarizate (v.). După felul mecanismelor de măsură, se deosebesc: galvanometre cu magnet mobil (v.), cari au echipajul mobil format dintr'un magnet mobil sub acţiunea curentului de măsurat, care trece printr'o bobină fixă (v. fig.); galvanometrul cu cadru mobil (v.), care e parcurs de curentul de măsurat şi se găseşte sub acţiunea unui câmp magnetic constant al părţii fixe a instrumentului, care poate fi un magnet permanent (sau un electromagnet parcurs de curent continuu); galvanometre cu coardă, cari au echipajul mobil format dintr'un fir întins parcurs de curentul de măsurat, care deviază lateral în câmpul magnetic al unui magnet permanent. Uneori se numesc galvanometre şi instru- cadru moDII> menţele dinamometrice N) pol Nord. S) po, Sud. c) d_ sensibile, la cari ^ atât lîndru feromagnetic; R) resort; echipajul fix, cât şi cel gj bobina cadrului mobil, mobil, au câte. o bobină parcursă de curentul de măsurat. Alteori se numesc galvanometre şi instrumentele sensibile cu mecanism de măsură cu inducţie (instrumente de tip Ferraris). Sporadic se înţeleg prin galvanometre şi instrumente sensibile cu mecanism cu fir cald. In acest Lexicon, ultimelş trei tipuri de instrumente nu se numesc galvanometre. Cuplul antagonist sau forţa antagonistă e fie de natură mecanică (cuplu de torsiune, etc.), fie de natură electromagnetică, reprezentată prin câmpul unui magnet sau prin câmpul magnetic terestru (ca la busola de tangente, la care planul spirelor bobinei mobile trebue să se găsească în poziţia zero în planul meridianului magnetic terestru). Din punctul de vedere al felului în care se fac citirile, se deosebesc: galvanometre indicatoare, cari au ac indicator solidarizat cu echipajul mobil, şi scară fixă; galvanometre cu oglindă (v. figOt cari au, solidarizată cu echipajul mobil, o oglindă care aruncă un spot de lumină pe o scară fixă, şi galvanometre cu torsiune, la cari cuplul de torsiune al unui fir, căruia i se dă la fiecare măsurătoare o răsucire convenabilă, re- + — JL ' ^ C \ V/J/V/J//, f* 1 s V////////. Principiul galvanometrului cu aduce echipajul mobil în se determină în funcţiune necesar. Cuplul antagonist la unghiul de derivaţie (sau de torsiune) a fiind Da şi trebuind să fie egal cu cuplul motor C’ni al flu-xaţiei ni, iar la volum dat, ocupat de înfăşurarea parcursă de curentul i, numărul de spire fiind proporţional, pentru un conductor dat, cu radicalul din rezistenţa n a înfăşurării: C'rc=cVR, urmează că, în echilibru, Dcl—C'^R de unde urmează că sensibilitatea de curent Si a galvanometrului, egală cu derivaţia unghiului de deviaţie în raport cu intensitatea curentului este , c dC poziţia zero, iar curentul de unghiul de torsiune Galvanomefru cu oglindă. A) amortisor; M) magnet permanent; N) nivelă; F) cilindru feromagnetic; C) cadru mobil; O) oglindă; S) fir de suspensiune. %Tr. iar sensibilitatea de tensiune: c _ _ da u~Tu~RĂf C 1 D^R Pentru folosirea galvanometrelor prezintă importanţă, afară de sensibilitate, şi constanta de amortisare a echipajului mobil, care provine din amortisarea mecanică şi din amortisarea prin curenţi induşi în cursul mişcării. Pentru măsurile de curent continuu, amortisarea trebue să fie astfel, încât echipajul mobil să se găsească în apropiere de regimul critic: la amortisare prea mică oscilaţiile în jurul poziţiei de echilibrare ar deranja, iar la amortisare prea mare instrumentul nu ar putea fi folosit din^cauză că echipajul său mobil ar tinde prea lent spre poziţia de echilibru. î. Galvanometru balistic [âajibncTHHecKHH raJlbBaHOM6Tp; galvanometre balistique; ballisti-sches Galvanometer; ballistic galvanometer; bal-lisztikus galvanometer]: Galvanometru care serveşte spre a măsura sarcina electrică ce-l traversează într'un timp relativ scurt fafă de perioada proprie de oscilaţie a echipajului său mobil, prin observaţia amplitudinii primei elongaţii a sistemului indicator. 2. ~ cu cadru mobil [raJibBaHOMeTp c nOABH}KHOH KaTyniKOH; galvanometre â cadre mobile; Drehspulgalvanometer; moving coil galvanometer; forgotekercses galvanometer]: Galvanometru cu mecanism de măsură având echipajul mobil constituit de o bobină (v. fig.) parcursă de curent, care se deplasează într'un câmp magnetic constant (v. fig.). Acesta poate fi câmpul magnetic al unui magnet permanent, sau câmpul magnetic al curentului continuu care trece printr'o bobină fixă. Uneori, cadrul mobil e înlocuit printr'o buclă de curent, întinsa (v. fig.). Principiul galv3nometrului cu buclă. B) buclă; MJ magnet per-manenf; O) oglindă. Cadru mobil de galvano-metru. B) bobina cadrului; R) resorturi; O) oglindă; S) fir de suspensiune, Principiul galvanometruiui cu cadru mobil şi cu oglindă. M) magnet permanent; B) bobină; R) resort; O) o-gl indă; S)f ir de suspensiune. 1. Galvanomefru cu coardă [cTpyHHbiH rajib-BaHOMeTp; galvanometre â corde; Saitengalvano-meter; string galvano-meter; huros galvanometer]: Galvanomefru cu mecanism de măsură, având partea mobilă constituită dintr'un fir întins, care se poate deplasa lateral între piesele polare ale unui magnet permanent sau ale unui electromagnet (v. fig.). Deplasările firului fiind mici, citirea se face cu ajutorul unui microscop. 2. Galvanomefru cu magnet mobil [raJlbBaHOMeTp c iioabhîk-HblM MarHHTOM; galvanometre â aimant mobile; Nadelgalvanome-ter; moving magnet galvanometer, tus gal vano» meter]: Galvanomefru cu mecanism de măsură având partea fixă constituită de una sau de mai Galvanomefru cu coardă, pentru proiecfie. N şi S) polii Nord şi Sud ai magnetului permanent; O) obiectivul microscQpuIui care proiectează. multe înfăşurări parcurse de curent, iar partea mobilă constituită de unul sau de mai mulţi magneţi. Uneori se foloseşte şi fier moale în locul magnetului permanent. 3. Galvanomefru cu rezonanţă [BHâpaiţHOH-HbiH raJlbBaHOMeTp; galvanometre deresonance; Vibrationsgalvanometer, Resonanzgalvanometer; vibration galvanometer; rezonanciâs galvanometer].* Galvanomefru cu mecanism de măsură a cărui parte mobilă are o frecvenţă de oscilaţie proprie reglabilă astfel, încât să coincidă cu frecvenţa curentului de măsurat. 4. Galvanomefru cuirasat [3KpaHHpoBaHHbiH raJlbBailOMeTp; galvanometre cuirasse; Panzer-galvanometer; shield galvanometer; pâncelos galvanometer]: Galvanomefru protejat contra ac- ţiunii câmpurilor magnetice exterioare printr'un ecran feromagnetic care-i constitue cuirasa. Adesea cuirasa e compusă din mai multe ecrane fero-magnetice separate. o. Galvanomefru diferenţial [AH(|)(f)epeHi];H-ajibHblH raJlbBaHOMeTp; galvanometre differentiel; Differenfialgalvanometer; differential gal-vanometer; differenciâlis galvanometer]. Elf.: Gal-vanometru la care înfăşurarea are două căi de curenf separate, identice ca poziţie şi construcţie, şi parcurse de curenţi de sensuri contrare când se foloseşte galvanometrul. Când cei doi curenfi au intensităţi egale, cuplul exercitat asupra echipajului mobil se anulează. Deci, se foloseşte ca instrument de zero la metoda de măsurare cu punte, după metoda diferenţială. Orice galvanomefru poate fi construit, în principiu, ca instrument diferenţial, dar demulte ori se folosesc în acest scop galvanometrele cu magnet mobil. e. Galvanoplasfie [rajibBaHoimacTHKa; gal-vanoplastie; Galvanoplasfie, Galvanoplasfik; gal-vanoplastics; galvanoplâsztia]. Elecfrochim.: Operaţiunea de reproducere a unor obiecte prin depunere electrolitică de cupru, aur, nichel, etc., pe o formă executată după obiectul respectiv dintr'un material plastic convenabil (ceară, parafină, guta-percă, ipsos, etc.) Această formă se acopere cu un strat subţire de grafit, penfru a o face conductoare şi a o putea supune la electroliză. 7. Galvanoscop [rajibBaHocKon; galvano-scope; Galvanoskop, Sfromweiser; galvanoscope; galvanoszkop]: Instrument care indică doar calitativ trecerea unui curent elecfric. Se poafe folosi ca instrumenf de zero, de precizie, în locul galvano-metrelor, fiindcă nu are nevoie de etalonare. 8. Galvanoscop diferenţial [#H(|)(|)epeHD;H-ajibHbiH raJibBaHOCKOn; galvanoscope differentiel; Differentialgalvanoskop; differential galvanoscope; differenciâlis galvanoszkop]: Galvanoscop construit după principiul gaivanometrelor diferenţiale. Se foloseşte, de ex., la sistemul ,,Duplex" pentru reglajul echilibrului între linia reală şi cea artificială. Din cauza preciziei cerute, se foloseşte tipul cu bobină mobilă; bobina este subdivizată în două înfăşurări identice, a căror 790 acfiune comună este nulă când sunt străbătute de curenţi egali. Bornele A± Et se leagă la linia reală/ A% Ea la cea artificială. înfăşurarea Ai E± fiind mai sensibilă, rezistenta R de 7000 ohmi, montată în paralel, serveşte la reducerea curentului în această înfăşurare, pentru ca momentul ei de motor să fie egal cu al înfăşurării A2 E2. Rezistenta inferioară a fiecărei înfăşurări este de 32 ohmi. Închiderea^ comutatorului H ser- a, veşte la mărirea in- _ , ... , , i < i « ^ Galvanoscop diferenţial, tervalului de masura . . . .. , , a \/ ^l£ri) circuit sensibil, care se dela 12 la 60 mA. V. |eag§ la linie; A2E2) circuit mai şi Galvanoscop. pufin sensibil, care se leagă la ,inîa artificială; R) rezistentă de 1. Galvanosfegie reg|aj( montată în paralel cu bo-[rajibBaHOCTerHH; bina sensibilă (J); 1) bobină sen- galvanostegie; Galva- sibi!§; 2) bobină mai puţin sensi- , , , . bilă; H) comutator cu fişe, a nostegie; electro-pla- cgrui închidere măreşte intervalul ting; galvanosztegiaj. de măsură al galvanoscopului Elecfrochim.: Acope- ^ la 60 N) rezistente i . i i auxiliare, introduse prin închi- nrea unui obiect, de derea ,ui H; obiceiu metalic, cu un strat de depunere electrolitică metalică, în general aderent. Ca baie electrolitică se foloseşte o solufie a unei sări a metalului care urmează să fie depus şi un anod solubil din acelaşi metal. 2. Galvanofaxie. V. sub Electrotaxie. 3. Galvanofehnică [rajibBaHOTexHHKa; gal- vanotechnique; Galvanotechnik; galvanotechnics; gaivanotechnika]. Elf., Elecfrochim.: Totalitatea metodelor şi a operajiunilor efectuate penfru depunerea electrolitică a unui strat metalic pe alt metal sau pe un material izolant făcut conductor. V. Galvanostegie, Galvanoplasfie, Galvanotipie. 4. Galvanotipie [raJibBaHOTHiiHH; galvano-typie; Galvanotypie; galvanotypy; galvanotypia]. Arfe gr.: Operaţiune galvanoplastică specială, care consistă în reproducerea galvanică a planşelor tipografice şi a gravurilor, pe lemn, pe cupru sau pe zinc. Copia se scoate fie după un tipar, ca în galvanoplasfie, fie direct pe planşa care se copiază după ce aceasta a fost acoperită cu un strat conductor, neaderent. Copiile obţinute (Hgalvano"-urile) se desprind de pe original şi se întăresc, depunându-se, pe fafă, un strat de metal cât mai gros; pe verso sunt umplute cu un strat gros de staniu. Sin. Electrotipie. ^ 5. GaEvanofropism [rajibBaHOTponH3M; gal-vanotropisme; Galvanotropismus; galvanotropism; galvanotropiszmus]. V. sub Electrotropism. e. Gambă [roJieHb; jambe; Unterschenkel; eg; also lâbszâr]. Zoot.: Regiune a membrelor posterioare, cuprinsă între coapsă şi jaret, având ca bază anatomică tibia şi peroneul. 7. Gambir [raM6Hp; gambier; Gambir; gam-bier; gambir]. Ind. piei.: Plantă tanantă care creşte în ţinuturile subecuatoriale şi din ale cărei frunze şi ramuri tinere se prepară extractul de gambir. 8. Gambir [raM6Hp-9KCTpaKT; gambier; Gambir; gambier; gambirgyanta]. Chim.: Răşină naturală extrasă din planta cu acelaşi nume. Extragerea se face prin fierbere cu apă; apoi se evaporă apa şi se lasă să se usuce la soare răşina obfinută. Este de coloare brună (cel de Sumatra, alb) şi se întrebuinţează în medicină, fiind astringent, ~ şi în vopsitorie, deoarece confine cantităfi mari de tanin. 9. Gamelă [KOTejiOK; gamelle; Gamelle; woo-den bowl; gamella, sajka]. Tehn.mil.: 1. Vas de lemn, în formă de găleată, cu cercuri de fier, din care mâncau, altădată, împreună, soldaţii sau mateloţii. — 2. Recipient metalic, care serveşte la preparat şi transportat mâncarea, folosit în armată, în bucătăria de campanie. — 3. Vas metalic, adesea cu capac, de cca 1 litru capacitate, folosit pentru primirea raţiei individuale de mâncare de către soldaţi şi mateloţi. 10. Gamefangiu [raMeHTaHrHH; gametangium; Gametangium; gametangium; gametangium]. Biol.: Organ uni- sau pluricelular în care se formează gametociţii. 11. Gamefi [raMeTbi; gametes; Gameten; ga-metes; gametâk]. Biol.: Celulele sexuale din contopirea cărora se formează zigotul. 12. Gametocif [raMeTOiţHT; gametocyte; Ga-metozyte; gametocyte; gametocyt]. Biol.: Celulă care dă naştere gârneţilor. 13. Gametogamie [raMeToraMHH; gametogamie; Gametogamie; gamogenesis; gametogamia]. Biol.: Înmulţire sexuată cu ajutorul gârneţilor. — In ologamie (cea mai simplă formă de gametogamie), gârneţii identici (isogameţii) sau gârneţii deosebiţi (anisogameţii) se contopesc, formând un zigot. Prin ologamie, indivizii îşi' regenerează numai idioplasma. — In merogamie (proces mai evoluat), unele celule devin game-tangii, iar în ologamie, elementele femele se reduc la număr până la unul singur, şi îşi pierd mobilitatea. 14. Gamexan. Fung.: Isomerul y (steric) al hexa-clorciclohexanului; insecticid deosebit de activ. (N. D.). 15. Gamma [raMMa; gamma; Gamma; gamma; gamma]: Submultiplu al gramului; 1 y = 0,001 mg. io. Gamma, funcţiunea ~ [raMMa (J)yHKU,HH; fonction T; T Funktion; T function; Y fuggveny]. Mat.: Funcţiunea definită prin expresiunea: (i) r(z)=£Vv_1df (z=x-hiy; x>r0). Dacăz=x,r(x) este reală şi pozitivă.— Ea satisface ecuaţia funcţională: (2) r(z-H)=zr(z). 791 De asemenea: (3) r(z)r(i -z)=^— ■ Sin 71 2 Din (2) urmează: (4) r(» +1) = »! = 1.2.3.4.,. ,n, Penfru valori mari ale lui x, se poate folosi o expresiune asimptotică (formula lui Stirling): (5) r(x) = eM'9 V2* [* +T2^+288x2‘"5T840^-2488320x*+ care permite calculul cu aproximaţie ai lui n\, pentru valorile mari ale lui n. Sin. Funcţiune euleriană de speţa a doua. î. Gamonă[raMOH;gamone;Gamone;gamone; gamonok]. Biol.: Substanţă care are proprietatea de a promova fecundaţia oului de ursin. Gamo-nele, cari sunt substanţe organice, au, de asemenea, acfiune şi asupra anumitor alge, activând atracţiunea gârneţilor şi mişcarea vibratorie a cililor. Se deosebesc ginogamone, cari accelerează mişcarea spermatozoizilor şi dau chimiotactism, şi androgamone, cari imobilizează spermatozoizii. — In fecundarea oului de ursin, rolul de gino-gamonă îl îndeplineşte un derivat al naftazarinei: echinocromul. Gamonele studiate mai bine sunt dimetilesterii isomeri ai crocetinei (v. Crocetină). Amestecul de esteri în care predomină forma cis (3:1) este activ pentru gârneţii feminini; amestecul invers, pentru cei masculini. Esterii puri, neamestecaţi, nu au acţiune. Proporţia optimă a amestecului activ depinde de felul algei. Activitatea gamonelor se manifestă în concentraţii foarte mici: pentru echinocrom 1/2,5 miliarde, iar pentru crocină 0,4 mg/100000 m3 apă. 2. Ganaşe [npah HirameH nejiiocTH y Jiornâ-ftH; ganaches; Ganaschen; jowls, jaws; ganasok]. Zoot.: Ramurile maxilarului inferior al cailor. Ga-naşele depărtate ajută la o bună respiraţie. s. Ganciu [KptOK; crochet; Haken; hook; kam-po]. Tehn.: Cârligul unei macarale. 4. Gândaci de frunză [jiHCToe/ţbi; chryso-meles; Blattkăfer; leaf-beetles; levelbogarak]. Silv.: Gândaci din familia crisomelidelor. Atât ei cât şi larvele ior rod frunzele arborilor. Mai importanţi dintre cei ce atacă arborii forestieri sunt: gândacul de frunză al ulmului (Galerucella luteola Mull.), gândacul de frunză al plopului (Melasoma populi L.) şi gândacii de frunză ai sălciilor. 5. ~ de scoarţă [KopoeAbi, Jiy6oe,tţbi; bos-tryches; Borkenkăfer; bark beetles; keregszuk]. Silv.: Gândaci din familia ipidelor şi a platipodi-delor. Cei mai mulţi trăiesc între scoarţa şi lemnul arborilor, unde fac galerii caracteristice, cauzând, prin aceasta, uscarea scoarţei şi deci a arborilor. Mai importanţi sunt: Ips iypographus L. şi Pityo-genes chalcographus L. la molid; Ips curvidens Germ. şi Cryphalus piceae Rtzb. Ia brad; Eccop-togaster multistriatus Marsham şi Ec. scolytus F. la ulm; Hylesinus fraxini P. Ia frasin. Unii trăiesc şi în lemn, unde fac galerii mici, cifindrice. Mai importanţi sunt Xyloterus lineatus Ol. la răşinoase, şi Platypus cylindrus F. la foioase. 6. Gândacii oţetului [yKCyCHbie KJienţH; acarus du vinaigre; Essigmilben; vinegar acari, vinegar mites; ecetpondro], Ind. alim.: Gândaci cari se întâlnesc în mare număr în generatoarele de oţet în cari fermentaţia se face rău, adică unde producerea de acid acetic s'a încetinit dintr'o cauză oarecare. Se desvoltă, în special, la partea superioară a generatoarelor, pe talaşi şi pe pereţi. 7. Gândacul de Colorado [KOJiopaACKHH Kap-TO(f)ejlbHblH }KyK; doryphore de la pomme de terre; Koloradokăfer; Colorado potato beetle; Kolorâdo-bogâr]. Agr.: Leptinotarsa decemlineata Say, ordinul coieopterelor, familia crisomelidelor. Insectă cunoscută astăzi ca una din cele mai mari calamităţi ale culturilor de cartofi. Gândacul (adult) are corpul bombat, aproepe ca al buburuzei (Coccinella septempunctata). Capul şi pronotum sunt de coloare galbenă-roşcată, cu pete negre. Caracteristicele insectei sunt elitrele colorate în galben, cu 10 dungi longitudinale (câte 5 pe fiecare elitră). Uşurinţa de răspândire, prolificitatea mare (o singură femelă poate depune până la 2400 de ouă), rezistenta adulţilor la foame, ca şi alte caractere fac ca insecta să prezinte un mare pericol pentru ţările cultivatoare de cartofi. După cercetările făcute, limitele până la cari se poate întinde gândacul de Colorado sunt cuprinse între isotermele 5° şi 20°, adică până la 60° latitudine N. Pragul de desvoltare al insectei începe dela 11,5°. In regiunile europene, insecta are 1***3 generaţii anuale, de obiceiu două (prima în Mai-lunie, a doua în lulie-August). Atacă atât ca larvă, cât şi ca adult, toate părţile de deasupra solului (frunze, flori, lujeri) ale cartofului. Uneori — şi în special adulţii din ultima generaţie (adulţii hibernanţi) — pot ataca şi tuberculele. Afară de cartofi atacă şi alte plante solanacee (pătlăgele vinete, ardei, zârnă, ciumăfaie, etc.). Pentru combaterea insectei se pot lua măsuri preventive: controlul sever al tuturor transporturilor de cartofi sau al altor produse provenite din ţările infestate; oprirea transportului în interiorul ţării al cartofilor din punctele infestate; — măsuri curative: strângerea şi distrugerea gândacilor, a ouălor şi a larvelor; tratarea solului din focarele unde s'a semnalat insecta, cu sulfură de carbon sau cu alţi produşi (petrol, etc.); stropiri sau prăfuiri cu preparate cu bază de arseniaţi (arseniaţi de plumb, arseniat de calciu); prăfuiri cu produşi cu bază de rotenonă, D.D.T.-uri sau gamexan. Stropiri cu produşi cu bază de D.D.T? Pentru o combatere eficace trebue să se aplice 2-3 tratamente: la cartofii timpurii, 1 ■■•2, iar la cartofii târzii, până la 3. Tratamentele se fac când apar larvele din prima generaţie, cât şi când apar adulţii şi larvele din a doua generaţie. Sin. Dorifora. s. ~ ghindei [HiOJiyiţeBbiH JKyK; mouche des galles; Eichenbohrer;acorn beetle; balanin; elefant makkfuro ormânyos]. Silv.: Balaninus glandium Marsham; gândac din familia curculionidelor, care, [ prin desvoltarea lui, distruge ghinda. 792 î. Gândacul ovăsului [jmeroeA OBecHbrâ; chrysomele de l'avoine; Gefreidehăhnchen; oat beetle; vetesfeherito srpabogâr]. Agr.: Lema me-lanopus L., ordinul coleopterelor, familia crisomelidelor. Coloarea corpului gândacului este verzuie-metalicăsau neagră-albăstruie. Pronofum-ul şi picioarele sunt roşcate, afară de vârful tibiilor şi tarsu-rile, cari sunt negre. Lungimea corpului variază între 4,5 şi 5,5 mm. Insecta este răspândită aproape în toată tara, în regiunile de stepă şi în regiunile de păduri de stejar, mai rar în regiunile submontane. In unii ani, mai ales în cei secetoşi, insecta face mari pagube la culturile de ovăs (50 • • • 60%). Iernează ca adult. Apare de vreme, primăvara (Aprilie). Depune ouăle pe frunzele plantelor-gazdă (ovăs sau, uneori, pe alte cereale: orz, grâu, etc.). Larvele apar în luna Mai; ele sunt cunoscute în popor sub numele de „purcei băîoşi" din cauza mantiei de excremente (sacul stercoral) care acopere regiunea dorsală, şi care le dă un aspect neplăcut (mucilaginos). Transformarea în nimfă are loc în sol. Adulţii şi larvele atacă plantele în mod caracteristic: distrug frunzele gramineelor după linii longitudinale. Există o singură generaţie anuală. Combaterea se face prin următoarele metode: Adunarea gândacilor, la începutul primăverii (îndată ce se grupează şi încep copulaţia), ca şi a larvelor, cu ajutorul aparatelor speciale (ex. aparatul Pavlovski); stropiri cu preparate cu bază de arseniat de plumb sau de calciu (stropirile se recomandă să se aplice când majoritatea larvelor au apărut); prăfuiri cu arseniaţi de calciu (metodă prin care se pot obţine rezultate radicale); stropiri şi prăfuiri cu preparate asemănătoare cu D.D.T. 2. ~ păros [MOXHHTbiH }KyK, ajieHKa; ce-toine velue; Rauhkăferchen; chafer, beetle; bundâs bogâr]. Agr.: Epicometis hirsuta Poda, ordinul coleopterelor, familia scarabeidelor. Gândac de coloare neagră, cu mici pete albe pe elitre, întreg corpul este acoperit cu peri de coloare albă sau gălbuie, cari îi dau o coloare cenuşie. Lungimea corpului variază dela 8 la 12 mm. In tara noastră, insecta este răspândită aproape în toate regiunile de şes şi de dealuri. Adulţii apar odată cu venirea primăverii. Au o singură generaţie pe an. Pagubele cele mai mari sunt cauzate de adulţi în lunile Aprilie-Mai; din luna Iunie, atacul este în scădere. Insecta esfe dăunătoare în livezi, în podgorii, la plantele agricole (cereale, rapiţă), etc.; distruge organele interne ale florilor, mugurii şi florile viţei de vie, spicele tinere, etc. Ca masuri de combatere se recomandă: adunarea directă a gândacilor cu mâna şi scuturarea pomilor atacaţi, pe prelate, dimineaţa. Folosirea plan-telor-capcană (de exemplu: rapiţă, muştar) în livezi şi în vii. Aceste plante, cu o înflorire mai timpurie, servesc ca adevărate curse pentru insecte. Se pot recomanda stropiri şi mai ales prăfuiri cu substanţe de tipul D.D.T. 3. ~ roşu al lucernei [jiHCTOe# JHOiţepHbi; chrysomele de la lucerne; Luzeraekăfer; lucerne beetle; piroslâbu lucernabogâr]. Agr.: Phytodecta fornicata B., ordinul coleopterelor, familia crisome- lidelor. Gândac de coloare roşie cu 7 pete negre pe elitre. Are lungimea corpului de 3 •■•7 mm. E foarte răspândit în culturile de lucernă, unde produce pagube pân3 la 80% la prima coasă. Coasa a doua sufere mai puţin. Gândacii apar din locurile de iernare, în Martie-Aprilie; se hrănesc cu frunzele de lucernă, şi depun ouăle pe parfea inferioară a frunzelor. In luna Mai apar larvele, cari se hrănesc, de asemenea, cu frunze de lucernă. La maturitate, ele intră în pământ, unde se transformă în pupe. Noii adulţi, ceri apar în Iunie, se hrănesc puţin, apoi infră în pământ, unde rămân până în primăvara anului următor. Are o singură generaţie pe an. Combaterea se face grăpând şi adunând gândacii primăvara, cu aparate speciale de prins insecte; prin benzi-cursă tratate cu substanţe insecticide; prin grăparea după cosit, spre a se distruge larvele şi pupele. 4. ~ roşu al rapifei [pancoBbiH JiHCToeA; chrysomele du colza; Rapsblattkăfer; colza beetle; honvedbogâr]. Agr.: Entomoscelis adonidis Pali., ordinul coleopterelor, familia crisomelidelor. Insectă de coloare roşie-cărămizie. Pe torace are trei pete negre şi pe elitre trei dungi longitudinale negre. Lungimea corpului variază între 6,5 şi 11 mm. Larva este cunoscută în popor sub numele de „viermele negru al rapiţei". In unii ani invadează diferite localităţi din regiunea Câmpiei dunărene (jud. Ialomiţa, Brăila, Vlaşca, etc.), ca şi alte judeţe din Moldova, Muntenia, mai rar în Transilvania. — Există o singură generaţie pe an. Noii adulţi, după o perioadă de estivaţie (de odihnă), apar în luna Septemvrie, când încep ponta. Larvele apar primăvara, de timpuriu, în Februarie-Martie. Adulţii noii generaţii apar la mijlocul lunii Mai. — Pagubele cele mai mari sunt cauzate de larve şi de noii adulţi, în special primăvara; toamna, atacul adulţilor este mai redus şi chiar poate trece neobservat de unii cultivatori. Ca măsuri de combatere se recomandă: adunarea şi distrugerea adulţilor, toamna, înainte de a începe depunerea ouălor; adunarea noilor adulţi, primăvara; distrugerea vetrelor infectate, cu substanţe de contact (petrol, motorină, etc.). Cele mai practice mijloace de luptă sunt cele îndreptate, primăvara, contra larvelor, când sunt în primele stadii şi anume: stropiri şi prăfuiri cu substanţe cu bază de arseniaţi, rofenonă, D. D. T. 5. Gang [nepexo#, nepeeSA; passage; Gang; passage; folyoso]. Arh.: Trecere la nivelul terenului, pentru pietoni sau vehicule, pe sub o construcţie (casă, poartă, etc.). fi. Gangă [nyCTan nopo^a; gangue; Gangge-stein; gangue; gangakozet]. Pefr., Metl.: Ansamblul mineralelor, în general inutilizabile, cari însoţesc minereul util dintr'un zăcământ. Cele mai frecvente dintre mineralele din gangă sunt: silicea (sub formă de cuarţ, mai rar de calce-donie), fluorina, calcitul, aragonitul, rodocrozitul, sideritul, baritina. In anumite condiţiuni, unele din ele pot constitui un produs minier secundar utilizabil, ca de ex. fluorina şi baritina. 793 î. Gânj. Ind. făr.: 1. Funie groasă făcută din scoarţă de teiu. Se foloseşte în mediul rural, la legatul fundurilor de căruţă, sau la sănii. — 2. Ochiu de sârmă împletită, având lungimea de câţiva metri, folosit la lucrările de sondaje. — 3. Ramură (nuia) de esenţă tare, pârlită la flacără şi răsucită (pentru a nu se rupe). Serveşte pentru legarea fascinelor (în lipsă de sârmă) sau a altor lucrări de nuielărie. 2. Gânjeu. Ind. făr. (termen regional, Jud. Gorj). V. sub Pietrele morii. s. Ganofilit [raH04)HJiHT; ganophyllite; Gano-phyllit; ganophyllite; ganofilit]. Mineral.: Mn7Al2Si8026 • 6H20. Silicat natural, hidratat, de aluminiu şi de mangan. 4. Gară feroviară. V. Staţie. 6. ~ fluvială [peqHOH B0K3aji; gare fluviale; Hafenbahnhof; harbour stalion; foiyami âllomâs]. Nav.: Gară asemănătoare cu gara maritimă, situată în porturile fluviale. 6. ~ maritimă [MOpCKOH BOK3aJi; gare maritime; Seebahnhof; harbour station; tengeri âllomâs]. Nav. m.: Ansamblu de clădiri şi instalaţii, în porturile maritime, pentru îmbarcarea şi debarcarea călătorilor şi a bagajelor. O gară maritimă cuprinde săli de aşteptare, restaurante şi alte amenajeri pentru uzul călătorilor, hale sau peroane de linii ferate şi pentru autovehicule rutiere, amenajeri pentru controlul vamal şi poliţienesc, instalaţii pentru debarcarea şi îmbarcarea călătorilor, a bagajelor şi a coletelor, etc. 7. Garafă [rpa(|)HH; carafe; Wasserflasche; waterbottle; vizikanna]. Ind. făr.: Recipient de sticlă, cu partea de jos bombată şi cu gâtul strâmt, în care se pune vin, apă, etc.; are diferite capacităţi: V2 litru, 1 litru, etc. Sin. Carafă. 8. Garaj [rapam; garage; Garage; garage; ga-rage, kocsiszin]. Auto.: Locul de adăpostire pentru unu sau pentru mai multe autovehicule terestre. Poate fi o anexă a unei locuinţe, sau poafe adăposti un număr mare de vehicule ale unei întreprinderi sau instituţii. De obiceiu este înzestrat, în acest caz, cu instalaţii de încălzire (până la cca 6°) şi cu utilajul necesar întreţinerii curente (spălare, ungere, etc.); garajele mari pot avea şi ateliere de reparaţii şi depozite de uleiu şi de carburant. Garajele mari pot fi pe un singur palier, sau cu etaje; accesul vehiculelor la elaje se poate face pe o rampă în elice, sau cu ascensoare. 3. ~, linie de ~ [6okoboh 3anacHbiH nyTb; voie de garage; Anschlu^gleis; joining line; iparvâgâny]. C. f.: Linie de legătură între un depozit de încărcare sau de descărcare (al administraţiei de căi ferate sau al unei întreprinderi) şi linia curentă sau oricare linie dintr'o staţie de cale ferată. 10. Gărână. Ind. făr.: Teren unde s'a tăiat o pădure şi a crescut alta, tânără (Banat şi Transilvania). 11. Garanfă [MapeHa (pacTenue); garance; Fărberrote, Krapp; madder; vorosito fu]. Agr.; Rubia tinctorum. Plantă din rădăcinile căreia se extrage un colorant roşu, numit garanţină. Sin. Roibă. 12. Garanţină [rapaHCHH (KpacHin.ee BenţecT-BO); garancine; Turkischrot, Garanzin; garancine; torokpiros]. Chim.: Materie colorantă roşie, extrasă prin tratarea garanţei cu apă şi acid sulfuric. 13. Garate [1. nocTaHOBKa Ha 3anacHbm nyTb; garage d'un train sur une distance limitee; Garagieren eines Zuges in bestimmten Grenzen; train parking in fixed limits; vonattereles terelo vâ-gâny]. — [2. nocTaHOBKa aBT0M06HJin b rapam; remisage d'une voiture; Garagieren eines Wagens; car shedding; szekerberakodâs]. 1. C. f.: Oprirea unui tren între anumite repere (mărci de siguranţă, etc.) de pe o linie dintr'o staţie. — 2. Auto.: Adăpostirea unui autovehicul într'un garaj. 14. linie de. ~ [3anacHbin nyTb; voie de garage ou de passage d'un train; Garage oder Durchfahrtgleis; receiving or through line; terelo vâgâny], C. f.: Linia dintr'o staţie de cale ferată, pe care un tren se opreşte sau pe care trece fără să se oprească, în conformitate cu mersul trenurilor. 15. Gard [3a6op, njieTeHb, H3ropoAb; haie, cloture; Hecke, Zaun; hedge, fence, enclosure, palissade; kerites]. Cs.: Construcţie executată din lemn, din fier, zidărie, beton armat, împletituri, plantaţii de arbuşti, etc., sau din combinarea acestora, pentru a despărţi două proprietăţi vecine sau două suprafeţe de teren cu deslinaţii diferite. Poate fi executată ca un perete de diferite înălţimi, plin sau cu goluri decorative. Gardurile de lemn, de fier şi cele de beton armat se compun dintr'un perete susţinut de stâlpi îngropaţi în teren sau într'o fundaţie. Gardurile de zidărie sunt formate dintr'un perete de cărămidă sau de piatră, executat fie între stâlpi de zidărie, fie ca un perete continuu, de grosime uniformă, şi întărit din distanţă în distanţă prin contraforturi. Partea superioară a gardurilor de zidărie este făcută în formă de acoperiş, cu una sau cu două pante, şi esfe acoperită cu ţigle, olane, plăci de piatră, etc., pentru a uşura scurgerea apelor. Gardurile de nuiele sunt executate prin împletirea de nuiele între pari bătuţi în pământ. Gardurile alcătuite din plantaţii dese de arbuşti sunt întrebuinţate, de obiceiu, pentru împrejmuirea grădinilor, a parcurilor, etc., şi se numesc garduri vii. 10. ~ de sârmă ghimpată [npeppameACHHe H3 KOJlioqeH npOBOJlOKH; reseau de fils barbe-les; Drahtzaun, Stacheldrahtzaun, Flandernzaun; barbed wire fence; tuskesdrotkerites], Tehn. mii.: Obstacol artificial contra infanteriei, constituit din panouri de sârmă ghimpată, întinse pe un singur rând de pari. 17. Gardă [rap/ţa, 3(J)eC; garde; Korb; guard; markolatkosâr]. Tehn. mii.: La armele albe (sabie, pumnal), partea cuprinsă între mâner şi lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. îs. Gardă [KJiHpeHC; garde; Propellerboden-abstand; ground clearance of the propeller; legcsavar foldtâvolsâga]. Nav. a.: Distanţă sau unghiu minim, care se impune la construcţia unui 794 avion, spre se obţine distanfe de siguranfă între sol şi extremităţile unei elice în mişcare de rotafie. Garda elicei depinde de pozifia axului longitudinal al avionului şi trebue considerată pentru avionul la sol şi pentru avionul în cursul rulajului la decolare sau aterisare. 1. Gardă lineară [jiHHeHHbiH KJiHpeHC; garde lineaire; linearer Propellerbodenabstand ; linear ground clearance of the propeller; legcsavar lir neâris foldtâvolsâga]: Distanfa dela punctul cel mai jos pe care-I poate atinge elicea în rotafie până la suprafafa solului. Valoarea impusă pentru garda lineară variază între 25 şi 35 cm penfru avionul în linie de sborf cu suspensiunea şi amortisarea normală. Pentru cazul când survine o pană de cauciuc, garda lineară trebue să nu fie mai mică de 10 cm. Garda lineară protejează elicea contra inegalităţilor de teren la decolare şi aterisare. 2. ~ unghiulară [yrJiOBOH KJinpeHC; garde angulaire; winkliger Propellerbodenabstand; angular ground clearance of the propeller; legcsavar szogletes foldtâvolsâga]: Unghiul diedru format de suprafafa solului şi planul care trece prin linia de contact al rofilor cu pământul şi prin punctul cel mai de jos pe care-l atinge elicea în rotafie. Garda unghiulară are valori obligatorii între 8° 30' şi 10°, şi serveşte drept siguranfă în cazul unei inclinări excesive înainte a avionului la decolare. La trenurile de aterisare tricicle nu mai există nofiunea de gardă unghiulară. 3. Gardamână [npeAOxpaHHTejibHan nep-^aTKa; paumet des voiliers; Segelhandschuh; sail-maker's palm; vitorlakesztyu]. Nav. m.: Apărătoare confecfionată din piele groasa, care se pune pe degetul mare şi în palma mâinii drepte, având în mijloc un cerc de metal cu mai multe adâncituri. Serveşte drept degetar, când se coase sau se repară velele sau capotele unei nave. 4. Garden. Ind. făr.: Sin. Gardină. V. sub Găr-dinar. 5. Gardenia, esenfă de ~ [Macjio m rap/ţe-HHH; essence de gardenia; Gardeniablutenol; gar-denia oll; gardeniaviragolaj]. Chim.: Uleiu eteric extras din florile de gardenia, care îşi datorează mirosul caracteristic acetafului de benzii pe care-l confine. g. Garderobă [1.rapAepo6; garde-robe; Klei-derschrank; wardrobe ; ruhaszekreuy.— 2. rap-Aepo6naH; garde-robe; Ankleidezimmer; wardrobe *, oitozo. —3. rapAepo6Haiî; vestiaire, garderobe; Garderobe; doakroom; ruhaiar]: 1. Dulapul în cere se păstrează hainele sau alte lucruri de îmbrăcat. — 2. Cameră cu dulapuri pentru păstratul îmbrăcămintei. ■— 3. Locul în carespectatorii unui teatru îşi depun hainele, umbrelele, etc., spre a fi păstrate în timpul reprezentafiei. 7. Gardină [yTop (So^kh); jable; Kimme, Ger-gel; chimb; dongapârkâny]. Ind. făr.: 1. Şanful transversal dela capătul doagelor, în care se prinde fundul unui vas de lemn. — 2. Porfiunea cintr'o doagă cuprinsă între marginea ei şi şanful transversal de sub 1. Sin. Garden. s. Gărdinar [yTOpHHK; jabloir; Gergelmesser, Kimmhobel; crozer, notcher; vâjogyalu], Ind. făr.: Unealtă folosită în dogărie, servind penfru a face, în doage, şanful în care intră fundul vasului. Şanful făcut cu această unealtă se numeşte garden sau gardină. 9. GardinoJ. Ind. fexf.: C18H370S03Na. Sarea de sodiu a derivatului sulfonic al alcoolului octo-decilic. E un detergent folosit în industria textilă. Sărurile de sodiu ale alcoolilor graşi superiori sulfonafi (gardinol R, WA, CA, CAX) sunt întrebuinfate în industria textilă ca agenfi de pătrundere şi de egalizare pentru bumbac, lână şi mătase artificială, Disolvafe în apă, dau emulsiuni speciale, cari au mare stabilitate. — Alcoolul lauric sulfonat (Gardinol W) este un agent de pătrundere şi de egalizare, stabil fafă de soda caustică, folosit la vopsirea cu negru de anilină. (N. D.). Sin. Inferol. 10. Gărduieţ de nuiele [HBOBbiH mieTeHb; haie de branchages; Flechfzaun; hurdle work, pla-shed quick-set hedge; sovenykerites]. Agr.: Împletitură de nuiele între jăruşi băfufi în pământ, folosită în lucrările de protejare a solului contra eroziunilor. V. Cleionaj. 11. Gărdurarifă. V. Cătină de garduri. 12. Garduri pescăreşti [pbi60Ji0BHbie sa6opbi; bordigues; Fischzăune; crawls; vejsze]. Pisc.: Garduri de lemn sau de trestie, cu cari se închid gârlele cari leagă bălfile de o apă curgătoare, pentru ca peştele, odată inirat, să rămână şi să se desvolte în bălfi, asigurând astfel un pescuit de foamnă bogat. Se folosesc garduri sterpe, cu cari se închid numai gârlele, şi garduri prinză-toare, echipate cu dispozitive de pescuire: sac, viniire, limbi, leasă. 13. Gâr-gâr. Pisc.: Instrument de plasă pentru pescuitul marin al speciilor de peşti migratori, în timpul migrafiilor. Cu gâr-gâr se înconjură cârdurile de peşti cu ajutorul unor bărci rapide (alamane). Strângându-se cu o frânghie marginea de jos a gâr-gârului, peştele rămâne prins ca înfr'un sac. Gâr-gârul este folosit la pescuitul în Marea Neagră. 14. Gărgărifa florilor de măr [nâJiOHHbiH aoji-rOHOCHK; anthonome du pommier; Apfelbluten-sfecher; apple curculio; almabimbolyukaszto or-mânyos]. Agr.: Anthonomus pomorum L., ordinul coleopterelor, familia curculionidelor. Gândac de coloare brună închisă, ale cărui elitre au, în jumătatea dinapoi, câte o bandă deschisă, dispusă oblic. Lungimea corpului este de 3,5-■ *5,5 mm. Gărgărifa florilor de măr e foarte răspândită în livezile de meri din Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania,unde formează focare, producând pagube cari se ridică până la 95%. Gărgăriţele ies din locurile de iernare în Martie-Aprilie, se hrănesc, se împerechează şi depun ouăle în mugurii de rod, unde larvele distrug apoi staminele, pisfilul, şi psrfile dinăuntru ale petalelor, din care cauză ele se usucă, şi rămân închise sub formă de boboci. Noii adulfi apar către sfârşitul lunii Mai, vărează şi iernează, iar primăvara produc 795 pagubele cele mai mari. Se combat prin scuturarea gărgăriţelor pe foi de cort, primăvara, în perioada de hrănire, şi prin distrugerea lor în vase cu petrol; prin stropiri cu suspensii de D.D.T. sau prin prăfuiri cu pulberi de D.D.T.,jDrimăvara, în perioada de hrănire, sau cu ajutorul brâie-lor-capcane aplicate în Mai, înainte de aparifia noilor gărgărife. 1. Gărgăriţa fructelor [iuiOAOBbiH £0Jir0H0-CHK; rhynchite; Apfelstecher; fruit weevil; almaor-mănyos], Agr.;Rhynchites bacchusL.,ordinul coleo-pterelor, familia curculionidelor. Gândac cu un colorit metalic variabil (purpuriu, arămiu, violaceu). Dorsal, este acoperit cu peri bruni închişi, iar ventral cu peri albicioşi. Lungimea corpului este de 5" *6,5 mm. Insecta aduce pagube simfitoare în regiunile de şes, în special la livezile de caişi, iar în regiunile deluroase, mai ales la pomacee (meri). Pagubele sunt cauzate de adulfi şi de larve. Adulţii perforează (rozând mugurii florali, foliari) lăstarii, florile şi, în special, fructele, cari sunt perforate pentru hrană şi pentru depunerea ouălor. In urma atacului, mugurii şi fructele se pot usca, iar pe fructe se colonizează ciuperca Sclerotinia laxa (monilioza). Insecta con-tribue, deci, şi la propagarea moniliozei. Larva se desvoltă în interiorul fructelor, unde consumă atât carnea fructului, cât şi o parte din sâmbure. In fara noastră* insecta are o generaţie anuală sau una la doi ani. —Aparifia adulţilor are loc toamna şi primăvara, lernarea se face atât în stadiul de adult, cât şi în cel de larvă. Ca metode de combatere se recomandă: adunarea adulfilor la apariţie, toamna şi primăvara; strângerea fructelor căzute şi a celor mumifiate rămase pe pomi; stropiri, primăvara, la aparifia gândacilor, înainte de depunerea ouălor, cu substanfe de tipul D.D.T. 2. ~ grâului [rmieHHHHbffl AOJirOHOCHK, 3G-pHOBKa; calandre, charanţon du ble; Kornkăfer; corn weevil; magtsri zsuzsok], Agr.: Calandra granaria L., ordinul coleopterelor, familia curculionidelor. Gărgăriţă brună-negricioasă, cu alveolele protoracelului ovale, rare, şi cu elitrele cu striuri punctate. Antenele sunt compuse din două articole. Lungimea corpului e de 3 ■ ■ ■ 5 mm. — Este foarte răspândită în depozitele de cereale, unde produce pagube de 10* ■■15% din recoltă. Sunt două generafii pe an: prima generafie, în AprilieIulie, iar a doua, în August» • • Aprilie. Iernează sub formă de adulfi, de nimfe sau de larve. In camerele de alimente şi în magaziile mai calde, prezintă şi a treia generafie. — Se combate prin gazare cu sulfură de carbon 100g/m3 sau la 100 kg boabe, în 24 • ■ ■ 48 ore; cu tetraclorură de carbon 200 g/m3 în 24 ore; tricloretilenă 500cm3/m3 în 48 ore; oxid de etilena 100g/m3 în 2 ore; bromură de metil 30-**40g/m3 în 1,5 ore — sau supunând cerealele atacate la 55 ■ ■ • 60°, timp de 1,5 • ■ • 2 ore. s. Gargasian [rapracHaHCKHH po^npyc; gargasien; Gargasian; gargasian; gargâsziân], Geol.: Subetaj superior al etajului Apfian, caracterizat prin amonitul Oppelia nisus. 4. Garguiu [rapryjibfl; gargouille; Schnauze, Traufe; gargoyle; csurgo]. Arh.: Burlan foarte scurt şi de secfiune mică, prin care curge apa dintr'un jghiab de acoperiş, sau din basinul unei fântâni. Uneori poate reprezentând o "fi- gură de om sau de , Garguiu. animal. 5. Garguz [KapTys; gargousse; Kartusche;gun cartridge;loporzacsko]:Săculef careconfineapulberea sau explozivul cu care seîncărcau gurile de foc. e. Gârlă [1. penKa, pewHKa, 2. KaHajij cours d'eau, ruisseau; Wasserlauf, Flufj; river; patak]. Geog. 1 . Apă curgătoare, cu debit relativ mic (termen popular). — Geog.; 2. Canal natural mare, de alimentare şi de scurgere a bălfilor situate în zona inundabilă a Dunării. 7. Gârliciu. Ind. făr.: 1. V. sub Pietrele morii. — 2. Intrare strâmtă în pivnifă. — 3. Strungă. — 4. Jghiab de teasc. 8. Garlin [nepjiHHb, Ka6ejibTOB; grelin, -aus-siere; Greling, Pflichtankertau; warp; biztosito hajokotel]. Nav. m. Parâmă groasă, împletită din 3 ■■ *4 parâme simple. Se foloseşte pentru legături de siguranfă, când nava se găseşte într'un port. expus vânturilor puternice. Sin. (popular) Odgon. 9. Garmond [Kopnye (nerejib 10); corps dix; Garmond; small pica; garmond]. Arfe gr.: Corp de literă de zece puncte tipografice. Sin. Corpus. (Garmond). 10. Gârneaţă. V. Gârnifă. 11. Garnlerit [rapHbepHT; garnierite; GarnieritJ garnierite; garnierit]. Mineral. H4 (Ni, Mg)3 Si2On. Hidrosilicat de nichel, minereu de nichel care se formează prin alterarea serpentinului slab pi-chelifer, concentrându-se în depozite importante sub formă de pungi şi filoane. Serveşte la extracfia nichelului. Sin. Numeait. 12. Garnîsaj [o6niHBKa; garnissage; Garnis-sage; torrent bed lining; rozsepadozâs]. Hidrot.: Căptuşeala fundului unui torent mic cu mărăcini, cu nuiele, coarde de vifă sau alte materiale pentru a evita ca apele să erodeze terenul şi a ameliora, cu timpul, deteriorările cauzate solului. 13. Gârnifă [pa3HOBH,n;HOCTb fly6a; variete de chene; ungarische Eiche; kind of oak, species of oak; magyar tolgy]. Silv.: Quercus Frainetto Tenore (sin. O. conferta Kitaibel). Arbore din familia fagaceelor, înalt de 15 *■■25 m. Creşte în pădurile de şes şi de dealuri joase; lemnul, tare şi des, este foarte durabil, bun pentru construcfii sub apă, subterane şi miniere, şi pentru traverse; nu poate fi întrebuinfat pentru mobile şi butoaie. Ghinda este comestibilă în unele regiuni, dar în fara noastră are gust astringent şi nu se mănâncă. Sin. Gârneafă. 14. Garnitură de etanşare [nponjia^Ka; garni- ture; Dichtung, Packung; packing; tomites]. Tehn., Mş.: Piesă confecfionată, de obiceiu, dintr'o 796 placă, dintr'un inel sau din fire de material compresibil, folosită la etanşarea unei asamblări fixe sau mobile a două organe de maşină (corp de motor, şi culasă, tija pistonului şi cutia de etanşeitate, flanşe, rosturi de dilatafie, etc.). Materialul diferă, după cum asamblarea pieselor esfe fixă sau mobilă, după natura, temperatura şi presiunea fluidului, contra căruia se etanşează, după natura suprafefelor de etanşare şi după solicitarea la care e supusă asamblarea. Materiale folosite de obiceiu sunt: asbestul, bumbacul, cânepa, fibra Vulcan, guma, klingeritul, diferite metale (aluminiu, cupru, plumb, etc.), pielea, produse sintetice, etc. sub formă de plăci, de fire, de ţesătură sau de împletitură. Materialul se foloseşte simplu, armat (cu fire sau cu plăci metalice, etc.) sau impregnat (sau numai cu uleiu, sau cu uleiu şi grafit, etc.). Se foloseşte, de exemplu, cânepa la cutiile de etanşeitate dela tijele pistoanelor maşinilor cu abur saturat, şi inele metalice la cele cu abur supraîncălzit, gumă sau piele pentru apa rece, placă de asbest îmbrăcată în foi de cupru pentru garniturile de culasă, etc. Garniturile de asbest în formă de şnur împletit din fire de asbest se folosesc la cutii de e-tanşeitate la pompe, la supape cari lucrează la cald, ia gurile de vizitare pentru cazane de abur, etc. Asbestul este impregnat cu grafit şi armat uneori cu fire metalice. Garniturile de piele, cari pot fi plate, tronconice, în formă de manşon cu unul sau cu ambele capete ambutisate, permifând astfel dilatarea pieselor, se imbibă cu uleiu pentru a fi menfinute flexibile. Garniturile folosite la etanşarea pe fefe plane, între două piese cu îmbinare fixă (de ex. flanşe) sunt inelare; ele pot fi de carîon, de klin-gerit, piele, plută, asbest, gumă, aramă, plumb sau ofel moale, etc. Suprafefele de etanşare au locaşuri în cari garniturile sunt supuse unei deformaţii plastice. Pentru presiuni de regim înalte, ca la capetele de erupfie, se folosesc garnituri inelare metalice, de preferinţă cele de ofel moale. — Pentru apă şi uleiuri cu presiuni nu prea înalte, inelele au uneori secfiunea în U. La etanşarea asamblărilor cu flanşe, se foiosesc garnituri inelare cu secfiunea în formă de lentilă, de obiceiu metalice. Se folosesc şi garnituri plate, de grosime uniformă, de piele, de cauciuc, asbest, etc., în placă simplă sau îmbrăcată în foi de cupru. Pentru culase se folosesc garnituri de asbest învelite în foi subfiri de cupru sau de ofel moale, cari se plasează între blocul cilindrilor şi cuiasă, pentru a etanşa legătura dintre cilindri, cămaşa de apă şi exterior, fără a împiedeca transmiterea căldurii dela culasă la blocul cilindrilor. Au forma secfiunii blocului pe care se aplică, marginile păr-filor decupate fiind, de obiceiu, învelite în inele de Secfiune printr'o garnitură de asbest cu manta metalică. 1) placă de asbest; 2) foaie de tabiă; 3) inel de cupru. cupru. Rezistă la presiuni mari, la temperaturi înalte, la acfiunea chimică a gazelor, etc. — Pentru robi- Garnltură de culasă. nete se folosesc garnituri emisferice de gumă, sau garnituri plate de piele, de gumă, de fibră, etc. cari se fixează pe supapa robinetului şi asigură închiderea ei etanşă pe scaunul robinetului. î. Garnitură elastică [ynpyrae nponjia^Ka; gamiture elastique; Wellendichtung, Simmering; elasfical packing; rugalmas tomorites]. Auto.: Garnitură constituită dintr'o manşetă de piele sau de gumă sintetică cu secfiunea în colfar, închisă într'o casetă compusă din două piese de fablă de ofel sau de alamă, cea exterioară având diametrul standardizat corespunzător rulmentului arborelui respectiv. Garnitura este presată pe arbore printr'un resort elicoidal aşezat în caseta în formă de inel. E folosită la etanşarea locaşurilor pentru rul-menfii axelor autovehiculelor, etc. Sin. Simmering, Garnitură de arbore. 2. Garnitură [py6auiKa, noflKJiaflKa, o6ihhb-Ka, rapHHTyp; garniture; Belacj, Verschalung, Futter, Ausfutterung; lining; beles, tomorito], Tehn.: Piesă sau ansamblu de piese demontabile, fixate pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja şi pentru a micşora şi uzura pieselor cu cari acestea ajung în contact în timpul lucrului. Materialul şi forma diferă după rolul îndeplinit. Sin. Garnitură de uzură. Exemple: garniturile de frână, formate dintr'o bandă de metalasbest (ferodo) prinsă cu nituri de cupru sau de aluminiu pe sabofii frânei de automobil; garniturile de uzură (din lemn de esenţă tare, metalasbest, etc.), cari căptuşesc banda unei frâne cu bandă, — sau garniturile de roată de cablu, cari constau din căptuşeli din blocuri de lemn, din talpă, ~ ofel moaie sau bronz, demontabile, destinate să reducă uzura cablurilor de extracfie şi să protejeze şanful rofii de cablu. 3. ~ de tobă [o6niHBKa 6apa6aHa; garni-ture detambour; Fdrderfrommelverschalung; drum lagging; dobbeles]. Mine; Garnitură din doage de lemn, cu care se căptuşesc tobele unei maşini de extracfie, pentru a reduce uzura cablurilor şi a suprafefei de înfăşurare a acestora. 4. ~ interioară de furcă [rapHHTyp HanpaB-JlflîOlneH BHJ1KH; garniture interieure de 1a fourche; Einsatzbacke; inserted claw; pofabelso-beles]. Mine: Garnitură cu care se căptuşesc pereţii metalici ai furcii de ghidare a cablului de extracfie, ca să nu frece cablul direct pe metal. Se face din lemn, sau din material care să nu uzeze cablul prin frecare. 5. Garnitură [Ha6op (HHCTpyMeHTOB); jeu, assembiage, trousse, assoriiment; Satz; set; szerel-veny]. Tehn.: Totalitatea uneltelor de acelaşi gen, / 797 de dimensiuni egale sau diferite, folosite într'un atelier, într'o exploatare, etc. Ex.. garnitură de prăjini de foraj (care poate fi unitară, de acelaşi diametru, sau combinată din mai mulţi dia-metri), garnitură de chei fixe, garnitură de burghie, etc. — 2. Totalitatea pieselor de aceeaşi natură dintr'o maşină, şi care formează un ansamblu. Ex.: garniiura de roţi a unei locomotive, garnitura de roţi a unui strung, garnitura de cilindri a unui laminor, folosită pentru laminarea unui profil, etc. 1. Garnitură de freze-modul [ko m n ji e K T inapomen ajih Hape3aHHH 3y6HaTbix KOJiec; jeu de fraises â engrenages; Zahnformfrăsersatz; set of cutters for gear wheels; modul-maro sze-relveny]. Tehn: Frezele standard cari au acelaşi modul, dar se folosesc pentru alte numere de dinţi. Peniru dinţări obişnuite, se folosesc garnituri de 8 freze; pentru dinţări exacte, garnituri de câte 15 freze, şi pentru dinţări foarte exacte, garnituri de 26 de freze. V. şi sub Freză-modul. 2. ~ de cardă [Kap/ţHafl rapHHTypa garni-ture de carde; Kratzenbeschlag; card clothing; fe-sulesi tomorito]. Ind. fexf.: Bandă cu lăţimea de 3 ■ ■ - 6 cm, cu o bază de ţesătură în care sunt fixate ace de oţel şi care constitue elementul constructiv activ al cardei, prin care se face desăvârşirea destrămării şi a curăţirii fibrelor, alături de o paralelizare a lor şi de darea formei primitive a firului: voalul de cardă sau panglica de cardă. Banda garniturii înfăşură diferite organe ale cardei, valţurile lucrătoare şi întorcătoare, tamburul, doferul. Baza garniturii se compune din 5-"7 straiuri de fesătură de bumbac deasă, serge, diagonalele de legătură a două straturi alăturate fiind încrucişate; straturile sunt lipiie între ele, iar pe deasupra se mai lipeşte o pâslă. Prin bază şi pâslă trec ace de ofel în formă de U, aşezate într'o anumită ordine şi înclinate. Acele sunt de ofel superior şi riguros controlat în compozifie, tratat termic, şi trefilate cu o toleranfă la dimensiuni de sutimi de milimetru. Garnitura, înfăşurată strâns pe organele cardei în rotafie, ajunge cu acele de ofel în contact cu fibrele materiei prime care se prelucrează, pentru a produce cardarea. Vârfurile ascufite ale acelor se tocesc Ia cardare; ele trebue ascufite din timp în timp, şi chiar înlocuite, când uzura este prea înaintată. Finefa acelor este diferită, după cum carda este primară, mijlocie sau finală; chiar la o aceeaşi cardă, în partea prin care intră materialul, acele sunt mai groase decât în partea prin care iese. In acelaşi fel sunt construite şi garniturile maşinilor de barchetat, în cari fesăturile de lână sau de bumbac se prelucrează pentru a forma pe suprafafa lor un strat continuu şi împâslit de fibre, prelucrare ce se face în apretura ţesăturilor. s. Garnitură de prăjini de sapă [pa# 6ypo-BblX iIITaHr; train de tiges de forage; Bohrge-stăngestrang; drill pipe string; csavarfurocsosze-relveny]. Mine: Ansamblu obfinut îmbinând, prin înşurubare în capete, prăjini de săpat după sistemul rotativ, prin intermediul unor piese de le- gătură, cari pot fi mufe normale (v.) sau racorduri speciale (v.). Funcfiunile utile ale garniturii sunt: susfinerea greutăfii proprii şi transmiterea ei la cârligul de sapă, transmiterea cuplului de torsiune care acfionează sapa, conducerea curentului de fluid de sapă până la orificiile sapei, izolând curentul descedent de spafiul inelar al sec-fiunii pufului prin care curentul se întoarce la suprafafă. Garnitura este solicitată în serviciu la: tracţiune axială, prin greutatea ei proprie (în mod normal pe toată lungimea), la torsiune şi la trac-fiune tangenfială prin diferenfa de presiune dintre interiorul şi exteriorul prăjinilor; ea mai este supusă la vibrafii de torsiune şi la încovoiere alternativă prin rotire într'un puf care nu e drept; la compresiune axială incidentală, pe o anumită lungime, ceea ce o expune pericolului de flambaj, la acfiunea abrazivă a perefilor pufului în care se roteşte garnitura, şi anume pe porfiunea neprotejată prin tubare, ca şi la acfiunea corozivă a fluidului din puf. Solicitările cari limitează, obişnuit, durata de lucru a garniturii, sunt încovoierea alternativă, acfiunea corozivă a fluidului şi, într'o anumită măsura, acfiunea abrazivă a perefilor pufului. 4. ~ de sapă [6yp0B0H KOMllJieKT; train de forage; Bohrstrang; drill stem; csavarfuroszerel-veny]. Mine: Garnitura de sapă este alcătuită din garnitura de prăjini de săpat, care are, la partea inferioară, uneltele de sapă: sapa, respectiv caro-tierele, eventual reducfia de siguranfă, prăjina grea, eventual geala şi turbina de foraj, iar la partea superioară, prăjina pătrată, capul de injecţie şi furtunul de sapă. Când se foloseşte o garnitură de instrumentale, sapa este înlocuită cu unealta de instrumentafie respectivă. 5. ~ de sfredele [KOMllJieKT 6ypoB (ajih 3a6ofl);jeu de forets, jeu de meches; Bohrersatz; set of drills; furoszerelveny]. Mine: Sfredele de lungimi diferite cari servesc la executarea găurilor de mină. O garnitură de sfredele se caracterizează prin numărul sfredelelor, diferenfa de lungimi şi diferenfa dintre diametri. Numărul sfredelelor unei garnituri depinde de lungimea găurii şi de diferenfa de lungimi dintre ele, care se stabileşte în funcfiune de duritatea rocelor. Diferenfa dintre lungimile sfredelelor pentru roce moi este până la 1 m; penfru roce semitari: 500- ■■ 900 mm; pentru roce tari: 300■■■500 mm, şi pentru roce foarle tari: 100*"300 mm. Diferenfa de diametri între tăişurile a două sfredele consecutive ale unei garnituri este, pentru roce moi: 1 ■ • -1,5 mm; pentru roce semitari şi tari 2* ■ • 3 mm, şi pentru roce foarte tari: 3 ■ ■ ■ 4 mm. e. ~ de tren [KOMiuieKT Bar0H0B, coc-TaBJlfliomHX noe3A; rame d'un train; Wagensatz eines Zuges; set of cars forming a train; vonat-szerelveny]. C. f.: Totalitatea vagoanelor cari compun un tren. 7. Garnitură [KOMllJieKT, rapHHTyp; assem-blage; Satz;set; szerelveny]. Nav.: Totalitatea pieselor (inele, cleşte, etc.) cari se prind pe o vergă şi pe care se leagă capetele manevrelor fixe sau 798 curente. Se deosebesc: garnitura vergii inferioare, a vergii gabier, a vergii sburătoare, a vergii de rândunică, a ghiului, picului şi a tangonului. De exemplu, garnitura picului cuprinde: un inel de întăritură la vârf, un al doilea inel cu ochiu, aproape de vârf pentru funga vârfului, un al treilea inel pentru fixarea fungilor mijlocului, o ţâţână fixată cu două coarne, două sau trei cercuri de întăritură ale coarnelor şi cleştele cari se prind de fâfână şi cari alunecă pe şina coloanei (şina călăuză). 1. Garnitură de litere [cepHHUipH(|>Ta; serie de caracteres; Schriftgarnitur; type series; betiisze-relveny]. Arte gr.: Serii de caractere de acelaşi fel, dar de corpuri diferite, cu toată gama, dela corpul cel mai mic la corpul cel mai mare. 2. Garniz. Arh.: Sin. Cornişă. s. Garoafă [rB03AHKa; oeillet; Nelke; carna-tion; szegfu]. Horf.: Dianthus Caryophyllus L., familia cariofilaceelor. Plantă anuală, bisanuală şi vivace, care se cultivă pentru florile sale mari, numeroase, situate la vârful tuturor ramificaţiilor, de un colorit catifelat şi foarte variat, dela alb curat până la violet închis. înfloreşte din Iunie până la îngheţ. Se foloseşte în borduri, în platbande şi mai ales ca flori tăiate. Se înmulţeşte prin seminţe, butaşi, marcotaj şi despărţire. Se seamănă în sere, în cutii, în răsadniţe sau afară, pe brazde. 4. Garoafe, esenţă de ~ [rB03AHHH0e Mac-Jio]; essence degirofles; Nelkenol; cloves oii; szeg-fukivonat]. Chim.: Uleiu eteric extras prin distilare din plantele cari fac parte din familia cariofilaceelor. Are un mare conţinut de eugenol (cca85%) şi se întrebuinţează în parfumerie şi în farmacie. 5. Gas-Anchor. V. Separator de fund. 6. Gas-cap [ra3K3ii; chapeau de gaz, accumulation de gaz, sommet du gisement de petrole; Gaskappe; gas cap; gâzgyulekles]. Geo/;, Mine: Partea superioară a unui zăcământ petrolifer, situată în general în bolta unui anticlinal sau în zona de contact cu falia, ocupată numai Gas-cap-uri, la un zăcământ simplificai, în echilibru. F) falie; S) sare; 1) gas-cap; 2) zonă de 3) zonă de apă; 1—2 şi 2—3) zone de transifie. de hidrocarburi gazoase libere. Hidrocarburile lichide cu gaze în soluţie rămân, din cauza densităţii lor mai mari, în zona de mijloc a zăcământului petrolifer, partea inferioară fiind ocu<-pată de apa de zăcământ. Gazele dela partea superioară a unui orizont petrolifer sunt formate, pe lângă metan, care intră în proporţia cea mai mare, din etan, propan şi butan. Gas-cap-ul poate exista încă înainte de începerea exploatării zăcământului (gas-cap primar), sau poate lipsi în starea iniţială şi să se formeze în decursul exploatării zăcământului, prin scăderea presiunii acestuia (gas-cap secundar). Gas-cap-ul constitue un factor activ în expulsarea ţiţeiului din zăcământ printr'o conducere raţională a exploatării, dacă volumul său este mare în raport cu volumul zonei petrolifere propriu zise. Gas-cap-ul secundar are, către sfârşitul perioadei de extracţie, o influenţă favorabilă, asemănătoare cu a celui primar, care nu poate compensa însă, în general, marile pierderi provocate de ieşirea gazelor din soluţie în perioada iniţială. 7. Gas Oii Ratio (GOR). V. Raţie de gaze-ţiţeiu. s. Gaşă [KaHaTHan neTJin; gâche; Seilauge; rope eye; kotelszem]. Nav. m. V. Candeliţă. 9. Gâscă[pyqHafl MacJieHKa;buretre;Schmier-kanne; oii can; olajo-zo kanna]. Tehn.: Cutie cu gât lung, care serveşte pentru uns maşinile la diferitele lor articulaţii. # 10. Gâscărsfă [pe3yxa; arabette; Gănsekresse; alpine rock cress; libazsâzsa]. Hort.: Arabis alpina L. Plantă vivace din familia cruciferelor; creşte până la 10*25 cm înălţime, şi înfloreşte din Aprilie până în August. Se cultivă pentru florile sale numeroase, albe, în parcuri şi grădini alpine, pentru borduri şi pe lângă boschete. Se seamănă prin AprilieMai, se repică şi apoi se plantează la locul definitiv. De asemenea, se mai poate înmulţi prin butaşi şi marcotaj. 11. Găselniţă [MOJib BOiiţHHbi; fausse-teigne; Wachsmotte; waxworm; viaszmoly]: Fiecare din varietăţile de Galleria mellonella, G. cereale. E o insectă a cărei larvă se hrăneşte cu ceara din faguri, pe cari îi distruge săpând galerii în ei. Sin. Molie de ceară. 12. Gasteropode [racTepono/ţbi; gasteropo-des; Gastropoden; gasteropods; gaszferopodok]. Zoot.: Molusce adaptate la târîre, acvatice şi terestre, având o cochilie univalvă înrulată. Se mişcă cu ajutorul unui picior în formă de disc muscular ventral. Prezintă un cap cu una sau cu două perechi de tentacule, ochi şi gură cu radulă. Simetria lor bilaterală este mascată de fenomenul de torsiune a masei viscerale. Cochilia unui gasteropod rezultă din înrularea elicoidală a unui con alungit, făcută, în general la dreapta, şi uneori la stânga. Cochilia are o formă generală conică; vârful sau extremitatea posferioară constitue apexul; ansamblul turelor, afară de ultimul, care poartă deschiderea orală (persitom), alcătueşte spira. Turele spirei sunt separate printr'o linie de sutură. îs. Gât [ropHîa (TbiJibHaa CTopoHa yKpe-ruieHHH); gorge; Kehle; gorge; torok], Tehn. mii.: 799 Intrarea într'o lucrare de fortificaţie; obişnuit, e aşezată în partea opusă inimicului. In cazul lucrărilor cu spatele deschis (redan, lunetă, bastion), se numeşte gât linia care uneşte extremitatea flancurilor. 1. Gât [na3,$ajibm gorge; Nute, Rille; groove; beveses, rovâtka], Tehn.: Fundul unui canal circular şi strâmt (canelură) tăiat pe suprafafa exterioară a unei piese cilindrice sau pe suprafafa interioară a unei piese. Profilul gâtului poate fi drept (paralel cu axa canalului), semirotund, etc. (v. fig. sub Gâtuire). 2. Gât de lebădă [#eTajib hjih Tpy6a, $op-moh noxojKan Ha JieâeAHHyio rnefo; col de cygne; Schwanenhals; swan neck; hattyunyak]: Tehn.: 1. Formă a unei piese curbate ca gâtul unei lebede; ex.: cuiit gât de lebădă. —2. Jeavă curbată, de forma gâtului de lebădă, având la un capăt un racord filetat sau cu ghiare pentru montarea la hidrant, şi, la celălalt capăt, un racord pentru furtun. s. Gât [BepxyniKa hjih toii ManTbi; sommet du mât; Hals; masthead; ârbocveg]. Nav.: Vârful unui arbore dintr'o arboradă. 4. Gâtar. V. Grebănar. 5. Gater [jiecoimjibHaa paMa; scie alternative, scie â cadre; Gattersăge, Gatter; frame saw, reciprocating saw; keretfuresz]. Ind. lemn.: Ferestrău mecanic format dintr'un cadru cu o pânză de ferestrău sau din unul cu mai multe pânze longitudinale paralele şi distanfale între ele. Pânzele de ferestrău au o mişcare alternativă rectilinie. — Serveşte pentru debitarea lemnului rotund în cherestea. Pânzele de ferestrău se prind în cadru prin scăriţe (bigle), şi se în- tind prin dispozitive de întindere (hidraulice, cu şurub, cu pene, excentrice, etc.). Distanfa dintre pânze e reglabilă, şi este egală cu grosimea de debitare care se cere. Pentru aşezarea pânzelor la distantele cerute, se folosesc diferite şabloane sau modele. Antrenarea cadrului cu pânze se face printr'un mecanism bielă-manivelă. Obişnuit, buştenii se conduc la gater pe cărucioare de buşteni, iar materialul debitat este prins şi condus de vagonete pentru cherestea. Caracteristicele principale ale gaterului sunt: deschiderea, care determină diametrul maxim al buştenilor cari se pot tăia; numărul pânzelor de ferestrău (lăfimea cadrului); cursa de tăiere a pânzelor, vitesa medie de tăiere a pânzelor de gater; şi vitesa de înaintare a lemnului. După vitesa medie de tăiere a cadrului cu pânze şi după vitesa de înaintare a lemnului, gaterele se împart în gatere normale (3,5 • 3,9 m/s) şi gatere rapide (3,9■ ■ ■ 6 m/s). După pozifia cadrului cu pânze, deosebim: e. Gater cu pânza la o parte [jiecorrajibHbiH CTaHOK; scie verticale â cadre â une lame sur le cote; Seiiengatter, Endgatter, Saumgatter; side blade saw framec; egyoldalu-penges keret furesz]: Gaier cu o pânză dinfată care se pune în mişcare alternativă verticală. Pânza este întinsă într'un cadru care "culisează pe glisierele aşezate pe o latură a batiului. Serveşte la debitarea lemnului de construcfie şi la prima debitare a buştenilor groşi, cari nu intră în gaterele obişnuite. 7. ~ orizontal [ropH30HTaJibHbffl jieconnjib-Hbrâ CTaHOK; scie horizontale alternative (a une lame); horizontales Gatter, waagerechtes Gatter, liegendes Gatter, horizontale Blocksage, liegende Blocksăge; horizontal frame with single bladed saw; vizszintes keretfuresz}: Gater cu pânză d;n- Gater orizontal. I) volan; 2) bielă de comandă; 3) placă de conducere a cadrului; 4) curei de transmisiune pentru antrenarea plăcii de conducere; 5) angrenaj pentru placa de conducere; 6) roată de comandă pentru placa de conducere; 7) traversa superioară a batiului; 8) tijă filetată pentru întinderea pânzei de ferestrău; 9) cadru; JO) traversa verticală a cadrului; 11) volan de comandă pentru avans; 12) volan de comandă pentru mişcarea căruciorului; 13) batiu; 14) placă de bază; 15) cărucior; 16) arbore motor pentru mişcarea căruciorului; 17) pânză de ferestrău; f8) roată de fricţiune; 19) angrenaj şi roată de fric-fiune pentru antrenarea căruciorului; 20) fundaţie; 21) curea de transmisiune; 22) curea de transmisiune pentru antrenarea angrenajului căruciorului; 23) curea principală da antrenare a gaterului.- 800 fată, mişcată alternativ în direcţie orizontală. Pânza taie în ambele sensuri de mişcare ale cadrului, iar înaintarea buşteanului este continuă. Pentru a se debita succesiv scândurile, cadrul în care este fixată pânza se coboară (mecanic sau manual) pe glisierele batiului, cu o distanţă egală cu grosimea piesei. Se construesc şi gatere orizontale cu mai multe pânze (2■■•4). Acestea sunt folosite în special la debitarea buştenilor pe rază, pentru obţinerea „cherestelei cu oglindă". î. Gater vertical [BepTHKajibHbiH jiecoimjib-HblH CTaHOK; scie alternative verticale â cadre; Vertikalgatter, senkrechtes Gatter, stehendes Ga-iter; vertical sawf rame; fiiggoleges keretfuresz]: Gater care taie printr'o mişcare alternativă verticală. Pânzele sunt aşezate în cadrul gaterului, care alunecă în sus şi în jos pe glisierele verticale ale batiului, prin intermediul uneia sau a două mecanisme bielă-manivelă. Pânzele au o uşoară inclinare înainte, spre a se evita frecarea dinţilor 1) traversă superioară cu glisiere; 2) dispozitive de suspensiune şi de întindere a pânzelor de ferestrău; 3) bară verticală a cadrului; 4) pânze de ferestrău; 5) patine de conducere (ghidajele cadrului). pe fundul tăieturii în timpul înaintării buşteanului. Buşteanul este condus în gater de doi cilindri de avans, inferiori, canelaţi, cari se rotesc şi dau acestuia înaintarea (avansul) comandată de mecanismele de avans. Doi cilindri de presiune a-pasă buşteanul. înaintarea buşteanului este intermitentă (adică în timpul cursei ascendente sau al celei descendente a cadrului), sau continuă. 2. ~ vertical transportabil [BepTHKajibHbiH nepe^BHîKHOH JieconHJIbHblH CTaHOK; scie alternative verticale â cadre sur chariot; fahrbares Vertikalgatter; portable vertical saw frame; hor-dozhato fuggoleges keretfuresz]: Gater vertical, de construcţie mai uşoară, montat pe un camion cu roţi, încât să poată fi transportat dela un loc la altul. După felul materialului pe care-l debitează, gaterul poate fi: s. Gater de refecat [AByxnocTaBHaa Jieco-nHJlbHaH paMa; scie verticale alternative â deux James, scie verticale â cacre â deux lames; Dop-pelgatter, Saumgatter; double blade saw frame; ketpenges szegelyezo keretfuresz]: Gater vertical cu deschidere mare şi cursă lungă, pentru tăierea buştenilor în prisme. In cadru sunt fixaie numai pânzele laterale. Sin. Gater de tivit. 4. ~ de spintecat [pa3pe3Ha;>i Jiecomuib-HaH paMa; scie verticale alternative â refendre; Spaltgatter, Trenngafier; deal frame, gang saw; hasfto keretfuresz]: Gater vertical cu cilindrii de avans aşezaţi vertical, cursă redusă a cadrului, cu pânze subţiri şi yitesă mare. Serveşte la spin-tecarea grinzilor şi a dulapilor în scânduri subţiri, de 5---8 mm. Se construeşte şi ca gater dublu, pentru spintecarea concomitentă a două piese. 5. ~ penfru furnir [(|)aHeponHJibHbm CTa-HOK; scie â placage; Furniersăge; veneer saw; bori'tolemeztvâgo keretfuresz]: Gater pentru debitarea buştenilor în furnir cu ajutorul unei pânze dinţate. Unealta are mişcare alternativă orizontală. Buşteanul se fixează pe un cadru şi înaintează de jos în sus, spre pânză. De aceea, sub gater trebue sa fie atât spaţiu, cât e lungimea maximă a buştenilor cari se debitează. Grosimea furnirului se obţine prin deplasarea cadrului cu buşteanul către pânză. V. şi sub Furnir. 6. ~ veneţian [jieconnjibHaH paMa c boah-HblM KQJiecoM; scie â roue hydraulique; Wasser-radsăge, Venezianergatter; water wheel frame saw; vizi keretfuresz]: Gater pentru debitat buştenii în cherestea, cu ajutorul a 1'-*3 pânze cu dinţi. Forţa motoare este dată, în general, de o roată de apă. De aceea ele se instalează pe cursuri de apă cu cădere mare. Sunt construite aproape numai din lemn. Mişcarea de înaintare intermitentă este transmisă căruciorului pe care se fixează buşteanul. Cheresteaua obfinută cu aceste maşini este de calitate inferioară, datorită în special dimensionării neexacte. Sin. Joagăr de apă, Canapea, Ferestrău de apă. 7. Gater pentru piatră .[paMHan nHJia ajih KaMHH; scie alternative pour pierre, scie â cadre pour pierre; Gattersăge fur Stein, Gatter fur Stein; reciprocating saw forstone; kovâgoke-ret furesz]. Cs.: Ferestrău mecanic pentru piatră, cu . până la 60 de pânze verticale, paralele, întinse într'un cadru cu mişcare alternativă. Cadrul are mişcarea comandată de un sistem bielă-manivelă. Pentru marmură, pânzele sunt constituite din lame nedinţate de oţel comercial şi lucrează presând şi frecând, în făgaşul creat în bloc, nisip fin de cuarf, colfuros, amestecat cu apă. Pentru pietre mai dure, se folosesc lame de ofel şi granule de oţel dur, colţuroase. E folosit la tăierea blocurilor în plăci sau în dale. 8. Gâtuire [cyjKeHHe; striction; Einschnurung; striction; osszehuzodâs]. Rez. mat.: 1. Scăderea Gater vertical de tăiat în plin. 1) batiul gaterului (traversa superioară); 2) pârghie cu contragreutate pentru apăsarea cilindrului superior; 3) dispozitiv pentru apăsarea cilindrului superior; 4) braf de fixare a buşteanului; 5) cărucior de fixare; 6) volan; 7) şurub de fundafie; 8) fundafie; 9) mecanism pentru înaintarea buşteanului; 10) traversă superioară a cadrului; 11) pânze de ferestrău; 12) batiul gaterului (traversa inferioară); 13) placă de fundafie; 14) arbore principal; 15) palier de reazem; 16) roată de antrenare cu curea; 17) mecanism bielă-manivelă; Î8) cilindru inferior de ghidare; 19) cilindru superior de ghidare; 20) transmisiune cu angrenaj conic pentru cilindrul superior (de presiune); 21) batiul gaterului (stâlpi verticali); 22) cadru de pânze de ferestrău. 801 pe o porţiune restrânsă a secţiunii transversale a unei bare supuse la tracţiune, dincolo de limita de elasticitate. Se indică prin câtul dintre variaţia ariei secţiunii şi aria ei iniţială. — 2. Raportul dintre variaţia ariei secţiunii în dreptul gâtuirii maxime şi dintre aria iniţială a secţiunii unei bare supuse la tracţiune. 1. Gâtuire la rupere [cyJKetme npn nojiOMKe; striction â la rupture; Einschnurung beim Bruch; breaking striction; szakadâsi osszehuzodâs]. Rez. maf.: Raportul dintre variaţia ariei secţiunii în locul ruperii unei epruvete rupte prin solicitarea la întindere şi dintre aria iniţială a secţiunii epruvetei. 2. Gâtuire [cJKHMamîe; gorgeage; Schrump-fung; shrinkage; szorulâs], Mef/., Mş.: Operaţiunea de efectuare a unui gât. Se poate efectua prin strun-jire pe o suprafaţă cilindrică exterioară sau în interiorul U Gât exterior. Gât ‘interior. 1) guler; 2) gât; 3) suprafaţă c il in- 1) piesă cu suprafaţă interi-drică; 4) gât semicircular; 5) rofun- oară; 2) filetare interioară; jire; 6) gaură de centrare. 3) gât; 4) alezaj conic. unei piese; prin forjare cu ciocanul gâtuitor şi cu gâtuitorul, pe o suprafaţă cilindrică; prin frezare pe o suprafaţă cilindrică exterioară, etc. s. Gâtuit, ciocan de V. Ciocan de gâtuit. 4. Gâtuitor [pa3BepT-Ka; degorgeoir; Răumwerk-zeug; scraping-out tool, Gâtuirea unei bare. Gâtuitor. f) nicovală; 2) gâtuitor; 3) bară 1) cap; 2) coadă, care se in- gâtuită; 4) ciocan de gâtuit; 5) troduce în gaura nicovalei. ciocan; 6) gât. broaching tool; szorito]. Metl.: Nicovală auxiliară, care se montează pe nicovală şi foloseşte la e-fectuarea unei gâtuiri. Piesa de gâtuit se prelucrează între gâtuitor şi ciocanul de gâtuit, căruia i se aplică lovituri cu un al doilea ciocan (v. fig.). 5. Gaulf [rOJlT; gaulf; Gault; gault; gault]. Geo/.: Etajul inferior al Cretacicului mijlociu. Cuprinde zona cu Hoplites dentatus şi Duvilleiceras mamillare, la partea inferioară, şi zona cu Hoplites dentatus, la partea superioară. Sin. Albian. e. Gaură [OTBepcTHe; trou; Loch; hole; lyuk]. Tehn.: Adâncitură sau deschizătură pătrunsă, practicată într'un material. 7. Gaură de aer [oTTţyiiiHHa; trou d'air; Luft-abfuhrung; air hole; levegokieresztotolcser].Mef/.: Gaură făcută în masa pământului formelor şi a miezurilor, pentru mărirea permeabilităţii lor şi pentru uşurarea evacuării aerului şi a gazelor la turnare. Perforarea în acest scop a găurilor se numeşte, în atelier, şi „luftuire". 8. Gaură de doborîre [.zţbipa BAepeBe,npoH3-BeAetmaH HenpaBHJibHOH pyeKoâ; trou d’aba-tage; Holzfălloch; felling-produced hole; don-tesi lyuk]. Silv.: Gaură neregulată, formată la bază şi în partea centrală a unui trunchiu, datorită smulgerii lemnului la doborîre. Se poate evita printr'o tăiere şi doborîre corectă a arborelui. 9. Gaură de evacuare [OTBepcTHe AJifl yAaJieHHH boam (jkhakoctgh); trou d'evacua-tion; Entleerungsloch; evacuation hole; kiuritesi lyuk], Nav. a.: Gaură practicată în punctele cele mai joase ale unui avion, pentru scurgerea apei rezultate din infiltraţii şi condensare, sau a lichidelor risipite în avion (benzină, apă, etc.). Foloseşte, în acelaşi timp, Ia legarea cu atmosfera a suprastructurii, spre a se evita umflarea ei în caz de depresiune exterioară. 10. Gaură de fund [AOHHoe OTBepcTHe; trou de fond; Bodenloch; bottom hole; feneklyuk]. Nav.: Gaură practicată în fundul unei nave sau bărci, care foloseşte la golirea lor, când sunt scoase din apă. Când îmbarcaţia navighează, gaura este astupată cu un dop (v. sub Dop). 11. Gaură de lup [BOJlHbH HMa; trou de loup; Woifsgrube; trou-de-loup, traphole; farkasgodor]. Tehn. mii.: Sistem de cursă folosit ca obstacol în fortificaţia pasageră. Sin. Groapă de lup. 12. Gaură de pisică [KOiiţa^bH Abipa; trou de chat; Katzloch; lubber's hole; macskalyuk]. Nav.: Gaură în gabie, prin care circulă oamenii sau prin care trec manevrele. V. fig. sub Gabie. 13. Gaură de spălare. V. Gură de spălare. 14. Gaură de supraveghere [rjiH/ţejiKa, ohko AJIH Ha6JitOAeHHH; regard; Schauloch; inspection hole; vizsgâlo nyilâs], V. Orificiu de control. 15. Gaură de vizitare. V. Gură de vizitare. ie. Gaură [6ypoBoe OTBepcrae, 6ypoBan CKBa>KHHa; trou; Loch; hole; akna, lireg, lyuk]. Mine: Orificiu de secţiune cilindrică sau uşortronco-nică, forat în scoarţa Pământului, la suprafaţă sau în subteran, în vederea realizării unei lucrări miniere. E un element esenţial în realizarea lucrărilor de excavare. Din punctul de vedere al scopului, deosebim: 17. Gaură de explorare [âypoBan CKBaîKHHa AJlfl H3bICKaHHH; trou d'exploration; Schurfungs-loch; exploration hole; kutatoakna]: Gaură forată pentru ca, din materialul rezultat prin forarea ei, în formă de praf sau de%carotă, să se recunoască natura rocelor traversate de gaură. Poate fi transformată în gaură de exploatare, când serveşte şi la extracţia zăcământului (petrol, sulf, sare, gaze, apă minerală, cărbuni gazeficaţi). îs. Gaură de mină [mnyp, CKBantHHa A-jra OTnaJlKH; trou de mine; Bohrloch; blasf hole, 51 1 ,v '■! 802 drill hole; robbantoakna]. Mine: Gaură în care se introduc explozivii servind la ruperea rocelor şi a substanfelor minerale utile. La o gaură de mină, deosebim: gura sau orificiul {a)\ diametrul (id)\ lungimea (/); fundul (b), şi cuptorul (c), adică porfiunea ocupată de explozivi. In gaura de mină Gaură de mină. se găsesc: burajul (b), adică|materialul care umple gaura de mină dela gură până Ia explozivi; capsa detonantă (g) şi fitilul Bickford (/), (în cazul folosirii capselor obişnuite). Exemple: 1. Gaură de mină în suleană [mnyp, HanpaB-JieHHbiH CHH3y B Bepx; trou montant; auf-steigendes Bohrloch; upper drill hole; felmeno robbantoakna]: Gaură de mină executată de jos în sus. 2. ~ de ruptură [Bpy6oBbm rnnyp; coup d'empietage; Einbruchloch; cut hole; behato robbantoakna]. M/ne: Gaură de mină bătută de obiceiu inclinat fafă de direcfia înaintării, astfel încât să aibă efect de rupere mai bun (două găuri sunt mai apropiate la fundul lor decât la gură). Prin explodarea simultană a două sau a mai multor găuri de ruptură, se rupe din rocă o pană sau un con, creindu-se un spafiu liber către care vor putea rupe celelalte găuri de mină. Găurile de ruptură se încarcă cu mai mult exploziv, pentru a putea rupe conul de ruptură. Sin. Gaură de pătrundere, Gaură de spargere. 3. ~ suflată [oceqKa, HeyAanHbiH rnnyp; rate; Versager; miss-fire; felmondo robbantoakna]. Mine: Gaură de mină în care explozivul, în locul efectului de rupere, efectuează numai aruncarea în afară a. burajului. 4. Gaură de protecfiune [3amHTHbiH mnyp; trou â l'avancement; Vorbohrloch; protection hole; vedo bânyaakna]. Mine: Gaură de 2 • • • 10 m adâncime, săpată de obiceiu cu mâna (puf de 1 mX 1 m), tubată cu burlane de tablă cu diametrul de cca 500 mm şi apoi cimentată, care serveşte pentru a apăra de dărâmare gura pufului, şi pentru a canaliza noroiul de sapă până la jghiabul de scurgere şi sita vibratoare. 5. ~ de sondă [6yposafl CKBaJKHHa; trou de sonde; Bohrlpch; bore hole; kutato bânyaakna]. Mine: Gaură săpată în teren cu ajutorul unei sape şi al prăjinilor de săpat, pentru lucrări de explorare a diferitelor minereuri sau cărbuni, pentru aprovizionarea cu apă, determinări de falii, şi pentru căutarea şi exploatarea de gaze şi fifeiu. g. ~ pentru scopuri miniere speciale [6y-poBan CKBaJKHHa ajih cneiţHajibHbix pyAHHH-HblX nOTpeâHOCTen; trou pour buts miniers speciaux; Loch fur spezielle Bergwerkszwecke; bore hple for special mining purpoşes; kulon- leges bânyâszaticelu akna]: Gaură forată pentru congelarea, cimentarea sau pentru tratamentul chimic al rocelor în vederea săpării unui puf; pentru drenarea apelor dintr'o regiune acviferă; pentru cercetarea zăcămintelor cu degajeri instantanee de metan; pentru luarea probelor (găuri de eşantionare); pentru separarea, unor blocuri de rocă prin aşezarea găurilor în rând (debitarea blocurilor de marmură). 7. Gaura prăjinii pătrate [kocoh rojioacu,; trou de la tige carree; Rattenloch; rat-hole; patkâny-lyuk]. Mine: Gaură de cca 15 m adâncime, săpată inclinat (circa 15°) în interiorul unei sonde, şi apoi tubată cu burlane vechi (obişnuit de 10*). Serveşte la păstrarea tijei pătrate în timpul extragerii sau al introducerii garniturii de prăjini în gaura sondei, şi dă posibilitatea să se con-troloze uşor capul de circulafie a noroiului pentru săpat. 8. Găurii, aşezarea ~ de mină pentru împuşcare [pacnojioîKeHHe mnypa ajih najieHHH; disposition des trous pour le tirage des coups de mine; Ansetzen der Bergwerksschusse; arran-gement of drill-holes for blasting; aknaletesites robbantâs reszere]. Mine: Printr'o aşezare potrivită a găurii, se caută obfinerea unui efect maxim al explozivului. Ea depinde de numeroşi factori: de dimensiunea şi forma frontului; de numărul de fefe libere; de felul şi duritatea rocei în care se forează; de absenfa sau de prezenfa stratifi-cafiei, a fefelor de clivaj, a crăpăturilor, a dia-clazelor; de lungimea lotului de împuşcare; de sistemul de aprindere a găurilor; de acfiunea succesivă a găurilor; de densitatea de încărcare a găurii; de faptul dacă încărcătura e concentrată sau repartizată. Adâncimea lor, la forarea cu perforatoare obişnuite, nu frece de 1 • • • 3,5 m. In carieră şi acolo unde frontul are două fefe libere la 90° formând o treaptă, găurile se aşază paralel cu una din fefe. Adâncimea variază, în general, după natura rocei, între 0,9/ şi 1,15/, unde / este înălfimea, sau lungimea treptei. Distanfa dintre gaură şi fafa liberă este d— (0,6•■*0,8) /; distanfa dintre mai multe găuri paralele este m — 1 d- • ■ 1,5 d. Dacă se împuşcă instantaneu, distanfa este 1,2 d' ■ *2 d, iar pentru a obfine rocă mă- Aşezarea găurilor de mină libere, >j- TT runtă se ia0,6j”'0,8 d. Dacă găurile sunt în într'un front cu două fefe. A) găuri aşezate într'un singur mai multe rânduri, ele rând; B) găuri aşezate în două sunt aşezate, de pre- rînduri. ferinfă, în caroiaj de şah, cu d', = 1,2 d ■••1,7 d. încărcătura dintr'o gaură care acfionează într'un front cu două fefe libere, este, în general 0,6 din cea necesară într'o gaură care lucrea^ într'un frgnt cu o fafă liberă. La 803 lucrările subterane, unde fronturile de lucru au o singură fafă liberă (în galerii, suitori, pufuri, etc.) o parte din găuri (cele de ruptură) lucrează la spargerea frontului şi la crearea celei de a doua fefe libere; găurile de ajutor precizează şi lărgesc a doua fafă liberă, iar restul găurilor (cele de profilare), aşezate în lungul perimetrului lucrării miniere de executat, întregesc forma acesteia. Se disting următoarele metode de aşezare a găurilor de spargere: metoda în pană (la tavan, la vatră sau Ia unul din perefi), aplicabilă, de preferinfă, în lucrări cu profil mic (2--*4m2) şi de formă dreptunghiulară, cari se execută în rocă omogenă (v. fig.) şi în roce stratificate; metoda cu tăietura Aşezarea găurilor de spargere în pană la vatră. Aşezarea găurilor de spargere în V. Aşezarea găurilor de spargere în sâmbure centra! (piramidă). în V (v. fig.), aplicată Ia lucrări cu secfiunea de 6-••12 m2 şi de asemenea de formă dreptunghiulară (adesea Ia tuneluri, suitori şi pufuri dreptunghiulare); metoda cu sâmbure central (piramidă), (v. fig.), în lucrări cu profilul de 4*--9m2, şi de formă pătrată, circulară sau trapezoidală (la pufuri circulare sau galerii); metoda cu găuri paralele grupate uneori in jurul unei găuri centrale, care se aplică în roce mai elastice, unde se urmăreşte lungirea lotului de împuşcare (v. fig.j. La lucrările de înaintare în cari se creează a doua fafă liberă prin havaj sau prin*doborîrea cu ciocanul de abataj (în straturi subfiri de cărbuni), găurile sunt aşezate paralel cu a doua fafă liberă (v. fig.). In zăcăminte casante, în cari trebue Aşezarea de găuri paralele, grupaje în jurul unei găuri centrale. rrrr Aşezarea găurilor de mină în fronturile de lucru, unde a doua fafă liberă este creată prin havaj. a) fronf; b) făgaş creat prin havaj; c) găuri de mină, în limita frontului de lucru; !••• 7) ordinea de aprindere. să rezulte, din împuşcare, blocuri mari în abataj (la cărbuni) şi în cele cari frebue să f fie 4 Aşszarea găurilor de mină adânci. A) găuri aşezate paralel; 8) găuri aşezate în evantaliu; t) galerie de etaj la orizontul superior; 2) bloc de exploatat; 3) traversare, din care sunt ferate găurile; 4) găuri de mină adânci, forate paralel; 5) găuri aşezate în evantaliu; 6) galerie de etaj la orizontul inferior. 804 1 i i t wmmmmmrmmmmwfifk muiate în vederea debitării cu ciocanul de abataj, găurile sunt aşezate în linie şi îndreptate oblic fafă de front (v. fig.), pentru a crea a doua fafă liberă. 1. Găurilor, aşezarea ~ de mină adânci penfru împuşcare [pacnojio-meHHe rjiy6oKHx rnnypoB ajih najie-HHH; dispositiondes trous profonds pour le tirage des coups de mine; Ansetzen der tiefen Bohrlocher zum Schie-fjen; arrangement of the deep holes for blasting; melyak-naletesites robbantâs reszere]: Găurile adânci se folosesc Aşezarea găurilor în fronturile cu o singură fată liberă penfru a crea a doua fafă liberă, sau pentru a muia zăcământul. a) suprafafa liberă a frontului; b) tavan; c) vatră; d) găuri; e) înclinarea găurilor; î • - • 4) ordinea de aprindere. mai ales la exploatarea zăcămintelor groase, în lucrările de abataj. Frontul are, obişnuit, două fefe libere, dintre cari una de mari dimensiuni. Găurile sunt aşezate paralel cu această fafă, fie paralele între ele, fie în evantaliu (v. fig., p. 803). 2. Găurilor, aşezarea ~ penfru cimentare [pa-cnoJioîKeHHe 6ypOBbix CKBaîKHH iţeivieH-TaiţHH; disposition des trous pour cimentation; Ansetzen der Bohrlocher zur Zementierung; arran- & 41 9 -K ^ / / r\ . i \ \ t 777777? I» / vi Aşezarea găurilor penfru cimentare. 1) puf în curs de] săpare; 2) găuri de cimentare; /) lungimea unui lot de înaintare. Aşezarea găurilor penfru cimentare. 1) puful proiectat; 2 găurile pentru cimentare; 3}te-renuri consistente; 4) terenuri acvifere sau necon-sistenfe. gement of the holes for cementing; aknaletesites cementezessel]. Mine: Găurile sunt aşezate astfel, încât să înconjure viitoarea secfiune de săpare a pufului. Ele pot fi săpate cu sondeza dela suprafafă, câte 8 ■ ■ ■ 12 găuri, cu diametrul de 100 mm, plasate în afara secfiunii de săpare (v. fig ). Când găurile sunt săpate din puf, se sapă în loturi de 16-■■30 bucăfi cu diametrul de 50 mm, săparea făcându-se cu perforatoare grele. Lungimea maximă a unui lot de cimentare prin găuri este de 15"'20m. Găurile au o inclinare tangenfială şi una radială. înclinarea radială este dată pentru ca fundul găurii să ajungă cu 2*,,5 m în afara secfiunii pufului (după rocă), iar cea tangenfiaiă formează, în proiecţia orizontală a secfiunii pufului, un unghiu de 110 ■ • ■ 135° cu raza pufului (v. fig.). 3. aşezarea ~ pentru congelare [paenojio-HseHHe 6ypoBbix cKBa-JKHH AJIH 3aMOpaJKHBa-hhh; disposition des trous pour congelation; Ansetzen der Locher zum Gefrieren; arrangement of the holes for freezing; aknaletesites fagyasztâs-sal]. M/ne: Găurile sunt săpate dela suprafajă cu sondeza, paralel cu puful şi cu exteriorul secfiunii săpate, la distanfe de 0,75 Aşezarea găurilor pentru congelare. 1) puful proiectat; 2) gaură pentru congelare; 3) teren congela*. 1,25 m de periferia pufului (v. fig.) şi având diametrul de 150"-200 mm. 4. Găurile cântă. Mine: Explozia unuia sau a mai multor cartuşe la locul de dinamitare (expresiune minieră, Valea Jiului). Sin. Găurile merg. 5. Găurire [iipocBepJiHBaHHe, npo6ypaBJiH-BaHHe; perforation; Bohren, Durchlochung, Lo-chung; perforation; furâs]. Tehn.: Efectuarea unei găuri într'un material, la cald sau la rece, prin aşchiere, prin perforare sau prin ştanfare. «. ~ prin aşchiere [npocBepjihbaHHe ot-KaJlblBaHHeM; perforation par detachement des copeaux; Zerspanungsdurchlochung; splinter.jng perforation; furâs forgâcsolâs utjân]: Operafiunea de găurire a unui material prin aşchiere la rece. Ea se poate efectua la maşinile de găurit cu burghiu (sfredelire, burghiere), la strunguri, sau la maşinile de găurit şi alezat orizontale. Găurirea la strunguri se efectuează cu burghiul, care se montează într'o mandrină de burghiu, a cărei coadă se introduce în păpuşa mobilă, în locaşul vârfu-lui. Piesa de găurit se montează în păpuşa fixă. Operafiunea se execută, obişnuit, pej^r1 strungurile universale; piesa este rotită, burghiul este fix, iar a-vansul se imprimă prin deplasarea treptată a Găurire la strung. păpuşii mobile. Obişnuit, găurirea este precedată de o antegăurire efectuată cu un burghiu eli- coidal de diametru mai mic. Penfru găurirea la maşina de găurit şi alezat, şi la maşina de găurit cu burghiu, se foloseşte burghiul elicoidal cu un unghiu de vârf de 90°. Darea găurilor scurte se poate face la maşinile de găurit de banc, verticale sau radiale, la strunguri şi Ia maşinile de găurit şi alezat orizontale, folosind burghiul ca unealtă. Alegerea unuia sau a celuilalt fel de maşină depinde de multe împrejurări, dar pentru piesele mici este hotărî» toare succesiunea operafiunilor din procesul tehnologic de prelucrare, iar pentru piesele mari, forma geometrică a acestora. De exemplu, o piesă a cărei prelucrare începe cu o strunjire sau cu o găurire, va fi găurită 1a strung dacă gaura este concentrică cu suprafafa strunjită, şi mai ales dacă se poate executa din aceeaşi fixare. Dacă însă găurirea nu este conjugată cu o operaţiune de strunjire, gaura nu va fi dată niciodată la strung, ci la o maşină de găurit. Piesele mari nu se vor găuri niciodată la strung, deoarece fixarea lor este dificilă, pe când fixarea pe masa maşinii de găurit, sau a maşinii de găurit şi alezat orizontală, este foarte uşoară, între maşina de găurit verticală sau radială şi maşina de găurit şi alezat orizontala se alege, în general, cea dintâi, chiar dacă trebue folosite dispozitive speciale. Exceptiune pot face. lucrările de prototip sau operaţiunile de mare precizie în ce priveşte paralelismul sau coaxialitatea cu alte suprafeţe cilindrice, cari se lucrează la a-ceastă maşină. — Se folosesc frei metode de executare a găurilor scurte, după gradele de precizie, şi anume: prin trasare, ghidare prin dispozitive, şi măsurare prin coordonate. Găurirea pe bază de ghidare a burghiului prin dispozitive se foloseşte la lucrul în serie, asigurându-se posibilitatea de interschimbare a pieselor. Găurirea pe bază de trasare se foloseşte, în general, pentru prelucrarea pieselor unice. Găurirea pe bază de măsurare prin coordonate se execută pe o maşină specială, cu dispozitive optice de măsurare a lungimilor şi a unghiurilor, şi se foloseşte numai la lucrările de utilaj pentru cari nu se pot executa dispozitive, şi cari reclamă cel mai înalt grad de precizie. Vitesa de tăiere a burghiului este determinată de materialul din care este făcută piesa şi de materialul din care este confecfionat burghiul. Practic, se determină prin diagrame (v. fig. sub Burghiu elicoidal). Pentru finiţie se va lucra cu vitesa cea mai mare posibilă. Avansul depinde (cât timp nu periclitează unealta prin rupere) numai de materialul piesei şi de finiţia pe care trebue să o atingă operaţiunea respectivă de găurire. Pentru o finiţie înaltă, este necesară o vitesă mare de tăiere, combinată cu un avans minim. — Diametrul găurii iniţiale depinde de diametrul final, de gradul de precizie, şi mai ales de mărimea maşinii cu care se execută gaura iniţială. De multe ori o gaură mai largă se execută în două sau în mai multe treceri succesive; alteori (mai ales când se cere o precizie şi o finiţie mai înaltă) după operaţiunea de găurire inifială, gaura se lărgeşte prin strunjire. Pe măsură ce lungimea găurii creşte, menţinerea burghiului pe o linie dreaptă, eliminarea aşchiei, evitarea înfundării şi introducerea apei de răcire în fundul găurii devin dificile. Gaura poate fi continuă sau întreruptă; în primul caz burghiul trebue să taie mereu în plin, iar în cazul al doilea, burghiul trebue să taie mai multe găuri egale şi în prelungire, în pereţi succesivi. In acest din urmă caz există dificultatea menţinerii găurilor pe aceeaşi dreaptă. Uneori se aplică bucele de ghidare pe dispozitivele de găurire. Dacă gaura este continuă, se ameliorează prin scoaterea frecventă a burghiului, prin controlul tăişurilor şi curăţirea aşchiei. Devierea dela axa găurii se datoreşte aproape totdeauna neegalei ascuţiri a celor două tăişuri dela vârful burghiului, sau lipsei de omogeneitate a materialului. Găurile lungi se execută la aceleaşi maşini ca şi găurile scurte, cu excepţiunea maşinilor de găurit verticale, cari nu pot trece peste o anumită limită determinată de cursa arborelui. In principiu, la maşina de găurit şi alezat orizontală nu se dau decât găuri coaxiale cari, luate fiecare în parte, nu reprezintă lungimi mari, aşa încât problema menţinerii găurilor pe aceeaşi linie se rezolvă prin bucele intermediare. Găurile lungi continue se execută numai la strung. In astfel de cazuri, menţinerea direcţiei iniţiale pe toată lungimea găurii este greu de realizat, dar în cele mai multe cazuri aceasta nici nu este necesar. Când o gaură trebue să fie coaxială cu suprafaţa cilindrică exterioară, se execută întâi gaura, şi apoi se strunjeşte suprafaţa exterioară, după gaură. Dacă menţinerea direcfiei de găuj-ire în linie dreaptă este obligatorie (cazul ţevilor armelor de foc), se iau măsuri speciale (printr'o ghidare foarte scurtă) pentru ca burghiul să nu devieze la începutul operaţiunii, fiindcă, după aceea, se ghidează singur. Pentru a înlesni tăierea, răcirea şi scoaterea aşchiilor, burghiele de găuri lungi sunt găurite, la rândul lor, pe toată lungimea, pentru ca să sa poată introduce apa sub presiune. In afară de ungere şi răcire, apa sub presiune ajută simţitor la evacuarea aşchiilor, cari sunt cea mai mare piedecă în executarea găurilor lungi. — De cele mai multe ori, găurile se finisează prin alezare, strunjire, rectificare sau rodare. Pentru finisarea găurilor date cu burghiul elicoidal se foloseşte însă tija cu cuţit. 1. Găurire prin perforare. V. Perforare. 2. ~ prin ştanfare. V. Ştanţare. s. Găurifoare.V. Burghiu, maşină de găurit cu 4. Găuritor [cBepjiOBUţHK; (ouvrier) perţeur; Bohrer (Arbeiter); driller (workman); lyukaszto, furo]: Lucrator care lucrează la o maşină de găurit cu burghiu. 5. Gauss [raycc; gauss; Gaul}; gauss; gausz]. E/m.: Unitatea electromagnetică CGS de inducţie magnetică. Un gauss e inducţia care exercită cuplul maxim de o dină-centimetru asupra unui 806 moment magnetic egal cu unitatea electromagnetică CGS de moment magnetic. 1. Gauss, legea lui ~ [aaKOH Taycca; loi de G.; G.'s Gesetz; G.'s law; G. torvenye]. C/c. e.: Limita^ a câtului probabilităfii ca o eroare fortuită să fie cuprinsă între valorile |x| şi |x +Ax| ale erorii, prin intervalul to, când acesta tinde spre zero, este dată de expresiunea h -h*x 2 y^^re 1 K h unde b este preciziunea, ^0=-p este valoarea Vir maximă a limitei, iar deviafia standard a erorii este jjl—t— H2 2. Gauss, legile lui ~ [3aKOHbi Taycca; lois de G.; BetJingungsgleichungen nach G.; G.'s laws; G. torvenyei]. Fotgrm.: Dacă L este numărul de laturi ale refelei de triangulafie şi P este numărul de puncte ale refelei de triangulafie, numărul ecuafiilor de condifiune pentru unghiurile unei refele de triangulafie este dat de expresiunea Nu=L—P-h 1; numărul ecuafiilor de condifiune pentru laturile unei refele de triangulafie este dat de expresiunea N^L—lP + 3, iar numărul total al ecuajiilor de condifiune într'o triangulafie, este dat de expresiunea 3P+4. s. mărimile fundamentale de primul ordin ale lui ~ [0CH0BHbie BeJiHHHHbi Taycca nep-Boro nop^AKa; grandeurs fondamentales du premier ordre de G.; G.'s Fundamentalgrofjen erster Ordnung; G.'s fundamental magnitudes of the firstorder; G. elsorendu alapnagysâgai]: Componentele gik(h 1,2) ale tensorului metric al unei suprafefe, raportate la un sistem de coordonate xlf x2. Dacă 7 e raza vectoare a punctului curent al suprafefei, şi 1= 7 [x±, x2) e reprezentarea parametrica a suprafefei în funcfiune de parametrii x± şi x2 aleşi drept coordonate pe suprafafă, şi dacă x, y, z sunt componentele lui 1, există relafiile: —(I ■p__ _ __Q)r e)r __q)Z fiz Sls~g21~dxi'dx2~dx'dy Gs*22=fe)=1+(S unde E, F şi G sunt simbolurile cari se folosesc curent în teoria suprafefelor pentru Z1±i g12~Z21 şi pentru g22. Aceste mărimi intervin în expresiunea pătratului elementului de linie d* al suprafefei în funcfiune de coordonatele şi x2, cari se notează în teoria suprafefelor cu u şi v\ ds2=gn (d^1)2 + g±2dx± dx2+g21 dx2dx± + g22(dx2)2 ~ E du2 + 2 Fdu dv + Gdv2. 4. ~r mărimile fundamentale de al doilea ordin ale lui ~ [ocHOBpbie BejiH^HHbi Taycca BTOporo nopHflKa; grandeurs fondamentales du second ordre de G.; G.'s Funda-mentalgroljen zweiter Ordnung; G.'s fundamental magnitudes of the second order; G. mâsodrendu alapnagysâgai]: Funcfiunile L, M, N, cari intervin în expresiunea curburii normale — a unei suprafeţe strâmbe în funcfiune de coordonatele curbilinii u şi v de pe suprafafă: 1 Ldu2 + 2Mdudv + N dv2 p Edu2 + 2Fdudv + Gdv2' unde £, F şi G sunt mărimile fundamentale de primul ordin ale lui Gauss (v.). Mărimile au următoarele expresiuni: L= f grad F (r)\ Qti ^Igrad F(r) |/ M= •l-l f grad F(r) > grad F(7)|> ■-i f grad ^(7) 0V grad F (7)| dacă ^(^ = 0 e ecuafia suprafefei, unde 7 (de componente x, y, z) e raza vectoare a punctului curent al suprafefei. 5. principiul lui ~ [npHHiţHn Taycca; principe de G.; G.s Princip; G.'s principie; G. elve]: Sin. Constrângeri, principiul celei mai mici 6. teorema lui ~ [TeopeMa Taycca; theoreme de G.; G.'s Integralsatz; G.'s theorem; G.-integraltetele]. Mec.: Fluxul vectorului de câmp A al unui câmp de vectori, printr'o su- prafafă închisă Sit e egal cu integrala de volum a divergenfei câmpului de vectori dat, efectuată asupra volumului v din interiorul suprafefei închise (învelişului): J AdS = J div A • dv, si v unde dS sunt vectorii elementelor de suprafafă ale învelişului, îndreptafi spre exteriorul lui, iar dv sunt elementele de volum din interiorul înr velişului. 7. Gaussian [rayecHaH; gaussien; Gaufyan; gaussian; gausziân]. Maf.: Cel mai mic exponent întreg m, astfel încât am să fie congruent cCi unitatea după modulul n, a şi n fiind numere prime între ele. 8. Găvan. Ind. făr.: 1. Adâncitura unei linguri. — 2. Lingură mare folosită la stână (Transilvania şi Maramureş). — 3. Strachină de lemn. 9. Gavanos. Ind. făr.: Borcan sau oală de lut, în care se fine dulceafa, etc. (Moldova). • io. Gay-Lussac, „legea" lui ~ [3aKOH ren-Jlioccana; loi de G.-L.; G.-L.s Gesetz; G. L.'s law; G.-L. torvenye]. Fiz.: Coeficientul de dilatafie termică al gazului perfect sub presiune constantă, şi coeficientul de creştere cu temperatura a presiunii lui sub volum constant, sunt in- 807 dependenţi de temperatură şi egali cu oc0= 1 /273 dintr'un grad Celsius, dacă se referă ia temperatura de 0° Celsius. Dacă v şi v0 sunt deci volumele ocupate de o anumită masă de gaz perfect sub presiune constantă, la &° şi la 0°, rezultă următoarea expresiune matematică: v=v0 (1 +a0&). Dacă p şi \p0 sunt presiunile gazului perfect sub volum constant la 6*° şi la 0°, rezultă următoarea expresiune matematică: P=Po (1+ao^)-Legea lui Gay-Lussac prezintă importanfă practică, fiindcă gazele reale se comportă ca gazu! perfect, dacă presiunea sub care se găsesc e destul de joasă. î. Gay-Lussac, legilelui ~ privitoare la reacţiile gazelor [saKOHbi TeH-JIioccaKa; lois de G.-L.; Gesetze von G.-L.; G.-L.'s laws; G. L. gâzreak-ciokra vonatkozo torvenyei]. Chim.: Raportul dintre volumele substanfelor definite cari se combină în stare gazoasă, sau cari rezultă din combinare, este constant şi egal cu raportul unor numere întregi, relativ mici. 2. Gay-Lussac, turnul lui ~ [6aniHH TeŞ-JlioccaKa; tour de G. L.; G. L.s Turm; G. L.'s tower; G. L. toronya]. Ind. chim. sp.: Turn construit din tablă de plumb, care se foloseşte în instalafiile de fabricare a acidului sulfuric prin procedeul camerelor de plumb. Are funcfiunea de a refine oxizii de azot aduşi din camerele de plumb de excesul de aer, şi anume, prin disolvare în acidul sulfuric produs de turnul lui Glover, pentru ca, apoi, acelaşi acid, încărcat cu oxizii de azot, să fie retrimis în turnul lui Glover spre denitrificare. V. şi sub Sulfuric, acid s. Gaylussi! [renjiioccHT, HaTpoKajibiţHT; gaylussite; Gaylussit; gaylussite; gayluszit]. Mineral.: Na2Ca [C03] 2 ■ 5[H20. Mineral care se prezintă sub formă de cristale monoclinice alungite, incolore, transparente. Prezintă o puternică dublă refracfiune de sens negativ. 4. Gaz [ra3; gaz; Gas; gas; gaz]. F/z.: Corp în starea de agregare în care o masă dată poate umple singură un volum iniţial vid, oricare ar fi mărimea şi forma volumului. Această proprietate e condiţionată de forfele de atracfiune foarte slabe dintre moleculele corpului gazos. 5. ~ perfect [coBepmeHHbiH ra3, H/ţeaJib-Hbifi ra3; gaz parfait; ideales Gas; perfect gas; tokeletes gaz]: Gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile fafă de distanfele dintre ele, nu exercită forfe de atracfiune una asupra alteia. Un astfel de gaz verifică, la orice temperatură, legea lui Boyle-Mariotte. Ecuafia caracteristică a gazelor perfecte, scrisă pentru un volum egal cu volumul unei molecule-gram- de gaz, este pV = RT, unde R—Mr, M fiind greutatea moleculară a gazului, iar r constanta din ecuafia caracteristică. R este o constantă care are aceeaşi valoare pentru toate gazele perfecte, şi care se numeşte constanta gazelor perfecte. Valoarea ei este #=8,3 1 56.107 CGS sau 1,9885 cal/grad sau 0,08207 litri at/grad. c. Gaz [ra3; gaz; Gas; gas; gaz], Tehn.: Substanfă în stare gazoasă sau amestec de astfel de substanfe, care se întrebuinfează drept combustibil. Din punctul de vedere al puterii calorifice, deosebim: 7. ~ bogat [ra3, 6oraTbrâ jieTyHHMH; gaz riche; Reichgas; rich gas; gazdag gaz]. Ind. petr.: Gaz cu putere calorifică mare: 8000-"12000 kcal/kg. Ex.: gaz umed. 8. ~ sărac [6eAHbiHra3; gaz pauvre;Schwach-gas; poor gas; szegeny gaz]: Gaz combustibil, cu putere calorifică mică: (800'**1500 kcal/kg). Ex.: gazul folosit în motoarele cu explozie şi obfinut din trecerea aerului peste cărbune înroşit, gaz de cuptor înalt, gaz Mond, etc. Din punctul de vedere al modului de producere al acestor gaze, deosebim: 9> Gaz de aer [B03£yiiiHbiă ra3; gaz â l'air; Luftgas; air gas; generâtor-gâz]: Gazul obfinut prin trecerea unui curent de aer peste cărbune înroşit (de obiceiu peste cocs, mangal, antracit, etc.) şi alcătuit dintr'un amestec de CO (33%) şi N (65%), cu urme de hidrogen. Gazul este combustibil şi desvoltă, la ardere 1 100 • • • 1 300 kcal/m3. Sin. Gaz sărac. V. şi sub Gazeificare. io. ~ de amestec [cMemaHHbiS ra3; gaz mixte; Mischgaz; mixed gas; keverekgâz]: Gaz obfinut într'un gazogen prin trecerea unui amestec de aer şi a vaporilor de apă peste cărbuni înroşifi. Are o putere calorifică de cca 1 300* * • 1 600 kcal/m3. Sin. Gaz mixt. n. ~ de apă [bo^ahoh ra3; gaz â l'eau; Wassergas; water gas; vizgâz]: Gaz obfinut prin trecerea vaporilor de apă peste cărbune înroşit (de obiceiu peste cocs). Este alcătuit din: H2 + CO, şi are o putere calorifică de aproximativ 2500 kcal/m3. 12. ~ de cocserie [ra3 kokcobhx nenen; gaz de four â coke; Kokereigas; coke oven gas; kokszolâsigâz]. Ind. chim. sp.: Gaz obfinut la distilarea huilei în instalafiile de fabricat cocsul. Este asemănător, din punctul de vedere al constitufiei chimice, cu gazul de iluminat. Are o putere calorifică de cca 4000 kcal/m3. Este întrebuinfat la centrale de forfă, la cuptoare Martin, pentru acfionarea motoarelor cu explozie, şi în gospodărie. In ultimul timp, din gazul de cocserie se extrage hidrogen, metan şi etilenă, prin răcire şi condensare fracfionată. îs. ~ de cracare [KpeKHHroBbiă ra3; gaz de craquage; Krackgaz; cracking gas; krakkolâsi gaz], Ind. pefr.: Gaz constituit din hidrocarburi, alături de cari se poate găsi şi hidrogen în pro-porfii variabile. Caracteristic pentru aceste gaze este confinutul lor important în olefine. Compo-zifia gazelor de cracare depinde de temperatură, de presiune, de timpul de contact, de natura materiei prime şi de sistemul de cracare. Metanul intră în proporfia cea mai mare (până la 60%), după care urmează etanul, propanul, etilena, propilena, butilena şi, în cantităfi mai mici, hidrocarburi parafinîce şi olefinice superioare. Ga- 808 zele de cracare în fază de vapori sunt mai bogate în olefine (până la 45%) decât cele de cracare în faza mixtă (lichid/vapori), în cari predomină hidrocarburile parafinice (până la 80%). Gazele de cracare constitue o materie primă foarte valoroasă pentru fabricarea benzinelor sintetice (benzina „polimer", benzina de alchilare, etc.)f a isooctanului, ca şi pentru fabricarea de solvenfi (alcoolii etilic, isopropilic şi butilic, acetonă, etc.), a glicolului, a glicerinei şi a altor produse din industria chimică. î. Gaz de cuptor înalt [ra3A0MeHHbixneHeH, AOMeHHblH ra3i gaz de haut fourneau, gaz de gueulard; Hochofengichtgas, Gichtgas; blast furnace gas; torokgâz, nagyolvasztogâz], Metl.: Gaz produs în cuptorul înalt şi având următoarea compoziţie: 8• • ■ 12% C02, 24---30% CO, 2---5%H2 şi CH4, 58••■62% N. Confine şi 6-••15% din volum vapori de apă. Are puterea calorifică 850*•• 950 kcal/m3, gr. sp. 1,2-■•1,3 kg/m3. Se întrebuinfează la încălzit în uscătorii, în cuptoare de prăjit, căldări de abur, la cuptorul Martin (în amestec), la motoare cu gaz (pentru suflătoare, pentru generatoare electrice şi pentru laminoare). 2. ~ de distilare [AecTHJiJiHiţHOHHbiH ra3; gaz de distillation lente, gaz degage; Schwef-gas; carbonisation gas, distillation gas; desztilâ-lâsi gaz]. Ind. chim.: Gaz obfinut ca produs principal prin distilarea huilelor. V. şi Gaz de iluminat. 8. ~ de generator [reHepaT0pHbmra3; gaz de gazogene, gaz de generateur; Generatorgaz, Luft-gaz; producer gas; generâtor-gâz]. V. Gaz de aer. 4. ~ de iluminat [CBeTHJibHbifl ras; gaz d'eclairage; Leuchtgas; lighting gas, illuminating gas; vilâgrtâsi gaz]. Ind. chim.: Gazul obfinut prin distilarea la temperaturi înalte (900° • • -1000°) a huilelor şi folosit, după epurare, pentru încălzit şi iluminat. Sin. Gaz aerian. 5. ~ de lemn [ApeBeeHbiH ra3;gazde bois; Holzgas; wood gas; fagâz]. Ind. lemn.: Gazul obfinut dela distilarea uscată a lemnului. Cantitatea şi compozifia gazului de lemn variază în funcfiune de durata şi de temperatura operafiunii. In condifiuni obişnuite de lucru, cantitatea de gaz obfinută esfe de I5,,i20% din greutatea lemnului uscat, iar compozifia gazului este următoarea: 50- • *60% C02, 28••■35% CO, 3 ■•■18% CH4 şi 1 ■■■3% C2H4. Gazul de lemn, a cărui putere calorifică variază între 2000 şi 3000 kcal/m3, este folosit la încălzirea retortelor de distilare a lemnului. Se întrebuinfează şi la alimentarea motoarelor cu explozie V. şi Gazogen cu lemn. 6. ~ de mină: Sin. Grizu (v.). 7. ~ de rafinărie [ra3 H3 HetjpTeoHHCTHTeJih-Horo 3aBOAa; gaz de raffinerie; Raffineriegas; refinery gas; raffinâlâsi gaz], Ind. petr.: Gaz care se degajă din diversele instalafii de prelucrare a fiţeiului şi a derivatelor sale. s. ~ de sondă [ra3 H3 He(|)TflHOH CKBaîKH-Hbi; gaz de sonde de petrole; Olgas; casing-head gas; koolajkutgâz]. Ind. petr.: Gaze provenite din zăcămintele de fifeiu, sau din gazele asociate cu fifeiu. Cuprind, în general, hidrocarburile cu unu până la şase atomi de carbon, în special din seria parafinică şi aromatică. Compozifia lor variază atât în zăcământ, cât şi cu presiunea şi temperatura la care se face sepa-rafia de faza lichidă, iar pentru presiunile joase, şi de modul reducerii presiunii: separare de contact sau separare diferenfială. Pentru o extracfie cât mai completă a fracfiunilor lichefiabile se folosesc trepte de presiune multiple. Gazele produse împreună cu ţiţeiulv' şi separate într'o singură treaptă de presiune, la 3 ■■■4 at, cuprind, în general, 80"'150 g/m3 fracţiuni lichide la temperatura şi presiunea atmosferică, antrenate ca vapori (gaze bogate sau umede). Prin operaţiunea de degazolinare, ele sunt separate de aceste fracţiuni şi întrebuinţate ca gaze sărace sau uscate, drept combustibil, sau în gas-liftare, (operafiune prin care se încarcă din nou cu frac-fiuni lichide, de cari se separă printr'o nouă degazolinare). 9. ~ Dowson [ra3 fl; gaz D.; D.s' Gas; D.'s gas; D.-fele gaz]. Tehn.: Gaz folosit la arderea în motoare, constituit dintr'un amestec de gaz de apă şi de gaz de aer. Se prepară prin introducerea simultană a aerului şi a vaporilor de-apă în generator. Are puterea calorifică de cca 1200 kcal/m3. 10. ~ mixt: Sin. Gaz de amestec (v.). 11. ~ Mond [rac M.; gaz M.; M.s Gas; M.'s gas; M. fele gaz]: Gaz de apă fabricat după procedeul Mond, prin mărirea cantităţii de vapori trimise, recuperând o cantitate mai mare de amoniac format din aportul de cărbuni. 12. Gaz B.B. T.: Gaz care serveşte la alimentarea geamandurilor şi a balizelor luminoase. Are avantajul de a se putea comprima în butelii la presiune înaltă (150 kg/cm2). (N.D.). 13. Gaz carbonic [yrjieKHCJibiH ra3; gaz car- bonique; Kohlehsăure; carbonic acid gas; szensav]. Chim.: Termen impropriu pentru bioxidul de carbon. 14. Gaz ilariant [BecejiHHţHH ra3; gaz hilariant; Lachgas; laughing gas, nitrous oxide; nevetogâz]: Sin. Profoxid de azot NaO. V. sub Azot. 15. Gaz inert [HHepiHbiH ra3; gaz inerte; trages Gas; inert gas; leha gaz]. Chim., Tehn.: Gaz care nu arde şi nu întreţine arderea. Astfel de gaze sunt folosite la stingerea incendiilor în rafinării, în staţiuni de rezervoare, etc., unde, răspândite, formează o pătură care se interpune între suprafaţa aprinsă şi aerul înconjurător. Cele mai des folosite sunt: bioxidul de sulf, bioxidul de carbon şi bromură de metil. Se foloseşte, de asemenea, tetraclorura de carbon, care este un lichid uşor volatil ce produce mult gaz inert. ie. Gaz lichefiat [ra3, npeBpameHHbiH b jkha-KOe COCTOHHH6; gaz liquefie; verflussigtes Gas; liquefied pefroleum gas; csepfolyositot gaz]. Ind. petr.: Produse comerciale obţinute în rafinăriile de petrol ş] cunoscute sub diferite numiri (în ţara noastră: Aragaz, Pebegaz, Redgas, Eşso^ gas, etc.). Sunt alcătuite aproape integral din 809, hidrocarburi cu unu până la şase atomi de carbon în moleculă, având gr. sp. 0,50-0,55. Sunt lichide ia presiuni de 1 at şi se pot folosi astfel .transportate în recipiente de presiune, pentru consumul menajer şi industrial. Cele fabricate prin extragere directă din gaze naturale (la stabilizarea gazolinei brute) sunt alcătuite în majoritate din hidrocarburi saturate: propan-butan (normal şi iso-), pe când în cele fabricate prin cracarea petrolului predomină produsele nesaturate (propilenă, butilenă 1 şi 2, şi isobutilenă). Gazele lichefiate se separă fie prin distilare frac-fionată sub presiune, fie prin adsorpfie selectivă pe cărbune activ sau prin absorpfie în uleiu (motorină), urmată de o distilare fracfionafă. Lichefiate la temperatura ambiantă, sub presiuni de ■2- "5 kg/cm2 şi odorizate cu mereaptani (pentru recunoaştere) sunt transportate în recipiente de presiune relativ uşoare (cca 0,9 kg • ■ • 1 kg pe 1 kg lichid), timbrate la 50 kg/cm2. Constitue un combustibil menajer corr.od şi răspândit. Transportul şi distribufia lor pe conducte sunt limitate. Se mai folosesc ca materie primă pentru fabricarea alcoolilor superiori şi a derivafilor lor, etc. î. Gaz-metan: Sin. Metan (v.), Gaze naturale (v.), Grizu (v.). 2. Gaz-muştar [ropHHHHbiH ra3; gaz mou-tarde; Senfgas; mustard gas, Yper'te; mustâr-gâz]. Gaze. V. Iperită. 3. Gaz neutru [HeăTpaJibHbiH ra3; gaz neutre; neutrales Gas; neutral gaz; semleges gaz]. Ind. frg.: Gaz care nu ia parte la procesul frigorigen, dar se adaugă în evaporator spre a menfine constantă presiunea din restul instalafiei, în instalafiile frigorigene cu absorpfie. La instalafiile cu amoniac, de exemplu, se adaugă hidrogen. 4. Gaz tonant [rpeMy^HH ra3; gaz tonnant; Knallgas; detonating gas; robbano gaz]. Tehn.: Amestec de hidrogen şi oxigen în raportul 2:1. Prin aprindere, se combină cu explozie, formând apă: 2H2 + 02=2H20. 5. Gaz umed [}KHpHbiH ra3; gaz humide; Nafjgas; wet gas; nedves gaz]. Ind. pefr.: Gaz de sondă amestecat cu cel pufin 0,16 l/m3 gazolină, care poate fi recuperată prin compresiune şi răcire. Sin. Gaz bogat. 6. ~ uscat eyxon ra3î gaz sec; Trockengas; dry natural gas; szâraz gaz]. Ind. pefr.: Gaz de sondă amestecat cu mai pufin de 0,16 l/m3 gazolină, care poate fi recuperată prin compresiune şi răcire. 7. Gaz vomitiv [pBOTHbiH ra3; gaz vomitif; brechenerregendes Gas; vomitive gas; hânytato gaz]. Gaze: Gaz care, inhalat, provoacă vomitări. Ex.: Cloropicrină; 8. Gaz: Petrol lampant (termen popular). 9. Gazare [OKypHBaHHe; fumigation; Verga-sung; fumigation; gâzfejlesztes]. Tehn.: Operafiune prin care, într'un spafiu limitat, se realizează o atmosferă otrăvitoare pentru anumite organisme vii, pentru a distruge diferifi parazifi, şoareci, insecte, etc. Se folosesc gaze propriu zise, şi lichide, sau solide volatile. 10. Gazare [ra3HpOBKa: gazage; Vergasung gasification; gâzfejlesztes]. Tehn. mii.: Acoperirea unui obiectiv cu gaze trecătoare (sufocante, asfixiante şi toxice generale). Gazarea se realizează prin bombardament de artilerie, din avion, cu valuri de gaze, lumânări toxice, etc. 11. Gazare [onajiHBaHHe bojiockob TKaHH; gazage; Sengen; gassing, singeing; porkoles]. Ind. texf.: Operafiune de netezire, al cărei scop este eliminarea fibrelor şi a căpătâielor de fire aderente la suprafafa fesăturilor. Este o operafiune care se face în scopul unei mai bune albiri, vopsiri şi imprimări, trecând fesătură, cu o anumită vitesă, peste o flacără. Sin. Pârlire. 12. Gazbeton [ra306eT0H; gaz-beton; Gasbe-ton;gas-concrete; gazbeton]. Bet.: Beton poros, obfinut prin introducerea în amestecul de beton a unei substanfe care, reacţionând cu apa sau cu hidroxidul de calciu pus în libertate prin priza cimentului, dă un gaz care umflă masa betonului. Astfel de substanfe sunt: carbura de calciu, pulberea de aluminiu şi anumifi compuşi ai calciului. Se foloseşte ca izolant termic şi fonic. Sin. Gazocret. 13. Gaze arse. V. Gaze de ardere. 14. Gaze de ardere [ra3006pa3Hbie npo-AyKTbl ropeHHH; gaz brules, fumees; Abgase, Rauchgase, Brenngase; flue gases, drawing-off gases; egesi gâzok]: Gazele cari rezultă în urma unei combustii (îri focar, în motor cu ardere internă, 8î °C ^ 800 k 700 600 1 500 ^ m ^ 300 1,0 1.5 2,0 3.0 3.5 i 0 Factor de exces de aer Curba varia}iei temperaturii gazelor de ardere ale unui motor Diesel. a) curba unui motor în patru fimpi; b) curba unui motor în doi timpi. cameră de combustie, etc.). Sunt formate, în general, din CO, C02, S02 şi vapori de apă. Se caracterizează prin compozifia lor chimică şi prin temperatură. — Formarea lor depinde de natura exploatării, de felul combustibilului şi de conducerea focului, respectiv a exploatării. Caracteristicele lor depind şi de randamentul combustiei. Gazele de ardere din focare şi din motoarele cu ardere internă pot fi folosite în turbine cu gaze, în compresoare pentru supraalimentarea motoarelor, etc.; gazele de ardere din camerele de combustie ale reactoarelor servesc la propulsia prin reacfiune; gazele de ardere ale explozivilor din 810 unele guri de foc servesc penfru antrenarea fuzee-lor; gazele de ardere din cuptoare constitue o materie primă pentru diferite ramuri ale industriei, 0,80 0,85 0,90 0.95 WO 1,05 110 1.15 \20 1,25 Factor cfe exces de aer Curbele variatei temperaturii gazelor de ardere ale unui motor cu explozie, în funcfiune de factorul de exces de aer şi de supraîncărcare, a) 350 mm Hg supraîncărcare; b) 200 mm Hg supraîncărcare; c) 100 mm Hg supraîncărcare; d) 0 mm Hg supraîncărcare. sau pot fi folosite la preîncălzirea aerului, a apei sau a diverşilor combustibili, ca şi la încălzitul industrial. Sin. Gaze arse. î. Gaze de explozie [B3pt>iBHaTbie ra3bi; gaz cKexplosion; Explosionsgase; explosive gases; robbanâsi gâzok]. Mine: Gaze cari se formează în urma exploziilor din mină. Produsele diferă după felul exploziilor. — Deosebim: Gaze de explozie cari se formează în urma folosirii explozivilor la lucrările miniere: In reacţiile chimice cari au loc, se formează oxid de carbon (CO), oxizi de azot, în special oxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NOs), bioxid de carbon (C02), vapori de apă (H20), hidrogen sulfurat (SH2), etc. Procentul de gaze produse în explozie variază cu compoziţia chimică a explozivilor, cu calitatea şi consistenţa burajului, cu prezenţa sau absenţa crăpăturilor şi cu felul exploziei (normală sau incompletă). Explozivii cari produc mult oxid de carbon reclamă o ventilaţie intensă. Gaze de explozie cari se formează din exploziile de metan, de praf de cărbune sau mixte. Explozia de gaz metan se face după reacţia: CH4 + aer (202 + 8N2) = C02 + 8N2 + 2H20, din care se calculează că sunt necesare 9,5%metan în amestecul de explozie. Când CH4e în exces faţă de aer, se formează în gazele de explozie şi oxid de carbon. Din cauza undei de presiune (de şoc) a gazelor rezultate din reacţie, care provoacă aspiraţia de aer proaspăt, se produce aproape imediat un amestec al gazelor de explozie cu aerul. Gazele rezultate din explozia metanului au următoarea compoziţie: N2 80... 85%, 02 12... 17%, COs 4... 7%, CO 0,5... 1,5%. Amestecul rămâne otrăvitor, chiar după diluare cu aer proaspăt. 2. Gaze de luptă [6oeBbie ra3bi; gaz de combat *, chemîsche Kampfstoffe; warfare gases *, harc-gâzok], Tehn. mii., Gaze: Substanţe fie gazoase, fie amestecuri de gaze propriu zise, sau de li^ chide pulverizate sau vaporizate,ca şi de corpuri solide fin divizate (aerosoli), cari fac atmosfera nocivă sau irespirabilă. Din punct de vedere fizic (al tensiunii de vapori), gazele de luptă pot fi clasificate în gaze trecătoare, cu tensiune de vapori mare, şi deci cu punct de fierbere scăzut, şi în gaze persistente, cu tensiune de vapori mică, adică având un punct de fierbere înalt. Gazele trecătoare sunt folosite la gazare, iar cele persistente, pentru infectare. — Din punctul de vedere al acţiunii fiziologice, se deosebesc: s. ~ insidioase [cKpbiTbie ra3bi, ra3bi 3a-eflJlCHHOro AGHeTBHH; gaz insidieux; hinterlistige Gase; insidious gases; lappango gâzok]. Gaze: Gaze cari pătrund în organism pe nesimţite. Din momentul când ajung în organism şi până ce apar primele simptome de îmbolnăvire, trece un anumit timp, în care gazatul nu-şi dă seama de existenţa lor pentru a se proteja. Gazele insidioase (înşelătoare) au ca tip reprezentativ iperita şi fos-genul. 4. ~ iritante [pa3ApaJKaioiiiiHe ra3bi; gaz irritants; reizende Gase; irritant gases; ingerlo gâzok]. Gaze: Gaze de luptă cari au de scop „neutralizarea" inimicului, adică scoaterea lui din luptă, fără a-l ucide; ele au deci acţiune însemnată numai în concentraţii mari. Unele din ele acţionează asupra ochilor, provocând lăcrimare; altele irită nervii şi mucoasele nasului şi ale gâtului, provocând strănutări, tuse, lăcrimare, dureri de nas, de maxilare, etc.; altele provoacă acte reflexe, cum e contractarea diafragmei şi a muşchilor abdominali, dând vomitări. 5. ~ lacrimogene [cjie30T0HHBbie ra3bi; gaz lacrimogenes; trănenerregende Kampfstoffe; la-crimator gases; konnyezest idezo gâzok]: Gaze de luptă din clasa gazelor iritante. Ele acţioneză asupra ochilor, provocând o lăcrimare abundentă care orbeşte pe combatant, şi deci îl „neutralizează", adică îl împiedecă temporar să-şi exercite misiunea. Ex.: bromură de benzii şi derivaţii săi. e. ~ strănutătoare [HHxaTejibHbie ra3bi; gaz sternufatoires; nie^enerregende Kampfstoffe; sier-nutatory gases, sneeze gases; tusszenest idezo gâzok]: Derivaţi halogenaţi ai arsinelor, cari irită nervii şi mucoasele nasului şi ale gâtului, provocând strănutări, însoţite de alte manifestări, secundare. Iritarea produsă poate fi uneori atât de violentă, încât să dea turburări cerebrale. 7. ~ sufocante-asfixiante [y#ymjiHBbie, yfly-maK)IU,He ra3bl; gaz suffocants-asphyxiants; er-stickende Gase; suffocating-asphyxiating gases; fojfo gâzok]: Gaze cari vatămă căile respiratorii, distrug pereţii plămânilor, provocând dureri mari, şi pot duce la moartea celui gazat. Ex.: clorul, fosgenul, difosgenul, cloropicrina, etc. 8. ~ toxice generale [6oeBbie ra3bi, OTpa-BJifliOiUHe HepBHyio CHCTeMy; gaz toxiques ge-neraux; Nervengifte; systemic poisons; mergezo gâzok]: Gaze de luptă cari acţionează asupra sistemului nervos (ex.: acidul cianhidric) sau asupra sângelui (ex.: oxidul de carbon). 9. ~ vezicante [6oeBbie HapbiBHbie ra3bi; gaz vesicants; Blâsenhervorbringendekampfstoffe; 811 vesicanf gases; marohatâsu gâzok]: Gaze de luptă cari produc beşici pe piele (vezicafii); ex.: iperită, azotiperifa şi lewisita. 1. Gaze’de mină pyAHHHHbiH ra3; gaz de mine; Grubengase; mine gases; bânyagâzok]. Mine: Nume generic dat tuturor gazelor cari alterează aerul din mină, anume: C02, CO, CH4, H2S— şi altor gaze — produse în cantităfi mici de explozivi. Prin gaze de mină se înfelege adesea numai metanul, care e cel mai frecvent şi mai periculos. 2. Gaze de nomol [6ojiothbih ra3; gaz de boue; Schlammgas, Klărgas; mud gas; iszapgăzok, budosgâzok]. Canal.: Gaze produse prin fermentarea nomolului depus din apa de canal. Sin. Gaz pufuros. s. Gaze juvenile [lOBeHHJibbHbie ra3bi; gaz juveniles; Juvenilgase; juvenile gases; juvenil-gâ-zok]. Geo/.: Gaze de origine eruptivă, cari însoţesc erupţiile vulcanice sau se degajă din topi-turile magmatice în decursul procesului de consolidare al acestora (v. Fumarole, Solfatare, Mofetă). 4. Gaze la câmp [ra3bi B noJie; gaz au champ; Gasbrennen im Feld; gases to field; găzeges a mezon]. Ind. pefr.: Operafiunea şi dispozitivul pentru ars gaze, într'un punct îndepărtat de instalafiile cari le produc, când ele se găsesc sub presiune prea mare sau când, dintr'un motiv oarecare, este nevoie să se elimine o anumită cantitate de gaze. 5. Gaze naturale [npHpoAHbiH ra3; gaz natu-rels; Naturgase; natural gases; termeszetes gâzok]. Geol., Mine: Gaze combustibile vadoase (v. Gaze terestre), cari reprezintă amestecuri de hidrocarburi gazoase (bitumene libere gazoase) alcătuite în cea mai mare parte, sau aproape excluziv, din metan (CH4). Acest gaz, care este combustibil, se găseşte în natură în emanafii fumaroliene şi hi-drotermale (gaz de mlaştini), în zăcăminte independente cantonate în roce pelitice (argiloase sau marnoase) sau în roce calcaroase, în zăcăminte de sare gemă şi de sulf, în zăcăminte de cărbuni şi în strate de bitumene, şi în zăcăminte de petrol. Afară de metan, gazele naturale mai confin, în cantitate mică: hidrocarburi gazoase şi lichide din aceeaşi serie, azot, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi urme de gaze nobile (heliu şi argon). Se întrebuinfează în economia casnică şi în industrii ca un excelent combustibil (uşor de transportat prin conducte, cu ardere fără fum, şi cu o putere calorifică de 8500 kcal/m3), pentru iluminat, ca materie primă pentru fabricarea negrului de fum de calitate superioară, şi în industria chimică organică. Din gazele de petrol se extrage şi gazolina (hidrocarburi lichide uşoare), ca şi gazele: propan şi butan cari, lichefiate, constitue produsele comerciale Pebegaâ, Aragaz, etc. e. Gaze nobile [pe^KHH ra3, 6jiaropoAHbiH rac; gaz nobles; Edelgase; rare gases; nemeş gas-zok]. Chim.: Grupul elementelor inerte din punct devedere chimic» compus din: heliu, neon, argon, kripton, xenon şi radon. Sunt gaze monoatomice, cu valenfa zero. Se găsesc, cu excepfiunea rado- nului, în stare naturală, în compozifia aerului care constitue troposfera. Radonul se formează prin desintegrarea elementului radiu. Analizele aerului arată că 1001 confin: 0,5 cm3 heliu. 1,5 cm3 neon, 932 cm3 argon, 0,11 cm3 kripton şi 0,008 cm3 xenon, adică 0,934 °/0 gaze nobile. Tabloul de mai jos cuprinde câteva constante fizicochimice ale gazelor nobile: Elementul nr. at. gr. at. p. t. p. t. d la 0° şi 1 at Solubilitatea în 100 părfi apă la 00 Heliu 2 4,003 -272,1» la 25 at -268,980 0,17 848 0,9 7cm3 Neon 10 20,183 -248,60 -245,90 0,8990 2,60cm3 Argon 18 39,944 • 189,40 -185,80 1,7868 5,60cm3 Kripton 36 83,7 -1690 -151,80 3,736 Î1,05cm3 Xenon 54 131,2 -1400 -109,10 5,891 24,2 cm3 Radon 86 222 - 710 - 620 9,96 51,00cm3 Gazele nobile fiind neinflamabile, sunt între-buinfate pentru realizarea unei atmosfere inerte în toate procesele fizicochimice unde aceasta e necesară (de ex. la fabricarea becurilor electrice). 7. Gaze ferestre feeMHbie, HaTypajibHbie ra3bl; gaz terrestres; Erdgase; earth gases, marsh gases, natural gases; foldgâzok]. Geol.: Gaze cari se degajă din interiorul Pământului. După originea lor, se grupează în: gaze nobiie şi e-manafii rezultate din desintegrarea elementelor radioactive; gaze juvenile, strâns legate de fenomenele eruptive (fumarole, solfatare şi mofete); gaze vadoase, cari se produc prin transformarea substanfelor organice din sedimente (mai importante sunt CH4,C02şi azotul); gaze produse prin diageneză şi metamorfism de contact (C02 şi H2O). Sin. Gaze interne. 8. Gaze vadoase. V. sub Gaze terestre. 9. Gazeificare [raSHCjpHKaiţHH; gazeification; Vergasung; gasification; elgâzositâs]. Ind. chim sp., Tehn.: Transformarea unui combustibil solid sau lichid în combustibili gazoşi, fie în prezenfa aerului sau a vaporilor de apă, fie în prezenfa amândorora. In gazeificarea cu aer se produc următoarele reacfii de oxidare şi de reducere: C + 02=C02 + 97640 kcal (reacfie exotermică) C + C02 = 2C0 —38360 kcal (reacfie endotermică). In gazeificarea cu aer şi vapori se produc următoarele reacfii chimice: C + 02 = C02 + 97 640 kcal (reacfie exotermică) C02 + 2C = 2C0—38360 kcal (reacfie endotermică) H20 + C = CO + H2—17460 kcal, încât cantitatea limitată de oxigen din aer sau din apă determină formarea oxidului de carbon, care este combustibil, împiedecând existenfa bioxidului de carbon, care nu este combustibil (adică o parte din căldura sensibilă e folosită pentru formarea oxidului de carbon (CO) cu oxigenul din apă, mărindu-se astfel cantitatea totală de CO). Gazeificarea poate fi parfială sau integrală. In ga- 812 zeificarea parţială se obţin reziduuri în cari rămâne o parte din energia combustibilului; în gazeificarea integrală nu se obţin reziduuri. Astfel, în producerea gazului sărac (cel mai vechiu şi cel mai răspândit), prin procedeul de gazeificare integrală, randamentul termic (în gaz) de 75* ■•78%, funcţionarea simplă a aparaturii cât şi o instalaţie puţin costisitoare, constitue avantaje importante. Puterea calorifică mică a gazului (1100 - • • 1300 kcal/m3), confinutul mare de azot (cca 50%) şi temperatura relativ joasă de ardere a gazului reprezintă, în acelaşi timp, desavantaje. Gazeificarea integrală cu ajutorul vaporilor de apă este folosită mult în tehnică, gazul de apă obţinut având o putere calorifică de cca 2500 kcal/m3, un randament termic de cca 70% şi 1,5-"3% azot. Procedeul întrebuinfează cocs şi o aparatură mai complicată, gazeificarea prin acest procedeu nefiind o solufie pe deplin satisfăcătoare din punct de vedere tehnic şi economic. Din amestecul gazului produs prin distilarea huilei şi prin gazeificarea integrală a cocsului rezultă un gaz dublu (mixt), care are o putere calorifică de 3200-**3600 kcal/m3. î. Gazeificarea subterană a cărbunilor. V. Exploatare, metodă de ~ prin gazeificarea subterană a cărbunilor. 2. Gazelor, analiza ~ de ardere [aHaJiH3 ra30-06pâ3Hbix npOAyKTOB ropeHHH; analyse des gaz brDIes, analyse des fumees; Analyse der Ab-gase, Analyse der Rauchgase, Analyse der Brenn-gase; analysis of flue gases, analysis of drawing-off gases; egesi gâzok analizise, egesigâzok elemzese]: Analiza făcută curent gazelor provenite din arderea diferifilor combustibili în industrii, pentru a se urmări o valorificare cât mai completă a acestora. Consistă în determinarea temperaturii gazelor de ardere, în determinarea tirajului, a diferenfei de presiune dintre focar şi coş, şi în Aparat pentru determinarea tirajului. 1) tub fixat înaintea registrului de turn; 2) tubul indicator al nivelului de apă; 3) nivelă penfru fixarea aparatului; 4) tub fixat în focar. determinarea confinutului în diferite gaze ale amestecului; în ultimul scop se folosesc practic aparate cari determină fiecare gaz prin deosebirile fizice (de refracfiune a luminii, de viscozitafe, greutate specifică sau conductibilitate termică) dintre acestea şi aer (v. şi Analizor de bioxid de carbon). Se folosesc cel mai mult aparatele cu absorpfie (v. Orsat, aparatul ~), dintre cari unele, cu mici modificări, sunt folosite şi penfru analizele de gaze din motoarele cu ardere internă. Cu ajutorul analizei făcute şi al diagramei gazelor arse (v.) se determină valorile factorului de exces de aer al combustibilului. s. Gazelor, constanta ~ [nocTOflHHan ra30B; constante des gaz; Gaskonstante; gas constant; gâzâllando]. F/z., Meieor. V. sub Gaz perfect. 4. Gazelor perfecte, ecuafia ~ perfecte. V. Gaz perfect. 5. Gazelor, teoria cinetică a ~ [KHHeTHnec- nan TeopHH ra30B; theorie cinetique des gaz; kinetische Gastheorie; kinetic fheory of gases; kinetikus gâzelmelet]. Chim. fiz.: Teoria care deduce din legile Mecanicei proprietăfile fizice ale gazelor perfede, presupunându-le formate din molecule perfect elastice, de dimensiuni neglijabile fafă de distanţele mijlocii dintre eie, molecule cari se mişcă în toate direcţiile în linie dreaptă, schimbându-şi direcţia de propagare numai prin ciocniri elastice între ele 'sau cu pereţii recipientului care le conţine. Numărul dn de molecule din unitatea de volum cari au vitesa cuprinsă între c şi c + dc este dat de funcţiunea de distribuţie statistică a Fizicei clasice 60pH0e CTeKJio; verre cathedrale; Kathedralglas; cathedral glass; kathe-drâl-uveg]: Geam fabricat în grosimi de 2 • • -3 mm, netransparent, uneori colorat, ale cărui suprafeţe prezintă neregularităţi asemănătoare oţelului bătut cu ciocanul. Sin. Geam ciocănit. 7. ~ ciocănit [matoboe CTeKJio; verre martele; gehămmertes Glas; hammered glass; kalapâcsolt uveg]. V. Geam catedral. 8. ~ de cuarf [KBapiţeBoe CTeKJiO; vitre de quartz; Quarzglas; quartz glass; kvarc-uveg]: Geam fabricat din cuarţ topit, care permite trecerea a 50* ■-80%, din intensitatea razelor ultraviolete spre deosebire de geamul obişnuit, care permite să treacă numai 1 % din această intensitate. Are aceleaşi grosimi ca şi geamul obişnuit. Sin. Geam de ultraviolete. 9. ~ de siguranfă [He6bK>meecH CTerqio, 6e30CK0Ji0HH0e cTenjio, cjioncToe cieKJio; verre de securite; Sicherheitsglas; safety glass; biztonsâgi uveg]: Geam de fabricaţie specială, care nu se sparge în cioburi ci se fărâmiţează, astfel încât nu poate provoca răniri sau alte accidente. Se foloseşte la autovehicule sau în locuri unde se produc aglomeraţii, şi unde pericolul de spargere şi de rănire este mare. Sin. Geam securizat. După felul de fabricare şi de comportare la spargere, deosebim mai multe tipuri de geamuri de siguranţă: geamuri armate, cari au înglobate în masa lor ţesături sau plase metalice, sau numai simple fire metalice (geamuri tip Chauvel), cari împiedecă formarea de cioburi în cazuri de foc sau de şocuri puternice; geamuri formate din două sau din mai multe foi unite între ele prin presare sau prin lipire cu răşini transparente (geamurile Kinonglas, Neutex, Peka, Sankt-Christoph-Glas, Sigle, Transopal), şi geamuri obţinute prin călirea într'un curent de aer cald a foilor de geam gata fabricate. Acestea din urmă sunt foarte rezistente şi elastice, iar la şocuri violente se fărâmiţează în loc să se spargă în cioburi. (Din această categorie fac parte geamurile Mirit, Sekurit, Siemens şi Thorax.) Schema insfalafîei mecanice penfru tras geamuri. A) procentajul în greutate al materiilor prime folosite la fabricarea geamurilor; a) nisip 58,6%; b) var 9,9%; c) dolomil 10,50/q ; d) carbonat de sodiu 17,5%; e) sulfat de sodiu 3,5%; B) cuptorul de topit, parfial secţionat; 1) deschidere de alimentare; 2) sticlă topită; 3 şi 3’) arzătoarele cuptorului; 4 şi 5) conducte de aer şi de gaz; 6 şi 6') conducte preîncalzitoare pentru evacuarea gazelor; 7) camerele de tragere; 8) maşinile de tras cu răcitoare şi valfuri de conducere; 9 geamuri fabricate; 10) debiteză; II) formarea geamului; 12) prima pereche de valfuri conducătoare; C) spafiul de lucru; O) secfiune prin debiteză; D) maşinile de fras. 821 î. Geam coloraf [3am,HTHoe CTeKJio; verre protecteur; farbiges Glas; protecting glass; szines-uveg]. Metl.: Placă de sticlă colorată cu oxizi metalici, care se montează pe ecran, pentru a proteja pe sudori la operaţiunea de sudare cu arcul electric, prin filtrarea razelor periculoase (ultraviolete, infraroşii) şi oprirea trecerii stropilor de metal topit, şi a permite urmărirea sudării, prin atenuarea luminii orbitoare. — Obişnuit, geamul colorat e constituit din două placi de sticlă solidarizate, dintre cari una este dintr'o sticlă obişnuită, iar cealaltă este colorată. Geamul colorat se montează cu placa obişnuită spre punctul de sudură, pentru a proteja placa cu oxizi metalici contra proiecţiei de stropi de metal. 2. Geam de far [cTeKJio (|)apbi; verre de phare; Streuscheibe; head lamp glass; feny-szoro uveg]: Geam de formă circulară, plat sau bombat, de obiceiu ripsat (striat), care face posibilă luminarea căii prin fasciculul luminos produs de farul unui automobil. Geamul poate fi necolorat, sau colorat în galben pentru timp de ceafă. 8. ~ givrat [cTeKJlO CM0p030M; verre gi-vre; vereistes Glas; frozen over glass; jegvirâgos uveg]: Geam gros de 2- mm, care are imprimate pe el — dela fabricafie — desene, de obiceiu în formă de flori de ghiafă, astfel încât permite trecerea luminii, fără a fi transparent. 4. ~ lăptos [onajioBOc CTemio, MaT0B0e CTeKJIO; verre opale, verre depoli; Milchglas; ground glas; milk glass, opal glass; opâl-uveg]: Geam de coloare albă-lăptoasă, făcut netransparent prin adăugirea, la fabricafie, a unor fluoruri. Transmite până la 40% din fluxul luminos incident. Sin. Geam opalin. 5. ~ mătuit [MaTnpoBaHHoe cTeKJio, me-p0X0BaT0e CTeKJIO; verre mat; Mattglas; frosted glass; homâlyos uveg]: Geam care are o suprafaţă netedă şi una asprită prin împroşcarea cu nisip (sablare), sau prin tratare cu o substanfă chimică. Suprafefele mătuite chimic au un aspect cristalin uniform, iar cele mătuite prin sablare prezintă sgârieturi şi găuri microscopice. Sin. Geam mat. e. ~ ornamental [(JîHrypHoe (ysopnaToe) CTeKJIO; verre ornamental; Ornamentglas; ornamental glass; ornament-uveg]: Geam fabricat în grosimi de 3 "•4 mm, uneori colorat, care este făcut netransparent prin imprimarea în relief a unui desen, de obiceiu geometric. Transmite până la 92% din fluxul luminos incident, după grosime şi coloare. 7. ~ riglat [pH(|)JieHoe CTeKJIO; verre can-nele, verre raye; Riffelglas; ribedd glass; zsinor-uveg]: Geam fabricat în grosimi de 3 •■*6 mm, care are una din suprafefe netedă, iar pe cealaltă suprafaţă are imprimate — în sensul lungimii — şănţuleţe paralele. Se foloseşte Ia luminatoare şi, în general, unde este nevoie de un geam rezistent. 8. ~ sârmat. V. sub Geam de siguranfă. 9. ~ securizat, V. sub Geam de siguranfă. io. '^'„thermoglas "[eTeKjio „TepMorjiac";vitre „thecmoglas"; ,,Thermoglas,,-Scheibe; „thermo-glas" glass; ,,thermoglas,,-uveg]: Geam format din două plăci de sticlă, izolate printr'un strat subfire de vată de sticlă. Permite trecerea luminii ca printr'un geam normal, dar nu transmite radiaţiile termice şi sgomotul. Prezintă inconvenientul că în timpul iernii, din cauza diferenfei mari de temperatură, asudă, împiedecând astfel pătrunderea luminii. u. Geamandură [6yh; bouee; Boje; buoy; boja, uszojelzo], Nav. m.: Corp plutitor de tablă, de formă sferică, cilindrică, conică sau ovoidă, ancorat în drumul vaselor cu scopul de a servi drept indicator (pentru arătarea locurilor de ancorare, a obstacolelor, a punctelor convenţionale de trecere într'un şenaJ navigabil) sau pentru a servi ca puncte de legare pentru nave. Se pot deosebi: geamanduri fluviale, mai uşoare, şi geamanduri de mare, mai grele. Există o diversitate de tipuri, cu anumite caracteristice, după rolul pe care-l îndeplinesc: geamanduri cu clopot sau cu fluier, cari dau semnale acustice pentru ceaţă, şi geamanduri luminoase (după codul semnalelor optice), cari indică, de obiceiu, intrarea în porturi, sau punctele de schimbare a aliniamentelor de navigaţie; geamanduri de amaraj (de legare), fixate — cu ancore grele — în basinele porturilor sau de corpuri moarte, pentru a putea lega navele direct la ele; geamanduri de dragare, cari delimitează zona unde lucrează o dragă. Uneori, în loc de geamanduri, se folosesc butoaie de lemn sau rezervoare de tablă. Se deosebesc: 12. ~ cu clopot [6aKeH c kojiokojiom; bouee â cloche; Glockentonne; beli buoy; harangboja]: Geamandură cu un trepied şi un clopot, care este acţionat prin oscilaţiile geamandurii provocate de valuri. Sunetul clopotului semnalizează prezenfa geamandurii care, din cauza valurilor, uneori nu esfe uşor vizibilă. îs. ~ cu fluier [6aKeH co cbhctkom; bouee â sifflet; Heultonne; whistle buoy; sfpboja]: Geamandură sonoră, la care dispozitivul acustic este constituit dintr'un fluier acţionat de aerul comprimat într'un tub. Pistonul de compresiune esfe înlocuit de nivelul variabil al apei împinse în interiorul tubului, a cărei mişcare se efectuează prin oscilaţiile geamandurii. 14. ~ cu sirenă [6aKeH c CHpeHOH; bouee â sirene; Sirenentonne; siren buoy; szirenboja]: Geamandură specială — pentru funcţionarea pe timp de ceaţă, de viscol sau cu vizibilitate rea — cu o sirenă cu aer comprimat, comandată dela distanţă, şi al cărei sunet poate fi auzit până la cca 25 km. 15. ~ de balizare [nJlOByHHH 6aKeH; bouee â baliser; Bakentonne; beacon buoy; jelzo rud-boja]: Geamandură folosită penfru a jalona traseul navigabil al unui canal sau al unui râu, sau intrarea într'un port (v. fig.). Aceste geamanduri au, în general, dispozitive luminoase, iar semnificaţia formelor şi a colorilor lor este dată în instructiile nautice sau în cartea farurilor. 322 î. Geamandură de legare [aKOpHaa 6oHKa, 6aKeH Ha MepTBOM anope; bouee de corps mort; Ankertonne; mooring buoy; horgonyboja]: Geamandură de formă cilindrică (v. fig.), echipată cu un inel de care se prind parâmele navelor cari nu se pot lega la porturi sau în zone unde an-corarea prezintă riscuri, şi Geamandură de legare, unde fundul este stâncos, sau prea adânc. Sin. Geamandură de corp mort. 2. ~ de semnalizare [cHrHajibHbifi 6yH; bouee â signaler; Signaltonne; signal buoy; jel-zo boja]: Geamandură care marchează un banc, o stâncă, o epavă, traseul unui cablu submarin, plase, sau cabluri ale pescarilor şi, în general, obstacole periculoase navigafiei. Geamandurile pot fi simple sau luminoase, şi poartă uneori inscripţii indicate în cartea farurilor (v. fig.). Forma şi coloarea lor variază după cum obstacolele trebue lăsate la dreapta, Ia stânga, sau la unul din cele patru puncte cardinale. 3. ~ sonoră [3ByKOBOH6yH; bouee sonore; tonende Tonne; hangzo boja]: Geamandură cu o instalafie acustică, destinată a da indicaţii navelor — pe timp de ceafă, de vizibilitate redusă sau pe timp rău şi mare agitată — asupra apropierii de un obstacol, sau de intrarea unui port. 4. Geamandură [6yH; bouee; Boje; buoy; boja, uszojelzo]. Pisc.: Vas gol, tigvă, lemn sau legătură de plante uşoare, cari marchează obstacolele pentru pescuit, arată sau susfin uneltele de pescuit. La năvod, geamandura poartă numele de puşă. Geamandurile se folosesc mai ales la pescuitul marin. 5. Geamblac [kpoh6jiok (iiikhb) jjjih HecJ)-TaHbix BblUieK; palan fixe; Turmrollenverlage-rung; crownblock; toronycsigakeszulek]. Mine: Dispozitiv instalat pe coroana turnului unei sonde, cuprinzând rolele necesare pentru macara (6 role), MM J£" Geamblac pentru foraj. pentru cablul de lăcărit (1 rolă) sau penfru cablul cârligului de manevrat greutăţi (1 rolă). Rolele sunt montate pe grinzi de fier profilat sau pe buşteni de stejar (sistem vechiu), fiecare rolă Geamandură de semnalizare. sounding buoy; având câte o pereche de paliere, sau toate rolele fiind pe un ax comun. Palierele sunt cu Geamblac penfru lăcărit. alunecare (de fonfă), cu rulmenfi cu bile, sau cu role. 6. Geamlâc [1. cTeKJiaHHaa neperopo^Ka, 2. c0B0KyiiH0CTb okoh KaKoro-jmâo spaima; vitrage; Fensterwand, Glasverschlag; glass-parti-tion; ablakfal]. Arh.: 1. Galerie ai cărei perefi exteriori sunt formafi din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. — 2. Totalitatea geamurilor unei construcţii. 7. Geantă. Auto.: Termen incorect pentru jantă (v.). s. Geanficlinal [reaHTHKjraHajib; geantidinal; Gegend mit antiklinaler Formation; geanticline; geoanitiklinâlis], Geol.: Coamă ridicată care se formează în mijlocul şi în lungul axei unui geo-sinclinal, sub acţiunea forfelor orogenice. Gean-ticlinalul separă zona geosinclinală în două albii secundare, şi anume: avantfosa, sau zona cuprinsă între platforma continentală şi coama geanficlinală, şi fosa propriu zisă, care rămâne, în continuare, în largul mării. 9. Gebel [fl>Ke6eji (copT opHeHTajibHoro Ta6aKa); tabac G.; G. Tabak; G. tobacco, Dje-bel tobacco; G. dohâny], Ind. fut.: Varietate de tutun oriental, de calitate superioară, cultivat mult în Peninsula Balcanică. Gebelul din Macedonia grecească este cel mai sărac în nicotină şi mai bogat în substanfe reducătoare şi în hidrafi de carbon. 10. Gedinnian [reAHHHaHCKHH apyc; gedin-nien; Gedinneschichien; Gedinnian stage; gedi-niân reteg]. Geol.: Etaj geologic dela baza De-vonianului inferior. 11. Gedrif [rejţpHT; gedrite; Gedrit; gedrite; gedrit]. Mineral.: 2 (Mg, Fe) Si03. MgAl2SiOs. Mineral din clasa amfibolilor. Se prezintă sub forma unei răşini galbene. A fost găsit împreună cu chihlibarul prusian. 12. Gegenbauer, polinoamele lui ~ [iiojihho-Mbi FereH6ay3pa; poiynomes de G.; G. Poly-nome; G. polynoms; G. polinomjai]. A/lat.: Polinoame C^(x) cari reprezintă generalizări ale poli- 823 noamelor lui Legendre. Sunt definite prin funcţiunea generatoare: (1 — 2a.x + x2)~v= ScV(*)aw. n=0 n Sunt soluţiuni ale ecuaţiei diferenţiale: (x2—\ )yH + (2 v +1 )xy' — n(n + 2 v)y= 0, care este o ecuaţie ipergeometrică, şi deci poli-noame.le se exprimă cu ajutorul funcţiunii iper-geometrice: ^v, N r(» + 2v) p, , n ,11 -x, C»(jc)=r(»+i)f(2^f(x+3v’~”'v+2i unde T7 este simbolul funcfiunii ipergeometrice, iar T e simboiui funcfiunii gamma. Polinoamele C*(x) formează un şir ortogonal. î. Gehlenif [rerjieHHT; gehlenite; Gehlenit; gehlenite; gehlenit]. Mineral.: 3 CaO * Al203i2Si02, Silicat alumino*-calcaros format prin metamorfismul calcarului. Prezintă clivaj. 2. Geîger, contor ~ [c^eTHHK Feârepa; compteur de G.; G. Zăhler; G. counter; G. mero]. Fiz.: Contor cu vârf. 3. Geîger-Mîiller, contor ~ [cneTHHK TeH-rep-MiOJiJiepa; compteur de G. M.; G. M. Zăhler; G.-M. counter; G.-M. mero]. V. Contor cu fir. 4. Geiserif [reH3epHT; geyserite; Geyserit; geyserite; gejzerit], Geol.: Depozit silicios în cruste sau în mase pulverulente, depus de apele termale de suprafaţă în regiunile vulcanice- Are coloare albă, galbenă sau roşcată. s. Geissler, tub ~ [reiicjiepoBa Tpy6Ka;tube de G.; G. Rohre; G. tube; G. cso]. Fiz.: Tub de sticlă alungit, cu doi electrozi interni, în care se găseşte un gaz sub presiune foarte joasă. Când tensiunea electrică dintre electrozi este destul de înaltă, se produce o descărcare electrică, şi gazul devine luminos. Serveşte, unsori, drept izvor de lumină, iar în laborator, ca izvor de radiaţie pentru cercetările spectroscopice. Lumina emisă, analizată la spectroscop, prezintă un spectru de linii sau de bande, după cum gazul este în stare atomică sau moleculară, ceea ce depinde, uneori, de presiunea gazului şi de tensiunea electrică aplicată. Spectrul şi nuanţa luminii depind de natura gazului. La catod, tubul cu electrozii sub tensiune prezintă uneori un spaţiu obscur foarte strâmt, numit spaţiu Asion. După el sau, când nu există spaţiu Aston, de-a-dreptul pe catod, prezintă un spaţiu luminos, numit primul strat catodic, care se pierde într'un nou spaţiu obscur, numit spaţiu Crookes. Acesta e mărginit spre anod de un al doilea strat luminos, numit luminescenţă negativă sau a! doilea strat catodic, care se pierde într'un alt spaţiu obscur, numit spaţiu Faraday şi mărginit de o coloană de lumină continuă sau discontinuă (v. planşa), numită coloană pozitivă, şi care se întinde spre anod. Uneori, între coloana pozitivă şi anod există un spaţiu obscur anodic, şi între el şi anod, uneori, o peliculă luminescenţă anodică, numită strat anodic, dar nu există pe anod un spaţiu obscur corespunzător spaţiului Aston. Frecvenţa luminii primului strat catodic e mai joasă decât a celui de al doilea strat, iar frecvenţele luminii acestor’două straturi sunt, în general, mai înalte decât a luminii coloanei pozitive. Dacă se micşorează distanfa dintre electrozii unui tub Geissler, formafiile luminoase şi spaţiile obscure catodice îşi păstrează forma cât anodul nu ajunge în regiunea lor, iar formafiile luminoase anodice şi coloana pozitivă dispar una după alta, din spre anod spre catod, fapt care arată că acestea nu consfitue elemente esenfiale ale descărcării. La suprafaţa catodului, ionii pozitivi cari se mişcă spre el ionizează, liberând electroni, cari formează acolo o sarcină spaţială negativă; urmează (spre anod) o regiune de sarcină spaţială pozitivă (în care sarcina ionilor pozitivi depăşeşte sarcina negativă a electronilor cari se mişcă spre anod), urmată de o nouă regiune de sarcină spaţială negativă, care ajunge până în spaţiul Faraday (în care electronii sunt frânaţi prin excitaţie şi ioni-zare), şi de o nouă regiune de sarcină spaţială pozitivă, care cuprinde coloana pozitivă (presupusă continuă) şi este dată de excesul de ioni pozitivi şi de vitesă mică produşi prin ionizarea din coloană. In fafa anodului, electronii în exces şi încă neabsorbiţi constitue o nouă sarcină spaţială negativă. Câmpul electric e foarte intens în faţa catodului, are un maxim în locul de densitate nulă al sarcinii spaţiale, şi dă căderea catodică de tensiune, care se contează dela punctul de câmp electric minim din interiorul celui de al doilea strat catodic, până la catod. Câmpul electric creşte apoi din nou, penfru a trece printr'un maxim slab, în noul loc de densitate nulă a sarcinii spaţiale, iar apoi printr'un nou minim slab, în spaţiul Faraday, într'un alt loc în care densitatea de sarcină, trecând prin valoarea zero, îşi schimbă sensul. Câmpul electric creşte apoi din nou, spre coloana pozitivă, spre a lua valori foarte mari în apropierea anodului, unde dă căderea anodică de tensiune, care e mai mică decât căderea catodică, dar cu mult mai mare decât căderea din coloana pozitivă. —Alternările de spaţii obscure şi de straturi luminoase se produc prin accelerarea electronilor de vitese încă mici, în spaţiile obscure, cari excită (în primul strat catodic), excită dar sunt asociaţi cu recombinări şi neutralizări de ioni (în al doilea strat catodic) sau excită asociaţi cu recombinări şi neutralizări slabe, din cauza densităţii mici a sarcinilor spaţiale (în coloana pozitivă). Curentul de descărcare normală (v. sub Descărcare electrică) dintr'un tub Geissler e proporţional cu pătratul presiunii gazului din tub. r>, Geizer [reft3ep; geyser; Geyser; geyser; gejzir]. Geol.: Izvor ţâşnitor, intermitent, de apă fierbinte şi abur, în regiuni vulcanice. 7. Ge! [rejib, CTyAeHb; gel; Gel; gel; zsel]. Chim. fiz.: Sistem dispers, coioidal, de mare concentraţie, ale cărui proprietăţi fizice se apropie de ale stării solide, fiindcă îşi păstrează forma, şi adesea prezintă elasticitate la tracţiune sau la răsucire. Gelul se obfine dintr'un sol, de cele mai multe ori prin coborîrea temperaturii sau prin evaporarea mediului de dispersiune. Se cunosc geluri reversibile, cum este ce! obfinut din gelatină, şi geluri ireversibile, ca de ex. cel obfinut din fibrină (v. şi Gelatinizare, Imbi-bare). 1. Gel cauciuc [rejib-KaynyK; gel-caoutchouc; Gel-Kautschuk;gelcaoutchouc; zsel-kaucsuk]. Ind. cc.: Partea din cauciucul natural care rămâne nedi-solvată în eter (v. şi Sol cauciuc), şi care este un component cu un grad mai mare de polimerizare. 2. ~ pectic[}Kejie; gelee; Gelee; ielly; zsele]. Ind. alim.: Suc de fructe, bogat în pectină, de consistenfa piftiei, obfinut sub infiuenfa temperaturii şi în prezenfa zahărului, cu sau fără adaus de acizi. s. Gelatină [}KejiaTHH; gelatine; Gelatine; gelatine; zselatin]. Chim.: Materie proteică coloi-dală, care se imbibă până la o anumită limită, când trece într'o solufie apoasă limpede. Este solubilă în apă, la cald; prin răcire se prinde într'o piftie (gel), fără să-şi piardă proprietă-file inifiale. Se prepară în pulbere sau în foi dreptunghiulare, transparente, aproape incolore, uneori colorate artificial. După calitatea gelatinei sunt cunoscute în comerf varietăfile ,,aur", ,,argint", ,.cupru", f.platină"r etc. Se obfine din răzături de piele, din oase provenite din industria conservelor de carne şi din resturi de piele sau din cartilaje de peşte, în special de morun şi de niseiru. Din răzăturile de piele, gelatina se obfine prin următoarele operafiuni succesive: spălarea şi îndepărtarea calciului (dacă a fost adăugit pentru conservarea pieilor crude), fierberea cu apă, pentru a extrage colagenul, limpezirea şi rafinarea solufiilor obfinute, răcirea, tăierea şi uscarea în foi. Din oase, gelatina se obfine fie prin spălare, fărâmare şi extragere prin fierbere la presiune ordinară, în autoclavă, fie după disolvarea părjilor minerale din oase (cu ajutorul acizilor minerali), prin concentrarea, limpezirea şi rafinarea solufiilor obfinute, prin răcire, tăiere şi uscare. Din resturi de piele sau din cartilaje de peşte, gelatina se obfine prin degresare, tratare cu un acid mineral pentru îndepărtarea părţilor minerale, spălare, fierbere, etc., ca mai sus. Gelatina se întrebuinţează în industria alimentară, în farmacie, în vinificaţie, în industria fotografică, în imprimerie, în cromoiitografie, ca apret textil, etc. V. şi sub Colagen, Cleiu. 4. Gelatină [noma, npHroTOBJieHHan ajih Ay6JieHHH; peaux en tripe; Blofje; skin prepa-red for tanning; csupasz bor]. Ind. piei.: Pielea crudă, după ce a fost curăţită şi trecută prin toate operaţiunile de cenuşărit, aptă pentru a fi tăbăcită. 5. Gelatină explozivă [B3pbiBHaTbiH mejia-thh; gelatine explosive; Sprenggelatine; explosive gelatine; robbano zselatin]. Expl.: Gel constituit de o soluţie coloidală (cca 10%) de nitroceluloză în nitroglicerină. e. ^ japonică. V. Agar-agar. 7. Gelatinizant [}KeJiaTHHH3Hpyiomee ee~ nţeCTBO; gelatinisant; Gelatinierungsstoff; gelati— nizer; zselatinizâlo]. Expl.: Substanţă folosită pentru gelaiinizarea nitrocelulozelor, având proprietatea de a disolvă parţial sau total nitroceluloza. Ex.: nitroglicerină, centralită, eter 56°Be, acetat de etil sau de amil, camfor, etc. s. Gelatinizare [}KejiaTHHH3au;HH; gelatini-sation; Gelatinierung; gelatinization; zselafinizâ-las]. Chim. fiz.: Transformarea unui sol într'un gel care ţine lichidul ce constitue mediul de dispersiune, adică prinderea în masă a unui sol. Gelatinizarea se caracterizează printr'o creştere a Viscozităţii, prin scăderea conauctibilită|ii electrice, adesea prin desvoltare de căldură. Gelul produs prezintă elasticitate la tracţiune, tinzând să-şi păstreze forma sub acfiunea forfelor exterioare. 9. Gelatinizare [}KejiaTHHH3ai^HH; gelatinisa-tion; Gelatinierung; gelatinization; zselatinizâlâs]. Ind. text.: Apretarea stofelor de bumbac aspre pe o faţă, destinate hainelor de iarnă, cu gelatină de Carraghen amestecată cu amidon. Gelatina de Carraghen are o putere de umplere neîntrecută de niciun alt mijloc de apretură. 10. Gelivitate [cbohctbo HenoTopbix MaTepH-ajiOB o6pa30BbiBaTb Mopo3Hbie TpenţHHbi; ge- li vite; Frostbarkeit, Eisk 1 uftigkeit; frost-cleftness; fagyhajlamossâg]: Proprietatea unor materiale de a se desagrega când sunt supuse la înghef şi des-ghef. Fenomenul se datoreşte măririi prin îngheţ a volumului apei din porii materialului. Se măsoară Ru-Ri prin coeficientul de gelivitate ---—« unde Ru u este rezistenţa în stare uscată, iar R^ rezistenţa după îngheţul şi desgheţul unei probe de mater al. Coeficientul de gelivitate prezintă importanţă pentru pietrele naturale şi artificiale, şi se determină prin încercări de gelivitate. u. Gelivură [TpeiiţHHa ot Moposa; gelivure; Frostrifj, Eiskluft, Frostspalt, Kaltrifj; frost shake; fagyhasadek], S//v.: Crăpătură longitudinală radială a trunchiului, dela coajă spre inima arborelui, datorită gerului puternic. Cicatrizarea rănii se face greu şi, cu timpul, trunchiul prezintă o crestătură longitudinală (canelură). E frecventă la stejar, la cer, ulm, frasin, nuc, paltin; e mai rară la brad, fag, plop tremurător. Sin. Degerătură. 12. Geloide [mejiOHAbi (noHBbi); sols geloTdes; Geloide; geloid soils; geloidek]. Agr.: Soluri arabile, cu un conţinut în săruri solubile care variază între 0,2 şi 0,5%. 13. Geloză. V. Agar-agar. 14. Geluire [o6cTpyrHBaHHe, CTporaHHe; ra~ botage; Hobelung; planing; gyaluzâs]: Operaţiunea de îndepărtare cu rindeaua a aşchiilor şi a asperităţilor rămase pe suprafaţa unei piese de lemn după tăierea cu ferestrăul, pentru a se obţine o suprafaţă netedă. 15. Gelva [îKejiBa; gelva; Gelva; gelva; gel-va]. Ind. chim. sp.: Acetaţi de vinii polimerizaţi. (N. C.). V. şi Polivinil acetat. Descărcări prin tuburi Geissier. /) descărcare or- s csntei, mfr'un tub cu aer 'a presiune atmosferică; 2) descărcare m filament violscau, într'un tub cu aer d*? 0,25 af d«. i'ilr'un tub de aer de 0,05 at, cu coioanc -'ozitiv. «nuâ; 4) cie-.cărco-e fntr'un tub cv aer de f.CiCM at, •. . -Jna pozitivă stratificată; 5) descărcare îmr'un tuf- aî l i, ae>- d-* 0,001 £•. c«J coloană pozitivă stratificat? ş, cu emisiune de iumină mai intensă în porfiunea v;:i;ur 825 î. Germinări. ind. făr.: Părfi din structura inimii carului (Moldova şi Transilvania). V. şi sub Carului, inima 2. Geamănă, locomotivă V. sub Locomotivă cu abur, s. Gemma [TeMMa; Gemma; Gemma; Gemma; Gemma]. Asfr.: Stea de mărimea a doua din constelaţia Coroana boreala. 4. Gemenii [BjiH3Heu;bi (co3Be3AHe); Ies Ge-meaux; die Zwillinge des Himmels; the Twins, Gemini, Castor and Pollux; az Ikrek]. Astr.: 1. Constelaţie din emisfera boreală, constituită din două stele principale, numite Castor şi Pollux, şi 104 stele mai slabe, vizibile cu ochiul liber. — 2. Al treilea semn al zodiacului. Are simbolul , 5. GemuBă [none^Ka, nepBbiH poctok; gem-mule; Blattanlage; leaf primordium; csiralevelâl-lâs]. Biol.: Component al embrionului, alcătuit dintr'un buchet de frunzişoare învelite într'o teacă protectoare, numită coleoptilă. La cereale, ge-mula dă naştere paiului şi frunzelor. Sin. Plumulă, Muguraş, Colţ. 6. Genă [reH; gene; Gen; gene; faj]. Biol.: Părticică de materie vie, situată în cromosom, şi care dirijează desvoltarea organismelor, manifes-tându-se prin apariţia unuia sau a mai multor caractere. 7. Generafie de minerale [reHepaiţHH Mtme-pajlOB; generation de mineraux; Mineralgenera-tion; mineral generation; âsvănygenerâcio]. Mineral.:' într'o rocă eruptivă, grup de cristale ale unui mineral formate într'o aceeaşi perioadă de timp. s. Generatoare [HanajibHaH (HCxoAnan) jih-HHH, 06pa3yK)iU,aH; generatrice; Erzeugende; ge-neratrix; alkoto]. Mat.: Linie dreaptă sau curbă, a cărei deplasare în spaţiu generează o suprafaţă. 9. Generator [reHepaTOp; generatrice; Erzeu-ger, Generator; generator; generator, feyleszto}. Tehn.: 1. Maşină care primeşte energie mecanică sub formă de energie a unor corpuri solide, şi cedează energie sub altă formă. Generatoarele se numesc, după forma de energie pe care o cedează, electrice, hidraulice, pneumatice, acustice (sonice), etc. — 2. Aparat sau instalaţie cari servesc la producerea unei forme de energie (de ex. căldarea de abur e un generator termic). — 3. Aparat sau instalaţie cari servesc la producerea unui combustibil gazos (de ex.: generator de gaz, generator de acetilenă, etc.). io. ~ acustic [3ByKOBOH reHepaTOp; genera-trice acoustique; Schallerzeuger; sound generator; hanggenerâtor]: Radiator acustic (v.). Sin. Generator sonic. V. şi sub Difuzor. u. Generator de acetilenă [aiţeTHJieHOBbm reHepaTOp; generateur d'acetylene; Azetylen-(gas)entwickler; acetylene generator; acetilen-fejleszto, acetilen generator]. Tehn.: Aparat sau instalaţie cari servesc pentru producerea acetilenei (C2H2) din carbură de calciu şi apă (v. Acetilenă). Generatoarele de acetilenă pot fi portabile sau stabile; ele pot fi clasificate după mărime, după presiunea de lucru şi după felul în care carbura de calciu e adusă în contact cu apa. Aparatele portabile se construesc pentru funcţionarea cu intermitenţă, cu încărcătură maximă de 10 kg carbură, putând produce orar cel mult 2500 litri acetilenă; instalaţiile stabile se construesc penfru încărcături de 50 - 1000 kg carbură, cu o producţie de acetilenă de 10-■■3000 m3/h. Pentru aprecierea calitativă a unui generator, se consideră randamentul lui: unde Tj e randamentul generatorului, A e cantitatea de acetilenă debitată (l/h), a e cantitatea de acetilenă produsă de 1 kg carbură (l/kg), t e timpul de lucru al generatorului între două încărcături (h), G e greutatea unei încărcături (kilograme-carbură). Randamentul generatoarelor portabile e 80 •■■95%, iar al celor stabile, 85 ■■•95%. Mărimea unui generator se indică prin încărcătura de carbură pe care o poate primi. In instalaţii mari se obţin randamente mai bune şi gaze reci, şi se poafe întrebuinţa (cu măsuri speciale de protecţiune) carbură cu granulaţie mică sau în pulbere; aparatele cu încărcătură de maximum 2 kg servesc pentru iluminat sau pentru lucrări de sudură de foarte mică importanfă. După presiunea gazelor produse, se foloseşte următoarea clasificaţie: generator de joasă presiune, până la 400 mm col. apă (presiune constantă); generator de medie presiune, până la 3500 mm col. apă (presiune variabilă); generator de înaltă presiune, de cca 1,50 kg/cm2. După felul în care carbura de calciu e adusă în contact cu apa, deosebim : 12. ~ cu apă pe carbură [/ţHeTHJieHOBbiH reHepaTOp e boaoh Ha Kap6H,zţe; generateur d'acetylene â l'eau tombantsur le carbure; Azety-len(gas)entwickler mit Wasser auf Karbid;acetylene generator with water dropping on carbide; vizada-golo acetilen fejieszfo]: Generator în care apa curge pe carbura de calciu, iar gazul care se formează în încăperea de gazeificare e evacuat printr'o Generator cu apă pe carbură. 1) cutie-sertar pentru carbură; 2) apă; 2a) robinet de reglare a debitului apei; 3) spafiul de gazeificare; 4) clopot; 5) rezervor de gaz; 6) epurator (chimic) de gaze; 7) supapă de siguranfă. conductă. Acest aparat nu prezintă pericol, dar produce gaze calde, şi astfel e necesară răcirea 826 încăperii de gazeificare. Acest sistem se foloseşte, în special, penfru aparate portabile. Figura reprezintă un generator în care gazele formate în încăperile de gazeificare se adună sub un clopot plutitor care, prin greutatea lui, reglează presiunea acetilenei (v. fig.); carbura e depusă în două cutii-sertare, şi este descompusă de apa care curge dintr'un recipient. 1. Generator cu carbură în apă [aiţeTHJieHO-BbiH reHepaTop c Kap6Hfl0M b BO^e; generateur d'acetylene â carbure tombant dans l'eau; Azetylen (gas)entwickier mit Karbid im Wasser; acetylene generator with carbide faiiing in water; karbid-adagoio acetilen fejleszto]: Generator în care carbura e aruncată în apă, iar gazul care se formează e rece, din cauza volumului mare de apă. In instalafiile construite pe acest principiu se poate folosi carbura în pulbere, dar în acest caz trebue luate măsuri de protecfiune. Figura reprezintă o instalafie de acest fel, în care carbura e asvârlită — printr'o roată cu palete — pe grătarul generatorului, şi acetilena formată e dirijată în aparate de spălare (echipate cu dispozitive cari opresc întoarcerea acetilenei în generator); generatorul e înzestrat cu un aparat de epurare pentru refinerea umidităfii şi cu o supapă hidraulică de siguranţă pentru protecfiunea contra exploziilor. 2. ~ cu contact [aiţeTHJieHOBbm reHepaTop C KOHTaKTOM; generateur d'acetylene â contact; Azetylen(gas)entwickler mit Kontakt; contact acetylene generator; acetilen fejleszto kontak-tussal]: Generator în care carbura se cufundă în apă, sau apa inundă carbura. Apa şi carbura pot fi tinute în contact, sau separate printr'un dispozitiv comandat de presiunea acetilenei care se desvoltă. Aparatele construite pe acest principiu confin o încărcătură de maximum 10 kg, şi sunt folosite cel mai mult. Exemple: 3. ~ cu imersiune [HHBepcHOHHbiH aiţeTH-JieHOBblH reHepaTop; generateur d'acetylene â immersion; Immersion Azetylen (gas) entwickler; immersion acetylene generator; karbidadagolo a-cetilen fejleszto]: Generator în care carbura se cufundă în apă (v. fig.). Obişnuit, carbura se pune într'o plasă de sârmă, care apoi se aşază sub un clopot; carbura se cufundă în apă prin greutatea proprie, iar clopotul poate fi ridicat în sus de presiunea acetilenei care se formează. Odată cu ridicarea clopotului, contactul dintre carbură şi apă se între- Generator cu imersiune. I) carbură; 2) apă; 3) spafiu de gazeificare; 3a) conductă de acetilenă; 4) cjopot. Generator cu carbură în apă. 1) cameră de alimentare cu carbură; la) roafă cu paiete (care asvârle carbura pe grătar); 1b) grătar; 2) apă; 3) şi 3a) aparate de spălare; 4) clopot; 5) rezervor de gaz; 6) dispozitiv de desumidificare; 7) supapă hidraulică de^ siguranfă. 827 rupe, pentru a fi restabilit pe măsură ce scade presiunea acetilenei. Generator cu imersiune, gemen, de mare presiune, î) carbură; 2) apă; 3) spaf iu de gazeificare; 3a) conductă de acetilenă; 4) supapă de siguranfă; 5) rezervor de gaz; 6) reductor de presiune; 7) supapă hidraulică de siguranfă. î. Generator cu inundare [aiţeTHJieHOBbiH reHepaTOp C 3aTOnJieHHeM; generateur d'acetylene â inondation; Oberschwemmungs-Azetylen-(gas)entwickier; inundation acetylene generator; vizâraszto acetilen fejleszto]: Generator de mică Generator cu inundare, de joasă pres'une. 1) vas perforat; 1a) recipient; 2) apă; 3) cameră de gazeificare; 3a) conductă de gaze; 3b) cameră de răcire; 4) clopot; 5) rezervor de gaz; 6) regulator; 7) supapă hidraulică. presiune, în care apa inundă carbura (v. fig.)- Obişnuit, carbura se introduce într'un vas perforat, care se aşază într'un recipient închis la partea inferioară şi suspendat în camera de gazeificare; apa inundă recipientul, şi acetilena care se formează trece (printr'o cameră de ră’cire)în „gazometru" (rezervo- rul de gaz al generatorului), sub un clopot. Când presiunea acetilenei creşte, clopotul se ridică şi (cu ajutorul unui regulator) accesul apei în recipient e întrerupt; pe măsură ce presiunea scade, regulatorul asigură intrarea apei în recipient şi deci formarea acetilenei. Presiunea din camera de gazeificare e egală cu presiunea din „gazometru", micşorată cu pierderile de presiune din camera de răcire şi din generator. Camera de răcire împiedecă totdeauna scurgerea gazului în sens invers. 2. Generator de gaz. V. Gazogen. 3. Generator de ghiaţă [jieAflHOH reHepaTOp; generateur â glace; Eisgenerator; ice generator; jegfejleszto]. Ind. frg. V. sub Evaporator. 4. Generator de spumă [reHepaTOp neHbi; generateur d'ecume; Loschschaumgenerator; foam generator; habfejleszto]: Dispozitiv pentru produs spumă prin amestecarea mai multor substanfe sau a două lichide diferite. E folosit pentru stingerea incendiilor. Se deosebesc: generatoare de mână, generatoare transportabile, şi instalafii fixe pentru produs spumă. 5. Generator electric, pl. generatoare electrice [3JieKTpHHeCKHH reHepaTOp; generatrice electrique; elektrischer Generator, elekirischer Strom-erzeuger, elektrische Stromerzeugungsmaschine; electric generator; villamos generator, villamos âramfejleszto]. Elf.: Maşină destinată transformării în energie electrică a energiei mecanice a unor corpuri solide. V. şi sub Maşină electrică. După felul curentului electric, deosebim: 6. Generator electric de curent continuu [eJien-TpH^ecKHH reHepaTOp nocTOHHHoro TOKa; ge-neratrice electrique de courant conţinu; elektrischer Gleichstromerzeuger; electric direct current generator; egyenâramu villamos generator]: Generator care debitează curent continuu. Sin. Dinam (v.). După felul înfăşurării de excitafie, deosebim: 7. ~ electric cu excitaţie independentă [reHepaTOp c He3aBHCHMbiM B036ym,s;eHHeM; generatrice â excitation independante; fremder-regter Gleichstromerzeuger; separate excitation direct current generator; kulso gerjesztesu villamos generator, idegen gerjesztesu villamos generator]: Dinam a cărui excitaţie e alimentată dela o sursă de curent independentă de el. 8. ~ elecfric cu excitaţie în derivaţie [rnyH-TOBaH AHHaMOManiîîHa; generatrice â courant conţinu â excitation en derivation, generatrice shunt; Nebenschlufj-Gleichsfromerzeuger; shunt generator; mellek âramkoru villamos generator]: Dinam a cărui excitaţie e alimentată în paralel, dela bornele indusului (rotorului) său. Sin. Generator electric cu excitafie în paralel, Dinam shunt. 9. ~ electric cu excitaţie în serie [cepnec-HbiH reHepaTOp; generatrice â courant conţinu â excitation en serie, generatrice serie; Hauptschiufj-Gleichstromerzeuger; series generator; foâram-koru villamos generator]: Dinam a cărui excitaţie e montată în serie cu înfăşurarea indusului. Sin. Dinam serie. 828 î. Generator electric cu excitafie compusă [KOMnayH/ţ-flHHaMOMauiHHa, AHHaMO co CMe-inaHHbiM B036y5KAeHHeM; generatrice â courant conţinu a excitation compound, genaratrice compound; Doppelschlu^-Gîeichstromerzeuger; compound generator; vegyesâramkoru villamos generator]: Dinam care are o înfăşurare de excitafie în derivafie şi una în serie. Sin. Dinam compound. 2. ~ electric cu excitafie mixtă. V. Generator electric cu excitafie compusă. Generatoare de curent continuu (dinamuri) speciale: 3. Generator electric cu câmp transversal [AHHaMOManiHHa nonepenHoro nojin; gene-rafrice electrique â champ transversal; Querfeld-stromerzeuger; electric generator with transversal field; transzverzâlmezos viilamos generâtor]. V. sub Metadină. 4. ~ electric cu poli de dispersiune [flHHa-MOManiHHa c nojiiocaMH pacceHHHH; generatrice electrique â poles de dispersion; Streupol-Stromerzeuger; dispersion poles generator; szoro-polusu villamos generâtor]. V. Maşină de curent continuu cu poli de dispersiune. 5. ~ electric de osie [ajieKTpHHecKHH oce-BOH reHepaTop; generatrice electrique d'essieu; elektrischer Achsgenerator; electric axle generator; kocsitengelyerol hajtott villamos generator]: Generator electric de alimentare a iluminatului unui vehicul, destinat montării pe una din osiile vehiculului. o. ~ electric Kraemer [aJieKTpHHecKHH reHepaTop KpeMepa; generatrice electrique de K.; K. s Stromerzeuger; K.'s electric generator; K. villamos generator]. V. Dinam cu trei câmpuri. 7. ~ electric Rosenberg [3JieKTpHHeCKHH reHepaTop P03eH6epra; generatrice electrique de R.; R. s Stromerzeuger; R.'s electric generator; R. villamos generâtor]. V. sub Metadină. 8. ~ electric unipolar [3JieKTpHHecKHH yHH-IlQJiHpHbiH reiiepaTOp; generatrice electrique unipolaire; elektrischer Unipolarerzeuger; unipolar electric generator; unipolâris villamos generator]: Generator de curent continuu, în care conductele induse se rotesc într'un câmp magnetic de valoare absolută şi orientare constantă în raport cu aceste conducte. 9. Generator electric de curent alternativ [ajieKTpHHecKHH reHepaTop nepeMeHHoro to-Ka; generatrice de courant alternatif; Wechsel-stromerzeuger, Drehstromerzeuger; alternating current generator; vâltoâramu villamos generator]. Elf.: Generator care debitează curent electric alternativ (monofazat sau polifazat). După felul maşinii electrice folosite, deosebim: io. ~ electric de înaltă frecvenfă. V. Alterna-tor de înaltă frecvenfă. u. ~ electric asincron [acHHxpoHHbm reHepaTop; generatrice asynchrone; asynchroner Stromerzeuger; asynchronous generator; aszin-kron villamos generâtor]. V. sub Maşină electrică asincronă. 12. ~ electric sincron [cHHxpoHHbiH reHepaTop; generatrice synchrone; synchroner Wech-selstromerzeuger; synchronous generator; szinkron villamos generâtor]. V. sub Maşină electrică sincronă. îs. ~ electric polimorfic [MHoro(|)a3HbiH 3JieKTpHHeCK HHreHepaTOp; generatrice electrique polymorphique; elektrischer Mehrstromgene-rator; multiple current electric generator; tobb-âramu villamos generator]: Generator electric capabil de a produce deodată tensiuni şi curenfi electrici de feluri diferite. 14. ~ electric cu arc [3JieKTpHHecKHH Ayr°“ BOH nepe/ţaTTOK; generateur electrique â arc; elektrischer Lichtbogensender; electric arc trans-mitter; iv villamos generator]: Aparat care produce oscilafii electrice cu ajutorul unui arc electric. Sin. Generator Poulsen. îs. ~ electric cu scântei [ajieKTpHHecKHH HCKpOBOH nepeflaTHHK; generateur electrique â etincelles; elektrischer Funkensender; electric spark generator, electric spark transmitter; szikra villamos generator]: Aparat care produce oscilafii electrice prin descărcarea unui condensator electric printr'un eclator şi o inductivitate. ie. ~ electric cu tuburi termionice [3JieKTpH-necKHH Tpy6HaTbiH nepe^aTHHK; generateur electrique â tubes termioniques; elektrischer Roh-rensender; electric thermionic valve transmitter; termoionikus villamos generator]: Generator în care curenfii electrici de ieşire sunt dafi de tuburi termionice. V. sub Tub termionic. 17. Generator hidraulic [rH/ţpaBJiHHecKHH reHepaTop; generatrice hydraulique; Pumpe; hydraulic generator; hidraulikus generâtor]: Pompă (v.)* îs. Generator pneumatic [imeBMaTHHecKHH reHepaTop; generatrice pneumatique; Verdichter; pneumatic generator; pneumatikus generator]: Compresor (v.). 19. Generator termic [TemiOBOH reHepaTop; generatrice îhermîque; Dampferzeuger; thermic generator; ho generator]: Căldare de abur (v.). 20. Genetică [reHeTHKa; genetique; Genetik; genetics; genetika]. Biol.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul eredităfii şi al variafiilor, stabilind modul de transmitere,în descendenfă, al diferitelor însuşiri. 21. Genine [reHHHbi; genines; Genine; genins; geninek]. Chim.: Combinafii cu structura steroidă formând agliconele toxicelor cardiace: gitoxige-nina din gitoxină, digitoxigenina din digitoxină, etc. 22. Genitor [npOH3BOAHTeJib; geniteur; Erzeu-ger; parent; alkoto]. Agr.: Plantă-părinte care ia parte la formarea unui hibrid. 23. Genom [reHOM; genome; Genom; genom; genom]. Biol.: Ansamblu constituit de un număr pereche (2n) de cromosomi cari se găsesc în celulele sexuale. Celulele somatice confin 2n cromosomi (un genom dela pjanta-tată şi un genom dela' planta-mamă). 24. Genotip [reHOTHn; genotype; Genotypus; genotype; genotipus]. Biol.: Grup format din in- 829 divizi identici omozigoti, capabili de a-şi păstra caracterele din generaţie în generaţie, prin autogamie. 1. Genfiană, rădăcină de ~ [KopeHb rope-HaBKH; racine de gentiane; Enzianwurzel; gentian root; gencianagyoker]. Farm.: Rizomul şi rădăcinile plantei Gentiana Lutea (genfianacee). Confine, ca principii active: genfiopicrină, genfiină, acid genfianic, genfianoză, rezine şi tanin. E un tonic, aperitiv, excitant, digestiv, febrifug. Se întrebuinţează sub formă de tinctură, de extract sau de vin de genfiană. Sin. Rădăcină de enfură, Rădăcină de ghinfură. 2. Genfianoză [reHTHaH03a; gentianose; Gen-tianose; gentianose; gentianoza]. Chim.: Trizaha-ridă compusă din două molecule de glucoză şi una de fructoză. Se găseşte în rădăcina de gentiana. 3. Genjiobioză [reHTH06H03a; gentiobiose; Gentiobiose; gentiobiose; gentiobioza]. Chim.: Dizaharidă compusă din două molecule de d-glu-coză legate monocarbonilic. Are p. t. 190 ■ ■ *195°. Se găseşte în amigdalină. 4. Genul unei curbe algebrice [poA ajire-6paKHeCKOH KpHBOH; genre d'une courbe algebrique; Art einer algebraischen Kurve; gender of an algebraic curve; algebrai gorbe jellege]. Geom., A/g.: Invariant numeric fafă de transformările birafionale ale curbei. Pentru o curbă de gradul n, care nu are decât d puncte duble şi i puncte de inflexiune, genul p este dat de formula iui Glebsch 1 P~2 (n~î) (n — 2) ~d — i. 5. Genunchiu [KOJieHopbiHaHîHoe coeAH-HeHHe; genouillere; Kniegelenk; toggle joint; konyok]. Mş.; Mecanism format din două bare articulate între ele la un capăt legat de piciorul unei biele. Dacă se mişcă articulafja, capetele opuse ale celor două bare se deplasează rectiliniu şi alternativ. Se foloseşte la anumite maşini-unelte, de ex. la presa cu genunchiu. 6. Genunchiu [pe6po; bouchain; Kimm; tilge; behajlâs], Nav. m.: Partea rotunjită a carenei unui vas, care face racordul între fund şi bordajul lateral. 7. Genunchiu hidrsu- Presă cu genunchiu. lic [mapoBoe ccwjie- ,, 3rtîcu|atie. 2) bare,e ge HHe; genouillere hydrau- nunch:iului; 3) mecanism biela-lique; hydraulisches Knie; knuckle joint; h^draulikus konyok]. Mine: Unealtă desăpat deviat, care are o articulafie universală, deasupra unei părfi inferioare ce cuprinde o sapă cu vârf central de ghidare şi un lărgitor. In pozifie normală, instrumentul este finut sub unghiu mic fafă de axa prăjinilor, spre a putea fi introdus la puf. In orice pozifie înclinată s'ar găsi în puf, prin instrument se poate face circulaţia cu fluid de sapă. Unealta se roteşte odată cu prăjinile, realizându-se cu sapa de jos o gaură înclinată fafă de axa prăjinilor de deasupra arti-culafiei, gaura fiind lărgită de aripile lărgitorului de deasupra sapei. Unealta se introduce cu prăjinile ta puf, orientată dela suprafafă. înainte de a ajunge la talpă, se pornesc pompele şi se a-şază articulafia în orientarea dorită. La contactul cu talpa găurii se aplică un exces de greutate pe instrument, pentru a-l forfa să ia un unghiu mai mare la articulafia universală, fafă de orien- tarea care i s'a dat dela suprafaţă; se pune apoi totul la masă şi se roteşte. Articulafia universală (v. fig.) are nişte resorturi cari, de o parte controlează partea inferioară ca să fie menţinută la un unghiu calculat şi ales, iar de altă parte asigură menfinerea aparatului în direcfia în care a fost orientat iniţial. După ce s'a executat gaura deviată orientat, la o lungime egală cu partea care sapă şi lărgeşte (până la articulafie), când articulafia universală intră Genunchiu în gaura deviată, articulafia îngenun- hldraullc-chiată se îndreaptă automat, şi prăjina ia curbura necesară, spre a se putea înscrie în gaura oblică ce va fi săpată în continuare. s. Geochimie [reoxHMHH; geochimie; Geo-chemie; geochemistry; geokemia]: Ramură a Chimiei, care se ocupă cu reacfiile chimice cari au avut sau au loc între elementele cari alcătuesc scoarfa Pământului. Ea stabileşte modul în care s'au petrecut şi se petrec aceste reacfii în con-difiunile de temperatură şi de presiune din diferitele strate ale scoarfei, şi studiază produsele acestor reacfii. o. Geocoroniu [reoKopoHHyM; geocoronium; Geokoronium; geocoronium; geokoronium]. Asfr.: Numele pe care-l avea un element gazos ipotetic, mai uşor decât hidrogenul, despre care se credea că s'ar găsi în straturile superioare ale atmosferei. 10. Geodă [îKeoAa, MHHAajlHHa; geode; Geode; geode; geoda]. Geol.: Cavitate în roce, căptuşită cu cristale sau cu minerale concretio-nate. Sin. Druză. u Geodez [3eMJieMep, Tonorpa(|); ingenieur geodesien; Vermessungsingenieur; surveyor; geo-meter]: 1. Persoană care se ocupă cu studiul şi cu aplicarea Geodeziei. - 2. Tehnician chre se o-cupă cu măsurătorile geodezice. 12. Geodezic, azimut V. sub Azimut. îs. nivelment ~ [reoAe3HecKaH ifflBe-JiHpOBKâ; nivellement geodesique; geodătisches Nivellement, trigonometrisches Hauptnivellement; geodetic levelling; geodeziai szintezes], Geod.: Nivelmentul punctelor geodezice efectuat prin i măsurători indirecte dediferenfe de altitudini şi cu 830 ajutorul calculelor trigonometrice. Este mai pufin precis, dar mult mai rapid decât nivelmentul geometric. Sin. Nivelment trigonometric principal (v.). 1. Geodezic, punct ~ [reo#63H4ecKHHnyHKT; point geodesique; geodâtischer Punkt; geodetic point; geodeziai pont]. Geod.: Punctul de vârf aî unui triunghiu geodezic, căruia îi sunt determinate coordonatele geodezice şi geografice, şi altitudinea, Acest punct este materializat pe scoarţa terestră printr'un reper geodezic permanent. 2. reper ~ [reoAe3HHecKHH MeraeBOH CTOJl6; repere geodesique; geodâtischer Feld-stein; geodetic landmark; geodeziai alappont], Geod.; Bornă de piatră sau de beton, de obiceiu de forma unui trunchiu de piramidă cu baza mare (baza inferioară) de 30X30 cm, baza mică (bazasuperioară) de 20X20 cm şi înălţimea de 80--120 cm, care se înfundă în pământ pe poziţia punctului geodezic de reperat, ca să rămână deasupra soiului numai 10- ■ ■ 15 cm, şi care are rolul de a materializa punctul geodezic respectiv, marcat de intersecţiu-nea diagonalelor bazei superioare, unde este împlântat un bulon metalic (v. fig.). Pentru siguranţa permanentizării poziţiei acssfui punct în scoarţa terestră, se aşază Reper geodezic. >4) perspectivă; 8) secfiune; /) bornă de beton armat marcând reperul geodezic la suprafafa pământului; 2) cărămidă sau placă de beton marcând reperul geodezic în subsol; 3) bucată metalica (plumb topit) care materializează punctul geodezic în subsolul scoarţe? terestre; 4) bulon metalic (cuiu metalic) care materializează punctul geodezic Ia suprafafa terenului, în bornă. în pământ, sub baza inferioară a bornei, Ia o a-dâncime de cca 30■••100 cm, o cărămidă sau o placă de beton de 30 X 30 X 10 cm, având şăn-ţuite diagonalele de pe faţa ei superioară; la rntersecţiunea lor se toarnă o masă sferică de plumb, care se găseşte pe verticala punctului geodezic materializat de bulonul metalic de pe faţa superioară a bornei; această cărămidă sau placă de beton, la adâncimea de 120-"170 cm în pământ, asigură materializarea poziţiei punctului geodezic chiar când (din motive neprevăzute) borna dela suprafaţă ar fi distrusă sau deplasată. Uneori, reperul geodezic este construit dintr'o bornă cilindrică sau prismatică, de lungime variind între 150 şi 200 cm (din care rămân deasupra solului 80-*-120 cm), cu diametrul variind între 30 şi 50 cm, şi pe care se aşază direct teodolitul sau aparatul. s. semnal ~ [reo^esHHecKHH 3HaK; signal geodesique; geodătisches Signal; geodetic signal; geodeziai jelzo]. Geod.: Construcţie de lemn sau de metal, efectuată deasupra reperului geodezic şi având rolul de a semnala punctul geodezic reperat; acesta semnale pot fi: fixe sau demontabile (de obiceiu cele metalice), provizorii sau permanente, semnale la sol (piramide geodezice) şi semnale înalte (turnuri geodezice). 4. turn ~ [reoAe3HHecKaH BbiniKa; tour geodesique; geodâtischer Turm; geodetic tower; geodeziai torony]. Geod.: Semnal geodezic construit din lemn sau din metal, şi alcătuit din două părţi principale distincte : semnalul propriu zis, format din două sau din mai multe etaje sau ^poduri, şi având rolul de a susţine la o înălţime cât mai mare (10***50m) parteasu-perioară de semnalizat — şi pilastrul, construit independent de semnal, în interiorul cadrului acestuia, a-vând axa verticală de simetrie comună cu a semnalului; pilas-trul este astfel aşezat, încât permite staţionarea teodolitului deasupra reperului geodezic, la înălţimea corespunzătoare semnalului, ca să poată fi vizate şi punctele geo- Turn geodezic, dezice din jurul lui 1) reperul geodezic cu bornă de Cari nu pot fi obser- beton (a) şi placă de beton în vate CU teodolitul subsol (b); 2) semnalul turnului aşezat la sol. Dispo- (cutie cubică); 3) turnul geodezic zitivul de semnalat propriu zis; 4) placa superioară a este fixat la partea pilastruîui, pe care se aşază teo-superioară a semnalu- dolitul; 5) pilastrul semnalului, lui, şi esfe de forma construit independent de turn, dar Unei Cutii cubice de în interiorul acestuia si bine centrat. 100X 100X 100 cm, sau de 80X80X80 cm, vopsită în negru (v. fig.), sau de forma unui fluture (de unde şi numirea de fluturele semnalului) construit din 6 scândurele de 80X20X2 cm, aşezate două câte două, la câte 120° în jurul prăjinii axiale a semnalului şi având vopsite numai patru scândurele de aceleaşi dimensiuni, aşezate la 90° una faţă de alta, în jurul prăjinii verticale. 5. Geodezică, astronomie ~ [reGfle3HHecKaa acTpOHOMHH; astronomie geodesique; geodă-tische Astronomie; geodetic astronomy; geodeziai csillagâszat]. Geod.: Disciplina care se ocupă cu studiul şi cu tehnica determinării coordonatelor geografice ale punctelor geodezice fundamentale aparţinând triangulafiilor geodezice primordiale, folosind în acest scop metoda observaţiilor astronomice. 6. bază V. Bază geodezică. ?. bornă ~ [reotfesHHecKHH Ha3eMHbrâ ono3HaBaTejibHHH KaMeHb (opHeHTHp); borne geodesique; geodâtischer Stein; geodetic stone; geodeziai kooszlop]: Construcţie de piatră cio- 831 plită sau de beton armat, care materializează la sol un punct geodezic reperat. V, sub Geodezic, reper ~; Geodezic, semnal 1. Geodezică,linie ^[reoAe3HqecKaH jihhhh; Iigne geodesique; geodătische Linie; geodetic line; geodeziai vonal]. Geom.: 1. Pe o suprafafă sau într'o multiplicitate riemanniană: Linia dintre două puncte, a cărei lungime are o valoare extremă (adică e minimă, maximă sau staţionară) fată de liniile apropiate de ea, cari trec prin cele două puncte şi se găsesc în suprafaţa, respectiv în multiplicitatea riemanniană considerată. — Liniile geodezice ale unui plan sunt drepte; liniile geodezice ale unei sfere sunt cercurile ei mari, etc. In generai, normalele principale aie geodezicelor unei suprafeţe dintr'un spaţiu euclidian coincid cu normalele suprafeţei, adică planele lor rectificante coincid cu planele tangente la suprafaţă. — 2. Într'o multiplicitate cu conexiune afină: Linie ale cărei elemente de arc se obţin unul din altul prin deplasare paralelă în direcţia lor. Dacă T/& sunt componentele conexiunii afine (v. Conexiune afină) ale multiplicităţii cu conexiune afină considerate şi cu «dimensiuni, ecuaţiile diferenţiale ale geodezicei în coordonatele xi(i= 1,2,.. .n) sunt: â2x -pi âxJ dxk + —=0» jtk-\ ds2 di âs iar în cazul multiplicităţilor riemanniene de element de linie: n ii k--\ relaţia dintre componentele conexiunii afine şi componentele glk ale tensorului metric fundamental este: 1 i-f) f d&jp ^ va** $Skp Vgjk \ Q)XP ) zp=l Sin. Geodezică. 2. ~, piramidă ~ [reo#e3HHecKaH niipa-MHfta; pyramide geodesique; geodtăische Pyra- Piramide geodezice. 1) bulonul reperului; 2) reper de beton; 3) semnalul piramidei; 4) scheletul piramidei; 5) pilastru de beton folosit ca reper şi ca suport penfru aparat. mide; geodetic pyramid; geodeziai gula]: Semnal geodezic construit de obiceiu din lemn, alcătuit dintr'un schelet de trei, patru sau mai multe grinzi constituind o piramidă care susţine în vârful ei un semnal în formă de fluture (v. fig.) sau de cutie cubică (v. fig.). Serveşte la semnalizarea punctului geodezic reperat, deasupra căruia este instalată. 3. reţea ~ [reoAesH^ecKan ceTb; reseau geodesique; geodătisches Netz; geodetic network; geodeziai hâlozat]: Ansamblul de triunghiuri geodezice cari acoper o porţiune din scoarţa terestră. După modul cum sunt dispuse triunghiurile geodezice unele faţă de altele, deosebim: reţea geodezică în lanţ de triunghiuri (fig. A); reţea geodezică în lanţ de patrulatere (fig. B); reţea geodezică în bloc (fig. C). 4. suprafaţă V. sub Suprafaţă. 5. triangulafie ~ [reo,n;e3HHecKaH TpnaH-ryjiHiţHH; triangulation geodesique; geodătische Triangulierung; geodetic triangulation; geodeziai hâromszogeles]: 1. Operaţiunea de proiectare, reperare, semnalizare, observare şi calculare a triunghiurilor geodezice. — 2. Canevasul de triunghiuri geodezice cari acoper o regiune. După ordinul de mărime al triunghiurilor cari constitue canevasul, se deosebesc triangulaţii geodezice de ordinul I • ■ ■ V. — V. sub Geodezice, triunghiuri — Se deosebesc: 6. triangulafie ~ fundamentală [oCHOBHan TpHaHryjiHD.HH; triangulation fondamentale; geodătische Haupttriangulierung; main triangulation; alapi geodeziai hâromszogeles]: Triangulaţia geodezică primordială, împreună cu triangulaţia geodezică complementară dintr'o regiune dată. Este alcătuită din triunghiuri geodezice de ordinele I---III. 7. ~, triangulafie ~ inferioară [HH3fflâH TpH-aHryJlHiţHtf; triangulation inferieure; geodătische Kleintriangulierung; inferior triangulation; also-rendu geodeziai hâromszogeles]: Trianculaţie geodezică cuprinzând reţeaua de triunghiuri geodezice de ordinele IV şi V, pe care se bazează măsurătorile topografice. s. triangulafie ~ primordială [nepBHHHan TpHaHryjlfliţHH; triangulation primordiale; Haupttriangulierung fur Gradmessung; primordial triangulation; elsorendu geodeziai hâromszogeles]: Triangulaţie geodezică de ordinul întâiu şi al doilea, care se desfăşură de-a-lungul arcelor de meridian sau de paralel anume alese, şi serveşte la măsurarea acestor arce ale geoidului. 9. triangulafie ~ superioară [BbicmaH TpHaHryjlHiţHH; triangulation superieure; geodă- 832 tische Gro^triangulierung; superior iriangulation; felsobbrendu hâromszogeles]: Triangulafie geodezică cuprinzând reţeaua totală de triunghiuri geodezice de ordinele I, II şi III. 1. Geodezice, coordonate V. Coordonate geodezice. 2. proiecfii V. Proiecfii geodezice. 3. triunghiuri ~ [reoAe3HHecKHe Tpey-roJlbHHEH; triangles geodesiques; geodătische Dreiecke; geodetic triangles; geodeziai hsrom-szogek]: Triunghiuri curbilinii spaţiale având vârfurile pe geoid, şi ale căror laturi sunt linii geodezice de lungimi mici fată de raza mijlocie a geoidului, teoretic de lungimi sub 60 km, astfel ca, pentru rezolvarea lor, să li se poată aplica regulile de calcul al triunghiurilor sferice. După lungimea mijlocie a laturilor, triunghiurile geodezice se grupează pe ordine de mărime, şi anume: triunghiuri geodezice de ordinul întâiu, cari au latura, în medie, de 30 km şi servesc la efectuarea triangulaţiilor fundamentaleprimordiale; triunghiuri geodezice de ordinul al doilea, cu latura în medie de 15 km; triunghiuri geodezice de ordinul al treilea,- cu latura în medie de 7 krr; (ansamblul triunghiurilor, aparţinând acestor trei ordine: I, II şi ill, constitue triangulatia geodezică superioară); triunghiuri geodezice de ordinul al patrulea, cu latura în medie de 4 km, şi triunghiuri geodezice de ordinul al cincilea, cu latura în medie de 1 -"2 km; (ansamblul triunghiurilor aparfinând acestor din urmă două ordine: JV şi V, constitue triangulafia geodezică inferioară). 4. Geodezie [reo#e3Hfl; geodesie; Geodăsie; geodesy, geodetics; geodezia, foldmerestan]: Ştiinţa aplicată care se ocupă cu studiul formei şi cu determinarea mărimii Pământului, ca şi cu tehnica măsurării şi a reprezentării cartografice sau numerice a scoarţei terestre. Măsurătoarea în vederea determinării coordonatelor geodezice se execută pe lanfuri de triunghiuri geodezice, iar măsurătoarea în vederea determinării cotelor de nivelment (ortometric şi dinamic) se execută pe poligoane de nivelment. Se deosebesc: s. ~ dinamică [jţHHaMHHecKtf rec>Ae3Hfl; geodesie dynamique; dynamische Geodăsie; dyna-mic geodetics; dynamikai geodezia]: Ramură a Geodeziei, care se ocupă cu determinarea valorii acceleraţiei gravitaţiei în cât mai multe puncte de pe scoarţa Pământului, în vederea cunoaşterii formei cât mai exacte a geoidului. r,. ~ inferioară [Tonorpa^HHecKan reofle-3HH; geodesie topographique; niedere Geodăsie; lower geodetics; also geodezia]: Ramură a Geodeziei, care se ocupă cu determinarea mărimii scoarţei terestre pe porţiuni mici, şi cu reprezentarea ei cartografică sau numerică, folosind triangulaţii geodezice de ordinul al treilea, al patrulea şi al cincilea, cari ţin seamă de curbura Pământului. Geodezia inferioară face trecerea dela măsurătorile geodezice (măsurători pe geoid) la măsurătorile topografice (măsurători în plan), şi serveşte la sprijinirea şi la încadrarea măsurătorilor de detaliu, topografice sau cadastrale. 7. ~ matematică [MaTeMaTH^ecnan reo-Ae3HH; geodesie mathematique; mathematische Geodăsie; mathematical geodetics; mennyisegtani geodezia]: Ramură a Geodeziei, care se ocupă cu calcularea coordonatelor geografice şi geodezice ale unui cât mai mare număr de puncte de pe suprafaţa Pământului, în vederea cunoaşterii exacte a formei şi a dimensiunilor lui. 8. ^ superioară [Bbicniaa reo,zţe3Hfl; geodesie superieure; hohere Geodăsie; higher geodetics; felso geodezia]: Ramură a Geodeziei, care se ocupă cu studiul şi cu determinarea formei şi a mărimii scoarţei terestre pe întinderi mari (ţări, provincii, etc.) şi cu reprezentarea ei cartografică sau numerică, folosind triangulaţii geodezice fundamentale. 9. Geodinamic, metru ~ [reoAHHaMHHecKHH MeTp; metre geodynamique; geodynamischer Meter; geodynamic meter; geodynamikus meter]. V. sub Câmp gravitaţional terestru. 10. Geodinamic, nivel ~ [reo#HHaMHHecKHH ypoBeHb; niveau geodynamique; geodynamisches Niveau; geodynamic level; geodynamikai szint-vonal]. V. sub Câmp gravitaţional terestru. 11. Geoelecfrice, metode ~ [reoajieKTpHHec-KHe CHCTeMbi; methodes geoelectriques; geo-elektrische Methoden; geoelectric methods; geo-elektrikus eljârâsok]. Elf.: Metode de prospecţiune geofizică bazate pe observarea fenomenelor cari însoţesc curenţii electrici cari trec prin pământ. Curentul poate fi produs de însuşi zăcământul prospectat (polarizaţie spontană) sau de un generator, şi introdus în sol prin prize de pământ sau prin inducţie (metoda rezistivităţilor aparente, metoda sondajelor verticale, etc.). 12. Geofizică [reo$H3HKa; geophysique; Geo-physîk; geophysics; geofizika]: Ştiinţa care se ocupă cu fizica globului terestru (a litosferei, a hidro-sferei şi a atmosferei). Din domeniul Geofizicei fac parte: Geodezia inferioară, Isostazia, Seismologia, Meteorologia şi Climatologia, Vulcanismul, Oceanografia, Fizica atmosferei şi a ionosferei, Magnetismul pământesc, etc. Sin. Fizica globului. îs. Geofizică, prospecţiune ~ [reo(|)H3HHec-Koe H3blCKaHHe; prospection geophysique; geo-physikalisches Schurfen; geophysical prospecfing; geofizikai kutatâs]. Geofiz.: Ansamblu de metode de cercetare a proprietăţilor fizice ale componenţilor scoarţei pământeşti, în scopul prospectării terenurilor. Metodele mai des folosite sunt cele gravimetrice, magnetice, electrice şi seismice. 14. Geofon [re0(|)0H; geophone; Geophon; geophone; geofon]. Mine: Aparat folosit pentru recepţionarea undelor sonore în prospecţiuni geofizice. E constituit dintr'o cutie cilindrică de lemn, de cca 7*-*8 cm diametru şi 5 cm înălţime, împărţită în trei compartimente prin două discuri de mică. Spaţiul dintre discuri este plin cu mercur; celelalte două spaţii conţin aer. Ele comunică, prin tuburi stetoscopice, cu urechile. Aparatul se aşază pe pământ, iar vibraţiile sonore produc deplasări relative ale coloanei de mercur I faţă de cutie,, astfel încât aerul din celelalte două compartimente este comprimat şi destins alternativ, transmiţând vibrafiile la ureche. Două instrumente de acest fel, fiecare legat printr'un tub stetoscopic la câte o ureche, permit determinarea prin auz a direcţiei din care vin undele sonore. Cu un aparat adecvat, vibrafiile pot fi înregistrate electric cu ajutorul oscilografului. Astfel, instrumentul receptor poate fi aşezat la o distanfă oarecare de instrumentul de înregistrare. Când instrumentul receptor este suficient de rezistent ca să poată fi lăsat într'o sondă, cu ajutorul unui cablu electric prin care impulsurile electrice sunt transmise instrumentului de înregistrare dela suprafafă, este posibil ca, împuşcând succesiv, la intervale, pe un arc de cerc în jurul unei sonde, să se evalueze abaterea sondei dela verticală. Se poate constata deci corelafia dintre sfratele sondelor apropiate. — O altă variafie interesantă a metodelor seismice obişnuite se obfine dacă instrumentul receptor poate fi aşezat la adâncime, înăuntrul unui strat de mare vitesă a undelor seismice, al cărui caracter litologic poate fi determinat cu precizie din carote luate în timpul forajului. 1. Geofotogrammeirie[re0(|)0T0rpaMMeTpHH; photogrammetrie terrestre; Erdbildmessung; earth photogrammetry; geofotogrammetria]: Diviziunea Fotogrammetriei, care se ocupă cu măsurătorile scoarfei terestre, pe porfiuni mici, cu ajutorul unor metode şi al unor aparate speciale, cu stafii fixe pe teren, spre deosebire de Aerofoto-grammetrie (v.). 2. Geognozîe [rec>rH03HH; geognosie; Geo-gnosie; geognosy; geognozia]: Ştiinfa care se ocupă cu ansamblul materialelor şi al resturilor faunei şi ale florei cari constitue globul terestru (petrografie, paleontologie) şi cu relafiile dintre ele (stratigrafie). 3. Geograf [reorpacjp; geographe; Geograph, Erdbeschreiber; geographer; foldrajzi kutato]: Om de ştiinfa sau tehnician, care se ocupa cu cercetări ale diferitelor regiuni ale scoarfei terestre din punctul de vedere geografic, al construcfiei de hărţi geografice, etc. 4. Geografică, latitudine V. sub Latitudine. 5. longitudine V. sub Longitudine. 6. Geografice, coordonate V. Coordonate geografice. 7. Geografie [reorpa(})HH; geographie; Geo-graphie, Erdkunde; geography; foldrajz]: Ştiinfa care se ocupă cu studiul şi cu descrierea regiunilor scoarfei Pământului. După punctul de vedere din care se face studiul şi descrierea regiunilorterestre, se deosebesc numeroase ramuri ale Geografiei: s. ~ antropologică [aHTponoJiorHHecKan reorpa(|)HH; geographie anthropologique; An-thropogeographie; anthropological geography; embertani foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul răspândirii culturii şi a civili-zafiei. Sin. Antropogeografie. 9. ~ biologică [SHOjiorHHecKanreorpacjDHH; geographie biologique; Biogeographie; biologica! geography; elettani foldrajz]: Ramură a Geo- 833 grafiei, care se ocupă cu studiul răspândirii viefui-toarelor pe scoarfa terestră. 10. ~ botanica L6oTaHHHecKan reorpac|)HH; geographie botanique; Pflanzengeographie, bota-nische Geographie; botanical geography; no-venytani foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul botanic, respectiv cu descrierea răspândirii plantelor pe scoarfa terestră. 11. ~ economică [BKOHOMHHecKan reorpa- geographie economique; Wirtschaftsgeo-graphie; economical geography; gazdasâgi foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul economic al regiunilor scoarfei terestre. 12. ~ etnografică [3THorpa(|)HHecKaH reo-rpa(|)HH; geographie ethnographique; Ethnogeo-graphie; ethnogeography; neprajzi foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul răspândirii diferitelor rase de oameni. Sin. Etnogeografie. 13. ~ fizică [$H3HHeCKaH reorpa^HH; geo- graphie physique; physische Geographie; phy-sical geography; termeszettani foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul fizic al scoarfei terestre. ® 14. ~ matematică [MaTeMaTHnecKaa reorpa-geographie mathematique; mathematische Geographie; mathematical geography; mennyi-segtani foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul matematic al formei şi al mărimii Pământului. Sin. Geodezie superioară. s 15. ~ politică [noJiHTHHecKan reorpac|)HH; geographie politique; politische Geographie; political geography; politikai foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul politic al regiunilor scoarţei terestre. Sin. Geopolitică. ie. ~ zoologică [300Ji0rHHecKaa reorpacjpHH; geographie zoologique; Tiergeographie, zoolo-gische Geographie; zootogical geography; aliat-tani foldrajz]: Ramură a Geografiei, care se ocupă cu studiul zootehnic, respectiv cu descrierea răspândirii animalelor pe scoarfa terestră. 17. Geoid [reOHA; geoîde; Geoid; geoid; geoid]. Geod.; Suprafafa de nivel a câmpului de gravitafie al Pământului, a cărei parte vizibilă e for- Geoid. G—G) geoid; N) nivelul mijlociu a! mării; A) suprafafa apei de nivel mijlociu se confundă, aproximativ, cu elipsoidul de referinţă; EE) elipsoid de referinfă; F) fundul mării sau al oceanului; S) scoarfa terestră. mată de suprafafa pe care ar avea-o oceanele, dacă ar lipsi forfele cari provoacă mareele şi dacă ar lipsi influenfa vântului, a presiunii atmosferice şi a salinităfii apelor. Geoidul se aproximează printr'un elipsoid de revolufie, numit elipsoid de referinfă, al cărui centru coincide cu punctul de gravitafie nulă din interiorul 53 834 geoidului. Suprafaţa geoidului, pe care accele-rafia căderii libere în vid e aceeaşi, se găseşte deci deasupra elipsoidului de referinţă în regiunile ridicate şi dense ale scoarţei terestre, şi dedesubtul lui în regiunile de mică densitate şi mai joase (v. fig.). 1. Geologice, subdiviziuni ~ [reojirn^ecKHe noApa3/ţeJie hhh; sous-divisions geologiques; geologische Einteilungen; geological subdivisions; geologiai, foldtani osztâlyozâsok]: Timpul trecut dela consolidarea primei scoarţe a Pământului, adică de când acesta a intrat în faza de planetă, până astăzi, a fost împărţit în subdiviziuni, pentru uşurinţa studiului. SUBDIVIZIUNI Subdiviziunile de primul ordin ale timpului geoiogic se numesc ere; cele de al doilea ordin, perioade; cele de al treilea ordin, epoce; iar cele de al patrulea ordin, vârste. Vârstele se împart în zone. Când ne raportăm la succesiunile de sedimente cari formează scoarţa Pământului, erei îi corespunde grupul; perioadei îi corespunde sistemul; epocei îi corespunde seria; vârstei îi corespunde etajul; iar zona are drept corespondent orizontul. Urmează tabloul subdiviziunilor geologice, până la vârstă (respectiv până la etaj): LE GEOLOGICE D fO Era sau grupul Perioada : sistemu Epoca sau seria Vârsta sau etajul Evenimente geologice Evenimente paleontologice Dureta aprox JP < D VÂRSTA FIERULUI Separarea Angliei de Con- I— U < tinentul european. Unirea Scandinaviei de Nord In Europa: fauna actuală < OLOCEN VÂRSTA cu Suedia de Sud şi separarea acestora de Danemarca. de mamifere (fără elefaaî ec BRONZULUI şi rinocer). z Separarea Sicii iei de Italia^ LU u o şi de Africa. Separarea Corsicei şi a Sardiniei de Provenfa. < _J o 1 NEOLITIC Q' z u cz UJ Q_ 3 00 MAGDALENIAN Scufundarea Continentului Nord-atiantic. Homo sapiens fossilis OL Z LU O O i— SOLUTREAN. A patra glaciafie alpină (Wiirm). A treia glaciafie scandinavă (Vistula). (Grimaldi, Cro-Magnon Chan-celade). 'c co IU Q' < u i/î LU _1 Q_ — A treia glaciafie alpină (Riss). Homo primigenius (Nean- < O — —I 00 z Q c/î lu O MUSTIERIAN A doua glaciafie scandinavă (Saale). dertal). < LU u o H Q- LU —1 < un \ a LU _J OL O 0£ LU Q_ ACHEULEAN Scufundarea Egeidei; forma- Alfernanfă de faună de UL z CHELLEAN PRECHELLEAN SICILIAN rea Bosforului şi a Dardanelelor, climă caldă cu faună de* u z UJ u o h- CO LU 1 Q- . \ Prima şi a doua glaciafie alpină (Giinz şi Mindel). Prima glaciafie scandinavă (Elster), climă rece. Homo heidelbergensis (Mauer). Eoanthropus dawsoni. 835 Era sau grupul Perioada sau sistemul Epoca sau seria Vârsta sau etajul Evenimente geologice Evenimente paleontologice Durata aprox. U Z LU O O PLIOCEN EUROPA DE VEST EST Facies marin Facies sălciu» lacustru CALABRIAN VILLAFRAN- CIAN ASTIAN LEVANTIN PLESANCIAN DACIAN PONŢIAN MEOŢIAN ŞAHELIAN Cutarea continuă a zonelor alpine; cutarea regiunii precarpa-tice. Scufundarea uscatului Tirenian şi a uscatului Betic şi formarea GibraHfarului: Europa e unită cu Asia. Africa se separă de A-merica de Sud. Individualizarea Oceanelor Arctic, Atlantic, Indian şi Pacific. Retragerea Mării Sarmatice spre Sud-Estul Europei şi îndulcirea ei treptată. Retragerea palmierilor spre Sudul Europei. Faună şi floră subtropicală în Europa. 6 000 000 ani LU - z £ £ Separarea Mării Sarmatice. J c SARMAŢIAN A doua fază de transgresiune MESO- DEVONIAN GIVEJIAN EIFELIAN o o o o o < LU Q EO- DEVONIAN COBLENŢIAN GEDINNIAN urme de gheţari. Mişcările orogenice din Silurian continuă şi în Devonianul inferior. o ir> o. Z < GOTLANDIAN DOWNTONIAN LUDLOWIAN WENLOCKIAN LLANDOVERIAN Mişcări orogenice în mijlocul perioadei. Ridicarea Sistemului cale-donian (Scandinavia, Scofia, Nordul Angliei şi Nordul Irlandei). Aparifia coralîerilor, hidro-zoarelor (grsptolifii, cari dispar la finea perioadei). Aparifia briozoarelor, a ce- ’c fO o O O Z> _J U) ORDOVICIAN CARADOCIAN LLANDEILIAN ARENIGIAN TREMADOC1AN Activitate vulcanică intensă în zona cutelor caledoniene. Climă caldă şi uniformă la toate latitudinile (calcare cu coralieri). falopodelor cu nautiloideele fi primele amonoidee. Apar primele vertebrate cu clasa peştilor. O o o o ro CAMBRIAN POTSDAMIAN ACADIAN GEORGIAN Mişcări epirogenice în Platforma rusă şi în Boemia. In general, climă caldă şi uniformă; în unele regiuni, cu caractere de deşert (gresii roşii şi pietre cu fafete în Scandinavia şi în America de Nord). Predomină frilobifii şi bra-hiopodele, Echinodermele sunt reprezentate prin cistoidee; spongierii sau coralierii prin Archaeocya-thus. 70 000 000 ani 838 Era sau grupul Perioda sau sistemul Epoca sau seria Evenimente geologice Evenimente paleontologice Durata aprox. ALGONK/AN SAU PROTEROZOIC JOTNIAN KALEVIAN LADOGIAN Ridicarea Sistemului huronian din Canada, în extremul Nord al Scofiei şi al Scandinaviei. Cutarea Lapocarelidelor (în Finlanda). Glaciafie în America de Nord, în Scandinavia, China, Africa de Sud şi în Australia. Climă de deşert în Scofia (gresia de Torridon'. Primele resturi de organisme cunoscute: radiolari, spongieri, tabulate (Carelo.zoon jafulicum Metz), molusce, viermi şi ar-fropode. Antracit (strungii) în Finlanda. Şisturi cărbunoase în America. ’c 10 o o o o o o o o o ARHAIC BOTNIAN SVIONIAN ! Cutări sveco-fennide. Formarea primelor roce sedimentare. Metamorfism atenuat. Cutări laurenfiene. Metamorfism intens. Granitizare. Apă în atmosferă, sub formă de vapori. • Prima crustă solidă. Corycium enigmaticum (Finlanda). î. Geologie [reojioriifl; geologie; Geologie; geol ogy; geologia, foldtan]: Şiiinfa care siudiază scoarfa Pământului şi reconstitue istoria lui. Ea se ocupă, în primul rând, cu studiul rocelor cari constitue scoarfa Pământului (Petrografia), apoi cu determinarea raporturilor pe cari aceste roce le au unele fafă de altele (Tectonica) şi, în fine, cu stabilirea succesiunii, în timp şi în spafiu, a tuturor schimbărilor cari s'au petrecut pe Pământ, atât în domeniul neorganic, cât şi în caracterul faunelor şi al flore-lor. In înţelesul său cel mai larg, Geologia este deci o ştiinţă istorică şi, ca atare, trebue să reconstitue istoria Pământului şi a viefuitoa-relor, adică să contribue la rezolvarea problemei evoluţiei planetei pe care o locuim, cum şi a evolufiei vieţuitoarelor cari au populat-o în trecut sau o populează şi astăzi. Obiectul mai restrâns este studiul constitufiei geologice a unei regiuni date, fie în scop pur ştiinţific, fie în vederea unei exploatări raţionale a substanţelor minerale pe cari le confine, sau în scopul executării unor lucrări de utilitate publică (baraje, căi ferate, etc.). Prin problemele foarte variate pe cari le abordează, Geologia are legături strânse cu toate ramurile de ştiinţe naturale şi fizice (Paleontologie, Zoologie, Botanică, Petrografie, Mineralogie, etc.). 2. ~ aplicată [npHKJiaAHaH reoJIorHH; geologie appliquee; angewandte Geologie; applied geology; gyakorlati geologia]: Partea din Geologie care se ocupă cu aplicaţiile de ordin practic ale acestei ştiinţe. Aceste aplicaţii pot fi în domeniul zăcămintelor de substanţe utile (pe-tfol, cărbuni, minereuri), sau pot fi în legătură cu fundaţiile diferitelor construcţii publice (Geologie tehnică, aplicată la baraje, căi ferate, etc.). O ramură a Geologiei aplicate este şi Hidrogeolo-gia, care se ocupă cu căutarea izvoarelor şi a pânzelor de apă subterană, în vederea alimentării cu apă potabilă şi industrială a aşezărilor onpeneşti. s. ~ generală [odman reoJiorHa; geologie generale; allgemeine Geologie; general geology; âltalănos geologia]: Parte a Geologiei, care studiază proprietăfile fizice ale globului pământesc în general, ca şi fenomenele cari se petrec la suprafaţa şi în interiorul Pământului, sub acţiunea diferiţilor agenţi. Ea cuprinde trei părţi: I. Geofizica: studiază fenomenele fizice cari se raportă la globul pământesc; II. Geologia dinamică internă: studiază fenomenele cari îşi au originea în interiorul scoarţei (vulcanism, cutremure, mişcări orogenice); Ml. Geologia dinamică externă: studiază fenomenele cari îşi au originea la suprafaţa Pământului (acţiunea apei, a aerului, a vieţuitoarelor). S39 î. Geologie istorică [HCTopHHecKaa reojio-rna; geologie historique; historische Geologie; historical geology; tortenelmi geologia], V. Geologie stratigrafică. 2. ~ stratigrafică [cTpaTHrpafjDHHecKaH reo- JlorHH; stratigraphie; Stratigraphie; stratigraphy;-szfratigrâfia, reteg geologia]: Partea din Geo- logie care se ocupă cu stabilirea succesiunii, în timp şi în spaţiu, a formării stratelor sedimentare şi a consolidării rocelor eruptive cari constitue scoarţa Pământului accesibilă observaţiei noastre. Deoarece resturile vieţuitoarelor (fosilele) cari au populat Pământul în trecut sunt cuprinse în stratele sedimentare, rezultă că prin studiile stratigrafice se caută să se stabilească şi succesiunea apariţiei diferitelor grupuri de animale şi de plante; prin aceasta se aduce o importantă contribuţie la istoria evoluţiei vieţii pe Pământ. 3. Geometrie [reoMeTpHH; geometrie; Geometrie; geometry; geometria, mertan]: Ştiinţa care studiază proprietăţile spafiului (v.), punând la bază o serie de axiome şi de postulate (v., de ex., Axiomele Geometriei euclidiene). Se deosebesc diferite ramuri ale Geometriei, după instrumentul de cercetare folosit sau după punctul de vedere (axiome, postulate) din care sunt privite proprietăţile spaţiului şi transformările figuri lor.— Ramura Geometriei în care studiul proprietăţilor se face cu ajutorul calculului algebric se numeşte Geometrie analitică. Ea reduce studiul proprietăţilor figurilor la studiul unor ecuaţii, raportând elementele figurilor la anumite sisteme de referinţă, prin intermediul unui sistem de parametri, numiţi coordonate. — Ansamblul metodelor de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spaţiul cu trei dimensiuni printr'un bipunct (proiecfii paralele pe două plane) constitue Geometria descriptivă. — In unele ramuri ale Geometriei se studiază acele proprietăţi ale spaţiului, cari sunt invariante faţă de un anumit grup de transformări (v.). Dacă grupul de transformări respectiv este grupul proiectiv, format din colineaţii şi din corelaţii, Geometria respectivă se numeşte Geometrie proiectivă. Se numeşte Geometrie euclidiană o Geometrie în care se cercetează proprietăţile figurilor invariante faţă 6 de acel subgrup al grupului proiectiv care, în plan, invariază o conică degenerată în două puncte, iar în spaţiu, o cuadrică degenerată, într'o conică (imaginară) dublă, — şi Geometrie neeuclidiană aceea care invariază o conică ne-degenerată (reală în Geometria lui Lobacewski sau hiperbolică, şi imaginară în Geometria eliptică). Geometria planului e o geometrie eucli-« diană în două dimensiuni; geometria pe o sferă e o geometrie eliptică în două dimensiuni, iar geometria pe o pseudosferă (v.) e o geometrie hiperbolică în două dimensiuni. Aceste Geometrii sunt înglobate într'o Geometrie a sub-grupului proiectiv care invariază o cuadrică (reală sau imaginară) şi care se numeşte Geometrie cayleyană. — Un capitol al Geometriei proiective, cu aplicaţii în Arhitectură şi în Tehnică, este Geo- metria perspectivă, în care proprietăţile corpurilor sunt studiate prin proiectare conică pe un plan cu centrul de proiecţie la distanfă finită sau la infinit. — Geometria afină studiază proprietăţile invariante faţă de grupul afin (subgrup al celui proiectiv) care invariază un plan. Un caz particular al ei, Geometria centroafină, invariază şi un punct exterior acelui plan. Un alt subgrup al grupului afin, numit grupul metric euclidian, care invariază distanţele, stă la baza Geometriei metrice euclidiene, iar la baza Geometriei conforme stă grupul conform, care invariază unghiurile. Se numeşte Geometrie analagmatică studiul proprietăţilor figurilor cari se păstrează prin inversiuni, şi Geometrie algebrică studiul proprietăţilor cari sunt invariante faţă de grupul transformărilor cremoniane (grupul transformărilor algebrice biraţionale). In toate cazurile precedente, proprietăţile figurilor pot fi studiate în vecinătatea unui punct determinat al lor, studiu care constitue obiectul Geometriei diferenţiale, pe când dacă proprietăţile sunt cercetate pe un domeniu finit al spaţiului, fiind deduse din proprietăţile diferenţiale prin operaţiuni de integrare, ramura respectivă se numeşte Geometrie integrală. In unele cazuri interesează studiul spaţiului din punctul de vedere al structurii sale, Geometria euclidiană ocupându-se de proprietăţile figurilor din spaţiul olonom, iar Geometria rie-manniană cu cele ale figurilor din spaţiul neo-lonom cu conexiune euclidiană. — Geometria construită fără a se admite postulatul lui Arhi-mede (fiind date două segmente de dreaptă AB şi CD, unde AB > CD, există totdeauna un multiplu al lui CD, m • CD astfel ca m • CD > AB) se numeşte Geometrie nearhimediană. 4. ~ afină [a(|)HHaH reOMOTpHH; geometrie affine; affine Geometrie; affine geometry; affin geometria]. V. sub Geometrie. 5. ~ algebrică [ajireâpaHHecKafl reoMe-TpHH; geometrie algebrique; algebraische Geometrie; algebraic geometry; algebrai geometria]-V. sub Geometrie. 6. ~ analitică [aHajiHTHHecKan reoMeTpHH; geometrie analytique; analytische Geometrie; analytic geometry; analitikai geometria]. V. sub Geometrie. 7. ^ cayleyană [reoMeTpHH KaHJieH; geometrie cayleyenne; Cayley-Geometrie; Cayleyan geometry; C.-fele geometria]. V. sub Geometrie. s. ~ centroafină [iţeHTpoacjpHHHaH reoMe-TpHH; geometrie centroaffine; zentroaffine Geometrie; centroaffine geometry; centroaffin geometria]. V. sub Geometrie. 9. ~ conformă [K0H(|)0pMHaH reoMeTpHH; geometrie conforme; konforme Geometrie; conform geometry; konform geometria]. V. sub Geometrie. m. ~ descriptivă [fl,ecKpHiiTHBHaH reoMe-TpHH; geometrie descriptive; darsfellende Geometrie; descriptive geometry; âbrâzoio geometria]. V. sub Geometrie. 840 î. Geometrie diferenţială [n;H(|>(|)epeHi];Haji-bHaflTeoMeTpHH; geometrie differentielle; Diffe-rentialgeometrie; differential geometry; differen-ciâlis geometria]. V. sub Geometrie. 2. ~ euclidiană [3BKJiHflOBa reoMeTpHH; geometrie euclidienne; euklidische Geometrie; Euclidian geometry; euklideszi geometria]. V. sub Geometrie. 3. ~ integrală [HHTerpajibHaa reoMeTpHH; geometrie integrale; Integralgeometrie; integral geometry; integral geometria], V. sub Geometrie. 4. ~ metrică [MeTpunecKaa reoMeTpHH; geometrie metrique; metrische Geometrie; metric geometry; metrikus geometria]. V. sub Geometrie. 5. ~ nearhimediană [HeapxHMeAOBa reoMeTpHH; geometrie non archimedienne; nichtarchi-medische Geometrie; non Archimedian geometry; nem archimedeszi geometria]. V. sub Geometrie. e. ~ neeuclidiană [He9BKJiHflOBa reoMe-TpHH; geometrie non euclidienne; nicht euklidische Geometrie; non Euclidean geometry; nem euklideszi geometria]. V. sub Geometrie. 7. ~ perspectivă [nepcneKTHBHaa reoMe-Tpna; geometrie perspective; perspektive Geometrie; perspective geometry; perspective geometria, tâvlati geometria]. V. sub Geometrie. s. ~ proiectivă [npoeKTHBHaa reoMeTpna; geometrie projective; projektive Geometrie; pro-jective geometry; projekcios geomâtria, vetiileti geometria]. V. sub Geometrie. 9. ~ riemanniană [pHMaHHOBa reoMeTpna; geometrie riemannienne; Riemann-Geometrie; Riemannian geometry; riemanni geometria]. V. sub Geometrie. 10. Geometru [1. reoMeTp, 2. TonorpatJ); 1. geometre, 2. arpenteur; 1. Geometer, 2. Feld-messer; 1. geometer, 2. surveyor; 1. geometer, 2. foldmero]. 1. Mat.: Matematician care se ocupă cu studiul Geometriei. — 2. Topog.: Inginer sau tehnician care se ocupă cu măsurătorile scoarfei terestre, pe porţiuni mici, făcând uz de aparate şi de metode topografice (termen de teren). Sin. Inginer topograf, Topograf, Topometru, Arpentor. n. Geomorfogenie [reoMopc|)oreHHa; geo-morphogenie; Geomorphogenie; geomorphoge-ny; geomorfogenia]: Ramură a Geologiei, care se ocupă cu studiul originii formelor reliefului terestru. 12. Geomorfologie [re0M0p(f)0Ji0rHH; geo-morphologie; Geomorphologie; geomorphology; geomorfologia]: Ramură a Geografiei fizice, care se ocupă cu forma scoarfei Pământului şi cu repartiţia uscatului şi a apelor. îs. Geon: Clorură de polivinil. (N. D.). 14. Geonemie [reoHeMHa; geonemie; Geonemie; geonemy; geonemia]: Ştiinfa care se o-cupă cu studiul condifiunilor de traiu şi cu repartiţia viefuitoarelor pe suprafaţa Pământului. 15. Geonomie [re0H0MHa; geonomie; Geonomie; geonomy; geonomia, foldretegtan]: Ştiinfa care se ocupă cu structura scoarţei terestre. Cu- prinde, ca ramuri principale, Geofizica şi Geodezia superioară. ie. Geopofenfial [rpaBHTaiţHOHHbiâ noTen-iţHaJl; potentiel de gravite; Geopotenfial; gra-vitation's potential; gravitâcios potenciâl], V. sub Câmp gravitafional terestru. 17. Geopotenfială, suprafafă ~ [reo^HHaMH-Hecnaa n0BepxH0CTb ypoBHa; surface de niveau geodynamique; geodynamische Niveauflăche; geodynamic level surface; geodinâmikus szint-feiulet]: Sin. Suprafafă de nivel geodinamic. V. sub Câmp gravitafional terestru. îs. Georamă [reopaMa; georama; Georama; georama; georama]: încăpere sferică pe a cărei faţă interioară se reprezintă în relief, la o scară convenţională, forma şi accidentele scoarfei terestre (oceane, mări, munţi, fluvii, etc), spectatorul din interiorul ei având astfel priveliştea întregii suprafeţe a globului pământesc. 19. Georgian [reoprnaH; georgien; Georgian; georgian; georgian], Geo/.: Partea inferioară a Cam-brianului, caracterizată prin stratele cu Olenellus. 20. Geosferă [reoc(|)epa; geosphere; Geosphă-re; geosphere; geoszfera]: Sferă care reprezintă globul terestru. 21. Geosindina) [reocHHKJiHHajib; geosyncii-nal; Geosynklinale; geosyncline; geoszinklinâlis]. Geo/.: Depresiune alungită a scoarţei Pământului în spaţiul oceanic. Geosinclinalele au formă de albii imense şi de mare adâncime. In lungul lor are loc o intensă sedimentare cu caracter bati-al. Zonele geosinclinale sunt zone plastice şi mobile ale scoarţei Pământului. Prin jocul forţelor orogenice cari acţionează asupra depozitelor sedimentate se formează sistemele de munţi. Astfel, în geosinclinalul mării Thetys, care înconjura Pământul în direcţie ecuatorială, s'a format, începând din Cretacicul mijlociu şi până la începutul Cuaternarului, sistemul muntos alpin-carpatic-himalaian. Zone geosinclinale actuale sunt depresiunile: Ata-cama, Curile, Aleutine, Japoneză, FiJipine, etc., cu adâncimi cuprinse între 7000 şi 10000 m. 22. Geotacfism [r e o t a k t h 3 m; geotactisme; Geotaktismus; geotaxy, geotaxis; geotaktizmus]. Biol..' Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influ- ^ enţa gravitaţiei. 23. Geotehnică [reOMexaHHKa; geotechnique; Bodenmechanik; soil mechanics; geotechnika]: Ştiinţa aplicată care studiază, din punctul de vedere al stabilităţii şi al rezistenţei, comportarea terenurilor sub acţiunea diferitelor solicitări la cari pot fi supuse. Sin. Mecanica solurilor. 24. Geotermal, izvor ~ [reoTepMH^ecKHH hc-TOHHHK; source geothermale; geothermische Quel-le; geothermal spring; geotermâlis forrâs]. Geo/.: Izvor de ape calde. 25. Geofermică, treaptă ~ [reoTepMHqecKHH rpaflyc; degre geothermique; geothermische Tie-fenstufe; geothermal degree; geotermâlis fok]. Geol.: Cu excepţiunea unui strat superficial al uscatului, cu grosimea de 5"» 100 m, în care se 841 resimte infiuenfa variabilă a căldurii solare, temperatura scoarfei Pământului e staţionara, şi creşte în adâncime. Diferenfă de adâncime a două puncte de pe o aceeaşi verticală din regiunea de temperatură stafionară, între cari există diferenfă de temperatură de un grad Celsius (1°), se numeşte treaptă geotermică. Treapta geotermică din stra-tele până la adâncimea de 4 km, cari sunt accesibile prin foraje, creşte cu conductibilitatea termică a rocelor, variind înlre 20 şi 120 m, cu o valoare medie de cca 35 m. 1. Geofermie [reoTepMHH; geothermie; Geo-thermie; geothermy; geotermia]: Partea din Geologie, care se ocupă cu variaţiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor şi oceaneior. 2. Geofermomefru [reoTepMOMeip; geother-mometre;Geothermometer, geothermometer;geo-homero]. V. sub Temperatura aerului (aparate de măsură). s. Geofropism [reoTponH3M; geotropisme; Geotropismus; geotropism; geotropiszmus]. Biol.: Proprietatea unor organe aie plantelor (mai ales a rădăcinilor şi a tulpinei) de a lua o anumită orientare fafă de orientarea locală a câmpului de gravitaţie. Rădăcinile cari prezinfă geotropism cresc în direcfia câmpului de gravitafie (în jos), iar tulpina respectivă în sens contrar câmpului de gravitafie (în sus) — şi aceasta chiar dacă se seamănă sămânfa, de ex. într'un ghiveciu întors cu gura în jos, când rădăcina coboară verfical în aer, iar tulpina se desvoltă în sus, în pământ. 4. Geraniol [repaHHOJi; geraniol; Geraniol; geraniol; geraniol]. Chim.: CH3 I CH3 —C = CH —CH2 — CH2 —C —CH3 II hc-ch2oh Alcool din clasa terpenilor aciclici; e componentul principal al uleiului de trandafir, de muşcate, de citronele şi al altor uleiuri eterice. E întrebuinţat în parfumerie, pentru mirosul său de trandafir. 5. Gerarol. Fung.: Insecticid cu bază de di-clordifeniltricloretan (D.D.T.). e. Gerhardf, reacfia lui ~ [peaKiţHH Tep-rapATa; reaction de G.; G. Reaktion; G. test; G. reakcioja]. Chim. biol.: Reacfia de recunoaştere a acidului acetilacetic în urina bolnavilor, care, în prezenfa perclorurii de fier, dă o coloraţie roşie. La suprafafa reactivului format dintr'o solufie de perclorură în solufie de ciorură de sodiu se adaugă lichidul de cercetai. Prezenfa acidului acetilacetic este indicată prin formarea unui inel roşu caracteristic. 7. Germaniu [repMaHHH; germanium; Germa-nium; germanium; qermanium]. Chim.: Ge; nr. at. 32; gr. at. 72,6; gr. sp. 5,35 la 20°; p. t. 958,5°. Element bi- şi tetravalent din grupa a IV a sistemului periodic. E foarte pufin răspândit în natură. A fost descoperit în argirodit. Germaniul metalic se obfine reducând oxidul de germaniu cu aluminiu, cu cărbune, sau într'un curent de hidro- gen. Se prezintă sub formă de octaedri albi-cenuşii cu strălucire metalică; nu este ductil. Nu se alterează la aer decât dela 730° în sus, când se oxidează, formând Ge02. Halogenii îl atacă cu formare de halogenuri (GeX4), tetraclorura fiind un lichid incolor cu p. t. —49,5°, p. f. 86,5°; tetrabromura, un corp cristalin incolor cu p. t. 26,1 °, p. f. 186,5°, iar tetraiodura, o pulbere portocalie roşcată cu p. t. 144°. Formează două feluri de săruri: germanoase, în cari este bivalent, şr germanice, în cari este tetravalent. Germaniul se aseamănă cu siliciul în ceea ce priveşte formarea derivafilor organici. Se cunosc: germanome-tanul GeH^ cu p. t. —165°, p. f. —95°; germa-noetanul, lichid incoior cu p. t. —109, p. f. 29°; germanopropanul, lichid incolor cu p. f. 105°f p. t. 110,5°, ca şi compuşi de tipul teframetil-germaniu şi teîraetilgermaniu, cari sunt lichide cu p. f. 43,4°, respectiv 163,5°, tetrafenilgermaniu şi hexafenilgermaniu, cari sunt solide cristaline cu p. t. 235°, respectiv 340°, etc., ca şi germa-niucloroformul, germaniubromoformul, germaniu-iodoformul. 8. Germen [3apOAbiui; germe; Keim; germ; csira]. Biol.: Corpuscul de celule vii, care, pus în condifiuni favorabile, se desvoltă şi dă naştere unei plante sau unui animal. Germenii pot fi de mai multe feluri: spori sau elemente de rezistenfă ale bacteriilor şi ale mucegaiurilor, celule uscate de drojdie sau de bacterii, de specii de animale mici sau vegetale, sau animale mici uscate în întregime, însă capabile să reînvie când li se dă apă. Sin. (pentru planie) Coif. 9. Germicid [repMHCHA, 6aKTepHCHA; ger-micide; Germizid; germicide; csiraolo]. Fung.: Substanfă care ucide germenii patogeni, adică organismele producătoare de boale la animale şi la plante. 10. Germinare [npopauţHBaHHe; germination; Keimung; germination; kikeles]. Ind. alim.: Operaţiune de producere, în unele industrii alimentare, a încolfirii seminfelor de cereale în vederea obfinerii diastazelor. Germinarea se realizează punând (în mod artificial) cerealele, în special orzul, în condifiuni speciale de încoljire. Se face într'o slădărie (v.) sau într'un germinator pneumatic (v.). 11. Germinaţie [npopacTaHHe; germination; Keimen; germination; csirâzâs]. Bof.: Fenomenul de desvoltare a embrionului, care părăseşte starea de vieafă latentă şi intră în faza de vieafă activă. Se manifestă prin creşterea şi desvoltarea organelor embrionului, şi anume a radicelei, a tulpinifei şi a gemulei. Această desvoltare esfe rezultatul fenomenelor de nutrifie a embrionului în contul substanfelor de rezervă înmagazinate în masa endospermului seminfei. Fenomenul ger-minafiei durează până la consumarea acestor materii de rezervă, după care tânăra plantă formata începe să se hrănească cu substanjele pe cari le ia din exterior (din sol şi din atmosferă). 12. Germinafor [npH6op A*nn HcnbiTaima BCXOJKGCTH ceMflH; germoir; Keimapparat; ger- 842 minator; csirâzokeszulek]. 1. Agr.: Aparat cu ajutorul căruia se determină procentul de germinaţie la diferitele seminfe. — 2. Ind. alim.: Aparat cu ajutorul căruia se obţine germinarea (v.) diferitelor seminţe. î. Germinator pneumatic [nHeBMaTHHecKHH npH6opAJIfl HCnbITaHHH BCXOîKeCTH ceMHH; ap-pareil pneumatique de germination; pneumatischer Keimapparat; pneumatic germinator; pneumatikus csirâzokeszulek]. Ind. alim.: Germinator folosit adesea în industria alimentară, la care eliminarea bioxidului de carbon produs în timpul germinaţiei, ca şi menţinerea temperaturii şi a umidităţii necesare unei bune germinajii, se fac printr'o aerisire artificială, prin trecerea unui curent de aer saturat cu vapori de apă de temperatură convenabilă. De asemenea, la aceste germinatoare, amestecarea orzului se face mecanic. Se construesc două sisteme de germinatoare pneumatice: germinatoare paralelepipedice şi germinatoare cilindrice. Din prima categorie (folosite mai mult) fac parte germinatoarele Saladin, iar din a doua, germinatoarele Galland. — La sistemul Saladin, spafiul în care se face germinafia este paralele-pipedic şi se compune din mai multe despărfituri făcute din zidărie şi aşezate unele lângă altele. Numărul de despărfituri (4-*‘5 sau 8-"9) şi mărimea lor depind de modul şi de capaci- tatea de lucru a fabricii. Ele pot ajunge până la 20**i25m lungime şi 4-"5m lăfime; o despăr-fitură are deci forma unui coridor separat de celelalte prin nişte ziduri groase, iar fundul este dublu, cel superior de tablă galvanizată perforată, iar cel inferior de tablă plină. In spafiul dintre cele două funduri se introduce aerul umed şi cu temperatura necesară, care, trecând prin masa de orz, îi reglează umiditatea şi-i moderează temperatura. întoarcerea orzului se face cu un agitator mecanic, de construcfie specială. — La sistemul Galland, spafiul în care se face germinarea orzului este cilindric. Aparatul este constituit dintr'o tobă orizontală de tablă şi cu pereţii dubli. Peretele exterior este de tablă plină, iar cel interior, de tablă perforată. Aerul umed este adus, printr'un tub, în spafiul dintre cele două tobe, de unde, prin găurile peretelui, interior, trece prin masa de orz şi apoi în tubul care se găseşte în centrul tobei, de unde este evacuat. Toba are o mişcare lentă de rotafie în jurul exei sale; o rotafie completă reclamă cca 40 de minute. Scopul acestei mişcări este amestecarea orzului. Toba este aşezată *pe două perechi de galefi de rotafie. 2. Gersdorffit [repCAOp(|)HT; gersdorffite; Gers-dorffit; gersdorffite; gerszdorffit]. Minerai.: NiAsS. Sulfarseniură de nichel. E un isomorf al cobalti-nei. Are coloarea argintie bătând în cenuşiu. s. Gervillia. Paleont.: Gen de lamelibranhiat din ordinul anisomiariilor. Are cochilia oblic-alun-gită, cu vârful ascufit şi subterminal, cu valvele aproape egale, cu fâfână îngroşată, cu ligament divizat şi cu câfiva dinfi lineari şi oblici, sub vârf. Cuprinde specii caracteristice pentru Triasic-Cretacic. 4. Gesfafie [6epeMeHHOCTb; gestation; Trăch-tigkeit; gestation; terhesseg]. Zoot.: Starea organismului femelei, în timpul căreia se desvoltă în corpul său embrionul; gestafia cauzează unele schimbări caracteristice în organismul femelei. Primul semn al gestafiei este încetarea căldurilor; animalul devine mai liniştit şi mai prudent în mişcări; oboseşte mai repede. In jumătatea a doua a perioadei de gestaţie, vacilor le încetează creşterea coarnelor, a copitelor şi a dinfilor. Coarnele se subfiază; pe suprafafa lor apar strangu-lafii circulare (inele), după numărul cărora se poate determina de câte ori a fătat vaca. — Fetusul începe să mişte, la vaci, în luna a cincia, iar 1a iepe, în luna a şasea. Aceste mişcări pot fi percepute, la vaci, în partea dreaptă a pânte-celui, iar la iepe, în regiunea ombilicală. In jumătatea a doua a gestafiei, animalele slăbesc. Durata gestafiei: la iapă, 11 luni; la vacă, 9 luni; la măgăriţă, 12V2 luni; la oaie şi la capră, 5 luni; la scroafă, 4 luni; la căţea şi la pisică, 2 luni; la iepuroaica de casă, 1 lună. Vitelor în gestaţie nu li se dă nutreţ îngheţat şi nici apă rece, nici furaje cari provoacă fermentaţie, ori furaje mucegăite, întru cât acestea pot provoca avorturi. Se va da furaj bogat în vitamine, în albumine şi în săruri. 5. Getic, Cristalinul ~ [reTCKan KpHCTajuiH-^ecKan (|)OpMaUHH; formation cristal line geti-que; getische kristalline Formation; getic crystal-line formation;. getikus kristâlykepzodes]. Geol.: Complex format din roce cristaline de mesozonă şi de catazonă, la care se asociază paragneisuri şi ortogneisuri, amfibolite, cu frecvente intruzii de pegmatite şi aplite, care intră în alcătuirea unităţii Carpaţilor Meridionali. Cristalinul getic formează o imensă pânză de şariaj aşezată peste Cristalinul Parângului sau peste cel autohton. Fac parte din Cristalinul getic: Masivele Făgăraş, Lotru, Cibin, Sebeş, Poiana Ruscă, Semenic, Locva, Godeanu, Mehedinţi. Sin. Cristalinul Lotrului. e. Getică, depresiune ~ [reTCKan #enpec-CHH; depression getique; getische Depression; getic depression; getikus depreszio]. Geo/.: Unitate tectonică geologică din ţara noastră, care cuprinde zona colinară a regiunii dintre valea Dâmboviţei şi Dunăre. Ea se întinde în regiunea muncelelor din jud. Muscel, Argeş şi a colinelor Olteniei. Este formată din depozite sedimentare noi, cari aparţin Senonianului, Paleogenului, Neo-genului şi Cuaternarului. Aceste depozite sunt aşezate pe un fundament vechiu de Cristalin, care se ridică spre zona de Nord, formând unitatea Carpaţilor meridionali. Spre Sud, depresiunea getică este limitată de Câmpia română. Sedimentele depresiunii getice sunt, din punctul de vedere tectonic, în general, liniştite; numai în zona cuprinsă între Argeş şi Jiu, la paralela R. Vâlcea-Tg. Jiu, se întâlnesc strate cutate. 7. Ghebă. Ind. făr.: Haină lungă de postav alb, purtată în mediul rural; când este de şiac cu şireturi, se numeşte suman, iar când este căptuşită cu blană, şubă sau giubea. 843 î. Gheină [reHH; geine; Gein; gein; gein]. Agr.: Fracfiunea humusului din sol, insolubilă în solufii alcaline. 2. Ghelbrănuire [oHHCTKa, TpaBjieHHe; decapage; Gelbbrennen; clearing, scraping; sargae-ges]. Mefl.: Operafiunea de decapare a medaliilor sau a insignelor şi, în general, a pieselor fabricate din alamă, tombac, etc., şi care consistă în curăjirea oxizilor negri formafi la recoa-cerea obiectelor respective, prin imersiune simplă într'o solufie de acid azotic. — Suprafafa obiectelor devine galbenă şi curată. Imersiunea se face cu ajutorul unui vas de gresie găurit, şi durează numai câteva secunde. La această operafiune se ia o serie de precaufiuni din cauza vaporilor de oxizi de azot cari se desvoltă, şi anume: imersiunea se face într'o cutie specială, de unde, cu un ventilator, se extrage aerul viciat; lucrătorii au mănuşi de cauciuc, chiar măşti de protecjiune, etc. 3. Ghem [KJiy60K; pelote; Knauel; ball; gom-bolyag]: Rotogol format din fir sau din sfoară înfăşurată cu sau fără un suport special. 4. Ghemotoc [KJiy6oK; peloton; Klumpen; ball; csomosodâs]. Ind. fext.: îngrămădire compactă de fibre. Sin. Glomotoc. 5. Gheretă [6y#Ka; gu^rite; Schilderhaus; sentry-box; orhâz]. Cs.: Construcfie mică de lemn, uneori şi de metal sau de zidărie, în care se poate adăposti o sentinelă sau un paznic. 6. Gheretă. V. Cabină de conducere. 7. Ghereta mecanicului [6yAKa MaiUHHHCTa; cabine du mecanicien, guerite du mecanicien; Fuhrerhaus, Fuhrerstand; driver's cage; mozdony-sâtor]. C. f.: încăpere montată la partea dinapoi a u-nei locomotive cu abur, rezervată pentru conducerea ei. La locomotivele cu tender, ghereta este descoperită la partea din spate, iar la locomotivele-tender este închisă complet. Sin. Cabină de mecanic de locomotivă, Marchiza locomotivei. s. Gherghef [nHJibiţbi (ajih BbimHBaHHfl); metier â broder; Stickrahmen; loom, frame; him-zorâma]. Ind. făr.: Chenar de lemn sau de metal, pătrat sau dreptunghiular (uneori de formă cilindrică), pe care se întinde o stofă pentru a fi brodată. 9. Gherghin. V. Păducel. 10. Gherghină [reoprHH; dahlia, dahlia des jardins; Dahlie, Georgine; dahlia; gyorgyke]. Agr.: Plantă din familia compozeelor, de diferite colori şi nuanfe, folosită ca ornament de grădină. In perioada înghefului, bulbii plantei trebue scoşi din pământ, uscaji la soare şi păstraji la loc uscat în timpul iernii. Sin. Dalie. 11. Ghermea [KOCTbiJib; goujcn en bois; Holz-dtibel; woodendowel; elofej]. Cs.: Fiesă de lemn, deforma paralelepipedică, îngropată în zidăria unui perete, pentru a se fixa, prin cuie sau şuruburi, tocul unei ferestre sau al unei uşi, etc. 12. Ghefar [jie/ţHHK, rjieTHep; glacier; Glet-scher; glacier; gleccser, jegâr]: Masă de ghiafă produsă prin topirea şi resolidificarea zăpezii în regiunile alpine şi în cele polare, în cari cantitatea de zăpadă căzută depăşeşte cantitatea de zăpada topită. Există mai multe tipuri de ghefari, al căror aspect depinde de latitudinea, altitudinea şi topografia terenului pe care s'au format. Cele mai importante sunt: ghefarul de tip alpin şi cel de tip polar. Primul se formează în regiunile superioare ale zonei alpine, în văile înalte şi pe coastele lor, unde zăpada acumulată în basinul de alimentare al ghefarului este transformată în ghiafă mai mult sau mai pufin stratificată. In urma topirii stratelor inferioare, ghiafa alunecă la vale şi coboară pe firul văii până sub limita de altitudine a zăpezilor eterne. Pe suprafafa ghefarului se întâlnesc numeroase crăpături, de obiceiu perpendiculare pe direcfia de scurgere, importante mai ales unde ghefarul frece peste schimbări brusce de pantă ale firului văii. Materialul detritic surpat de pe coastele vecine este transportat de ghefar şi depus în dâre pe marginile sale (morene laterale) sau la extremitatea sa inferioară (morenă frontală). Deplasarea ghefei produce fenomene de eroziune, cărora le sunt datorite: aspectul de căldare al basmului de alimentare, profilul în U al văii de scurgere, etc., ca şi baraje morenice, în spatele cărora se găsesc lacuri. — Ghefarul de tip polar este alcătuit dintr'o masă de ghiafa care acopere ca o calotă o regiune întinsă, şi din care se desfac limbi glaciare, către regiunile inferioare şi către mare. Ultimele produc, prin rupere frontală, ghefari plutitori. îs. Ghefar plutitor [anc6epr, iuiOBynaH Jie-AHHaa ropa; iceberg; Eisberg; iceberg; uszo jeghegy]: Bloc mare de ghiafă, provenind din gheţarii permanenţi ai calotelor polare, prin ruperea lor în momentul când aceştia coboară în mare. Gheţarii plutitori sunt antrenaţi către latitudinile mijlocii, de curenţii marini reci cari se scurg către ecuator de-a-lungul coastelor estice ale continentelor. înălţimea unui ghefar plutitor ajunge până la 70 şi chiar 100 metri. Volumul cufundat în apă este aproximativ de 11 ori mai mare decât cel din afară. Sin. iceberg. i4. Ghefărie [jibAOxpaHHJiHiiţe, jieAHHK; gla-ciere; EiskelIer, Eishutte, Eishaus; ice-cave, ice-house; jegverem]: Groapă de formă şi construcfie specială, de minimum 5 m3 capacitate, în care se depozitează, în timpul iernii, ghiafă naturală de râu sau de lac, penfru a fi conservată şi folosită vara. întrebuinţarea acestei gheţe nu se poate face prin amestecare, fiindcă nu e pură; se foloseşte numai prin contact. — Gheţăria- este, de obiceiu, mai mult adâncă decât largă, construită pe cât posibil în pământ nisipos, pentru ca apa provenită din topirea gheţei să se scurgă mai uşor, cu pereţii inclinaţi, pentru a avea mai multă rezistenţă, şi cu o groapă la fund pentru colectarea apei topite. Gheţăriile mai durabile sunt făcute cu pereţii de cărămidă tencuită. La suprafaţă, groapa propriu zisă are un acoperiş de coceni, trestie, rumeguş de lemn, paie, etc., într'un strat destul de gros, material cu care se căptuşeşte şi groapa înainte de a se depozita ghiaţa, şi cu care se face şi izolarea straturilor de 844 ghiaţă dintre ele. Uşa gheţăriei se aşază spre Nord, şi se deschide într'o antecameră. 1. Ghefei, fabricarea ~ [np0H3B0ACTB0 Jib^a: fabrication de la glace; Eisfabrikation; ice making; jeggyârtâs]. Ind. frg.: Procedeele obişnuite de producere a gheţei sunt: congelarea apei într'un recipient divizat în celule, în vederea măririi suprafeţei de transmitere a frigului; răcirea cu saramură sau cu un agent frigorigen a unor plăci metalice cufundate în apa care congelează sub formă de plăci cu grosimea până la 350 mm (uneori, de exemplu pentru patinoare artificiale, se folosesc serpentine răcite, cufundate în apă); imersiunea unor forme de ghiaţă pline cu apă în baia de 'saramură răcită a unui evaporator (generator de ghiaţă). Ultimul procedeu e folosit cel mai mult. Operaţiunile în acest procedeu sunt: umplerea formelor cu apă; transportul şi imersiunea formelor în baia de saramură; scoaterea formelor, după congelare; imersiunea formelor pentru un timp scurt într'o baie călduţă, pentru deslipirea gheţei de forme; extragerea gheţei din forme, prin basculare. Ghiaţa produsă poate fi transparentă (când apa este agitată în timpul congelării, pentru a elimina aerul din ea) sau opacă. 2. Ghefei, grosimea ~ [TOJiiil,HHa Jibfla; epais-seur de la glace; Eisstărke; thickness of ice; jeg-vastagsâg]: In industria frigului artificial, prin grosimea gheţei se înţelege grosimea stratului de ghiaţă lipit de un perete transmiţător de frig; de exemplu, într'o formă de ghiaţă cu secfiunea 15X15 cm2 grosimea ghefei este 7,5 cm. s. Ghevind. V. Filet. 4. Ghevinf. V. Filet. 5. Ghîară [jiana; griffe; Kralle; claw; korom]. Tehn.: Piesă în formă de ghiară de animal, folosită ca organ component la diferite dispozitive de apucat, de împiedecare, etc. a. Ghîară de ancoră [jiana HKopa; bec de la patte d'une ancre; Ankerschaufel, Ankerhaken; pea of the anchor; horgonykorom]. Nav. m.: Vârfurile cu cari se termină braţele unei ancore. V. sub Ancoră. 7. Ghiară de apucat [jiana; griffe; Pratze; claw; fogokorom]. Tehn.: Piesă în formă de ghiară a unui dispozitiv de apucat. Dispozitivul poate fi cleşte cu braţe curbate, cleşte pentru blocuri, etc. (v. fig. sub Cleşte şi sub Aparat de apucat) şi este folosit la aparatele de ridicat. 8. Ghîară de împiedecare [y^epjKHBaio-nţan CK06a; griffe d'arret; Halteklarftmer; holding clamp; âllîtokorom]: Ghiară folosită ca piedecă la bascularea unui vagonet, respectiv a unei bene. (v. fig. sub Benă basculantă). Sin. Deget de oprire. 9. Ghîară de pisică [KOiHKa, AP^K; grappin; Drache, Dregg, Katzanker; grapnel; macskakdrdm]. Nav. V. sub Ancoră. io. Ghîară de siguranţă [6e3onacHbie KJieni,H; griffe de surete; Sicherheitszange; safety tongs; biztonsăgi korom]. Tehn.: Ghiară care serveşte pentru fixarea unei piese, ca asigurare contra răsturnării ei. u. Ghiafă [JieA; glace; Eis; ice; jeg]. Fiz., Chim.: Apă în stare solidă, cristalizată (în sistemul hexa-.gonal). Temperatura de topire a gheţei la presiunea atmosferică normală (760 mm Hg) este luată drept origine în scara termometrică centigradă (Celsius) şi în scara termometrică Reaumur. Temperatura de topire a gheţei scade cu câte 0,0075° pentru fiecare atmosferă de creştere a presiunii. La trecerea din starea lichidă în starea solidă, volumul apei creşte, aşa încât ghiaţa are, Ia 0° C, densitatea de 0,9175. De aceea ghiaţa se menfine la suprafafa apei. Căldura specifică a ghefei este de cca 0,5 kcal/°kg, iar căldura latentă de topire, de cca 80 kcal/kg. In cristalele de ghiafă, fiecare atom de oxigen este situat în centrul de greutate a patru alfi atomi de oxigen, dispuşi în vârfurile unui tetraedru, şi de cari este despărfit prin câte un atom de hidrogen. Supunând ghiafa obişnuită la presiuni mari, se obţin alte cinci varietăfi de ghiafă (forme polimorfe), de formă cristalină şi cu densitate diferită de a ghefei obişnuite. Astfel, la —10°, ghiafa obişnuită (ghiafă I), supusă la o presiune de 4400 atmosfere, trece în ghiafă V, iar la 6300 atmosfere, în ghiafă VI; la —30° şi 2200 atmosfere, ghiafa I trece în ghiafă III, iar la 3000 atmosfere, în ghiafă II. In tehnică se întâlnesc următoarele feluri de ghiafă: 12. Ghiafă cristal [npospaMHbm, KpHCTajib-HblH JieA; glace cristalline, glace transparente; Kristalleis; crystal ice, transparent ice; kristâlyjeg]. Tehn.: Ghiafă transparentă, fără urme turburi, produsă prin congelarea apei distilate. is. ~ minus [jie/ţ H3 HeHacbniţeHHoro pacT-BOpa; glace â l'eau salee non saturee; Minuseis, Eis aus ungesăttigter Salzlosung; ice from non saturated brine, minus ice; nemteîitett jeg, rm-nusz jeg]: Ghiaţă produsă prin congelarea unei soluţii nesaturate dintr'o sare oarecare, de ex. clorură de sodiu. 14. ~ transparentă [np03paHHbiH JieA! glace transparente; Klareis; clear ice, semi-transparent ice; âtlâtszo jeg]: Ghiafă produsă prin congelarea continuă a apei, obfinută prin agitare cu vibratoare mecanice, sau prin injecfie de aer comprimat, ca să rămână turbure numai miezul. 15. ~ turbure [TeMHbiă.Henpospa^Hbm JieA; glace opaque; Trubeis, undurchsichtiges Eis; o-paque ice; zavaros jeg]: Ghiafă produsă prin congelarea apei fără agitare. Fenomenul de îngheţare nefiind continuu în cazul apei liniştite, formarea bruscă a cristalelor de ghiaţă produce turburarea masei de ghiaţă şi înglobarea corpurilor străine (aer, etc.). ie. Ghiafă de fund [aohhmh JieAî glace de fond; Grundeis; ground ice; alapjeg]. Hidr.: Ghiaţă cu structură aciculară şi cu greutatea specifică mai mare decât 1000 kg/m3, care se formează pe fundul apelor curgătoare. Produce eroziuni puternice, din care cauză trebue împiedecată să intre în lucrările hidraulice. 845 1. Ghiafă uscată [cyxoH Jie#; bioxyde de carbone solide; Trockeneis; dry ice; szâraz jeg]. Chim.: Bioxid de carbon solid şi presat, având p. t. —78,5°şi o căldură de vaporizare de 152 kcal/kg (cca de două ori mai mare decât căldura de topire a ghefei). Se poate obţine lăsând să se va-porizeze şi să se destindă bioxidul de carbon lichid (sub 60 •■■70 at) din butelii şi presând apoi zăpada formată. Industrial se fabrică prin comprimarea, răcirea şi destinderea bioxidului de carbon. Serveşte, ca şi ghiafa obişnuită, pentru răcire, cu avantajul că se pot obfine temperaturi foarte joase şi că nu lasă reziduu (solid sau lichid). 2. Ghid. V. Ghidaj. 3. Ghid de fir [HHTeBOAHTeJib; conducteur de fii; Fadenleiter, Lochnadel; thread guide; fonal-vezeto]. Ind, text.: Traversă aşezată pe toată lungimea maşinii de depănat (şi, în general, pe orice altă maşină textilă care prelucrează sau foloseşte fire textile) în care se fixează ochiurile prin cari trec firele (ochiurile pot fi făcute din sârmă, din porfelan sau din sticlă, cu o parte deschisă pentru a permite intrarea firului, fără a-l lăsa însă să scape). 4. Ghidaj [HanpaBjiniomee npHcnocc6jie-HHe; guidage; Fuhrung; guiding; vezetes]. Mş.: Dispozitiv mecanic care constrânge un organ mobil al unui sistem tehnic să se deplaseze după o anumită direcfie şi între anumite limite. Ghidajul poate fi: glisieră, şină, roată, palier, etc. După drumul impus de ghidaj organului mobil, deosebim: 5. Ghidaj de translafie [npHMoe HanpaBJiHio-uţee npHCn0C06Jl6HHe; guidage rectiligne; gerade Fuhrung; direct guiding; egyenes vezetes, halado vezetes]: Ghidaj la care drumul urmat de organul mobil este rectiliniu. Ghidajul poate fi închis sau deschis, după cum el îmbracă total sau parfial organul mobil. El poate fi: 6. ~ cu alunecare [cK0Jib3iiii;ee HanpaB-JIHK)ll],ee npHCn0C06jieHHe; guidage de glis-sement; Gleitfuhrung; slide guiding; csuszo vezetes]: Ghidaj de translafie la care organul mobil alunecă pe suprafafa ghidajului. Intre organul mobil şi ghidaj poate fi un contact strâns, cu joc, sau de trecere. Ghidajul cu alunecare se poate realiza: prin suprafefe cilindrice cari, obişnuit, sunt închise (cilindru în gaură), prin suprafefe plane, a căror formă de bază este o prismă dreptunghiulară, trapezoidală (coadă de rândunică) sau triunghiulară, şi cari pot fi închise sau deschise. Exemple: glisiera capului de cruce cu o singură glisieră este un ghidaj dreptunghiular închis; glisiera mesei longitudinale a unei maşini de frezat este un ghidaj în coadă de rândunică, închis; glisiera unui ascensor este un ghidaj dreptunghiular deschis. 7. ~ cu rostogolire [KaTHiu,eecH HanpaB-JlHKHiţee npHCn0C06jieHne; guidage de roulis; Rollfiihrung; rolling guiding; gordulo vezetes]: Ghidaj de translafie construit astfel încât, în loc de frecarea de alunecare, să aibă frecare de rostogolire. Se folosesc corpuri de rostogolire între organele în mişcare, sau se introduc, în una din piese, role cari folosesc ca ghidaj pentru celelalte piese şi cari se rotesc în jurul axei lor. Prezintă avantajul reducerii la minim a frecărilor. Exemple: cureaua de transmisiune este D i Ghidaje. A şi 8) ghidaj de translafie cu alunecare, închis, triunghiular; 1) ghidaj; 2) cărucior; 3) joc; C) ghidaj de translafie cu alunecare, închis, dreptunghiular; I) ghidaj; 2) cărucior; 3) joc; D) ghidaj de translafie cu alunecare, închis, cilindric cu contact strâns; 1) ghidaj; 2) cărucior; E) principiul ghidajului închis de translafie, prin suprafefe plane; I) ghidaj; 2) cărucior; F) principiul ghidajului închis de translafie, prin suprafafă cilindrică; 1) ghidaj; 2) cărucior; G) ghidaj de translafie cu rostogolire, cu role; 1) ghidaj; 2) rolă dublă; 3) rolă simplă; H) ghidaj de rotafie, prin rezemare cu con; 1) ghidaj; 2) con de rezemare; / şi J) ghidaj de translafie cu alunecare, deschis, triunghiular; 1) ghidaj; 2) cărucior; 3) joc; K) ghidaj de rotafie, prin rezemare cu sferă; 1) ghidaj; 2) sferă; L) ghidaj de translafie, cu alunecare, deschis, cu role; 1) ghidaj; 2) rolă; 3) cărucior. ghidată de cele două rofi printr'un ghidaj cu role; cusinetul podurilor metalice este un ghidaj cu corpuri cu rostogolire; rulmentul cu bile este un ghidaj cu rostogolire când ghidează o mişcare de translafie, ca, de exemplu, ghidarea broşei la maşina de broşat. Ghidajul poate fi pe suprafefe plane sau cilindrice. Exemplu: cablul funicularului susfine, dar şi ghidează rofile vagonetului, cari sunt role de ghidare (v. fig. sub Funicular). s. Ghidaj de rotafie [Bpauţaicmeecfl Hanpa-Bjifliomee npHcnocoOjieHHe; guidage tournant; kreisende Fuhrung; revolving guiding; forgo vezetes]: Ghidaj compus din două piese rotitoare cari se cuprind, aşa încât să nu fie posibilă o deplasare axială relativă a lor. Sunt mai frecvente ghidajele pentru mişcări oscilante. Exemple: palierele, cari ghidează mişcarea de rotafie a unui arbore; rezemările cu con sau cu sferă, ca rezemările echipajelor mobile ale instrumentelor de precizie; rezemarea piesei între vârfurile unui strung, etc. (v. fig. sub Fixarea între vârfuri). a. Ghidaj [HanpaBJiHioiujHe; guidage; Spur-latte; guidage, guidance; vezetosîn, vezetokotel]. Mine: Bare de lemn, de fier, mai rar cabluri de 846 ofel, cari servesc drept laturi de conducere pentru vasul de extracfie (colivie, skip sau găleată) în timpul circulaţiei sale în puf, sau pentru prinderea ghiarelor paracăzătorului (mâţelor) când s'ar rupe cablul unei colivii pentru transport de persoane, lateral, de o parte şi de alta a coliviei,saufron-tal, în care caz sunt întrerupte în dreptul rampelor, la orizonturi, pentru a permite scoaterea vagonetelor din colivie. Esenfă folosită la ghidajele de lemn este, obişnuit, bradul în grinzi de 4' • ■ 6 m lungime, fixate de cadrele sau moazele pufului prin şuruburi. Ghidajelede fier sunt mai pufin folosite, iar cele din cabluri de ofel sunt în curs de părăsire, din cauza oscilafiilor şi a inconvenientelor la prinderea paracăzătorului în caz de accident. î. Ghidon [pyjib (MOTOiţHKJia); guidon; Lenk-stange; handle bar; kormânyrud]. Transp.: Ţeava de ofel curbată, acfionată cu mâinile de conducătorul motocicletei, al motoretei, al bicicletei, etc. Serveşte pentru menfinerea echilibrului în mers, şi pentru schimbarea direcfiei. Pe ghidonul de motocicletă sunt montate manetele de frână, de ambreiaj, de accelerafie, de avans, ca şi butoanele clacsonului, ale luminilor, etc. 2. Ghidropă [ran^pon; guiderope; Schlepp-seil; guide rope, trail rope, drag rope; hordo drotkotel]. Nav. a.: Frânghie de 50- **120 m lungime, care se lasă să atârne pe sol şi care menţine înălfimea unui balon. Când balonul tinde să se înalfe, porfiunea de ghidropă atârnată — de lungime cât înălfimea de sbor — se măreşte şi, îngreunând mai mult balonul, îl frage jos. Dacă, din contra, tendinfă balonului este să coboare, ghid-ropa se scurtează, devine mai uşoara, delestează balonul, şi acesta revine la înălţimea inifială. 3. Ghierbă [MOTOR; petit echeveau; Străhne; hank, skein; matring]. Ind. făr.: Jurubiţă, scul mic de lână, de mătase, etc. 4. Ghîhf. Metl.: Gura de încărcare a unui cuptor (termen local). 5. Ghilofare. V. Ghioşare. 6. Ghilotină, foarfeci- V. sub Foarfeci pentru tablă în foi. 7. Ghimber [HM6Hpb; gingembre; Ingwer; gin-ger; gyomber]. Agr.: Plantă erbacee (Zingiber officinale) din familia zingiberaceelor, cu un ri-zom aromatic. Rizomul uscat este folosit drept condiment, sau pentru prepararea siropurilor şi a dulcejurilor. Sin. Ghimbir, Imbir. s. Ghimirlie [y3Kan JiyHKOBan nHJia; scie â chantourner; Schweifsăge; bow-saw, fret-saw; farok-fiiresz]. Ind. făr.: Ferestrău cu pânza foarte îngustă. Este o unealtă folosită de dogar, de dulgher, etc. 9. Ghin. Ind. făr.: 1. Unealtă a rotaruluf, care are forma unei dălţi fără mâner de lemn şi cu tăiş semicircular. — 2. Casma îndoită pe amândouă laturile. — 3. Cuţit cu tăiş în formă de unghie, cu care se fac săpături în lemn. — 4. Dispozitiv cu care pescarii scot nomol din fundul apelor, penfru a aduna larvele de răsură (vetrice) necesare la pescuitul cegei (v. fig.). io. Ghiniol [pbinaîKHoeynpaBJieHHe; commande par guignol; Hebelsteuerung; Ghin de lever control; kormânyemeltyu]. Nav. a.: Pescan- Piesă care formează un braţ de pârghie prins de suprafeţele mobile ale organelor de comandă ale vehiculelor aeriene şi care serveşte pentru manevre. n. Ghinf [Hape3Ka b KaHajie CTBOJia opy-AHH, pyjKeă; rayure; Zug, Drall; rifling, groove of rifling; ormozat]. Tehn. mii.: Şanf săpat după un traseu anumit pe peretele interior al ţevilor unor arme de foc, penfru a imprima pro- Profilul ghinfurilor într'o feavă de iectilului O mişcare fun (secîiune perpendiculară pe de rotafie, cu aju- axa îevi,)’ torni brâulur forfa- 0 Plin; 2) flancul ghintului; 3} gol. tor al acestuia. Se deosebesc: 12. ~ constant [nocTOHHHan Hape3Ka b na-Hajie CTBOJia opy^HH, py}Kefi; rayure â pas constant; gleichbleibender Drall; constant twist rifling; âllando csavarzatu ormozat]. Tehn. mii.: Ghint al cărui pas este constant (în elice). îs. ~ progresiv [Hape3Ka B03pacTai0meH KpyTH3Hbi b KaHajie CTBOJia opyflHH, pyHceH; rayure progressive; Progressivdrall; increasing twist rifling; fokozodo csavarzatu ormozat]. Tehn. mii.: Ghint cu pas progresiv, a cărui inclinare fafă de generatoare creşte spre gura fevii. 14. Ghiocel [noAOHencHHK; perce neige; Schneegldckchen; snowdrop; hovirâg]. Bof.: Ga-lanthus nivalis L.; familia amarilidaceslor. Plantă bul-boasă, cu floarea de coloare albă ca laptele. Se cultivă pentru florile sale elegante, în parcuri şi grădini, şi chiar în ghivece, pentru forţat în timpul iernii. Înfloreşte primăvara, de timpuriu, prin Martie-Aprilie, atingând 20---25 cm înălţime. Se înmulţeşte prin despărţirea bulbişorilor din trei în trei ani. 15. Ghiociu. Ind. făr.: Car care se poate lungi după voie, prin scoaterea cuiului care trece prin furculiţele şi inima lui. ie. Ghiol: Lac pe ţărmul Mării Negre sau din delta Dunării, sau ochiu de apă rămas în depresiuni (bălţi) şi care se alimentează prin apele de inundaţii, prin infiltraţii, ploi sau zăpezi (termen regional, Dobrogea). 17. Ghiondel [niecT; perche^ Stânge; raft pole; evezorud]. Nav.: Prăjină de lemn, cu ambele capete rotunde, care face să înainteze o îmbar-cajie mică, prin împingere pe fundul apei. Se foloseşte în apele cart nu sunt adânci sau în cari Ghidajele pot fi aşezate Ghidaj. f) susfinerea de beton a pufului; 2) ghidaje; 3) moaze. nu se pot folosi ramele din cauza stufului sau a altor obstacole. Sin. Ghionderă. 1. Ohionoiu [0CTp0K0HeqHaH KHpKa; pic; Gesteinshacke; pick; kocsâkâny]. M/ne: Târnăcop cu un braţ lung, terminat cu un vârf ascuţit, celălalt braţ fiind scurt şi servind drept ciocan. [ Braţul ascuţit poate fi fix sau ........... amovibil.Se foloseşte la lucrările de abataj, atât la exploatările U—J , , de cărbune (mai rar) cât şi, v V mai ales, la cele de minereuri, ca şi la operaţiuni de cioplire ionoiu. (hălcire, respectiv copturire), Are (fără coadă) o greutate de cca 1,5 kg. 2. Ghiordel [Be/ţpo; baquet, seau; Eimer, Beu-telfafj; bucket; veder]. Nav.: Găleată de pânză, de lemn sau de metal, folosită la bordul navelor pentru a ridica apă pe punte, pentru a spăla puntea, sau în caz de incendiu. Pentru mânuire, ghiordelul este legat cu o barbetă a cărei lungime variază după înălţimea punţii navei. s. Ghioşă: Un fel de daltă subţire, folosită la ghioşare (v.). 4. Ghioţaj. V. Ghioşare. 5. Ghioşar. Arte gr.: Lucrător care ghioşează. 6. Ghioşare [rHjiboniHpoBaTb, ynpainaTb y3opaMH H3 nepeceKaioiiţHxcB jihhhh; guillo-chage; Guillochieren; guilloching; guillosâlăs]. 1. Arte gr.: Gravarea unui desen pe piatra litografică sau pe placa metalică, cu diamantul, folosind o ghioşă sau o maşină de ghioşat. Sin. Ghi-loşare. — 2. Ind. st. c.: Ornarea prin gravare a suprafeţei unui obiect de sticlă sau de metal. 7. Ghiriş, tuf de ~ [Ty(J) I\; tuf de G.; G. Tuff; G. tuff; G. tufa]. Geo/.: Tuf dacitic, de grosime variabilă, care se găseşte în basinul Transilvaniei, la iimiia dintre Sarmaţian şi Tortonian. 8. Ghirlandă [rHpjiHHAa; guirlande; Laubge-winde; (leafy) garland, fesfoon of leaves; lomb-fuzer]. Arh.: Ornament format dintr'o împletitură de frunze, flori şi fructe, având forma unui lanţ acăţat la cele două capete, fără a fi întins. 9. Ghitiia [npoflyKT (JjepMeHTaiţHH Topcf)a; gyttja; Gytlja; peat fermentation product; gyittja]. Ind. cb.: Produs de fermentaţie înaintată a turbei, bogat în azot, fosfor, calciu şi potasiu adsorbiţi. io. Ghiu [oTTHJKKa, 6aKuiTar; borne, gui; Ghielbaum; guy, spanker boom; toorso]. Nav. m.: Vergă cilindrică, de lemn sau de metal, aşezată în partea de jos a coloanei arborelui artimon, în planul longitudinal al unei nave cu pânze şi îndreptată spre pupă. Pe ea se înverghează marginea de jos a randei. V. sub Arboradă. u. Ghiul [motok, neTHHKa; echeveau; Străhn, Strâng; hank, skein; tekercs]. Ind. text.: Scul de tors. 12. Ghiulea [HApo (opyAHHHoe); boulet; Ka-nonenkugel; bullet, cannon ball; âgyugolyo]. Tehn. mii.: Sferă metalică, masivă sau încărcată cu exploziv, folosită ca proiectil la vechile tunuri. is. Ghiunie. Ind. făr.: Unealtă a zidarului, care serveşte pefttru a trasa unghiuri drepte. Sin. Cof-ţar, Dreptar. 847 •14. Ghiveciu [iţBeTOHHbiH roprnoK; pot-de-fleurs; Blumentopf; flower pot; virâgcserep]. Ind. st. c.: Vas cilindric sau tronconic, cu baza mică jos, confecţionat din pământ ars şi având un orificiu la fund pentru scurgerea apei. In el se seamănă sau se plantează flori şi legume. 15. ~ -capcană [ropmoK-3anaAHH; pot piege; Fangtopf; trap pot; fogocserep]. Hort.: Ghiveciu de flori aşezat cu gura în jos, pe tutori, mai ales în culturi de seră sau de grădină. Insectele luci-fuge, cum sunt urechelniţele (Forficula auricularia), se retrag sub ele în timpul zilei şi sunt distruse apoi prin mijloace mecanice sau chimice. ie, Ghivent. V. Filet. 17. Gibbs, „legea" lui V. Fazelor, legea 18. Gig [pHJlOH; rouleau de toile; Leinwand-ballen, Tuchballen; ball, roii; veg]. Ind. text.: Val de pânză, lung de 70* ■•100 metri. 19. Gig [rHHKa, Jiernan roHOHHan JiOAKa; guigue, gigue; Gig; gig; gig]. Nav. m. V. sub Imbarcaţie. 20. Giganfosfracee. Paleont.: Ordin de crustacee cari au trăit în Paleozoic (Silurian-Permian), atingând dimensiuni gigantice (2-”3 metri lungime), neobişnuite pentru crustacee. Sunt caracterizate prin cefalotorace mic şi abdomen foarte desvoltat, format din 12 segmente mobile. 21. Gilberf [rHJibdepT; gilbert; Gilbert; gil-bert;.gilbert], Elm.: Unitatea electromagnetică CGS de tensiune magnetică şi de tensiune magneto-motoare. Un gilbert e tensiunea magnetică din lungul fiecărui centimetru de linie de câmp a unui câ p magnetic a cărui intensitate e constantă şi egală cu un oersted. 22. Gilberfif [rHJib6epTHT; gilbertite; Gilbertit; gilbertite; gilbertit]. Mineral.: Silicat natural de aluminiu, care conţine şi sodă, protoxid de fier şi de magneziu. Se prezintă sub formă de lamele plate, transparente, cu luciu sidefiu şi puţin gras, şi de coloare albă, verzuie sau gălbuie, E confundat uşor cu talcul. 23. Gilbsif. V. Hidrargirit. 24. Giil-box [bhth}khoh annapaT c HroJib-qaTblMH njiaHKaMH; etirage â barettes â aiguilles, gill-box; Nadelstabstreckwerk; gill box; gill- Principiul laminării cu gill-box. box]. Ind. text.: Dispozitiv al laminorului, format din două perechi de valţuri E şi A, între cari circulă lineale echipate cu ace şi legate între ele cu o pânză fără sfârşit, şi cu ajutorul căruia se laminează panglicile de lână rezultate dela da-race (înainte de a fi date la maşina de pieptenat). 848 Laminarea este însoţită de reunirea mai multor panglici, obfinându-se, în acelaşi timp, paralelizarea fibrelor, omogeneizarea şi uniformizarea panglicilor şi înlăturând, prin aceasta, pierderile prea mari de material la maşina de pieptenat. 1. Gilotaj [}KHJiOTaîK; gillotage; Gillolage; Gillot process; gilotâzsolâs]. Arfe gr.: Operaţiunea de acoperire cu un strat protector a elementelor active ale unui clişeu zincografic, între diferitele etape de gravare chimică a acestuia. 2. Gilsonit [rnjibCOHHT; gilsonite; Gilsonit; gil-sonite; gilzonit]. Mineral,: Varietate de asfaltit; bitumen solid amorf, tare, care apare în filoane şi în vine. E solubi! în unii solvenii ai hidrocarburilor. Prezintă spărtură concoidală, luciu de smoală grasă, mai rar luciu sticlos. а. Gimnosperme [rHMHOcnepMbi; gyrrnosper- mes; Gymnospermen; gymnospermae; gimnosz-permâk]. Bot.: Diviziune a regnului vegetal, făcând parte din clasa fanerogamelor. Gimnosper-mele fac trecerea dela criptogamele vasculare la angiosperme. Se împart în cicadee, conifere şi gnetacee, dintre cari primele au numeroase caractere de criptogame, iar ultimele prezintă însuşiri de angiosperme. 4. Gin [ftîKHH; gin; Gin; gin; gin]. Ind. alim.: Băutură alcoolică obfinută prin distilarea simplă a mustului fermentat din cereale, în prezenfa boabelor de ienupăr. 5. Gineceu [rHHeKeH; gynecee; Gynăkeion, Gynăzeum; gynaeceum; ginekeion]. Arh.: 1. In casele antice greceşti, apartamentul rezervat femeilor. — 2. In bisericile creştine vechi, locul rezervat femeilor. б. Ginkgo [AHttiHro; ginkgo, arbre aux qua-rante ecus; Ginkgo; maidenhair tree; ginkgofa]. Bot.: Ginkgo biloba L. Arbore gimnosperm, originar din China, caracterizat prin frunzele sale în formă de evantaliu, amintind frunzele de ferigă (Adiantum). Seminfele au miez comestibil. Lemnul, colorat în alb-gălbuiu, e bun pentru strungărie. E cultivat ca specie decorativă. 7. Ginii, picnometru ~ [nHKHOMeTp I\; pic-nometre de G.; Pyknometer nach G.; G. pyknometer; G. fele pyknometer]. Ind. petr.: Picnometru (v.) pentru determinarea greutăfii specifice a produselor semiconsistente şi solide de petrol (vaselina), şi/uneori, pentru a celor consistente (bi-ium, ceară de petrol, etc.). E constituit dintr'un cilindru de sticlă (0 8 mm; înălfimea 20 mm) cu marginea şlefuită, un capac de sticlă cu un şănţuleţ în care pătrunde marginea cilindrului, şi un suport metalic, cu un şurub care permite strângerea capacului asupra cilindrului. s. Giobertit [MarHe3HT; giobertite; Giobertit, Magnezit; magnesite; giobertit]. Mineral.: MgCOs. Carbonat natural de magneziu; varietate de magnezit. Cristalizează în sistemul hexagonal. Are gr. sp. 2,99■••3,15 şi duritatea 4,5•••5. Are luciu sticlos şi coloare galbenă-brună. Se disolvă în acid clorhidric. E o materie primă ceramică pentru produse superrefractare magnezitice. V. şi Magnezit. 9. Gips [rnnc; gypse; Gips; gypsum; gipsz]. Mineral.: CaS042H20. Sulfat de calciu hidratat. Cristalizează în sistemul monoclinic, în macle în formă de fier de lance sau de creastă de cocoş. Cli-vează uşor. Are duritatea 1,5-••2. Se prezintă ca gips spatie, fibros sau pământos, în mase compacte; formează rocă monominerală. Varietatea fin granuloasă, albă, se numeşte alabastru. Apare ca mineral primar, în mase stratificate, asociat cu sarea, format prin depuneri din solufiile saline. Se întrebuinfea2ă la fabricarea ipsosului, ca şi în industria porfelanului şi la fabricarea sulfatului de amoniu. io. Gipsarifă, V. Ipcărige. u. Gipsomefru [rnncoMeTp; gypsometre; Gipsometer; gypsometer; gipszometer]. Ind. alim.: Aparat pentru determinarea confinutului de sulfat de potasiu în vin. 12. Gipsuri inferioare [HH3IHHH ranc; cou-ches interieures de gypse; untere Gipsschichten; lower gypsum strata; also gipszretegek]. Geol.: Intercalaţii de strate de gipsuri cari apar în complexul marnos, lagunar, bituminos, al stratelor de Cornu, de vârstă aquitaniană, din zona neogenă a Carpaţilor Orientali. 13. ~ superioare [BbicniHH rmic; couches superieures de gypse; obere Gipsschichten; upper gypsum strata; felso gipszretegek]: Inter-calafii de strate de gipsuri cari apar în aceeaşi zonă ca şi gipsurile inferioare, însă în complexul helveto-tortonian. 14. Girafă [noACTaBKa ajui MHKp0(J)0Ha; girafe; Mikrophongalgen; giraffe; mikrofonakaszto]. Cinem.: Suport de microfon, care permite diferite orientări şi deplasări ale microfonului. 15. Girafîe, axă de V. Axă de girafie. ie. Girafîe, rază de ~ [paAHHC HHepiţHH; rayon de gyration; Trăgheitshalbmesser; inerfia radius; tehetetlensegisuger]. Mec.: Distanfa i dela o axă, la care trebue să se găsească un punct material cu masa M egală cu a unui corp, pentru ca momentul său de inerfie în raport cu acea axă să fie egal cu momentul de inerfie I . -i/T al corpului în raport cu aceeaşi axă : i= Sin. Rază de inerfie. 17. Giravion. V. Elicopter-autogir. îs. Girbofol, procedeul ~ [MeTOAT; procede G.; G.-Verfahren; G.-process; G.-eljârâs]. Ind. chim. sp.: Procedeu de purificare a gazelor naturale, a hidrogenului, a hidrocarburilor (pro-panului, butanului), a gazolinei, etc. Purificarea sa face prin absorpfie cu trietanolamină, cu ajutorul căreia se poate îndepărta bioxidul de carbon şi hidrogenul sulfurat din gaze. Procedeul se foloseşte şi pentru deshidratarea gazelor, trie-tanolamina întrebuinfată fiind amestecată, în acest caz, cu glicol. 19. Glrobusolă. V. Giroscopic, compas 20. Girodinomefru [rHp0Kj]HH0MeTp; gyro-clinometre; Gyroclinometer; gyroclinometre; gyro-clinometer]: Aparat giroscopic, de orizont artifi- 849 cial, care are un capac gradat şi transparent, prin care se poate urmări mişcarea axei verticale a giroscopului, şi deci se poate determina înclinarea fafă de orizont a axelor longitudinală şi transversală a unui avion. i. Girodină [rnpoAHH; gyrodyne; Gyrodyn; gyrodyne; girodin]. Nav. a.: Elicopter cu o elice orizontală deasupra fuzelajului, şi cu o elice auxiliară compensatoare montată pe un mic plan, care poartă şi trenul de aterisare. • 2. Girodirecfional [}KHp0n0JiyK0Mnac; gyro-directionnel; Kurskreisel; direcţional gyro; pâlya-porgettyu]. Nav. a.; Instrument giroscopic folosit ia bordul avionului, pentru a indica direcfia axei sale longitudinale, în planul orizontal. Se compune dintr'un giroscop liber, montat cardanic, care ' poartă un cadran orizontal gradat dela 0° la 360°. Rotafiile avionului nu influenţează giroscopul, care îşi păstrează pozifia, astfel încât orice rotire a avionului în plan orizontal poate fi citită în fafa unei ferestre şi a unei linii de credinfă de. pe cutia instrumentului. Direcfia fixă sau de referinfă a giroscopului poate fi schimbată cu ajutorul unui mecanism de reglaj, pentru a o aduce să coincidă cu o direcfie de referinfă dată (de obiceiu direcfia Nordului magnetic) indicată de o busolă. s. ~ automai [aBTOMaTHHecKHH HHponoJiy-KOMnac; gyroscope automatique de direction; Fernkurskreisel; automatic direcţional gyro; onmukodo pâlyaporgettyu], Nav. a,: Girodirecfional cu un dispozitiv corector influenfat de o tele-busolă, astfel încât pozifia pe care trebue să o păstreze giroscopul instrumentului să rămână tot timpul la un unghiu constant fafă de direcfia Nordului magnetic, compensându-se automat orice tendinfă de deplasare datorită defectuo-zităţii mecanismului giroscopului. 4. Giromefru [rapOMeTp; gyrometre; Gyro-meter; gyrometer; girometer]. Nav. a..* Instrument bazat pe principiul giroscopului, folosit pentru determinarea.vitesei de rotafie a avioanelor. Fiecare semiplan al avionului are câte un giroscop care acfionează asupra unor contacte electrice, provocând aprinderea unor lămpi ale căror raze sunt înregistrate pe o făşie de hârtie sensibilă care se găseşte în mişcare uniformă. 5. Giroorizonf [aBHaropH30HT; horizon gyro-scopique; Kreiselhorizont; gyrohorizon; porgettyu-lâtkor, girohorizoni]. Nav. a..* Instrument giroscopic folosit la bordul avioanelor pentru a indica înclinarea longitudinală şi laterală a avionului. E constituit dintr'un giroscop liber, montat cardanic, deservit de un dispozitiv special, astfel încât axul rotorului să rămână mereu perpendicular pe planul orizontal. Pe fafa cutiei care confine instrumentul se găseşte o machetă de avion, solidară cu cutia şi paralelă cu planul avionului, în fafa căreia se poate deplasa o „bară a - orizontului" solidară cu giroscopul şi menţinută de acesta mereu paralelă cu orizontul; inclinarea avionului faţă de planul orizontal natural esfe redată fidel de machetă, fată de „bara orizontului", care reprezintă un orizont artificial. 6. Gfroplan [raponJiaH; gyroplan; Gyroplan; gyroplane; giroplan]. Nav. a..* Elicopter înzestrat cu două rotoare tripale suprapuse, antrenate. în sensuri inverse de un aceiaşi motor. V. şi sub Elicopter. 7. Giroscop [rHpOCKon; gyroscope; Kreisel, Gyroskop;gyroscope; porgettyu, giroszkop]. Mec., Fiz.; Corp rigid a cărui distribuţie de masă admite o axă de simetrie cel puţin ternară. Un punct al axei e considerat ca fix fafă de un anumit sistem de referinfă inerfial, astfel încât giroscopul are numai trei grade de libertate; mişcarea se reduce la o rotaţie în jurul unei axe trecând prin punctul fix, axă de rotafie care se poate deplasa atât fafă de giroscop, cât şi fafă de sistemul de referinfă inerfial considerat ca fix. Uneori se impune giroscopului restricfiunea de a avea axa de simetrie situată într'un plan dat; gradele de libertate se reduc astfel la două. Ecuaţiile cari determină mişcarea giroscopului rezultă din aplicarea teoremei momentului impulsului: dK (D dt unde K e momentul impulsului fafă de punctul fix, iar M e momentul fafă de acelaşi punct al forţelor exterioare. Introducând un vector unitate u în direcţia axei de simetrie a giroscopului, vitesa unghiulară a giroscopului în jurul pune- ’ tului fix se poate descompune într'o componentă u0u, de mărime o)0, în direcfia axei şi într'o componentă perpendiculară pe axă. Dacă se notează cu J0 momentul de inerfie faţă de axa giroscopului şi cu J± momentul de inerfie fafă de o perpendiculară pe axă şi trecând prin punctul fix, momentul cantităţii de mişcare K se descompune într'o componentă /0av*, paralelă cu axa şi o componentă /i(0, perpendiculară pe axă. Rezultă (2) K'U = ]q<3Sq. Vitesa extremităfii vectorului u e dată de dH __ _ 1 _ (3) -j- = ujXu- -j~K X u, unde o) a fost înlocuit în ultimul termen cu un vector care are aceeaşi componentă perpendiculară pe u, şi anume cu y K. J î Ecuafiile (1), (2), (3) determina complet mişcarea giroscopului. Din ele rezultă, în special: (4) d(D0 dK_ —âu dK „ — _ /o—r —-T-U + K-J- = -r- U = M ■ U. dt dt dt dt In toate cazurile interesante în practică, momentul M al forfelor are o componentă nulă în direcfia axei de simetrie, Mu — 0, şi deci co0 e constant. Se poate alege orientarea vectorului u astfel, încât a)0 să fie pozitiv. 54 £50 Mişcarea liberă: Presupunând că forfele cari lucrează asupra giroscopului au un moment nul fafă de punctul fix, rezultă din (1) : i£=const. Notând cu a unghiul dintre momentul K al impulsului şi axa giroscopului, relafia (2) se scrie \K cos a=/0o)0, adică unghiul a e constant, vectorul H descrie un con de rotafie care are axa în direcfia vectorului K, şi cu semiunghiul de deschidere egal cu a. Mişcarea se numeşte precesiune. Din (3) rezultă că vitesa unghiulară de precesiune este - = ^- ° Jt ]L cos ot Mişcarea sub acfiunea forfelor exterioare: Singurul caz care prezintă interes practic este acela în care condifiunile inifiale sunt astfel, încât unghiul dintre momentul iniţial K şi direcfia inifială a axei de simetrie este foarte mic. Presupunând că acest unghiu rămâne mic în tot timpul mişcării, vectorul u se poate descompune într'o componentă u0 în direcfia lui K, şi într'o componentă foarte mică v, perpendiculară pe u0. Din (2) rezultă în această aproximafie (2 ) K = /o co0 u0 de unde, introducând în (1): t diHn , , (i') ^U)«dF = din (3) se obfine du dua dv M (3'\ — = =------+ J-°-°uXv. K } dt dt dt y0 u>0 A Mişcarea axei giroscopului este astfel descompusă într'o mişcare mijlocie dată de (T), şi o nutafie, adică o variafie a componentei v în jurul lui 7i0, dată de (3'). Aproximaţiile făcute sunt valabile dacă din (3') rezultă că v rămâne tot timpul mic, dacă a fost mic în momentul inifial. Dacă forfele exterioare lucrează într'un anumit interval de timp A£, deplasarea Au0 a extremi-tăfii versorului orientării mijlocii a axei giroscopului rezultă din (T): A*b = V—» ^ 7° unde (M) e o valoare mijlocie a momentului forfelor exterioare. Deplasarea AWQ e cu atât mai mică pentru un interval A t dat şi momente M date, cu cât turafia u>0 a giroscopului e mai mare. Această concluzie arată stabilitatea mare a direcfiei axei unui giroscop de înaltă turafie. Dacă momentul M e dat de o forfă F perpendiculară pe u0, aplicată la o distanfă / de punctul fix, momentul e tu0XF, adică deplasarea extremi-tăfii vectorului orientării mijlocii a axei e perpendiculară pe direcfia forfei. Acest rezultat poartă numele de „efect giroscopic" şi are numeroase aplicafii tehnice. Mişcarea sub acfiunea greutăfii proprii: Dacă centrul de greutate al giroscopului se găseşte pe axa de simetrie, la o distanfă de punctul fix egală cu / şi diferită de zero (pozitivă sau negativă), greutatea proprie — mgz, unde m este masa giroscopului, g accelerafia gravitafiei şi ~z un vector unitate vertical, orientat spre zenit, are momentul M—mgl (zXju) fafă de punctul fix. înlocuind acest moment cu valoarea apropiată mgl (zXhq) în ecuafia (1'), se obfine pentru pozifia mijlocie a axei: m din care rezultă că această pozifie mijlocie are o mişcare de precesiune în jurul verticalei, cu mgl vitesa unghiulară -7---• Această precesiune se yow o ^ numeşte „pseudoregulată", deoarece' ei i se suprapune mişcarea de nutafie dată de ecuafia (3'). Dacă în momentul inifial vectorul v avea o lungime mică, ea rămâne mică în tot timpul mişcării, Jxmgl cu condifiunea ca raportul fără dimensiuni ~rr J o^o să fie un număr mic, şi unghiul constant dintre direcfia lui u0 şi verticală- să nu fie prea mic. Mişcarea relativă fafă de Pământ: Presupunând giroscopul fixat în centrul său de greutate, într'un sistem de referinfă care este în repaus fafă de scoarţa Pământului, asupra maselor lui lucrează forfele de inerfie ale lui Coriolis, al căror moment fafă de centrul de greutate e dat aproximativ de M~]Qkhcmohahh; gismondine; Gis-mondin; gismondine; giszmondin]. Mineral.: CaO ‘A^Og ■ 4 Si02 ■ 4 H20. Zeolit mineral. Se prezintă sub formă de cristale octaedrice, mai mult sau mai pufin distincte, albe, sticloase, asociate cu cristale de cristianit în lava dela Capo di Bove. Giurgiuvea [oKOHHHiţa, okohhbih OKJiaA; cadre de fenetre, châssis; Fensterrahmen; window frame; ablaklec]. Cs.: Sin. Cercevea. o. Givefian [rHBeTHaHCKHH; givetien; Give-tien; givetian; givetien]. Geol.: Etaj geologic Ia partea superioară a Devonianului mediu. 7. Givrare. V. Sub Meteori apoşi. s. Givrare [HHeH H3M0p03b; givre; Rauhreif, Rauhfrost, Reif, Haarfrost; haar frost, white frost, silver than; der]: Depozitul de ghiafă, chiciură, poleiu sau zăpadă aglomerată pe avioane în sbor, pe cabluri electrice, arbori, etc. 9. Givrarea avioanelor [o6jieAeHeHHe caMO-JieTOB; givrage des avions; Flugzeugvereisung; ice formation on aircraft; repulogepek jegesedese]: Formarea de straturi de ghiafă pe aripile, ampe-najele, parbrizul, elicele, carburatoarele şi antenele unui avion care sboară într'o zonă de givrare. Dacă givrarea se produce lent, ea este puţin periculoasă, dar dacă se produce brusc, ea poate avea consecinţe grave. Când un avion navighează, de exemplu, printr'un nor compus din picături fine, acestea — lovite de avion — înghiaţă brusc, şi produc un depozit de ghiaţă granulos, cu slabă consistenţă, cu densitate mică, şi cu o grosime de 4-•■5 cm. Când un avion străbate un nor compus din picături mari, se produce, de asemenea, o congelare, dar aceasta e progresivă şi dă un strat foarte omogen şi aderent, cu aspect sticlos şi cu mare duritate. Când un avion, după ce a sburat printr'o zonă cu temperatura sub , . ,, 1 i J) canal in U solidar cu elicea; zero grade, palrun- ' ... .... ^ w ■ A •: , ’i 2) racord flexibil: 3) pala; 4) picura- de intr un nor dens / , .. . i . . , tor distribuitor de solufie antigi- deploaie, inprimele rv - . 1 . . . vranta; 5) quma antigivranta care minute de sbor se . , , * r w ■ m imbraca caserola; 6) caserola. tormeaza pe aripile avionului un strat de ghiafă compactă şi dură, cu grosimea până la 8 cm. Consecinfele givrării asupra planorului (aripi, fuzelaj şi ampenaje) sunt: alterarea calităfiior de sbor, prin modificarea profilului; aparifia unei supragreutăfi, uneori foarte importantă, care micşorează portanfa şi măreşte rezistenfa (adică micşorează vitesele orizontală şi ascensională); micşorarea sau compromiterea stabilităfii avionului prin modificarea centrajului; blocarea comenzilor sau a transmisiunilor; vibrafii din cauza sarcinilor disime-trice şi a acţiunii aerului asupra unor suprafefe anormale. — Consecinfele a-supragrupului moto-propulsor sunt: givrarea elicelor, care provoacă vibrafii puternice, împroşcări cu ghiafă, blocarea mecanismului deva-riafie a pasului şi reducerea randamentului elicei; givrarea orificiilor de admisiune a aerului la motoare, care provoacă reducerea cantităţii de aer admis (deci scăderea puterii motorului), obturarea orificiilor de aerisire, dificultăfi la ungere; givrarea carburatoare lor, care provoacă o funcţionare defectuoasă Degivrant pneumatic pentru bordul de atac. I) degivrorul în repaus; II) degivro-rul în funcfiune îo prima fază: umflarea camerei centrale; III) degivrorul în funcfiune în a doua fază: umflarea camerelor laterale; 1) cameră laterală deaer; 2) camera centrală de aer 3) curent de aer; 4) givrare in for-mafie; 5) givrare în rupere; 6) givrare în desprindere. a motoarelor, cu variaţii de turafie. — Depunerea unui strat de ghiafă pe parbriz îngreuiază pilotajul, | mai ales la aterisare, iar givrarea prizelor exte- 853 rioare ale aparatelor de bord falsifică indicaţiile. Antenele posturilor de radio dela bord prind uşor straturi de ghiafă succesive, cari provoacă ruperea lor. Antigivrantele, adică substanfele şi dispozitivele folosite pentru prevenirea givrării, se folosesc contra givrării lente şi brusce, iar degivrantele, adică substanfele şi dispozitivele folosite pentru îndepărtare (după formare) a gheţei, se folosesc contra givrării lente. Antigivrantele pot fi chimice sau termice, iar degivrantele, chimice, mecanice sau termice. Ca antigivrante chimice se folosesc lichidele (alcool, etandiol, etc.), cari se risipesc prin dispozitive speciale pe planor, pe parbriz sau pe eiice. Antigivrarea termică se reaiizează prin gazele de evacuare cari circulă prin radiatoare (pentru bordul de atac), prin apa provenită din radiator (pentru carburator), prin rezistenfe electrice (pentru elice, bord de atac, aparate, etc.). Degivrante pot fi toate antigivrantele, ca şi degivrantele mecanice, cum sunt cele pneumatice (pentru pianor), sau cele cu ştergătoare automate (pentru parbriz), etc. V. şi sub Degivror. Construcţiile moderne de avion au suprafefe cât mai netede şi fără părţi proeminente sau intrânde, pentru a nu favoriza givrarea; comenzile sunt, pe cât posibil, înnecate în structura avionului; farurile sunt escamotate; niturile folosite au cap înnecat; goniometrele sunt instalate în cutii de lemn, etc. 1. Givrarea firelor [oâjie/ţeHeHHe np0B0-AOB; givrage des fils; Vereisung der Luftleiter; ice formation on the aerial wires; drotvezetekek jegesedese]: Depuneri de chiciură, de poleiu sau de zăpadă aglomerată, pe conductele electrice aeriene ale reţelelor pentru transportul şi distribufia energiei electrice, sau pe firele telegrafice şi telefonice. Depunerile ajung uneori la grosimi mari. Sub greutatea depunerilor de chiciură, de poleiu sau de zăpadă aglomerată, conductele se pot rupe, iar stâlpii de susţinere se pot dărâma. 2. Glace (termen francez) [jioilţeHHe, OT^ejl-Ka KBaciţeBaHHeM; glace; franzosische Weifj-gerbung; glossy dressing; francia fehercserzes]. Ind. piei.: Sistem de tăbăcire în alaun şi în grăsimi, aplicat pieilor de ied şi de miel, ca să se obfină pielărie fină pentru confecţiuni de mănuşi şi de alte articole de lux. •3. Glaciafie [oneAeHeHHe; glaciation; Glazia-tion; glaciation; glaciâcio]. Geo/.: Perioadă geologică având temperatura generală mai joasă, care a favorizat extinderea mare a calotelor glaciale. 4. Glaciologie [Hayna o JieAHHKax; glacio-logie; Gletscherkunde; glaciology; glecsertan]: Ştiinţa aplicată care se ocupă cu studiul gheţarilor. 5. Glacis [rjiacnc; glacis; Glacis; glacis; glacis]. Tehn. mii.: In fortificaţia permanentă, terenul perfect neted, în pantă uşoară, care se întinde în faţa lucrărilor, dincolo de şanţul-obstacol. Glacis-ul trebue să fie bătut cu foc razant de gurile de foc din interiorul lucrării. 6. Gladis [TaTapcKHH KJieH; erable tartarique; tatarischer Ahorn; tartaric maple tree; feketegyuru jâvorfa]. Silv.: Acer tataricum. Arboraş din familia aceraceelor. Creşte în pădurile de şes şi pe dealuri joase; uneori se plantează pentru ornament. 7. Glădifă [rJieAHHHfl; fevier d'Amerique, ca- rouge â miel; Christusdorn, Gl-editschie; honey locust; Krisztus lepenyfa]. Silv.: Gleditschia tria-canthos. Arbore din familia leguminoaselor, înalt de 25 30 m, spinos, cultivat, originar din Ame- rica. Lemnul, brun sau roz, compact, dur, greu, este durabil în pământ şi e folosit la traverse, la construcţia vagoanelor, în tâmplărie şi în strun-gărie. Sin. Plătică. s. Glan [rjiaH; gian; Glan-Prisma; glan; Glan fele polarizâcios hasâb], Fiz.: Dispozitiv polarizor cu câmp normal, de tipul unui glazebrook (v.), dar având un strat de aer între cele două jumătăţi de cristal. o. Glanf [rJiHHeu;, jiock; lustre; Glanz; gloss; feny]. /nd. piei: Lustrul feţei pieilor lustruite. Sin. Lustru. 10. Glanf maşină [ManiHHa AJifl JiouţerniH; machine â glacer, machine â lisser; Glanzstofj-maschine; glossing machine; fenyesito gep]. Ind. piei.: Maşină de lustruit, folosită în industria pielăriei. 11. Glaserit [rjia3epHT; glaserite; Glaserit; gla-serite; glâszerit]. Mineral.: K3Na(S04)2. Sulfat de sodiu şi de potasiu. Cristalizează în sistemul rombic. Are coloare albă şi gust sărat. 12. Glaswand (termen german) [cTeKJiaHHan neperopoAKa, CTeKji^HHaH ABepb; vitrage, cloison vitree, paroi de verre; Glaswand; glass partition; iivegfal]. Arh., Cs.: 1. Perete interior care, dela înălţimea de 0,8*-*1 m, este alcătuit din panouri de geam fixate într'un schelet de metal sau de lemn. Serveşte, de obiceiu, ca perete despărţitor între două birouri. — 2. Perete construit din panouri de sticlă. — 3. Perete format din uşi pliante cu geamuri, care separă două încăperi dintr'o locuinţă. 13. Glauber, sarea lui ~ [rjiay6epoBa cojib; sel de G.; G. Salz; G. salt; G. so]. Chim.: S04Na2 ■ 10H2O. Sulfat de sodiu cristalizat cu 10 molecule de apă. Se găseşte în stare naturală sub numele de mirabilit. Se întrebuinţează în medicină ca laxativ sau purgativ, iar în industrie, la fabricarea carbonatului de sodiu şi a sticlei. Se întrebuinţează la vopsitul textilelor în baie alcalină, neutră sau acidă, însă numai pentru coloranţi direcţi. 14. Glauberit [rjiay6epHT; glauberite; Glaube-rit; glauberite; glauberit]. Mineral.: Na2S04CaS04. Sulfat dublu de sodiu şi calciu, care se întâlneşte în unele zăcăminte de sare gemă. Cristalizează în sistemul monoclinic (prisme romboidale oblice); prezintă clivaj uşor, paralel cu baza. Este greu solubil. Se depune din soluţii marine concentrate. La suflător dă o perlă transparentă, care devine opalină prin răcire. Apa îl descompune. De obiceiu este colorat în galben spre cenuşiu, uneori în roşu, din cauza prezenţei per- 854 oxidului de fier. Se întrebuinfează la fabricarea sticlei. 1. Glaucodot [rJiayKOAOT; glaucodot; Glauko-dot; glaucodote; glaukodotj. Mineral.: (Co,Fe)AsS. Cobaltină cu un confinut mare de fier. Cristalizează în sistemul rombic, fiind isomorf cu mi-spichelul. Este de coloare albă, asemănătoare cositorului, pufin cenuşie, cu praf negru. Prezintă clivaj. 2. Glaucofan [rJiayKO(|)aH;glaucophane;Glau-kophan; glaucophane; glaukofan]. Mineral.: NasO ■ Al203 • 4Si02(Fe, Mg, Ca)0 • Si02. Mineral de coloare neagră albăstruie. Se cunosc două varietăfi : una se prezintă sub formă de mase granuloase, iar cealaltă sub formă de mici cristale (prisme cu şase fefe nesimetrice). s. Glauconif [rJiayKOHHT; glauconite; Glau-konit; glauconite; glaukonit]. Mineral.: Mineral din grupul micelor; este un silicat de fier şi aluminiu, cu 2 •■•15% K2Of microcristalin şi de coloare verde. Se găseşte în depozite marine epicontinentale, fin nisipoase, cărora le dă o coloare verzuie. 4. Glazebrook [npH3Ma F; prisme de G.; G. Prisma; G. prisma; G. prizma]. Opt.: Dispozitiv polarizator cu câmp normal (axa optică, fafa de intrare şi cea de ieşire sunt normale pe raza medie a fasciculului incident). E tăiat într'un cristal de spat de Islanda, astfel ca fefele de inlrare şi de ieşire, ca şi tăietura care separă cristalul în două bucăfi, să fie paralele cu axa optică. Cele două jumătăji de cristal sunt apoi lipite cu balsam de Canada. 5. Glazură [rjia3ypb, MypaBa; email, glaţure; Glasur; glaze; zomânc, maz]. Ind. st. c.: Masă sticloasă transparentă sau translucidă, colorată sau necolorată, care serveşte pentru acoperirea produselor ceramice, cu scopul de a impermeabi-liza sau de a decora suprafafa produsului. Este obfinută din silice şi diferifi fondanfi, ca oxid de plumb, calce, magnezie, etc., şi poate fi colorată prin adaus de oxizi metalici. V. şi Email. 6. ~ la rece [x0Ji0AHafi rjia3ypb; email â froid; Kaltglasur; cold glaze; hideg zomânc], Cs.; Amestec fin măcinat, de ciment, de coloranfi şi un fluorosilicat. Făcut pastă cu apă şi aplicat pe dalele de mortar pentru căptuşit perefii, dă dalelor o suprafafa lucioasă. 7. Glazurare, proces de ~ [rjia3ypoBaHHe, MypaBJieHHe; application des glaţures, applica-tion tles emaux; Glasieren; glazing; zomânco-zâs], Ind. st. c.: Acoperirea suprafefelor produselor ceramice, mai ales a celor poroase, cu glazură. 8. Glenc [cOHJieHeHHe; articulation; Gelenk; joint; izulet]. Ind. piei.: La încălfăminte, partea scobită de sub talpă, care uneşte pingeaua cu tocul. 9. Glef [HaKpbiBOHHbiH inTynaTyphhh cjioh; enduit de polissage; Glăttputz; polishing plaster coat; mâzanyag]. Cs.: 1. Strat foarte subfire de pastă de var, care se întinde pe o tencuială de mortar de var pentru a se obfine o suprafafă netedă. — 2. Tencuială subfire (cca 5 mm) de ipsos, netezită şi frecată cu pâslă, aplicată peste un strat de tencuială compusă din 1 ■ • ■ 1,5 părfi ipsos şi 1 "'2 părfi nisip. 10. Gliadine [rjmaAHHbi; gliadines; Grliadine; gliadines; gliădinek]. Chim. biol.: Proteine vegetale confinute în bobul cerealelor, cunoscute şi sub numele de prolamine. Gliadina propriu zisă din bobul de grâu are o greutate moleculară de cca 27000; este insolubilă în apă şi solubilă în soluţii saline, în alcool (60%) şi în alcalii. Confine în cea mai mare parte prolină şi acid glutamic. Gliadina din orz se numeşte hordeină, iar cea din porumb, zeină. 11. Glicerk, acid ~ [rjmiţepHHOBaa khc-JiOTa; acide glycerique; Glycerinsăure; glyceric acid; glycerinsav]. Chim.: Acid obfinut prin oxidarea glicerinei. Este un CH2 OH lichid siropos foarte solubil în apă, qj_jq|_| care se descompune prin încălzire j cu formare de acizi: formic, acetic, COOH piruvic,, pirotartric, şi apă. 12. Gliceride [rjmiţepHAbi; glycerides; Glyce-ride; glycerides; gliceridek]. Chim.: Substanfe rezultate prin esterificarea oxidrililor glicerinei cu acizi organici. Aceşti oxidrili pot fi esterificafi cu 1,2 sau 3 acizi diferifi. Gliceridele acizilor cu molecule mici, cum sunt cele din unt sau din untul de cocos, se pot distila în vid înaintat; celelalte se descompun. Grăsimile naturale sunt amestecuri de gliceride. Gliceridele sunt solubile în eter, în sulfură de carbon, în derivafi halo-genafi, în hidrocarburi aromatice, în benzină şi în alcool. In apă, sunt insolubile, putând forma dispersii coloide. îs. Glicerină [rjiHiţepHH; glycerine; Glycerin, Glycerol, O’lsufj; glycerine; glicerin]. Chim.: CH2OH — CHOH — CH2OH. Lichid incolor, cu d. 1,26 la 20°; p. f. 290° la 760 mm şi 180° la 12,5 mm; higroscopic, miscibil în orice proporfie cu apaşi cu alcoolul. Tehnologia glicerinei este strâns legată de tehnologia grăsimilor, în cari se găseşte sub formă de esteri (gliceride) cu acizii graşi. Cea mai mare parte din glicerina fabricată industrial este obţinută din apele rămase dela saponificarea grăsimilor. în mică măsură, s'a fabricat glicerină prin fermentafia glucozei în prezenfă de SOsNa2 (cu un randament de 38%), (v. Fermentafie alcoolică). Procedeele noi de sinteză întrebuinfează propi-lena obfinută la cracarea petrolului (propilenă triclorpropan -► glicerină). Glicerina comercială are diferite stări de puritate: glicerină brută, rafinată şi distilată, după întrebuinfările pe cari le are. Cantitatea cea mai mare din glicerina produsă serveşte la fabricarea nitroglicerinei (glicerină pură redistilată în vid) şi a produselor farmaceutice (de ex. glicerofosfat de calciu) şi cosmetice (glicerina oficinală). Se mai întrebuinfează în tăbăcărie (sub formă de fosfat de glicerină), în industria textilă (la apretare), la fabricarea maselor plastice, a lacurilor (esterul glicerinei cu acidul abietic), în parfumerie („tria-cetin", triglicerida acidului acetic, fixator), în vopsitorie ca disolvant pentru coloranfii bazici, 855 acizi şi cu mordanfi, la pastifierea coloranfilor de cadă, şi ca substanfă higroscopică în baia de de-gomare a mătasei (artificiale şi naturale). 1. Glicerofosfafi [rjmiţepo(|)oc etilenclorhidrină -» glicol). Esterii şi acetaţii glicolului sunt solvenţi întrebuinţaţi mult în industria lacurilor. Glicolul serveşte la producerea unor răşini sintetice şi, în general, la înlocuirea glicemiei. Se mai întrebuinfează în industria textilă la disolvarea coloranfilor bazici, acizi, de cadă, de crom şi a in-digosolilor, la pastifierea coloranfilor, la imprimarea mătasei şi ca aglutinant. 9. Glicoprofeide [rjiHKonpoTeHAbi; glycopro-teides; Glykoproteide; glycoproteins; glikopro-teidek]. Chim. biol.: Proteide în cari gruparea prostetică este un hidrat de carbon (oligozaharide sau polizaharide derivând dela aminozaharuri). Cele mai importante sunt: mucoidele (din albuşul de ou) şi mucinele, cari se împart în con-dromucine (din cartilaje şi din fesutul intestinal) şi glucomucine (din cornee şi din mucoasele tubului digestiv). 10. Glicozid [rJiHK03H£; glycoside; Glucosid; glycoside; glikozid]. Chim.: Substanfă compusă dintr'un hidrat de carbon şi un component din altă clasă (aglicon), legate între ele prin oxidri-lul glicozidic (gruparea carbonilică). Nu dau reacţiile grupării carbonilice. Prin hidroliză acidă sau enzimatică sunt scindate în cei doi componenfi. Când componentul zaharic este glucoza, derivatul respectiv se numeşte glucozidă. Glicozidele sunt foarte răspândite în natură, multe din ele având importanfă tehnică şi medicală (coniferina, amigdalina, toxicele cardiace). 11. Glicozidaze [rJiHK03HAa3bi; glycosidases; Glucosidase; glycosidases; glikozidezek]. Chim* biol.: Enzime cari hidrolizează glicozidele: a-glicozidaza (malta^a) hidrolizează a-glicozidele; (S-gli-cozidaza (emulsina) hidrolizează p -glicozidele. 12. Gliedină [rjina^HH; gliedine; Gliădin; gliedine; gliedin]. Agr.: Substanfă organică, de compoziţie chimică nedeterminată, izolată din solurile turboase. Este toxică penfru plante. Se precipită cu sulfat de cupru. 13. Glinsky, coloană ~ [n;e(})Jier- MaTOp T., peKTH(|)HKaiI1HOHHâH KOJlOHHa r.; colonne G.; Destil-lieraufsatz nach G.; G. dephleg-mator, G. fractionary column; G. Coloană Glinsky fele deflegmâtor]. Ind. petr.: Co- cu trei bule. Ioană de fracfionare, constituită dintr'un tub de sticlă cu trei bule cari comunică între ele prin două tuburi laterale înguste. In 856 interiorul bulelor se găseşte o bilă de sticlă. Este 1 întrebuinţată la rectificarea benzinei brute, obfinută în laborator din fifeiuri, după standardul de analiză românesc (înălfimea coloanei 360 mm, diametrul bulelor 44, 41 şi 36 mm). Sin. Deflegmator Glinsky. î. Glioxal [rJiHOKCaji; glyoxal; Glyoxal; gly-oxal; glioxal]. Chim.: OHC—CHO. Lichid galben, cu p. t. 15° şi p. f. 51°. Se prepară, între altele, prin tratarea acetilenei cu ozon< Se poii-merizează foarte uşor. Serveşte la fabricarea răşinilor (de cazeină) şi a unor materii colorante. 2. Glioxalină. V. Imidazol. s. Glipfal [rJiHnTaJi; glyptal; Glyptalharz; glyptal; gliptălgyanta]. Chim.: Răşină care se prepară din anhidridă ftalică şi glicerină.* Se foloseşte rar în industria lacurilor, deoarece nu este stabilă la apă şi nu se comportă bine în amestecuri cu uleiuri, dar se folosesc foarte mult răşini cu bază de gliptal. V. şi Alchidali. 4. Gliptică [rJIHllTHKa; glyptique; Steinschnei-dekunst; glyptics;' gliptika]. Arfă: Arta dea grava pe o piatră prefioasă figuri sau motive decorative. Dacă gravura care reprezintă figura este adâncită (săpată), arta se numeşte diagliptică, iar dacă gravura este în relief, arfa se numeşte ana-gliptică. , 5. Glipfofecă [1. rjmirroTeKa; glyptotheque; Glyptothek; glyptotheca; gliptoteka. — 2. My3eft CKyJlbllTypbi; rrtusee de sculptures; Skulpturen-sammlung; sculpture museum; szobraszati mu-zeum]. Arh., Arfă: 1. Colecfie de pietre gravate. — 2. Prin extensiune, muzeu de sculpiură. e. Glisadă [cKOJib3HmHH nojieT, miaHHpo-BaHHG; glissade; Seitenrutsch; side slip; oldal-csuszâs]. Nav. a..* Sbor derapat rectiliniu al avionului, în lungul aripi înclinate. Glisada se efectuează, în general, cu motorul redus, pentru a obfine o pierdere rapidă de- înălfime, fără mărirea vitesei. 7. Glisieră [nojisyH, nanpaBJiHioman /ţeTajib, cajia3KH; glissiere; Gleitbahn, Gleitschiene; guide bar, slide bar; vezetolec, vezetosin]: Piesă metalica sau de lemn, pentru ghidarea cu alunecare a mişcării unui organ de maşină. Ghidarea se face prin una (glisieră simplă) sau două piese de glisieră (glisieră dublă); glisieră simplă este înconjurată de patinele piesei în mişcare, fiind formată, uneori, din mai multe etaje (suprafefe de frecare) pentru a asigura o mai bună ghidare; pe fiecare din glisierele duble lunecă o patină a piesei în mişcare ghidată (v. fig.; v. şi sub Bulon de cap de cruce). Glisierele se folosesc la capetele de cruce ale anumitor maşini cu piston, pentru ghidarea cu alunecare la maşinile-unelte, pentru ghidarea cu alunecare a patinelor coliviilor de extracfie în exploatările miniere, la ascensoare, etc. s. Glisieră, asamblare prin ~ [c6opKa npH nOMOllţH caJia30K; assemblage par glissiere; Zusammenbau durch Gleitbahn; assembling by guide-slide; osszeszereles vezetolec utjân]. Tehn.: Asamblare la un sistem tehnic, realizată prin ghidarea organului de maşină în mişcare de către una sau de către două glisiere, cari permit organului o alunecare după o anumită direcfie. Exemple: asamblarea unui mecanism motor de maşină termică şi cu cap de cruce; asamblarea unui ascensor cu colivie care alunecă pe glisieră; asamblarea dintre rrasa inferioară şi batiu! unei maşini de frezat orizontale. 9. Glisieră, port- ~ [noflBecKa HanpaBJin-K)IU,HX napajuiejieft; porte glissiere, suppcrt de glissiere; Gleitbahntrăger, Linealtrăger; slide bar bracket, guide yoke; vezetolectarto, keresztfej-vezetesi tarto]. C. f.: Suport special, fixat la cadrul locomotivei prin şuruburi, şi care serveşte pentru susfinerea glisierei. Poate fi deschis la exterior, închis în parte, sau închis complet. 10. Glismenf. V. Alunecare. 11. Glizină. V. Glicirizină. 12. Glob olofan [cTeKJifliroH map rojiocJ)aH; globe holophane; holophanischer Globus; holo-phane globe; globusztomb]. Tehn.: Glob de sticlă cu două rânduri de striafii perpendiculare., pentru a produce o lumină' difuză. E folosit la lămpile interioare ale vagoanelor de cale ferată. 13. Globigerină. Paleonf., Zool.: Gen de fora-minifer din subordinul vitro-calcaroaselor. Are o cochilie formată din camere sferice, înfăşurată în elice. Cuprinde specii din Triasic şi până astăzi. Mâlul cu globigerine se formează în zonele din apropierea fărmurilor marine. Mâlurile calcaroase cu globigerine dau creta naturală. 14. Globine [rjio6HHbi; glcbines; Globine; globins; globinek]. Chim. biol.: Crup de proteine din clasa histoneior. Globinele sunt proteine bazice. In compozifia lor intră multă hisfidină şi lizină. In organismul animal se găsesc sub formă de săruri ale acizilor nucleici sau, combinate cu hemul, în hemoglobina. 15. Globol. V. sub Paradiclorobenzen. ie. Globulareiină [rJioâyJinpeTHH; globulare-tine; Globularetin; .globularetin; globularetin-gyanta]. Chim.: Răşină extrasă din globulariacee şi întrebuinfată ca purgativ în terapeutică. Alcalii o transformă în acid cinamic. 17. Glohularină [rJiodyJiHpHH; globularine; Globularin; globularin; globularin]. Chim.: Glu-cozid extras din planta Globularia. Posedă proprietăfi antipiretice, exercitând o acfiune asemănătoare cu aceea a cafeinei. In doze mari, accelerează respiraţia şi provoacă amefeli. îs. Globuline [rjio6yjiHHbi; globulines; Glo-buline; globulins; globulinek]. Chim. biol.: Grup de proteine foarte răspândite în organisme. Spre 857 deosebire de aibumine, globulinele sunt insolubile în apă, dar solubile în acizi, în baze şi în solufii de săruri. Pol fi precipitate din lichidele organismelor cu sulfat de magneziu, şi au o greutate moleculară foarte mare (peste 40 000). Glb-bulinele animale sunt constituite din: glicocol, leucină, lizină, histidină, cisteină şi prolină. După felul cum se comportă la precipitare fafă de sulfatul de amoniu, se deosebesc pseudoglo-bulinele I şi II, şi euglobulinele. Dintre globulinele cari se întâlnesc în organism, fibrinogenul şi alte seroglobulină se găsesc în sânge, globulina X în muşchi, iar tireoglobulina în tiroidă. In regnul vegetal se întâlneşte edestina în cânepă, amandina în migdale, cori lina în alune, etc. 1. Glodaş. Mine: Muncitorul care execută transportul sării din salină şi depozitarea ei Ia suprafaţă (Moldova). 2. Glomerulă [rJiOMepyjia; glomerule; Glo-merulus; glomerule; glomerulă]. Agr., Geo/.: Particulă formată din mai multe granule dintr'un sol, legate între ele prin humus, argilă, calcar sau pnn diverse săruri, cu proprietăfile cari derivă din caracterele acestor componenfi. Glome-rulele sunt unite în agregate, şi se întâlnesc nr\3i ales la cernoziomuri. 3. Glonţ [nyjin; băile; Kugel, Gescho^; bullet; golyo]. Tehn. mii.: Proiectil metalic masiv, de formă cilindro-ogivală sau, uneori, sferică, folosit la ar^ mele de foc ale infanteriei şi la cele de vânătoare. 4. ~ exploziv [pa3pbiBHafl nyjin; balle explosive; Explosivkugel; explosive bullet; robbanto golyo]: Glonţ înzestrat cu o mică încărcătură explozivă şi cu un focos percutant sau fuzant, folosit contra babanelor şi a dirijabilelor, sau contra trupelor terestre. 5. ~ fuzant [mpanHejibHaa nyjm; bal le fu-sante; Schrapnell-Zerstreuungskugel; shrapriel bullet; srapnel-golyo]: Glonf care face parte din încărcătura fuzantă a unui şrapnel, a unui obuz fuzant sau a unei bombe de avion reglată pentru a exploda la o anumită înălţime şi a împrăştia gloanfe asupra trupelor inimice. 6. ~ greu THîKeJiaH nyjin; balle lourde; schwere Kugel; heavy bullet; nehez golyo]: Glonf de calibru mare, întrebuinţat la mitralierele grele, şi asemănător glonfului perforant şi trasor. 7. ~ incendiar [3a}KHraTejibHaH nyjiH; balle incendiaire; Brandkugel; incendiary bullet; gyujto golyo]: Glonf care confine o încărcătură de fosfor (până la maximum 2 grame) şi care, din cauza căldurii pe care o câştigă pe traiectorie, se topeşte şi, la lovirea fintei, se aprinde prin contactul cu aerul. S'au realizat gloanţe incendiare cu efect instantaneu, folosite în special contra baloanelor şi a obiectivelor neprotejate (recolte strânse, materiale incendiare, etc.), şi gloanţe incendiare cu întârziere, folosite contra rezervoarelor de benzină şi a avioanelor. e. ~ perforant [Abiponpo6HBfîaH nyjiH; balle perforante; Perforierkugel; perforating bullet; âthato golyo]: Glonf executat astfel, încât să străbată plăci metalice, ca, de ex.: scutul tunurilor, cuirasele tancurilor, perefii avioanelor, etc. Esfe constituit dintr'un miez de oţel semidur, acoperit cu o cămaşă dintr'un aliaj de 90% cupru şi 10% zinc, şi terminat cu o coafă moale de plumb cu antimoniu. Dacă glonţul ajunge în contact cu o placă de blindaj, coafa se striveşte şi formează un punct de sprijin miezului de ofel, care perforează placa (dacă grosimea nu depăşeşte limita corespunzătoare calibrului). 9. ~ trasor [TpaccHpytomaH nyjin; balle a sillage; Spurkugei; tracer bullet; irânymutato golyo]: Glonf care lasă pe traiectorie o urmă luminoasă sau de fum, permifând reglarea tragerii asupra fintelor mobile, ca avioane şi care de luptă. Gloanţele trasoare luminoase conţin diferite substanfe incendiare, ca: magneziu cu per-oxid de bariu, cari produc o dâră luminoasă albă; magneziu cu nitrat de bariu, cari dau o dâră verde, etc. Substanţa incendiară este aprinsă la plecare de o capsă, şi lasă o urmă luminoasă pe un parcurs de 600* ■■ 1500 metri. Gloanţele trasoare fumigene conţin fosfor, tefraclorură de carbon, etc. 10. ~ trasor şi perforant [TpaccnpyiomaH h Abiponpo6HBHan nyjiH; balle perforante â sillage; Spur-und Perforierkugel; tracer and perforating bullet; irânymutato es âtuto golyo]: Glonţ perforant încărcat la fund cu. o substanţă care se aprinde la plecarea glonţului, şi care dă o urmă luminoasă pe un parcurs de cca 1000 m. 11. Gloria zăpezii [cHejKHan rop/ţocTb; chionodoxa; Schneestoltz; snow glory; kekecske]. Hort.: Chionodoxa Luciliae Boissier, familia lilia-ceelor. Plantă vivace, bulboasă, care creşte între 12 şi 15 cm înălţime. înfloreşte în mijlocul zăpezii, prin Februarie-Martie. Se cultivă pentru florile sale mari de un albastru închis, cu o pată albă la baza petalelor. Se înmulţeşte prin seminţe, dar, de preferinţă, prin despărţire de bulbişori, din patru în patru ani. 12. Glorie. V. sub Meteori optici. 13. Glosomefru jrJioccOMeTp; glossomefre; Glossometer; glossometer; gloszometer]. Agr.: Aparat care serveşte la măsurarea lungimii limbii albinei. Se compune dintr'o cutie dreptunghiulară cu fundul în pantă, acoperită cu sită metalică. Umplut cu miere, esfe introdus în stup, iar albinele pot suge mierea numai până la un anumit nivel, care determină astfel lungimea limbii. 14. Glover, turnul lui ~ [rJiOBepoBa 6aniHH; tour de G.; G.Turm; G. column; G.fornya], Ind. chim. sp.: Turn folosit la fabricarea acidului sulfuric prin procedeul camerelor de plumb, construit dintr'un material rezistent la acizi şi la temperatură înaltă (material ceramic bogat în silice sau în lavă de Volvic), învelit la exterior cu tablă de plumb. In interior este umplut cu un material rezistent la acizi, astfel încât să prezinte o mare suprafaţă gazelor şi acizilor cari circulă prin el. Are rolul de răcitor, căci răceşte gazele dela 300° la 60 ■ ■ ■ 90°, de denitrificator al acizilor nitrozosulfu-rici, conform reacţiei 2 HSNOs + S02 + 2 HaO = 3 S04H2 + 2 NO, 858 şi de concentrator al acidului sulfuric format în camere, din care o parte intră din nou în camerele de plumb, iar restul se obfine ca produs definitiv, sub formă de acid de 60°Be. Turnul lui Glover are o înălfime de 7 ••• 10 m şi capacitatea iui variază după cantitatea de gaze de prelucrare, uneori ajungând la 15 m3 penfru 1000 kg/24 h de bioxid de sulf. î. Glucide [rjmiţHflbi; glucides; Kohlenhy-drate; glicides; szenhydrâtok]. Chim.: Sin. Hidrafi de carbon. 2. Gluciniu: Sin. Beriliu (v.). 3. Glucometrie [,n03Hp0BKa rjn0K03bi; do-sage de la glucose; Glukosebestimmung; glucose determination; glukozmegâllapitâs]. Ind. alim.: Dozarea glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. Cu ajutorul unor tabele se determină, în funcfiune de confinutul de glucoză, gradul alcoolic al vinului care rezultă după fermentare, şi se poate cunoaşte cantitatea de zahăr care trebue adăugită pentru a da vinului gradul alcoolic dorit. Se întrebuinfează două metode: metoda fizică, bazată pe densitatea lichidelor, determinarea fiind făcută cu ajutorul glucometrelor (metodă mai rapidă, dar mai pufin exactă), — şi metoda chimică, bazată pe acfiunea decolorantă (reducătoare) a glucozei asupra li-coarei cupropotasic.e a lui Fehling. 4. Glucomefru [caxapHMeTp; glucometre; Glucometer; glucose meter; glukometer]. Ind. alim.: Areometru special, folosit pentru determinarea densităfii lichidelor zaharate. 5. Glucoprofeide [rjnoKonpoTeH#bi; gluco-proteides; Glycoproteide; glycoproteins; gluko-proteidek]. Chim. biol.: Grup din clasa proteide-lor, având drept grupare prostetică derivafi ai zaharurilor. Solufiile de glucoproteide au o mare viscozitate. Glucoproteidele sunt precipitate la rece de acidul acetic. Din acest grup fac parte mu-coidele şi mucinele. 6. Giucotanin: Compus obfinut prin acfiunea glucozei asupra taninului şi întrebuinfat ca mordant în vopsitorie. (N. D). 7. Glucoza [rjii0K03a, BHHorpaAHbiftcaxap; glucose; Glucose; glucose; glukoz]. Chim.: Monozaharid de tip aldohexo-zic, foarte răspândit în natură sub formă de dextroglucoză (în mustul de struguri şi, în general, în sucul fructelor, în miere în amesteccu dexfrofruc-toza; în cantităfi mici, apare în sânge, în limfă şi uneori în urina diabeticilor). Combinată cu alte monozaharide sau cu sine însăşi, glucoza constitue diferite polizaharide (maltoza, zaharoza, lactoza, amidonul, celuloza); combinată cu derivafi ai monozaharide-lor, cu diferifi alcooli sau fenoli, ca şi cu diferifi acizi organici, formează materii pectice, gume naturale, glicozizi şi taninuri. Glucoza apare sub diferite forme stereoisomere: dextro-levo-racemic, ca şi sub forma de a- şi p-glucoză. a-glucoza are p. t. 146° şi se disolvă 22% în apă la 20° şi are WD= 4-109,6°. jă-glucoza are p.t. 150° şi se disolvă 154% în apă la 20° cu [a][>= 420,5°. ch2oh ch2oh rN K Nl___________iA nl Ha J OH HO l" H OH H OH o-glucoză. P-glucoză. Industrial, se obfine prin descompunerea hidro-litică a amidonului, mai ales a Celui de cartofi. Este o substanfă cristalină în stare pură, solubilă în apă, dulce, şi care se descompune, sub acfiunea zimazei alcoolice (sub acfiunea drojdiei de bere în mediu nutritiv), în alcool etilic şi în bioxid de carbon, ca principale produse (fermen-tafie alcoolică). 8. Glucozamină [rjiK)K03aMHH; glucosamine; Aminoglucose; glucosamine; aminoglukoz]. Chim.: Dextro-glucozamină, aminozahar care se găseşte în natură sub forma polizaharidului chitină, din care se prepară fie prin hidroliză puternică cu acid clorhidric, fie prin hidroliză blândă cu enzimă chitinază. Glucozamina este un component al glico-proteidelor. V. şi sub Chitp-zamină. 9. Glucozan. Chim.: Zahăr nefermentescibil, obfinut prin deshidratarea glucozei la 170°. (N.D.). 10. Glucozide. V. sub Glicozide. n. Glucuronic, acid ~ [rjiîOKypoHOBafl khc-JIOTa; acide glucuronique; Glucuronsăure; glucuronic acid; glukuronsav]. Chim. biol.'- ........ HOOC-(CHOH)4-CHO. Acid provenit prin oxidarea biochimică a glucozei. Produs de organismul animal, el se cuplează cu diferite substanfe nocive, cari au o grupare oxidril liberă. Toxinele rezultate din oxidarea normală a proteinelor sunt cuplate şi eliminate sub formă de combinafii solubile. 12. Glugă noroasă [oâJiaHHan manKa; bonnet de nuages; Wolkenkappe; cloud cap; felho-csuklya]: Sin. Pileus. V. sub Nori. 13. Glufamic, acid ~ [rjiiOMaTOBafl KHCJiOTa; acide glutamique; Glutaminsăure; glufamic acid; glutaminsav]. Chim. biol.: Se obfine prin hidroliza pro- HOOC-CH-CH2-CH2-COOH teinelor. In or- ^ ganism are a- 2 celaşi rol ca şi acidul aspargic (v.). Intră în pro- porfie mai mare în proteinele neutre (albumine, globuline) şi, mai ales, în proteinele acide (glia- dinele din seminfele de cereale). Sin. Acid ami- noglutamic. CHOH I H-C-OH 1 O HO-C-H I H-C-OH I H-C--------- I ch2oh (d-glucoza) • r CHOH I H-C-NH2 1 O HO-C-H I H-C-OH I H-C-------- 859 î. Glufamină [rjiyTaMHH; glutamine; Gluta-min; glutamine; glutamin]. Chim. biol.: H2N • CO ■ CH2 • CH2 * CH(NH2) • COOH. Monoamida acidului glufeinic. Se găseşte sub formă liberă în unele plante din familia coniferelor. 2. Glufafion [rJHOTaTHOH; glutathion; Glu-taîhion; glutathione; glutation]. Chim. biol.: Tri-peptidă compusă din câte un rest de glicocol, cisteină şi acid glutamic: HOOC~CH2—NH • OC-CH • (CH2SH)—NH—CO • CH2—CH2—CH(NHS)—COOH. glicocol cisteină acid glutamic Glutationul are un rol important în procesele de oxidoreducere intracelulare, datorită restului cis-teinic care poate fi oxidat şi redus: — 2 H 2R-SH^R-S-S-R. + 2H Prin oxidare, glutationul pierde doi atomi de hidrogen, trecând într'o hexapeptidă. El îndeplineşte rolul de activator al papainei, catepsinei şi al unor enzime proteolitice. s. Glutelin. Ind. text.: Eteri celulozici între-buinfafi ca aglutinanfi pentru coloranţii de cadă şi pentru cei naftolici, şi ca rezervaj. (N.D.). Sin. Hortol A. S. 4. Glufen [KJieHKOBHHa; gluten; Gluten; glu-ten; gluten]. Chim.: Amestec de proteine vegetale, care are proprietăţi elastice, obţinut din făina de grâu, după îndepărtarea amidonului prin spălare cu apa. Conţine cantităţi mici de albumină şi globulina, şi două proteine importante: glia-dina şi glutenina. Numai o făină conţinând ambele proteine poate da pâine (grâu, secară, orz). Porumbul nu are glutenină, iar orezului îi lipseşte gliadina. 5. Glufenine [rjiiOTeHHH; glutenines; Glu-tenine; glutenins; gluteninek]. Chim.: Proteine de origine vegetală, cari, împreună cu gliadinele, se găsesc în boabele de cereale, de unde sunt extrase cu baze sau acizi diluaţi. Spre deosebire de gliadine, gluteninele conţin în molecula lor şi lizină. V. şi sub Gluten. e. Glyecin A, J, W,D. Vops..* Tiodietilengli-col întrebuinţat ca solvent al coloranfilor bazici,acizi, direcţi şi de crom, şi pentru pastifierea coloranţilor de cadă. Egalizează şi ameliorează nuanţa şi randamentul la vopsire.- (N. D.). Sin. Gommaline. 7. Glyphîoceras. Paleont.: Gen de amonoideu din familia goniatidelor. Are cochilie globuloasă cu ombilic mic, cu marginea externă rotunjită şi scundă, cu lobul extern divizat printr'o creastă. Specia Glyphioceras diadema e caracteristică pentru Carbonifer. s. Gmelin, reacfia lui ~ [peaKiţHH I\; reaction de G.; G. Reaktion; G.'s test; G. reâkcioja], Chim. biol.: Reacfie folosită la recunoaşterea pig-menfilor biliari, cari, în prezenfa acidului azotic, dau o colorafie verde. Se adaugă încet acid azotic peste solufia de cercetat; formarea unui inel verde la suprafefele de separafie ale cel©r două lichide indică prezenfa pigmenfilor biliari, 9. Gmelinif [rMeJiHHHT; gmelinite; Gmelinit; gmelinite; gmelinit]. Mineral.: (Na2Ca)AI2Si4012)-6H20. Mineral care cristalizează în sistemul romboedric. 10. Gneis [rHeHC; gneiss; Gneis; gneiss; gneisz], Petr.: Roce granuloase având compozifia chimică a rocelor granitice, dar o textură şistoasă sau ru-banată. Sunt formate mai ales din cuarf, din feld-spaturi, mice, amfiboli şi, întâmplător, din epidot, grenat şi silimanit. 11. ~ ocular [OHKOBbiH rHenc; gneiss oeille; Augengneis; eyegneiss; gneiszszem]. Petr.: Termen general pentru rocele gneisice, cari, independent de originea lor, confin cristale sau agregate lenticulare de feldspaturi, simulând feno-cristalele rocelor eruptive. .12. Gnomon [rHOMOH; gnomon; Gnomon; gno-rrion; gnomon]. Astr.: Instrument folosit în Antichitate pentru determinarea meridianului locului şi pentru stabilirea orei. Gnomonul este compus dintr'o, vergea înfiptă vertical pe o placă orizontală, pe care sunt trasate mai multe cercuri concentrice, cu ajutorul cărora se determină lungimea vergelei verticale; celei mai scurle umbre a vergelei îi corespunde momentul când Soarele ajunge la culminaţie, când trece adică prin meridianul locului. 13. Gnomonică [rHOMOHHKa; gnomonique; Gnomonik; gnomonics; gnomonika]. Astr.: Arta şi tehnica de a construi cadrane solare (gnomone), respectiv instrumente pentru măsurarea timpului, cari folosesc, în acest scop, lungimea şi deplasările umbrei la soare a unei vergele verticale. 14. Gcdefia [rOAeTHfl; godetia; Godeiia; go-detia; godetia]. Hort.: Godetia Whitneyi T. Moore (Oenothera Whitneyi Asa Gray). Plantă anuală, cultivată pentru florile sale mari, aşezate axilar, de coloare dela roz la roşu închis, şi cari înfloresc din Iunie până în August. Speciile cu talie mică. ajung la 15-"20 cm, iar cele înalte au 30- • ■ 40 cm. Şe înmulţeşte prin seminfe, semănân-du-se în răsadnife reci sau direct pe brazde. Se foloseşte ca plantă de ghivece sau în borduri, iar speciile înalte, ca flori tăiate. Formele horticole dela această specie sunt: „Briliant", „Lady Albemarle", „Satin Rose", toate cu flori de diverse nuanfe de roşu, „Cattleya" cu flori de un violet deschis, „Azaleiflora" cu flori roze, „Ful-gida" cu flori de un roşu aprins, etc. îs. Godeu [nepnaK, kobiii; godet; Eimer, Schaufel; bucket; veder, lapât]. Tehn,, Mş. rid. V. Cupă, şi sub Benă. 16. ~ de ungere. V. Gresor. 17. Go-devil [annapaT ajih o^hctkh Tpy-6onpoBOAOB ot napat|)HHa; godevil; Godevil, Vorrichtung Verstopfungen in Erdolleitungen zu beseitigen; go-devil; godevil]. Mine: Aparat pentru curăţit parafina depusă pe pereţii conductelor de erupţie, de transport al fifeiului parafinos şi în interiorul coloanelor de extracfie (tubinguri). Go-devil-ul pentru conducte esfe articulat, pentru a se putea înscrie în curbele conductelor; are 860 arcuri cari se încovoaie uşor, penfru curaţii parafina, şi garnituri de piele peniru etanşare fafă de perefii conductelor, el fiind împins de curentul de pompare al fifeiului. Go-devil-ul pentru ţevile de extracfie- e rigid, şi are mai multe discuri da fier peniru tăiat parafina, dispuse orizontal în jurul unui ax vertical. In partea marginală discurile sunt prinse între ele cu bare de sârmă, pentru a nu se acăfa de cepurile tubingului. 1. Godîare [rpe6jra kopmobbim BecjiOM; godillage; Wricken; sculling; tâmpontos evezes]. Nav. m.: Acfiunea de a face să înainteze o barcă printr'o vâslă cu mânerul sprijinit într'o scobitură (damă) făcută chiar în pupă şi mişcată la pupa bărcii în opturi orizontale, transversale fa|a de deplasare. Godiarea se practică, de obiceiu, la bărcile mici, şi în special la „pui". La gondolă, spre deosebire de celelalte bărci, godiarea se face la pupa într'un bord, şi vâsla se sprijine pe un furchet. 2. Goeckel, aparat ~ [annapaT I\; appareil G.; G.s Apparat; G.'s apparatus; G.-fele keszulek]. Ind. pefr.: Aparat folosit pentru o mai exactă identificare a hidrocarburilor olefinice din gazele de petrol, în special în-cele de cracare ("cari le confin într'un procent mult mai mare) şi cari, din cauza punctelor lor de fierbere foarte apropiate, nu pot fi determinate. s. Goeletă. V. sub Nave cu vele. 4. Goethit [reTHT; goethite, gothite; Goethit; goethite; goethit]. Mineral.: H2Fe204; gr. sp. 3,8* ■ *4,4, d. 5* ”5,5. Varietate de limonit cristalizat, cu un confinut de cca 63% Fe. Se prezintă sub formă de ace prismatice, în agregate radiare şi fibroase, compacte, aproape sticloase. Este de coloare galbenă-brună închisă; e opac, mat, cu luciu mătăsos semimetalic. 5. Gofraj [THCHeHHe y30p0B; gaufrage; Gau-frieren; goffering; govrâlâs]. Ind. fexf.: Efect de finisare al unor fesături, care consistă în aplicarea de figuri regulate cari se repetă periodic, efectuată cu ajutorul, calandrelor cu cochilia gravată cu desene în relief. 6. Gogoaşă de mătase [kokoh; coconi Kokon, Seidengespinst; cocoon; selyemgubo]. Ind. fexf.: învelişul format din firul produs de viermele de mătase Bombix mori, în stadiul de metamorfoză al acestuia în fluture. Este secretat de două glande ale vfermelui, sub forma unui fir lung, continuu, care e depus încrucişat şi regulat, spre a forma gogoaşa. Aceasta constitue, după uciderea larvei, materia primă din care se fabrică, prin filare (tragere) şi depănare pe un scul a mai multor gogoşi, firul de mătase, care poate fi de diferite grosimi, după numărul gogoşilor cari s'au tras. Substanfa din care se compune este o proteină sub două forme: fibroina în proporfie de 63 • • ■ 66%, adevărata substanfă de calitate superioară a firului de mătase, şi sericina, în proporfie de 23 •••30%, un cleiu sau bast care înconjură fibroina ca într'o cuticulă, şi uneşte cele două filamente; aceasta trebue îndepărtată prin prelucrări zise de dego-mare sau de cfebastificare, fiindcă ea acopere şi micşorează calităfile bune ale fibroinei. Restul firului este format din substanfe minerale, grăsimi, gume şi apă. Din filarea gogoşilor de mătase provenite dela viermi cultivaji îngrijit, se obfin diferite calităfi de fire de mătase, numite, în ordinea descrescândă a calităfii: grege, organtin, trama, florette, chappe, burette. Mătasea naturală a viermilor cari cresc sălbatic prin Orient, numită tusah, şi a celor cari cresc prin Africa, numită nester, şi care are întrebuinţări industriale, sunt de calitate inferioară. Sin. Cocon. 7. „Gogoşari". Agr.: Varietate de ardei cu fructul de forma unei pătlăgele turtite şi încrefite, colorat dela galben portocaliu până la roşu intens. s. Gogoşi de risfic. Sin. Colfan (v.). 9. Goldan [peHKJiozţ (cjiHBOBoe ^epeBo); prunier Reine-Claude; Reine Claude-Baum (Pflau-menart); green-gage plum tree; kokenyszilvafa]. Agr.: Prunus insititia Juslen. Arboraş din familia rozaceelor, înalt de 4 ■ ■ ■ 6 m, cultivat în mai multe varietăţi pentru fructe. Lemnul e folosit în tâm-plărie şi sirungărie. Sin. Prun gogonef, Crihin. 10. Goldane [MHpa6eJib; mirabelles; Mirabel-len; mirabelles; kis kerekszilvâk, ringlotszilvâk]. Agr.: Grup de varietăfi de prune provenite din specia Prunus insititia Juslen (var. syriaca Koehne), caracterizate prin fructe mici, miez dulce, sâmburi aderenfi sau neaderenji şi coloare galbenă. Sin. Mirabele. a. Golf [3aJIHB; golfe; Meerbusen; bay, gulf; tengerobol]. Geog.: Intrând al mării în uscat. Uneori, termenul 'golf este sinonim cu baie. Deosebirea dintre sensurile termenilor golf şi baie nu este, în general, netă. 12. „Goliafh". Agr.: Varietate de gulii cu căpă-fâna de coloare albă sau vânătă, târzie, productivă, dar cu carnea mai pufin fină. Se numeşte şi gulie-slănină. 13. Golire [cnycKHaH Tpy6a; tuyau d’evacua-tibn; Entieerung, -Entleerungsrohr; drain (pipe); kiurites]. Hidrof.: Dispozitiv alcătuit dintr'o conductă cu robinet, folosit Ja evacuarea apei dintr'o instalafie. 14. ~ de fund [flOHHbiH cnyCK; tuyau de chasse; Grundabla^’, bottom outlet; fenekkiurito]: Conductă sau galerie de secfiune circulară, aşezată în apropierea fundului unui lac de acumulare, pe care îl ptine în legătură cu regiunea din aval de un baraj. Apa evacuată prin ea cu vitesă mare antrenează şi depunerile de pe fundul lacului. 15. Golifor de coloană [yCTpOHCTBO ajih ono-paHîHHBaHHH; dispositif de vidange du tubing; Tubingentleerer; tubing emptying device; csourîto]. Mine: Dispozitiv care permite golirea de lichid a fevilor de extracfie a fifeiului. Are avantajul că înlătură inconvenientele cari rezultă la extragerea fevilor pline cu lichid. îs. Golul ferestrei [OKOHHbiH npoeM; ouverture de fenetre, jour de fenetre, baie de fenetre; Fenster-offnung; window opening; ablaknyilâs], Cs..' Spafiul liber ce se lasă într'un perete şi în care se aşază o fereastră. 861 î. Golul uşii [ABepHOH npoeM, #BepHoe 0t-BepCTHe; jour de porte, baie de porte; Turoffnung; door opening; ajtonyilâs]. Cs..* Spaţiul liber lăsat într'un perete şi în care se aşază o uşă. 2. Goluri [nycTOTbi; espaces vides; Hohl-răume; hollow spaces; iiregek], Tehn.: Spatiile libere dintre elementele unui material granular; se numesc şi spaţii lacunare. O masă monogranulară indefinită are 44% goluri, indiferent de mărimea granulelor. Prin combinarea de diferite sorturi monogranulare şi realizarea de amestecuri granulo-metrice, golurile se pot reduce cel mult până la 26%, iar prin îndesare, până Ia 18- 10% (prin vibrare). s. Goluri de aer [B03£yuiHbie HMbi; trous d'air; Luftlocher; air pockets; leghiânyos lyuk]. V. Aer, goluri de 4. Gomajul segmenfilor [ryMMHpoBaHHenop-iUHeBblx KOJiei;; gommage des segments; Ver-kleben der Kolbenringe; piston rings gumming; tolatlyugyuruk osszeragadâsa]: Lipirea segmenţi-lor în canalele pistonului, prin răşinile şi gomele produse de arderea incompletă a uleiului în camera de combustie. Se poate datori calităţii uleiului, care nu corespunde încărcării termice a motorului, sau unui defect de construcfie al motorului, care permite intrarea unei cantităfi prea mari de uleiu în camera de combustie. Gomajul poate provoca reducerea etanşeităfii pistonului, sau chiar griparea, şi poate duce la distrugerea motorului, 5. Gomenol. Farm.: Lichid uleios, incolor sau de coloare slab gălbuie, extras dintr'un mirlaceu exotic, şi al cărui principiu activ este eucaliptolul. E uşor iritant şi toxic. Se întrebuinfează în medicină. (N. D.) c. Gommaline. V. Glyecin. ?. Gomphoceras. Paleont.: Gen fosil de ce-falopod nautiloideu, cu cochilie netedă, dreaptă,, scurlă, cu contur oval şi deschidere orală în formă deT. Are numeroase camere de aer, strâmte, iar camera de locuit este mare, cu sifon central. Cuprinde specii caracteristice pentru Silurian-Carbonifer. s. Gcmphrena [aMapaHTycoBce pacTeHHe; amarantoide; Kugelamarant; globe amaranth; doboş szilva]. Agr.: Gomphrena globosa L.; familia amarantaceelor. Plantă anuală, păroasă şi bine ramificată dela bază. Se cultivă pentru frunzele sale rezistente. Din această cauză se numeşte şi plantă de paie. Florile, de un violet lucitor, dispuse în capitule, se desfac din Iulie până în Oc-tomvrie. Creşte bine şi în grădini sau în parcuri, în grupuri sau în asociaţie cu alte plante. Se seamănă în răsadniţă rece sau direct pe brazde. 9. Gonacrină. Farm.: H H H c c c HC sc/ CH . I II I I H,N-C C C C-NH, V N' C^ H I H h3c cr Substanţă organică din clasş acridinei; se prezintă sub formă de pudră brună, solubilă în apă. Se întrebuinţează în terapia căilor, urinare; Sin. Ţripa-flavin. (N.D.). 10. Gondolă [rOHftOJia; gondole; Condei; gondola;.gondola]. Nav.: îmbercaţie cu o lungime de 9--10 m şi cu o lăţime până Ia 1,30 m, la care propulsia se obţine cu o singură ramă, pe care un gondolier o manevrează stând în picioare la pupa gondolei. Este un tip de îmbarcaţie specific regiunii Veneţiei. 11. Gondolă de motor [MOTopHan roH^ojia; nacelle de moteur, fuseau-moteur; Motorgondel, Motorrumpf; engine nacelle, power sag; motor-vâzburkolaî]. Nav. a.: Locaşul fuzelat în care se plasează motorul unui avion sau al unui dirijabil. Gondola poate fi plasată deasupra, dedesubtul sau chiar în planul aripii avionului, cea mai bună plasare fiind uHima. In acest caz se prezintă sub forma unei umflături proeminente, care nu are aproape nicio acţiune asupra forţelor cari se exercită asupra aripii. V. fig. sub Dirijabil. 12. Gondolare [Kopo6jieHHe, HCKpHBJiemie; gondolement; Verziehung; warping; elferdites]. Tehn.: Deformarea unei table, a unei foi de placaj sau a altui material, sub acţiunea unei forţe exterioare sau a unui agent atmosferic, ca temperatura, umiditatea, etc. 13. Gcndwana, contineniul ~ [MaTepHK I\; continent de G.; G. Land;’ G. land; G. kor.ti-nens. Geo/.: Masă continentală întinsă, care era alcătuită din Brazilia, Africa ecuatorială şi australă, Madagascar, India şi Australia, şi care are aceeaşi istorie geologică din Carbonifer până în Jurasic. 14. Gonflaş! [Bcny^HBaiomee BenţecTBO; gon-flant; Cuellmittel; swelling substance; dagaszto anyag], Ind. cc.: Substanfă care are proprietatea de a fi absorbită de cauciuc, producând efectul de imbibare. 15. Gonflare [Bcny^HBaHHe, HaAyBaHne; gon-flement; Guellung; swelling; dacasztss]. Ind. cc.: V. Imbibare. 18. Goniafifi [rOHHaTHTbi; gcnietitides; Gonia-titen; goniatites; goniatitek]. Paleont.: Grup de cefalopode amonoidee din Paleozoic, caracterizat printr'un sifon subţire şi extern, retrosifo^ nat. Linia de sutură este simplă şi în zig-zag. i7. Gonio, instalafie ~ [paAHonejieHraTopHaa ycTaHOBKa; installation gcniomelrique; Funkpei-lungsinstallation; radio-compass station; irenyme-resi berendezes]. Nav. m.: Instalaţie de rcdio-recepţie sau de radioemisiune pe o navă, cu a-jutorul căreia se determină poziţia navei. Când instalaţia e de radiorecepfie, are un cadru, o antenă şi un amplificator cu mai multe etaje. Tensiunea electromotoare indusă în cadru de câmpul unui . post de radioemisiune variază cu poziţia cadrului, prezentând două maxirre de semne diferite, când planul cadrului este îndreptat cu o latură sau cu cealaltă spre postul de emisiune. Suprapunând tensiunea electromotoare indusă în antenă, constantă în mărime, peste tensiunea electromotoare indusă în cadru, rezultă o dia- 862 gramă cu un singur maxim pentru pozifia pianului cadrului în direcfia postului de emisiune. Cu această instalafie, nava, recepfionând semnalele emise de două posturi de pe uscat, îşi determină pozifia prin intersecfiunea celor două direcfii sau ridicări. Se foloseşte şi operafiunea inversă, când nava emite semnale cari sunt recepţionate de posturile radiogoniometrice de pe coaste, şi cari comunică navei pozijia ei. 1. Goniomefrie [rOHHOMeTpHH; goniometrie; Goniometrie; goniometry; goniometria]. Geom.: 1. Ramură a Geometriei aplicate, care se ocupă cu studiul relafiilor dintre unghiurile formate de drepte şi cu determinarea valorii lor. — 2. Tehnica măsurării unghiurilor cu ajutorul goniometrelor. 2. Goniomefru [rOHHOMeTp; goniometre; Go-niometer; goniometer; goniometer]: Instrument pentru măsurarea unghiurilor diedre. Se deosebesc: Goniometml de aplicafie, format din două brafe mobile în jurul unei axe; valoarea unghiului diedru se obfine aplicând aceste brafe pe cele două fefe vecine şi citind unghiul pe care-l formează între ele pe un raportor, care poate fi ataşat aparatului sau poate fi independent; go-niometrul de determinare a unghiurilor diedre ale prismelor, format dintr'un cerc gradat, orizontal, care poartă un colimator şi o lunetă, a-ceasta din urmă putând aluneca pe cerc (cristalul sau prisma de studiat se aşază pe o mă-sufă, în centrul cercului gradat; se prind în lunetă, consecutiv, cele două fascicule reflectate pe cele două fefe ale unghiului diedru corespunzând fasciculului incident produs de colimator; unghiu! căutat este jumătate din unghiul citit pe cercul gradat, care corespunde celor două pozifii ale lunetei). 3. Goniomefru [rOHHOMeTp; goniometre; Goniometer, Winkelmesser; goniometer; szogmero]: Aparat pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcfii de vizare. Se deosebesc: 4. ~ cu pinule [r0HH0MGTp c flHonTpoM; goniometre â pinnuîes; Gradscheibe, Diopter-goniometer; diopter goniometer; osztokorongu-szogmero]: Instrument dioptru pentru măsurarea unghiurilor orizontale, respectiv pentru fixarea şi pichetarea de aliniamente drepte cari se intersectează după unghiuri mai mari decât 20°, Este cel mai simplu instrument de măsurat unghiurile orizontale, şi, în special, unghiurile drepte; este constituit din două brafe cu pinule, dispuse în cruce. Cea mai veche formă a goniometrului cu pinule este cunoscută sub numirea de dioptrul lui Hiparc. 5. ~ de somatometrie [rOHHOMeTp; goniometre; Winkelmesser; goniometer; szogmero]: Instrument pentru citirea directă a unghiurilor formate de ,,razele" osoase. Se compune dintr'o vergea metalică de care este fixat un cerc sau un semicerc gradat, şi din a doua vergea, care se mişcă pe acest cadran. Vergelele se îndreaptă în direcfia oaselor al cărui unghiu trebue măsurat, iar pe scara gradată se găseşte numărul de grade format de cele două raze osoase. c. ~ topografic [TonorpacjDiîqecKHH tohho-MeTp; goniometre topografique; Goniometer; to-pographical goniometer; topografiai szogmero]: Instrument pentru măsurarea unghiurilor formate de figurile geometrice ale unei poligonafii terestre, când aceasta urmează să fie măsurată şi repartizată în planuri şi «în hărfi. 7. Goniophyllum. Paleonf.: Gen fosil de te-tracoralier, cu specii caracteristice pentru Silurian, având forme individuale cu scheletul de forma unei piramide pătrate, iar deschiderea caliciului acoperită de un căpăcel format din patru bucăfi. 8. Gonire [3aHOC; derapage; Lichten; getting atrip; elmozdulas]. Nav. m.: Deplasarea unei nave din cauza curentului sau a vântului, în timpul când este ancorată. Când gonirea este numai o mişcare a navei pe lanf, fără deplasarea ancorei, ,,nava joacă pe ancoră" şi aceasta nu prezintă niciun pericol. Dacă gonirea este produsă de deraparea ancorei, sunt necesare măsuri de siguranfă. 9. Goode, procedeu de regenerare ~ [pere-HepaiţHOHHblH cnoco6 IV, procede de regenera-tion G.; G. Regenerationsverfahren; G. regenera-tion process; G. fele regenerâlâsi eljârâs]. V. sub Regenerarea solufiilor de plumbit de sodiu uzate. 10. Gorczinsky, solarigraful V. sub Radiaţia atmosferică. u. Gorczinsky, solarimetrul V. sub Radiaţia atmosferică. 12. Gorgan [KypraH, HacbinHOH xojim; tumu- lus; Hunengrab, Grabhugel; tumulus, barrow; sirdomb]: Movilă artificială de înălţime mică (5---20 m). Cele mai multe gorgane sunt din epoca preistorică, şi unele confin morminte din acea epocă. 13. Gorgonă [roprOH; Gorgone; Gorgo; Gor-gon; Gorgona]. Artă: Motiv decorativ reprezentând un cap de femeie, cu părul format din şerpi împletifi şi cu gura deschisă. 14. Gorun[pa3HOBHAHOCTb AY^a; chene rouvre; Traubeneiche; chestnut oak, durmast; tolgyfa]. Silv.: Quercus sessiliflora Sal ist. Arbore înalt până Ia30m, din familia fagaceelor. Formează păduri în regiunea dealurilor. Are lemn prefios, cu structură asemănătoare celui de stejar, dar mai pufin fibros şi mai uşor. Lemnul se lucrează uşor, şi e folosit ca lemn de lucru pentru construcţii, mobile, dogărie. Scoarţa e bogată în tanin. 15. Gosau, facies de ~ [cjDaiţHH I\; facies de G.; G. Fazies; G. facies; G. facies], Geo/.: Facies litoral, recifal, al unor depozite de vârstă turo-nian-senoniana. Cuprindă fosila de tip mediteranean, între cari rudişti şi polipieri (Cyclolites). ie. Goslarif [roc/iapm, 6enbm iţHHKOBbiH Kynopoc; goslarife; Goslarif; goslarite; goszlarit]. MineralZn (SOJ. 7H20. Sulfat natural de zinc, isomorf cu epsomitul. Are coloarea albă sau roşcată. Cristalizează în sistemul rombic. 17. Gospodărie [AOMaumee xo3hhctbo; me-nage; Hauswirtschaft, Haushalt; household; gaz-dasâg]. Arh.: 1. Unitatea formată de locuinţă şi de persoanele cari o locuesc, ducând o vieafă în co- 863 rriun. — 2. Terenul şi locuinţa folosită de o familie sau de un grup de persoane cari duc vieaţâ în comun. 1. Gossypium. Bot.: Gen din familia hibiscee-lor, din care face parte bumbacul, caracterizat printr'o floare de tipul al cincilea, cu bracteole exterioare sepalelor, frunze lobate tripartite şi petale libere. 2. Cost [G(osudarstvenâie) O(bşcesoiuznâie) St(andartâ) ]: Comitetul naţional de standardizare din URSS, cu sediul la Moscova. Este organismul suprem de standardizare din URSS, şi funcjionează pe lângă Consiliul de Miniştri. — La început, standardizarea din URSS a fost dirijată de Comitetul de Standardizare unional VKS, care, în 1926, a publicat standardele numite OST; în 1932 s'au jnfiinfat diferite comitete de standardizare pe spe-cialităfi, pe lângă ministerele respective. In 1936 a fost desfiinfat VKS, iar dreptul de standardizare l-au obfinut cinci comisariate principale de standardizare. In 1940 s'a înfiinţat actualul Comitet naţional de Standardizare, GOST. Standardele GOST sunt clasificate în 1 6 diviziuni de specialitate, fiecare diviziune în 10 clase, iar fiecare clasă în 10 grupuri. In prezent sunt foiosite în URSS atât standardele noi GOST, cât şi cele vechi OST. Afară de standardele GOST şi OST, mai sunt folosite şi aşa numitele TYH (prescripţii tehnice şi norme) cari, pentru un domeniu de lucrări detaliază şi exemplifică conţinutul standardelor GOST. s. Gotic [rOTHHecKHH; gothique; gotisch; go-thic; gotika]. Arh,: Nume dat artei şi arhitecturii cari s'au desvoltat în Europa occidentală, între veacurile al XII-lea şi al XV-lea, ca o continuare a artei romanice. Este caracterizat prin bolţi construite pe arce de ogivă şi prin folosirea arc-bu-tant-ului, inovaţii tehnice cu ajutorul cărora s'a putut trece cu uşurinţă, dela edificiul static, greoiu, al arhitecturii romanice, la osatura dinamică şi înălţată a catedralelor gotice. Soliditatea edificiilor nu mai este asigurată cu ajutorul maselor enorme de zidărie, ci prin echilibrul îndrăzneţ al bolţilor şi al tuturor părţilor componente. Zidurile, devenite inutile în majoritatea cazurilor, au fost înlocuite cu dantele de piatră sau cu vitralii policrome. Toate elementele constructive, legate unele de altele după principii riguroase, formează ele- i mente decorative. Proporţiile grandioase date edificiilor au dus Ia crearea marilor portaluri cari, la rândul lor, au adus arfei o înnoire şi o desvoltare pe scară monumentală. Arta gotică a apărut în Franţa (île d? France) şi s'a răspândit repede în toate ţările învecinate, dominate până atunci de arta romanică. Evoluţia goticului nu s'a desfăşurat în acelaşi ritm pesie tot, dar în producţia integrală a acestei arte se pot distinge trei perioade principale, caracterizate prin bogăţia şi formele din ce în ce mai complicate ale decorului, care sfârşeşte, în cele din urmă, prin a înnăbuşi liniile delicate ale arhitecturii: goticul lanceolat (sec. XII ■■■ XIII), goticul reionant (sec. XIII -XIV) şi goticul flamboaiant (sec. XV). 4. Gotlandian. Geo/.: Epocă geologică reprezentată de partea superioară a perioadei siluriene. Numele s'a dat după insula Gotland (Marea Baltică), unde această formaţie este tipic desvol-tată. In cursul epocei gotlandiene s'a ridicat sistemul muntos caledonian, întins peste Nordul Scandinaviei, Scoţia, Nordul Angiiei şi Nordul Irlandei. Gotlandianul este caracterizat prin grap-toliţi monoprionizi ( Monograptus, Rastrites), tri-lobiţi (Phacops), nautiloidee (Orthoceras, Gomphoceras) şi primii peşti (Cephalaspis, Pteraspis). Cuprinde următoarele subdiviziuni: a) Valentinian, b) Wenlockian şi c) Ludlowian. 5. Gough-Joule, efectul V. Ffect Gough-Joule. 6. Grăbar. Agr. V. Cărpiniţă. 7. Graben [rpa6eH; fosse; Graben; graben; vâjat]. Geo/.: Compartiment al scoarţei pământeşti, scufundat, alungit, mărginit de falii. Un exemplu de graben este Valea Rinului, dintre Vosgi şi Pădurea Neagră, în aval de Basel. 8. Grad [CTeneHb; degre; Grad; degree; fok]. A/g.: 1. Maximul sumei exponenţilor unuia din termenii unei expresiuni algebrice. — 2. In cazul unei ecuaţii, exponentul cel mai mare al necunoscutei. — 3. Pentru o ecuaţie cu mai multe necunoscute, maximul sumei exponenţilor necunoscutelor, în unul din termenii ecuaţiei. 9. ~ de algebricitate al unui număr algebric [ajireopaHHecKan cTenenb HenoToporo aJire-6paHHeCK0r0 HHCJia; degre algebrique d'un nombre algebrique; algebraischer Grad einer al-gebraischen Zah!; algebraic degree of an alge-braic number; egy algebrai szâm algebraikus foka]. Maf.: Gradul ecuaţiei g (x) = 0 pe care o satisface numărul algebric respectiv. 10. Grad [rpajţyc; degre; Grad; degree; fok]. Geom.: Unitate de măsură a unghiului, formată de un submultiplu al unghiului drept. 11. ~ centezimal [coTeBHbiH rpa/ţyc; grade centesimal; Zentesimalgrad; centesimal degree; szâzadreszes fok]: Grad obţinut prin împărţirea unui unghiu drept în o sută de părţi egale. 12. ~ sexagezimal [mecTHAecHTHHHbiH rpa-Ayc; degre sexagesimal; Sexagesimaigrad; sexa-gesimal degree; hatvanreszes fok]: Grad obţinut prin împărjirea unui unghiu drept în nouăzeci de părţi egale. , 13. Grad de latitudine [rpa^yc mHpoTbi; degre de latitude; Breitengrad; degree of latitude; szeles-segi fok]: Unghiul dintre două raze pământeşti cu extremităţile pe două cercuri paralele şi pe un acelaşi meridian, când este egal cu un grad. Acestui unghiu îi corespund, la suprafaţa Pământului, la ecuator, 110,5 km; la poli, 111,65 km; în medie, 111 km. i4. ~de longitudine [rpa^yc AOJiroTbi; degre de longitude; Lăngengrad; degree of longi-tude; hosszusâgi fok]: Unghiul diedru cu muchia pe axa polilor sferei pământeşti, căruia îi corespunde un unghiu plan de un grad în planul e-cuatorului sau în orice plan paralel cu acesta. Intersecţiunile feţelor diedrului precedent cu sfera 864 pământească sunt două meridiane depărtate între ele cu un grad de longitudine. 1. Grad [rpaAyc; degre; Grad; degree; fok]. 1. Tehn.: Unitate de măsură a anumitor mărimi cari erau, în general, numai reperabile în timpul în care s'a stabilit acea unitate. — 2. Fiz.: Diviziune a unei scări de reperare. 2. ~ areometric [apeoMeTpHHecKHH rpa^yc; degre areometrique; Arăometergrad; areometer degree; areometerfok]: Diviziune a scării unui areometru cu greutate constantă (v. Areometru). Modul în care se împarte scara areometrului depinde de natura lichidului cercetat. V. şi Alcool-metru; Baume, scară Brix-Fischer,- scară ~; Balling, scară Lactometru. 3. Grad de coloare (al apei) [CTeneHb OKpacKH; degre de couleur; Ferbegrad; colour degree; szinfok]. Canal.: Unitatea de reperare a colorii apelor. Corespunde, în „scara platinocobalt", la 1 mg de platină la 1 litru de apă distilată. 4. ~ de duritate [TBepAOCTb (no mnaJie TBepAOCTH), CTeneHb TBepAOCTH; degre de durete; Hărtegrad; degree of hardness; kemeny-seqifok], V. Duritate, grad de fjT^Grad de temperatură [TeMnepaTypHbiH rpaAyC; degre de temperature; Temperaturgrad; temperature degree; hofok]. Fiz.: Unitatea de măsură a temperaturii (în scara termodinamică), egală cu diferenfa de temperatură a două medii (fiecare din ele fiind în echilibru termic), aleasă astfel, încât randamentul termodinamic al unui ciclu Carnot efectuat între ele să fie egal cu valoarea reciprocă a temperaturii mediului mai cald, măsurată în acea unitate, începând cu cea mai joasă temperatură (zero absolut). Dacă unitatea se alege astfel, încât temperatura apei care se topeşte sub presiunea de o atmosferă absolută este 273,2°, unitatea de temperatură se numeşte grad Kelvin (egal cu gradul Celsius); dacă temperatura respectivă este 0,8X273,2°, unitatea se numeşte grad Reamur, iar dacă tem-237,2° peratura numită este —unitatea se numeşte 1 fU grad Fahrenheit. Practic gradele de temperatură Celsius, Reaumur, respectiv Fahrenheit, coincid cu gradele termometrice (de reperare) respective. 6. Grad de turbiditate (al apei) [CTeneHb nOMyTHeHHH; degre de turbidite; Trubegrad; turbidity degree; zavaresi fok]. Canal.: Unitate'â de reperare a turbidităfii. In „scara silicei" corespunde la 1 mg silice etalon la 1 litru de apă distilată. 7. Grad Engler [rpaAyc 3Hrjiepa; degre E.; E. Grad; E. degree; E. fok]. V.sub Engler, viscozi-mefru ^. s. Grad englez [anrjiHHCKHH rpaAyc; degre anglais; englischer Hărtegrad; English degree; angol kemenysegi fok]. V. Duritate, grad de 9. Grad francez [(})paHU,y3CKHH rpaAyc; degre franţais; franzosischer Hărtegrad; French degree; francia kemenysegi fok]. V. Duritate, grad de 10. Grad german [HeMeiţKHH rpaAyc; degre allemand; deutscher Hertegrad; German degree; nemet kemenysegi fok]. V. Duritate, grad de 11. Grad termometrie [TepMOMeTpH^ecKHH rpaAyc; degre thermometrique;Thermometergrad; hermometer degree; termometer fok, homero fok]. Fiz.: Diviziune a unei scări termometrice, obti-nută împărţind într'un număr determinat de intervale egale, distanţa dintre două puncte de reper de pe tija unui termometru cu dilatafie de fluid. Se deosebesc: 12. ~ termometrie Celsius [TepMOMeTpnnec-Kim rpaAyc L(ejlbCHH; degre thermometrique C.; C.Thermometergrad; thermometrical C. degree; C. homero fok]: Diviziune a unei scări termometrice, obfinută împărfind în o sută de părfi egale, distanfa dintre reperul care corespunde pozifiei coloanei de fluid termometrie când termometrul este aşezat în abur care se găseşte în contact cu apa distilată care fierbe la presiunea de 760 mm Hg (diviziunea 100), şi reperul cars corespunde pozifiei coloanei de fluid când termometrul este introdus într'un amestec de ghiafă şi apă la presiunea de 760 mm Hg (diviziunea zero). 13. ~ termometrie Fahrenheit [TepMOMeTpn-HeCKHH rpaAyc MeTpH4ecKHH rpaAyc; degre chlorometrique; chlorometrischer Grad; chlorometrical degree; klorometrikus fok]. Canal.: Unitate de măsură pentru cantitatea de clor gazos care se găseşte într'o apă, unitate corespunzând la 1 litru clor la 1 m3 apă. 865 î. Grad de acoperire, V. Dinfării, gradul de acoperire al ~ de angrenaj. 2. Grad de admisiune [HanojiHeHHe, nocTy- : njieHHe napa, CTeneHb nocTynjieHHH napa (b iţHJlHHAp); degre d'admission; Fullungsgrad; admission, cuf-off; beomlesi fok, toltesi fok]. Mş. ferm.: Raportul dintre cursa pistonului în timpul căreia se face admisiunea de abur proaspăt în cilindru, şi cursa totală a pistonului. 3. Grad de asociafie. V. sub Asociafie moleculară. 4. Grad de calitate [CTeneHb Ka^ecTBa; degre de qualite; Gutegrad; quality degree; minosegi fok]. Mş. ferm.: Raportul dintre lucrul mecanic indicât şi lucrul mecanic al unei maşini ideale, la care presiunea finală de expansiune este egală cu presiunea maşinii reale cu abur. 5. Grad de compresiune [cjKaTHe, CTeneHb CîKaTHH; degre de compression; Verdichtungs-verhăltnis, Kompressionsgrad; degree of compression; kompresszio-fok]. Mş. ferm.: Raportul dintre volumul cilindrului când pistonul se găseşte la punctul mort superior, şi volumul lui când pistonul se găseşte la punctul mort inferior: K Vo + Vc' unde Vc e spafiul de compresiune al cilindrului şi V0 e volumul generat de piston în timpul cursei sale între cele două puncte moarte. La motoarele cu explozie, variază între V, şi Vi» iar la motoarele Diesel, între 1/12 şi 1/22- Valoarea lui reciprocă se numeşte raport de compresiune. o. Grad de dăunare [CTeneHb HaHeceHnoro BpeAa; degre de nocivite; Schădigungsgrad; degree of damage; kârositâsi fok]. Agr.: Procentul de plante cultivate, cărora duşmanii animali sau vegetali le provoacă stricăciuni. 7. Grad de debitare [CTeneHb np0H3B0AH-TeJibHOCTH, OT/ţaHH; degre de debit; Liefer-grad; output degree; szâllitesi fok]. Mş. ferm.: Raportul X=V2IV1 care exprimă pierderile specifice de debit dintr'un compresor, unde V2 e debitul livrat şi V± debitul aspirat. s. Grad de diluare [CTeneHb pa3oaBJieHHH; degre de dilution; Verdunnungsverhăltnis; extent of dilution; higîtâsi fok]. Canal.: Raportul dintre debitul apelor uzate şi debitul cursului de apă în care sunt descărcate. Serveşte ca indicator pentru proiectarea instalafiilor de epurare. 9. Grad de disociafie [cieneHb AHCCOiţHa- degre de dissociation; Dissoziationsgrad; degree of dissociation; disszcciâcio-fok]. Chim. fiz.: Raportul dintre numărul de molecule ale unei substanfe considerate în stare disociată şi dintre numărul total de molecule ale acelei substanfe. 10. Grad de distorsiune [CTeneHb HCKa^KeHHH; degre de distorsion; Verzerrungsgrad; degree of distorsion; iorzulâsi fok]. V. încălcare. 11. Grad de distorsiune telegrafică [CTeneHb Tejierpa^HHeCKCro HCKaJKeHHH; degre de distorsion telegraphique; telegraphischer Verzerrungs- grad; degree of telegraphic distorsion; tâvîro-tor-zulâsi fok]. Te/c.: Diferenfă dintre cel mai mare şi cel mai mic decalaj telegrafic raportată la durata celei mai scurte emisiuni elementare telegrafice. 12. Grad de fermentaţie [cTaAHfl (jpepMeH-TaiţHH; degre de fermentation; Gărungsgrad; degree of fermentation; erjedesi fok]. Chim. biol.: Randamentul de reacţie la care se ajunge într'un anumit moment, în reacţiile fermentative produse (în condiţiuni speciale de lucru) sub acţiunea unui ferment. Gradul de fermentaţie optim, adică randamentul maxim al reacţiei de fermentaţie, depinde de condifiunile mediului (pH, temperatură, compozifia chimică a lichidului nutritiv, specia fermentului întrebuinţat, etc.). Astfel, în cazul fermentaţiei acetice cu Mycoderma aceti, gradul de fermentaţie optim este atins la temperatura de 30*"35° în mediu aerat, care are un conţinut maxim de 15% alcool şi 2% acid acetic, şi cât mai puţine materii organice străine. De asemenea, în cazul fermentaţiei alcoolice a zaharurilor (hexozelor), folosind condiţiuni de lucru adecvate, se poate atinge un grad de fermentaţie maxim, în care zahărul este transformat în bioxid de carbon şi alcool etilic în proporţie de 95%. — Gradul de fermentaţie al unui material oarecare se poate determina prin diferite metode: volumetric, polarimetric, etc. — In industria tutunului, gradul de fermentaţie atins se reperează prin cantitatea de oxigen care mai e absorbită de un gram de foi de tutun pulverizate în suspensie apoasă 1 :25, după agitare timp de o oră: Un gram de tutun nefermentat, pulverizat, poate absorbi 1,5 • ■ ■ 2 cm3/h de oxigen; tutunul se consideră fermentat când cantitatea de oxigen absorbit se reduce la 0,2 cm3/h: Metoda A. I. Smirnov, aplicată în URSS. 13. Grad de folosinţă [CTeneHb Hcn0Jib30-BaHHH, yTHJ!H3aiţHH; degre d'utilisation; Aus-nutzungsgrad; utilization degree; mennyisegi fok]. Mş. ferm.: Raporlul dintre debitul livrat de un compresor (V2) şi produsul cilindreei compre- Vo sorului (Vr) prin turaţia (n): X,— ■“ ■ c ' Vc-n 14. Grad de forjare [CTenCHb kobkh; degre de forgeage; Schmiedungsgrad; forging degree; kovâcsolăsi fok]. Mefl.: Raportul dintre aria secţiunii unei piese, înainte şi după forjare. Dacă raportul de forjare este de 8 • * • 12f se obţine un maxim al plasticităţii oţelului în lungul fibrelor (formate în structură prin forjare); dacă raportul de forjare este 3---4, se obţine un maxim al plasticităţii ofeluiui transversal pe fibre. Gradul de forjabilitate 4 asigură cele mai bune caracteristice de maleabilitate în ambele direcţii. 15. Grad de îmbogăţire [CTeneHb o6oraiiţe-HHH; taux d'enrichissement; Anreicherungsgrad; degree of enrichment; meggazdagodâsi fok]. Mine: Raportul dintre procentul de substanţă utilă ■ a unui concentrat şi procentul de substanţă utilă 866 a minereului brut, prin prepararea căruia s'a obfinut concentratul. 1. Grad de încărcare al rofii eoliene [CTeneHb Harpy3KH penejuiepa; degre de charge de la roue eolienne; Belastungsgrad des Windrads; loa-ding degree of the wind wheel; szelkerek ter-helesi-fok]. Mş..' Raportul dintre apăsarea axială şi presiunea dinamică înmulfită cu suprafafa rofii eoliene. 2. Grad de îndesare [CTeneHb ymiOTHeHHH; facteur de tassage; Einstampfungszahl; stamping factor; osszetomoritesi fok]. Metl.: Raportul dintre greutatea şi volumul ocupat de pământul de turnătorie, adică greutatea volumetrică a pământului îndesat* In atelier, încercarea de îndesare se face prin aparate cari măsoară duritatea la suprafafă, bazate pe principiul durităfii Brinell. s. Grad de infecfiune [CTeneHb HH(|)eKiţHH; degre d'infection; Infektionsgrad; stage of para-sitic infection; infekcio fok, fertozo fok]. Agr.: Diviziune convenfională care depinde de numărul indivizilor vătămători pentru vegetafie, de pe unitatea de suprafafă sau de volum a unui mediu. Ex.: In cazul păduchelui din San Jose (Aoniciella perniciosa Comst.) se deosebesc următoarele grade de infecfiune: gradul 1:1 •••500/cm2; gradul II: 600” ■ 1000/cm2; gradul III : 1100 • • • 2000/cm2; gradul IV:2100"*3000/cm2şigradul V>3000/cm2. 4. Grad de înnorare. V. Nebulozitate. 5. Grad de insensibilitate al unui regulator [CTeneHb HenyBCTBHTejibHocTH peryjiHTopa; degre d'insensibilite d'un regulateur; Unempfind-lichkeitsgrad eines Regulators; governor's insensi-tiveness degree; egy szabâlyozo erzeketlensegi foka]. Mş. ferm.: Raportul s dintre diferenfa turafiilor maxime (n + An) şi minime (n — An) admise de regulator fără ca el să acfioneze asupra manşonului său, şi turafia medie: (n) (s — 2An/n), unde An e creşterea minimă, pozitivă sau negativă, a turafiei, care nu provoacă deplasarea manşonului. Manşonul nu se deplasează pentru schimbări de turafie cuprinse între n — An şi n + An. Gradul de insensibilitate al regulatorului unei maşini alternative nu trebue să fie inferior gradului de neregularitate al volanului maşinii. 6. Grad de modulafie [rpaAyc MOAy-nHiţHH; taux demodulation; Modelungsgrad; amount of mo-dulation; modulâcio-fok]. Fiz.: Câtul semidiferenfei dintre amplitudinea maximă şi minimă a unei oscilaţii modulate, prin amplitudinea mijlocie a osci-lafiei, când se referă la modulafia de amplitudine. 7. Grad de modulafie [rJiy6HHa MOAyjiHHHH; taux de modulation; Modulationsgrad; amount of modulation; modulâcio-fok]. Telc.: Raportul dintre amplitudinea înfăşurătoarei unei unde de înaltă frecvenfă modulată cu o undă de joasă frecvenfă şi amplitudinea undei de înaltă frecvenfă când unda modulatoare este absentă. 8. Grad de nedeterminare statică [rpa/ţyc CTâTHHecKOH HeonpeAejieHHOCTH; degre d'hy-perstaticite; statischer Unbestimmtheitsgrad; degree of statical indetermination; sztatikai meghatârozat-lansâgi fok]. V. sub Sistem static nedeterminat. 9. Grad de neregularitatealregulatorului [CTeneHb HepaBHOMepHOCTH peryjiHTopa; degre d'irregularite du regulateur; Ungleichformigkeits-grad des Reglers; degree of irregularity of the governor; a szabâlyozo egyenlotlensegi foka]. Mş. ferm.: Raportul (§) dintre diferenfa turafiilor maximă (n2) şi minimă (n±), şi turafia medie (n): n2—n± o =--------, n când regulatorul nu este legat cu organul de reglare. Dacă § este mic şi sarcina maşinii variază, regulatorul trece prin oscilafii de lungă durată în noua sa pozifie de echilibru, iar dacă d este mare, regulatorul trece prin oscilafii mici în^noua sa pozifie de echilibru. 10. Grad de neregularitate al volanului [CTeneHb HepaBHOMepHOCTH MaxoBHKa; degre d'irregularite du volant; Ungleichformigkeitsgrad des Schwungrades; degree of irregularity of the fly-wheel; a lenditokerek egyenlotlensegi foka]. Mş. term.: Raportul dintre diferenfa turafiilor maximă (n±) şi minimă (n2) admisă de volan în timpul unui ciclu complet, şi turafia sa medie: S = 2^1T—?. Se foloseşte în calculul greutăfii volanului. 11. Grad de nestaticitate [rpa^yc CTaTHHecKOH HeonpeAeJieHHOCTH; degre d'hyperstaticite; statischer Unbestimmtheitsgrad; degree of statical indetermination; sztatikai meghatârozatlansâgi fok]. V. sub Sistem static nedeterminat. 12. Grad de plenitudine [CTeneHb n0JiH0Tbi; degre de plenitude; Volligkeitsgrad; equality ratio; teljessegi fok]. Mş. term.: Raportul k dintre suma suprafefelor diagramelor indicate SL^ ale unei maşini cu abur cu expansiune multiplă, aşezate în ordinea succesiunii de expansiune, şi suprafafa diagramei ciclului Rankine de comparafie (L0) care le circumscrie: u~ \ L0 Foloseşte la aprecierea calităfii unei maşini cu abur cu expansiune fracfionată, şi la calculele în cari se lucrează cu diagrama totală. îs. Grad de populare a! unui arboret [rycTOTa JiecOBacaJKACHHH; densite du peuplement; Be-stockungsgrad; density of stand, density of crop; fâs nepesitesi fok]. Silv.: Raportul dintre suprafafa arborilor unui arboret măsurată la 1,30 m dela pământ şi suprafafa dată în tabelele de producfie. Sin. Densitatea unui arboret. 14. Grad de porozitate [CTeneHb nopHCTOCTH; degre de porosite; Porositătsziffer; degree of porosity; lyukacsossâgi fok]. V. sub Porozitate. 15. Grad de precizie de măsură [CTeneHb TOHHOCTH H3MepeHHH; degre de precision de mesure; Meţjgenauigkeitsgrad; degree of measu-rement accuracy; meropontosâgi fok]. Tehn.: Limita superioară a erorii relative de măsură, fie realizată într'o măsurătoare, fie realizabilă cu ajutorul unui instrument de măsură. 867 1. Grad de putere al rofii [CTeneHb MOiiţ-HOCTH peneJlJiepa; degre de puissance de la roue eolienne; Leistungsgrad des Windrads; power degree of the wind wheel; szelkerek-teljesitmenyi fok]: Produsul dintre gradul de încărcare şi randamentul teoretic al rofii eoliene. 2. Grad de reacfiune [CTeneHb peaKiţHH; degre de reaction; Reaktionsgrad; degree of reaction; reakcio-fok]. Mş. hidr.: Raportul dintre sarcina de reacfiune şi sarcina totală a unei turbine hidraulice. Are expresiunea:^-—^, unde pn este T H presiunea la intrarea în rotor, pa la ieşirea din rotor, j* e greutatea specifică a apei, şi H e sarcina totală. La turbinele de impulsiune, gradul este zero (p0 = pa)‘, ce^e cu reacfiune totală, este egal cu ,Po Pa unitatea ( ^ ~ = 1), iar la cele cu reacfiune Po — pa parfială este cuprins între 0 şi 1 (0 < ^ < ^)* a. Grad de reacfiune [cTenenb peaKiţHH; rapport de reaction; Reaktionsgrad, Oberdruck-verhăltnis; degree of reaction; reakcio-fok]. Mş. term.: Raportul dintre căderea termică în statorul unei trepte a unei turbine cu abur (presupusă fără frecări), şi căderea termică totală disponibilă pentru o treaptă. Poate avea toate valorile între 0 şi 1, fiind zero pentru turbina cu impulsie. 4. Grad de saturare al calcei [CTeneHb caTy-paiţHH H3BecTHHKa; degre de saturation de la chaux; Kalksăttigungsgrad; degree of saturation of lime; mesz-telitesi fok]. Ind. cimt.: Raportul dintre cantitatea de oxid de calciu prezentă într'un ciment şi cantitatea de oxid de calciu care ar putea fi legată de factorii hidraulici ai cimentului, s. Grad de saturafie [rpa/ţyc caTypaiţHH; degre de saturation; Săttigungsgrad; degree of saturation; telitesi fok]. Fiz.: Raportul (c|>) dintre umiditatea aerului (x) şi umiditatea de saturafie (^'): tyzzzxjx' sau, exprimat în procente: cJj%=100 x/x1. V. şi sub Umiditate. e. Grad de saturafie [CTeneHb caTypaiţHH; degre de saturation; Săttigungsgrad; degree of saturation; telitesi fok]. Chim. fiz.: Raportul (exprimat în procente) dintre cantitatea de cationi şi hidrogen schimbabil din complexul adsorptiv şi totalul ionilor. 7. Grad de sfărâmare [peAyKiţHOHHoe hhcjio; degre de broyage, degre de concassage; Zer-kleinerungsgrad; reduction ratio; szetzuzâsi fok]. Tehn.: Raportul dintre diametrul mediu al granulelor unui material înainte de sfărâmare, şi diametrul mediu al granulelor rezultate după sfărâmare (n= —). Gradul de sfărâmare realizat caracteri- a zează un aparat de sfărâmare: concasoarele cu fălci au un grad de sfărâmare de 3 ■••5, conca-sorul rotativ de 4---6, concasoarele cu cilindri 2--'4, concasoarele conice 7-*-35, etc. Gradul de sfărâmare variază şi cu natura şi cu starea fizică a materialului care se supune sfărâmării (duritatea, friabilitatea, umiditatea, etc.). s. Grad de umplere [CTeneHb HanojmeHHH; degre de plenitude; Fullungsgrad; degree of cut-off; teljessegi fok]. Mş. ferm.: Raportul dintre debitul aspirat {V^j şi cilindreea compresorului {Vc) înmulfită cu turaţia (rc): \~V±lVcn. Cilindrii de presiune mai înaltă au cilindreea redusă la condifiunile primului etaj. 9. Grad geotermic [reoMeTpHnecKHH rpa-Ayc; degre geothermique; geothermische Stuffe; geothermic degree; geotermiai fok]. Geo/.: Treaptă geotermică. V. Geotermică, treaptă 10. Grad hidrotimetric [rH/ţpoMeTpHHecKHH rpa^yc; degre hydrotimetrique; hydrotimetrischer Grad; hydrotimetrical degree; hydrotimetrikus fok]. Cana/.: Grad de duritate determinat prin hidrotimetrie. 11. Grad total de neregularitate al regulatorului [oânţan CTeneHb HepaBHOMepHOCTH pery-JlHTopa; degre total d'irregularite du regulateur; totaler Ungleichformigkeitsgrad des Reglers; total degree of irregularity of the governor; a lendito-szabâlyozo totâlis egyenlotlensegi foka]. Mş. term.: Suma dintre gradul de neregularitate şi gradul de insensibilitate al unui regulator. El corespunde situafiei în care regulatorul este cuplat cu organul de reglare. 12. Grad de libertate [CTeneHb CBo6oAbi; degre de liberte; Freiheitsgrad; degree of free-dom; szabadsâgi fok]. Mec.: Deplasare virtuală a unui sistem mecanic, compatibilă cu legăturile exprimate prin relafii între coordonatele punctelor materiale ale sistemului, şi produsă prin variafia unuia dintre parametrii independenfi cari caracterizează configurafia sistemului. Fie P, P',... punctele materiale ale sistemului, având respectiv coordonatele x, y, z, x', y', z'şi f(x, y, z, xy', z'0, (1) g(x,y, z, x\y\ z'—0,... ecuafiile între aceste coordonate cari exprimă legăturile de tipul considerat. Numărul l de grade de libertate ale sistemului este egal cu numărul / de parametri q± q2,... qi necesari pentrâ a exprima coordonatele prin relafii de forma (2) x=x(ql,...,ql),..., astfel încât să fie satisfăcute următoarele condifiuni: a) oricari ar fi valorile date parametrilor qit coordonatele date de expresiunile (2) sunt soluţii ale ecuafiilor (1); b) orice solufie a ecua-fiilor (1) poate fi exprimată sub forma (2), printr'o alegere convenabilă a valorilor date parametrilor q±. (Atât ecuafiile (1) cât şi relaţiile (2) pot depinde explicit de timp). Dacă sistemul material e constituit dintr'un număr finit N de puncte, şi dacă sistemul (1) conţine n ecuaţii independente, atunci l — 3 N — n. Se poate ca un sistem constituit dintr'o infinitate de puncte să aibă un număr finit de grade de libertate. Exemplu: Corpul rigid liber, care are şase grade de libertate. 551 868 In cazul sistemelor neolonome, în afară de legăturile exprimate prin ecuaţii de tipul (1), există şi legături exprimate prin ecuajii în cari intervin vitesele punctelor sistemului. In toate cazurile cari prezintă interes practic, ecuaţiile sunt lineare fafă de componentele viteselor şi deci sunt de forma _ (3) a + b-v + b'-v1' +••• = (),_ unde a şi componentele vectorilor b,b'... sunt funcfiuni de coordonatele x, y, z, x',... (şi eventual de timp). O legătură de tipul (3) se mai poate scrie sub forma (3*) tf8f + *-&7 + P-&7' + *-- = 0l unde se presupune că membrul întâiu nu este proporţional cu o diferenfială totală exactă. Legăturile de acest tip nu restrâng decât posibilităfile de deplasare infinitezimală a sistemului, şi deci nu trebue luate în considerare la determinarea numărului de grade de libertate în deplasări finite. Este însă necesar să se fină seamă de a-ceste legături la stabilirea ecuafiilor de mişcare, când se foloseşte principiul lui d'Alembert combinat cu principiul lucrului virtual. V. şi sub Mecanisme. î. Grad de libertate [CTeneHb cbo6oah; degre de liberte; Freiheitsgrad; degree of freedom; szabadsâgi fok]. Termod.: Transformare vir- tuală a unui sistem fizicochimic produsă prin variafia unuia dintre parametrii independenfi cari caracterizează starea termodinamică a sistemului, şi în cursul căreia sistemul parcurge numai stări de echilibru termodinamic, iar numărul fazelor nu variază. Pentru a determina numărul gradelor de libertate ale unui sistem, este necesar să se cunoască numărul de relafii independente pe cari condi-fiunea de echilibru le impune între parametrii cari caracterizează starea fiecărei faze. Cazul cel mai important din punctul de vedere al aplica-fiilor este acela în care se pot neglija forfele la distanfă şi efectele de suprafafă. Atunci fiecare fază este caracterizată prin presiune, temperatură şi compozifia chimică exprimată prin concentraţiile componenjilor independenfi, iar numărul gradelor cfe libertate e dat de regula gazelor. 2. Grad -oră [CTeneHb-nac; degre-heure; Grad- j Stunde; degree-hour; fok-ora]: Unitatea folosită în locul gradului-zi (v.), pentru regiunile cu variaţii mari de temperatură în timp de 24 ore, de ex., unde e necesară încălzirea numai în timpul nopţii, sau numai în anumite zile. a. Grad-zi [CTeneHb-AeHb; degre-jour; Grad-Tag; degree-day; fok-nap]. Tehn.: Unitatea convenţională folosită în unele metode de calcul de încălziri centrale, pentru determinarea cantităfii de combustibil necesar. Se consideră ca origine o temperatură convenfională, superioară tuturor temperaturilor din calcul (de ex. 20° = tem-peraiura cerută pentru camere de locuit); pentru o anumită zi, numărul de grade-zi esie egal cu diferenfa dintre temperatura luată ca origine şi temperatura medie a acelei zile. Pentru o perioadă dată (perioada de o iarnă, etc.), numărul degrade-zi este egal cu suma gradelor-zi ale tuturor zilelor din perioada considerată. Cunoscând (experimental sau prin calcul) cantitatea de combustibil necesară pe grad-zi, pentru o anumită regiune, se determină combustibilul necesar peniru o anumită clădire. 4. Grad [rpaAyc; degre; Grad; degree; fok]. Tehn.: Termen impropriu, folosit de lucrătorii ne-qalificafi pentru instrumentele cu diviziuni, de ex. pentru areometre, termoareometre, etc. 5. Gradare [rpaAynpoBaHHe; graduation; Gra-dierung; graduation; fokozâs]. Mat.: Determinarea scării de pantă a unei drepte. V. Scara de pantă. e. Gradarea luminii [rpaAaiţHH CBeTa; gra-dation de la lumiere; Lichtstufung; gradation of light; fenyfokozâs]. Arh.: In teoria „redării": Operafiunea de determinare a intensităfilor de lumină între două curbe succesive de egală iluminare sau de egală strălucire, ca şi exprimarea lor prin tente (plate sau degradate) sau haşuri, plecând dela două din cele patru grade de lumină fundamentale: al punctului celui mai luminat (sau mai strălucitor), al punctului celui mai luminat prin reflexiune (din umbra proprie), al separatoarei sau al punctului celui mai întunecat al unei umbre purtate pe acel obiect, ştiind că această gradare creşte în progresiune aritmetică şi luân-du-se, de obiceiu, ca lumină a punctului celui mai luminat din umbră, lumina curbei de egală iluminare (sau strălucire) situata la 5/3 între punctul cel mai luminat şi separatoare (pe sfera-tip mată sau lucioasă). 7. Gradaţia venitului cadastral [Kj]accH(})H-KanHH KaAaCTp0B0r0 AOXOAa; gradation du re-venu cadastral; Klassifikation des Grundbuchrein-ertrags; gradation of cadastral income; kataszteri jovedelem osztâlyozâsa]. Cad.: Operafiunea de stabilire şi gradare a claselor de calitate, după categoriile de venituri ale diferitelor parcele cadastrale, cari constitue o unitate teritorială cadastrală. Clasa de calitate determină venitul cadastral pentru o anumită categorie c’e parcele cadastrale, în funcfiune de totalitatea factorilor lor deterrrinanfi. 8. Gradaţie [AejieHHe, pa3Aejiemie; division; Teilung; graduation; fokozâs]: Totalitatea diviziunilor cari se găsesc pe un suport al unei scări funcţionale. Gradafia uniforrră se numeşte lineară. Cele mai frecvente gradaţii funcţionale neuniforme sunt gradafia logaritmică, gradafia potenfială şi gradafia proiectivă. Sin. Graduafie. 8. Grade-zi le [rpaAyCbi-AHH; degres-jours; Tegesgrade; number of days for salmon hatching; nap-fok]. Pisc.: In piscicultura artificială, şi mai ales în salmonicultură: Produsul terrperaturii apei în grade Celsius prin durata, exprimată în zile, a desvoltării ouălor, dela fecundare la ecloziune. Acest produs arată câte zile de clocire sunt necesare ouălor unei specii de peşte, într'o apă de 1°. La o temperaiură de 2°, timpul e redus la jumătate, iar la 5°, la o cincime faţă de ce! necesar în epa de 1°. Cunoscând gradele-zile şi terr perctura apei într'o clocitorie, se poate calcula uşor durata incubaţiei ouălor expuse. Prin ridicarea 869 temperaturii nu se poate face însă o grăbire nelimitată a ecloziunii: o apă de peste 10° nu mai este favorabilă desvoltării ouălor. Specia grade-zile Păstrăv comun Păstrăv-curcubeu Ştiucă Crap 520 390 140 60---70 1. Grade! [KnnepHaH TKaHb, AKaroHajib; croise; Gradel, Koper; twill cioth; gradel]. Ind. text.: Jesătură de bumbac, cu armură de diagonal frânt, întrebuinfată pentru rufăria bărbătească. 2. Grădeinifă [6h#oh ^jih B3HTHH npo6; bidon pour prelever des echantillons; Probenahme-gefăfj; oii thief; probakanna], Ind. petr.: Bidon care se introduce într'un rezervor pentru luat probe din lichidul din el. s. Graden [cTyneHb, cKaMeăKa aM(|mTea-Tpa; gradin; Stufe, Stufensitz; step; graden, ma-gas lepcso]. Arh.: 1. Treaptă înaltă de marmură, de piatră sau de beton, aşezată la baza unui edificiu, şi, de obiceiu, pe tot perimetrul lui. In Antichitatea clasică, majoritatea templelor se aşezau pe trei gradene (stilobat). — 2. Fiecare din treptele dintr'o sală dispusă în amfiteatru pe cari sunt aşezate scaune sau bănci pentru auditori. — 3. Fiecare din treptele pe cari se şedea sau cari serveau ca Ioc de trecere în amfiteatrele clasice. 4. Gradient [rpa/ţiieHT; gradient; Gradient; gradient; grâdiens]. C/c. v..* Gradientul unui câmp de scalari care are scalarul de câmp V e limita câtului dintre integrala de înveliş a scalarului de câmp şi dintre volumul învelişului, pentru învelişuri ale căror dimensiuni scad în toate direcţiile, astfel încât volumul lui să tindă spre zero: grad y = lim------------ lv= 0 A-y Componenta gradientului scalarului de câmp după o anumită orientare e egală cu derivata de orientare a scalarului de câmp după orientarea considerată, adică egală cu limita raportului dintre creşterea scalarului de câmp şi lungimea liniei căreia îi corespunde creşterea, când această lungime tinde spre zero; dacă dV e creşterea lui V corespunzătoare elementului de linie d*v, şi e versorul lui d7"v, avem dV ~ I tr -— = grad V. dsv Expresiunea gradientului în coordonate cartesiene triortogonale x, y, z, de versori i, /, k, este: grad V = i—--------b -------h k~ • Ox e)z In coordonate curbilinii x1, x2, x3,..., de vectori de bază e±, e2, e3,..., componentele covariante ale gradientului câmpului de scalari V sunt, respectiv, W W 8K w ' C)X2' ' dx3' şi, deci, grad V = S e.glk y i,k $xk unde însumările în raport cu i şi k se fac independent, dela 1 până la numărul de dimensiuni ale spafiului, iar gik sunt componentele contra-variante ale tensorului metric fundamental (v.) în sistemul de coordonate considerat. 5. ~ de suprafafă [n0BepxH0CTHbiH rpa-AHeHT; gradient de surface; Flăchengradient; surface gradient; feluleti grâdiens]. C/c. v.; Gradientul de suprafafă al unui câmp de scalari într'un anumit punct al spaţiului cu trei dimensiuni e maximul limitei câtului dintre integrala de suprafafă a câmpului scalar privitoare la un înveliş aplicat strâns pe cele două fefe ale unei porfiuni de suprafafa care trece prin acel punct, şi dintre aria simplă a porţiunii de suprafafă, când dimensiunile ei scad în toat© direcfiile, astfel încât aria să tindă spre zero. Dacă uni2 e Versorul normal pe fetele „paralele" ale învelişului amintit, dirijat din spre fafa 1 spre 2, şi V± şi V2 sunt valorile scalarului de câmp pe cele două fefe, urmează grads V =» nl2 (V2—Vi)-In Meteorologie au un rol important: 6. Gradientul de potenfial electric în atmosferă [rpa^neHT ajieKTpnqecKoro aTMOc^ep-Horo nOTeHiţHaJia; gradient de potentiel electrique dans l'atmosphere; elektrischer Potential-gradient in der Atmosphăre; electric potential gradient in the atmosphere; elektromos poten-ciâlisgrâdiens a legkorben]: Intensitatea câmpului electric în atmosferă, practic egală cu diferenfă de potenfial, în volfi, dintre două puncte situate la 1 metru pe verticală. In regiunile temperate, valoarea normală la sol e de cca 130 volfi pe metru. Intensitatea câmpului electric e dirijată spre sol. Gradientul .de potenfial creşte mult în stările de furtună (oragioase). In apropierea norilor electrizafi puternic, în cazuri întâmplătoare, gradientul poate scădea şi chiar poate să-şi schimbe sensul. In interiorul locurilor acoperite (case, păduri, etc.), gradientul este nul. El are influenfă asupra tonusului nervos, şi de aceea constitue un factor bioclimatic. V. Câmp electric terestru. 7. ~ de presiune [rpaflHeHT flaBJiemifl; gradient de pression; Druckgradient, Druckgefălle; pressure gradient; nyomâsi grâdiens]: Gradientul câmpului scalar constituit de presiune. Gradientul presiunii e indicat pe hărfile de distribufie a presiunii atmosferice la nivelul mării. Unitatea de lungime folosită pentru a calcula acest gradient este distanta de 111,111 km. Sin. Gradient baric. 8. ~ de temperatură [TepMHHecKHH (Te-iijioboh)rpaAHeHT;*gradientthermique; Tempera-turgradient; thermal gradient, temperature gradient; homersekleti grâdiens]: Gradientul câmpulu 870 scalar constituit de temperatură. Gradientul de temperatură e indicat pe hărfile de distributie a temperaturii aerului, la nivelul mării (gradient termic orizontal) sau în înălfime, după direcfia verticală (gradientul termic vertical). Pentru componenta verticală a gradientului, unitatea de lungime este de 100 m, iar valoarea respectivă se ia cu semnul schimbat. Sin. Gradient termic. V. Atmosferă, echilibrul în Diagramă aerologică. j; |Un caz particular, care prezintă interes în pro-specjiuni, este: 1. Gradientul gravitafiei [rpa^neHT chjih th-TOTeHHH; gradient de la pesanteur; Schwerkrafts-gradient; gradient of gravitation; gravitâcioi grâ-diens]: Gradientul potenfialului câmpului de gravitafie. E egal cu accelerafia căderii libere în vid (accelerafia gravitafiei) sau cu intensitatea câmpului de gravitafie. Componentele orizontale ale acestui vector în punctele situate la suprafafa solului se pot măsura cu ajutorul balanfei de torsiune. Unitatea de gradient este un eofvos. 2. Gradier [6ameHHbiH X0Ji0AHJibHHK; tour â refroidir; Kuhlturm; cooling tower; hutotorony]. Tehn.: Turn care se foloseşte la răcirea apei care a fost întrebuinţată în industrie (de ex. apa de răcire a motoarelor Diesel) odată sau de mai multe ori. Turnul este construit din scânduri dispuse astfel, încât să prezinte o suprafafă mare de evaporare a apei, care se pompează la partea de sus a turnului şi cade de pe o scândură pe alta. Sin. Turn de răcire. 3. Gradier [rpaAyHpOBiiţHK; ouvrier de graduation; Gradierungsarbeiter; graduation workman; pârolo-doigozo]. Ind. petr.: Muncitor la instalafiile de distilat fifeiul, care urmăreşte densitatea produselor în casa de recepfie. Grădierul frebue să anun}e când un produs îşi schimbă caracterul, să-l ,,dea la negru" când, dintr'un motiv oarecare, a venit denaturat; el mai are grija schimbării forlagărelor, când acestea s'au umplut. 4. Grădină [ca#; jardin; Garten; garden; kertj: Loc, de obiceiu închis, destinat culturii legumelor, florilor sau pomilor. 5. Grădişte [xojim, B03BbimeHH0CTb; colline; Hugel; hill, hillock; domb]. Topog.: 1. Deal mic, lungăref. — 2. Ridicătură mai mare de pământ, cu urme de întărituri, de şanfuri sau de aşezări omeneşti foarte vechi. e. Graduafie. V. Grada|ie. 7. Gradul unei curbe algebrice plane [rpaAyc HeKOTopoH ajire6paHHecKOH kphboh; degre d'une courbe algebrique; Grad einer alge-braischen Kurve; degree of an algebraic curve; algebrai gorbe foka]. Geom., A/g.: Numărul maxim de puncte în cari curba poate fi tăiată de o dreaptă din plan. 8. Graffiffo [termen italian]. Arfă: Desen sau inscripfie sgâriafă cu un corp ascufit pe un perete, pe o piatră, etc. 9. Grafic [rpa^HHeCKHH, rpa(|)HK; graphi-que; Graphik; graphic; grafikus âbrâzolâs]: Reprezentarea prin desen a dependenţei dintre două sau mai multe mărimi variabile. Se deosebeşte de diagramă — care este şi ea o reprezentare prin desen a legăturii funcfionale dintre două sau mai multe mărimi — prin faptul că în diagramă reprezentarea este de mare precizie şi serveşte pentru efectuarea calculelor, iar în grafic reprezentarea este mai mult informativă. — Exemple de grafice: 10. Grafic de tragere [rpa(|)HK Tnpa, CTpejib-6bi; graphique de tir; Schufytafel; graphic range table; lovesi tăblâzat]. Tehn. mii.: Reprezentarea grafică a elementelor din tabela de tragere a unei guri de foc. 11. Grafic de utilizare a lucrătorului [rpac|)HK Hcn0Ji03bBaBHfl pa6oHero; graphique de l'utili-sajion de l'ouvrier; Graphik der Verwendung des Timpfhmin, Maşina Maşina 2 Maşina 3 10 20 30 W 50 60 70 90 100 110 Hi Grafic de utilizare a lucrătorului. a) timp manual; b) timp de maşină; c) timpul mort al maşinii. Arbeiters; graphic of the workman utilization; dol-gozoalkalmazâs grafikus âbrăzolâsa], Mş.- unelte: Grafic care reprezintă mărimea şi succesiunea timpului „manual , ,,de maşină" şi „mort", pentru fiecare din maşinile-unelte deservite simultan de un acelaşi lucrător. Foloseşte la stabilirea succesiunii operafiunilor la fiecare maşină, şi a numărului de maşini ce pot fi deservite simultan, în vederea reducerii la minimum a timpilor morfi, pentru ridicarea productivităţii muncii. 12. Graficul circulafiei trenurilor [rpa(|)HK abh-JKeHHH noe3AOB; graphique de la circulation des trains; Eisenbahnfahrtengraphik; railway time table graphic; grafikus menetrend]. C. {.: 1: Grafic care reprezintă mersul trenurilor pe o linie ferată. In abscise se frec orele, dela 0 la 24, iar în ordonate, lungimea liniei, indicându-se toate stafiile. Trenurile sunt reprezentate diferit, după felul lor. Serveşte, în afară de stabilirea circulafiei trenurilor, şi la determinarea diferitelor elemente de exploatare. —■ 2. Formularul pe care s'a trasat grafic circulafia trenurilor. îs. Grafit [rpa(|)HT; graphite; Grapbft; graphite; grafit]. Mineral.: Mineral din grupul carbonului, reprezentând stadiul cel mai înaintat de incarbonizare; cristalizează în sistemul hexagonal holoedric. Se prezintă, de obiceiu, în agregate fine solzoase sau foioase, în mase compacte sau cu aspect pămânfos. Are coloarea cenuşie închisă, cu luciu metalic; gr. sp. 2,1 ■•■2,3; duritatea 1 2; e unsuros la pipăit. Este infuzibil şi nu este atacat de acizi. Se găseşte în filoane de pegmatite cari străbat graniţe şi şisturi cristaline vechi, şi sub formă de strate, lentile şi cuiburi în paragneise, calcare, micaşisturi, etc. Se formează prin mefamorfismul recjional sau de contact al şisturilor cărbunoase şi al stratelor de 871 cărbuni. E folosit ca material refractar, ca lubrifiant (simplu sau amestecat cu anumite uleiuri minerale), în industria creioanelor, pentru fabricarea electrozilor şi a materialelor colorante, etc. Pe cale artificială se obfine din gudron încălzit la temperaturi foarte înalte. In general, se găseşte impurificat cu mică, cuarf, feldspafi, reclamând din această cauză o preparare pe cale mecanică (concentrare gravimetrică şi în special flotafie), care poate ridica confinutul în carbon grafitic până la 95%. Sorturile cele mai căutate sunt cele în cari grafitul apare în solzi de dimensiuni mai mari de 0,15 mm, şi cu un confinut de carbon grafitic de peste 90%). 1. Grafit de solidificare [cnejib;graphite de solidificaţi on; Garschaum; refining foam; megderme-desi grafit]. Metl.: Carbonul care se separă dintr'un aliaj fier-carbon supraeutectic, în cazul răcirii lente, direct din starea lichidă. 2. ^ de temperare[yrJiepOA OTJKHra; graphite de malleabilisation; Tempergraphit, Graphit; mal-leability graphite; temper-grafit]. Metl.: Carbonul care se separă din solufie, de obiceiu sub formă de nodule rotunde, în timpul maleabilizării fontei albe. Sin. Carbon de temperare. s. Grafifizare [rpacf)HTH3ai];HH; graphitisation; Graphitisierung; graphitisation; grafitizslâs]. Metl.: Tratarea fontelor pentru a se realiza precipitarea carbonului în stare de grafit. Pentru aceasta se efectuează coaceri de durată lungă, după curbe de încălzire şi de răcire bine stabilite. 4. Grafomefru [rpa$OMeTp, yrJiOMep; gra-phometre; Winkelmesser; angulometer; szogme-ro]: Instrument folosit pentru măsurarea unghiurilor în ridicarea de planuri. E construit dintr'un limb metalic în formă de semicerc, divizat în ambele sensuri în 180°, divizate şi ele în jumătăţi de grad, şi având, uneori, şi vernier. Pe acest semicerc se găsesc două alidade, îndoite în unghiu drept la extremităfile lor, extremităfi cari au deschideri dreptunghiulare (pinule) şi în cari este întins câfe un fir fin longitudinal, perpendicular pe planul limbului. Una dintre alidade este fixa, şi linia ei de vizare corespunde liniei de credinfă a semicercului raportor. Cealaltă alidadă este mobilă în jurul limbului, astfel încât planul ei de vizare să poată forma orice unghiu cu planul de vizare al alidadei fixe. Limbul, cu întregul dispozitiv, este fixat cu ajutorul unei arti-culafii sferice şi.al unui şurub de fixare, printr'o tijă, la un trepied. 5. Grahamit [rperaMHT (pa3H0BHAH0CTb accjpaJibTa); grahamite; Grahamit; grahamite; grahamit]. Mineral.: Minereu din clasa asfaltitelor. e. Grain. Ind. text.: Măsură de greutate engleză, echivalând cu 0,0648 grame (1 livră engleză— 7000 grains avoirdupois). E folosită pentru indicarea finefei unui fir în sistemul englez de numerotare a firelor. 7. Grajd [kohioihhh, xjieB, kopobhhk; etable; StalI, Viehstall; stable, stall, cattle shed; istâllo]: încăpere destinată pentru adăpostirea vitelor. După scopul şi felul construcţiei, deosebim: grajduri pe un singur rând, cu ieslea la perete, şi cu trecerea pentru nutreţ şi băligar la spatele vitelor; grajduri pe un singur rând, cu trecerea prin fafa ieslelor; grajduri pe două rânduri, cu ieslele la perete, şi cu trecerea prin mijloc; grajduri pe două rânduri, cap în cap, cu trecerea pentru nutref prin mijloc, şi cu trecerea vitelor şi scosul băligarului la perefi; grajduri pe două rânduri, cu capul la perete, trecerea pentru nutreţ la perete şi scosul băligarului prin mijloc, şi grajduri în cari vitele sunt aşezate în curmeziş, având trecerile şi ieslele perpendiculare pe perefii laterali, şi cari trebue înzestrate cu uşi în dreptul fiecărei treceri. Secfiune transversală printr'un grajd. Modul de deschidere al ferestrelor, şi dispozitivul de ventilafie. Oricare ar fi forma grajdului, el trebue să aibă şanfuri pentru scurgerea urinei, în camera de curăţire, de unde, prin tuburi de beton cu sifoane, urina se scurge în hasna. Pardoseala trebue făcută din material nealunecos, rezistent la loviturile de copită, impermeabil la urină; ea trebue să aibă pante de scurgere. Se recomandă cărămida presată şi foarte bine arsă. Ventilaţia este o problemă tot atât de importantă, folo-sindu-se, din motive de economie, ventilaţia naturală. Aceasta se face, pentru intrarea aerului, prin conducte cari pornesc la 40■■■50 cm dela pământ şi urcă prin zid, cât mai aproape de interior, pentru ca aerul să se poată încălzi pufin, ajungând sub ferestre în interiorul grajdului, iar ieşirea aerului se face prin cutii de lemn, cari pornesc din tavanul grajdului şi ajung deasupra acoperişului, fiind înzestrate cu clape de tiraj şi cu obloane. In timpul verii şi când timpul este favorabil, cel mai bun mijloc de ventilafie îl constitue ferestrele. Locul şi terenul unde urmează să se construiască un grajd sunt, de asemenea, importante: trebue ales un teren impermeabil, uscat, care să nu fie de umplutură, să nu fie în groapă (unde s'ar putea strânge apele) şi să fie ferit de vânturile reci. Orientarea se face aşezându-se fafa spre Sud, spre Sud-Est, sau spre Sud-Vest. Dacă grajdul are intrări şi ferestre pe toate părfile, se 872 aşază cu partea cea mai îngustă spre Nord-Est (adică spre partea din care bate Crivăţul). 1. Gram [rpaMM; gramme; Gramm; gram; gramm]. Fiz.: 1. Iniţial, masa unui centimetru cub de apă distilată sub presiunea de o atmosferă şi la temperatura de patru grade Celsius. — 2. Azi, a mia parte din masa kilogramului-etalon. — Gramul e unitatea de masă în sistemul absolut de măsură CGS. 2. Gram, metoda de colorare ~ [MeTOfl OKpaniHBaHHH no TpaMy; coloration de G.; G. Fărbemethode;G.colour method; G.-fele szinezesi eljârâs]. Chim. biol.: Metodă de colorare a bacteriilor prin acţiunea succesivă a unui derivat bazic fenicat al pararozanilinei (de ex. violet de gen-tiană) şi a unei soluţii de iod în iodură de potasiu, urmată de diferenţiere cu alcool-acetonă. Bacteriile cari rămân, după diferenţiere, colorate, se numesc gram pozitive sau cari prind gramul, iar cele cari se decolorează se numesc gram negative sau cari nu prind gramul. 3. Gramicidină. V. sub Antibiotice. 4. Gramieră [Becti ajih 6yMarn; balance pour papier; Quadrantpapierwaage; balance for paper; papirmerleg]. Ind. hârt.: Balan|ă specială, în formă de sfert de cerc, folosită la determinarea rapidă a gramajului unei hârtii (greutatea exprimată în g/m2). 5. Grammatif. V. Tremolit. o. Granat [rpaHaT; grenat; Granat; garnet; grânât]. Mineral.: Mineral cu formula chimică generală: Rg R1^1 Si3012l în care: R11 =Ca, Mg, Fe, Mn şi R —Al, Fe, Cr. Cristalizează în sistemul cubic. Se găseşte în rocele eruptive, în şisturile cristaline şi în rocele metamorfice de contact, iar în stadiul detritic, în rocele sedimentare. Are duritatea 7 ■ ■ * 71/2 şi gr. sp. 3,4 •■•4,6. Cristalizează în sistemul cubic holoedric, mai des în dode-caedri şi mai rar în trapezoedri. Se întrebuinţează ca piatră de şlefuit. Unele varietăţi, ca piropul, al-mandinul, hesonitul, se taie ca pietre preţioase, când au cristale limpezi. 7. Grandee [jiHKTpoc; ralingue; Leik, Liek; leech, bolt-rope; vitorlaszegelyj. Nav.: Parâmă de cânepă sau de oţel, care se coase pe marginea unei vele pentru a o face mai rezistentă şi a*i micşora lungirea. 8. Grandee, braţare în ~ [MaHeBpnpoBaHne JlHKTpoca; brasseyage en ralingue; lebendig Bras-sen, Kilibrassen; sail shivering; vitorlabeâllitâs]. Nav.: Operaţiunea de braţare a vergei în aşa fel, încât vântul să bată în grandee fără efect asupra velei. 9. Grâneafă [nmeHHHHoe none; champ de ble; Kornfeld; wheat field; buzamezo]: 1. Câmp semănat cu grâne. — 2. Cereală. 10. Granic. V. Troliu. 11. Granife [rpaHHTbi; granites; Graniţe; grani-tes; grânitok]. Pefr.: Roce acide, leucocrate, cari conţin mult cuarţ, caracterizate «prin parageneza acestui mineral cu feldspaţi potasici (ortoză şi microclin), uneori cu mică albă (muscovit) şi a-vând biotit (mică neagră) ca element melanocrat. Are o structură granuloasă şi o textură masivă. Se deosebesc: graniţe calcosodice şi graniţe sodice, iar ca varietăţi: graniţe cu mică neagră (granitite), granife cu două mice (biotit şi muscovit), graniţe cu mică albă (muscovit), graniţe amfibolice, graniţe orbiculare şi graniţe gneisice. 12. Granifizare [rpaHHTH3an;HH; granitisation; Granitierung; granitisation; granitizâlâs]. Pefr.: Fenomen care consistă în consolidarea magmelor cu compoziţie granitică, formate din topirea rocelor cari ajung în zonele adânci, de temperatură înalta, ale scoarţei terestre. îs. Granifporfir [nop^mpHHecKHH rpaHHT; graniţe porphyrique; Granitporphyr; porphyro-granite; porfirgrânit]. Petr.: Rocă eruptivă filo-niană, care conţine aceleaşi elemente mineralogice ca şi granitul, cu deosebirea că are o structură porfirică, prezentând fenocristale de cuarţ, de feldspat şi, uneori, de mică. 14. Granodiorit [rpaHOAHOpHT; granodiorite; Granodiorit; granitodiorite; granodiorit]. Petr.: Rocă eruptivă intermediară între graniţe şi diorite, cu o compoziţie analoagă graniţelor, cu deosebirea că feldspaţii plagioclazi predomină faţă de cei potasici. 15. Granol. Agr.: Produs objinut printr'un tratament special al turbei, folosit ca îngrăşământ organic pentru solul arabil. (N.C.). ie. Granfuri. Mine: Armaturile din suitori sau din puţuri, cari prind pereţii pe întreg perimetrul (termen minier, Valea jiului). 17. Granulă [rpaHyjib, 3epHbiniKO, KpynHHKa; granule; Kornchen; granule; szemcse, granula]: 1. Particulă materială solidă, cu dimensiunile lineare cuprinse între 1 p. şi cca 1 mm, şi care rezultă din diviziunea corpurilor solide prin măcinare, prin tăiere, etc., sau se formează în mod natural prin aglomerare sau fărâmare. — 2. Tehn.: Particulă materială solidă, constituentă a unui corp solid de structură eterogenă (de ex.: aliaj, material aglomerat, etc.), sau a unui agregat natural (de ex.: nisip sau pietriş aluvionar, etc.) sau rezultat din fărâmare (de ex.: criblură, grus, etc.). In cazul agregatelor, sunt considerate granule particulele a căror dimensiune maximă nu trece de 30 mm. 18. Granulă [rpaHyjib; granule; Kornchen; granule; szemcse, granula]. Farm.: 1. Formă farmaceutică, de dimensiune foarte mică, sferică, având greutatea sub 5 centigrame, preparată, de obiceiu, prin incorporarea unui medicament, în doze mici, într'un vehicul zaharat sau gumos (sirop, gumă, adragant, gumă arabică, etc.). Sub această formă se prepară: digitalina, atropina, aconitina, strofantina, etc. — 2. Preparat farmaceutic numit şi granulata, de formă sferică, ovoidă sau cilindrică, de dimensiuni mici, destinat administrării, pe cale bucală, a substanţelor medicamentoase cu gust neplăcut. 19. Granulă chimică [rpaHyjib; granule chimique; chemisches Kornchen; chemical granule; vegyi 873 szemcse]. Gaze: Granulă compusă dintr'un amestec de substanfe chimice sau din substanfe chimice depuse pe un suport granulat (ex.: diato-mite). Se introduc, alături de cărbunele activ, în filtrele măştilor, pentru a neutraliza gazele de luptă. Sunt de natură bazică, funcfiunea lor fiind de a neutraliza gazele acide. 1. Granuîar[3epHHCTbiH,rpaHyjie3HbiH,rpa-HyjmpoBaHblH; granuiaire; kornig; granular, grained, granulated, grainy; szemcses, granulâs]. 1. Tehn.: Calitatea unui material de a fi alcătuit, în principal, din granule. — 2. Mefgr.: Formă isometrică a unui constituent metalografic, indiferent de mărimea absolută a granulei, spre deosebire de forma lamelară, la care o dimensiune e foarte mică fafă de celelalte două, sau de forma aciculară, la care una din dimensiuni predomină. 2. Granular, material ~ [3epHHCTbiH MaTe-pHaJl; materiei granuiaire; korniger Stoff; granular stuff; szemcses anyag]. Tehn.: Material format din granule. La materialele coezive, granulele sunt legate între ele, iar la cele necoezive, granulele sunt libere, şi se pot rostogoli unele peste altele. s. Granulare [3epHeHHe, rpaHyjiniţHfl; gra-nulation; Granulierung, Zerkleinerung; granulation; szemcsesites, granulâlâs]. Drum., Cs.: Operafiunea de transformare în granule a unui material pietros format din bucăfi mai mari. Se face cu maşini speciale, numite granulatoare, după ce piatra a fost concasată. 4. Granulare [rpaHyjinpoBaHHe; granulation; Kornung, Granulieren; granulation; szemcsezes, granulâlâs]. Farm.: Operafiunea de prelucrare în granulă a unui medicament sau a unui aliment simplu sau compus, pentru a se înlătura gustul sau mirosul neplăcut, uşurând administrarea pe cale bucală. Se efectuează fie manual, cu ajutorul ciururilor, fie mecanic cu ajutorul maşinii de granulat. Sunt folosite, în acest scop, pentru a prinde pulberea într'o masă uşor de prelucrat, diferite ingrediente, ca apa distilată, alcoolul, gumele, gelatina, zahărul, lactoza, etc. — Uneori, penfru a se acoperi mai bine gustul sau mirosul neplăcut al medicamentelor, se adaugă şi diferite uleiuri eterice. 5. Granularea mierei [3acaxapeHHe MeAa; granulation du miel; Honigkristallisierung; crys-tallisation of honey; mezkristâlyosodozâs]: Proces de cristalizare a mierei, care se produce la 2-“6 luni dela extragere. Granularea este favorizată de prezenfa unei cantităţi mai mari de glucoză decât de levuloză. Sin. închegare, Zaharisire, Cristalizare. e. Granulat [sepHHCTbrâ; granule; kornig, ge-kornt; granulated; szemcses, granulâlt]: Calitatea unui material de a fi fost divizat în granule. 7. Granulator [rpaHyjiHTop, MatiiHHa ajih 3epH6HHH; granulateur; Feinbrecher, Granulator; granulator; szemcsezo, granulâlo]. Tehn.: Maşină folosită pentru transformarea în granule (după concasare) a unui material pietros format din bucăţi mai mari. Granulatoarele pot fi concasoare obişnuite (cu fălci), amenajate pentru a debita material mai fin (de ex. criblură), concasoare rotative (de tipul râşniţelor), sau pendular-oscilatorii, cu cari se pregăleşte grusul. s. Granulator [rpaHyjiHTop; granulateur; Gra-nuliertrommel; granulator; granulator], Ind. cimt.: Tobă cilindrică aşezată cu axul principal orizontal, care se roteşte în jurul acestui ax. In interiorul ei se introduce făina brută de ciment, care se stropeşte cu apă. Din cauza rotirii tobei, făina se aglomerează în granule sferice de aproximativ aceeaşi mărime, şi astfel se introduce în cuptorul Lepol sau în cuptorul rotativ. s. Granulometrică, analiză V. Analiză mecanică. >o. Granulometrică, diagramă ~ [rpaHyjiOMe-TpHHecKafl ^HarpaMMa; diagramme granulome-trique; Sieblinie; granulometrical diagram; granu-lometriai diagramm]. Cs.: Reprezentarea grafică a granulometriei unui amestec mineral, obfinută printr'o analiză mecanică. In abscise se iau, în ordine crescândă, diametrii ochiurilor sitelor folosite. Pentru dimensiuni mici se recomandă să se folosească o scară logaritmică, iar pentru cele mari (> 7 mm) o scară metrică (diagramă semi-logaritmică). Uneori se obişnueşte să se ia, la o scară convenabilă, diferitele valori ale Iui V d. In ordonate se ia greutatea procentuală de material care trece prin fiecare din sitele respective, sau greutatea totală de material care trece până la o anumită sită. Caietele de sarcini prevăd anumite formule sau diagrame granulometrice, pentru diferite scopuri, pe baza cărora se sortează agregatele pe şantier, spre a se realiza amestecuri minerale optime. ii. Granulomefrie [rpaHyjiOMeTpHH; granulo-metrie; Kornzusammensetzung; granulometry; gra-nulometria]. Cs.; 1. Operafiunea de determinare a I |* 60\ '?5 W\ £ Z0\ S ” Jb 9 * o 1• 1(1 I fS6 kî5 of 02 r ^ Wb 3 15 Diametrul ochiului sitei301 Curbele de încadrare ale compozifiilor granulometrice pentru amestecul de pietriş şi nisip. proporfiilor diferitelor mărimi de granule cari compun un amestec mineral granular. Sin. Analiză granulometrică. — 2. Felul de alcătuire a unui material mineral granular, din punctul de vedere al mărimii granulelor din cari este format, pentru ca materialul să aibă o greutate volumetrică ma- 874 ximă, adică penfru ca procentul de goluri să fie minim. Sin. Alcătuire granulometrică. Granulometria unui material se execută prin cernere printr'o serie de site standardizate. Rezultatele obţinute se aranjează sub formă de tabele, sau servesc la întocmirea curbelor granu-lometrice, cari reprezintă grafic dependenta dintre diametrul ochiului de sită (trecut în abscise) şi cantitatea procentuală de material care trece prin fiecare sită, sau cantitatea totală de material care trece până la o anumită sită (trecută în ordonate). Determinarea granulometriei prin cernere se face pentru materiale cu granulaţie mare (>0,06 mm). Pentru materiale cu granulafie fină (<0,06 mm) se face prin decantare, iar pentru materiale cu granulaţie variată, prin cernere şi decantare. In construcţii se studiază în special granulometria nisipurilor, a pietrişurilor sau a amestecurilor de nisip şi de pietriş, cari se folosesc la prepararea mortarurilor şi a betoanelor, pentru a se găsi proporţiile de sorturi monogranulare cari să dea un amestec optim din punctul de vedere al compacităţii şi al rezistenţei. Curba granulometrică a unui material se compară, după întocmire, cu diferite diagrame stabilite după anumite formule cari dau compoziţii granulometrice optime (de ex. formula lui Bolomey şi diagramele lui Graf, pentru betoanele de ciment; diagramele lui Stellwaag, pentru betoanele asfaltice), şi se corectează granulozitatea materialului respectiv, pentru a se obţine o granulometrie cât mai apropiată de cea optimă. — Deosebim: î. Granulometrie continuă [HenpepbiBHan rpaHyJlOMeTpuH; granulometrie continue; stetige Kornzusammensefzung; continuous granulometry; folytatolagos granulometria], la care există o continuitate între dimensiunile succesive ale diferitelor sorturi de granule cari compun amestecul mineral. Grafic, un astfel de material se reprezintă printr'o curbă continuă de granulozitate. 2. ~ discontinuă [npepbiBHaa rpaHyjiOMe-TpHfl; granulometrie discontinue; unstetige Korn-zusammensetzung; discontinuous granulometry; nemfolytatolagos granulometria], care nu prezintă o continuitate între dimensiunile succesive ale diferitelor sorturi de granule, din cauza lipsei unuia sau a mai multor sorturi. Curba de granulozitate a unui material care are o granulometrie discontinuă prezintă părţi orizontale (paralele cu axa absciselor) pe porţiunile corespunzătoare sorturilor cari lipsesc. s. Granulozitate [3epHHCTOCTb; granulosite; Kornichtsein; granulosity; granulozitâs]. Tehn.:Conţinutul unui material în fracţiuni de granule de mărimi diferite. Aceste fracţiuni se separa cu ajutorul sitelor şi al ciururilor standardizate, iar granulozitatea se reprezintă grafic cu ajutorul unei curbe de granulozitate (v.). Sin. Compoziţie gra-nulometrică, Alcătuire granulometrică. 4. Grapă [6opc>Ha; herse; Ackeregge; harrow; borona]. Ind. făr.: Unealtă agricolă care serveşte la distrugerea buruenilor, la mărunţirea şi netezirea pământului arat şi apoi la îngroparea se- minţelor. Grapa poafe fi cu ramă rigidă, flexibilă, articulată, rulantă şi cu discuri. Grapa de lemn se numeşte şi grapă de mărăcini.„Exemple: 5. ~ articulată [coHJieHeHHaH 6opona; herse articulee; Gelenkegge; articulated harrow; csuklos borona]: Grapă al cărei cadru este for- Grapă flexibilă. mat din mai multe compartimente legate atât între ele, cât şi de o bară comună de tracţiune, şi care prezintă avantajul de a se adapta uşor denivelărilor suprafeţei câmpului. Dinţii sunt repartizaţi în zig-zag, pentru a se obţine un maxim de eficacitate. e. ~ canadiană [Kana^cnaH 6opoHa; herse canadienne; kanadische Egge; Canadian harrow; kanadai borona]: Grapă rigidă cu dinţi flexibili, care fărâmă şi amestecă pământul. Suporturile dinţilor sunt formate din lame de arcuri de oţel, de 50* • *60 cm lăţime, cari asigură elasticitatea dinţilor. 7. ~ rulantă [KaTaionţaflCH 6opoHa; herse roulante; rollende Egge; rolling harrow; gordulo borona]: Grapă cu roţi dinţate, cari, prin învârtirea lor, sparg coaja şi fărâmă bulgării de pământ (spre deosebire de grapele obişnuite, cari provoacă numai deplasarea bulgărilor). Există şi grape cu discuri cari acfionează până la adâncimi de 10---12 cm, şi permit lucrări de desmiriştire a ogoarelor. După sarcina pe dinte, se deosebesc: 8. ~ grea [TJDKCJiaH 6opoHa; herse lourde; schwere Egge; heavy harrow; nehez borona]: Grapă cu o greutate până la 2 kg pe dinte şi cu un număr de dinţi până Ia 20 pe metru linear. Are dinţi de secţiune pătrată, sau cu vârful curbat, şi se foloseşte pentru distrugerea buruenilor pe ogoarele negre, sau pe cele de vară înainte de semănat. 9. ~ mijlocie [cpeAHHH 6opoHa; herse moy- enne; miltlere Egge; middle harrow; kozepso borona]: Grapă la care greutatea pe dinte ajunge până la 1,5 kg, iar numărul de dinţi până la 30 pe metru linear. 10. ~ uşoară [jiernan 6opoHa; herse legere; leichte Egge; light harrow; konnyu borona]: Grapă articulată, la care sarcina pe un dinte ajunge până la 1,2 kg, iar numărul de dinţi până la 50 pe metru linear. Grape uşoare sunt: grapele de livezi, cu 25 ■■■30 compartimente, fiecare cu trei dinţi, şi ţesalele de burueni, la cari fiecare dinte formează un compartiment, iar grapa are forma unei plase flexibile. 11. Grăpat [6c>pOHOBaHHe; hersage; Eggen; harrowing; boronâlâs]. Agr.: Lucrare*a solului exe- 875 cutată cu grapa. Prin grăpat se destramă şi se mărunfeşte brazda răsturnată, se atenuează şi se nivelează neregularităfile suprafeţei solului, se rupe crusta, se distrug buruenile, se acopere sămânţa răspândită prin împrăştiere, se râcâie şi se aeriseşte suprafaţa păşunilor şi a fânefelor. Se creează astfel un strat mai poros, cu spaţii mai mari între glomerule, strat care micşorează pierderea apei prin evaporare. 1. Grapină [flpeK, MajibiH HKopb; grappin; vierarmiger Dregg; grapnel; negykaru horgony]. Nav. m.: Ancoră cu patru braţe. 2. Grapfolifi[rpanTOJiHTbi; ’graptolithes; Grap-toiithen; graptolites; graptolitek]. Paleonf.: Celen-terate din grupul hidrozoarelor. Sunt forme coloniale pelagice cari au trăit începând din Silu-rianul inferior (Tremadocian), până în Carboniferul inferior, având însă o foarte mare desvoltare în Silurian pe care îl caracterizează. Se întâlnesc mai ales în sedimente şistoase şi se prezintă sub formă de impre-siuni fine, dinţate şi mai mult sau mai puţin fragmentate. Un graptolit este format dintr'o tijă rigidă (vir-gulasau nema) simplă, curbă sau ramificată şi care poartă una sau două serii de dinţi cari sunt lojele (hydrotace), ansamblul alcătuind un rabdosom. Mai mulţi rabdosomi se fixează pe un disc central,care alcătueşte flotorul (pneumatoforul). s. Gras, luciu ~ [mnpHbiH 6jiecK (rjumeu;); eclat gras; Fettglanz; unctuous lustre; zsfrfenyes]. Mineral.: Luciul propriu substanţelor transparente cu refringenţă mică. 4. „Grasă". Agr.: Varietate de fasole urcătoare, cu păstaia galbenă, foarte productivă, bună pentru gătit în stare crudă, fiind fără aţe. 5. „Grasă". Agr.: Varietate de prune româneşti. Fructul, aproape mare, sferic, e de coloare roşie-violetă-închisă. Miezul, verzuiu, foarte zemos, a-derent la sâmbure, e destul de dulce. Se cultivă foarte mult în Oltenia şi în Muntenia, fiind folosită mult pentru fabricarea ţuicii. Se coace în Septemvrie — Octomvrie. 6. Grasă de Cotnari. Agr.: Varietate autohtonă de struguri pentru vin, autofertilă. Cultivată la început mai ales în Podgoria Cotnari, ea s'a răspândit în ultimii ani şi în regiunea Dealul-Mare (jud. Prahova-Buzău). E o varietate dintre cele mai alese, cu ciorchinele mari, cilindro-conice, cu boabe ovale, de coloare galbenă-verzuie şi cu peliţa subţire, des atacată de ciuperca Botrytis cinerea (Putregaiul nobil). Cere tăiere lungă. Producţia este de cca 400 dai la hectar. 7. Grasef [KOJţeHHbiH cyCTaB; grasset; Knie-gelenk; stifle-join+; terdcsuklo]. Zoof.: Regiune a membrului posterior la solipede, având ca bază articulaţia femuro-tibio-rotuliană. E cuprinsă între coapsă şi gambă. s. Grăsimi [}KHpbi; graisses; Fettstoffe; fats; zsîrok]. Chim.: Amestecuri de triesteri simpli sau micşii ai glicerinei,’ cu acizi graşi saturaţi sau ne-saturaţi (trigliceride). Din numeroasele grăsimi naturale au fost izolaţi acizi monobazici saturaţi, acizi monobazici nesaturaţi (cari se găsesc în cantităţi apreciabile), oxiacizi monobazici saturaţi şi nesaturaţi, acizi din seria ciclică şi acizi bibazici nesaturaţi în cantităţi mai mici şi nu în toate grăsimile (v. tabloul). Sintetizate de organismele animale sau vegetale, grăsimile constitue pentru organismul lor un material nutritiv de rezervă, care se depune sub formă solidă, semisolidă sau lichidă (uleiu). După proporţia de acizi saturaţi sau nesaturaţi pe cari îi conţin, grăsimile au consistenţa de uleiu subţire sau vâscos, de alifie (semisolide) sau de ceară (solide). Diferenţa dintre proprietăţile grăsimilor naturale compuse din aceiaşi acizi graşi se datoreşte, într'o mare măsură, structurii glice-ridelor componente. Structura gliceridelor poate fi modificată de reacţia de migrare intramolecu-lară dintre resturile de acid din moleculele lor, fie prin şedere, fie prin încălzire. Grăsimile sunt substanţe cari, cu unele excepţiuni, nu pot fi distilate deoarece se descompun, fiind constituite din amestecuri polimorfe de gliceride cu puncte de topire duble; de asemenea, punctele de topire se întind pe un interval mai mare de temperatură. Sunt solubile în eter, în sulfură de carbon, în cloroform, în tetraclorură de carbon, în triclor-etilenă, în benzen, toluen şi benzină. Sunt insolubile în apă, dând suspensii coloidale sau emulsiuni cari pot fi stabilizate de substanţe capilar active (emulgatori). Grăsimile sunt sintetizate de organismul animal şi vegetal din hidraţi de carbon, probabil prin degradarea acestora până la aldehidă acetică. Aceasta se condensează crotonic în aldehide superioare nesaturate, cari, prin hidro-genare, trec în acizii graşi superiori respectivi. In prezenţa glicerinei şi a unor biocatalizatori specifici, acizii respectivi sunt transformaţi în gliceride mixte sau simple, cari constitue grăsimea de rezervă. In organismul animal şi în plante grăsimile, formează o sursă importantă de energie, putând înlocui, în total sau în parte, hidratii de carbon. Conservarea grăsimilor este limitată şi anevoioasă din cauza unui tip special de reacţii de descompunere cari se petrec între ele şi aerul din mediul înconjurător, cunoscute sub numele de râncezire. Râncezirea grăsimilor determină o creştere a acidităţii lor şi apariţia unor aldehide şi a unor cetone cari le dau un gust şi un miros neplăcut. Din punctul de vedere al originii, grăsimile se pot clasifica în două mari grupuri: 9. ~ animale [}KHBOTHbie ttttipbi; graisses animales; tierische Fette; animal fats; aliaţi zsirok]: Grăsimi constituite dintr'un amestec de esteri ai glicerinei cu acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi, de obiceiu solid sau semisolid şi mai rar lichid, care Graptolifi. 1),2) monograpfus; 3) monograp-tus (forma spiralată); 4) rastrifes; 5) climacograptus; 6) didimo-grapfus. 876 Acizii organici izolafi din grăsimi animale şi vegetale. Acidul Formula Punctul de fierbere Cifra de neutralizare Izolat din: Monobazic saturat: C^Ha^O 2: Acetic c2h4o2 — 934,52 uleiu de Makasor, uleiuri oxidate Butiric c4h8o2 - 7,9° 637,05 unt Capronic c6h12o2 - 1,5° 483,28 | Caprilic c8h16o2 16,5° 389,23 1 unt, uleiu de cocos Caprinic Ci0H29O2 31,4° 325,86 J Laurinic C12H2402 44° 280,23 uleiu de dafin, uleiu de cocos Miristic C14H2302 54° 245,81 uleiu de nucuşoară, uleiu de cocos Palmitic Cl6H3202 62,6° 218,92 | aproape toate grăsimile şi uleiurile animale şi ve- Stearic Ci8H3602 70-71,5° 197,33 J getale n-eicozanic C2oH4o02 77° 179,63 uleiu de sfeclă de Ram-butan Behenic c22h44o2 84° 164,83 uleiu de nucă, uleiu din Behen Isobehenic C22H4402 75° 164,83 uleiu de nucă Lignoceric c24h48o2 80,5° 152,29 uleiu de nucă, de sfeclă, uleiu de Adenanthera Cerotic Monobazic nesaturat: ^26^5202 n—202: 77,8° 141,52 uleiu de nucă Decenic CioHi802 - 329,77 unt Dodecenic c12h22o2 — 283,13 unt, uleiu de Lindera ob-tusiloba A 4,5 tetradecenic Ci4H2602 — 248,05 uleiu de Tetradenia glauca (tsuzu) A 5,6 tetradecenic Ci4H2802 — 248,05 uleiu de spermantet (Physet) Licopodic Ci6H30^2 — 220,66 uleiu de spori de LSco-podium A 9,10 zoomaric CieH3o02 - 1° 220,66 untură de ficat de peşte Hexadecenic ^16 ^3o02 - 220,66 uleiu de spermanfet Oleic Ci8H34Q2 14° 198,75 aproape toate grăsimile animale şi vegetale A 6,7 oleic (petro-selic) ^18^3402 33-34° 198,75 uleiu de seminfe Efen şi Petersilien Gradoleic ^2oH3802 24,5° 180,79 untură de ficat de peşte, uleiu de hering, de balenă Erucic C22H420 2 34 165,81 uleiu de sfeclă, de muştar Zetoleic C22H4202 — 165,81 grăsime de balenă, de ficat de peşte 877 Acidul Formula Punctul de fierbere Cifra de neutralizare Izolat din: Linolic ^18^32^2 CwH2n- 4^2 '• < - 18° 200,20 uieiu de in, de cânepă Telfairic 8^32^2 48° 200,20 uleiu de Telfairia a-oleostearic ^■'18^32^2 ^fl^2n~6^2 ■ 48-49° 200,20 uleiu din lemn chinezesc Hiragonic C16H26O2 — 224,24 uleiu pentru sardele, extras din Cuplea sardinus L. a-linoleic C18H30O2 - 201,62 uleiu de in qp-linoleic ^18^30^2 - 201,62 uleiu de luminiţă iecoric ^18^30^2 ^-'n^2nS^2 : uleiu pentru sardele, extras din Cuplea sardinus L. Terapie ^18^28^2 - 203,10 Cu structură necunoscută ^18^28^2 CmH2m-io02 ’ 203,10 cele mai multe unturi de peşte Cu structură necunoscută ^20^30^2 — 185,64 uleiu pentru sardele, extras din Cuplea sardinus L. Clupanodinic C22H34O2 — 169,88 cele mai multe unturi de peşte Nesaturat din seria propilică: CnH2 W-4O2 : Tariric C18H32O2 - 200,20 grăsime de Tariri Oxiacid saturat: CmH2 04: - Dioxistearic ^18^3604 141-143° 177,40 uleiu de ricin Oxiacid monobazic nesaturat: 2n—2^3 • Ricinolic ^18^34^3 4-5° 187,70 uleiu de ricin Guittenic ^-18^34^3 - 187,70 uleiu de seminţe de Quitte Din seria ciclică: Cn^2 n—4^2 : Cu structură necunos-cută: C14H24O2 - 250,27 uleiu de Hydnocarpus Hidnocarpic Chaulmoogra Ci6H2902 181 132^^ 2 59-60° 68,5° 222,45 | 200,20 J uleiu de Hydnocarpus şi din alte uleiuri de Fla-curtiacee Bibazic nesaturat: CftH2«-2G4: Cu structură necunoscută: ^-'19^36^4 - 341,82 j 1 Cu structură necunos-• cută: ^20^38^4 - 327,82 { seu japonez Japonie C2iH4o04 118° 314,94 . I Constante caracteristice aie unor grăsimi animale Punctul de Cifra de sapo-nificare Cifra aci- zilor volatili Punctul de Grăsime de Aspectul topire al grăsimii I solidificare al grăsimii Densitatea la 15° Cifra de iod topire al acizilor solidificare al acizilor graşi izolafi Cifra de a cetii 1 Bovine (seu) moale, gălbuiu 40-49° 35-38° 0.943-0.952 29.5-47.5 191-200 — 43-47° 39.3-44° _ 2 Broască festoasă moale, galben 23-27° 18-19° 0.920 111-112 209-211 5 30 28 3 Câine moale, alb 37-40° 21-23° 0.923 58-59 195.5 1 39-40° 34-35° 11 4 Cămilă solid, galben - 34-35° - 36-39 - - - - — 5 Capră sălbatică dur, cenuşiu 54-56° 42—43° 0.969 25 203 3-4 57-58° 51-52° 7-8 6 Căprioară (ciută) solid, gălbuiu 52-53° 40° 0.961 26-27 195.5 3-4 50-53° 47-48° 7 Cerb solid, gălbuiu 48-52° 39-40° 0.967 19-26 200-204 3-4 50-52° 46-48° 16-17 8 Cerb arctic solid, alb 49-52° 37—38° 0.962 35 195 1-2 53-55° 48-50° 16-17 9 Cocor moale, alb — — 0.922 71 191 — 31° 29° 1-2 10 Cocoş de munte lichid, galben deschis - 0.930 121 201.5 4-5 30-33° 25-28° 45-46 11 Curcan lichid, galben deschis — - 0.922 81 200.5 38-39° 31-32° _ 12 Dihor lichid, galben-verzuiu — — - 62-63 — - 34-40° 26-27° — 13 Gâscă domestică solid, galben 25—34° 18—22° 0.927 58-71 191 —1 98 1-2 37-41° 31-38° 27 14 Gâscă sălbatică lichid, portocaliu 18—20° 0.915 67-99 196 1-2 34-40° 33-34° 15 Graur semilichid, brun 30-35° 15-18° - 83-84 209 — 38-39° 30-31° - 16 Iepure de casă solid, roşietic 40-42° 22-24° 0.934 69-70 202.5 5-6 44-46° 37-39° 31 17 Iepure sălbatic moale, gălbuiu 35-40° 17-23° 0.935 102 201 3 44-47° 36-40° 35 18 Jder moale, galben-brun 33-40° 24-27° 0.934 70 204 2-3 39-43° 35-37° - J 878 Punctul de Cifra de sapo-nificare Cifra aci- zilor volatili Punctul de Grăsime de Aspectul topire al grăsimii solidificare al grăsimii Densitatea la 15° Cifra de iod topire al acizilor solidificare al acizilor graşi izolafi Cifra de acetil 19 Lişifă moale, galben deschis — 0.916 104-105 194 2-3 33-35° 30-31° 19-20 20 Morun (Gadus Morrhua) lichid uşor, vâscos, gălbuiu 0.921 150-175 182-188 1.2 21 Oase moale, brun 20-30° - 0.858-0.916 45-56 190-198 - - 39.1 ■■•42.5 - 22 Pisică domestică moale, gălbuiu 39-40° 24—26° 0.930 54-55 191 1-2 40-41° 35-36° 10 23 Pisică sălbatică moale, galben-cenuşiu 37-38° 26-27° 0.930 57—58 200 5 40-41° 36-37° 19-20 24 Porc domestic moale, alb 41-51° 22-31° 0.915-0.923 46-77 193 ■ • • 198 35-47° 34-42° - 25 Porc mistref moale, gălbuiu 40-44° 22-23° 0.942 76-77 195 1-2 39-40° 32-33° 29-30 26 Porumbel semilichid, gălbuiu - - - 82-83 - - 38-39° 33-34° - 27 Pui de găină solid, galben deschis 33-40° 21-27° 0.924 66-67 193.5 2 38-40° 32-34° 45 28 Râs moale, alb - - 0.925 110.5 190 0.4 36° 35° 7—8 29 Ra(ă domestică solid, galben deschis 36-39° 22-24° 58-59 30 Rajă sălbatică lichid, portocaliu — 15-20° 84—85 198.5 2.3 36-40° 30-31° 31 Ren consistent, gălbuiu 47—48° 45—46° - 31-36 194-199 - - — — 32 Jap sălbatic dur, gălbuiu 52-54° 39-41° 0.966 32 199 2 62-64° 49-50° 12 33 Urs moale, galben — 9° 0.913 80-84 203—204 1 30-37° - 6 34 Urs alb moale, galben - - 0.925 147 188 - - - — 35 Viezure moale, galben deschis 30-35° 17-19° 0.922 71-72 193 0.7 34-36° 28-30° 13 36 Vulpe moale, alb-roşietic 35-40° 24-29° 0.941 80 192 2.3 41-43° 36-37° 43 879 880 conţine, în mică proporţie, colesterină şi, uneori, vitaminele A şi D. Unele grăsimi animale sunt comestibile. Dintre acestea, cele mai importante din punctul de vedere alimentar sunt: untul (grăsime animală izolată din laptele de vacă, de bivoliţă, prin smântânire, maturaţie, batere, frământare, separare şi presare), untura de porc (izolată prin topirea grăsimii din corpul porcului), untura de gâscă (izolată prin topirea grăsimii din corpul gâştei), untura de găină, untura de peşte (izolată din ficatul de Gadus Morrhua), seul de vacă (izolat prin topirea grăsimii scoase din ţesuturile conjunctive ale organelor interne), seul de oaie (izolat prin topirea seului crud, scos din oi), „premier jus" (grăsime obţinută din seui de vacă crud şi proaspăt, folosită în alimentaţie şi la fabricarea margarinei), oleomargarina (grăsime obţinută din produsul premier jus, folosită la fabricarea margarinei). Grăsimile animale, în special seurile, sunt folosite mult în industriile chimice, ca de ex. în industria săpunurilor, a unsorilor consistente şi în Schema unui curăfitor de seminfe, electromagnstic. 1) intrarea seminfelor; 2) ieşirea seminţelor; 3) cilindru turnant; 4) electromagnet; 5) resturi feroase. industria alimentară. Aspectul şi coloarea grăsimilor animale variază cu felul animalului dela care au fost recoltate, cât şi cu condiţiunile climaterice în cari a trăit animalul respectiv (v. tabloul). î. Grăsimi vegetale [pacTHTejibHbie JKHpbi; graisses vegetales; Pflanzenfette; vegetable fats; novenyi zsirok]: Grăsimi obţinute prin presare sau extragere, sau prin combinarea acestor procedee, din seminţele unor fructe. Ele au, în general, consistenţa unor lichide vâscoase (numite şi uleiuri sau, mai rar, consistenţă semisolidă (numite unturi). Gliceridele lor sunt constituite mai ales din acizi graşi nesaturaţi, fapt care explică consistenţa lor Din categoria unturilor vegetale fac parte grăsimile de cocos, de palmier, de cacao, obţinute prin presarea seminţelor acestor plante sau prin extragere din ele. Din categoria uleiurilor fac parte grăsimile vegetale obţinute din fructe de: bumbac, rapiţă, in, dovleac, floarea-soarelui, măslin, alun, susan, mac, prun, viţă de vie, etc. Multe Presă rotativă de uleiu, cu încălzire. 1) presă principală; 2) presă de încărcare; 3) palier cu bile; 4) pisfon de presare; 5) cavităfi pentru colectat uleiul presat; 6) rame rotative pentru umplerea şi evacuarea materialului; 7) gaură de încărcare; 8) traverse rotative; 9) ghidajul cilin- dric al presei; 10) site strecurătoare. dintre aceste uleiuri au numeroase şi variate întrebuinţări tehnice, şi constitue materia primă de bază a multor i.ncustrii chimice speciale; altele sunt folosite în scopuri alimentare, simple sau în amestec, uneori cu grăsimi animale comestibile, pentru a suplini lipsa untului Seu a unturii. 2. Grăsimilor, tehnologia^[TexHOJiorHfl jkh-pOB; technologie des graisses; Technologie der Fette; technology of fats; zsirok iechnologiâja]: Grăsimile animale sunt pregătite pentru topire prin-ir'o curăţire cât mai radicală de oase, de pelite, de 881 materii proteice, etc., după care sunt tăiate cu maşini speciale. Grăsimile vegetale se obfin din se-minfe şi din fructe cărnoase cari sunt liberate de coji printr'o decorti-care îngrijită şi prin purificarea de materiale străine (v.fig.). Izolarea grăsimii animale se face’ prin topire directă, încălzind-o fie în cazane, fie.în autoclave speciale, în care caz se folosesc vapori de apă (v. fig.). Grăsimile vegetale se obfin prin presare la rece sau la Schema unui curăfitorde seminţe prin sucfiune cu aer. 1) pâlnie de încărcare; 2)redpient colecforpen-tru corpuri străine; 3) recipient colector pentru seminfe; 4) recipient co-•ector pentru praf şi resturi; -► curentul de Autoclavă cu abur pentru topitul grăsimii. 1) conductă pentru introducerea aburului pe fundul aufoclavei; 2) ventil de siguranfă; 3) manometru; 4) robinaf de absorpfie; 5) robinet de evacuare; 6) gură de aer. om; 7) gură de descărcare. cald cu prese speciale (v. fig.), sau prin extragerea cu solvenfi (benzină, tetraclorură de carbon, tricloretilenă), în extractoare speciale (v. fig.). Acest procedeu permite o izolare mai completă a grăsimii, fiind mai economic. In cazul grăsimilor comestibile sau, în unele cazuri, şi pentru Aparat de topire. 1) vas de topire, cu perefi dubli; 2) agitator cu aripi, cu circulafie de apă caldă; 3) dispozitiv fransportor-focător (melc); 4) sită; 5) colectoare pentru grăsime topită; 6) conducte pentru evacuarea grăsimii topite; 7) gură de om; 8) intrarea apei calde; 9) ieşirea apei calde; 10) roată de antrenare. anumite grăsimi tehnice, grăsimea brută obfinută din extractor se rafinează. Suspensiile existente în Instalafie cu presă-filtru pentru separarea grăsimilor de suspensii. 1) vedere din fafă a filtrului; 2) vedere din fafă a filtrului (deschis); 3) pompă; 4) rezervor de agitare; 5) rezervor de înmagazinare a grăsimii. masa grăsimii sunt îndepărtate în prese speciale (v. fig.), după care se îndepărtează materiile mu-cilaginoase prin tratare cu acid sulfuric, care pro- Schema une:i instalafii cu extracfor cu solvenfi pentru grăsimi. 1) rezervor cu solvent; 2) decantor; 3) condensator; 4) distilator; 5) prea-plin; 6) filtru; 7) colector; 8) evaporator cu abur; 9) decantor de spumă; 10) pompă; 11) rezervor cu solvent; 12) extracfor; 13) colector de extracfie cu trei compartimente; 14) arbore de comandă; 15) coşul extractorului în care se încearcă materia primă; 16) evacuarea uleiului; 17) pompă de circulafie. 56 882 duce o coagulare şi o carbonizare a materiilor coloidale în suspensie. După această fază urmează neutralizarea prin tratarea grăsimii cu hidrat de sodiu, care saponifică acizii graşi liberi; săpunurile obfinute sunt depuse prin decantare. Decolorarea grăsimii se face, în general, prin tratare cu pământuri decolorante, cu materiale activate, ca hi-drosilicafi de aluminiu şi magneziu, cărbune activ, etc., cari refin impurităţile ce colorează grăsimea. Pentru desodorizare se tratează grăsimea cu vapori de apă supraîncălziji la 250°, cari distilă materiile volatile rău mirositoare. Cea mai importantă întrebuinfare a grăsimilor este în alimentaţie, după care urmează folosirea ior în tehnică. Din grăsimi se fabrică produse cosmetice, farmaceutice, vopseluri, vernis-uri, linole-um-uri, factis-uri şi săpunuri. De asemenea, în a-mestec cu uleiuri minerale, grăsimile servesc la prepararea unsorilor consistente. 1. Graf [3ayceHeiţ, rpaT; bavure; Grat, Ab-schergrat, Bohrgrat; burr; reve]. Metl. V. Bavură. 2. Grătar [pemeTKa; râteau, grille; Rechen; grating; rostely, racs]. Hidrot.: Dispozitiv folosit spre a împiedeca pătrunderea în instalafiile hidrotehnice a corpurilor cari plutesc în apa captată (crengi, brădiş, cadavre de animale, bucăfi de ghiafă, etc.) şi cari ar dăuna instalafiei. Se aşază, de obiceiu, la priza de apă sau pe instalafiile de aducfie. Pot fi fixe sau retractabile. In primul caz, se curăfă cu ajutorul unor greble manuale sau mecanice, cari coboară în apă; în al doilea caz, secfiunile de grătar sunt ridicate pe rând din apă, de o macara de construcfie specială, care are şi o instalafie de curăfire (dacă grătarul este de lungime mai mare, instalafia este mobilă). In general, sunt aşezate în serie un grătar brut (cu lumina dintre barele grătarului mai mare decât 75 mm) şi un grătar fin (la care lumina dintre bare este de ordinul a 10 •••75 mm şi depinde de vitesa şi de presiunea apei care trece prin grătar). Spre a evita pierderea de energie, secfiunea barelor are profil aerodinamic, în special la grătarul fin. s. Grătar [peineTKa; gril, chenet; Gitter; grid; râcs]. Ind. text.: 1. Piesă de lemn, de metal sau de porfelan, în formă de grătar, întrebuinţată în vopsirea scuturilor. —2. Parte integrantă a lupului vertical Crighton, de formă tronconică, compusă din: 120■ •■ 200 de vergele metalice, distanţa dintre ele putând fi reglată între 2 şi 6 mm; separă impurităţile din materia primă textilă. — 3. In general, în filatură: Piesa care serveşte pentru separarea materiei prime de impurităţi. Se întâlneşte la destrămătorul preliminar, la destrămătorul fin, la maşina bătătoare, la cardă şi la maşina de laminat (capul laminor). — 4. In compoziţia ţesăturilor: Desenul preliminar al ţesăturilor tubu-lare, penfru distingerea celor două urzeli. 4. Grătar [apMaTypa; armature; kreuzweise Bewehrungsschicht; crosswise reinforcement; vedo vasbetet]. Tehn. mii.: Strat alcătuit din vergele de fier-beton, pe două direcţii în cruce, formând 1 armatura betonului de fortificaţii. Deosebim: Grătare folosite în hidrotehnică. A şi 8) Detaliu de fixare (A) şi secfiune printr'un grătar fix (B). — C) Detaliu de ghidaj al unui grătarbrut retractabil: 1) zidărie de beton; 2) ghidaje pentru secfiunile grătarului brut; 3) ghidaje pentru grinzile de lemn, pentru închiderea prizei de apă; 4) traversele secfiunilor de grătar; 5) barele grătarului, — D) Intrarea în canalul de aducţie al unei centrale hidroelectrice, închisă de un grătar fix, mai rar la partea de sus şi mai des la partea de jos: 1) bolta prizei de apă; 2) deschidere pentru trecerea lucrătorilor. — E) Grătar cu încălzire electrică, pentru topirea sloiurilor de ghiafă cari ar bloca grătarul: a) aducerea curentului electric; b) barele grătarului; c) elemente de încălzire; i) izolarea traverselor. F)— Profile de bare de grătar: a) cursul apei I) profil dreptunghiular cu un capăt rotund; 2) şi 3) profile cu capete rotunde; 4), 5) şit6) profile hidrodinamice; 7) profil circular. 883 1. Grătar de explozie [B3pBiBHan apMaTypa; armature d'explosion; kreuzweise Explosions-Be-wehrungsschicht; crosswise explosion reinforce-ment; robbanâsellen vedo vasbetet]: Grătar aşezat spre fafa expusă loviturilor directe (fafa exterioară), cu scopul provocării exploziei proiectilului înainte de a fi pătruns mai adânc în lucrare. 2. ~ de rezistenfă [apMaTypa conpoTHB-jieHHH; armature de resistance; kreuzweise Wider-stands-Bewehmngsschicht; crosswise resistance re-inforcement; ellenâllo vasbetet]: Grătar aşezat spre fafa neexpusă loviturilor directe, cu rolul de a lua tensiunile provocate de explozie în zidul sau în dala de beton armat. 3. Grătar [rpoxoT; gri Ne; Sieb, Rost; screen, grate; râcs, rostely]. Mine: Aparat de separare după mărime, a bucăfilor mari (peste 50 mm) de minereuri, de cărbuni şi de alte roce (spre deosebire de ciururi, cari sunt folosite pentru separarea bucăfilor mai mici). Se deosebesc grătare fixe şi mobile. Grătarele fixe sunt construite dintr'o serie de bare de ofel, de secfiuni diferite (rotunde, dreptunghiulare, trapezoidale, şine de cale ferată, etc.)» aşezate paralel, la distanfe egale (50 200 mm), şi fixate între ele prin bare trans- versale. înclinarea curentă a grătarelor este de 30 ••■45°; înclinarea e mai mică dacă, odată cu clasarea, se face şi alegerea manuală, sau dacă sunt aşezate deasupra silozurilor pentru a proteja materialul însilozat contra izbiturilor bucăfilor prea mari. Sunt folosite mai mult în cazul minereurilor, unde degradarea materialului — cauzată de înclinarea mare a grătarelor — nu joacă un rol atât de important. Grătarele mobile sunt folosite mai ales la clasarea cărbunilor şi sunt caracterizate prin capacitatea lor mai mare de prelucrare şi prin faptul că degradează mai pufin materialul. Cele mai frecvente tipuri de grătare mobile folosite în prepararea minereurilor şi a cărbunilor sunt cele catenare, cele cu bare longitudinale şi cele cu bare transversale. 4. Grătare catenare [iţenHbie rpoxoTbi; gril-les â chaîne; Kettensiebe, Kettenroste; chain screens; lâncrâcsok, lâncrostelyok], Ind. cb.: Grătare mobile formate din două rânduri de vergele asamblate între ele prin lanfuri fără fine. Ambele rânduri de vergele, dintre cari unul mai lung, se mişcă cu ajutorul a două perechi de rofi, perechea care pune în mişcare cele două rânduri de vergele fiind comună. La partea superioară, vergelele celor două sisteme se intercalează regulat, dând naştere la o suprafafă de ciuruire care permite trecerea elementelor mai mici şi reţinerea bucăfilor mai mari, cari sunt transportate pe la capătul benzii de vergele. Bucăţile mici, cari au trecut prin spafiile libere dintre vergele, trec nestingherite printre vergelele lanfurilor, cari se îndepărtează la partea de jos. 5. ~ mobile cu bare longitudinale [noABHJK-Hbie npoAOJibHbie K0Ji0CHHK0Bbie rpoxoTbi; griIIes mobiles â barres longitudinales; bewegliche Lăngsstangensiebe, bewegliche Lăngsstangenroste; movable longitudinal bar screens; hosszrudazatu mozgorostelyok]: Grătare formate din două rânduri de vergele longitudinale, inclinate la 10-■•12°, fixate la capătul superior prin două perechi de excentrice şi suspendate prin tije la capătul inferior. Cele două perechi de excentrice sunt dispuse la 180° una fafă de alta, şi sunt acfionate de acelaşi arbore motor; prin rotafie, barele sunt supuse alternativ la mişcări de ridicare şi de coborîre, cari permit alunecarea bucăfilor mari, rămase pe vergele, spre capătul inferior al grătarului. 6. ~ mobile cu bare transversale [noABHJK-Hbie nonepenHbie KOJiocHHKOBbie rpoxoTbi; gri!Ies mobiles â barres transversales; bewegliche Querstangensiebe, bewegliche Querstan-genroste; movable cross bar screens; keresztru-dazatu mozgorostelyok]:. Grătare cari constau dintr'o serie de vergele (cari se rotesc în jurul axei lor), pe cari se găsesc dispuse, la intervale egale, elemente de profile diferite (rotunde, eliptice, triunghiulare) cari formează o serie de goluri (ochiurile grătarului). Prin rotafia barelor, realizată cu ajutorul unui sistem de roti dinfate sau prin intermediul Grătar mobil cu bare transversale. A) secfiune longitudinală; B) vedere în plan (cu lanjul de antrenare demontat). Elemente eliptice (A) şi triunghiulare (B). unui lanf fără fine, bucăfile mari — rămase pe grătar — sunt împinse spre capătul de jos al grătarului (v. fig.). 7. Grătar de placă de acumulator [pemeTKa aKKyMyjiHTOpHOH nJiacTHHbi; grille de plaque d'accumulateur; Sammlerplattengitter; grid of the accumulator plate; akkumulâtor lemezrâcs]. Elf.: Suport conductor, ale cărui alveole confin sub-stanfa activă a electrozilor acumulatorului electric. 8. Grătar egalizator [BbipaBHHBafonţaH pemeTKa; grille egalisatrice; Gleichrichter; rectifier grid; kiegyenlito râcs], Nav. a.: Grătar de tablă, cu intervale egale, dispus în calea unei vine de gaz, pentru a realiza o vitesă axială cât mai constantă, până în apropierea marginilor ei. Se folosesc astfel de grătare în tunelele aerodinamice, imediat înainte de ajutajul de ieşire. 56* 884 î. Grătar [K0Ji0CHHK0BaH pemeTKa; grille; Rost; grate; rostely, tuzrostely, tuzrâcs]. Mş. ferm., Tehn.: Parte constitutivă a unui focar pentru arderea combustibililor solizi, şi care serveşte pentru aşezarea pe ea a combustibilului în focar (pentru a fi ars), ca şi pentru distribuirea cât mai uniformă — în stratul de combustibil — a aerului necesar combustiei. Tipul şi dimensiunile grătarului se determină după felul şi caracteristicele combustibilului. Grătarul este format dintr'un cadru sau din bare de susfinere (transversale sau longitudinale) sprijinite pe suporturi, şi din barele grătarului, aşezate pe cadru, respectiv pe barele de susţinere. Forma barelor de gr.ătar diferă după felul combustibilului şi natura exploatării căldării; obişnuit, profilul lor longitudinal este trapezoidal, pentru a permite o trecere mai uşoară a sgurii. Uneori barele sunt reunite în grupuri. La anumite grătare, barele sunt răcite cu apă. Spafiile libere dintre barele grătarului se dimensionează astfel, încât să se permită trecerea şi repartizarea aerului în stratul de combustibil, şi să se evite căderea în cenuşar a particulelor de combustibil nearse. Mărimile caracteristice ale grătarului sunt: suprafafa grătarului, raportul dintre suprafafa liberă a grătarului şi cea totală, şi încărcarea termică a grătarului. Din punctul de vedere al mărimii, grătarele se împart în: grătare mari (cu o încărcare termică între 20X106 şi 150X106 kcal/h); grătare mijlocii (cu o încărcare între 4X106 şi 20X106 kcal/h), şi grătare mici (cu încărcarea până la 4X106 kcal/h). — Alimentarea grătarului cu combustibil se face manual, semimecanic sau mecanic (V. sub Focar cu grătar). Din punct de vedere constructiv, deosebim: 2. ~ plan [r0pn30HTajibHaH K0Ji0CHHK0BaH pemeTKa; grille horizontale; Planrost; horizontal grate; sikrostely]: Grătar aşezat într'un plan (practic) orizontal. El are o mică inclinare (până la cca 5°/0) pentru a se putea observa desvoltarea focului. Obişnuit, este format din bare aşezate una lângă alta, cari constitue grupuri de bare aşezate cap în cap, astfel ca şi între grupuri să existe goluri de pătrundere a aerului. Barele de grătar au forme deosebite, după adaptarea la combustibil (simple, poligonale, ondulate, dinfate, dublu dinfate, în serpentine, în formă de acoperiş, în ciupercă, etc.)» şi sunt de diverse mărimi, după mărimea camerei de Tipuri de bare penfru grătare plane: 0 dreaptă; 2) ondulafă; 3) dreaptă întreruptă; 4) dinţată; 5) trio; 6) dublu dinfată; 7) prin cumulare; 8) poligon gol; 9) în stea; 10) în ciupercă; ti) în formă de placă găurită; 12) în formă de acoperiş. 885 combustie a focarului. Lungimea grătarului nu este, în general, mai mare decât 2••■2,4 m. Este format din 2--*3 grupuri de bare de grătar. Secţiunea verticală a barelor este îngustată spre partea de jos, pentru a permite căderea uşoară a sgurii în cenuşar. Spafiile libere dintre bare variază după combustibil, fiind cuprinse, obişnuit, Grăfar plan. 1) bară de susfinere; 2) bară de grătar; 3) altar. între 3 şi 15 mm. Barele sunt, în general, sprijinite pe traverse cu nervuri, având la capete spafii pentru dilatafie. Unele grătare au, la capăt, Grătar plan de locomotivă. 1) peretele căldării verticale; 2) bară de grătar; 3) bară de susfinere transversală; 4) şurub de fixare; 5) peretele cutiei de foc. altarul grătarului. La anumite grătare, separarea sgurii se face prin răcirea cu apă a barelor. Grătarul plan este folosit la focare interioare şi inferioare, cu alimentare manuală şi semimecanică. î. Grăfar-albie [K0pbiT006pa3Han kojiochh-KOBaH pemeTKa; grille en forme d'auge; Mulden-rost; trough grate; teknorostely]: Grătar format din mai multe grupuri constituite, compus fiecare din două mici grătare în scară (alăturate) şi un grătar plan inferior, cari formează împreună o albie. Lungimea grătarului pentru o albie ajunge până la 3,5 m, iar numărul albiilor, până la 5 sau 6. Obişnuit, barele grătarului au tăieturi în unghiu pe suprafafă. — Se foloseşte la focare interioare, inferioare şi anterioare, în special la cele cu alimentare mecanică (cu împingere). 2. ~ basculant [KanaiomancH kojiochhko-Ban pemeTKa; grille basculante; kippender Rost; tipping grate; buktato rostely]: Grup de bare de grătar unite într'un cadru aşezat la partea anterioară a unui grătar plan, şi care poate bascula în jurul unei axe orizontale. Serveşte pentru colectarea sgurii şi evacuarea ei în cenuşar sau în canalele de curăfire. — Se foloseşte în special la focarele de locomotivă. s. ~ catenar. V. Grătar-lanf. 4. ~ inclinat [HaKJiOHHaa K0Ji0CHHK0BaH pemeTKa; grille inclinee; Schrăgrost; inclinedgrate; ferde rostely]: Grătar montat cu o inclinare care variază, obişnuit, între 28° şi 45° fafă de orizontală, înclinarea variază după felul combustibilului şi după natura exploatării căldării. Barele grătarului au la partea de jos o adâncitură prin care se reazemă pe bara de susţinere; ele sunt dispuse astfel, încât intervalele dintre ele să fie mai mici la partea superioară, pen- tru a se evita căderea Bari de 9rî,ar i"0""3'-particulelor de combus- ') bară de grătar; 2) adâncitură. tibil nears în cenuşar. In general, grătarele înclinate sunt cu alimentare semimecanică (cu pâlnie, cu turn) şi se folosesc în focare anterioare. 5. ~ în cascadă [KacKa^HaH K0Ji0CHHK0BaH. pemeTKa; grille en cascade; Kaskadenrost; cascade grate; kaszkâdrostely]: Grătar mecanic format din trepte aşezate inclinat (10°*--15° fafă de orizontală) şi legate de un excentric, care le imprimă o mişcare rectilinie alternativă, rostogolind combustibilul către fundul grătarului. e. ~ în scară [cTyneHHaTaa K0Ji0CHHK0BaH pemeTKa; grille â gradins; Treppenrost; stepped grate; lepcsos rostely]: Grătar format din traverse înclinate fafă de orizontală, barele lui fiind aşezate în formă de scară. înclinarea este pufin mai mică decât la grătarul inclinat. Scările sunt formate din plăci orizontale, aşezate la intervale verticale de 20*25 mm. Fiindcă spafiile libere sunt orizontale, sgura nu poate cădea în cenuşar; de aceea nu se foloseşte la arde- Bara de 9ri,ar în scarS' rea combustibililor cu confinut mare de sgură. 886 Se foloseşte în focare anterioare şi inferioare, cu alimentare manuală şi semimecanică. 1. Grătar în trepte. V. Grătar în scară. 2. ~-lanf [u;enHaH K0Ji0CHHK0BaH pemeTKa; grille â chaîne; Kettenrost; chain grate; lâncros-tely]: Grătar mobil, antrenat printr'un lanf fără fine, format din barele grătarului, legate articulat prin tiranfi cari le traversează. Barele au diferite forme, după felul combustibilului. Antrenarea grătarului se face printr'un electromotor cu transmisiune prin angrenaje, cu reglare continuă sau în trepte a vitesei. — Barele arse sunt greu de înlocuit, şi operafiunea de înlocuire imobilizează focarui; de aceea folosirea grătarului în ianf este limitată. Sin. Grătar catenar. s. ~ rulant [nOflBHîKHbie kojiochhkh; grille mobile; Wanderrost; moving grate, travelling grate; vândorrostely]: Grătar mobil, cu manevrare mecanică a combustibilului, compus dintr'un cadru pe care sunt montate grinzile transversale şi longitudinale de susfinere a barelor de grătar. Cadrul este fixat pe două sau pe mai multe benzi fără fine, ale căror zale se angrenează în buloa-nele tobelor de rulare. Barele grătarului au forme diferite (sunt plate sau ondulate, după felul combustibilului) şi sunt pendulare, pentru o mai bună separare a sgurii. înlocuirea barelor arse se poate face repede şi în timpul serviciului; de aceea grătarul rulant înlocueşte grătarul-lanf. Antrenarea grătarului se face cu un electromotor, prin transmisiune cu angrenaje, şi cu reglare continuă sau în trepte a vitesei. Banda fără fine este înzestrată cu compensatoare de dilatafie. Uneori, grătarul are răcire cu apă, pentru o mai bună separare a sgurii. La grătarele pentru arderea cărbunilor cari se cocsifică uşor, se foloseşte un dispozitiv cu dinfi pentru ruperea masei consistente din stratul de combustibil. E folosit ia focare mari şi mijlocii. 4. ~ rulant cu zone [30HajibHbie iioabhjk-hbe KOJIOCHHKH; grille mobile â zones; Wanderrost mit Zonen; zonal moving grate; zonâs vândorrostely]: Grătar rulant la care spafiul situat sub el este împărfit în mai multe zone (3 ■••8), prin fiecare din ele introducându-se, în camera de combustie, cantitatea de aer necesară pentru arderea completă a combustibilului situat deasupra zonei respective. Construcfia este identică cu a grătarului rulant, dar înălfimea lui e mai mare, din cauza zonelor. Zonele sunt bine etanşate, obişnuit cu garnituri elastice pentru compensarea dilatafiei. Uneori, zonele se deplasează odată cu grătarul. — Se foloseşte la focare mari. o. ~ cu împingere [K0Ji0CHHK0Bafl perneT-Ka C nOATaJiKHBaHHeM; grille â propulsion; Schubrost; push grate; tolorostely, bolygatoros-tely]: Grătar fix, cu alimentare mecanică, la care introducerea combustibilului se face prin rotirea unui şurub fără fine, prin deplasarea unuia sau a mai multor pistoane, sau prin mişcarea basculantă a unor elemente ale grătarului (v. sub Transportor de combustibil în focar). Grătarul este obişnuit un grătar plan, inclinat fafă de orizontală. Pentru a avea o deplasare mai bună a combustibilului se folosesc şi grătarele în cascadă şi în albie. După modul cum combustibilul este introdus pe grătar, deosebim grătare cu împingere directă, cu împingere în cascadă, cu împingere pe dedesubt (stoker) şi cu împingere răsturnată (v. sub Focar cu grătar cu împingere). 6. ~ stoker. V. Grătar cu împingere. 7. Grătar de răcire [K0Ji0CHHK0BaH pemeTKa C BOAHHbiM oxjiaJK^eHHeM; grille â ruissellement; Rieselrost, durch Berieseln wassergekuhlter Rost; grate cooied by spraying water; hutorostelyj: Grătar format din fevi cu circulafie de apă de răcire, aşezate — inclinat fafă de orizontală — la partea inferioară a unor focare pentru arderea cărbunelui pulverizat. Apa de răcire face parte din circuitul căldării; astfel căldura absorbită de fevi este recuperată. Serveşte la granularea sgurii şi a cenuşii topite, înlăturându-se astfel efectul lor coroziv şi eroziv asupra perefilor focarului. 8. Grătar de sobă. V. sub Sobă de încălzit. 9. Grătarului, coeficient de răcire al ~ [K03(|)(J)HIJ,HeHT OXJiaîKAeHHH KOJIOCHHKOBOH 1 I / HI fer: Grătar rulant cu zone. 1) zonă cu clapă pendulară de aer; 2) bandă fără fine; 3) arbore de antrenare a grătarului. 887 peineTKH; coefficient de refroidissement de la grille; Kuhlungskoeffizient des Rostes; cooling coefficient of the grate; a rostely hutesi viszony-szâma]: Raportul dintre suprafaţa care transmite căldura şi suprafafa care primeşte căldura. Dacă se alege lungimea barelor egală cu unitatea, se exprimă prin unde h este înălfimea ba- relor de grătar şi b este grosimea unei bare. Obişnuit, este cuprins între 12 (la combustibili inferiori) şi 20 (la combustibili superiori). în kcal/m3N) şi Sa e suprafafa grătarului (în m2), (v. tabloul). s. raportul dintre suprafafa liberă şi cea totală a ~ [oTHomeHne memjsj n0Jie3H0H h o6-mefi njiouţaAbio kojiochhkoboh peineTKH; rap-port de la surface libre â la surface totale de la grille; Verhăltnis der freien zur gangzen Rostflăche; ratio of the useful to the total grate area; a rostely szabad- es osszesfeluletenek vi-szonya]: Caracteristică a grătarului, egală cu raportul dintre suprafejele lui liberă şi totală, şi care Grătar cu împingere pe dedesubt. 1) arbore de antrenare; 2) mecanism bielă-manivelă; 3) elemente de grătar; 4) tijă de mişcare a elementelor de grătar; 5) piston; 6) clapă de aer inferioară; 7) clapă de aer anterioară; 8)grătar colector de sgură; 9) transportor de sgură; 10) cremalieră. variază cu felul grătarului. După are următoarele 1. Grătarului, încărcarea specifică a ~ [y^ejib- Haa Harpy3Ka kojiochhkoboh pemeTKH; charge-ment specifique de la grille; spezifische Rostbe-lastung; specific load of the grate; fajlagos ros-telyterheles]: Raportul qg dintre cantitatea de combustibil ars B (în kg/h sau în m3N/h) şi suprafafa totală Sg a grătarului (în m2): 7T kg/m2 h. 8 2. încărcarea specifică termică a ~ [yA^-jibHaa TepMHHecKan Harpy3Ka kojiochhkoboh peineTKH; chargement specifique thermique de la grille; spezifische Rostwărmebelastung; specific thermic load of the grate; fajlagos rostely-hoterheles]: Raportul qt dintre cantitatea orară de căldură produsă în focar (în kcal/h) şi suprafafa grătarului (în m2): BXHC qt~—-------kcal/m2h, unde B este cantitatea de combustibil ars (în kg/h sau în m3N/h), Hc este puterea calorifică inferioară a combustibilului (în kcal/kg sau combustibilului ars şi cu tipul felul combustibilului, raportul valori: pentru cărbuni bruni şi huilă: 0,25-•-0,5; pentru cocs: 0,35•■•0,5; pentru lignit: 0,2 • • -0,35; pentru turbă şi lemne: 0,15” -0,2. După tipul grătarului, raportul are următoarele valori: la grătare plane şi inclinate: 0,2•••0,5; la grătare în scară fixe: 0,6•••0,7; la grătare rulante fără tiraj refulat sub grătar: 0,2 •••0,3; la grătare rulante cu tiraj refulat sub grătar: 0,05 •■■0,1; la grătare rulante cu zone: 0,03 ••■ 0,005; la grătare cu împingere: 0,1/••0,2. Limita superioară a raportului este dată de grosimea minimă a barelor grătarului şi de intervalele maxime dintre barele grătarului. 4. suprafafa ~ [njioiiţa^b kojiochhkoboh peineTKH; surface de grille; Rostflăche; grate area, grate surface; rostelyfelulet]: Suprafafa totală a grătarului, pe care se aşază stratul de combustibil. Se determină din relafia _ Q(I-cat) s %XHCXB' unde Q este cantitatea de abur pe care trebue să o producă căldarea (în kg/h); B este cantita- 888 tea de combustibil care se arde (în kg/h sau în m3N/h); 1 este entalpia confinută în fiecare kg de abur (în kcal/kg); t este temperatura apei de alimentare (în ° C); ca— 1 este căldura specifică a apei; Hc este puterea calorifică inferioară a combustibilului (în kcal/m3 N); yjc este randamentul căldării. — Secfiunea totală a intervalelor dintre barele grătarului se numeşte suprafafa liberă a grătarului. Ea este invers proporfională cu vitesa tirajului. 5. Grafie de matcă [peuieTKa FaHeMaHHa; grille Hanemann; Hanemannsches Absperrgitter; H. queen excluder; Hanemann anyaelzârorâcsok] :Gra-tia care desparte cuibul unui stup de magazia de recoltă, spre a împiedeca regina să pătrundă şi să depună ouăle în magazia de recoltă. Se face din tablă de zinc cu orificiile de 20 mm/4,5**-5 mm. Grafie de matcă. Valorile medii ale încărcării specifice şi ale încărcării termice specifice a grătarelor. Feiul grătarului Felul I combustibilului Puterea calorifică kcal/kg încărcarea specifică a grătarului kg/m2h încărcarea termică specifică a grătarului kca!/m2h Grătar plan huilă 5000-8000 80-100 (0,6 -0,7 ) ■ 106 Grătar plan cărbune brun (lignit superior) 3000-5000 75-125 (0,38-0,62)-106 Grătar inclinat cu alimentare mecanică lignit 2000-3000 250-400 (0,5 -0,9 )■ 106 Grătar în scară lignit 1200-3000 200-300 (0,46-0,69)-106 Grătar în scară Grătar-albie turbă, lemne lignit 2200—3000 200-300 (0,46-0,69) -106 Grătar rulant fără tiraj refulat sub grătar huilă 5000-8000 100-120 (0,75-0,9 )-106 Grătar rulant cu tiraj refulat sub grătar huilă 5000-8000 120-160 (0,9 -1,2 MO6 Grătar rulant cu zone huilă 5000-8000 200-300 (1,4 -2,1 )-106 Grătar rulant cu zone cărbune brun (lignit superior) 3000-5000 150-200 (0,75-1,00)-106 Grătar rulant cu zone lignit 2000-3000 300-400 (0,65-0,85)-106 Grătar cu împingere pe dedesubt (stoker) huilă 5000-8000 200-240 (1,5 -1,8 )-106 Grătar cu împingere răsturnată lignit 2000-3000 700-800 (1,8 -2,0 )-106 Grătar în scară cu împingere directă lignit 2000-3000 300-450 (0,65-0,9 MO6 î. Grafie. V. Grilă. 2. Grafie [(J)aiiiHHHaH pemeTKa; clayonnage, claie; Gitterwerk; mattress, wattle fencing; râcso-zat]. Tehn. mii.: împletitură de nuiele pe pari de lemn, care serveşte lacăptuşireataluzelorşanfurilor, în lucrările de fortificafie pasageră. Se deosebesc: s. Grafii „pe loc" [HenoflBmKHan peineTKa (riJieTeHKa); clayonnage fixe; claie fixe; festes Gitterwerk; fixed mattress, fixed wattle fencing; fix râcsozat]: Gratii construite la locul de folosinfă prin împletirea nuielelor în jurul parilor înfipfi în pământ. 4. ~ transportabile [nepeHOCHan peineTKa (iIJieTeHKa); clayonnage transportable, claie trans-portable; bewegliches Gitterwerk; movable mattress, movable wattle fencing; szâllithato râcsozat]: Gratii construite înapoia frontului, în panouri de câte 2 m lungime, şi transportate la locul de folosinfă, unde se ancorează bine în pământ. Prin aceste orificii poate trece numai o albină lucrătoare. Sin. Gratie Hanemann. « 6. Grăfişcă [HHiiţajiKa (AJIH uinypoB); curette; Bohrkrătzer; fluke, scraper; bânyaaknatisztito]. Mine: Unealtă minieră pentru curăfitul găurilor de mină, de praful rămas înăuntru în timpul perforării. E făcută din ofel de 5**‘8mm0, turtit la un capăt în formă de lopăfică de 13 ■ • ■ 16 mm. Coada e suficient de lungă ca să curefe o gaură de lungime normală, de 1***2 m. Sin. Dârg. 7. Grâu [nnieHHiţa; ble; Weizen; wheat; buza]. Agr.: Plantă ierboasă anuală, care fructifică o singură dată şi face parte din familia gramine-elor, grupul hordeelor, genul Triticum. Se găseşte atât în stare sălbatică, cât şi cultivată, fiind planta cea mai răspândită de pe glob, caracteristică pentru clima temperată. Se cultivă între 16° latitudine nordică şi cercul polar. 889 Data semănatului variază după climă, regiune şi soiu. Pentru fara noastră se recomandă semă-narea grâului de toamnă la mijlocul lunii Octom-vrie, iar a grâului de primăvară» imediat ce este posibil, după topirea zăpezii şi svântarea pământului. — Solurile preferate sunt cele bogate, 2 ► ¥ 5 S 1 8 Parte din secfiunea printr'un bob de grâu. 1) pericarp; 2) epicarp; 3) mesocarp; 4) endccarp; 5) tegument seminal cu celule strivite; 6) primul strat nuclear ne-desvoltat; 7) strat glutenic; 8) endosperm; 9) sămânţă. umede şi compacte, cari se usucă repede primăvara la suprafafă, rămânând tofuşi afânate. Nu-i priesc solurile acide, fiind recomandabile cele neutre sau slab alcaline şi cât mai bogate în calciu. Compozifia chimică a bobului de grâu, care confine substanfa nutritivă, variază după soiu, specie, an, localitate şi condifiunile de cultură, ea fiind, în medie, de 14,4% apă, 1,7% cenuşă, 12,5% proteine, 2% grăsime brută, 67,1% substanfe extractive neazotate, formate aproape excluziv din amidon, şi 2,3% celuloză. î. Grâul prepelifei [MapbflHHHK; melampyre; Wachtelweizen; cow wheat; furj-buza]. Agr.: Melampyrum arvense cristatum; plantă semipara-zită care îşi extrage hrana din rădăcinile grâului. Seminfele sunt asemănătoare celor de grâu şi, prin măcinare, ajung în făină, dând pâinii gust rău şi coloare albăstruie. 2. Grăunfare [3epHeHHe; grenage; Verkorni-gen; graining; szemcseszites]. Ind. iexf.: Efect obfinut prin compozifia (desenul) fesăturii şi prin apretură, Efectul e pregătit în fesătorie prin bătături cari flotează; la scămoşare se obţin smocuri prin destrămarea parţială a firelor de bătătură cari flotează; în apretură, firişoarele se răsucesc întâi sub formă de pâlnie; se tund apoi vârfurile firişoarelor, se rafinează sub o presiune normală şi o excentricitate de 4*--5 mm, iar apoi se tund la maşina de tuns transversală. s. Grăunte [3epHO; grain; Korn; grain; szemcse]. Metl.: Element cristalin omogen al unui corp policristalin. 4. ~ regenerat [T0HK0e, MejiKoe 3epH0; grain regenere; feines Korn; fine grain; finom szemcse]. Metl.: Grăunte fin, rezultat în urma recoacerii ofelului. 5. Grăun)i simptotici [3KBHBajieHTHbie 3ep-Ha; grains equivalents; gleichfăllige Korner; equivalent grains; egyenerteku szemcsek]. Mine: Granule minerale cari au aceeaşi vitesa limită de cădere în fluide, şi cari se obfin în aparate de clasare gravimetrică. Condiţiunea de simptotici-tate este dată de relafiile d\__£ 2 Y i-r în cazul granulelor mai mari de cca 0,2 mm; şi d2 VA-y în cazul granulelor mai mici de 0,2 mm, în cari d± şi d2 sunt diametrii a două granule de specie mineralogică diferită (de densităfi şi §2), iar y este densitatea fluidului în care cad granulele. Sin. Granule simptotice. e. Grauwacke [rpayBaKKa, cepan AbiMna-Tan BaKKa; grauwacke; Grauwacke; graywacke, greywacke; grauwacke]. Petr.: Roce conglome-ratice sau grezoase de vârstă paleozoică, formate din fragmente de roce eruptive (cuarf, feldspat, mică) cu ciment mai ales silicios sau silicoargilos şi, rareori, calcaros. 7. Gravare chimică [xHMHHecKoe rpaBHpo-BaHHe, BbiTpaBJlHBaHHe; gravure chimique; Atzung; etchîng, chemical engraving; maratâs]. Arte gr.: Operafiunea de atac pe cale chimică a materialului din care se execută un clişeu grafic, pentru a obfine suprafafa activă (care imprimă) a clişeului. Gravarea chimică se face cu solufii acide a căror compozifie variază cu materialul supus atacului, cât şi cu procedeul folosit. In zincogravură şi în similigravură, unde materialul întrebuinfat este zincul, se folosesc solufii de acid azotic cu diferite concentrafii, sau un amestec de acid azotic şi acid clorhidric. Pentru aluminiu şi elektron, se întrebuinfează acidul fosforic; pentru cupru, perclorura de fier. La clişeele offset — în procedeele negative — se întrebuinfează acidul fosforic, în cazul aluminiului sau al elektronului, ca amestec de fosfat acid de amoniu şi fluosilicat de amoniu sau acid galic şi oxalic; în cazul zincului şi în procedeele pozitive (Beka) se foloseşte acid sulfuric şi polisulfuric (Caro). La clişeul litografic de calcar se întrebuinfează acid azotic, iar la clişeul chalcografic (heliografic şi rotoheliografic)A solufii de diferite concentrafii de perclorură de fier. Sin. Efuire. s. ~ electrică [3JieKTpHqecKoe rpaBHpo-BaHHe; gravure electrique; elektrische Atzung; electrical engraving; elektromos maratâs]. Arfe gr.: Operafiunea de atac, pe cale electrochimică, a plăcii de zinc a clişeelor lineare pantografice, în vederea obfinerii suprafefei active pentru imprimat. Electrolitul este o solufie de formiat sau de acetat de zinc 10%; placa-clişeu constitue anodul. 890 î. Gravare mecanică [MexaHHHecKoe rpaBH-poBaHHe; gravure mecanique; mechanische Atzung; mechanical engraving; mechanikus maratâs]: Gravarea părfilor neutre ale clişeelor zincografice cu ajutorul unei maşini de frezat, printr'o freză de formă cilindrică şi cu secţiunea biccncavă ce se roteşte cu 10000 • • ■ 20 000 rot/min. Din cauza dimensiunii frezei care nu permite distante mai mici de 3 mm între elementele active (cari imprimă), gravarea mecanică se foloseşte combinată cu gravarea chimică. 2. Gravimetrie [rpaBHMeTpHfî; gravimetrie, analyse gravimetrique; Gravimetrie, gravimetrische Analyse, Gewichtsanalyse; gravimetry; gravime-triaj. Chim.: Parte a analizei chimice, în care e-lementul sau substanţa ce se determină sunt precipitate din soluţia lor de către un reactiv specific, sub formă de precipitat insolubil care, prin diferite operaţiuni, este făcut apt pentru a putea fi cântărit. Din cantitatea de precipitat cântărită, şi care are o compoziţie chimică bine determinată, prin calcul simplu se poate determina cu precizie cantitatea de corp analizat. Sin. Analiză gravimetrică. s. Gravimefru static [cTaTHnecKHH rpaBH-M6Tp; gravimetre statique; statischer Schwere-messer; statical gravimeter; sztatikus gravimeter], Fiz.: Aparat folosit în prospecfiunea gravimetrică a subsolului, care permite măsurarea rapidă a acceleraţiei gravitaţiei (g). Se bazează pe echilibrarea, printr'un resort, a acţiunii gravitaţiei asupra unei mase constante (principiul dinamometrului). Variaţiile lui g schimbă lungimea resortului, şi aceasta se măsoară prin metode de compensare. Precizia măsurătorilor ajunge la 0,01 miligali (C G S). 4. Gravitaţie [rpaBHTaiţHH, npHTHHeHHe; gravitation; Gravitation; gravitation; gravitâcio]. Fiz.: Faptul că toate corpurile exercită forfe de gravitafie unele asupra altora. V.Gravitafie, forfă de Gravitafie, câmp de Gravitafiei, legea Sin. Gravitafie universală, Atracfiune universală. 5. Gravitafie, câmp de ~ [nojie npHTHmeHHH; champ de gravitation; Gravitationsfeld; gravitation field; gravitâcios mezo]. F/z.: Regiunea din spafiu susceptibilă de a se manifesta prin forfe de gravitafie. 6. Gravitafie, constantă de ~ [nocTOHHHan npHTHJKeHHH; constante de gravitation; Gravi-tationskonstante; gravitation constant; nehezsegi âllando]. V. sub Gravitafiei, legea 7. Gravitafie, corecfie de ~ [KoppempiH rpa-BHTau,HH; correction de gravitation; Schwerkraft-korrektur; gravitation correction; gravitâcioi kor-rektura]. V. Corecfie şi reduceri barometrice. s. Gravitafie, forfă de ~ [cHJia THJKeCTH; force de gravitation; Gravitationskraft, Schwer-kraft; force of gravity, gravitation; nehezsegi ero]. F/z.: Forfa pe care masa grea a unui corp o exercită asupra masei grele a oricărui alt corp, prin simplul fapt că se găsesc unul în prezenfa celuilalt. Sin. Forfă de gravitafie universală. 9. Gravitafie, unde de ~ [rpaBHTaiţHOHHbie BOJlHbl; vagues de gravite; Gravitationswellen; gravity waves; gravitâcioi hullâmok]. Meteor.: Sub acfiunea unei perturbafii oarecare, suprafaţa de separafie dintre două fluide de densităfi diferite şi suprapuse se transpune în mişcare de oscilafie. Dacă frecările sunt neglijabile, mişcarea este întrefinută prin simpla acfiune a gravitafiei. Ea poate lua forma de unde stafionare sau progresive, cari se propagă până la mari distanfe.' In natură, undele de gravitafie se produc la suprafafa de separafie dintre apă şi aer (hulă marină), sau la suprafefele de discontinuitate din atmosferă. Ca şi hula marină, hula atmosferică se datoreşte acfiunii vântului (mai exact diferenţei dintre vitesele vântului în cele două straturi de aer suprapuse). Undele de gravitafie din atmosferă formează nori dispuşi în bande paralele (prin înălfarea în crestele de undă, aerul sufere o răcire adiabatică, şi vaporii se condensează). 10. Gravitafie universală [BceMHpHoe Tflro-TeHHe; gravitation universelle; allgemeine Gravitation; universal gravitation; univerzâlis gravitâcio]: Sin. Gravitafie (v.). 11. Gravitafie, constantă de ~ universală [nocTOHHHaa BceMHpHoro TaroTeHHH; constante de la gravitation; Gravitationskonstante; constant of gravitation; gravitâcioi âllando]. V. sub Gravitaţiei, legea 12. Gravitafiei, legea ~ [3aKOH rpaBHTaiţHH; loi de la gravitation; Gravitationsgesetz; law of gravitation; gravitâcio-torveny]. F/z.: Legea după care masele grele ale corpurilor în prezenfă exercită forfe unele asupra altora: Două corpuri punctiforme cari au masele grele mg şi m’g şi se găsesc într'un moment dat la distanfa r unul de altul, exercită în acel moment, fiecare asupra celuilalt, o forfă Fg de atracfiune, dirijată după dreapta care le uneşte, proporfională cu produsul maselor lor grele şi invers proporfională cu pătratul distanfei dintre ele, cu o constantă de proporjionalitate (constanta de gravitafie) universală, adică independentă de natura" şi de starea fiziochimică a acelor corpuri (k = 6,66.10~8 cm3sec~2g"1): ^ m1 4 Legea gravitafiei poate fi formulată şi în felul următor: Masele grele au proprietatea de a stabili în spafiu un câmp de gravitafie, ale cărui proprietăfi locale sunt complet caracterizate printr'un vector local g, numit intensitatea câmpului de gravitaţie, proprietăfi cari consistă în faptul că exercită asupra unui mic corp, de masă grea mg, forfa de gravitafie Fg=mgg. Legea după care o masă grea punctiformă m'g produce câmpul de gravitaţie, la distanfa r de ea, este: m'g g=~urkJT' unde uf e versorul dirijat din ,spre punctul ocu- 891 pat de masa m'g spre punctul în care se stabileşte intensitatea ~g a câmpului de gravitaţie. — Legea după care masele grele prcduc câmpul de gravitaţie se poate descompune şi în următoarele două: Prima lege: Fluxul intensităţii g a câmpului de gravitaţie prin orice suprafafă închisă S, de element de arie dS, e proporţional şi de semn contrar cu masa grea Mg din interiorul suprafefei, cu factorul de proporfionalitate egal cu de 4tc ori constanta de gravitafie k\ J5gdS = —4k kM , sau, sub formă diferenfiala: divg=—4nkţ>g unde pg e densitatea de volum a masei grele. A doua lege: Suma lucrurilor mecanice efectuate de câmpul de gravitafie asupra unei mase grele (egală, de ex., cu unitatea), care efectuează o mişcare în curbă închisă oarecare (de ex. curba C, de element de linie dl), este nulă; 1^7=0, sau, sub formă diferenfială: rotg = 0, ceea ce arată că g derivă dintr'un potenţial scalar Vgt numit potenfial de gravitafie: g~ — gradFr-Formularea legii gravitafiei care foloseşte conceptul de intensitate a câmpului de gravitafie, şi o descompune în trei legi deosebite, prezintă importanfă prin faptul că anumite legi, cum sunt legile Fg — mgg şi divg = 4tz kpg, îşi păstrează valabilitatea şi în forme mai generale ale legilor gravitafiei, cum sunt cele din Teoria relativităţi restrânse, pe când legea rotg = 0 nu mai e valabilă. — In teoria gravitafiei la care conduce Teoria relativităfii generale (v. Reiativitafii, teoria ~ generale), intensitatea locală a câmpului de gravi-afie nu este descrisă printr'un vector, iar fenomenele din câmpul de gravitafie nu sunt descrise cu ajutorul unei forţe newtoniene. 1. Gravivolumefru [rpaBHBOJiiOMeTp; gravivo-lumetre; Gravivolumeter; gravivolumeter; gravivolumeter]. Tehn.: Numărător de picături, format dintr'un sifon care lasă lichidul să curgă picătură cu picătură; astfel se poate lua o cantitate de lichid riguros determinată. 2. Gravor [rpaBep, pe3HHK; graveur; Graveur; engraver; veso]: Lucrător calificat în arta şi în tehnica gravurii. 3. Gravură [rpaBHpoBaHHe, pe3b6a; gravure; Gravierung; engraving; gravura]. Arfă: Arta de a tăia metalele, lemnul sau piatra — cu ajutorul unor instrumente speciale — fie numai pentru a înfrumusefa obiectele respective, fie pentru a servi la reproduceri ulterioare. Deosebim: 4. Gravură cu acuaforte [rpaBHpoBaHHe Tpa-BJieHHeM; gravure â l'eau forte; Radierkunst, Atz- kunst; etching; karcoltgravura]: Gravură care se practică asupra unei plăci de cupru, plată, bine lustruită, prin atacarea ei cu acid azotic în anumite condifiuni. Placa uşor încălzită se acopere cu un lac special, compus din 50 g ceară, 30 g sacâz şi 15 g bitumen, care nu se destramă prin uscare. Peste acest lac se trasează în puncte, desenul dorit, care desveleşte metalul exact după model. Pe placa astfel lăcuită se răspândeşte acidul azotic diluat cu apă, care adânceşte, prin coroziunea metalului, toate părfile descoperite la trasare. După un timp de acfiune suficient, se îndepărtează acidul, se spală cu apă şi se scoate lacuL Acest procedeu, cu unele modificări, este întrebuinfat în fotogravură. 5. Gravură de suprafafă [noBepxHOCTHan pe3b6a; gravure en surface; Planătzung; surface engraving; feluleti gravura]: Gravură folosită în special la obiectele prefioase de aur, de argint, etc., în care, prin tăieri, găuriri, etc. se execută la suprafafa lor ornamente, figuri, monograme, inscripfii. e. Gravură în cupru [rpaBHpoBaHHe HaMe/ţn; taille douce en cuivre; Kupferstecherei; copper plate engraving; rezgravura]: Variantă a chalco-grafiei, care întrebuinfează clişee obfinute prin gravarea unei plăci de cupru, cu mâna sau mecanic. Elementele active ale clişeului (cari vor imprima) sunt gravate în adâncime în placa de cupru. 7. Gravură în ofel [rpaBHpoBaHHe Ha CTajiH; taille douce en acier; Stahlstich; steel plate engraving; acelgravura]: Variantă a chalcografiei, în care se folosesc clişee obfinute prin gravarea unei plăci de ofel, cu mâna sau mecanic. Elementele active ale clişeului (cari vor imprima) sunt gravate în adâncime în placa de ofel. 8. Gravură în piatră [rpaBHpoBaHHe Ha Ka MHe; gravure sur pierre; Steingravierung; stone engraving; kogravura]. Carfog : Metodă de reproducere a hărţilor şi a figurilor desenate: Se folosesc două pietre speciale, pe una gravându-se planimetria, şi pe cealaltă altimetria (curbele de nivel). Pe ambele pietre, desenul se execută invers, prin transportarea pe pietre, prin copierea originalului pe calc şi prin trecerea lui pe piatra de gravat, urmată de calcarea desenului pe o gelatină transparentă şi decalcarea lui pe piatră şi pe hârtia fotolito. 9. Gravură în relief [pejibecjpHaa pe3b6a; gravure en relief; Hochătzung, Reliefgravierkunst; relievo engraving, relief engraving; dombormu-gravura]: Gravură folosită fie pentru crearea de articole finite, lucrate în relief sau în adâncime (pecefi de ceară şi de tuş, ştampile, poansoane), fie pentru executarea de matrife cari vor servi ulterior la obfinerea articolului dorit (pentru bijuterii, medalii, decorafii, insigne, pentru industria hârtiei, pentru industria de presaj, etc.). io. Gravură în „taille douce" [rpaBHpoBKa Ha Me#H; gravure en taille douce; Kupferstecherei; copper plate engraving; rezmetszfi gravura]: Gravură care se face, în general, pe plăci de cupru, excluziv cu ajutorul stichelului, a cărui extremi- 892 tate tăietoare este îndreptată înainte, urmărind liniile desenului şi tăind aşchii mici de metal. Din când în când, stichelul este ascufit pe o piatră lucioasă, unsă cu uleiu. Astfel se gravează în adâncime cărfile de vizită şi monogramele, iar în relief, clişeele topografice, mărcile de fabrică, etc. 1. Gravură mecanică [MexatmqeeKoe rpa-BHpOBaHHe; gravuremecanique; mechanischeGra-vierung; mechanical engraving; gepgravura]: Gravură care se execută cu ajutorul unor freze speciale, puse în mişcare de un motor — printr'un arbore flexibil — şi cari se învârtesc cu 2000 • ■ -3000 rotafii pe minut, permiţând să se graveze astfel matrifele cele mai complicate în ofel; altfel această gravare ar fi dificilă, dacă nu imposibil de executat. Astăzi maşinile de gravat se folosesc mult. Afară de cele cu motor cu arbore flexibil, se folosesc maşinile de gravat construite pe ^principiul pantografului, şi maşinile de reducere. 2. Gray, procedeul ~ [cnoco6 Tpen; procede G.; Verfahren nach G.; G. process; G. fele eljârâs]. Ind. petr.: Procedeu fizic de rafinare selectivă a benzinelor de cracare cu ajutorul unor pământuri active (hidrosilicafi, cari au drept efect o polimerizare a hidrocarburilor nestabile din 4. Grebănar. Ind. ţăr.: Parte a hamului, caretrece peste greabănul calului şi este legată de o parte şi de alta de pieptar, pentru a-l fine într'o pozifie convenabilă (v. fig. sub Ham.) Sin. Gâtar. 5. Greblă [rpa6JlH; râteau; Rechen; rake; ge-reblye] Ind. făr.: Unealtă agricolă formată dintr'o coadă de lemn (mâner) care are la un capăt o lamă transversală cu dinfi de ofel sau de lemn (pieptene), cu care se adună (curăfindu-se terenul) fân, paie, coceni, bulgări de pământ, pietre, etc. e. ^ mecanică [MexaHH^ecKHe rpa6jin; râteau mecanique; mechanischer Rechen; mechanical rake; mechanikai gereblye, gepgerebiyej . Agr.: Maşină agricolă folosită în agricultură pentru adunatul fânului sau al spicelor, după cosit sau secerat. Este formată dintr'o serie de dinfi de oţel susfinufi de o bară metalică purtată de două rofi. întregul dispozitiv este tras de un cal (greble cu lăfimea de lucru până la 2,5 m), sau cu ajutorul tractorului (cu lăfimea de lucru mult mai mare), greblele putând fi compuse din mai multe secfiuni cari pot fi folosite şi individual, cu tracfiune cu cai. Pentru descărcare, se acfionează o pârghie care declanşează dispozitivul pentru ridicarea dinfilor. 7. Greblă [rpa6JiH; râteau; Rechen; rake; gereblye]. Ind. text.: Pârghie metalică cu dinfi, care imprimă mişcarea lânii în leviatane. Schema unei instalafii Gray, cuplată la o :instalatie de cracare. T) turn Gray, umplut cu pământuri active; C) coloana de polimeri; >A) acumulator de polimeri; P) pompş;* R) răcitor; I) produse distilate dela coloana da fracfionire; 2) benzină rafinată spre tancul de benzină; 3) reflux dela tancul de benzină; 4) spre vaporizafor. *• benzină. Hidrocarburile grele, cari au puncte de fierbere mult mai înalte decât benzina, cad la fund într'un acumulator de polimeri, de unde sunt trimise din nou la cracare. Polimerii mai uşori trec, împreună cu vaporii de benzină de cari sunt separafi, în coloana de polimeri. Rafinarea se efectuează în faza de vapori la 140"*260° şi sub o presiune variind între 1 şi 25 at, după tipul instalaţiei şi după condifiunile impuse benzinei rafinate. Benzina obfinută îndeplineşte condifiunile cerute de stabilitatea colorii şi cele referitoare la confinutul în gume, aşa încât nu mai e necesară o rafinare suplementară cu acid sulfuric. s. Greare [ocHacTKa; greage; Antakelung; rigging; kotelzethuzâs]. Nav.: Operafiune de instalare a greementului. 8. Greblă [rpa6JiH; arret; Rechen; rake;Ţge-reblye]. Silv.: Construcfie transversală pe cursurile de apa flotabile, care opreşte lemnele plutite. Grebla poate fi uscată sau cu lac (cu opust). 9. Grec [rpeneCKHH; grecque; gebrochener Stab; Greek; gorog ornamentum]. Arh.: Ornament 73|Li|r-i|C t-Lţ-Lţ-Lţ format din linii drepte orizontale şi verticale, cari se împletesc, rămânând totdeauna paralele (v. fig.). i. Grecesc, alfabetul ~ [rpenecKHH aji(})a-BHTî alphabet grec; griechisches Alphabet; greek alphabef; gorog betiirend]: Alfabetul folosit de 893 Tulcea) caracterizat printr'o dispoziţie zonară a tipurilor de roce. Se constată o creştere a ba-zicităţii dela periferie către partea internă a lo- Greblă mecanică. Eleni. Literele alfabetului, care a devenit predominant începând cu anul 400 î. e. n. se folosesc pentru simboluri în Ştiinjă. Sin. Alfabetul elen. Forma actuală e următoarea: Numele Simt majus- culă jolul minus- culă Cores- punză- torul latin Pronun- ţarea clasică1 Alfa ! A a a ăf a Beta B P b b Gamma r Y g 9 Delta A 5 d d Epsilon E £ e e2 Dzeta Z £ z di Eta H ■n e e '6 Theta © th th Iota I L i i,t Kappa i K X k k Lambda I A X 1 l Mu | M JA m rn Nu ! N V n n xr 2 fc s X k $ Omicron O 0 0 o2 P7 n TZ P V Ro p ? r(h) r STgma 2 a ? s S Tau T T t t Ypsilon Y l» y ii FT 9 ph ph HT4 X X. ch kh PsT 4; ps PS Omega I O 0) 0 o3 !) în Atfica, în sec. V, î. e. n.; 2) sunet închis; 3) sunet deschis; 4) ca sunetele hii din cuvântul autarhii. 2. Gre^i, masiv granitic de ~ [rpaHHTHbiH MacCHB TpeHH; massif granitique de G; graniti- scher Gebirgsstock von G.; granitic massif of G.; G. grânitelegy]. Geol.: Masiv granitic locolitic, desvoltat în apropierea localităţii Greci (Jud. colitului, datorită diferenţierii în loc a magmei intruse. 3. Greco, maşină ~ [ManiHHa TpeKO; machine de G.; G. Maschine; G. machine; G. gep]. Drum.: Maşină de lucru folosită la încălzirea şi la uscarea suprafefei pavajelor sau a îmbrăcă-mintelor rutiere, pentru a se putea aplica, în bune condifiuni, un tratament sau covor asfaltic. Maşina este formată dintr'un injector (cu motorină) şi un ventilator puternic. Curentul de aer produs de ventilator este încălzit de injector la 200’”250° şi proiectat pe suprafafa pavajului. Poate usca cel pufin 1000 m2 pe zi, consumând cel mult 1,5 kg motorină la m2. 4. Greder [rpen/ţep, aopojkhbih CTpyr; char-rue pour chemins; Planierpflug, Strafjenhobel; grader; smrntoeke, greder]. Drum.: Maşină de nivelat pământul şi de scarificat piatra pe şosele, compusă dintr'un cărucior pe patru rofi, o lamă lungă de tăiat pământul şi o serie de scarifica-toare. Prin tragerea căruciorului de către un tractor, maşina poate tăia pământul cu lama, sau îl poate scarifica. Lama poate avea o pozifie orizontală sau înclinată, după voie, aşa că poate nivela suprafefele orizontale sau taluzele de pe şosele. Se folosesc şi gredere cu mijloace de propulsie proprii. 5. Greemenf [ocHacTKa Kopa6jin, Tanejianc; greement, agres; Betakelung; rig, rigging, gear; kotelzet]: Nav.: Totalitatea arborilor, a vergelor şi a velelor, cu mijloacele lor de susfinere, de întindere şi de strângere, la bordul unei nave cu vele. Se compune din arboradă (adică din catarge şi vergi), manevre (adică parâme, cabluri, sau frânghii de susfinere a arboradei şi de mişcare a vergelor şi a velelor), şi din velatură (adică din ansamblul pânzelor navei). e. Green, teorema lui ~ [TeopeMa T.; theo-reme de G.; G.'scher Integralsatz; G.'stheorem; G. tetele]: Dacă X şi [i sunt scalarii de câmp a două câmpuri scalare, şi Si e o suprafafă închisă 894 (adică un înveliş), cu normalele exterioare de versor un, iar v e volumul din înveliş, există relaţia ^ (X grad [i — p-grad X) dS = (X div grad JJ- —[i div grad X) dv v unde dS e vectorul undS al elementului de suprafaţă, şi dv e elementul de volum. Dacă dsn e elementul de linie normal pe învelişul S^, urmează c)n . d'A - . •> . —= *„ grad grad X şi teorema lui Green devine jSt c)sn cK w unde A = divgrad e simbolul laplacianului. Teorema lui Green se obţine din aceea a lui Gauss, scriind odată A = X grad ^ şi odată A — )AgradX, şi scăzând membru cu membru, una din alta, cele două expresiuni cari rezultă astfel din teorema lui Gauss. 1. Greenochif [rpHHOKHT; greenockite; Gree-nockit; greenockite; greenokit]. Mineral.: CdS. Minereu de cadmiu, care se găseşte, de obiceiu, în zăcămintele de blendă, formând cruste galbene cristaline. 2. Grege, soie ~ (termen francez) [rneJiK-Cbipeu;; soie grege; Rohseide; raw silk; grege-selyem, szâlseiyem], Ind. text.: Fir de mătase naturală obţinut prin devidare de pe gogoaşă. Acestui fir nu i s'a îndepărtat sericina. Constitue aşa numitul borangic. s. Greisen [rpeH3eH (H3MeHeHHbiH rpaHHT); greisen; Greisen; greisen; greizen]. Petr.: Rocă metamorfică formată prin autometamorfozarea granitului, într'un proces hidrotermal, în urma căruia feldspatul din granit este distrus sub acţiunea soluţiilor reziduale bogate în substanţe volatile, şi transformat în cuarf, topaz, fluorină, etc. Greise-nul are deci mai mult cuarţ decât granitul. 4. Greisenificare [rpeHseHHcjDHKaiţHH; grei-senification; Greisenbildung; greisinification; grei-zenifikâlâs]. Geo/.: Fenomen de autometamorfism pneumafolitic-hidrotermal al rocelor granitice, în urma căruia se formează greisenul. s. Gien [BHe3anHbift nopbiB BeTpa, BHe3an-HaH 6ypn; grain; Stofjwind, Bo; squall; szel-roham]. Meteor.: Furtună locală, neaşteptată şi trecătoare, care surprinde prin violenţă chiar din primele clipe. — 2. Vârtej de vânt cu rafale puternice, însoţite, uneori, de ploaie. e. Grenadă [rpaHaTa; grenade; Granate; grenade; grânât]. Tehn. mii.: Proiectil cu încărcătură explozivă, care se aruncă cu mâna sau se „trage" cu puşca. După scopul urmărit, deosebim: Grenadă explozivă, pentru rănirea prin schijele produse de explozie; dintre acestea, grenada ofensivă are pereţii de tablă şi dă schije uşoare, cu efect la distanţă mică şi e folosită în ofensivă, unde atacatorul care o foloseşte nu este adăpostit, iar grenada defensivă are perefii de fontă şi dă schije grele, cu efect la distanfă mare şi e folosită în defensivă, unde apărătorul care o foloseşte este adăpostit. — Grenadă toxică, pentru răspândirea, prin explozie, de gaze toxice. — Grenadă fumigenă, care provoacă fum, pentru a ascunde pe cel ce o aruncă. — Grenadă incendiară, care, prin explozie, răspândeşte materiale incendiare. După modul de aruncare, deosebim: 7.. ~ antisubmarin [rpaHaTa ajih HCTpe6-JieHHH nOABOAHblX JIOAOK; grenade antisous-marin; Anti-Unterseeboot-Granate; anti-subma-rine boat grenade; tengeralattjâroelleni grânât]: Proiectil exploziv greu, aruncat de pe vasele de războiu, ca mijloc de luptă contra submarinelor, cu posibilitatea de a exploda la o anumită adâncime sub apă. s. ~ de armă [pyjKeimaH rpaHaTa; grenade pour fusil; Gewehrgranate; rifle grenade; loveggrânât]: Grenadă care este aruncată dintr'un tub special, adaptat la gura fevii unei arme de infanterie. Are un focos fuzant, cu o durată de 8* "10 secunde, şi o bătaie de cca 200 metri. 9. ~ de mână [pyHHan rpaHaTa; grenade â main; Handgranate; hand grenade; kezigrâ-nât]: Grenadă cu greutate de maximum 0,7 kg, care se aruncă cu mâna. Cuprinde următoarele elemente: un corp de fontă, cu şanţuri exterioare de fragmentafie; un aprinzător format dintr'un percutor, acfionat în urma lovirii unui capac exterior pe un corp tare; un fitil cu o durată de ardere de 5 s, care dă întârzierea necesară aruncării grenadei; un detunător care aprinde o încărcătură interioară de exploziv. io. Grenadină [rpeHa/ţHH (copT mejiKOBOH HHTH); grenadine; Granatenseide; grenadine silk^* grenadin]. Ind. text.: Fir de mătase naturală obfinut prin răsucirea cu 1500 răsuciri pe metru, § cel puţin două fire, cari primiseră fiecare câte 60 ■•■80 răsucituri pe centimetru. Este un fir foarte rezistent şi mat. Se întrebuinfează la fabricarea dantelelor şi a franjurilor. u. Grenafi [rpaHaTbi; grenats; Granate; gra-nets; grânâtok]. A/l/neral.: Alumosilicafi de Ca, Mg, Fe, Mn şi Be. V. sub Granat. 12. Grenetină [tohkhh meJiaTHH; grenetine; Grenetin; gelatin sheet; grenetin-zselatin]. Farm.: Gelatină foarte fină, sub formă de pulbere, în foi subfiri elastice, lungi, incolore (uneori sunt colorate în mod special) şi transparente, solubilă în apă caldă, folosită în farmacie. Se prescrie în dermatologie, în diareea infantilă, ca hemostatic general (ser gelatinat). E folosită şi la prepararea capsulelor, a perlelor, ovulelor, supozitoarelor, 8?5 etc. Se întrebuinfează şi în industria alimentară, în industria fotografică şi în heliogravură. 1. Gresaj. V. Ungere. 2. Gresare. V. Ungere. . 3. Greşeli de tipar [onenaTKH; fautes d'im-pression; Druckfehler; errata, errors, misprints; nyomdahibâk]. Arte gr.: Greşelile cari se fac la tipărirea unui imprimat, fie din neatenfia revizorului, fie dintr'un defect de funcfionare al presei de imprimare. 4. Gresie [KpynHbiH, rpy6o3epHHCTbiM nec-HaHHK; gres; Sandstein; sandstone, grit stone, gritty free-stone; homokko]. Pefr.: Rocă sedimentară detrifică, cimentată. Se formează prin cimen= tarea nisipurilor; în ea se mai disting granulele de nisip. Gresiile se împart după natura mineralogică a granulelor de nisip cari le constitue, şi după natura cimentului de aglomerare. Se deosebesc, astfel, gresii cuarfoase, calcaroase, mar-noase, caolinoase, glauconitice, argiloase, micacee, feruginoase, etc. s. Gresie ceramică [TeppaKOTa; gres cerame; Steinzeug; stoneware; keramit homokko]. Ind. st. c.: Produs ceramic compact şi vitrifiat (neporos), colorat sau necolorat '(când nu confine în special oxid de fier), antiacid când este albicios, adesea autosmălfuit prin simplă adăugire de clorură de sodiu, în cuptor, în ultima fază a arderii. Klinkerul (bazaltul artificial) este totdeauna un material de construcfie din gresie ceramică (colorată) obfinută din argile ordinare cu adaus de cuarf şi fondanfi. Gresia ceramică fină se obfine din argile refractare, prin adaus de feldspat şi de cuarf. Ea se apropie cel mai mult de constitufia şi compozifia porfelanurilor. Sin. Gresie artificială. 6. Gresor [jiy6pHKaTop, CMa3biBatomee npHCIl0C06jieHHe; appareil de graissage, grais-seur; Schmierapparat, Schmiervorrichtung, Schmier-gefăf}, Oier; lubricator, grease cup, oii cup; keno, kenoszerkezet]: Dispozitiv de ungere — uneori cu Gresor cu ac pentru cap de bielă de locomotivă. 1) corpul gresorului; 2) capacul gresoruiui; 3) rezervor pentru lubrifiant; 4) canal de trecere a lubrifiantului spre suprafafa de uns; 5) ac de reglaj al debitului de lubrifiant; 6) dop de astupare a orificiului de umplere a gresorului. unmicrezervor pentru lubrifiant —care se montează pe un organ de maşirîă, şi e folosit pentru un- gerea suprafefei de contact dintre acesta şi un alt organ, fafă de care se găseşte în mişcare relativă. Deosebim gresoare cu picurare, cu ac (v. fig.) şi cu fitil (v. fig.) pentru lubrifiant fluid, şi gresoare cu presiune (obfinută de ex. strângând, prin rotire, capacul gresorului) pentru unsoare consistentă (v. fig.). Gresor cu fitil. 1) corpul gresorului; 2) capacul gresorului; 3) canal de-trecere a lubrifiantului spre suprafafa de uns; 4) rezervor pentru lubrifiant; 5) fitil. Gresor cu presiune (obfinută prin rotirea capacului). 1) corpul gresorului; 2) capacul gresorului; 3) canal de trecere a lubrifiantului spre suprafafa de sus; 4) rezervor pentru lubrifiant. La autovehicule se folosesc, de obiceiu, gresoare fără rezervor de lubrifiant (gresoare de trecere), prin cari lubrifiantul e împins — dintr'un aparat de ungere sub presiune — spre suprafafa de Gresor de trecere (fără rezervor de lubrifiant) cu bilă. 1) corpul gresorului; 2) capacul 'gresorului; 2a) supapă de refinere (cu resort); 3) canal de trecere a lubrifiantului spre suprafafa de uns. uns; aceste gresoare pot fi cu sau fără supapă de refinere (v. fig.). 896 î. Gresfen, facies de ~ [(JîaiţHH TpecTeHa; facies de G.; G.-Schichten; G. facies; G. retegek]. Geo/.: Facies al Jurasicului inferior, reprezentat prin arcoze, gresii, şisturi cărbunoase (uneori cu zăcăminte de cărbuni), calcare şi şisturi grezoase cu lamelibranhiate şi gasteropode. 2. Greutate [THJKeCTb; poids; Gewicht; weight; suly]. Fiz., Tehn.: 1. Rezultanta forjelor de gravitaţie exercitate de Pământ asupra particulelor cari compun un corp. Punctul său de aplicaţie este centrul de greutate al corpului. Direcţia sa defineşte verticala locului. Mărimea sa G — mg, proporfională cu masa grea m a corpului şi cu ac-celerafia gravitafiei g, variază cu pozifia corpului pe suprafaţa Pământului, fiind mai mică la ecuator şi mai mare la poli. — 2. Rezultanta greutăţii de sub 1 şi a forjei centrifuge fictive exercitate asupra corpului presupus în repaus la suprafaţa Pământului. 3. Greutate [THJKecTb, Bec; poids; Gewicht; weight; suly]. C/c. e.: Parametrul p din funcfiunea lui Gauss \it e~pxi dx, V n care dă probabilitatea ca eroarea x făcută la măsurătoarea unei mărimi u să fie cuprinsă între x şi x + dx. Greutatea este invers proporfională cu eroarea pătratică mijlocie x2 = X2 '\ll e~pxt dx=l~. <)_«, V* 2 p Dacă se măsoară de n ori mărimea considerată, rezultatele obfinute fiind respectiv ult u.,,‘",un, şi dacă măsurătorile au respectiv greutăfile p±, p2i'"fpn> media ponderată p1u1+p2u2 + ■ ■ • +pnun Pl + P2---+Pn are greutatea P = pi + p2+ "' +Pn' — In special, dacă măsurătorile sunt efectuate în condifiuni identice, astfel încât greutăfile lor să fie egale (pi — p2—'" — Pn~P}' media aritmetică u1-\-u2Jr'"Un a rezultatelor are greutatea de n ori mai mare decât greutatea unei singure măsurători: P = np. 4. Greutatea a 1000 de boabe [Bec 1 000-hh 3epeH; poids des 1000 grains; Tausend Kornerge-wicht; weight of 1000 grains; 1000 szemcse sulya]. Agr.: Caracteristică pentru anumite cereale, obfinută cântărind două probe a 2000-• *5000 seminţe, făcând media şi raportând la 1000. Sin. Greutate absolută. 5. Greutate absolută [peajibHbiH, a6cojiioT-HblH Bec; poids absolu; Nutzlast; effective weight, real weight; abszolut suly]. Agr. V. Greutatea a 1000 de boabe. 6. Greutate aderentă [THîKecTb ciţemieHHH; poids adherent; Reibungsgewicht, Adhăsionsge-wicht; adhesive weight; tapadâsi suly]. C. {., Tehn.: Partea din greutatea totală (proprie şi utilă) a unui vehicul motor, care apasă pe osiile motoare şi cuplare. Se foloseşte la determinarea forfei de tracfiune. 7. Greutate atomică [aTOMHbifi Bec; poids atomique; Atomgewicht; atomic weight; atomsuly]: Raportul dintre greutatea atomului unui element şj — din greutatea atomului isotopului O10 al oxigenului (scara fizică a greutăfilor atomice) sau — 16 din greutatea mijlocie a isotopilor oxigenului cu abundenfele relative cari se găsesc în oxigenul din natură (scara chimică a greutăfilor atomice). Unitatea chimică de greutate atomică este de 1,000 275 ± 0,000007 ori mai mare decât cea fizică. s. Greutate, centru de ~ [iţeHTp Tfl}KecTH; centre de graviîe; Schwerpunkt; centre of gravity; sulypont]. V. Centru de greutate. 9. Greutate comercială [ToproBbiH Bec; poids; commercial; kommerzielles Gewicht; commercial weight; kereskedelmi suly]. Ind. text.: Greutatea constantă la care se adaugă repriza respectivă a unui material textil uscat. Exemplu: pentru un material textil a cărui repriză este 12%, şi care, prin uscare şi cântărire, a dat o greutate constantă de 87%, greutatea comercială (Gc) va fi: Gc — 87 +10,44 = 97,44%, cantitatea de 10,44 reprezentând cota respectivă prin repriză, pentru 87 X12 masa uscată obfinută: —= 10,44°/c. io. Greutate de sbor [noJiHbiH hjih nojieTHbiH Bec; poids de voi, poids total; Fluggewicht, Ganz-gewicht; flying weight, gross weight, total weight loaded; repiilosuly]. Nav. a.: Greutatea totală a avionului în situafie de sbor. Această greutate e maximă la decolare, deoarece rezervoarele de combustibil şi de lubrifiant sunt pline, şi se micşorează pe măsură ce avionul sboară. n. ~ utilă [nojie3Han Harpy3Ka; poids utile; Nutzlast; usefulload; hasznos suly]. 1. Tehn.: Sarcina maximă de transport, pentru care a fost proiectat un anumit mijloc de transport (vehicul, aparat de ridicat, etc.). — 2. Cs. V. încărcare utilă. i2. Greutate echivalenfă [3KBHBajieHTHbiH Bec; poids equivalent; Aquivalentgewicht, Gewichts-ăquivalent; weight equivalent; egyenerteku suly]. Chim.: Număr care arată câte grame dintr'un element sau dintr'o combinafie pot lega sau înlocui, direct sau indirect, un atom gram de hidrogen. Greutatea echivalentă este un număr fără dimensiuni. îs. Greutate elastică a unui element d* [yn-pyrHH Bec 3JieMeHTa ds) poids elastique de l'element d*; elasîisches Gewicht des Elements d*; elastic weight of the element ds] egy di-elem rugalmas sulya]. Rez. mat.: Raportul lungimii elementului di prin produsul dintre coeficientul de elasticitate E al materialului din care e alcă- di tuit şi aria fi a secfiunii elementului: ds= — se 897 Tabloul greutăfilor afomice (după datele Conferinţei Internationale de Chimie din 7947) Elementul Sim- bol Număr atomic Greutate atomică Elementul Sim- bol Număr atomic Greutate atomică Aluminiu Al 13 26,97 Mercur Hg 80 200,61 Antimoniu (Stibiu) Sb 51 121,76 Molibden Mo 42 95,95 Argint Ag 47 107,880 Neodim Nd 60 144,27 Argon Ar 18 39,944 Neon Ne 10 20,183 Arsen As 33 74,91 Niche! Ni 28 58,69 Aur Au 79 197,2 Niobiu (Columbiu) Nb 41 92,91 Azot N 7 14,008 Osmiu Os 76 190,2 Bariu Ba 56 137,36 Oxigen O 8 16,0000 Beriliu (Gluciniu) Be 4 9,02 Paladiu Pd 4d 106,7 Bismut Bi 83 209,00 Platină Pt 78 195,23 Bor B 5 10,82 Plumb Pb 82 207,21 Brom Br 35 79,916 Potasiu K 19 39,096 Cadmiu Cd 48 112,41 Praseodim Pr 59 140,92 Calciu Ca 20 40,08 Protactiniu Pa 91 231 Carbon C 6 12,010 Radiu Ra 88 226,05 Ceriu Ce 58 140,13 Radon Rn 86 222 Cesiu Cs 55 132,91 Reniu Re 75 186,31 Clor CI 17 35,457 Rodiu Rh 45 102,91 Cobalt Co 27 58,94 Rubidiu Rb 37 85,48 Crom Cr 24 52,01 Ruteniu Ru 44 101,7 Cupru Cu 29 63,54 Samariu Sm 62 150,43 Disprosiu Dy 66 162,46 Scandiu Sc 21 45,10 Erbiu Er 68 167,2 Seleniu Se 34 78,96 Europiu Eu 63 152,0 Siliciu Si 14 28,06 Fier Fe 26 55,85 Sodiu Na 11 22,997 Fluor F 9 19,00 Staniu Sn 50 118,70 Fosfor P 15 30,98 Stronfiu Sr 38 87,63 Gadoliniu Gd 64 156,9 Sulf S 16 32,066 Galiu Ga 31 69,72 Taliu TI 81 204,39 Germaniu Ge 32 72,60 Tantal Ta 73 180,88 Hafniu (Celfiu) Hf 72 178,6 Telur Te 52 127,61 Heliu He 2 4,003 Terbiu Tb 65 159,2 Hidrogen H 1 1,0080 Titan Ti 22 47,90 Holmiu Ho 67 164,94 Toriu Th 90 232,12 Indiu In 49 114,76 Tulium Tm 69 169,4 Iod 1 53 126,92 Uraniu U 92 238,07 Iridiu Ir 77 193,1 Vanadiu V 23 50,95 Kripton Kr 36 83,7 Wolfram (Tungsten) W 74 183,92 Lantan La 57 138,92 Xenon Xe 54 131,3 Litiu Li 3 6,940 Yterbiu Yb 70 173,04 Lutefiu Lu 71 174,99 Ytriu Y 39 88,92 Magneziu Mg 12 24,32 Zinc Zn 30 65,38 Mangan Mn 25 54,93 Zirconiu Zr 40 91,22 57 898 numeşte greutate elastică a elementului d la forfe axiale, iar da> = — greutatea elastică a elementului d* la încovoiere, dacă J e momentul de inerfie al ariei Q în raport cu axa ei neutră. Greutatea elastică se consideră că acfionează în centrul de greutate al elementului d*, şi că poate avea orice direcfie. 1. Greutate frânată a unui tren [T0PM03H0H rpy3 noe3Aa; contrepoids du frein d'un train; Bremsgewicht eines Zuges; brake weight of a train; egy vonat fekezesi sulya]. C. f.: Parte din greutatea unui tren, frânată în mod efectiv. Pentru si-guranfa circulafiei, ea trebue să fie egală sau mai mare decât greutatea rezultată din înmulfirea greutăfii totale a trenului prin procentul de frânare. 2. Greutate frânată a unui vagon [T0pM03-hoh rpy3 BaroHa; contrepoids du frein d'un wagon; Bremsgewicht eines Wagens; brake weight of a wagon; egy vasutikocsi fekezesi sulya]. C. f.: Parte din greutatea unui vagon care se frânează, şi care este egală cu greutatea totala (greutate proprie şi utilă) a vagonului, înmulţită cu coeficientul de frânare şi cu un factor care variază după sistemul de frână folosit. In exploatare, pentru calculul greutăfii frânate a trenului, valorile greutăfii frânate ale fiecărui vagon se iau după diferite norme stabilite (inscripfia de pe longe-ronul vagonului, cifrele de pe tăblifa schimbătorului de greutate gol-încărcat, tara vagonului — în cazul vagoanelor de călători fără inscripfie specială pe longeron —, etc.). 3. Greutate hectolitrică [reKT0JiHTp0BbiH Bec; poids hectolitrique; Hektolitergewicht; hectolitre weight, bushel weight; hektoliter-suly]. Agr..* Greutatea (volumetrică) a unui hectolitru de seminfe de cereale, exprimată în kilograme. In cazul grâului românesc, ea variază între 68 şi 83 kg/hl şi are o medie de 76,5 kg/hl. 4. Greutate litrică [jihtpobbih Bec; poids du litre; Litergewicht; litre weight; liter-suly], Ind. cimt.: Caracteristică a unui ciment, obfinută determinând greutatea unui litru de ciment afânat sau a unui ciment bine bătut în formă. Este o greutate volumetrică. 5. Greutate metrică [MeTpHHecKH Bec; poids metrique; Metergewicht; weight per meter; meter-suly]. Mine: Greutatea pe metru linear de cablu, funie, etc. e. Greutate moartă [MepTBbiH rpy3; poids mort; totes Gewicht, Eigengewicht; dead weight; holtsuly]. Tehn.: Partea din greutatea proprie a unui mijloc de transport, care este transportată odată cu greutatea utilă. Pentru un vehicul, greutatea moartă este egală cu greutatea lui proprie; pentru un excavator, greutatea moartă este constituită din cupe, lanfuri, cârlig, etc., adică e mai mică decât greutatea proprie. 7. Greutate moartă [MepTBbiH rpy3, /ţe/ţ-BeHT; poids mort; totes Gewicht; dead weight; hollsuly]. 1. Mine: Greutatea coliviei, a vago-netelor goale şi a dispozitivului de ataşare al cablurilor de extracfie. Greutatea moartă nu intervine în calculul cuplului static, fiind compensată în cele două compartimente (secfiuni) de transport ale unui puf. — 2. Cs.: Greutatea tuturor materialelor sau obiectelor fixe pe cari trebue să le susfină o construcfie sau un element de construcfie. V. şi încărcare. 8. Greutate mobilă. V. încărcare mobilă. 9. Greutate moleculară [MOJieKyjinpHbiH Bec; poids moleculaire; Molekulargewicht; molecular weight; molekulâris suly]. Chim.: Raportul dintre greutatea moleculei unei substanfe*oarecareşi — din greutatea atomului de oxigen. 10. Greutate permanentă. V. încărcare permanentă. 11. Greutate plătitoare [noJie3Hbra rpy3, on-JiaHHBaeMblH rpy3; charge marchande; zahl-bares Gewicht; pay load; fizetendo suly], Nav. a.: Greutatea transportată de o aeronavă comercială, corespunzând scopului pentru care aceasta a fost construită, şi penfru transportul căreia se plăteşte conform tarifelor stabilite. 12. Greutate proprie [codcTBeHHbiH Bec; poids propre; Eigengewicht; own weight; egyensuly], Cs., Tehn.: Greutatea materialului din care este făcut un element de construcfie sau o construcfie. V. şi Încărcare. îs. Greutate specifică [y^ejibHbiH Bec; poids specifique; spezifisches Gewicht; specific weight; fajsuly]. Fiz.: 1. Greutatea unităfii de volum dintr'un corp (greutate specifică absolută). Se exprimă în kg/m3 sau, pentru lichide, în kg/dm3. In funcfiune de densitate, se poate exprima sub forma y = P'g, unde g e accelerafia gravitafiei şi p e densitatea. — 2. Greutatea specifică relativă e raportul dintre greutatea unui corp şi greutatea aceluiaşi volum de apă distilată, la temperatura de 4°. Se exprimă prin acelaşi număr ca şi greutatea specifică absolută, dacă se ia greutatea unităfii de volum a apei distilate, la 4°, drept unitate de greutate. 14. Greutate specifică [y/ţejibHbiH Bec; poids specifique; spezifisches Gewicht, Wichte; specific weight; fajsuly]. Mş. ferm.: Greutatea motorului raportată la putere. Se exprimă în kg/kw sau kg/CP şi e o caracteristică foarte importantă pentru aprecierea motoarelor uşoare. 15. Greutate totală. V. încărcare totală. 16. Greutate volumetrică [oâ^eMHbiH Bec; densite apparente; volumetrisches Gewicht; volumen weight; volumetrikus suly]. Tehn.: Greutatea unităfii de volum de material, socotit împreună cu golurile pe cari le confine. Fiindcă, în cazul anumitor agregate, greutatea volumetrică variază după gradul de îndesare al materialului, se specifică daca greutatea volumetrică arătată corespunde materialului în stare afânată, sau în stare îndesată. V. şi Greutate hectolitrică, Greutate litrică. 17. Greutatea motorului gol [cyxoH Bec (abh-raTeJia); poids ă sec du moteur; Trockengewicht des Motors; dry weight of the engine; ures-motor suly]. Nav. a.: Greutatea motorului de avion 899 constituit numai din ansamblul organelor şi al elementelor cari nu pot fi separate de el când funcţionează în oricare din toate cazurile de folosire, şi cari sunt enumerate în devizul de definire reglementar. Nu cuprinde materiale de ungere sau de răcire (nici deflectoarele de aer) sau comenzile externe ale elicei; se opreşte la elice, dar cuprinde suspensiunea elastică a motorului. 1. Greutafi, serie de ~ [Ha6op, cepHH pa3-BecOK; serie de poids; Gewichtesatz; set of weights; merlegsuly szerelveny]. Tehn.: Garnitură de greutăţi, dela cea mai mare pe care o suportă un cântar, o balanţă, etc., până la cea mai mică pentru care acel aparat mai are sensibilitate de cântărire. Piesele intermediare sunt alese astfel, încât să corespundă greutăţilor uzuale, iar prin combinarea lor să se poată efectua o mare varietate de cântăriri. 2. Griess, reactivul~[peaKTHB TpHCCa; reactif de G.; G. Reagens; G. reagent; G. reâgens]. 'Ind. chim. sp.: Reactiv cu ajutorul căruia se determină colorimetric oxizii de azot în industria acidului sulfuric, comparaţia făcându-se cu solufii etalon. Reactivul Griess se compune din două soluţii: prima e ob{inută fierbând 0,1 g alfanaftilamină cu 100 cm3 apă şi 5 cm3 acid acetic 100% sau o cantitate echivalentă de acid acetic diluat, iar a doua e preparată prin disolvarea unui gram de acid sulfanilic în 100 cm3 apă. Până în momentul întrebuinţării, solufiile se păstrează separat în sticle cu dop şlefuit; înainte de întrebuinţare, solufiile se amestecă. Cu acest reactiv se pot identifica 1/1000mgN2O3 în 100 cm3 solufie. s. Grif. Mefl.: Mâner detaşabil, penfru transportul cutiilor de formare ale unei turnătorii (termen regional, Banat). 4. Grifă [MeT^HK (#jih .zţepeBbeB); griffe; Reiţjhacken; bark blazer; rajzolo szeg]. Silv.: Instrument cu tăiş, cu ajutorul căruia se însemnează arborii (prin sgâriere pe coajă) la inventarierea arboretelor, la marcarea de linii în pădure, etc. 5. Grifă [jiariKa; griffe; Greifer; claw; korom]. Cinem.: Piesă metalică în formă de ghiară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o mişcare intermitentă, corespunzătoare aceleia pe care crucea de Malta o imprimă peliculei în aparatele de proiecfie. s. Grifon [rpH(|)OH; griffon; Greifgeier; griffin; grifan]. Arh.: Motiv decorativ reprezentând un animal fantastic, cu corpul de leu, şi cu capul, ghiarele şi aripile de vultur. 7. Grignard-Rivarf, reactivul lui ~ [peaKTHB F.-P.; reactif de G.-R.; G.-R. Reagens; G.-R. reagent; G.-R, reagens]. Gaze: Reactiv care serveşte la identificarea iperitei. Reactivul e compus din: 20g iodură de sodiu, 40 picături dintr'o solufie 7,5% sulfat de cupru, 2 cm3 de solufie de gumă arabică, 200 cm3 apă distilată. Cu iperita, reactivul produce o turbureală sau, când este în concentrafii mari, dă chiar un precipitat. Reacfia nu este specifică, şi ia cald se produce mai uşor. s. Grijea [jihhb, BbiâJieHOHHbiH Tpoc; en-flechure; Webeleine; ratline, ratling;sz6v6ttzsinor]. Nav.: Tijă de ofel sau de lemn, sau bucată de parâmă, care se leagă orizontal pe şarturi. O serie de grijele paralele constitue scara pe care se urcă marinarii în arboradă. Sin. Grizea. 9. Grijea pe grijele [jiHHb, Bbi6jieHOHHbiâ TpOC; enflechure; Webeleine; ratline, ratling; vâ-szondarab]. V. sub Manevre fixe. 10. Grilă [peineTKa, ceTKa; grille; Gitter; grid; râcs]. Elt.: Electrod discontinuu, intercalatîntreano-dul şi catodul unei poliodeşi putând avea diferite funcţiuni. Sin. Grătar, Sită, Gratie. V. sub Poliodă. Deosebim: u. Grilă de comandă, de poliodă [ynpaB-JiHiomaHCeTKaiIOJiHOAa; grille de commande de polyode; Steuergitter der Mehrpolrohre; control grid of the polyode; poliodă vezerlorâcs]: Grilă interpusă între anod şi catod, în vederea reglării curentului de electroni al poliodei. într'un text, prin grila unei poliode (fără alte precizări), se înfeiege grila ei de comandă. 12. ~ de frânare [3aiu,HTHafl ceTKa; grille frein; Bremsgitter; suppressor grid; fekrâcs]: Grilă care se intercalează între anod şi grila-ecran, pentru a îndepărta electronii provenifi din emisiunea secundară. îs. ~ - ecran, de poliodă [sKpaHHpyiomaH ceTKa nOJIHO^a; grille ecran de polyode; Mehr-polrohren-Schirmgitter; screen grid of the polyode; poliodă segedrâcs]: Grilă interpusă între anumifi alfi electrozi ai poliodei şi pusă în general la o tensiune potrivită, în vederea micşorării e-fectelor capacităţi dintre aceşti electrozi. 14. Grilă [penieTHaTan $epMa; grille; Gitter; grate; râcs]. Arh., Cs.: Panou alcătuit dintr'o refea de vergele de metal sau de lemn, aşezate paralel între ele la distanfe de 15-■-20 cm, plasat în fafa sau în golul unei deschideri (uşi, porfi, ferestre, vitrine, etc.) pentru a o închide sau apăra. Grila poate fi fixă sau mobilă (în ultimul caz, vergelele sunt legate între ele prin articulaţii). 15. Grilă [pemeTHaToe npenaTCTBHe’; grille; Gitter; grating, latticework obstacle; râcs]. Tehn. mii.: Obstacol în fafa sau în spatele şanfului unei fortificafii, alcătuit dintr'un gard de bare de ofel, înalt de 1,5 m, şi montat pe zidul de escarpa sau pe zidul de conîraescarpă. La partea de sus, grilele au bucăfi de oţel ascufit, numite baionete, cari împiedecă trecerea peste ele. O grilă mai înaltă care înlocueşte în întregime zidul de es-carpă, se numeşte grilă defensivă de escarpă. ie. Grilă de protecfiune [npe#oxpaHHTejib-Hafl peineTKa; grilleprotectrice; Schutzgitter; proiective graiing; vedorâcs]. Tehn, mii.: Grătar de cazemate, din bare groase de ofel, folosit pentru închiderea -spre exterior a diferitelor tuburi de ventilafie, spre a nu permite inimicului — ajuns până la zidurile cazematei — să arunce în acestea grenade sau alte mijloace explozive. \ 900 î. Grilaj [3arpa>KAeHHe;grillage; Gitter; fence; râcskerites]. Arh.: împrejmuire alcătuită din panouri de bare metalice, aşezate paralel şi distanţate unele de altele, sau din panouri de plasă de sârmă fixată pe un cadru metalic. Panourile pot fi fixate fie într'un soclu de beton sau de zidărie, fie într'o fundafie îngropată în teren. Uneori, panourile sunt separate unele de altele prin stâlpi de metal, de lemn sau de zidărie. 2. Grind [rpa^a; crete elevee d'une rive; Ufergelănde im Schwemmgebiet; top of a bank ridge; usztatohelyi partvidek]: 1. Cea mai ridicată făşie de teren în lungul malurilor unui fluviu, în regiunea sa inundabilă şi care constitue, în timpul creşterii apelor, singurul uscat din regiune (dar se acopere şi el la ape foarte mari). Pe grinduri se face agricultură şi grădinărie de zarzavat, după retragerea apelor de inundafie. — 2. Făşie de teren mai ridicată, în regiunea inundabilă a unui fluviu sau în delta lui. La ape mari, poalele grindurilor servesc ca locuri de împuiere. s. Grindă [6ajiKa; poutre; Balken, Trăger; beam, girder; gerenda, gerendatarto, tarto]. Cs., Rez. mat.: Element de construcfie, care are o dimensiune orizontală desvoltată fafă de celelalte două dimensiuni, şi e solicitat în principal la încovoiere. Se execută din lemn, din ofel, din beton sau din beton armat şi serveşte pentru a ,suporta încărcări şi a transmite reazemelor atât greutatea proprie, cât şi forfele cari acfionează asupra unei construcfii. De obiceiu, grinzile sunt solicitate de momente încovoietoare şi de forfe tăietoare, dar pot fi solicitate şi de forfe axiale sau de momente de torsiune. Din punct de vedere constructiv, o grindă poate fi formată fie dintr'un singur element, fie din mai multe elemente asamblate între ele. Dacă grinda are elementele dispuse astfel, încât axele lor să fie în acelaşi plan, se numeşte grindă plană, iar dacă are elementele dispuse în plane diferite, se numeşte grindă în spafiu. Axa unei grinzi plane poate fi o linie dreaptă (grindă dreaptă), o linie frântă (grindă frântă sau cotită), deschisă sau închisă (dacă formează un contur poligonal închis), sau o linie curbă plană (grindă curbată sau curbă) formată fie dintr'un arc de curbă, fie dintr'o linie curbă închisă (caz particular: grinda circulară, a cărei axă este în cerc). Grinzile curbe al căror plan este vertical se numesc grinzi în arc, sau arce (v. Arc). Din punctul de vedere al modului de rezema re, deosebim: 4. Grindă continuă [Hepa3pe3Han 6ajiKa; poutre continue, poutre sur plusieurs appuis; durchlau-fender Trăger, durchgehender Trăger, kontinuier-licher Trăger; continuous girder; folytatolagos gerendatarto]: Grindă dreaptă, rezemată pe mai mult de două reazeme (v. planşa), şi care are aceeaşi tangentă la fibra medie deformată, de ambele părfi ale fiecărui reazem. Numărul reazemelor fiind n, sistemul este de (n — 2) ori static nedeterminat. Momentele pe reazeme, cari se iau ca necunoscute static nedeterminate, sunt date de ecuafia lui Clapeyron. 5. ~ încastrată [3a;ţejiaHHafl (b Kornţax) 6aJi-Ka; poutre encastree; eingespannter Trăger; set beam, girder with set ends; befogott tarto]: Grindă cu amândouă capetele încastrate în cele două reazeme (v. planşa). e. ~ în consolă [KOHCOJibHan 6aJina; poutre encastree â une extremite et libre a l'autre, poutre en porte-â-faux; Freitrăger; cantilever, overhanging girder, beam set at one end; egyik vegen befogott tarto]: Grindă cu unul din capete incastrat în reazem şi cu celălalt capăt liber (v. planşa). Sin. Consolă. 7. ~ simplu rezemată [6ajina Ha abyx ono-pax; poutre reposant librement sur deux appuis; frei aufliegender Trăger, Trăger auf zwei Stiitzen; girder on two supports, girder suppor-ted at both ends; ket vegen alâtâmasztott tarto]: Grindă ale cărei capete sunt rezemate fiecare pe câte un reazem simplu (v. planşa). După modul de alcătuire, deosebim: s. Grindă armată [ycHJieHHan 6ajiKa; poutre armee; armierter Trăger; reinforced beam, rein-forced girder; megerositett tarto]: Grindă dreaptă, întărită prin introducerea unui tirant şi a unuia sau a mai multor popi (v. planşa) cari alcătuesc pentru grindă, în punctele respective, reazeme elastice, şi o transformă în grindă continuă, mărin-du-i astfel capacitatea de a rezista la încovoiere. Sistemul este simplu static nedeterminat, şi se foloseşte la construcfia vagoanelor de cale ferată, a fermelor, la consolidarea grinzilor drepte pentru a rezista unui spor de încărcare, etc. 9. ~ articulată [6aJiKa c npoMeîKyTOHHbiMH UiapHHpaMH; poutre articulee; Gelenktrăger; hin-ged girder; csuklos tarto]: Grindă continuă împărţită, prin articulafii, în mai multe tronsoane, fiecare tronson rezemându-se pe cel mult două reazeme simple, astfel că grinda continuă devine static determinată (v. planşa). Prezintă următoarele desavantaje: o- execufie adesea dificilă şi costisitoare a articulafiilor; dificultăti în realizarea contravântuirilor; necesitatea unor antretoaze duble, în punctele de articulafie; încovoieri prea mari produse de sarcinile mobile. Grinzile articulate se construesc fie cu inimă plină, fie ca grinzi cu zăbrele. Reazemele intermediare se fac fixe sau pendulare, acestea din urmă fiind mai avantajoase. Sin. Grindă Gerber. io. ~ atârnată [6ajiKa c 6a6naMH, noABec-Han 6aJlKa; poutre â poinţons; Hăngewerk; han-ging truss; fuggo tarto]: Grindă dreaptă simplu rezemată, atârnată prin tiranfi de punctele de in-tersecfiune ale unor bare, cari transmit forfele la reazeme şi lucrează la compresiune (v. planşa). Punctele atârnate formează pentru grindă reazeme elastice, cari o transformă într'o grindă continuă pe reazeme elastice, mărindu-i astfel capacitatea de a rezista la încovoiere. Sistemul este static nedeterminat. Se foloseşte la poduri de lemn, la ferme şi pentru consolidarea grinzilor pentru 901 Diferite tipuri de grinzi. 1) grindă în consolă; 2) grindă încastrată la ambele capete; 3) grindă simplu rezemată; 4) grindă continuă; 5• **7) grinzi atârnate; 8-./0) grinzi armate; 11---13) grinzi cu contrafişe; 14) grindă cu moment de inerfie variabil, cu vute drepte; 15) grindă cu moment de inerfie variabil, cu vute parabolice; 16 şi 17) grinzi triunghiulare; 18) grindă cu tălpi paralele; 19) grindă trapezoidală; 20) grindă semiparabolică; 21) grindă parabolică; 22) grindă cu sistem de zăbrele în K; 23) grindă lenticulară; 24) grindă cu sistem de zăbrele multiplu; 25) grindă suspendată; 26 şi 27) grinzi articulate. 902 a rezista unui spor de încărcare.^Sin.^Grindă — macaz, Macaz. 1. Grindă cu console [6ajina c kohcojihmh; poutre en encorbellement, poutre cantilever; Ausle-gertrăger; cantilever girder; konszol tarto]: Grindă simplu rezemată sau continuă, la care unul sau ambele capete sunt prelungite dincolo de reazeme, pe o anumită lungime. 2. ~ cu contrafişe [pemeTHaTan c|)epMa, 6ajma; poutre â contrefiches; Sprengwerk; truss girder; osszekotorudu tarto]: Grindă dreaptă, susţinută în unul sau în mai multe puncte ale deschiderii, prin contrafişe cari formează pentru grindă reazeme elastice şi o transformă în grindă continuă pe reazeme elastice, mărindu-i astfel capacitatea de a rezista la încovoiere (v. planşa). Sistemul este simplu, dublu, sau multiplu static nedeterminat, după numărul de reazeme suple-mentare. Se foloseşte la construcţii de poduri de lemn, la ferme, etc., şi la consolidarea grinzilor existente, pentru a rezista la încărcări mai mari. Sin. Grindă proptită. s. ~ cu dinţi [cocTaBHan 6ajiKa, cnjioqeH-HaflHaKJlOHHbIMH 3y6bflMH; poutre â dents, poutre dentee, poutre â cremaillere; Zahnbal-ken, verzahnter Tră-ger; indented beam; fogas tarto]: Grindă Grindă cu dinfi. dreaptă de lemn, compusă din două grinzi simple suprapuse şi solidarizate între ele pentru a lucra ca o singură piesă. Fetele de contact ale celor două grinzi sunt tăiate în formă de dinfi de ferestrău, cari pătrund unii în intervalele dintre cei-lalfi (v. fig.). V. îmbinare cu dinfi. 4. ~ cu inimă plină [cnJioniHan 6ajiKa, 6ajiKa CO CILJIOIIIHOH CTeHKOH; poutre a âme pleine, poutre â paroi pleine; Volltrăger, Vollwand-trăger, vollwandiger Trăger; plain girder, solid web girder; to-morlemeztarto]: Grindă de lemn, de ofel sau de beton armat, cu secfiunea dreptunghiulară, în T sau în I, formată fie dintr'o singură piesă, fie d din^ mai multe piese, Jumăfate de secfiune transversală mai ales la grinzile a unui pod cu calea jos cu grinzi metalice, asamblate cu |nima p|ină. între ele (v. fig.). La a) grindă principală; b) antre-grinzile metalice, a- foază; c)longeron; 1) inima grin-samblarea se poate zii; 2) talpa superioară; 3) talpa face prin nituri, prin inferioară; 4) corniere de rigi-sudură sau prin şuru- dizare. buri cu piulife, iar la grinzile de lemn se poate face prin cuie, prin şuruburi cu piulife sau prin încleire. Grinzile în T sau în J sunt formate, de obiceiu, dintr'o parte verticală, numită inimă, şi din una sau două părfi orizontale, numite tălpi (grinda fiind aşezată în pozifie normală, şi anume cu inima verticală). Pentru secfiuni transversale de mare suprafafă, se realizează grinzi cu inimă plină cu două sau cu trei inimi, cari sunt legate între ele prin perefi transversali, perpendiculari pe planul inimilor. Grindă cu inimă plină, pentru pod cu calea sus. a) inima grinzii; b) talpa superioară; c) talpa inferioară; d) corniere de consolidare; e) fururi. Inima grinzii este consolidată din loc în loc, pentru a se împiedeca flambarea sau voalarea ei. V. Consolidarea inimii. 5. ~ cu moment de inerfie constant [6aJina C nOCTOHHHbIM MOMeHTOM HHepIţHH; poutre â moment d'inerlie constant; Balken mit kon-stantem Trăgheitsmoment; beam with constant moment of inerţia; âllando tehetetlensegi nyo-mateku tarto]: Grindă cu inimă plină, al cărei moment de inerfie este acelaşi în orice secfiune a ei. 6. ~ cu moment de inerfie variabil [6aJiKa c nepeMemibiM momchtom imepiţHH; poutre â moment d'inertie variable; Balken mit verănder-lichem Trăgheitsmoment; beam with variable moment of inerţia; vâltozo tehetetlensegi nyoma-teku tarto]: Grindă cu inimă plină, al cărei moment de inerjie nu este acelaşi în toate secţiunile, şi creşte dela mijlocul grinzii către fiecare reazem. Grinzile cu moment de inerfie variabil se execută ca grinzi continue, în special de beton armat, la cari greutatea proprie este hotărîtoare penfru dimensionare, mai ales la deschideri mari. Creşterea momentului de inerfie se obfine mărind progresiv înălfimea grinzii către reazeme. Practic, mărirea înălfimii grinzii se face numai în vecinătatea reazemelor, pe o anumită distanfă, prin realizarea de vute drepte sau parabolice (v. planşa). Prin îngroşarea grinzii în vecinătatea reazemelor se micşorează momentele de încovoiere în câmpul grinzii şi se măresc momentele pe reazeme. Surplusul de greutate datorit îngroşerii produce în câmp momente neglijabile, pe când mărirea momentului pe reazeme corespunde porfiunii unde grinda este mai înaltă. In câmpurile extreme ale grinzii, micşorarea momentului maxim este mai mică decât în cele centrale şi poate ajunge, la acestea din urmă, la 50-■•70%. Vutele drepte produc o micşorare a momentului în câmp, respectiv o creştere a momentului pe reazeme, mai mare decât vutele parabolice. 1. Grindă cu pene [cjioaman 6ajiKa b rnnoH. Kax; poutre -assem-blee â goujons, poutre chevillee; verdiîbel-ter Trăger; doweled beam; ekelt gerenda-tarto]: Grindă dreaptă Grindă cu pene. de lemn, alcătuită prin suprapunerea a două grinzi simple, solidarizate prin şuruburi cu piulife şi prin pene transversale de lemn tare (v. fig.). V. şi îmbinare cu pene. 2. ~ cu tălpi paralele [6ajiKa c napajuiejib-HblMH nOHcaMH; poutre a semelles paralleles; Paralleltrăger; parallel lattice girder; vizszintes-talpu gerendatarto]: Grindă cu zăbrele ale cărei tălpi sunt situate în două plane paralele(v. planşa). s. ~ cu zăbrele [pemeTHaTan 6aJiKa; poutre en treillis; Fachwerktrăger, Gittertrăger; lattice girder, truss girder; râcsostarto]: Grindă alcătuită din bare îmbinafe între ele la capete (v. planşa), îmbinările capetelor barelor se numesc noduri, iar distanfa dintre două noduri se numeşte câmp sau panou. Grinzile cu zăbrele cari au axele barelor în acelaşi plan se numesc grinzi plane, iar dacă axele sunt în mai multe plane, se numesc grinzi în spafiu. Părfile componente ale unei grinzi cu zăbrele sunt: tălpile (talpa superioară şi talpa inferioară), formate de elementele cari leagă între ele nodurile barelor, şi zăbrelele, adică barele grinzii, cari se numesc montanti sau popi dacă sunt verticale, şi diagonale dacă sunt înclinate. Uneori montanfii lipsesc, fiind înlocuifi prin bare inclinate. Totalitatea zăbrelelor unei grinzi formează sistemul de zăbrele al grinzii. Din punctul de vedere al sistemului de zăbrele, deosebim grinzi cu sistem de zăbrele simplu, ale căror bare nu se intersectează în interiorul unui câmp, şi grinzi cu sistem de zăbrele multiplu, cari au şi bare ce se intersectează în interiorul unui câmp (v. planşa). Uneori diagonalele sunt înlocuite, în fiecare panou, prin câte două bare inclinate, cari leagă mijlocul fiecărui montant cu capetele montantului vecin, sistemul nu-mindu-se, în acest caz, sistem de zăbrele în K (v. planşa). Sistemul de zăbrele multiplu se poate reduce, penfru simplificarea calculelor, la un sistem de zăbrele simplu, suprimând barele cari sunt în plus. Grinzile cu zăbrele se execută fie din lemn sau din ofel, prin asamblarea barelor, fie din beton armat, prin turnare sub forma unei singure piese cu noduri rigide, sau alcătuită din piese demotnabile de beton armat, cari se asamblează pe şantier (grinzi prefabricate). La executarea grinzilor cu zăbrele din beton, — mai ales a celor prefabricate — se foloseşte astăzi, din ce în ce mai des, betonul precomprimat. Grinzile cu zăbrele sunt folosite ca elemente de rezistenfă la poduri, la paserele, acoperişuri, stâlpi pentru transport de energie electrică, la maşini de ridicat, etc. 4. ~ de egală rezistenfă [6ajiKa c paBHO-MepHblM conpOTHBJieHHeM; poutre d'egale re-sistance; Trăger gleichen Widerstandes, Trăger von gleicher Festigkeit; beam of uniform strength; egyenlo ellenâllâsu gerendatarto]: Grindă cu secţiunea transversală variabilă, astfel încât ten- f siunea maximă să fie a-ceeaşi în toate secfiunile. Dimensiunile diferitelor secţiuni se calculează făcând să varieze modulul de rezistenfă W din relafia M W = ------- astfel încât °max tensiunile maxime să fie aceleaşi pentru orice valoare a lui M. De ex., Grindă de egală rezistentă, pentru O grindă în con- în consolă, încărcată la capă-solă (v. fig.), încărcată la iuJ ,iber cu ° sarcină con-capătul liber cu o sarcină centrată, concentrată, se obfine (lăfimea fiind constantă) din relafia °max 6 legea de variafie a înălfimii h, care este ** amax adică o parabolă. Dacă se menfine înălfimea constantă, se obfine ca lege de variafie a lăfimii 6P h* o ' " max adică o linie dreaptă. In felul acesta se poate determina forma grinzii de egală rezistenfă pentru orice sistem de grindă şi pentru orice încărcare. s. ~ lenticulară [pbi6oBHflHaH (JpepMa, ne-HeBHu,oo6pa3Hbie cocTaBHbie opycbH c pac-nopKaMH, cocTaBHan 6ajiKa; poutre lenticu-laire; Linsentrăger, Fischbauchtrăger; inverted bow-and-chain girder, lenticular beam; lencse-alaku tarto]: Grindă cu zăbrele ale cărei tălpi sunt curbe, axele lor fiind două curbe convexe (v. planşa). e. ~ parabolică [napaâojiHHecKan c|)epMa; poutre parabolique; Parabeltrăger; parabolic girder; parabola-alaku tarto]: Grindă cu zăbrele care are una din tălpi curbă, axa ei fiind o parabolă. Poate fi dreaptă sau răsturnată, după cum talpa curbă este deasupra sau dedesubtul reazemelor (v. planşa). 7. ~ semiparabolică [noJiynapaâojiHHecKan epMa; poutre demi-parabolique; Halbparabel-trăger; semi-parabolic girder; felparabola-alaku tarto]: Grindă cu zăbrele care are una din tălpi curbă, axa ei fiind o parabolă, şi care se leagă la capete de cealaltă falpă prin intermediul câte unui montant (v. planşa). Poate fi dreaptă sau răsturnată, după cum talpa curbă este deasupra, respectiv dedesubtul liniei reazemelor. s. ~ suspendată [BHCHHan (})epMa, noA-BecHaH 6aJlKa; poutre suspendue; Hănge-trăger; suspension girder; fuggotarto]: Grindă 904 simplu rezemată care, în diferite puncte ale deschiderii ei, este suspendată prin tiranfi de un cablu fixat la cele două extremităţi (v. planşa). De obiceiu, punctele de suspensiune se dispun la distanfe egale. Grinzile suspendate sunt simplu static nedeterminate, şi se folosesc la poduri cu deschideri mari, la paserele, etc., grinda propriu zisă servind mai mult la rigidizarea ansamblului. Cablul este ancorat la capete în culeele podului, şi este susfinut de reazeme independente de reazemele grinzii, plasate la înălfime deasupra acestora. Reazemele cablurilor grinzilor suspendate sunt alcătuite fie sub forma unui portal fix (de zidărie, de beton, sau de ofel), fie sub formă de pendule. tic nedeterminată folosită pentru deschideri mari, în special la poduri, şi executată din olfel sau din beton armat. 4. Grindă de lemn [AepeBHHHan 6ajrca; poutre en bois; Holzbalken; wooden beam; fage-renda]. Ind. lemn.: Piesă de cherestea cu secfiunea transversală pătrată sau dreptunghiulară şi cu suprafafa de cel pufin 60 cm'2, la care nicio latură nu este mai mică de 6 cm. 5. Grindă de probă [npodHaa 6ajma; poutre normale, poutre d'essai; Normenbalken, Probe-balken; test girder; probagerenda]. Bet.: Corp de probă standardizat pentru determinarea rezis-tenfei ia încovoiere a betonului armat. Are 220 cm lungime, 12 cm lăfime şi 10 cm înălfime, şi î. Grindă trapezoidală [Tpane30HAaJibHan 6ajlKa; poutre trapezoidale; Trapeztrăger, Pa-ralleltrăger mitabgeschrăgtem Ende; trapezoidal girder; trapez-tarto]: Grindă cu zăbrele, cu tălpi paralele, la care s'au suprimat montanfii extremi, cele două tălpi fiind legate la capete prin câte o bară înclinată (v. planşa). 2. ~ triunghiulară [TpexrpaHHan (|)epMa; poutre triangulaire; dreieckiger Trăger; triangular girder; hâromszogu tarto]: Grindă a cărei talpă superioară prezintă două pante, către fiecare din cele două reazeme. Axa tălpii inferioare poate fi o linie dreaptă, sau poate fi formată din două sau din mai multe linii cari se intersectează câte două sub diferite unghiuri (v. planşa). Grinzile triunghiulare sunt folosite, în special, la ferme de acoperişuri. 3. ~ Vierendeel [6aJlKa O.; poutre V.; V-Trăger; V. beam; V.-tarto]: Grindă cu noduri ri- B Două fipuri de grinzi Vierendeel. gide, objfinută prin alăturarea mai multor cadre închise (dreptunghiulare sau trapezoidale), mon-tanifii fiind comuni la două deschideri alăturate (v. fig.)* Este o grindă cu zăbrele, căreia i s'au suprimat diagonalele sau barele inclinate, rămânând numai cele două .tălpi în cari sunt în- castraţi montanfiii. Este o construqfie multiplu sta- se armează cu trei vergele de 16 mm diametru. Se încearcă după 28 zile dela întărire, aşezând-o pe două reazeme distanfate unul de altul cu 200 cm, şi aplicând sarcina de încercare în două puncte egal depărtate de mijlocul grinzii şi având între ele o distanfă de 40 cm (v. fig.). 6. Grindă egalizatoare [6aJiaHCHp, 6aJiaH-CHpHblH 6pyc; balancier; Ausgleichhebel; equa-lizer, compensating beam, compensating lever; kiegyenlito tarto], C. f.: Grindă orizontală având capetele în formă de gât de lebădă, prin care, la anumite boghiuri de cale ferată, cadrul transmite sarcina la cutiile de unsoare pe cari grinda se reazemă direct prîn capetele ei. Astfel se realizează o egalizare a sarcinii pe cele două osii ale boghiului, şi osiile sunt menfinute paralele în timpul mersului (v. fig. sub Boghiu). 7. Grindă principală [rjiaBHan 6ajiKa; poutre-maîtresse; Haupttrăger; main girder, main web, longitudinal girder; fotarto]. Pod.: Fiecare din grinzile de rezistenfă ale unui pod, cari transmit direct reazemelor încărcările proprii şi mobile. V. şi Pod. 8. Grindeiu. Ind. făr. V. sub Roată cu măsele, Roata morii. 9. Grindeiu [rpa^HJib njiyra- age, fleche, haie, perche; Grindel; plough beam; gerendely]. Mş. agr.: Partea plugului cu tracfiune animală, de care se fixează trupifa, dispozitivul de tracţiune şi coarnele. Se fabrică din ojfel de diferite profile (X, U, T). V. şi sub Plug. 10. Grindeiu cu ramă [paMHbiH rpn^HJib njiyra; fleche â cadre; Rahmengrindel; plow frame beam; keretes gerendely]. Mş.agr.: Grindeiu în formă de cadru, purtat de două sau trei rofi 905 şi având una sau mai multe cormane. Se foloseşte, de obiceiu, la pluguri cu mai multe brazde. 1. Grindină [rpa/ţ; grele; Hagel; hail; jeg-es6]. V. sub Meteori apoşi. 2. Grinotare [Bbipe3biBaHHe H3 jiHCTOBoro MaTepnajia KpHBOjnmeHHbix 3ar0T0B0K npn noMonţH nia6jiOHa nyaHCOHOM; grignotage; Dekupierung; nibbling; idomvâgâs]. Tehn.: Operafiune de decupare a unei table, cu ajutorul unui poanson în mişcare alternativă, care înaintează treptat după un anumit contur şi poansonează găuri alăturate, succesive. s. Grinotat, maşină de ~ [ManiHHa ajih Bbipe3biBaHHH H3 jiHCTOBoro MaTepnajia KpHBOjiHHeHHbix 3ar0T0B0K npn nOMOmH ma6jlOHa nyaHCOHOM; grignoteuse; Dekupier-maschine, Aushaumaschine; nibbling machine; idomvâgogep]. Mş.-unelte: Maşină-unealtă care prelucrează metalul prin grinotare. Cuprinde: un batiu, un suport (obişnuit în gât de lebădă) aşezat deasupra batiului, echipat la un capăt cu o matrifă cilindrică de ghidare, iar la celălalt capăt cu un poanson (care poate pătrunde în matrifă); un sistem bielă-manivelă, care antrenează poanso-nui într'o mişcare alternativă; un electromotor de acţionare a sistemului bielă-manivelă; uneori, un şablon care indică un contur de tăiere; un dispozitiv de telecomandă. Materialul se aşază între poanson şi rroatrifă. La fiecare deplasare de pătrundere a poansonului, el desprinde o rondea din material (v. fig.)- Obişnuit, piesa de pre- >C7 Principiul maşinii de grinotat. 1) poanson; 2) tablă de grinotat; 3) şablon; 4) tăişul poansonului; 5) mişcarea alternativă a poansonului; 6) matrifă; 7) drumul de tăiere al poansonului, cu pozifiile lui succesive de încălecare. lucrat se aplică pe şablon, şi apoi se introduce sub poanson; corpul poansonului este în contact permanent cu şablonul» şi găureşte succesiv piesa, reproducând conturul şablonului pe piesă. Maşina de grinotat poate efectua orice fel de decupări, interioare sau exterioare, pe table, tuburi, etc., fără deformarea piesei grinotate; ea permite o degroşare suficient de bună, dar pentru finiţie reclamă o prelucrare de ajustare (din pilăj. 4. Griolă de Nord [copT BHII1HH; griotte; Weichsel; sour cherry; meggy]. Agr.: Varietate de vişine cu fructul aproape mare, cu codifa lungă sau foarte lungă, cu pelifa de coloare roşie închisă, cu zeama roşie şi cu gust foarte acru. Este vişina cea mai târzie. 5. Gripaj. V. Gripare. 6. Gripare [3ae/3,aHHe; grippage; Fressen, Auffressen, Festbrennen; seizing; berâgodâs]. Mş.: Accident de funqfionare al unei maşini, consistând într'o uzură anormală a suprafeftelor de contact între două organe de maşină cari alunecă, în serviciu, unul pe altul. Se produce o încălzire exagerată a pieselor, coroziunea şi riza-rea suprafefelor şi, eventual, topirea materialului dela suprafafă şi imobilizarea pieselor. Cauzele gripării sunt: ungerea insuficientă, răcirea insuficientă, dimensionarea sau calitatea materialului necorespunzătoare, lipsa toleranţelor necesare sau a gradului de finefă în prelucrare, lubrifianfi necorespunzători, pătrunderea particulelor erozive, etc. Exemple: griparea pistonului în cilindru (griparea motorului), griparea capului de cruce pe glisieră, griparea sertarului pe oglinda lui, etc. 7. Gripcă [HHmajiKa, cKo6ejib /jjih KJienoK; racloir; Zugschaber; drawing scraper; huzokagylo]. Ind. ţar.: Unealtă folosită în dogărie, care serveşte la curăffirea doagelor, în special a doagelor vechi» cari trebue făfuife. s. Gripie [BepeBKa, npHKpenjiHiomaH 6yîi K HKOpiO; orin d'ancre; Ankerbojereep; weigh-ing line; horgony-boja felhuzo J. Nav. m.: Pa-râma care leagă geamandura indicatoare de ancora fundarisită (V. Fundarisire). 9. Griş [MaHHaH Kpyna; semoule; Grie^; se-molina; griz]. Ind. alim.: Produs intermediar, obfinut în morăritul industrial al grâului, din care •se obfine într'o proporfie de 20- ••25°Io. Se prezintă sub forma de granule de diferite mărimi, fiind clasificat în griş mare, griş mijlociu şi griş fin. Confine numai componentele endospermului bobului de grâu, şi poate fi transformat în făină albă. Se găsesc în comerf şi grişuri dela alte cereale, ca secara şi porumbul, şi, foarte rar, ovăsul, orzul, mazărea, etc. 10. Griş [yroJibHan MeJlOHb; charbon fin; Gruskohle; slack coal; daraszen]. Mine: Cărbuni mărunfi (sub 10 mm) obfinufi din cărbuni brufi prin ciuruire (griş brut) sau prin spălare (griş spălal). 11. Griş de zinc [iţHHKOBafl nbijib; poudre de zinc, gris de zinc; Zinkstaub; zink dust, zink powder; cinkpor]. Metl.: Pulbere metalică fină, de coloare cenuşie-albăstruie, obfinută în metalurgia zincului. Granulele de zinc cari alcătuesc pulberea sunt acoperite cu un strat subţire de oxid de zinc, care mai confine şi resturile metalelor uşor volatile, provenite din minereurile prelucrate, cum sunt plumbul, cadmiul, arsenul şi antimoniu!. In mod normal, această pulbere reprezintă cca 5"«10°/o din zincul produs. Pulberea de zinc se comercializează presată în butoaie, după ce a fost trecută printr'o sită cu cca 1024 ochiuri/cm2. Se întrebuinfează, legată cu firnis, în vopsitoria metalelor, având o mare putere de acoperire. Vopseaua se usucă repede şi dă un strat rezistent, care apără bine metalele de coroziune, dar care se închide la coloare. Pentru a obfine tonuri variate, se amestecă adesea cu oxid de zinc, litopone, sulfat de bariu, etc. In unele instalajfii metalurgice, când condiţiunile îehnico-economice perm>it, această pulbere este readusă în procesul de fabricare al zincului. 906 î. Grizea. V. Grijea. 2. Grizu [rpeMynHH ra3, pyAHHHHHH ra3, grisou; Grubengas; fire damp; bânyaleg]. M/ne: 1. Gaz care se desvoltă în mină, în special în minele de cărbuni, în strai sau în steril, dar apare în cantităţi muci şi în cele de sare, de săruri potasice şi, incidental, chiar şi în mine metalifere. Este constituit, obişnuit, din metan 82i4--'99°/0, bioxid de carbon 1 -. -4°/0r azot 8,26-• ■0,3%, gaze rare 0,065- ■ '0,3°/o (heliu, neon, argon, etc.|), hidrogen şi omologi ai metanului 1'*'4°/o, şi cantităţi mici de oxid de carbon, hidrogen sulfurat şi bioxid de sulf. Azotul poate creşte uneori chiar până la 30°/o. E un gaz foarte uşor (cu gr. sp. cca 0,558-■-0.69 la 0° şi 760 mm presiune). Difuzează foarte uşor în aer. E fără gust, fără miros, neotrăviton dar nu întreţine respiraţia. Amestecat cu aer în proporţii sub 5"'6°lo sau peste 14-• • 16°/o arde liniştit, dar formează amestecuri explozive când e în proporţie de 5**-14°/o; amestecul cel mai periculos e cel cu 9,5°/o metan. Se formează în procesul de încarbonizare, sau prin putrezirea substanţelor vegetate sub apăf într'un mediu lipsii de aer. Procentul de metan în cărbune variază cu compoziţia acestuia, cu forţele tectonice la cari a fost supus, şi cu crăpăturile stratului carbonifer. Pătrunderea grizuului în steril se face prin pori sau prin crăpături, fiind socotită secundară. Grizuul emană din cărbuni la presiuni variabile, cel mai des Ia 0,5 •■•1 ats, dar s'au constatat şi presiuni de 14 şi chiar 42 ats. Emanaţia grizuului din cărbune sau din steril poate fi uniformă ş>i continuă, prin degajeri instantanee şi prin suflaiuri (blezere). Uneori apare prin deplasarea grizuului acumulat în vechile lucrări miniere, în parte surpate. Intensitatea emanaţiei variază cu natura zăcământului, cu accidentele tectonice, cu suprafaţa de zăcământ deschisă, cu panta zăcământului (e mai mare la pante micţ), cu amploarea vechilor lucrări, gradul de fărâmare al cărbunilor — şi variază în sens invers cu varaţia presiunii atmosferice. Procentul de metan variază între limite largi, după regiuni, în aceleaşi regiuni şi chiar în acelaşi strat. Emanaţia e mai intensă după împuşcarea găurilor, în timpul ha-vării, al încărcării, şi e în legătură cu metoda de control al acoperişului. In cazul degajerilor instantanee, emanaţia de gaz e variabilă, depinzând de volumul de praf •de cărbune în care e înmagazinai, şi de fenomenele tectonice cari au determinat sfărâmarea stratului şi acumularea de grizu. Debitul suflaiurilor (blezerelor) e variabil;suflaiurile apar înzonele nou deschise de cărbune fisurat şi durează câteva ore sau zile, altele luni şi chiar ani, cu debite cari ajung la 4*"9 m3/min. — 2. Termen impropriu pentru atmosferă grizutoasă. V. Grizuioasă, atmosferă s. Grizumefru [npn6op ajih H3MepeHHH rpeMy'iero ra3a; grisoumetre; Grubengasmes-ser, Schlagwettermesser; fire damp tester; bânya- legmero]. Mine: Aparat adesea în formă de lampă, folosit pentru determinarea conţinutului de metan în mine. Metanul este recunoscut prin aureola violetă transparentă care apare în interiorul lămpii, deasupra flăcării normale, după ce aceasta a fost redusă la minim. Pentru a aprecia mai exact procentul de metan între 0‘-*2°/o, în special în aerul care iese din mină, s'au imaginat numeroase sisteme cari se bazează, în general, pe modificarea colorii flăcării de bază printr'o substanţă chimică, şi pe lungimea aureolei. Lampa grizumetrică Chesneau foloseşte drept combustibil alcool de 92° Be, un adaus de azotat de cupru şi diclorură de etil, pentru a da flacără normală verde-albastră, foarte distinctă, peste care apare aureola care, la 0,1 °/o metan are 15 mm înălţime, la 0,3°/o metan are 24 mm înălţime şi la 0,5°/o metan are 34 mm înălţime. Lampa model Rosen foloseşte o flacără colorată în galben, cu ajutorul unei perle de ciorură de sodiu; procentul de metan se determină tot după lungimea flăcării. Dozarea metanului se face şi prin interferometrul Zeiss. 4. Grizunite [rpH3yHHTbl; grisounites; Anrv-monsalpeter-Wettersprengstoffe; grisounites; griz-unitek]. M/ne, Expl.: Explozivi antigrizutoşi, cu bază de azotat de amoniu, având următoarea compoziţie chimică: Grizunită strai (pentru cărbune): 95,5°/o azotat de amoniu şi 4,5% trini-tronaftalină. Grizunită rocă (pentru steril): 91 ,5°/o azotat de amoniu şi 8,5°/o dinitronaftalină. Sin. Grizunite Favier. 5. Grizuscop [HHjţHKaTop rpeMynero ra3a; grisouscope; Schlagwetterwarnvorrichtung; fire damp detector; bânyalegfigyelmezteto], M/ne: Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă (de asfixie) de 2°/°. 6. Grizutine ,[rpH3yTHHbi;grizoutines;Ammon-salpeter-Wettersprengstoffe; grisouiines; grizuti-nek]. Mine, Expl.: Explozivi antigrizutoşi, cu bază de azotat de amoniu şi dinamite, având compoziţia chimică: grizu+ină strat (pentru cărbune): 80°/o azotat de amoniu şi 20°/o dinamită I; grizu-tină rocă (peniru steril): 60°/o. azotat de amoniu şi 40°/<> dinamită II. 7. Grizutifă [rpH3yTHT; grisoutite; Nitrogly-zerin-Wettersprengstoff; grisoutite; grizutit]. Mine, Expl.: Exploziv antigrizutos cu bază de săruri hi-dratate şi nitroglicerină, având următoarea compoziţie chimică: 44°/o ntiroglicerină; 44°/o sulfat de magneziu cristalizat; 12°/o celuloză. s. Grizutoasă, atmosferă ~ [cpe/ţa rpeMy-nero raca; atmosphere grisouteuse; schlagende Wetten Schlagwetter; mine gas atmosphere; bâ-nyaleges legkor]: Atmosferă subterană care con-iţine grizu în proporţii diferite. Lucrul în locurile de muncă a căror atmosferă conţine peste 2°/o metan este interzis. La conjinut sub 2°/o, sunt permise toate lucrările miniere, afară de cele de explodare. In locurile în cari a apărui grizuul, împuşcarea e permisă numai după ce procentul de metan a fost redus la zero, şi numai cu explozivi de siguranţă, cu aprindere electrică. Este necesară o drenare a zonelor cu suflaiuri (ble-zereD sau cu degajeri instantanee.Sin.(impropriu) Grizu. 1. Groapă de cenuşă. V. Canal de lucru. 2. ~ de curăţit. V. Canal de lucru. 3. Groapă de evacuare [3yMn(|), 6e3onac-HblPl pe3epByap; bassin d'evacuation; Sumpf; sump, safety pit; kiurito godor]. !nd. pefr,: Batal de siguranfă, cu care sunt echipate unele instalafii din industria petrolieră< şi care serveşte pentru golirea forjată a instalafiei, în caz de incendiu sau în alt caz de forfă majoră. Este construit din beton armat, şi are posibilitatea de a răci produsul fierbinte. Sin. Batal de evacuare, „Zumf". 4. Groapă de împrumut [pe3epB, KOTJiOBaH; chambre d'emprunt; Seitenentnahmegrube; bor-row pit; kolcsongodor]. Ter.: Săpăiură la suprafafă, sub forma unui şanrf larg, cu forme regulate, adânc de 0,40-• *0,60 m, executată paralel cu şoseaua, la o distanfă de cel puţfin 1 m, din care se extrage pământul necesar executării sau completării terasamentelor unei căi de comunicafie terestră. Taluzele se fac cu înclinări mici (1 :3 ■ • ■ 1 :5). Trebue să i se asigure scurgerea apelor. Sin. Cameră de împrumut. 5. ~ de lucru. V. Canal de lucru. 6. ~ de lup. V. Gaură de lup. 7. ~ pentru montat osiile. V. sub Canal de lucru în depou. s. ~ de nisip. V. Basin de denisipare. o. ~ de nomol. V. Basin de împlinire. 10. ^ de răcire [0XJiaAHTeJlbHaH HMa; fosse de refroidissement; Kuhlgrube; cooling pit; huto-godor]. Metl.: Groapă în solul halei de turnare sau de laminare, penfru răcirea condiţionată (ferită de curenfi) a lingourilor sau a eboşurilor de laminor din oteluri aliate, ca să se evite formarea de fulgi. 11. Groapă de turnare [JiHTetmaH HMa; fosse de coulee; Giefygrube; foundry pit, casting pit; ontodei godor]. Mefl.: Groapă făcută în solul unei turnătorii, eventual cu perefi zidifi, şi în care — pentru a uşura turnarea — formarea se efectuează astfel, încât partea superioară a formei să ajungă aproape de nivelul solului. 12. Groapă de vizitare. V. Canal de lucru. 13. Grohăîfor [rpoxoT; ebarbeuse; Entgranner; hummeller; verolec]. Mş. agr.; Organ component al batozelor de treierat, care desface boabele de spice şi le separă de pleavă. 14. Grohotiş [HaHOCHan nopo;ţa, 3eHrepHbie OCTaTKH; eboulis;, Schutt; debris; tormelek]. Geol.: Rocă sedimentară psefitică, rezultată din îngrămădirea blocurilor colţuroase dela baza pantelor repezi, rupte din perefii de piatră prin ac-tfiunea îngheţului, a desghefului şi a insolaţiei asupra rocelor. Prin cimentare dă naştere breciei sedimentare. îs. Gropi - capcane [ BOJiHbH HMbi; fosses pieges; Fanggruben; trap holes; csapdagddor]. Agr.: Gropi largi de 0,50 m şi adânci până la 0,50 m, cu pereţii netezi şi verticali, în cari se prind diferite insecte adulte dăunătoare (Lethrus apterus Laxm, Pendoton idiota Hrbst, etc.). ie. ~ de gazare [hmm ajih ra3HpoBaHHH; fosses de gazage; Vergasungsgruben; gassing holes; gâzositâsi godor]. Agr.: Gropi de dimensiuni variabile, cu pereţii arşi, lipijfi cu lut sau cimentaţi, în cari se efectuează gazarea plantelor sau a părţilor de plante atacate de diferiţi duşmani animali sau vegetali. 17. Gropni|ă [1. rpoftHHiţa, 2. KJiaAfoniţe B03Jie xpaMa; caveau dans une eglise; Grab-gewolbe in einer Kirche; funeral vault in a church; sirkâpolna]. Arh.: 1. încăpere între pronaosul şi naosul unei biserici, destinată să adăpostească mormintele ctitorilor. — 2. Cimitir în preajma unei biserici. 18. Gros [Hyp6aH; tronc, souche; Stumpf, Stock; sîump; torzs]. Ind. făr.: Trunchiu de copac tăiat, lung, retezat la capete şi curăţit de crengi şi uneori de coajă. Sin. Buştean. 19. Gros, stratul ~ [MOiiţHbiH cjioh He 4 chiar nerezolubil. Aceasta proprietate stă la baza teoremei lui Abel asupra imposibilităţii rezolvării prin radicali a ecuafiei generale de grad n > 4. e. ~ ciclic [iţHKJinqecKaH rpynna; groupe cyclique; zyklische Gruppe; cyclic group; cikli-kus csoporî]: Grup constituit din puterile suc- cesive ale unui singur element. Dacă numărul elementelor distincte ale grupului este finit şi n este acest număr, el este, în acelaşi timp, ordinul grupului şi ordinul elementului generator a. Puterile unui element # al unui grup formează un grup ciclic Orice grup ciclic e comutativ. Ex.: grupul claselor de resturi după un întreg dat n > 2 în raport cu adunarea este un grup ciclic de ordinul n. Grupul format de numerele întregi în raport cu adunarea este un grup ciclic infinit. Orice grup finit având ca ordin un număr prim este ciclic. 7. ~ comutativ[aâejinaHOBa rpynna; groupe abelien; Abelsche Gruppe; Abelian group; âbeli csoport]: Un grup abstract cu lege de compoziţie comutativă, aşa dar un grup în care ab — ba pentru oricari două elemente a, b. Sin.: Grup permutabil, Grup abelian. s. ~ continuu [âecnpepbiBHan rpynna ; groupe conţinu; kontinuierliche Gruppe; conti-nual group; folytonos csoport]: Grup de transformări cari sunt funcfiuni continue de o mulfime de parametri. 9. ~ continuu fimt [âecnpepbiBHan KOHeq-HaH rpynna; groupe conţinu fini; kontinuierliche endliche Gruppe; continual finite group; vegzett folytonos csoport]: Grup continuu cu un număr finit de parametri 10. /v/ cuatermonic [KBaTepHHOHHan rpynna; groupe de quăternions; Quaternionengruppe; quaternionical group; quaternios csoport]: GrupuL isoform cu grupul Gs al simbolurilor /, i, ;*) k, din corpul cuaternionilor. 11. ~ de automorfisme [rpynna aBT0M0p-(|)H3MOB; groupe d'automorphismes; Automor-phismengruppe; groupe of automorphisms; auto-morfizmus csoport]: Grupul format de totalitatea automorfismelor unui grup dat. Admite grupul adjunct ca divizor normal. Exemplu: Grupul de automorfisme al grupului ciclic de ordinul n (reprezentat ca grup aditiv al claselor de resturi mod n{) este dat de grupul unităf i lor inelului rezidual format de aceleaşi clase. 12. ~ de omologie [roMOJiorH^ecKan rpyn- na; groupe des classes d'homologie; Homologie-gruppe; homology group; homologiâk csoportja]: Grupul factorial al grupului lui Poincare al unei suprafeţe, în raport cu grupul său comutator. Se dovedeşte a fi un grup abelian. Mai poate fi de- finit ca grupul acelor clase, formate din drumurile deformabile unul într'altul, cu continuitate, ieşind de pe suprafafă (dacă trebue). Grupul lui Poincare şi grupul omologiilor au un rol însemnat în teoria funcfiunilor. Ele sunt nofiuni de topologie algebrică. 13. ~ de transformări [TpaHC^opMaiţHOH-Haa rpynna; groupe de transformations; Trans-formationsgruppe; group of transformations; transz-formâcios csoport]: O mulfime nedeşartă de transformări (T) e organizată în raport cu o mulfime nedeşartă de puncte (p) şi cu două legi de compozifie: (.) şi (X)» când sunt satisfăcute următoarele condifiuni: 1. Produsul T X p cade în mulţimea (p) şi e univoc determinat. — 2. Dacă7\ X p = T2X p pentru orice p din (p), atunci T1=T2> — 3. Produsul T±-T2 cade în (T) şi e univoc determinat. — 4. Efectul lui T±T2e definit de formula (T± • T2) X p = = riX(r2Xp). — 5. Pentru fiecare T din (T) există câte un invers T', aşa încât T'*T X />= p pentru orice p din (p). Orice grup abstract poate fi înfăţişat ca grup de transformări, şi reciproc. Exemplu: Mulfimea (T) 910 a mişcărilor fără deformare aplicată mulţimii (p) a punctelor din spaţiu. î. Grup de transformări al lui Galilei [TpaHC(J)op-MaiţHOHHan rpynna rajmjien; groupe de transformations de G.; G.s Transformationsgruppe; G/s group of transformations; G. fele transzfor-mâcios csoport]. V. Galilei, grupul de transformări al lui 2. ~ die transformări Lorentz [TpaHC(|)Op-MaiiHOHHaH rpynna Jlopemţa; groupe de transformations de L.; L.s Transformationsgruppe; L.'s group of transformations; L. fele transzfor-mâcios csoport]. V. Lorentz, grupul de transformări al lui. s. ~ elementar [ajieMeHTapHaH rpynna; groupe elementaire; Elementargruppe; elemen-tary group; elemi csoport]: No/ţiune de topologie algebrică. E grupul format de totalitatea drumurilor cari pleacă şi sfârşesc la un punct O al unei suprafefe, fără alt punct de încrucişare decât O, şi compuse între ele prin reunire. Grupurile elementare relative la diversele puncte ale unei suprafefe sunt isomorfe între ele; deci formează un singur grup abstract: grupul elementar al suprafefei. 4. ~ factorial [rpynna G>g). Exemplu de grup imprim'itiv: grupul lui Galilei-Newton. Domeniile de imprimitivitate sunt formate de totalitatea evenimentelor simultane. 10. ~ Laguerre [rpynna JT.; groupe de L.; L.s Gruppe; L.'s group; L. fele csoport]: Grupul cu zece parametri al transformărilor csri fac să corespundă unui pian orientat (un plan cu o fa;fă privilegiată), un alt plan orientat, şi unei sfere orientate, sau unui punct, o sferă orientată sau un punct. Acest grup prezintă importanfă pentru fizica relativistă, deoarece e isomorf cu grupul Poincare-Lorentz. Grupul Gio al lui Laguerre admite un subgrup Ge cu şase parametri al „transformărilor prin semidrepte reciproce" din plan. Grupul G6 admite o reprezentare prin omografii Z = (az + b)/(cz -\-d), de determinant diferit de un divizor al lui zero, peste numerele duale ale lui Study. 11. ~ Lie [rpynna JL; groupe de L.; L.s Gruppe; L.'s group; L. fele csoport]: Grup continuu finit, ale cărui transformări admit derivate continue până la al treilea ordin în raport cu parametrii. Problema, dacă orice grup continuu finit, este un grup Lie, încă nu e definitiv rezolvată. Lucrările matematicianului sovietic L. Pon-trjagin cuprind ultimele progrese în această problemă. 12. ~ multiplicativ [yMHOJKaioiiţaH rpynna; groupe multiplicatif; Einheitsgruppe; unities group; tobbszorosito csoport]: Grupul format de unităfile unui inel fafă de înmulfirea din inel. Un inel cu grup al unităţi lor e un inel cu element-unitate, şi reciproc. Exemplu: Grupul unităfilor unui inel complet de matrice de ordin n. El e constituit din toate matricele de determinat ne-nul, şi e deci :somorf cu grupul colineafiilor de grad n. Sin. Grupul unităfilor. îs. ~ Po-incare [rpynna II.; groupe de P.; P.s Gruppe; P.'s group; P. fele csoport]: Grupul fundamental al suprafeţei. Este grupul factorial al grupului elementar în raport cu divizorul normal reprezentat de «grupul drumurilor nulomotope. Mai poate fi definit ca grup al claselor de dru- 911 muri omotope, adică al claselor formate din drumurile închise, deformabile unul în celălalt, cu continuitate, fără a ieşi de pe suprafafă. Grupul Poincare este o noţiune de topologie algebrică. 1. Grup primitiv [npHMHTHBHan rpynna; groupe primitif; 'primitive Gruppe;- primitive group; primitiv csoport]: Contrarul unui grup im-primitiv: un grup de transformări G astfel încât intervalele G > g (unde g este subgrupul format din toate transformările cari invariază un punct arbitrar) nu pot fi descompuse prin introducerea unui alt subgrup. Exemple: Grupul simetric şi Grupul altern. 2. ~ principal [rjiaBHaa rpynna; groupe principal; Hauptgruppe; principal group; focsoport]: Grupul cu şase parametri al deplasărilor şi al simetriilor din spafiul obişnuit (euclidian). Stă la baza geometriei euclidiene, fiind grupul fundamental al acestei Geometrii. s. Grup proiectiv [npoeKTHBHan rpynna; groupe projectif; projektive Gruppe; projective group; projektiv csoport]: Grupul format de totalitatea colineafiilor şi corelaţiilor în n variabile. Dacă x şi y sunt, respectiv, componentele unui vector cogredient şi contragredient de gradul n, iar a o matrice nesingulară de ordinul n, transformările generale ale grupului sunt de forma: px*~ ax , | a 17^0, py* = ax, \ a\&0, p^O, unde p e un factor scalar \a\ norma (determinantul) matricei a, iar ~ operafiunea transpo-zifiei. Transformările xy* = ax sunt corelafiile. Transformările px*—ax sunt colineafiile şi formează ele înşile grup. Grupul colineafiilor e un grup al lui Lie cu (n2 — 1) parametri. Grupul proiectiv e un exemplu de grup de contact Lie. 4. ~ simetrjc [CHMMeTpHHHan rpynna; groupe symetrique; symmetrische Gruppe; sym-metrical group; szimmetrikus csoport]: Grupul format de totalitatea permutărilor a n obiecte. Numărul n se numeşte gradul grupului. 5. ~ simplu [npocTan rpynna; groupe simple; einfache Gruppe; simple group; egyszeru csoport]: Grup care nu are alfi divizori normali decât pe el însuşi şi subgrupul identic. Definifia de mai sus se referă la grupurile simple abstracte. Definifia grupurilor simple continue: Grupurile, cari nu au alfi divizori normali continui decât pe ele însele şi sugrupul identic. Exemple: Grupul altern de grad n — 4 esimplu; grupul rotafiilor din spafiu în jurul unui punct e un grup simplu continuu. In schimb, grupul deplasărilor din spafiu e un grup continuu ne-simplu, întru cât confine divizorul normal al translafiilor. o. ~ transitiv [nepexo^Han rpynna; groupe transitif; transitive Gruppe; transitive group; tranzitiv csoport]: Grup de transformări, astfel încât pentru fiecare pereche de puncte p1, p2 există cel pufin o transformare T a grupului, care satisface condifiunea p2—T.p1. Dacă există câte o singură astfel de transformare, grupul se numeşte simplu transitiv; dacă există exact n transformări, grupul se numeşte transitiv. Exemplu; Grupul deplasărilor e transitiv. Grupul rotafiilor (în jurul unui punct) e transitiv. Grupul tuturor franslafii-|or e simplu transitiv. 7. Grup [rpynna, arperaT; groupe; Gruppe; group; csoport]. Tehn.: Ansamblu de maşini, de piese sau lucrări, făcând, de obiceiu, parte din-fr'un ansamblu mai curprinzător şi destinate uner operafiuni tehnice unitare. Exemple: s. Grup convertisor [MOTop-reHeparop; groupe convertisseur; Umformersatz, Motorgene-rator; motor generator; âramâtalakito csoport]. Elt.: Grup de maşini electrice cupiate mecanic şi având circuite magnetice distincte, care transformă un fel de curent electric în altul (de ex.: curent continuu în alternativ, sau invers, curentul de o frecvenfă în curent de altă frecvenfă), etc. o. Grup de aprindere [3anajibHan rpynna; groupe d'allumage; Zundgruppe; ignition group; gyujto-csoport]. V. Aprindere grupuri de ~, şf Clase de deflagraţie. io. ~ de conducte electrice combinabile [cjDaHTOMHaH rpynna; groupe de conducteurs eiectriques combinables; zu Viererkreis verbind-bare elektrische Leitung; phantom groupe; kom-binâlhatovillamosvezetek csoport]. Elt.: Sistem de conducte dispuse astfel, încât să permită constituirea a două circuite electrice combinate, şi combinarea acestora spre a forma un circuit-fantomă. u. ~ de excitaţie electrică [arperaT 3-jieKTpHnecKoro B036y}K,n;eHHH; groupe d'ex-citation electrique; elektrischer Erregersatz; excitation set; villamos gerjesztesi csoport].Elf.: Grup electrogen constituit de un motor care acfionează un generator de curent continuu ce serveşte pentru excitarea uneia sau a mai multor maşini electrice sincrone (sau, rareori, de curent continuu). 12. Grup de linii [rpynna nyTen; groupe de vo'ies, faisceau de voies; Gleisgruppe; group of lines; vâgânycsoport]. C. Ansamblu de linii cu aceeaşi destinaţie, dintr'o stafie de cale ferată. O stafie de triaj, de exemplu, cuprinde: grupul de primire (pentru primirea trenurilor şi însemnarea vagoanelor^); grupul de triere şi de formare (pentru descompunerea şi compunerea trenurilor după direcfiile de destinajie); grupul de expediere sau de plecare (pentru gararea trenurilor formate înainte de plecare|). 13. Grup de lucrări [$opTH(|)HKaii;HOHHaH rpynna, rpynna yKpenjieHHH; groupe d'ou-vrages; Befestigungsgruppe; fortification group; eroditesi csoport]. Tehn. mii.: Grup format din 3- "4 forturi putând acfiona atât în apropiere, cât şi mult în fafă, unite printr'un glacis continuu. Ele se completează cu baterii instalate în lucrări permanente sau în lucrări pasagere,cu lucrări de infanterie, cu adăposturi şi magazii, toate unite prin comunicaţii adăpostite. Au defectul de a fi foarte vizibile din cauza reliefului lucrărilor componente. Sin. Grup de forturi. 912 î. Grup de plăci de acumulator electric [KOMOJieKT aKKyMyJIHTOpHblX njiaCTHH; faisceau de plaques d'accumulateur electrique; Sammlerplattensatz; accumulator plates set; elek-iromos akkumulâtor lemezcsoport]. Elf.: Ansamblu de plăci de acumulator de aceeaşi polarizafie, reunite printr'o baretă. 2. Grup de sudură cu motor termic [CBa-po^Han rpynna c ABHraTejieM BHyTpeHHero cropaHHH; groupe de soudura actionne par moteur thermique; Schweifjgenerator mit Antrieb von einem Verbrennungsmotor; welding group driven by an internai combustion engine; homotor he-gesztesi csoport]: Agregat de sudură compus dintr'un motor cu ardere internă penfru antrenare, şi un generator de curent, de obiceiu continuu, care e cuplat direct cu motorul. Sin. Agregat de sudură. s. ~ electrogen [reHepaTopHbiH arperaT; groupe electrogene, groupe generateur; elektrischer Generatorsatz; generating set, electric generator set; vil lamos-âramfejleszto csoport]: Unitate constituită d ntr'un generator de energie electrică, antrenat de un motor care nu foloseşte energie electrică. Grupul electrogen se numeşte termic, dacă motorul este termic; el se numeşte hidraulic, dacă motorul foloseşte energie hidraulică. 4. Grup electrogen de campanie [nepe/ţ-BHJKHOH reHepaTOpHblft arperaT; groupe electrogene de campagne; f ransportabler Generatorsatz; transportable generator set; hordozhato villa-mos-âramfejleszto csoport]: Grup electrogen transportabil, compus dintr'un motor cu explozie şi un generator de energie electrică (dinam sau alternatorj) servind,, pentru iluminat, pentru încărcarea acumulatoarelor şi pentru alimentarea aparatelor de transmisiuni. s. Grup generator electric [renepaTOpHblH arperaT; groupe generateur electrique; elektrischer Generatorsatz; generating set; villamos-generâtor gep-csoport]: Sin. Grup electrogen. c. Grup geologic [reojiorHHecKan rpynna; groupe geologique; geologische Gruppe; geo-logical group; geologiai csoport]. Geo/.: Succesiune de terenuri în scara stratigrafică, corespunzând, în timp, unei epoce. Denumirea gru- Secfiune printr'un grup convertisor de fază. 1) pachetul tolelor statorului’; b) carcasa de fontă a statorului, care formează un rezervor de uleiu; c) pompă de circulafie a uleiului; f) tub de bachelită; g) presgarniturn tubului de bachelite; h) amortiscr; i) întrefierul dintre stator şi rotor k) arborele rotorului; /) crestături în arborele rotcrului; m) segmente de ofel, cari formează corpul statorului; n) secţiuni de bobină de stator; o) crestături penfru elementele de refrigerafie; p) elemente de refrigerafie; q) alezaj în arborele rotorului, pentru a permite circulaţia apeî; r) intrarea apei de răcire; s) ieşirea epei de recue; t) palier pe rulmenfi; u) palier cu gât; v) pompă de circulafie pentru apa de răcire, montată pe aiborele rotorului; y) izolator de trecere; z) statorul excitatoarei; at) polii principali ai excitatoarei; Cj) inelele excitatoarei; dt) capetele de bobină a înfăşurării primare a convertisorului; eA) rotorul excitatoarei; fj) rotorul motorului de lansare; gi) statorul motorului de lansare; hi) bornele înfăşurării secundare; ii) colectorul excitatoarei; Pi) scut»palier al convertisorului, de partea excitatoarei; qi) scutul de proteefiine al înfăşurării; rj) orificiul de gol:ite a uleiului. 913 purilor corespunde cu aceea a epocelor (de ex.: grupul paleocretacic, mesocretacic şi neocre-facic sau grupul: Cambrian inferior, Cambrian mediu şi Cambrian superior, etc.). Sin. Grup stratificat. 1. Grup hidraulic [rHApocHJiOBan ycTaHOBKa; groupe hydraulique; Wasserkraftmaschinensatz; hydraulic set; hydraulikus gepcsoport]. Tehn. V. sub Grup electrogen. 2. Grup mofopropulsor [BHHTO-MOTOpHan rpynna; groupe moto-propuiseur; Triebwerk; power plani; hajto gepcsoport]. Nav. a.: An- samblul propulsor ai unui vehicul aerian, constituit dintr'un singur motor care acţionează una sau mai multe elice. Se concepe ca un ansamblu, în vederea unei îniocuiri rapide. s. Grup propulsor [nponyjibCHBHbiă arperaT; appareil propulsif ;ş Vortriebskraftapparat; propulsive apparatjs; hajto csoport]. Nav.: Ansamblul propulsor al unei nave, constituit din unul sau din mai multe motoare, din liniile de arbori, cuplajele, reductoarele de vitese, şi elice. Mctorul poate fi motor cu ardere internă, maşină cu abur, electromotor, turbină cu abur, etc. 4. Grup term-ic [TenjioBaa (TepMHHecKan) ycTaHOBKa; groupe thermique; Wărmekraftma-schinensatz; heat engine set; hogep csoport], V. sub Grup electrogen. s. Grupare prostetică [npocTeTHHecKan rpynna; groupe prosfetique; prosthetische Gruppe; prosthetical group; proszthetikus csoport]. Chim.: Combinaţie neproteică dintr'o proteină. Adesea, gruparea prostetică are proprietăţi acide şi este legată de proteină ca sare. o. Grupare funcfională [(JîyHKiţHOHajibHaH rpynna; groupement fonctionnel; funktionelle Gruppe; funcţional group; funkcionâlis csoport]. Chim.: Element de structură chimică, a cărui prezentă în molecula unei substanfe caracterizează o funcţiune chimică. Proprietatea substanfelor organice, cari au aceeaşi grupare funcfională, de a reacfiona în mod asemănător când se găsesc în condifiuni identice se numeşte funcfiune chimică. Privite astfel, combinafii le organice apar compuse din două părfi: un rest al unei hidrocarburi (R) şi una sau mai multe grupări funcfionale (Xj)r cari ocupa locul unuia sau al mai multor atomi de hidrogen. Restul de hidrocarbură este, în general, pufin reactiv; în schimb, gruparea funcţională este adesea foarte reactivă, şi ea determină anumite modificări asemănătoare ale proprietăţilor fizice şi chimice ale combinaţiei organice fafă de ale hidrocarburii din care derivă. Astfel, de ex., toate combinafiile organice cari au în molecula lor gruparea funcfională — OH, au atomul ei de hidrogen înlocuibil prin metale; acelea cari confin în molecula lor gruparea funcfională — NH2 au caracter bazic. etc. Intre gruparea funcfională şi restul unei molecule organice există influenfe mutuale; de aceea proprietăfile fizice şi chimice ale unei funcfiuni chimice trebue considerate ca o rezultantă a acestora. Numărul variaţiilor posibile în ceea ce priveşte această influenfa este cauza principală a diversităfii funcfiunilor chimice. Grupările funcjionale pot fi clasificate în grupări funcfionale simple, şi în grupări funcţionale compuse. Grupările funcfionale simple sunt: — OH-— NH2, — SH, — SOaH, —NO, — NO2, etc. Grupările funcfionale compuse se obfin prin modificarea funcfiunilor simple. Astfel, de ex.: gruparea carbonil = CO este considerată ca provenind din două grupări funcfionale oxidril (OH) cari nu pot coexista la acelaşi atom de carbon; gruparea carboxil — COOH, din trei grupări funcfionale oxidril, etc. Introducerea grupărilor funcjionale în moleculele hidrocarburilor determină isomeria (v.) şi anume isomeria de pozifie. Astfel, introducerea grupării funcţionale simple, de ex. — OH în molecula propanului conduce la doi alcooli pro-pilici, isomeri de pozifie: alcoolul propilic normal (CH3—CH2—CH2—OH) şi alcoolul isopropilic (CH3— CH(OH;)— CHs). 7. Grupurile de legătură ale transformatoa- relor [rpynnbi TpaHciJjopMaTopHbix coe/prae-HHH; groupes de connexion des transformateurs; Schaltgruppen der Umspanner; connection types of transformers; transzformâtorok kapcsolâsi cso-portjai]: înfăşurările transformatoarelor trifazate se leagă în patru grupuri de legătură, fiecare din ele având trei variante, cari corespund folosirii legăturilor în triunghiu, în stea sau în zig-zag şi anume grupurile G± (A), G2 (8), G3 (C) G4(D), caracterizate prin defazări diferite ale tensiunilor fafă de cele corespunzătoare primare. Se pot lega în paralel (în primar şi în secundar) numai transformatoare cari fac parte din acelaşi grup de legătură. înfăşurările transformatoarelor pentru redresoare hexafazate au opt grupuri de legătură, iar cele pentru redresoare dodecafazate au trei grupuri. 8. Grus [rpaBHH; gravier; Grus; gravei; kisko]. Drum.: Piatră tare, fărâmată mărunt, cu dimensiunile de 1 -• • 12 mm, folosită pentru îmbrăcămintea şoselelor. 9. Gruşevka. Agr.: Denumirea pentru o varietate de păr originar din RSS Estoniană şi Lituaniană. Arborele e răspândit în toată Uniunea Sovietică şi în fările vecine. E foarte rezistent la ger şi la boale, şi are o creştere foarte viguroasă. Fructele sunt dulci şi plăcut parfumate.—E folosit în hibridări şi încrucişeri pentru obfinerea unor varietăfi noi, în stafiunile pomologice din URSS. 10. Gryphea [rpn(|)eH; gryphea; Gryphea; gryphea; grifea], Paleonf.: Lamelibranhiat, sub-gen al genului Ostrea, caracterizat printr'o cochilie foarte inechivalvă: valva stângă are un um-bone puternic şi curbat; valva dreaptă este oper-culară. Cochilia are striuri concentrice. Gryphea arcuata este o specie răspândită în faciesurile litorale ale Sinemurianului european (calcare cu Gryphea). In Toarcian se găseşte o specie mai mare, cu cochilie lărgită şi cu un umbone mic — Gryphea cymbium —, iar în Cretacicul supe- 58 914 Grupurile de legătura ale iransformatoarelor. Grupul de legătură Reprezentarea vectorială Schema de conex tune Tensiunea Tensiunea înaltă joasă înalta joasa 1. Transformatoare trifazate Dd.0 6h ;(At) V Ay V A, YyO 6,;(A)< G1Z; (Ap) V u^w V A BzO V Aw V U .V w a v w U 1/ W (JL V W Bd6 ^6g,:(3t) V A» V Yy6 6Z;(B)< 622; (Be) V u^w *Y V D z 6 V „A,- u W w~y \ V U V W U V w *=> V w U V w DyJ YdJ 63;(C)< 6si>(£,) Yz5 U V w 1/ u w V U 1/ w U V IV u v w U 1/ iV D y 11 G4i;(Di) Yd.11 6S(DH 6«;(Dj Y z 11 G43’(Al) V A, V u^w V u^w y—iv a X?w u v U V W U V W a vw u v w U V W u v w U. Transformatoare monofazate u 'JL U ti - M;(E) — I V » / V V Grupurile de legătură ale transformatoarelor, penfru redresoare hexafazate. 915 Grupul de legâturâ Denumirea Reprezentdred vectorială Schema de conexiune primâr secundar primar secundar primâr secundar h, m Triunghîu Dublă stea V A 6 1 4 3 u v w urai. 4 6 2 ' 3 5 H, Sted Dubla stea V tf^w 6 Sk' 4^-2 3 U VW %%% 4 6 2 * 3 5 H3; f^b) Triunghiu Dublă stea cu bobină de âbsorotie V A 3 4 U V w WVK 4 6 2 %-n 7 3 5 H, ;(S4) Stea Dublă stea cu bobină de âbsoroiie V A q 3 U V w IM 4 6 2 I-77 1 3 5 H5 > ftj) Triunghiu DublS stea cu bobină de âbsorotie (pdralet multiplu) / A u w u JT-fl 3a 4 «Ta, 3t n -Wh 6* 6b 4b U V w t_t a, ***»*» M J M fy jb $b >- Hb i(S6) Stea Dublă stea cu bobină de âbsorotie (paralel multiplu) V u^\ A A 4i Zt n -m- > S* U [Y 3 S 1 3b U V w % % % Ş~3 % % % u V w %%% [WWfi // —n E8< 916 Grupurile de legătură ale transformatoarelor, pentru redresoare dodecafazate. 917 rior (Senonianj), Gryphea (Pyenodonta) probos-cidea. Specia actuală, Gryphea angulata, este stridia portugheză,comestibilă. Gryphea. 1) Gryphea arcuata; 2) Gryphea cymbium. 1. Guaiac [ryaHK; gaîac; Guajak; guaiacum; guajakfa]. Silv.: Arbore din familia zigofilaceelor. Cea mai cunoscută specie este cea din Antile: Guaiacum officinale. Dă un lemn de calitate superioară, dur, care are numeroase întrebuinfări în industrie peniru piese de mare rezistenfă (de ex. în construcţiile navale pentru cusinetii arborilor port-elice), şi în medicină (în terapeutica gutei), etc. Prin incizii se poate extrage răşina de guaiac care, prin distilare uscată,, dă guaia-colul (v.). Atât lemnul de guaiac, cât şi răşina au fost încercate în tratamentul sifilisului. Răşina lui este şi un stimulent sudorific. Tinciura de guaiac se foloseşte în prepararea a numeroase ape de gură şi paste de dinţi. 2. Guaiac [ryaHKOBan CMOJia; gaîac; Gua- jakharz; guaiacum; guajak], Farm.: Răşină din arborele Guajacum officinale L., originar din America tropicală. Are întrebuinţări medicinale ca cfepurativ, diaforetic, ca şi în tratamentul gutei şi al reumatismelor. In stare pură e întrebuinţat în analize chimice şi chimico-fiziologice. s. Guaiacen. V. sub Răşină de guaiac. 4. Guaiacii [ryaHiţHJi; gaîacyl; Guajakyl; guaiacyl; guajacyl]. Chim.: Monosulfatdeguaiacol şi de calciu. Se prezintă sub forma unei pudre cenuşii solubile în apă şi în alcool, care se foloseşte, în soluţie apoasă, ca anestezic local, sub formă de injecfii subcutanate. s. Guaiacol [ryaHKOJib; gaîacol; Guajacol; guaiacol; guajakoi]. Chim.: Eterul monometilic al piro-catechinei. Se formează prin descompunerea răşinii de guaiac şi distilarea uscată a lemnului de fag. Produsul cristalizat are următoarele constante: p. t. 28,3°, p. f. 255°, gr. sp. la 20° = 1,14. Se prepară din fracţiunea uleiului de creozot dela distilarea gudronului de lemn de fag (porfiunea caretre-ce între 200 şi 205°). Prin această metodă se obfine produsul lichid,confinând urmedecreozot şi fenoli. OH C HC/ NC-OCH3 II I HC CH V H Produsul pur, cristalizat, se obfine prin sinteză, din pirocatechină sau din orto-anisidină. Se întrebuinfează Ia prepararea vanilinei sintetice, ca produs terapeutic, în special în tratamentul tuberculozei, fiind folosit direct sau sub forma derivaţilor săi şi anume: carbonatul de guaiacol, fosfatul de guaiacol, guaiacolul orto-sulfonat pota-sic, etc. o. Guaiamar [ryaflMap; gaîamar; Guajamar; guaiamar; guajamar]. Ch/m.:C6H4(0CH3)0.C3H702. Eter mixt de glicerină şi guaiacol. Se prezintă sub formă de cristale solubile în alcool, în eter, în glicerină, şi se întrebuinfează ca antiseptic intestinal, contra bacilului tuberculozei, contra febrei tifoide şi contra diareei. Sin. Orezoîţ Orezon. 7. Guanază [ryaHa3a;t guanase; Guanase; guanase; guanaz ]. Chiim. biol.: Enzimă din clasa desamidazelor, sub aqfiunea căreia guanina este transformată în xantină. 8. Guanidină [ryaHHflHH; guanidine; Guani-din; guanidin; guanidin]. Chim.: HN =C(NH2)2. Anodina acidului carbamic (HO—CONH2). E o bază tare, care se prezintă sub formă de cristale incolore, higroscopice, solubile în apă şi în alcool. Se prepară din cianamidă şi ciorură de amoniu. Combinafiile guanidinei au întrebuinfări diverse: azotafii şi clorafii, la explozivi; numeroşi derivafi servesc drept acceleratori de vulcanizare; cu furfurol se obfin răşini, etc. Unii derivaşi ai guanidinei au un rol important în fiziologia animală. 9. Guaniiic, acid ~ [ryamuiOBaH KHCJiOTa; acide guanylique; Guanylsăure; guanylic acid; guanilsav]. Chim. biol.: Mononucleotid care se obfine din hidroliză acidului zimo-nucleic. Este compus din guanină, riboză şi acid fosforic. 10. Guaniluree [ryaHHJiMoneBHHa; guanyl-uree; Guanylharnstoff; guanylurea; guanilurea]. Chim.: NHa . C(NHj) . NH . CO . NHs. Bază formată prin acfiunea acizilor asupra dicianodiami-dei. Se prezintă sub formă de cristale cu p. t. 105°, solubile în apă şi în alcool, insolubile în eter. Sin. Dicianodiamidină. 11. Guanină [ryaHHH; guanine; Guanin; gua- nine; guanin]. Chim. biol.: 2 amino-6 oxi-pu-rină; component al acizilor nucleici, din cari se obfine prin hidroliză, alături de adenină, hipo- xantină şi xantină (baze nucleice). 12. Guano [ryaHO; guano; Guano; guano; guano]. Agr.: îngrăşământ complet, provenit din acumularea excrementelor, cadavrelor, penelor, ouălor nefecundate, etc. ale unor pasări marine cari au trăit şi trăiesc pe numeroase insule înşirate de-a-lungul coastei statelor Peru şi Chili (între a 6-a şi a 23-a paralelă australă). Varietatea comercializată conţine 9 - - • 14% azot, 12-■■14% anhidridă fosforică, cca 2% oxid de potasiu şi substanţe organice. 13. Guarana [ryapaHa; guarana; Guarana; gua- rana; guarana]. Bot.; 1. Numele local al lianei Paul linia sorbilis, care creşte în Brazilia, şi ale cărei seminţe, uscate şi pulverizate, constitue 918 medicamentul astringent cu acelaşi nume. — 2. Farm.: Pastă preparată de către Indienii din Brazilia din seminfele de guarana, amestecată uneori cu pufină cacao şi cu făină de manioc. Se întrebuinfează ca antinevralgic şi astringent în tratamentul disenteriei. Sin. Paullinia. 1. Guaranină [ryapaHHH; guaranine; Gua- ranin; guaranine; guaranin]. Chim.: Alcaloid identic cu cafeina, care se găseşte în guarana, în proporfie de 3 ■■•6°/0. 2. Guaş [Henpo3paHHan KpaeKa, ryanib, ÎKHBOimCb BOAHHbIMH KpacKaMH Ha KJieio; gouache; Guasch, Plakatfarbe; gouache, body-colour; guas]. Artă: 1. Coloare de apă, specială, preparată din solufie de gumă arabică în apă, amestecată cu pigmenfi minerali, cu care se execută desenele originale pentru afişele în colori sau se fac diverse corecturi pe originale cu fotografii şi desene. Sunt colorile cari se întrebuinţează, în general, în tehnica desenului din industria grafică. — 2. Coloare de apă amestecată cu uleiu şi cu miere, etc., ca să devină pastă. — 3. Desen colorat cu guaş. — 4. Pictură asemănătoare picturii în uleiu, care nu se spală însă cu apă (prin spălare, pictura se distruge). 8. Guayul [FBafttOJia; guayule; Guayul; gua-yule, guayale; guajul]. Ind. cc.: 1. Plantă de cauciuc originară din Mexic (Parthenium argen-tatum). — 2. Cauciucul obfinut din planta guayul prin strivirea ei în apă. Se amestecă, de obiceiu, cu alte cauciucuri, pentru fabricarea obiectelor de cauciuc. 4. Gubă. Ind. făr.: 1. Sin. Suman (Transilvania). — 2. Haină, de iarnă, mifoasă: sarică (Maramureş). 5. Gudron [ry^poH, fteroTb; goudron; Teer; tar, pitch; kâtrâny]. Chim.: 1. Material de con-stitufie complexă, cu miros specific (empireuma-tic), obfinut prin distilarea uscată a unui mare număr de materii organice, ca uleiurile, lemnul, etc. Se prezintă, de obiceiu, sub forma unui lichid uleios şi vâscos, de coloare neagră sau brună, având densitatea mai mare decât unitatea, insolubil, sau numai parfial solubil în apă. Arde cu flacără luminoasă, dând fum mult. Constitue o materie primă valoroasă pentru industria organică de sinteză, fiind materia de bază pentru sintetizarea materiilor colorante şi a produselor farmaceutice. In terapeutica umană, gudronul de pin şi gudronul de Norvegia sunt foarte mult întrebuinfate. — 2. Ind. pefr.: Reziduul separat la rafinarea uleiurilor de uns. (Termen impropriu, folosit în indcrstria de petrol). Din punctul de vedere al originii şi al folosirii lui, deosebim: 6. ~ acid. V. Gudron de rafinare. 7. ~ -bitum [CMecb acc|)ajibTa c KaMeH- HOyrOJlbHblM AerreM; goudron-bitume; Stra-fjenteerbitumen; tar-bitumen, tar asphaltum; kâtrâny-bitumen]. Drum.: Amestec, în anumite proporfii, de gudron şi de bitum, care întruneşte calităfile de adezivitate ale gudronului cu cele de plasticitate, inalterabilitate şi impermeabilitate, ale bitumului. Se foloseşte ca liant rutier, la tratamente de suprafafă, la confecţionarea îmbrăcă-mintelor semipermanente (macadamuri) executate prin penetrare, şi ca aglomerant la betoanele bituminoase cilindrate. De obiceiu, se foloseşte un amestec format din 85°/0 gudron rutier şi 15°/0 bitum de penetraţie 45. Se abreviază adesea cu literele BT, urmate de limitele între cari variază viscozitatea amestecului (de ex. BT 80/125 reprezintă un amestec de 15°/0 bitum de penetrare 45 şi 85°/0 gudron, având viscozitatea cuprinsă între 80 şi 125 secunde). 8. ~ brut [CbipoH ry;ţpOH; goudron brut; Rohteer; raw tar; nyers kâtrâny]. Chim., Drum.: Gudronul rezultat din prima distilare (a cărbunilor, a lemnului, etc.), care nu a suferit nicio operafiune chimică prealabilă (de purificare sau de preparare) afară de o simplă decantare a apelor amoniacale. Are, în general, o fluiditate foarte mare şi e cu fotul impropriu pentru întrebuinfări rutiere. Pentru a putea fi folosit la astfel de lucrări, gudronul brut este distilat din nou şi rafinat. o. ~ de cupaj [XOJIOAHHH ryflpOH; goudron de coupage; Kaltteer; iar cut; hig kâtrâny]. Drum.; Gudron subfiat (tăiat) cu un uleiu mai uşor, volatil, rezultat tot dela distilarea gudronului brut, pentru a-l face mai fluid, în vederea punerii în lucrare prin procedee „la rece". Sin. Gudron tăiat. 10. ~ de generator [reHepaTopHbift ry/ţpoH; goudron de generateur; Generator-Teer; generator tar; generâtor-kâtrâny]: Gudronul format în generatoarele de gaz prin folosirea de cărbune nedistilat. Proprietăfi le lui se apropie mai mult de proprietăfile gudronului de temperatură joasă sau de ale celui de temperatură înaltă, după gradul de pirogenare. 11. ~ de lemn [ApeBecHbiH /ţeroTb; gou_ dron de bois; Holzteer; wood iar; fakâtrâny]: Produs uleios, de coloare închisă, cu miros em-pireumatic, obfinut dela distilarea uscată a lemnului. Se separă (prin distilare) în următoarele fracfiuni: uleiuri uşoare (110-«*130°). uleiuri grele sau uleiuri de creozot (130---2700) şi smoală (reziduu). Gudronul din lemnul de foioase conţine pufine uleiuri uşoare; în schimb, produce o cantitate impozantă de uleiuri grele, folosite la impregnarea lemnului pentru a-l feri de putrezire, la prepararea creozotului şi a guaiacolului. Gudronul din lemnul de conifere este mult mai bogat în compuşi cu punct de fierbere mai jos. Din acest gudron se prepară uleiul de pin. Gudronul de lemn are numeroase întrebuinfări şi în stare brută: la gudronatul corăbiilor, al pavajelor de lemn, al şoselelor, etc. şi drept combustibil (puterea calorifică cca 7 000 kcal/kg). 12. ~ de pin [COCHOBHH /ţerOTb; goudron de pin; Fichtenholzteer; pinewood tar; lucfenyo-kâtrâny]: Produs lichid de consistenfă siropoasă, cu d> 1, cu miros specific, de coloare neagră în strat gros, brună într'un strat mai subfire, obfinut prin distilarea răşinii sau a trunchiului, a ramurilor şi a rădăcinilor unor specii de pin. Este între- 919 buinfat în medicină pentru prepararea diferitelor medicamente folosite la combaterea boalelor de plămâni, de piele, etc. Sin. Gudron de Norvegia, Gudron vegetal. 1. Gudron de rafinare [pa(|)HHHpOBOHHbiH ry-APOH; goudron de raffinage; Săureteer; refining tar; finomitâsi kâtrâny]. Ind. pefr.: Produs lichid vâscos, de coloare neagră^brună, care are reacfie acidă, solubil parfial în apă. E produs şi separat în timpul rafinării uleiurilor sau a reziduurilor de petrol, ca rezultat al reacjiilor dintre hidrocarburile aromatice şi compuşii asfaltici prezenţi, sub acfiunea acidului sulfuric. Conţine hidrocarburi puternic polimerizate, răşini, asfalt, derivafi sul-fonici ai constituenfilor amintiţi, şi resturi de acid sulfuric liber. Gudronul de rafinare constitue un deşeu încă nevalorificat. Sin. Gudron acid. 2. ~ de şist [CJiaHiţeBbiH ryapoH; goudron de schiste; Bergteer, Schieferteer; slate tar; pala-kâtrâny]. Chim., Drum.: Bitum foarte moale, extras prin distilarea şisturilor bituminoase. Se numeşte şi uieiu de şist, şi este un bun fluxani pentru bitumurile dure. s. ~ de temperatură înaltă [ryapoH Bbico-KOH TeMnepaTypbl; goudron de haute temperature; Hochtemperatur-Teer; high temperature tar; magashomersekletu kâtrâny]. Ind. cb.: Produs lichid şi vâscos, obfinut prin condensarea materiilor volatile rezultate din distilarea cărbunilor, lo temperatura de 900* ■■1200°. Este important pentru industria chimică organică de sinteză, fiind bogat în hidrocarburi aromatice. Cantitatea de gudron care se formează depinde de natura cărbunelui. In general, se obfine un randament de peste 3 % fată de cantitatea de cărbune prelucrat. Prin distilarea gudronului de temperatură înaltă se obfin următoarele fracfiuni: Uleiul uşor, care trece între 80*•-170° şi reprezintă 1,4*■•5,8%; e constituit din hidrocarburi parafinice (pentsn, butan, heptan, etc.)r hidrocarburi diolefinice (ci-dopeniadienă, ciclohexadienă), hidrocarburi aromatice (benzen, toluen, xilen, etc.), compuşi azo-tafi (piridină, colidine, anilină, pirol) şi compuşi sulfura{i (sulfură de carbon, tiofen, tiotoluen; — uleiul mediu, care trece între 170-■•240° şi reprezintă 3,5 * * * 12°/0; e constituit din penta- şi he-xametil-benzeni, naftalină, 1 şi 2 metilnaftalină, compuşi azotafi (toluidină, chinolină) şi compuşi oxigenafi (fenoli, crezoli, xilenoli, cumarină; uleiul greu, care trece între 240■••270° şi reprezintă 10■ ■ ■ 12°/0, constituit din naftalină, metil şi dimetilnaftaiină, acenaften, difenil, metilchinolină, naftoli; uleiul de antracen, care trece între 270"*370°, şi reprezintă 12*-*27°/0, constituit din antracen, fenantren, fluoren, metilantracen, acri-dină, indoi, carbazol, fenoli superiori; — reziduul sau smoala rămasă Ia distilarea gudronului de temperatură înaltă, care reprezintă 50'**60o/o şi este constituită din piren, crizen, hidrocarburi cu structură necunoscută şi cărbune liber. 4. ~ de temperatură joasă [ry/ţpoH HH3Koft TeMnepaTypbl; goudron de basse temperature; Tieftemperatur-Teer (Schwerteer); low tempera- ture tar; alacsonyhomersekletu kâtrâny]. Ind. cb.: Produs lichid sau vâscos, obfinut prin condensarea materiilor volatile dela distilarea cărbunilor la temperaturi joase, adică până la 500° (eventual 600°). In general, nu confine hidrocarburi aromatice, dar confine hidrocarburi parafinice şi cicloparafinice, ca hexahidrofluoren, hexahidro-mesitilen, etc., şi un mare procent de fenoli (cca 20°/o crezoli, xilenoli). Sin. Gudron primar. 5. emulsiune de V. sub Emulsiune rutieră. o. ~ filer-izat [HanojmeHHbiH fleroTb, TOTb c (|)HJlJiepOM; goudron fillerise; Teer mit Fuller stabilisiert; tar stabilized with filler; fuller-kâtrâny]. Drum.; Gudron căruia i s'a adăugit, într'o anumită proporfie, filer, pentru a-i mări consistenfa şi a-i uşura prelucrarea. Se întrebuinţează, de obiceiu, fi Ierul de cărbune (până la 40°/o). Se poate folosi şi un filer preparat prin pulverizarea rocelor asfaltice calcaroase, sau chiar un filer obişnuit. Fi Ierul de cărbune prezintă avantajul că are o densitate foarte apropiată de a gudronului, aşa încât decantează mult mai greu decât celelalte filere. 7. ~ rafinat [npenapnpoBaHHbiH /ţeroTb; goudron raffine; Gelăutertteer; refined tar; fino-mitott kâtrâny]. Drum.: Gudron întrebuinfat în tehnica rutieră, preparat prin redistilarea gudronului brut şi prin eliminarea uleiurilor uşoare. s. ~ regenerat [COCTaBjieHHbin jţeroTb; goudron reconstitue; prăparierter Teer; prepared tar; regenerâlt kâtrâny]. Drum.: Gudron obfinut amestecând 55---750lo smoală, cu 25-■•14°/o uleiuri antracenice, restul fiind uleiuri grele şi mijlocii, rezultate din redistilarea gudronului brut. Este gudronul întrebuinfat cel mai des la lucrările de drumuri, fiind un produs bine definit şi cu proprietăfi deternrvnate. Se notează abreviat cu literele AT, urmate de raportul dintre cantită-file procentuale de smoală şi de uleiuri: de ex. AT 60/40 reprezintă un gudron format din 60°/o smoală şi 40°/o uleiuri. Sin. Gudron reconstituit. 9. ~ rutier [.ZţopcttKHblH AeroTb* goudron routier; Stra^enteer; road tar; utkâtrâny]. Drum.: Gudron folosit la lucrările de drumuri, preparat prin rafinarea sau regenerarea gudronului brut provenit prin pirogenarea huilei. Se obfine ca produs secundar la prepararea gazului de iluminat, la prepararea cocsului (metalurgic), la prepararea gazului de apă, la cuptoarele înalte, etc. Este un amestec complex de hidrocarburi (aromatice, nesaturate, parafinice) în proporţii diferite, cu o cantitate oarecare de carbon liber, sub forma unei solufii coloidale cu două faze în echilibru. Faza continuă este formată din uleiuri (hidrocarburi) uşoare, iar faza dispersă, din granule de carbon şi răşini. In contact cu aerul, pierde cu timpul parte din uleiuri, iar altele îmbătrânesc (se întăresc, se rezinifică) prin oxidare. Se notează abreviat cu litera T, urmată de valoarea viscozităfii, de ex. T 10/17, T20/35-■-T 250/500. Prin distilare, gudronul rutier dă următoarele fracfiuni: până la 100° se elimină apa (0,5■■ ■ 5°/0); I 920 între 100 şi 170° distila uleiurile uşoare sau car-bolice (benzen, toluen, etc. 1 °/0); între 170 şi 270° distila uleiurile mijlocii de creozot (fenol, creozol, naftalină, etc.: 1 ■■■ 17 °/0); între 270 şi 300° distila uleiurile grele (fenoli grei: 2-••12%), între 300 şi 360° distila uleiurile antracenice (antracen, materii colorante, etc.: 14*--300/o), peste 360° (sau la temperatura la care se opreşte distilarea) rămâne un reziduu tare, numit smoală. Gudronul mai poate fi folosit şi ca fluxant pentru înmuierea bitumurilor dure. Este întrebuinfat la stropiri şi la tratamente de suprafafă (gudronaje), sau şi ca aglomerat în diferite îmbrăcăminte rutiere, şi ca fluxant pentru înmuierea bitumurilor dure. î. Gudron, indice de ~ [noKa3aTeJib ry/ţpo-Ha; indice de goudron; Teerzahl, Verteerungszahl; tar number; kătrânyszâm]. Ind. petr.: Caracteristică a stabilităfii chimice a uleiurilor minerale, exprimată în procente de gudroane extrase din u'eiu cu o solufie apoasă alcoolică de hidrat de sodiu, după metoda Kissling. Stabilitatea chimică a uleiului e cu atât mai mare, cu cât acest indice este mai mic. Determinarea se execută fie direct asupra uleiului de examinat, fie asupra uleiului oxidat în prealabil în laborator, după una din metodele cunoscute. 2. Gudronaj [ry/ţpoHHpoBaHHe, npocMa-JIHBaHHe; goudronnage; Teerung, Teeren; tar spraying, tarring; kâtrânyozâs]. Drum.: Tratament superficial executat pe suprafafa unei îmbrăcăminte rutiere, prin stropire cu gudron (2"-2,5 kg/m2) şi prin aşternerea unui strat de nisip (de obiceiu de concasare) gros de 1 • ■ • 1,5 cm, sau de criblură (sortul 8/12 mm), urmată de o cilindrare uşoară cu un cilindru compresor tandem. Prin reînnoire la anumite intervale (cu cantităfi mai mici de materiale), formează cu timpul un covor rezistent. Gudronajul se foloseşte şi ca amorsaj înaintea unei bitumări. s. Guinand [rBHHaH/ţ; guinand; Guinand; gui-nand; gujnând]. Ind. st. c.: Agitator de argilă refractară, folosit pentru amestecarea masei topite spre a obfine o sticlă optică omogenă şi fără bule. 4. Gujbă. Ind. făr.: Lemn îndoit, sau în formă de furcă, înfipt cu un capăt în pământ, şi de care se atârnă ceaunul deasupra focului. Gujba se construeşte şi din ofel şi se foloseşte, în acest caz, penfru a atârna ceaunul deasupra focului din vatră. Sin. Cujbă. 5. Gujon [3aKpen, £K>6eJIb; goujon; Dubei; dowel; fogo]. Drum.: Ancoră specială, aşezată la rosturile transversale > ah de dilatafie ale planşelor unei îmbrăcăminte rutiere de beton vibrat, penfru a înlesni dilatarea planşelor şi a împiedeca deplasarea Ancorarea dalelor îmbrăcamin-sau denivelarea lor.: teior rutiere de befon. Este alcătuit dintr'o ba- a) planşă de befon; b) gujon; ră rotundă de ofel, cu ^ degetar. diametrul de 22 mm, cu lungimea de 0,70 m, j şi aşezată la jumătatea grosimii planşei, paralel cu axa şoselei. O jumătate de bară este încastrată într'una din planşe; cealaltă jumătate este unsă cu bitum pentru a se micşora aderenţa fafă de beton şi a permite dilatarea planşei, capătul barei putând să alunece într'un spafiu (degetar) amenajat în beton şi umplut cu rumeguş de lemn sau cu plută (v. fig.). e. Gujon [uinHJibKa; goujon; Stehbolzen, Stiftschraube; stud (boit); âszokcsavar]. Tehn.: Tijă filetată în acelaşi sens pe toată lungimea sau numai la cele două capete. V. şi sub Prezon. 7. Guidberg şi Mohn, formula lui ~ [(jpoP" Myjia r.-M.; formule de G.-M.; G.-M.s Formei; G.-M.'s formula; G. es M. keplete]. V. sub Vânt (Frecarea aerului). 8. Guidberg şi Waage, legea lui ~ [3aKOH r. H B.; loi d'aciion de G. et W.; Gesetz von G. und W.; G. and W.'s mass law; G. es W. torvenye]. Chim. fiz. V. sub Acfiunii, legea ~ maselor. 9. Guldin, teoremele lui ~ [TeopeMbi I\; theoremes de G.; G.s Sătze; G.'s theorems; G. tetelei]. Mec.: 1. Aria suprafefei determinate prin rotirea unui arc de curbă plană în jurul unei axe situate în planul său, fără a o intersecta, este egală cu produsul dintre lungimea curbei şi lungimea arcului de cerc parcurs în rotafie de centrul de greutate al curbei. — 2. Volumul corpului determinat prin rotirea unei suprafefe plane în jurul unei axe situate în planul său, fără a o intersecta, este egal cu produsul dintre aria suprafefei şi lungimea arcului de cerc parcurs de centrul de greutate al suprafefei. 10. Guler [ineHKa; collet; Hals; neck; galler]. Mş.: Porfiune dintr'o piesă de revoluţie, al cărei diametru este mai mare decât al restului piesei. Gulerul poate fi dintr'o bucată cu piesa, sau un inel presat pe piesă (v. fig. sub Gât). 11. Guler [bopothhk, Kojibiţo; col; Spezial-muffe; collar; galler]. Mine: Manşonul (mufa) cu umăr al unei pompe de fund cu tijă. Prin înşurubarea a două manşoane de acest fel, la extremităţile mantalei pompei de fund cu tijă, se realizează etanşeitatea între capetele cămăşilor (linerelor). 12. Gulie [KOJib-pa6H; chou-rave, chou de Siam; Kohlrabi; kohl rabi, knol kohl, Hungarian turnip; kalarâbi]. Agr.: Brassica oleracea, varietas gongy-lodes L. Leguma din familia cruciferelor, a cărei tulpină, mult desvoltată, globuloasă şi devenită cărnoasă, e foarte gustoasă şi se foloseşte ca aliment. La exterior, căpătâna e albă sau vânătă. 13. Gumă [KaMe/ţfc, ryMMH; gomme; Gummi; gum; gumi]. Chim., Ind. alim., Ind. chim. sp.: Materie vâscoasă, neutră, formată printr'o metamorfoză specială la care sunt supuse unele ţesuturi ale plantelor. Pereţii celulari, grupuri de celule pline de amidon, etc., sufer, în special, o fermentaţie gumoasă, care le transformă în produşi lichizi cari au tendinţa de a se revărsa la suprafaţa ţesutului, unde se întăresc. Gumifi-carea se produce atât în coaja, cât şi în lemnul I plantei, şi este datorită fie unor leziuni naturale, 921 fie unor leziuni artificiale, pe trunchiu sau pe ramurile plantei. Se disting gume propriu zise, şi mucilagii (lichide gumoase cari rămân închise în organul în care s'au format). Gumele sunt substanfe amorfe, necristalizabile, inodore, cu gust fad, uneori solubile în apă şi dând o solufie vâscoasă, alteori insolubile, în care caz se imbibă cu apă, umflându-se. Sunt insolubile în alcool, în eter şi în substanfe grase. Din punct de vedere chimic, sunt considerate că fac parte din clasa polizaharidelor. Prin hidroliză, dau acid dextro-galacturonic, acid dextro-glucuronic, hexoze (dex-tr’o-galactoză) şi pentoze (levo-arabinoză). Sub numele de gumă şi de gume-rezine sunt cunoscute în tehnică şi unele materiale preparate prin transformarea anumitor substanfe organice naturale cu moleculă mare. Gume des întrebuinfate: 1. Gumă acaroidă [aKapOHflHan KaMe/ţb; gomme acaroide; Akaroidgummi; acaroid gum; akaroid gumi]: Material obfinut dintr'un arbust australian, sub forma unor foife de coloare roşie aprinsă sau galbenă, cu miros de benzoe şi gust de scorfişoară. Este solubilă în eter, alcool, cloroform, în acetonă şi în esenfă de terebentină. Se întrebuinfează la prepararea vernis-urilor şi în farmacie. 2. ~ arabică [apaBHHCKan KaMeAb; gomme arabique; Gummiarabikum, arabisches Gummi, Akaziengumi; gum arabic, acacia gum, Senegal gum; arab gumi]: Material obfinut prin evaporarea apei din lichidul vâscos secretat de mai multe specii de acacia (Acacia Senegal (L.) Willd.). Se prezintă în bucăfi mai mult sau mai pufin transparente, incolore, galbene sau roşii-brune, cu spărtura concoidală. Se disolvă într'o cantitate de apă dublă fafă de cantitatea de gumă arabică, dând o solufie vâscoasă folosită în papetărie. Componenfii principali ai gumei sunt sărurile de calciu, de magneziu şi de potasiu ale acidului arabinic. Guma arabică este folosită şi în apre-tura textilă, în industria cernelurilor, în farmacie la prepararea emulsiunilor uleioase şi, sub formă de coloid protector, pentru stabilizarea solufiilor de metale coloide. 3. ~ britanică [6pHTaHCKaH KaMeAb; gomme britannique; britisches Gummi; Brifish gum; britt gumi]: Dextrină disolvată în apă sub forma unei solufii limpezi şi vâscoase, întrebuinţată în lucrările de papetărie. 4. ~ de roşcovă [KaMeAb pc>}KKOBoro as-peBa; gomme de caroubier; Karobengummi, Jo-hannisbrotgummi; carob-seed gum, locust-kernel gum; szentjânoskenyer-gumi]: Materie mucilagi-noasă, extrasă din roşcove, cu apă caldă. Prin uscare, se transformă într'o masă' de praf sau de ace albicioase, din care se prepară un apret folosit în industria textilă. 5. ~ elastică. Sin. Cauciuc (v.). e. ^ ester [3(J)HpHaH KaMeAb; gomme ester; Harzester; ester gum; gumi eszter]: Material obfinut prin încălzirea colofoniului neutralizat cu glicerină şi oxid de calciu, sub forma unei mase răşinoase solubile în solvenfi organici. Se întrebuinţează la prepararea vernisurilor şi în special a vernisurilor celulozice. Sin. Ester răşinos, Colo-foniu glicerinat, Colofoniu întărit. t. ~ guta [ryMMH-ryT; gomme-goutte; Gum-migutt, Gutti; gum gutta, gamboge (gum); gutti-gumi]: Gumă rezină obfinută prin uscarea latexu-lui arborilor Garnicia Hamburgii Hook şi Garnicia morella Dur, originar din Ceylon şi din India de Est. Se prezintă sub forma unor bastoane cilindrice, lungi de 15-**20 cm, portocalii sau în pulbere galbenă, fără miros; are gust iute, neplăcut. E pufin solubilă în alcool; este întrebuinţată ca materie colorantă, la prepararea firnisurilor pentru metale, în tehnica fotografică şi în farmacie ca purgativ hidragog şi antihelmintic. Sin. Gumigula, Gumaguta. 8. ~ lac [ryMMHJiaK; gomme laque, Gum-milack; gum lac; lakk-gummi]: Gumă care se formează pe un arbust care creşte în India, în urma înfepăturilor pe cari le fac unele insecte în scoarfa Iui. Se prezintă în praf, sau în basto-naşe de coloare galbenă până la brună. Se disolvă în alcool, în alcool metilic, în eter, în acid acetic şi în acid formic. Se înmoaie la 65° şi se topeşte la 120°. Se întrebuinfează la prepararea vernisurilor şi ca Iac izolant în industria electrotehnică. Sin. Shellac. 9. ~ rezină ammoniacum [aMMHaHHaa cmo-JlHCTaH KaMeAb; gomme ammoniaque; Ammo-niakgummi; ammoniacum gum resin; ammoniâk-gumi]: Gumă rezină provenită din latexul plantei Dorema Ammoniacum Don, din familia umbeli-ferelor. Se prezintă în granule de mărimi variabile, libere sau aglutinate în mase de coloare galbenă-albicioasă sau galbenă-brună, cu miros caracteristic şi cu gust amar şi iute. Se întrebuinţează în farmacie, ca expectorant şi Ia fabricarea unor emplastre. De asemenea, are întrebuinţări în producerea unor calităfi de porfelan. 10. ~ rezină galban [KaMe^b raji6an; gomme galban; Galbanharz; galban gum; galban gumi]: Gumă rezină formată din latexul uscat la aer, care provine dela umbeliferele feroase din genul Ferula (Ferula galbaniflua Boissier şi Buhse). Se prezintă în granule neregulate, izolate sau aglutinate în mase de coloare gălbuie sau galbenă-brună, uneori verzuie, cu miros particular aromatic şi cu gust amar. Se păstrează în vase închise, ferită de lumină; se întrebuinfează în farmacie. 11. ~ rezină myrhha [KaMeAb MHppa; myrrhe; Myrrhe; myrrh; mirha gumi]: Gumă rezină care provine dela arbori din genul Commiphora Engler şi în special dela Commiphora Malmol, Commiphora Abyssinica şi Commiphora Schimper (familia burseraceelor). Se prezintă în bucăfi rotunde sau neregulate, de mărimi variabile, sau în mase formate din bucăfi aglutinate, friabile, poroase, cu spărtură neregulată, de coloare galbenă-brună, sau roşietică, cu miros caracteristic şi cu gust iute şi amar. Se întrebuinfează în farmaciei în medicină şi în industria cosmetică. 922 î. Gumă tragantă [TparaHT, TparanaHT; gomme adragante; Tragantgummi; gum tragacanth; tragant gumi]: Produs de exsudafie al arbustului Astragalus gumifer, din familia leguminoaselor. Se prezintă în lame sau în plăci neregulate, albicioase, translucide, cornoase, fără miros. Guma tragantă este folosită în farmacie ca substanfă emulsivă şi ca excipient la prepararea pastilelor, a tabletelor, etc. Se întrebuinfează şi în industria textilă pentru apretarea ţesăturilor de mătase. Sin. Guma adraganta, Guma tragacantha. 2. Gumă [pe3HHa; gomme; Gummi; gum; gumi]. Ind. cc. V. sub Cauciuc. 3. Gumă de şters [pe3HHKa; gomme â effa-cer, gomme-gra'toir; Radiergummi; eraser; radir-gumi, torlogumi]. Ind. cc.: Gumă care are proprietatea de a curăfi, prin frecare, urmela de creion sau de cerneală de pe hârtie. 4. Gumaf [ryMMHpOBaHHe; gommage; Gum-mierung; gumming; gummizâs]. Ind. cc.: Aplicarea unui strat de cauciuc pe suprafafa unei pânze. 5. Gumbel, formula lui ~ [^opMyjia T; formule de G.; G. Formei; G.'s formula; G.-kep-lete]. V. Vârsta medie. 6. Gume în benzină [cmojih b 6eH3HHe-KpeKHHr; gommes dans l'essence; Harze in Ben-zin; gums in cracked spirit; gumik benzinben]. Ind. petr.: Produse cu aspectul şi consistenfa răşinilor, cari se formează cu timpul în benzinele de cracare din hidrocarburile nesaturate, sub acfiunea luminii şi a oxigenului din aer. Prin acfiunea căldurii, procesul formării gumelor este activat. Anumite substanfe pot juca rolul de catalizatori, fie grăbind acest proces, fie încetinin-du-l (antioxidanfi). Se numesc gume actuale, gumele preexistente, cari se găsesc în solufie în benzină. Ele se determină prin evaporarea benzinei în capsule de sticla, de cuarf sau de platină. Se numesc gume potenfiale gumele cari se formează prin acfiunea oxigenului şi a căldurii. Ele se determină prin evaporarea benzinei, care a fost supusă, în prealabil, acestui tratament, la 35°, timp de 20 ore, sau la 100°, timp de 4 ore. Confinutul în gume se exprimă în mg/100cm3 de benzină. 7. Gumit [ryMMHT; gummite; Gummit; gum-mite; gumit]. Mineral.: Oxid de uraniu, hidrafat, cu un confinut de cca 61--<74%U03. Confine şi plumb, calciu şi bariu, ca şi urme de radiu. Se prezintă sub formă de granule amorfe, galbene sau brune-roşcate. s. Gunoiu [0T6p0Cbi, Mycop; ordures; Mull; refuse, rubbish; szemet]. Edil.: Rămăşife solide ale gospodăriilor şi industriilor. Deosebim: gunoiul menajer, care provine din gospodării; gunoiul industrial, care provine din industrii, şi gunoiul de stradă, format din praful şi deşeurile solide cari se găsesc pe căile de circulafie. 9. Giinz, glaciafia ~ [ojieAeHeHHe. F.; glaciation de G.; G. s Eiszeit; G.'s glaciation; G. jegkorszaka]. Geo/.: Prima epocă glaciară din Cuaternarul Europei, ale cărei urme au fost identificate pentru prima oară în Alpii bavarezi. io. Gură [K0Ji0UiHHK0B0e OTBepcTHe; ouverture du guelard; Gichtoffnung; throat opening; nagyolvaszto torok]. Metl.: Deschiderea superioară a unui cuptor înalt (cu cuvă), convertisor, etc., folosită pentru încărcare. Sin. Ghint. u. Gură amonte [r0Ji0Ba KyjibBepTa; tete d'amont, entree du ponceau; Durchla^einlauf, Oberhaupt; upstream end of the culvert; felso-nyilâs]: Sin. Gură de intrare. V. sub Podef. 12. Gură aval [hhjkhhh r0Ji0Ba KyjibBepTa; tete d'aval, sortie du ponceau, decharge du ponceau; Durchlafyauslauf, Unterhaupt; downsiream end of the culvert; alsonyilâs]: Sin. Gură de ieşire. V. sub Podef. 13. Gură de apă [BO,iţopa36opHbiH KpaH, THApaH; bouche d'eau; Hydrant; hydrant; vizel-zâro, vizcsap]. Canal.: Instalafie care cuprinde în principal un robinet de apă şi, uneori, piese de racord, de protecfiune, etc., servind pentru a lua apă din refeaua de distribufie pe care e montată. 14. Gură de aspirafie [BcacbiBaiomee OTBepcTHe; ouverture d'aspiration; Saugoffnung, Zug-luftmundung; air supply opening, aspiration hole; szivâsi nyilâs, szeloztetonyilâs]. Tehn. mii.: Gura conductei prin care se introduce, în adăposturile de apărare pasivă sau în lucrările de fortificafii, aerul pentru împrospătare. Gura de aspirafie se echipează cu site şi cu grile de protecfiune, şi, uneori, cu vane antisuflu. 15. Gură de evacuare [BbiuycKHoe OTBepcTHe; ouverture d'evacuation; Abluftmundung, Druckoff-nung; exhaust opening; kiurito nyilâs]. Tehn. mii.: Gura conductei prin care se evacuează aerul viciat, din adăposturile de apărare pasivă sau din lucrările de fortificafii. Evacuarea se face, de obiceiu, prin suprapresiunea care se creează în interiorul adăpostului sau al lucrării; la capătul din interior al conductei de evacuare se montează supape sau clapete de suprapresiune, iar la gură, spre exterior, site de protecfiune. ie. Gură de exploatare [nJioiiţaAb py6KH (jieca); lieu de coupe; Hiebsort; felling place; csapâsi hely]. Silv.: Punct de exploatare, într'o pădure în care exploatările se fac în mai multe puncte în acelaşi timp. 17. Gură de foc [opyAHe; bouche â feu; Ge-schiitz, Geschiitzrohr; gun, piece of artillery; lovegcso, tuzersegi loveg]. Tehn. mii.: Armă care aruncă un proiectil prin expansiunea gazelor produse în urma unei explozii care are loc în interiorul ei. De obiceiu, numele se dă numai armelor neportative (tun, obuzier, mortieră, eic.). îs. Gură de foc [Tpy6na noABO/ţa ra3a anna-paTa Kaynep y noMeHHOH ne^H; tube d'entree de gaz de haut fourneau dans l'appareil Cow-per; Zuleitung fur Gichtgas beim Cowperapparat; blast - furnace gas inlet - pipe in the Cowper apparatus; torokgâz vezetek a Cowper leghevi-tohoz]. Tehn.: Orificiul prin care intră, în cowper, gazul captat dela cuptorul înalt. 19. Gură de ham. Ind. făr.: Partea din ham formată din pieptar, din gâtar şi din şleauri. Se foloseşte la înhămarea cailor înaintaşi sau lăturaşi, i 923 sau când nu este nevoie ca vehiculul tras să fie oprit de cai (ex. plug, grapă, etc.). V. sub Ham. 1. Gură de incendiu [nomapHbiH rHApaHT; bouche d'incendie; Feuerhydrant; fire hydrant; tuzicsap]. Canal.: 1. Gură de apă pe conducta de distribuţie a apei, în cuprinsul unei aşezări sau al unei clădiri, la care se poate monta un furtun sau o ţeavă specială „gât de lebădă" pentru luarea apei sub presiune. Hidrantul poate deveni o gură de incendiu prin montarea unui racord între furtun şi hidrant (v.). 2. Gură de lup [bojihbh nacTb (ABOHHan lieTJIfl); gueule de loup; einfacher Hollănder, einfacher Hackenschlag; black wall hitch; egy-szeru holiandi]. Nav. m.: Ochiu dublu a! unei parâme, făcut pentru a prinde un cârlig de remorcă sau o macara, sau pentru a fixa parâma de o bară. s. Gură de om. V. Gură de vizitare. 4. Gură de spălare [OTBepcTHe AJifl npo-MbiBKH; regard de lavage; Waschluken; wash out door; kimoso nyilâs]. M$. term.: Gaură practicată în pereţii unor căldări de abur, şi care serveşte la spălarea căldării. Obişnuit, găurile mari sunt circulare, iar cele mici sunt eliptice. închiderea găurilor se face cu autoclave. Gaura de spălare dela burta căldării se numeşte gură de fund. Sin. Gaură de spălare. 5. Gură de stradă [KaHajiH3aiţH0HH0e OTBep-CTHe; bouche d'egout; Stra^enablauf; sewer mouth; utcai lefolyonyilâs]. Canal.: Construcţie accesorie a unei reţele de canalizare, aşezată sub rigola străzii pentru a colecta apa de ploaie şi a o conduce la reţeaua subterană de canalizare. Este formată dintr'o cameră de zidărie sau de be- ton, legată printr'o conductă cu sifon la canalizarea subterană, şi închisă la partea superioară printr'un grătar care împiedecă intrarea corpurilor solide mari (v. fig.). 6. Gură de umplere şi de golire (a unei ecluze) [3arpy30HHblH KaHaJi; larron; Stichkanal; loading canal; osszekotocsatorna]. V. sub Ecluză. ?. Gură de ventilaţie [BeHTHJifliţHOHHaH Tpy-6a; tuyau atmospherique; Liiftungsrohr; ventila-tion pipe; szelozteto nyilâs]. Ind. petr.: Dispozitiv aplicat rezervoarelor de produse petroliere pentru a permite gazelor cari se formează să iasă afară. Are forma cilindrică, este acoperit liber cu un capac conic, şi este nituit în centrul capacului rezervorului. Ca măsură de prevedere contra incendiului, se fixează la jumătatea cilindrului o rejea dublă de sârmă de cupru sau de alamă, de cca 0,3 mm şi cu cca 140 ochiuri/cm2 (principiul lămpii Davy). s. Gură de vizitare [KOTejibHbiH JiiOK; trou d'homme; Mannloch;manhole; embernyilâs]. Tehn.: Gură de vizitare. Gură de vizitare la o căldare de abur. Gaura prin care se poate introduce un om pentru a vizita şi repara interiorul unei căldări, al unui rezervor, etc. Sin. Gaură de om, Gură de om. 9. Gura galeriei [bxoa b iHTOJibHK); entree de la galerie; Grubenmundloch; drift inlet, drift eniry, gallery entry; târonyilâs]. Mine: Intrarea unei galerii de mină. 10. Gura leului [jibBHHannaCTb; muflier,gueule de lion; Lowenmaul; snapdragon; oroszlânszâj]. Bot.: Antirrhinum majus L.; familia scrofulariacee-lor. Plantă anuală,cultivată pentru florile sale divers colorate şi aşezate în spice dense şi mari. înfloreşte din lunile Mai ■■■Iunie până în Octom-vrie. Se cultivă în ronduri, în borduri, în plat-bande, şi pentru flori tăiate. Se înmulţeşte prin seminţe semănate în răsadniţe sau direct pe brazde. Se poate considera şi ca floare bisanuală. Este o plantă meliferă. u. Gura Văii, gresie de ~ [necnaHHKT. B.; gres de G. V.; Sandstein von G.V.; G. V. sand-stone; G. V. fele homokko]. Geol.: Gresie mi-cacee, de coloare verde-albăstruie sau roşie, cu treceri la conglomerat; se reazemă discordant pe calcarele titonice dela Gura Văii (jud. Mehedinţi) şi este considerată de vârstă cretacică superioară. 12. Gurar [ropHopa6c)HKH; homme de cham-bre, avanceur de berlines; Fullortarbeiter; Iad; toltomunkâs]. Mine: Muncitorul care deserveşte gurile (stafiile) de extracţie dela puţurile de mină. 13. Gumă [TpiOM; bouchain; Kimm; bilge; nyi-tott hajo-ureg]. Nav. m.: Partea carenei cuprinsă între fund şi pereţii verticali. 14. Guşă de conductă [nporn6; pli d'un tube coude; Biegungsfalte; bending flexure; csodudo-rodâs]. Tehn.: Cută formată în zona în care materialul este comprimat, la curbarea unei ţevi, prin încălzire locală. 924 î. Guşa porumbelului [cMOJiOBKa; silene; Leimkraut; catch-fly, silene; szilene]. Hort.: Silene pendula L.; familia cariofilaceelor. Plantă anuală, bisanuală sau vivace, cu caliciul umflat ca o guşă de porumbel. Este moale, păroasă, pufin vâscoasă spre vârf, cu tulpina ramificată. Are florile aşezate în ciorchine, de un roz plăcut; înfloreşte prin Mai* •• Iunie. Se foloseşte la ronduri şi borduri. Se seamănă prin August-• -Septemvrie şi se repică, iar apoi se plantează la locul definitiv, la distanfe de 30-• *40 cm. 2. Guseu [y3JiOBOH cbh3hoh jihct; gousset d'assemblage; Knotenblech, Gurilasche; junction plate, junction gus-set; csomolemez]. Cs. met.: Placă de ofel care serveşte la alcătuirea nodurilor grinzilor cu zăbrele, când barele concurente nu se pot prinde direct unele Ml_ . j ,, , r | Nod de grinda cu zăbrele, realizat de altele. Guseul t . cu guseu (a), are forma unui poligon convex, de obiceiu neregulat (v. fig.). s. Gus! [BKyc, npHBKyc; gout; Geschmack; taste; iz]: Simţ ale cărui organe sunt localizate în diferite regiuni ale gurii, şi mai ales pe suprafafa superioară a limbii. Se disting patru clase principale de gusturi: acru, dulce, sărat şi amar, şi, uneori, două clase secundare: alcalin şi metalic. Fiecare din ele pare să fie localizat într'o regiune bine definită a gurii: acrul pe laturile limbii, săratul pe laturile şi în vârful limbii, dulcele în vârf, iar amarul la baza limbii. Gustul acru este datorit acizilor în soluţie apoasă, şi deci, probabil, prezenfei ionilor de hidrogen. De asemenea gustul sărat pare datorit prezenţei ionilor de clor, de brom şi de iod. Amarul şi dulcele nu sunt datorite, în general, unor ioni, ci unor molecule, amarul în special moleculelor de alcaloizi, iar dulcele moleculelor de alcooli şi zaharuri, deci mai ales moleculelor de substanţe cari conţin grupul oxidril (OH), zaharina, cu o structură chimică cu totul diferită, fiind o exceptiune. Este probabil că, pentru fiecare clasă de gust, anumite grupuri de celule sunt excitate în prezenţa substanţei care produce sensaţia. Constituţia chimică a anumitor substanţe prezente în aceste celule diferă dela un grup la altul, şi ea este de aşa natură, încât să permită o reacţie chimică cu substanţe excitatoare. O substanţă excitatoare dată, de constituţie chimică convenabilă, poate avea gust diferit, după regiunea gurii cu care ajunge în contact şi după natura chimică a substanţelor din celulele cu cari reacţionează. In analiza organoleptică a vinurilor se deosebesc: 4. ~ de acid sulfuric [npHBKyc cepnoH KHCJIOTbi; gout d'acide sulfurique; Schwefelsăure-geschmack; sulphuric acid taste; kensav iz]: Gust dur, aspru, al vinului, strepezind dinţii la gustare, datorit prezenţei acidului sulfuric. Se atenuează numai prin cupaj. 5. ~ de ciorchine [npHBKyc BHHorpaAHbix KHCTeă; gout de rafie; Traubenkammgeschmack; grape-stalk taste; szolofurt iz]: Defect al vinului, provenit mai ales din struguri ale căror ciorchine sunt încă erbacee la coacerea lor, şi când mustul a fost extras prin sdrobiri şi presări prea energice, sau când mustul a fermentat la un loc cu ciorchinele. Se previne prin desbobifarea (desbro-bonirea) prealabilă a strugurilor. Acest gust poate fi atenuat numai prin cupaj. e. ~ de ouă alterate [npHBKyc rHHjibix hhh,; gout d'oeufs pourris; Geschmack von faulen Eiern; taste of rotten eggs; romlot - tojâs iz]: Gust şi miros, datorite prezenfei în vin a hidrogenului sulfurat şi a derivaţilor iui organici (mercaptani). De cele mai multe ori, acest gust şi acest miros desagreabil pot fi înlăturate din vinuri prin simpla lor aerisire; în cazuri mai grave, se tratează vinul cu cărbune activ, sau se face un cupaj cu un vin sănătos. 7. ~ de struguri înghefafi [npHBKyc Mep3-Jioro BHHOrpa/ţa; gout de raisins geles; Geschmack von gefrorenen Trauben; taste of frozen grapes; befagyottszolo iz]: Gust desagreabil, imprimat vinului de strugurii surprinşi de îngheţurile timpurii de toamnă, înainte de a fi ajuns la completa maturitate. Defectul se previne supunând deburbajului mustul extras din astfel de struguri, şi fermentându-l apoi cu fermenţi selecfionaţi. Vinurile cu acest defect se pot îndrepta supu-nându-le unei limpeziri combinate: cu cazeină şi cu ferocianură de potasiu. s. ~ de tescovină [npHBKyc BbiJKHMOK; gout de marc; Trebergeschmack; marc taste; torkolyiz]: Defect al vinului, asemănător cu gustul de ciorchine, însă nu atât de ierbos. Apare la vinuri albe fermentate la un loc cu tescovina lor, şi la vinurile roşii răvăcite prea târziu. Se poaie înlătura sau cel puţin atenua, prin cleire cu gelatină, combinată cu cărbune activ. #. ~ şi miros de bioxid de sulf [npHBKyc h 3anax cepHHCToro ra3a; gout d'acide sul-fureux; Geschmack von schwefliger Săure; sul-phur dioxide taste; kendioxid iz]: Defect al vinului, datorit prezenţei acidului sulfuros liber. Se înlătură, de obiceiu, prin aerisirea vinului. io. ~ şi miros de dop [npHBKyc h 3anax npo6KH; gout de bouchon; Korkgeschmack; cor-ked wine, cork taste; dugo iz]: Defect al vinurilor înfundate, datorit dopurilor de plută de ca-liate inferioară. Se poate înlătura prin tratarea vinurilor cu substanţe absorbante sau adsorban-te (cărbune activ, uleiu de vaselină sau de parafină, etc.). n. ~ şi miros de drojdie [npHBKyc h 3anax ApOHUKeft; gout de lies; Hefegeschmack; lees taste; eleszto iz]: Defect al vinului care a fost ţinut prea mult timp pe drojdii, datorit descompunerii lor, şi unor microorganisme. Apare mai ales la vinuri slab alcoolice şi slab acide. Se previne prin pritocirea timpurie; se înlătură, în cazuri u-şoare, prin aerisire, sau prin tratarea vinului cu substanţe absorbante. 925 î. Gust şi miros de metabisulfit [npHBKyc h 3anax nnpocepHHCTOKHCJioro najinn; gout de metabisulfite de potassium; Kaliummetabisulfitge-schmack; potassium metabisulfite taste; metabi-szulfit iz]: Defect al vinului care consistă în faptul că are gust de bioxid de sulf. 2. ~ şi miros de mucegaiu [npHBKyc H 3anax nJieceHH; gout du moisi; Schimmelge-schmack; mouldy taste; penesz iz]: Cel mai frecvent şi mai grav defect al vinurilor, datorit strugurilor mucegăifi, dar mai ales butoaielor mucegăite. In cazuri mai uşoare, vinurile se pot îndrepta prin tratarea cu substanfe absorbante, mai ales uleiu de vaselină sau de parafină, operafiune urmată, eventual, de un cupaj. Defectul este cunoscut sub numele generic de iz al vinului. 3. ~ şi miros de pământ [npHBKyc h 3anax 3eMJlH; gout de limon; Schlammgeschmack; mud taste; talaj. iz]: Defect al vinului, atribuit de podgoreni fie strugurilor murdărifi de materii pă-mântoase, fie însuşi solului viei. 4. ~ şi miros de pânză de sac [npHBKyc H 3anax MeuiKOBHHbi; gout de toile; Sacklein-wandgeschmack; sack cloth taste; zsâkvăszon iz]: Gust neplăcut al vinului, datorit filtrării în filtre cu pânze rău întrefinute. E un defect uşor, care dispare în urma pritocirii vinului. 5. ~ şi miros de petrol [npHBKyc h 3anax KepoCHHa; gout de petrole; Petroleumgeschmack; petroleum taste; petroleum iz]: Defect accidental ai vinului. In cazuri mai uşoare, vinul se aeriseşte şi apoi se tratează cu uleiu de vaselină sau de parafină. e. Gustare [iţerycTaiţHfl BHHa; degustation de vin; Kostprufung fur Wein; wine tasting; bor-kostolâs]: Determinarea însuşirilor organoleptice ale vinului prin gust (spre deosebire de degustare, care cuprinde şi determinarea acestor însuşiri prin văz şi miros). 7. Gufă [KanJlH; goutte; Tropfen; drop; csepp]. Arh.: Element decorativ, clasic, de formă tron-conică (asemănător unei picături de apă gata să cadă) aşezat, în general, sub cornişa antabla-mentului ordinului doric, sau sub triglife. In cazul din urmă poate fi şi în formă de trunchiu de pi- i ii hi hi ii 'LsiALSLSTJti tnjnnnrT Gute. ramidă. Gutele reprezintă capetele unor cuie de lemn cu cari se fixa de restul construcfiei anta-blamentul doric a! templelor de lemn (v. fig.). Sin. Picătură. s. Gufapercă [ryTTanepna; guttapercha; Gut-tapercha; gutta-percha; guttapercha]. Chim.: Substanfă confinută în latexul diferitelor părfi (tulpină, ramuri, frunze) ale unor plante din familia sapo-taceelor. Este un produs asemănător cauciucului putând fi considerat, din punctul de vedere al constitufiei chimice, ca isomerul trans al cauciucului. Prin oxidare şi distilare uscată, gutaperca dă aceiaşi produşi de descompunere ca şi cauciucul. Se extrage din latexul următoarelor plante: 1. Palaquium oblongifolium Burck.—2. Payena Lecrii Benth. — 3. Mimusops globosa Gaertner filius (sin. M. Balata Crueger). Toate trei fac parte din familia sapotaceelor, cari cresc în stare sălbatică sau cultivate în unele insule din regiunea tropicală a oceanului Pacific. — 4. Enonymus ve-rucos Scopoli, arbust din familia celastraceelor — salba râioasă — care creşte şi în fara noastră; în URSS se extrage din ea gutaperca. Gutaperca e o substanfă de coloare aibă până la brună-roşie-tică; spre deosebire de cauciuc, nu este elastică, dar este flexibilă şi plastică între 50 şi 65°. Se disolvă în sulfură de carbon, în cloroform, în benzen, toluen şi uleiu de terebentină. La 120° se topeşte complet. Se întrebuinfează ca substanfă izolatoare la confecfionarea cablurilor telegrafice submarine, a unor tuburi şi a unor vase de laborator (fiind rezistentă la acfiunea acizilor şi a bazelor) în tehnica dentară şi în medicină. 9. Gufieră [najiydHbrâ CTpHHrep; gouttiere; Deckstringer; deck stringer; fedelzet-szorito]. Nav. m.: Piesă longitudinală, aşezată la marginea bordajului punfii, şi care urmăreşte conturul acesteia. 10. Gufuiu [aiiBa; cognassier; Quitte; quince tree; birsalma]. Agr.: Cydonia oblonga Mill. Ar-boraş din familia rozaceelor, înalt de 5-"7 m, cultivat, originar din sudul Europei. Fructele se întrebuinfează pentru preparat geleuri şi cofeturi. Ele confin substanfe zaharate, acid malic, etc. Seminfele confin mucilagii şi substanfe pectice, cari se folosesc în medicină, în cosmetică şi în microscopie la încetinirea mişcărilor unor microorganisme vii. 11. Gufzeif, metoda ~ [MeTO# T.; methode de G.; G. Methode; G. test; G. fele rendszer]. Chim.: Metodă pentru recunoaşterea arsenului din acidul sulfuric sau din glicerină. Se bazează pe faptul că o hârtie de filtru, îmbibată cu azotat de argint şi apoi uscată, în prezenfa arsenului se colorează în galben, prin formare de AsAg3 + 3N03Ag, care trece apoi în negru. 12. Guvacină [ryBacHH; guvacine; Guvacin; guvacine; guvacin]. Chim.: Alcaloid extras din nuca de areca (betei), în care se găseşte în cantităfi mici alături de arecaidină şi de alfi alcaloizi. Structural, se deosebeşte de arecaidină prin lipsa grupării metil. Are aceleaşi efecte ca masticator ca şi acest din urmă alcaloid. 13. Guvernare [ynpaBJieHHe; gouverner; Steu-ern; steering; kormânyzâs]. Nav. m,: Dirijarea sau conducerea unei nave într'o direcfie voită. Această operafiune se face cu ajutorul cârmei, în funcfiune de drumul de urmat şi folosindu-se aparatul propulsor (veie, maşini, rame). 14. Guvernor [nHeBMâTH^ecKHH peryjiflTop; regulateur de compreseur; Luftpumpenregler; air pump governor; legszivattyu szabâlyzo]. Tehn.: Aparat electropneumatic care comandă pornirea sau oprirea compresorului electric de aer al vehiculelor de tramvaiu, în funcfiune de presiunea 926 din rezervorul principal de aer (v. fig. sub Frânarea tramvaiului). Sin. Supapă de reglare, Regulator de presiune. 1. Gyro, procedeul de cracare ^ [KpeKHHr no cnocody I\; procede decracking G.; G. Kra-ckingverfahren; G. cracking process; G. fele kra- şi cca 30% gaze. Benzina brută, obfinută prin procedeul Gyro, conţine 40 •• • 45% hidrocarburi nesaturate, aproape în egală proporfie hidrocarburi aromatice, restul fiind naftene şi pufine parafine. Mersul operafiunii se poate urmări în schema de mai jos. H * D—[i J. w\ Pi-'vUrwl Schema unei instalaşi de cracare Gyro. Ra) rezervor de alimentare; Pa) pompă de alimentare; Cv) convertisor; Ec) economizor; mp) material pulverizat; F) coloană de fracţionare; Ru) rezervor de uleiu; v) vapori spre coloana de fracţionare; I) lichid spre rezervorul de uleiu; Pc) pompă de alimentat cuptorul; G) vaporizator; e) material (lichid şi vapori spre vaporizafor); R) răcitor; Rr) rezervor de reziduuri; s) separator; c) tevi cu capsule catalitice de beton impregnate cu oxid de fier; w) vapori (hidrocarburi) amestecafi cu abur supraîncălzit; C) condensator; S) separator de gaze; g) gaze spre compresor; Rd) rezervor pentru distilatul din care se scoate benzina; RA) rezervor de apă; pa) pompă de apă; sa) separatoare de apă şi abur. kâlâsi eljârâs]. Ind. pefr.: Procedeu de cracare, în care hidrocarburile, în stare de vapori, sunt amestecate cu abur supraîncălzit şi trecute peste un catalizator constituit din oxid de fier (FeO) la cca 535° şi la o presiune \"'2 kg/cm2. In cazul motorinei, se obfin cca 60% produs lichid cracat, 2. Gyroceras. Paleont.: Gen fosil de cefalopod nautiloideu, cu cochilia arcuită sau chiar spirală, cu camera de locuit ocupând o treime din lungimea ultimei spire; deschiderea orală e simplă. Genul cuprinde specii caracteristice pentru Silu-rian, Devonian şi Carbonifer. H,h; X,X [KHCJlOTa r.; acide H; OH NH, 1. H Magnt.: Simbol litera! folosit spre a reprezenta intensitatea câmpului magnetic. 2. H Chim.: Simbol literal pentru elementul Hidrogen. 3. h Fiz.: 1. Simbol literal pentru constanta lui Planck, V. Planck, constanta lui — 2, Simbol literal pentru înălfime. 4. h Simbol pentru oră (hora). 5. Hr acidul ~ [KHCJiOTa T.; acide H; H-Săure; H-acid; H.-sav]. Chim.: Acidul 1 —8 ami-nonaften 3 — 6 di-sulfonic, produs intermediar obfinut la fabricarea materiilor colorante naftolice. r,. Haber-Bosch,procedeul ~ [cnoco6 Ta6ep-Boni; procede H.-B.; H.-B. sches Verfahren; H.- B.'s process; H.-B.-fele eljârâs]. Chim.: Procedeu pentru prepararea amoniacului sintetic din hidrogen şi azot (v. fig.). Hidrogenul şi azotul necesare fabricafiei se obfin dintr'un amestec de gaz de HC" I HOoS—C. I I S Cv ' XC/ CH II I H H apă şi gaz de aer. Se lucrează la 150“-200 at, la temperatura de 500* «-ZOO0, şi în prezenfa unui catalizator (osmiu fin divizat, uraniu, molibden, fier activat, etc.). La 175 at şi 550°, randamentul în amoniac obfinut e de 8% în greutate fată de amestecul de gaze. 7. Habitaclu [KOMnacHan Kopo6Ka; habitacle; Kompaf^haube; binnacle, bittacie; kompasziok, tâjolo-tok]. Nav. m.: Învelitoare de lemn sau de aramă, acoperită la parlea superioară cu sticlă, şi care conţine compasul de drum sau compasul etalon al navei. Sin. Abitaclu. 8. Habifus [ra6HTyc; habitus; Habitus; habi-tus; hâbitusz]. Mineral.: Aspectul morfologic al unui cristal, determinat de predominarea uneia din formele simple pe cari le îmbracă cristalul. 9. „Haco". Agr.: Varietate de varză roşie, productivă, cu căpăfâna mijlocie, rotundă, îndesată, de coloare roşie închisă. io. Hădărag. Ind. făr.: 1. Lemnul cel scurt al îmblăciului cu care se bat grânele. — 2. Fiecare din lemnele dela cele două capete ale năvodului, de cari trag pescarii. Sin. Hadarag. — 3. V. Hădărău. Schema instalaţiei Haber-Bosch. 1) generator de gaz de apă; 2) intrarea aerului; 3) intrarea aburului; 4) epurator de gaze; 5) gazometru; 6) cuptor de cataliză; 7) rezervor de contact; 8) compresor pentru 25 at; 9) compresor pentru 200 at; 10) epurator pentru epurarea bioxidului de carbon sub presiunea de 25 at; f1) apă sub presiune; 12) epurator pentru epurarea oxidului de carbon sub presiunea de 200 at; 13) turn pentru absorpfia amoniacului; 14) pompă de leşie; 15) pompă de apă; 16) pompă de circulafie pentru 200 at; 17) răcitor de gaze; 18) răcitor de apă; 19) cuptor de cataliza amoniacului; 20) rezervor colector al soluţiei de amon:iac. 928 î. Hădărău. Ind. făr.: Piesă de lemn, sprijinită la un capăt de piatra alergătoare a morii, şi care se mişcă continuu prin învârtirea pietrei, lăsând să cadă boabele din coşul morii. Sin. Hădărag, Hadarag. 2. Hafniu [ra(f)HHH; hafnium; Hafnium; haf-nium; hafnium]. Chim.: Hf; nr. at. 72; gr. at. 178,6; gr. sp. 12,1; p. t. 2207°. Element chimic din grupa a patra a sistemului periodic. In natură se găseşte alături de zirconiu. Hafniul se obfine prin îndepărtarea zirconiului prin cristalizări fracfionate şi apoi prin reducere din hexafluorurile de potasiu şi zirconiu sau de potasiu şi hafniu: K2ZrFI6l K2Hf Fl6. Proprietăţile acestui ejement şi ale compuşilor săi sunt asemănătoare cu cele ale zirconiului şi ale toriului, respectiv cu ale compuşilor lor omologi. Sărurile sale sunt solubile în apă, cu ex-cepţiunea fosfatului şi a sulfatului bazic. Hafniul se întrebuinţează la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice. Oxidul de hafniu, împreună cu cel de siliciu şi de magneziu, se întrebuinţează la prepararea emailurilor şi a glazurilor rezistente la foc. s. Haidinger, inele ~ [6axpoMa, KaHMbi TaH-AHHrepa; anneaux de H.; H. sche Ringe; H. fringes; H.-fele gyuruk]. Opt.: Franje de interferenţă circulare obfinute pe o lamă cu feţe paralele, cu ajutorul unui fascicul luminos monocromatic divergent. Reprezintă curbele de egală inclinare a razelor incidente. V. şi sub Interferenţă. 4. Hainit [raHHHT; hainite; Hainit; hainite; hainit]. Mineral.: Silicat şi titanat de zirconiu, de calciu şi de sodiu. 5. Haif. Ind. făr.: t. laz făcut anume, în care se strâng apele pâraielor, fiind oprite printr'un zăgaz care, când este înalt, provoacă ridicarea nivelului apelor râului deversor, ceea ce permite înaintarea plutelor pe acest râu. — 2. Baraj mic de lemn. g. Hăizaş. Ind. făr.: 1. Teren inclinat pe care se dă drumul la vale lemnelor din pădure (Transilvania). — 2. Acoperişul casei (Moldova). 7. Hală [6ojibinoe np0CT0pH0e s^anue, ^OjibiilOH 3aJl; halle; Halle; hali; csarnok]. Arh., Cs. : Construcţie executată pentru a acoperi o suprafafă întinsă de teren, realizând o sală de dimensiuni mari, care poate fi amenajată pentru scopuri industriale, pentru depozitare de mărfuri sau de materiale, pentru expozifii, ca local de comerf, sală pentru întruniri publice, etc. Forma haielor este corespunzătoare scopului şi depinde, în general, de nevoia de a ilumina interiorul cu lumina zilei, de a realiza o bună ventilafie, o bună încălzire, etc. Poate avea încăperi anexe, sau compartimentări interioare, acestea din urmă ocupând însă numai o mică parte din încăperea principală, care rămâne liberă. In general, se construeşte din beton armat sau din schelet de oţel şi zidărie, mai rar din lemn. Acoperişul este format dintr'o învelitoare, de obiceiu de tablă galvanizată, de tablă ondulată, sau de beton armat. Pentru iluminarea interiorului cu lumina zilei, se înlocuesc cu panouri de sticlă porţiuni din perefi şi din învelitoarea acoperişului. Uneori se execută deasupra acoperişului o construcţie specială (lanternou) din geamuri fixate într'un schelet de lemn sau de metal, sau se execută acoperişul în forme speciale (de ex. în dinţi de ferestrău), pentru a permite o iluminare mai bună. La halele cu pereţi, uneori aceştia, pot fi executaţi (pe o anumită înălţime) din panouri mobile cari pot fi îndepărtate la nevoie. a. ~ de montaj [c6opoHHbiH, MOHTaJKHbift Iţex; halle de montage, halle d'assemblage; Montagehalle; assembly shop; szerelesi csarnok]: Hală sau atelier cu mare suprafafă de podea liberă (fără stâlpi), în care se asamblează sau se montează piesele cari compun un subansamblu voluminos, sau subansamblurile componente ale unei maşini sau construcfii mai mari (de ex. locomotive, batoze, tractoare, etc.). In interiorul ei se găsesc obişnuit transbordoare, poduri rulante, macarale şi maşini-unelte necesare la lucrările de montaj. Uneori, perefii laterali ai halei lipsesc complet (de ex., la unele cazangerii). 9. Halaj [6yKCHpOBaHHe; halage; Treideln, Schiffziehen; towage; hajovontatâs]. Nav.: Operafiune de tragere a navelor cu mijloace mecanice sau animale. Halajul se numeşte şi tragere la edec. Drumul din lungul apei, rezervat acestor mijloace de tracfiune, se numeşte drum sau zonă de halaj. io. Halaturi. Ind. făr.: Unelte (Moldova, Bucovina, Banat). n. Hălău. Ind. făr.: 1. V. Crâsnic. — 2. Troacă pentru adăpatul vitelor (Bucovina şi Transilvania). — 3. Jghiab făcut dintr'un trunchiu de copac, în care se pune sare pentru oi (Maramureş). 12. Hălcîre. V. Cioplire. îs. Hălcifor. Ind. făr. V. sub Rindea. 14. Haldă [pyflHHHHHH OTBaJl; halde; Halde; waste heap, dump heap; hânyo]. Mine: Locul unde se descarcă sterilul, materialul amestecat dar neutilizabil, şi deşeurile provenite din lucrările miniere sau dela prepararea mecanică a cărbunilor sau a minereurilor. La minele exploatate din regiunile muntoase, deschise prin galerii de coastă, haldele sunt situate cel mai adesea lângă gura galeriei, sub nivelul acesteia. Uneori ocupă suprafefe mari, cari rămân neproductive timp îndelungat. Minele şi instalafiile mari, moderne, de preparare au instalafii speciale pentru deservirea lor: plane inclinate, funiculare cu descărcare automată, căi ferate, culbutoare, etc. Sin. Haldină. 15. material de ~ veche [CTapbiH pyjţ-HHHHbift OTBaji; materiei de vieille halde; Material von alter Halde; old waste heap material; regihânyoi anyag]. Mine: Materialul depozitatîntr'o haldă veche, care capătă utilizări ulterioare; cel mai adesea e folosit ca material de rambleu (sgura din haldele vechi dela minele de cărbuni), iar uneori, ca urmare a îmbunătăţirii metodelor de prelucrare a minereurilor, materialul din haldele 929 vechi poate constitui un minereu şi poate fi exploatat ca atare. 1. Haldină. V. Haldă. 2. Halimetru [raJiOMeTp; halimetre; Halometer; halometer; halometer]. V. Halomelru. 3. Hali! [rajiHT, KaMeHHan cojib; halite, sel gemme; Steinsalz; halite, rock salt; koso]: Sin. Sare gemă (v.). 4. Hali [nepeAHflfl, BecTH6iojib; hali; Wohn-haushalle, Bauwerkhalle; hali; elocsarnok]. Arh.: 1. Încăpere care face legătura între intrarea şi camerele de locuit ale unui apartament. — 2. Vestibulul de dimensiuni mari, într'un edificiu public (gară, bancă, muzeu, hotel, etc.), în care este permis accesul publicului şi din care se poate a* junge la diferite birouri sau încăperi ale edificiului respectiv. 5. Hali, efect ~ [3(]3(})eKT TaJiJia; phenomene de H.; H. Effekt; H. effect; H.-fele hatâs]. V. Efect Hali. o. Hali, metoda ~ [MeTOfl TaJiJia; methode H ; H. s Verfahren; H.'s process; H.-fele eljârâs]. Ind. chim. sp.: Procedeu pentru extragerea aluminiului prin electroliza unei soluţii de oxid de aluminiu în crioljtă, la o temperatură de aproximativ 1000°. Aluminiul este topit la această temperatură şi cade la fund, de unde este scos. Produsul objinut conţine cca 99,8% aluminiu. 7. Halleflinfă [raJiJiec]3JiHHT; hălleflinta; Hălle-f lin ta; hălleflinta; helleflinta]. Geol.: Rocă meta-morfică cu structură compactă sau porfirică şi cu textură rubanată, formată din cuarţ, feldspat, mice, dorite, etc., şi provenită din transformarea, fie a unei roce porfirice acide (porfir cuarţifer sau rio-lit), fie a unor tufuri vulcanice, acide, stratificate. > s. Hallsfaff, calcar de ~ [H3BecTHHK Tajuib-iîlTaTT; calcaire de H.; H. Kalkstein; H. lime-stone; H.-me'szko]. Geol.: Calcar fin, compact, de coloare roşie, bogat în amoniţi (Tropites, Trachyce-ras, Cladiscites) şi în lamelibranhiate (Doanella, Monotis), caracteristic pentru Carnian şi Norian (Triasiajl superior). 9. Halmiroliză [raJibMHp0JiH3; halmyrolyse; Halmyrolyse; halmyrolysis; halmyrolizis]. Petr.: Reacţia dintre hidrosferă şi rocele cari constitue fundul mărilor. io. Halo [rajio; halo; Halo; halo; halo]. V. sub Meteori optici. n. Halo [opeoJi; halo; Halo, Lichthof; halo; halo]. Foto.: Voal produs pe o placă fotografică, fie prin reflexiunea luminii incidente pe faţa ei posterioară, fie prin difuziunea luminii pe granulele stratului fotosensibil. Când este datorit reflexiunii, halo-ul poate fi evitat printr'un strat anti-halo, intercalat între stratul sensibil şi suportul acestuia. Fenomenul se observă şi în fotorepro-ducere, la negative obţinute prin fotografiere cu sita, şi e caracterizat prin întinderea imaginilor părţilor luminoase în detrimentul părţilor umbrite şi 'al liniilor fine. 12. Halobia. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat din ordinul anisomiarilor, cu specii caracteristice peniru Triasic. Are vafte turtite, egale, costate radiar. îs. Halocromie [rajioxpOMHfl; halochromie; Halochromie; halochromism, halochromy; halo-kromia]. Chim.: Fenomenul de deplasare a bandelor de absorpţie ale unei substanţe spre lungimi de undă mai mari (închiderea şi intensificarea colorii unei combinaţii) la transformarea ei în sare. Halocromia se produce numai când posibilităţile de rezonanţă ale moleculei se măresc. (Ex.: Baza lui Homolka este galbenă; sarea sa, parafuchsina, este roşie-albăstruie). 14. Haloformă, reacfie ~ [raji0(|)0pMHafl peaKiţHH; reaction haloforme; Haloformreak-tion; haloform reaction; haloform reakcio]. Chim.: Reacfie specifică a aldehidelor şi a cetonelor tri-halogenate la atomul de carbon învecinat cu car-bonilul. Consistă în scindarea hidrolitică a acestora sub acfiunea bazelor. Un exemplu de acest tip de reacfie este prepararea cloroformului din cloral sau din tricloracetonă: Cl3 C - CHO + NaOH CI3CH + HCOONa CI3C - CO - CH3 + NaOH->Cl3CH + CH3- COONa. 15. Halogen [rajioreH; halogene; Halogen; ha-logen; halogen]. Chim.: Element din grupa a şaptea a sistemului periodic: fluor, clor, brom şi iod. Halogenii sunt elemente puternic electronegative, acest caracter scăzând pe măsură ce creşte greutatea atomică. Monovalenţa negativă şi heptava-lenţa pozitivă maximă a halogenilor rezultă din constituţia lor electronică: cu şapte electroni în stratul exterior. Cel mai electronegativ este fluorul; cel mai slab electronegativ, iodul. In această familie de elemente, fluorul şi clorul sunt gazoase, bromul e lichid, iar iodul, solid. Densitatea creşte cu greutatea atomică; de asemenea, punctele de topire şi de fierbere. Cu hidrogenul, halogenii dau acizi gazoşi incolori, afinitatea pentru hidrogen scăzând cu creşterea greutăţii aiomice. Afinitatea halogenilor pentru oxigen creşte cu creşterea greutăţii atomice. Iodul dă compuşii oxigenaţi cei mai stabili. Halogenii se combină direct cu metalele, formând săruri. Din cauza reactivităţii lor chimice mari, halogenii se găsesc în natură numai sub formă de săruri. 16. Halogenare [rajioreHnpoBaHHe; haloge-nation; Halogenierung;halogenation;halogenezes]. Chim.: Introducerea halogenilor într'o moleculă organică. Se poate face prin substituţia directă a atomilor de hidrogen ai hidrocarburilor cu atomi de halogen, prin adiţia halogenilor sau a hidracizilor la duble şi triple legături, sau prin înlocuirea cu halogeni a unor grupări funcţionale (OH, NH2). Halogenarea directă a parafinelor şi adiţia halogenilor la nucleul aromatic se fac fotochimic, prin atomi şi radicali liberi şi prin reacţii înlănţuite: cr+CH4-> hci+ch*3; ch-3+ci2 CH3 CI + CI\ Halogenarea directă a nucleului aromatic este o reacţie criptoionică (electrofilă), şi se face cu sau fără catalizatori. Adiţia halogenilor la dubla legătură olefinică este ionică în mediu apos, şi prin-atomi liberi în medii nepolare. O reacţie ionică este şi adiţia hkiracizilor la olefine. 59 Reacfiile de halogenare directă sunt folosite în industrie, în special pentru prepararea derivaţilor clorurafi şi bromurafi, folosiţi mult ca materii prime. Derivafii clorurafi se prepară prin clorurarea directă cu clor lichid sau gazos, cu sau fără catalizatori, sau cu agenfi de clorurare: HOCI; S2CI2; S02CI2; PCI5. Catalizatorii folosifi cel mai mult sunt: Fe şi FeCta (la prepararea clorbenzenului, a clortoluenilor, a cloralului, etc.)» Al şi AICI3 (la prepararea mono-, di-, tri- şi tteraclorbenzenilor), S (la prepararea acidului cloracetic, a clorurii de acetil), SbCI3 (la prepararea tetracloretanului), cărbunele activ (la prepararea hexacloretanului), etc. Clorurările fotochimice au găsit, de asemenea, o întinsă aplicare în industrie. Derivafii halogenafi obfinufi în cantităţi mari prin halogenarea hidrocarburilor din gazele dela cracarea petrolului (etilenă, propilenă, isobutilenă) şi acei ai hidrocarburilor aromatice constitue una din cele mai importante surse de materii prime pentru industria chimică. 1. Halogenuri [rajiOHAHbie coe/ţHHeHHfl; ha-logenures; Haloide; halides; haloidek]. Chim.: Derivaţi ai acizilor halogenafi, în cari atomul de hidrogen este înlocuit printr'un element chimic sau printr'un radical organic. 2. Halogenuri acide [khcjioth raJiOHflHbix COeAHHeHHH; halogenures acides; Săurehaloide; acid halides; savhaloidok]. Chim.: perivafi funcţionali ai acizilor organici, cu formula generală (v. formula). Mai mult întrebuinţate sunt clorurile acide, cari se prepară tra- ^ tând acizii respectivi cu PCI5 ori cu q Hlg. SOCl2, sau sărurile lor de sodiu cu S02CI2. Servesc, în special, în reacfii de acilare (acetilare, benzoilare, etc.) şi în reacfii Friedel-Crafts. Ex.: Clorura de acetil CH3 — COCI, cu p. f. 55°; clorura de benzoil C6H5COCI, cu p. f. 198°. s. Haloid [raJiOHA, rajiOHAHbie cojih; haloî-de; Haloid; haloid; haloid]. Chim.: Sare rezultată din combinarea unui halogen cu un metal. Sin. Halogenură. 4. Haloid [rajiOHAHan noHBa; sol haloîde; Haloiderdboden; haloid soil; haloid]. Agr.: Solul arabil cu un confinut de săruri solubile care variază între 0,5 şi 2%. 5. Haloisif [raJLJiOH3HT; halloysite; Halloysit; halloysite; haloiszit]. Mineral.: Varietate de cao-linit cu 4 HaO, care se produce prin alterarea feldspafilor. c. Halomefru [rajiOMeTp; halometre, halime-tre; Halometer, Salzwaage; halometer; halometer]. Chim : Areometru care serveşte la dozarea sărurilor din substanfele zaharate, în solufia obfinută prin carbonizarea acestora într'un creuzet şi disolvarea reziduului într'o cantitate determinată de apă. Sin. Halimetru. 7. Halotrichif [raJTOTpHXHT; hslotrichite; Halo-trichit; halotrichite; halotrichit]. Mineral.: Fe++AI2 (Si04)f ■ 24 H20. Este un alaun de fier, care se găseşte sub formă de mase fibroase, uneori cu eflorescente, alteor cu un aspect gras, de coloare galbenă. 8. Halfă [nOJiyCTaHOK; point d'arret; Halte-punkt, Haltestelle, Halteplatz; roadside station, halt, stop (having no goods siding); megâllohely]. C. f.: Punct de oprire reglementară a trenurilor în linie curentă, pentru deservirea traficului de călători. îndeplineşte numai serviciu comercial şi, obişnuit, nu are linii de încărcare. Uneori, pe linii simple, halta are un număr de linii cari servesc pentru încrucişeri, treceri înainte, etc., în care caz constitue un post de mişcare, şi se numeşte haltă de încrucişare. 9. Halysifes. Paleont.: Gen de coralier tabulat, cu specii foarte răspândite în Silurianul superior şi în Devonianul inferior. Se prezintă în colonii, indivizii formând căsufe lungi, cilindrice sau ovale, neperforate, cu numeroase tabule. In secfiune transversală, colonia are aspectul u-nui lanf împletit în ochiuri mari reticulare. 10. Ham [KOHCKan c6pya; harnais; Pferde-geschirr; harness; loszerszâm]. Ind. piei.: Echipamentul unui animal de tracfiune (cal, catârf Halysites. Ham. 1) belciug; 2) opritor; 3) gură de ham (pieptar); 4) ştreang; 5) strâmtaş; 6) gâtar, grebănar; 7) şi 8) crucea hamului; 9) şoldar; 10) bucar; 11) profil; 12) valul ştreangului (juvăt); 13) hăfuri; 14) căpăstru. etc.), confecfionat din piele (sau dintr'o ţesătură de sfori de cânepă), şi care permite înhămarea animalului la un vehicul. In fara noastră se foloseşte hamul cu „gură de ham", (v. fig.) In alte fări, se foloseşte un jug, în locul gurii de ham. ii. Hamac [raMan, noABecHaa KOHKa; hamac; Hăngematte; hammock; fuggoâgy]. Nav.: Pânză de vele de cca 2 m lungime şi 1 m lăfime, care are la fiecare extremitate găuri cu ochefi, de cari se prind mai multe saule legate la un inel. De acest inel se leagă o saulă mai lungă, care serveşte la suspendarea hamacului sub punfi. Hamacul serveşte drept pat marinarilor pe anumite nave. 931 1. Hamamelis Virginiana Linn. [raMaMejinc; hamamelis, noisetier de sorciere; Zaubernul}; witch hazel; hamamelisz, varâzsdio]. Bot.: Arbust mic care creşte în partea orientală a Americei Septentrionale. Foile şi coaja, astringente şi amare, confin: tanin, acid galic, răşini şi gume. Se folosesc în medicină sub formă de tinctură şi extract de hamamelis, pentru proprietăfile lor vasoconstric-toare, în tratamentul varicelor şi al hemoroizilor. 2. Hambar [aM6ap, 3epH0xpaHHJimiţe; gran-ge; Getreidespeicher; barn; gabona-raktâr]. Cs.; Construcfie sau încăpere de lemn, cu o bună aerisire, folosită pentru depozitarea şi conservarea cerealelor. s. Hameiu [xMeJib; houblon; Hopfen; hop; komlo]. Bot.: Humulus lupulus L.; familia mo-raceelor. Plantă vivace, dioică, volubilă, cu flori galbene-verzui, dispuse în raceme, şi cu calităti ornamentale; poate ajunge pana la8sau 10m înălfime. Se cultivă pentru florile sale (inflorescenţele femele), lungi de 1,5•• >5 cm, cu miros plăcut şi cu gust amar. Planta cu inflorescenfe mascu-le e cultivată separat de plantele cu inflorescenfe femele, pentru a se evita fructificarea, care duce la pierderea confinutului de principii active. Conurile (inflorescenfele femele) de hameiu se întrebuinfează la fabricarea berii şi în scopuri medicinale. Bracteele conurilor secretă o răşină galbenă, numită lupulină (v.), care dă berii aroma şi amăreala. Din trunchiuri se extrag, în URSS şi în Suedia, fibre textile pentru frânghii, pentru saci sau fesături groase, iar tulpinele subterane tinere se mănâncă primăvara ca salată, fierte, ca şi sparanghelul. Se foloseşte şi la ornarea de chioşcuri, de bolfi, grilaje, pergole, tulpine de arbori uscafi, etc. Specia Humulus japonicus, plantă anuală, ajunge la 6 m înălfime, şi se foloseşte ca plantă de ornament, ca şi varietatea cu foile tărcate (var. foliis variegatis Hort). 4. Hamiiton, ecuafiile canonice ale lui ~ [na-HOHH^eCKHe ypaBHeHHH TaMHJlbTOHa; equa-tions d'H.; H. Gleichungen; H. canonical equa-tions; H.-fele kanonikus egyenletek]. Mec.: Ecuafii, în număr de 2 m, cari determină mişcarea unui sistem cu m grade de libertate, cu ajutorul a m coordonate generalizate qi independentf^lntre ele şi al celor m impulsuri generalizate pi corespunzătoare. Ecuafiile sunt: dqţJJV «=1 2 ...m) dt Qp/ dt $q;' 1 ,m ' unde H este o funcfiune de qit pit t, dată de H=2pj{-L. L=T-\-U fiind funcfiunea lui Lagrange, iar T energia cinetică funcfiune de qit qif t, şi U funcfiunea de forfă. Impulsurile sunt s. Hamiiton, principiul lui ~ [npHHiţmi ra-MHJlbTOHa; principe d'H.; H. Prinzip; H. princi- pie; H.-elve]. Mec.: Un sistem de puncte materiale Mi (i= 1,2, ■■•,«), sub acfiunea forfelor propriu zise Fit are mişcarea determinată de condifiunea Cti(sr+SF187i)d(=0, o T fiind energia cinetică, iar bri deplasări virtuale compatibile cu legăturile, cari se anulează în momentele tQ şi t^. In cazul forfelor conservative, principiul lui Hamiiton se reduce la condifiunea ca integrala jfV+t/)d* să fie stafionară, U fiind funcfiunea de forfă. Ecuafiile Euler-Lagrange ale acestei probleme de Calculul variafiunilor sunt ecuafiile de mişcare ale lui Lagrange. e. Hamilfonian [raMHJibTOHCKHH; hamiltoni-en; hamilfonscher Operator; Hamiltonian; H.-fele]. V. Del. 7. Hamifes. Paleonf.: Gen de amonit din familia litoceratidelor, cu specii caracteristice pentru Cretacic. Prezintă cochilie costată, neînfăşurată, pufin arcuită. 8. Hampelman. Mine: Macara cu una sau cu două role, folosită în industria de petrol, la săpatul percutant al sondelor (termen de şantier). 9. Hămuşire [uiBHiţeBaHHe kojk; echauffe; Schwitzen der Hăute; hide heaping; szortelenites]. Ind. piei.: Procedeu învechit, folosit în tăbăcărie pentru îndepărtarea părului de pe o piele printr'un proces de descompunere bacferiană. 10. Hangar [aHrap; hangar; Schuppen; shed; szin, kocsiszin], Cs.; Construcfie alcătuită în general dintr'o singură încăpere mărginită cu pereţi şi învelitoare, destinată adăpostirii de materiale, de maşini, vehicule, avioane, etc. Osatura lui Hangare. este alcătuită, de obiceiu, din stâlpi şi ferme, sau din arce de lemn, arce metalice sau de beton armat. Are porfi de deschideri şi înălfimi corespunzătoare materialului adăpostit. Poate fi înzestrat cu instalafii pentru a servi ca atelier de în^ trefinere curentă. 11. Hângaş. Ind. făr.: Jghiab la teascurile ţărăneşti folosite la prepararea vinului. 12. Hangăt [n0T0Ji0K cjpopMaiţHH; toit d'une couche; Hangendes; roof of a seam; retegteto]. Mine: Acoperişul stratelor din mină (termen minier, Valea Jiului). 2fis. Hankel, funcfiunile lui ~ [(JjyHKiţHH TaH-KeJlH; fonctions de H.; H. Funktionen; H. func-tions; H.-fele fiiggvenyek]. An. mat.: Funcfiuni cilindrice de a treia spefă, definite prin relafiile: H^(x) = Jp(x) + iNp(x) H*p (x) — Jp(x) — iNp(x) unde Jp(x) şi Np(x) sunt funcfiunile lui Bessel, 69* 932 respectiv ale lui Neumann. Se consideră uneori şi funcţiunile modificate: K, (*) = £'* *«(«). cari verifică aceeaşi ecuafie diferenfială ca şi funcfiunile lui Bessel modificate. 1. Hâltfău. Ind. făr.: Unealtă a rotarului, care serveşte ca scaun de spiţe, în care se înfepenesc spifele când se cutitoesc. 2. Hapcă. Pisc.: Undi fă legată de o sfoară groasă. s. Hapfofore, grupări ~ [ranT0(|)0pHbie rpyn-nbi; groupes haptophores; haptophore Gruppen; haptophore groups; haptofor csoportok]. Chim. biol.: Grupări moleculare prin cari un medicament se fixează de materia proteică a unor agenfi patogeni, pe cari îi otrăveşte prin alte grupări moleculare, numite grupări toxofore. Pentru ca un medicament să fie deci activ din punct de vedere chemoterapeutic, el trebue să confină grupări haptofore cari să corespundă structural cu grupările chemoceptorii ale agentului patogen. Prin aceste grupări haptofore, substanfele chemotera-peutice se fixează pe agentul patogen, fiind indiferente fafă de chemoceptorii celulelor organismului oaspete. 4. Haraba. Ind. făr.: 1. Car mare, cu bănci, servind la transportul de persoane (Moldova). — 2. Car cu două sau cu patru roate, care serveşte la transportul grânelor şi al altor poveri. 5. Harakiri: Flux (decapant) pentru sudura cu gaz a aluminiului, constituit dintr'un amestec de ciorură de litiu şi alte cloruri alcaline (N. C.). V. şi sub Praf de sudură. e. Hârciog [XOMHK; hamster; Hamster; hamster; horcsdg]. Zoot.: Cricetus Cricetus L., rozător din familia muridelor. Mamifer cu corpul masiv, colorat pe spate în castaniu-gălbuiu, iar pe abdomen şi pe picioere în negru. Caracteristice acestor mamifere sunt cele două pungi în cari îşi depozitează rezervele de hrană, şi cari sunt alezate de o parte şi de alta a gâtului. Animalul îşi sapă galerii subterane adânci de 1 ■•■3 m. In aceste galerii îşi depozitează rezervele de hrană şi îşi aranjează locuinţa de hibernare. Hârciogii cauzează, în unii ani, mari pagube, în special culturilor de cereale. Combaterea acestor rozătoare se poate face cu ajutorul curselor, cu momeli otrăvite, cu sulfura de carbon, cu anhidridă sulfuroasă, etc. Sin. Grivan. 7. Hârdău[ymaT,qaH,KaAKa; baquet, bassine; Kubel; tub, bucket; hordo]: Vas deschis, de dimensiuni, capacităfi şi forme variabile, de obiceiu tronconic, construit din doage drepte de stejar sau de brad. Serveşte la manipularea vinului şi a mustului, ca şi peniru diferite alte întrebuinfări casnice. Sin. Ciubăr. s. Harden-Young, esterul ~ [3(|)Hp TapAeH-ÎOHra; ether-sel de H.-Y.; H.-Y. Ester; H.-Y. ester; H.-Y. fele eszter]. Chim.: Esterul 1-6-difosfat de d-fructo-furanoză, izolat din solufiile de zahăr în timpul fermentafiei alcoolice. Esterul Harden- Young se formează sub acfiunea acidului adenilic din 6-fosfat de fructoză (esterul lui Neuberg). S'a dovedit că esterul difosforic esfe materia primă propriu zisă a fermentafiei; esterii monofos-forici sunt considersfi ca produşi intermediari ai acidului difosforic. In fermentafia alcoolică, esterul Harden-Young se scindează sub infiuenfa unei enzime (aldolaza) în doi componenfi: fosfatul dioxiacetonic şi fosfatul glicerinaldehidei. Se formează, de asemenea, din glicogen. 9. Hardenif [rap-ZţeHHT, pa3HOBH,H-HOCTb MapTeHCHTa; hartite,hardenite; Har-tit, Hardenit; hardeni-te; hârdenit]. Mefl. V. sub Martensit. 10. Harding, moara ' [MejibHHLţa Tap- AHHra; moulin H.; H. Miihte; H. miiI; H.-fele golyos malom]. Tehn.: Moară cu bile compusă dintr'o carcasă cilindrică terminată cu un trunchiu de con. Bilele se aşază după mărime, astfel încât bilele mici ajung în porfiunea strâmtă a conului. Materialul introdus continuu prin partea cilindrică este mărunfit progresiv de bile din ce în ce mai mici, şi este evacuat prin partea conică (v. fig.). Moară Harding. 1) suflantă; 2) întoarcerea aerului; 3) conductă de aer comprimat;4) colector; 5) supapă de aer; 6) circuitul aerului şi al produsului finit; 7) dispozitiv de reglaj; 8) conul interior al triorului; 9) conul exterior al triorului; 10) amortisor de întoarcere; 11) supapa de aer a triorului; 12) feavă de întoarcere a materialului netriat; 13) curentul turbionar de aer; 14) garnitură inelară; 15) supapa de reglaj a aerului. u. Hardpan [opTiirreHH; alios; Ortstein; hard-pan; âtnemeresztoreteg]. Agr.: Stratul impermeabil format din depunerile substanţelor coloide spălate din stratul de suprafaţă al solului, ca rezultat al proceselor de demineralizare şi depeptizare. Se întâlneşte în toate solurile cultivate, dar mai ales în cele argiloase, la adâncimea de lucru a plugului. Se numeşte şi podul brazdei sau bătătura plugului. Sin. Ploropan. i2. Hardy-Schulze, regula ~ [npaBHJio Tap-AH-Uţyjibiţe; regie de H. S.; H. S. Regel; H. S. rule; H. Sch. szabâlya]. Chim. fiz.: Ionii cari determină coagularea unui coloid sunt aceia cari au o sarcină electrică contrară cu a particulelor coloidale, şi acfiunea lor este cu atât mai mare, cu cât au o valenţă mai înaltă. De ex. la coagularea solului de trisulfură de arsen, acţiunea coagulantă a clorurilor de K, Ca şi Al creşte aproximativ cum urmează: 1 : 100: 1000. îs. Harfă [CHTO AJIH 3epHa; crible â graines; Kornersieb; grain sieve; gabonaszita]: Ciur dreptunghiular pentru cereale. i. Hargreaves şi Robinson, procedeul ~ [cno-C06 r.-P; procede H.-R.; H.-R. Verfahren; H.-R. process; H.-R. fele eljârâs], Ind. chim. sp.: Procedeu pentru prepararea acidului clorhidric şi a sulfatului de sodiu prin acfiunea amestecului de bioxid de sulf şi oxigen asupra clorurii de sodiu. Temperatura de reacfie este de 500•••600° (v. fig.). j Procedeul Hargreave şi Robinson. I) secţiune longitudinală; II) secfiune transversală; 1) cazan pentru prepararea acidului clorhidric; 2) conducte de acid clorhidric gazos; 3) turnuri umplute cu nisip cari servesc penfru epurarea ga zelor sulfuroase; 4) vase de absorpfie în cari apa circulă în sens invers; 5) turn final de absorpfie a gazului; 6) conductor pentru evacuarea gazelor; 7) vase colectoare ale acidului clorhidric fabricat. concavă, ascuţită la partea de jos, de forme variate şi având la partea superioară un dispozitiv (manşon) care-i permite să fie prinsă la un mâ- 2. Hârlef [jionaTa, 3acTyn; beche; Spaten; spade; âso]. Agr.: ^Unealtă folosită la “săpatul Hârlefe pentru săpat, t) hârlef pentru săpat soluri uşoare şi mijlocii; 2) hârlef penfru soluri grele şi rădăcini; 3) hârlef pentru livezi; 4) hârlef penfru livezi şi teren pietros. pământulu i, compusă dintr'o lamă metalică uşor S©@©©©@©©©©(^ ner de lemn, lung de 0,8 •••1,2 m, şi care constitue coada uneltei. Sin. Casma. s. Hârlosfea [HaKJioţmoe npc>MbiBH03 ko-pblTO; table inclinee; geneigter holzerner Tisch; in-clined wooden trough; ferde faasztal]. Mine: Plan inclinat, făcut din scânduri, sprijinit pe picioare de lemn şi acoperit cu pânză de lână scămoasă, care serveşte pentru a refine firişoarele de' aur din nisipurile aurifere cari se spală cu apă pe suprafafa ei. 4. Harman [Ta6aHHan CMecb; melange de ta-bacs; Tabakmischung; tobacco mixture; dohâny-elegy]. Ind. tuf.: Amestec de mai multe varietăţi şi calităţi de tutun, cu caracteristice diferite, pregătit după o reţetă anumită, spre a se stabili un tip de figaretă. Sin. Arman. 5. Harmofom [rapMOTOM; harmotome; Har-mofom, Kreuzstein, Barytkreuzstein; harmotome, cross stone; harmotom]. MineraJ.: (KaBa)2 [A^Sii^o] 10H20. Zeolit care se întâlneşte în cavităţile amigdaloide 934 ale rocelor eruptive sau în filoanele metalifere. Este de coloare albă, uneori incolor, cu luciu sticlos. 1. Harpagodes. Paleonf: Gen de gasteropod prosobranhiat, cu specii cari au trăit în Jurasic şi în Cretacic. Are spira conică, scurtă, cu ultimul tur mare, deschiderea orală strâmtă şi terminată anterior cu un jghiab sifonai lung şi curbat înapoi; buza exterioară este lăfită şi cu prelungiri tubulare, răşchirate în formă de degete (v. fig.). 2. Harpoceras. Paleonf.: Gen de a-monitdinfamilia har-poceratidelor, cu specii caracteristice pentru Liasicul me- Harpagodes. diu — Dogger. Prezintă cochilie discoidală turtită» mai mult sau mai puţin larg ombilicată, şi ornată cu coaste simple în formă de secere. Pe marginea externă prezintă o creastă ascuţită, mărginită de două jghiaburi. Deschiderea orală are două prelungiri laterale în formă de urechi. 3. Harpon [rapnyH, ocipora; harpon; Har-pune; harpoon; szigony]: Bară metalică sau de lemn şi cu vârf metalic. Se foloseşte în diferite scopuri, după forma şi dimensiunea vârfului. Astfel, harponul de pescuit are vârful în formă de săgeată, cu aripioare (uneori mobile) cari se pot deschide, după ce vârful a pătruns în carnea animalului; la celălalt capăt este prins de un fir puternic, care se desfăşură când vânatul fuge. Pentru pescuitul animalelor mari, cum sunt balenele, aceste instrumente sunt lansate cu ajutorul unei guri de foc. — Harpoane de construcfii speciale sunt folosite de către pompieri, de către marinari, etc, 4. Harris [eKperiHTejib ajih peMHeâ, peMeH-Hafl 3aCTe5KKa; agrafe de courroie; Riemen-schlofj; belt fastening; szijkapocs]: Placă metalică având pe o parte vârfuri cuneiforme. Se foloseşte pentru împreunarea capetelor curelelor de transmisiune (v. fig. sub Curea). Sin. Agrafă de curea. 5. Harfă [KapTa; carte; Karte; map, chart; terkep]: Reprezentarea pe un plan, la o anumită scară, a suprafefei Pământului, a unei porfiuni din suprafafa Pământuluif sau a bolfii cereşti. Pământul fiind aproximativ sferic, suprafafa lui nu este aplicabilă pe un plan, şi reprezentarea pe un plan a acestei suprafefe implică deformarea ariilor, a distanfelor şi a unghiurilor. Se folosesc diferite moduri de reprezentare, cari diferă după întinderea suprafefei reprezentate şi după scopul hărfii, şi cari sunt determinate de nevoia redării exacte a unora din caracteristicele porfiunii de teren reprezentate pe hartă (arii, distanfe, etc.). V. Proiecfie cartografică. Se deosebesc: e. Hartă astronomică [acTpoHOMHHecKan' KapTa; carte astronomique; Himmelskarte;celestial chart; csillagâszati terkep]: Hartă care redă pozifia astrelor de pe o anumită porţiune a bolfii cereşti. Sin. Hartă cerească. 7. ~ batimetrică [KapTa mopckhx rjiy6HH; carte bathymetrique; bathymetrische Karte; bathy-metrical chart; bathymetriai terkep]: Hartă marină care reprezintă, prin curbe de nivel, fundul unei porfiuni dintr'o mare sau dintr'un ocean. 8. ~ cerească. V. Hartă astronomică. 9. ~ climatologică. V. sub Hartă meteorologică. 10. ~ fitogeografică [(})HToreorpa(})HHecKafl KapTa; carte phytogeographique; Pflanzenkarte; phytogeographical map; fitogeorâfiai terkep]: Hartă care reprezintă repartiţia plantelor, sau a unei specii de plante, pe suprafaţa globului pământesc, sau într'o regiune de pe această suprafafă. u. ~ geofizică [reoc|)H3HHecKaH KapTa; carte geophysique; geophysikalische Karte; geo-physical map; geofizikai terkep]: Hartă pe care sunt însemnate rezultatele prospecţiunilor geofizice, cari se fac fie pentru detectarea zăcămintelor de substanţe utilş, fie pentru stabilirea structurii geologice de adâncime, în regiunile cu tectonica ascunsă de depozite de suprafaţă, necutate. După metoda geofizică folosită la ridicarea lor, se deosebesc hărţi geofizice seismice, gravimetrice, magnetice, electrice. i2. ~ geografică [reorpa^HHecKan KapTa; carte geographique; geographische Karte; geo-graphical map; foldrajzi terkep]: Hartă care reprezintă aspectul terenului dintr'o porţiune a suprafeţei Pământului, şi pe care sunt indicate accidentele de teren (munţi, râuri, etc.), aşezările omeneşti, căile de comunicaţie, etc. Numărul detaliilor confinute într'o hartă geografică depinde de scara ei, care variază după scopul hărţii. isc ~ geologică [reojiorHHecKan KapTa; carte geologique; geologische Karte; geologica! map, geologiai terkep; foldtani terkep]: Hartă (v. planşa) pe care sunt însemnqte formaţiile geologice, după vârsta sairtlupă faciesul petrografic al rocelor. Separarea diferitelor formaţii se face prin colori, prin haşuri şi prin semne. Harta geologică cuprinde, de asemenea, însemnări asupra ivirilor de substanţe minerale utile, la suprafafa Pământului. Hărţile geologice pot fi generale, când sunt făcute la o scară mai mică de 1 : 1 000 000, şi detaliate, când sunt la o scară mai mare de 1:100000. 14. ~ hidrogeologică [rHAporeojiorHHec-Kafl KapTa; carte hydrogeologique; hydrogeolo-gische Karte; hydrogeological map; hidrogeolo-giai terkep]: Hartă pe care sunt însemnate date asupra întinderii pânzelor de ape subterane. 15. ~ hidrografică [rH(nporpac|)HtiecKafl KapTa; carte hydrographique; hydrographische Kartej hydrographical map; hydrogrâfiai terkep]: Hartă 2 2 2hu LEGENDA | | Aluviuni H Dune. Nisipuri I Pleîstocen Pliocen Cretaclc sup sî mediu Cretacic inferior Jurasic -Triasic Permo - Carbonifer Devonic-SHurîc ( iVi',1 Sarmaţîan |j |^x .\\\j Mediteran X///A Şisturi cristaline I Aquitanian | Eruptive intruslve [»1»p2'S'[ Eruptive efusive terţiare 1 l±.t..lĂ,.£i Eruptive efusive vechi 2 POPULARA ROM^ţ HARTA GEOLOGICĂ OUPÂ DATELE INSTITUTULUI GEOLOGIC AL ACADEMIEI R PR O 10 20 40 60 80 100 Km 935 care reprezintă cu detalii cursurile de apă, lacurile, etc. din regiunea pe care o redă. 1. Harfă magnetică [MarHHTHaa KapTa; carte magnetique; magnetische Karte; magnetical map; mâgneses terkep]: Hartă care redă valoarea medie anuală a elementelor câmpului magnetic terestru (intensitatea câmpului, declinafia, in-clinajia) pentru diferitele puncte ale suprafefei reprezentate, şi pe care sunt trasate curbele de egală valoare a unuia din aceste elemente. 2. ~ marină [MOpCKafl KapTa; carte marine; Seekarte; sea chart; tengeri terkep]: Hartă care reprezintă mările şi oceanele, prin curbe de nivel cari redau adâncimile, cu indicaţii asupra naturii fundului, a prezenfei stâncilor izolate periculoase, a direcfiei şi vitesei curenfilor marini, ca şi asupra coastelor, a porturilor, a farurilor, balizelor, etc. Se foloseşte în reprezentare un sistem de proiecfie care permite trasarea uşoară a drumului navei (de ex. sistemul de proiecfie Mercator). Sin. Hartă nautică. s. ~ meteorologică [MeTeopoJiorHHecKan KapTa; carte meteorologique; meteorologische Karte; meteorological map; meteorologiai terkep]: Hartă care redă, pentru diferitele puncte ale unei regiuni a suprafefei Pământului, situaţia, într'un moment dat, a valorilor elementelor meteorologice (presiune, temperatură, umezeală, direcfia şi intensitatea vântului, etc.). (v. fig., p. 936). — Harta care înfăfişează caracteristicele climatice ale unei regiuni, de ex. regimul precipitaţiilor, temperatura mijlocie, regimul vânturilor, etc. se numeşte hartă climatologică. 4. ~ minieră [pyAHHHHaH KapTa; carte .miniere; Grubenrifj, Grubenbild, Grubenplan; mine map; bânyâszati terkep]: Harta pe care sunt însemnate, afară de datele geologice asupra ivirilor de substanfe utile la suprafafă, şi date speciale asupra lucrărilor de ordin tehnic (foraje, pufuri şi galerii de mină, etc.), făcute în scopul extracţiei acestor substanfe. 5. ~ nautica. V. Hartă marină. «. ~ orografică [oporpa^HHecKan KapTa; carte orographique; orographische Karte, Hohen-karte; orographical map; orogrâfiai terkep]: Hartă care reprezintă relieful unei porfiuni din suprafaţa Pământului. 7. ~ topografică [fronorpa4)HHecKafl KapTa; carte topographique; tcpographische Karte; topographical map; topografiai terkep]: Hartă geografică la scară mare. X s. Harfhan [TBepflafl CMOJia; resine dure; gehărietes Harz, Hartharz; hard resin; kemeny gyanta]. Ind. chim. sp.: Substanfă obfinută incorporând colofoniului, prin încălzire la cca 240°, cantităţi mici de oxid de calciu, de plumb, de fier, de magneziu sau de zinc. Hartharz-ul se foloseşte la prepararea lacurilor, în locul colofoniului pur, care prezintă desavantajul de a avea un punct de topire prea jos şi o cifră de aciditate prea mare. Prin întrebuinfarea hartharz-ului, aceste două desavantaje sunt evitate. o. Hârtie [6yMara; papier; Papier; paper, papir, papiros]. Ind. hârt.: Produs industria! solid, în formă de foaie, cu structură fibroasă, cu o compoziţie în care predomină substanfe organice vegetale (celuloza). Hârtia serveşte la scris, la tipărit, împachetat, ca şi pentru multe alte întrebuinfări practice. Hârtia folosită în scopuri speciale esfe supusă unor tratamente speciale, ca impregnarea sau acoperirea cu diferite substanfe, cari îi dau calităfi speciale. Exemple: hârtia fotografică, hârtia izolatoare folosită în electrotehnică, hârtia parafinată, etc. Ca materie primă fibroasă pentru fabricarea hârtiei se folosesc: lemnul (molid, brad, pin, mesteacăn, fag, plop, etc.), diferite plante cu fibre liberiene (in, cânepă, iută, stuf, etc.), sau cârpe şi sdrenfe. In majoritatea cazurilor se foloseşte ca materie primă lemnul de răşinoase (molid, brad) care, afară de faptul că este mai ieftin, are fibre a căror celuloză se poate separa mai uşor de incrustanji. Fabricarea hârtiei (v.planşa) cuprinde următoarele faze principale: prepararea semipastei din materia primă, prepararea pastei de hârtie şi obţinerea din pastă a hârtiei. — Prepararea semipastei de lemn se face prin procedee chimice şi mecanice, sau numai mecanice. Procedeele chimice consistă în transformarea lemnului în celuloză prin fierbere în teşii de sodă sau sulfitice. Din celuloză curată se obfine o hârtie de bună calitate, rezistentă şi flexibilă. In procedeele mecanice, lemnul este cojit cu mâna sau cu maşini de cojit, esfe tăiat apoi cu ajutorul unor ferestraie mecanice şi introdus în defibrafoare, în cari este desfăcut în mănunchiuri de fibre, prin presare pe suprafafa aspră a unor pietre rotative. Manunchiurile de fibre obfinute în defibrator sunt antrenate de un curent de apă, cu care se amestecă, formând semipasta mecanică de lemn. Aceasta este trecută apoi prin trioare, în cari se îndepărtează aşchiile şi făndările de dimensiuni mai mari. In semipasta mecanică, fibrele au aceeaşi constitufie ca şi lemnul din care provin, confinând deci, pe lângă celuloză, Jignină şi alfi incrustanfi. Hârtia obfinută din semipasta mecanică este, din acest motiv, de calitate inferioară, şi se îngălbeneşte cu timpul. Pentru a se obfine o hârtie de mai bună calitate, se amestecă semipasta mecanică cu alte semi-paste: de paie (v. Pastă de paie), sau de cârpe (v. Pastă de cârpe). Semipasta pentru hârtia albă este înălbită înainte de a fi transformată în pastă. Inălbirea semipastei se face cu hipoclorit de calciu sau cu clor, în holendre (olandeze) speciale (v. Holendru de albit). — Pentru a fi preparată în pastă, semipasta este supusă unui nou proces de măcinare şi defibrare, care se efectuează în două faze: măcinarea aspră şi măcinarea fină. Prin măcinare, mănunchiurile de fibre sunt defibrate în fibre individuale, iar celulele’ se transformă, prin desfacerea perefilor, în aşa numitele fibrile. — Măcinarea pastei se face în holendre de rafinare (v.), după care este tratată, în holendre de amestecare, cu o serie de substanfe 936 937 cari dau hârtiei calităfile sale. — Adăugirea diferitelor substanfe are următoarele efecte: Umplerea, care se face prin adăugirea de substanfe minerale (caolin, talc, sulfat de calciu, etc.) cari umplu porii hârtiei, făcând-o să aibă o suprafafă mai netedă şi să devină mai opacă. încleirea, care se face prin adăugirea unei răşini (de obiceiu co-lofoniu), pentru ca hârtia să nu mai sugă cerneala şi să poată fi folosită pentru scris şi tipărit. Colorarea pastei se face, în general, cu coloranfi de anilină (când hârtia trebue să fie albă se a-daugă mici cantităfi de colorant albastru sau roşu, cari nuanfează coloarea hârtiei). — Pentru a fi transformată în hârtie, pasta de hârtie este introdusă în cuve, în cari este diluată cu apă şi bine omo-geneizată printr'un dispozitiv de amestecare, după care este trecută Ia maşina de fabricat hârtie cu sită plană (v.), care transformă pasta în hârtie propriu zisă. Hârtia obfinută este finisată prin presare în calandre pentru satinaj, în suluri, spre a obfine o suprafafă mai netedă şi mai lucioasă. Unele calandre imprimă în hârtie semne sau litere, şi dau un anumit aspect suprafefei ei. In ultima fază a fa-bricafiei, hârtia este tăiată, cu ajutorul maşinilor, la formatele standardizate. După modul de fabricare, după modul de întrebuinţare, ca şi după derivatele cari se pot prepara din ea, se cunosc în tehnică numeroase tipuri de hârtie: 1. Hârtie antiseptică [aHTHcenTHHecKafl 6y-Mara; papier antiseptique; antiseptisches Papier; antiseptic paper; antiszeptikus papir]: Hârtie care serveşte ca material de pansament, special preparată din hârtie cu cca 75% in şi 25% bumbac, care se curăfă cu solufii alcaline şi se sterilizează la 100°, apoi se impregnează cu glicerină, cu vaselină, alcool, eter sau cloroform şi apoi se imbibă cu o solufie de iodoform în eter. în acest fel se obfine o hârtie cu un confinut în iodoform până la 30%* In locul iodoformului se poate întrebuinţa acid carbolic sau sublimat, cu alcool şi apă distilată ca solvenfi. 2. ~ brună pentru pungi [rpy6afl MemoHHan HJIH 06BepT0HHan 6yMara; papier brun pour sa-chets; braunes Tutenpapier; brown bag paper; barna zacskopapir]: Hârtie din pastă brună de lemn fiert. Poate fi satinată pe o parte sau pe ambele părfi. Trebue să fie pufin aspră, să se poată lipi uşor şi bine. Se foloseşte şi pentru împachetare. Se fabrică în diferite grosimi. s. ~ brută pentru fotografiat [Heo6pa6oTaH-Haa 4)0T0rpac|)HHecKaH 6yMara; papier photographique brut; Photographierohpapier; photographic raw papier; fenykepezesi nyers papir]: Hârtie curată, preparată din sdrenfe, liberă de orice materii cari ar putea reduce sărurile de argint, şi în special fără praful metalic dăunător, şi din cauza căruia apar atât de des pete în formă de stelufe. Are proprietatea de a nu se înmuia şi de a nu se rula în timpul procesului de developare. 4. ~ carbon [KonHpoBajibHafl 6yMara; papier carbone; Kohlepapier; carbon paper; karbonpapir]: Hârtie cu ajutorul căreia se pot obfine copii. Este o hârtie subfire, acoperită pe una din fefe cu ur> strat de colorant (care se copiază uşor) preparat din negru de fum fin, ceară şi alte substanfe. O presiune exercitată pe fafa unei astfel de hârtii, fie cu creionul, fie cu clapele maşinii de scris, face să se copieze scrisul pe hârtia aşezată sub ea, reproducându-se astfel textul. 5. ~ celofan [nejiocf)aH; cellophane; Cello-phan; cellophane; cellofânpapir]: 1. Hârtie fabricată din celofan. Hârtia celofan este transparentă, chiar în straturi mai groase, şi se imbibă numai până la o anumită limită. Ca şi hârtia obişnuită, ea poate fi fălfuită, sgâriată, tăiată, stanfată, lipită şi imprimată. Este impermeabilă pentru uleiuri, grăsimi, aer, substanfe volatile, microbi, etc. Datorită proprietăfilor sale, este folosită în diferite industrii (alimentară, farmaceutică, cosmetică, etc.) ca material de ambalaj. — 2. Termen impropriu, folosit pentru celofanul în foi. e. ~ celuloză [nejuiK)ji030Bafl 6yMara; papier de cellulose; ZeIJulosepapier; wood pulp paper, cellulose paper; cellulozepapir]: Hârtie din celuloză sulfit sau din celuloză natron, nealbită. în general, se satinează pe o parte, şi serveşte pentru ambalaj. 7. ~ ceruită [BOiiţeHHan 6yMara; papier cire; Wachspapier; wax paper; viaszospapir]: Hârtie impregnată, folosită pentru împachetat, şi care pro-tejază contra aerului şi a umezelii. V. şi Hârtie parafinată. s. ~ chinezească de orez [pncoBan KHTaft-CKaH 6yMara; papier chinois de riz; chinesisches Reispapier; Chinese rice*paper; kinai rizspapir]: Hârtie care se obfine dintr'o plantă originară din Formosa (nu din paie de orez). 9. ~ cromo [6yMara xpOMO; papier couche chromo; Chromopapier; chromo paper; kromo-papir]: Hârtie preparată din celuloză albită, cu un mare confinut de pastă de lemn. Este prelucrată în mod special din hârtie brută de calitate inferioară, şi e folosită în cromolitografie, în imprimarea monocromă şi policromă. io. ~ de banan [6aHaHOBafl (nnoHCKafl) 6y-Mara; papier de bananes; Bananenpapier; paper of bananas; banânpapir]: Hârtie care se prepară în Japonia din frunze de banan (Musa sapientum). Este compactă, rezistentă, şi cu o frumoasă coloare brună închisă. întreaga preparare se face manual. n. ~ de bancnote [6yMara AJia 6aHKOBbix 6hjiGTOB; papier pour billets de banque; Bank-notenpapier; banknote paper, currency paper; penzjegypapir, banko papir]: Hârtie fabricată special, folosită pentru bilete de bancă, titluri, etc. Ea trebue să prezinte o rezistenfă mare la rupere, la mototolire şi îndoire, şi să fie foarte greu de falsificat, motiv pentru care are filigrane în diferite tonuri.» i2. ~ de calc [KajibKa, BOCKOBKa; papier â calquer; Pauspapier; tracing paper; mâsolo papir]: Hârtie transparentă de copiat, folosită mult în 938 i i ! ^ ] 3 Celuloză £ > 31/ Semipasta din zdrenfe Fabricarea hârtiei. I. Prepararea semipastei. 1) maşină de cojit şi tăiat buştenii; 2) maşină verticală pentru defibrat lemnul; 3) subfiefor; 4) sortator; 5) rafinor; 6) maşină de svântat; 6') pastă de lemn; 7) tocător; 8) fierbăfor vertical; 9) spălător; fietor; 11) separator de aşchii; părător de noduri; 14) maşină de svântat; 15) olandez albîtor; 15') pastă de celuloză; 16) olandez colector; 17) maşină de curăţit sdrenfele; 18) sortator; J9) maşină de tăiat ş:i defibrat sdrenfe; 20) maşină de aspirat praful;2J) fierbăfor rotativ; 22)olandez 10) sub- spălător; 23) olandez special pentrusemipastă; 24) olandez 12) denisipare; 13) se- albitor; 2 5) semipasta de sdrenfe; 26) spre maşina de hârtie. Fabricarea hârtie'i. II şi III. Maşină cu sită plană penfru fabricat hârtia. II. Partea cu sită şi partea cu presele umede. I) intrarea pastei; 2) sită fără fine; 3) curele fără sfârşit cari împiedecă alunecarea laterală a pastei; 4) cilindru purtător; 5) sorburi; 6) flanelă umedă; 7) presă umedă; -*■) sensul de înaintare al hârtiei spre maşina pentru uscare. III. Partea cu sită plană fără fine, cu flanele şi pastă pentru uscare. 1) preuscător; 2) cilindru penfru uscire; 3) uscăfor pentru flanela superioara; 4) uscător penfru flanela inferioară; 5) flanele uscate; 6) suprafeţe de um?zire; 7) cilindru de răcire; 8) dispozitiv de netezire; 9J dispozitiv de înfăşurare. vO U> 'O 940 desen. Se prepară din in sau din cânepă; are coloare cenuşie-gălbuie; e destul de tare şi de groasă, şi este neîncleită, pentru ca tuşul să nu o străbată. 1. Hârtie de desen [^epTe>KHaa 6yMara; papier â dessin; Zeichenpapier; drawing paper; rajzpapir]: Hârtie preparată din fire de bumbac, fără pastă de lemn, rezistentă la răzuire, bine încleită, uniformă, fără impurităji minerale. Se prezintă, în general, granulată şi fără luciu. 2. ~ de desen lavabilă [MOK)in,aHCH nepTenc-Hafl 6yMara; papier â dessin lavable; abwasch-bares Zeichenpapier; washable drawing paper; le-moshato rajzpapir]: Hârtie de desen sau de scris, grunduită cu un amestec de cretă, alb de zinc şi cleiu, după care este tratată cu sticlă lichidă (silicat de sodiu), cu un mic adaus de oxid de magneziu, şi e uscată la 25°. Pe o hârtie astfel tratată se poate desena sau se poate scrie cu cretă cu cărbune, creion, tuş, etc., de vreo douăzeci de ori, fără ca ea să se strice după ce se spală. 3. ~ de filtru [(J)HJibTpoBajxbHaH 6yMara; papier â fiItrer; Filtrierpapier; filtering paper; szuro-papir]: Hârtie poroasă, fabricată din bumbac pur, cu porii mai mici decât particulele pe cari trebue să Je retină la filtrarea unei suspensii. Hârtia de filtru este fabricată în mai multe calităfi, după întrebuinţarea pe care urmează să o aibă: hârtie de filtru calitativă, folosită pentru a îndepărta sau a separa din soluţii impurităţile sau suspensiile insolubile; hârtie de filtru cantitativă, folosită în analiza cantitativă de laborator; hârtie de filtru folosită în filtrări prin filtre-presă. O hârtie de filtru de bună calitate nu confine mai mult decât 0,2% impurităţi, ca rezine sau grăsimi, nu are niciun miros şi nu lasă, prin incinerare, mai mult decât 0,7% cenuşă. Are o vitesă de filtrare potrivită, şi nu se rupe uşor, în special la vârful filtrului. Pentru îndepărtarea eventualelor impurităfi solubile pe cari le-ar confine hârtia de filtru, aceasta este spălată cu solventul folosit în fiecare operafiune, înainte de a filtra solufiile respective. 4. ~ de împachetat [06epT0HHan 6yMara; papier d'emballage; Packpapier; packing paper; csomagolopapir]: Hârtie care se foloseşte pentru a înveli un pachet, spre a-l proteja. După scopul pe care îl are această protecfiune, hârtia de împachetat poate fi de diferite calităfi. Pentru pro-tecfiunea contra influentelor mecanice este nevoie de o hârtie mai groasă şi mai rezistentă. Pentru protecfiunea numai contra prafului şi a murdăriei, rezistenta hârtiei are un rol secundar. Pentru prepararea unei astfel de hârtii se întrebuinfează material brut vechiu, neînălbit. 5. ~ de izolat [H30JiHU,H0HHaH 6yMara; papier isolant; Isolierpapief; insulating paper; szi-getelopapir]: Hârtie folosită în electrotehnică drept material izolant. Se obfine prin impregnarea unei hârtii de celuloză, sau a unei hârtii de mătase, cu diferite materiale, ca shellac-ul, bachelita, etc. Hârtia trebue să fie compactă, fără găuri, şi să nu confina aşchii metalice. e. ~ de mătase [ineJiKOBan 6yMara; papier de soie; Seidenpapier; tissue paper; selyempapir]: Hârtie foarte subfire, de compozifie diferită. Se lucrează, de obiceiu, din celuloză sulfit, cu adaus de cârpe, rareori şi cu pufină pastă de lemn. Colorarea se face cu maşini speciale, pe hârtia gata fabricată. Se foloseşte pentru copii de scrisori, la împachetare, pentru scrisori expediate prin avion, pentru decorafii, etc. 7. ~ de rectificat. V. Hârtie de şlefuit. 8. ~ de scris [imcqan 6yMara; papier â ecri-re; Schreibpapier; writing paper; iropapir]. Hârtie folosită pentru scris, de o mare varietate de calităfi, la care joacă un prim rol încleirea, luciul şi netezirea suprafefei, pentru ca penifa să nu o sgârie. Hârtia de scris se livrează nu numai satinată, ci şi cu luciu de maşină, care uneori este destul de aspru. Hârtia de scris trebue să prezinte ş) o anumită rezistenfă la răzuire, rezistentă care depinde, în mare măsură, de încleire. Compozifia şi coloarea depind de întrebuinţare. 9. ~ de siguranfă [npeAOxpaHHTeJibHaa 6y-Mara; papier de surete; Sicherheitspapiere; sa-fety paper; biztonsăgi papir]: Hârtie tratată în mod special, la fabricare, cu săruri de plumb, de fier, de zinc, sau de mangan, în prezenfa clorului, a alcaliilor sau acizilor, luând astfel o coloare specială. Pe ea se imprimă acfiuni, valori, etc., deoarece prezintă oarecare siguranfă contra eventualelor falsificări. 10. ~ de şlefuit [neM30Baa 6yMara; papier pierre-ponce; Bimssteinpapier; pumice stone paper; csiszolo papir]: Hârtie rezistentă care, după ce a fost dată cu un strat de cleiu, este presărată cu praf de piatră ponce, de diferite mărimi. Serveşte, ca şi hârtia cu sticlă, la şlefuit (rectificat). v ii. ~ de sticlă [cTeKJiHHHan 6yMara; papier db verre; Glaspapier; glass paper; uvegpapir]: Hârtie rezistentă, neînălbită, având o fafă acoperită cu sticlă în granule de diferite mărimi. Sin. Hârtie cu sticlă, Glaspapir. i2. ~ de transport [KonHpoBajibHaH 6yMara; papier pour reports; Umdruckpapier; reprint paper, transfer paper; âtnyomopapir]: Hârtie specială, de cca 70 g/m2, semiîncleită, acbperită cu un strat format dintr'un amestec de amidon, glicerină şi gelatină, strat la care cerneala aderŞ uşor. Serveşte la operafiunea de transport care se foloseşte în tehnica grafică. V. sub Transport. îs. ~ emeri [HaJKfla^HaH 6yMara; papier a emeri; Schmirgelpapier; emery-paper; smirglipa» pir]: Hârtie pe care s'a aplicat pulbere de emeri, cu ajutorul unui liant. Este de diferite categorii, după mărimea granulelor de pulbere de emeri. Se foloseşte pentru polisarea pieselor metalice. Sin. Hârtie de şmirghel. i4. ~ fotografică [(|)0T0rpa(|)HHecKaH 6y- Mara; papier photographique; , photographisches Papier; photographic paper; fenykepeszeti papir]: Hârtie specială, care are un strat sensibil îa acţiunea radiafiilor luminoase, şi pe care se obfin copiile fotografice prin copierea negativelor. Hârtia fotografică folosită cel mai mult este hârtia cu strat 941 sensibil format din gelatino-bromură de argint. Hâriia fotografică este de diferite calităfi, după scopul întrebuinţării (copiat, mărit, etc.) şi după felul negativului (normală, contrast, dulce, etc.). 1. Hârtie fotolito [(J)0T0JiHT0rpa(|)Hafl 6yMa-raf* papier photolitho; Photolithopapier; photo-litho paper; fotolito papir]: Hârtie rezistentă, acoperită cu un strat de gelatină sau de albumină, care se sensibilizează cu o soluţie de bicromat de amoniu, şi care serveşte la prepararea clişeului de calcar pla-nografic prin report fotolitografic. Dupa expunere se developează în apă curgătoare. V. Report foto-Mografic. 2. ~ -ghiafă [6yMara c HMHTaiţHeH jib/ţa; papier imitant la glace; Eispapier; ice paper; jeg-papir]: Hârtie bine încleită şi dată cu un strat din solufii de săruri minerale, amestecate cu dextrină, cu zahăr sau cu gumă arabică. în felul acesta hârtia capătă un aspect frumos de cristale de ghiafă. Se întrebuinfează la legarea cărţilor şi la îmbră-carea cutiilor. 3. ~ glicerinizată [rjiHiţepHHOBan nepra-MeHTHaa 6yMara; papier parchemin glycerinise; Glyzerinpapier; glycerinized parchment-paper; glicerin-papir]. Ind. tuf.: Hârtie impregnată cu o solufie de glicerină cu 50% apă. Se întrebuinţează, cu bune rezultate, unde este nevoie să se menfină o umiditate oarecare, de ex. la prelucrarea tutunului şi menţinerea umidităţii; se bazează pe proprietatea glicerinei de a fi higroscopică. 4. ~ heliografică [cBeTOKonHpoBajibHaa 6y-Mara; papier heîiographique; heliographisches Papier; heliographic paper; fenymâsolo papir]: Hârtie care serveşte peniru multiplicat desenele tehnice, desenele de construcfii, etc. Pentru aceasta, suprafafa superioară este dată cu o emulsie sensibilă la lumină. Hârtia brută penfru prepararea hârtiei heliografice esfe de tipul hârtiei brute fotografice, de care se deosebeşte prin faptul că aşchia sau praful metalic pe care eventual l-ar conţine şi cari reduc, la hârtia fotografică, nitratul de argint, nu au, la hârtia heliografică, nicio influenţă. In schimb, sunt importante calităţile mecanice ale hârtiei brute, ea trebuind să fie rezistentă şi cu o revenire rapidă după îndoire şi mototolire. Se întrebuinţează celuloză înălbită; încleirea irebue să fie potrivită, iar uscarea trebue făcută lent, pentru ca hârtia să nu se încreţească. De asemenea, capacitatea ei de întindere nu trebue să fie mare, fiindcă se lucrează cu ea pe cale umedă. 5. ~ indicatoare [peaKTHBHan 6yMara, jiaK-MycOBaa 6yMara; papier indicateur; Indikatorpa-pier; test paper; prcbapapir]. Chim.: Hârtie care se obfine prin înmuierea într'o soluţie indicatoare a unor făşii de hârtie de filtru cu pori foarte mici. După uscare, se foloseşte în lucrări de laborator. Se fabrică diferite hârtii indicatoare, cari dau coloraţii felurite, datorite fie soluţiei indicatoare cu care sunt impregnate, fie produsului de cercetat. Astfel, există hârtie indicatoare universală, folosită pentru recunoaşterea pH-ului între 1 şi 14, sau pentru intervale mai mici. Hârtia de turnesol se obţine prin înmuierea hârtiei de filtru în tinctură de turnesol acidulată cu acid sulfuric sau alca-linizată cu o solufie de hidrat de sodiu. In primul caz, hârtia se colorează în roşu, iar în al doilea caz, în albastru-azuriu. Hârtia colorată în roşu virează în albastru în prezenţa solufiilor sau a vaporilor alcalini; hârtia colorată în albastru-azuriu virează în roşu în mediu acid. Se mai fabrică: hârtie de curcuma (cu tincfură de curcuma), folosită la cercetarea acidului boric; hârtie amidoiodurată (pe bază de amidon şi iodură de potasiu), folosită în cercetarea clorului, a ozonului şi a apei oxigenate; hârtie de acetat de plumb (cu solufie neu»-tră de acetat de plumb), folosită la recunoaşterea hidrogenului sulfurat. e. ~ ingrain [y30pHaa iţBeTHan 6yMara; papier ingrain; Ingrainpapier; ingrain paper; ingrain-papir]. Ind. hârt.: Hârtie cu diferite desene şi colori, semănând foarte bine cu stofele. Se întrebuinfează pentru decorafii. 7. ~ iodată[H0AHp0BaHHaH 6yMara; papier iode; lodpapier; iodized paper; jodpapir]. V. Hârtie medicinală. s. ~ litografică [jiHTorpa(|)HaH 6yMara; papier pour lithographie; Lithographiepapier; litho-graphic paper; konyomatos papir]: Hârtie cu suprafafa perfect plană, folosită în litografie. încleirea ei se face complet sau cel pufin pe trei sferturi. Trebue să fie relativ moale, şi rezistentă la întindere. Nu se recomandă să aibă o capacitate de sugere mare, deoarece aceasta ar face să se usuce forma. 9. ~ medievală [MeAHiţHHCKaH 6yMara; papier medicinal; medizinisches Papier; medicinal paper; orvosi papir]: Hâriie impregnată (îmbibată) cu diferite medicamente sau cu antiseptice. — Se fabrică hârtie medicinală cu iodoform, cu făină de muştar (sinapisme), cu atropină (antireumatică), hârtie antigutoasă, antiasfmatică, hemostatică, iodată, etc. Este folosită ca medicament, fie pentru uzul extern sau în fumigaţii, fie ca hârtie pentru ţigarete medicinale. w. ~ metalizată [MeTajuiH3HpoBaHHaH 6y-Mara; papier metailise; Metallpapier; metallized paper; fempapir]: Hârtie vopsită cu bronzuri sau cu colori metalice. Operaţiunea se face vopsind întâi hârtia cu materialul de legătură, peste care se cerne apoi pulberea metalică. In unele cazuri se folosesc chiar foiţe metalice. După cele mai noi procedee, stratul metalic se obţine direct pe hârtia brută, pe cale electrolitică. Aceste feluri de hârtie au o mare întrebuinţare în industria cartonajului, la confecfionatul cutiilor de lux, al cutiilor de ambalat ţigarete, etc. n. ~ milimetrică [MHJiJiHMeTpHHecKan 6y-Mara; papier millimetrique; Millimeterpapier;milli-metre-paper; milimeter-papir]: Hârtie de desen, care are imprimate două familii de drepte rectangulare, la distanţe de câte un milimetru, — dreptele la câte un centimetru şi un decimetru fiind, de obiceiu, mai groase. Astfel se uşurează măsurătorile în cursul executârii desenelor. 12. ~ natron [HaTpoBan oyMara; papier d'em-ballage a la soude; Natronkraftpapier; soda fibre 942 packing paper; nâtron-papir]: Hârtie cu rezistenfă mare, care se prepară din celuloză natron. Se foloseşte pentru împachetat, pentru confecfionat saci de hârtie şi în alte scopuri asemănătoare. A înlocuit complet hârtia care se folosea înainte pentru aceste scopuri, ca hârtia de Manila, etc. 1. Hârtie negrografică [Herporpa^HqecKan 6yMara; papier pour negrographie; Negrographie-papier; negrographie paper; negrografikai papir]: Hârtie heliografică a cărei preparare consistă în acoperirea ei cu un strat de gumă arabică şi bicromat de potasiu. Acest strat devine, prin expunerea la lumină, insolubil în apă. Hârtia astfel preparată lasă să se disolve, într'o baie cu apă, numai părfile cari nu au fost expuse la lumină şi cari, după uscare, se dau cu un tuş gras. Abia după tratarea într'o baie cu acid apar liniile negre pe fondul alb. Din cauza instabilităţii, procedeul este pufin folosit. 2. ~ offset [oc|)ceTHaH 6yMara; papier pour impression offset; Offsetpapier; offset printing paper; offszet-papir]: Hârtie de imprimat care se întrebuinfează în general la maşina offset .(de unde şi numele), şi care se prezintă în suluri. Este o hârtie mată, total sau parţial încle-ită. Cea care se foloseşte la imprimări în diverse colori trebue să fie cel pufin pe trei sferturi încleită. 8. pânzată. V. Papirolin. 4. ~ parafinată [napa(|)HHHpoBaHHafl 6yMara; papier paraffine, papier cire; par^ffiniertes Papier; waxed paper, paraffine paper; parafinozott papir]: Hârtie impregnată cu parafină sau cu diverse ceruri. Operafiunea de preparare se face la cald sau la rece. In primul procedeu, masa de impregnat se topeşte şi se dă pe hârtie brută. Cel de al doilea procedeu foloseşte ca solvent benzina sau alcoolul. 5. ~ penfru documente [6yMara fljin ,o;o-KyMeHTOB; papier pour documents; Urkunden-papier; document paper; okmânypapir]: Hârtie de scris, pentru acte, în general cu foarte pufină pastă de lemn. Pentru acte cari trebue păstrate mult timp, această hârtie se face numai din cârpe,cu cel mult 3% cenuşă. Are rezistentă mare. 6. ~ pentru electrotehnică [6yMara fiJix 3JieKTpoTeXHHKH; papier utilise dans Pelectro-technique; in der Elektrotechnik verwendbares Papier; paper used in the electrotechnics; elektro-tehnikai papirok]: Hârtie folosită pentru isolare. Cea folosită la confecfionarea cablurilor de joasă tensiune este tăiată în benzi de 5*"70 mm lăfime, şi împletită cu maşini speciale pe firul metalic. Pentru cabluri de înaltătensiune se foloseşte ca izolant hârtia de Manila. Pentru condensatoarele aparatelor de telecomunicaţii se întrebuinfează o hârtie foarte subfire, fabricată din celuloză fin măcinată şi impregnată apoi cu uleiu de ricin. Hârtia impregnată cu ba-chelită (având numiri comerciale ca: Isola, Pertinax, Rebellit, etc.) este folosită pe scară mare ca material de construcfie pentru izolatoare, plăci, corpuri presate, etc. 7. ~ pentru fire textile [6yMara fljin npa-fleHHfi; papier pour filatures; Spinnpapier; spin-ning paper; fonalpapir]. Ind. text.: Materia primă folosită la facerea firelor de hârtie. Acestea sunt obfinute fie din pastă de lemn, prin divizarea acesteia în benzi înguste, fie direct din hârtie tăiată în benzi. Acestor benzi li se dă torsiunea necesară, pentru a obfine rezistentă. Din firele de hârtie se fac sfori şi pânze de sac. 8. ~ pentru fotocopii [6yMara tjjih (})oto-KOlIHiî; papier pour photocopies; Photokopien-papier; paper for photocopies; fotokopiai papir]: Hârtie fotografică specială, penfru fotografierea directă a actelor, a documentelor, a desenelor, etc., caracterizată prin faptul că imaginiie cari se obfin prezintă contraste. ». ~ penfru imprimare rotativă [ra3eTHan 6yMara; papier pour impression rotative; Rota-tionsdruckpapier; rotary printing paper; kornyomo papir]: Hârtie cu un confinut mare de aşchii de lemn şi de celuloză sulfitică înălbifă. Se livrează în suluri, deoarece maşina rotativă lucrează numai cu astfel de hârtie, rulourile trebuind să fie bine şi foarte regulat strânse, fiindcă altfel se ivesc dificultăfi ia imprimare. Se foloseşte mai ales la tipăritul ziarelor. io. ~ pentru nitrat [6yMara ftjix HHTpoBaHHh; papier â nitrer; Nitrierpapier; nitrating paper; ni-trât papir]: Hârtie care se întrebuinfează în fabricarea explozivilor. Se prepară din bumbac curat. n. ~ pentru proteefiunea contra ruginii [6y-Mara, npeAOxpaHHţoman ot ptfîaBHHHbi; papier anit-rouille; rostschutzendes Papier; rust preventative paper; rozsdavedopapir]: Hârtie de proteefiune, pentru împachetat diferite obiecte de ofel fin (ace, piese pentru maşini, etc.). Se fabrică, de obiceiu, de coloare neagră, penfru ca obiectele de ofel să se poată distinge mai uşor, dar poate fi şi de alte colori. Această hârtie nu trebue să confină substanfe cari ar putea da oxizi cu metalul de ambalat. Materialul brut pentru prepararea unei astfel de hârtii variază după scopul pentru care este folosită hârtia. Pentru ambalat ace, se foloseşte, de obiceiu, hârtia de in sau de cânepă. Se poate folosi cu succes şi hârtia de celuloză sulfitică; celuloza sulfitică mai poate confine însă sulf, cu care dă acid sulfuric sau săruri cari atacă ofelul. De aceea se foloseşte foarte des şi celuloza natron, în care caz formarea acidului sulfuric este exclusă. 12. ~ pentru reacfii de picătură [6yMara flJifl KanejibHblx peaKlţHH; rondelle de papier re-actif; Tupfelreagenzpapier; droptest paper; esopp-reakeios papir]. Microchim.: Bucată de hârtie specială (un anumit tip de hârtie de filtru), de formă pătrată şi cu dimensiunile 2X2 cm, sau rotundă şi cu diametrul de 2 cm, pe care se execută reacfiile de picătură. Datorită puterii sale mari de absorpfie, în acest gen de reacfii, o singură picătură depusă pe suprafafa hârtiei este imediat difuzată, din care cauză şi reaefia de coloare care se produce ulterior este considerabil sensibilizată. 943 î. Hârtie penfru ţigarete [nairapocHan 6y-Mara; papier â cigarettes; Zigarettenpapier; ciga-rette paper; cigarettapapir]: Hârtie preparată din celuloză de in, de cânepă sau de bumbac. Când arde, hârtia obţinută nu schimbă gustul tutunului. Calitatea unei foife depinde de gustul fumătorului şi, în mare măsură, şi de caracterul pâslos, ca şi de porozitatea hârtiei. Această ultimă calitate joacă un rol important şi în arderea tutunului. 2. ~ pergament [nepraMeHTHaa 6yMara; papier parchemin; Pergamentpapier; vegetable parchment paper; pergamentpapir]: Hârtie care se fabrică prin tratarea unei hârtii brute, speciale, cu agenţi de umflare, ca soluţii de acid sulfuric sau ciorură de zinc. Astfel hârtia devine translucidă şi suprafaţa ei ia, după uscare, aspectul de piele. Agentul de pergamentare trebue să aibă o anumită concentrare şi o anumită temperatură; după tratarea cu el a hârtiei brute, hârtia se spală şi se neutralizează. Agentul de pergamentare trebue să pătrundă hârtia brută numai pe o anumită grosime. In cazul hârtiilor groase, operaţiunea se face separat pentru un anumit număr de foi subţiri, cari apoi se unesc prin presare. Prin aceasta, hârtia devine rezistentă şi impermeabilă pentru aer. După uscare, hârtia pergament este tare, şi trebue tratată cu glicerină sau cu alte substanfe higroscopice, pentru a deveni moaie şi mlădioasă. Se foloseşte, în special, pentru împachetat alimente, dar, în acest caz, trebue sa nu confină plumb. Confinutul în plumb se recunoaşte prin înnegrirea hârtiei care apare la hârtia la care pergamentarea se face cu acid sulfuric. Hârtia brută folosită pentru prepararea hârtiei pergament este din bumbac, neîncleită; ea este înlocuită actualmente din ce în ce mai mult prin celuloză de lemn. s. ~ pergamin [copT tohkoh nepraMeHTHOH 6yMarH; papier pergamine; Pergaminpapier; parchmyn (glassine) paper; pergaminpapir]: Hârtie care seamănă mult cu hârtia pergament veritabilă, dar este, într'o oarecare măsură, macerabilă în apă. Pentru prepararea ei se foloseşte, de obiceiu, celuloză sulfitică înălbită. Hârtia se satinează sub presiune mare. Se întrebuinfează mult pentru împachetat (în special alimente). X4. ^ pigment[irarMeHTHaHKOirapoBajibHaH 6yMara; papier carbone; Pigmentpapier; pigment printing paper; pigmenspapir] : Hârtie de calitate bună, pufin încleită, acoperită cu un strat de gelatină colorată care, sensibilizată cu bicromat de amoniu sau de potasiu, serveşte la executarea clişeelor în heliogravură, prin intermediul sitei (rotoheliogravură). Hârtia pigment este de diferite calităfi, cari variază în special după cum este folosită vara sau iarna. s. ~ rezistentă, din noduri de celuloză [Kpa(J)T-6yMara; papier „Kraft" d'emballage; Kraffpack-papier; „Kraft" wrappings;,,Kraft" papir] : Hârtie cu rezistenfă deosebit de mare, mai ales în lungime. Se fabrică din celuloză natron şi se satinează pe o parte. Coloarea rămâne, de obiceiu, cea naturală, brună. e. ~ salicilată [caJiHiţHJiOBan 6yMara; papier au salicyle; Salicylpapier; salicylic paper; szali-cilos papir]: Hârtie pergament tratată cu acid sali-cilic, şi care se foloseşte pentru legat borcanele cu conserve, pentru a se evita fermentarea şi putrezirea. 7. ~ sugătoare [npoMOKâTejibHan 6yMara; papier buvard; Loschpapier; blotting paper; itatos papir]: Hârtie care suge foarte repede excesul de cerneală, ca să nu păteze literele scrise pe cari se găseşte. Se fabrică din resturi de bumbac cu adaus de celuloză natron. Se fabrică în diferite grosimi, şi este colorată diferit. 8. ~ umedă (grafică). V. Hârtie de transport. a. ~ velină [BeJieHeBafl 6yMara; papier velin; Velinpapier; vellum paper; famentes papir, velin-papir]: Hârtie fabricată din fibre de celuloză albită, fără pastă de lemn. Are o rezistenfă mare la rupere şi la uzură, şi o încleire bună. Este folosită atât penfru acte scrise cari trebue să dureze mai mult timp (certificate, circulare, petifii, etc.), cât şi pentru articole de papetărie şi lucrări de tipografie (caiete, cărţi, carnete, etc.). io. ~ zaharată [3acaxapeHHan 6yMara; papier sucre; gezuckertes Papier; sugared paper; cukorpapir]. Ind. petr.: Panglică de hârtie impregnată cu o substanfă zaharoasă colorată (caramel), care, la înmuiere în apă, se disolvă şi se decolorează. Serveşfe la stabilirea înălfimii apei într'un rezervor cu produse petroliere albe. Măsurarea se face lipind hârtia zaharată de panglica ruletei, şi măsurând apoi lungimea porfiunii decolorate. a. Hârtie, fire de ~ [6yMa5KHaH npnîKa, 6y-MaHCHbie BOJIOKHa; fils de papier; Papiergarne; paper garns; papirfonalak]: Fire cari se prepară prin tăierea hârtiei în făşii cu margini netede, făşii cari apoi se răsucesc prin rostogolire transversală. Această operafiune se poate face şi în timpul preparării hârtiei, când aceasta este încă umedă. Se mai pot fabrica fire de hârtie folosind făşii late de hârtie, cari se îndoaie în lung, în patru pană la opt. Pe coala de hârtie se pot imprima, înainte de a fi tăiată, pe o parte sau pe ambele părfi, straturi de fibre de lână, de in sau de iută. Firele de hârtie sunt folosite la fabricarea sforilor şi a fesăturilor de hârtie. 12. Hartin [rapTHH; hartine; Hartin; hartin; hartin]. Mineral.: Ceară bituminoasă albă, fărâmicioasă. cu p. t. cca 230°, asemănătoare cu ozocherita. 13. Hartit [rapTHT; hartite; Hartit; hartite; har-tit]. Mineral.: Răşină asemănătoare hartinului, în prezenfa căruia se găseşte. Se prezintă sub formă de lamele solzoase, cari se topesc la 74°. 14. Harzester [3(J)Hp KaHH^OJiH; esther de re-sine; Harzester; ester gum, resin ester; gyanta-eszter]. Ind. chim. sp.: Produs preparat prin încălzirea până la cca 280° a colofoniului cu glicerină, sau cu alfi alcooli sau cu fenoli (alcool benzilic, rezorcină, naftol, etc.). Se prezintă ca o masă de coloare galbenă-brună, dură, opacă, asemănătoare colofoniului. Este insolubil în alcool de 80%. Este folosit la prepararea lacurilor. 944- 1, Hârzob. Ind. far.: 1. Funie groasă cu care se coboară sau se ridică greutăţi din adâncime. — 2. Rame de lemn, cari au la mijloc sfori sau făşii de teiu împletite, cari se aplică pe budacă, deasupra lor punându-se strecurătoarea cu caşul, spre a se scurge zerul. — 3. Cerc de lemn în interiorul căruia este întinsă o împletitură de sfoară, şi care serveşte la mersul pe zăpadă moale şi adâncă, legându-se câte unul de fiecare picior. Sin. Vârzob; Rachetă. 2. Haşiş [raimmi; hachisch; Haschisch; ha-shish; hasis]. Chim.: Substanfă răşinoasă extrasă din diferite specii de cânepă: Cannabis indica L., C. sativa L. Se foloseşte ca stupefiant, amestecat uneori cu opiu, cu stramoniu, nucă vomică, etc., sub formă de pastă formată cu miere, cu zahăr sau cu alte excipiente. s. Haspel [rpynna naHOB c jionacTHMH; coudreuse; Haspel; paddlewheel vat; cserzo-medence]. Ind. piei.: Sistem de basine folosit în tăbăcărie, având formă alungită, cu fundul semicilindric, iar la exterior, un ax orizontal cu palete. Când axul se mişcă, paletele lovesc suprafaţa lichidului, imprimându-i o agitafie care se comunică şi pieilor. 4. Haspel [1. MOTOBHJIO; devidoir; Haspel: reel; motolla; 2. MOTOBHJIO; barque â moulinet elliptique, barque ă tourniquet elliptique; Haspel; winch machine; finomito motolla], Ind. text.: 1. Maşină folosită la înnobilarea şi finisarea ţesăturilor, pentru fierberea la presiunea obişnuită sau pentru vopsirea fară tensionare a pânzei. — 2. Maşină care trece firele, de pe fevi sau de pe bobine, pe scuturi, pentru a forma pachete de bumbac. 5. Haşurare [lUTpHXOBKa; hachurage; Schraf-fieren; hatching; strafirozâs, csikozâs], 1. Tehn.: Acoperirea cu haşuri a unei porţiuni dintr'un plan sau dintr'un desen. — 2. Topog.: Reprezentarea prin haşurare a reliefului unei porfiuni accidentate din scoarfa terestră. 6. Haşuri [uiTpHXH; hachures; Schraffen; hat-chings; strafirok]. Tehn.: Grup de linii negre paralele, egal de groase şi trasate la distanţe egale, uneori linii paralele încrucişate.într'o aceeaşi zonă a unui desen, in perspectivă, trasate între două Jinii de egală tentă, servesc la exprimarea gradatei luminii pe suprafafa unui obiect, după ce s'au trasat liniile de egală tentă; distanţa dintre haşuri dă albul sau transparenţa, iar grosimea lor dă negrul sau intensitatea umbrei; odată determinată gradaţia luminii, transparenţa haşurilor unei zone reprezintă raportul dintre gradul de lumină al acelei zone şi gradul de. lumină al punctului celui mai luminat. In Cartografie, haşurile servesc la reprezentările lineare cari urmăresc să redea forma de relief a scoarţei terestre într'o hartă sau într'un plan, şi sunt proiecţiile orizontale ale liniilor de cea mai mare pantă, cu lungimi, grosimi şi distanţe între ele alese după anumite reguli stabilite convenţional. Construcţia lor se face cu ajutorul unor dispozitive speciale, numite diapasoane. 7. Haşuri şi colori de desen [nepTeJKHbie UITPHXH H KpaCKH; hachures et couleurs de dessin; Zeichnungsschraffierungen und Farben; drawing hatchings and colours; rajzstrafirok es szinek]: Haşuri şi colori convenţionale, folosite în desenul industrial, spre a scoate în evidenţă m 0 o-°-Po o 6: O '-. Q-v--o

: > O O 0 O. O-.O • O 0 .0 3 Cp o/o/°/ °/ °/0/0/ : C \C \C! 1\sQ H \ o\ o\ c\ V/ ////// ////// A /// W////// '// 11 "■lf|!!'ITfl]Ţ . i i I f! 11111 // //////// 12 un1 '/ " // // " 111111!! i.... Haşuri convenţionale. 1) metale; 2) cărămidă obişnuită; 3) cărămidă refractară, pietre naturale şi produse ceramice (marmură, ardezie, porţelan, faianjă); 4) beton simplu; 4 a) beton armat; 5) sticlă; 6) celuloid; 7) lemn în secţiune transversală; 7 a) lemn în secfiune longitudinală; 8) pământ; 8 a) umplutură cu nisip sau cu materiale de izolaţie; 9) bobine (electromagnefi, rezistente); ÎO) materiale plastice, garnituri din orice material (cupru, plumb, asbest, cânepă, in, lină, piele, carton, hârtie, plută, bitum, etc.) şi 'căptuşeli (compozifie, gumă turnată, ceară, sulf, smoală, ele.); 11) lichide; 12) pachet de tole de maşini electrice. secţiunile, şi a indica materialul. Haşurile prescrise de STAS sunt cuprinse în figura de mai sus, iar colorile, în planşa de sub Colori. 8. Hat [MemeBaH 6opo3Aa; sentier de borne, bande de terre non labouree; unbebaute Grenz-furche, Grenzpfad; boundary path; hatârbarâzda]. Topog.: Făşie de pământ nearat, lăsată ca o cărare, spre a despărţi două ogoare sau două grădini, şi care serveşte ca hotar între cele două terenuri. 9. Hăf, de obiceiu, pl. hăţuri [BOîKîKa; guide, longe; Zugel, Leine; rein, longing rein; gyeplo]. Ind. piei.: Curea lungă, prinsă prin catarame 945 de inelele zăbălufei căpefelei. Cu hăfuriie se conduc caii. Sin. Câmpuri. V. fig. sub Ham. 1. Hafcheffin [raTHeTTHH; hatchettine; Hat-chettin; hatchettine, mountain tallow; hâtchetin]. Mineral.: Mineral de coloare albă, constituit din hidrocarburi parafinice solide (parafină naturală), cu formula brută C38H78 şi cu p. t. 79,4°. 2.; Hafie [nJieTeHHe, (|)aiiiHHa; clayonnage;. Flechtwerk; wicker-work, wattling; rozsefonadek]: îngrămădire de nuiele, de pietre, bolovani, etc., făcută pentru a regla cursul unei ape sau pentru a stăvili revărsarea ei (Moldova şi Bucovina). s. Hăţiş [Hanţa, 3apocjib; fourre; Dickung; thicket; suru (erdo)]. Silv.: Sin. Nuieliş, Desiş. V. sub Stadiu de desvoltare. 4. Hauerit [rayepHT, eepHHCTbiH MapraHem hauerite; Hauerit; hauerite; hauerit]. Mineral.: MnS2. Sulfură de mangan, de coloare brună-roş-cată, cu luciu semimetalic spre adamantin. Cristalizează în sistemul cubic. s. Hausmannit [raycMaHHT; hausmannite; Haus-mannit;hausmannite;hauszmânit]. M/nera/.:Mn304. Minereu de mangan, care confine, când e în stare pură, 72% Mn. Este însofit, obişnuit, de alte minereuri de mangan, barit, etc. Formează cristale octa-edrice, negre-brune, cu luciu semimetalic. Are urma roşie-brună, gr. sp. 4,7 şi duritatea 5*••5,5. c. Hausforiu [raycTopHH; suţoir; Haustorium; haustorium; hausztorium]. Bof.: Organ de absorp-fie al ciupercilor parazite. Poate avea forma unui balonaş sau poate fi ramificat. Păirunde în celulele plantei-gazdă, de unde, prin osmoză, absoarbe substanfele nutritive necesare ciupercii. 7. Hauferivian [rayiepHBHaHCKHH (fipyc); hauterivien; Hauterivian; hauterivian; hauterivian]. Geol..* Etaj al Cretacicului inferior, situat între Valanginian şi Barremian. Ca forme fosile caracteristice cuprinde, dinfre amonifi: Crioceras duvali, Hoplites radiatus; dintre lamelibranhiate: Oslrea couloni, iar dintre brahiopode: Rhynchonella peregrina, etc. 8. Hauyn [rayHH; haiiyne; Hauyn; haiiyne; hauyn]. Mineral.: (Na, Ca)4_8 Al6Si6024-(S04)1_2. Mineralj din grupul feldspatoizilor. Are coloare albastră deschisă, bătând în cenuşiu, în brun sau în galben. E fragil, translucid, cu luciu sticlos. Cristalizează în sistemul cubic. Se găseşte în roce eruptive lipsite de cuarf. o. Havaj. V. Havare. 10. Havană [iijiot InpoAOJiroBaTofi (jpopMbJ; bosset, coupon; Seefloljholzzug; lumber raft; ten-geritutaj]. Nav. m.: Plută de mare, constituită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei fi-gări de foi şi legate cu cabluri, pentru a fi transportate astfel pe mare. Are o lungime de cca 100 m şi un volum de cca 300 •••400 m3. 11. Havare [nc>A6oHKa, 3apy6Ka; havage; Fteuen (der Kohle); (under) cutting, (under) ho-ling, slotting; reseles]. Mine: Operajiunea de scobire a unor făgaşe în zăcămintele în curs de exploatare, pentru a uşura desprinderea materialului din masiv, cu ocaziunea tăierii. Se execută mai ales mecanic, cu maşini de havat, fie paralel cu stratificafia, sau orizontal, când poartă numele de scobitură (iar operafiunea: şrămăluire), fie vertical sau diagonal fafă de strat, când poartă numele de tăietură (şlif) (v. fig.). Operaţiunea de tăiere a unui făgaş cu ajutorul maşinii de tăiaf uşoare, montată pe coloană, a) facerea făgaşului vertical (adică a tăieturii); b) facerea făgaşului paralel cu stratificata (adică a scobiturii). Adâncimea de scobire normală e de 1,20'—1,80m, iar lungimea depinde de lungimea frontul ui şi de metoda generală de tăiere, oscilând între 2 m şi 300 m. Este folosită la tăierea cărbunilor, a sării, a sărurilor poiasice, a talcului, a tufurilor şi a calcarelor, cari se găsesc mai ales în strate orizontale sau cu înclinarea sub 45°. Prezintă următoarele avantaje: mecanizarea procesului demuncă, creşterea productivităţi, reducerea sau suprimarea, în unele cazuri, a consumului de explozivi, mărirea procentului de blocuri, micşorarea prefului de cost, etc. Sin. Scobire, Facerea făgaşului, Tăierea şlifului, Şrămăluire. Aplicarea este condiţionată de existenta unui zăcământ de duritate medie, cu stratificafie regulată, fără falii şi fără accidente tectonice, cu acoperişul şi culcuşul solide. 12. Havare, aşezarea cufitelor pentru ~ [ycTaHOBKa HOJKefl Bpy60B0H MamHHbi; fixation des couteaux pour havage; Messereinsetzen fur Schrăm-men; cutters fixing for coal cutting; reselonyârsak elhelyezese]. Mine: Cufitele de tăiere ale maşinii de havat sunt aşezate astfel încât, prin acfiunea dispozitivului de tăiere, să rupă din masivul de rocă pe toată lăfimea făgaşului. La rr.aşina de havat cu lanf, locaşurile cufitelor sunt astfel înclinate, încât vârfurile acestora să fie situate în afara gabaritului dispozitivului de acfionare, şi într'o ordine care facilitează desprinderea stratelor succesive de rocă în cursul havării. îs. măruntă de ~ [o6jiomkh, MejiOHb, o6-pasyiomHecfl npnpaâoTe Bpy6oBoiîManiHHbl; havrit, menu de haveuse; Schrămmklein; coal cutter slack; reselesi apro]. Mine: Materialul provenit din tăierea făgaşului. Când operafiunea de havare e bine condusă şi roca permite o bună tăiere, acest material are o granulafie mai rrare, se produce în cantităfi mari, şi e necesar să fie lopătat. Maşinile de havat moderne au un dispozitiv mecanic (melc) pentru îndepărtarea măruntei din scobitură. m 946 î. Havare, praf de V. Havare, măruntă de 2. rumeguş de ~. V. Havare, măruntă de ~. s. Havat, maşină de ~ [Bpy6oBan ManiHHa; ha-veuse; Schrsmmaschine; coal cutting machine, mechanical coal cutter; reselogep], Mine: Maşină construită special pentru a hava. Se compune dintr'un dispozitiv de tăiere, un motor de acfionare, un dispozitiv de deplasare a maşinii în lungul frontului sau în galerii, şi un sistem de comenzi, care reglează vitesa de acfionare a organului tăietor, deplasarea maşinii, întoarcerea brafului, fixarea, etc. Din punctul de vedere al formei dispozitivului de tăiere, se deosebesc: 4. Havat, maşină de ~ cu bară [Bpy6oBan Ma-illHHa c ulTaHrofl; haveuse â barre; Stangen-schrămmaschine; bar type coal cutting machine; rudas reselogep]: Maşină de havat care are cele 80"'HO cufite de tăiere (picuri) aşezate pe o bară uşor tronconică şi cu filet elicoidal. E folosită din ce în ce mai rar. s. maşină de ~ cu braf şi lanf [Bpy6oBan ManiHHa c njieHOM h iţenbio; haveuse â bras et chaîne; Arm- und Kettenschrămmaschine; arm and chain coal cutting machine; rudas es lâncos reselogep]: Maşină de havat care are ca dispo-ziliv de tăiere un braf metalic de formă ovală; la periferia acestuia, într'un canal special, se mişcă un lanf fără fine, în care sunt prinse cufitele de tăiere (24 • ■ • 40 cufite). Brafele au 0,76 ■■■ 4 m lungime. Capacitatea de tăiere a maşinii este de 25"*60 m2 suprafafă de făgaş pe oră Ia cărbuni, şi 10* "30 m2/h la sare. E tipul cel mai răspândit de maşină de havat. e. maşină de ~ cu disc [Bpy6oBan Ma-niHHa C ftHCKOM; haveuse â disque; Scheiben-schrămmaschine; disc type coal cutting machine; fogaskortarcsu reselogep]: Maşină de havat care are ca dispozitiv de tăiere un disc circular pe marginea căruia sunt fixate cufitele pentru tăierea făgaşului (unu sau două în fiecare locaş). Din cauza spafiului mare necesar peniru începerea lucrului, ca şi din cauza dificultăfilor întâmpinate în cursul exploatării, fiindcă discul se prinde sub cărbunele desprins dela tavan, maşinile de acest fel au fost aproape complet părăsite. Au capacitatea de havare de 10”*65 m2/h. 7. ~t maşină de ~ percutantă [Bpy6oBan Ma-uiHHa yAapHoro THna; haveuse â percussion; stofyend wirkende Schrămmaschine; percussion coal cutting machine; lokve mukodo reselogep]: Maşină de havat, în care făgaşul este executat prin acfiunea unui sfredel, având un tăiş cu 3 • • • 7 dinfi, care lucrează percutant. Este un ciocan perforator greu, montat pe o sanie şi pe o coloană, cari permit deplasarea paralelă a sfredelului, pentru a face găuri aşezate în linie, una lângă alta. Sfredelul are 0,5* "2,5 m lungime. Greutatea maşinii este de 48"*140 kg, iar capacitatea ei de tăiere: 4" *7,5 m2/h. s. maşină de ~ rotativă [poTaiţHOHHan BpyâOBaa ManiHHa; haveuse rotative; rotierende Schrămmaschine; rotary coal cutting machine; forgo reselogep]: Maşină de havat la care tăierea fă- gaşului se face printr'un dispozitiv cuprinzând 4- -5 sfredele monfate în paralel şi acfionate în acelaşi timp prin dispozitive de ciocan perforator; e folosită pe scară mică. Taie 1--2 m2/h. 9. maşină de ~ combină [Bpy6oBaa Ma. niHHa THn KOM6aHH; haveuse combinee; Ver-bundschrămmaschine; combined coal cutting machine; kombinâlt reselogep]: Maşină care, afară de un dispozitiv de tăierea făgaşului, are unu sau mai multe dispozitive pentru desprinderea completă a zăcământului în blocuri, ca şi alte dispozitive de încărcare şi de transport al materialului tăiat (tipurile: Avacumov, Macarov, Eickhoff, Demag, Col mol, Continuous Miner, etc.). Dispozitivul de tăiere rezultă cel mai adesea fie din combinarea dispozitivului de tăiere cu braf şi lanf, cu un al doilea dispozitiv de tăiere (o bară sau un alt braf cu lanf), fie prin folosirea unui braf cu lanf de formă îndoită sau inelară. Dispozitivul de încărcare şi de transport este variat, combinând adesea o bandă cu raclete cu o alta bandă, cu un plug, cu un scraper, etc. Din punctul de vedere al acfionării, deosebim: 10. Havat, maşină de ~ pneumatică [nHeBMaTH-neCKafl BpyâOBan ManiHHa; haveuse pneumatique; pneumatische Schrămmaschine; pneumatic coal cutting machine; suritett leghajtâsu reselogep, pneumatikus reselogep]: Maşină de havat acfionată cu aer comprimat, având motorul în formă de turbină pneumatică (spiromotor) cu puterea de 30/"40 kW şi turafia 1200"-1800 rot/min. Consumul ei de aer variază între 800 şi 1200 m3/h la 3,5--5,5 at. 11. maşină de ~ electrică [ajieKTpHHeCKan Bpy60BaH ManiHHa; haveuse electrique; elektrische Schrămmaschine; electrica! coal cutting machine; villamoshajtesu reselogep]: Maşină de havat cu eleciromotor trifazat, cu rotorul în scurtcircuit, sau uneori de curent continuu, de 12"-50 kW, în general de construcfie specială antigrizutoasă (când e întrebuinfată în mine grizutoase sau unde sunt posibile explozii de praf de cărbune). Din punctul de vedere al greutăfii şi al sistemului de deplasare al maşinilor de havat, deosebim: 12. Havat, maşină de ~ grea [TflîKejiaH Bpy6o-BaH ManiHHa; haveuse lourde; schwere Schrămmaschine; heavy coal cutting machine; nehez reselogep]: Maşină cu greutatea de 1,5• 4 t, în general fără mijloc de rulare. E folosită peniru lucrul în fronturi lungii şi pentru suprafefe mari de havat, unde lucrul nu reclamă deplasări frecvente ale maşinii dela un front la altul. Maşina se deplasează în lungul frontului cu ajutorul troliului montat pe însuşi corpul ei, pe care se înfăşură funia de havaj, prinsă de un stâlp sau de alt punct fix din abataj. Troliul este acfionat de motorul maşinii de havat printr'o serie de angrenaje auxiliare. Pe pante mari, unde maşina ar putea aluneca singură în caz de rupere a funiei, troliul de manevră este dublat cu un troliu de siguranfă situat la orizontul superior, care leagă maşina de havat prin o a doua funie. Maşinile de 947 havat grele sunt folosite mai ales la facerea scobiturilor lungi, paralele cu culcuşul în abatajele frontale. 1. Havat, maşină de ~ uşoară [jierKaa Bpy-60Ban MâiUHHâ; haveuse legere; leichte Schrămmaschine; light coal cutting machine; konnyu reselogep]: Maşină de havat (v. fig.) de greutate mi- folosită în special la înaintări sau în fronturi scurte, unde maşina taie făgaşe cu suprafefe mici, şi la executarea tăieturilor verticale, sau inclinate fafă de acoperiş sau fafă de culcuş. Maşină de havat universală, folosită la havare întt*o înaintare. Universal-Schrămmaschine; universal coal cutting machine; univerzâlis reselogep]:Maşină de havat puternică şi grea, în general cu braf şi lanf, montată pe şenile, cu posibilităfi de deplasare rapidă, având şi un dispozitiv de rotafie a brafului cu lanf în toate direcfiile, ceea ce îi permite să fie folosită la scobituri (făgaşe paralele cu culcuşul) şi la tăieturi (făgaşe neparalele cu culcuşul), atât la înaintări, cât şi în abataj. E folosită la strate cu grosimea peste 1,50 m. Are greutatea de 6 •■•8 t. 8. Haveză. Mine. V. Havat, maşină de 4. Havuz [6acceăHC (|)OHTaHOM; bassin â jet d'eau; Wasserstrahlreservoir, Springbrunnen; water jet bassin; szdkokut-medence]. Arh.: Basin sau rezervor de apă, construit din piatră sau din beton, şi care are, adeseori, amenajate şi fântâni ţâşnitoare. s. Hawaîan. Geo/..' Tip de activitate vulcanică ce se manifestă aproape excluziv prin efuziuni liniştite de lavă, foarte bazică şi foarte fluidă, care se ridică prin craterul principal situat în vârful conului vulcanic, sau prin cratere secundare situate pe flancurile conului. La acest tip de vulcani, activitatea explozivă este foarte mică. o. Hayford, elipsoidul lui ~ [ajuinncoH/ţ Taâ-(jpopAa; ellipsoi'de de H.; H. Erdellipsoid; H.ellipsoid; H.-ellipszoidja]. Geod.: Elipsoidul de referinfă care aproximează geoidul cu următoarele elemente fundamentale: #=6378388 m; £=6356900 m; X= 1/297, unde a şi b sunt semiaxele şi X tur-a — b tirea elipsoidului: A =-----• Acest elipsoid a fost a adoptat de Societatea Internaţională de Geodezie şi Geofizică, la Congresul International din 1924, ca elipsoid internajional de referinfă al geoidului. 7. Hazna [norjioiiţaîoiiţHH K0Ji0#eu;; fosse, fosse d'aisance; Grube, Abtrittsgrube; cess pool, necessary pit; pecegodor]. Cana/.: Mic rezervor subteran, cu perefi etanşi, în care se scurg materiile fecale, apele uzate, etc. dintr'o gospodărie. 8. ~ septică [cenTHnecKHH norjioiiţaiomHH KOJlOAeiţ; fosse septique; Abwasserfaulraum; septic cess pool, septic necessary pit; szeptikus pecegodor]. Cana/.; Hazna în care materiile organice solide se descompun şi se împufinează sub acfiunea bacteriilor anaerobe. 9. He Simbol literal pentru elementul Heliu. 10. Heaving shale. Mineral. V. Marnă pătrăfică. 11. Hecto- ,[reKTO; hecto; hekto;hecto; hekto]: Prefix care indică însutitul unei unităji de măsură. 12. Hectograf. V. Şapirograf. îs. Hedenbergit [reAeH6eprHT; hedenbergite; Hedenbergit; hedenbergite; hedenbergit]. Mineral.: Ca0.Fe0.2Si02. Mineral din grupul piroxeni-lor monoclinici, caracterizat prin lipsa Mg. Se prezintă sub formă de mase lamelare de coloare verde închisă. Intră în compozifia mineralogică a rocelor eruptive bazice. 14. Hedifan [re^HcjDaH; hedyphane; Calcium-bariummimetesit, Hedyphan; hedyphane; hedifan]. Mineral.: Mineral din grupul apatitului. E o varietate de mimetesit cu 5-■•15% Ca. Are duritatea 4,5, gr. sp. 5,04 şi coloare galbenă. 15. Helenium. V. Inula Helenium L. ie. Helianthus annuus L. V. Floarea-soarelui. 17. Helîanfină [reJiHaHTHH; helianthine; Helian-thin; helianthine; heliântin]. Chim. V. Metiloranj. 949 Uleiu eteric obfinut prin macerarea în grăsimi a florilor din specia Heliotropium peruvianum L.; are miros de vanilie şi de migdale amare; e folosit mult în cosmetică şi în parfumerie. Sintetic, se prepară din safrol prin fierbere cu hidrat de potasiu alcoolic şi oxidarea produsului obfinut cu bicromat de pofasiu şi acid sulfuric. Se obfine eterul mefilenic al aldehidei protocatehice: OHC-C6H3—O \ I o-ch2 Substanfă cristalină cu p. t. 35•■•36° şi p. f. 263°, uşor solubilă în alcool şi în eter, greu solubilă în apă, descompusă uşor de lumină. î. Heliotropină [rejinoTponHH; heliotropine; Heliotropin; heliotropin; heliotropin]. Chim.: Produs sintetic care înlocueşte q_____q^2 esenfă de heliotrop, eterul me- j | tilenic al aldehidei prolocate- q q hice. Se prepară industrial din isosafrol, prin oxidare cu bicro- j jj mat de potasiu şi acid sulfuric. HC CH Se prezintă în cristale mari, albe, ^C^ cu p. t. 37° şi cu miros plăcut j de heliotrop, alterabile la lu- CHO mină şi la aer. Pentru a-i intensifica mirosul, i se adaugă adesea foarte mici can-tifăfi de vanilină şi benzaldehidă. Se întrebuinţează în parfumerie şi în industria săpunului. Sin. Piperonal. î. Heliozincografie [rejiH0u,HHK0rpac|)HH; he-liozincographie; Heliozinkographie; heliozinco-graphy; helio-cinkogrâfia]. Arfe gr..* Metodă de reproducere a hărfilor şi a figurilor, care consistă în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat, curăţită şi sensibilizată în prealabil. s. Heliu [reJlHH; helium; Helium; helium; he-lium]. Chim.: He; nr. at. 2; gr. at.4;gr. sp. 0,137; p.f. — 271,5° la presiunea de3 mm. Element din familia gazelor rare, component al atmosferei Soarelui şi a stelelor fixe, şi al anumitor nebuloase. In atmosfera Pământului se găseşte în proporţia de 5 cm3 heliu la 1 m3 aer. Gazele apelor minerale mofetice ale unor izvoare conţin 0,2"*10°/o He. Se mai găseşte în hidrocarburile gazoase ale anumitor câmpuri petrolifere sau gazeifere, şi în vaporii sofiohilor şi ai solfatarelor. In afara zăcămintelor de heliu, el se găseşte şi sub formă de incluzii gazoase în unele minerale (cleveit, monazit, fergusonit, samarskit, torianit, etc.). Izolarea heliului din gaze se face prin trecerea amestecului peste mangal răcit la temperatura aerului lichid. Gazele se lichefiază, cu excepţiunea neonului şi a heliului. La temperatura hidrogenului lichid se condensează şi neonul; pentru a îndepărta urmele de hjdrogen şi de oxigen, se supune amestecul de gaze unor descărcări electrice, sub acţiunea cărora hidrogenul se combină cu oxigenul, formând apă. Heliul este un gaz monoatomic incolor, inodor, neinflamabil. Este cel mai uşor gaz, după hidrogen. Din punct de vedere chimic, esie inert. Heliul se întrebuinfează la umplerea baloanelor şi a dirijabilelor, a becurilor electrice, la umplerea termometrelor cu gaz, etc. 4. Helix [rejiHKC; Helix; Helix; heJix; helix]. Paleonf.: Gasteropod pulmonat terestru, care are-două perechi de tentacule, dintre cari prima poartă ochii. Are o cochilie globuloasă cu peristom rotund. Este un gen ubicuist, care cuprinde vreo 3500 de specii. A fost foarte răspândit în Terfiar: Helix Marioni (Eocen mediu), Helix rugulosa şi Helix Raimondi (Oligocen superior), Helix Mrazeci (Meofian), Helix delphinensis (Ponfian), etc. 5. Helleborus niger L. V. Spânz. e. Heller, reacţia lui ~ [peaKiţHH Tejuiepa; reaction de H. ; H. Reaktion; H. test; H.-fele reakcio]. Chim. biol.: Reacfie folosită pentru recunoaşterea albuminelor. Se bazează pe acfiunea coagulantă a acidului azotic fafă de albumine, care determină formarea unui inel la limita de separare a celor două solufii. 7. Hellmann, cilindrul lui V. sub Meteori: Aparate de măsură. 4 s. Helmholfz, ecuaţia lui ~ [ypaBHeHHe Tejib-MroJlbiţa; equation de H.; Satz von H.; H. equation; H.-egyenlete]. Opf.: Relafia AB■ /■ tg u = A'B*' /'• tg u\ unde AB şi ÂB' sunt respectiv lungimea unei dimensiuni a unui obiect şi lungimea corespunzătoare a imaginii respective într'un sistem optic, / şi /' distanfa focală obiect şi distanfa focală imagine a sistemului, u unghiul pe care-1 formează cu axa sistemului optic o rază de lumină oarecare, ce porneşte din punctul în care obiectul e înfepat de axa sistemului, şi u' e unghiul corespunzător pentru raza emergentă din spaţiul imagine. 9. Helmholfz, teoremele lui ~ [TeopeMbi rejlbMrOJlblţa; theoremes de H.; H.-Sătze; H. theorems; H.-tetelei]. V. sub Turbion, tub de 10. Helmolfz - Gibbs, relaţia lui ~ [oTHorne-HKe T.-}K,; equation de H. G.; H.-G. Gleichung; H. G. equation; H.-G.-fele egyenlet]. El.: Relafie care exprimă tensiunea electromotoare Ue a unei pile: /. Q dU0 n. F dT T fiind temperatura absolută, n valenfa, / echivalentul mecanic al caloriei, Q căldura care intră dUe în joc şi F constanta lui Fâraday, iar —coe- ficientul de temperatură al pilei. Când ar dUe dT = 0, relafia devine identică cu relafia lui Thomson. ii. Helsinki! [rejibCHHKHT; heîsinkite; Helsin-kit; heîsinkite; helszinkit]. Pefr.: Rocă aplitică formată din parageneza albitului şi a epidotului. ia. Helvefian [rejibBeTHnecKHH (mBeiiiţapc-khh) npyc; helvetien; Helvetian; helvetian; hel-vetiân]. Geo/.: Etaj situat la baza Mediteraneanului II. Unele locuri din Europa de Vest cuprind forme de gasteropode şi lamelibranhiate, între cari Ostrea crassissima şi Cardita Jouanneti. In fara noastră, în Subcarpaţi, e desvoltat sub facies mar- 950 nos, argilos, grezos, cu eflorescenfe saline şi cu intercalafii de gips şi tuf dacitic. Uneori are şi zăcăminte de petrol secundar. îl găsim şi pe marginea Cuvetei Transilvaniei. 1. Helvin [rejibBHH; helvine; Helvin; helvite; helvin]. Mineral.: 3(Mn,Fe)BeSi04.MnS. Mineral care se găseşte asociat cu grenafii sau în sieni-tele eleolitice. Se prezintă sub formă de cristale tetraedrice regulate, de coloare galbenă deschisă, brună sau verde, cu luciu sticlos, răşinos. 2. Hem [reM; hem; Ham; haem; hem, ham]. Chim. biol.: Materie colorantă a sângelui, care, în unire cu o globină, formează cromoproteida cunoscută sub numele de hemoglobină. Formula CH u CH3 I H I c c c CHa-Ci^C aXC/3 4C-CH=CH2 \ I II / /C=N N-C. HC5 Fe^ 3ru \ / C—N N=c [CHa-O l C r^C-CH3 X(I/ sy I H I ch2 ch9 I I CH2-COOH CHa-COOH de constitufie a hemului se poate deduce din formuJa porfinei. Este o porfină la care s'au substituit 4 radicali metili ( —CH3) în pozi)iile 1, 3, 5, 8, doi radicali vinili ( — CH =CHa) în pozifiile 2 şi 4 şi două resturi de acid propionic ( —CH2~CH2 —COOH) în pozifiile 6 şi 7. Are deci o structură asemănătoare protoporfirinei, având însă un atom de fier centra! legat complex de atomii de azot ai ciclurilor pirolice. Spre deosebire de hemină, în hem, fierul este bivalent. Nu a fost izolat în stare pură; prin oxidare trece în hematină. s. Hemafeină [reMaTeHH; hemateine; Hăma-tein; haematein; hematein]. Chim.: Substanfă colo-OH O I II c HC^ XCH C-------C H II ! C r ,CH2 HC7 V \ OH I II C C CH: HO/ X07 I OH rantă roşie, obfinută prin oxidarea hematoxilinei care se extrage din lemnul de Haematoxylon campechianum L. Hemateinase separă sub formă de foife de coloare argintie lucioasă. Dacă oxidarea este înaintată se obfine, ca produs secundar: o pulbere amorfă, roşietică. Pe mordant de aluminiu, dă o colorafie violetă; pe crom, neagră-albastră, iar pe staniu, violetă-roşie. Serveşte la vopsirea mătăsii şi Ia imprimarea bumbacului. 4. Hematimefru [reMaTHMeTp; hematimetre; Hămatimeter; haematimeter; hemâtometer]: Aparat folosit pentru numărarea globulelor din sânge. Se compune dintr'o lamă de sticlă cu o excavafie cilindrică de 0,2 mm adâncime, cu fundul plan şi împărfit în pătrate, prin drepte paralele perpendiculare, la distanfa de 0,2 mm una de alta. Se numără la microscop numărul de globule dintr'un astfel de pătrat, şi prin calcul se determină numărul confinut într'un mm3 de sânge. 5. Hemafină [reMaTHH; hematine; Hămatin; hae-matin; hemâtin]. Chim. biol.: Combinafie cu schelet porfinic, care se obfine din hemină prin tratare cu alea!ii. Hematina are aceeaşi formulă ca şi hemina (v. Hemină), cu deosebirea că, în locul atomului de clor, are o grupare OH legată de atomul de fier trivalent. In combinafie cu globina, formează methemoglobină. Methemoglobina dă prin reducere în mediu neutru hemoglobina care, prin tratare cu alcalii, trece la hemocromogen. e. Hemafină [reMaTHH; hematine; Hămatin; haematin, haematite; hemâtin], Ind. petr.: Substanfă compusă din oxizi de fier şi alte metal#, servind pentru a mări greutatea specifică a noroiului de sapă. E un produs indigen obfinut prin prelucrarea piritelor arse. 7. Hemafif [peMaTHT, KpacHbift }Kejie3HHK, }KeJie3HblH 6jiecK; hematite; Hămatit, Eisenglanz, Roteisenerz; haematite; hematit, voros vasko]. Mineral.: Fe2Os. Mineral din grupul oxizilor. Confine 70°/o fier, şi este un minereu de fier. Se prezintă în cristale romboedrice sau în agregate foioase. Are coloare roşie, urma roşie ca sângele până la roşu închis. In stare cristalizată are uneori coloare cenuşie ca ofelul, cu luciu. Are duritatea 3 ■■ -6 şi gr. sp. 5,2. Unele varietăţi de cristale sunt folosite ca pietre semiprefioase (Blut-stein). Se formează hidrotermal sau pneumatolitic, uneori metasomatic, sau prin reaejie între ciorură de fier şi vapori de apă, ca şi, cel mai adesea, prin transformarea altor minerale de fier, de ex. a limonitului. s. Hemafocrif reMaTOKpHT; hematocrit; Hăma-tokrit; haematocrit; hemâtokrit]. Chim. biol.: Apa- w Hematocrit (montat penfru centrifugă). rat folosit pentru determinarea numărului de globule roşii confinute în 1 mm3 de sânge. Este format din două tuburi capilare de sticlă, prinse orizontal într'o armatură metalică. Tuburile 4 1) hematii; 2} bemlmorfM; 3) hesonit; 4) heulandii; >) hi persian. 951 unt divizate în 100 de părfi, şi au, fiecare, o capacitate de 0,5 mm3. Capilarele se umplu cu sânge, şi întregul dispozitiv se montează la o maşină centrifugă. Prin centrifugare, globulele roşii se separă de ser, depunându-se la capătul capilarului. Se citeşte limita de separare, iar cifra se înnlulfeşte cu 1 00 000 pentru a se obfine numărul de globule roşii din 1 cm3 de sânge. î. Hemafoporfirină[reMaTonop4)HpHH; hema-toporphyrine; Hămatoporphyrine; haematoporphy-rin; hemâtoporfirin]. Chim. biol.: CH3 ch-oh ch3 c c c 0H ™ Z2\_xa\ /8\ I ch~cx î v ;C"CH-CH3 C=N: :N-C HC6 2 H+ ^CH \ /. C-N: :N=C CH3-C s c v C 5 c-ch3 \c/ ^ * 1 H I CH, CH2 1 “ I ch2 ch2 I I COOH COOH 1 -3-5-8 tetrametil 2-4 dihidroxietil 6-7 dipro-pionic acid - porfină, substanfă obfinută din hemoglobină prin acfiunea acidului clorhidric concentrat, care scoate fierul din molecula acesteia. 2. Hematoscop [reMaTOCKOn; hematoscope; Hămatoskop; haematoscope; hematoszkop]. Chim. biol.: 1. Instrument folosit pentru dozarea hemoglobinei din sânge, bazat pe transparenja sângelui. Se compune din două lame de sticlă gradate, cari se aşază pe o placă de porfelan. Diviziunea la care se poate citi, prin pata de sânge, cifra de pe scara gradată, indică hemoglobina confinută în sângele care se examinează (hematoscopul lui Henocque). — 2. Spectroscop care permite să se examineze direct spectrul sângelui care circulă în capilarele tegumentelor. s. Hematoxilină [reMaTOKCHJiHH; hematoxy-iine; Hămatoxylin; haematoxyline; hematoxilin]. Chim.: OH OH I I C--------C HC XCH Nc=c' H I I r HC CH2 s ^ \ / HC C C I II I ^ OH cv C ch2uh HO X O I OH Leucoderivatul unei materii colorante roşii, numită hematină, care se găseşte în lemnul arborelui Haematoxylon campechianum, arbore cunoscut sub numele de băcan. Este o substanfă incoloră, cristalizată cu p. t. şi cu descompunere la cca 200°, solubilă în alcalii, insolubilă în apă, în alcooli şi în eter. 4. Hemeralopie [reMepaJionHH; hemeralopie; Hemeralopie, Nachtblindheit; hemeralopia, day blindness; hemeralopia, ejszakai vaksâg]. Biol.: Boală de carenfă, datorită lipsei de vitamină A. Hemeralopia se manifestă printr'o foarte scăzută putere de percepere vizuală în timpul serii. s. Hemerocallis [>KejrraH jihjihh; hemerocalle, lis jaune; Taglilie; day-lily; sârga liliom], V. Crin galben. e. Hemiceluloze [reMHiţeJuiK)Ji03a; hemicel-luloses; Hemizellulose; hemicelluloses; hemicel-lulozek]. Chim.: Polizaharide cari se găsesc, împreună cu celuloza, în perefii celulelor vegetale. Nu prezintă o compozifie chimică bine definită; sunt considerate a fi un amestec de galactozani şi pentozani. Se deosebesc de celuloză prin rezistenja lor mai mică fafă de reactivii chimici. Sunt solubile în solufiile alcaline diluate şi uşor hidrolizabile de către acizi. 7. Hemicoloizi [nojiyKOJiJiOHAbi; hemicollo-Tdes; Hemicolloide; hemîcolloids; hemikolloidok]. Chim.: Substanfe macromoleculare cu proprietăfi coloidale, având un grad de polimerizare până la 100 şi lungimea catenei de 50"*250 A. Nu au proprietăfi coloide pronunfate, iar solufiile lor nu sunt vâscoase. In stare solidă sunt pulve-rulenfi sau lipicioşi; filmele sau firele obfinute din hemicoloizi nu au rezistenfă mecanică. 8. Hemidaris. Paleonf.: Gen de echinid din ordinul euechinidelor regulate, cu specii cari au trăit din Jurasic până în Eocen. Are zone ambulacrare largi, cu noduri din ce în ce mai pronunfate în jumătatea inferioară. Zonele interambulacrare sunt, de asemenea, Iar- Hemidaris. gi,cu douăşiruri de no- Vedere din profil (B); partea arti-duri găurite pe cari se cuIară (C) cea terminală (A) a articulează spinii măciu- unui spin măciucat, rupt în două. cafi. Sin. Hemicidaris. ». Hemiedrie [reMHenpHfl; hemiedrie; Hemi-edrie; hemihedrism; hemiedria]. Mineral.: Proprietatea unor clase de simetrie ale unui sistem cristalin de a cuprinde numai o parte din elementele de simetrie ale clasei holoedrice. io. Hemimorfie [reMHMop(|)H3M; hemimorphie; Hemimorphie; hemimorphism; hemimorfia]. Mineral.: Proprietatea unor clase de simetrie he-miedrice de a avea o axă principală de simetrie polară (de a le lipsi deci planul principal de simetrie). 952 fu Hemină FreMHH; hemine; Hămine; hemin, haemin; hemin]. Chim. biol.: * CH2= CH CHs 1 H I C r C /2\ /3\ CH3-C1 C a C *c—ch = ch2 \ I II / C=N CI-N-C / \ / s HC 8 Fe-*- P CH \ / \ ✓ C-N N=C /II I \ CH3—C8 c C 5C-CH3 \7/ \y/ \6/ CCC I H I CH2 ch2 I I ch2-cooh ch2-cooh Materie colorantă cu schelet porfinic, care se obfine prin tratarea hemoglobinei cu acid acetic în prezenta NaCI. Are aceeaşi structură ca şi hemul, deosebindu-se de acesta prin faptul că atomul de fier este legat complex, dând reacfiile fierului trivalent şi având un atom de clor legat electrovalent. Hemoglobinele din sângele vertebratelor confin drept pigment aceeaşi hemină, dar componenta proteică diferă. Structura hemi-nei a fost stabilită şi prin sinteză. Sin. Clorhemină. 2. Hemifropie [reMHTponH3M; hemitropie; Hemitropie; hemitropism; hemitropia]. Mineral.: Fenomenul de concreştere simetrică între indivizi cristalini de acelaşi fel, în care, printr'o rotajie de 180° în jurul unei axe, indivizii cristalini pot fi aduşi la superpozifie (sau în pozifie paralelă). V. şi sub Maclă. 3. Hemlock [nopa reMJiona (xydHTejib); hemlock, ecorce du pin du Canada; Hemlock-rinde; hemlock bark; hemlock fenyokereg]. Ind. piei.: Coaja pinului hemlock. Confine 7,,,12°/0 substanfă tanantă; se foloseşte în tăbăcărie. 4. Hemocianină [reMOiţHaHHH; hemocyanine; Hămozyanin; haemocyanin; hemocianin]. Chim. biol.: Pigment respirator din sângele anumitor melci şi crustacee. Hemocianina este o proteidă care confine în molecula ei cupru. Sub formă redusă, este incoloră; oxidată, devine albastră. Greutatea ei moleculară, determinată prin metoda ultracentrifugării, este de cca 6700000. 5. Hemoglobină [reM0rji06HH; hemoglobine; Hămoglobin; haemoglobin; hemoglobin]. Chim. biol.: Materia colorantă roşie a sângelui. E o cromoproteidă compusă dintr'o proteină (globina) şi o materie colorantă propriu zisă (hemul). Hemul confine în moleculă patru nuclee pirolice şi un atom de fier legat complex. El nu poate fi separat din cauza nestabilităfii sale; pentru studiul structurii hemoglobinei, s'a folosit ca materie primă hemina, combinafie obfinută prin tratarea hemoglobinei cu ciorură de sodiu şi acid acetic. Hemina este cristalizată, roşie (cristalele lui Teichmann) şi stabilă, şi confine fier trivalent. Prin eliminarea fierului din molecula de hem sau de hemină se obfin porfirine. Dela hem şi hemine derivă aceeaşi porfirină, numită protoporfirină. Hemoglobina îndeplineşte funcfiunea de a transporta oxigenul în organismul animal. Formează, cu acesta, o combinafie uşor disociabilă, oxi-hemoglobina, acolo unde presiunea oxigenului este mare (în plămâni), şi se disociază la presiune mică (în capilarele sangvine), punând oxigenul în libertate. e. Hemol [reMOJi; hemol; Hămol; haemole; hemol, hămol]. Farm.: Preparat obfinut prin reducerea sângelui defibrinizat cu pulbere de zinc în mediu slab acid. E o pulbere brună, pufin solubilă în apă. Conţine 0,3% fier legat organic, şi se întrebuinfează ca reconstituent în combaterea clorozei, singur sau împreună cu alte substanfe, ca: arsenul, bromul, iodul, zincul, etc. 7. Hemomefru [reMOMeTp; hemometre; Hă-mometer; haemometer; hemometer]. Chim. biol.: Aparat folosit pentru dozarea hemoglobinei. Este compus din două tuburi de sticlă calibrate egal, montate pe un suport care are la mijloc o scară divizată de jos în sus, în 100 de părfi. Unul din tuburi confine solufia etalon, iar în al doilea se introduc 10 mm3 HCI1f50/0f şi 20 mm3 de sânge. Se agită şi se adaugă cu încetul apă în tubul de comparat. Când se obfine o egalitate de tentă, se citeşte pe scară nivelul la care s'a ajuns. Cifra citită indică procentul în hemoglo-bină al sângelui. Sin. Hemoglobinometru. s. Hemoplastic [reMonJiacTH^ecKHH; hemo-plastique; hămoplastisch; haemoplastic; hemo-plasztikus]. Biol.: Calitalea unei substanfe de a fur-nisa repede principiile necesare pentru formarea sângelui. Ex. alimente hemoplastice, medicamente hemoplastice. 9. Hemospecfroscop [reMOcneKTpocKon; he-mospectroscope; Hămospektroskop; haemospec-troscope; hemoszpektroszkop]. Chim. biol.: Aparat care permite să se recunoască urmele de sânge în lichide, prin bandele de absorpfie ale oxihemo-globinei, cari sunt situate în galbenul spectrului. 10. Hemostatic [reMOCTaTHqecKHH; hemosta-tique; hămostatisch; haemostatic; hemosztatikus]. Biol.: Calitatea unui procedeu, a unui agent fizic sau a unei substanfe chimice de a servi pentru oprirea unei hemoragii. Procedeele mecanice pot fi: compresiune, sutură, ligatură, agenfii fizici: răcire şi cauterizare, iar cei chimici: astringentele, er-gotina, antipirina, perclorura de fier, adrenalina, clorura de calciu, apa oxigenată, taninul, etc.). u. Hemofahometru [reM0Tax0MeTp; hemo-tachometre; Hămotachometer; haemotachometer; hemotachometer]. Biol.: Aparat pentru măsurat vitesa sângelui în artere. 12. Hempel, coloană ~ [KOJiOHHa TeMnejin; colonne H.; Destillieraufsatz nach H.; H column, H. tube; H. fele desztillâlâsi oszlop]. Ind. petr.: Coloană de fracţionare, constituită dintr'un tub de sticlă cu diametrul exterior de cca 28 mm şi lungimea de cca 280 mm, care are 1a fund o spirală de metal. Coloana este umplută până la înălfimea de 155 mm cu bile de sticlă cu diametrul 953 jă 3 ■ • ■ 6 mm. Este întrebuinţată în laborator, Ia distilaţii fractionate de petrol brut, de benzină, etc. î. Henning, formula lui ~ [(jpopiviyjia TeH-HHHra; formule de H.; H. Formei; H. 's formula; H.-keplete]. Meteor. V. sub Diagramă aerologică. 2. Henry [MejKAynapoAHbiH reHpn (eAHHHiţa caMOHHAyKD,HH)]; henry; Henry; henry; henry]. EL: Unitatea de inductivitate proprie şi mutuală, în sistemul de unităţi MKSA. Un henry e induc-tivitatea proprie a unui circuit electric linear prin care intensitatea de curent de un amper stabileşte fluxul magnetic de un weber, sau inductivitatea mutuală dintre un circuit electric inductor parcurs de curentul de un amper şi dintre un circuit e-lectric indus, prin care curentul de inductor stabileşte fluxul magnetic de un weber. 3. Henry, legea lui ~ [3aKOH. reHpH; loi de H.; H. Gesetz; H. 's law; H.-torvenye]. Fiz.: Cantitatea de gaz disolvată într'un volum dat dintr'un lichid în contact cu gazul, la o temperatură dată, este proporţională cu presiunea gazului. 4. Hepfan [reiiTaH; heptane; Heptan; hepta-’ ne; heptan]. Chim.: CH3 — (CH2)5 —CH3. Hidrocarbură parafinică normală. Are p. f. 98°, p. t. 91° şi d. 0,688 la 20°. Se întrebuinfează ca etalon de referinfă la determinarea cifrei octanice a benzinelor, având valoarea antidetonantă zero. 5. Hepfanal [rerrraHaJi; heptanal, aldehyde heptylique, aldehyde oenantique; Onanthol, On-anthaldehyd, n - Heptylaldehyd; oenanthal, heptanal, heptylic aldehyde, oenantic aldehyde; heptilaldehid]. Chim.: CH3(CH2)5 —CHO. Lichid incolor cu miros pătrunzător, p. f. cca 155° şi densitatea 0,832 la 19°. Se prepară din uleiul uşor şi din uleiul greu dela distilarea lemnului. Serveşte la prepararea alcoolului şi a acidului corespunzător, la prepararea esenfei artificiale de coniac, şi ca accelerator de vulcanizare (sub acfiunea anilinei în exces, în prezenfa acidului sulfuric, a acidului acetic sau a clorurii de zinc). Sin. Oenantal, Aldehidă heptiiică. 6. Heptodă [renTOA; heptode; Siebenpolrohre; heptode; heptoda, het elekîrodâs cso], Elf.: Tub electronic cu şapte electrozi: un anod, un catod şi cinci grile. îndeplineşte funcfiunea de schimbătoare de frecvenfă sau de amplificatoare cu pantă variabilă în înaltă sau în medie frecveniă. V, şi sub Poliodă. 7. Heracleum Spondylium L. Bot. V. sub Talpa ursului. s. Herapatită [repanaTHT; herapathite; Hera-pathit; herapathite; herapâtit]. Chim.: Compus obfinut prin acfiunea iodului asupra sulfatului de chinină. Formează mici cristale cu un puternic pleocroism, cari servesc la obfinerea polarizorilor cunoscufi sub numele de polaroizi. Un polaroid este o foaie de acetat de celuloză în masa căreia sunt orientate numeroase cristale de herapatită, dând astfel un ecran care poate înlocui un nicol în unele aplicafii. In roşu extrem însă, extincţia razei absorbite nu mai este totală, iar în violet extrem sunt absorbite cele două raze. Polaroizii au numeroase aplicafii, de ex. ca ecrane în fotografie. 9. Hercinic, sistemul ~ [repiţHHCKHH; sisteme hercynique; herzynisches System; hercynic system; hercynikus rendszer], Geo/.: Sistem muntos vechiu, ridicat către sfârşitul erei paleozoice, în Carbonifer-Permian. Astăzi, acest sistem este, în cele mai multe locuri, adânc erodat şi redus la stadiul de pene-plenă. Urmele lui se văd în aproape toate continentele. In Europa se observă cute hercinice de direcţia NV-SE (armoricană), întâlnite în Ardeni, în Westfalia, Harz, Boemia, Dobrogea de Nord. In Masivul central al Franfei, cele două direcfii de cutări hercinice se întretaie. întâlnim cutări hercinice în Meseta iberică şi în Nordul Saharei. In continentul vechiu siberian, catenele hercinice se numesc catene altaice. 10. Hercinif [repiţHHHT; hercynite; Hercynit; hercynite; hercynit]. Mineral.: (F, Mg)Al204. Mineral din grupul spinelilor, în care magnezia este înlocuită, în total sau până la 3°/0, cu protoxid de fier. Se prezintă sub formă de mase granuloase, negre, cu slabe urme de formeoctaedrice. 11. Hercules [repKyjiec; Hercule; Herkules, Hercules; Hercules; Herkules]. Asfr.: Constelafie din emisfera boreală. Sistemul solar se mişcă spre un punct care este situat în constelajia Hercules. 12. Herd. Mine. V. Masă de concentrare. 13. Herghelie [kohckhh 3aBOA; haras; Gestut; studfarm; menes, mentelep]. Zoot.: Stafiune pentru creşterea armăsarilor şi a iepelor de rasă, pentru reproducere şi ameliorare. 14. Hermife, polinoamele lui ~ [n0JiHH0Mbi T; polynomes d'H.; H. Polynome; H. polynoms; H.-fele polinomok]. An. mat.: Şir de polinoame ortogonale în intervalul (— oo, -f oo)r definite prin re- laţia -- dn ( -m de unde: 9 n—2 a n—4 _ £, n—6 Hn{x) = xn-C2nx +1.3.C> _1.3.5.C>+...-Ele sunt solufii ale ecuafiei diferenfiale: y" — xy' + ny— 0, a cărei a doua solufie fundamentală se numeşte funcfiunea lui Hermite de a doua speţă. Relafia de ortogonalitate pentru polinoamele lui Hermite se scrie sub forma c°° co (m*n) \ « *d*= —oo [nlylK (m — n). îs. Heroină [repoHH; heroine; Heroin; heroin; heroin]. /N-CH3 / 1 h2c-hc ch2 / \ hi HC-C C-rCH # % / \ %■ HC C-----------C—CH2 CH \ / \ / C-C CH-C / \o/ h"\ OOC-CHs ooc Chim.: Substanfă obţinută prin tratarea morfinei 954 cu anhidridă acetică sau cu ciorură de acetil. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, cristalina, foarte solubilă în apă, solubilă în cloroform, în benzen şi alcool Ia fierbere. Are p. t. 171°. Sărurile sale sunt mai solubile în apă, pentru care motiv sunt folosite sub această formă (în special sub formă de clorhidrat de heroină) în medicină, ca anti-dispneic, ca analgezic şi ca sedativ. Sin. Diacetil-morfină. 1. Herpolodie [repnojioflutf; herpolhodie; Her-polhodie; herpolhode; herpolodia]. Mec. V. sub Polodie. 2. Hersă nefoscopică [He^ocKonHHecKan 6o-pOHa; herse nephoscopique; Wolkenmesseregge; nephoscopic harrow; nefoszkopikus borona]. V. sub Nefoscop. s. Herfz [repiţ; hertz; Hertz; hertz; Hertz]. V. Ciclu. 4. Hesonif [reccoHHT; grenat grossulaire; Hes-sonit; hessonite; heszonit]. Mineral.: Varietate de grenat cu aluminiu şi calciu. Se poate prezenta incolor, verzuiu, brun, galben sau roşu. Se întâlneşte, ca şi grosularul, ca mineral de contact, între calcare şi roce eruptive. Cristalele limpezi se taie ca piatră prefiosă. 5. Hess, legea Iui ~ [3aKOH Tecca; loi deH.; H.s Gesetz; H.'s law; H.-torvenye]. Chim.: Căldura de reacfie este independentă de etapele în cari se efectuează reacfia. Legea este un caz particular al legii conservării energiei. Ea este folosită în Termochimie pentru calcularea căldurii de formafie a unei substanfe. e. Hesselmann, motor V. Motor cu injecfie şi cu aprindere independentă comandată. 7. Hessian [reccHan; hessien; Hessian; hes-sian; hessziân]. Mat.: Determinantul C)2Î cn eJxj t)x. C)^1C)XM 02/ m. ' d2/ 32/ C)*WC)*1 d*ndx2 d*nc)xn ai cărui termeni sunt derivatele parfiale de ordinul al doilea ale funcfiunii / (x±, x2,... xn). Hessianul se întâlneşte în studiul curbelor algebrice. 8. Hessian jjpKyTOBoe n0Ji0TH0; hessiane; Hessian; hessian; hessziân]. Ind. text.: Jesătură semigrosolană, fabricată din iută nealbită, prelucrată ca saci, ca pânză de împachetat, folosită pentru protecfiunea cablurilor electrice, etc. 9. Hessit [reccHT; hessite; Hessit; hessite; hesszit]. Mineral.: Ag2Te. Telurură de argint. Minereu cu un confinut de 63% Ag. Se prezintă în cristale alungite, din sistemul cubic. Are duritatea 2,5, gr. sp. 8,3 ■■■9,0, coloare metalică albastră-cenuşie. Confine şi pufin Au şi Pb. Se întâlneşte foarte rar în zăcămintele auro-argentifere. 10. Hetero-, V. şi Etero-. 11. Heferoafom [reTepoaTOM; heteroatome; Heteroatom; hetero-atom; hetero-atom]. Chim.: Orice atom, afară de cel de carbon, care intră în inelul unei combinafii organice ciclice. 12. Heferoceras. Paleont.: Gen de amonit din familia litoceratidelor, cu specii caracteristice pentru Cretacic. Se caracterizează prin cochilia răsucită în spirală alungită, desfăşurată ca la gasteropode, cu ultimele ture libere unele de altele. îs. Heferoeidu [reTepoiţHKjiHnecKoe coe^H-neHHe; heterocycle; heterozyklische Verbindung; heterocyclic compound; heterociklene]. Chim.: Combinafie organică ciclică, al cărei inel este constituit din atomi de carbon şi din unu sau d:n mai mulfi heteroatomi. Dintre elementele cari pot forma heteroatomi, sunt mai importante: oxigenul, azotul şi sulful. Ca şi în seria carbociclica, uşurinţa de formare şi stabilitatea combinaţiilor he-terociclice cu cinci şi şase atomi sunt cu mult mai mari decât ale ciclurilor mai mici. — O combinafie heterociclică cu oxigen este furanul; cu sulf, tiofenul. — Cele mai importante combinafii din această clasă sunt cele cu azot, reprezentanţii tipici fiind pirolul şi piridina. Heterociclii cu azot sunt substanfele de bază ale multor produşi naturali (materii colorante din sânge, din frunze, din alcaloizi). 14. Heferocromo|omi [reTepoxpoMOCOMbi; he-terochromosomes; Heterochromosomen; hetero-chromosomes; heterokromoszomok]. V. Alosomi. 15. Heferodină. V. Eterodină. ie. Heferodispers [reTepoAHcnepcHbiH; hete-rodisperse; heterodispers; heterodispersed; hetero-diszpersz]. V. Polidispers. 17. Heferodonf [reTepOAOHT; heterodonte; He-terodontschloţj; heterodont; heterodont]. Geo/.; Tip de fâfână de iamelibranhiat cu dinfi diferenţiaţi; ^ei situaţi în apropierea umbonelui sunt dinfii cardinali, scurfi şi aproape perpendiculari pe marginea cardinală; ceilalfi, depărtafi de um-bone, sunt lungi, oblici sau paraleli cu marginea cardinală, şi se numesc dinfi laterali. Intre dinfi se găsesc fosetele dentare corespunzătoare. îs. Heferomiarti: Subordin de lameiibranhiate la cari cei doi muşchi închizători ai valvelor sunt inegal desvoltaţi, unul fiind foarte desvol-tat, iar celălalt foarte redus. 19. Heteromorf [reTepoMopcjDHbiH; heteromcr-phe; heteromorph; heteromorphic; heteromorf]. Mineral.: 1. Calitatea unei substanfe de a avea două sau mai multe forme cristaline diferite. — 2. Calitatea unor roce eruptive de a avea aceeaşi compozifie chimică, dar de a diferi din punctul de vedere al compozifiei lor mineralogice. Sin. Eteromorf. 20. Heteromorlie [reTepoMop(i)H3M; hetero-morphie; Heteromorphie;heteromorphism; hetero-morfizmus]: Sin. Polimorfie (v.). *21. Heferomorfit [reTepoMop4)HT; heteromor-phite; Heteromorphit; heteromorphite; heteromor-fit]. Mineral.: 11 Pb S. 6 Sb2S3. Varietate de jamesonit capilar. 22. Heteropoliacizi [reTeponojiHKHCJiOTbi; he-teropolyacides;Heteropolysăuren; heteropolyacids; heteropolisavak]. Chim.: Acizi complecşi rezul- 955 tafidin unirea radicalului unui acid vanadic, wolfra-mic sau molibdenic cu radicali ai unor acizi de tărie mijlocie sau ai unor hidroxizi amfoteri. Exemple: acidul fosforwolframic H3[P04Wi2 Oi8(OH)36], acidul fosformolibdenic H7 [P(M0207)6], etc. y/ 1. Heferopolimer[reTepDnojiHMep; heleropo-lymere; heteropolymer; heteropolymer; hetero-polimer]. Chim.: Polimer a cărui moleculă confine monomeri diferifi. 2. Heferosfegina. Paleonf.: Gen de foramini-fer din subordinul vitro-calcaroaselor. Trăieşte din Eocen până astăzi; are fest discoidal turtit, cu două, trei spirale de camere divizate secundar s. Heierofrofie [reTepoTponHH; heterotro-phie; Heterotrophie; heterotrophy; heterotrofia]: Proprietatea unor organisme de a suferi modificări funcfionale când li se schimbă într'un anumit fel regimul alimentar. 4. Heferozigot [reTepo3HroT; heterozygote; Heterozygot; heterozygote; heterozigot]. Biol.: Zigotul rezultat din contopirea a două celule sexuale cu gene diferite. 5. Hefralină [reTpajiHH; hetraline; Hetralin; hetralin; hetralin]. Farm.: C-OH Combinafie între rezorcină 40% şi urotropină 60 /o. Se prezintă în forma unei pulberi; e dulce şi solubilă în apă şi în alcool. Se foloseşte în medicină ca desinfectant al intestinului şi al căilor urinare. e. Heffangian [reTTaHrHaHCKHH (apyc); het-tangien; Heftancjian;hettangian; hettangian]. Geol.: Etaj a! Liasicului inferior, situat între Rhefian (la partea inferioară) şi Sinemurian (la partea superioară). Ca forme caracteristice de amonifi, cuprinde: Arietites bucklandi, Arietites semicortatus, Arietites tumeri, Arietites obtusus, Aegp^eras planicosta, etc. 'V Keuchera [naMHejiOMKa; heuchere; ffeu-chera; heuchera, alum root; heuchera]. Bof.: Heuchera; familia saxifragaceelor. Pîantă vivace care înfloreşte prin Mai*-Iunie, cu flori de coloare roşie. Creşte până la 40 cm înălfime. Se cultivă pentru coloarea frunzelor şi a florilor sale. Se foloseşte în platbande, printre stâncării şi ca plantă de borduri. s. Heulandif [reHJiaHAHT; heulandite; Heu-landit; heulandite; heulandit]. Mineral.: * Ca (AL Si6 0J6) ■ 5 H20. Zeoiit care se găseşte uneori asociat cu stilbită, cu care se poate confunda. Cristalizează în sistemul monoclinic. Prezintă luciu sticlos, sidefiu. Este incolor, alb sau roşu. Varietăfile cărămizii îşi datorează coloarea solzilor de goethit. Apare în cavitafile amigdaloide ale bazaltelor şi por-firitelor. 9. Hevea brasiliensis (Miill. Arg.). Bof., Ind. cc.: Arbore din familia euforbiaceelor, înalt de 20-"30 m şi lipsit de ramuri la partea inferioară; creşte în stare sălbatică în pădurile Ameri-cei de Sud şi ale Africei, mai pufin în Asia. Este cultivat, de asemenea, în Indiile Orientale şi în alte regiuni, pe o scară largă. Hevea brasiliensis este cea mai importantă specie a acestei familii, din care fac parte şi Hevea guyanensis, H. benthamiana, H. Iuţea, H. spruceana, etc. Din latexul extras prin incizii, din foi, ramuri şi scoarfă, se separă cauciucul cu ajutorul agenfilor chimici (săruri de aluminiu, de sodiu, de magneziu sau sublimat, bitartrat de potasiu, etc., cu acizii acetic, fluorhidric, formic, sulfuric, etc.) sau al agenfilor fizici (căldură naturală sau încălzire, combinată cu filtrări şi centrifugări). Din seminfele arborelui se obţine un uleiu galben-brun, cu miros asemănător uleiului de in, cu densitatea 0,922"-930, sicativ, folosit la prepararea vernisurilor şi a săpunurilor. 10. Hexadorcidohexan [reKcaxjiopiţHKJioreK- caH ; hexachlorocyclohexane; Hexachlorcyclohexan; hexa- HCI chlorocyclohexane; hexaklor- C ciklohexân]. Chim.: Substanţă CIHC^ ^CHCI cu proprietăfi insecticide remar- | | cabile, mai accentuate la iso- CIHC CHCI merul Y, numit gamexşn. ^C^ 11. Hexacoralieri [reKcano HCI paJTJlbl; hexacoralliaires; He- xacorallien; hexacorals; hexakorallok]. Geo/.: Ce-lenterate zoontare cu schelet calcaros şi cu simetrie radiară de tipul 6. Au apărut în era mesozoică şi trăiesc şi astăzi. Se împart în hexacoralieri apori şi hexacoralieri poroşi. V. Coralieri. 12. Hexaedru [mecTHrpaHHHK; hexaedre; Sechsflach, Hexaeder; hexahedron; hexaeder, hat-iapuidom]: Poliedru cu şase fefe. 13. Hexagon [inecTHyroJibHHK; hexagone; Sechseck, Sechsseit, Hexagon; hexagon; hatszog]. Geom.: Poligon cu şase laturi. — într'un hexagon inscriptibil, laturile opuse se taie în puncte aşezate în linie dreaptă (teorema lui Pascal), într'un hexagon circumscriptibil, diagonalele principale sunt concurente (teorema lui Brianchon). într'un hexagon regulat, fiecare unghiu are 120°. Latura hexagonului regulat e egală cu raza cercului circumscris. 14. Hexagonal [mecTHyrojibHbiH; hexagonal; hexagonal; hexagonal; hatszogu]: Calitatea unei figuri geometrice plane de a avea şase unghiuri. 15. Hexagonal, sistem ~ [niecTHyrojibHaH CHCTeMa; hexagonal; hexagonal; hexagonal; hatszogu]. Mineral.: Sistem cristalografie grupând clasele de simetrie cari sunt caracterizate prin prezenfa unei singure zone hexagonale corespunzătoare unei axe principale de simetrie, senară 956 (sau ternară). Forma primitivă este o prismă hexagonală având simetria clasei holoedrice: A63A23A,2di3P23P'2. Sistemul este caracterizat prin patru axe cristalografice; trei dintre ele, echivalente, se înlretaie la 120° şi sunt cuprinse într'un plan perpendicular pe a paira. î. Hexagonul lui Kekule. V.Kekule, hexagonul lui 2< Hexamefafosfaf de sodiu. V. sub Sodiu. 3. Hexametilenfeframină [reKcaMeTHJieHTe-TpaMHH; hexamefhylenetetramine; Hexamethy-lentetramin; hexamethylenetetramine; hexametilen tetramin]. Chim.: Substanţă sub formă de pulbere HaC. cristalină albă sau sub formă de cristale romboedrice incolore, fără miros, cu gust dulce-amăruiu, foarte solubilă în apă. Se obţine prin trecerea unui curent de amoniac peste o solufie apoasă de formaldehidă 40%, la rece (sub 20°), până la safurare; prin filtrare şi concentrare’ în vid, se obfine produsul pur. Cu unii acizi diluafi formează, la rece, săruri cristalizabile; cu unele substanfe organice şi anorganice dă un număr important de compuşi (combinafii moleculare). Se întrebuinfează ca accelerator în vulcanizarea cauciucului, la fabricarea bachelitei, şi în medicină ca diuretic şi ca antiseptic al căilor biliare şi urinare. Sin. Urotro-pină, Uroformină, Formin, Urometină. 4. Hexani! [reKCaHHT; hexanite; Hexanit; he-xanite; hexanit]. Expl.: Exploziv compus dintr'un amestec de hexogen şi nitroglicerină. 5. Hexaoxiantrachinonă. V. Rufigalol. 6. Hexochinază [reKCOKHHa3a; hexokinase; Hexokinase; hexokinase; hexokinâzis]. Chim. biol.: Enzimă care intervine în procesul de fermentafie alcoolică. Hexochinaza catalizează formarea este-rului lui Cori din hexoze. 7. Hexodă [reKCOfl; hexode; Hexode; hexode; hexoda, râcsos elektroncso]. Fiz.: Tub electronic confinând, afară de catod şi anod, patru grile. Poate îndeplini funcfiunea de modulatoare, adică schimbătoare de frecvenfă prin modulafie, sau funcfiunea de amplificatoare antifa-ding. V. şi sub Poliodă. 8. Hexogen [reKCOreH; hexogene; Hexogen; hexogen; hexogen]. Expl.: Ciclotrimetilentrinitroa-mină. E un exploziv foarte puternic, mai sensibil la şoc decât melinita. Se prezintă în cristale albe. Se întrebuinfează pentru încărcarea proiectilelor în amestec cu substanfe inerte sau cu alfi explozivi, ca şi pentru încărcarea torpilelor sau a bombelor anticar. 9. Hexoze [reKC03bi; hexoses; Hexosen; he-xoses; hexozen]. Chim.: Monozaharide cu şase atomi de carbon în moleculă. Confin cinci grupări oxidril şi o grupare carbonilică, după a cărei funcfiune se împart în aldohexoze şi în cetohexoze. Aldohexozele au patru atomi de carbon asimetrici şi formează 16 isomeri optici; cetohexozele au 3 atomi de carbon asimetrici şi formează 8 isomeri. Dau reacfii de eterificare şi de esterificare, datorită exisfenfei grupărilor alcoolice. Principalii reprezentanţi sunt: glucoza, manoza, galactoza şi fructoza, cari, prin încălzire cu acizii minerali, dau acid levu-Iic. Aceste patru monozaharide au proprietatea de a fermenta sub infiuenfa drojdiei de bere, trans-formându-se în alcool etilic. In natură se găsesc libere sau sub formă de glicozide, de oligoza-haride şi de polizaharide. 10. Hexozidaze [reKC03HAa3bi; hexosydases; Hexosidasen; hexoxydases; hexozidâzis]. Chim. biol.: Clasă de enzime din clasa hidrolazelor. Hexozidazele scindează, prin hidroliză, dizahari-dele şi glucozizii. Din această clasă fac parte maltaza, emulsina şi invertina. Sin. Glicozidaze. 11. Hexuronic, acid ~ [reKcypoHOBan khc-jiOTa, acK0p6HH0Ban KHCJiOTa; acide hexuro-nique; Hexuronsăure; hexuronic acid; hexuronsav]: Sin. Vitamină C (v.). 12. Hf Chim.: Simbol literal pentru elementul hafniu. 13. Hg Chim.: Simbol literal pentru elementul mercur. 14. Hiacint [ruaiţHHT; hyacinthe; Hyazinth; ja-cinth', hyacinth; jâcint]. Mineral.: (Zr. Si.04). Varietate de zircon de coloare roşie sau portocalie. Cristalizează în sistemul pătratic sub formă de prisme scurte sau alungite. Are duritatea 7,5, gr. sp. 4,5•■•4,7; se găseşte foarte rar sub formă de cristale mari şi mai des sub formă de cristale mici, în rocele eruptive, cristaline, şi în sedimentele de origine. 15. Hiade [raaAbi; Hyades; Hyaden; Hyades; hiâdok]. Astr.: Grup de stele cari aparfin consfe-lafiei Taurului, din cari cea mai importantă este Aldebaran. ie. Hiaiin [raaJlHH; hyaline; hyalin; hyalin; hiâ- 1 in]. Mineral.: Calitatea unor elemente amorfe din roce formate din topituri, de a se prezenta sub formă sticloasă. Aceste elemente se formează prin răcirea rapidă a topituri lor. 17. Hialină [rHajiKHOBbiă CJlOH; bande hyaline; Hyalinschicht; hyaline layer; hiâlinreteg]. Biol.: Strat de celule de forma unei membrane. Este situat între stratul aleuronic şi stratul de celule brun, formând cu acesta din urmă tegumentul seminfei bobului de grâu. îs. Hialit [rnajiHT, 6ecu,BeTHbiH onaji; hyalite, amiatite; Hyalit; hyalite; hialit]. Mineral.: Varietate de opal incolor şi transparent, cu luciu sticlos accentuat. Se prezintă, de obiceiu, sub formă stalac- 957 titică sau reniformă. Se formează prin alterarea hidrotermală a silicafilor. Alcătueşte vinişoare în rocele eruptive, sau impregnează trunchiuri de arbori silicifiafi. 1. Hialo- [rnajio-; hyalo-; Hyalo-; hyalo-; hyâlo-]. Mineral.: Prefix folosit pentru a arăta caracterul sticlos al unor roce efuzive. 2. Kialofan [rHaJiO(|)aHHbm; hyalophane; Hya-lophan; hyalophane; hyâlofân]. Mineral.: (K,Ba) [Al (Al,Si) Si2Os]. Feldspat baritic cu un confinut de 7 • ”9°!o potasiu. s. Hibarifă [Termen de uzină]. V. Supraîncălzitor de abur. 4. Hibrid [rHâpHAl hybride; Hybrid; hybrid; korcs]. Agr., Zoot.: Organism rezultat din încrucişarea sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate deosebită. Indivizii între cari se face încrucişarea se numesc părinfi, şi pot aparfine aceluiaşi soiu sau unor soiuri, varîetăfi, rase, specii, genuri şi familii deosebite. Hibridul moşteneşte, în general, din însuşirile ambilor părinfi, dar nu are o ereditate stabilă, ci una sdruncinată, adică nestabilă. Prin educarea ulterioară a hibridului (v. sub Hibridare) se poate crea însă din el un organism cu ereditate nouă, stabilă, ceea ce prezintă o deosebită importanfă practică. După modul de hibridare se obfine: 5. Hibrid artificial [HCKycCTBeHHbiH ra6pHAI hybride artificiel; kunstlicher Hybrid; artificial hybrid; mesterseges korcs]: Hibrid rezultat din încrucişarea făcută de om. In practica ameliorării plantelor şi a selecfiunii animalelor, hibrizii artificiali servesc ca material pentru obfinerea de soiuri, varîetăfi şi rase noi. 6. ~natural [naTypaJibHbiH rH6pHA,npHpoA-HbiH THdpHAî hybride naturel; naturlicher Hybrid; natural hybrid; termeszetes korcs]: Hibrid rezultat din încrucişarea naturală, adică fără intervenfiunea omului. La toate plantele la cari polenizarea se face pe cale încrucişată (plante senogame), fie prin intermediul vântului (plante anemofile), fie prin intermediul insectelor (plante entomofile), întâlnim hibrizi naturali. Din contra, la plantele cari se autopolenizează (plahte autogame), hibrizii naturali se întâlnesc mai rar. ?. Hibrid îndepărtat [oTAajieHHbiH ra6pHA; hybride lointain; entfernter Hybrid; remote hybrid; tâvoli korcs]. Agr.: Organism rezultat din încrucişarea a doi indivizi îndepărtafi din punct de vedere sistematic (ca apartenenjă botanica), ca hibrizii dintre specii, genuri şi familii. Exemple: a) Hibrizii între specii la plante: părul culti- vat (Pirus communis L.) X părul sălbatic din taiga siberiană (Pirus Ussuriensis), cartoful (So-lanum tuberosum L.) X pătlăgeaua roşie (Solanum lycopersicum L.), pătlăgeaua vânătă (Solanum melongena L.) X pătlageaua roşie (Solanum Cycopersicum L.), grâul comun (Triticum vulgare L.) X grâul tare (Triticum durum Desf.); b) Hibrizii între specii la animale: asinul X calul, calul X zebra, boul X zebul, boul X yakul, boul X bizonul, porcul X mistreful, câinele X lupul; c) Hibrizii între genuri la plante: mărul (Malum) X părul (Pirus), părul (Pirus) X scoruşul (Sorbus), grâul (Triticum) X secara (Secale), grâul (Triti-cum) X pirul (Agropyrum), ridichea (Raphanus) X varza (Brassica), tutunul (Nicotiana) X ciumăfaia (Datura). Hibrizi între genuri, la animale, nu se cunosc. Se fac încercări de a se obfine hibrizi vegetativi între familii de plante. Cei mai renumifi hibrizi îndepărtafi la plante au fost obfinufi de I. V. Miciurin. Astfel sunt: hibridul măr X părul numit Reinette Bergamotte, obfinut pe cale vegetativă; hibridul măr X scoruşul; hibridul migdal sălbatic (Amygdalus Nana Mongolica) X piersecul sălbatic (Prunus Davidiana Franch) X piersecul nobil [Prunus Persica (L.) Stokes]; hibridul vişin (Cerasus Chamaecerasus) X mălinul japonez (Prunus padus Macki) X cireşul (Prunus avium L.), numit Cerapadus. N. V. Jâfân a objinut renumitul hibrid grâu X pir. Hibridările sexuate dintre specii şi dintre genuri reuşesc foarte greu, deoarece speciile şi genurile sunt infecunde între ele. Pentru a înlătura acest neajuns, I. V. Miciurin a aplicat la plante câteva metode noi, ca: metoda amestecului de polen, metoda intermediarului, metoda apropierii vegetative preliminare şi metoda mentorului. Prin folosirea acestor metode fecundafia are loc, şi astfel se obfin hibrizi. Cea mai mare parte dintre hibrizii îndepărtafi sunt sterili. Pentru a înlătura şi acest neajuns, I. V. Miciurin a aplicat la plante metoda retroîncrucişerilor, eliminând astfel autosterilitatea hibrizilor. s. ~ sexuat [iiojioboh rn6pHA; hybride sexus; Geschlechtshybrid; sexual hybrid; nemi korcs]: Organism rezultat din contopirea a două celule sexuale (gamefi) cari aparfin la părinfi cu ereditate deosebită. 9. ~ vegetativ [BereTaTHBHbiH hy- bride vegetatif; vegetativer Hybrid; vegetative hybrid; vegetativ korcs]: Organism rezultat din altoirea (grefarea) a doi indivizi cu ereditate deosebită, dintre cari fie că unul este tânăr şi al doilea de vârstă mai înaintată, fie că ambii indivizi pot fi tineri, adică neformafi din punct de vedere stadial. Intre altoiu şi port-altoiu se petrece un schimb mutual de substanfe plastice elaborate (sevă) şi, odată cu aceasta, şi un schimb de însuşiri ereditare, aceste substanfe plastice posedând însuşirea eredităfii. Altoind, de ex., în coroana unui pom fructifer tânăr dintr'o anumită varietate, câteva ramuri ale unui pom mai vârstnic din altă varietate, pomul tânăr primeşte dela ramurile altoite însuşiri ereditare ale acestora. Seminţele obfinute din fructele recoltate din coroana port-altoiului dau urmaşi cari au atât însuşiri ereditare ale port-altoiului, cât şi ale altoiului. Descendenfii obfinufi au, prin urmare, un caracter hibrid, deşi sunt obfinufi pe cale asexuată. In acest caz, altoiul a servit ca educator (mentor) pentru port-altoiu. — Fenomenul se poate petrece şi invers: In coroana unui pom mai în vârstă, dintr'o anumită varietate, se pot altoi ramuri tinere, netrecute încă prin ciclul 958 complet de desvoltare, din altă varietate. Ramurile altoite, asimilând substanţele hrănitoare elaborate de port-altoiu, împrumută dela acesta anumite însuşiri ereditare, modificându-se din punct de vedere genetic. Seminţele recoltate de pe aceste ramuri vor da urmaşi cu însuşiri hibride. Spre deosebire de cazul precedent, în acest caz port-altoiul a servit ca mentor. Pentru a se obţine rezultatele voite în hibridarea vegetativă, este necesar să se lase cât mai puţine frunze la partenerul a cărui varietate urmează să fie modificată. Cei mai valoroşi hibrizi vegetativi au fost obţinuţi de I. V. Miciurin la pomii fructiferi. T, D, Lâsenco şi colaboratorii săi au obfinut, de asemenea, hibrizi prefioşi la legume şi la plantele de mare cultură. 1. Hibrid, vifă ~ producător direct [npHMOH np0H3B0AHTeJlb; hybride producteur; Hybrid Direkttrăger, Ertragskreuzungshybrid; fruitful hybrid; korcs direkt termo]: Vifă nealtoită rezultată din încrucişarea între două soiuri, varietăfi, rase sau specii deosebite de vifă. Se numeşte producător direct deoarece, fiind nealtoită, este cultivată pe rădăcini proprii; se numeşte hibrid pentrucă a rezultat din încrucişare între două soiuri, varietăfi, rase sau specii deosebite. Hibrizii producători direct cunoscufi azi în cultură au rezultat din încrucişare sexuafă naturală sau artificială. Hibrizi producători direct, rezultafi d.n încrucişare sexuată naturală, sunt cei importafi din America, şi au servit penfru înlocuirea viilor filoxe-rate, înainte de a se fi cunoscut şi folosit vifele altoite. Din aceşti hibrizi producători direct se cunosc şi se cultivă la noi, în mod răzlef, şi astăzi: Isabella, Lidya, Noah, Clinton Jaquez. — Hibrizii producători direct rezultafi din încrucişare sexuată artificială sunt cei creafi mai târziu, în lupta contra filoxerei, de către hibridatorii Seibel, Couderc, Gayllard şi alfii, şi poartă, de obiceiu, numele lor. Ca partener, aceşti hibridatori au folosit în primul rând hibrizii naturali şi unele specii sălbatice de o parte, şi vifele roditoare europene de altă parte, creind mii de soiuri noi. Aplicând teoria morganistă, hibridatorii au folosit în culturi tot aceşti hibrizi numai în generaţia întâi. Neavând calităfi gustative egale cu ale vifelor europene, practica a preferat vifele indigene, pe cari continuă să le cultive, altoite, astfel încât aceşti hibrizi nu au prezentat un interes practic. Pe nisipuri, vitele europene se pot cultiva şi nealtoite. Ştiinfa miciurinistă a creat însă posibilităţi de a face hibrizi vegetativi prin încrucişeri mai îndepărtate, cari permit să se ajungă la „vija hibrid producător direct", rezistentă la filoxeră, chiar la ger şi la mană, şi care va produce, în acelaşi timp, struguri egali în calitate cu soiurile vechi europene. 2. Hibridare [ni6pHAH3aiţHfl; hybridaiion; Ba-stardierung, Hybridierung; hybridization, cross breeding; korcsositâs]. Agr.: încrucişare pe cale sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate deosebită. Hibridarea se foloseşte ca me- fodă în ameliorarea plantelor şi în selecţionarea animalelor. In adevăr, prin hibridare ereditatea părinfilor se sdruncină, adică însuşirile lor ereditare devin nestabile. Având însuşiri ereditare uşor modificabile, hibridul poafe fi educat într'o directe dorită. Educarea hibrizilor se face cres-cându-i în anumite condifiuni de mediu. Astfe îmbunătăfirea metodelor de prelucrare a solului, introducerea unui asolament perfecţionat, aplicarea de îngrăşăminte, constitue condiţiunile esenţiale pentru transformarea dirijată a hibrizilor la plante. De altă parte, îmbunătăfirea regimului alimentar şi a igienei, la animale, constitue penfru zootehnician un preţios auxiliar în obţinerea de rase noi. 3. Hicori [rHKopH; hickory, noyer blanc; Hickoryholz; Hickorynulj; hickory; hyckory-fa]. Bot.: Lemnul speciilor de Carya (arbori din familia iuglandaceelor), originar din America de Nord. E un lemn greu, foarte tare, compact, tenace, flexibil, destul de uşor de lucrat. Putrezeşte uşor. E propriu pentru tâmplărie, pentru instrumente agricole şi e cel mai bun lemn pentru skiuri. La noi se cultivă diferite specii, numai ca arbori ornamentali. 4. Hidalmaş, strate de ~ [HacJioeHHH Th-AajiMaui; couches de H.; Schichten von H.; H. strata; H. retegek]. Petr.: Argile şistoase, bogate în resturi de foraminifere la bază, cu intercalaţii de pietrişuri şi nisipuri către partea superioară. Se întâlnesc în partea de Nord-Vest a basinului Transilvaniei, şi sunt de vârstă burdigaliană. 5. Hidrant [BC>Aopa36opHbrâ KpaH, rH/ţpaHT; bouche â eau, hydrant; Hydrant, Wasserstock, Wasserpfosten; hydrant; vizcsap]: Dispozitiv care permite adaptarea furtunurilor la conducte sub presiune pentru distribuirea apei. In principiu, se compune dintr'o coioană verticală, o supapă de închidere şi 1 ••■3 guri pentru adaptarea furtunurilor. Se folosesc penfru incendii, pentru stropirea grădinilor a străzilor, etc. Hidrantul poate fi: fix sau portativ; de interior (aşezat în interiorul unei clădiri, în care caz nu este supus îngheţului), sau de exterior (aşezat pe căi de circulafie,sau îngrădini, în curţi, triaje, etc.); subteran (sub nivelul terenului şi acoperit cu un capac) sau suprateran (când coloana şi gurile de înşurubare se găsesc deasupra nivelului tere- Hidrant de interior (de perete). J) mâner; 2) corpul hidrantului; ^ piuliţă cu urechi, pentru ra-nului, ca sa nu fie înza- ' K ‘ , pezite, dar cu supapa la ‘°rdarea rac°rd; cel puţin 60 cm sub sol, 5) ^ protocfu-e; 6) ra- vi j » u 4.A. cord 'a conducta de distribufie. spre a ti ferit de îngheţ}; cu golire manuală (la care apa din coloană, del deasupra supapei, se scurge numai în urma unei 959 manevre manuale) sau cu golire automată a| 6. Hidratare [rHApaTapiH; hydratation; Hy-coloanei (prin închiderea supapei principale sau ; dratation ; hydratation; hidretâcio]. Chim. fiz.: prin deşurubarea furtunurilor), ceea ce evită în- Introducerea de molecule de apă în molecula ghefarea. Hidranfii portativi se adaptează la flan-şele de derivaţie cari fac corp comun cu conducta de distribuţie a apei şi cari, în lipsa hidrantului, sunt închise cu flanşe oarbe; constitue o soluţie economică, acelaşi hidrant putând fi folosit în mai multe locuri. Hidrant subteran. 1) corpul hidrantului; 2) cutia supapei; 3) prelungirea tijei; 4) capul protector al tijei; 5) tija; 6) piulifă; 7) raccrd cu ghiare; 81 capacul racordului; 9) elementele cutiei de etanşare; 10) scaunul supapei; 1f) scaunul racordului; 12) şi 13) garnitură de cauciuc. Hidrant suprateran. 1) capacul proiector al tijei; 2) capacul coloanei; 3) tijă; 4) raccrd; 5) capacul racordu!u:; 6) tija; 7) prelungirea tijei; 8) corpul suprateran al hidrantului; 9) inel de fixare; îO) corpul subteran al hidrantului (coloana); 11) cutia supapei; f 2) scaunul supapei; 13) conductă de distribuţie; 14) fundojie de betcn. Hidrant portativ cu supape. I) basin; 2) corpul supapei; 3) volanul supapei; 4) tija supapei; 5) discul supapei; 6) racord fix; 7) flanşă de etanşare; 8) corpul cu mâner; 9) inel de racordare cu urechi; 10} inel cu filet; II) inel de degajare; 12) piesă de racordare; >3) garnitură de etanşare; 14) cuiu filetat. 1. Hidrargili! [rHApaprHJLJiHT; hydrargillite; Hydrargillit; hydrargillite; hidrârgillit]. Mineral.: AI203*3H20. Hidrat natural de aluminiu. Se prezintă în foiţe pseudohexagonale, în agregate fibroase şi în cruste. Se întâlneşte în cavităţile şi în crăpăturile bauxitului. Sin. Gibbsit. 2. Hidrargir [pTyTb; hydrargyre, mercure; Quecksilber; hydrargyrum, mercury, quicksilver; higany]. Chim.: Termen vechiu pentru elementul Mercur. s. Hidraf-celuloză[rHflpaTH3HpoBaHHaHiţeji-JiK)Jl03a; cellulose hydratee; Hydratzeilulose; hy-drated cellulose; hidret-celluloze]. V. sub Alcali-celuloză şi sub Celuloză. 4. Hidrat de potasiu. Chim. V. Potasiu, hidrat de 5. Hidrat de sodiu. Chim. V. Sodiu, hidrat de ~. unei combinaţii chimice, sau stabilirea unor legături electrostatice între moleculele de apă şi ionul unui element. Natura legăturii care se stabileşte între molecula substanţei hidratate şi apa care o hidratează este de mai multe feluri, şi depinde de constitufia ei chimică. Astfel, în cazul alcoolilor, uneori al fenolilor, hidratarea este datorită unor legături de hidrogen cari se formecză între oxidrilul apei şi oxidrilii substanfei; acest tip de hidratare se întâlneşte, de asemenea, într'o mare măsură, în cazul sărurilor anorganice, apa lor de cristalizare fiind de multe ori legată în acest mod. In alte cazuri, hidratarea se datoreşte excluziv unei reacfii chimice. De ex. hidratarea oxizilor metalici are loc după ecuafia: NaăO + 2 HOH -► 2 NaOH, cu formarea unei baze. Hidratarea anhidridelor acizilor, 960 de ex. a bioxidului de carbon, a trioxidului de sulf, conduce la formarea unui acid (C02 + HOH - C03H2, S03 + HOH - SQ4H2). 1. Hidrafi [rHApaTbi, rHApooKHCH; hydrates, hydroxydes; Hydroxyde; hydroxides; hidroxidok]. Chim.: Compuşi cari confin în moleculă una sau mai multe grupări oxidril (OH). Numele se dă mai ales compuşilor în cari grupările OH sunt legate de un atom metalic. Sin. Hidroxizi. r 2. Hidrafi [rHApaTbi; hydrates; Hydrate; hydrates: hidrâtok], Chim.: 1. Substanfe cari confin molecule de apă adiţionate unui element, unui acid, unei baze sau unei sări. Apa hidrafilor este legată Iabii şi e destul de uşor deplasabiiă. Prezenţa ei determină, în numeroase cazuri, coloarea şi forma cristalină a hidratului; când substanţa care o conţine este cristalizată, apa se numeşte apă de cristalizare. — 2. Termen impropriu (hi-draţi de carbon) pentru o clasă de substanfe organice constituite din carbon, hidrogen şi oxigen, a căror formulă brută Cn(H20)n arată că oxigenul şi hidrogenul se găsesc în acelaşi raport ca în moleculele de apă. Se împart în monozaharide (glucoze), oligozaharide (zaharoze) şi polizaharide (celuloză). s. Hidrafi de carbon. V. mai sus, sub Hidrafi. j 4. Hidrafi de gaze [ra30Bbie repara; hydrates de gaz; Gashydrate, Gashydroxyde; gas hydrates; gâzhidrâtok]. Ind. pefr.: Compuşi cristalizaţi pe cari îi formează — în prezenţa apei sub presiune — hidrocarburile parafinice uşoare, până la butan incluziv. 5. Hidrafopectină [raApaTHbiH neKTHH; hy-drato-pectine; Hidrato-Pektin; hydrated pectin; hidrâtopektin]. Chim. biol.: Substanţă pectică ce se obfine prin fierberea fesuturilor celulare sau prin încălzirea cu apă uşor acidulată (până la pH 2,5), şi care provine prin hidroliza protopec-tinei sau a pectozei. r,. Hidraulic, coeficient ~ [rHApaBJiH^ecKHH KO3(|)Abi; hydrocar-bures; Kohlenwasserstoffe; hydrocarbons; szen-hidrogenek]. Chim.: Combinafii organice constituite din carbon şi hidrogen. Atomii de carbon din hidrocarburi se pot lega între ei prin cei patru electroni de valenfă, cu legături simple, duble sau triple, valenfele rămase libere fiind saturate cu atomi de hidrogen. După modul cum se leagă între ei atomii de carbon, se formează lanfuri (catene) drepte, ramificate sau ciclice. In vechile clasificafii, hidrocarburile se împărfeau în două mari clase: hidrocarburi aciclice, numite şi alifatice sau grase (prin analogie cu hidrocarburile înrudite cu acizii din grăsimi), cari cuprindeau hidrocarburile cu lanf deschis — şi hidrocarburi ciclice, numite şi aromatice, cari cuprindeau derivaţi ai benzenului, cu miros aromatic, descoperifi în unele răşini naturale. Termenul de hidrocarburi aromatice şi-a pierdut repede sem-nificafia inifială, cuprinzându-se sub această numire hidrocarburile aromatice definite mai jos. In general, toate clasele de hidrocarburi se găsesc în diferite proporfii în petrol şi în gudroa-nele dela distilarea cărbunilor, cari alcătuesc sursele principale de hidrocarburi; ele se obfin şi pe cale sintetică. Se cunosc următoarele clase de hidrocarburi: 61 962 Hidrocarburi saturate aciclice (numite şi parafine sau alcani): Hidrocarburi cari au for- mula generală CnH2n+2. Parafinele cu catena dreaptă se numesc şi normale; cele cu catena ramificată se numesc isoparafine. Exemple de parafine normale: metan CH4, etan CH3 —CH3, butan normal CH3 —CH2~CH2~CH3, octan normal CH3-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2~CH3. Exemple de isoparafine; CH3 CH, -C-CH3. I ch3 ch3 Isooctan. Isobufan. Parafinele şi isoparafinele inferioare (până la pen-tan) sunt gazoase; cele superioare sunt lichide sau solide. Ele sunt insolubile în apă; în alcool, cele inferioare se disolvă uşor, iar cele superioare, greu. Au densitate mai mică decât apa. Hidrocarburi saturate ciclice (numite şi ciclo-parafine sau naftene): Hidrocarburi cu formula generală: CnH2n. Cicloparafinele fac parte din clasa hidrocarburilor aliciclice, care cuprinde hidrocarburile ciclice saturate şi nesaturate, cu caractere analoage celor alifatice. — Exemple: H2 c h2c/ xch2 .CH, ,CH2-CH2 HX .CH, h2c ! . CH2; j . CH2 ch2-ch2 h2 Ciclopropan. Ciciopentan. Ciclohexan. Unele cicloparafine (derivaţi mono- şi policiclici ai ciclopentanului şi ai ciclohexanului) se găsesc în cantităţi apreciabile în petrol. Derivaţi ai ciclo-parafinelor cu inele de 17 atomi de carbon se găsesc în unele produse animale. Terpenii sunt, de asemenea, derivaţi ai ciclohexanului. Afară de ciclopropan şi de ciclobutan, cari sunt gazoşi, celelalte cicloparafine sunt lichide sau solide. Hidrocarburi nesaturate cu dublă legătură (numite şi olefine): Hidrocarburi cari au formula generală CnH2n, fiind isomere cu cicloparafinele. Ele pot fi lineare sau ciclice. — Exemplede olefine lineare: etilena CH2=CH2, butilenaCH3 — CH=CH-CH3, butadiena CH2= CH — CH = CH2. — Exemple de cicloolefine: j_j Oiefinele au pro- q prietăţi fizice ase- _____^|_j HC^ ^CH mănătoare cu ale 11 B HC CH . sunt însă mult de- H L, osebite, datorită 2 2 w marii lor reactivi- Ciclopentadienă. Ciclohexadiena. parafinelor; pro-HC .CH, prietăţi le chimice XC' H\. tăţi (v. Polimeri-zare, Reacţii dien). Hidrocarburi nesaturate cu triplă legătură (numite şi acetilene): Hidrocarburi cu formula ge- nerală CnH2n_2. exemple: acetilena CH^CH, me-tilacetilena sau propina CH3 —C=CH, etilaceti-lena (1 butina) C2H5 —C—CH. Acetilenele au, de asemenea, proprietăţi fizice analoage parafinelor şi olefinelor; dintre proprietăţile chimice ale ace-tilenelor sunt caracteristice reacţiile de polime-rizare şi de adiţie, şi combinaţiile cu metalele. Hidrocarburi aromatice: Hidrocarburi ciclice conţinând duble legături conjugate neîntrerupt, şi având o configuraţie plană lipsită de tensiune. Ciclul cu aceste proprietăţi are şase atomi de carbon; primul termen al seriei aromatice este benzenul. I_j Există hidrocarburi aromatice mo- q nonucleare, adică având un singur □ p/ 'ne^ benzenic (benzen, toluen, xi- I jj len, etc.) şi polinucleare (naftalină, HC CH fenantren, antracen, etc.), cari au \p/ mai multe inele benzenice conden- H sate. Hidrocarburile aromatice au proprietăfi foarte diferite de ale Benzen. celorlalte hidrocarburi, şi alcătuesc o clasă de substanfe cu nenumărate întrebuinţări. 1. Hidrocarburi cancerigene [paKQo6pa3y-lOUţHe yrjieBOflOpOflbi; hydrocarbures canceri-genes; krebserregende Kohlenwasserstoffe; can- . cer generating hydrocarbons; râkkepzo szenhi-drogenek]: Hidrocarburi cari se găsesc în gudroanele cărbunilor de pământ şi cari, printr'un contact îndelungat, produc cancer al pielei. Produsul activ are un spectru de fluorescenfă cu bande caracteristice la 4000, 4180 şi 4400 A. Aceste hidrocarburi sunt benzantracenul, benz-pirenul şi metilcolantrenul. Acesta din urmă se obfine din acizi biliari prin degradare. 2. Hidrocarburi cu hidrogen greu [yrjieBO-AOPOABI c THJKeJibiM BOflOpOflOM; hydrocarbures au deuterium; Kohlenwasserstoffe mit schwerem Wasserstoff; deuterium hydrocarbons; nehez hidrogenes szenhidrogenek]: Hidrocarburi cari, în locul anumitor atomi de hidrogen, confin în moleculă hidrogen greu (deuteriu). Se poate introduce deuteriu în moleculă prin hidro-genare cu deuteriu în prezenfa catalizatorilor de nichel sau de platină, sau prin descompunerea compuşilor organomagnezieni cu oxid de deuteriu. Calitativ, combinafiile cu deuteriu reacţionează la fel cu ale hidrogenului, dar vitesa de reacfie este mai mică. Sin. Hidrocarburi deu-terate. s. Hidrocauciuc [rnftpOKayqyK; hydrocaout-chouc;* Hydrokautschuk; hydrorubber; hidrokau-csuk]. Ind. cc.: (C5H10)n- Produs preparat prin hidrogenarea cauciucului în prezenfa catalizatorilor. Dacă aceasta se face în absenfa oxigenului, se obţine un produs cu aspect şi elasticitate identică produsului inifial. E alb transparent, destul de tenace, şi are tendinfă de a cristaliza. Sin. Poiipran. 4. Hidroceluioze [rHAP0^JiJii0Ji03a; hydro-celluloses; Hydrozeliulose; hydro-celluloses; hi-drocellulozek]. Chim.: Compuşi obfinufi prin hi- 963 droliza parfială a celulozei sub acfiunea acizilor. Aspectul hidrocelulozelor variază după natura şi tăria acizilor întrebuinfafi. Sunt amestecuri neomogene de macromolecule cu grade de poli-merizare deosebite. Cu acid sulfuric la cca 50° se obfin Hidroceluloze cu grad de polimerizare cu atât mai mic, cu cât acfiunea a fost mai îndelungată. Timpul de hidroliză în ore: 0 1 6 24 120 1220 Gradul de polimerizare: 1710 790 445 250 175 150 Sunt mai solubile în hidrat de sodiu decât celuloza nativă. Cu cât gradul de polimerizare este mai mare, cu atât proprietăţile mecanice ale fibrelor de hidroceluioză sunt mai bune. 1. Hidrocenfru [rHAPOiţeHTp; hydrocentre; Hydrocentrum; hydrocentre; hydrocentrum]: Regiune întinsă a unei fări, bogată în ape şi în energie hidraulică, amenajată sau în curs de amenajare. 2. Hidrochinonă [rHApoxHHOH; hydroquinone; Hydrocbinone; hydroquinone; hidrokinon]. Chim.: Paradioxibenzen. Are p. t. 172°. Se Qj_j prepară, între altele, prin reducerea | chinonei, obfinută, la rândul ei, prin C oxidarea anilinei. Hidrochinonă se în- y ^ trebuinfează ca sensibilizator şi ca re- ,, , velator în fotografie. I_jq s. HidrodinamicăfrHApoAHHaMHKa; \ ^ hydrodynamique; Hydrodynamik, Dyna- C mik flussiger Korper; hydrodynamics; I hydrodinamika, âramlâstan]: Ramură a OH Mecanicei, care studiază dinamica lichidelor. 4. Hidroelectrică, centrală ~ [raApo3JieKTpo-CTaHlţHfl; centrale hydro-electrique; elektrisches Wasserkraftwerk; hydro-electric power station; viz-erotelep]. Elf.: Centrală electrică în care se transfor- —*4*-b Schema unei centrale hidroelectrice de înaltă cădere, a) cursul de apa amonte; b) lac (rezervor, basin) artificial cre3t prin bararea cursului apei; B) baraj şi priză de apă; c) canalizare da aducţie; C) casa vanelor şi castelul de apă (camera de echilibru); d) conductă forţată; T) turbine (aşezate în casa maşinilor); e) canal de fugă; f) cursul de apă aval; 1) nivelul de apă maxim în lac; 2) nivelul mediu în castelul de apă (corespunzător mersului de regim); 3) nivelul aval (în canalul de fugă), la mers de regim. mă în energie electromagnetică energia potenţiala şi cinetică a apei, în general cu ajutorul rofilor sau al turbinelor hidraulice. — Centralele marine, cari folosesc energia mareelor sau a valurilor, nu au ieşit din faz3 de experimentare, din cauza marelui lor cost de instalaţie. — Centralele cari folosesc căderile de apă, naturale sau artificiale, se clasifică — după înălţimea de cădere —în centrale de înaltă, de medie şi de joasa cădere. Centralele de înaltă cădere folosesc căderi de apă de 40**-1200 m, şi cuprind, în generai, următoarele elemente principale: basinul de acumulare natural (lac) sau artificial (creat prin bararea cursului unei ape), priza de apă, canalizafia de aducţie a apei (canal deschis, conductă sau tunel), casa vanelor, castelul de apă sau camera de echilibru, conducta sau conductele forţate, casa maşinilor şi canalul de fugă. Aceste centrale folosesc turbine Francis lente sau turbine (rofi) Pelton. Centralele de medie cădere folosesc căderi de apă de 6 •■•80 m, şi au caractere asemănătoare Plan schematic al unei centrale hidroelectrice de medie cădere. A) cursul natural al râului, cu afluenfil (a) şi (b); 8) baraj; P) priză de apă laterală; C) canalizatie de aducţie; Cf) conducte forjate; Cm) casa maşinilor; Cd) canal de descărcare; T) casa transformatoarelor; D) deversor; p) poduri. cu ale centralelor de înaltă cădere. Folosesc turbine Pelton rapide sau Francis. Centralele de joasă cădere folosesc căderile de 0,50■■•8 m (sau vitesa de scurgere naturală a unui curs de apă), şi sunt aşezate în general pe cursuri de apă cu debit mare şi relativ regulat, sau ca anexe la ecluze. Diferenfă de nivel dintre a-monte şi aval e reali- ^ zată chiar pe cursul apei, sau pe o derivaţie scurtă, prin construirea unui baraj. Astfel, nu trebue să fie înzestrate cu basin de acumulare, canalizafie de aduc-fie, canalizafie de Schema unei centrale hidroelectrice de joasă cădere, a) cursul de apă amonte, cu nivelul ridicat prin barare; B) baraj; C) turbină; d) nivelul aval. fugă, conducte forfate şi castei de apă, iar casa maşinilor se găseşte în imediata apropiere a barajului, sau face corp comun cu el (v. fig. sub Desen de situafie). Aceste centrale folosesc rofi elicoi-da!e, turbine Kaplan, sau turbine Francis rapide. 61* 964 Centralele cu stafiuni de pompaj folosesc acumularea energiei disponibile spre a face fată cererilor de putere din o-rele de vârf. Sunt înzestrate cu electro-pompe mari, ale căror electromotoare pot fi alimentate de centralele termice sau de centralele hidroelectrice aşezate pe râuri cu regim natural uniform (debit relativ constant) şi fără insta-lafii de acumulare, cari furnisează energia ne- Schema unei centrale hidroelectrice cu staţiune de pompare. 1) lac natural situat sub nivelul centralei hidraulice; 2) sfafiune de pompare; 3) conductă de refulare; 4) basin situat în amonte de centrala hidroelectrică (aceasta nu este figurată). cesară acumulării apei în orele de consum mai mic. Stafia de pompaj trimite apa dintr'un rezervor sau dintr'un basin inferior (natural sau artificial), printr'o conductă de refulare, într'un basin superior, situat mult deasupra nivelului casei turbinelor, de unde acestea sunt alimentate în orele de vârf. Centralele complexe se pot considera ca L l Planul schematic al unei centrale hidroelectrice complexe. 1,11,HI) basine de recepfiune (de alimentare) diferite;----------) culmi de despărţire a apelor; b) baraje cu prize de apă principale; p) prize de apă secundare; L) lacuri artificiale; P) staţiuni de pompare cu conductă de refulare;----------) tuneluri subterane cu scurgere sub presiune;.........) conducte; c) castel de apă cu conducte forţate; cm) casa maşinilor. suprapuneri ale tipurilor de centrale de mai sus (v. fig.). După mărimea acumulării de apă din basinul de alimentare (superior), centrala hidroelectrică poate fi: cu acumulare zilnică (la care volumul util al basinului compensează variaţiile de debit ale râului, între debitul maxim şi minim din timpul unei zile normale); cu acumulare lunară (la care basinul compensează variaţiile de debit ale unei luni medii); cu acumulare sezonieră (Ia carecbasinul compensează variafia defdebit^dintre anotimpul cel mai ploios şi anotimpul cel mai secetos pentru un an normal); cu acumulare anuală (la care basinul poate înmagazina, total sau parfial, apa dintr'un an ploios spre a o reda într'un an secetos). — V. şi sub Centrală hidroelectrică. î. Hîdrofan [rHApo(|)aH; hydrophane; Hydro-phan; hydrophane; hidrofân]. Mineral.: Varietate de opal cu luciu lăptos. Este în parte deshidratat. Prin imbibare cu apă devine transparent. Fuchsina îi dă o coloare pe care nu o pierde decât prin fierbere îndelungată în alcool. 2. Hidrofil [rfiApo4)HJibHbrâ; hydrophile; hy-drophil; hydrophile; hidrofil]. Chim. fiz.: 1. Calitatea unui sol sau a unui gel de a avea afinitate pentru apă, pe care o leagă chimic sau prin absorpfie. — 2. Substanfă hidrofilă. — 3. Calitatea unui material de a fi udat de apă (v. şi sub Flotafie). s. Hidrofilie [rHApO(J)HJibHOCTb; hydrophilie; Hydrophilităt; hydrophilia; hidrofilia]. Chim. fiz.: Proprietatea unei substanfe de a fi hidrofilă. 4. Hidrofiiizare [^ejiaib rHApo^îHJibHbiM; hydrophilisation; Wasserliebendmachen; hydro-phylisation; hidrofilizâlâs]. Chim. fiz.: Operafiunea de tratare a unui material pentru a deveni hidrofil. 5. Hidrofob [rHAP0<3?06; hydrophobe; hydro-phob; hydrophobe; hidrofob]: 1. Calitatea unui sol sau a unui gel de a nu avea afinitate pentru apă, pe care nu o leagă nici chimic, nici prin absorpfie. — 2. Substanfă hidrofobă. — 3. Calitatea unui material de a nu fi udat de apă (v. şi sub Flotafie). g. Hidrofobie [ry,|];po(|)06hh; hydrophobie; wasserscheu; hydrophobia; hidrofobia]. Chim. fiz.: Proprietatea unei substanfe de a fi hidrofobă. 7. Hidrofobizare [rHApo^oâiisaiţHH; hydro-phobisation; Wasserscheumachen; hydrophob'isa-tion; hidrofobizâlâs]. 1. Chim. fiz.: Operafiunea de tratare a unui material pentru a deveni hidrofob. — 2. Ind. fexf.: Operafiunea la care sunt supuse materialele textile pentru a le face impermeabile. s. Hidrofon [rHApc>(|)OH; hydrophone; Hydro-phon; hydrophone; hydrofon]: 1. Aparat telefonic aşezat pe tărm, şi care se foloseşte pentru a semnala apropierea vaselor din larg. Constă dintr'un clopot de ofel, cufundat la 10-«-30m sub nivelul apei, echipat cu microfoane electromagnetice cari acfionează o membrană de telefon, transmifând receptorului vibrafiile produse de elicea vasului care se găseşfe la o depărtare de până la cca 1 km. 9. Hidrofor [rHAP0(|)0p; hydrophore; Druckluft-Wasserversorgungsanlage, Hydrophor; hydrophore; hidrofor, hidroforos]: Dispozitivmecaniccuajuto-rul căruia se poate ridica apa la o anumită înălfime, folosindu-se expansiunea aerului închis într'un rezervor metalic, în care apa a fost introdusă cu ajutorul unei pompe de presiune. Acest dispozitiv este un auxiliar necesar în alimentarea cu apă a clădirilor cu multe etaje, la cari apa nu se poate ridica numai sub presiunea de regim a refelei de disfribufie a apei din oraş. Hidroforul aspiră apa din 965 conducta de distribufie,' de presiune relativ joasă (de ex.1,5 at), şi o pompează sub presiune mărită (de ex. 5 at). E compus dintr'un electromotor cuplat direct cu o pompă centrifugă, un rezervor de apă sub presiune cu tampon de aer, şi un comutator automat (sub acfiunea aerului din rezervor). Pompa funcfionează automat, şi e comandată de comutator; ea intră în funcfiune când presiunea în rezervorul metalic scade sub limita inferioară admisă, şi încetează pomparea apei îndată ce presiunea din rezervor a atins limita superioară admisă. n-s Hidrofor. A) hidrofor de refulare; pompă; C) hidrofor aspirator; n) sensul de rotafie al pompei; 1) aer; 2) apă; 3) conductă de refulare; 4) supape; 5) conductă de aspirafie. V. sub. Refor- î. Hidroforming, procedeul ming. 2. Hidrofug, material ~ [BOfloynopHbiH Ma-TepHaJl; materiei hydrofuge; feuchtigkeitvertrei-bendes Material; hydrofuge material; nedvesseg ellenâllo anyag]. Cs.; Material care, aplicat pe un corp poros sau incorporat în masa lui, împiedecă pătrunderea apei prin porii materialului respectiv, pe care îl face impermeabil. Materialele hidrofuge au o largă aplicare la impermeabilizarea materialelor de construcfie poroase, ca betonul, pietrele naturale sau artificiale, tencuielile, etc. Din punctul de vedere al felului cum se aplică, materialele hidrofuge se pot împărfi în trei categorii: materiale hidrofuge cari se aplică pe fefele exterioare ale rnaterialelor de impermeabilizat; din această categorie fac parfe săpunurile, uleiurile, stearina, cerurile, cauciucul, colofoniul, asfaltul, gudronul, sili-catul de sodiu, fluafii, etc., sau anumite produse brevetate, al căror constituent principal este una din substanfele de mai sus. A doua categorie de materiale hidrofuge o formează anumite substanfe cari se adaugă în apa de preparare a betoanelor sau a mortarurilor, şi cari sunt constituite din solufii sau emulsiuni de diferite substanfe, ca alaun, săpun de potasiu, etc. A treia categorie este formată de materialele hidrofuge cari se amestecă, în stare solidă sau lichidă, cu constituenfii betoanelor sau ai mortarurilor. Astfel de materiale hidrofuge pot fi formate din gudroane, din uleiuri grele, ceruri, stearină, colofoniu disolvat în hidrat de potasiu sau cu adaus de hidrat de calciu, săpunuri alcaline sau aluminoase, cazeină sau alte substanfe albuminoide (cu sau fără adaus de clorură de calciu), argilă sau calcar, sub formă de pulbere foarte fină, sau din amestecuri de diferifi compuşi chimici din cari unul lucrează ca electrolit, iar celălalt, fiind pus în libertate, trebue să producă, prin descompunerea sa, o substanfă coloidală capabilă să astupe porii materialului. Folosirea de materiale hidrofuge introduse în masa betoanelor sau a mortarurilor înainte de priza acestora trebue limitată, fiindcă se produce o scădere a rezistenfei acestor materiale. Afară de aceasta, materialul hidrofug, fiind răspândit printre granulele de ciment şi nefiind combinat cu acesta, poate fi împins, când e în cantitate prea mare, pufin câte pufin, de apele sub presiune, astfel că, după un anumit timp, materialul impermeabilizat poate deveni mai permeabil decât dacă nu s'ar fi adăugit hidrofugul. V. şi Impermeabilizarea betonului. s. Hidrogel [ruflporejib; hydrogel; Hydrogel; hydrogel; hidrogel]: Sistem coloidal în stare de gel, în care mediul de dispersiune este apa. Se obfine prin gelatinizarea unui hidrosol. 4. Hidrogen [boaopoa; hydrogene; Wasser-stoff; hydrogen; hidrogen]. Chim.: H; nr. at. 1; gr. at. 1,0081; gr. sp. la 0° şi 760 mm/Hg 0,08987; p. t. —259,24°. Element monovalent din grupa întâi a sistemului periodic. Are trei isotopi: hidrogenul în sens restrâns (protiul), deuteriul şi tritiul. Se găseşte liber în gazele emanate de fumarole, în gazele rezultate din unele procese de fermentare, etc. Se găseşte şi în atmosfera stelelor, a Soarelui şi a cometelor. Este foarte răspândit în natură, combinat sub formă de apă, de hidrocarburi şi de alfi compuşi organici. Se prepară industrial prin electroliza apei acidulate sau alcali-nizate, prin reacfia acizilor asupra metalelor, prin reacfia dintre hidrura de calciu şi apă, prin descompunerea apei cu unele metale, prin separare din gazul de apă, prin descompunerea hidrocarburilor, etc. Este un gaz incolor, inodor şi fără gust. Molecula de hidrogen se disociază în atomi la temperatura arcului electric, sau sub acfiunea descărcărilor electrice. Molecula de hidrogen se prezintă în două forme: ca orto- şi ca parahi-drogen. Proprietăfile chimice ale hidrogenului sunt asemănătoare proprietăţilor elementelor grupelor I şi VII. Hidrogenul se combină violent cu halogenii, formând acizii halogenafi, şi cu oxigenul, formând apă, combinarea făcându-se cu explozie. Cu azotul, cu fosforul şi carbonul, formează combinafii stabile. Cu metalele, formează hidruri, în cari hidrogenul este electronegativ. In prezenfa catalizatorilor, hidrogenul se combină cu compuşii organici nesaturafi. Este un re-ducător puternic, reducând oxizii şi sărurile multor metale la metalul respectiv. E întrebuinfat în flacăra oxihidrică, la sudura cu gaz; ca reducător, în metalurgia wolframului, a molibdenului, etc.; la sinteza amoniacului, a alcoolului metilic, a acidului clorhidric; la hidrogenarea compuşilor organici nesaturafi, de ex. a benzenului, a naftalinei, a uleiurilor comestibile, a cărbunilor (pentru fabricarea benzinei sintetice), etc. 5. Hidrogen antimoniat [cypbMHHHCTbm bo-AOpon; hydrogene antimonie; Antimonwasserstoff; hydride of antimony, antimonide of hydrogen; antimonhidrogen]. Chim.: SbH3. Compus hidrogenat al antimoniului, care se obfine prin acţiunea acidului clorhidric diluat asupra unui aliaj de magneziu şi antimoniu. Este un gaz incolor, cu miros neplăcut, cu p. f. —18° şi p. t. —91°. Arde cu flacără verde- albăstruie. Dă o oglindă mai neagră decât cea de arsen, şi fără luciu. 1. Hidrogen arseniat [MbinibHKOBHCTbiH BO-AopoA; hydrogene arsenie; Arsenwasserstoff; arse-niuretted hydrogen; arzenhidrogen]: AsH3. Gaz incolor, cu miros de usturoiu, foarte neplăcut, cu p. f. 55° şi p. t. — 133°. E un gaz de luptă toxic general. Pe câmpul de luptă, se întrebuinfează arseniura de calciu, care, împrăştiată pe pământ şi în contact cu umiditatea, produce hidrogen arseniat. Are produsul letal 500. 2. ~ borat [6opHCTbiH BOAopOA; hydrogene borate; Borwasserstoff; borated hydrogen; borhi-drogen]: BH3. Compus hidrogenat al borului, care se obfine din borură de magneziu şi acid clorhidric, reacfie care dă un amestec de hidrogen şi hidrogen borat. Este un gaz fără coloare, care arde cu flacără verde, strălucitoare. s. ~ fosforat [cjpOCtjpopHCTbiH BOAOpOA; hydrogene phosphore; Phosphorwasserstoff; phos-phuretted hydrogen, hydrogen phosphide; fosz-forhidrogen]: 1. Compus hidrogenat al fosforului (PH3),care se obfine prin încălzirea unei solufii alcoolice concentrate de hidrat de sodiu cu fosfor. E un gaz fără coloare, foarte pufin solubil în apă, cu miros de usturoiu, cu p. t. —133,5°, fiind o bază foarte slabă, cu proprietăţi reducătoare. E un gaz de luptă toxic general. Pe câmpul de luptă se întrebuinfează fosfura de calciu, care, fiind împrăştiată pe pământ şi ajungând în contact cu umiditatea, pune în libertate hidrogenul fosforat. Sin. Foşfină. — 2. Hidrogen fosforat lichid: P2H4. Lichid incolor, cu p. f. 57°. Se obfine din fosfură de calciu şi apă sau un acid. Se aprinde în aer. E insolubil în apă. Are o constitufie asemănătoare cu a hidrazinei. Se descompune în hidrogen fosforat solid. — 3. Hidrogen fosforat solid: Pi2H6. Compus hidrogenat al fosforului, obfinut prin descompunerea la cald a fosfurii de calciu cu acid clorhidric. Este un corp solid, galben, care se aprinde la 200°. 4. ~ sulfurat [cepHHCTbiH BOAOpOfl; hydrogene sulfure; Schwefelwasserstoff, Wasserstoffsul-fid; sulphuretted hydrogen, hydrogen sulphide; kenhidrogen]: H2S. Gaz incolor, toxic, cu miros caracteristic de ouă stricate, cu p. t. —83°, p. f. — 61°, solubil în apă, cu reacţie slab acidă. Se obţine prin acfiunea acizilor asupra sulfurilor metalice. Este mai uşor solubil în alcool, în eter şi în glicerină. Reacţionează cu multe metale, cu producere de sulfuri, cari se obfin şi prin acţiunea solufiei sale apoase asupra solufiilor apoase ale anumitor săruri metalice. Are proprietăfi reducătoare, în solufie acidă reducând sărurile ferice în săruri feroase, cromafii în săruri de crom, etc., iar în solufie alcalină, mulfi nitroderivafi în aminele corespunzătoare. Pe aceste proprietăfi se bazează procedeele industriale de fabricare a sulfurilor de sodiu, de bariu, de calciu, etc. Sin. Acid sulfhidric. 5. Hidrogen, boală de ~ [BOAopoAHaa 60_ Jie3Hb; mal d'hydrogene; Wasserstoffkrankheit, Wasserstoffbruchigkeit, Beizsprodigkeit; hydrogen disease, hydrogen brittleness; hidrogen-betegseg, hidrogen - torekenyseg, bevonâsi torekenyseg]. Mefl.: 1. Creşterea fragilităţi unui ofel supus la decapare (electrolitică) catodică, cu exces de de-capant, şi care este provocată de difuzarea hidrogenului în mesa metalică. Efectele boalei pot fi înlăturate în parte prin depozitarea îndelungată a ofeluiui decapat, sau prin încălzirea iui la 100•■■200°. — Boala de hidrogen nu intervine în cazul decapării anodice, dar în acest procedeu apare la suprafafa materialului un depozit de su-peroxid. V. şi Decapare electrolitică. — 2. V. Boală de hidrogen. X e. Hidrogenare [rHAporeHH3aiţHH; hydroge-nation; Hydrierung; hydrogenation; hidrogenezes]: Reacfie în care se introduce hidrogen într'o moleculă, prin adifie sau prin substituţie, în prezenfa sau în absenfa catalizatorilor. Reacfiile de hidrogenare fac parte din clasa reacfiilor de reducere, caracterizate prin faptul că în aceste reacfii are Ioc totdeauna o acceptare de electroni: Eliminarea oxigenului dintr'un oxid, micşorarea sarcinii pozitive sau mărirea sarcinii negative a ionilor (ex.: Fett+Fe++) şi introducerea hidrogenului într'o moleculă sunt reacfii de reducere. Deşi termenul de reducere se foloseşte deci, curent, pentru reacfiile de hidrogenare, nu toate reducerile implică o mărire a confinutului în hidrogen al moleculei. Hidrogenul se poate uni cu atomi de metale alcaline şi alcalinopământoase, cu me-taloizi (halogeni, arsen, azot, carbon), se poate edifiona la molecule organice cu caracter nesaturat, la radicali organici provenind din ruperea unei molecule saturate şi, în fine, poate înlocui atomi sau grupări de atomi dintr'o moleculă (ex. CI—OH,O). Reacfiile de hidrogenare cunoscute în Chimia organică, şi cele aplicate în industrie, sunt numeroase şi variate. Astfel, se hidrogenează cărbunii, oxidul şi bioxidul de carbon, hidrocarburile olefinice, cele acetilenice şi aromatice, compuşi cu grupările funcfionale cele mai variate, ca alcooli, fenoli, aldehide, cetone, acizi, esteri, nitroderivafi, azoderivafi, derivafi cu sulf, grăsimi, uleiuri minerale, animale sau vegetale, gudroane, fracfiuni de petrol, etc. Pentru hidrogenarea tehnică se folosesc numeroase procedee. Astfel se pot face hidrogenări cu hidrogen în stare născândă, obfinut în mediu neutru (Zn şi NH4CI, amalgam de Al), în mediu acid (Fe, Zn, Sn, şi HCI sau CH3COOH), în mediu alcalin (Fe, Zn, şi NaOH), şi cu hidrogen electrolitic. Cu hidrogen molecular se pot face hidrogenări cu sau fără catalizatori, în condifiuni variate de temperatură şi de presiune. în prima categorie de procedee industriale se foloseşte reducerea cu fier şi acid clorhidric a nitrobenzenului în anilină, după schema: C6H5N02+3 Fe-f 6 HC! 3 Fe Cl2-f2 H20-j-C6H5—NH2. Hidrogenarea prin agenfi de hidrogenare se foloseşte, de asemenea, în vopsitoria cu coloranfi de cadă, pentru obfinerea leucoderivafilor. Dintre a-ceştia sunt maicunoscufi rongalita (HOCH2 — S02Na) 967 şi hidrosulfitul de sodiu. Acesta din urmă, de ex., cedează hidrogen după ecuafia Na2S204 + 2 H20 ^ H2 + 2 NaHSOs. Un mol de hidrosulfit reduce astfel un mol de indigo în alb de indigo. î. Hidrogenare catalitică [KaTajiHTHqecKan rH#por6HH3aiI,HH; hydrogenation catalyiique; katalytische Hydrierung; catalytic hydrogenation; katalitikus hidrogenezes]: Hidrogenare care se produce în prezenfa catalizatorilor. Hidrocarburile nesaturate nu pot fi hidrogenate cu hidrogen în stare născândă, dar ele pot adifiona hidrogen în reacfie exotermă, dacă sunt tratate cu hidrogen molecular gazos în prezenţă de catalizatori. Procedeu! a fost aplicat şi la alte clase de compuşi organici, ca aldehide, cetone, fenoli, imine, piridine, etc. S'au hidrogenat astfel: etilena în etan (catalizator: nichel; temperatura: 120- • * 150°; reacfia începe cu vitesă mică, la 30°), acetilena în etilenă, acetaldehida în alcool etilic, nitro-benzenul în anilină (catalizatori: Ni, Fe, Cu, Co, la 250°*300°), etc. Hidrogenările catalitice se pot face în faza gazoasă sau lichidă, la temperaturi până la 500° şi la presiuni până la 500 at, Vitesa reacţiei de hidrogenare creşte cu presiunea. Cele mai multe reacţii de hidrogenare catalitice sunt reacfii de cataliză heterogenă (v.). Catalizatorii folosiţi cel mai mult în hidrogenarea catalitică sunt: nichelul (preparat în generai prin reducerea oxidului de nichel cu hidrogen ia 300-■'400°), nichelul Raney (obţinut prin disolvarea în hidrat de sodiu a aluminiului dintr'un aliaj de nichel-aluminiu 1/1, şi care este unul din cei mai activi catalizatori), platina, oxidul de platină, paladiul, paladiul coloidal, cobaltul, cuprul, fierul, oxidul de molibden, sulfura de molibden, amestecuri de oxizi de zinc şi de crom, cromitul de cupru, etc. Condiţiunile de lucru şi activitatea catalizatorului determină mersul reacţiei într'un fel sau în altul. Astfel, hidrogenarea oxidului de carbon cu nichel, la temperaturi înalte, conduce la metan, pe când în prezenţa de cobalt şi la temperaturi mai joase se obţin hidrocarburi superioare. Hidrocarburile olefinice se hidrogenează în condifiuni mai uşoare decât, cele aromatice, oxidul de carbon mai uşor (la 300°) decât bioxidul de carbon (la 400°).’ Procedeele de hidrogenare sunt aplicate pe scară mare în industrie. Benzina sintetică se fabrică, după procedeul Bergius, prin hidrogenare la 450■••470° şi 200■•■300 at, având drept catalizatori sulfura de molibden, iar după procedeul Fischer-Tropsch, cu catalizator de cobalt (care confine substanfe bazice) la 300°. Hidrogenarea grăsimilor se face în fază lichidă, cu catalizatori de nichel, la cca 160-*'200° şi la 2 • ■ ■ 1 5 at. Fabricarea ciclohexanolilor, a decalinei, a alcoolului benzilic, a aminelor aromatice, a alcoolilor graşi superiori, etc. se face prin hidrogenări catalitice. Se hidrogenează, de asemenea, olefine pure sau în amestec, pentru a obfine benzine oc- tanice; hidrocarburile aromatice polinucleare trec în aichilbenzeni prin hidrogenare distructivă. Se mai foloseşte hidrogenarea catalitică la eliminarea halogenilor dintr'o moleculă, şi camijlocde rafinare, folosindu-se catalizatori rezistenfi la sulf (MoS3), la desulfurarea petrolurilor cari confin sulf. 2. Hidrogeologie [raflporeojiorHH; hydro-geologie; Hydrogeologie; hydrogeology; hidro-geologia]: Ramură a Geologiei aplicate, care se ocupă cu studiul resurselor de apă (izvoare, pânze de apă subterană, etc.) în vederea alimentării cu apă potabilă şi industrială a aşezărilor umane. Sin. Hidrologie. s. Hidroglisor [rHApomiaH, rJinccep; hydro-glisseur, hydroplaneur; Wassergleitboot, Gleit-boot mit Luftschraubenantrieb; hydroplane; hidro-plan, vizi siklocsonak]. Nav.: îmbarcafie cu cocă cu fundul plat, cu propulsie prin elice aeriană. Poate atinge vitese până la 180 km/h şi, la creşterea vitesei, dejojează datorită reacfiunii apei asupra cocei. Poate fi folosit în ape pufin adânci sau cu ierburi acvatice, şi pe mare, pe timp calm. 4. Hidrograd [rtîAporpaflyc; hydrograde; Hydrograd; hydrograde; hydrograd]. Hidr.: A zecea parte din diferenfa dintre cota apelor maxime şi cota apelor minime. Conceptul de hidrograd este un element important în stabilirea folosinfei terenurilor din regiunile inundabile. Terenurile inundabile se împart astfel: bălti permanente, adică terenurile situate la 1 ■•■2 hidro-grade; terenuri piscicole, cari sunt situate la 2'*'4 hidrograde; păşunile şi fânefele, cari sunt situate la 4--*7 hidrograde; terenurile agricole, situate dela 7 hidrograde în sus. De asemenea, înălfimea digurilor se stabileşte în funcfiune de numărul de hidrograde. Înălfimea digurilor submersibile se găseşte la 8,5 hidrograde; înălfimea celor nesubmersibile, ia 10 hidrograde. Pentru siguranfă, înălfimea digurilor depăşeşte cu 0,5* "1,5 m înălfimea calculată în funcfiune de numărul de hidrograde. 5. Hidrografie [rHAporpac^nfl; hydrographie; Hydrographie; hydrography; hidrografia, vizrajz]: Capitol al Geografiei fizice, care se ocupă cu studiul apelor în general, şi al celor superficiale în special, din punctele de vedere ale Geografiei. 6. Hidrohematif [rH/ţporeMaTHT, TyprHT; hydrohematite; Hydrohămatit, Turgit; hydrohae-matite, turgite; hidrohematit]. Mineral.: Varietate de limonit, compactă, cu urmă roşie caracteristică. Reprezintă trecerea spre oligist. Se formează prin degelificare parţială, 7. Hidrolaze [rHApOJia3bi; hydrolases; Hydro-lasen; hydrolases; hidrolâzok]. Biol.: Clasă de enzime cari catalizează scindarea hidroIitică a legăturilor C —O şi C —N. Din grupul hidrola-zelor fac parte esterazele, carbohidrazele, ami-dazele şi proteazele. s. Hidroliză [rHApOJiH3; hydrolyse; Hydrolyse; hydrolysis; hidrolizis]. Chim.: 1. Reacfie chimică pe care o sufer unele săruri sub acfiunea ionilor de hidrogen şi de oxidril din apă. Hidroliza este o consecinfă a disocierii electrolitice a 968 sărurilor când acestea sunt disolvafe în apă. Astfel, când se disolvă în apă o sare neutră compusă dintr'un acid slab cu o bază tare, cum e, de ex., carbonatul de sodiu (adică o sare al cărei radical acid reprezintă un acid foarte pufin disociat, iar radicalul bazic reprezintă o bază foarte mult disociată), radicalul acid se combină cu o parte din ionii de hidrogen ai apei, spre a regenera acidul nedisociat, ceea ce are ca urmare o creştere a concentratei ionilor de oxidril din solufie, şi deci solufia reacfionează bazic. Când se disolvă o sare rezultată prin combinarea unui acid tare cu o bază slabă, cum e, de exemplu, clorura ferică, fenomenul se petrece invers, ceea ce are ca urmare o creştere a concentrafiei ionilor de hidrogen din solufie, şi deci solufia reacfionează acid. Reacfiile de hidroliză sunt reacfii de echilibru, cari se supun legii acfiunii maselor. Sunt cu atât mai intense, cu cât scade caracterul electropozi-tiv al metalului din sarea respectivă. — 2. Dedublarea moleculelor anumitor substanfe organice, ca zaharurile, glucozizii, etc., în prezenfa unui exces de apă şi a unei mici cantităfi de acid, de bază sau enzimă (hidrolaze). 1. Hidrologie [rHflpoJiorn; hydrologie; Hydro-logie, Gewăsserkunde; hydrology; hidrologia]: Ştiinfa aplicată care studiază provenienfa şi mişcările apelor subterane, captarea şi folosirea lor pentru alimentările cu apă, sau efectele lor terapeutice, dacă sunt ape minerale reci sau calde. 2. Hidromagnezit [rHApoMaraesHT; hydro-magnesite;Hydromagnesit; hydromagnesite; hidromagnezit]. Mineral.: 3 MgCOa • Mg (OH)2 ■ 3HăO. Carbonat bazic de magneziu. Se prezintă sub formă de cristale mici, aciculare, monoclinice. 3. Hidromecanică [rHApOMexaHHKa; hydro-mecanique; Hydromechanik; hydromechanics; hy-dromekânika, folyadekok mekânikâja]: Mecanica lichidelor. Se împarte în Hidrostatică (Statica lichidelor) şi în Hidrodinamică (Dinamica lichidelor). Fiindcă multe proprietăfi ale corpurilor gazoase sunt asemănătoare cu ale corpurilor lichide, se înglobează uneori şi Mecanica gazelor în Hidromecanică. In acest caz se preferă însă termenul de Mecanica fluidelor. Hidromecanica presupune că fluidele umplu continuu spafiul, aşa încât ecuafia de continuitate (v. sub Euler, ecuafiile lui ~3) constitue, alături de ecuafiile de mişcare (sub forma euleriană sau lagrangiană), una din bazele Hidromecanicei. Ea nu cuprinde studiul structurii atomistice a fluidelor. 4. Hidromel [rHApoMeji (MeflOBbiă Haim-TOK); hydromel; Honigwasser; hydromel; mezviz]. Ind. alim.: Băutură alcoolică obfinută prin fermentafia alcoolică a mierei. Hidromelul confine, în general, 12-” 13° alcool. Se poate folosi la fabricarea lichiorurilor şi a ofetului. 5. Hidromefeori: Sin. Meteori apoşi. o. Hidrometrie [rHApOMeTpHfl; hydrometrie; Wassermessung; hydrometry; hydrometria, viz-meres]: Capitol al Hidraulicei, în care se expun metodele tehnice şi aparatele cu ajutorul cărora se determină debitul unui curs de apă superficial, subteran sau dintr'o conductă forfată. 7. Hidrometru: Sin. Areometru. a. Hidrometru [rH#poMeTp; hydrometre; Was-sermesser, Hydrometer; water meter, hydrometer; vizmerce]: Miră cu ajutorul căreia se măsoară nivelul la care se găseşfe suprafafa liberă a unui curs de apă (al cărui debit variază cu precipitaţiile atmosferice din cuprinsul basinului său hidrografic din amontele profilului râului în care esfe instalată mira). Sin. Limimetru, Miră hidromefrică, Miră limimetrică. 9. Hidron, coloranţi de Ind. fexf.: Coloranfi de cadă din seria carbazolului, cari colorează şi se fixează atât în baie de sulfură de sodiu, cât şi în baie de hidrosulfifi alcalini. Vopsesc bine şi egalizează coloarea uşor; fiind durabili, fesăturile se pot spăla brut. Dau tonuri închise. (N. D.). 10. Hidronimie [rHflp0H0MHfl; hydronymie; Wassernamenkunde; hydronymy; hydronimia]: Ramură a Toponimiei, care se ocupă cu formarea şi cu evolufia numirilor privitoare Ia cursurile de apă, la lacuri, bălfi, etc. 11. Hidroniu [rH/ţpOHHH; hydronium; Hydro-nium; hydronium ion; hydronium ion]. Chim.: Cation format prin adifia unui proton la o moleculă de apă: h++h2o^h3o+ Acizii anhidri nefiind disociafi, solufiile lor pot fi considerate ca săruri de hidroniu, de ex.: hc\+h2o<>h3o++ci Sin. Hidroxoniu. 12. Hidroscală [rHflp0a9p0Ap0M; base d'hy-dravions; Wasserflugplatz, Seeflugplatz; sea plane station, seadrome, water aerodrome, marine aero-drome; vizirepuldfer]. Av.: Aeroport pentru ame-risarea hidroavioanelor, care cuprinde ansamblul instalafiilor necesare amerisării, decolării, manevrei, adăpostirii şi întrefinerii hidroavioanelor. 13. Hidroserie [rHApocepHH; hydroserie; Hy-droserie; hydrosere; hydroszeria, vizi novenyze-tek]. Agr.; Comunitate vegetală stabilită în locuri cu exces de apă. 14. Hidrosferă [rHApoe(|>epa; hydrosphere; Hy-drosphăre; hydrosphere; hydroszfera]. Geog., Geo/.: Acela din învelişurile externe ale globului pământesc, care este alcătuit din apă. Hidrosferă ocupă, sub formă de mări şi oceane, 71 % din suprafafa globului pământesc (361 000 000 km2). In emisfera nordică, apa ocupă 60% din suprafafă, pe când în cea sudică suprafafa ocupată de mări şi de oceane este de 81 %. 15. Hîdrosol [rHApc>30jib; hydrosol; Hydrosol; hydrosol; hydrozo!]. Chim. fiz.: Sistem coloidal fluid în care mediul de dispersiune este apa. ie. Hidrosolubil [pacTBopHMbiH b BOfte; hy-drosoluble; wasserloslich; water-soluble; vizben oldhato]: Calitatea unei substanfe de a fi solubilă în apă. 17. Hidrostatică [rHApocTaTHKa;hydrostatique; Hydrostatik; hydrostatics; hidrosztâtika]: Ramură a Hidromecanicei, care studiază condifiunile echilibrului lichidelor în repaus sau în repaus relativ. 1. Hidrostatică, balanfă — [rHApocTaTHqec-KHe Becbi; balance hydrostatique; hydrostatische Waage; hydrostatical balance; hydros^atikus mer-leg]. V. Balanfă hidrostatică. 2. Hidrosulfifi [rHApocyjib(|)HTbi; hydrosulfi-tes; Hydrosulfiten; hydrosulphites; hidroszulfitok]. Chim.: S204Me*. Sărurile acidului hidrosulfuros. Industrial, se obfin fie prin oxidarea disulf uri lor sau a poJisulfurilor cu aer sau cu agenfi oxidanfi slabi, tie prin acfiunea, la 20°, a pulberii de zinc asupra unei solufii concentrate de bisulfit de sodiu, sau asupra bioxidului de sulf. In industrie sunt folosifi hidrosulfifii de sodiu, de zinc şi de calciu, singuri sau amestecafi cu substanfe inerte,® ca şi în combinafii moleculare cu cetone, cu formaldehidă etc., pentru a le da o stabilitate mai mare sau pentru a le mări puterea reducătoare. Sunt întrebuinfafi ca decoloranfi în vopsitoria textilă. s. Hidrotehnică [rHApoTexHHKa; hydrotechni-que; Hydrotechnik; hydrotechnics, hydro-engi-neering; hydrotechnika]: Ramură a Tehnicei, care se ocupă cu folosirea apei şi a energiei hidraulice, şi cu proiectarea şi executarea lucrărilor în directă legătură cu ea. Exemple de lucrări de hidrotehnică: baraje, ecluze, alimentări cu apă, drenaje, irigafii. 4. Hidrotimetrie [rHApoTHMeTpHH; hydroti-metrie; Hydrotimetrie, Seifenverfahren zur Be-stimmung der Hărte; hydrotimetry; hydrotimetria]. Chim.: Măsurarea durităţii unei ape. Se face cu o biuretă gradată şi cu o solufie de săpun în alcool, etalonată în raport cu această gradaţie. Punând câteva picături de solufie djn biuretă în apă distilată şi agitând, se obfine o spumă abundentă şi persistentă; într'o apă dură, spuma se obfine numai după introducerea unei anumite cantităfi de solufie, care e proporfională cu duritatea, ceea ce permite determinarea durităfii, 5. Hidrofropism [rHAPOTponH3M; hydroiro-pisme; Hydrotropismus; hydrotropism; hidrotro-pizmus]. Agr.: Tendinfă de îndreptare şi de desvoltare optimă a unei plante, spre locurile de umiditate maximă a unui sol. e. Hidroxid (rHApooKHCb; hydroxyde; Hy-droxyd; hydroxide; hidroxyd]. V. sub Hidrafi. 7. Hidroxil [rHApOKCHJi; hydroxyle; Hydroxyl; hydroxyl; hidroxyl]. V. Oxidril. 8. Hidroxilamină [rHApoKCHJiaMHH; hydroxyl-amine; Hydroxilamin; hydroxylamine; hidroxil-amin]. Chim.: NH2 —OH. Bază de aceeaşi tărie cu amoniacul, capabilă să dea săruri cu acizi organici şi neorganici. Are o mare putere reducătoare, din care cauză se întrebuinfează ca a-gent reducător în multe reacfii chimice. Se prepară prin hidroliza acidului hidroxil-amin-mono-sulfuric, conform ecuafiei: HO-NH-SOgH + HOH NH2OH fS04H2, sau prin reducerea electrolitică a acidului azotic. In acest caz, randamentul depinde de natura catodului. Reacjionează cu aldehidele şi cu cetonele, dând oxina. 9. Hidrozincit [rHAPoiţHHKHT, OKHCb iţHHKa; hydrozincite; Zinkblute; hydrozincite, zinc bloom; 96? hidrocinkit]. Mineral.: Zn-C03-2 Zn (OH)2. Minereu de zinc cu un conţinut de 60% Zn. Are coloare albă sau gălbuie, fără luciu, duritatea 2* ■■2,5 şi gr. sp. 3,3 "*3,5. Se prezintă în mase reniforme sau sialactitice şi în eflorescenfe. Se găseşte îr> zăcăminte de calamină, ca produs de descompunere şi hidratare a acesteia. Este un minereu important de zinc. 10. Hidruri[rHApHAbi;hydrures; Hydride; hydri-des; hidridek]. Chim.: Combinafiile hidrogenului cu semimetalele şi cu metalele. Hidrurile alcaline şi alcalinopământoase au caracter salin. Hidrurile metalelor din grupele VI şi VIII ale sistemului periodic au caracter metalic, apropiindu-se de solufiile solide. 11. Hiduminiu [rHAyMHHHH, cnJiaB R R (ma-poynopHbiă ajnoMHHHeBbiH cnJiaB); hidumi-nium; Hiduminium; hiduminium; hiduminium]. Meff.: Aliaj de aluminiu cu 2% Cu, 1,3% Ni, 0,8% Mg, 1,4p/o Fe, 0,1% Ti şi 0,7% Si, cu bune proprietăfi de rezistenţă, folosit în deosebi pentru diferite piese forjate şi presate, în industria de automobile şi în aviafie. (N. C.). 12. Hieratic. V. Ieratic. îs. Hieroglifă. V. Ieroglifă. 14. Hieroglife. V. Ieroglife. 15. Hifă [rH(J), rpH6Han HHTb; hyphe; Hyphe; hypha; hyfa]. Agr.: Filament din care este constituit miceliul ciupercilor. ie. Higrină [rarpHH; hygrine; Hygrin; hygrine; hygrin]. Farm.: Alcaloid cu nucleu pirolidinic, izolat din frunzele de coca, unde se găseşte alături de cocaină şi de alfi alcaloizi. Are proprietăfi asemănătoare cu ale cocainei. Se foloseşte în medicină, ca stupefiant. 17. Higrograf [rHrporpac|); hygrographe; Hy-grograph; hygrograph; hygrogrâf]. V. sub Umezeala aerului: Aparate de măsură. îs. Higrogramă [rarporpaMMa; hygrogramme; Hygrogramm; hygrogram; hygrogramm]. V. sub Diagramă de înregistrare. 19. Higrometrie [rarpoMeTpHH; hygrometrie; Luftfeuchtigkeitsmessung; hygrometry; hygrome-tria]: Capitol al Meteorologiei, în care se descriu metodele şi instrumentele cu ajutorul cărora se determină confinutul în apă al atmosferei. 20. Higrometru [rnrpoMeTp; hygrometre; Hy-grometer; hygrometer; hygrometer]. V. sub Umezeala aerului: Aparate de măsură. 21. Higroscop [rnrpocKon; hygroscope; Lufl-feuchtigkeitszeiger, Hygroskop; hygroscope; hy-groszkop]: Instrument care indică numai calitativ umiditatea din atmosferă. Se bazează pe proprietatea anumitor corpuri de a-şi schimba forma, coloarea, etc., când absorb umiditate. 22. Higroscopic [rHrpocKonHHecKHH; hygro-scopique; hygroskopisch; hygroscopic; hygro-szkopikus]: Calitatea unei substanfe de a absorbi sau de a adsorbi umiditatea din atmosferă. 23. Higroscopic, material ~ [rHrpocKonnqec-KHH MaTepnaji; materiei hygroscopique; hygro-skopisches Material; hygroscopic material; hygro-szkopikus anyag]: Material care are proprietatea 970 de a absorbi sau de a adsorbi la suprafaţa sa umiditatea din atmosferă. Praful şi nisipul fin sunt materiale higroscopice. f 1. Higroscopice, nuclee ~ [rHrpocKonHHec-KHe H#pa; noyaux hygroscopiques; hygrosko-pische Kerne; hygroscopical nuclei; hygroszko-pikus magvak]. V. Plancton atmosferic. 2. Higroscopicifafe [rHrpocKonHHHOCTb; hy-groscopicite; Hygroskopizităt; hygroscopicity; hy-groszkopikus tulajdonsăg, nedvszivo-tulajdonsâg]: Proprietatea unor corpuri de a absorbi sau de a adsorbi umiditatea din atmosfera. — Pentru fiecare fibră textilă există o anumită umiditate, numită repriză, care îi conferă calităfile cele mai bune. s. Higrostaf [rurpoCTaT; hygrostat; Hygrostat; hygrostat; hygrosztât]: Aparat pentru menfinerea unei stări higromefrice (grad de saturaţie) constante, format dintr'un hidrometru şi dintr'un releu care pune în funcţiune un încălzitor sau un stropitor de apă (umidificator). 4. Hil [rjia30K, HapyîKHbiH py6HHK; hile; Nabel hilus; hilum, hile; kdjddk]: 1. Punctul de fixare al ovulului pe placentă. — 2. Punctul de fixare al seminţei pe funicul. — 3. Punctul împrejurul căruia se desvoltă o granulă de amidon. 5. Hilberf, spafiul lui ~ [Dp0Me3KyT0K THJlbâepTa; espace de H.; H. s Raum; H.'s space; H.-fele ter]: Spafiu metric format de totalitatea şirurilor de numere reale (xlt x2,..., x^, •■■) ast- * +00 fel încât seria^j*;2 să fie convergentă; distanfa i dintre două puncte (xltx2.' x{) şi (ylt x2 ,"'ytr") este dată de numărul real nenegativ VEta-**)* \ M=1 % Spafiul lui Hilbert este isometric cu splfiul func-fiunilor de pătrat sumabil. a. Hild drive [£H(|}<|)epeH^ajibHa® nepe-Aana Tmib^a; commande differentieTFe Hild; Hild Differentialantrieb; Hild differential drive; Hild-fele differenciâlis vezerles]. A/iinS: Sistem de comandă care se realizează cu acelaşi grup de motoare (în general electrice) atât penfru a-paratura de sapă (masa rotativă), cât şi penfru aparatura de ridicare şi de control al apăsării sapei (granic), în scopul realizării automate a unei apăsări constante a sapei. — In schema sistemului de foraj „Hild differential (dual) drive" (voi. II., p. 149), electromotorul (1) comandă, prin intermediul pinioanelor (3 — 4 — 5—15 — 16— 11 — 20,14), masa rotativă, acfionând însă prin pinionul (4) şi prin manşonul (6) asupra pinionului planetar (7) al sistemului diferenfial alcătuit de (7 —7' —9 —8 —8',22). In cursul săpatului normal, electromotorul (1) acfionează asupra pinionului planetar (7) al diferenţialului, imprimându-i o vitesă corespunzătoare vitesei de sincronism a motorului (î), redusă cu alunecarea de lucru şi în raportul de transmisiune respectiv. In acelaşi timp, elecfromo- torul-pilot (2) comandă prin pinioanele (3' — 4’) şi manşonul (61), pinionul planetar (7') al dife-renfialului imprimându-i o vitesă unghiulară de valoare absolută foarte apropiată şi pufin inferioară vitesei de sincronism a motorului, dar de sens contrar ei. — Dacă aceste două vitese ajung e-gale, pinioanele-satelifi (8) şi (8') se rotesc pe loc în jurul axului lor (9), care rămâne imobil, aşa încât arborele principal (22) nu se roteşte. Dacă, din cauza unei apăsări prea mari a sapei pe fundul găurii de sondă, cuplul de reacfiune care se opune sapei creşte, vitesa acesteia scade şi, în aceeaşi măsură, scade şi vitesa electromotorului(1) care o comandă, ca şi a pinionului planetar (7),care esfe unul din organele de legătură dintre electromotorul (1) şi sapă. Prin încetinirea pinionului planetar (7), arborele sateliţilor nu mai rămâne pe loc, ci începe să se rotească în jurul arborelui (22), în sensul pe care i-l imprimă pinionul planetar (71). Rotaţia arborelui (22) comandă, prin intermediul pinioanelor (21 — 18-17—12) sau (21 — 18—19—12'), după construcţie, rotaţia tobei (Î3) a troliului în sensul înfăşurării cablului pe aceasta. Astfel, partea superioară a garniturii de foraj este ridicată puţin, ceea ce, din cauza elasticităţii garniturii, atrage reducerea apăsării şapei. Reducerea apăsării sapei cauzează o micşorare a cuplului de reacţiune care se opune sapei, o creştere a vitesei sapei, şi deci şi a electromotorului (1) şi a pinionului planetar (7), care, depăşind în valoare absolută vitesa pinionului (7'), provoacă rotaţia axului sateliţilor (9) şi a arborelui (22) în sensul unei coborîri a garniturii, ceea ce atrage o sporire a apăsării sapei. Prin acest joc de interacţiuni, apăsarea sapei pe fund este menţinută practic constantă, la valoarea dorită, care poate fi reglată variind alunecarea electromotorului-pi-lot (2), prin variaţia prin rezistenţe de reglare a rotorului acestuia. In construcţiile îngrijite, constanfa apăsării sapei pe fund este remarcabilă, ceea ce asigură o ree-tilinearitate corespunzătoare sau, în cel mai nefavorabil- caz, o curbură minimă şi constantă a găurii de sondă. Valoarea deosebită a acestei realizări consistă în prelungirea simfitoare a duratei de serviciu a prăjinilor şi în eliminarea unui însemnat număr de accidente şi de instrumentaţii. 7. Hilding, formula lui ~ [(JopMyjia THJib-AHHra; formule de H.; H. s Formei; H.'s formula; H.-fele keplet]. V. sub Vaporii de apă din atmosferă. s. Hilimoacă [KapjiHKOBbm MOJKHceBejibHHK; genevrier nain; Zwerg-Wacholder; dwar juniper; borokafenyo]. V. Ienupăr pitic. 9. Hill-Coats, constanta V. Viscozitate-densitate, constantă de 10. Himafomelanici, acizi ~ [rHMaTOMejiaHO-Bbie KHCJiOTbi; acides himaiomelaniques; Hima-tomelansăuren; himatomelanic acids; himatome-lanikus savak]: Fracfiune a humusului obfinută din sol în extract cu hidrat de sodiu, prin precipitarea cu acid clorhidric. E solubilă în alcool. Are formula chimică brută C26H2o09. V 971 î. Himeră [xHMepa; chimere; Chimăre; chi-maera, chimera; himera]: Formă bizară care apare la plante, şi care întruneşte însuşirile dela două varietăţi deosebite, fară a fi rezultată din încru-cişeri naturale. 2. Himeră [XHMepa; chimere; Chimăra; chimera; himera]. Arh.: Motiv decorativ figurând un animal fantastic. 3. Hiosciamină [rHOCiţHaMHH; hioscyamin, hy-oscyamine; Hyoscyamin; hyoscyamine; hyoszcya-min]. Farm.: Alcaloid extras din foile şi din seminfele de Hyosciamus niger (v.), unde se găseşte alături de alfi alcaloizi (scopolamina şi hioscina). Se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool diluat, în eter şi cloroform. Are p. t. 108°,5 şi proprietăfi chimice asemănătoare proprietăţilor chimice ale atropinei. Este foarte toxică şi e folosită în ocu-listică. 4. Hiparion. Paleonf.: Gen de mamifer strămoş al calului. A trăit în Pliocen. Avea copita aproape identică cu copita calului de astăzi. 5. Hiperbolă [rnnep6oJia; hyperbole; Hyper-bel; hyperbola; hiperbola]: Locul geometric al punctelor din plan penfru cari diferenfa dintre distanţele lor la două puncte fixe date F şi F', numite focarele hiperbolei, este con- stantă. Hiperbola este o conică propriu zisă, care taie dreapta dela infinit în două puncte reale distincte. V. sub Conică, t Punctul O, la jumătatea distanţei FFr, este centrul de simetrie al hiperbolei. Aceasta intersectează dreapta FF‘ în două puncte A şi A', situate simetric faţă de O, astfel încât AA' — 2a şi deci OA — OA' = a. Dreapta FF’ şi perpendiculara pe această dreaptă în O sunt axe de simetrie ale hiperbolei, care este compusă din două ramuri, una în dreapta perpendicularei şi cealaltă în stânga ei. Hiperbola admite două asimptote, cari trec prin O şi cari admit şi ele aceleaşi axe de simetrie ca şi curba. Ecuaţia hiperbolei, raportată la un sistem de coordonate cartesiene ortogonale alcătuit din cele două axe de simetrie, este: *2 b* ' (c=OF—OF').C urba——1 reprezintă o hiperbolă conjugată cu hiperbola precedentă. Dacă focarul F' şi axa F'x se iau drept pol şi axă polară, astfel încât distanţa p— F'P şi unghiul w — PF'x să fie coordonatele unui punct curenf de pe hiperbolă, ecuaţia polară a acesteia este b2 p P = - , b2 unde p~— se a a + c cosa) 1+ecosco numeşte parametrul hiperbolei şi unde ^ = Vc2-'^2, c fiind semidistanţa dintre focare e— - excentricitatea ei. a 6. Hiperbolă» echilateră ~ [npflMoyroJibHafl THnep60Jia; hyperbole equilatere; gieichseitige Hyperbel; rectangular hyperbola; egyenlooldalu hiperbola]: Hiperbolă ale cărei asimptote sunt rectangulare. Această hiperbolă particulară apare ca transformată printr'o omologie armonică a unui cerc, centrul de omologie fiind un punct al cercului, iar axa de omologie fiind tangentă la cerc în punctul diametral opus. 7. Hiperbolice, funcfiuni ~ [rmiep6ojiHHecKHe (J)yHKiţHH; fonctions hyperboliques; Hyperbelfunk-tionen; hyperbolic functions; hiperbolikus fugg-venyek]: Funcţiuni cari se definesc cum urmează cu ajutorul funcţiunii exponenţiale ex: cosinusul» sinusul, tangenta şi cotangenta hiperbolică a lui x sunt definite prin: chx = l(V-}-£?“*) ; shx~Hex — e’*) iu shx fhx =-------= 1 chjc ex + e~x' *9* Pentru x real, chx^ 1;thx< 1. Analogia cu funcţiunile circulare apare din formulele ch2* —sh2*=1, ch(x ±y) = chxclry ± shxsh^, sh(x x y) — shxclry _+ch;esfvyf cari sunt satisfăcute fiindcă: ch* = cosbc; shx ~ — zsinzx; i—\/— 1. Desvoltarea în serie a primelor două funcfiuni este: HA; hyperbolo'îde; Hyperboloid; hyperboloid; hiperboloid]: Cuadrica cu centru unic la distanfă finită, a cărei intersec-fiune cu planul dela infinit este o conică reală propriu zisă. Hiperboloidul esle cu o pânză sau cu două pânze, după cum conica dela infinit este o elipsă sau o hiperbolă. Ecuaţiile acestor două specii de hiperboloizi, raportaţi la un sistem de coordonate cartasiene ortogonale format de axele lor, sunt în forma: X2 , y2 z2 „ *2 y2 22 „ n ~2^"72------2 = ^ ' ~2~~ L2 ^2 ~~ “ a2 b2 c2 a2 b2 c2 Secţiunile unui hiperboloid cu o pânză prin 972 planele z = z0 paralele cu planul xOy, sunt elipse cu centrul pe axa Oz, cu direcfiunile axelor paralele cu Ox şi Oy, şi cu semiaxele a'=a]l axa de lungime minimă este confinută în planul xOy, şi valorile semiaxelor ei sunt a şi b. Hiperboloidul cu o pânză este generat deci de ^>2 /y2 2 ^ elipsa — += 1 -j—, care se deplasează part2 b2 c2 ralel cu ea însăşi, rămânând mereu asemenea, şi cu extremităfile axei mari sprijinindu-se pe X^" 2“ hiperbola —--------o = 1. Planele şi axele de coor- a2 c2 donate sunt plane şi axe de simetrie ale suprafefei. Asimptotele tuturor hiperbolelor obfinute tăind hiperboloidul cu plane cari trec prin axa Oz formează un con cu vârful în centru, numit conul asimptotic al hiperboloidului. Secfiunile unui hiperboloid cu două pânze prin plane paralele cu planul yOz, sunt elipsele 9 2 2 y2 z x 7~o H 9 = 2 1 * b2 c2 a2 2 X Ele sunt reale numai dacă — > 1, adică pentru x0 > a\ x0 <—a. Suprafafa este generată prin deplasarea acestei elipse, paralel cu ea însăşi şi asemenea, cu extremităţile axei mari spriji- 2“ nindu-se pe hiperbola ——1. Planele şi a2 c2 axele de coordonate sunt plane şi axe de simetrie ale suprafefei. Asimptotele tuturor hiperbolelor obfinute tăind hiperboloidul cu plane cari trec prin axa Ox formează un con cu vârful în centru, numit conul asimptotic al hiperboloidului. î. Hipereufecfic, aliaj V. Aliaj supraeu-tectic. 2. Hipereufedică, fontă V. sub Fontă, s. Hipereuîecfoidic, aliaj V. Aliaj supra-eutectoidic. 4. Hipereuîecfoidic, ofel V. sub Ofel; 5. Hiperfină,structură ~[cBepxTOHKaa CTpyK-Typa; structure hyperfine; hyperfeine Struktur; hyperfine structure; igenfinom sztruktura]. F/z. V. Structură hiperfină. 6. Hiperfocală, distanfă ~ [cBepx(J)0KycH0e paccTOHHHe; distance hyperfocale; hyperfocale Distanz; hyperfocal length; hiperfokâlis tâvolsâg]. Opt.: Distanfa dintre planul-obiect (cel mai apropiat de aparat) şi focarul-obiect al obiectivului, pentru care punerea la punct penfru infinit (placa în planul focal-imagine) este încă bună. 7. Hipergeometrică, funcfiune ~ [cBepxreo-MeTpHHeCKaH (JpyHKlţHH; fonction hypergeome-trique; hypergeometrische Funktion; hypergeome-tric function; hipergeometrikus fuggveny]. Funcţiunea: o) 1 + u—F (a,b,c,z) = ab z . a(aJr\)b(bJr\)z2 c t! -h- c(c-H) 2! + — + a(a+\)(a-{-2)''(a-\-n)b(b+\)’'‘(b-\-n) zn~^1 + * c(c+1)(c + 2)---(c + ») (n +1)! care este solufie a următoarei ecuafii diferenfiale, numită ecuafie hipergeometrică: (2) 2(1—2)^" + |^c—(ab\)z^u' — abu — Q, Dacă: R(a-\-b — c)<0, seria (2) converge absolut pentru | 21 S 1. Multe funcfiuni elementare sunt cazuri particulare ale funcfiunii hipergeometrice. De ex.: (1 4_x)w=F( — >2,1,1;—x);log(1 Jt-x)-xF{\,1,2\-x) |og|zf=2*f(i,1.|;**)î cos (warcsinx)^/7^, —^»~;x2^etc. Ea satisface multe formule de transformare sau recursive, cele mai multe datorite lui Gauss. 8. Hiperif [rnnepHT; hyperite; Hyperit; hype-rite; hiperit]. Petr.: Varietate de gabbro, în care hiperstenul depăşeşte în cantitate feldspatul. 9. Hipermetrop, ochiu ~ [rnnepMeTponHbiH TJia3; oeil hypermetrope; hypermetropisches Auge, ubersichtiges Auge; far-sighted eye; hiper-metropikus szem]. Opt.: Ochiu al cărui focar-imagine este situat dincolo de retină. Defectul se corectează cu lentile convergente. 10. Hipersfen [rnnepcTeH; hypersthene; Hyper-sthen; hypersthene; hiperszten]. Mineral.: Mineral din familia piroxenilor rombici, cu formula chimică (Mg, Fe) SiOs. Are coloare negricioasă. Prezintă irizafii datorită incluziilor de ilmenit sau de hematit. Se deosebeşte de enstatit prin faptul că este fuzibil. Se găseşte ca element melanocrat în rocele bazice şi ultrabazice. 11. Hipersusfenfafie [yBejiHHeHHe noA^eMHOH CHJIH; hypersustentation; Auftriebserhohung," Auf-triebvermehrung; hypersustentation; felhajtoero noveles]. Nav. a,: Mărirea sustentafiei avioanelor prin dispozitive comandate sau automate, instalate la bordul de atac sau la bordul de fugă al aripilor, sau pe ampenaje. Performanfele unui avion se grupează în patru familii: performanfe de vitesă, cari se obfin cu un coeficient de rezistenfă la înaintare cât mai mic (C^); performanfe de ridicare, plafon şi decolare, cari reclamă un raport C^,/Cj cât mai mic (adică un unghiu de atac cât mai aproape de unghiul de atac al plafonului), unde Cz este coeficientul de portanfă; performanfe pentru coborîre planată şi distanfă de parcurs cu o cantitate de combustibil dată, cari reclamă o finefă cât mai mare; performanfe de aterisare propriu zisă, cari reclamă o cât mai mare valoare a lui Cz maxim. Un avion nu poate întruni toate performanfele, fiindcă multe 973 din ele sunt contradictorii. Din acest motiv se fixează, în prealabil, prin construcfie, familia de performanfe, şi se ameliorează celelalte prin dispozitive de hipersustentafie aplicate aripilor (ale căror caracteristice diferă întru câtva de cele ale avionului, din cauza fuzelajului). Dispozitivele modifică fie curbura aripii, fie suprafafa portantă, deoarece sustentafia depinde de incidenfă profilului, de desprinderea curentului de aer de pe extradosul aripii şi de suprafafa portantă. Avantajele dispozitivelor de hipersustentafie sunt: reducerea suprafefei portante normale, ceea ce permite (la egalitate de putere a grupului motopropulsor) mărirea vitesei orizontale, la avioanele cu dispozitive de hipersustentajie esca-motabile; mărirea portanfei la decolare şi la aterisare, fapt care permite reducerea lungimii de rulare a avionului; ameliorarea securităfii, prin mărirea portanfei, care micşorează riscul pierderii de vifesă; reducerea vitesei minime de aterisare; ameliorarea stabilităfii şi a maniabilităfii avionului. Desavantajele dispozitivelor de hipersustentafie sunt: reducerea vitesei avioanelor cu dispozitive de hipersustentafie fixe; complicaţii constructive; cost mai mare al avionului. 1. Hipersustentafie, dispozitiv de ~ [npnc-nocodJieHHe aji^ yBejiHHeHHH noA'beMHoft CHJlbi; dispositif hypersustentateur; Vorrichtung zur Auftriebserhohung; hypersustentation device; fel-hajtoreronovelesi berendezes]: Dispozitiv montat Cz maxim (spre a evita pierderea de vitesă), Cx fiind coeficientul de rezistentă la înaintare, C2 coeficientul de portanfă şi i unghiul de incidenfă. Se adaugă: modificarea incidenfei pentru a se obfine un Cz maxim, simplicitatea dispozitivului, a mişcării lui, a ghidajului şi a comenzii. Efectele dispozitivelor de hipersustentafie şi comparafia calităţilor lor se fac mai pufin concludent în tunelul aerodinamic, şi mai sigur prin încercări în sbor. 2. dispozitiv de ~ la bordul de atac [npHcnoco6jieHHe ajih yBejiHHeHHH noA'b-eMHOH CHJlbi pe6pa aTaKH; dispositif hypersustentateur de bord d'attaque; Flugelvorderkante-vorrichtung zur Auftriebserhohung; hypersustentation device at the leading edge; feihajtoero-novelesi berendezes a szârnyorronj: Dispozitiv care constă dintr'un volet montat la bordul de atac al aripii unui avion, care realizează un su-plement de sustentafie printr'o fanfă care pune în legătură intradosul cu extradosul aripii (v. Fantă). Are drept efect: creşterea coeficientului de portanţă {Cz) cu maximum 40°/oî creşterea incidenţei la care se stabileşte maximul lui C2; tur-tirea vârfului polarei, ceea ce evită căderea bruscă de portanţă dincolo de Cz maxim. Fantele pot fi fixe sau mobile, comandate hidraulic, pneumatic sau electric; uneori ele pot fi auto- Dispozitivele de hipersustentafie ale unui profil de bază. a) profil de bază; b) flaps simplu; c) flaps de intrados fără deplasare înapoi; d) flaps subfire (ZAP) cu deplasare înapoi; e) flaps subfire cu deplasare la 90° a coardei; f) flaps cu fantă; g) dublă fantă şi flaps; h) fantă fixă în profilul de bază; i) fantă automată (Handley-Page); /) fantă în faţă (NACA 22) pe aripă netăiată, cu bord de atac rotunjit; k) fantă în fafă cu flaps simplu; I) fantă în faţă şi flaps cu fantă; m) fantă triplă şi flaps; n) aripă Fowler, suprafafă mărită cu cca 31%; o) aripa Fowler cu fantă în faţă (NACA 22) şi bord de atac rotunjit. pe un avion, cu care se realizează o hipersustentaţie, prin modificarea caracteristicelor aripilor sau ale ampenajului. Se deosebesc dispozitive de hipersustentaţie montate la bordul de atac al aripii, la bordul de fugă al aripii, şi la ampenaje (v. fig,). Criteriile principale de alegere, pentru o cât mai mare sustentaţie, se referă la următoarele caracteristice: creşterea portanţei maxime, dl valoare minimă a expresiunii —f, fineţă maximă Q* dC„ a profilului, creşterea valorii ------------ dincolo de di mate, acţionând la o anumită incidenfă; în schimb, finefa scade. s. dispozitiv de ~ la bordul de fugă [npHcnoco6jieHHe ajm yBejiHHGHHH noA'beM-HOH CHJlbi 3aKpblJIKa; dispositif hypersustentateur de bord de fuite de l'aile; Flugelhinterkante-vorrichtung zur Auftriebserhohung; hypersusienta-tion device at the trailing edge; felhajtoeronovelesi berendezes a szârnyvegen]: Dispozitiv montat la bordul de fugă al aripii unui avion cu scopul de a-i mări sustentafia. Se realizează în două feluri: fără fantă, când mărirea portanfei produce concomitent o creştere a rezistenfei la înaintare (convenabilă aterisării, dar nu şi decolării), sau cu fantă, când 974 creşterea portanfei produce sau nu creşterea rezistenfei ia înaintare. Din prima categorie face parte flaps-ul, iar din a doua flaps-ul cu fantă (v. tabloul). Din punctul de vedere al suprafefei porlante, unele dispozitive modifică această suprafafă (ca, de exemplu, fowler-ul), iar altele menfin suprafafa portantă (ca, de exemplu, dubla fantă şi flaps-ul) 1. Hipersustentafie, dispozitiv de ^ la ampenaj [npHcnoeodJieHHe %jih yBejiHHeHHh noA^e-MHOH CHJlbi onepeHHfl; dispositif hypersusten-tateur d'empennage; Leitwerkvorrichtung zur Auftriebserhohung; tail unit hypersustentation device; felhajtoeronovelesi berendezes a kormânyfelule-teken]: Dispozitiv montat pe ampenaj, care urmăreşte creşterea portanfei sau a unghiului de incidenfă. Se realizează, de exemplu, printr'un volet montat pe ampenajul orizontal, care se poate decala în sus. 2. Hipidiomorf [rmiHAH0M0p(i)HbiH; hypidio-morphe; hypidiomorph; hypidiomorphic; hipidiomorf]. Mineral.: Calitatea structurii rocelor magmatice de adâncime de a avea desvoltarea idiomorfă a primelor minerale cristalizate, şi forma mai pufin perfectă a mineralelor cristalizate ulterior, obligate să adopte forma spafiilor disponibile între elementele formate anterior. 3. Hipnai [rHimaji; hypnal, Hypnal; hypnal; hipnal]. Farm.: C11H12N2O.CCI3CH(OH)2. Triclora-cetil-fenil-dimetil-isopirazolon. Se întrebuinfează ca saporific în medicină, în locul cloralului. Sin. Clorpirin, Clorantipirin. 4. Hipnonă [rnilHOH; hypnone; Hypnon; hyp-none; hipnon]. V. Acetofenonă. s. Hipnotic [rnriHOTHHecKHH; hypnotique; Hypnotikum, Schlafmittel; hypnotic; hipnotikus]. Farm.: Substanfă care poafe produce somnul artificial. Principalele medicamente hipnotice sunt bromurile alcaline, opiul şi derivafii săi (în special morfina), sulfonalul, etc. Se întrebuinfează contra insomniilor datorite unei supraexcitabilităfi cerebrale. s. Hipoabisic [rHnoa6HCcajibHbiH; hypoabys-sal; hypoabyssisch;hypoabyssal;hipoabizisj. Geol.: Calitatea unor roce şi a unor corpuri magmatice de a fi formate în scoarfa globului aproape de suprafafă, în opoziţie cu rocele sau corpurile magmatice vulcanice sau abisice. 7. Hipoazotos, acid ~ [a30TH0BaTan kho JIOTa; acide hypoazoteux; untersalpetrige Saure; hyponitrous acid; hiposaletromos sav]. Chim.: HO —N-N —OH. Compus oxigenat al azotului, care se poate obfine prin acfiunea acidului azo-tos asupra hidroxilaminei. Acidul liber formează lamele cristaline foarte explozibile şi foarte solubile în apă. Depresiunea crioscopică a solufiei apoase indică formula N202H2. Este un acid foarte slab. Solufia sa apoasă are o conductivitate e-lectrică foarte mică. 8. Hipobromos, acid ~ [6p0MH0BaTHCTan KHCJiOTa; acide hypobromeux; Unterbromsâure; hypobromous acid; hipobromossav]. Chim.: BrOH. Acid oxigenat al bromului, care se obfine prin metode analoage cu cele folosite la prepararea acidului hipocloros, adică agitând oxidul de mercur cu apă de brom. Are proprietăfi asemănătoare cu proprietăfile acidului hipocloros. 9. Hipocentru [ranoiţeHTp; hypocentre; Hy-pozentrum; hypocentre; hatâsikozpont, hipocen-trum]. Geol.: Locul din interiorul scoarfei Pământului, unde, producându-se o perturbare a echilibrului stratelor scoarfei, se produc sgudui-turi, cari se propagă apoi la suprafafă, sub formă de unde seismice, dând cutremurele de pământ. Adâncimea hipocentrelor cutremurelor este foarte variabilă. La cutremurele cari se simt pe o rază mare,, hipocentru! este presupus că se găseşte la zeci de kilometri în adâncul scoarfei terestre. 10. Hipocieloidă [rnnoi^iKJiOHA; hypocycloide; Hypozykloide; hypocycloid; hipocikloida]: Curba generată de un punct situat pe periferia unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe un altul, rămânând interior acestuia. 11. ~ tricuspidă [TpeXOCTpOKOHe^HblH rn-noiţHKJlOHA; hypocycloide â trois rebroussements; dreispitzige Hypozykloide; tricuspid hypocycloid; hâromcsucsu hipocikloid gorbe]: Cuartică generată de un punct situat pe circumferenfa unui cerc care se rostogoleşte pe un cerc cu raza de trei ori mai mare, rămânând în interiorul acesteia. Proiectiv, este identică cu cardioida. — O curbă cu patru puncte de înapoiere, de acelaşi tip, este astroida. 12. Hipociclu [rHnoiţHKJi; hypocycle; Hypozy-kel; hypocycle; hipociklis]: Cerc care se rostogoleşte fară alunecare pe un cerc de bază fix-în interiorul şi în pianul lui, pentru ca un punct al epiciclului să descrie o hipocicloidă. 18. Hipoclorif [cOJIb XJlOpHOBaTHCTOH KHC-JiOTbi; hypochlorite; Hypochlorit; hypochlorite; hipoklorit]. Chim.: Sare a acidului hipocloros. Hipoclorifii mai importanfi din punct de vedere tehnic sunt: 14. ~ de calciu [xJiopHan H3BecTb; chlorure de chaux; Kalziumhypochlorit, Chlorkalk; chloride of lime; kalciumhipoklorit]: CaOCl2 (anhidru); Ca02CI2 + CaCI2 (în solufie apoasă). Sarea de calciu a acidului hipocloros, obfinută prin acfiunea unui curent de clor asupra hidratului de calciu (Ca(OH)2). Se prezintă ca o pulbere albă, higroscopică, cu miros puternic de clor, pufin solubilă in apa, alterabilă în aer şi la lumină. La umezeală şi temperatură mai înaltă (peste 40°) se descompune cu explozie, în clorură de calciu şi oxigen. Datorită proprietăţilor oxidante este întrebuinfat în industria textilă, în industria hârtiei (pentru albire), în industria chimică la prepararea pro-duşilor clorurafi (cloroform, etc.) şi în medicină ca desinfectant. 15. ~ de sodiu [ranoxjiopHT HaTpnn; hypo- clorite de sodium; Natriumhypoklorit; sodium hypochlorite; natriumhipoklorit]: NaOCl. Sarea de sodiu a acidului hipocloros. Se prepară prin 975 acfiunea Ja rece a clorului asupra hidratului de sodiu diluat, conform reacfiei: Cl2 + 2 Na OH - Na O CI + Na CI + H2 O. Industrial se prepară prin electroliză la rece, dintr'o solufie diluată de ciorură de sodiu. Produsul obfinut este o solufie de hipoclorit de sodiu, cu un confinut de 6 - - ■ 15% clor activ. Prin vaporizare în vid şi uscare în aer uscat, se obfine produsul în pulbere. Este o substanfă foarte oxidantă, întrebuinfată ca decolorant în industria textilă, ca desinfectant în medicină şi la sterilizarea apei potabile (1 cm3 solufie de hi-poclorit de sodiu, cu un confinut în clor de 2%, este necesar pentru 1---2 litri apă). Sin. Apă Labarraque. In industrie şi în laborator se folosesc şi hi-poclorifli de potasiu (apa Javel), de bariu, de aluminiu şi de'magneziu, cari au proprietăfi similare. 1. Hipoclorit, rafinare cu ~ [pa(|)HHHpoBa-HHe npn noMomH rnnoxjiopHTa; raffinage â I'hypochlorite; Behandlung mit Hypochlorit; refi-ning process by hypochlorite; hipoklorittal valo raf-finâlâs]. Ind. petr.: Procedeu de rafinare a fracfiuni-lor uşoare din petrol, care foloseşte acfiunea oxidantă a hipocloritului de sodiu sau de calciu asupra compuşilor cu sulf, şi în special asupra mer:ap!ani-lor. Sin. Procedeul Dunston. 2. Hipocloros, acid ~ [xjlOpHOBaTHCTaH kh-CJIOTa; acide hypochloreux; Unterchlorsăure; hy-pochlorous acid; hipoklorossav]. Chim.: ClOH. Acid oxigenat al clorului, care se obfine prin acfiunea apei de clor asupra oxidului mercuric fin divizat, sau din anhidridă hipocloroasă prin disolvare în apă. E cunoscut numai în solufie apoasă. Solufia lui apoasă concentrată este de coloare galbenă-aurie. In solufii concentrate este nestabil. Este un oxidant puternic (se descompune în oxigen şi în acid clorhidric). 3. Hipoeufectic, aliaj V. Aliaj subeutectic. 4. HipoeufecSică, fontă V. sub Fontă. 5. Hipoeufecioidic, aliaj V. Aliaj subeutec- toidic. e. Hipoeutecioidic, ofel V. sub Ofel. * 7. Hipofosforic,acid^ [4)0C(i)0pH0BaTaH khc-JlOTa; acide hypophosphorique; Unterphosphor-şăure; hypophosphoricacid; hipofoszforsav]. Chim.: P206H4. Acid oxigenat al fosforului. Nu esfe re-ducător. In solufie apoasă este slab disociat. La temperaturi mai înalte şi în prezenfa unui acid mineral se descompune în acid fosforic şi acid fosforos. 8. Hipofosforos, acid ~ [4>0C(i)0pH0BaTHCTaj3 KHCJiOTa; acide hypophosphoreux; Unterphospho-rige Săure; hypophosphorous acid; hipofoszforos-sav]. Chim.: P02H3. Acid oxigenat al fosforului, care se obfine prin descompunerea hipofosfitului de bariu cu acid sulfuric diluat. Este un lichid uleios şi incolor, cu caracter acid pronunfat. Are proprietăfi reducătoare. Sub 0° cristalizează în foile. Prin încălzire se descompune în acid fosforic şi hidrogen fosforat. 9. Hipogen [rHnoreHHbiH; hypogene; hypo-gen; hypogene; hipogen]. Geo/.: Calitatea unei roce sau a unui proces geologic de a avea originea în interiorul Pământului, io. Hipogeu [noA3eMejibe; hypogee; Hypo-găum, Totengruft; hypogeum; hypo-găum]. Arh.: Excavafie sau construcfie subterană în care erau depuşi în Antichitate morfii, în special la Egipteni. u. Hipometrîe [rannoMeTpHH; hippometrie; Hip-pometrie; hippo-metry; hippome-tria]: Ramură a Zootehniei, care face clasificarea cailor după anu-mifi coeficienfi obfinufi din raportul dintre greu- Hipometre. tate, înălfime şi baston penfru măsura} animale mari; dimensiunile altor baston pentru măsurat animale mici. părfi ale corpului. 12. Hipomefru [H3MepHTejibHaa nama rjih 06Mepa JKHBOTHblX; bâton â mesurer; Hipometer; measuring rod; hipometer]: Aparat pentru măsurat dimensiunile părfilor corpului animalelor: lungimea, înălfimea, etc. îs. Hiposfazie [rnnocTa3HH; hypostasie; Hypo» stasie; hypostasis; hiposztâzia]: Fenomenul produs în urma unei încrucişeri între doi indivizi cu caractere deosebite, în care un factor esfe acoperit de un alt factor al cuplului de alelomorfe. 14. Hiposfîl [rnnoCTHJi; hypostyle; hypostyl; hypostyle; hiposztilus]. Arh.: Sală de mari pro-porfii care are plafonul susţinut de coloane. îs. Hipofermală [rHnoTepMajibHbiiî; hypo-termale; hypotermal; hypbthermal; hipotermâlis]. Petr.: Calitatea unei depuneri pneumatolitice de minereuri şi minerale, de a fi formată în faza de activitate hidrotermală, la o temperatură cuprinsă între 300° şi 575°. 16. Hipoxanfină [rnnoKCaHTHH; hypoxanthine; Hypoxanthine; hypoxanthine; hipoxantinj. Chim.: N=C— OH HC2 -NH CH 6 oxi-purină. Hipoxantina este destul de răspândită în plante şi în animale. Se formează la degradarea hidrolitică a acizilor nucleici. 17. Hippurifes. Paleont.: Gen de lamelibranhiat din familia rudiştilor. Cuprinde specii cari au trăit în Cretacicul superior. Formează calcare recifale. Are valve inegale, din cauza vieţii fixate pe care 976 o duce. Valva dreaptă, fixată, are o formă conică-alungifă, groasă şi lungă, uneori, de un metru; valva stângă, circulară, are formă de capac. 1. Hipsocrom, efect ~ [runcoxpoMHbffl 3(|)(|)eKT; effet hypsochrome; Hypsochromeffekt; hypsochrome effect; hipszokrom hatâs]. Ch/m.: Modificare în structura unei molecule, care are ca urmare o deschidere a colorii, adică o deplasare a bandei de absorpfie spre lungimile de undă mai mici. 2. Hipsograf [rrnicorpacj); hypsographe;Pegel-schreiber; hypsograph; hipszogrâf]: înregistrator al logaritmului raportului a două tensiuni electrice de frecvenfă acustică, în funcfiune de timp. Permite să se obfină direct numărul de decibeli care corespunde raportului dintre tensiunea de măsurat şi o tensiune fixă. Serveşte pentru măsuri electrice, pentru determinarea curbei de răspuns a aparatelor electroacustice, ca transformatoare, amplificatoare, filtre, microfoane, difuzoare, etc., şi pentru măsuri acustice (intensităfi acustice, durată de reverberaţie, absorpfie, reflexiune, sgomot, etc.). s. Hîpsometrică, formulă ~ [rancoMeipuHec-KaH 4>0pMyjia; formule hypsometrique; Hypso-■meterformel; hypsometric formula; bipszometrikus keplet]: Formulă care dă înălfimea h la care se realizează, în atmosferă, o anumită presiune P, finând seamă de repartifia în înălfime a diferitelor mărimi meteorologice. In practică se folosesc formule simplificate, cari aproximează o formulă stabilită de Laplace; cea datorită lui Angot: ^=(l8 400logy)(l+»e) 1+^j^ sau cea datorită lui Babinet (valabilă numai pentru diferenţe de nivel cari nu depăşesc 500 m): b= 16 000 (1 +a8«) 75—7-? 10 + l unde Po este presiunea normală (760 mm), iar Pit P2 şi §u §2 sunt, respectiv, presiunile şi temperaturile la nivelul hx şi h2’, R e raza pământu-lu i; 8m temperatura medie a stratului; z e grosimea stratului (z = h2 — h1)', © e un coeficient care se calculează din temperatura medie a stratului, din latitudine şi tensiunea vaporilor de apă, iar k e un coeficient pentru starea reliefului geografic, şi care se reduce la valoarea 2 pentru cazul atmosferei libere. 4. Hipsomeiru [rancoMeTp; hypsometre ; Hypsometer; hypsometer; hipszometer]: 1. Aparat cu ajutorul căruia se determină presiunea atmosferică prin observarea temperaturii de fierbere a apei. V. sub Presiunea atmosferică: Apa, Aparate de măsură. — 2. V. Dendrometru. s. Hîpuric, acid ~ [rHrmypoBaa KHCJiOTa; acide hippurique; Hippursăure; hippuric acid; hippursav]: C6H5CO-NH-CH2-COOH; p. t. 190°: Benzoil-glicocol. Se găseşte în mod normal în urina tuturor mamiferelor. Se formează în rinichi, şi are un rol fiziologic însemnat, servind organismului să elimine anumite combinafii toxice (fe-.noli, crezoli, etc.) formate în degradarea normală oxidativă a proteinelor, sau provenite din unele medicamente. Această funcţiune desintoxicantă este asemănătoare celei pe care o are acidul glucuronic. 6. Hirudiniculfură [pa3BeAeRHe rraflBOK; ele-vage de sangsues; Blutegelzucht; leech breeding; piocatenyeszet]: Creşterea lipitorilorpentrunevoile medicinei populare. 7. Histamină [rHCTaMHH; histamine; Histamin; histamine; hisztamin]: Imidazolil-etil-amina. Este produsul de decarboxilare sub influenfa acizilor sau a bacteriilor de putrezire a aminoacidului: his-tidina (v.). Serveşte ca medicament pentru a combate hipertensiunea şi, în ginecologie, pentru a provoca contracfiuni uterine. Este un toxic violent, care provoacă fenomene asemănătoare şocului anafilactic. 8. Hisfazarină [rHCTa3apHH; hystazarine; Hy-stazarin; hystazarin; hisztazarin]: 2,3,jdihidroxian-trachinonă. E un isomer al alizarine . 9. Hisferesis. V. Isfereză. 10. Hislidină [rac- N—C-CH2-CH~COOH TH/ţHH; histidine; Hi- || j| | stidin; histidine; hisz- HC CH NH2 tidin]: Imidazolilala- mină. Aminoacid care intră în compozifia globinei din sânge şi a multor altor proteine. u. Hisfo -. V. şi Isto -. i2. Hisfochimie [rHCTOXHMHH; histochimie; Hi-stochemie; histochemistry; hisztochemia]: Parte a Istologiei, care studiază reacfiile jesuturilor sub acfiunea agenfilor chimici. îs. Hisfone [rHCTOH; histones; Histone; histones; hisztonok]: Proteine bazice, solubile, cu o con-stitufie relativ simplă, apropiată de a protaminelor. Histonele se găsesc în globulele roşii din sângele pasărilor, în nucleoproteidele din timus, în spermatozoizi şi în fesutul embrionar. Sunt alcătuite, în cea mai mare parte, din aminoacizi bazici, între cari predomină lizina şi histidina. • 14. Hleiu [jKejiTan rjiHHHCTan no^Ba; terre jaune argileuse; gelbe Tonerde; yellow clay; sârga agyag]: Sol lutos (termen regional). 15. Klobă. V. Hulubă. 16. Hluj. Ind. ţar.: Tulpina sau coceanul porumbului. Sin. Strujean, Tujlean, Covrag, Lujer, Cocean. 17. Ho Chim.: Simbol literal pentru elementul Holmiu. îs. Hoban [pacnaJlKa; hauban; Verspannungs-draht; bracing wire; feszito drot]. Nav. a.: Diagonală de rezistenfă la tracfiune, sau piesă lungă de legătură, între punctele de legătură ale aripilor unui multiplan. Se confecfionează din sârmă de ofel de înaltă rezistenfă, de secfiune de obiceiu ovală sau eliptică. In construcfiile moderne se foloseşte rar, legăturile făcându-se mai mult în in-terior. 19. Hodek[To/ţeK (annapaT); Hodeck; Hodeck; Hodeck; Hodeck]: Aparat folosit pentru a refine particulele de zahăr cari, eventual, au fost antrenate de vaporii de apă din „vacuum" sau din aparatele cu multiplu efect. 977 ** i. Hodograf [roAorpaci); hodographe; Hodo-graph; hodograph; hodograf]: Curba loc geometric al extremităţilor vectorilor echipolenţi cu vectori vitesă ai unui mobil, presupuşi cu originea într'un punct fix, numit polul hodografului. 2. Hodorob. V. Odorob. 3. Hofmann, degradarea ~ a amidelor [rocj)-MaHOBa AerpaAau,HH aMHAOB;degradation des a-mides de H.; H.s Amidendegradierung; H.'s amide degradation; H.-fele amidbomlâs]. Chim.: Cu hipoclorit de sodiu, sau cu hipobromit, amidele dau amide primare cari au un atom de carbon mai puţin: R —CONH2~> R —NH2. Această reacfie se foloseşte pentru prepararea unor amine primare. 4. Hofmann, degradarea ~ a aminelor [rocj)-MaHOBa AerpaAaiţHfl aMHHOB; degradation des amines de H.; H.s Aminendegradierung; H.'s a-mine degradation; H.-fele aminbomlâs]. Chim.: Bazele 1, q> 1, - + -=1, P Q iar f(x)*g(x) este integrabilă Lebesgue pe M. 12. Holendru. V. Racord olandez. îs. Holendru [BHHHblH (|)HJibTp; filtre â man-ches; Weinfilter; wine filter; borszuro]: Filtru de vin, de tip mai vechiu, compus dintr'un fund în care se pot fixa 5**« 15 mâneci de pânză (saci de filtrare), aşezat într'un vas metalic sau de lemn. Serveşte la filtrarea vinurilor ordinare turburi. Sin. Holender olandez. 14. Holendru de înălbit [6ejiHJibHbift qaH; pile â blanchir; Hollănder; bleaching vat; holender, feheritoberendezes]. Ind. hârt.i Instalafie în care se face înălbirea celulozei. Este formată dintr'un canal oval, căptuşit cu faianfă şi echipat cu pompe pentru circulaţia materialului, şi cu conducte penfru introducerea şi evacuarea hipocloritului şi a vaporilor de apă. Pe fiecare latură a ovalului are instalată câte o tobă de îngroşare, cu care se spală şi se îngroaşă celuloza în diferitele faze ale tratamentului de înălbire. Spălarea finală a celulozei — după operaţiunea de înălbire — se execută în aceeaşi instalaţie. Sin. Inălbitor, Olandez înălbitor. 15. Holendru de rafinare LpoJiJi, MaccHbiH pOJiJi; pile raffineuse; Ganzhollănder; beater, bea-ting engine, finisher; raffinâlâsi hollender]. Ind. hârt.: Maş'nă-unealtă cu care se execută rafinarea fibrelor din semifabricatele cari întră în compozifia hârtiei. Maşina se comune dint^o cadă ovală (b), metalică sau de beton, cu perete despărţitor median (c), constituind un canal (e), în care materialul circulă în circuit închis. De-a-curmezişul ' canalului este montat, pe două paliere, o tobă (tambur) (a) cu cute metalice (/) care poate fi co-borîtă până ce atinge fundul canalului, care are, de asemenea, cute metalice în dreptul tobei. Materialul circulă în canal prin rotaţia tobei, şi^ rafinarea se produce prin trecerea între cutele* 62 973 tobei şi între cutele din fundul canalului. Fundul canalului este în pantă, şi prezintă o cocoaşă (d) d în vecinătatea imediată a tobei. Sin. Olandez de rafinare. 1. Holendru spălător [MaiHHHa. ajih mbitbh TpHlIOK; pile laveuse; Lumpen-Waschhollănder; rag washing machine; moso hollender]. Ind. hârt.: Holendru folosit la fabricarea pastei de cârpe, în care se face spălarea cârpelor fierte, în locul tobelor (tamburelor) cu cute metalice ale holen-drului de rafinare (v.). Are un sistem de propulsie a materialului, roată cu palete, elice. Apa murdară este evacuată cu ajutorul unei tobe spălătoare. 2. Holmiu [rOJlMHft; holmium; Holmium; holmium; holmium]. Chim.: Ho; nr. at. 67; gr. at. 163,5. Element chimic din familia pământurilor rare. s. Holocen [roJioiţeH; holocene; Holozăn; holocene; holocen]. Geol.: A doua perioadă, şi cea mai nouă, a erei cuaternare, începe după Post-glacialul care a urmat retragerii ultimei calote glaciare din Pleistocen, şi durează şi astăzi. Se caracterizează prin instalarea la suprafafa Pământului şi a zonelor actuale de climat, de floră şi de faună. Continentele iau, la începutul Holocenului, conturul cunoscut astăzi. Se^desvoltă Homo sapiens, care trece dela industria pietrei cioplite d.n Paleolitic, la cea a pietrei lustruite, şi apoi la industrii mai evoluate. In această perioadă se formează depozite de aluviuni (pietrişuri, nisipuri, mâluri) cărate şi depuse de râuri în lungul văilor, sub formă de şestiri aluviale, sau la gura lor, sub formă de conuri şi delte. Se formează depozite marine. Sin. Aluvial, Neolitic, Olocen. y 4. HoIocrîs*alin[r0Ji0KpHCTajiJiHHecKHH,n0Ji- HOKpHCTaJlJlHHecKHH; holocristallin; holokristal-lin; holocrystalline; holokristâlyos]. Mineral.: Calitatea structurii unei roce magmatice de a fi complet cristalizată. s. Holoedrie [rojioaApHHecKHH KJiacc; holoedrie; Holoedrie; holohedral class; holoedrikus rendszer]. Mineral,: Clasa de simetrie a unui sistem cristalografie corespunzătoare grupului de simetrie caracteristic formei primitive. 8. Holoenzime [r0Ji03H3HMbi; holoenzymes; Holoenzyme; holoenzymes; holoenzimek]. V. sub Enzime. ?. Hofosiderife [MeTeopHTbi;hoIosidereş;Me-teorsteine; meteorites, meteoric stones; meteori-tek]. Pefr.; Roce de origine cosmică (meteorite) constituite în mare majoritate din fier, având un confinut mic şi variabil de nichel, cu care fierul formează un aliaj. Prin atac cu HNOs, se pun în evidenfă figurile lui Widmannstătten. Holosideri-tele mai confin, în cantităfi foarte mici, troilet (FeS), carburi şi fosfuri de Fe, de Ni şi de Co, apoi grafit, croneit, diamant şi magnetit. 8. Holostomafe. Paleonf.: Subordin de echinide la cari peristomul este rotund şi branhiile sunt interne. 9. Holoturide. Paleonf.: Clasă de echinoderme, fără schelet, sau cu scheletul redus la câteva plăci, spicule şi noduri calcaroase tegumenfare, libere, adică fără vreo legătură între ele. Prezintă slab interes paleontologic. Resturi de holoturide se găsesc cu începere din Cambrian; începând cu Mesozoicul, ele devin mult mai numeroase. 10. Homespun [mepcTHHaa TKaHb pyHHOH pa^OTbi; homespun; Homespun; home-spun; homespun]. Ind. fext.: Stofă de lână cu o mare desime, întrebuinfată pentru îmbrăcăminte bărbătească, pentru mantale, îmbrăcăminte de sport, costume, paltoane. Se face fie din lână deslânată, fie din fir răsucit foarte tare. In primul caz se întrebuinfează lână amestecată cu lână artificială; în al doilea caz, lână cheviot cu un adaus de, lână fină. 11. Homilif [roMHJiHT; homilite; Homilit; ho-milite; homelit]. Mineral.: Ca2Fe [0/BSi04]2. Mineral din grupul borosilicafilor. Este un datolit feros, isomorf cu datolitul. 12. Homo. Paleonf.: Omul, gen de mamifer primar, apărut la începutul erei cuaternare. Provine din maimufele antropoide. Acestui gen îi aparfin speciile cari urmează: 13. ~ heidelbergensis: Acestei specii îi aparţine cel mai vechiu rest fosil de schelet omenesc, găsit la Mauer, lângă Heidelberg, care ar corespunde primului Glacial, Mindel-Riss. Restul fosil constă dintr'o falcă inferioară, cu înfăţişare masivă. Fafa anterioară a bărbiei nu prezintă curbura înainte, ci fuge înapoi, ca la maimufele antropoide. 14. ~ neandertalensis: Resturile fosile aparţinând acestei specii sunt mai complete şi mult mai răspândite, în diferite puncte din Europa. Prima dată a fdst descris un cap găsit la Nean-dertal, lângă Dusseldorf. Apoi au fost găsite res- 979 Falcă inferioară de Homo heidelbergensis. furi de schelete în Franfa, la Moustier, în Belgia, în Anglia, Croaţia (Krapina). Omul de Neander-tal a trăit în Paleoliticul mediu şi superior, în glacialul Riss şi interglacialul Riss-Wurm. El avea o statură mică, cu înfăfişarea greoaie, cu bărbia înapoi. Arcadele erau puternic desvoltate, fruntea fugită înapoi, botul pronunţat prognat, orbitele largi, circulare. Avea capacitatea craniană 1235 cm3, fafă de 1480***1550 cm3 a Europenilor de azi. î. Homo fossilis. Paleont.: Omul care a trăit în Paleoliticul superior, lăsând numeroase resturi fosile, cari au permis separarea în mai multe rase. Omul din Paleoliticul superior era de staturăînaltă, sveliă,cu craniu dolihocefal, cu fruntea înaltă şi cu bărbia pronunţat înainte, arătând astfel forme mult mai evoluate. Acestei specii îi aparţin rasa de Aurignac şi rasa de Crâ-Magnon. 2. Homo sapiens: Omul care s'a desvolfat dela începutul Neoliticului până astăzi, în mai multe rase. — 3. Homo-. V. şi Omo-, 4. Homocenfric, fascicul ~ [roMoijeH-TpHHeCKHH; faisceau homocentrique; ho-mozentrisches Strah-lenbundel; homo-centric ray bundle; homocentrikus fenysugârnyalâb]: Fascicul de raze de lumină cari trec toate prin acelaşi punct. Fasciculele emise de un izvor punctual sau cele cari se concentrează într'o imagine punctuală sunt homocentrice. Sin. Fascicul omocentric. 5. Homodispers [roMOAHcnepcHbra; homo-disperse; homodispers; homodisperse; homodisz-perzis]. V. sub Isodispers. Sin. Omodispers. 6. Homomlarii. Pafeonf.: Ordin de lamelibran-hiate la care ambii muşchi închizători sunt egali, sau aproape egal desvoltaţi, impresiunile acestor muşchi fiind bine vizibile pe partea internă, anterioară şi posterioară, a valvelor. Marginea ventrală a mantalei lor poate fi liberă sau unită; pot avea două sau patru branhii lamelare. După felul ţâţânilor valvelor, homomiariile se împart în trei subordine: texodonte, heterodonte şi desmodonte. 7. Homorâciu, pintenul de ~ [mnopa Foivio pbl^Hy; eperon de H.; H. Sporn; H. spur; H. sarkantyu]. GeoI.: Prelungire a zonei Flişului paleogen, care pătrunde, Începând dela Vest de valea Buzăului până dincolo de valea Teleajenului, în zona neogenă, şi separă la Nord de ea cuveta neogenă de Slănic. Spre Sud, între pintenul paleogen de Homorâciu şi pintenul paleogen de Văleni se găseşte cuveta neogenă a Drajnei. Evolufia craniului, dela maimufele antropoide la om. s. Homo$eis!e[roMoceHCMHHecKHeKpHBbie; homoseistes; Homoseisten; homoseismic curves; homoszeiszmikus vonalak]: Curbe cari unessc toate punctele de pe suprafafa unei regiuni unde un cutremur s'a simfit în acelaşi moment. 8. Homozigof [r0M03Hr0T; homozygote; Ho-mozygot; homozygote; homozygot]: Zigotul rezultat din contopirea a două celule sexuale cu gene identice. Sin. Omozigot. io. Honing [xoHHHr, X0HHHr0BaHHe; affutage; Honen, Ziehschleifen; honing; vonofenes, honing]: Mş.: Rectificarea suprafefelor metalice cu ajutorul unei unelte de formă specială: capul de honing/care execută simultan o mişcare de rotafie rapidă (25-"600 rot/min) şi o mişcare de translafie alternativă, lentă (7 ■■■15 m/min), şi care lucrează prin segmenfi abrazivi, montafi elastic; odată cu rectificarea şe cbfine şi o polisare a suprafefei prelucrate. Grosimea stratului de metal îndepărtat prin honing variază între 0,025 şi 0,25 mm, după procedeul folosit. Prin honing se rectifică interior alezajele (cilindrii de motoare, ţevile de tun, tuburile de uleiu ale trenurilor de aterisare retractabile, etc.) şi mai rar fusurile de arbore cotit, etc., prin rectificare exterioară. u. cap de ~ [xoh, X0HHHr-r0Ji0BKa; tete d'affutage; Honwerkzeug, Honkopf; honing head; vonofenesi fej]. Mş.: Unealtă folosită pentru operaţiunea de honing (v.). In principiu, are un arbore în jurul căruia sunt dispuşi, în colivie da veveriţă, 3 ■■•8 seg-menţi abrazivi, fixaţi elastic; un şurub dereglaj permite deplasarea segmenţilor, spre a mări sau spre a micşora diametrul de prelucrare. Industria modernă foloseşte numeroase forme de segmenfi comerciali şi, afară de ele, forme speciale. i2. maşină de ~ [XOHHHrCTaHOK AJIH TOHKOH IIIJ1H-cf)OBKH;machine â af-futer; Ziehschleifma-schine, Honingmaschi-ne; honing machine; vonofenesi gep, honinggep]: Maşină- unealtă cu ajutorul căreia se execută operaţiunea de honing (v.). Piesa de prelucrat se fixează pe maşină, iar arborele principal poartă capul de 6 & Cap de honing. 1) arbore de antrenare; 2) articulaţie cu genunchiu (universală); 3) segmenfi abrazivi; 4) şurub de reglaj al diametrului; 5) şarniere port-segmenfi; 6) piesă de ghidaj penfru conurile (8) şi fălcile (9); 7) resort care depărtează conurile (8), când se slăbeşte şurubul (4); 8) conuri de reglaj mobile în direcfie axială; 9) fălci port-seg • menfi (mobile în direcfie radială); 10) resorturi inelare, cari presează spre exterior fălcile (9), cu port-segmenfii (5) şi segmenfii (3). honing (v.). Se execută începând cu piese mici,trans-portabile, antrenate manual, şi cari se fixează pe 62* 980 blocurile motoarelor de aufomobilf la rectificare, până la maşini de 20 m lungime, cu comenzi hidraulice şi cu puterea de 40 CP. 1. Hooke, legea lui ~ [3aKOH TyKa; loi de H.; H. sches Gesetz; H.'s law; H. torvenye], V. sub Elasticitatea corpurilor anisotrope şi Elasticitatea corpurilor isotrope. 2. Hooke, tensorul lui ~ [TeH3op TyKa; tenseur de H.; H. s Tensor; H.'s tensor; H.-fele tenzor]. V. sub Elasticitate. s. Hopeit [roneHT; hopeite; Hopeit; hopeite; hopeit]. Mineral.: Zn3P208. 4H20. Fosfat hidratat de zinc, cristalizat în sistemul rombic. 4. Hoplites. Paleonf.: Gen de amonit care cuprinde specii caracteristice pentru Tithonic—Cre-tacicul inferior. Are cochilia de obiceiu îngust ombilicată, iar coastele poartă două şiruri de noduri, unul ombilical şi altul extern. Coastele sunt întrerupte de un şanţ median extern. 5. Hoppler, viscozimetru ~ [BHCK030MeTp I\; viscosimetre H.; H. sViskosimeter; H.'sviscosimeter; H.-fele viszkozimeter]. Fiz.: Aparat pentru determinarea viscozităfii, bazat pe măsurarea vitesei de cădere a unui solid în diferite fluide, vitesă care este direct proporfională cu viscozitatea dinamică a acelor fluide. Aparatul (v. fig.) se compune dintr'un tub de sticlă cu două semne indicatoare, aşezat într'un 7 umple cu lichidul de cercetat; 5) bila de verificare (prin cădere); 4) :ine!e de reper; 5) baie termosfat cu apă; 6) termometru; 7) capace de încărcare şi închidere. termostat a cărui temperatură este menţinută constantă prin circulaţia unui lichid. Pentru deter- minarea viscozităfii unui fluid se introduc în tub cca 30---40 cm3 de fluid. In el se introduce şi o bilă sferică de sticlă sau de ofel, cu diametrul perfect stabilit, şi de densitate cunoscută. Mă-surându-se timpul t de cădere a bilei în fluid, între cele două semne de pe tub, se poate calcula viscozitatea dinamică, din formula y] —• t d2)' Ci în care dt şi d2 sunt respectiv densitatea bilei şi a lichidului de cercetat, iar C este constanta aparatului, determinată empiric, cu ajutorul unor lichide etalon. Determinările reclamă un timp foarte scurt şi se pot repeta prin răsturnarea aparatului în jurul axei sale transversale. Aparatul poafe fi folosit între —35° şi 150°, şi este adaptabil pentru orice fluid,dela unsori consistente până la hidrogen. 6. Hopul sapei. Mine: Jocul sau amplitudinea pe cari le primeşte sapa dela mecanismul de suprafafă, când este în mişcare în timpul forajului. 7. Horaifă [nepeyjlOK; chemin, ruelle; Gasse; lane; utca]. Arh.: Drum format în mod natural printre casele unui sat sau ale unui oraş. 8. Horbotă. Ind. făr.: [KpyîKeBO; dentelle ; Spitze; lace; csipke]: Sin. Dantelă. 9. Hordeină [ropAeHH; hordeine; Hordein; hordein; hordein]. Chim. biol.: Substanfă proteică din familia gliadinelor, care se găseşte în semin-fele de orz. 10. Hordenină [ropAeHHH; hordenine; Hor-denin; hordenin; hordenin]: H H /C=C\ ch3 HOC C-CH2-CH2-N^ .V-c' ch3 H H Derivatul N-dimetilat al tiraminei, cristalizat sub formă de ace, cu p. t. 118°, uşor solubilă în apă, în alcool şi în eter, mai pufin în benzen. Se gă- seşte în embrionul orzului, şi are efecte fiziologice asemănătoare cu ale tiraminei, ca hemostatic, şi ca toxic cardiac. 11. Horef [ca^OK (aJIH pbidbi); vivier; Fisch-kasfen; fishpond; halszekreny]. V. Juvelnic. 12. Hormoni [ropMOHbi; hormones; Hormone; hormones; hormonok]. Chim. biol.: Substanfe cari influenfează activitatea fiziologică şi fac parte, împreună cu enzimele şi cu vitaminele, din clasa er-gonelor. Spre deosebire de vitamine, hormonii sunt de origine endogenă, fiind secretafi de anu-v mite glande ale organismului animal. Hormonii îndeplinesc în corpul animal rolul de regulatoare ale anumitor funcfiuni biologice, fn cele mai multe cazuri, glanda secretă hormonul respectiv sub impulsul sistemului nervos. Se cunosc însă şi«hor-moni, numiţi „principali", cari determină şi controlează secreţia altor hormoni. Hipersecreţia,sau hiposecreţia unei anumite glande provoacă tur-burări grave, de ordin funcţional, ale organismului. Mecanismul acţiunii hormonale nu se poate urmări prea bine din cauza nenumăratelor acţiuni inhibitoare sau stimulente din organism. Hormonii au constitutii chimice foarte diferite, putând fi combinafii de natură proteică, substanfe cu nuclee aromatice sau cu schelet steroHc. Clasificarea lor se face în legătură cu fesuturile.sau cu glandele cari îi secretă, sau cu activitatea fiziologică pe care o influenfează. Ex.: hormonul glandei suprarenale (adrenalina), hormonul din corticolul suprarenalei (corticosterona), cel din pancreas (insulina), din glanda tiroidă (tiroxina), din paratiroidă, din timus sau din glandele sexuale masculine (testosterina), sau feminine (oestrona sau progesterona). Se cunoaşte, de asemenea, un grup de hormoni secretafi de glanda hipo-fiză: din lobul anterior (prolan, hormon tireo-frop şi corticotrop), din lobul median (inferme-dină) şi din lobul posterior (pituitrină). In mucoasa intestinală, ca şi în unele fesuturi, se găsesc diferifi hormoni a căror constitufie chimică nu a fost încă precizată. 1. Horn IjţbiMOXOA; conduit de fumee; Schorn-stein; chimney; kemeny]: 1. Canal îngropat în zidărie, care conduce gazele de ardere dela sobă până la nivelul podului, de unde începe campadura. — 2. Prin extensiune, întregul coş al unei sobe. 2. Hornhiendă [poroBan o^MaHKa; horn-blende; Hornblende; hornblende; hornblende]. Mineral.: Mineral din grupul amfibolilor monocli-nici, cu formulă chimică complicată. Confine ses-quioxizi de fier şi de aluminiu. Se prezintă în cristale prismatice şi în agregate negricioase şi brune. Se găseşfe în roce eruptive, în. şisturi cristaline amfibolice şi în corneene de contact. Are mai multe varietăţi: hornblenda comună verde, horn-blenda comună brună sau bazaltică (mai bogată în fier), şi uraliful. s. Hornblendit [ropH6jieHiţHT; homblendite; Hornblendit; homblendite; hornblendit]. Geo/.; Rocă eruptivă intruzivă ultrabazică, monomine-rală, alcătuită mai ales din hornblendă. Termenul se foloseşte şi pentru roce le metamorfice cu o compoziţie mineralogică analoagă. 4. Hornfels [KOHTaKTHbiH poroBHK; cor-neenne; Hornfels; hornfels; hornfelsz], Pefr.: Rocă metamorfică de contact, care se formează din argile, mai ales la contactul cu masele eruptive granitice. Este compactă, dură. In secţiuni subţiri se observă, ca minerale de neoformaţie: an-daluzit, hipersten, cordierit, grenat, etc. Materiile organice sunt adesea transformate în grafit. Sin. Corneană, 5. Hornsfein [poroBHK, KpeMHHCTbrâ cjiaHeu;; silex corne; Hornstein; horn stone; hornsfein]. Petr.: Rocă sedimentară silicioasă, dură, compactă, de coloare cenuşie-gălbuie. 6. Horoterma [ropOTepMa; horotherme; Horo-therme; horotherme; horoterma]: Limita inferioară a temperaturii până Ia care mai poate exista o pădure. Raportată la tetratermă, horoterma este de 10°. 981 7. Horst [ropcT, cdpocoBbrâ BbiCTyn; horst; Horst; horst; horszt]. Geo/.: Regiune din scoarfa terestră cuprinsă într'o zonă faliată şi rămasa mai A |Horst|(A) şi graben (B), 1 ridicată decât compartimentele învecinate, prin efectul mişcării pe verticală a acestor compartimente. Opusul horstului este grabenul. 8. Horfol Â* S. V. Glutelin. 9. Hosţa. V. Crin de toamnă. 10. Hotă [Ae4)JieKTop (ncjinan) ahmoboh Tpy6bl; hotte de cheminee; Rauchfang; chimney hood; fusttogo]: Construcfie de zidărie, de metal sau de sticlă, aşezată deasupra unui cămin, a unei maşini de bucătărie, a unei mese de laborator, etc., pentru a colecta şi a evacua spre coş gazele de combustie, aburul, etc. 11. Hofar [MeîKa; confins, limite; Gemarkung; boundary; hatârvonal]. Cad.: Linia despărţitoare dintre, două proprietăfi funciare, sau dintre două parcele de culturi diferite. 12. Hofar de câmp [MemeBOH 3HaK: borne d'un terrain; Feldmark; landmark; mezei hatâr]. Cad.: Bornă care separă două terenuri de cultură distinctă, sau două parcele agricole de proprietăfi diferite. 13. Hofar de câmp de exploatare [rpaHHiţa nojlH pa3padOTKH; borne d'une mine; Schacht-feldgrenze; limit of the working field; kiaknâzâsi hatâr]. Mine: Limită până la care se poate extinde exploatarea câmpului afectat unui puf de extracfie sau unei galerii de coastă. 14. Hofar, piatră de ~ MerneBoft ctoji6, MeîKeBOH KaMeHb; borne; Flurstein; boundary stone, merestone; hatârko]. Cad.: Piatră cioplită, de obiceiu paralelepipedică, sau bornă confecţionată din beton, aşezată la limita de despărfire a două parcele sau a două proprietăţi funciare. 15. Hotărnicie [Me>KGBaHHe; demarcation; Ab-grenzung, Markenscheidekunst; boundary, demarcation; elhatârolâs, hatârjeloles]. Cad.: Tehnica determinării hotarelor unei proprietăfi funciare şi a materializării limitelor respective pe teren. ic. Hotărnicire [ycTaHOBKa MeîKeBbix 3HaKOB; bornage; Gemarkung; boundary marking; hatârko elhelyezes]. Cad.: Operafiunea construirii bornelor de hotar şi a amplasării lor pe limitele parcelelor măsurate sau cadastrate. 17. Hotel [oTejib, rocTHHHiţa; hotel; Hotel; hotel; szâlloda]. Arh.: Clădire cu apartamente sau camere numeroase, independente, cari se închiriază mobilate, cu ziua sau cu luna. îs. Howey, maşină de clişee ~ [ManiHHa I\; machine H.; H. s Maschine; H.'s machine; H.-fele gep]. Arfe gr.: Maşină folosită pentru gravarea 982 clişeelor după principiul similigravurii fotomeca-nice, compusă din următoarele organe esenţiale: un cilindru Co, pe care se aşază originalul R* Cc »- * O, fixat pe acelaşi ax cu un cilindru Cc, care poartă placa metalică de zinc sau de cupru a clişeului CI, curbată în prea- K. . ~ ,, f , , X I Maşina de clişee Howey. labil. Axul este rotit de un motor electric M. Acelaşi motor roteşte, prin intermediul unei transmisiuni de rofi din-ţate Rlf R2, un ax filetat S, şi care deplasează de-a-lungul său un dispozitiv cu celula fotoelectrică F şi un dispozitiv G, care are ca organe principale o daltă de gravat D perpendiculară pe suprafafa clişeului şi în contact cu ea, şi un electromagnet £, aşezat în circuitul celulei fotoelectrice. Cu ajutorul maşinii Howey se pot executa clişee la distanfă, originalul gă-sindu-se în altă localitate, de ex. pentru mai multe ziare cu serviciu central de informafii. ;* i. Hrean [xpeH; raifort; Meerrettig; horse-ra-dish; torma]. Agr.; Cochlearia Armoracia L.; plantă condimentară, din familia cruciferelor. Creşte spontan prin locuri argiloase şi umede. Cere pământ reavăn, săpat adânc şi bine gunoit. Se înmulfeşte prin rădăcini, fiindcă face foarte rar sămânfă. Rădăcinile se pot păstra până la un an, în pivniţe, în straturi de nisip umed. Se cultivă pentru rădăcina sa cărnoasă, cu gust plăcut. Rădăcina are proprietăţi antiscorbutice, diuretice şi dia-foretice. 2. Hrişcă[rpe^HXa; sarrasin; Buchweizen; buck-wheat; tatârka]. Agr.: Plantă din familia poligo-naceelor, care are fructul cu trei muchii şi cu un vârf mai ascuţit, acoperit cu o coajă.negricioasă. Se întrebuinfează, sub formă de griş, în alimen-tafie. 8. Hrisov [flOKyMeHT, aKT; document; Urkun-de; document, deed; okmâny]. Cad.: 1. Orice act sau document prin care se dovedeşte un drept particular sau public. — 2. Document, de obiceiu de dată veche, doveditor al provenienfei titlului de proprietate a unui bun imobil sau funciar, prin care se arată mărimea proprietăţii imobilului, şi mai ales a hotarelor lui. — 3. Act de bază, la facerea hotărniciilor (în trecut). 4. Hrubă [norpe6; cave; unterirdischer (Wein-) Keller; underground cave; foldalatti boltozat], Ind. făr.: încăpere zidită, amenajată sub pământ, având plafonul constituit din bolţi zidite, şi servind la depozitarea de produse. 5. Huber, formula lui ~ [cjpopMyjia ry6epa; formule de H.; H. s Formei; H.'s log-rule; H.-kep-lete]: Relafie folosită pentru cubajul buştenilor cilindrici şi paraboloidali: v=^lr unde v este volumul, y este aria secţiunii la mijlocul lungimii, şi l este lungimea. 6. Hubnerit [rio6HepHT; hubnerite; Hubnerit; hubnerite; hubnerit]. Mineral.: MnWO*. Wolframat natural de mangan. Este un mineral roşu-brumă-riu, care cristalizează în prisme ortorombice. Se găseşte în pegmatite şi în fitoane pneumatolitice, şi în filoane hidrotermale tinere. Se întrebuinfează în siderurgie pentru fabricarea oţelurilor speciale, în industria lămpilor electrice, pentru colori speciale, etc. 7. Hudiţă [nepeyjiOK; ruelle; Gasse; lane; utca]: Ulicioară strâmtă. 8. Hughes [TeJierpa(|)HbiH annapaT; appareil telegraphiqueH.; H. Apparat; H. printing telegraph; H.-fele telegraf]: Aparat telegrafic imprimător, sincron, cu mişcare continuă, care lucrează cu alfabetul Hughes. V. sub Telegraf Hughes. 9. Huhan. V. Huţul. 10. Huilă [KaMGHHblH yrOJib; houille; Stein-kohle; mineral coal, pitcoal; koszen]. Ind. cb.: Tip de cărbune fosil, compact, uneori şistos până la fibros. Are coloare neagră sau neagră-cenuşie, luciu sticlos gras, urmă neagră, spărtură concoi-dală, colţuroasă. E sfărâmicios. Are duritatea 2’"2,5 şi gr.'sp. 1,2 ■ • ■ 1,5. Compoziţia chimică: C: 76 ■ ■ ■ 90%, H :4- • -6%, 0 + N: 1 ■ • ■ 5%, S: 1 • * • 2%, H20.2 ■■•15%. Nu colorează soluţia de hjdratde potasiu. Are o putere calorifică inferioară de 7000-■ *9000 kcal/kg. în lumină reflectată pe suprafeţe lustruite, se disting uşor cei trei componenţi ai ei: duritul, fu-situl şi vitritul.Zăcămintele de huilă se găsescînformaţiile geologice paleozoice şi mesozoice. Prin întrebuinţările industriale pe cari Ie are, huila poate fi considerată drept cea mai importantă categorie de cărbuni. Huilele cu mult vitrit sunt întrebuinţate pentru fabricarea cocsului metalurgic, apoi, prin distilare, pentru obţinerea gazului de iluminat şi a gudroanelor. Prin distilarea gudronului (v. planşa), se obţin numeroşi produşi organici, cari formfează materia primă pentru marea industrie de sinteză organică. Se cunosc varietăţile: 11. Huilă antracitoasă [aHTpaiţHTHbrâ yrOJib; houille anth'raciteuse; anthrazitische Steinkohle; anthracitous coal; antracitos koszen]. Ind. cb.'. Huilă bătrână, cu mai puţin de 18% materii volatile, fără proprietatea de a cocsifica. Arde cu flacără scurtă, fără fum. Sin. Huilă slabă. 12. ~ eu flacără lungă [cneKafoiiţHHCH AJiHH-HOnJiaMeHHbiH yrOJib; houille seche a longue flamme; Gasflammkohle, trockene Steinkohle mit langer Flamme; sintering coal; hosszulângu szâraz koszen]; Huilă cu multe materii volatile (35 • • *45%). Arde cu flacără lungă şi cu fum. Are foarte slabe proprietăţi de cocsificare, dând un cocs friabil. 13. ~ cu flacără scurtă [KopoTKonJia-MeHHbiH yrOJib; houille â courte flamme; Kokskohle, feite Steinkohle mit kurzer Flamme; short flame coal; rovidlângu koszen]: Huilă cu 18*»»26% materii volatile, care lasă, la carbonizare, un cocs foarte compact. E folosită pentruj fabricarea cocsului metalurgic. Sin. Huilă de cocs. 14. ~ de cocs [KOKCOBblH yrOJib; charbon a coke; Kokskohle; coking coal; kokszszen]. V. Huilă cu flacără scurtă. 15. ~ de forjă, [Ky3HeHHbiH yrOJib; charbon de forge; Schmiedekohle; smithing coal; kovâcş-szen]. V. Huilă grasă. Produse dela distilarea huilei. 983 î. Huilă de gaz [ra30Bbin yrojib; houille â gaz; Gaskohle; gas coal; gâzszen], V. Huilă cu flacără scurtă. 2. ~ grasă[>KHpHbiHf6HTyMHH03HbiHyrojib; houille grasse; Schmiedekohle; bituminous coal, softcoal, coking coal, fat coal, cannel coal; zsiros koszen]: Huilă cu 26 ■■■35% materii volatile, folosită pentru fabricarea cocsului şi a gazului de iluminat. Sin. Cărbune de forjă; Huilă de forjă. s. ~ slabă [TOiiţHH yrojib; houille maigre; magere Steinkohle; non-caking coal, lean coal; sovâny koszen]. V. Huilă antracitoasă. 4. Hulă [3bl6b, BOJIHeHHe; houle; Deining, Schlagwelle, hohe See; swell, hollow sea, bil-low; utohullâm]. Nav.: Mişcarea ondulatorie a suprafefei mării, care urmează unei furtuni sau unei brize puternice care a bătut mult timp în aceeaşi direcfie. V. şi sub Val. s. Hulă atmosferică. V. sub Gravitafie, unde de e. Hulubă [0rjl06jin; brancard, timoniere; Ga-beldeichsel; pair of shafts, (forked) thill, limber; kocsirud]. Ind. făr.: Fiecare din cele două prăjini prinse mobil de crucea vehiculului, între cari se înhamă un cal. Se leagă de ham prin câte o curea, de inelele cari fac legătura între pieptarul şi vanarul hamului. Hulubele servesc la cârmirea şi oprirea vehiculului. Sin. Hlobă, Hlubă, Rudifă. 7. Huludef. Ind. făr.: Fusul fevii dela suveică. s. Humă ceramică [roHHapHan rjiHHa; argile caolinique; feuerfester Ton; ceramic clay; tuzâllo agyag]: Varietate de marnă sau de argilă fină, care se înmoaie uşor în contact cu apa, devenind plastică. 9. Humă nisipoasă [necnaHncTan rjiHHa; argile sableuse; sandiger Ton; sandy shale; homo-kos fold, homokos agyag]: Humă care confine nisip în proporfii variabile. 10. Humecfine T. R. Ind. text.: Produs cu bază de compuşi piridinici sau de compuşi analogi cu sărurile de sodiu sau de amoniu ale acizilor sau alcoolilor graşi, folosit ca produs auxiliar la vopsirea cu coloranfi de crom, cu coloranfi acizi şi direcfi pe fibrele animale, ca şi în imprimerie (N. D.). 11. Humici, acizi ~ [ryMHHOBbie KHCJlOTbi; aci-des humiques; Huminsăuren; humic acids; humusz savak]. Chim., Ind. cb., Agr,: Substanfe de coloare neagră-brună, cari au caracter acid, greu de definit din punct de veJere chimic, deoarece apar-fin mai multor clase de substanfe, de origini diferite. Sunt produse rezujtate din putrezirea plantelor, din care cauză constitue un component principaj al turbei şi al cărbunilor bruni amorfi. Din humusul solului se extrag, cu hidrat de sodiu în solufie, acizi humici cari, prin precipitare cu acid clorhidric, se depun sub forma unei pulberi amorfe insolubile în alcool, care are formula chimică brută C^HxoOji. Se pot obfine acizi humici asemănători cu cei naturali, prin tratarea zaharurilor cu acizi, prin încălzirea celulozei la temperaturi înalte, prin oxidarea fenolilor cu solufii alcaline, etc. Tofi acizii humici, indiferent de provenienţa lor, sunt substanfe macromoleculare de natură coloidă. Nu au punct de topire, dar se descompun peste 80° cu eliminare de bioxid de carbon şi apă. Ard la temperaturi înalte, aruncând scântei. Sunt solubili în solufii alcaline, de obiceiu concentrate, cu formarea unei colorafii brune închise. Tofi acizii humici sunt absorbanfi puternici de gaze şi de unele substanfe cari se găsesc în stare de disolvare. Unii cărbuni cari confin în cantitate mare acizi humici pot fi brichetafi fără lianfi străini. Acizii humici sau derivafii lor au numeroase întrebuinţări tehnice, printre cari încleitul hârtiei, tăbăcitul pieilor, limpezirea apelor, prepararea baifurilor. de mobile, etc. Sin. Acizi huminici. i2. Humici, cărbuni ~ [ryMHHOBbie yrjin; char-bons humiques; Humuskohlen; humic coals; hu-musz-szenek]. Petr.: Cărbuni cari se formează prin procesul de incarbonizare a hidrafilor de carbon (celuloza şi lignina) din plantele continentale. In această categorie intră seriile: turbă, lignit, cărbune brun, huilă şi antracit. Ei se deosebesc de cărbunii bituminoşi sau sapropelici, formafi din alge (boghead, cannel-coal, torbanit, etc.); la cei bituminoşi, procesul predominant a fost bituminizarea, adică formarea de hidrocarburi, în contul grăsimilor din alge. îs. Humină [ryMHH; humine; Humin; humin; humin]. Chim.: Complex organic izolat din humus, insolubil în solufii alcaline. Este format din trei fracfiuni principale, cari corespund formulelor brute: humină I C38H61O30, humină 11 C^HmQ27 şi humină 111 C54H50O28. 14. Huminal: îngrăşământ constituit din turbă amestecată cu carbonat de amoniu, pentru a-i neutraliza aciditatea. Înainte de întrebuinţare, se udă bine cu apă. (N.D.). îs. Humine [ryMHHbi; humines; Humine; hu-mins; humins]- Material predominant în huile, format în procesul de inhuminizare a materialului genetic vegetal în zăcământ. ie. Humit [ryMHT; humite; Humit; humite; humit]. Mineral,: Mg7[(0HIF)2/(Si04)3]. Silicat de magneziu şi de fier, cu confinut de fluor. Cristalizează în sistemul rombic. 17. Humoare apoasa [BOAHHHCTan MOKpOTa; humeur aqueuse; Kammerwasser des Auges; aqueous humour; szemgolyo nedve]. Biol.: Lichid cu indicele de refracfiune 1,3365, care umple cavitatea anterioară a ochiului, cuprinsă între corneea transparentă şi cristalin. îs. Humoare sticloasă [cTeKJiOBH/ţHaH mokpo-Ta; humeur vitrSuse; Glaskorper; vitreous body, vitreous humour; szemgolyo uvege]. Biol.: Substanfă cu aspect gelatinos, care umple ochiul între cristalin şi retină. 19. Humofos: îngrăşământ organomineral, obfinut prin tratarea turbei cu amoniac şi cu acid fosforic, şi care confine 7% azot şi 25% P205. (N. D.). 20. Humogelif [ryMorejiHT; humogeljte;Humo-gelit; humogelite; humogelit]: Formafie organică naturală, provenită din coagularea acizilor humici. 984 1. Humologie [Hayna o ryMyce; humologie; Humuslehre; humus Science; humuszismerettan]: Ştiinţa aplicată care se ocupă cu studiul evoluţiei diferitelor forme de humus. 2. Humulus lupulus. V. Hameiu. s. Humus [ryM-yc, nepH03eM, neperHOH; humus; Humus; humus; humusz]. Agr.'. Amestec de substanţe organice amorfe, rezultat dintr'o descompunere înaintată, datorită acţiunii, în mediu aerob sau anaerob, a unor microorganisme, a unor ciuperci şi a unor animale inferioare, ca râme, crustacee, insecte, etc. E format din produşi rezistenţi la o descompunere înaintată (lig-nina), din produşi în curs de descompunere (he-miceluloza, celuloza, proteine), din produşi rezultaţi din descompunere (săruri, acizi, etc.) şi din produşi sintetizaţi de microorganisme (săruri organice). Humusul tratat cu alcooli se separă în 25% hu-min insolubil în alcalii, şi în 75% humus solubil în alcalii; acesta, tratat cu acizi, se separă în acizi fulvici şi în acizi huminici. Acizii fulvici, trataţi cu săruri de cupru, se separă în: acizi crenici şi acizi apocrenici; iar cei huminici, trataţi cu alcool, se separă în: acid hime-tamelanic, solubil în alcool, şi în acid humic, insolubil în alcool. După proporţia în care se găsesc aceşti produşi în amestec, variază coloarea, dela castaniu la negru, uneori cu aspect lucios sau gras. Deosebim: humus acid, în care se găsesc în proporţie mai însemnată acizi organici liberi, şi humus neutru, mai bogat în săruri de calciu, etc., ale acizilor huminici. — Din punct de vedere calitativ, este mai apreciat humusul neutru sau saturat, care provine din plante bogate în săruri de calciu, de fier, de aluminiu, etc. Humusul acid se găseşte mai mult în turbării, în sol de pădure şi în podzol, iar cel neutru, în cernoziomul tipic, ciocolat, castaniu. Humusul este un complex coloidal format din sărurile sau din amestecul de săruri şi acizi fulvici (constituiţi din acizi crenici şi apocrenici), şi acizi huminici. Datorită proprietăţilor lui fizice şi chimice, humusul aduce foloase mari în agricultură. El favorizează agregarea, afânarea şi dospirea solului, datorită bioxidului de carbon degajat în cursul proceselor de descompunere ale materiilor organice; el absoarbe multă căldură, absoarbe şi reţine o mare cantitate de apă, şi eliberează elementele nutritive necesare desvol-tării plantelor. 4. Hurcă [aMepHKaHKa (annapaT ajih npo-MblBKH 30J10T0C0Aep>KaiLl,HX neCKOB) ; gout-tiere; Rinne; Long Tom; osztâlyozo lada]. Mine: Ladă de lemn a cărei faţă superioară, cu găuri mici, constitue un ciur, şi al cărei fund este puţin inclinat. Este folosită ca mijloc primitiv de concentrare a nisipurilor aurifere aluvionare sau a minereurilor aurifere fărâmate în şteampuri. Minereul se aduce pe faţa superioară a hurcei şi se spală cu apă; turbureala care iese din ladă se scurge pe un plan inclinat acoperit cu pânze de lână scămoasă, care reţine concentratul aurifer. 5. Hureaulif [rypeayJiHT; hureaulite; Hureaulit; hureaulite; hureaulit]. Mineral.: (Mn, Fe++)5H2(P04)* 4H20-Cristalizează în sistemul monoclinic. Se prezintă sub formă de mici cristale izolate sau grupate în mase compacte, uneori fibroase, incolore, galbene, brune sau roze. e. Hurmuz [cHenmafl nroAa, JKHMOJiocTb; symphorine â grappes; Schneebeere; snowberry; hobogyo]. Agr.: Symphoricarpus racemosus Michx. (S. albuş Blake). Arbust de 1,5*-*2 m din familia caprifoliaceelor, originar din America de Nord. E folosit în ornamentaţie pentru frunzişul frumos şi pentru fructele sale albe ca zăpada, persistente. Florile sunt melifere. Sin. Corale albe. 7. Huronian [rypoHCKHH; huronien; Huron; huronian; huron]. Geo/.; Subdiviziunea superioară a erei arhaice, reprezentată prin congloţnerate glaciare şi prin diferite formaţii detritice, uneori granitizate. In unele regiuni de pe glob, cuprinde zăcăminte foarte importante de fier, de origine sedimentară. 8. Huroniană, catenă ~ [rypoHCKan iţenb; chaîne huronienne; huronische Kette; huronian chain; huronlânc]. Geo/.: Lanţuri de munţi cutate înainte de Cambrian, situate în regiunile vechilor scuturi continentale. Eroziunea antecambriană le-a adus la starea de peneplenă. Depozitele sedimentare cambriene stau transgresive şi necutate, peste şisturile frământate ale vechilor catene hu-roniene. 9. Huruială. Ind. făr.: Produsul unei măcinări parţiale a boabelor de porumb, în care grăunţele sunt numai sparte de pietrele morii. io. Husă [nexoji; housse; Schutzuberzug, Decke; cover; vedoponyva]. Tehn.: Invelitoare de pânză, de obiceiu impermeabilă, folosită pentru protejarea anumitor piese sau materiale împotriva prafului, a noroiului, a frigului sau chiar a uzurii. Exemple: husă de motor, husă de automobil, eic. u. Husă de motor [nexoji pa^naTOpa; housse de radiateur; Kuhlerdecke; radiator cover; motor hutovedo]: Invelitoare de pânză imper-meabilizată, cu care se îmbracă iarna radiatorul, pentru a se reduce influenţa aerului rece asupra apei din radiator. Se foloseşte pe timp de ger mare, sau pe viscol. 12. Huscă. Ind. făr.: Sare obţinută prin fierberea apei sărate de izvor, sau din bal ii sărate (Moldova şi Bucovina). îs. Huful [ryiţyjibCKan jioiiiaflHHaH nopoAa; race chevaline Houtzoul; Huzulenpferd; hutzul horse breed; huculi Io]. Zoot.: Rasă de cai de munte de origine orientală, răspândită în Nordul Moldovei, şi în Galiţia. Este un animal rezistent, foarte bun pentru tracţiune şi pentru povară pe drumurile de munte. Se aclimatizează foarte bine. Este folosit pentru ameliorarea varietăţii de munte a calului românesc. 14. Huygens, ocular V. sub Ocular. îs. Huy&ens, „principiul" lui ~ [npmmnn I\; principe de H.; H. Prinzip; H/s principie; H.-elve]. Fiz.: Suprafeţele de undă succesive ale unei unde date sunt înfăşurătoarele suprafeţelor de undă ale undelor elementare, presupuse emise de toate punctele uneia din suprafeţele de undă ale undei date, în moment în care acea suprafaţă de undă ajunge în acele puncte. Sin. Teorema lui Huygens. 1. Hyalopferus Pruni Scop. V. sub Păduchi de frunze. 2. Hydrasfis canadensis Linn. [KaHa/ţCKHH THApaCTHC; Hydraste du Canada; kanadische Gelbwurz; yellow root; kanadai sârgagyoker]. Bot., Farm.: Plantă perenă dela care se foloseşte rizomul. E de coloare galbenă-cenuşie la exterior, şi galbenă intensă în inferior. Are gust amar. Conţine trei alcaloizi: berberina (cca 3,5-"5%)f hidrastina (2--'3°/o) şi tetrahidroberberina (1%). Cel mai important dintre aceşti alcaloizi, hidrastina, are p. t. 132°. Prin oxidare cu acid azotic diluat, hidrastina se dedublează în acid opianic şi în hidrastinină, alcaloid cu p. t. 116°*"117°. Rizomul de Hydrastis mai conţine: meconină, substanţe pectice, zaharoase, rezinoase, fitofosfină, şi o cantitate mică de uleiu eteric, fluorescent. Rizomul de Hydrastis este mult folosit în medicină sub formă de infuzie, de tinctură şi extract, datorită proprietăţilor lui astringente şi antihemo-ragice. In aceeaşi măsură sunt folosite şi sărurile alcaloizilor săi: clorhidratul, bromhidratul, sulfatul şi bitartratul de hidrastină, ca şi clorura şi clorhidratul de hidrastinină. s. Hydrobia. Paleont.: Gen de gasteropod din ordinul prosobranhiatelor. Cuprinde specii începând din Cretacic până astăzi. în ţara noastră sunt mai răspândite în etajul Meotian. Are cochilia mică, de formă turiculată (spirală desfăşu- rată), ascuţită la vârf şi netedă. Deschiderea orală este ovală. 4. Hydrocol, procedeul ~ [cnoco6 ThaPO-KOJi; procede H,; H. Verfahren; H. process; hi-drokol eljârâs]. Ind. pefr.: Procedeu de preparare sintetică a benzinei şi a motorinei, plecându-se dela metan, care este în prealabil transformat într'un amestec de oxid de carbon şi hidrogen. Se lucrează la 350° şi 20--30 at, în prezenta unui catalizator de fier. Alături de hidrocarburi, se objin şi cantităfi apreciabile de alcooli. 5. Hydroforming. Ind. pefr. V. sub Reforming. e. Hydrox, procedeul ~ [cnoco6 rHApOKC; hydrox; Hydrox; hydrox; hydrox]. Mine: Procedeu de exploatare minieră a huilei, în care abatajul se realizează prin expansiunea unui anumit volum de pulbere care, când detonează, produce azot şi apă, spre deosebire de procedeul cardox, la care volumul expandabil este ocupat de bioxid de carbon. Prin acest procedeu se execută lucrările de împuşcare fără explozivi. Siguranţa fată de grizu este completă. 7. Hyracofherium. Paleont.: Gen de mamifer, strămoş al cailor. Era de statură mică. Avea cinci degete la picior, dintre cari primul era foarte mic, iar cei de al treilea (mijlociu) mai desvoltat, ceea ce arată că pe acest deget se sprijinea, în mers, greutatea corpului; din el a evoluat copita calului de astăzi. A trăit în Eocen. s. Hystabol D. Chim.: Compus cu bază de alcooli polivalenţi, (derivaţi glicol ici), care disolvă bine coloranfii de crom, coloranţii acizi, cei direcţi şi de cadă, şi egalizează şi ameliorează randamentul economic. Se mai întrebuinţează la disolvarea indigosolilor şi la prepararea pastelor de imprimat cu alti coloranţi. (N. D.).